UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS’’ GALAŢI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:
Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2012
PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL „CENTRU DESCHIS PENTRU
FAMILIE ŞI GRĂDINIŢĂ”

CUPRINS

2
Argument....................................................................................................................................4

CAPITOLUL I. PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL – CONDIŢIE A EFICIENŢEI

INTERVENŢIILOR SOCIO-EDUCATIVE
I.1. Clarificări conceptuale............................................................................................6
I.2. Finalităţile parteneriatelor educaţionale..................................................................8
I.3. Specificul parteneriatelor educaţionale.................................................................13
I.4. Avantaje şi limite în derularea parteneriatelor educaţionale.................................15

CAPITOLUL II. MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A PARTENERIATULUI

GRĂDINIŢĂ-FAMILIE
II.1. Rolul grădiniţei şi al familiei ca factori educativi................................................24
II.2. Educarea copilului în familie...............................................................................28
II.3. Strategii eficiente pentru iniţierea parteneriatului grădiniţă-familie....................37
II.4. Tipuri de activităţi organizate cu părinţii.............................................................43

CAPITOLUL III. STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ROLUL

PARTENERIATULUI “CONSILIEREA ŞI EDUCAŢIA PĂRINŢILOR“ ÎN
VALORIFICAREA RELAŢIEI GRĂDINIŢĂ-FAMILIE
III.1. Obiectivele şi ipoteza cercetării...........................................................................52
III.2. Metodologie.........................................................................................................53
III.2.1. Lotul de subiecţi....................................................................................55
III.2.2. Măsurarea..............................................................................................56
III.2.2.1. Variabile……………….........................................................56
III.2.2.2. Instrumente……………….....................................................56
III.3. Procedura………………………….....................................................................57
III.4. Analiza şi interpretarea rezultatelor.....................................................................58
III.5. Concluzii...........................................................................................................108

CONSIDERAŢII FINALE. PROPUNERI PRIVIND EFICIENTIZAREA RELAŢIEI

GRĂDINIŢĂ-FAMILIE......................................................................................................112

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................115

ANEXE..................................................................................................................................116

3
 ARGUMENT

O cerinţă a educaţiei de azi este construirea unui parteneriat educativ în comunitatea în

care creşte, se dezvoltă şi este educat copilul.
Grădiniţa ca instituţie educativă, continuă educaţia copilului începută în familie, iar
actul educaţional are rolul de a stimula şi valorifica talentul, aptitudinile, de a susţine
comunicarea, de a încuraja competiţia şi asumarea de responsabilităţi în vederea dezvoltării şi
formării unei personalităţi armonioase a copiilor încă de la cea mai fragedă vărstă. Procesul
educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi de dezvoltare a
personalităţii, dus la îndeplinire de agenţii acţiunii educaţionale. Educaţia preşcolarilor este
activitatea pentru care concură părinţii, grădiniţa şi toată obştea cumulată în jurul unor
autorităţi municipale, orăşeneşti sau comunale. Reuşita privind devenirea umană a copilului
depinde de o colaborare dintre factorii educaţionali de bază grădiniţa si familia. Familia este
prima influenţată de calitatea activităţii grădiniţei, apoi şcoala este la fel de interesată de
educaţia preşcolară, iar comunitatea locală este cea care cumulează toate influenţele viitorului
prin educaţia preşcolară.
În realizarea sarcinilor educaţiei civice, trebuie implicaţi mai mulţi factori nu numai
şcoala, ci trebuie să implicăm pe cǎt se poate familia, comunitatea, care prin acţiunile lor sunt
de mare ajutor.Educatoarea are rolul de a spori şi accentua colaborarea cu o serie de factori
educativi (părinţi, comunitate şi alte instituţii). Necesitatea colaborării grădiniţă-familie rezidă
din obiectivul comun pe care îl au cei doi factori educaţionali: asigurarea unui sistem unitar de
cerinţe de instruire şi educare a preşcolarului.Părinţii doresc să se informeze asupra
dezvoltării copilului lor precum şi a rolurilor educative pe care le au. Implicarea părinţilor în
educaţie îmbogăţeşte calitatea relaţiilor interindividuale în comunitate.Astfel, rolurile
educatorilor, esenţiale procesului de parteneriat, includ pe cele centrate pe familie, cele de
sprijin, educare şi îndrumare.
Implicarea comunităţii locale prin autorităţile publice, prin societatea civilă şi alţi
factori responsabili în consolidarea relaţiilor dintre instituţiile de educaţie şi comunitate
constituie cheia reuşitelor viitoare. Acest fapt trebuie să stea la baza continuării activităţii
centrelor de resurse pentru părinţi atǎt de utile părinţilor, grădiniţei, copiilor şi nu în ultimul
rǎnd, ci mai ales, comunităţii în ansamblu.Legătura cu comunitatea locală oferă copiilor
contactul cu un mediu comunitar variat: specificul multicultural, valorile promovate de acest
mediu cu ocazia unor evenimente locale naţionale, a unor colaborări cu diverse domenii
educativ, literar-artistic şi informativ.

4
 Primul capitol se referă la ‘’conceptul de parteneriat educaţional’’. Parteneriatul
educaţional, deşi acceptat la suprafaţă de toţi, este dificil în contextul unei societăţi complexe,
provocatoare prin schimbările permanente şi prea profesionalizate atunci când e vorba de
apelul la sprijin. Soluţia trebuie să vină prin întărirea rolurilor parentale cu un sprijin adecvat,
dar şi prin măsuri de ordin general, politici socioeducaţionale incluzive de prevenire şi
participare comună la decizii şi acţiuni.
Educaţia nu înseamnă doar şcoală, familia nu este doar cuplul, sprijinul nu este doar
acordare de mijloace, ci toate, înseamnă responsabilizare şi participare în comun la rezolvarea
problemelor, indiferent de dimensiunile acestora. Acesta este sprijinul unei intervenţii
adecvate de tip socioeducaţional.
Parteneriatul educaţional ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate
iar beneficiarii parteneriatelor sunt în primul rând copiii care devin participanţi activi.
Parteneriatul educaţional face parte din categoria proiectelor care întăresc relaţiile la nivelul
şcoală, familie, comunitate locală şi oferă condiţii permanente de organizare a activităţii
extracurriculare menite să realizeze într-un cadru deosebit obiectivele programei instructiv-
educative din grădiniţă.
Al doilea capitol subliniază importanţa educaţiei care nu constă numai în pregătire, ci
este înţeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influenţe modelatoare şi transformatoare
exercitate pe tot parcursul vieţii individului.Atunci când aceste influenţe sunt organizate
adecvat şi răspund nevoilor interne personale, ele construiesc, modelează şi transformă
personalitatea.Educaţia este eficientă atunci când consideră copilul în centrul ei ca parte activă
şi motivată la propria devenire.Şcoala este extrem de importantă. Dar ea nu este totul, ci
numai o componentă a educaţiei.Ea are nevoie de familie, de comunitate, de întreaga societate
pentru a sprijini şi îndruma adecvat copilul. Totuşi, rolul primordial revine familiei, care este
leagănul social al copilului şi sprijinul său pe aproape toată perioada vieţii.
Capitolul răspunde următoarelor întrebări:
‘’ Ce are de făcut familia modernă pentru a face faţă cerinţelor impuse de începutul acestui
mileniu trei? ‘’
‘’ Cum poate ea răspunde cerinţelor sociale, dar şi cerinţelor individuale şi unice ale copiilor
generaţiilor de azi şi de mâine? ‘’
Lucrarea vorbeşte despre:familie, părinţi, intervenţie socioeducaţională, educaţie
parentală, consiliere şi experienţe. Cu cât se complică viaţa socială, este nevoie de un
parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, de continuitatea
culturii şi civilizaţiei umane.

5
 CAPITOLUL I
PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL-CONDIŢIE A EFICIENŢEI
INTERVENŢIILOR SOCIO-EDUCATIVE

I.1. Clarificări conceptuale

“ Scopul educaţiei incluzive este nu numai de a educa pe toţi cei care învaţă în şcoli
obişnuite, ci şi menţinerea acestora în familie şi comunitate. Mai mult, prin viziunea şi mai
largă a Educaţiei pentru toţi, învăţarea este văzută ca un concept holistic-acel ceva are loc în
familie şi comunitate, dar în şcoli şi în alte centre de educaţie. De aceea, participarea familiei
şi a comunităţii este esenţială. “ UNESCO (2001, pg.81)
Numeroase studii au demonstrat că o relaţie bună între cele două instituţii ale
educaţiei, şcoala şi familia, este în avantajul dezvoltării copilului la toate vârstele. Cu toate
acestea, complexitatea actului educaţional, a realităţii umane şi sociale contemporane şi
sarcinile tot mai dificile cărora trebuie să le facă faţă procesului educaţional fac să se
identifice tot mai multe fisuri în relaţia amintită.
Se recunoaşte faptul că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi
realizate decât în comunitatea de opţiune şi acţiune dintre mediile responsabile de acesta,
familie, şcoală şi comunitate. Mai mult, se dezvoltă concepte ca opinia copilului, participarea
lui la deciziile care îl privesc, opinia personală, implicarea acestuia la vârste mici în
responsabilizarea şi drepturile pe care societatea le identifică şi recunoaşte. Chiar pentru
garantarea acestor drepturi şi responsabilităţi este nevoie de “o altă unitate” între familie şi
şcoală. Este nevoie să se dezvolte un nou concept care să întărească schimbarea necesară în
relaţiile şcoală-familie. Acest concept este parteneriatul educaţional.
Parteneriatul educaţional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei
contemporane. El este nu numai un concept, ci şi o atitudine în câmpul educaţiei. Ca atitudine,
parteneriatul presupune:
 acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite;
 egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;
 interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
 comunicare eficientă între participanţi;
 colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
 cooperare (acţiune comună în care se exercită interrelaţii şi roluri comune).

6
 Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip
curricular, flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei
se identifică nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii.
Este vorba de o diversitate care presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi
multicularitatea. Autorul cărţii „Consilierea şi educaţia părinţilor”, Ecaterina Adina Vrasmaş
(2002, pg.153) consideră că conceptul de parteneriat educaţional înseamnă:
* Centru de sprijin social şi psihopedagogic pentru copil şi familie;
* Centru deschis pentru comunitate, familie şi şcoală;
* Centru de resurse informaţionale pentru autoritatea locală şi pentru membrii
comunităţii;
* Model de acţiuni preventive şi de rezolvare a unor situaţii socio-educaţionale de
criză;
* Model de dialog şi interacţiune socială şi profesională;
* Model de activitate cu părinţii în şcoală pentru un parteneriat eficient;
* Centru de pregătire pentru viitorii profesionişti în domeniile socio-educative;
* Model de activităţi integrate profesionale în favoarea sprijinirii copilului şi a
familiei;
* Centru de dezvoltare şi acţiune pentru prevenirea discriminării între sexe,
naţionalităţi, religii,, particularităţi (fete şi băieţi), rromi, copii cu CES şi copii provenind din
Centrul de Plasament.
Pentru susţinerea activităţilor şi participarea la organizarea şi derularea programelor de
parteneriat avem nevoie de voluntari (părinţi, cadre didactice şi specialişti). Prin programele
de educaţia părinţilor, informare, orientare şi consiliere socială şi şcolară se desfăşoară
activităţi de rezolvare a situaţiilor de criză, susţinere şi sprijin.
Echipa interdisciplinară alcatuită din: asistent social, consilier psihopedagog, psiholog,
educatori, învăţători şi profesori asigură acţiunile concrete de sprijin, informare, orientare şi
educaţie. Ca beneficiari ai centrului parteneriatului educaţional menţionăm: copii, părinţi,
cadre didactice şi profesionişti din domeniul ocrotirii şi educării copiilor.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
- instituţiile educaţiei (familie, şcoală şi comunitate);
-agenţii educaţionali (copil, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale: psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi);
-membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării
copilului(medici, factori de decizie, reprezentaţii bisericii, ai poliţiei etc.);
- influenţele educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
7
 - programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului;
- formele educaţiei în anumite perioade.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în
sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional.El presupune o unitate decerinţe, opţiuni,
decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali.
Parteneriatul educaţional se desfăşoară permanent şi împreună cu actul educaţional
propriu-zis. El se referă la cerinţa ca proiectarea, decizia, acţiunea şi evaluarea în educaţie să
fie realizate în cooperarea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.

I.2. Finalităţile parteneriatelor educaţionale

La educarea copilului contribuie, ca instituţii bine determinate ale societăţii, familia,
şcoala şi comunitatea. În momentele diferite ale creşterii, dezvoltării şi devenirii fiinţei
umane, fiecare din aceste instituţii sociale are un rol important. Mai mult, azi este determinată
nevoia unui parteneriat educaţional între acestea, în favoarea unei educaţii eficiente pentru
individ şi pentru societate.
Educaţia timpurie se referă la demararea acţiunilor educaţionale de la vârstele mici,
implicarea familiei şi comunităţii în educarea copilului mic şi preşcolar.
Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală în familie, în relaţii de vecinătate
şi relaţii comunitare, prin mass-media; educaţie formală în creşe, grădiniţe şi alte instituţii de
ocrotire şi educaţie; educaţie nonformală în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor,
dar se poate şi prin biblioteci, muzee, activităţi ale unor organizaţii nonguvernamentale ş.a.
Grădiniţa este instituţia care oferă ocaziile jocului în sensul dezvoltării copilului şi
astfel face trecerea de la informal la formal. Dintre toate aceste aspecte enumerate mai sus
ajungem la concluzia că scopurile centrului parteneriatului educaţional sunt:
* Sprijinirea dezvoltării socio-educative a copilului şi familiei în cadrul comunităţii
locale;
* Prevenirea instituţionalizării şi integrarea socială şi şcolară a copiilor cu cerinţe
educative speciale;
* Analiza şi construirea strategiilor de rezolvare a crizelor între şcoală, familie,
comunitate şi copil;
* Asigurarea accesului şi participării factorilor educaţionali nu numai la intrarea în
sistem, ci şi pe tot parcursul procesului instructiv-educativ.
Ecaterina Adina Vrasmaş (2002,pg.154) consideră că sunt importante ca obiective
generale:

8
 * Dezvoltarea de activităţi şi programe de informare şi formare (educaţia părinţilor şi
a membrilor comunităţii);
* Identificarea şi dezvoltarea resurselor umane, materiale, metodologice;
* Formarea deprinderilor şi practicilor de parteneriat în relaţiile dintre copil, şcoală,
familie şi comunitate;
* Dezvoltarea unor atitudini pozitive şi a unor percepţii sociale faţă de problematica
creşterii, dezvoltării şi educării copiilor precum şi eliminarea discriminărilor de orice natură.
În derularea parteneriatelor educaţionale se urmăresc următoarele obiective:
 Antrenarea resurselor instituţionale profesionale şi umane din comunitate în
educaţia părinţilor;
 Dezvoltarea mişcării de voluntariat în favoarea creşterii, dezvoltării şi educării
copilului şi a familiei;
 Dezvoltarea deprinderilor educative ale părinţilor;
 Identificarea rolurilor parentale şi responsabilizarea părinţilor;
 Identificarea şi derularea unor forme de activităţi de sprijinire a parteneriatului
educaţional între şcoală şi familie, familie-copil, profesor-elev şi părinte-profesor;
 Dezvoltarea parteneriatului educaţional în cartier (comunitatea apropiată) cu
sprijinul moral al şcolii;
 Identificarea şi orientarea pozitivă a rezolvării problemelor speciale apărute în
şcoală şi cartier (instituţionalizare, cerinţe educative speciale, abandon şcolar, discriminare
criterii etnice etc.);
 Dezvoltarea şi producerea unor instrumente materiale adaptate nevoilor
specifice acestor grupuri;
 Dezvoltarea de noi practici şi profesii sociale, promovarea activităţii integrate
în echipa interdisciplinară, în favoarea dezvoltării copilului şi a familiei şi asigurării adaptării
şcolare;
 Antrenarea cadrelor didactice în relaţii de parteneriat cu părinţii;
 Schimbarea percepţiilor sociale asupra copiilor instituţionalizaţi şi a celor cu
CES sau abandon şcolar;
 Dezvoltarea unor atitudini pozitive referitor la copiii instituţionalizaţi, cu CES,
de etnii diferite sau cu probleme şcolare (insucces şi abandon);
 Dezvoltarea unor forme de comunicare şi cooperare între persoane implicate,
profesionişti, instituţii şi membrii ai comunităţii locale.
Obiective care sunt urmărite în derularea parteneriatelor educaţionale pe diverse domenii:

9
 1. În cadrul procesului instructiv-educativ.
2. În relaţiile şcoală-familie.
3. În relaţiile materiale şi instrumentele de sprijin social şi educativ (instrumente
metodologice, acţiuni, materiale informative etc.)
Grădiniţa trebuie să cultive la copii, spiritul gândirii libere şi independente, trebuie să
fie umanizată în sensul ca elementul ei de bază trebuie să fie personalitatea ei umană, a
educatoarelor, care să creeze în jurul lor ‘’un câmp’’ de forţă şi de inspiraţie, de exemplu.
Obiective urmărite în cadrul parteneriatului grădiniţă-familie:
- formarea părinţilor în spiritul ideii de parteneri egali şi responsabili în educaţia
copilului preşcolar;
- conştientizarea de către părinţi a rolului instructiv-educativ al grădiniţei prin trăirea
emoţională alături de copiii lor a satisfacţiei dobândirii unor priceperi şi deprinderi;
- participarea activă în cadrul parteneriatului familie-instituţie preşcolară.
Rolul grădiniţei, familiei, şcolii este de a dezvolta aptitudinile individuale ale
copilului, trimiţând în viaţa fiinţe gânditoare capabile de a medita la implicaţiile sociale,
istorice şi filosofice, câştigându-şi încrederea în ei, devenind cetăţeni activi, preocupaţi de
probleme umane esenţiale cum ar fi sensul fiinţei noastre, structura spaţiului şi a timpului,
ordinea universală şi locul existenţei universale în ea.
Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea
psihică, emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea
copilului.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece
aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat
în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.
Este bine cunoscut şi evident faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi
şi de societate în copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra
progresului individual al copilului şi asupra progresului individual al copilului şi asupra
progresului naţiunilor în sens larg.
Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni
organizate ar putea înlocui familia, care de multe ori nu are aspiraţiile sau resursele culturale
pentru ceea ce propune societatea. În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi
învăţare, şcoala dezvoltă o serie de structuri de sprijin în favoarea copilului şi a familiei.
În acelaşi timp este nevoie de activităţi de susţinere în afara clasei şi de activităţi de
sprijin atât a copilului aflat în situaţii dificile sau de risc, cât şi a familiei şi a cadrelor
didactice.
10
 Structurile de sprijin ale şcolii merg pe linia cabinetelor de asistenţă psihopedagogică,
de consiliere, de rezolvare a unor probleme specifice(cabinete de logopedie şi orientare
profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori. La nivelul acestor
structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat şi de grup pentru copii,
părinţi şi profesori. Specialiştii care desfăşoară aceste activităţi trebuie să aibe experienţă
didactică şi pregătire specială în domeniul psihopedagogiei.
Şcoala de azi nu se poate perfecţiona decât evaluând permanent nevoile sale şi apelând
la structurile de sprijin care să organizeze, să planifice şi să intervină în rezolvarea
problemelor mai mult sau mai puţin speciale.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi respectarea
identităţii sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi cu toate resursele
educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte activ.
Conceptul care stă la baza acestei orientări este parteneriatul educaţional.
Identificând şi valorizând dimensiunea personală a individului, realizăm însă, nevoia
valorizării şi aprecierii familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale.
Dacă familia este mediul de dezvoltare al primelor vârste ale copilului, vârste pe care
cercetările le dovedesc fundamentale dezvoltării personalităţii, devine clar că aceasta trebuie
sprijinită, şi nu înlocuită în educaţia tinerei generaţii. Şi pe parcursul vârstelor şcolare, familia
rămâne mediul afectiv cel mai viabil de securitate şi stimulare.
Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea
individului prin procesele de instrucţie şi educaţie, concentrate în procesul de invăţământ,
simte astfel tot mai mult nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi cu comunitatea
în care se dezvoltă copilul.
Recunoaşterea importanţei aspectelor informale şi incidentale pe lângă cele formale, în
devenirea personalităţii individului, duce la dezvoltarea ideii de comunicare permanentă şi de
colaborare şi de cooperare în favoarea acestuia.
Parteneriatul cu familia urmăreşte:
 implicarea familiei în planificarea programului copiilor;
 cooptarea părinţilor ca parteneri egali în orice decizie care priveşte copilul lor,
în evaluarea procesului educativ şi îmbunătăţirea programului;
 implicarea familiei în activităţile din programe (realizarea de materiale
didactice, întreţinerea sau amenajarea unor spaţii);
 informarea şi formarea părinţilor, prin diferite mijloace, cu privire la nevoile şi
drepturile copilului, tehnici de îngrijire/educare integrată, educaţie pentru sănătate;

11
  organizarea de reuniuni regulate pentru informarea reciprocă asupra evoluţiei
copiilor şi pentru evaluarea dezvoltării;
 organizarea de reuniuni pe teme de interes solicitate de părinţi;
 oferirea de materiale scrise, broşuri, cărţi de informare asupra dezvoltării
copilului şi asupra cerinţelor educaţionale;
 antrenarea părinţilor la organizarea unor momente festive din grădiniţă;
 antrenarea părinţilor în susţinerea intereselor grădiniţei şi în informarea
comunităţii asupra reuşitelor pentru a o coopta în acţiunile de dezvoltare a unităţii;
 conferirea de servicii de consiliere şi suport pentru depăşirea unor probleme de
sănătate, de educaţie sau sociale care sunt semnalate personalului sau sesizate de acesta;
 exprimarea empatiei faţă de trăirile familiilor şi ascultarea activă a problemelor
pe care le abordează.
Parteneriatul cu comunitatea implică:
* specificul cultural, valorile mediului comunitar vor fi avute în vedere la structurarea
activităţii;
* vor fi antrenaţi membrii comunităţii cu disponibilităţi şi pricepere în luarea unor
decizii privitoare la dezvoltarea grădiniţei, direcţionarea unor activităţi, remedierea unor
aspecte negative percepute de membrii comunităţii;
* comunitatea locală va putea oferi suport material copiilor din grădiniţe;
* fiecare persoană care lucrează în grădiniţă, precum şi părinţii, vor identifica
potenţialii parteneri comunitari (vecini, preot, educator, bibliotecar etc.) care să contribuie la
dezvoltarea programului din grădiniţă;
* membri ai comunităţii vor fi invitaţi la momentele festive sau la evenimentele
importante ale grădiniţei;
* copiii din grădiniţă vor participa la unele maniffestări festive organizate în
comunitate;
* se va face un avizier atractiv, amplasat în exterior, accesibil trecătorilor, în care se va
face cunoscută activitatea şi realizările unităţii.
Parteneriatele sociale şi educaţionale se bazează pe:
 colaborarea cu părinţii şi comunitatea locală;
 implicarea părinţilor şi reprezentanţii comunităţii locale în activităţile
grădiniţei şi în procesul decizional;
 cooperarea cu cadre didactice din şcoală şi din alte şcoli.

12
 „ Să ne dăm silinţa să facem din copil un om şi un caracter.’’ (după Liviu Rebreanu)
Consider că instituţiile din comunitate au o influenţă asupra informării şi formării
copilului (grupurile spontane, asociaţiile formale şi informale, societatea civilă în sine, mass
media cu diversitatea de influenţe prin reviste, radio, cărţi, televiziune, internet).

I.3. Specificul parteneriatelor educaţionale

Grădiniţa ca prima instituţie de culturalizare a copiilor, de pregătire a acestora pentru
integrarea şcolară, are rol decisiv în asigurarea eficienţei învăţământului. Învăţământul
preşcolar are misiunea de a forma copiii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv,
pentru cât o mai uşoară adaptare la activitatea de tip şcolar, pentru integrarea socială. Perioada
preşcolară şi şcolară mică din viaţa copilului reprezintă perioada fundamentală pentru
dezvoltarea sa ulterioară.
Actualul curriculum pentru învăţământul preşcolar atât sub raportul obiectivelor,
formelor de organizare, desfăşurare, strategiilor didactice, resurselor şi modalităţilor de
evaluare, îmbină învăţarea socială cu cea perceptiv-cognitivă şi cu jocul, în vederea pregătirii
copilului pentru integrarea în activitatea de tip şcolar.
Grădiniţa este o parte minoră ca dimensiune a comunităţii, dar devine foarte
importantă prin structura ei calitativă de a determina, prin funcţionarea ei, viitorul celorlalte
elemente ale parteneriatului.
Colaborarea dintre grădiniţă şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu
privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele
pe care le comportă această acţiune. Introducerea colaborării între părinţi şi educatorii
specializaţi, comunicarea periodică şi permanentă între aceştia, ca şi cooperarea în anumite
momente sunt cerute chiar de eficienţa învăţării şcolare.
Experienţa dovedeşte că o atmosferă destinsă între agenţii educaţionali facilitează
învăţarea. De asemenea, existenţa unor reguli comune, cunoscute şi fixate împreună uşurează
mult efortul învăţării.
Există o reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important
de influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.
Cele mai importante relaţii sunt:
 relaţiile dintre educator şi copil;
 relaţiile interindividuale (dintre copii, dintre cadre didactice, dintre cadre
didactice şi specialiştii care sprijină grădiniţa);
 relaţiile dintre cadre didactice şi părinţi;

13
  relaţiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi
cadre didactice (lucrul în echipă pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea
copilului).
Parteneriatul educaţional se aplică la nivelul tuturor acestor relaţii. Colaborarea dintre
şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate
de acţiune când este vorba de interesul copilului.
Ea concepe cele două instituţii sociale exprimându-se în schimburi de opinii şi în
discuţii, iar atunci când este vorba de decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul în mod
specific.
H. Henripin şi V. Ross (1976, pg.49) identifică două dimensiuni principale ale
implicării reciproce a şcolii şi familiei în favoarea copilului:
1) dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizând controlul frecvenţei, al rezultatelor
şcolare, îndeplinirea sarcinilor şi susţinerea materială şi spirituală a activităţii didactice a
copilului;
2) dimensiunea relaţiei familie-şcoală, care se referă la alegerea filierei şi unităţii
şcolare, precum şi la contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei şcolare, cadre
didactice şi administratori. Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective
desfăşurate în cadrul formal al negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiile părinţilor.
În cadrul informal, părinţii pot colabora cu unitatea de învăţământ cu prilejul excursiilor,
serbărilor, vizitelor, meselor comune etc.
La aceste forme de colaborare adăugăm azi:
 şcoala părinţilor;
 consilierea psiho-pedagogică;
 orientarea familiei în funcţie de nevoile individuale sau de grup, într-o manieră
profesională, de către specialişti pregătiţi anume ca profesori de sprijin şi consileri ai
problemelor care implică riscuri în dezvoltarea şi adaptarea copilului.
Implicarea părinţilor a condus la conştientizarea rolului lor în educaţia intra şi
extracurriculară la nivel şcolar şi le-a suscitat dorinţa de a se implica mai mult material şi
logistic, în realizarea tuturor activităţilor propuse de cadru didactic.
În urma consultării cu părinţii s-a stabilit desfăşurarea opţionalului “Copilăria-o lume
de poveste “. Astfel, pentru a forma obiceiul de a spune întotdeauna adevărul, chiar dacă au
săvârşit o greşeală, am studiat povestea “Puf Alb şi Puf Gri “. Orice copil trebuie obişnuit cu
ideea că o greşeală recunoscută este pe jumătate iertată.
Desfăşurând astfel de activităţi am încercat să implic mai mult părinţii în realizarea
acestora. Astfel, aceştia au contribuit la procurarea vestimentaţiei pentru punerea în scenă a
14
unor poveşti cu caracter moral, realizarea de imagini foto şi video cu acţiunile la care
participă copiii.
Antrenând copiii în astfel de activităţi interesante şi variate, cadru didactic va oferi
acel gen de ocazii de învăţare, îi îndeamnă pe copii să facă faţă în mod creator şi fără teamă
diverselor probleme.
În realizarea sarcinilor educaţiei civice trebuie implicaţi mai mulţi factori nu numai
grădiniţa, ci trebuie să implicăm pe cât se poate familia, comunitatea, care prin acţiunile lor
sunt de mare ajutor.
Eficienţa parteneriatului grădiniţă-familie-şcoala –comunitate este evidentă atât pentru
copii, pentru familie, pentru grădiniţă-şcoală, cât şi pentru comunitate şi putem preciza
următoarele:
* în grădiniţă actul educaţional are o eficienţă sporită dacă este implicată şi familia,
stabilindu-se un sistem unitar de cerinţe;
* părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în
viaţa lor de grup, de colectiv, în viaţa socială, părinţii pot cunoaşte calitatea răspunsurilor la
solicitările educatorului;
* părinţii înţeleg mai bine rolul lor educativ şi îşi însuşesc procedee educative pe care
să le aplice în educaţia copiilor lor;
* se stabilesc relaţii mai apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar
părinţii cunoscându-se mai bine între ei pot colabora mai uşor în luarea unor decizii
importante pentru grădiniţă;
* comunitatea poate să realizeze că investiţiile făcute în grădiniţă nu sunt fără rost, că
alături de noi comunitatea pune piatra de temelie pentru viitorul societăţii.
Grădiniţei şi şcolii îi revine sarcina de a asigura cele mai bune condiţii pentru
„dezvoltarea plenară a individului” cât şi “participării sale maxime la viaţa socială”, zâmbetul
copilului fiind primul semn important al relaţiei sociale.

