STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ABANDONUL ŞCOLAR

Motto:”Omul nu poate deveni om decât dacă

este educat.”

(John Amos Comenius)

5.1 Motivația

Abandonul şcolar nu este o problemă nouă. De-a lungul timpului au fost realizate
multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea abandonului şcolar. Odată cu trecerea
timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor,
schimbarea viziunii educativ – informative şi formative, egalitatea de şanse privind educaţia,
suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie
la educaţia şcolară pentru stoparea şi, eventual, eradicarea acestui fenomen.

Principalul motiv pentru care am ales să abordez această temă este bine întemeiat,
deoarece prin faptul că lucrez zilnic cu copiii (în învăţământ) am observat o creştere a acestui
fenomen, iar prin acest studiu vreau să aprofundez cercetarea privind acest subiect pentru a găsi
mai multe soluţii în prevenirea lui. De cele mai multe ori, cadrul didactic nu poate să facă foarte
multe lucruri pentru copilul care este în prag de a abandona studiile, pentru că în ţara noastră
sistemul de învăţământ este mai puţin mulţumitor din punct de vedere al salariilor şi atunci
dascălul preferă varianta de a pierde un elev în locul căutării unei soluţii care nu i-ar aduce
beneficii, doar prin faptul că iubeşte copiii.

Abandonul şcolar este un fenomen îngrijorător, deoarece el determină efecte negative

atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-
şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o
teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanetizat „stigmatizează”,
„etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente
deviante şi infracţionale. Abandonul şcolar are la bază mai mulţi factori care pot fi diferiţi, dar
cel mai adesea asociaţi, elevul se confruntă cu o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale
cauze: propria persoană, părinţii şi familia, şcoala, comunitatea locală etc.
 Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale
complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. Din punct de vedere legal, se specifică
faptul ca frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfârșitul clasei a X- a. Atunci când statul
controlează frecventarea şcolii, abandonurile înaintea termenului legal al şcolaritatii obligatorii
sunt relativ rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens.

În general, cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior în aceeaşi
instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativ. Rata abandonului
şcolar se stabileşte ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul absolvenţilor.
Dacă până în anul 1990 în România nu s-a vorbit despre abandon şcolar sau neşcolarizare,
sistemul neacceptând eşecul şcolar ca pe o realitate, nu acelaşi lucru s-a întâmplat după căderea
sistemului comunist. Din păcate, această problemă nu a constituit o prioritate după 1990.

Abandonul şcolar creează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce

semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o
educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate,
detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a venitului personal de-a lungul
întregii vieţi.

Prezentul studiu reprezintă un proiect de cercetare pedagogică a strategiilor care pot

preveni şi înlătura eşecul şcolar din învăţământul gimnazial, care are urmări destul de grave ce
pot duce până la abandon şcolar. Abandonul şcolar reprezintă în momentul actual o ameninţare
destul de serioasă la adresa instituţiilor de învăţământ. Cercetarea de faţă s-a desfăşurat cu
ajutorul a 25 de cadre didactice, 50 de elevi şi 50 de părinţi, încercând astfel prin chestionare să
observăm atitudinea fiecărui pion implicat în educaţie referitoare la eşecul şcolar tot mai frecvent
în ultima perioadă.

5.2 Descrierea problemei

Acum mai bine de două sute de ani, J.J. Rousseau (1712-1779) adresa educatorilor un
apel şi un avertisment devenit celebru: “Educatori, învăţaţi să vă cunoaşteţi copiii!”. Marele
pedagog semnala o carenţă majoră a educaţiei – ignorarea copilului, a aspiraţiilor, a intereselor
şi posibilităţilor sale.
 Tema stării de tensiune psihică care are ca efect eşecul şcolar al elevilor urmăreşte să
invite factorii angajaţi în actul educativ – părinţi, profesori, conducerea învăţământului, alte
autorităţi – la reflecţie şi luare de atitudine. Aşa cum este şi firesc, rezultatele anchetelor recent
efectuate privind abandonul şcolar, reflectă etapa istorică pe care o străbatem, cu particularităţiile
ei specifice de ordin social şi economic, cu câştigurile şi neajunsurile inerente, care şi-au pus
amprenta pe problemele cu care se confruntă elevii.

Insuccesul şcolar (rămânerea în urmă la învăţătură, eşec şcolar) constă în neîndeplinirea

de către elevi a cerinţelor obligatorii din programe, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe,
posibilităţi şi rezultate.

Spre exemplu, noi constatăm efectul, faptul că un elev are dificultăţi la matematică, dar
nivelul şi cauzele acestora nu le putem identifica uşor. Respectiv, nu este suficient să afirmăm
sau să constatăm aceasta şi să observăm, spre exemplu (dacă în cazul respectiv este astfel), că
acestea sunt cauzate de faptul că elevul nu poate aduna fracţii cu numitori diferiţi (dacă era vorba
de un capitol anterior rezolvării unor probleme cu fracţii). La fel, se exemplifică faptul că nu este
suficient să spunem că un elev nu cunoaşte un anumit capitol al fizicii, ci aceasta se constată şi
sub aspectul operaţional, anume, că “nu ştie să alcătuiască un circuit electric în serie care să
funcţioneze corect” (după C. Hârnăveanu în A. Cosmovici şi L. Iacob, coord.,1998, p. 89),
respectiv că aspectele aplicative, operaţionale, nu le poate observa şi realiza datorită
insuficienţelor în privinţa cunoştinţelor teoretice.

Aşadar, sub aspectul diagnosticului psihic, ne putem concentra asupra a două feluri de
probleme:

 cele care duc la eşecuri la învăţătură; (nu înseamnă că nu mai sunt şi alte probleme; dar
pe baza cunoaşterii lor – cel puţin în acest caz – putem lua măsuri atât curative, cât şi
preventive privind eşecurile la învăţătură);

 cele care ne pot aduce în situaţia să putem lua măsuri în cunoştinţă de cauză spre a
consolida şi extinde sfera succeselor şcolare.

Astfel, în diagnosticarea cauzelor eşecurilor la învăţătură pornim de la o ipoteză mai

generală şi anume aceea că orice elev, pentru a avea rezultate normale sau pentru a avea succese,
trebuie mai întâi să dobândească comportamente, obişnuinţe de a învăţa şi în orice caz, cele care
sunt deja necesare ca prealabile pentru îndeplinirea sarcinii date care este în prezent sau urmează
să fie rezolvată. Se poate constata că, dacă nu cunoaşte şi nu are deja deprinderile de rezolvare a
anumitor sarcini care precedau problema respectivă, nu are cum să o rezolve pe aceasta, mai ales
în domenii ale ştiinţelor naturii – fizică, chimie, ş.a. – sau matematică unde universul de
cunoştinţe este prezentat într-o asemenea desfăşurare, încât au o mare interdependenţă; respectiv
cele care urmează, fac obligatorie trimitere şi înţelegere a celor anterioare; ca urmare: din
punctul de vedere psihologic, începutul cercetării este să descoperim dacă elevul poate îndeplini
fiecare dintre sarcinile prealabile care alcătuiesc o unitate, o progresie înspre rezolvarea sarcinii
de învăţare actuală.

5.3 Scopul cercetării

Principalul scop al studiului de faţă este acela de a preveni şi a reduce cazurile de

abandon şcolar.

5.4 Obiectivele cercetării

a) Cunoaşterea opiniilor părinţilor privind educaţia copilului în familie şi şcoală;

b) Cunoaşterea opiniilor elevilor faţă de propria lor activitate;

c) Cunoaşterea opiniilor profesorilor privind cauzele abandonului şcolar;

d) Urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, elevi şi profesori privind

activitatea şcolară, respectiv abandonul şcolar;

e) Determinarea cauzelor obiective şi subiective ale abandonului şcolar în ciclul primar;

f) Elaborarea, pe baza concluziilor obţinute, a unui program concret pentru prevenirea şi

diminuarea eşecului şcolar la nivelul şcolii.

5.5 Ipotezele cercetării

a) Dacă elevii au o relaţie defectuoasă cu membrii familiei, atunci aceşti elevi prezintă
risc de abandon şcolar;
 b) Dacă profesorul/învățătorul are o atitudine de indiferență şi un stil de predare rigid,
greu de perceput şi de înţeles, atunci apariţia și amplificarea riscului de abandon şcolar
este mai mare;

c) Dacă elevii au o viaţă anostă, fără prieteni şi persoane la care să apeleze în cazul
confruntării cu probleme, atunci riscurile apariţiei abandonului şcolar este mai mare.

