MANAGEMENTUL

STRESULUI

CLASEI

DE

ELEVI

MANAGEMENTUL

Managementul stresului este abilitatea individului de a face fata presiunilor de zi cu zi.

Prin managementul stresului se urmareste initial identificarea cauzelor acestor presiuni si apoi
reechilibrarea si reducerea reactiei prelungite a corpului la factorii interni sau externi cauzatori
de stres, prin aplicarea unor tehnici specifice.
Indiferent de ceea ce facem in viata, experimentam deseori stresul. Un studiu recent
desfasurat de catre Readers Digest in 15 tari europene a demonstrat ca, in momentul de fata,
romanii au reusit o contra-performanta spectaculoasa: suntem pe locul 1 in Europa la nivelul
de stres perceput: 52% considera ca stresul este cea mai mare problema de sanatate, in raport cu
media europeana de 33%.
Ce este stresul? Cea mai potrivita definitie ar suna cam asa: Stres-ul este un fenomen
psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii care
sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu miza mare pentru persoana in cauza.
Stresul este declansat atat de problemele externe cu care ne confruntam, cat si de modul
in care facem fata (sau nu reusim sa facem fata) acestor probleme. Astfel, majoritatea oamenilor
se confrunta cu o mare diversitate de factori de stres in cursul intregii lor existente, iar despre unii
s-ar putea spune ca sunt stimulati si dau maximum de randament doar cand se afla sub
tensiune, mai ales la serviciu. Dar, din momentul in care incetam sa facem fata in mod adecvat
tensiunii, simptomele de stres vor incepe sa-si faca aparitia.
Intotdeauna stres-ul decurge din imbinarea a trei caracteristici cheie: prezenta
factorilor de stres; resursele personale de confruntare cu stresorii si tipul de reactii la stres.
Hans Selye care s-a dedicat studiului stresului, a concluzionat inca din 1956 ca stresul
NU este in mod necesar ceva negativ; caracterizarea stresului ca fiind negativ sau pozitiv se
face in fiecare situatie in parte. De asemenea, pana la o anumita limita, stresul este chiar
necesar activitatii noastre cum ar fi, de exemplu, pentru protectia noastra, in cazul reactiilor
necesare pentru evitarea unui accident rutier prin mobilizarea tuturor resurselor organismului. In
acest caz, vorbim de un stres pozitiv, deoarece este vorba despre o siutatie stresanta in care se
sesizeaza reactii la stres ale corpului tipice - inima incepe sa bata mai tare, creierul primeste mai
mult oxigen, muschii se incordeaza, etc. - dar pentru o rezolvare pozitiva a situatiei.
Eustres reprezinta un cuvant compus din doua parti. Prefixul deriva din grecescul eu
insemnad bine, bun. Atasat cuvantului stres, acestea vor semnifica literar stres bun.
Distres este mult mai adesea utilizat pentru acel tip de stres cu conotatii negative.
Amandoua formele de stres consuma in egala masura organismul si sunt cumulative in
natura, depinzand in mare masura de modul in care o persoana care se adapteaza la o schimbare
care a cauzat in primul rand stresul. Organismul nu poate in mod fizic sa discearna intre cele
doua forme de stres.

Insa, stresul sustinut cauzeaza oboseala, caderea parului, insomnii, hipertensiune si

afectiuni ale inimii, scaderea sistemului imunitar, obezitate, disfunctii sexuale, etc.
Sursele stresului:
- din exterior - stresul de la locul de munca/scoala, cel cauzat de probleme relationale si
conflicte, sau de anumite situatii familiale (casatorie, deces, divort) ori dificultati financiare.
- din interior, cauza provenind din interiorul nostru. Unii dintre noi ne gandim zile in sir
la ceea ce s-a intamplat chiar si dupa finalizarea unor evenimente neplacute, amplificand
senzatiile si trairile de stres.
Printre semnele timpurii ale stresului sunt probleme de concentrare, nerabdare, dureri
de cap, infertilitate, ulcer, hiper sau hipotensiune, insomnie, slabire sau ingrasare rapida, raceli
repetate, dureri musculare, caderea parului, dureri in piept, nervozitate, concentratie mare de
colesterol in sange, oboseala cronica, etc. Este foarte important sa recunoastem cauzele si
semnalele stresului si sa le inlocuim cu un stil de viata sanatos cat mai repede.
Daca un eveniment este perceput ca fiind stresant, pot aparea reactii de natura
cognitiva, emotionala si comportamentala: deficit de atentie, scaderea capacitatii de
concentrare, diminuarea creativitatii, dificultati in luarea deciziilor, ganduri negative despre sine,
lume si viitor, pesimism, scaderea interesului fata de lucruri care altadata reprezentau hobby-uri,
anxietate, depresie, izolarea de prieteni, fumatul excesiv, consum de alcool.
Resursele individuale de adaptare la stres sunt reprezentate de capacitatea cognitiva,
emotionala si comportamentala a fiecarui individ de a reduce, stapani sau tolera solicitarile
interne si externe care depasesc capacitatea de raspuns automata a organismului. De cele mai
multe ori decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face fata evenimentelor evaluate
ca fiind negative sau amenintatoare. Factori individuali cum sunt stima de sine, asertivitatea,
optimismul sau sentimentul de autoeficacitate sunt factori de protectie impotriva stresului.
Modalitati de management al stresului:
Informarea privind sursele de stres;
Constientizarea reactiilor la stres;
Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului: dezvoltarea
asertivitatii, comunicarii pozitive cu ceilalti, invatarea tehnicii de a spune NU,
identificarea si rezovarea conflictelor atunci cand apar, invatarea metodelor de rezolvare a
problemelor si de luare a deciziilor, invatarea unor metode de relaxare;
Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat;
Dezvoltarea unui stil de viata sanatos: mentinerea unei greutati normale, practicarea
regulata a exercitiilor fizice, renuntarea la consumul de alcool si a fumatului;
Dezvoltarea stimei de sine: stabilirea prioritatilor si limitelor, participarea la activitati
care dezvolta stima de sine, stabilirea unor scopuri realiste;
Managementul timpului;

