Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Programa şcolară
pentru disciplina
ACTIVITĂŢI LUDICE
2019
Programa Activități ludice face parte din Domeniul socio-emoțional și este este elaborată
conform anexei la Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3593/18.06.2014 referitor la
aprobarea Metodologiei privind elaborarea și aprobarea curriculumului școlar- planuri-cadru
de învățământ și programe școlare. Prezentul Plan-cadru se aplică în toate unităţile de
învățământ special care organizează învățământ preşcolar pentru dizabilităţi intelectuale,
dizabilităţi senzoriale (de auz şi de văz), dizabilităţi severe, grave, asociate şi dizabilităţi
multiple/surdocecitate. În organizarea şi desfaşurarea activităţilor se va ţine cont de
particularităţile copilului, de vârsta de dezvoltare individuală şi specificul grupei.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
Nota de prezentare
Unităţi de competenţă
Elemente de competenţă şi exemple de activităţi de învățare
Conţinuturi
Sugestii metodologice
Competenţa reprezintă un ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe,
deprinderi/ abilităţi şi atitudini (articolul 4 din LEN, https://legeaz.net/legea-educatiei-
nationale-1-2011/art).
Unităţile de competenţe reprezintă ansambluri integrate de achiziţii aşteptate de la
copii, în procesul de dezvoltare al acestora, în intervalul de la naştere până la intrarea în
învăţământul primar, ca urmare a participării lor la activităţile educaţionale din unitățile de
educație timpurie şi preşcolară.
Elementele de competență sunt enunțuri concrete care sunt derivate din unitățile de
competențe, fiind detalieri ale acestora. Elementelor de competenţe le sunt asociate exemple
de comportamente, precum și exemple de activități de învăţare, care sprijină cadrul didactic
în procesul de planificare calendaristică şi de proiectare curriculară.
Programa oferă un cadru larg de abordare pentru toate tipurile de dizabilitaţi, iar
responsabilitateaopţiunii în alegerea conţinutului, formelor şi mijloacelor de realizare revine
cadrului didactic.
Programa este structurată pe două unităţi de competenţă care urmează traseul firesc de
dezvoltare al copilului. Atât unităţile de competenţă, cât și elementele de competenţă vizează
achiziții dobândite și valorificate prin interdisciplinaritate. Activitățile propuse pot fi adaptate
la nevoile fiecărui copil în funcție de particularitățile psiho-individuale ale acestuia.
Dezvoltarea psihologică a copilului nu se realizează de la sine, în mod instinctiv, ci
prin două instrumente fundamentale: jocul şi imitaţia. Jocul este una din cele mai importante
forme de manifestare a copilului. Sub influența jocului se formeaza, se dezvoltă și se
restructurează întreaga activitate psihică; prin joc, copilul precepe, înțelege și învață.
Jocul este folosit de copil chiar de la naştere şi este prima lui formă de activitate.
Jocurile senzoriale - în acest cadru se regăsesc toate jocurile care antrenează
capacităţile senzoriale;
Jocurilor motrice - antrenează îndemânarea, coordonarea mişcărilor, agilitatea
Jocurile psihice sunt, la rândul lor, de două feluri:
- intelectuale, care solicită o activitate intelectuală complexă, antrenează strategii ale
gândirii cu grade diferite de complexitate; acestea se bazează pe comparaţie şi
recunoaştere, pe asociaţie prin asonanţă, prin raţionament şi imaginaţie creatoare.
- afective, care antreneaza o gamă variată de emoţii cu conotaţii negative sau pozitive.
Fiecare copil este unic în modul în care creşte, se dezvoltă şi dobândeşte deprinderi şi
competenţe. Copiii trec prin stadii similare de dezvoltare, dar în ritmuri diferite. Nu trebuie să
ne așteptăm ca toţi copiii să atingã aceleaşi standarde în acelaşi timp sau la același nivel de
performanţă.
2.1. Utilizarea achiziţiilor - Jocuri de explorare liberă - Jocuri de explorare liberă - Jocuri de explorare dirijată
senzorio-motorii în joc - Jocuri de mişcare cu diferite - Jocuri de mişcare - Jocuri de mişcare prin
jucării ( cărucioare sau maşini Jocuri de tracțiune și transport de executare a unor acțiuni cu
pe care să le împingă) obiecte (Tricicletă, Kart etc.); viteză crescândă (Mergi cum
- Jocuri de manipulare - Jocuri de manipulare prin imitatie bat, Fluierul fermecat etc.);
(prindere, mânuire și deplasare (prindere, mânuire, deplasare si - Jocuri de schimbare a direcției
a unor obiecte mari, in co- apucare a unor obiecte de diferite de mers;
acțiune) dimensiuni și forme) -Jocuri de manipulare (prindere,
-Jocuri de reconstituire a -Jocuri de reconstituire a întregului mânuire și deplasare) a unor
întregului din 2-4 părți din 3-9 părți obiecte de diferite dimensiuni și
- Jocuri de suprapunere a 3-5 forme, la comandă verbală
- Jocuri de suprapunere a două
piese (lego, cuburi) după model piese (lego, cuburi) după model -Jocuri de manipulare prin
- Jocuri de construcție pe un -Jocuri de construcție pe 2-3 apucare a unor obiecte folosind
rând orizontal sau vertical rânduri orizontal sau vertical diferite instrumente de apucare
(Trenul, Patul etc.) (ex.:cu pensetă, magnet, cârlig,
(Turnul, Gardul etc.)
undiță, bețișoare etc.) la
- Jocuri de îndemânare prin - Jocuri de compunere şi
comandă verbală
mânuirea obiectelor cu 2 mâini descompunere a unor ansambluri
prin suprapunere, alăturare, -Jocuri de reconstituire a
(Umple sacul, Mută cutiile etc.)
