J.

Watson
B.F. Skinner
Behaviorismul clasic
 Se concentrează asupra comportamentelor observabile
 Rolul forţelor inconştientului şi conştientului este
negat
 Foarte popular în anii 1920, dar rămâne o forţă în
psihologie
 Personalitatea – acumulare de răspunsuri învăţate la
stimuli
J. Watson
 În copilărie, la un pas de delincvenţă
 S-a îndreptat spre psihologie şi s-a întreţinut singur în
facultate
 1920 – cădere nervoasă din cauza fricii de întuneric
 1913 – publică articolul manifest al behaviorismului,
Psychology as the Behaviorist Views It
 Modifică obiectul de studiu al psihologiei
 Posibilitatea anticipării comportamentului uman
 Scopul psihologiei – utilizarea practică a datelor
 1919 – program de condiţionare a fricii la un copil
(“micul Albert”)

„Daţi-mi un copil şi îl voi face să se caţere sau

să-şi folosească mâinile pentru a construi
clădiri din piatră sau lemn… Îl voi face hoţ,
răufăcător sau toxicoman. Posibilităţile în
orice direcţie sunt nenumărate… Oamenii se
construiesc şi nu se nasc.”
B.F. Skinner
 1970 – un eşantion de 1000 de membri APA îl declarau
ca fiind psihologul cu cea mai mare influenţă în
psihologia contemporană
 Nu s-a ocupat în mod special de subiectul
personalităţii umane
 A încercat să ofere explicaţii pentru întregul
comportament uman
 Psihologia trebuie să-şi limiteze domeniul la ceea ce
poate fi văzut, manipulat şi măsurat în laborator
 A crescut într-un mic orăşel din Pennsylvania
 Avantajele unei copilării tipic americane

 I-a fost indus un puternic sentiment al

comportamentului corect

 Iniţial orientat spre scris, renunţă şi este atras de

Behaviorism; devine un comportamentalist convins

 Experienţa bătrâneţii – Enjoying Old Age

Întăririle şi modelarea comportamentului
 Skinner făcea distincţie între evenimentele “publice” şi
“private”
 Face un pas înainte faţă de Watson – unele
comportamente se desfăşoară fără un motiv anume
 Stimulul se află în consecinţele comportamentului
 Toate comportamentele pot fi controlate prin
consecinţele lor

 Face distincţie între comportamentele

 Respondente – rolul întăririi
 Operante – natura şi frecvenţa lor se modifică în funcţie
de consecinţe
 Exemplul clasic: plânsul copilului
 Skinner box

 Tipuri de întăriri
 Pozitive
 Negative

 Programe de întăriri
 Cu interval fix / variabil
 Cu raport fix / variabil

 Formarea comportamentelor operante complexe:

modelarea (metoda aproximărilor succesive)
Evaluarea teoriei
 Aplicare cu succes în şcoli, închisori, spitale,
organizaţii industriale (token economy)
 Scăderea absenteismului, creşterea productivităţii

 Dezumanizarea
 Tipul subiecţilor utilizaţi
 Simplismul situaţiilor studiate