Este evident pentru noi toti ca nu avem puterea de a contola evenimentele din viata
noastra fie ele placute sau mai putin dorite, atunci nu ne ramane decat sa invatam sa le facem
fata. E in puterea noastra insa sa reactionam intr-un mod care sa ne ajute sa le depasim.
Sugestii pentru adaptarea la stres si pentru combaterea acestuia
Giulia Negura, psiholog, considera ca prin antrenamente de crestere a capacitatii de
adaptare, pe care le poti realiza si singur, stresul poate fi controlat.
In acest scop sunt formulate urmatoarele 10 sfaturi:
1. Admite ca esti stresat si accepta-ti propriile limite Da! Sunt stresat!
2. Recunoaste ca ai nevoie de o schimbare in ritmul vietii tale Trebuie sa schimb ceva!
3. Cerceteaza cauzele stresului De ce sunt stresat?
4. Modifica acele conditii de munca pe care le socotesti stresante Sa ma ocup putin de
mine!
5. Gaseste timp pentru relaxare. Lucrurilor care iti fac placere, acorda-le macar cateva
minute pe zi Acum fac ce imi place!
6. Rezolva conflictele interpersonale in care esti implicat, dar fa-o cu calm, prin dialog
Este necesar sa discutam!
7. Vorbeste intotdeauna cu persoana care iti este aproape despre problemele tale Trebuie
sa discut despre problemele mele!
8. Gandeste pozitiv. Atitudinile optimiste ne influenteaza fara sa constientizam pe loc
efectele lor benefice asura sanatatii si randamentului nostru Sunt vesel si optimist,
viata este frumoasa, daca eu vreau!
9. Propune-ti obiective intr-o maniera realista. Nu esti supraom! Agenda de lucru nu trebuie
incarcata Si maine va fi o zi!
10. Daca aceste noua sfaturi nu ti-au fost de niciun folos, apeleaza cu incredere la un
psiholog!
Daniel Shapiro propune si el 15 tipuri de activitati simple si usor de realizat, care pot
contribui la reducerea stresului.
1. Faceti exercitii fizice (plimbari scurte, urcatul si coboratul scarilor, diverse miscari ale
membrelor si capului, alergari pe loc etc.)
2. Spuneti glume
3. Ganditi pozitiv
4. Scrieti lucrurile care va streseaza
5. Vorbiti cu un prieten sau cu o ruda
6. Schimbati mediul
7. Tipati
8. Stati in liniste
9. Ascultati muzica
10. Faceti-va un masaj (masati-va gatul, urechile si tamplele, pielea capului, umerii)
11. Cititi o carte sau uitati-va la TV
12. Relaxati-va muschii
13. Imaginati-va ceva relaxant
14. Respirati adanc

15. Rostiti ceva ce ati realizat in mod creator

EFECTELE NEGATIVE ALE MANAGEMENTULUI
DEFECTUOS AL CLASEI
Managementul clasei orienteaza atentia si preocuparea cadrului didactic spre aspecte care
conditioneaza succesul educational: analiza clasei si din perspectivele problemelor grupului
scolar, schimbarea atitudinii fata de analiza si rezolvarea problemelor disciplinare de activitate,
utilizarea rationala a diferitelor resurse implicate, crearea si mentinerea climatului educational,
cultivarea relatiilor interpersonale pozitive intre elevi, diversificarea modurilor si continuturilor
comunicarii in clasa si a circulatiei informatiilor, efectuarea corelata a principalelor roluri
manageriale ale sale (planificarea, organizarea, decizia, coordonarea, indrumarea, consilierea,
controlul, evaluarea, reglarea). In lipsa sau utilizarea lor necorespunzatoare, apar ca efecte
negative: oboseala, supraincarcarea, lipsa de motivare a clasei, deprecierea climatului
educational, minciuna, agresivitatea.
a) Oboseala
Oboseala a fost si continua sa fie intens studiata. Nu se stie foarte bine care sunt
elementele care o provoaca, care sunt mecanisnele ei fundamentale si locul pe care il ocupa in
structura intelectuala. Teoriile oboselii se imparte in doua categorii. In prima categorie sunt
cuprinse conceptiile potrivit carora substanta oboselii este in raport cu organismele care lucreaza
sau cu alte sisteme. Aici se incadreaza teoriile toxinelor si teoriile resurselor energetice ale
organelor care lucreaza. A doua grupa este cea a teoriei sistemului nervos central, care considera
ca substanta oboselii rezida in schimbarile de activism ale cortexului.
Dupa teoria consumului de resurse energetice, mecanismele oboselii constau in declinul
progresiv al resurselor energetice din organele care lucreaza. Cu cat scad resursele energetice
activate cu atat oboseala organelor care lucreaza este mai mare.
Conform teoriei toxinelor cu cat cantitatea de toxine produse in organele active creste cu
atat acestea sunt mai lent eliminate, cu cat mai repede se instaleaza oboseala.
Principiile teoriei sistemului nervos central (SNC) au ca punct de plecare schimbarile ce
au loc in sistemul nervos central si in organismul viu in timpul activitatii. Experimentele au
demonstrat ca in timpul unei activitati repetitive prelungite, prin reducerea potentialului
functional (eficacitatea functionala) celulele cortexului declanseaza imediat procesul invers,
efortul de restabilire a potentialului functional. Daca procesul de restabilire se dovedeste
suficient pentru a reinstaura echilibrul, persoana respectiva nu mai resimte oboseala.
Specialistii clasifica oboseala in urmatoarele grupe:
Oboseala musculara (dinamica si statica) determinata de efortul muscular si de
contractarea musculara fixa.

