Nume și prenume: Broina Anca Mihaela

Tema 3
Portretul elevului stresat: cauze, consecințe, contracarare.

Factori de stres Consecințe la stres Modalități de management

1. Factori individuali: Reacții fizice/fiziologice; Cultivarea convingerilor
inteligența, reacții cognitive,pozitive: eliberarea de sub
dezvoltarea imaginii emoționale, tirania termenului
de sine comportamentale. ”TREBUIE”, oferirea unui
suport emoțional adecvat,
stil de viață sănătos.
2. Factori de mediu: Reacții emoționale și Oferirea unui suport
familia comportamentale emoțional adecvat
3. Factori educaționali: Perfomanțe școlare slabe, Autoeliminarea cadrului
mediul, personalitatea eșec școlar, abandon școlar, didactic ca sursă de stres,
cadrului didactic, identitatea vocațională cunoașterea grupului și
evaluări, ralaționarea identificarea elevilor
multiplă, vulnerabili la stres,
suprasolicitarea personalizarea relațiilor cu
elevii, relaționarea eficientă
cu toți elevii

Stresul este un răspuns la un eveniment sau condiție la care există o cerere mai mare decât
posibilitățile noastre normale de rezolvare. Stresul apare atunci când te simți copleșit sau
amenințat de mai multe cerințe la care nu poți face față. Stresul afectează modul oamenilor de
a simți, gândi sau acționa.
Copiii învaţă să răspundă la stres din experienţa proprie şi observând. Cele mai multe
situaţii stresante pentru copii pot prea nesemnificative pentru adulţi pentru că cei dintâi au
puţine experienţe anterioare din care să înveţe, chiar situaţiile care cer o mică schimbare pot
afecta sentimentul copilului de securitate şi siguranţă.
Unicef a conturat potențiale atribute ale copiilor în funcție de modul în care el este
influențat de familie, implicit de școală:
- Dacă un copil este crescut cu critică, el învață să condamne.
- Dacă un copil este crescut cu ostilitate, el învață că se află într-o luptă.
- Dacă un copil este crescut cu frică, el învață să se teamă.
- Dacă un copil este crescut cu milă, el învață să trăiască cu părere de rău.
- Dacă un copil este crescut cu teama de ridicol, el învață să fie timid.
- Dacă un copil este crescut cu gelozie, el învață să simtă invidia.
 - Dacă un copil este crescut cu rușine, el învață să se simtă vinovat.
În schimb:
- Dacă un copil este crescut cu încurajări, el învață să aibă încredere.
- Dacă un copil este crescut cu laude, el învață ce înseamnă aprecierea.
- Dacă un copil este crescut cu toleranță, el învață ce înseamnă iubirea.
- Dacă un copil este crescut să împartă cu ceilalți, el învață ce înseamnă generozitatea.
- Dacă un copil este crescut cu onestitate, el învață ce înseamnă adevărul.
- Dacă un copil este crescut cu corectitudine, el învață de înseamnă dreptatea.
- Dacă un copil este crescut cu bunătate, el învață ce înseamnă respectul.

Sursele de stres la elevi pot fi multiple şi diferite în funcţie de vârstă: şcoala, relaţia cu
profesorul sau părinţii, schimbarea şcolii, performanţele şcolare impuse de părinte; relaţia cu
colegii, cu prietenii; conflictele cu prietenii; problemele de comunicare în familie; conflicte cu
fraţii; violenţa în familie; divorţul, situaţia financiară precară; pierderea locului de muncă a
unui părinte; boala fizică sau psihică a unui părinte; abuz fizic, emoţional, sexual; dezastre
naturale; cutremur; inundaţii; durerea, boala, rănile; tratamente medicale; neîncrederea în
propria persoană, probleme de imagine corporală; moartea sau pierderea unei persoane dragi.
Semnele de căutat la un copil supus factorilor de stres sunt refuzul şcolar; frica în legătură
cu siguranţa lor şi a părinţilor; dureri de stomac sau alte dureri; tristeţe; grija excesivă în
legătură cu şcoala, prietenii, familia, dificultatea de relaxare şi de somn.
Reacţiile la stres pot fi:
1. pe termen scurt: creşterea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, creşterea glicemiei (glucozei
în sânge), contracţie musculară, încetinirea digestiei, respiraţie rapidă, paloare tegumentară;
2. pe termen lung:
a) somatice: apetit alimentar scăzut, indigestie frecventă, crampe sau spasme musculare,
dureri de cap/migrene, alergii, insomnii, constipaţie sau diaree, stare generală de rău sau
oboseală, viroze frecvente;
b) cognitive: scăderea capacităţii de concentrare, pesimism,dificultăţi în luarea unor
decizii, blocaje în gândire, gânduri de moarte;
c) afective: iritabilitate, neîncredere în viitor, izolare socială, sentimentul că este fără
valoare, dificultăţi de a se distra sau relaxa, instabilitate emoţională, pierderea interesului
pentru activităţi sau persoane preferate anterior;
d) comportamentale: plânsul nemotivat, crize de afect, teama de întuneric, suptul
degetului, legănatul, refuzul de a dormi singur, performanţe scăzute la şcoală, fumatul,
consumul de alcool şi droguri, tulburări de somn, izolare, comportamente agresive, verbal sau
gestual.

Modalități de mangement
Părinţii (şi profesorii) trebuie:
- să pună la dispoziţia copilului un cămin sigur, securizat, familiar, consistent şi pe care se pot
baza;
- să fie selectivi în alegerea programelor TV pe care le văd copiii, pentru că acestea pot
provoca frici sau anxietate;
- să petreacă destul timp cu copiii şi să fie relaxaţi;
- să-i încurajeze pe copii să pună întrebări;
- să încurajeze exprimarea grijilor, fricilor;
- să-şi asculte copilul fără să fie critici;
- să-i crească copilului stima de sine, sentimentul de auto-împlinire;
- să încerce să implice copilul în activităţi pe care ştie că le poate face;
- să folosească încurajarea pozitivă şi recompensa în loc de pedeapsă;
- să-i permită copilului să aleagă şi să aibă ceva control în viaţa lui;
- să încurajeze activităţile fizice;
- să-l ajute pe copil să conştientizeze situaţiile stresante;
- să recunoască simptomele stresului;
- să informeze copilul despre schimbările necesare şi anticipate (schimbarea domiciliului);
- să caute ajutor profesionist sau sfătuire când semnele de stres nu dispar;
- să vorbească despre situaţie;
- copiilor mici li se pot citit poveşti potrivite despre tipurile de stres şi crearea de
diverse jocuri pe teme de stres;
- părinţii pot vorbi despre stres cu copiii mai mari;
- părinţii pot empatiza cu copiii lor;
- învăţarea copiilor despre viaţă şi moarte;
- eliminarea stresului şcolar.

În concluzie putem afirma că stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore
negative, ci de asemenea al unor presiuni şi tensiuni zilnice. Acestea din urmă, prin frecvenţa
lor, au un rol important în mediul profesional şi afectează mai mult individul, decât
evenimentele negative majore, dar mai rare. Dovezile psihologice sugerează că, în sensul său
de incongruenţă, conflictul este natural şi eradicarea lui este imposibilă.. În schimb, este
necesară manipularea lui în mod constructiv, în interesul tuturor celor implicaţi. Acest lucru
nu este uşor de realizat, de vreme ce conflictul poate da naştere unor situaţii provocatoare, ce
implică o multitudine de factori. Ne putem însă îmbunătăţi abilitatea de management al
stresului, al conflictului, devenind mai competenţi în managementul relaţiilor umane şi, nu în
cele din urmă, al abilităților de comunicare.