îmbinare, înşirare etc. întregului din mai multe părți
- Jocuri de mişcare in co- (Puzzle);
acțiune (mişcări de dans, - Jocuri de îndemânare prin
mânuirea obiectelor cu o mână -Jocuri de construcție pe
imitarea mişcărilor unor orizontală sau verticală după
animale) - Jocuri de imitare a mişcărilor
unor animale, mişcări de dans model sau temă (Camionul cu
- Jocuri cu mingea jucării, Casa păpușii)
- Jocuri de exersare a coordonării
2.4.. Manifestarea conduitelor - Jocuri cu subiecte din viaţa - Jocuri cu subiecte din viaţa - Jocuri cu subiecte din viaţa
ludic-expresive cotidiană ce reflectă experienţe cotidiană ce reflectă experienţe cotidiană ce reflectă experienţe
trăite direct de copil trăite direct de copil sau dobândite trăite direct de copil sau
- Joc de rol imitativ (Familia) prin observaţie dobândite prin observaţie sau
- Joc de rol/ Dramatizare relatare
- Dans și mișcare - Joc de rol/ Dramatizare
- Teatru de marionete
- Dans şi mişcare creativă
Sugestii metodologice
În activitatea cu copiii cu dizabilitaţi severe sau profunde nu se poate pleca de la
premisa că aceşti copii învaţă spontan să se joace; jocul este o activitate, o deprindere
ce trebuie formată treptat, printr-o succesiune de etape cu grad progresiv de dificultate.
Astfel, cel mai bine iese în evidenţă funcţia terapeutic-compensatorie a jocului în
activitatea cu preşcolarii cu dizabilitate severă.
Fiecare copil atinge un anumit nivel în învăţarea acţiunii de „a se juca”; nu este
obligatoriu ca toate etapele să fie parcurse într-un timp anume, ci se impune menţinerea
ritmului propriu al copilului, evaluarea şi respectarea nivelului său real de progres şi
personalizarea activităţilor ludice.
În general, se recomandă observarea comportamentului copilului, care tinde să se
orienteze instinctiv spre obiectele, fenomenele sau persoanele care îi captează atenţia
la un moment dat, în felul acesta se stabileşte un punct de pornire.
Copilul trebuie învăţat să descopere plăcerea de a explora şi manipula mediul, prin
strategii în co-acţiune. Demonstraţiile frecvente trebuie însoţite de stimulare emoţională
pozitivă.
Jocurile ce presupun capacităţi analitico-sintetice (diferenţieri, sortări pe diferite
criterii, descompuneri, reconstituiri, asocieri) precum și alăturare, suprapunere, vor
crește gradual ca dificultate, în funcție de particularitatile psiho-individuale și de
dezvoltare ale fiecărui copil. Gradul de dificultate al sarcinilor presupuse de fiecare joc
în parte poate să crească sau să scadă în funcție de particularitățile psiho-individuale și
vârsta de dezvoltare a fiecărui copil.
Jocul didactic, având ca scop organizarea învăţării ludice, trebuie adaptat la
aptitudinile şi preferinţele copilului (cu alte cuvinte, metoda trebuie adaptată la copil şi
nu copilul la metodă).
Terapia Sherborne înseamnă experienţă şi nu exerciţiu, deoarece latura fizică se
combină cu cea psihică. Astfel, experienţele depăşesc stadiul de simplă mişcare, ele
devenind mişcări de joc, implicând mai mult decat o latură pur fizică.
Multe din activităţile utilizate în terapia Sherborne sunt prezente în relaţionarea
cotidiană cu copilul - se fac fără scop în jocurile părinte-copil, educator-copil şi de aceea
ele nu sunt noi pentru copil. Prin urmare, activităţile Sherborne sunt realizate prin
intermediul unei relaţii ludice, stabilită între o persoană aflată într-un stadiu de
dezvoltare superior celui al copilului.
CE INVAŢĂ COPIII PRIN JOCUL DE TIP SHERBORNE?
Conştientizarea corpului şi organizarea mişcărilor;
Delimitarea unui anumit spaţiu al mişcării-orientare spaţială;
Delimitarea temporală a mişcării- orientare temporală;
Rezolvarea unor dificultăţi/depăşirea unor obstacole în realizarea unor mişcări;
Realizarea unor mişcări expresive, prin care îşi comunică nevoile;
Perseverenţă, rapiditate, putere, flexibilitate, mobilitate.
http://impreuna.arts.ro/articol.php?limba=1&id_articol=141
http://www.tribunainvatamantului.ro/joc-invatare-timp-liber-si-educatie/
http://www.academia.edu/12376297/PSIHOPEDAGOGIA_JOCULUI
Grup de lucru