 Oboseala neurosenzoriala cauzata de tensiunea nervoasa a simturilor (ochi, urechi).

Oboseala psihica determinata de factori de natura psihica.
Cauze ale sunt:
intensitatea si durata muncii fizice si intelectuale;
factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);
factorii de natura psihica (responsabilitati, griji, conflicte);
monotonia sau rutina muncii;
boli si dureri.
Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:
scaderea atentiei;
incetinirea si inhibarea perceptiei;
inhibarea capacitatii de gandire;
scaderea randamentului activitatii fizice si intelectuale.
W. Van Gusber, expert in monotonia in activitate, descrie starea de activitate fizica si
mentala redusa manifestata prin instalarea sentimentului de epuizare, somnolenta, reducerea
capacitatii de reactie si fluctuatie ca fiind expresia unui declin constant in ceea ce priveste
rezultatele educationale obtinute de elev. Din perspectiva managementului clasei de elevi starea
de monotonie si supraincarcarea ca factori determinanti ai oboselii de tip managerial sunt
urmarea unor disfunctii organizatorice ale activitatii din clasa de elevi cum ar fi: activitati si
sarcini repetitive, monotone, absenta conexiunii inverse reale, perpective motivationale limitate,
durata si intensitatea inadecvate ale activitatilor; interesul scazut al elevilor pentru activitati
instructiv-educative, conduse inoportun de cadrul didactic.
Conceptele de interes pentru managementul clasei sunt: oboseala obiectiva si oboseala
subiectiva(plictiseala). Oboseala obiectiva reprezinta tipul de oboseala care antrenata intr-o
activitate epuizanta sau prelungita si care se manifesta printr-o reducere semnificativa,
masurabila a cantitatii si a calitatii rezultatelor scazute. Sentimentul de delasare si epuizare se
numeste oboseala subiectiva, care este identificata cu un sentiment de plictiseala. Plictiseala
reprezinta un grad mai scazut al oboselii si un simptom natural al instalarii ei. Relatia dintre cele
doua nu a fost pe deplin clarificata. Plictiseala apare de multe ori fara o cauza obiectiva. Un elev
poate sa se simta plictisit fara sa aiba motive obiective. Astfel el este plictisit imediat dupa ce
incepe sa lucreze, daca sarcina de invatare nu este interesanta. Alteori cand un fond muzical

insoteste desfasurarea sarcinii respective, starea de plictiseala poate fi inlocuita de una de

entuziasm, in care elevul poate invata, exersa timp indelungat si cu o dispozitie agreabila.
Cea mai importanta cauza a oboselii elevilor din punct de vedere managerial este
suprasolicitarea, de aceea este importanta stoparea prestatiilor care ignora disponibilitatile la
efort limitate ale elevilor in implicarea lor in sarcinile de invatare diferite in spatii de timp si
contexte de efort.
b) Supraincarcarea
Supraincarcarea elevilor se realizeaza prin prevederile orarului, volumul de sarcini in
clasa si acasa, continuturile programelor, regimul zilei si al saptamanii. Ea are drept cauza
majora sistemul de instructie cu orar variabil, care cere mai mult elevilor decat orarul scolar
normal (doar dimineata). In cazul in care cursurile au loc dupa-amiaza elevii muncesc in conditii
fizice, intelectuale si psihologice extrem de nefavorabile.
In urma investigatiilor privind parcursul scolar al elevilor care merg la scoala dimineata
fata de cei care merg dupa-amiaza, s-a constatat ca eficienta totala a elevilor este mai buna
dimineata decat dupa-amiaza. Ea atinge nivelul maxim dimineata in primele doua sau trei ore si
nivelul minim la sfarsitul celei de-a cincea ore, iar dupa-amiaza, cu aceeasi folosire a timpului,
eficacitatea acelorasi elevi este mai ridicata dupa prima ora si la nivelul cel mai de jos la
finalul perioadei de studiu. Diferenta de performanta reprezinta rezultatul odihnei nocturne a
elevilor si conditiile de mediu fizic din clasa, care difera foarte mult de la o perioada la alta.
c) Lipsa de motivare a clasei
Motivatia este o componenta cruciala a procesului de invatamant. Potrivit legii efectului
a lui Thorndike, invatarea este substantiala atunci cand ea este urmata de o stare de multumire,
satisfacandu-l pe cel care invata. Elementele care se privesc motivatia in sala de clasa sunt:
motivatia intrinseca / motivatia extrinseca, motivatiacognitiva/ motivatia afectiva; autocontrolul
motivational.
93% din elevii buni au realizat ceea ce au realizat datorita propriilor eforturi de studiu
individual, insotite si sprijinite de motivatie, de autostimulare. In calitate de manager, cadrul
didactic trebuie sa reuseasca sa transfere motivele dinspre produs catre proces (referitor la
invatare) si de construirea la nivel individual a unor strategii metacognitive de sustinere a actului
in sine.
Brandura si Zimmerman propun cinci strategii de autostimulare ale scolarului in sala de
clasa:
1. Copiii trebuie invatati sa foloseasca un limbaj interior pentru a-si redimensiona
motivatia (exemplu: repetitia unei fraze cum ar fi Voi face mai bine data viitoare.)
2. Copiii trebuie sa-si schimbe reprezentarile despre stilul si metodele proprii de invatare,
adecvandu-le unor principii general valabile, dar si la ceea ce s-a dovedit a fi stilul omului

insusi. Obisnuirea cu cele mai bune metode si mijloace de invatare nu trebuie sa se