I.4. Avantaje şi limite în derularea parteneriatelor educaţionale

‘’ Pentru a fi educatori perfecţi, ar trebui să fim conştienţi nu numai de ceea ce se petrece
înlăuntrul nostru, dar şi de ceea ce simt acei cărora ne adresăm.’’ AndreBerge
Schimbările care au loc în plan social şi implicit în plan educaţional, impun de la o zi
la alta o regândire a demersului educativ, impusă de nevoia de a găsi şi a concepe noi strategii
şi resurse pentru a crea premisele personalităţii unui om pregătit, liber, curajos, capabil să se
adapteze cu uşurinţă într-o societate aflată in schimbare. Racordându-ne la aceste schimbări şi
punându-ne întregul potenţial creativ în slujba copilului avem datoria de a aborda un nou tip
15
de relaţie copil-educatoare-părinte care să-i confere copilului încredere, sprijin, îndrumare,
spirit competitiv şi de cooperare şi plăcerea de a învăţa. De aceea, tot ceea ce facem cu şi
pentru copil trebuie să conducă la obţinerea unor finalităţi care să convingă că rolul
parteneriatului grădiniţă-familie este major în îndeplinirea idealului educaţional.
Dacă până în prezent acest parteneriat grădiniţă-familie a fost dezvoltat unilateral,
fiind de multe ori considerat „responsabilitatea grădiniţei”, acest lucru trebuie să se schimbe
pe viitor. În cadrul colaborării grădiniţei cu familia accentul e pus pe un angajament mutual
clar stabilit între părinţi şi educatoare, pe baza unui „contract parental”. Acest tip de contract
se constituie ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu educatoarele şi
implică colaborarea părinţilor în activitatea grădiniţei, nu numai sub aspect economic,
respectiv de a participa, susţine şi evalua eforturile şi acţiunile financiare ale grădiniţei, ci şi
sub aspect educaţional cultural.
Din literatura de specialitate şi din analiza rezultatelor colaborării cu părinţii s-a
constatat că în evoluţia relaţiei grădiniţă-familie există în principal trei etape de parcurs:
- etapa unităţii şcolare autosuficiente;
- etapa de incertitudine profesională;
- etapa de dezvoltare a încrederii mutuale educatoare- părinţi.
În prima etapă grădiniţa este considerată o instituţie închisă, care nu influenţează
mediul familial şi nu se lasă influenţată de el. În acest caz contactele cu părinţii sunt rare,
formale. Părinţii acceptă ideea că nu au nimic de făcut în legătură cu activitatea derulată în
grădiniţă. Ei nu participă la consiliile de administraţie ale grădiniţei, formarea asociaţiilor de
părinţi nu este încurajată.
În a doua etapă educatoarele încep să recunoască influenţa factorilor familiali asupra
rezultatelor şcolare ale copiilor, dar părinţii continuă să creadă că grădiniţa este autosuficientă.
Astfel se manifestă tendinţa de acuze aduse de familie grădiniţei, pentru proastele
rezultate şcolare ale elevilor, atunci când se integrează sau nu în activitatea şcolară.
Administraţia grădiniţei are tendinţa de a consemna atitudinea din etapa anterioară,
contactele cu familiile copiilor fiind încă formale. Punctual încep să se dezvolte iniţiative
precum o mai bună comunicare a educatoarelor cu părinţii, apar organizaţiile voluntare cu
părinţii, se constituie consilii de gestiune şcolară în care participarea părinţilor are un rol
minor, nedicizional.
În a treia etapă părinţii şi educatoarele descoperă împreună că neîncrederea este puţin
câte puţin înlocuită cu încrederea unora faţă de alţii. Relaţia cu familiile este din ce în ce mai
încurajată de grădiniţă, consiliul unităţii şcolare include reprezentanţi ai părinţilor, cu rol

16
decizional în toate problemele educaţionale, organizaţiile de părinţi sunt acceptate şi
încurajate în activitatea grădiniţei, se organizează cursuri pentru părinţi.
Chiar dacă grădiniţa organizează activităţi frumoase şi utile pentru părinţi şi pentru
copiii lor, prin iniţiativa părinţilor de a organiza la rândul lor unele activităţi, s-ar vedea cu
adevărat că le pasă, ar obliga grădiniţa la mai multă deschidere şi cooperare. Astăzi, părinţii
trebuie să se îndrepte de la modelul autoritar, în care creşterea copilului se bazează mai mult
pe forţă şi control, spre un model caracterizat prin deschidere, căldura şi coerenţa în stabilirea
şi aplicarea regulilor, a limitelor şi aşteptărilor adecvate. În acest din urmă caz, comunicarea
bazată pe o relaţie de demnitate şi recunoaştere reciprocă, joacă un rol crucial. Deschiderea
faţă de activităţile zilnice şi preocupările copilului au un rol central în relaţia dintre părinţi şi
copii, ca şi explicaţie, raţionamentul, negocierile şi argumentele. În acest mod, copiii cresc
învăţând ce înseamnă responsabilitatea, autocontrolul şi egalitatea şi sunt mult mai pregătiţi să
devină adulţi.
Părinţii ar trebui să îi ofere copilului îndrumare adecvată în exercitarea drepturilor
sale, într-o manieră care să ţină seama de capacităţile lui în continuă dezvoltare.
Concluzia finală este că, numai o bună colaborare între grădiniţă şi familie, o mai
mare implicare a părinţilor în activitatea grădiniţei (incluşi în luarea deciziilor), va îmbunătăţi
colaborarea dintre aceşti factori foarte importanţi în creşterea şi dezvoltarea copilului
preşcolar.
Pornind de la ideea că educaţia făcută de primii educatori, părinţii ca şi cea realizată în
grădiniţă se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de
particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia, părinţii trebuie antrenaţi mai mult în
activitatea didactică.
Prin cercetarea problematicii implicării sporite a familiei în activitatea educativă a
copilului preşcolar pe care o desfăşurăm în grădiniţă am urmărit:
1. diagnosticarea nivelului de dezvoltare intelectuală la începutul şi la finele eperimentului
pentru fiecare copil;
2. identificarea modalităţilor de implicare a părinţilor în activitatea copiilor din grădiniţă;
3. identificarea modalităţilor de determinare a cunoaşterii de către aceştia a obiectivelor
urmărite în derularea procesului instructiv-educativ din grădiniţă precum şi a modalităţilor de
desfăşurare a activităţii în grădiniţă;
4. identificarea modalităţilor de optimizare a rezultatelor copiilor prin implicarea părinţilor în
activitatea educativă din grădiniţă;
5. identificarea modalităţilor de optimizare a raporturilor educatoare-copil- familie.

17
 Familia este pentru copil primul grup în care exersează comportamentele sociale şi se
descoperă pe sine, este instituţia cea mai stabilă, responsabil de păstrarea şi dezvoltarea
tradiţiilor culturale.
Vârsta preşcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieţi. Datorită vârstei
mici, educaţia preşcolară capătă caracter specific.Această perioadă, ca îngrijire şi educaţie,
formează temelia întregii vieţi de mai târziu. Asigurarea unui parteneriat real între aceştia,
implicarea tuturor în realizarea unei unităţi de cerinţe va duce implicit la o educaţie corectă a
copiilor, la evitarea erorilor în educaţie şi la soluţionarea problemelor care apar.
Grădiniţa oferă copiilor preşcolari condiţiile necesare unei dezvoltări normale,
permiţând fiecăruia să-şi urmeze drumul său personal de creştere şi dezvoltare. Totodată oferă
suport pentru valorificarea potenţialului psihic şi fizic al fiecărui copil, pentru interacţiunea cu
mediul, favorizează descoperirea de fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine
de sine pozitivă.
Parteneriatul efectiv cu familia şi responsabilizarea acesteia faţă de educarea copiilor,
precum implicarea unităţii în activitatea şi decizia educativă reprezintă preocupări
fundamentale din domeniul preşcolar.
Comunicarea dintre grădiniţă –familie şi comunitate depinde de gradul de înţelegere a
necesităţii acestor acţiuni şi decizii comune, precum şi de respectarea statutului fiecăruia, prin
prisma rolului pe care îl are în devenirea copilului. Părinţii doresc adesea să participe în
grădiniţe la educaţia şi dezvoltarea programului copiilor lor. Din această colaborare fiecare are
de câştigat dar cel mai important câştig reprezintă creşterea, dezvoltarea şi educarea copiilor.
Obiectivul principal al colaborării grădiniţei cu familia constă în conturarea unităţii de
acţiune a celor doi factori educaţionali, finalitate a cărei îndeplinire este condiţionată de
unitatea de concepţii şi exigenţe, de un mod convergent de acţiune, de o cunoaştere reciprocă
şi de o atitudine reciprocă deschisă.
Copilul este o personalitate în devenire care se poate constitui în partener al propriei
sale formări. Depinde de educatoare să ofere ocazii de dezvoltare şi să construiască împreună
cu familia condiţiile experimentării acţionale şi socializării copilului. Cunoştinţele însuşite de
copil în familie, conjugate cu munca metodică, pe baze ştiinţifice, din grădiniţă, în condiţiile
unei bune colaborări permanente dintre familie şi grădiniţă, al unei îndrumări suficiente a
familiei reprezintă pârghii de bază în munca de bază a preşcolarului.
Participarea părinţilor la unele activităţi ale grădiniţei (şezători, vizite, excursii,
activităţi comune, lecţii deschise, expoziţii ale copiilor) şi chiar implicarea acestora în
organizarea, desfăşurarea lor le vor permite o mai bună cunoaştere a particularităţilor
propriilor copii, a dificultăţilor pe care aceştia le întâmpină în activităţi.
18
 Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în
problemele de psihopedagogie preşcolară. Educatoarea poate avea discuţii personale sau
colective cu aceştia, dezbătând diverse teme: ‘’Cum ne jucăm cu copiii noştri “, ”Cum putem
contribui la dezvoltarea limbajului copiilor’’, ’’Care sunt problemele copilului singur la
părinţi’’. Se pot ţine lectorate cu părinţii şi şedinţe pe diferite teme în cadrul cărora sunt
invitaţi specialişti (medici, logopezi, psihologi).
Aceste probleme ale copiilor, precum şi realizările acestora trebuie aduse la cunoştinţa
părinţilor prin modalităţi de comunicare a educatoarei cu aceştia: telefoane, corespondenţă,
discuţii la începutul sau sfârşitul programului zilnic.
Pe lângă aspectele negative ale copiilor în timpul activităţilor trebuie evidenţiate şi
cele pozitive, acestea având un efect motivant pentru sprijinirea în continuare a evoluţiei
copilului şi pentru consolidarea relaţiei cu grădiniţa.
Premisa de la care trebuie să se pornească întreaga activitate este unitatea,
continuitatea şi competenţa în munca educativă.
Educaţia preşcolară este un act psihologic pentru egalizarea şanselor, pentru
perfecţionarea activităţii de instruire şi educaţie în vederea înlăturării eşecurilor şcolare şi a
abandonului şcolar. Un rol important în debutul şcolar îl va avea întotdeauna instituţia
preşcolară, ea fiind o etapă intermediară, indispensabilă.
Integrarea copilului în forma de colectivitate preşcolară comportă un prim efort de
adaptare la viaţa socială şi totodată extinderea mediului social accesibil copilului. În această
perioadă preşcolară, el îşi dobândeşte rolul său social într-o colectivitate şi obţine o altă
dimensiune în interiorul familiei.
Părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce priveşte
educaţia moral-civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că reuşita
integrării sociale depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a relaţiilor
dintre ei şi a modului în care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt de
serviciul zilnic la grupă, să nu strice jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).
Parteneriatul grădiniţă-familie este eficient atunci când există o implicare activă a
părinţilor în activitatea grădiniţei. Prin organizarea unor acţiuni în care să fie implicaţi
părinţii, copiii învaţă să respecte munca adulţilor.
Pentru a-şi dezvolta sentimente patriotice, copiii trebuie familiarizaţi şi cu evenimente
culturale, cu tradiţiille, cu obiceiurile specifice poporului român, care-i sensibilizează, în acest
fel ei învăţând să manifeste interes pentru valorile culturale. S-au organizat acţiuni în care au
fost implicaţi şi părinţii alături de copii (amenajarea colţului folcloric, decorarea unor obiecte
de artizanat, serbări, spectacole cu ocazia unor sărbători specifice).
19
 Participând la vizionarea unor spectacole de teatru de păpuşi aceştia învaţă cum să se
comporte în mijlocul de transport, în sala de spectacole. Acţiunile de amenajare a spaţiului de
joacă i-a determinat pe aceştia să nu distrugă aparatele de joacă, să nu distrugă spaţiul verde,
pomii, toate acestea contribuind la educarea dragostei pentru natura înconjurătoare. Calitatea
educaţiei moral civice la vârsta preşcolară nu vine de la sine, ci este rezultatul unei munci
migăloase, desfăşurate cu dragoste şi responsabilitate de educatoare şi implicit de ea părinţii
care să continue această muncă de educaţie.
Parteneriatul grădiniţă-familie, acţiunile comune desfăşurate, continurea muncii
educatoarei de către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă,
transformarea unor deprinderi în obişnuinţe, de această colaborare, beneficiar este copilul care
treptat prin modul de comportare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în
programul educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul
de sine, încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni. Parteneriatul grădiniţă-familie se
referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului
de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor atunci când aceştia văd educatoarea
sfătuindu-se cu părinţii.
Relaţia dintre familie şi grădiniţă ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor
educaţionale. Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe
corect importanţa colaborării cu grădiniţa, beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa în
activitatea grădiniţei va fi conştientă, interesată şi reciproc avantajoasă.
Parteneriatul educativ grădiniţă-familie trebuie iniţiat de instituţia preşcolară, ce are
autoritatea socială şi legală de a se ocupa de educarea copiilor, având, în acelaşi timp, şi
calitatea dată de pregătirea psiho-pedagogică a personalului didactic de a aprecia care sunt
nevoile, posibilităţile copilului, raportate la cerinţele societăţii.
Termenul de parteneriat se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun
de acţiune şi un principiu al reciprocităţii, ceea ce le permite să-şi unească eforturile spre
atingerea unui ţel comun.
Colaborarea părinţi-educatoare presupune construirea unei relaţii clădite pe unificarea
unui sistem de valori şi cerinţe adresate copilului. O astfel de relaţie impune respectarea unor
condiţii:
- comunicarea între cei doi parteneri(educatoare-părinte);
- respect reciproc;
- implicarea partenerilor în identificarea şi promovarea intereselor copilului.

20
 Părinţii vor fi implicaţi permanent în activitatea grădiniţei, nu doar atunci când se
ivesc probleme.Ei vor fi informaţi asupra politicilor educaţionale ale grădiniţei, vor cunoaşte
scopul şi obiectivele programului educativ la care participă copilul lor. Pentru ca parteneriatul
să fie eficient, nu doar formal, este esenţial să fie implicaţi în adoptarea deciziilor, să devină
participanţi activi în derularea acţiunilor, să identifice, în tematica acţiunilor, valorificarea
informaţiilor pe care ei le-au oferit despre copiii lor. Părinţi şi educatori, cu toţii au, în egală
măsură, răspunderea contribuţiei şi eforturilor comune pentru a construi o relaţie de bună
colaborare în beneficiul copilului.
Avantaje:
- implicarea şi participarea părinţilor în viaţa grădiniţei, astfel încât să devină
parteneri activi şi avizaţi în educaţia copiilor lor;
- informarea părinţilor cu privire la strategiile de cunoaştere a copilului;
- crearea de oportunităţi pentru valorificarea experienţelor pozitive dobândite de
părinţi în educarea copiilor.
Liz Lorent (1995, pg.199) de la Institutul pentru o societate deschisă a afirmat: ‘’ Este
foarte important pentru copii să se dezvolte în sensul libertăţii lor individuale.Toţi copiii
trebuie să înveţe, să aleagă şi să ia singuri decizii.’’
În opinia mea personalul didactic,părinţii şi comunitatea joacă un rol vital
în modelarea vieţii copiilor,prin faptul că crează căi de stimulare sau de
reducere a capacităţii lor de a trăi într-o democraţie şi de a-şi conduce
viaţa după principiile democratice.
Dr. Carol Seefeledt (1995, pg.47) afirma “ din fiecare experienţă copiii învaţă că sunt
demni de laudă, valoroşi şi respectaţi. Ei ştiu că necesităţile şi dorinţele lor personale vor fi
îndeplinite şi că drepturile lor vor fi protejate.”
Prin toate activităţile realizate în grădiniţă urmărim să-i facem pe copii să deosebească
binele de rău, să ştie ce se cuvine să facă, să fie toleranţi atât cu ei cât şi cu cei din jur. De la
simple cunoştinţe şi fapte de viaţă să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale
participative, să-i învăţăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalţi.
Beneficii ale parteneriatului educaţional:
1. Dialogul şi conlucrarea facilitează schimbul de idei între părţi !
Parteneriatul este modalitatea prin care două sau mai multe părţi decid să acţioneze
împreună pentru atingerea unui scop comun sau pentru rezolvarea unei probleme. Dialogul şi
conlucrarea facilitează schimbul de idei între părţi, nuanţând aspectele cele mai importante ale
unei probleme. Unele dintre aspecte pot fi ştiute, altele pot fi noi.Parteneriatul face posibilă
completarea punctelor forte ale fiecărei părţi, generând totodată noi idei.
21
 2. Parteneriatul anticipează şi previne unele probleme!
Un alt beneficiu al parteneriatului constă în anticiparea şi prevenirea anumitor
probleme şi evitarea apariţiei altor probleme, ca efecte colaterale ale intervenţiei noastre.
Deoarece problemele sunt legate între ele, soluţionarea uneia poate cauza o serie de efecte.
Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea grădiniţei şi a grupei de
preşcolari. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional
sau o problemă de natura relaţiilor publice.
3. Parteneriatul oferă o alternativă !
Dacă parteneriatul este analizat dintr-o perspectivă instituţională, atunci se poate
constata că modalitatea de conlucrare poate fi o alternativă la anumite acţiuni pe care trebuie
să le realizeze instituţiile specializate. Uneori, instituţiile nu pot sa-şi îndeplinească sarcinile
fără sprijin din partea altora, fie pentru că nu posedă resurse materiale, fie pentru că nu au
capacităţile necesare-resurse umane specializate. De exemplu, grădiniţele trebuie să ofere o
gamă din ce în ce mai largă de discipline opţionale sau de programe educaţionale şi în acest
caz, parteneriatul cu firme specializate sau cu organizaţii nonguvernamentale care activează în
domeniul respectiv de interes (de exemplu, educaţie pentru sănătate, ecologie) ar putea
produce o coalizare pe baza intereselor şi valorilor comune.
4. Parteneriatul încurajează inovaţia!
Parteneriatul constituie un mediu prielnic pentru crearea de soluţii noi, a unor
modalităţi inedite de lucru. Acolo unde sunt mai multe persoane sau instituţii analizează o
situaţie, reflectează asupra soluţiilor şi propun variaante de lucru, cresc şansele de formulare a
unor idei noi, de construire a unor modalităţi creative de lucru, de oferire a unor soluţii
ingenioase.
5. Parteneriatul stimulează participarea activă şi responsabilă a tuturor la viaţa
comunităţii !
Gradul de activism şi de interes al cetăţenilor este variat: unii sunt foarte activi, alţii, mai
puţin. Există şi o categorie de persoane care sunt interesate să participe, dar nu dispun de
resursele şi de capacităţile necesare pentru a acţiona eficient. Parteneriatul oferă această
posibilitate a schimbului de resurse.Mai mult, parteneriatul îi stimulează şi pe cei care sunt
mai puţin interesaţi, demonstrându-le că există oricând o alternativă la pasivitate şi la
indiferenţă.
Parteneriatul constituie şi un factor motivant: pentru unii, satisfacţia constă în faptul că
ideile lor sunt puse în valoare şi sunt apreciate de ceilalţi, iar pentru alţii, în faptul că pot fi
utili cu ceva comunităţii din care fac parte.

22
 Limite:
Din experienţa la clasă a ultimilor ani pe această temă am constatat că obstacolele
majore întâlnite în relaţia grădiniţă-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnire, atât între
părinţi, cât şi la cadrele didactice şi manageri) sau de ordin material (relaţia grădiniţă-familie
cere un surplus de efort material şi de timp). În cadrul acestui parteneriat, adesea dificultăţile
rezultă din disputa unor idei divergente privind: responsabilitatea statului şi a familiei privind
educaţia copiilor; libertatea de alegere a grădiniţei de către părinţi sau unicitatea
învăţământului; impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului în clasa I;
partciparea părinţilor la gestionarea şi procesul decizional în instituţia şcolară.
Cel mai greu de înlăturat este obstacolul de ordin atitudinal. Mentalitatea oamenilor-
părinţi, cadre didactice, publicul larg, în general- şi cutumele sociale înrădăcinate şi întărite
prin comportamente repetate sunt factori greu de influenţat şi de schimbat, dar acest lucru nu
este imposibil de realizat. Comunicarea cu copiii, referitor la activitatea şcolară, comunicarea
cu educatoarele, referitor la abilităţile şi aptitudinile pe care le au copiii, la posibilitatea şi
modalităţile de dezvoltare a acestora, şi implicarea părinţilor în activităţile grădiniţei, sunt
paşi de parcurs în relaţia grădiniţă-familie, pentru buna dezvoltare a personalităţii copiilor.
Referitor la atitudinea de colaborare a părinţilor, respectiv la problemele de ordin
atitudinal în relaţia grădiniţă-familie, reciprocitatea este elementul care adesea lipseşte, în
şcoala românească. Dacă prin intermediul grădiniţei sunt organizate diverse activităţi şi
părinţii sunt invitaţi, părinţii copiilor, cu un comportament exemplar vor veni. Cât despre
iniţiative ale părinţilor de a derula unele activităţi împreună cu copiii şi cu educatoarele din
grădiniţă, acestea sunt extrem de rare.
Cultivarea unei relaţii de parteneriat afectiv între grădiniţă şi părinţi în sprijinul educaţiei
şi creşterii copilului constituie cheia succesului viitor în adaptarea şi integrarea şcolară; este
primul pas către o educaţie deschisă, flexibilă şi dinamică a personalităţii copilului.

23
 CAPITOLUL II
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A PARTENERIATULUI
GRĂDINIŢĂ-FAMILIE

II.1. Rolul grădiniţei şi al familiei ca factori educativi

‘’ Fiecare copil pe care îl educăm
este un cetăţean pe care îl câştigăm.’’
Victor Hugo

În actul de educare a copilului preşcolar o componentă importantă o constituie

procesul instructiv-educativ la care contribuie familia şi grădiniţa. Între factorii educaţiei,
familia a fost şi este considerată ca factor prioritar deoarece educaţia începe în familie. În
familie şi pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume şi anume-omul
de caracter.
În declaraţia Universală a Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a
O.N.U. În noiembrie 1989, la care a aderat şi România, se precizează într-un articol: „copilul
are dreptul să trăiască în familie şi să fie înconjurat cu dragoste şi înţelegere, ... el are dreptul
la educaţie, la cultură, la cunoaşterea tuturor valorilor umane şi spirituale.’’ Tot aici sunt
precizate o serie de imperative care însoţesc drepturile copiilor şi anume: prietenie, dragoste,
respect, solidaritate, pace, înţelegere, libertate. Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa
umană: ‘’ Omul nu poate deveni Om decât prin educaţie’’, spune Imanuel Kand, educaţie pe
care copilul o primeşte desigur în familie, în grădiniţă, de la comunitate şi şcoală.
Programul educaţiei timpurii pune accent mare pe participarea familiei în cadrul
acestui program deoarece familiile sunt primii dascăli ai copiilor, au cea mai mare influenţă
asupra lor şi doresc binele copiilor lor pentru a deveni cetăţeni realizaţi şi plini de succes.
Pe măsura trecerii timpului şi câştigării încrederii familiilor au descoperit multe lucruri
despre nevoile, interesele şi talentele lor. Este foarte important ca familia şi echipa de
educatoare să întemeieze o relaţie puternică încă din ziua înscrierii copilului asigurându-le
numeroase ocazii de a se implica, de a schimba informaţii. Membrii echipei de educatori
trebuie să înţeleagă preocupările familiilor şi să nu uite că ei nu pot substitui familiile.
Stabilirea clară a rolurilor şi responsabilităţilor fiecărui membru ai echipei ajută la luarea unei
decizii şi la ducerea la îndeplinire a acţiunilor. Relaţiile sunt menţinute prin comunicare,
respect reciproc, acceptarea caracteristicilor fiecărui individ şi a intereselor fiecărui copil.
Educatoarele şi părinţii îşi însuşesc deprinderi şi comportamente noi. Atât educatoarele cât şi
familiile sunt parte a unei echipe puternice.
24
 Înţelepciunea poporului a remarcat din cele mai vechi timpuri valoarea pildei vii,
văzute şi simţite care preţuieşte mai mult decât vorbele, decât sfaturile sau dojenile.
Viaţa, mediul în care se dezvoltă copilul oferă cele mai diferite exemple: unele-izvor
de învăţăminte frumoase, utile, altele-model de fapte şi purtări corespunzătoare; unele se
produc cu voia noastră, altele îşi croiesc drum către sufletul copiilor fără să ne dăm seama;
unele exemple sunt de scurtă durată, de o clipă poate, altele acţionează luni întregi, ani sau
poate toată viaţa, multe exemple se petrec în familie, altele în afară, unele radiază din paginile
cărţii, altele din filme, piese de teatru.
Copilul care abia păşeşte în viaţă, care învaţă să cunoască lumea pas cu pas are nevoie
de exemple de modele pe care să le imite. Pentru copii, omul matur este persoana care ştie
totul, care are experienţă multă, care nu greşeşte.
De aceea imitarea lui îi încântă, le dă încrederea, siguranţa că nu greşesc „Drumul
exemplului este scurt, al poveţelor este ocolit, cuvintele te învaţă, exemplele te pun în
mişcare. Un exemplu nobil face uşor faptele anevoioase.’’ D. Şerbănescu(1967,pg.78)
Ce este grădiniţa?
Instituţie de învăţământ preşcolar, destinată copiilor între 3 şi 6-7 ani.Originile
grădiniţei de copii se găsesc în operele lui Pestalozzi, dar adevăratul iniţiator a fost Friedrich
Froebel, care le-a şi dat denumirea ‘’kindergarten’’(1837) şi a conceput jocuri şi material
didactic specific.(conform Lexicon pedagogic, 2006, pg.146)
Ce este educaţia?
Educaţia este o experienţă socială, în contact cu care copilul se descoperă, îmbogăţeşte
raporturile sale cu ceilalţi, dobândeşte bazele cunoaşterii şi acţiunii.(conform J.Delors, Raport
UNESCO privind Educaţia în secolul xx, apud, Mircea Ştefan, 2006, pg.99)
Ce este familia?
În sens larg, familia reprezintă un grup social ai cărui membri sunt legaţi prin
raporturi de vârstă, căsătories au adopţiune şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport
economic şi au grijă de copii.În sens restrâns, familia este un grup social format dintr-un
cuplu căsătorit şi copiii acestuia.(Dicţionar de Sociologie, 1993, pg.243)
Ce este comunitatea?
Comunitatea reprezintă o entitate social-umană, ai cărei membri sunt legaţi prin locuirea
aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi tradiţionale, consolidate în timp.
(Dicţionar de Sociologie, 1993, pg.128)
În mod firesc, părinţii sunt primii educatori ai copilului. Vine apoi rândul
profesoniştilor din grădiniţe şi şcoli să se ocupe de educarea şi formarea copiilor printr-o
metodologie şi un curriculum specific vârstei acestora. Dar educaţia copiilor, priviţi ca cei mai
25
tineri membri ai comunităţi, este responsabilitatea întregii comunităţi. Ea este leagănul
creşterii şi devenirii copiilor ca viitori adulţi responsabili de menirea lor în folosul întregii
comunităţi.
În primele etape ale vieţii, responsabilitatea educării copilului revine familiei. Copiii
sunt apoi înscrişi în grădiniţă, instituţie care le asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea
în concordanţă cu nevoile individuale.Grădiniţa este un important mediu de socializare, îi
ajută pe copii să interacţioneze cu alţi copii, dar şi cu alţi adulţi şi le oferă acestora un mediu
primitor, adecvat învăţării.Totodată, grădiniţa oferă suport pentru valorificarea potenţialului
fizic şi psihic al fiecărui copil, pentru dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi
copii şi cu adulţi.De asemenea, grădiniţa sprijină copilul în interacţiunea cu mediul,
favorizează descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi îi formează o imagine de
sine pozitivă.
Odată cu înscrierea la grădiniţă, copilul îşi îmbogăţeşte considerabil sfera relaţiilor,
intrând în contact cu o lume necunoscută, oarecum străină şi stranie pentru el. Până în acest
moment, singurii adulţi care l-au înconjurat au fost aceia în care a investit afectiv, cărora ştie
să le răspundă şi care îi cunosc nevoile. În absenţa mamei sau tatălui, copilului trebuie să i se
acorde posibilitatea unor relaţii de calitate cu adulţii care îl înconjoară.
Indiferent de rolul pe care îl avem în grădiniţă ne aflăm într-o poziţie de
receptor/iniţiator al interacţiunii cu copilul, preluând într-o egală măsură acţiunile
parentale.Tot ceea ce-l înconjoară pe copil trebuie să îl susţină pe acesta să îl susţină pe acesta
să exploreze, să experimenteze, să se dezvolte. Dincolo de mediul fizic în care se derulează
activitatea din grădiniţă, mediu care este deosebit de important, este necesar să recunoaştem
importanţa intrvenţiei fiecărui membru al personalului, didactic, nedidactic sau auxiliar,
fiecare membru în echipă, se va regăsi într-o mai mare sau mai mică măsură în relaţiile pe
care copilul învaţă să le construiască cu adulţii din jurul său şi, în acelaşi timp, în dezvoltarea
integrată a acestuia.
În derularea activităţii din grădiniţă, într-un spaţiu destinat copilului şi dezvoltării
acestuia, fiecare gest are o semnificaţie de îngrijire, creştere şi dezvoltare a copilului şi este
important ca toţi profesioniştii sa deţină acelaşi tip de aptitudini şi atitudini în raport cu
copilul:
 căldură şi afecţiune;
 răspuns imediat la nevoile copilului;
 disponibilitate de a răspunde întrebărilor copilului;
 sancţionare educativă, constructivă a comportamentelor inacceptabile ale

