Analiza scenariilor OECD

Pandemia COVID-19 nu s-a oprit la frontierele naționale. A afectat oamenii indiferent de

naționalitate, venit, etnie sau sex. Educația nu face excepție. Elevii din medii privilegiate,
susținuți de părinți și dornici și capabili să învețe, își pot găsi drumul din fața ușilor închise ale
școlii către oportunități alternative de învățare. Cei din medii defavorizate vor avea dificultăți
reale în reorganizarea formelor de învățare.
Această criză a scos la iveală numeroasele inadecvări și inechități din sistemele noastre
educaționale, de la accesul la internet și calculatoare necesare educației online și mediile de
învățare necesare pentru a se concentra asupra, până la alinierea necorespunzătoare între resurse
și nevoi.
Ideea de educație centrată în jurul școlii-ca-instituție; și ne face s-a reanalizăm mediul,
mijloacele și oportunitățile educaționale prezente, dar și să privim către viitor prin prisma
modificărilor structurale potențiale. O carte proaspăt lansată de OECD (“Back to the Future of
Education”) imaginează patru scenarii pe care le-ar putea urma sistemele de educație. OECD
propune aceste scenarii ca instrument de lucru pentru cei care decid cum se dezvoltă educația pe
termen lung, arătând că a elaborat scenarii de viitor și în urmă cu 20 de ani, dintre care unele s-au
adeverit, iar altele fac și azi obiectul discuțiilor.
Analiza realizată de OECD are la bază o serie de tendințe actuale și analiza situației reale
din școli, analiza ia în considerare și posibile evenimente neprevăzute, care produc schimbări
bruște în sistem, cum este, cel mai recent, cazul pandemiei Covid-19. OECD propune aceste
scenarii ca instrument de lucru pentru cei care decid cum se dezvoltă educația pe termen lung:

1. școala extinsă (în care monopolurile educaționale își păstrează funcțiile tradiționale);

2. educația externalizată (fragmentare între multiple formule de organizare);

3. școala-ca-hub (în care funcțiile curente sunt îndeplinite prin variate configurații de
resurse locale/globale);
4. scenariul învățare-din-mers (“learn as you go”; funcțiile tradiționale ale școlii sunt
preluate, aici, de tehnologie; iar școala, ca instituție socială, se dezagregă).
 Având în vedere că lucrez în domeniul educației scenariile propuse de OECD nu cred că
ar putea fi realizabile în proporție de 100%, deoarece cu greu ne puem adapta unor noi situații.
Greu ne-am adaptat la școala online pentru că nu avem resursele pentru a ne educa mai întai pe
noi,profesorii, ca mai apoi să putem educa elevii în altfel de scenarii decât cele tradiționale.

Nu putem renunța la ceea ce știm/facem de o viață pentru a trece la cu totul alte metode.
Tehnologia este într-o continuă dezvoltare la care noi trebuie să ne adaptam, însă consider că, un
elev învață mult mai bine de la un cadru didactic aflat în fața lui decât de la un monitor.

Pregătirea pentru schimbare trebuie să țină cont atât de circumstanțele actuale și

tendințele care se fac simțite în școli, societate, economie sau lumea tehnologică, dar și de
elemente de risc sau situații care pot schimba radical și rapid situația.

În anul 2017 am reușit să îmi deschid propria mea afacere, un after-school, bazat atât pe
metodele tradiționale cât și pe cele moderne. Elevii trebuie să fie învățați să primească si lucruri
noi în viața lor, dar să nu uite de unde a plecat totul.

Cred că trebuie să ne modernizăm sistemul educațional, treptat, pentru a putea face fata
noilor provocări. În primul rând cadrele didactice trebuie ,, școlarizate,, pentru era tehnologiei
gratuit, clasele dotate corespunzator și mai apoi să putem trece la alt nivel.

În situația pandemică care tocmai a trecut, nu am fost pregătiți pentru astfel de scanarii și
consider că tot nu suntem pregătiți nici macar 50% din cât ar trebui să fim.