faca arbitrar, ci prin parcurgerea si intelegerea lor de catre fiecare elev.
3. Copiii trebuie sa fie invatati sa-si faca cunoscute si sa-si argumenteze parerile
in public. Discutiile libere permit observarea modului de gandire a elevilor si impartasirea lui
clasei. Cadrul didactic reuseste sa cunoasca felul de a gandi si comportamentul elevului din
punct de vedere socio-interactional si motivational.
4. Copiii trebuie sa invete strategii ce implica participarea activa, pentru a-si dezvolta
propria motivatie si pentru dobandirea unui exercitiu de relationare sociala. Invatarea reciproca
presupune curaj din partea cadrului didactic in a accepta si a putea sa schimbe rolul cu elevii,
solicitandu-le prin empatie sa inteleaga modul de gandire al celuilat. In cazul in care aceste
strategii au succes motivatia elevilor poate creste proportional.
5. Copiii trebuie sa fie invatati sa-si puna intrebari despre ceea ce au citit si sa rezume
anumite paragrafe
Acest sistem operativ aflat la dispozitia managerilor scolari pot optimiza nivelul
motivatiei elevilor, dar si anumite capacitati intelectuale. Exista elevi care lucreaza sub
posibilitatile lor intelectuale din cauza absentei motivatiei, ceea ce conduce la neimplicarea lor in
interactiunile din clasa. Cadrul didactic trebuie sa constientizeze aportul motivatiei la
imbunatatirea performantelor intelectuale ale elevilor, dar sa nu neglijeze performanta de tip
social.
d ) Deprecierea climatului educational
Din perspectiva sociointeractionala, managementul clasei are doua aspecte:
prevenirea comportamentelor negative, interventia si tratarea acestora. Este foarte importanta
specificarea si clarificarea consecintelor incalcarii normelor. Daca elevul cunoaste si anticipeaza
corect efectele incalcarii normelor, iar acestea nu sunt dorite, atunci posibilitatea de a le
incalca este mai mica.
Strans legat de managementul clasei este si climatul educational, concept care se refera
la atmosfera, moralul, starea afectiva a clasei, fiind indicatorul de sanatate a unui grup
educational, ce poate fi luat drept criteriu valoric de diferentiere a unor clase de elevi
Climatul educational este produsul raporturilor interpersonale la nivel formal sau
informal. S-au identificat sase tipuri de climate scolare (deschis, autonom, controlat, familiar,
paternalist, inchis) corelate puternic cu stilul managerial al cadrului didactic (Halpin si Croft).
Climatul inchis, caracterizat printr-un inalt grad de neangajare din partea elevilor
determina: nepasare, rutina, distantare, depersonalizare, absenta satisfactiei personale. Cadrul
didactic este de tip neangajat, caracterizat prin lipsa concentrarii si orientarea numai spre sarcina
de invatare, fara a depune efort, fara reactii critice, negativiste in relatia cu elevii.

Exista o corelatie stransa intre ethosul managerial si climatul educational. In

managementul defectuos al clasei de elevi, climatul din interior se degradeaza, se devalorizeaza.
Apar disfunctii generatoare de criza manageriala: liniare (abateri punctuale) sau mai grave (au
efecte la nivelul integritatii personalitatii elevilor). Un bun climat intr-o sala de clasa determina
la elevi comportamente deschise, lipsite de teama si inhibitie, care le permite sa se concentreze
asupra sarcinii de lucru normal si-i stimuleaza sa participe la interactiuni sociale.
In ceea ce priveste legatura dintre abandonul scolar si climatul educational studiile au
aratat ca nu exista o corelatie semnificativa intre depreciera climatului educational din clasa si
fenomenele de abandon scolar. Climatul nesanatos poate constitui numai un imbold suplimentar
pentru elev, in scopul deja stabilit de parasire a carierei scolare. Se poate stabili insa o corelatie
puternica intre climatul depreciat la nivelul anumitor clase si dorinta elevilor de a parasi
colectivul respectiv, nu neaparat scoala. Asadar un management defectuos, chiar daca nu
favorizeaza direct abandonul scolar, se poate transforma partial intr-o cauza facilitatoare a
acestuia pe termen lung sau mediu.
e ) Minciuna
Demascarea elevilor mincinosi se poate face daca atentia cadrului didactic este
concentrata nu asupra cuvintelor rostite de cel banuit, ci asupra tonului vocii, a gesturilor, a
mimicii. Minciuna este un comportament verbal si nonverbal, care apare foarte frecvent, de cele
mai multe ori ca urmare a unor greseli de tip managerial ale cadrului
didactic[1] .
Profesorul Ekman a oferit o serie de indicii pentru identificarea
comportamentelor mincinoase. Acesta spune ca nu trebuie acordata atentie cuvintelor, ci tonului
vocii. Este usor ca un discurs sa fie compus, dar este greu sa fie sustinut pe tonul just. Din
experienta se stie ca persoana trista vorbeste pe ton umil, scazut, iar veselia pune scantei in glas.
Elevul care minte nu pronunta usor cuvintele cand imita emotiile provocate de sentimente si
trairi adevarate, mincinosul are note stridente in glas.
Pauzele nejustificate, ezitarile, lapsusurile celui care vorbeste sunt alte elemente care ne
pun in garda. Elevul care prelungeste cuvintele, care accentueaza neobisnuit vocalele, care
vorbeste repede, are probabil unele lucruri de ascuns. De asemenea indicatorii unei minciuni
latente pot fi: are tendinta de a se inrosi, de a deveni palid sau de a respira greu, daca nu foloseste
anumite gesturi (ilustratoarele vorbirii). La acestea se adauga gesturile de manipulare.
Copilul mincinos e deseori stresat, stanjenit, putin incurcat de ideea ca-i insala pe cei care il
asculta. In incercarea de a-si ascunde emotiile va fi tradat de unele miscari inconstiente: frecarea
nasului sau a urechii, o bataie cu degetul pe obraz, suptul buzelor sau bataia cu degetele pe un
obiect.
Sunt elevi care nu au remuscari (trairi psihologice) cand mint. In acest caz este vorba de o
abatere comportamentala grava. Exista si tendinta de minciuna transformata in placerea de a
minti, pentru a fi mai smecher decat altii, ceea ce il determina pe scolar sa-si sustina asiduu
minciuna ca pe un adevar.
Acest fenomen scolar (si social) prezent in mod frecvent in clasa de elevi, este o tentatie
la indemana elevilor si solicita o interventie prompta si pertinenta a cadrului didactic.

