Nume și prenume: Csuka Andreea

Tema 3

Portretul elevului stresat: cauze, consecințe, contracarare.

Factori de stres Consecințe la stres Modalități de management

1. Individuali:temperamentul, inteligenţa, 1. Reacţii fizice/fiziologice, reacţii cognitive, 1. Cultivarea convingerilor
dezvoltarea imaginii de sine emoţionale, comportamentale pozitive: eliberarea de sub tirania
lui Trebuie, oferirea unui suport
emoţional adecvat,stil de viaţă
sănătos
2. De mediu: familial 2. Reacţii emoţionale şi comportamentale 2. Oferirea unui suport emoţional
adecvat
3. Educaţionali: mediul, personalitatea 3. Performanţe şcolare slabe, eşec şcolar, 3. Autoeliminarea cadrului
cadrului didactic, evaluări, relaţionarea abandonşcolar, identitatea vocaţională didactic ca sursă de stres,
multiplă, suprasolicitarea cunoaşterea grupului şi
identificarea elevilor vulnerabili la
stres, personalizarea relaţiilor cu
elevii, relaţionarea eficientă cu toţi
elevii

Stresul este un răspuns la un eveniment sau condiţie la care există o cerere mai mare decât posibilităţile noastre normale de rezolvare.
Stresul este atunci când te simţi copleşit sau ameninţat de mult mai multe cerinţe decât poţi face faţă. Stresul afectează felul oamenilor de a
gândi, acţiona şi simţi.
 Copiii învaţă să răspundă la stres din experienţa proprie şi observând. Cele mai multe situaţii stresante pentru copii pot părea
nesemnificative pentru adulţi, pentru că, copiii au puţine experienţe anterioare din care să înveţe, chiar situaţiile care cer o mică schimbare pot
afecta sentimentele copilului de securitate şi siguranţă.
UNICEF a conturat potențiale atribute ale copiilor, în funcție de modul cum este el influențat de familie, implicit de școală:
Dacă un copil e crescut cu critică, el învață să condamne.
Dacă un copil e crescut cu ostilitate, el învață că se află într-o luptă.
Dacă un copil e crescut cu frică, el învață să se teamă.
Dacă un copil e crescut cu milă, el învață să trăiască cu părere de rău.
Dacă un copil e crescut cu teama de ridicol, el învață să fie timid.
Dacă un copil e crescut cu gelozie, el învață să simtă invidia.
Dacă un copil e crescut cu rușine, el învață să se simtă vinovat.
În schimb:
Dacă un copil e crescut cu încurajări, el învață să aibă încredere.
Dacă un copil e crescut cu laude, el învață ce înseamnă aprecierea.
Dacă un copil e crescut cu toleranță, el învață ce înseamnă iubirea.
Dacă un copil e crescut să împartă cu ceilalți, el învață ce înseamnă generozitatea.
Dacă un copil e crescut cu onestitate, el învață ce înseamnă adevărul.
Dacă un copil e crescut cu corectitudine, el învață de înseamnă dreptatea.
Dacă un copil e crescut cu bunătate, el învață ce înseamnă respectul.

Sursele de stres la elevi pot fi multiple şi diferite în funcţie de vârstă: şcoala, relaţia cu profesorul sau părinţii, schimbarea şcolii, performanţele
şcolare impuse de părinte; relaţia cu colegii, cu prietenii; conflictele cu prietenii; problemele de comunicare în familie; conflicte cu fraţii;
violenţa în familie; divorţul, situaţia financiară precară; pierderea locului de muncă a unui părinte; boala fizică sau psihică a unui părinte; abuz
fizic, emoţional, sexual; dezastre naturale; cutremur; inundaţii; durerea, boala, rănile; tratamente medicale; neîncrederea în propria persoană,
probleme de imagine corporală; moartea sau pierderea unei persoane dragi.
Semnele de căutat la un copil supus factorilor de stress sunt: refuzul şcolar; frica despre siguranţa lor şi a părinţilor; dureri de stomac sau alte
dureri; tristeţe; grija excesivă despre şcoală; prieteni, familie, dificultate de relaxare şi de somn.