26
copilului;
 respect;
 deschidere şi comunicare;
 limite clare şi bine precizate;
 recunoaşterea calităţilor şi a reuşitelor;
 nediscriminarea;
 confidenţialitate şi încredere reciprocă.
În grădiniţă, copilul îşi continuă construirea propriei identităţi.De data aceasta, el se
raportează la alţi copii de aceeaşi vârstă, începe să relaţioneze cu ei, să se compare cu aceştia,
să îşi negocieze regulile în grup, să-şi ajusteze comportamentele în funcţie de colegi.Pentru
copil, este un moment important al construcţiei sale ca persoană.Atitudinea adultului trebuie
să îl sprijine şi să îl încurajeze în acest demers, să îi consolideze încrederea în sine, să îl
valorizeze permanent, controlând comportamentele nedorite cu multă atenţie pentru copil.
Fiecare profesionist (director, educatoare, consilier, instructor de activităţi opţionale, asistent
medical, îngrijitoare, bucătăreasă, logoped, administrator, contabil etc.) trebuie să fie conştient
de misiunea grădiniţei şi de promovarea valorilor şi principiilor acestuia:
 abordarea holistică a dezvoltării copilului;
 educaţia centrată pe copil şi pe dezvoltare globală în contextul interacţiunii cu
mediul, natural şi social;
 adecvarea la particularităţile de vârstă şi individuale;
 evitarea exprimărilor, prejudecăţilor de tip discriminator;
 incluziune socială;luarea în considerare a nevoilor educaţionale speciale ale
copiilor;
 celebrarea diversităţii;
 luarea în considerare a experienţei culturale şi educaţionale cu care copilul vine
din familie şi comunitate;
 centrarea pe nevoile familiilor;
 valorificarea principiilor învăţării autentice.
Modalităţile prin care adulţii profesionişti transferă aceste deziderate în practica de zi
cu zi sunt extrem de diverse (obiective afirmate, activităţile individuale şi de grup propuse
părinţilor şi copiilor, amenajarea spaţiului, materialele utilizate, colaborarea cu comunitatea
etc.).Dar tocmai datorită importanţei pe care o are relaţia copilului cu adultul în dezvoltarea
integrată a copilului, cea mai importantă resursă în îndeplinirea misiunii grădiniţei este resursa
umană (personalul didactic, nedidactic sau auxiliar). Este important ca fiecare dintre noi, cei
27
care ne desfăşurăm activitatea în grădiniţă, alături şi împreună cu copilul şi familia sa, să
reuşim să avem aceleaşi practici între noi, aceleaşi concepte în care credem şi în jurul cărora
ne construim activităţile de zi cu zi. Iată cum putem reuşi ca toţi să cunoaştem toate acestea:
* Misiunea grădiniţei se stabileşte în reuniune de echipă, cu participarea întregului
personal. Este important ca toţi să participe la construirea unei misiuni, deoarece este mult
mai uşor să aderi la ceva care ai contribuit. În situaţia în care misiunea este impusă, există
riscul rezistenţelor din partea personalului, de respingere a acesteia şi neasumare a ei. După
stabilirea acesteia, misiunea trebuie afişată astfel încât să fie vizibilă şi uşor de înţeles pentru
toţi: personal didactic, nedidactic, auxiliar sau copii şi părinţi. Este important de ştiut faptul că
misiunea (şi tot mecanismul de implementare al acesteia) este “ un organism viu”, este
dinamică permanentă, determinate fiind nevoile copiilor şi ale părinţilor, noile curente şi
cercetări în domeniul dezvoltării copilului, politicile educaţionale etc.
* Practicile recomandate şi acceptate, în conformitate cu misiunea stabilită de comun
acord, trebuie să fie transferate către toţi profesioniştii, în funcţie de specializările acestora,
prin activităţi de formare iniţială şi continuă. De asemenea, ca şi în cazul misiunii, există o
dinamică de ajustare permanentă a practicilor la nevoile identificate la copil şi familia
acestuia, la nevoia de formare a personalului etc.
Grădiniţa este unul dintre partenerii comunitari implicaţi şi consecvenţi a cărei
existenţă în societate marchează începutul traseului educaţional al copilului şi primii paşi
către viitoarea sa devenire, de cetăţean responsabil. Întregul personal al grădiniţei se
străduieşte să acopere aceste nevoi sprijinind copilul în mod nemijlocit, prin intervenţie
directă şi continuă.
Relaţia dintre comunitate şi grădiniţă este de determinare şi susţinere reciprocă. De
nenumărate ori, grădiniţa este pusă în situaţia de a rezolva o serie de probleme pe care, prin
dimensiunea şi locul pe care îl ocupă, nu pot fi soluţionate fără un sprijin adecvat şi o
susţinere directă din partea comunităţii.
Grădiniţa reprezintă un sprijin pentru comunitate şi nu doar un loc în care copiii îşi
însuşesc cunoştinţe. Din acest motiv parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială şi
necesară în organizarea grădiniţei şi a grupei de preşcolari.
Consider că prin intervenţiile noastre educative, stimulăm dorinţa şi nevoia de
cunoaştere, dorinţa şi nevoia de mişcare, dorinţa şi nevoia de explorare, dorinţa şi nevoia de
joc, dorinţa şi nevoia de exprimare în forme cât mai variate.

II.2. Educarea copilului în familie

28
 ‘’ Faptul că aveţi un copil nu vă face părinte, precum faptul că aveţi un pian nu vă
face pianist. ‘’ (Mihail Levine)
Construcţia celor „7 ani de acasă ‘’ este un proces îndelungat, proces în care avem
nevoie de parteneri. Atunci când construim împreună trebuie să fim conştienţi de importanţa
fiecăruia dintre noi, de ce anume ne leagă, cine suntem ‘’noi’’ şi cine suntem fiecare dintre
noi. Ce ştim să facem şi ce putem face fiecare, pentru a reuşi să facem împreună.
Rolul părinţilor este acela de a fi educatorii copilului lor. Unde şi când se termină rolul
de educator al părinţilor? Când învăţăm, când relaţionăm, când iubim? Avem de învăţat de la
copilul nostru? Când putem spune: ‘’iartă-mă!’’, ‘’am greşit’’? Ştim oare totul despre copilul
nostru? Dar despre noi, ca părinţi?
Ni se poate întâmpla şi nouă, părinţilor, să fim în dificultate: ce hotărâri luăm, cât
trebuie să îi ocupăm timpul copilului nostru, cum determinăm nevoia de ajutor a copilului şi
când îl lăsăm să îşi gestioneze singur eşecurile şi bucuriile? Grădiniţa şi educatorii ne pot
susţine în devenirea noastră ca părinţi? Avem nevoie de ajutor, dar nu ştim cui să ne adresăm?
O parte din răspunsurile la aceste întrebări le vom regăsi în acest subcapitol. Restul
răspunsurilor la intrebările în legătură cu dezvoltarea integrată a copilului vor rămâne să fie
descoperite în cadrul unei relaţii de respect reciproc şi parteneriat care se leagă între părinţi şi
educatori, după ce vom citi aceste pagini. În fond, realitatea zilelor petrecute alături de copii
ne ajutăm să ne dezvoltăm ca părinţi şi ca profesionişti!
Primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în famili
(deprinderi igienice, de alimentaţie sănătoasă), acestea constituie suportul dezvoltării
ulterioare şi îşi pun amprenta asupra întregii personalităţi.
Tot în familie copilul îşi însuşeşte limbajul. Volumul, calitatea vocabularului,
corectitudinea exprimării depinde de modelul de părinţi, de felul în care aceştia
interacţionează şi îi solicită pe copii.
În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politeţea, cinstea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută
cel mai mult, părinţii oferind copilului exemple de comportament în diferite contexte. De la
părinţi, cei mici vor învăţa să aprecieze ce e bine şi ce e rău, ce e drept şi ce e nedrept, ce e
frumos şi ce e urât în comportamente. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în
evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. Tot în acest sens moral, familia îl îndrumă
să fie sociabil, tolerant, să fie un bun coleg şi prieten.
Familia reprezintă mediul în care copilul învaţă şi exersează comportamente sociale,
să se descopere pe sine şi pe cei din jur, se familiarizează cu sistemul valorilor sociale şi
culturale.
29
 Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai
evoluţiei copilului. Educaţia din familie a copilului se va continua cu cea din grădiniţă. Cei
doi factori implicaţi în educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani, familia şi grădinţa
trebuie să armonizeze modelele educative promovate, să-şi transmită reciproc informaţii
privind particularităţile de dezvoltare ale copilului, valori promovate, climatul educaţional,
aştepări în ceea ce priveşte educarea acestuia.
Platon definea educaţia ca fiind ‘’ arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. Atunci când ne referim la
dezvoltarea copilului, trebuie să reţinem un aspect foarte important: dezvoltarea este un
proces individual şi, deşi etapele de dezvoltare sunt atribuite copilului în general, ţine de
unicitatea copilului.
Părinţii trebuie să cunoască elemente pentru dezvoltarea copilului(dezvoltarea fizică,
cognitivă şi psiho-socială) pentru: a sprijini creşterea şi dezvoltarea copilului şi pentru a-l
ajuta să-şi atingă maximum de potenţial, a putea solicita ajutorul specialiştilor.

NEVOIA COPILULUI DE EDUCAŢIE

Pentru a putea înţelege nevoia copilului de educaţie, trebuie să încercăm să ne
îndepărtăm de sensul didactic, pedagogic pe care îl acordă majoritatea oamenilor acestui
concept şi să ne aducem aminte adevărul celor “cei 7 ani de-acasă ‘’. Fiecare intervenţie
pentru copil (contactul cu adulţii, obişnuinţele de îngrijire, rutine alimentare, programe de
imunizare) sau pe lângă copil (amenajarea spaţiilor în care copilul îşi petrece timpul acasă sau
în comunitate) este bine să fie considerate intervenţii educative, ele devenind intervenţii
împreună cu copilul: copilul le asimilează, le integrează ca modele relaţionare în funcţie de
care îşi structurează personalitatea.
Dacă ar fi să privim în sens cronologic al dezvoltării copilului, mediul familial are un
rol esenţial în educaţia copilului: este locul în care are loc experienţa iniţială de viaţă,
socializare şi de cultură a copilului. Toate achiziţiile pe care le dobândeşte copilul în toate
domeniile de dezvoltare sunt puternic determinate de interacţiunile pe care acesta le are cu
mediul în care trăieşte primii ani de viaţă.
Pe măsură ce copilul creşte, nevoile sale de educaţie capătă alte valenţe. Copilul este
tentat să îşi asume din ce în ce mai mult autonomia, are nevoie de separarea fizică de părinţii
săi. El are nevoie de explorarea unor medii, în care actorii să fie atât adulţi, dar mai ales, copii
de-o vârstă. Alăturarea egalilor de vârstă îl susţine pe copil în demersul său explorator, în
dezvoltarea sa integrată, în exersarea rolurilor şi regulilor social (diferite de cele din familie).

30
 Practic, începând cu vârsta de 3 ani, copilul are nevoie şi de alte intervenţii educative
decât cele din familie, de contexte de învăţare diverse şi structurate. Îl vedeţi când mergeţi cu
el în parc cum se îndepărtează tot mai mult de părinţi, cum se alătură altor copii la groapa de
nisip, chiar dacă nu îşi împarte încă jucăriile cu ei. Degeaba este chemat, el îşi doreşte să
petreacă cât mai mult timp acolo, alături de ceilalţi copii.
Copilul are nevoie să fie pus în situaţia experimentărilor ‘’pe cont propriu’’, alături de
alţi copii, în grupuri mici sau mai mari. El are nevoie să înveţe să se sprijine pe propriile
abilităţi şi aptitudini în situaţia rezolvării de probleme (să găsească soluţii atunci când îşi
doreşte să ajungă la o jucărie), în situaţia de negociere cu un egal de vârstă (în jocuri în care
îşi construiesc reguli şi pe care trebuie să le respecte), în situaţia în care trebuie să
îndeplinească sarcini împreună cu alţi copii, deci să colaboreze (de exemplu, când au de strâns
jucăriile împreună).
Mediul care poate satisface aceste nevoi educative structurate este grădiniţa, prin
valenţa formală a educaţiei. Educaţia formală are un caracter planificat, sistematic, metodic,
intensiv, este organizată, condusă şi supravegheată de către cadrul didactic. Educaţia formală
completează educaţia informală, oferită la vârste mici în cadrul familiei şi educaţia non-
formală care se realizează prin unele activităţi desfăşurate în afara grădiniţei şi familiei.
Pentru ca o familie să-şi exercite rolul educativ, ea trebuie să îndeplinească patru
condiţii minimale: un anumit nivel intelectual, valori morale, autoritate, cadru material de
viaţă.
Este calitatea de părinte o adevărată profesie care trebuie învăţată? Răspunsul este
categoric afirmativ, pentru că ‘’ şi una, şi alta se asimilează în mod organizat, sistematic, se
desprind şi se perfecţionează cu timpul, presupunând efort continuu de autoinstruire şi de
autoperfecţionare, (...) se exercită o vreme îndelungată şi implică o responsabilitate socială şi
morală, (...) ambele se bazează pe ştiinţă şi artă, presupun o anumită vocaţie şi, în orice caz,
dragoste faţă “obiectul” activităţii desfăşurate ‘’ (Ioan Jinga, Ion Negreţ, 1999, pg.69).
Potrivit autorilor lucrării menţionate mai sus, eficienţa « profesiei » de părinte se poate
evalua pozitiv atunci când părinţii:
 asigură copiilor, în familie, condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase a
personalităţii (climatul, existenţa materială, un regim adecvat de muncă şi învăţătură etc.);
 reuşesc să-şi cunoască copilul în toate etapele dezvoltării sale şi sub toate
aspectele;
 formulează cerinţe unitare faţă de copil;
 colaborează sistematic cu grădiiniţa şi urmăresc permanent evoluţia copiilor

31
  determină copiii să-şi asume responsabilităţi în cadrul familiei, pe măsura
puterilor lor.

GREŞELI ŞI JUSTIFICĂRI FRECVENTE MANIFESTATE ÎN EDUCAŢIA FAMILIALĂ.

SUGESTII CORECTIVE
* Părinţii nu-şi rezervă timp pentru supravegherea, controlul şi îndrumarea copilului,
invocând oboseala, indispoziţia, grutăţile serviciului, stresul cotidian etc.
* Minorului îi este aplicat uneori un tratament dur: părinţii reprimă violent orice fel de
greşeală; ameninţă cu pedepse grele orice posibilă încălcare a unor reguli prestabilite;
consideră bătaia ‘’ruptă din rai’’, aplicând-o cu uşurinţă oricând şi oriunde, chiar şi în public;
desconsideră, jignesc, ironizează, folosesc termeni vulgari, afişează o falsă compasiune;
folosesc procedee grave de constrângere; acţionează mereu ‘’în forţă ‘’, fiind convinşi că
aceasta este cea mai bună cale de a-şi demonstra autoritatea etc. Părinţii excesiv de severi sau
brutali ar trebui să se întrebe cum va arăta în viitor relaţia lor cu copilul, după ce ‘’educatul’’
de acum, ‘’ţinut în hăţuri’’ şi ‘’biciuit’’, va creşte mare.
* Îşi construiesc o falsă autoritate, bazată pe: familiarisme, moralizare pendantă, cu
expunere de idei ‘’înalte’’; impunere (uneori prin forţă) a propriului fel de a fi; lăudăroşenie şi
infatuare; corupere (‘’Dacă vei fi cuminte la grădiniţă, îţi voi cumpăra o bicicletă’’);
severitate; complicitate în libertinaj; sobrietate (îşi interzic exteriorizarea afecţiunii) etc.
O autoritate reală izvorăşte din: consecvenţa principială (prin modul de viaţă, prin
deciziile luate etc.), ataşament, respect reciproc, încredere, sinceritate, fermitate, calm,
echilibru, tact etc.
Afecţiunea nu trebuie ascunsă, ci manifestată activ şi focalizat, prin privire, mângâieri
şi îmbrăţişări, prin timpul petrecut împreună, prin comunicare sinceră şi participativă etc.
* Manifestă nervozitate crescută (agitaţie, iritabilitate, ţipete), în alternanţă sau nu cu
blazare, indiferenţă. Se impun: eliminarea sau atenuarea factorilor de stres, autocontrolul,
gândirea pozitivă.
* Aplică, prin imitaţie, fără să existe suficiente elemente analoage, scheme de educaţie
folosite de alţii (părinţi, rude, vecini etc.). Apelează obsesiv la comparaţia cu alţi copii
‘’reuşiţi’’. În ciuda acestui comportament, susţin, chiar bravând, că îşi cunosc bine copilul.
Experienţa pedagogică a altora este bună, dar trebuie preluată cu discernământ, ţinând
seama de particularităţile copilului şi ale mediului educogen, în care creşte. Incapacitatea
copilului de a ajunge la nivelul performanţelor ‘’modelului’’ duce adesea la descurajare,
abandon, invidie, ură.
32
 * Nu ţin seama de particularităţile individuale şi de vârstă ale copilului: îl tratează fie
ca un matur, fie ca un copil veşnic neajutorat; folosesc metode educative inadecvate etc.
* Consideră că, pentru o bună educaţie, sunt suficiente experienţa lor de viaţă,
dragostea pentru copil şi bunul-simţ. Fac o educaţie ‘’după ureche’’, venind cu soluţii
fabricate ad-hoc.
Există şi o categorie de părinţi care, deşi au cunoştinţe de pedagogie, nu le aplică,
neavând încredere în ele, supralicitând propria ‘’filozofie’’ educaţională, pe care o socotesc
infailibilă, dar care, de cele mai multe ori, este cantonată în scheme rigide şi tabuuri.
Este necesar ca părinţii să conştientizeze complexitatea şi noile nevoi de educaţie ale
societăţii contemporane, cerute de: ritmul accelerat de evoluţie, intelectualizarea intensă,
abundenţa informaţională, democratizare etc. Educaţia centrată (aproape) exclusiv pe familie
nu numai că este insuficientă, dar poate bloca/întârzia şansele de reuşită ale copilului.
* Amână intervenţia educativă (‘’Lasă, creşte el şi va judeca singur ce e bun şi ce e
rău”) sau nu au voinţa de a o duce până la capăt. Deşi sunt animaţi de bune intenţii, le lipseşte
perseverenţa. Consecinţele sunt previzibile: educaţia devine lacunară, făcându-se în salturi
sau, uneori, deloc.
Crearea, de timpuriu, a unor convingeri şi obişnuinţe bune înseamnă tot atâtea repere
de durată în cursul vieţii celui educat acum. Pentru împlinirea acestui deziderat, familia
trebuie să creeze constant oportunităţi pentru educaţie.
* Nu conştientizeză nevoia de educaţie multilaterală, marşând pe o anumită direcţie
educativă. Mai mult, părintele minimalizează, bagatelizează sau chiar exclude alte dimensiuni
educative din câmpul educaţional familial.
Cu cât receptivitatea părinţilor la cultură şi la consilierea pedagogică avizată este mai
mare, cu atât cresc şansele de ‘’împlinire’’ educativă.
* Aplică rigid, de-a lungul anilor, aceleaşi metode şi tehnici educative.
* Dramatizează sau exagerează orice reacţie a copilului care nu e în consens cu
aşteptările sale, fie lamentându-se, fie făcându-i ‘’teorie’’ la nesfărşit, invocând propria
copilărie ‘’pilduitoare’’ etc. Nu de puţine ori intră în panică din orice, chiar şi atunci când
copilul îşi mărturiseşte greşeala şi o regretă. „Copiii au mai multă nevoie de modele decât de
observaţii ‘’ (J.Joubert).
* Acţiunile educative ale soţilor nu sunt convergente.
* Distribuirea între soţi a unor responsabilităţi educative este rigidă.
* Se folosesc de orice mijloc, bun sau rău, pentru a obţine de la copil ceea ce doresc.
* Mama este singura care se ocupă de educaţia copilului. Tatăl tronează ca un stăpân
necontestat, pentru că el reprezintă-nu-i aşa? forţa şi sursa de venituri ale familiei.
33
 Rolul mamei, prin prezenţa afectivă şi valoarea ei ca model direct în formarea
copilului, este incontestabil, chiar dacă statul ei în familia modernă s-a schimbat. A-i
suprasolicita rolul este însă tot atât de greşit ca şi a exclude tatăl din această ecuaţie. Deşi, de
regulă tatăl este cel mai ‘’ocupat’’, el nu trebuie să devină un străin pentru copilul său.
* Educaţia copilului este lăsată pe seama bunicilor, deşi părinţii ar putea să
îndeplinească ei înşişi această îndatorire.
Rolul bunicilor trebuie luat în seamă, atâta vreme cât ei depozitează şi transmit valori
durabile, cu răbdarea şi înţelepciunea vârstei. Când ei peturbă însă viaţa familiei prn
intervenţii frecvente, prin opoziţia îndârjită la noutate, prin îngăduinţa excesivă faţă de nepot
sau chiar prin încercarea de a-l “rupe” de părinţi, bunicii devin indezirabili şi situaţia trebuie
schimbată.
* Când se pune problema de a stabili un vinovat pentru greşelile copilului, este eludată
propria vină, arătându-se cu degetul către celălalt soţ, către copil (învinuit că este rău...din
naştere).
Familia nu este doar un cămin securizant, ci şi un loc al maturizării treptate a
copilului. Prin urmare, eforturile educative sunt productive numai în situaţia când îşi propun
finalităţi clare, conştientizându-se rolurile persoanelor şi instanţelor ce intervin în acest
proces.

CAUZE ALE NEÎMPLINIRILOR SAU EŞECURILOR ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

1. Cauze generate de mediul educogen familial:
* Familia dezorganizată, care nu-şi mai îndeplineşte funcţiile, deşi, legal, soţii convieţuiesc;
* Familia monoparentală (disociată), rezultată prin divorţ, decesul unuia dintre părinţi,
abandon permanent din partea unuia dintre soţi, separare;
* Inexistenţa sau insuficienţa unor condiţii de viaţă şi de pregătire şcolară;
* Nivelul redus de instrucţie şi de cultură (inclusiv pedagogică);
* Intervenţia educativă din partea bunicilor;
* Exemplul negativ al părinţilor;
* Lipsa de experienţă a cuplului tânăr, lipsit de consiliere;
* Aspiraţii eşuate şi refulate ale unuia sau ale ambilor soţi;
* Neputinţa soţilor de a controla diferenţele temperamentale dintre ei.
2. Cauze endogene ţinând de personalitatea copilului: debilitatea fizică şi/sau psihică,
înclinaţia spre imitaţia negativă, defectele de caracter şi de voinţă.
3. Cauze ţinând de mediul şcolar: influenţa negativă a unor colegi sau grupuri,
supraîncărcarea sarcinilor şcolare şi extraşcolare, prin greşelile unor cadre didactice
34
(severitate sau toleranţă în exces, dezinteres, sancţiuni sau recompense nejustificate, lipsă de
tact).
4. Cauze ţinând de mediul extraşcolar şi extrafamilial: mediile cu nivel economic scăzut
(fenomene sociale perturbatoare: şomaj, schimbarea domiciliului, influenţa ‘’modelelor’’
occidentale; influenţa unor indivizi sau grupuri din zona cartierului) etc.

METODE DE INFLUENŢARE EDUCATIVĂ. SUGESTII APLICATIVE

* EXEMPLUL reprezintă cel mai direct şi eficient mod de influenţare educativă, întrucât este
susţinutde tendinţa naturală a copilului către imitaţie.
- Eemplul parental capătă valoare de model trainic şi consistent atunci când se manifestă într-
un climat de afecţiune şi de autoritate autentică.
- Exemplele pozitive nu sunt urmate sau rămân inconsistente atunci când:ele sunt impuse; vin
în concurenţă cu influenţele exterioare mai puternice şi găsesc ‘’teren slab’’; se manifestă pe
un fond de inconsecvenţă; se manifestă rar sau nu sunt întărite; sunt idealizate, venind în
contradicţie cu realitatea; sunt înăbuşite de defecte mult mai înrădăcinate.
* INFLUENŢAREA VERBALĂ (prin convorbiri morale, dialog, lămuriri, sfaturi, încurajări,
observaţii, admonestări, dispoziţii).
- Este eficientă atunci când este făcută cu seriozitate şi’’ la obiect’’, este determinată de o
apreciere obiectivă a situaţiei educaţionale şi se bazează pe argumente serioase.
- Dezabrobarea manifestată în termeni grosolani şi jignitori nu corijează ! Nici pledoariile
repetate !
* INFLUENŢAREA prin privire, tăcere semnificativă, atingeri (mângâieri, îmbrăţişări,
sărutări, strângerea mâinii).
* INTERDICŢIA, cum ar fi interzicerea vizionării unei emisiuni preferate, limitarea timpului
de joacă etc.
* AMǍNAREA momentului de ‘’judecată’’ a vinovatului (timp în care acesta îşi poate face
procese de conştiinţă, cu urmări pozitive).
* GLUMA cu subînţeles sau/şi cu ironia (cu scop constructiv).
* RECOMPENSA (morală sau materială): un dar, un zâmbet, o urare, o mulţumire etc.
* IERTAREA şi gestul premeditat de a face uitată o faptă condamnabilă constituie metode
valabile în situaţia în care suntem convinşi că ‘’împricinatul’’ regretă şi se va îndrepta.
* PEDEAPSA CORPORALÃ este o metodă în general condamnată.
* PRIVAREA DE AFECŢIUNE pentru o perioadă de timp.
- Este, probabil, cea mai ‘’ perfidă ‘’ metodă de şantaj afectiv. Folosită în exces, produce
copilului anxietate, nesiguranţă, dezorientare.
35
* STIMULAREA SPIRITULUI COMPETITIV
* IZOLAREA (privarea de libertate de mişcare).

ROLURI PARENTALE
Comportamentului copilului este condiţionat de comportamentul, stilul de relaţionare al
adultului care îl îngrijeşte. În scurt timp, în acest cuplu (copil-mamă) se realizează schimburi
interpersonale şi calitatea relaţiei depinde în mare măsură de sensibilitatea adultului, de
interacţiunile iniţiate de copil sau de către părinte, de comportamentul copilului, de răspunsul
la stimuli.
Această spirală relaţională defineşte modul de raportare la lumea exterioară şi îl ajută pe copil
să integreze experienţele, să exploreze, să înveţe. Viaţa copilului acasă, alături, alături de
părinţii săi, toate activităţile care se desfăşoară împreună consolidează anumite deprinderi,
abilităţi ce contribuie la autonomia copilului, convieţuirea socială, sănătatea, igiena şi
protecţia lui. Triada mamă-copil-tată oferă copilului posibilităţi de a se defini pe sine, prin
jocul comparaţiilor, al imitaţiilor, al rivalităţilor, de a-şi însuşi modele la care se pooate referi
în mod constant în devenirea sa ca adult.
Părinţii sunt primii educatori deoarece:
* ei sunt primii cu care copilul interacţionează constant încă din prima zi a vieţii;
* familia este modelul pe care copilul îl imită; modul de viaţă al familiei este principalul reper
în viaţă al copilului, el este internalizat puternic în anii copilăriei;
* comunicarea intrafamilială influentează decisiv dezvoltarea copilului, formarea
personalităţii lui.
Relaţia dintre părinţi, dintre mamă şi tată, construieşte o ecologie a familiei care poate
determina modul de dezvoltare al copilului. Factorii care descriu atmosfera familială în care
se dezvoltă un copil sunt extrem de diverşi:
 nivelul de apropiere şi înţelegere între părinţi, gradul de coeziune dintre aceştia;
 modul în care este perceput şi considerat copilul, modul în care este ascultată opinia
copilului în familie;
 forma de negociere sau de exprimare a acordului sau dezacordului în diferite
probleme, dinamica apariţiei unor stări conflictuale;
 modalităţile în care este gândit controlul comportamentului copilului: comportamente
şi valori acceptate, sancţiuni utilizate;
 modul de manifestare a autorităţii parentale.

36
 Educaţia copilului este un demers care presupune un schimb de experienţă, de valori şi
competenţă între toţi adulţii care îl susţin în demersul său de dezvoltare integrată. Spirala
relaţionară care se ţese în jurul copilului se bazează pe încredere, pe parteneriat. Una din
competenţele parentale importante pentru fiecare dintre noi este aceea de a putea observa
progresele copilului nostru, reacţiile sale la stimulii pe care îi oferim şi, nu în ultimul rând,
deschiderea spre cunoaştere. Nu este neapărată nevoie să învăţăm scalele de dezvoltare, este
suficient să petrecem mult timp împreună cu copilul nostru şi să-i recunoaştem unicitatea,
personalitatea, nevoile.
Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea
parteneriatului între grădiniţă şi familie. Familia reprezintă primul spaţiu formativ pentru
copil, reprezintă mediul socio-cultural în care copilul s-a născut, în care creşte. De aceea, este
foarte important respectul pentru moştenirea culturală a fiecărei familii şi valorificarea
acesteia în spaţiul în care copilul se află separat de părinţii săi.
Eforturile depuse de părinţi şi educatori trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de
informaţii, de experienţe şi pe colaborare în asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi
dezvoltare ale copiilor. Părinţii au nevoie să regăsească în grădiniţă un sprijin, să se simtă
responsabili şi responsabilizaţi pentru a colabora cu educatorii şi a participa la orice activităţi
realizate împreună cu şi pentru copii.
Părinţii au nevoie să cunoască cine şi cum îi poate sprijini în eforturile sale de îngrijire,
creştere şi educare a copilului.
În opinia mea copilul îşi desăvârşeşte primele experienţe în viaţa de
familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi de rudele sale,
copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte,
căldura sau indiferenţa acestuia îi vor modela puternic modul de viaţă,
personalitatea şi curajul de a aborda viaţa.