f ) Agresivitatea
Agresivitatea ia forma actiunilor individuale sau colective. De cele mai multe ori scolarul
este impins la acte necugetate fara o explicatie rationala a lor. Dupa S. Chelcea agresivitatea se
defineste ca orice forma de comportament care are ca scop vatamarea sau jignirea altora.
Ea are doua niveluri: agresivitate fizica si agresivitate verbala.
In clasa de elevi, impulsul agresiv se limiteaza la competitie, la atac verbal la ostilitate,
exprimandu-se prin injurii, dispret, ranchiuna etc. Sentimentul se satisfactie sau insatisfactie
poate impulsiona o directie pozitiva sau negativa a comportamentului agresiv al elevilor. Frica de
o nota mica, pentru a nu-si deprecia in ochii colegilor imaginea de sine, poate declansa un vid
de gandire, o emotie cu efecte mari asupra strategiei viitoare de actiune.
Reglatorul social al fricii si agresivitatii scolare este atasamentul, atractia pentru
sarcinile scolare alaturi de instituirea unui climat favorabil interrelationarii. Sarcinile scolare
accesibile si atractive potrivite nivelului de dezvoltare a elevilor contribuie la intarirea
motivatiei pentru invatare, comunicare si relationare. In cazul in care frica si agresivitatea ajung
sa domine instantele rationale, cele doua conduite emotionale devin o piedica in formarea
oricarui atasament.
Persoana care are un grad ridicat de nervozitate, daca este provocata de solicitarile
frustante ale mediului, este iritabila, argatoasa, instabila, brutala in relatiile cu altii. Educatorul
excesiv de sever nu face decat sa provoace durere sau neplacere, insatisfactii emotionale. Tirania
creeaza confuzie totala in viata interioara a copilului, avand drept urmari dezorganizari
si disfunctii in plan relational, fiind un prim pas spre delincventa, spre abandon scolar.
Pedeapsa este utilizata doar in sensul nerepetarii greselii. Copilul supus unei
maltratari nu este numai suferind fizic, ci este traumatizat din cauza reprezentarii demnitatii sale
care a fost incalcata. Pentru atitudini necorespuntatoare mai utile sunt: incurajarea, dojana,
admonestarea. Bazandu-se pe partile bune din personalitatile copiilor agresivi, cu mult tact si
multa rabdare, promovand modelele pozitive, cadrul didactic poate apela la
strategii manageriale altruiste.
Agresivitatea scolarului evolueaza in raport cu contraactiunea pedagogica si tactul
pedagogic. Multe cadre didactice nu admit agresivitatea deschisa, dar neglijand formele
simbolice ale acesteia, aparute sub masca inbufnarii, dispozitiei proaste sau sub forma rezistentei
motorii si verbale se dezvolta conflicte posibile in clasa de elevi.
Aparitia si dezvoltarea unor atitudini si comportamente agresive sunt dependente total de
neinterventiile sau de interventiile manageriale eronate.
In vederea sporirii eficientei procesului de invatamant, cadrul didactic trebuie sa
abordeze strategii de tip managerial in clasa, care sa exploateze la maximum resursele
disponibile si sa nu ceeeze consecinte nedorite.

BIBLIOGRAFIE
***

Dictionar de pedagogie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1979

Diaconu M,

Sociologia educatiei, ed A.S.E. , Bucuresti , 2004

Iucu B. R.

Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de

criza educationala, ed Polirom , Iasi , 2006

Mitrofan N .

Aptitudinea pedagogica, Editura Academiei, Bucuresti , 1988

Paun E.

Sociopedagogie scolara, E.D.P.., Bucuresti ,1982

Proiect de intervenie pentru reducerea nivelului

de stres al unui elev

Proiect de intervenie pentru reducerea nivelului de stres al unui elev pe baza

Teoriilor inteligenei emoionale prof. nv. primar RACOLA LUMINIA GEORGETA
coala Gimnazial Nr. 1 Seini, Maramure Omul are trei lucruri de fcut n lumea
aceasta: nti, s se cunoasc pe sine, precum i lucrurile cu care trebuie s
convieuiasc. n al doilea rnd, s fie fericit n sinea lui, precum i n mijlocul
lucrurilor cu care convieuiete. n al treilea rnd, s-i amelioreze propria fiin,
precum i lucrurile din jur, n msura n care, fie una, fie celelalte s-au deteriorat i
pot fi remediate. John Ruskin Educaia reprezint unul dintre serviciile cele mai
importante pe care o comunitate le poate oferi copiilor ei. Cu ct vrsta acestora
este mai fraged, cu att importana relaiei umane, afective dintre copil i cadru
didactic este mai mare. Adaptarea la mediul colar este o excursie cu peripeii, pe
care copilul trebuie s o nceap de timpuriu i care las amprente psihice
importante n viaa acestuia. De aceea, nvtorul este adultul semnificativ care
modeleaz gndurile i emoiile colarului mic i fa de care copilul ajunge adesea
sa aiba o profund afeciune. O prim caracteristic a afectivitii colarului mic
este evoluia ei discret, latent, mai intim. Emoiile, dispoziiile, sentimentele
copilului sunt mai puin exteriorizate, att cele pozitive ct i cele negative.
Activitatea colar prin coninuturile i prin sistemul nou de relaii pe care l implic
mbogete emoiile i sentimentele copilului. De mare importan rmn
legturile afective cu prinii, mai ales acum cnd copiii se confrunt cu sarcini
numeroase i adesea dificile. Dragostea necondiionat a prinilor este un
important factor de securizare i sprijin pentru a trece peste dificulti i unele
insuccese. Relaiile afectuoase dintre printe i copil, ct i relaiile dintre prini
conduc la structurarea pozitiv a personalitii. Evoluia personalitii se realizeaz
concomitent cu dezvoltarea interrelaiilor sociale i valorificarea noilor experiene
de via. Am vzut c relaiile defectuoase dintre prini i copii au efecte negative
(agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate etc). Toate acestea se
rsfrng negativ la nivelul ntregii activiti colare. Armonizarea relaiilor printecopil, o via de familie echilibrat i afectuoas dezvolt trsturi de personalitate
opuse celor enumerate mai sus: copilul are ncredere n forele proprii, se adapteaza