5.6 Lotul cercetării

 25 de cadre didactice-19 sex feminin și 6 sex masculine, (cu o vechime cuprinsă între
13-29 ani);
 50 de elevi cu vârsta cuprinsă între 8-10 ani; 35 fete și 15 băieți;
 50 de părinţi cu vârsta cuprinsă între 30-43 ani; 40 sex feminin și 10 sex masculin.

5.7 Metodologia cercetării

Metodologia cercetării s-a centrat pe metoda anchetei bazate pe chestionar.

5.8 Planul de cercetare

Chestionarul de cercetare (psihosocială sau sociologică) este o succesiune logică şi

psihologică de întrebări, imagini grafice sau combinaţii ale acestora, cu funcţie de stimuli ce
determină în cei anchetaţi comportamente verbale sau nonverbale ce vor fi înregistrate în analiza
ulterioară. Construcţia chestionarului ridică probleme tehnice specifice, din care cauză trebuie
creditate centre specializate în elaborarea lor. Criteriile de ordonare a problemelor ar fi cel
temporal (dinspre trecut spre prezent şi apoi spre viitor) şi gradul de abstractizare.

Pentru realizarea cercetării am întocmit trei chestionare, câte unul pentru fiecare pion
reprezentativ implicat în procesul instructiv- educativ: unul pentru profesori, unul pentru elevi şi
unul pentru părinţi. Chestionarul adresat profesorilor este format din 19 întrebări, cel adresat
părinţilor are 11 întrebări, iar cel adresat elevilor cuprinde 10 întrebări.
5.9 Culegerea și interpretarea datelor

a) Date referitoare la chestionarul adresat elevilor

Chestionarul a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai abandonului şcolar
pe un eşantion de 50 de elevi. Cea mai mare parte din aceşti elevi sunt conştienţi de necesitatea
pregătirii şcolare (Anexa 1).
Un număr de întrebări a vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale elevilor.
Răspunsurile au relevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei faţă de activitatea
şcolară, existenţa unor relaţii de bună colaborare cu actul educaţional şi de relaţii normale între
fraţi.
Un alt grup de întrebări a urmărit să reliefeze factorii pedagogici şi cei psihologici ai
abandonului şcolar. În determinarea preferinţelor, opţiunilor elevilor, un rol hotărâtor îl au
factorii pedagogici. Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că elevii înscriu pe lista
preferinţelor chiar şi acele obiecte la care, de regulă, obţin note mai puţin bune. Eliminând unele
opţiuni subiective, se desprind chiar o serie de cauze ale abandonului şcolar.
Analiza de ansamblu a cauzelor abandonului şcolar situează pe primul plan factorii
pedagogici (în proporţie de 50% - nu înţeleg explicaţiile profesorului, nu le place să înveţe),
urmaţi de cei psihologici (în proporţie de 35% - posibilităţi intelectuale limitate, nu au voinţă) şi
socio-familiali (în proporţie de 15% - se joacă prea mult, urmăresc multe emisiuni TV etc.) -
Figurile 1, 2, 3.

Factorii pedagogici şi cei psihologici ai abandonului şcolar în opinia elevilor

 Fig. 1

Fig. 2

Număr Factori Factori Factori socio -

de elevi pedagogici psihologici familiali
50 25 18 7
Fig. 3

Din toate cele arătate, se desprinde o concluzie şi anume: este nevoie, în primul rând, de o
cunoaştere cât mai reală a situaţiilor din familiile de unde provin elevii. De asemenea, este nevoie
ca şcoala, prin toate potenţele sale educative, să găsească din timp cauzele care pot conduce la
abandon şcolar pentru unii dintre elevii ei.

b) Date referitoare la chestionarul adresat părinţilor

Chestionarul adresat părinţilor ai căror copii înregistrează o situaţie de abandon şcolar
evidenţiază în bună parte cauzele acestuia. O bună parte din părinţi nu realizează semnificaţia
şcolii pentru viitorul copilului. Astfel, 35% pun în prim plan factorii pedagogici, 20% factorii
psihologici, 45% factorii socio-familiali. (Anexa 2)
În alte familii există un climat social favorabil, raporturi pozitive cu copiii, de
preocupare pentru îndrumarea şi controlul acestora. Cea mai mare parte a familiilor au o situaţie
materială bună, ceea ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Părinţii sunt interesaţi de
situaţia şcolară a copiilor, de viitorul lor, discută frecvent cu învățătorul şi cu ceilalţi profesori.
Aceşti părinţi chestionaţi nu întâmpină greutăţi pe plan educativ, iar puţinii care o fac
trebuie să acorde o educaţie atentă şi să fie antrenaţi mai mult în viaţa şcolară (Figurile 4, 5, 6 ).
Factorii pedagogici şi cei psihologici ai abandonului şcolar în opinia părinților

Fig. 4

Fig. 5

Factori Factori Factori socio -

Numărul pedagogici psihologici familiali
părinţilor
50 18 10 22
Fig. 6

c) Date referitoare la chestionarul adresat profesorilor

În realizarea chestionarelor au fost antrenaţi un număr de 25 profesori ai şcolii. În
chestionar au fost formulate un număr de 19 de întrebări care au încercat să descopere factorii
determinanţi ai reuşitei şcolare şi soluţii concrete privind preîntâmpinarea şi / sau diminuarea
abandonului şcolar (Anexa 3).
Motivaţia afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară. Din cele patru
coordonate ale insuccesului şcolar, atenţia profesorilor se centrează asupra rămânerii în urmă la
învăţătură, acordând mai mică atenţie sau ignorând celelalte.
Răspunsurile la câteva întrebări au reliefat faptul că, pe primul loc al cauzelor
abandonului şcolar, se situează factori pedagogici (în proporţie de 40%) şi nu cei socio-familiali
(în proporţie de 29%) sau cei psihologici (în proporţie de 31%). Următoarele răspunsuri au
dezvăluit nereuşitele factorilor pedagogici precum şi relaţia factori pedagogici – factori socio-
familiali. Astfel, raportul profesor – elev este caracterizat de afectivitate în mică măsură; mai
puţin de jumătate din cei chestionaţi consideră că nu este necesară unitatea colectivului de cadre
didactice; o bună parte nu cunosc date despre activitatea extraşcolară şi extrafamilială a elevului;
mulţi profesori numesc „soluţii” pentru preîntâmpinarea abandonului şcolar, activităţi care fac
parte din apanajul muncii didactice de zi cu zi. (Figurile 7, 8, 9)

Factorii determinanţi ai abandonului şcolar la elevi și la părinți

 Fig.7

Fig.8

Număr de Factori Factori Factori socio -

profesori pedagogici psihologici familiali
25 10 8 7
Fig.9

Este îngrijorător faptul că profesorii nu remarcă stări de anxietate la elev decât în cazuri
rare (cauze familiale). Ei doar cunosc efectele dăunătoare ale unei aprecieri denaturate, folosesc
mijloace de stimulare a elevilor şi de disciplinare a clasei. Cea mai mare parte a profesorilor
consideră că unitatea colectivului, condiţiile socio-familiale şi de habitat interior, consultaţiile
pedagogice acordate părinţilor, reprezintă cheia succesului școlar.
Conform datelor centralizate din chestionarele aplicate elevilor, părinților și
profesorilor, putem constata următoarele diferențe privind factorii abandonului școlar:

Categorii Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio-familiali

 Elevi 50% 35% 15%
Părinți 35% 20% 45%
Profesori 40% 21% 39%

Au fost formulate mai multe propuneri privind preîntâmpinarea şi / sau diminuarea

abandonului şcolar, dintre care semnalăm: supravegherea atentă a elevului pentru depistarea
precoce a condiţiilor nefavorabile de climat familial sau de grup, metode moderne de predare
(alternativ cu cele clasice), prezenţa în şcoală a consilierului, creşterea eficienţei acţiunilor de
orientare şcolară şi profesională, interdisciplinaritate etc.
Rezultate anticipate:
 reducerea cu un procent semnificativ a cazurilor de abandon şcolar în rândul elevilor;
 îmbunătăţirea procentului de promovabilitate al elevilor;
 scăderea numărului elevilor cu abandon şcolar şi a celor neşcolarizaţi din diverse
situaţii;
 îmbunătăţirea relaţiei profesor-elev-părinte cu scopul declarat de a scădea numărul
elevilor cu abandon şcolar.