II.3. Strategii eficiente pentru iniţierea parteneriatului grădiniţă-familie

Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii individului, de aceea
educaţia trebuie să răspundă, în primul rând, nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul
între acestea şi dezvoltarea socială.
Când copilul este mic influenţele sunt organizate şi structurate de adulţii ce îl
înconjoară: mai întâi părinţii şi ceilalţi adulţi din familie, apoi educatoarea şi ceilalţi copii cu
care relaţionează. Responsabilitatea dezvoltării copilului, în primele etape ale vieţii sale,
revine familiei şi nu întotdeauna influenţele sunt pozitive. Chiar şi atunci când grădiniţa oferă
programe bune şi eficiente, experienţele negative acumulate de copil, uneori, în familie, nu
37
pot fi contracarate. Mai mult, ceea ce asimilează copilul de la grădiniţă se poate pierde dacă
familia nu întăreşte şi nu valorifică suficient aceste achiziţii. Prin urmare, pentru ca activitatea
desfăşurată în cadrul unui program de educaţie preşcolară să fie, realmente, pe termen lung,
eficientă, este necesar ca specificul şi obiectivele acesteia să fie prezentate familiei, pentru ca
ulterior, să se iniţieze o colaborare strânsă între aceasta şi grădiniţă.
De aceea este foarte important ca în proiectul instituţional al grădiniţei să se prevadă
proceduri şi activităţi care să permită implicarea activă a părinţilor în activitatea desfăşurată.
Aceasta presupune ca, la nivel instituţional, să fie asumat faptul că beneficiarul direct al
instituţiei este familia, fiecare membru al familiei fiind în egală măsură beneficiar şi partener
al serviciilor pe care le oferă grădiniţa.
La nivel instituţional, este bine să se conştientizeze faptul că implicaţiile pe care le are
actul educaţional se răsfrâng asupra tuturor participanţilor: copii, părinţi şi cadre didactice. De
aici, trebuie să avem prevăzute activităţi şi proceduri de feedback, prin care să putem evalua
dacă grădiniţa, prin activităţile sale, răspunde în mod satisfăcător nevoilor beneficiarilor săi,
dacă dinamica instituţională corespunde dinamicii în care evoluează ultimile tendinţe
pedagogice.
Relaţia de parteneriat dintre educator şi familie are ca punct de pornire realizarea unui
plan individualizat privind îngrijirea, creşterea şi educarea copilului. În cadrul acestuia,
părinţii şi educatorii stabilesc:
* strategiile de intervenţie care să răspundă nevoilor de dezvoltare ale copilului;
* activităţile propuse pentru dezvoltarea integrată a copilului;
* tipuri de activităţi realizabile în cele două medii educaţionale ale copilului (la grădiniţă şi
acasă),
* adulţii implicaţi în derularea acestui plan;
* perioadele de evaluare;
* periodicitatea întâlnirilor dintre educator şi părinte.
Pentru a putea să ne atingem obiectivele prevăzute, putem determina, împreună cu
părinţii, metodele de comunicare:
* Întâlniri individuale periodice (consultaţii individuale), în cadrul cărora vom analiza
evoluţia dezvoltării copilului, vom identifica care sunt domeniile de dezvoltare care necesită o
diversificare a activităţilor, care sunt activităţile care sunt realizate cu uşurinţă acasă, modul în
care copilul reacţionează la diverse activităţi propuse. Părintele se simte implicat în viaţa
copilului său şi vede continuumul relaţiei dintre ‘’acasă’’ şi ‘’la grădiniţă’’. În acest fel, începe
să îşi verbalizeze temerile sau să se simtă valorizat în rolul său, se poate centra pe observaţiile
asupra copilului său. Ca educator, putem să evaluăm dacă abilităţile sale parentale au nevoie
38
de suport. Îi putem oferi diverse materiale pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi dezvolta
capacităţi parentale. De aceea, aceste întâlniri au un profund caracter de confidenţialitate.
* Organizarea unor întâlniri de grup cu părinţii (consultaţii colective, activităţi ‘’de
spart gheaţa’’), se adresează nu doar unei familii, ci mai multor familii care au acelaşi tip de
problematică sau care au depăşit acelaşi tip de problematică (grupul să se constituie în grupuri
de discuţie sau de suport: au diverse teme de interes legate de dezvoltarea copilului, de
practici referitoare la îngrijirea, creşterea şi educarea lor, depistarea unei dizabilităţi, etc.)
Medierea educatorului şi spaţiul pus la dispoziţie pentru derularea acestor activităţi,
consolidează abilităţile parentale, valenţa participativă în viaţa copilului. Dar nu numai atât:
dezvoltă un sentiment de apartenenţă la comunitatea grădiniţei, sentiment important pentru
părinte, generând implicarea în viaţa instituţiei.
* Deşi este o activitate importantă în derularea planului individual, returnarea
informaţiei înspre părinte în momentele de venire şi plecare de la grădiniţă are, aparent, un
statut mai puţin formal decât cele amintite anterior. Copilul este prezent fizic în ambele
situaţii şi este dreptul său să se simtă parte a triadei educator-copil-părinte. Astfel, informaţia
către şi dinspre părinte se va axa cu preponderenţă asupra activităţilor copilului de peste zi sau
de acasă. Este o ocazie de discuţie cu mai mulţi părinţi şi copii, împărtăşind cu aceştia
momentele plăcute ale zilei. În situaţia în care sunt observaţii semnificative pentru dezvoltarea
copilului (părintele doreşte să ne consulte, avem de transmis elemente importante care ne
îngrijorează), vom crea ocazii (întâlniri individuale, observaţii scrise) pentru a le discuta.
* Comunicarea la distanţă ia forma unor convorbiri telefonice sau prin poşta
electronică. Aceste forme sunt utilizate în perioadele, în care părinţii nu au timpul disponibil
de a participa la toate întâlnirile organizate la grădiniţă, când serviciul lor presupune deplasări
etc. Această formă de comunicare este complementară comunicării directe, dar nu o
înlocuieşte pe aceasta.
* Participarea părinţilor la activităţile copilului are un dublu câştig: pe de o parte,
copilul se va simţi securizat de prezenţa părinţilor, astfel încât va fi mai deschis spre
explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilităţi practice şi cunoştinţe, de la
educator spre părinte, prin exersarea amenajării spaţiilor, a comunicării cu copilul, prin
observarea atentă a acestuia într-un alt context decât cel de acasă. Participarea acestora la
activităţi curriculare şi extracurriculare (derularea unor proiecte de parteneriat, excursii, vizite,
participare la manifestările organizate de comunitate pentru evenimente naţionale şi locale).
* Completarea unor fişe de observaţie la domiciliul copilului. În funcţie de domeniile
de dezvoltare ale copiilor, de abilităţile parentale ale părinţilor sau în funcţie de
intenţionalitatea de programare a activităţilor cu acesta şi cu părinţii săi, putem să elaborăm
39
fişe personalizate pentru fiecare familie. Astfel, părinţii se vor simţi competenţi în statul lor de
părinte şi responsabilizaţi să participe activ în viaţa copilului lor.
* Educatorul poate să propună părintelui un program de vizite la domiciliu, dar acestea
trebuie să apară în plan doar după consolidarea relaţiei de încredere dintre părinte şi educator.
Vizita la domiciliu este investită adesea cu un puternic rol evaluativ, care se adresează
părintelui şi este destul de dificil să accepte acest lucru. Important este ca părintele să nu
resimtă aceste vizite ca abuzive, ci ca modalităţi de colaborare partenerială, pentru a
determina un răspuns cât mai adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului lor.
* Pentru ca relaţia să determine implicarea părinţilor în dinamica proiectului grădiniţei
în care ne desfăşurăm activitatea (tipul de activităţi opţionale, amenajarea spaţiului interior şi
exterior, programul de lucru, etc.), este bine să avem întâlniri cu scop ‘’administrativ’’, de
tipul ‘’Comitetului de părinţi’’, să-i încurajăm să participe la programarea şi gestionarea vieţii
derulate în cadrul serviciului. În acelaşi sens, pentru preluarea unui feedback despre noi şi
instituţia noastră, putem pune în practică un sistem de comunicare de tipul‘’Caiet de sugestii”
sau ‘’ Mesaje de la şi pentru părinţi ‘’.
* Alte strategii eficiente pentru iniţierea parteneriatului grădiniţă-familie: susţinerea
unor lectorate cu părinţii (consilerea părinţilor, referate, dezbateri pe diverse teme);
popularizarea rezultatelor activităţilor copiilor prin expoziţii locale, judeţene, naţionale,
internaţionale; colaborarea cu participare directă pentru acţiuni caritabile de voluntariat,
derularea de proiecte tematice.
Un spaţiu pus la dispoziţia părinţilor (o ‘’Cameră a Părinţilor’’) va facilita participarea
acestora la toate tipurile de activităţi descrise, spaţiu cu destinaţie cunoscută de aceştia. Locul
poate fi amenajat în apropierea spaţiului de joc al copiilor, pentru a facilita legătura cu părinţii
pe perioada petrecută la întâlniri. Amenajarea spaţiului trebuie să permită discutarea unor
teme într-un grup de adulţi, citirea unor materiale despre parentalitate şi dezvoltarea copilului.
Pereţii pot fi utilizaţi ca spaţii de comunicare între educatori şi părinţi: panouri cu anunţuri
legate de activitatea curentă, campanii de informare, programul de lucru al personalului, date
de contact importante pentru funcţionarea instituţiei etc.
Putem amenaja şi o bibliotecă sau o miniludotecă, pentru a determina părinţii să
reflecteze asupra capacităţilor parentele, dar şi pentru a veni în sprijinul celor cu venituri mici
şi care nu au posibilitatea cumpărării unor materiale pentru ei sau pentru copiii lor.
În acelaşi sens, părinţii pot aduce de acasă jucăriile ‘’abandonate’’ de copiii lor şi care
pot fi utilizate sau dăruite copiilor care nu au acces la acestea. Se poate organiza o zi mai
specială (În fiecare zi de 25 ale fiecărei luni ‘’Ziua bunătăţii’’) în care copiii să poată dona
câte o jucărie, o carte sau chiar o hăinuţă. Obiectele strânse astfel, pot face obiectul unor
40
activităţi de voluntariat şi implicare în comunitate, cu ocazia diferitelor evenimente sau
sărbători (de Crăciun, de Paşti, de Ziua Recoltei etc.). Participarea părinţilor şi a copiilor la
aceste tipuri de acţiuni ‘’ de voluntariat’’ au un dublu scop: manifestarea părinţilor ca indivizi
activi în social, dar şi stimularea şi asumarea de către copil a unor acţiuni de educaţie civică.
O formă de sprijinire a părinţilor în unităţile de învăţământ este organizarea unui
CENTRU DE RESURSE (‘’Camera părinţilor’’). Centrele de resurse pentru părinţi sunt
structuri construite în cadrul grădiniţei sau şcolii pentru a sprijini programul de educaţie
timpurie sau un alt program în favoarea copiilor şi a familiilor lor.Ele nu necesită profesionişti
anume, ci proiectarea şi organizarea periodică a unor activităţi pentru părinţi.
Cum programele se bazează pe relaţii de parteneriat cu familia, în Centrele de resurse
pentru părinţi (CRP) se pot organiza şi susţine activităţi de implicare, informare, educare,
consiliere, orientare şi voluntariat al părinţilor.
Centru de resurse pentru părinţi este un spaţiu anume pregătit să asigure un mediu
propice comunicării optime şi pozitive dintre profesori, educatoare şi părinţi.
Ca spaţiu, el trebuie să îndeplinească toate condiţiile pe care le impune mediul
educaţional: să constituie un mesaj indirect către comunicarea cu familia.În acest spaţiu
trebuie amenajate obiecte de mobilier plăcute şi funcţionale(canapea, fotolii, mese mici etc.)
care să ofere o ambianţă pozitivă şi relaxantă.
În cadrul mobilierului este bine să existe şi o mică bibliotecă în care să fie expuse cărţi
despre educaţie, broşuri educative pentru părinţi, materiale care îi pot interesa pe părinţi,
jocuri şi jucării model pentru vârste diferite, desene şi lucrări efectuate de copii din grupe
diferite sau în activităţile şcolare, materiale produse de grădiniţă sau şcoală ca: ghidul şcolii,
grădiniţei, programul educativ, programul zilnic, curriculum pentru învăţământul preşcolar şi
şcolar, cărţi pentru copii (modele), manuale, casete cu experienţele de învăţare ale copiilor sau
cu alte exemple de bune practici educaţionale etc.
Centru de resurse pentru părinţi este şi un loc de desfăşurare a activităţilor cu părinţii
în mod individual şi în grupuri mici. Este bine să existe şi câteva scaune în jurul unei mese de
discuţii. În acest spaţiu se întâlnesc părinţii şi educatorii, eventual consilierii psihopedagogi
care pot sprijini acest tip de activitate, pentru legarea unui parteneriat educaţional.
Tot aici, comitetul de părinţi îşi poate ţine întâlnirile periodice, iar profesorii şi
educatoarele pot invita, de câte ori este de discutat o problemă, pe părinţii implicaţi, pentru a
evita întâlnirile la uşa grupei sau în prezenţa celorlalţi.
Tipurile de activităţi desfăşurate sunt toate cele prezentate mai sus, ţinându-se seama că:
* la o activitate cu un grup mare de părinţi nu este obligatoriu să participe toţi părinţii,
dar este bine să fie implicaţi, pe rând, de-a lungul unei peroade, toţi părinţii;
41
 * se pot desfăşura activităţi cu un singur părinte, cu câţiva şi cu un grup mare, în
funcţie de obiectivele urmărite;
* activităţile trebuie planificate şi gândite înainte, ca orice activitate educativă, cu
excepţia momentelor de discuţie iscate de diferite probleme curente;
* părinţii trebuie consideraţi în acelaşi timp parteneri şi beneficiari ai programului
educativ;
* se face o şcoală a părinţilor, dar este bine ca acest lucru să nu fie specificat, pentru a
nu pune părinţii în situaţii dificile;
* de câte ori este posibil, se creează o atmosferă plăcută, de cămin tihnit, servind cu
părinţii un ceai, o cafea, o prăjitură (pentru acesta se solicită ajutorul comitetului de părinţi şi
a sponsorilor);
* sărbătorirea împreună cu părinţii a unor evenimente, onomastici: Ziua grădiniţei,
Ziua părinţilor, Ziua uşilor deschise etc.;
* produsele activităţilor copiilor folosite ca decor al Centrului de resurse (desene,
modelaje, colaje etc.).
Pentru o mai bună colaborare cu familia am organizat o ‘’ Zi a părinţilor “. Părinţii au
fost, pentru două ore, copii; s-au răspândit în sala de grupă şi au ales împreună cu copiii
activităţile pentru ziua respectivă. Au modelat, au desenat, au construit şi au făcut colaje. La
final au povestit cum au lucrat împreună cu copiii şi ce impresii au. Emoţiile şi plăcerea cu
care au discutat au fost impresionante. Copiii se simţeau mândri şi fericiţi că au demonstrat
părinţilor lor cum se joacă şi cum lucrează ei la grădiniţă. Totul s-a terminat cu flori, vorbe
bune şi o comunicare extrem de eficientă între grădiniţă şi familiile copiilor.

MATERIALE DE SPRIJIN PENTRU CENTRU DE RESURSE PENTRU PĂRINŢI

În afara bibliotecii propuse anterior, este bine ca la Centru de resurse pentru părinţi să
se găsească o serie de broşuri educative care se adresează părinţilor. Broşurile educative
trebuie să aibă un limbaj simplu, clar şi concis, cu o tematică foarte variată. Ele trebuie să
prezinte teme precum: sănătatea, creşterea, dezvoltarea, educaţia, hrana, relaţiile copiilor etc.
Modul de prezentare trebuie să fie expresiv şi simplu pentru a atrage atenţia şi a exprima
cerinţele necesare într-o manieră cât mai atractivă.
De exemplu: Zece reguli pentru a-i învăţa pe copii să înveţe, Cât şi cum privesc copiii
la TV, Cum le arătăm copiilor noştri dragostea, Minciuna la copii etc.
Fiecare grădiniţă poate confecţiona o Carte a grădiniţei, cuprinzând date de bază
privind programul educativ şi administrativ, obiectivele generale şi particulare urmărite,
personalul didactic şi de sprijin şi alte elemente care să particularizeze unitatea respectivă.
42
Această carte poate purta numele grădiniţei şi poate prezenta un simbol/ emblemă care să
reprezinte grădiniţa.
În acelaşi sens, fiecare grupă poate adăuga în carte anumite informaţii. Este bine ca la
Centru de resurse pentru părinţi din grădiniţă să existe şi o ludotecă în care părinţii să
găsească menţionate cele mai utile jucării pentru copiii de vârste diferite. În cursul diferitelor
activităţi, părinţii se pot familiariza cu acele jucării care dezvoltă creativitatea şi antrenează
capacităţile fundamentale vârstei.
La Centru de resurse pentru părinţi este bine să existe şi o videotecă, în care să fie
adunate diferite filme educative, inclusiv filme cu serbările copiilor şi cu programul educativ
propus de grădiniţă.
Centru de resuse pentru părinţi este bine să fie în responsabilitatea tuturor
educatoarelor şi, chiar dacă una dintre ele se va ocupa în mod deosebit de program, fiecare
cadru didactic ar trebui să aibă acces permanent şi periodic.
Activităţile planificate de Centru de resurse pentru părinţi este bine să se desfăşoare
după un program stabilit împreună cu comitetul de părinţi. Fiecare grupă să poată desfăşura
periodic aici activităţile cu părinţii şi să permită şi întâlniri ale părinţilor. În grădiniţele unde
comitetul de părinţi este foarte activ el poate prelua o parte din sarcinile Centrului de resurse
şi părinţii pot amenaja şi organiza împreună cu educatoarele acest spaţiu şi activităţile lui.
În acest spaţiu se pot desfăşura şi activităţi cu sponsorii, acele unităţi şi întreprinderi
care acceptă să sprijine cu resurse materiale program educativ.
La Centru de resurse din grădiniţă se poate realiza şi albumul grădiniţei, împreună cu
părinţii. În acest album este bine să se găsească fotografii cu activităţile din grădiniţă, inclusiv
cu cele la care iau parte şi părinţii.
Pentru educatoare şi pentru profesori este important să identifice acei părinţi sau
factori din comunitate care pot sprijini, să îi antreneze în acest domeniu, să valorifice şi să
facă cunoscută contribuţia lor.
În măsura posibilităţilor, la Centru de resuse pentru părinţi pot exista şi seturi de
materiale despre copiii grădiniţei şi mape cu produsele activităţii lor. Părinţii pot primi
informaţii despre copii şi pot vedea diferite obiecte pe care aceştia le-au realizat în grădiniţă.
Educatoarele pot hotărî ca la anumite activităţi să amenajeze expoziţii la Centru de
resurse, cu grijă să prezinte tuturor părinţilor toate lucrările.
Marea provocare pentru educatorul de azi o reprezintă propunerea şi derularea unor activităţi
în parteneriat, care necesită creativitate şi imaginaţie în iniţiere, dinamism în organizare şi
desfăşurare, toleranţă şi flexibilitate în luarea deciziilor şi responsabilitate în evaluare.

43
II.4. Tipuri de activităţi organizate cu părinţii
Parteneriatul grădiniţă-familie urmăreşte obiectivul comun pe care îl au cei doi factori
educaţionali: asigurarea unui sistem unitar de cerinţe de instruire şi educare a copilului.
O corelare perfectă între parteneri şi armonizarea influenţelor educative vor asigura
rezultate pozitive în stabilitatea şi siguranţa actului educaţional.
Cu abilitate, educatoarea determină părintele să colaboreze şi să înţeleagă rolul şi
scopul programelor educative oferite de învăţământul preşcolar. Dezvoltând o colaborare de
succes, educatorul sporeşte înţelegerea şi sensibilitatea părinţilor faţă de nevoile copilului
pentru promovarea reuşitei integrării în ciclul primar a viitorului şcolar şi, mai târziu, în viaţa
socială.
Parteneriatul educaţional urmăreşte transformarea reală a copiilor în actori principali
ai demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală
şi socio- comportamentală.
Grădiniţa, primul factor instituţionalizat de socializare unde copilul se integrează
treptat spre învăţarea dirijată, îl ptregăteşte către pasul următor, asigurând trecerea de la
activitatea predominant ludică la cea de învăţare.
A sprijini copilul preşcolar pentru integrarea şcolară, nu este un lucru simplu sau uşor
de făcut, pentru că modelarea copilului spre viitorul efort intelectual cere mult tact, răbdare,
mobilizare, căutare şi cooperare, reunind şi aplicând armonios cele mai atractive metode
didactice într-o unitate de cerinţe.
Tipurile de activităţi pe care le pot organiza cadrele didactice cu părinţii cele mai
importante sunt:
* Activităţile de ‘’ spart gheaţa’’, care se referă la primele întâlniri cu părinţii, pregătite
anume pentru a obţine o comunicare eficientă şi de durată.
* Informarea părinţilor despre: activităţile şcolare (obiective, conţinuturi, metode,
orare, desfăşurare, mijloace etc.); despre copilul lor (participare la activităţi, percepţia
personalităţii, comportamente, rezultate la evaluări); despre alte teme (şcoala părinţilor,
sănătate, educaţie, legislaţie etc.)
* Consilere psihopedagogică în rezolvarea unor situaţii problemă cu copiii lor.
* Acţiuni de orientare:
- spre servicii de sprijin (periodice sau permanente);
- spre anumite şcoli şi trepte de şcolaritate;
- spre colaborare şi implicare în procesul instructiv-educativ, dar şi în viaţa comunităţii
locale.

44
 Şedinţele cu părinţii - acestea se organizează de obicei semestrial şi în cadrul lor
părinţii sunt informaţi despre: regulamentul de ordine interioară al grădiniţei, oferta
educaţională a grădiniţei, obiectivele precizate în curriculum, aspecte legate de programul
desfăşurării activităţii în grădiniţă, programul de funcţionare a cabinetului medical şi a celui
de consiliere, precum şi rolul acestora, oferta de formare pentru părinţi, evenimente
importante ale grădiniţei sau grupei, nevoile grupei şi ale grădiniţei şi modul de satisfacere a
acestora. Aceste şedinţe sunt organizate într-un cadru formal şi presupun participarea tuturor
părinţilor. În nici un caz în aceste situaţii nu vom discuta probleme care presupun respectarea
confidenţialităţii şi care ar putea pune părinţii în situaţii jenante. Nu se fac comparaţii între
familii sau între copii ai diferitelor familii.
Consultaţiile cu părinţii sunt întâlniri stabilite de cadrele didactice, medicale sau de
consilierul şcolar şi de părinţi, de comun acord, în care se discută individual (sau cu familia)
despre copil, despre situaţii speciale (probleme comportamentale, probleme de sănătate,
situaţii conflictuale cu colegii, tehinici de lucru cu copiii cu CES etc.). Această formă de
colaborare este importantă, individualizată, în relaţia grădiniţei cu familia şi priveşte global
copilul, iar procesul educaţional ca pe un continuum pe care copilul îl parcurge, în egală
măsură, la grădiniţă şi acasă. Aceste întâlniri ale părinţilor cu diverşi invitaţi, pe probleme de
sănătate, educaţie, îngrijire au un rol important pentru cunoaşterea copilului, comunicare,
susţinerea învăţării şi soluţionarea de conflicte.
De asemenea se pot organiza:
- activităţi de educaţie a părinţilor în cadrul proiectului ‘’ Educaţi aşa’’;
- susţinerea unor lectorate pe diverse teme(temele sunt propuse de educatoare sau
sugerate de părinţi, cu scopul, unei mai bune informări asupra problemelor ce vizează evoluţia
cognitivă şi psiho-emoţională a copiilor);
- vizite, plimbări, excursii, drumeţii (părinţii se implică în organizarea acestor
activităţi, participă la sponsorizarea acestora, după caz, se implică în asigurarea siguranţei
copiilor şi trăiesc, alături de ei, emoţii pozitive);
- expoziţie cu lucrările copiilor (asigură accesul părinţilor la traiectoria evoluţiei
deprinderilor artistico-plastice, practice, cognitive);
- sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor (bun prilej de exersare a unor deprinderi de
comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa
invitaţilor sărbătoritului la manifestările specifice evenimentului;
- ziua tăticilor, ziua bunicilor (manifestări interactive în cadrul cărora cuplul tată-copil
sau bunic-copil vor desfăşura, la concurenţă cu celelalte cupluri, acţiuni practice şi amuzante);
- serbări (dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii);
45
 - activităţi de confecţionare a unor materiale pentru grădiniţă (jurnalul/ revista grupei);
- întâlniri cu personalităţi din domeniul culturii.
Vizitele periodice la domiciliu permit comunicarea dintre educatoare şi părinţi într-un
cadru mai puţin formal, care-l poate face pe părinte să se simtă mai în largul său. Scopul
acestor vizite este întărirea legăturii cu familia, cunoaşterea particularităţilor acesteia (cultura,
modul de interacţionare dintre membrii familiei, aptitudinile acestora etc.). Prin intermediul
acestor vizite trebuie să le arătăm părinţilor că ei şi copiii lor sunt importanţi pentru noi şi că
le acordăm atenţia cuvenită. Vizitele trebuie făcute numai cu acordul părinţilor şi nu trebuie
percepute de aceştia ca fiind intruzive.
Ateliere de lucru cu părinţii sunt activităţi pe teme de interes pentru părinţi, care se
desfăşoară la iniţiativa educatoarei, a personalului medical al grădiniţei sau a consilierului
şcolar. Atelierele presupun implicarea activă şi directă a adulţilor şi au ca scop formarea şi
dezvoltarea competenţelor parentale ale acestora. Ele pot fi organizate sub formă de jocuri,
joc de rol, activităţi pe centre etc. Alături de părinţi, pot participa şi copii. Este important ca
grupurile constituie să nu depăşească 20 de persoane şi ca participarea să fie la libera alegere
a adulţilor, întrucât astfel de activităţi necesită multă disponibilitate.
Ateliere de creaţie – se pot desfăşura activităţi practice cu părinţii şi activităţi comune
de confecţionare a diferitelor materiale pentru grădiniţă. Părinţii îşi exprimă personalitatea în
cadrul acestor activităţi de creaţie şi în acelaşi timp găsesc soluţii pentru a se implica mai mult
în creşterea şi educarea propriilor copii.
Atelier interactiv – discuţii pe anumite teme: ‘’ Care este rolul psihologic al
poveştilor? ‘’ ‘’ De ce plâng copiii la serbare? ‘’
Participarea părinţilor la activităţile de la grupă.
Părintele poate participa ca simplu observator sau se poate implica în activitate alături de
educator. Dacă doreşte ca părintele să participe activ, este bine ca educatorul să precizeze
activităţile pe care să le desfăşoare, în funcţie de aptitudinile şi interesele acestuia. De
exemplu, un părinte poate citi copiilor o poveste, îi poate învăţa un cântec, un dans sau un joc.
Implicându-se activ, părintele va putea observa felul în care decurge o zi în grădiniţă: ce
activităţi se desfăşoară, ce metode sunt folosite de către educator, care sunt materialele
utilizate şi, mai ales, îşi poate observa copilul în grupul de colegi, cunoaşte progresele lui şi
cum ar trebui sprijinit acasă. Dacă părinţii sunt implicaţi în activităţile copiilor, educatorii pot
observa în mod direct, felul în care aceştia motivează copiii, cum comunică cu ei sau felul în
care îşi împărtăşesc experienţele.
Voluntariatul.