Reacţiile la stres pot fi:

1. pe termen scurt: creşterea ritmului cardiac, dilatarea pupilei, creşterea glicemiei (glucozei în sânge), contracţie musculară, încetinirea digestiei,
respiraţie rapidă, paloare tegumentară;
2. pe termen lung: a) somatice: apetit alimentar scăzut, indigestie frecventă, crampe sau spasme musculare, dureri de cap/migrene, alergii,
insomnii, constipaţie sau diaree, stare generală de rău sau oboseală, viroze frecvente; b) cognitive: scăderea capacităţii de concentrare, pesimism,
dificultăţi în luarea unor decizii, blocaje în gândire, gânduri de moarte; c) afective: iritabilitate, neîncredere în viitor, izolare socială, sentimentul
că este fără valoare, dificultăţi de a se distra sau relaxa, instabilitate emoţională, pierderea interesului pentru activităţi sau persoane preferate
anterior; d) comportamentale: plânsul nemotivat, crize de afect, teama de întuneric, suptul degetului, legănatul, refuzul de a dormi singur,
performanţe scăzute la şcoală, fumatul, consumul de alcool şi droguri, tulburări de somn, izolare, comportamente agresive, verbal sau gestual.

Modalităţi de management:
Părinţii (şi profesorii) trebuie:
1. să pună la dispoziţia copilului un cămin sigur, securizat, familiar, consistent şi pe care se pot baza;
2. să fie selectivi în alegerea programelor TV pe care le văd copiii, pentru că acestea pot provoca frici sau anxietate;
3. să petreacă destul timp cu copiii şi să fie relaxaţi;
4. să-i încurajeze pe copii să pună întrebări;
5. să încurajeze exprimarea grijilor, fricilor;
6. să-şi asculte copilul fără să fie critici;
7. să-i crească copilului stima de sine, sentimentul de auto-împlinire;
8. să încerce să implice copilul în activităţi pe care ştie că le poate face;
9. să folosească încurajarea pozitivă şi recompensa în loc de pedeapsă;
10. să-i permită copilului să aleagă şi să aibă ceva control în viaţa lui;
11. să încurajeze activităţile fizice;
12. să-l ajute pe copil să conştientizeze situaţiile stresante;
13. să recunoască simptomele stresului;
14. să informeze copilul despre schimbările necesare şi anticipate (schimbarea domiciliului);
15. să caute ajutor profesionist sau sfătuire când semnele de stres nu dispar;
16. să vorbească despre situaţie;
17. copiilor mici li se pot citit poveşti potrivite despre tipurile de stres şi crearea de diverse jocuri pe teme de stres;
18. părinţii pot vorbi despre stres cu copiii mai mari;
19. părinţii pot empatiza cu copiii lor;
20. învăţarea copiilor despre viaţă şi moarte;
21. eliminarea stresului şcolar.

Concluzii
Stresul nu este numai rezultatul unor evenimente majore negative, ci de asemenea al unor presiuni şi tensiuni zilnice. Acestea din urmă,
prin frecvenţa lor, au un rol important în mediul profesional şi afectează mai mult individul, decât evenimentele negative majore, dar mai rare.
Dovezile psihologice sugerează că, în sensul său de incongruenţă, conflictul este natural şi eradicarea lui este imposibilă, chiar
neimperativă. În schimb, este necesară manipularea lui în mod constructiv, în interesul tuturor celor implicaţi. Acest lucru nu este uşor de
realizat, de vreme ce conflictul poate da naştere unor situaţii provocatoare, ce implică o multitudine de factori. Ne putem însă îmbunătăţi
abilitatea de management al stresului, al conflictului, devenind mai competenţi în managementul relaţiilor umane şi, nu în cele din urmă, al
abilităţilor de comunicare.
 Dacă vom putea depăşi simpla rezolvare a stresului, trecând la managementul lui creativ, există posibilitatea obţinerii unor rezultate
superioare. Desigur, acest lucru nu este deloc uşor. Procesul trebuie condus cu atenţie, pentru a evita extrema stagnării, pe de o parte, şi a
haosului, pe de altă parte.
Ca urmare, fiecare individ trebuie să ştie cine este, ce trebuie să facă, cine este responsabil şi pentru ce rezultate.