Școala ca organizație

MEOPE, anul I - Pușcoi Ariana Ioana

Capitol 3 - Reîntoarcerea la comunitate

Principalul lucru pe care Ulrich (2022) îl transmite și care mi-a rămas întipărit în minte face
referire la procesul de educație al elevilor, prin dimensiunea umanistă, care totodată face referire la
faptul că, elevii au fost și vor fi în centrul atenției doar datorită faptului că profesorii facilitează acest
aspect, prin deciziile luate de tip etic. Dar cu toate acestea, ar trebui să începem să fixăm rolul
cadrelor didactice în procesul educațional, prin evidențierea aspectelor pe care aceștia le realizează
conform standardelor impuse.

În cadrul lecturării capitolului 3, realizat de Cătălina Ulrich în cartea Școala viitorului sau
viitorul școlii, am identificat următoarele aspecte de interes, care pot fi puse în legătură cu ceea ce
proiectul de lege evidențiază cu privire la comunitate:

 Una dintre principalele valori pe care sistemul educațional le are la bază face referire la
colaborarea ce se realizează la numeroase niveluri, printre care și cu comunitatea. Ceea ce
Ulrich (2022) expune în prisma acestei valori este relația ce se poate crea în cadrul educației
atât înainte cât și în perioada pandemiei, cum studenții au făcut cercetări și au comunicat cu
societatea prin diferite modalități pentru a colecta informații și pentru a elabora planuri de
intervenție. Pot spune cu fericire faptul că am făcut parte din studenții ce au participat la
consolidarea paginii SurvivalKit4Covid, pagină ce a servit ca acces la informații de interes
pentru cititori;
 Proiectul de lege (p. 73) aduce în atenția cititorilor faptul că, terțiarii „sistemului de
învățământ preuniversitar sunt comunitatea locală și societatea în ansamblul ei”.
Comunitatea școlară și comunitatea locală trebuie să comunice, să realizeze legături pentru a
facilita implicarea, respectiv participarea activă a actorilor ce pot contribui la îmbunătățirea
procesului educațional. Ulrich (2022) expune reorientarea către comunitate o dată cu
pandemia, cu referire la tendința de a ne ghida către comunitatea locală pentru a observa
lucrurile pe care înainte le treceam cu vederea. Aduce în discuție faptul că, aceste comunități
locale vizează aspecte atât cu privire la educație, cât și dimensiunii precum: creativitatea,
antreprenoriatul, arta ș.a.;
 Orientarea către relații, așa cum este prezentată de autoare, vizează mai multe dimensiuni:
materia de studiu, apartenența la grup și descoperirea de sine. Făcând iarăși referire la
pandemia care a influențat activitatea tuturor, zona educațională a „primit” modificări la
nivelul relaționării umane, nu doar performanțele școlare pe care le obținem la școală.
Comunicarea, relațiile, întâlnirile fizice au fost înlocuite cu ceva superficial, realizat online,
cu precădere pentru persoanele din zone defavorizabile, de aceea în perioada pandemiei,
Banca Mondială din România a implementat proiectul „Școli mai sigure, incluzive și
sustenabile” – ceea ce determină accentul spre dezvoltarea educației într-un context mai larg,
într-o comunitate locală mai extinsă;
 Urmărind sprijinirea/implementarea unor activități ce facilitează accesul la condiții și resurse
necesare elevilor ce pot obține performanțe înalte, unul dintre partenerii implicați face
referire la comunitatea locală și toți actorii implicați. În capitolul lecturat, autoarea face
aduce în discuție educația pentru cetățenie – implicarea și orientarea sustenabilității la
nivelul unității. Având ca sursă de cercetare/observare comunitatea locală, trebuie să
încurajăm elevii în dezvoltarea unui proces de învățare social, emoțional, axiologic, cognitiv
și emoțional, pentru a determina imaginea de proces reflexiv, ce generează sens a educației ș
învățării. (Ulrich, 2022, p. 112);
 „Redescoperim localitatea în care trăim” este ultimul subcapitol pe care autoarea îl discută în
cadrul analizei, din care reies următoarele aspecte. Pe care eu le consider importante și
interesante:
 Locul în care elevii trăiesc le determină o reacție aparte, fiind atrași de acea comunitate,
astfel urmăresc dezvoltarea durabilă din comunitate, responsabilizarea și grija către acea
comunitate;
 Diversitatea comunităților locale, normele sociale și totodată practicile culturale
facilitează un nivel mai ridicat de relaționare interactivă și participativă în mediu a
elevilor;
 „(...) educația prin loc oferă un context concret, dinamic și pragmatic care îi ajută pe
elevi să se implice mai eficient în învățare și îi ancorează în probleme ale lumii reale.”
(Ulrich, 2022, p. 114)
Bibliografie

1. Ministerul Educației. (2023). Legea învățământului preuniversitar „România Educată”.

Disponibil la adresa
https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/proiecte_Legi_Romania_educata
_2023/9_martie_2023/Legea_invatamantului_preuniversitar_Romania_Educata_9_03_2023.pdf
(accesat la 10.04.2023).
2. Ulrich, C. (2022). Reîntoarcerea la comunitate: solidaritate și educație pentru cetățenie. În
Păun. E. (2022). Școala viitorului sau viitorul școlii? Perspective asupra educației
postpandemice. Editura Polirom. Pag 101 - 120.