46
 Ca voluntari, părinţii îşi pot folosi cunoştinţele şi abilităţile pentru sprijinirea
grădiniţei în asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a activităţilor educative precum şi în
elaborarea unor direcţii de organizare şi sprijin financiar al grădiniţei. Câteva dintre sarcinile
pe care le pot părinţii voluntari sunt:
* coordonarea şi colaborarea în cadrul unor evenimente speciale. Aceştia caută resurse
pentru desfăşurarea unor activităţi sau proiecte, ajută la desfăşurarea acestora, pot participa şi
ajuta la organizarea excursiilor, a vizitării unor obiective turistice etc.
* desfăşurarea unor acţiuni de reparare şi îmbunătăţirea a bazei materiale a grădiniţei.
Părinţii pot ajuta la zugrăvirea unor spaţii, vopsirea jucăriilor din curtea grădiniţei, amenajarea
spaţiului de joacă, repararea aparaturii electrice etc.
* supravegherea pe terenul de joacă. Alături de educatori, părinţii pot supraveghea
copiii în curtea grădiniţei, pot ajuta la organizarea jocurilor.
* colectarea de fonduri. Folosindu-şi talentele, părinţii pot organiza, în cadrul unor
proiecte speciale, acţiuni de colectare a fondurilor. De exemplu, organizarea unei tombole cu
obiecte confecţionate de părinţi (articole tricotate, jucării, picturi etc.) a unei expoziţii cu
vânzare, identificarea şi contactarea unor sponsori din comunitate etc.
De exemplu se poate realiza un calendar anual împreună cu părinţii la nivelul
grădiniţei sau grupei. Ca ilustraţii, se pot folosi imagini ale lucrărilor copiilor sau fotografii
din timpul activităţilor desfăşurate în grădiniţă. Pentru fiecare lună, săptămână sau zi (în
funcţie de resurse), sub forma unei rubrici de tipul ‘’Ştiaţi că...’’ se pot furniza informaţii utile
părinţilor despre: reţete culinare pentru o alimentaţie sănătoasă; recomandări ale medicului,
ale consilierului, ale educatorului legate de creşterea şi educarea copilului; sfaturi, experienţe
ale altor părinţi în probleme de educaţie a copilului etc.
Tipul de intervenţie care îşi propune sprijinirea funcţiei educative a familiei este
intervenţia socio-educativă.
Intervenţia socio-educativă este tipul principal de acţiune formativă în favoarea
familiiilor cu copii pentru educaţia parenţialităţii şi educaţia părinţilor.
Ea se referă la acţiuni ţintite pentru dezvoltarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
abilităţilor de creştere, îngrijire, educaţie a tinerei generaţii de către părinţi şi membrii
familiilor acestora.
Putem sintetiza că educaţia părinţilor este o forţă de intervenţie asupra părinţilor în
favoarea educaţiei copiilor lor. Educaţia părinţilor este un set de măsuri esucative şi de sprijin
care ajută părinţii pe următoarele dimensiuni:
* înţelegerea propriilor lor nevoi (fizice, sociale, emoţionale şi psihologice);
* cunoaşterea şi acceptarea nevoilor copiilor lor;
47
 * construieşte punţi de legătură între părinţi şi copii.
Ea presupune crearea unei reţele de servicii de sprijin aparţinând comunităţii locale şi
ajută familia să o folosească adecvat. Intervenţia profesională de tip socio-educaţional constă
în: informare, orientare şi sprijin, educaţie a părinţilor, consiliere psiho-pdagogică.
TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN INTERVENŢIA SOCIO-EDUCATIVĂ
Activităţile sunt variate şi diversificate în funcţie de mai multe criterii.
A. În funcţie de tipul de acţiuni. Activităţi prioritare şi experimentate la centrele de sprijinire
prin consiliere şi educaţie a familiilor:
* formative (educative şi de consiliere);
* informative;
* de orientare;
* sprijin material.
FORMATIVE. Sunt de două tipuri:
a. Educaţia părinţilor. Aceasta urmăreşte: dezvoltarea atitudinilor şi practicilor
parentale, responsabilitatea parentală, comunicarea eficientă, negocierea soluţiilor,
luarea deciziilor, rezolvarea creativă a conflictelor.
b. Consilierea psihopedagogică: se referă la sprijin educaţional şi psihologic, la
schimbarea ideilor, percepţiilor, atitudinilor şi formarea unor abilităţi şi deprinderi în
practicile parentale pentru rezolvarea unor situaţii problemă care ţin de:
* relaţiile intra- şi extrafamiliale;
* conflicte;
* adaptarea şcolară a copiilor;
* copiii cu cerinţe educative speciale.
INFORMATIVE. Acestea se referă la pregătirea şi transmiterea în forme variate şi eficiente a
unor informaţii.
ORIENTAREA PĂRINŢILOR ŞI A RELAŢIILOR FAMILIALE care se realizează spre:
decizii şi acţiuni în momente cheie ale formării şi dezvoltării copiilor, parteneriat, şcoli şi
instituţii diferite pentru copii, spre alte servicii (autoritate tutelară, cabinete de consiliere
psihopedagogică, cabinete psihologice, cabinete de logopedie etc.)
SPRIJIN SOCIAL asigurat prin intermediul asistentului social şi al colaborării acestuia cu
instituţiile apte să rezolve problemele sociale.
B. După tipul lor activităţile desfăşurate în relaţia directă cu beneficiarii sunt
următoarele:
* activităţi de intervenţie personalizată sau ‘’faţă în faţă’’- în anumite cazuri acest tip
de activităţi pot fi cele mai importante. Ele necesită un spaţiu proiectat în aşa fel, încât să
48
asigure discreţia discuţiilor şi repetarea lor periodică. Activităţile directe cu copiii sunt forme
de acţiune indirectă asupra familiei. Este important ca părinţii să cunoască demersul
intervenţiilor asupra copiilor şi să asume responsabilităţi în raport cu acestea.
* activităţi cu grupuri mici de interese, opţiuni, probleme sunt activităţi periodice care
se adaugă celor personalizate.
* activittăţi cu grupuri mai mari se referă la întâlniri cu teme anumite sau rezolvarea
unor probleme în grup. Se pot desfăşura astfel programe formative pe anumite teme, cum ar
fi: dificultăţi de învăţare, practici de sprijin pentru mamele singure etc. Ca metode de abordare
a părinţilor sunt de recomandat discuţiile libere, valorificarea experienţelor personale, jocul de
rol, exerciţiile aplicative etc.
MODALITĂŢI PRACTICE ŞI STRUCTURI DE SPRIJINIRE A FAMILIEI BAZATE PE
ŞCOALĂ ŞI COMUNITATE
Cele mai cunoscute şi eficiente forme de educaţie a familiei sunt:
* Centrele de informare şi consiliere
* Centrele de zi
* Centrele de resurse pentru părinţi.
Centrele de formare şi consiliere au obiect al activităţii informarea, consilierea şi
educarea părinţilor. Cele numite de zi, se referă la servicii pentru sprijinirea directă a copiilor.
În cadrul centrelor de zi, o formă aparte sunt centrele de zi pentru copiii cu CES. Centrele de
resurse pentru părinţi sunt forme de sprijin ale familiei în cadrul instituţiilor de educaţie.
CONSILEREA FAMILIEI constă în: informarea părinţilor cu privire la caracteristicile
psihofizice ale copilului preşcolar, familiarizarea acestora cu metode şi procedee educative,
implicarea activă a acestora în activităţile desfăşurate de copii în cadrul grădiniţei.
Colaborarea cu cabinetele de asistenţă psihopedagogică se adresează în egală măsură
copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice, urmărind o educaţie eficientă şi o dezvoltare optimă a
personalităţii copilului prin armonizarea comportamentelor acestora.
În sprijinul părinţilor pot fi organizate servicii de tipul:
* „ Şcoala părinţilor’’ care constă în activităţi de informare, formare şi consiliere a
părinţilor în vederea creşterii abilităţilor parentale;
* ‘’ Centrul de consiliere’’ în care consilierul sau terapeutul desfăşoară activităţi cu
părinţii şi copiii pentru optimizarea sau reconstrucţia relaţiilor dintre aceştia;
* ‘’ Clubul pentru părinţi şi copii’’ constă în amenajarea unui spaţiu în care părinţii şi
copiii pot petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut (au la dispoziţie o ludotecă,
bibliotecă cu cărţi pentru copii, filme de desene animate etc.). Exemple de proiecte: ‘’ Copilul
meu e super!”’, ‘’ Cum învaţă copilul de grădiniţă’’ etc.
49
 În realizarea acestor tipuri de activităţi sunt antrenaţi cei mai importanţi factori în actul
educaţional: copiii, familia, grădiniţa şi comunitatea locală, iar prezenţa sistematică a
părinţilor şi a comunităţii în ‘’ viaţa grădiniţei’’ sporesc interesul pentru educarea integrală a
copiilor.
‘’ Şcolile să fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea
să probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi
înşine.’’ Jan Amos Comenius
În toate tipurile de activităţi în parteneriat, un factor important, îl constituie climatul
vieţii de grup şi al relaţiei grădiniţă-familie-comunitate. Este absolut necesar un climat
stimulativ pentru fiecare, de încredere şi prietenie, care să facă posibilă comunicarea liberă.
Dacă vom reuşi să integrăm în munca noastră şi ajutorul dat de părinţi, chiar de natură
materială, valorificat în sprijinul copilului, vom constata că investiţia lor în timp şi cunoştinţe
va creşte constant, pentru că atunci când eşti părinte lucru cel mai de preţ este dragostea
pentru copilul tău.
Prin modul în care acţionăm asupra părinţilor, a interesului arătat lor, a sprijinului
moral-afectiv acordat, interacţiunea educatoare-copil va fi mai profundă, ‘’chipul’’
educatoarei va sta lângă cel al învăţătoarei, pentru că aceste amintiri se păstrează intacte şi se
actualizează odată cu copilul ajuns părinte.

50
 CAPITOLUL III
STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND ROLUL PARTENERIATULUI
„ CONSILIEREA ŞI EDUCAŢIA PĂRINŢILOR” ÎN VALORIFICAREA
RELAŢIEI GRĂDINIŢĂ-FAMILIE

Cercetarea pedagogică este o acţiune de observare şi investigare, pe baza căreia

cunoaştem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educaţional. Inovarea în învăţământ se
realizează atât prin generalizarea experienţei avansate, cât şi prin experimentare. Practica
educativă constituie, pentru cercetător, o sursă de cunoaştere, un mijloc de experimentare, de
verificare a ipotezelor şi de generalizare a experienţei pozitive. În acelaşi timp, cercetarea
pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la inovarea şi perfecţionarea procesului de
învăţămînt şi de educaţie.
Asemeni tuturor dascălilor, sunt conştientă de importanţa colaborării dintre grădiniţă şi
familie, de rolul familiei privind creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului. Experienţa
demonstrează că legăturile afective şi comunicarea bună cu părinţii, angajarea lor în diverse
acţiuni îmbunătăţesc atitudinea acestora faţă de grădiniţă sau faţă de orice alt tip de instituţie
de educaţie timpurie, încurajându-i să se antreneze şi mai mult în viaţa instituţiei, să
interacţioneze şi mai bine cu copiii lor.
Asigurarea unui parteneriat real între grădiniţă şi familie, implicarea tuturor în
realizarea unei unităţi de cerinţe va duce implicit la o educaţie corectă a copiilor, la evitarea
erorilor în educaţie şi la soluţionarea problemelor care apar.
De la începutul activităţii de educator, am fost ataşată de copii iar prima zi de grădiniţă
este emoţionantă atît pentru educatoare cât şi pentru cei mici şi familiile acestora. Debutul în
grădiniţă este temător, apare sentimentul abandonului alături de persoanele pe care le cunoaşte
mai mult sau mai puţin. În acest moment este începutul parteneriatului dintre grădiniţă şi
familie. Pentru ca perioada de acomodare să fie uşoară şi scurtă părinţii sau alţi membrii ai
familiei sunt încurajaţi să stea împreună cu ei la grădiniţă, pînă copilul se adaptează.
Parteneriatul grădiniţei cu familia implică informarea teoretică a părinţilor în
problemele de psihopedagogie preşcolară. În acest sens am organizat activităţi interactive pe
diverse tematici: „ Cum ne jucăm cu copiii noştri?”; „Cum putem contribui la dezvoltarea
limbajului copiilor?”; „ Care este rolul psihologic al poveştilor?”; „ Ce ştiu despre copilul
meu?”. La aceste activităţi a fost invitat un psiholog şcolar.
51
 Pentru ca parteneriatul să fie cu adevărat eficient, nu unul formal, este important ca
părinţii să fie implicaţi în luarea deciziilor, să devină participanţi activi în planificarea,
organizarea, implementarea şi evaluarea oricăror practici pozitive, să identifice, în tematica
acţiunilor, informaţiile oferite despre copiii lor. Părinţii şi educatorii poartă, în egală măsură,
raspundere pentru contribuţia şi efortul în construirea unei relaţii de bună colaborare în
beneficiul copilului. Avantajele activităţii în parteneriat includ deci responsabilitatea comună
în luarea deciziilor.
Consider că părinţii sunt principalii colaboratori şi parteneri ai grădiniţei în ceea ce
priveşte educaţia moral-civică a copiilor preşcolari. Experienţa pedagogică demonstrează că
reuşita integrării sociale depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii, a
relaţiilor dintre ei şi a modului în care se supune grupului (respectă munca colegilor care sunt
de serviciul zilnic la grupă, să nu strice jucăriile, lucrările colective pe care le realizează).
Educaţia atât pentru copii cât şi pentru părinţi, durează pe tot parcursul vieţii şi are ca
scop să dezvolte responsabilităţi şi independente. Numai prin educaţie indivizii pot să
valorifice, să se ridice la nivelul aşteptărilor societăţii.
Parteneriatul grădiniţă-familie, acţiunile comune desfăşurate, continuarea muncii
educatoarei de către părinţi, implicarea acestora în acţiunile organizate în grădiniţă,
transformarea unor deprinderi în obişnuinţe, de această colaborare, beneficiar este copilul care
treptat prin modul de comportare va scoate în evidenţă rezultatele acestui parteneriat.

III.1. Obiectivele si ipoteza cercetării

În microcercetarea pedagogică efectuată am căutat să surprind importanţa
parteneriatului educaţional grădiniţă-familie în creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului,
rolul grădiniţei şi familiei ca factori educativi.
Rolul familiei nu se poate rezuma numai la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil,
la asigurarea supravegherii acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţie în instrucţia
copilului şi un continuator al cerinţelor impuse de practica educaţională instituţionalizată. Prin
urmare, mi-am propus ca scop al cercetării evidenţierea eficienţei parteneriatelor
educaţionale din perspectiva valorificării optime a relaţiei grădiniţă-familie.
Plecând de la scopul cercetării, mi-am stabilit obiectivele care să mă ghideze pe
perioada desfăşurării acesteia.
Obiectivele cercetării:
Cercetarea pedagogică pe care am organizat-o şi-a propus să observe şi să descrie
detaliat rolul grădiniţei şi familiei ca factori educativi, urmărind obiectivele:

52
 O1: evidenţierea rolului parteneriatului grădiniţă-familie în optimizarea relaţiei dintre
cei doi factori educativi;
O2: identificarea celor mai eficiente tipuri de activităţi ce pot fi desfăşurate pentru
îmbunătăţirea relaţiei grădiniţă-familie.
Pentru operaţionalizarea acestor obiective am pornit de la ipoteza conform căreia dacă
în ciclul preprimar se desfăşoară activităţi de parteneriat, atunci relaţia dintre grădiniţă-
familie se îmbunătăţeşte.
Pentru verificarea ipotezei de lucru am realizat o cercetare de tip cvasiexperimental, cu
rol formativ-ameliorativ aplicată în activităţile instructiv-educative desfăşurate în grădiniţă
prin implicarea directă a părinţilor în cadrul parteneriatului educaţional grădiniţă-familie.

III.2. Metodologie
Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele metode de cercetare ştiinţifică:
a) Experimentul psihopedagogic a constituit metoda de bază în structurarea
conţinutului şi desfăşurarea cercetării. Această metodă presupune crearea unei situaţii noi,
prin introducerea unor modificări în desfăşurarea procesului educaţional. Este o metodă
riguroasă de cercetare datorită controlului pe care-l impune tuturor componentelor etape,
variabili, instrumente de investigaţii, timp, eşantion, tehnică de realizare. Experimentul
psihopedagogic se caracterizează prin analiza comparativă între datele iniţiale, datele
intermediare şi cele finale colectate în etapele experimentului.
Prin metoda experimentului am urmărit observarea şi măsurarea efectelor manipulării
variabilei independente- importanţa parteneriatul educaţional „Consilierea şi educaţia
părinţilor” asupra variabilei dependente- gradul de implicare a familiei în susţinerea
eforturilor educative ale grădiniţei.
Ştiind că experimentul are şi limite, prin influenţarea rezultatelor de către condiţiile
multiple insuficient controlate, am corelat mai multe metode. Am introdus în experiment
observaţia iniţială în care urmărim modul de gândire, dar şi convorbirea. Prin experiment am
urmărit consemnarea, înregistrarea, fotografierea nivelului de gândire al preşcolarului la un
moment dat. În acest sens, am organizat lecţii de formare de priceperi şi deprinderi sub formă
de joc urmărindu-se stimularea şi dezvoltarea gândirii.
b) Metoda observaţiei care constă în urmărirea faptelor de educaţie aşa cum se
desfăşoară ele în condiţii obişnuite. Specificul observaţiei constă în aceea că permite
surprinderea diferitelor aspecte în desfăşurarea naturală a fenomenului (Barna, A., 2001,
pag.216). Am utilizat-o pentru a obţine date suplimentare privind diversele aspecte ale
fenomenului investigat.
53
 Observaţia a însoţit toate etapele cercetării permiţând urmărirea diferitelor aspecte şi
modificări ce intervin în conduita copiilor preşcolari pe parcursul activităţii desfăşurate cu
aceştia. Cele mai importante caracteristici urmărite şi cunoscute de un cadru didactic
cercetător sunt investigarea realităţii educaţionale în condiţii naturale, obişnuite, normale,
utilizând un demers inductiv. Sursa observaţiei o constituie realitatea educaţională sub
diversele ei manifestări concrete: activitatea educatorului şi a preşcolarilor în diverse situaţii
instructive-educative, precum şi elementele de context sau climat relaţional, cum ar fi
interrelaţiile în grupurile de lucru formate din copii preşcolari în cadrul diferitelor tipuri de
sarcini şi activităţi desfăşurate.
Pentru cunoaşterea copiilor preşcolari sub aspect psihologic, metoda observaţiei are o
largă aplicare şi furnizează date preţioase. Copiii au fost urmăriţi atât prin joc, cât şi în
activităţile comune, observarea fiind organizată în special când aceştia sunt de serviciu sau în
timpul plimbărilor, excursiilor sau spectacolelor. În activităţile comune am urmărit să obţin
date despre imaginaţia, memoria, gândirea, limbajul, capacitatea de înţelegere etc. dar şi date
despre conduite de comunicare, de joc, socio-relaţionare ale copiilor.
Toate observaţiile au fost consemnate atunci când le-am surprins deoarece odată cu
trecerea timpului ele pot fi uitate sau chiar interpretate greşit. Observaţiile ocazionale pot duce
la concluzii greşite de aceea constanta comportamentului într-o mare varietate de situaţii
reprezintă aspectul important care trebuie reţinut pentru interpretare. În orice observaţie
trebuie să notăm cât mai exact datele şi să le separăm de interpretări.
Observaţia sistematică utilizată în cercetarea de faţă a avut misiunea de a facilita
descoperirea problemelor, precizarea ipotezei şi prefigurarea demersurilor cercetării.
c)Metoda anchetei bazată pe chestionar
Această metodă este utilizată pe scară largă în cercetările psihopedagogice cuprinzând
o succesiune de întrebări având ca finalitate obţinerea unor răspunsuri edificatoare în
abordarea/rezolvarea temei cercetate.
Ancheta realizează în esenţă un sondaj de opinie=desemnează un anumit gen de
anchetă, efectuată pe diferite probleme de mare interes public şi care urmăreşte în principal să
surprindă opiniile oamenilor legate de aceste probleme.
La vârsta preşcolară un factor educativ important este grădiniţa care desfăşoară un
amplu proces instructiv-educativ. În cadrul acestui proces, pentru obţinerea unor rezultate mai
bune, este necesar ca noi educatoarele să-i antrenăm permanent pe părinţi, să-i implicăm în
diferite activităţi pentru a-i avea mereu alături.
d) Metode de colectare, prelucrare şi interpretare a datelor

54
1. Întocmirea tabelului de rezultate reprezintă prima operaţie de prelucrare a datelor
înregistrate şi ordonate. După administrarea probelor şi măsurarea rezultatelor am întocmit
tabele de rezultate sintetice, grupând datele măsurate şi trecând doar iniţialele numelor
subiecţilor.
2. Reprezentări grafice. Datele înregistrate în tabele au fost reprezenate grafic în sistemul
celor două axe, abcisă şi ordonată. Am folosit următoarea formă de reprezentare grafică:
histograma.
III.2.1. Lotul de subiecţi
Cercetarea s-a desfăşurat în anul şcolar 2010-2011 pe un lot de 25 subiecţi, preşcolari
în grupa mijlocie de la Grădiniţa nr.1 Pechea, judeţul Galaţi. Media de vârstă este de 3-4
ani, 13 fete şi 12 băieţi. Subiecţii au fost testaţi în trei momente de tip diferite: pre-test,
etapa experimentală şi post-test. Datorită numărului mic de subiecţi, s-a lucrat cu un singur
grup şi nu cu două grupe: de control şi experimentală, care a fost însă urmărit în întreg
parcursul evoluţiei lui în cele trei etape.
Structura eşantionului, după sex, este prezentat în tabelul 1.

F B Total
13 12 25

Tabelul nr.1. Structura eşantionului pe sexe

Pornind de la constatarea că nivelul instructiv- educativ al familiei de provenienţă ar
reprezenta o variabilă cu implicaţii posibile pentru evoluţia şi dezvoltarea psihică ulterioară a
copiilor, în tabelul 2, este prezentată structura eşantionului după criteriul nivelului instructiv-
educativ al familiei de apartenenţă.

Studii primare Studii medii Studii superioare Total

4 18 3 25

Tabelul nr. 2. Structura eşantionată după nivelul instructiv-educativ al familiei

O altă variabilă care poate influenţa dezvoltarea psihică a copiilor o reprezintă mediul
familial, în care aceştia se dezvoltă, respectiv tipul de familie apartenenţă, structura
eşantionului după această variabilă fiind prezentată în tabelul 3.

Tipul de familie apartenentă

Organizată Dezorganizată Total
21 4 25

55
 Tabelul nr. 3. Structura eşantionată după tipul familiei de apartenenţă
III.2.2 Măsurarea
III.2.2.1. Variabile
În cercetarea pe care am desfăşurat-o am utilizat următoarele categorii de variabile:
a) variabila independentă:
 parteneriatul educaţional ‘’Consilierea şi educaţia părinţilor ”
b) variabila dependentă:
 gradul de implicare a familiei în susţinerea eforturilor educative ale
grădiniţei.

III.2.2.2. Instrumente
Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele instrumente de lucru:
a) Probele de evaluare iniţială- pe care le-am aplicat cu scopul de a observa nivelul
de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi avute de copii în momentul iniţierii cercetării. Toate
probele au fost compuse din 3 itemi; la educarea limbajului sintetizând aspecte ale
comunicării orale. În cadrul jocului ‘’Camionul cu jucării’’ copiii au denumit jucăriile
pronunţând corect cuvintele fără omisiuni sau inversări de sunete, ori de grupuri de sunete; au
formulat propoziţii simple ca răspuns la întrebările primite. La activitatea matematică,
preşcolarii au avut de clasificat obiectele după criteriul formei şi mărimii, să construiască
structuri după modelul dat. În final copiii au avut de rezolvat o fişă, iar activitatea s-a
desfăşurat sub forma unui joc ‘’Copiii harnici’’. La cunoaşterea mediului prin intermediul
jocului didactic “Ne jucăm cu păpuşile” am urmărit recunoaşterea părţilor componente ale
corpului uman. Jocul ‘’Roagă păpuşa să-ţi dea o jucărie!’’desfăşurat în cadrul activităţii de
educaţie pentru societate a urmărit rezolvarea a 3 itemi cu scopul de a verifica normele
elementare de convieţuire în grup (formule de politeţe).
b) Probele de evaluare finală – le-am aplicat către sfârşitul anului şcolar cu scopul
de a observa dacă se verifică ipoteza de la care s-a pornit în cercetare. La educarea limbajului
proba a fost alcătuită din 3 itemi. Copiii au avut de de recunoscut personaje din poveşti
studiate, de exprimat în limbaj propriu aspecte din ceste poveşti. La activitatea matematică,
proba a urmărit construirea grupelor de obiecte prin corespondenţa de unu la unu şi numeraţia
în limitele 1-5. Copiii la activitatea de cunoaştere a mediului au avut de identificat şi denumit
animale sălbatice şi domestice” Spune cine sunt !”. La educaţie pentru societate au prezentat
membrii familiei şi au precizat profilul moral al personajelor dintr-o poveste. Toate probele au
urmărit rezolvarea a 3 itemi şi au fost desfăşurate sub forma jocului didactic, iar pe parcursul
lor s-a urmărit constant pronunţarea corectă a tuturor sunetelor limbii române.
56
 c) Chestionarul – după observarea sistematică a copilului, am aplicat chestionare
părinţilor abordând diverse teme cum ar fi: relaţia părinte-copil, jocul copilului meu, rolul
grădiniţei în socializarea copilului. Întâlnirea se va desfăşura lunar, pe o perioadă de un an
şcolar, timp de o oră, moment în care se vor discuta temele propuse. La finalul fiecărei
întâlniri, se anunţă teme pentru luna viitoare, pentru a le da posibilitatea părinţilor de a se
pregăti cu materiale şi noutăţi. Prin intermediul aplicării chestionarului s-a urmărit
cunoaşterea individuală a copiilor pentru o mai bună colaborare grădiniţă-copil, grădiniţă-
familie; implicarea activă a părinţilor în activităţile desfăşurate, în soluţionarea unor probleme
de tip educaţional. Chestionarele au fost aplicate pe tot parcursul desfăşurării programului de
parteneriat iar sub aspectul structurii acestea au conţinut întrebări deschise.
d) Fişele de observaţie - au consemnat frecvenţa comportamentelor urmărite în
desfăşurarea activităţilor pe parcursul evaluării. Rezultatele au fost înregistrate în fişe (grile de
observaţii) colective, interpretate şi apoi au fost realizate grafice.
În acest mod am încercat să subliniez eficienţa tipurilor de activităţi ce pot fi
desfăşurate pentru îmbunătăţirea relaţiei grădiniţă-familie.

III.3. Procedura
În decursul anului şcolar 2010-2011 am desfăşurat o activitate de cercetare de tip
cvasiexperimental cu rol formativ-ameliorativ în cadrul relaţiei dintre grădiniţă-familie.
Aceasta a vizat trei etape fundamentale:
a) Etapa iniţială (pretest) s-a desfăşurat la începutul anului şcolar 2010-2011. În
acest scop s-au aplicat testările iniţiale în cadrul activităţilor intelectuale (educarea limbajului,
activitate matematică, cunoaşterea mediului şi educaţie pentru societate). Acestea au avut
rolul de a stabili nivelul existent în momentul iniţierii cercetării, adică nivelul cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor intelectuale ale copiilor. În această etapă am colectat şi valorificat
datele furnizate de observaţiile curente a activităţilor şi comportamentul preşcolarilor, cum ar
fi nevoile educaţionale ale preşcolarilor, aptitudini, interese, stiluri de învăţare, ritm propriu de
lucru al fiecărui şcolar; înregistrarea şi interpretarea datelor prin aplicarea pretestului. Aceste
rezultate au fost comunicate părinţilor în cadrul activităţilor de consiliere şi s-au stabilit
măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii instructiv-educative vizând colaborarea grădiniţă-
familie.
b) Etapa formativă (cvasiexperimentală) s-a desfăşurat în perioada octombrie 2010-
iunie 2011. În această etapă am derulat parteneriatul educaţional grădiniţă-familie şi am
observat copiii la diferite activităţi în parteneriat cu familia. Astfel am urmărit implicarea

57
activă a familiei prin participarea la diferite tipuri de activităţi: activităţi demonstrative,
ateliere de lucru pe diverse teme, ateliere de creaţie, atelier interactiv etc.
c) Etapa finală (posttest) s-a desfăşurat spre sfârşitul anului şcolar în perioada 6-
17.06.2011. Pentru a măsura modul în care şi-au însuşit copiii cunoştinţele şi deprinderile, am
aplicat probe de evaluare la diverse activităţi intelectuale (matematică, educarea limbajului,
cunoaşterea mediului şi educaţie pentru societate).
În acestă etapă s-a determinat nivelul final al cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor intelectuale ale copiilor şi gradul de implicare a familiei în susţinerea eforturilor
educative ale grădiniţei. Totodată am urmat următorii paşi:
- am înregistrat rezulatele finale ale experimentului;
- am comparat datele finale despre nivelul de pregătire a preşcolarilor cu cele de start;
- am stabilit diferenţele relevante obţinute între datele înregistrate în cele trei etape ale
experimentului;
- am stabilit eficienţa parteneriatului educaţional grădiniţă familie;
- am formulat concluziile experimentului prin care s-a confirmat ipoteza testată.

III.4. Analiza şi interpretarea rezultatelor

Reamintim faptul că în cercetarea noastră am pornit de la ipoteza conform căreia,
dacă în ciclul preprimar se desfăşoară activităţi de parteneriat, atunci relaţia dintre
grădiniţă-familie se îmbunătăţeşte. Prezentăm în cele ce urmează demersul investigativ,
precum şi rezultatele obţinute în fiecare etapă a cercetării.

ETAPA INIŢIALĂ (PRETEST)

În această etapă am aplicat întregului lot de subiecţi probe practic-aplicative cu scopul
de a verifica capacitatea copiilor de a aplica anumite cunoştinţe, precum şi nivelul de
dezvoltare a deprinderilor şi priceperilor de ordin practic. Au fost utilizate şi metode clasice
cum ar fi fişele, dar au predominat şi cele interactive în grupuri mici.
Am desfăşurat etapa iniţială la începutul anului şcolar 2010-2011. Evaluarea a fost
orientată către punerea în evidenţă a progreselor pe care le realizează copilul în capacitatea
de a opera cu informaţiile, de a realiza transferuri, aplicaţii, fapt care conduce la
îmbunătăţirea parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice, în dobândirea unei autonomii
acţionale şi funcţionale. Ţinând cont că sunt primul an la grădiniţă, am pus accent pe
dezvoltarea vocabularului, precum şi a pronunţiei corecte a sunetelor. Totodată, în perioada
de culegere a datelor despre copii la începutul anului şcolar, am observat diferenţe de

58
pregătire dintre copii, care sunt foarte mari: unii provin din medii familiale cu o cultură vastă,
alţii din medii culturale modeste sau chiar precare.
Proba de evaluare iniţială a constat în verificări orale şi practice aplicate fiecărei categorii
de activitate obligatorie din grădiniţă: educarea limbajului, activitate matematică, cunoaşterea
mediului, educaţie pentru societate. Fiecare din aceste probe aplicate în etapa de evaluare
iniţială este menită să identifice nivelul de dezvoltare la copiii preşcolari.
La proba de evaluare iniţială 1 am folosit tehnici de evaluare a aspectului fonetic,
lexical, a structurii gramaticale, a comunicării orale, a expresivităţii vorbirii. Astfel, am testat
nivelul de comunicare al copiilor:
- articularea corectă a sunetelor şi grupurilor de sunete;
- volumul vocabularului activ;
- capacitatea de înţelegere;
- exprimarea corectă sub aspect gramatical.
În acest sens am stabilit itemii reprezentativi. Astfel, în lucrarea de faţă am încercat să
prezint la nivelul grupei mijlocii câteva probe-test care să verifice nivelul dezvoltării
limbajului la această vârstă.