5.10 Studiu de caz. Abandon școlar

Nume: P.
Prenume: A.
Vârsta: 9 ani
Data naşterii: 27-03-2004
Studii: a absolvit 3 clase
Motivul solicitării evaluării: Întocmirea planului de intervenţie pentru soluţionarea cazului de
abandon şcolar.
Evaluare psihologică realizată de: Consilierul și psihologul școlii
Locul desfăşurării evaluării psihologice. Școala Gimnaziala ,,X,, Ploiești, Cabinetul de
Consiliere
Numărul de întâlniri realizate cu copilul P. A.: 2
Metode de evaluare folosite: Interviul clinic semi-structurat, Testul Arborelui, Testul
Familiei, observaţia sistematică.
Date despre familia copilului: P. A. provine dintr-o familie formată din 4 membri: mama, tata
și fratele mai mare.
Mama: P. I., 35 ani, este plecată de acasă de 5 ani şi că de aproximativ un an nu mai
lucrează.Din cele declarate de fetiță, mama sa locuieşte în altă localitate cu concubinul său.
Tatăl: P. S., lucrează în construcţii, neavând contract încheiat legal. Acesta locuieşte cu o altă
femeie, cu care are un copil.
Fratele mai mare: P.F., 16 ani, 4 clase absolvite la aceeaşi şcoală, abandon şcolar. P.A.
locuieşte împreună cu fratele mai mare la bunicii materni, în apartamentul acestora.

Dezvoltarea socio-psiho-emoţională a copilului:

În cadrul ședințelor de consiliere, P.A. a manifestat o atitudine deschisă în relaţia cu
psihologul. Este cooperantă, atentă la întrebari, răspunzând clar. Din punct de vedere al
dezvoltării psihologice, vârsta biologică a lui P.A. o plasează pe aceasta în preadolescenţă (13-
16ani), perioadă caracterizată de stabilizarea maturizării biologice, dezvoltarea conştiinţei de
sine, o viaţă psihică intensă, plină de conflicte interioare exprimate prin stări de agitaţie,
impulsivitate, anxietate, dominând dorinţa de afirmare personală, care orientează activitatea
preadolescenţilor. La ședințe, fata s-a prezentat într-o ţinută îngrijită, curată, adecvată vârstei.
P.A. prezintă o gândire predominant intuitivă, cu capacitate de înţelegere a evenimentelor pe cale
intuitivă. Din punct de vedere cognitiv, P.A. prezintă anumite întârzieri faţă de vârsta sa
biologică, cauzate de lipsa stimulării intelectuale adecvate ca urmare a abandonului şcolar.
Deşi aceasta prezintă capacitate de concentrare a atenţiei pentru rezolvarea unor sarcini
mai complexe, se remarcă dificultatea acestuia de a folosi operaţii de abstractizare şi sinteză
dinamică specifică gândirii logice, superioare. La nivelul limbajului, A. vorbeşte clar, articulat,
se exprimă fluent, logic, elocvent. În exprimare manifestă spontaneitate, , însă prezintă un
vocabular sărăcăcios şi insuficient dezvoltat pentru vârsta sa.

S-a observat faptul că pe parcursul interviului, limbajul verbal şi cel nonverbal al

copilului au fost congruente, manifestând sinceritate. Pe plan motivaţional, manifestă trebuinţe
de securitate şi cele de afiliere de grup. Recompensa şi succesul sunt mult mai stimulative pentru
ea decât pedeapsa şi insuccesul, care îi accentuează lipsa de încredere în sine şi sentimentul de
nesiguranţă. Se remarcă, de asemenea, trebuinţa de autorealizare, care se manifestă în prezent
sub forma unor conflicte interioare., a unei nehotărâri referitoare la modalitatea de acţiune pentru
realizarea acestei trebuinţe. Pe de o parte îşi doreşte reintegrarea şcolară, pentru continuarea
studiilor, pe de altă parte plecarea în altă parte la rude, pentru a munci, pentru a avea un venit
propriu. Observând planul afectiv, P.A. prezintă o viaţă interioară bogată.

Trăirile sale afective sunt ambivalente. Pe de o parte, sunt prezente dragostea faţă de
mamă, nevoia de a primi şi dărui afecţiune, bucuria petrecerii timpului liber cu prietenii, pe de
altă parte trăieşte sentimente de teamă şi anxietate faţă de posibilele consecinţe ale faptelor
sale(este acuzată de furt şi aşteaptă hotărâre judecătorească privind pedeapsa pentru infracţiunea
săvârşită), tristeţe şi dor faţă de mama plecată de acasă.

P.A. este furioasă şi dezamăgită de comportamentul mamei faţă de ea şi fratele său. Din
nevoia de afecţiune din partea mamei şi de a atrage atenţia acesteia, A, şi-a manifestat aceste
sentimente prin comportamente deviante: absenteism şi eşec şcolar până la abandon şcolar,
agresivitate cu cei din jur, agresivitate verbală cu bunica, comitere de infracţiuni, furturi mărunte
comise cu grupul de prieteni, diverse persoane, cu preocupări delincvente.

Dezvoltarea morală este una normală vârstei, corespunde moralităţii convenţionale,

stadiul moralităţii bunelor relaţii/ „al copilului bun” în care criteriile de judecare a ceea ce este
bine sau rău se deplasează de la consecinţele exterioare ale faptei spre sistemul de norme. Ceea
ce contează prioritar este ceea ce grupul de prieteni valorizează.

Pentru A., este bun comportamentul care place celorlalţi şi care o face să fie acceptată.
A. face diferenţa între adevăr şi minciună, consideră că este mai bine să spui adevărul,
conştientizează consecinţele negative ale minciunilor şi apreciază că ea preferă să spună
adevărul. În relaţiile cu cei din jurul său, din mediul apropiat, A. manifestă prudenţă, reţinere, are
tendinţa de a se retrage în sine, şi de a afişa o atitudine detaşată faţă de problemele din viaţa sa.
În acelaşi timp, din dorinţa de a fi acceptată, este uşor influenţabilă de grupul la care aderă, pe
care îl valorizează. În situaţii dificile, A. manifestă toleranţă scăzută la stres, incapacitate de luare
a deciziilor, fugă de responsabilitate, iar reacţiile ei variază de la afişarea unei atitudini
superioare, agresivitate verbală până la indiferenţă, apatie, amânarea rezolvării problemelor şi
chiar abandonarea proiectelor sau sarcinilor începute.
 În prezent, A. se simte copleşită de situaţia în care se află şi crede că întoarcerea mamei
acasă ar rezolva toate problemele ei şi ale fratelui său. Părinţii ei sunt plecaţi, bunicii au
probleme mari de sănătate, iar ea şi fratele sunt cercetaţi penal de tâlhărie.

Aspecte ale profilului psihologic

Ca urmare a examinării psihologice, au fost puse în evidenţă următoarele aspecte:

 Datele psihometrice indică o inteligenţă generală sub nivel mediu, din cauza
abandonului şcolar, care a lipsit copilul de stimularea intelectuală, a unei dezvoltări
cognitive adecvate;

 Este o persoană mai degrabă introvertită, calmă în aparenţă, fără accese explozive de
furie sau agresivitate, prezintă o anumită apatie, lipsă de energie, oboseală. Deşi, la
nivel emoţional, se constată o sensibilitate, delicateţe şi prezenţa trăirilor afective
diverse, A. prezintă o anumită inhibiţie emoţională, îşi reprimă emoţiile şi exprimă
detaşare, indiferenţă în relaţiile cu persoanele de aceeaşi vârstă şi cu adulţii.

 Stima de sine oscilează între nevoia de autovalorizare, dorinţa de afirmare socială şi

lipsa de încredere în sine, trăirea sentimentului eşecului, incapacitatea de a găsi soluţii
pentru aplicarea dorinţelor;

 Este sociabilă, dar manifestă neîncredere, circumspecţie şi prudenţă în relaţiile cu cei

din jur;

 Manifestă interese spre concret, material, aspiraţii intense de autorealizare, dar resimte
nevoia de sprijin din exterior. Este orientată spre scop şi este prezentă ambiţia/ voinţa de
a depăşi obstacolele, însă doreşte ajutorul de la cei din jur;

 Se constată prezenţa unor conflicte afective trecute legate de mamă, tristeţe, trăirea
unor sentimente de frustrare, de abandon afectiv, de prezenţa sentimentelor de
culpabilitate, de inferioritate şi nesiguranţă, anxietate;

 Tendinţe ambivalente faţă de mamă, valorizare, investirea mamei cu afecţiune,

prezenţa nevoii de a beneficia de afecţiune, de protecţie şi de îngrijire din partea mamei,
 dar şi neîncrederea, anxietatea față de dorinţa şi capacitatea mamei de a răspunde
acestor nevoi;

 Prezintă dorinţa de a prelua rolurile parentale ale tatălui absent.