uor vieii colare i dobndete un real echilibru emoional. n ceea ce dezvoltarea

socio-emoional a colarului mic se observ modificri n nelegerea i exprimarea
emoiilor. Copiii se compar frecvent cu ceilali i, dei se centrez mai mult asupra
lor, ncep s neleag sentimentele i perspectivele celorlali. Spre deosebire de
vrsta precolar, cnd copiii i schimb adesea strile emoionale de la un
moment la altul, n perioada colar copiii ncep s menin pentru perioade mai
lungi de timp att sentimente ct i gnduri. Pe de alt parte, copiii ncep s
neleag faptul c oamenii pot exprima mai multe emoii simultan, dar din motive
diferite (Sunt bucuros pentru cadoul primit, dar mi pare ru c tatl meu nu e
aici). De asemenea, pe msur ce copiii iau n considerare reaciile celorlai la
propriile comportamente i se compar cu standarde externe se consolideaz
sentimentele de: mndrie, ruine, vin. Copiii neleg faptul c n funcie de diverse
situaii, oamenii nu i exprim adevaratele emoii, iar copiii care au controlul
voluntar mai dezvoltat reuesc s exprime emoii adecvate unui anumit context
social i s aib emoii negative de intensitate mai redus (sunt mai puin explozivi
cnd se nfurie). Grijile i temerile copiilor se ndreapt acum mai mult spre modul n
care sunt percepui de ceilali, incluznd acceptarea de ctre ceilali copii i temeri
legate de performana colar. Inteligena emoional se refer la faptul c: frecvent copiii percep corect emoiile celorlali i reuesc s exprime emoii, folosesc informaii emoionale pentru a transmite gnduri sau mesaje, - nteleg
cauzele i consecinele emoiilor, - reuesc s-i foloseasc emoiile ntr-o manier
constructiv, gndindu-se la mai multe reacii posibile, dar alegndu-le pe acelea
care presupun emoii pozitive. Studiile efectuate au artat c inteligena emoional
este relaionat cu meninerea relaiilor de prietenie, cu evitarea comportamentelor
de risc n adolescen i cu succesul n carier. Dei unii copii au mai puin
dezvoltate aceste abiliti sociale, trebuie avut n vedere faptul c acestea se pot
dezvolta i copiii pot deveni mai compenteni emoional dac li se ofer sprijin
adecvat. Stresul este o stare intens i neplcut care, pe termen lung are efecte
negative asupra sntii, performanelor i productivitii. Pentru a putea aciona
n sensul destresrii elevilor este nevoie s tim care sunt cei mai semnificativi
factori generatori de stres n coal. Schimbrile intervenite n ultima perioad n
structura nvmntului n coli au dus la aglomerarea programului de nvare al
elevilor. Suprancrcarea determin stres i duce la instalarea oboselii. Principalii
factori de stres sunt: nvarea (informaii multe timp puin); programul ncrcat;
oboseala; studiul obligatoriu; discrepana ntre expectanele prinilor i capacitile
copilului; altele. Investigaiile relev, n principal, cinci categorii de efecte ale
stresului (Roudseep, E., 1986) - efecte subiective anxietate, agresivitate, apatie,
plictiseal, depresie, oboseal, indispoziie, scderea ncrederii i stimei de sine; efecte comportamentale predispoziie spre accidente, ieiri emoionale, tendina
de a mnca excesiv, comportament impulsiv; - efecte cognitive scderea
abilitilor de a adopta decizii raionale, concentrare slab, scderea ateniei,
hipersensibilitate la critic, blocaje mentale; - efecte fiziologice creterea
glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, senzaia de uscciune a gurii, transpiraii
reci, valuri de cldur i de frig; - efecte organizaionale absenteism, izolare,