Proba de evaluare iniţială 1 aplicată la activitatea de Educarea limbajului

Conţinutul probei: Joc „Camionul cu jucării”
Obiective operaţionale:
O - să pronunţe relativ corect cuvintele fără omisiuni sau inversări de sunete, ori de
grupuri de sunete;
O2 – să formuleze propoziţii simple ca răspuns la întrebările primite.
Itemi:
a) Pronunţă corect sunetele;
b) Denumeşte 4-5 jucării;
c) Formulează o propoziţie despre o jucărie numită.
Punctaj maxim acordat:
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 2 puncte, la b) se vor acorda 2
puncte iar la itemul c) se vor acorda 3 puncte, în condiţiile în care copiii vor rezolva itemii
sarcinilor.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt necesare 6-7
puncte, pentru bine 4-5 puncte, pentru suficient 1-3 puncte.
59
Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total

Crt. copiilor
1. B.D. X X X 7Fb.
2. C.D. X X X 7Fb.
3. C.F. X X X 7Fb.
4. D.C. X X X 7Fb.
5. D.M. - X - 2S
6. I.A. X - - 2S
7. I.A. - X - 2S
8. I.S. X X - 4B
9. M.A. - X X 5B
10. M.A. X - - 2S
11. M.C. X - - 2S
12. M.D. X X 4B
13. M.L. X X X 7Fb.
14. M.V. X X X 7Fb.
15. N.A. X - X 5B
16. P.D. X X X 7Fb.
17. R.A. X X - 4B
18. R.D. X X X 7Fb.
19. S.A. X X X 7Fb.
20. S.A. X X X 7Fb.
21. S.M. X X X 7Fb.
22. T.M. X - X 5B
23. V.A. X X - 4B
24. V.D. X X X 7Fb.
25. V.M. X X - 4B

Foarte bine Bine Suficient Total

Număr Procente Număr Procente Număr Procente copii
copii copii copii
12 48% 8 32% 5 20% 25

Tabelul nr. 4. Rezultatele obţinute la proba de evaluare iniţială 1

60
 Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare iniţială 1
În urma centralizării rezultatelor obţinute după aplicarea probei la activitatea de
educarea limbajului, se observă că cel mai mare procent, 48%, au obţinut rezultate foarte
bune, 32% dintre aceştea au obţinut rezultate bune, însă putem spune că un procent destul de
semnificativ, 20% dintre copii, au obţinut calificativul suficient, ceea ce înseamnă că fiecare
copil îşi dezvoltă capacitatea de comunicare în ritmul său propriu, care este diferit de la un
copil la altul, în funcţie de experienţa culturală, mediul socio-familial şi nivelul de
dezvoltare, iar pe viitor se impun activităţi care să îi sprijine în rezolvarea sarcinilor.

Proba de evaluare iniţială 2 aplicată la Activitatea matematică

Conţinutul probei: „Copiii harnici” joc-exerciţiu

Obiective operaţionale:
O1 -să clasifice obiectele după criteriul formei şi mărimii;
O2 –să construiască structuri după un model dat;
Itemi:
a) Separă jucăriile de alte obiecte;
b) Grupează maşinile după mărime;
c) Construieşte, după model, un tren din cuburi (1-roşu, 2-albastru).
Punctaj maxim acordat. La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 3
puncte, la b) se vor acorda 2 puncte, iar la itemul c) se vor acorda 2 puncte, în condiţiile în
care copiii vor rezolva itemii sarcinilor propuse.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt necesare 5-7
puncte, pentru bine 3-4 puncte, pentru suficient 1-2 puncte.

61
Rezultatele obţinute la această probă sunt înregistrate în tabelul de mai jos.
Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total
Crt. copiilor
1. B.D. X X X 7Fb.
2. C.D. X X X 6Fb.
3. C.F. X X X 7Fb.
4. D.C. X X X 7Fb.
5. D.M. - X - 2S
6. I.A. X - - 2S
7. I.A. - - X 2S
8. I.S. - - X 2S
9. M.A. - X X 4B
10. M.A. X X X 7Fb.
11. M.C. X X - 4B
12. M.D. X X - 4B
13. M.L. X X X 6Fb.
14. M.V. X X X 6Fb.
15. N.A. X - - 2S
16. P.D. - X - 2S
17. R.A. X X - 4B
18. R.D. X - X 4B
19. S.A. X - - 3B
20. S.A. X X X 7Fb.
21. S.M. X X X 6Fb.
22. T.M. - X X 4B
23. V.A. - X X 4B
24. V.D. - X X 4B
25. V.M. - X X 4B

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procent Nr.copii Procente Nr.copii Procente copii

9 36% 10 40% 6 24% 25

Tabelul nr.5. Rezultatele obţinute la proba de evaluare iniţială 2.

62
 Fig. 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare iniţială 2

În urma centralizării rezultatelor obţinute după aplicarea probei la activitatea

matematică, se observă că cel mai mare procent, 40%, au obţinut rezultate bune, 36% dintre
aceştea au obţinut rezultate foarte bune, însă putem spune că un procent destul de
semnificativ, 24% dintre copii, au obţinut calificativul suficient, ceea ce înseamnă că aceştia
vor avea nevoie pe viitor de măsuri care să vină în sprijinul atingerii unor performanţe mai
bune.

Proba de evaluare iniţială 3 aplicată la activitatea de Cunoaşterea mediului

Conţinutul probei: ”Ne jucăm cu păpuşile” – Joc didactic
Obiective operaţionale:
O1 – să enumere părţile componente ale corpului uman;
O2 – să denumească unele obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte;
O3 – să denumească alimente de bază (lapte, pâine, ouă, biscuiţi);
O4 – să acţioneze conform cerinţelor educatoarei.
Itemi:
a) Spune care sunt principalele părţi ale corpului (mâini, picioare, cap);
b) Recunoaşte şi denumeşte 2-3 obiecte de încălţăminte şi îmbrăcăminte;
c) Denumeşte cel puţin 4 alimente de bază (lapte, pâine, ouă, biscuiţi).
Punctaj maxim acordat
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a), se vor acorda 2 puncte, la b) se vor acorda 2
puncte, iar la itemul c) se vor acorda 2 puncte, în condiţiile în care copiii vor rezolva itemii
sarcinilor.
63
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt necesare 5-6
puncte, pentru bine 3-4 puncte, pentru suficient 1-2 puncte.

Rezultatele obţinute la această probă sunt înregistrate în tabelul de mai jos

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total
Crt. copiilor
1. B.D. X X X 6Fb.
2. C.D. X X X 6Fb.
3. C.F. X X - 4B
4. D.C. X X - 4B
5. D.M. - X X 4B
6. I.A. X - - 2S
7. I.A. - - X 2S
8. I.S. - - X 2S
9. M.A. - X X 4B
10. M.A. X X X 6Fb.
11. M.C. X X - 4B
12. M.D. X X - 4B
13. M.L. X X X 6Fb.
14. M.V. X X X 6Fb.
15. N.A. X X X 6Fb.
16. P.D. - X - 2S
17. R.A. X X - 4B
18. R.D. X - X 4B
19. S.A. X - - 2S
20. S.A. X X X 6Fb.
21. S.M. X X X 6Fb.
22. T.M. - X X 4B
23. V.A. - X X 4B
24. V.D. X X X 6Fb.
25. V.M. - - X 2S

Foarte bine Bine Suficient

Total copii
Nr.copii Procente Nr.copii Procente Nr.copii Procente
9
36% 10 40% 6 24% 25

Tabelul nr. 6. Rezultate obţinute la proba de evaluare iniţială 3.

64
 Fig. 3. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare iniţială 3

În urma centralizării rezultatelor obţinute după aplicarea probei la activitatea de

cunoaşterea mediului, se observă că cel mai mare procent, 40%, au obţinut rezultate bune,
36% dintre aceştea au obţinut rezultate foarte bune, iar un procent semnificativ, 24% dintre
copii, au obţinut calificativul suficient, ceea ce înseamnă că nu toţi copiii cunosc unele
elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman) şi se impun activităţi care
contribuie la dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător,
precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia (observări, lecturi după imagini,
jocuri didactice, poezii, povestiri şi lecturi ale educatoarei).

Proba de evaluare iniţială 4 aplicată la activitatea de Educaţie pentru societate

Conţinutul probei: „Roagă păpuşa să-ţi dea o jucărie”- Joc.

Obiective operaţionale:
O1 - să dobândească autonomie în activitatea zilnică;
O2 - să precizeze care sunt normele elementare de convieţuire în grup (formule de politeţe).
Itemi:
a) Se încalţă singuri;
b) Foloseşte corect săpunul;
c) Foloseşte formulele: „Te rog” şi „Mulţumesc”.
Punctaj maxim acordat:
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 3 puncte, la b) se vor acorda 2
puncte, iar la itemul c) se vor acorda 2 puncte, în condiţiile în care copiii vor rezolva itemii
sarcinilor propuse.

65
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt necesare
6-7 puncte, pentru bine 4-5 puncte, pentru suficient 1-3 puncte.

Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total
Crt. copiilor
1. B.D. X X X 7Fb.
2. C.D. X X X 7Fb.
3. C.F. X X - 5B
4. D.C. X X - 5B
5. D.M. - X X 4B
6. I.A. X - - 3S
7. I.A. - - X 2S
8. I.S. - - X 2S
9. M.A. X X X 7Fb.
10. M.A. X X - 5B
11. M.C. - X X 4B
12. M.D. X X X 7Fb.
13. M.L. X X X 7Fb.
14. M.V. X X X 7Fb.
15. N.A. X - - 3S.
16. P.D. - X X 4B
17. R.A. X X X 7Fb.
18. R.D. X - X 5B
19. S.A. X - - 3S
20. S.A. X X X 7Fb.
21. S.M. X X X 7Fb.
22. T.M. - - X 2S
23. V.A. - X X 4B
24. V.D. - - X 2S
25. V.M. - X - 2S

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procent Nr.copii Procente Nr.copii Procent copii
9 36% 8 32% 8 32% 25

Tabelul nr.7. Rezultate obţinute la proba de evaluare iniţială 4

66
 Fig.4. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare iniţială 4

În urma centralizării rezultatelor obţinute după aplicarea probei la activitatea de

educaţie pentru societate, se observă că cel mai mare procent, 36%, au obţinut rezultate
foarte bune, 32% dintre aceştea au obţinut rezultate bune şi 32% dintre copii, au obţinut
calificativul suficient, ceea ce înseamnă că nu toţi copiii cunosc şi respectă normele de
comportare în societate iar conţinuturile elaborate la disciplina educaţie pentru societate sunt
justificate de nevoia de a iniţia copiii în practicarea unui comportament civic, activ, liber,
responsabil, tolerant, deschis, comunicativ faţă de lumea din jur.

Figura 5. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la probele de evaluare iniţială

Toate probele iniţiale s-au desfăşurat individual, dându-le copiilor indicaţii cu privire
la rezolvarea sarcinilor.
În evaluarea rezultatelor am avut în vedere determinarea nivelul de cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi, capacitatea de a se juca şi a învăţa prin joc, dar şi depistarea
eventualelor goluri de cunoştinţe, pe baza cărora am alcătuit noul program de instruire,
67
permiţând ulterior compararea rezultatelor după o perioadă de aplicare a jocului didactic în
activităţile instructiv-educative şi cunoaştere a progreselor realizate de copii. În elaborarea
conţinutului probei iniţiale s-a ţinut cont de ceea ce urmează să înveţe copiii pentru a putea
anticipa demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor.
Cunoaşterea copiilor din grupă s-a bazat pe fapte şi date concrete. Pentru a culege
materialul faptic, m-am ghidat şi am folosit fişe, stabilite în prealabil şi care cuprind
aspectele mai importante de observat şi concluziile privind stadiul achiziţiilor. Procedând aşa
am luat măsuri de remediere a unor deficienţe de comportament cognitiv, afectiv şi de
coordonare psihomotrică; cunoscându-le înclinaţiile native am căutat să le dezvolt prin
intermediul jocului didactic.
Observarea copiilor, a întregului program instructiv-educativ, desfăşurată la începutul
anului şcolar în grădiniţă a făcut ca evaluarea şi măsurile luate în urma rezultatelor obţinute
să aibă eficienţă şi astfel copiii să răspundă pozitiv la stimulii educaţionali.
Comparând procentele în urma probelor de evaluare iniţială, se observă că 41% dintre
copii au obţinut calificativul “Foarte bine”, 35% au obţinut calificativul “Bine”, iar 23%, au
obţinut calificativul “Suficient”. Aceste procente obţinute în urma probelor de evaluare
iniţială sunt reprezentate în figura nr.5.
Menţionez că aceste rezultate au fost comunicate părinţilor în cadrul activităţilor de
consiliere(în luna octombrie) cu scopul de a stabili măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii
instructiv-educative vizând colaborarea grădiniţă-familie.

ETAPA FORMATIVĂ (CVASIEXPERIMENTALĂ)

În această etapă am desfăşurat cu preşcolarii şi familiile acestora o serie de activităţi

extracurriculare şi educative pe parcursul cărora am urmărit, conform metodei observaţiei,
surprinderea aspectelor care mă interesau în desfăşurarea cercetării şi completarea fişelor de
observaţii dar şi implicarea activă a familiei în „viaţa grădiniţei”, în soluţionarea unor
probleme de tip educaţional.
Pe baza rezultatelor de la testările iniţiale am stabilit un calendar de activităţi
împreună cu părinţii cu scopul de a soluţiona anumite probleme de mare interes cum ar fi:
integrarea copilului în regimul grădiniţei, participarea activă la activităţile grădiniţei,
corectarea tulburărilor de pronunţie dar şi obţinerea unor rezultate deosebite la probele de
evaluare finală.

68
 Pe parcursul anului şcolar am derulat un proiect de parteneriat educaţional
„Consilierea şi educaţia părinţilor” pentru o mai bună colaborare grădiniţă-copil,
grădiniţă-familie.
Scopul proiectului: colaborarea dintre familie şi grădiniţă pentru o implicare cât mai
activă în procesul de formare a preşcolarului.
Obiectivele proiectului:
- formarea unor deprinderi şi bune practici de relaţionare şi comunicare între
preşcolari, părinţi şi educatoare;
- dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de problemele educative ale preşcolarilor,
dar şi eliminarea discriminărilor de orice natură;
- identificarea responsabilităţilor membrilor parteneriatului;
- derularea unor activităţi specifice, pregătite pentru stimularea unor procedee de
colaborare între membri.
În cadrul proiectului de parteneriat grădiniţă-familie “Împreună pentru copiii noştri”
am desfăşurat următoarele activităţi (graficul acestor activităţi se găseşte la anexa 6):
1. Necesitatea parteneriatului educaţional grădiniţă-familie-“Ziua uşilor deschise”
‘’Ziua uşilor deschise ‘’ sau “Zilele de evaluare’’- acestea au darul de a dezvolta la părinţi
sentimentul apartenenţei la program, de a-i familiariza cu modul de desfăşurare al unor
activităţi zilnice, de a-i ajuta în derularea unor demersuri de extindere şi exersare a procesului
de învăţare acasă.
Un moment important din viaţa fiecărui copil îl reprezintă prima zi de grădiniţă. Este
o tradiţie în unitatea noastră de învăţământ să organizăm o serie de activităţi dedicate
copiilor. Astfel, în primele zile de grădiniţă am fost interesată în ce măsură îşi cunosc părinţii
copilul şi dacă îl cunosc, cum îl ajută, în ce fel contribuie la formarea şi dezvoltarea acestuia.
În acest scop am organizat “Ziua uşilor deschise” invitându-i pe părinţi să viziteze sala de
grupă, explicându-le programul grădiniţei, răspunzând la întrebări şi implicându-i în
activitatea copiilor.
Pornind de la mottoul “Toţi oamenii au fost la început copii, dar puţini îşi mai
amintesc “ Antoine de Saint-Exupery părinţii s-au simţit copii pentru o zi luând parte la
activităţile micuţilor desfăşurate la grădiniţă (au colorat, au modelat, s-au jucat „de-a
doctorul”, „de-a gospodina”, au realizat puzzle, au construit etc.).Păinţii se joacă împreună cu
copiii şi stabilesc reguli. La final au povestit cum au lucrat împreună cu micuţii lor şi ce
impresii au. Prima zi din viaţă, prima zi în grădiniţă, sunt evenimente pe care părinţii şi în
unele cazuri copiii le ţin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate în „documente oficiale de
suflet”-fotografiile.
69
 La sfârşitul activităţii părinţii au completat un chestionar cu întrebări deschise. În
această etapă am aplicat întregului lot de subiecţi un chestionar cu scopul de a stabili
importanţa jocului copilului preşcolar în relaţia părinte –copil:
1. Pe cine din familie preferă copilul ca partener de joc?
2. Ce jocuri preferă copilul dvs.?
3. Când v-aţi jucat ultima oară cu copilul?
4. Ce v-aţi jucat?
5. Cine a iniţiat jocul?
6. Cât timp a durat jocul cu copilul?
7. Copilul preferă să conducă jocul sau acceptă deciziile dvs.?
8. De câte ori i-aţi spus copilului în ultima săptămână „Du-te şi joacă-te cu
jucăriile tale!”
9. Când l-aţi observat ultima oară pe copilul dvs. jucându-se?
10. Care este numele copillului /copiilor cu care se joacă fiul/ fiica dvs.?
11. Unde preferă să se joace?

După ce părinţii au răspuns la chestionar, le-am transmis mesajul care urmează,

pentru a reflecta asupra rezultatelor. Dacă aţi reuşit să răspundeţi cu uşurinţă doar la 6
întrebări, ar fi cazul să deveniţi un mai bun partener de joacă al copilului dvs. !
Puteţi începe prin a-i spune copilului dvs. „Vrei să ne jucăm ?”

Rezultatele la acest chestionar sunt prezentate în tabelul de mai jos

Foarte bine Bine Suficient Total

copii
Nr.părinţi Procent Nr.părinţi Procente Nr.părinţi Procent

7 30% 15 60% 3 10% 25

Tabelul nr.8. Rezultate obţinute la chestionar

70
 Fig.6. Rezultate obţinute la chestionar aplicat părinţilor

În ceea ce priveşte relaţia părinte-copil, din răspunsurile înregistrate reies următoarele

aspecte:
-30% dintre părinţi consideră că prezenţa părintelui este foarte importantă în timpul jocului şi
acordă o atenţie deosebită ( este foarte bine că se implică activ în jocului copilului);
- cei mai mulţi dintre părinţi 60% nu petrec mult timp cu copiii lor jucându-se, fiind mai
mult antrenaţi în diverse activităţi gospodăreşti; aceştia (copiii) având ca parteneri de joc fraţi
mai mari sau copii de vârsta lor (consider că nu acordă atenţia necesară jocului copilului);
- 10% dintre părinţi implică copilul în activităţi gospodăreşti şi este privat de joc ( nu acordă
importanţă jocului copilului).
În urma rezultatelor obţinute le-am transmis părinţilor câteva sugestii (sfaturi):
- introduceţi în programul săptămânal al familiei dvs. un moment destinat jocului în
familie.
Puteţi stabili că, de exemplu, în fiecare luni seara la ora 17.00, timp de jumătate de
oră, toţi membrii familiei sunt la „momentul de joacă”.
În acest răstimp telefoanele şi televizoarele sunt închise. Nimeni nu trebuie să vină în
vizită şi nimeni nu trebuie să plece. Profitaţi de timpul petrecut împreună cu copilul dvs.!
- alternaţi jocurile, stabilind cu o săptămână înainte ce vă veţi juca şi unde. Jocurile în
aer liber, cele de mişcare, coloratul, interpretarea unor roluri din poveşti, inventarea de
poveşti cu ajutorul jucăriilor sunt doar câteva idei. Consultaţi-vă cu copilul în luarea
deciziilor şi s-ar putea să fiţi uimiţi de imaginaţia lor.
- ca părinţi trebuie să fim întotdeauna un bun exemplu pentru copil, inclusiv în timpul
jocului. Când ne implicăm activ în timpul jocului punem temelia unei legături solide între noi
şi el. Noi pătrundem în lumea lor, iar ei într-a noastră.

71
 - un copil privat de joc va avea carenţe în structura personalităţii, chiar dacă ulterior
se va interveni prin alte forme de activitate cu caracter compensatoriu !!!
Ca o concluzie, prima zi de grădiniţă testează, de fapt, calitatea timpului petrecut
până în acel moment de părinţi cu copilul lor. În timpul jocului participarea părinţilor alături
de copii este foarte preţioasă şi importantă. Prezenţa mamei şi a tatălui îi dau copilului
siguranţă, îi crează confort psihic, ştiind că poate împărţi jocul cu persoanele care îl iubesc, îl
îngrijesc şi au grijă să nu i se întâmple nimic rău. Sentimentul că părinţii înţeleg necesitatea
lui de a se juca este necesar pentru dezvoltarea psihică normală a copilului.
Folosirea jocului în educarea copiilor presupune observarea, conducerea, îndrumarea
sau chiar participarea adultului la această activitate. La intrarea în grădiniţă, se trece de la
jocurile simple de mânuire, de manipulare a obiectelor, la jocurile mai complexe ca cele de
creaţie sub forma jocurilor cu subiect şi roluri, a celor de construcţie, iar, în cadrul grădiniţei,
chiar la cele diactice.
Între joc şi educaţie există o strânsă legătură pentru că jocul reprezintă:
- mijloc de familiarizare a copiilor cu lumea înconjurătoare;
- mijloc de valorificare a creativităţii, abilităţilor, deprinderilor copiilor;
- mijloc de educaţie morală şi socială;
- formă de organizare a vieţii şi activităţii copilului, în special în grădiniţe;
- mijloc de cunoaştere a copilului;
- formă de terapie a copiilor cu cerinţe educative speciale.
Între 3 şi 7 ani, jocul copilului atinge un nivel înalt de dezvoltare şi reprezintă în
acelaşi timp şi o condiţie importantă pentru evoluţia ulterioară a copilului.
Aşadar „ Ziua uşilor deschise” a fost pretextul prin care noi cadrele didactice, în
calitate de colaboratori şi parteneri, ne-am permis prin intermediul acestei acţiuni, să
conştientizăm părinţii de importanţa prezenţei lor în viaţa educaţiei preşcolarului, cerându-le
astfel să renunţe la câteva ore de muncă şi la îndatoririle casnice, pentru a petrece un timp
frumos alături de noi. Putem afirma faptul că prin acestă acţiune am valorificat una din
modalităţile existente, prin care am putut să oferim totul copiilor noştri şi mai ales să nu-i
privăm de ceea ce au ei mai mare nevoie de noi, de părinţi, de afecţiunea noastră.
Cu siguranţă „ timpul petrecut împreună nu a fost un timp pierdut, ci unul câştigat!”,
părinţii răspunzând afirmativ invitaţiei noastre, existând astfel posibilitatea ca „Ziua uşilor
deschise”, să fie numită „ Ziua inimilor deschise”.
Mugurii unei educaţii bune sau a unei educaţii necorespunzătoare vor deveni evidenţi
pentru toată lumea.

72
 2. În luna octombrie părinţii au solicitat o întâlnire cu un specialist, psiholog şcolar
pentru a afla mai multe despre jocul copilului preşcolar. Astfel am stabilit o temă de mare
interes „Copilul meu se joacă?” – relatări, expuneri, dezbateri (activitate interactivă).
La începutul anului şcolar, în timpul jocului am observat un comportament nedorit al
unui copil din grupă pe care l-am relatat părinţilor şi psihologului şcolar.
În prima parte a zilei, Alex vrea să se joace cu maşinuţa, jucărie care tocmai se găsea
în mâinile lui Cătălin.
- Dă-mi maşinuţa! zice Alex.
- Nu ţi-o dau că e a mea, replică Cătălin.
- Dă-mi maşinuţa ! spune din nou Alex, bătând din picioruş şi strângând pumnii.
- Nu! zice celălalt.
- M- am supărat ! şi începe să plângă. Cătălin nu răspunde. Se întoarce şi pleacă.

Interpretare psiholog şcolar:

Observând această scenă, am putea să presupunem, că Alex are din familie experienţa
să obţină prin presiune tot ce îşi doreşte: „bătutul din picior merge la fratele meu, de ce n-ar
merge şi cu Cătălin?”, „ Cu plânsul sigur rezolv, mama face întotdeauna ce doresc atunci
când încep să plâng “. Reacţia lui Cătălin îl surprinde şi, din această întâmplare, copilul
înţelege şi învaţă că lumea relaţiilor cu egalii săi este foarte diferită de cea din familie, că are
alt ansamblu de reguli şi exigenţe. Deodată, înţelege că nu poate câştiga întotdeauna, este
confruntat cu punctele sale tari şi slabe. Este fericit dacă este acceptat şi suferă dacă este
respins. Învaţă să dea şi să primească. Bineînţeles, reacţiile puteau fi altele: copiii se puteau
îmbrânci, lovi, jigni, puteau folosi toate metodele pe care le ştiau, din experienţa personală,
ca dând roade.
În mijlocul celor egali cu el, un copil capătă deprinderi sociale. Are nevoie să înveţe
să împartă, sa-şi aştepte rândul, să ceară ceva altcuiva, sa-şi exprime sentimentele în cuvinte,
să-şi câştige încrederea în sine. Dar la fel de bine poate învăţa să se bată pentru a-şi apăra
drepturile, sau pentru a obţine ce vrea, poate observa că minciuna te poate scoate din
încurcătură, că poţi scăpa de pedeapsă dând vina pe altcineva sau alte comportamente
nedorite de părinţi şi educatori. Iată de ce se întâmplă să existe diferenţe semnificative între
comportamentul de acasă al copilului în timpul jocului şi cel din grădiniţă. Educatorii pot
folosi fişe de observare a copiilor în timpul jocului, pentru o mai bună cunoaştere a acestora.

73
 Fişă de observare

1. În ce fel de jocuri îi place să se implice?

2. Cum începe să se implice într-o activitate? Cum progresează? Cum trece de la un joc
la altul?
3. Cât timp un joc îi reţine atenţia?
4. Ce achiziţii realizează într-o activitate de joc: plăcerea de a fi împreună cu copiii,
stăpânirea de sine, utilizarea limbajului etc.?
5. Există anumite aspecte ale unei activităţi care par să-l frustreze sau să-i placă în mod
deosebit?
6. Ritmul desfăşurării jocului său rămâne constant? Se accelerează sau se încetineşte? În
ce condiţii?
7. Cât timp se joacă singur sau în compania altor copii? În ce condiţii?
8. Îi place să exploreze? manifestă curiozitate în ceea ce priveşte mediul, obiectele,
lumea?
9. Preferă sa-şi limiteze jocul la un spaţiu relativ redus sau se extinde pe o arie mai
largă?
10. Unde pare că îi place mai mult să se joace? Înăuntru, afară, în curte?
În cazul în care, în timpul jocului, educatorul observă comportamente nedorite
(agresivitate, folosirea unui vocabular necorespunzător, timiditate excesivă, dezinteres total
etc.) acestea vor fi transmise părinţilor şi apoi psihologului şcolar. Comportamentele copiilor
pot fi uneori antagonice: un copil care acasă se joacă liniştit cu jucăriile sale poate deveni
agresiv cu un coleg pentru o anume jucărie, iar cel care se joacă foarte frumos cu frăţiorul
poate fi violent cu ceilalţi colegi de grupă etc. Iată doar un argument care face ca prezenţa
părinţilor în sala de grupă cu scopul observării copilului în timpul jocului devine necesară.
Observarea copilului de către adult poate fi dirijată de către educator sau consilier, prin
folosirea unei fişe de observaţie.
În colaborare cu consilierul şcolar am elaborat o fişă de observare a
comportamentului copilului în timpul jocului utilizabilă de către părinţi. Va fi un instrument
pe care aceştia îl vor putea folosi când vor participa ca observatori ai copiilor în timpul
jocului. Într-o astfel de situţie, este indicat să amintim părinţilor că persoana pe care o
monitorizează este propriul copil (nu ceilalţi copii) şi că, în calitate de observator, nu trebuie
să intervină în jocul copiilor.