Ataşamentul copilului
Ataşamentul lui A. faţă de mamă este unul de tip anxios. Este nesigură că mama va fi
disponibilă, receptivă şi gata să îi ofere ajutorul atunci când îl solicită. Amânarea
îndeplinirii unor promisiuni făcute de mamă copiilor, absenţa fizică din prejma lor a agravat
sentimentul de abandon pe care îl trăiesc copiii. Fetița a dezvoltat
legături de ataşament faţă de bunicii materni în care are încredere, dar este conştientă că ajutorul
acestora este dependent de resursele lor. Relaţia cu tatăl este una disfuncţională, legăturile cu
acesta fiind întrerupte. Fata nu se aşteaptă din partea tatălui la nici un fel de sprijin.

Modalitatea de raportare a copilului la plecarea mamei sale:

A. îşi manifestă dezacordul cu privire la faptul că mama sa a plecat de acasă. Îşi

aminteşte că după plecare, mama sa mai trecea pe acasă câteodată, însă, de 3 ani aceasta nu s-a
mai întors. A. consideră că situaţia familiei s-a înrăutăţit, ea, împreună cu fratele mai mare, au
abandonat şcoala, au intrat într-un grup de prieteni cu vârste mai mari şi cu preocupări
delicvente, au comis multe infracţiuni mărunte, furturi de piese auto, de telefoane, portofele etc.

A. consideră că, dacă în familie nu ar fi avut astfel de probleme, dacă mama lor nu i-ar
fi părăsit, situaţia ei nu ar fi fost aceasta. În prezent, se simte singură, tristă, obosită, temătoare de
ce se va întâmpla în viitor. Îşi doreşte să acţioneze într-un fel pentru a schimba situaţia, nu are
capacitatea de a găsi singură soluţii, de a lua decizii, pare şi se simte depăşită de situaţie.

Recomandări:

Având în vedere interesul copilului şi nevoia de dezvoltare a acestuia, se recomandă:

 Să fie crescut şi educat într-un mediu familial securizant;

  Sprijin pentru reintegrare şcolară, pentru asigurarea stimulării intelectuale necesare
dezvoltării personalităţii;

 Consiliere individuală centrată pe exprimarea emoţiilor, autocunoaştere şi dezvoltarea

încrederii în sine, formarea abilităţilor de luare a deciziilor, orientare în carieră.

Medierea relaţiilor dintre copil şi familie

 Prevenirea recidivei;

 Evitarea anturajelor cu comportamente delincvente.

Activități de soluționare a problemelor:

 suport educativ;
 suport psihologic;
 activități recreativ-educative;
 activități de suport material.
Activitățile educative vizează prevenirea abandonului școlar prin soluționarea
dificultăților de ordin școlar ale elevilor (meditații la materiile în cauză).

Suportul psihologic se asigură prin consilierea individuală sau în grup. Obiectivul este
soluționarea dificultăților psihologice care duc la apariția abandonului școlar. Temele pentru
consilierea de grup se adresează cauzelor socio-psihologice frecvente ale abandonului școlar, de
exemplu: presiunea negativă a grupului de prieteni, anumite dependențe, distorsiuni negative
despre școală, sărăcia etc. Suportul psihologic individual vizează soluționarea dificultăților
specifice fiecărui elev.

Prin activitățile recreativ-educative se oferă posibilitatea elevilor de a-și petrece timpul

liber într-un mediu favorabil dezvoltării psiho-fizice și ferit de factori care ar putea duce la
abandon școlar.

Teorii:
 Teorii ale dezvoltării copilului (cognitivă, comportamentală, socio- afectivă);

Teorii ale ataşamentului: J. Bowlby, M. Ainsworth, Main şi Solomon;

Teorii ale delincvenţei.

Resurse: www.didactic.ro

FIŞĂ DE CONSILIERE

(Model)

Numele: P. Prenumele: A.
Obiectiv/Tema Tehnici şi Observaţii Data
terapeutică metode
abordată utilizate
Identificarea şi Expunerea - conştientizează sentimentele ambivalente faţă
conştientizarea liberă, de mamă: dragoste, dor, nevoia de a primi şi de
emoţiilor, interviul a-i oferi afecţiune dar şi furie că aceasta nu este
sentimentelor psihologic, alături de ea, dezamăgire că nu reacţionează mai
faţă de mama observaţia prompt la cererile ei şi ale fratelui său;
plecată de acasă - exprimă cu greu sentimentul de furie;
- încă nu conştientizează determinismul dintre
emoţiile şi sentimentele trăite şi
comportamentele sale.
Comunicarea cu Fişe de lucru - realizează că îndeplinirea promisiunilor de către
mama şi falsele Problema- mamă ,de a veni acasă, depinde de câţiva
promisiuni tizare factori: a plecat să muncească, a rămas fără
serviciu, trăieşte cu un alt bărbat care îi interzice
întoarcerea ei acasă;
- conştientizează că venirea mamei acasă nu ar
rezolva toate problemele, aceasta neavând
 serviciu;
- prezintă dorinţa de a –şi asuma responsabilitatea
pentru câteva din problemele sale dar
recunoaşte că are nevoie de sprijin.
Autocunoaştere şi Fişe de lucru - colaborativă şi receptivă;
creşterea stimei şi exerciţii de - necesită exerciţii suplimentare pentru creşterea
de sine autocunoaş- stimei de sine;
tere - îşi identifică abilităţi şi deprinderi personale;
- conştientizează efectele pe care le-a avut
renunţarea la şcoală asupra dezvoltării sale
cognitive;
- îşi doreşte reintegrarea şcolară şi sprijin pentru
aceasta;
- se va propune colaborarea cu un serviciu din
comunitate (centru de zi), pentru oferirea de
sprijin pentru nreintegrare şcolară (meditaţii,
exerciţii de recuperare).
Influenţele Interviul - listează avantajele şi dezavantajele prezentului
grupului de psihologic grup de prieteni în comparaţie cu grupul de
prieteni Fişe de lucru prieteni cu care a comis infracţiuni (cei din
Observaţia prezent merg la şcoală, nu au probleme cu
poliţia);
- cunoaşte principalele infracţiuni şi
conştientizează consecinţele comiterii de
infracţiuni;
- rezistă cu greu invitaţiilor grupului de a
frecventa localurile (frecventarea localurilor ar
încălca termenii supravegherii);
- -alcătuieşte o listă cu activităţi de petrecere a
timpului liber, care să nu contravină cu
condiţiile probaţiunii.
Orientare în Fişe de lucru - conştientizează importanţa studiilor în formarea
carieră Exerciţiul unei cariere;
Problematiza - şi-a reafirmat hotărârea de a-şi continua studiile,
 -rea - conştientizează nevoia de a-şi administra mai
bine timpul;
- alcătuieşte planul său personal de carieră.