insatisfacie n munc, reducerea responsabilitii i a loialitii fa de colegi, fa

de coal. Am conceput i aplicat un proiect de intervenie pentru reducerea
nivelului de stres al unui elev pe baza Teoriilor inteligenei emoionale. Etapele
proiectului au fost: I.Identificarea unui elev cu probleme A. este elev n clasa a IV-a.
Este o feti normal dezvoltat din punct de vedere fizic i intelectual, ncadrnduse n profilul psihologic al unui elev de vrst colar mic. Provine dintr-o familie
normal, fiind unicul copil al acesteia. Relaiile interfamiliale sunt bune, organizate,
favorabile creterii i dezvoltrii echilibrate a copilului, existnd o atmosfer
destins. Exist de asemenea o preocupare atent din partea prinilor att pentru
dezvoltarea fizic, sntoas a copilului ct i pentru dezvoltarea lui intelectual.
Condiiile materiale i igienico-sanitare sunt normale. Ceea ce a reprezentat ns o
problem n cazul acestei eleve a fost emotivitatea puternic, manifestat n timpul
activitii colare, cu precdere n timpul evalurilor orale. Rareori se anuna s
rspund, atepta s fie solicitat de ctre cadrul didactic. Cnd era solicitat s
rspund, manifesta o oarecare ezitare n formularea rspunsului, pielea feei se
nroea, tremurul vocii i al minilor era vizibil, tonul vocii sczut. Cu toate c eleva
cunotea de cele mai multe ori rspunsul corect, iar cadrul didactic nu o grbea s
rspund, reaciile fiziologice mai sus amintite aveau ca rezultat inevitabil
ntreruperea comunicrii, blbieli, renunri. Cnd aveau loc evaluri scrise, sub
forma unor fie de lucru, probe de evaluare, teste etc. eleva manifesta mereu n
primele minute ale activitii o oarecare nelinite, i agita minile n permanen,
acuza uneori o stare de disconfort (uoare ameeli, dureri de cap, senzaie de vom
etc.). Apoi, treptat, se instala o stare de relaxare aparent, eleva intrnd n ritmul
propriu de lucru i ducnd la bun sfrit activitatea. Rezultatele obinute de eleva n
cauz prin aceste forme de evaluare scris erau de cele mai multe ori bune i foarte
bune, astfel nct manifestrile comportamentale i reaciile fiziologice ce precedau
acestor activiti preau exagerate i nejustificate. II. Surse ale stresului Exerciiile
realizate la orele de educaie civic (Anexa 1) i discuiile purtate n particular cu
eleva A. i cu prinii acesteia, att n lipsa fetei ct i n prezena acesteia au avut
drept scop identificarea surselor de stres. S-au conturat dou surse: una intern
(eleva A. percepe unele informaii sau cerine colare ca fiind greu accesibile,
peste puterile ei). Din discuiile avute cu eleva i din informaiile culese din fia
completat de aceasta la orele de educaie civic a reieit faptul c fetia percepe
ca fiind ceva negativ faptul c nu reuete mereu s le fac pe plac prinilor, c
acest lucru o ntristeaz cel mai mult i c acetia nu o neleg sau nu vor s o
neleag atunci cnd nu poate mai mult. Cuvntul de ordine rostit de prini
vizavi de rezultatele colare este mereu TREBUIE!. una extern (expectanele
prinilor n ceea ce privete succesul colar al propriului copil sunt foarte mari).
Prinii au adresat adeseori ameninri de genul: N-ai ce cuta acas cu
calificative mai mici de Foarte bine, invocnd de fiecare dat faptul c eleva
dispune de cele mai bune condiii pentru studiu i i se mplinesc toate dorinele.
Astfel, prinii elevei A. consider c singura rsplata pentru toate aceastea ar fi
rezultatele foarte bune obinute de ea la coal. Drept urmare, eleva este supus n
permanen unei presiuni stresante care are consecine emoionale i

comportamentale iraionale. III. Metode de intervenie pentru reducerea stresului

Aa cum se poate identifica n literatura de specialitate exist cteva strategii
generale de adaptare la stres (Bban, 1998): reevaluarea evenimentului considerat
stresant prin prisma gndirii pozitive; Pentru aceast strategie am utilizat o metod
util de identificare a unor convingeri iraionale: ale elevei n ceea ce privete
capacitile sale colare i ale prinilor n ceea ce privete ateptrile lor fa de
rezultatele obinute de fiica lor. Am cerut deopotriv elevei i prinilor s rspund
la urmtoarele ntrebri de disputare: 1) Unde este dovada c acest gnd este
adevrat (sau fals)? 2) Ar putea s existe o explicaie alternativ? 3) Care este cel
mai grav lucru care s-ar putea ntmpla? 4) Ce s-ar putea face n aceast privin,
astfel nct s devin o oportunitate de nvare? 5) Care este efectul acestor
gnduri? 6) Care ar fi efectul dac mi-a schimba gndurile? 7) Cum ar trebui s
sune gndurile mele pentru ca rezultatele (consecinele) s fie mai bune?
organizarea eficient a timpului Am stabilit mpreun cu prinii i cu eleva A. un
program sptmnal pentru pregtirea temelor i pentru nvarea leciilor care s
permit o organizare eficient a timpului. n paralel am stabilit ca de 2-3 ori pe
sptmn eleva s rmn mpreun cu mine peste programul colar timp de o
or pentru consultaii i explicaii suplimentare. Am recomandat prinilor
ntreruperea drept una din cele mai simple metode de relaxare. O mic plimbare,
notul, ascultarea muzicii, o baie pot ajuta la "ntreruperea" stresului. Pentru a
reduce stresul trebuie alctuit programul zilnic, ct mai echilibrat. n acest program
e bine s fie incluse exerciiile fizice, mese regulate, odihn i somn suficient (8-9
ore). nvarea unor metode eficiente de rezolvare a problemelor i de luare a
deciziilor; Pentru un management eficient al emoiilor elevei am ncercat un proces
de automotivare, proces ce presupune 4 aciuni: a) adoptarea unui dialog cu sine
pozitiv; de exemplu: Eu, eleva A., sunt din ce n ce mai mulumit cu mine nsmi
i m simt relaxat, n fiecare zi. Tu, eleva A., eti din ce n ce mai mulumit cu
tine nsi i te simi relaxat, n fiecare zi Ea, eleva A., este din ce n ce mai
mulumit cu sine nsi i se simte relaxat, n fiecare zi. b) construirea unei
reele de sprijin; Cineva care / cu care/ pe care La coal n afara colii Acas
m pot baza ntotdeauna. mi face plcere s vorbesc. pot discuta orice. m
face s m simt valoroas. mi poate da un rspuns sincer. m pot baza c mi
ofer informaii corecte. m provoac ntotdeauna intelectual. pot depinde ntro situaie grea. m simt foarte apropiat. pot mprti i veti mai rele. c)
vizualizarea unei persoane care poate inspira; testarea efectului de vizualizare cu
ntrebarea Ce ar face X dac ar fi aici acum? d) crearea mediului potrivit pentru
automotivare; dezvoltarea asertivitii i a abilitii de rezolvare a conflictelor; Am
aplicat Tehnica Jurnalului pentru prinii elevei A. stabilirea i meninerea unui
suport social adecvat; Pe toat durata interveniei am oferit n permanen elevei
ntriri pozitive, menite s sporeasc ncrederea n sine i n capacitile acesteia.
Strategiile de adaptare la stres au fost de dou tipuri: centrate pe emoii (au avut ca
obiectiv reducerea tensiunii emoionale fr a schimba situaia, le-am orientat spre
persoan n scopul reducerii sau controlrii rspunsului emoional la stresori;
centrate pe problem (au avut ca obiectiv modificarea situaiei, acionnd indirect