74
Rezultatele obţinute le-am înregistrat în tabelul de mai jos.

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procente Nr.copii Procente Nr.copii Procente copii
19 76% 5 20% 1 4% 25

Tabelul nr.9. Rezultatele obţinute la fişa de observare

Fig.7. Rezultate obţinute la fişa de observare aplicată copiilor

Din fişa de observare utilizată de părinţi reies următoarele rezultate:

- 76% dintre copii preferă jocurile de rol şi jocurile de construcţie având parteneri de
joc ( este foarte bine că au parteneri de joc);
- 20% dintre copii preferă să se joace singuri cu jucăriile fiind mai timizi (consider că
nu este foarte bine că se joacă singuri deoarece în timpul jocului socializează);
- 4% dintre copii alocă un timp limitat jocului, intervenind plictiseala şi preferă să
vizioneze desene animate la tv. sau să se joace la calculator (consider că nu acordă suficient
timp jocului) .
Jocul reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima propriile capacităţi. Jocul
este terenul pe care copilul îşi manifestă personalitatea şi interesele.
Au fost prezentate în cadrul activităţii de consiliere rezultatele de la probele de
evaluare iniţială şi s-a propus aplicarea celor mai eficiente metode pentru îmbunătăţirea
activităţii instructiv-educative („învăţarea acasă” cu copilul pentru obţinerea unor rezultate
deosebite).
3. Pentru o mai bună informare am organizat ateliere de discuţii (de lucru)/workshop
pentru părinţi în lunile următoare- activităţi interactive pe diverse tematici, cu identificarea

75
de soluţii pentru rezolvarea prevenirea problemelor ce ţin de îngrijirea şi dezvoltarea
copilului.
TEMA ACTIVITĂŢII: Cum susţinem o bună integrare a copilului în grădiniţă. Formarea
părinţilor pentru educaţia timpurie.
Grup ţintă:copii, părinţi, educatoare
Resurse de timp:3 ore- 30 minute
COMPETENŢELE VIZATE A FI DEZVOLATE
La sfârşitul sesiunii părinţii:
- vor stăpâni tehnici de lucru, abilitate psihomotrică;
- vor stăpâni competenţe de relaţionare şi comunicare atât în echipă cât şi cu educatoarea şi
copilul.
METODE ŞI MIJLOACE folosite în dezvoltarea competenţei vizate:
- dezbatere, masă rotundă
- jocuri de rol: „ Mămica mea, educatoarea mea!”
- exerciţiul plastic (dactilopictură: „Mânuţe mari, mânuţe mici !”)
SCENARIUL ACTIVITĂŢII
- Joc de rol: „Mămica mea, educatoarea mea!”
Fiecare mămică interpretează rolul educatoarei timp de 5 minute pentru a interrelaţiona
cu copiii prezenţi, aflându-se în situaţia de a găsi soluţii în condiţiile în care un copil plânge,
refuză să intre în clasă, este prea răsfăţat.
- Exerciţiul plastic (dactilopictură „Mânuţe mari, mânuţe mici!”)
Atât mămicile cât şi copiii se vor juca cu acuarelele, ca un exerciţiu de relaxare,
ampretând palmele pe coli albe. Acest exerciţiu are rol de” înfrăţire” între cei prezenţi atât la
activitate cât şi în viitor, legându-se astfel prietenii.
Părerile celor prezenţi...Ce crezi că s-ar răspunde în urma jocului de rol.......
A. Ce înseamnă grădiniţa pentru....?
Părinţi:
- un spaţiu unde copilul poate fi lăsat în siguranţă pănă la întoarcerea de la serviciu;
- un loc unde copilul poate socializa cu alţi copii;
- o instituţie ce pregăteşte pentru şcoală.
Copii:
- un loc de întâlnire şi de împrietenire cu alţi copii un loc de joacă;
- un spaţiu diferit de familie, unde nu mai este în centrul atenţiei;
- un spaţiu de învăţare sistematică şi de experienţă socială.

76
B. Ce se doreşte a fi grădiniţa?
O primă instituţie social-educativă pentru copil care să-i asigure:
- intrarea în lume;
- comunicarea şi stabilirea de relaţii cu un grup constant de copii;
- învăţare sistematică, prin joc şi adaptată vârstei.
C. Prejudecăţi despre intrarea copilului în grădiniţă:
- e normal ca un copil să plângă când este lăsat pentru prima dată în grădiniţă;
- un copil care face adulţilor probleme este un copil cu probleme;
- copilul este educabil la orice vârstă, deci poate intra la orice vârstă în colectivitate.
D. Cum îşi pot pregăti părinţii copilul pentru intrarea în grădiniţă:
- îl educă pentru a fi cât mai sociabil, cât mai comunicativ, tolerant, independent;
- ei înşişi încearcă să fie relaxaţi, încrezători, binedispuşi;
- discuţiile despre grădiniţă sunt calme, binevoitoare, direcţionate de interesul copilului,
de nevoia lui de a-şi exprima temerile şi aşteptările.
E. Ce îl poate ajuta concret pe copil pentru o mai bună integrare în colectivitate:
- să cunoască grădiniţa cu tot ce înseamnă ea drumul până acolo, clădirea,
educatoarele, sala de grupă, ceilalţi copii, activităţile desfăşurate, astfel se va evita
sentimentul de abandon înt-un loc străin, cu persoane necunoscute;
- să aibă un program de viaţă similar cu cel presupus de grădiniţă aceleaşi ore de
masă, de joacă de somn;
- să ştie să exprime ce are nevoie şi cel supără, să aibă obişnuinţa interacţiunii cu
adulţii şi a jocului cu copiii;
- să nu se confrunte cu nemulţumiri ale părinţilor faţă de grădiniţă, cu graba lor, cu
suspiciunea sau lipsa lor de răbdare;
- să nu resimtă o ruptură între grădiniţă şi familie, între viaţa lui anterioară şi cea de
preşcolar.
Concluzii
Un copil înţeles, care poate comunica şi dispune de o bună pregătire pentru intrarea în
grădiniţă, poate că nu va mai plânge, nu se va mai îmbolnăvi, nu va refuza mâncarea, nu se
va simţi abandonat într-un mediu ostil etc., ci se va bucura să îşi facă prieteni, se va simţi în
siguranţă cu educatoarea şi va avea mai multe şanse pentru o bună evoluţie socio-educativă.
4. O altă modalitate prin care le formăm părinţilor cunoştinţe trainice, atitudini şi, ceea ce
e mai important, abilităţi parentale în vederea unei îngrijiri corecte şi eficiente a copilului,
este organizarea unei dezbateri şi prezentarea unui lectorat pe o temă propusă de educatoare
sau sugerată de părinţi, cu scopul unei mai bune informări asupra problemelor ce vizează
77
evoluţia fizică, cognitivă şi socio-emoţională a copilului. La această activitate a fost invitată
învăţătoarea care va prelua această grupă.
În urma probei de evaluare iniţiale la educarea limbajului am observat că sunt copii
în grupă care prezintă grave tulburări de vorbire şi în acest sens am propus o temă de mare
interes părinţilor pentru a fi dezbătută: „Metode şi procedee pentru corectarea
tulburărilor de pronunţie”.
Nu de puţine ori şi nu în rare cazuri, cauza unor tristeţi grave şi a unor dureri
(sufleteşti şi nu somatice) chinuitoare o constituie tulburările de limbaj, cele care fac ca cei
care sunt marcaţi de ele să nu se poată înţelege “ca lumea” cu semenii lor.
Cum vorbesc copiii noştri? Unii vorbesc fără dificultăţi, cursiv, expresiv, atractiv,
cuceritor de frumos. Alţii, dimpotrivă, se poticnesc şi, deşi fac eforturi vizibile, vorbirea lor
este neclară, peltică sau bâlbâită. Cu timpul ca urmare a reacţiei celorlalţi, la aceşti copii se
dezvoltă un penibil sentiment de jenă, un apăsător complex de inferioritate. Ca urmare ei se
închid în sine, se izolează de colectivul în care limbajul lor defectuos nu-i ajută să realizeze
contacte sociale ori devin agresivi.
În realizarea planului de intervenţii educatoarea trebuie să pună accent pe continuitatea
activităţilor de la grădiniţă în familie şi pe o implicare mai mare a familiei în realizarea
obiectivelor:
- să pronunţe corect sunetele;
- să se exprime corect în propoziţii;
- să povestească în propoziţii scurte;
- să relaţioneze cu ceilaţi copii, integrându-se în colectivul grupei;
- să comunice cu toţi cei din jurul său;
- să precizeze sensul cuvintelor;
- să caracterizeze fenomene, obiecte, fiinţe, plante, animale, folosind cuvintele
corespunzătoare;
- să manifeste încredere în forţele proprii şi în cei din jur (familie, cadre didactice, colegi); să
realizeze că este iubit şi preţuit şi nu are vină pentru tulburarea sa de vorbire.
Le-am prezentat părinţilor câteva jocuri-exerciţii pentru corectarea tulburărilor de limbaj
care le vor fi utile în activităţile cu copiii:
Răspunde repede !
- Cum spunem căluţului să se oprească? prr, prr, prrr
- Cum facem când este frig? brr, brr, brr
- Cum sună ceasul? ţrr, ţrr, ţrr
SA+SE+SI+SO+SU
78
 TA+TE+TI+TO+TU
Jocul animalelor- cum fac animalele din imagine după ce le denumeşte.
Poezie cu onomatopee
Ma-ma-ma Este mama mea.
Na-na-na Păpuşica mea
Mac-mac-mac Raţa e pe lac.
Cum e bine? se prezintă o imagine şi se pronunţă greşit cuvântul simbol cerând copiilor:
Dacă-i bine să repeţi/ Dacă nu să mă îndrepţi!
Spune mai departe !
Cioara face...Gâsca face....Porcul face....Ursul face....Raţa face
Poezii ritmate
Capra cară coşuri grele /Cu verdeţuri strânse-n ele
Dar le duce cu răbdare/ Să dea iezilor mâncare.
Jocuri- exerciţii pentru exersarea pronunţiei corecte
AC
Sare-n lAC
oAC-oAC-oAC- Broasca
Vai de mine ce să fAC
M-am înţepat cu un AC
mAC-mAC-mAC
Vă fac cozonAC cu mAC
AI
O trăsură cu doi cAI
Ţie ţi-ar plăcea să-i AI?
EA
Păpuşica mEA
Tare
Era rEA
Toată ziua rău plângea EA!
OP
Ţop, ţop, ţop
Căţeluşu-i şchiOP
RA
CrRA, crRA, crRA
CioaRA cânt-aşa
79
Concluzii şi dezbateri.
Pe parcursul anului şcolar am elaborat, pentru aceşti copii, programe de corectare a
vorbirii, venind astfel în sprijinul nevoii lor de comunicare. Activităţile ce compun programul
se realizează în toate momentele zilei la începutul activităţilor de educare a limbajului, în
timpul jocurilor, în conversaţie liberă la masă, la plimbare fără a recurge la o planificare
riguroasă pentru că se doreşte ca intervenţia educatoarei să fie cât mai discretă, pentru a nu
provoca o reacţie negativă a copilului faţă de aceste activităţi.
Părinţii au fost îndrumaţi să consulte cadre specializate în rezolvarea acestor
probleme, un logoped.
Activităţile trebuie realizate în colaboare cu logopedul şi cu părinţii pentru ca o bună
colaborare a factorilor educaţionali va întări efectul benefic, determinând un progres vizibil
în vorbirea copilului şi în comunicarea sa, în general. Sigur, educatoarea trebuie să se
substituie logopedului, care cunoaşte tehnici speciale, însă ea are avantajul că-l cunoaşte mai
bine pe copil, că este o persoană care se bucură deja de încrederea copilului şi, de asemenea,
că petrece mai mult alături de acesta.
5. Poveştile au fost dintotdeauna o modalitate utilă şi plăcută de a petrece timpul alături
de copil şi de a-i transmite un mesaj, de a-l învăţa să descopere şi să se aventureze în
minunata lume a fanteziei. Părinţii au fost foarte interesaţi să afle cât mai multe despre
această minunată lume a poveştilor, despre rolul poveştilor la vârsta preşcolară. Astfel în
cadrul activităţilor de consiliere am prezentat un lectorat cu tema „Care este rolul
psihologic al poveştilor?” (atelier interactiv)
Părinţii au aflat din materialul prezentat dar şi din propria experienţă care este rolul
psihologic al poveştilor:
- poveştile dezvoltă creativitatea şi îmbogăţesc imaginaţia copilului lăsând loc
participării sale la aventurile personajelor, la a gândi ce urmează să se întâmple, la a-şi
imagina cum arată, cine sunt ele;
- poveştile întruchipează o oglindă pentru copil şi universul său interior, ele traduc
adesea gesturi, acţiuni, comportamente pe care copiii nu le înţeleg la adulţi. Poveştile oferă
copilului posibilitatea de a se identifica cu anumite personaje, de a se recunoaşte în ele şi de a
identifica şi caracteristici ale personajelor din jurul lui, reuşind astfel să le redescopere.
- poveştile consolidează legătura dintre copil şi părinte prin apartenenţa celor doi în
acelaşi spaţiu şi timp, într-o activitate care îi reuneşte şi care filtrează nu doar cuvinte, ci şi
trăiri, gânduri şi gesturi. Părintele este purtătorul către copil a poveştii, în special când copilul

80
nu ştie să citească, el este portavocea ce dă glas tuturor personajelor, ce dezvăluie acţiunea şi
în care copilul pune toată curiozitatea, dezamăgirea, încântarea sau nemulţumirea sa.
- poveştile dezvoltă limbajul şi facilitează accesul copilului la cuvinte şi expresii noi,
la o exprimare cursivă şi cu intonaţie, la a înţelege sensul unor cuvinte abstracte sau
metaforice, la a-şi forma reprezentări cognitive şi verbale;
- poveştile îmbogăţesc viaţa afectivă a copilului dându-i ocazia să simtă, să trăiască
alături de personaje, să aibă acces la a vedea, a auzi, a se transpune, a-şi închipui cum se simt
şi ce simt cei din poveste.
Concluzii şi dezbateri.
Am prezentat părinţilor activităţile desfăşurate la grădiniţă prin care lecturarea
poveştilor şi vizionarea acestora contribuie la dezvoltarea limbajului dar şi la formarea
trăsăturilor pozitive de caracter, la formarea personalităţii copilului: la activităţile alese
(jocuri de rol) interpretează diferite roluri cu subiecte din basme şi poveşti, la activităţile de
educarea limbajului (jocuri didactice prin care recunosc povestea şi personajul), activităţi
distractive-recreative (dramatizarea poveştilor).
Din discuţiile purtate cu părinţii am ajuns la concluzia că aceştia îşi rezervă timp
pentru a le citi copiilor poveşti înainte de culcare, în parc, alteori recitesc poveştile preferate
de mai multe ori. De multe ori pentru a le capta atenţia micuţilor se transpun în pielea
personajelor.
Le-am recomandat părinţilor să le citească poveşti corespunzătoare vârstei (poveşti
simple pentru copii de 3-4 ani), să povestească cu aceştia conţinutul poveştii apelând la
întrebări ajutătoare, să desprindă mesajul educativ, să interpreteze cu copiii diferite roluri ale
personajelor, pentru că poveştile dezvoltă vocabularul şi cresc bagajul de cunoştinţe la care
copilul poate apela în diverse situaţii pentru a se exprima sau pentru a explica.
Pentru a obţine rezultatele dorite mi-am propus implicarea părinţilor în desfăşurarea
unor activităţi de stimulare-învăţare împreună cu copiii lor, învăţarea acasă cum ar fi:
corectarea limbajului la copii, verificarea poveştilor învăţate Scufiţa Roşie, Capra cu trei iezi,
Punguţa cu doi bani etc.
6. Pentru a-i familiariza pe părinţi şi învăţătoarea care va prelua grupa de preşcolari cu
programul şi activităţile din grădiniţă am prezentat de Ziua mamei o activitate
demonstrativă(activitate integrată) unde au putut observa nivelul de cunoştinţe dar şi
progresul copilului.

81
 PROIECT DIDACTIC
pentru activitate integrată

Nivelul 1/Grupa mijlocie

Tema anuală de studiu:,, Cum este, a fost şi va fi aici pe acest pământ?”
Tema proiectului tematic:,, Universul de lângă noi”
Subtema:,, Universul vieţuitoarelor”
Tema activităţii: „Personaje din lumea fermecată a poveştilor cu animale”
Forma activităţii: activitate integrată
Tipul activităţii: activitate de fixare
Elementele componente ale activităţii integrate:
ALA 1: Tema: „În lumea poveştilor”
Bibliotecă - „Cărticica mea de poveşti” - selectarea imaginilor poveştii preferate, ordonarea
lor după şirul logic al întâmplărilor narate, asamblarea şi realizarea unei „cărţi”;
Joc de masă – „Scenă de poveste” - rezolvare de puzzle reprezentând fundalul unei poveşti;
Construcţii – „Scenă de poveste” - construirea machetelor reprezentând scene din poveşti;
ADE: a. DLC - „Ce ştii despre animalele-personaje din poveşti?” - joc didactic (variantă),
realizare diagrame Venn – personaje comune în poveşti:
- „Scufiţa Roşie” de Charles Perrault;
- „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă;
- „Punguţa cu doi bani” de Ion Creangă;
- Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă;
- ”Coliba iepuraşului”- poveste populară;
- „Turtiţa” - basm popular;
- ”Căsuţa din oală” – basm popular
- ”Cei trei purceluşi” de Serghei Mihailov
b. DOS – activitate practică „Personaje din poveştile cu animale” - aplicaţii cu materiale
textile, lână, pene, hârtie reciclabilă şi hârtie creponată;
ALA 2: - Tema „Carnaval, carnaval”
ADP: - Întâlnirea de dimineaţă - salutul, prezenţa, calendarul naturii, mesajul zilei
„Poveştile ne învaţă multe lucruri bune în viaţă”;
- Tranziţii - forme de mers specifice unor personaje din poveste;
- elemente de euritmie;
- diferite versuri care să sugereze tranziţia spre următoarea secvenţă a activităţii;

82
- alte elemente semnificative în coordonarea etapelor activităţii (cântece şi jocuri muzicale,
reproducerea unor replici ale personajelor din poveşti, folosirea baghetei magice, etc)
Rutine - Micul dejun;
- „ copiii se pregătesc pentru activităţi” – exersarea unor deprinderi de
autoservire;
- „Copiii şi igiena personală” - exersarea unor deprinderi igienice,
- „Copiii ordonaţi”- exersarea unor deprinderi de ordine.
Scopul activităţii: Activizarea, dezvoltarea şi nuanţarea vocabularului preşcolarilor.
Obiective operaţionale:
O1 – să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc atât în calitate de
vorbitor, cât şi de auditor;
O2 – să utilizeze în cadrul jocurilor sau activităţilor de învăţare cuvinte şi expresii întâlnite în
poveştile învăţate, demonstrând înţelegerea sensului şi a mesajului transmis de acestea;
O3 – să realizeze comparaţii între personajele-animale întâlnite în poveştile date în vederea
realizării diagramelor Venn;
O4 – să realizeze lucrări practice simple, originale, inspirate din poveştile cunoscute;
O5 - să interpreteze rolul unor personaje întâlnite în poveştile cu personaje-animale;
O6 - să valorifice pe tot parcursul activităţii cunoştinţele anterioare îmbogăţindu-şi
experienţa cognitivă, psiho-motrică, socială şi estetică.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: - observarea, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, munca
independentă, munca în grup, citire imagini, ghicitori, diagrama Venn, turul galeriei, jocul de
rol, dramatizarea, exerciţiul muzical,
Elemente de joc: surpriza, mişcarea, aplauzele, mânuirea materialelor, bagheta fermecată,
Forme de organizare: în grupuri mici, frontal, individual, în perechi.
Resurse materiale:
- Centrul „Bibliotecă” - imagini reprezentative ale unor poveşti cunoscute de copii, lipici,
capsator, coperta cu şină pentru legarea paginilor cărţilor cu poveşti;
- Centrul „Joc de masă” - Puzzle - cu imagini reprezentative din poveşti;
- Centrul „Construcţii” - suport-machetă, siluete reprezentînd personaje şi alte elemente
specifice poveştilor date;
- Alte materiale folosite pe parcursul activităţii: colţul amenajat: “Zăvoiul” – fundal de
pădure, personajul-surpriză (poştaşul), calendarul naturii, tabla cu fotografiile copiilor, planşe
cu diagrame, siluete-personaje din poveşti, imaginiale unor scene din poveşti (cărţi de

83
poveşti) lipici, pensule, şerveţele, boluri cu hârtie creponată şi hârtie de ambalaj pentru flori,
decupate, diverse deşeuri textile decupate (lână, pânză), surprizele, măşti
Durata: 2 h
Evaluare: Aprecieri verbale individuale si colective, aplauze, recompense, expunerea
lucrărilor copiilor;
Scenariul activităţii
După rutinele de dimineaţă: primirea copiilor, copii vor primi în piept ecusoane care
reprezintă personaje din poveştile cu animale cunoscute, apoi vor intra în sala de grupă unde
se va desfăşura activitatea, interpretând jocul muzical „Ceata lui Piţigoi”.
Discuţiile din această etapă vor demara prin conexiunea dintre cuvântul „zăvoi” din
textul cântecului şi observarea spaţiul ambiental, colţ amenajat ca un „zăvoi din pădure”.
Întâlnirea de dimineaţă: salutul; calendarului naturii; prezenţa; mesajul zilei:
„Poveştile ne învaţă multe lucruri bune în viaţă” se va desfăşura în baza unor discuţii libere
axate pe starea afectivă a copiilor, atmosfera din clasă, mediul educaţional pregătit şi mediul
extern – completarea; noutatea zilei – scrisoarea de la Zâna Poveştilor”.
Personajul-surpriză: Un copil de la grupa pregătitoare, îmbrăcat în poştaş va aduce o
scrisoare de la Zâna Poveştilor. După plecarea lui, educatoarea le va cere să asculte cu atenţie
textul scrisorii.
„Dragi copii,
Astăzi în pădure este sărbătoare, vom organiza un „Carnaval”! Pentru că eu sunt ocupată
cu multe alte pregătiri, vă rog să mă ajutaţi! Cum? Să urmaţi instrucţiunile date de doamna
educatoare, care va folosi puterea baghetei magice pe care am trimis-o în plic. Zăvoiul din
pădure este gol, lipsesc animalele pădurii. Poftiţi-le la Carnaval. Le veţi descoperi în
poveştile pe care le-aţi învăţat. Lucrările pe care le veţi realiza vor fi de mare folos pentru a
da viaţă peisajului amenajat. Dacă veţi îndeplini toate sarcinile de lucru, la sfârşitul zilei vă
aşteptă o mare surpriză! Vă doresc succes şi spor la lucru!
Captarea atenţiei
Se prezintă copiilor sarcinile de lucru de pe parcursul zilei: pe centre (realizarea
cărticelelor, a scenelor de poveste din puzzle şi a machetelor reprezentând scene din aceste
poveşti), jocul didactic „Ce ştii despre… animalele-personaje din poveşti”, confecţionarea
siluetelor acestor personaje şi desfăşurarea carnavalului.
Apoi, copii vor fi îndrumaţi către centre pentru a lua loc la mese.
Tranziţii – imitarea mersului unor personaje din poveste (mersul ţanţoş al cocoşului).
Rutine - ”Copiii se pregătesc pentru activitate” – exersarea unor deprinderi de
autoservire.
84
 Explic sarcinile de lucru pentru fiecare centru în vederea realizării cărticelelor la
centrul bibliotecă, scenelor de poveste din puzzle la centrul joc de masă şi machetelor
reprezentând scene din poveşti la centrul construcţii.
Se va da startul de începere a lucrului, se vor îndruma copiii acolo unde vor întâmpina
greutăţi, iar când au terminat, lucrările realizate vor fi aşezate în „zăvoi”, pentru a delimita
aşezarea ulterioară a siluetelor personaje.
Rutine - ”Singurel îmi fac ordine la locul de muncă” - exersarea unor deprinderi de
ordine.
Tranziţii – recitativ: „Bat din palme: clap, clap, clap
Din picioare: trap, trap, trap,
Ne-nvârtim, ne răsucim
Şi la baie noi pornim!”
Rutine: „Copiii şi igiena personală” – exersarea unor deprinderi de igienă personală.
Tranziţii: vom intra în sala de grupă recitând cântecul caprei din „Capra cu trei iezi”.
Jocul didactic „Ce ştii despre personajele din poveşti?” se va desfăşura păstrând
aceleaşi echipe de la centre, va porni de la exemple concrete: recunoaşterea poveştii, a
personajelor, descrierea unor trăsături ale acestora, analiza unor cuvinte şi expresii întâlnite
în poveşti şi va avea ca finalitate realizarea diagramelor Venn (personaje comune). Copiii se
vor autoevalua lipind feţe vesele şi triste pe planşe.
Tranziţii: imitarea mersului unor personaje „Mergem ca vulpea: pâş, pâş” şi ne
aşezăm la mese, păstrând aceleaşi echipe.
Pentru că ne-am reamintit care sunt personajele din poveştile cu animale, vom realiza
siluetele acestora prin aplicaţii cu materiale textile, lână, hârtie reciclabilă şi hârtie creponată.
Acestea vor fi aşezate în „Zăvoi” pentru a participa la Carnaval împreună cu
preşcolarii care prin puterea baghetei vor fi transformaţi chiar ei în personaje.
Turul galeriei va motiva realizarea sarcinilor propuse copiilor de Zâna Poveştilor şi va da
startul desfăşurării carnavalului. Pentru întreaga activitate copiii vor fi premiaţi cu diplome.

Evenimentu Strategii didactice

l Conţinutul Metode Forme
didactic instructiv-educativ şi Material de Evaluare
procedee didactic organizare
1.Moment -aşezarea mobilierului;
organizatori - amenajarea spaţiului
c ambiental – „zăvoiul” Siluete din carton
-pregătirea materialului care reprezintă un
didactic necesar desfăşurării mic zăvoi
activităţii; Observar Frontal
-intrarea copiilor în sala de ea
85
 grupă, observarea decorului; Conversa Observaţia
ţia Frontal comportam
Individual entului
Întâlnirea de dimineaţă: Calendarul copiilor
2. salutul, calendarul naturii, Conversa naturii, tabla cu
Captarea prezenţa, mesajul zilei – tia fotografiile
atenţiei „Poveştile ne învaţă multe copiilor, Convorbire
lucruri bune în viaţă”, personajul a cu scop
noutatea zilei – scrisoarea de Surpriza surpriză, evaluativ
la „Zâna Poveştilor” adusă de scrisoarea Frontal
„poştaş” (personajul-
surpriză).

Scrisoarea,
bagheta magică,
3. Citirea scrisorii şi prezentarea
Enunţarea sarcinilor de lucru de pe
temei şi a parcursul zilei: pe centre Observaţia
obiecti velor (bibliotecă – confecţionarea compotame
cărţilor de poveşti, joc de Expunere Frontal ntului
masă – puzzle, construcţii – a copiilor
machete), jocul didactic „Ce Dialogul
ştii despre… animalele- Explicati
personaje din poveşti”, a Observaţia
confecţionarea siluetelor Pe grupe comportam
acestor personaje şi Individual entului
desfăşurarea carnavalului. copiilor

Imagini, dosare Asigurarea

Tranziţii – imitarea mersului cu şină, feedbackul
4. unor personaje din poveste perforator, ui formativ
Fixarea (mersul ţanţoş al cocoşului) - puzzle, suportul-
cunoştinţelo ne aşezăm la mese. Rutine - machetă, siluete Analiza
r ”Albinuţele se pregătesc de carton produselor
acumulate pentru activitate” activităţii
anterior copiilor
ALA1 - Tema: -“În lumea Explicati
poveştilor” a Observaţia
Bibliotecă - „Cărticica mea Demonst comportam
de poveşti” - selectarea raţia entului
imaginilor poveştii preferate, Exercitiu copiilor
ordonarea lor după şirul logic l
al întâmplărilor narate, Frontal
asamblarea şi realizarea unei
„cărţi”;
Joc de masă – „Scenă de Convorbire
poveste” - rezolvare de Planşe din Pe grupe a cu scop
puzzle reprezentând fundalul poveşti, evaluativ
unei poveşti;
Construcţii – „Scenă de Asigurarea
poveste” - construirea feedbackul
machetelor reprezentând ui
scene din poveşti;

Rutine - ”Singurel îmi fac Analiza

ordine la locul de muncă”; produselor
„Albinuţele şi igiena activităţii
86
personală” Citire copiilor
Tranziţii – recitativ: „Bat din imagini
palme: clap, clap, clap/ Din Ghicitori,
picioare: trap, trap, trap, / Ne-
nvârtim, ne răsucim/ Şi la Observaţia
baie noi pornim!” Surpriza comportam
Vom intra în sala de grupă entului
recitând cântecul caprei din Problema copiilor
„Capra cu trei iezi”. tizarea

DLC - „Ce ştii despre

animalele-personaje din
poveşti?” - joc didactic Pe grupe
(variantă), va porni de la Individual
exemple concrete:
recunoaşterea poveştii, a
personajelor, descrierea unor Planşe cu
trăsături ale acestora, analiza diagrame,
unor cuvinte şi expresii siluete, lipici,
întâlnite în poveşti şi va avea pensoane,
ca finalitate realizarea şerveţele,
diagramelor Venn – personaje jetoane- feţe
comune în poveştile: „Scufiţa vesele şi triste
Roşie” de Charles Perrault,
„Capra cu trei iezi” de Ion
Creangă, „Punguţa cu doi
bani” de Ion Creangă, Ursul
păcălit de vulpe” de Ion
Creangă, ”Coliba
iepuraşului”- poveste Frontal
populară, „Turtiţa” - basm Individual
popular, ”Căsuţa din oală” –
basm popular, ”Cei trei Diagram
purceluşi” de Serghei a Venn
Mihailov
Se vor realiza şase diagrame,
câte două de grup (echipele
sunt aceleaşi de la lucrul pe
sectoare). La terminarea Asigurarea
diagramelor, copiii vor feedbackul
verifica dacă au lucrat corect ui formativ
şi se vor autoevalua prin
lipirea feţei vesele sau triste
pe planşă.