5.11 Program de intervenție

Activitatea de preîntâmpinare a abandonului şcolar este extrem de complexă. În
realizarea ei este necesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaţionali în care, desigur,
şcoala şi familia deţin prioritatea. Şi, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească menirea ei, trebuie să
fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi psiho-pedagogică, ci şi
dornici să aplice în practică cunoştinţele profesionale. În acest scop, putem propune:

a) Pentru elevi
Obiective:
 creşterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătăţirea imaginii de sine;
 stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare.
Acţiuni
 întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtăşirii din experienţa
privind modalităţile şi condiţiile de învăţare în familie (trimestrial);
 realizarea unui program de consultanţă cu elevii ce dovedesc lacune în cunoaştere
(săptămânal);
 dezbateri pe tema „Școala asigură reuşita în viaţă?” (trimestrial).

b) Pentru părinţi
Obiective:
 sensibilizarea familiei în privinţa relaţiei cu şcoala;
  ridicarea standardului de civism al familiei din circumscripţia şcolară.
Acţiuni:
 iniţierea unui curs de educaţie a părinţilor cu copii-problemă (trimestrial);
 oferirea unui plus de competenţă psiho-pedagogică prin consiliere permanentă în
cadrul cabinetului interşcolar de asistenţă psiho-pedagogică (permanent);
 întâlniri cu consilieri și profesori de sprijin;
 dezbateri în colectivele de părinţi pe clase cu tema „Familia – o instituţie cu rol
fundamental în viaţa copilului”;
 aplicarea unor chestionare și discutarea rezultatelor.

c) Pentru profesori
Obiective:
 cunoaşterea psiho-comportamentală a școlarului mic.
Acţiuni:
 modalităţi de cunoaştere psiho-pedagogică a elevilor de ciclu primar;
 schimb de experienţă între cadrele didactice pe tema „Empatia şi relaţia profesor –
elev”;
 dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale abandonului şcolar;
 intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor;
 monitorizarea, de către învățător, săptămânală, a absenţelor elevilor pe fişa tip de
monitorizare şi prezentarea lunară a situaţiei absenţelor către conducerea şcolii;
 aplicarea unor chestionare privind absenteismul (dacă situaţia o impune);
 centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze care au
contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate);
 schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de
către diriginte a unor măsuri amelioratorii);
 discutarea, în particular, a incidentului / situației cu elevul – căutarea împreună a
unor soluţii pentru evitarea repetării incidentului; eventual, consilierea psihologică
individuală / a familiei (în funcţie de cauză);
 cooperarea învățătorului cu părinţii;
  supravegherea discretă a prezenţei elevului la şcoală, legătura permanentă cu
învățătorul (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei întreţin mecanismele de
apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care, la limită, abandonul tinde să fie
văzut de elev ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei).

d) Alte modalităţi de profilaxie:

 ieşirea din şcoală pe parcursul orelor de curs doar pe baza unor bilete de învoire,
semnate de învățătorul clasei, care să fie ritmic contabilizate la secretariat;
 notarea riguroasă a absențelor la fiecare oră de curs;
 confirmarea oficială a legitimării elevului la vreun Club Sportiv şi anunţarea
prealabilă a programului competiţional; aprobarea motivării absenţelor pentru
participarea elevului la competiţiile sportive de către conducerea şcolii;
 respectarea Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară pentru
elevi;
 menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de
siguranţă afectivă pentru toţi elevii;
 metode de predare – învăţare atractive;
 promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste
să experimenteze succesul; evitarea constituirii unor elite, concomitent cu
etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei;
 sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a
elevilor; nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de
sancţionare a elevului;
 profesorii să comunice eficient (asertiv, să folosească ascultarea activă) să evite
etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor
şi nu pe sancţionarea lor;
 diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare.

e) Alte strategii de intervenţie:

 realizarea unui panou al elevilor cu cea mai bună frecvenţă la şcoală;
 crearea unui forum al părinţilor (pe site-ul şcolii);
  publicarea, pe site-ul şcolii, a listei elevilor cu cele mai puţine absenţe;
 programe de consiliere a părinţilor (de tip ,,şcoala părinţilor”);
 colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia de proximitate,
jandarmeria, alte asociaţii şi ONG – uri).

5.12 Activități de prevenție și intervenție în cazul abandonului școlar

PROIECT – VINO LA ȘCOALĂ! IMPLICĂ-TE!

Argument
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi
având nevoie, în consecinţă, de răspunsuri diversificate. Din acest motiv, şcolile partenere din
proiect au ales să abordeze această problemă prin intermediul activităţilor interdisciplinare şi
transversale integrate în programa şcolară, prin activităţi extraşcolare având ca temă
reprezentările scenice, muzica şi teatru.
Convingerea că trebuie promovate şi aplicate, în cel mai scurt timp posibil, acţiuni de
prevenire a abandonului şcolar, voinţa de a susţine eforturile de diversificare ale metodelor de
predare-învăţare, preocuparea pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor, toate acestea
reprezintă principalele motivaţii pentru elevi de a evita abandonul şcolar, dându-le în acelaşi
timp posibilitatea de a se implica într-un proiect artistic şi de a lucra în echipă.
Activităţile din proiect le permit elevilor să-şi întărească încrederea în ei înşişi, dându-le
oportunitatea de a se exprima în altă manieră, de a-şi depăşi limitele, de a găsi motivaţia pentru
studiu şi au ca scop diminuarea ratei absenteismului şi abandonului şcolar.

Scop
 Şcoala are un rol important pentru viitorul tinerilor şi implicit pentru viitorul societăţii.
Ea are în acelaşi timp un rol formator, de educare, un rol integrator şi de socializare. Ca orice
instituţie şi şcoala prezintă o serie de dificultăţi, abandonul şcolar fiind una dintre acestea.
Abandonul şcolar are consecinţe negative atât asupra tânărului care abandonează, cât şi asupra
societăţii.
Activităţile din proiect îşi propun să crească motivaţia elevilor pentru studiu şi să scadă
rata absenteismului şi abandonului şcolar. Partenerii din proiect îşi propun să dezvolte la elevi
sentimentul apartenenţei la un grup, să creeze un spaţiu în care se stimulează creativitatea şi
iniţiativa elevilor. Prin activităţile de reprezentări teatrale se urmăreşte de asemenea creşterea
stimei de sine, a încrederii în forţele proprii, dezvoltarea cetăţeniei active şi a dezvoltării
personale.
Elevii prezintă predispoziţii personale în funcţie de mediul social. Experienţele de viaţă
şcolară şi extraşcolară diferă de la o persoană la alta. Prin participarea la acest proiect se
promovează egalitatea de şanse, dezvoltarea procesului didactic într-un cadru multicultural,
susţinerea categoriilor dezavantajate, lupta împotriva abandonului şcolar.

Obiective
Proiectul îşi propune dezvoltarea şi diversificarea strategiilor didactice care să ducă la
diminuarea abandonului şcolar, să promoveze metode în predare-învăţare incluzive care să
răspundă nevoilor elevilor, să crească motivaţia elevilor de a-şi continua studiile.

Grupul țintă
 copiii ai căror părinţi au o situaţie financiară precară;
 copii care provin din familii dezorganizate;
 copii care provin din familii cu mai mulţi membri;
 copii care au părinţii plecaţi în străinătate la muncă.

Activităţi
 jocuri teatrale;
 scenete realizate de elevii din şcolile partenere;
  activități artistice;
 realizare de produse de promovare ale unei reprezentaţii teatrale;
 realizarea şi punerea în scenă a unei piese de teatru;
 mese rotunde cu părinții.

Rezultate aşteptate
 reducerea numărului de elevi care abandonează şcoala;
 scăderea sentimentului marginalizării şi excluderii copiilor care provin din familii
defavorizate;
 creşterea capacităţii de adaptare şi integrare socio-şcolară;
 explorarea relaţiei dintre nivelul de educaţie şi şansele de realizare a obiectivelor
personale;
 sporirea capacităţii de relaţionare unii cu alţii;
 reducerea comportamentelor şi atitudinilor negative şi formarea unor
comportamente apropiate de cele obişnuite, normale;
 un program modern, atractiv, flexibil și adaptat nevoilor elevilor cu risc de
abandon;
 creșterea motivației în rândul elevilor și creșterea performanțelor școlare;
 elevi cât mai bine pregătiți de studiu;
 elevi mai comunicativi și mai bine integrați în mediul școlar și familial, cu o
prezență mult îmbunătățită la școală și cu rezultate școlare mai bune;
 părinți cu abilități și competențe de comunicare mai bune cu propriii copii, de a
media conflicte, implicați în viața școlii și a copilului, conștientizați în ceea ce
privește efectul părăsirii timpurii a școlii.

Evaluare
Pentru evaluarea proiectului, se va verifica modul de realizare a activităţilor din proiect,
eficacitatea colaborării între parteneri, impactul în comunitate, nivelul de implicare a partenerilor
şcolari.

Activități propuse
 ACTIVITATEA: Diploma mea
OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine
NIVEL: primar
MATERIALE NECESARE: fișe, creioane
DURATA: 20 min.
DESCRIERE: Fiecare elev primeşte o fişă cu titlul ”Diploma mea” pe care o
completează. După completarea fişei cei care doresc, o prezintă clasei. (Anexa 4)

ACTIVITATEA: Cine sunt eu?

OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine
NIVEL: primar
MATERIALE NECESARE: fişe, lipici, foarfece, creioane, carioca, reviste
DURATA: 30 min.
DESCRIERE: Se înmânează fiecarui elev fişa “Cine sunt eu?” şi se pun la dispoziţie
materialele. (Anexa 5)
Elevii primesc ca sarcină realizarea timp de 15 min. a unui colaj/desen care să le ofere
celorlalţi o idee despre cine sunt ei. Pentru realizarea sarcinii elevii pot folosi cuvinte, simboluri,
desene la libera alegere. După realizarea sarcinii, se fac grupuri de câte 3-4 elevi în care fiecare
va împărtăşi celorlalţi ce a făcut. Grupurile vor discuta aspectele comune timp de 5 min. În final,
se reface grupul mare şi se discută timp de 10 min: a fost uşoară/grea sarcina, care sunt lucrurile
comune descoperite, i-a ajutat exerciţiul să se cunoască mai bine etc.

ACTIVITATEA: Cum mă văd eu, cum mă văd ceilalţi?

OBIECTIV: Construirea unei imagini de sine pozitivă
NIVEL: primar
MATERIALE NECESARE: coli A4, markere, creioane colorate, tablă/flipchart
DURATA: 50 min.
DESCRIERE: Acest exerciţiu oferă elevilor posibilitatea de a-şi defini calităţi personale
care contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalităţii lor. Elevii sunt împărţiţi în grupe de 5
şi primesc câte o foaie A4 şi creioane colorate.
 Fiecare elev desenează conturul propriei palme pe foaie, pe care îşi va trece numele. Pe
degetul mare îşi va trece o calitate proprie (trăsături de caracter, însuşiri morale; de ex.: generos,
inteligent, simpatic, talentat etc.). Exerciţiul se continuă cu precizarea altor calităţi de către
colegii de grup –fiecare membru al grupului va scrie o calitate a colegului său pe celelalte
“degete” ale conturului palmei acestuia. În felul acesta, la sfârşit fiecare membru va avea un
contur al palmei inscripţionat cu calităţi identificate atât de el, cât şi de colegii săi.
În final, se afişează toate colile cu desene pe tablă sau pe foaia de flipchart. O variantă a
exerciţiului cuprinde precizarea unui comportament pozitiv (sau a mai multor
comportamente). Se insistă ca elevii să identifice calităţi (aspecte pozitive), nu defecte (aspecte
negative) ale propriei personalităţi.

Sugestii pentru profesori: accentul se pune pe valorizare; dacă învățătorul observă că

sunt elevi care nu reuşesc să identifice aspecte pozitive ale comportamentului sau caracterului
lor, pot fi completate “degetele” doar de ceilalţi membri ai grupului; în felul acesta, elevul
respectiv va reuşi, cu ajutorul celorlalţi, să se cunoască şi să autovalorizeze propriul potenţial.

ACTIVITATEA: Punctele tari şi slăbiciunile mele

OBIECTIV: Dezvoltarea stimei de sine
NIVEL: primar
MATERIALE NECESARE: fişe, creioane
DURATA: 30 min.
DESCRIERE: Fiecare elev primeşte o fişă cu titlul “Punctele tari şi slăbiciunile mele”
pe care o completează având la dispoziţie 10 min. După completarea acesteia de către toţi elevii,
se vor realiza discuţii pe grupuri de câte 3-4 elevi timp de 5 min., în cadrul cărora fiecare va
împărtăşi colegilor de grup răspunsurile date. În final, se va realiza timp de 15 min. o discuţie la
nivelul întregii clase în cadrul căreia unii dintre elevi vor fi ajutaţi să-şi completeze lista cu
punctele tari. Se va urmări, de asemenea, deplasarea discuţiei pe posibilitatea remedierii unor
aspecte mai puţin pozitive ale propriei persoane.

ACTIVITATEA: Cum mă văd ceilalți?

OBIECTIV: Creşterea stimei de sine
 NIVEL: primar
MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane
DURATA:15 min.
DESCRIERE: Se prinde pe spatele fiecărui elev o foaie de hârtie. Timp de 10 min
fiecare elev va trece pe la ceilalţi şi va nota pe spatele acestora o calitate pe care ei considera că
posesorii hârtiei o au. După 10 min. fiecare elev va avea o listă cu aspecte pozitive surprinse de
colegii lor, pe care le vor citi şi vor reflecta asupra lor.

ACTIVITATEA: Cum sunt și cum doresc să fiu?

OBIECTIVE: autocunoaştere, dezvoltare personală
DURATA: 50 minute
NIVEL: primar
RESURSE MATERIALE: fişele de lucru (câte una pentru fiecare elev), folii de
flipchart, markere.
DESCRIERE: se grupează elevii şi se defineşte, cu ajutorul elevilor, imaginea de sine
(părerea pe care o avem despre noi înşine). Se discută despre faptul că fiecare avem atuuri şi
minusuri personale, minusuri pe care dorim să le ameliorăm. Se distribuie fiecărui elev fişa de
lucru. După ce completează fişa, respectând instrucţiunile, îşi prezintă (atât cât doresc) de pe fişă
colegilor de grup. Ierarhizează aspectele referitoare la propria persoană pe care doresc să le
schimbe, după care gândesc nişte paşi prin care pot face acest lucru. Exerciţiul se poate continua
rugând fiecare grup să selecteze (să negocieze) un aspect pe care doresc să lucreze şi să indice
paşii necesari schimbării. Apoi listează toate ideile pe câte o folie de flipchart şi un reprezentant
din fiecare grup prezintă ideile în faţa întregii clase. (Anexa 6)
 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Abandonul şcolar este o problemă socială care se află sub incidenţa unor factori de
natură: individuală, familială şi socială. Astfel încât, pentru reducerea ratei abandonului şcolar
trebuie lucrat atât cu elevul, cât şi cu familia şi cadrele didactice.

În urma analizării situaţiei de abandon şcolar la nivelul claselor I-IV, considerăm că

principala problemă o constituie lipsa motivaţiei de către părinţi pentru a alege şcoala şi educaţia
ca un lucru prioritar în viaţa educabililor. Din acest motiv, principala propunere pe care o
înaintăm este aceea de a trage un semnal de alarmă asupra părinţilor. Lipsa interesului acestora
faţă de educaţia copiilor lor atrage după sine lipsa interesului copiilor faţă de educaţie.

Ca prim pas spre întărirea acestei propuneri recomandăm, de asemenea, şi implicarea

învăţătorilor prin mai multe programe şi lecţii care să tragă unele semnale de alarmă şi să
prezinte consecinţele abandonului şcolar şi, de ce nu, avantajele educaţiei.

Un alt aspect ce nu trebuie neglijat ar fi însăşi implicarea copiilor în programele de

genul anti-abandon şcolar. Aceştia vor înţelege mult mai bine ideea unor astfel de campanii
implicându-se în mod direct în combaterea acestui fenomen. Totodată, menţionăm că apropierea
şcolii de copil şi crearea unui mediu şcolar  prietenos copilului, sunt transpuse în viaţă mai mult
prin îndemnul părinţilor, în special la nivel de documentare privind importanţa acesteia,
beneficiile ce le vor avea în viaţă datorită educaţiei şi aşa mai departe. Propunerea noastră mai
oferă elevilor şi părinţilor anumite posibilităţi pentru a se implica în viaţa şcolii: delegarea
reprezentanţilor în organele administrative şi consultative, posibilitatea de a forma în cadrul
instituţiilor de învăţământ a consiliilor elevilor şi părinţilor, dreptul părinţilor de a lua cunoştinţă
de mersul şi conținutul procesului de învățământ.
 Gradul relativ redus de participare al elevilor şi familiilor în viaţa şcolii este cauzat şi de
comunicarea unilaterală între elevi şi părinţi, părinţii fiind interesaţi în primul rând de notele
copiilor lor, celelalte aspecte ale vieţii şcolare rămânând în umbră. Cu regret, se mai atestă cazuri
în care copiii ce au luat note mici sunt pedepsiţi fizic, fapt ce înstrăinează de şcoală atât copiii,
cât şi părinţii acestora.

Gândindu-ne pe termen lung, nefrecventarea cursurilor şcolare la timp, poate avea

repercusiuni în ceea ce priveşte asigurarea unei meserii şi a unei stabilităţi economice şi sociale.

