Școala ca organizație

MEOPE, anul I - Pușcoi Ariana Ioana

Tendințe care modelează școala contemporană

Pentru început, trebuie să clarificăm conceptul asupra căruia facem scurta cercetare.
Astfel, școala contemporană, pe larg, face referire la transpunerea activităților desfășurate de
cadru didactic de la simplele prelegeri, transpuneri ale informațiilor, la adaptarea la nevoile și
cerințele societății actuale, unde profesorul facilitează atât dezvoltarea competențelor necesare
elevilor prin aplicarea învățării individuale, specifice individului, având ca finalitate buna
integrare în societate, conform schimbărilor sociale și economice.

Tendințele principale care facilitează modelarea scolii, a educației în era contemporană

sunt cele sociale, economice, tehnologice sau științifice . Toate aceste tendințe au avut ca scop
modelarea educației prin transpunerea gândirii „convergentă” la o gândire „divergentă”, flexibilă;
de la o învățare mecanică la punerea logică a ideilor cap la cap pentru a determina învățarea
fluidă – „a învăța să înveți”; trecerea peste conceptul de conținuturi la cel de procese etc.
(Iosifescu, 2020) Printre tendințele pe care le-am ales, se numără astfel următoarele:

 SOCIALE

Bodrug Lungu (2018) prezintă egalitatea și echitatea ca fiind un factor prezent în tendința
de natură socială cu care școala contemporană a luat contact și care prin urmare a ajutat la
modelarea într-un fel a școlii, prin oferirea oportunităților de același fel între genuri, eliminând
astfel discrepanța între cultura și nivelul de educație pe care femeile și bărbații le prezentau.

Concret, cel mai aproape fenomen a fost cauzat de Pandemia Covid-19. Cu trăsături și din
zona tehnologică, pandemia a fost unul dintre momentele care au zguduit structura școlilor și a
întregului sistem educațional. Așa cum prezintă Nedelcu (2022) în cartea „Școala viitorului sau
viitorul școlii”, pandemia Covid-19 a pus la încercare modul în care școala și tot sistemul
educațional se poate reorganiza într-un timp foarte scurt. În partea tehnologică voi prezenta
elementele tehnologice ce au facilitat modelarea școlii, dar în context social, orele susținute în
confortul casei a dus la dezvoltarea unor noi strategii de predare-învățare-evaluare, care pot fi și
sunt valorizate și în contextul actual, departe de pandemia ce a închis școlile pentru semestre
întregi.
 Globalizarea poate fi una dintre elementele principale pe care la nivel social, școala
contemporană a trebuit să facă față, să se modeleze. Conform (Albulescu, 2014, p. 17),
globalizarea a introdus pedagogia comparată la nivelul școlii contemporane, pedagogie ce
conduce la eliminarea stereotipului de educație teritorializată. Astfel că, prin natura globalizării,
pedagogia a putut facilita studierea trăsăturilor generale comparativ cu cele distinctive ale
sistemelor de învățământ, ceea ce a condus la „disciplina a cărei sarcină este de a studia,
comparativ și prospectiv, sistemele de învăţământ din diferite ţări, pentru a surprinde ceea ce le
este comun şi ceea ce nu, cu scopul de a ajunge la modele educaţionale optimizatoare”.

Alte elemente sociale ce au condus la modelarea școlii contemporane mai sunt prezentate
de Albulescu (2014), anume: prioritizarea, democratizarea și planificarea învățământului,
împreună cu ridicarea nivelului de participare ale părinților la formarea unei relații deschise cu
unitatea de învățare (comunicare - comunitate).

 TEHNOLOGICE

Educația Online – modul în care copii sunt lăsați să-și exprime liber ideile, valorizând
creativitatea, originalitatea. Elemente tehnologice ce au dus la modelarea școlii contemporane
poate fi accesul liber la informații, fiecare persoană având posibilitatea de a afla orice informație
la o simplă căutare pe internet, importante pentru facilitarea educației, rețelele sociale și
comunicarea care împreună cu dezvoltarea navigației pe internet, au condus la o transpunere și
călătorire a cunoștințelor și informațiilor.

Nedelcu (2022) a folosit metafora de avalanșă pentru a descrie puterea pandemiei

asupra educației. Astfel că, puși sub efectul incontestabil al pandemiei, educația ș-a văzut
obligată să „renască”, prin analizarea posibilităților, realizarea atât a nevoilor cât și a dorințelor
(în funcție de necesar și posibilități), informatizarea accentuată a educației. Metodele de
interacțiune tehnologizate a condus la performanțe incredibile, iar contrat așteptărilor, școlile au
reușit formarea unor competențe și performanțe elevilor pe arii pe care mediul fizic probabil nu le
putea facilita.

 ECONOMICE

În articolul realizat de Bodrug Lungu (2018), pe lângă aspectele din aria sistemului
educațional considerate provocări/tendințe ce modelează școala contemporană, mai prezintă și
câteva aspecte de natură economică, cum ar fi:
  Migrația economică – factor care ilustrează în mod direct efectele pe care migrarea
adulților ce au în întreținere copii ce ar trebui să fie elevi ai diverselor cicluri școlare, le
are asupra diminuării atât a popularizării tării, cât și a nivelului de studenți care ajung să
studieze;
 Sărăcia – alt factor de natură economică care implică modelarea școlii contemporane,
pentru a se elimina discrepanța obișnuită întâlnită între mediul școlar desfășurat în zona
urbană și cea rurală;

Planificarea învățământului și a sistemului educațional urmând o anumită grilă financiară dar

fără a elimina sau impune aspecte pe care societatea nu și le permite, au creat un raport între
profesiune și învățământ, creând posibilități materiale și totodată diminuând limitele de aceeași
natură. Multiplele politici educaționale ce au impus oferirea ajutorului prin bunuri persoanelor
din zone/mediu nefavorizat („lapte și corn”, „școală după școală”, „rechizite” etc.) au condus la
integrarea socială a elevilor în educație, fapt economic ce a ajutat la modelarea școlii
contemporane.

Bibliografie

1. Albulescu, I. (2014). Depăşirea etnocentrismului în educaţie. Direcţii de cercetare în pedagogia

comparată. În Aspecte teoretice şi practice ale educaţiei şi formării în şcoala contemporană, 15.
https://www.researchgate.net/profile/Horatiu-Catalano/publication/
336685968_ASPECTE_TEORETICE_SI_PRACTICE_ALE_EDUCATIEI_SI_FORMARII_IN_SC
OALA_CONTEMPORANA/links/5dad67ac4585155e27f77cee/ASPECTE-TEORETICE-SI-
PRACTICE-ALE-EDUCATIEI-SI-FORMARII-IN-SCOALA-CONTEMPORANA.pdf#page=15
2. Bodrug Lungu, V. (2018). Tendinţe şi provocări contemporane în dezvoltarea sistemului de
învăţământ superior. Revista de studii interdisciplinare „C. Stere”, 19(3-4), 42-48.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/RSI_2018_3-4_pp42-48.pdf
3. Iosifescu, S. (2020). Necesitatea schimbării rolului profesorului în școala contemporană.
In Orientări axiologice ale constructivismului în educaţia modernă (pp. 12-17).
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Orient%C4%83ri_axiologice_UST_2020-12-17.pdf
4. Păun. E. (2022). Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației postpandemice.
Editura Polirom.