asupra emoiilor, dezvoltarea de planuri i implicarea n aciuni pentru a rspunde

direct, confruntativ stresorilor). IV. Concluzii Ca urmare a aplicrii acestor metode de
intervenie am constat o reducere semnificativ a stresului n cazul elevei A. n ceea
ce privete performanele colare i felul n care privesc acum prinii ei aceast
problem. La acest rezultat a contribuit desigur i contientizarea de ctre prini a
faptului c presiunea pe care o exercit asupra fiicei lor avnd ateptri foarte mari
de la ea i sancionnd aspru i n permanen orice eec, ct de mic, al acesteia
are n cele din urm consecine emoionale i comportamentale nedorite, iraionale.
Aceste consecine se dovedesc nefuncionale n cazul ambelor pri implicate n
aa-zisul conflict dintre prini i copilul lor. Dac nainte de intervenie eleva A. se
anuna extrem de rar s rspund oral, acum o face mai des, de cel puin dou ori
pe zi, ceea ce este un progres. Mai mult, cnd o face, este mai sigur pe ea,
emoiile nu sunt att de puternice i att de vizibile ca nainte de intervenie. Se
bucur n acelai timp de suportul moral al meu i al colegilor i asta i crete
ncrederea n sine. Dac ar fi s concep un alt plan de intervenie pentru acelai
copil, a schimba poate strategiile de reducere sau adaptare la stres, utiliznd
strategiile centrate pe problem i pe emoii care s permit un management mai
eficient al emoiilor celorlali, ca premis pentru dezvoltarea abilitilor emoionale
la ceilali, rezolvarea diferendelor i a problemelor, o comunicare eficient i
motivarea celorlali subieci care fac parte din grupul colar. Elevii utilizeaz destul
de puin strategii active de combatere a stresului. O mare parte dintre elevi
consider odihna ca fiind principala metod de control i adaptare la stres. Elevii nu
contientizeaz eficiena unor metode centrate pe problem, metode considerate
mai adaptive n cazul unui grup. Pentru a reduce nivelul stresului la elevi specialitii
recomand ca profesorii s in cont de cteva elemente concrete n organizarea
interveniei educative (I. Neacu, 1991): fixarea unui scop prioritar clar,
determinarea si delimitarea acestuia precis n structura aciunilor ntreprinse;
fixarea progresiv a scopurilor imediate i apoi, pe termen mai lung;
individualizarea stabilirii scopurilor n funcie de personalitatea fiecrui grup sau
chiar individual; aprecierile evoluiei (n instruire) n termeni predilect pozitivi utilizarea competiiei cu pruden (pe fondul cooperrii stimulative); evaluri
sistematice, formative; evitarea presiunilor/barierelor prea puternice, exterioare
(pentru atingerea scopurilor la standarde nalte); apar, altfel, resentimentele,
agresivitatea, stresul, insatisfacia, inhibiia; dozarea optim a cantitii de
informaie n unitatea de timp; accesibilizarea transmiterii informaiilor;
diagnosticarea i utilizarea intereselor cognitive i motivelor favorabile nvrii
(individuale/grupale); utilizarea metodologiei adecvate n instruire. Anexa 1:
Exerciii propuse: (Rspunsurile elevei A.) ncredere Scrie numele a trei persoane
n care ai mare ncredere:R:Doamna nvtoare, prietena i bunica. Scrie numele
a trei persoane despre care tii c au ncredere n voi: Prietena mea, doamna
nvtoare, bunica. La coal am ncredere c sunt bun la limba romn, istorie,
geografie, muzic, dar nu prea bun la matematic i desen. Lipsa de ncredere
Subliniaz cuvintele care indic ce consecine are lipsa ncrederii n forele proprii:

fric, emoie, curaj, veselie, lacrimi, bucurie, suprare, eec, stres, reuit, succes,
gnduri bune, gnduri rele. Obs. Se explic elevilor faptul c ncrederea ne face s
ne simim bine, s gndim pozitiv, iar lipsa de ncredere genereaz stres, nelinite,
gndire negativ. Situaii de stres Noteaz situaiile care i-au declanat
urmtoarele stri emoionale: 1. ... nemulumit de mine (Cnd nu neleg ceva la
coal) 2. ... nervoas (Cnd m fac de rs n faa colegilor) 3. ... nesigur de mine
(Cnd rspund la lecii) 4. ... trist (Cnd m ceart prinii) 5. ... speriat (Cnd dau
test la mate) 6. ... furioas (Cnd prinii nu m neleg cum a vrea) Bibliografie:
Bban, A. (1998) Stres si personalitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitar
Clujean. David, D. (2006). Tratat de Psihoterapii Cognitive i Comportamentale.
Iai, Editura Polirom. Miclea , M. (1997). Psihologie cognitiv. Iai, Editura Polirom.
Neacu , I. (1991). Metode i tehnici de nvare eficient. Iai, Editura Polirom.
Opre, A., & David, D. (2006). Dezvoltarea inteligenei emoionale prin programe de
educaie raional-emotiv i comportamental. Bucureti, Editura Academiei
Romne. Roudseep, E., (1986). Are You Losing the Battle Against Stress?, Machine
Design, nr. 28

http://www.editurauniversitara.ro/carte/psihologie37/managementul_stresului_in_mediul_educational/11092