Pentru crearea şi implementarea eficientă a unor programe şi politici care să ducă la

diminuarea acestui fenomen trebuie luate în considerare nevoile pe care le au personale care fac
parte din grupul ţintă atât beneficiari direcţi cât şi cei indirecţi, deci trebuie făcută o conexiune
între nevoi, resurse, politici şi metode de implementare.

Elevilor şi părinţilor lor n-ar trebui să le fie indiferent dacă timpul petrecut la cursurile
şcolare este (sau nu) folosit la maxim în vederea dobândirii unor cunoştinţe ce îşi vor pune
amprenta asupra devenirii acestora ca persoane instruite, cu şanse de reuşită în viaţa socială şi
profesională ulterioară. Considerăm util ca şi partenerii sociali să se implice mai mult în procesul
de învăţământ prin încheierea unor contracte de colaborare cu şcolile, în vederea asigurării unui
învăţământ axat pe nevoile societăţii, astfel încât să fie asigurate şi elemente practic aplicative
ale conţinuturilor curriculare; avem în vedere aici atât ore de practică încă de pe băncile şcolii în
diferite instituţii şi companii în care elevii se pot ulterior angaja, dar din care pot învăţa şi
respectul faţă de muncă şi echipa de lucru, cât şi aspecte ale intervenţiei concentrate în
momentele în care se constată absenţele elevilor de la ore.

În cele din urmă, contează ca măsurile prevăzute în regulamentele şcolare să fie

respectate şi aplicate în vederea asigurării normalităţii în disciplina pe care o presupune orice
instituţie pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor. Dacă în şcoală nu se respectă
normele de conduită impuse prin regulament, atunci astfel de conduite de abatere de la normă,
nesancţionate, vor genera noi şi noi cazuri de absenteeism, iar pregătirea tinerilor va fi din ce în
ce mai precară, lucru care îi va afecta ulterior în procesul integrării lor ca persoane active şi
competente social şi profesional.
 Precizam că demotivarea şi lipsa de perspectivă îi fac pe elevi să nu mai considere
important actul de a merge la şcoală. Totuşi, învăţământul este obligatoriu şi gratuit, şi, deşi
elevii lipsesc tot mai mult de la şcoală, măsurile din regulament care să sancţioneze acest
comportament, par să fie ineficiente, întrucât, chiar dacă sunt aplicate de către învățători, nu
contribuie la stoparea înmulţirii numărului de absenţe al elevilor.
Trebuie, deci, pornită o campanie de informare şi responsabilizare a reprezentanţilor
legali ai copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala,
cât şi informarea cu privire la necesitatea asigurării unei baze educative care va avea efecte atât
pe termen scurt, mediu, cât şi lung.

RECOMANDĂRI

Asumarea, ca obiectiv central al politicilor educaționale, a asigurării de șanse egale în

educație (atât în ceea ce privește participarea, cât și în ceea ce privește competențele dezvoltate
de factori externi) prin promovarea cu precădere a educației incluzive (și secundar a celei
elitiste). În acest proces, rolul școlii trebuie definit ca entitate principală responsabilă în a
răspunde nevoilor tuturor elevilor și în crearea condițiilor pentru ca performanța școlară să
depindă în cea mai mare măsură de talentul și munca individuală a copilului și mai puțin de
factori, în afara controlului personal ale elevilor (situația materială, etnie, nivelul de educație al
părinților etc).
Promovarea de programe (inclusiv în cadrul viitorului ciclu de programare 2014-2020 al
instrumentelor structurale) de furnizare de servicii sociale integrate (abordare a incluziunii
educaționale atât din perspectiva susținerii școlare a elevului, dar și din perspectiva susținerii
integrării economice a familiei, a sănătății copilului, a condițiilor de locuire) pentru a sprijini în
mod eficace și eficient copiii care provin din grupuri defavorizate. În acest context, este oportună
introducerea programului “after school” în toate școlile generale (inclusiv furnizarea unei mese
calde tuturor elevilor din sistemul de educație), astfel încât copiii provenind din grupuri
defavorizate să fie scutiți de plata costurilor.
 Este necesar în acest cadru:
a) Evaluarea periodică de către consiliile de administrație a școlilor măsurilor de
asigurare a oportunităților egale;
b) Furnizarea de activități de mentorship elevilor cu risc de abandon școlar și a celor care
performează sub medie la clasă;
c) Transformarea culturii educaționale a școlii, astfel încât fiecare elev să se simtă
confortabil al școală, valorizat și apreciat, indiferent de etnie, statut social al părinților
etc.;
d) Introducerea de mecanisme la nivelul fiecărei școli care să combată eficient
comportamentele abuzive, discriminatorii, rasiste etc;
e) Revizuirea Strategiei naționale de combatere a abandonului școlar și creștere a ratei
participarii școlare în acord cu recomandările făcute aici.
Această strategie ar trebui să ofere o atenție deosebită situației copiilor vulnerabili la
excluziune educațională, în general, și copiilor romi, în special.
Este nevoie ca strategia să reconceptualizeze abandonul școlar și să elaboreze o definiție
standard, reper a abandonului școlar care să pornească de la constatarea absenței la școală o
perioadă cât mai scurtă (cinci zile consecutive, de exemplu). Constatarea abandonului trebuie să
fie însoțită de obligativitatea înștiințării factorilor responsabili în termen de maxim trei zile
pentru a interveni eficace în vederea reintegrării școlare a elevului. Practic, este vorba de
introducerea unui sistem de alertă rapidă a cazurilor copiilor care absentează un anumit număr de
zile (nu săptămâni, luni, ani).

Centrul Educaţia 2000+ şi UNICEF au dezvoltat proiectul “Soluţii eficiente pentru

prevenirea abandonului şcolar: costuri şi mecanisme“, care îşi propune să ofere sprijin pentru
consolidarea eforturilor generale de abordare a acestui fenomen. Proiectul are o triplă deschidere,
urmărind nu numai să extindă baza de date deja existentă în ceea ce priveşte abandonul şcolar,
dar, în acelaşi timp, să testeze o serie de soluţii realiste de abordare şi să estimeze costurile
necesare implementării la o scară largă a propunerilor făcute. Concomitent, eforturile s-au
concentrat pe o mai bună pregătire a tuturor actorilor implicaţi în procesul de educaţie pentru a
face faţa problemei abandonului şcolar.
 Cercetările din cadrul proiectului au avut loc în 19 unităţi şcolare din cinci zone
geografice, în judeţele Argeş, Braşov, Călăraşi, Dolj şi Neamţ. Principalele concluzii ale
cercetărilor sunt prezentate în raportul Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de
prevenire.

Raportul explorează cauzele abandonului prematur, concentrându-se pe trecerea de la

gimnaziu la liceu, în oraşele mici sau la periferia oraşelor mari. Aceste cauze sunt plasate în
general la trei nivele diferite: cel al elevului şi al familiei sale, al comunităţii de provenienţă şi al
şcolii.

Printre factorii care favorizează abandonul şcolar la nivelul elevului şi al familiei se

află:

 Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au

probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia
de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de fraţii mai mici).
 Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la
educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi
excepţii. Există însă destul de frecvent elevi aflaţi în situaţii de abandon care îşi doresc
să îşi completeze educaţia “măcar până la 10 clase”, ca să aibă o calificare, astfel încât
să nu ajungă ca părinţii, simpli zilieri, fără mari şanse de reuşită în viaţă.
 Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile unde există fraţi
mai mari ce au renunţat timpuriu la educaţie, fraţii mai mici tind să reproducă acest
model.
 Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul,
violenţa în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
 Implicarea în activităţi aflate la limita legii. Prostituţia, apartenenţa la găşti de cartier,
integrarea în reţele de cerşetorie conduc aproape mereu la renunţarea la educaţie, fiind
prezente ca factori demotivatori mai ales la trecerea către clasa a IX-a şi în perioada
imediat următoare debutului ciclului secundar superior.
 Intrarea pe piaţa muncii. Fie că este vorba de lucrul ca zilier, de activităţi regulate ca
barman, de prostituţie sau cerşetorie, prezenţa pe durata semestrelor şcolare în astfel de
 activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu
cu renunţarea prematură la educaţie. O soluţie pentru cei care au nevoie să muncească ar
putea fi promovarea unor modele comune din ţările vestice, şi anume implicarea
liceenilor ce au nevoie de resurse pentru a se întreţine în activităţi aducătoare de venit pe
perioada vacanţelor, având o durată scurtă ca număr de ore pe zi, precum cele de baby-
sitting pentru o seară.
 Încrederea scăzută în educaţie se dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip infirmat de
realitate. Este posibil ca să apară însă o încredere redusă în educaţie chiar în momentele
imediat premergătoare abandonului şcolar. În acest sens, ar putea fi util ca elevii care au
renunţat deja prematur la şcoală să intre în contact cu cei aflaţi în risc de a abandona,
povestindu-le care este imaginea lor curentă despre şcoală.
 Migraţia circulatorie nu pare a fi un factor de risc în sine, dar există probleme
importante de reintegrare a copiilor de migranţi care părăsesc sistemul şi apoi se
reîntorc, la vârste mai mari. Aceleaşi probleme sunt regăsite şi în cazul în care elevii
intră la vârste mai mari în sistemul de învăţământ.

La nivelul comunităţii, cei mai importanţi factori care determină abandonul şcolar
timpuriu sunt:

 Norma mariajul timpuriu acţionează ca un factor care împiedică continuarea educaţiei,

mai ales în comunităţile rurale.
 Apariţia unui copil tinde să fie o caracteristică a unor comunităţi, mai degrabă decât un
act individual. Dincolo de provenienţa din familii dezorganizate, sărace, tinerele fete
găsesc de regulă exemple de predecesoare în comunitatea în care locuiesc.
 Lipsa de securitate în zonă. Există comunităţi unde, datorită infracţionalităţii ridicate,
cadrele didactice se tem să interacţioneze cu părinţii, iar lipsa de colaborare dintre
acesţia contribuie la creşterea riscurilor de abandon şcolar.

La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi

frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu
profesorii şi cu colegii. La nivelul şcolii, sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul
şcolar. Cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu,
deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora şi
pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale competente pentru a
interveni la nevoie. (www.unicef.ro)

Promovarea unei noi abordări în care responsabilitatea pentru realizarea efectivă a

dreptului la educație aparține școlii, ca reprezentant al statului. În cazul în care există obstacole
în calea realizării dreptului la educație, statul (prin școli dar și alte instituții) trebuie să ia
măsurile necesare pentru a înlatura aceste obstacole. Din această perspectivă, este nevoie de o
conștientizare la nivelul managementului școlii a rolului și responsabilității proprii în asigurarea
realizării efective a dreptului la educație a tuturor copiilor.
BIBLIOGRAFIE

1. Albert-Lörincz, E., 1999, Adolescentul dezadaptat, Ed. Komp-Press, Cluj-Napoca

2. Ancuţa, L., 1999, Psihologie şcolară, Ed. Excelsior, Timişoara
3. Apostu, I., 2013, Căsătoria între stabilitate și disoluție, Ed.Tritonic, București
4. Baianu, E., 1999, Abandonul şcolar, Proiect de cercetare, Cluj-Napoca
5. Bauman, L., (coord), 1995, Adolescenţii o problemă, părinţii un necaz?, Ed. Antet, București
6. Berge, A., 1963, Les défauts de l’enfant, Ed. Montagne, Paris
7. Berstein, B., 1978, Studii de sociologie a educației, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
8. Bordieu, P. si Passeron, J., 1990, Reproduction in Education, Society and Culture, Ed. Sage
Publications, London
9. Boncu, S. și Ceobanu, C., 2013, Psihosociologie școlară, Ed. Polirom, Iași
10. Boudon, R., 2006, Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, București
11. Cartea Albă a Copilului, 1997
12. Chelcea, A., (coord), 1994, Psihoteste, Societatea Ştiințifică şi Tehnică S.A., Bucureşti
13. Cosmovici, A. și Iacob, L., (coord), 1998, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi
14. Cosmovici, A., (coord), 1985, Adolescentul şi timpul său liber, Ed. Junimea, Iași
15. Covington, M., 1992, Making the Grade: A Self-Worth Perspective on Motivation and School
Reform, Cambridge, England
16. Cristea, S., 2000, Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti
17. Daguet, F., 1970, Le loisir. Loisir au Liberté d’être, Casterman, Paris
18. Dicţionar de Pedagogie, 1979, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
19. Dobson, J., 1995, The Strong Willed Child, Tyndale House Publishers, I.N.C., Wheaton,
Illinois, U.S.A.
20. Gheorghiu, Al., 1994, Copilul nostru creşte, suntem pregătiţi?, Ed. Niculescu S.R.L.,
Bucureşti
21. Georgescu, M.A., 1998, Educaţie şi mobilitate socială, Ed. Tipomur, Tg. Mureş
22. Gnajez, W.J., 1968, The Psycology of Discipline in the Classroom, Ed. Maccmillan
Publishing Co. Inc., New York
23. Husen, T., 1994, The international encyclopedia of education, Vol IX, Ed. Pergamon,
București
24. Iancu, S., 1983, De ce merg unii elevi “încruntaţi” la şcoală?, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
25. Jigău, M.,1998, Factorii reuşitei şcolare, Ed. Grafoart, Bucureşti
26. Kulcsár, T., 1974, Inteligenţa şcolară de limită, (teză de doctorat), Cluj-Napoca
27. Muro, J., 1995, Giudance and counseling in the Elementary and Middle Schools, Brown and
Benchmark Publishers, Dubuque, Iowa
28. Melrose, R., 2013, Elevii problemă. Traumă și eșec școlar, Ed.Trei, București
29. Moisin, A., 2001, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi şcoală, Ed. Didactică
şi Pedagogică, București
30. Neamţu, C., 2003, Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de
comportament ale elevilor, Ed. Polirom, Iaşi
31. Neamţu, C., 2001, Devianţa şcolară – fenomen socio-pedagogic. Modalităţi de diminuare
(Teză doctorat), Univ. A.I.Cuza, Iaşi
32. Neculau, A., 1999, Aspecte psihosociale ale sărăciei, Ed. Polirom, Iași
33. O.U. Guvernului Nr. 36 din 10 iulie 1997 pentru modificarea şi completarea Legii
învăţământului nr. 84-1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 14 iulie 1997
34. Osterrieth, P., 1973, Copilul şi familia, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
35. Parkinson, L., 1993, Separarea, Divorţul şi Familia, Ed. Alternative, Bucureşti
36. Pavelcu, V., 1962, Psihologia pedagogică. Studii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
37. Perrenoud, P., 2007, Pedagogia diferenciada.de las intenciones a la accion, Ed. Popular,
București
38. Popescu – Neveanu, P., 1987, Psihologia şcolară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
39. Popescu, V., 1991, Succesul şi insuccesul şcolar, în Revista de Pedagogie, Nr. 11
40. Preda, V, 1998, Delicvenţa juvenilă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
41. Predescu, V., 1989, Psihiatrie, Ed. Medicală, Bucureşti
42. Prelici, V., 1997, A educa înseamnă a iubi, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
43. Radu, I., 1974, Psihologia şcolară, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
44. Radu, I., Ionescu, M., (1987), Cercetarea pedagogică – moment al perfecţionării şi
creativităţii, I. Radu, M. Ionescu în "Experienţă didactică şi creativitate", Ed. Dacia, Cluj-
Napoca
45. Radulian, V., 1978, Lichidarea şi combaterea repetenţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
46. Rudica, T., 1981, Familia, în faţa conduitelor greşite ale copilului, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
47. Star, V., 2013, Arta de a făuri oameni, Ed. Trei, București
48. Stănciulescu, E., 1997, Sociologia educației familiale, Ed. Polirom, Iași
49. Ștefan, M., 2006, Teoria situțiilor educative, Ed. Aramis, București
50. Stefanovic, J., 1979, Psihologia tactului pedagogic al profesorului, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
51. Străchinaru, I., 1969, Devierile de conduită la copii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
52. Ungureanu, D., 2000, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Ed. de Vest, Timişoara
53. Van Stralen, J., 1996, Sărăcia. Metode de intervenţie socială, Ed. Alternative, Bucureşti
54. Voicu, B., 2009, Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului şcolar: costuri şi
mecanisme, Centrul Educaţia 2000+
55. Vrăsmaș, E., 2007, Dificultăți de învățare în școală, Ed.V@I Integral, București
56. Walsh, W., 1992, Twenty major issues in remarriage families, Journal of Counseling and
Development, 70
57. Kellerhals, J. et C. Montandon,1991, Les stratégies éducatives des familles, Genève