Tranziţii: imitarea mersului

unor personaje „Mergem ca
vulpea: pâş, pâş” şi ne
aşezăm la mese, păstrând
aceleaşi echipe.
Rutine - ”Albinuţele se
pregătesc pentru activitatea
practică”
Explicati Materiale textile,
DOS – activitate practică: a lână, pene, hârtie
„Personaje din poveştile cu Demonst reciclabilă şi
animale” - aplicaţii cu raţia hârtie creponată,
87
 materiale textile, lână, pene, Exercitiu lipici, pensoane,
hârtie reciclabilă şi hârtie l şerveţele,
creponată. Munca Bagheta
Pentru a participa la independ fermecată Analiza
carnavalul din zăvoi, entă produselor
animalele vor fi înfrumuseţate activităţii
(aşa cum noi când avem o copiilor
ocazie deosebită, ne
îmbrăcăm în haine frumoase,
ne aranjăm, tot aşa şi
animalele au nevoie de
înfrumuseţare).
Le voi explica preşcolarilor
ce au de făcut, le voi arăta
cum se folosesc materialele şi Turul
instrumentele de lucru şi-i voi galeriei,
îndruma pe tot parcursul Dialogul
confecţionării acestor siluete.
Lucrările finalizate vor fi
5 aşezate în zăvoi.
Asigura Turul galeriei – verificarea
rea retenţiei îndeplinirii sarcinilor trasate Jetoane- feţe
şi a transfe de Zâna Poveştilor vesele şi triste
rului Frontal
ALA2 Pentru că au îndeplinit Bagheta Individual
cu succes obiectivele stabilite fermecată
la începutul zilei, copiii vor fi Observaţia
transformaţi în personaje şi comportam
vor participa la carnaval. entului
Copiii vor interpreta rolurile copiilor
din sceneta „Carnaval,
carnaval”, vor cânta şi vor Bagheta Asigurarea
dansa. fermecată, feedbackul
scrisoare, ui formativ
Surpriza finală – cu ajutorul Surpriza diplome
baghetei fermecate vom Analiza
descoperi în căsuţa din oală produselor
scrisoarea de felicitare da la activităţii
Zâna Poveştilor şi diplomele copiilor
pentru fiecare copil pentru
participarea la activitate.
Surpriza
Recompe
nsa

7. În luna mai am stabilit împreună cu psihologul şcolar o întâlnire cu părinţii pentru a

finaliza o activitate educativă de mare interes pentru copiii care sunt primul an la grădiniţă
„Familia şi grădiniţa împreună pentru socializarea copiilor”- consiliere, chestionar
Sinteza discuţiei:
- la grădiniţă, copiii învaţă să fie independenţi, nu mai sunt cocoloşiţi; ruperea de acest
mediu nu este un lucru benefic;

88
 - chiar şi câteva luni înseamnă mult în dezvoltarea imaginaţiei, a anumitor deprinderi
şi abilităţi;
- perioada de grădiniţă este temelia educaţiei de mai departe;
- în cazul în care copiii sunt educaţi „cu palma” într-o grădiniţă, aceştia ar putea căpăta
frica de acel loc, ba chiar efectele ar putea fi pe termen îndelungat;
- socializarea este esenţială încă de la această vârstă, competiţia şi lucrul în echipă care
vin o dată cu socializarea reprezintă un lucru benefic; singurătatea duce până la urmă la
marginalizare;
- învăţarea prin joacă este foarte importantă pentru copii; reuşita le dă acestora
încredere în forţele proprii;
- dacă un copil este retras de la grădiniţă există riscul ca el să devină ori introvertit ori
foarte agitat şi de neînţeles;
- relaţia părinte-copil este la fel de importantă ca şi mersul la grădiniţă; fără grădiniţă
copilul pierde socializarea şi creativitatea, dar şi părinţii au un rol esenţial în educarea şi
dezvoltarea copiilor.
La finalul discuţiei au fost distribuite chestionare părinţilor.

Chestionar pentru părinţi

La Grădiniţa nr. 1 Pechea se derulează un proiect în vederea identificării modalităţilor

de creştere a eficienţei procesului de socializare a copiilor. Părerile dumneavoastră sunt foarte
importante şi sunteţi invitaţi să vi le exprimaţi. Chestionarele sunt anonime, iar datele ramân
confidenţiale. Vă mulţumim pentru participare şi vă rugăm să răspundeţi la toate întrebările
din chestionar.
A. Relaţia părinte-copil
1. Cine se ocupă de educaţia copilului?
a. mama
b. tata
1. Sunt şi alte persone care se ocupă de educaţia copilului în familie (bunica, mătuşa, etc.)
2. Copilul relatează fără să fie întrebat tot ce se întâmplă la grădiniţă?
3. Ce probleme dificultăţi întâmpinaţi în educaţia copilului?
4. Faceţi des observaţii copilului?
5. Ce sancţiuni aplicaţi copilului dvs.?
6. Ce recompense acordaţi?
7. Cum vă apreciaţi stilul educativ?
89
 a. autoritar
b. democratic
c. libertate totală permisiv
8. Care este atitudinea copilului faţă de dumneavoastră?
a. iubitor, prietenos, sincer
b. retras, temător, fricos
c. indiferent
d. alte variante
B. Relaţiile cu alţi copii
1. Care sunt relaţiile copilului dvs. cu alţi copii?
a. izolat
b. agresiv
c. indiferent
d. dragoste şi prietenie
2.Într-un grup copilul dvs. devine spontan, conducătorul acestuia fiind ascultat de ceilalţi
membri?
3. Copilul dvs. obişnuieşte să împartă cu cei din jur mâncarea sau jucăria preferată?
C. Comportamentul copilului acasă
1. Când cineva din familie este trist, supărat, se întristează uşor şi copilul?
2. Cum reacţionează copilul dvs. atunci când a săvârşit o faptă rea?
3. Ce activităţi preferă copilul dvs.?
4. Ce activităţi nu îi plac copilului dvs.?
5. Caracterizaţi atitudinea copilului faţă de fraţi-surori(dacă e cazul)
a. înţelegător
b. indiferent
c. dominant
6. Implicaţi copilul în activităţi gospodăreşti?
7. Obişnuiţi să mergeţi cu copilul la spectacole, teatru?
D. Rolul grădiniţei în socializarea copilului
1. Ce activităţi apreciaţi cel mai mult din programul grădiniţei?
2. C are din activităţile organizate în grădiniţă consideraţi că au cel mai mare rol în
socializarea copilului?
3. Ce alte activităţi doriţi să se organizeze în grădiniţă?
4. Consideraţi că s-a adaptat cu uşurinţă copilul dvs.la programul grădiniţei?
5. Cum caracterizaţi relaţia educatoarei cu copilul dvs.?
90
6. Cum caracterizaţi relaţia educatoare-părinte?
7. Consideraţi necesară vizita cadrului didactic la domiciliu?
8. Copilul dvs. vine cu plăcere la grădiniţă?

Analiza şi interpretarea rezultatelor chestionarului

Având în vedere faptul că procesul de socializare a copilului nu se poate desfăşura
decât printr-o strânsă colaborare grădiniţă-familie, am dorit să aflu şi părerile părinţilor legate
de această latură importantă a vieţii preşcolarului.
În acest sens, părinţii au fost rugaţi să completeze un chestionar din care să pot trage
concluzii, sugestii vis-à-vis de relaţia părinte-copil, relaţia cu alţi copii, comportamentul
copilului acasă şi rolul grădiniţei în acest proces.
În ceea ce priveşte relaţia părinte-copil, din răspunsurile înregistrate reies următoarele
aspecte:
- părinţii sunt cei care se ocupă de educaţia copiilor, ei fiind ajutaţi doar în puţine
cazuri de alte persoane;
- copiii relatează despre activităţile desfăşurate în grădiniţă doar 50% din cazuri,
ei limitându-se, de cele mai multe ori, la răspunsuri nespecifice;
- principalele probleme pe care le întâmpină părinţii în educarea copiilor sunt
încăpăţânarea, lipsa de comunicare, neascultarea, starea de agitaţie; sunt însă şi părinţi (30%
din cazuri) care nu au identificat niciun fel de problemă;
- în cazul unor comportamente nedorite, cele mai întâlnite sancţiuni folosite de părinţi
sunt cearta, privarea de dulciuri, tv., jucării etc.;
- printre cele mai frecvente recompense acordate copiilor remarc: dulciurile, un joc
nou, plimbarea, desenele animate, laudele (în cazuri rare);
- cei mai mulţi dintre părinţi 75% îşi apreciază stilul educativ ca fiind unul democratic,
iar atitudinea propriilor copii faţă de ei înşişi o evaluează ca fiind iubitoare, prietenoasă,
sinceră.
- în privinţa relaţiilor cu alţi copii, părinţii consideră că există o bună relaţionare între
proprii copii şi ceilalţi colegi, prieteni. În general, părinţii au reuşit să evalueze corect
capacităţile unor copii de a deveni lideri de grup.
În planul comportamentului copilului în cadrul familial, rezultatele chestionarului
evidenţiază o serie de aspecte:
- cei mai mulţi dintre copii 80% dau dovadă de empatie în relaţiile cu ceilalţi membri
ai familiei;

91
 - în cazul săvârşirii unor fapte rele, printre reacţiile comportamentale ale copiilor cele
mai frecvente:sunt plânsul, sentimentul vinovăţiei, ascunderea faptei, supărarea;
- majoritatea părinţilor implică copiii în activităţi gospodăreşti.
Grădiniţa este văzută de părinţi ca un factor important în socializarea copiilor. Ca
atare, activităţile cu rol important în această direcţie au fost precizate ca fiind jocurile,
activităţile de educare a limbajului, dar şi întreg demersul instructiv-educativ în ansamblul
său. Printre sugestiile părinţilor, comunicarea deschisă cu copilul, dar şi excursiile sunt
considerate a avea o importantă valoare formativă.
Relaţia educatoarei cu părinţii este caracterizată ca fiind foarte bună sau apropiată
95%. De asemenea, din răspunsurile părinţilor a reieşit faptul că preşcolarii s-au adaptat cu
uşurinţă la programul grădiniţei 99%, ei venind cu plăcere în această instituţie.
Concluzii
Majoritatea părinţilor chestionaţi consideră că nu întâmpină probleme grave în
educarea copiilor, dar în acelaşi timp, recunosc că nu întotdeauna au timpul şi răbdarea
necesară procesului complex al socializării copilului.
Grădiniţa, prin programele de instruire pe care le presupune, dar şi prin condiţionările
sociale multiple, reprezintă pentru majoritatea părinţilor un factor decisiv cu rol facilitator
pentru experienţele sociale ulterioare ale copiilor.
8. Programul de parteneriat s-a încheiat în luna iunie cu prezentarea portofoliilor
copiilor. Portofoliul, numit în multe materiale de specialitate „cartea de vizită” a copilului
este un instrument evaluativ care permite educatoarei, şi nu numai, să urmărească progresul
copilului în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental pe parcursul unui interval de timp mai
îndelungat (un semestru, un an şcolar sau chiar pe parcursul perioadei preşcolare). Structurat
sub forma unei mape deschise în care în permanenţă se mai poate adăuga ceva, portofoliul
este un element flexibil de evaluare care permite fiecărui copil să lucreze în ritmul său
propriu, să-şi pună în valoare toate calităţile cu care este înzestrat. Scopul principal al
portofoliului nu vizează numai evaluarea, ci mai ales urmăreşte stimularea învăţării, notă dată
de implicarea directă a copiilor în alcătuirea portofoliilor.
Portofoliul a fost utilizat cu succes în activitatea cu părinţii, oferind o privire de
ansamblu asupra copilului şi activităţii desfăşurate de acesta în grădiniţă; părinţii au putut
observa progresele copiilor.
Pe parcursul anului şcolar am folosit cele mai eficiente modalităţi de implicare a
părinţilor în activitatea grădiniţei: organizarea atelierelor de lucru, ateliere interactive pe
diverse teme, ateliere de creaţie (activitate practică cu părinţii de confecţionare a diferitelor
materiale cu ocazia unor evenimente de “Ziua grădiniţei”, cu ocazia sărbătorii de Florii)
92
activităţi de consiliere psihopedagogică, participarea la diferite evenimente (serbarea de
Crăciun, spectacol, vizită la Grădina Botanică) cu semnificaţie afectivă pentru copii,
participarea la activităţi demonstrative.
Având în vedere că anii copilăriei sunt şi anii grădiniţei, specificul muncii educative
din grădiniţă presupune şi organizarea unor activităţi cu familia copiilor, nu fiindcă aceasta ar
căuta să se sustragă de la îndeplinirea atribuţiilor sale educative ci pentru că de foarte multe
ori nu ştie sau nu poate să facă acest lucru în condiţii corespunzătoare. Rolul familiei nu se
mai poate rezuma la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil, la asigurarea supravegherii
acestuia, ci trebuie văzută ca primul factor în educaţia şi instrucţia copilului şi un continuator
al cerinţelor impuse de practica educaţională instituţionalizată.
În acest sens am amenajat în grădiniţă împreună cu cadrele didactice, pe hol special
amenajat un colţ al părinţilor „Educaţia familiei”. Acest centru de informare furnizează
părinţilor informaţii cu privire la dezvoltarea fizică şi psihică a copilului lor, dar şi cu privire
la problemele generale legate de îngrijirea şi dezvoltarea copiilor mici. La bibliotecă am
aşezat cărţi de specialitate: „Mama şi copilul”, „Meseria de părinte”, „Mamă învaţă să mă
îngrijeşti”, „Prevenirea violenţei în familie”, „Cum se produc schimbările în educaţia
copilului”, lectorate pe diverse teme, reviste de modă, culinare, despre sănătate etc.
Dacă la început părinţii au acordat o atenţie mai mare revistelor de modă, în timp au
început să răsfoiască şi chiar să împrumute cărţi de specialitate, să contribuie la dotarea
bibliotecii cu materiale educative (cărţi, reviste, broşuri educative); iar acolo unde au avut
neclarităţi am asigurat consiliere părinţilor.
Tot în colţul dedicat părinţilor am afişat un panou intitulat „Invitaţie la dialog!”, în scopul
comunicării permanente şi sub aspectul anonimatului. Partea stângă a panoului am rezervat-o
problemelor ridicate de educatoare cum ar fi:
Sfaturi pentru părinţi!
Nu uitaţi ! Familia are rol decisiv în educaţia copilului.
Nu faceţi în faţa copilului nici un gest care nu v-ar place să-l facă copilul dumneavoastră.
Nu oferiţi nimic copilului fără să formuleze expresiile de politeţe: te rog, mulţumesc.
Nu-l lăsaţi să se ridice de la masă fără să spună mulţumesc pentru masă.
Obişnuiţi-l de mic să salute de câte ori este necesar.
Obişnuiţi-l ca seara, înainte de culcare, să spună o rugăciune.
Pentru a fi un copil civilizat obişnuiţi-l:
-Să-şi facă ordine în camera lui;
- Să adune singur jucăriile după ce s a jucat;
- Să se joace corect cu jucăriile;
93
- Să se joace civilizat cu alţi copii;
- Să cedeze jucăriile şi altor copii.
Pentru prevenirea îmbolnăvirilor obişnuiţi-l:
-Să se spele pe mâini după folosirea toaletei şi înainte de servirea mesei;
-Să spele fructele şi legumele înainte de a le consuma.
Părinţii au făcut cunoştinţă cu cele 10 reguli stabilite de specialişti din diferite domenii
(medici, pedagogi, psihologi, asistenţi sociali, profesori) pe care trebuie să le aibă în atenţie în
educarea copilului şi care le-ar trezi motivaţia de a fi părinţi mai buni:
- Să- ţi iubeşti copilul !
- Să -ţi protejezi copilul!
- Să fii un bun exemplu pentru copilul tău!
- Să te joci cu copilul tău!
- Să lucrezi cu copilul tău!
- Să laşi copilul să trăiască propriile experienţe de viaţă, chiar dacă suferă!
- Să -i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane!
- Să -l înveţi pe copil să fie ascultător!
- Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate
şi propriei experienţe!
- Să -i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire(călătorii, excursii, vacanţe, spectacole,
serbări în familie etc.) !
Aceste reguli au fost expuse la vedere, pentru a bate în subconştientul părinţilor ori de
câte ori vor da cu ochii în ele, urmând a fi materializate în practici parentale pozitive.
Partea din dreapta a panoului „Invitaţie la dialog!”am rezervat-o părinţilor, unde le-am
fixat următoarele titluri:
* Ce ştiţi despre copilul dvs.?
* Ce vă deranjează la copilul dvs.?
* Ce-i place mai mult copilului dvs.?
* Ce doriţi să aflaţi despre copilul dvs.?
* Cum apreciaţi activitatea din grădiniţă?
* Ce vă spun copiii despre educatoarea lor?
* Sesizări!
Părinţii au reacţionat prompt şi din primele „bileţele” afişate am aflat:
- copiii doresc mai multe poveşti;
- copiilor le place vocea blândă a educatoarei;
- părinţii sunt încântaţi de activităţile din grădiniţă;
94
- părinţii nu pot spune foarte multe despre educaţia copilului lor (ei sunt încântaţi de orice
manifestare a copilului);
- părinţii doresc mai multe excursii pentru copilul lor;
- copiii şi ar dori să petreacă mai mult în faţa calculatorului.
Odată cu afişarea acestui panou am început derularea parteneriatului educaţional
„Împreună pentru copiii noştri”. Prin acest program de parteneriat părinţii au învăţat cum
să se comporte cu copilul în situaţii diferite, în situaţii limite:
- să acorde atenţie copilului şi să aprecieze fiecare gest pozitiv al copilului;
- să ştie când trebuie să spună „nu” şi să interzică.
În urma interpretării tuturor răspunsurilor, am înţeles faptul că, la această vârstă,
părinţii îşi cunosc mai bine copiii decât la vârste mai mari. Le ştiu dorinţele, le cunosc
prietenii, le cunosc programul de grădiniţă şi comunică bine cu aceştia. Sunt şi câteva excepţii
pe care trebuie să le luăm ca atare. În aceste cazuri mă voi implica mai mult, voi alege cu grijă
temele lectoratelor cu părinţii, pentru a-i putea ajuta pe aceşti părinţi să înţeleagă necesitatea
cunoaşterii copiilor, rolul pe care trebuie să-l aibă un părinte în formarea personalităţii la
această vârstă. Eforturile pe care le depunem acum vor avea consecinţe pozitive mai târziu. Să
înţelegem cu toţii că nici un efort nu este prea mare când e vorba de „copiii noştri”, de
formarea caracterelor, a personalităţii, de pregătirea lor pentru viaţă.
Proiectul de parteneriat grădiniţă-familie „Împreună pentru copiii noştri!”, prin
metodele şi tehinicile interactive specifice şi-a propus sprijinirea socio-educativă a părinţilor
în vederea îmbunătăţirii relaţiei părinte-copil şi a celei grădiniţă-familie, precum şi în vederea
prevenirii situaţiilor de criză educaţională.
Analiza SWOT
Puncte tari:
- atragerea părinţilor către consiliere individuală;
- părinţii au beneficiat de răspunsuri şi alte întrebări;
- s-a cristalizat un nucleu de părinţi interesaţi de formare;
- s-a realizat un schimb de opinii între părinţi, privind metodele de educaţie a copiilor;
- implicarea activă a părinţilor în rezolvarea în parteneriat cu psihologul şcolar a problemelor
de educaţie;
- creşterea interesului părinţilor pentru procesul instructiv-educativ din grădiniţă;
- conştientizarea de către părinţi a propriilor probleme;
- învăţarea socială (părinţii şi au oferit soluţii unii altora);
- clarificarea statutului şi rolului psihologului.

95
Puncte slabe:
-scăderea frecvenţei părinţilor pe parcursul întâlnirilor;
- nerespectarea regulilor impuse la începutul primei întâlniri;
- lipsa unei culturi a muncii în grup la părinţi.
Oportunităţi:
- implicarea şi deschiderea educatoarelor către parteneriatul cu psihologii şcolari;
- mediatizarea rolului psihologului prin diverse emisiuni de educaţie parentală;
- existenţa unui interes pre-format pentru anumite tematici.
Ameninţări:
- lipsa de timp a părinţilor;
- săli inadecvate (lipsa unui spaţiu optim);
- teama de autodezvăluire în context de grup a părinţilor.

Concluzii
Răspunzând cerinţelor unei educaţii psihopedagogice complete, parteneriatul grădiniţă-
familie rămâne un deziderat prioritar, cu atât mai mult cu cât materializarea lui dovedeşte
practic că oferă avantaje tuturor părţilor implicate în procesul educaţional:
- părinţii au posibilitatea să şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în cadrul
microgrupului;
- părinţii înţeleg mai bine rolul lor educativ şi îşi însuşesc procedee pe care să le aplice în
educaţia copiilor;
- se stabilesc relaţii mai apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar părinţii,
cunoscându-se mai bine între ei, pot colabora mai uşor în luarea unor decizii importante în
activitatea grădiniţei.

ETAPA FINALĂ (POSTTEST)

În această etapă am aplicat întregului lot de subiecţi probe de evaluare finală care să
includă noţiunile studiate pe parcursul anului şcolar, cu scopul de a evidenţia progresul
înregistrat de copii datorită valorificării parteneriatului educaţional grădiniţă-familie.
În etapa a treia, de posttest, subiecţilor participanţi la experiment, copii de grupă
mijlocie, li s-au aplicat probele finale, cu un număr egal cu cele din etapa iniţială fiecărui
subiect.. Probele de evaluare finală sunt aproximativ identice cu cele din etapa iniţială,
diferenţa dintre acestea fiind aceea că probele finale au un grad de dificultate mai mare.

96
 Ca şi în etapa iniţială, am aplicat câte o probă fiecărei activităţi obligatorii din
grădiniţă, conform noului curriculum pentru învăţământ preşcolar.

Proba finală 1 aplicată la activitatea de Educarea limbajului

Conţinutul probei:”Cine este personajul?”-joc didactic
Obiective operaţionale
O1. să răspundă adecvat la ceea ce i se spune;
O2. să discute cu colegii şi cu educatoarea;
O3. să demonstreze înţelegerea textului apelând la diferite modalităţi de redare.
Itemi:
a) Pronunţă corect vocale şi grupuri de consoane;
b) Recunoaşte personajul şi povestea din care face parte;
c) Povesteşte în cel puţin două propoziţii momentul prezentat în imagini.
Punctaj maxim acordat:
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 2 puncte, la b) se vor acorda 2
puncte, iar la itemul c) se vor acorda 2 puncte, în condiţiile în care copiii vor rezolva
itemii propuşi.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt
necesare 5-6 puncte, pentru bine 3-4 puncte, pentru suficient 1-2 puncte.
Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total

Crt. copiilor
1. B.D. X X X 6Fb.
2. C.D. X X X 6Fb.
3. C.F. X X X 6Fb.
4. D.C. X X X 6Fb.
5. D.M. X X X 6Fb.
6. I.A. X X - 4B
7. I.A. - - X 2S
8. I.S. X X - 4B
9. M.A. X X X 6Fb.
10. M.A. X X X 6Fb.
11. M.C. - X - 2S
12. M.D. X X X 6Fb.
13. M.L. X X X 6Fb.

97
 14. M.V. X X X 6Fb.
15. N.A. X X X 6Fb.
16. P.D. - X X 4B
17. R.A. X X - 5B
18. R.D. X - X 5B
19. S.A. X X - 4B
20. S.A. X X - 4B
21. S.M. X X X 6Fb.
22. T.M. X X X 6Fb.
23. V.A. X X X 6Fb.
24. V.D. X X X 6Fb.
25. V.M. - X - 2S

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procente Nr.copii Procente Nr.copii Procente copii
15
60% 7 28% 3 12% 25

Tabelul nr.10. Rezultatele obţinute la proba de evaluare finală 1

Fig.8. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare finală 1

În urma comparării rezultatelor din etapa iniţială cu cea finală în cadrul acestei probe, se
observă că preşcolarii au obţinut rezultate mult mai bune în etapa finală, procentul celor care
au obţinut rezultate foarte bune este de 60%, iar cei care au obţinut rezultate slabe sunt în
procent de 12%, drept dovadă că aceşti copii ce necesitau sprijin, şi-au îmbunătăţit rezultatele

98
spre bine, având acum comportamente în dezvoltare iar la sfârşitul anului şcolar au înregistrat
un progres semnificativ.

Proba finală 2 aplicată la Activitatea matematică

Conţinutul probei:”Cine ştie mai bine?”- joc didactic
Obiective operaţionale:
O1. să construiască grupe de obiecte prin corespondenţa de unu la unu;
O2. să numere corect în limitele 1-5;
Itemi:
a) Numără crescător de la 1-5;
b) Încercuieşte grupa cu un număr dat de obiecte;
c) Desenează tot atâtea imagini câte obiecte sunt în grupa dată.
Punctaj maxim acordat:
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 2 puncte, la b) se vor acorda 2
puncte, iar la itemul c) se vor acorda 3 puncte, în condiţiile în care copiii vor rezolva
itemii sarcinilor propuse.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma rezolvării
itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt necesare 6-7
puncte, pentru bine 4-5 puncte, pentru suficient 1-3 puncte.
Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total

Crt. copiilor
1. B.D. X X X 7Fb.
2. C.D. X X X 7Fb.
3. C.F. X X X 7Fb.
4. D.C. X X X 7Fb.
5. D.M. X X X 7Fb.
6. I.A. X X X 7Fb.
7. I.A. X X - 4B
8. I.S. X - - 2S
9. M.A. X X X 7Fb.
10. M.A. X X X 7Fb.
11. M.C. X X X 7Fb.
12. M.D. X X X 7Fb.
13. M.L. X X X 7Fb.
14. M.V. X X X 7Fb.

99
 15. N.A. X X X 7Fb.
16. P.D. X - X 5B
17. R.A. X X X 7Fb.
18. R.D. X - X 5B
19. S.A. X X - 4B
20. S.A. X X - 7Fb.
21. S.M. X X X 7Fb.
22. T.M. X X X 7Fb.
23. V.A. - X X 5B
24. V.D. X X - 4B
25. V.M. X - - 2S

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procente Nr.copii Procente Nr.copii Procente copii

17 68% 6 24% 2 8% 25

Tabelul nr. 11. Rezultatele obţinute la proba de evaluare finală 2

Fig.9. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare finală 2

Comparând rezultatele din cele două etape, iniţială şi finală, aplicate în activitatea
matematică, se observă că procentul rezultatelor bune este mult mai mare în etapa finală,
astfel 68% dintre copii au obţinut calificativul foarte bine, 24% calificativul bine şi 8%
suficient, motivul fiind aplicarea unor metode menite să le dezvolte capacitatea de a înţelege
şi utiliza numerele şi cifrele.

100
Proba finală 3 aplicată la activitatea de Cunoaşterea mediului

Conţinutul probei: Spune cine sunt!” – Joc didactic

Obiective operaţionale:
O1. să selecteze şi să grupeze imagini cu animale sălbatice şi domestice;
O2. să identifice 2-3 reguli de igienă şi comportare faţă de animale;
O3. să precizeze rolul animalelor pentru oameni.
Itemi:
a) Identifică şi denumeşte cel puţin două animale domestice şi două sălbatice;
b) Cunoaşte câteva reguli de comportare faţă de animale;
c) Denumeşte foloasele aduse de animale.
Punctaj maxim acordat
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 4 puncte, la b) se vor
acorda 4 puncte, iar la itemul c) se vor acorda 2 puncte, în condiţiile în care copiii vor
rezolva itemii sarcinilor propuse.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine sunt
necesare 7-10 puncte, pentru bine 4-6 puncte, pentru suficient 1-3 puncte.
Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total

Crt. copiilor
1. B.D. X X X 10Fb.
2. C.D. X X X 10Fb.
3. C.F. X X X 10Fb.
4. D.C. X X X 9Fb.
5. D.M. X - - 3S
6. I.A. X X X 9Fb.
7. I.A. X - X 6B
8. I.S. X X X 9Fb.
9. M.A. X X X 9Fb.
10. M.A. X X X 9Fb.
11. M.C. X - - 3S
12. M.D. X X X 9Fb.
13. M.L. X X X 8Fb.
14. M.V. X X X 10Fb.
15. N.A. - - X 2S
16. P.D. X X X 10Fb.
101
 17. R.A. X X X 9Fb.
18. R.D. X - X 6B
19. S.A. X X X 9Fb.
20. S.A. X - X 6B
21. S.M. X X X 9Fb.
22. T.M. X - X 6B
23. V.A. - X X 6B
24. V.D. - X X 6B
25. V.M. X - X 6B

Foarte bine Bine Suficient Total

Nr.copii Procente Nr.copii Procente Nr.copii Procente copii

15 64% 7 28% 3 12% 25

Tabelul nr.12. Rezultatele obţinute la proba de evaluare finală 3

Fig.10. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare finală 3

În urma comparării rezultatelor din etapa iniţială cu cea finală în cadrul acestei probe,
se observă că preşcolarii au obţinut rezultate mult mai bune în etapa finală, procentul celor
care au obţinut rezultate foarte bune este de 64%, iar cei care au obţinut rezultate slabe sunt
în procent de 12%, drept dovadă că prin activităţile desfăşurate la această disciplină şi-au
însuşit cunoştinţe despre unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (corpul uman,
plante, animale, obiecte).

102
Proba finală 4 aplicată la activitatea de Educaţie pentru societate
Conţinutul probei: ”Fata babei şi fata moşneagului”- Joc didactic
Obiective operaţionale:
O1. să aibe iniţiativă în executarea unor treburi zilnice;
O2. să-şi prezinte membrii familiei;
O3. să precizeze profilul moral al personajelor dintr-o poveste.
Itemi:
a) Îşi manifestă dorinţa de a ajuta la strângerea jucăriilor;
b) Precizează care sunt membrii familiei sale;
c) Denumeşte personajul considerat a fi bun.
Punctaj maxim acordat:
La îndeplinirea sarcinilor de la itemul a) se vor acorda 2 puncte, la b) se vor
acorda 2 puncte, iar la itemul c) se vor acorda 4 puncte, în condiţiile în care copiii vor
rezolva itemii sarcinilor propuse.
Calificativul acordat în funcţie de cumulul de puncte:
Calificativele se vor acorda în funcţie de numărul de puncte cumulat în urma
rezolvării itemilor propuşi, astfel pentru obţinerea calificativului foarte bine- sunt
necesare 6-8 puncte, pentru bine- 4-5 puncte, pentru suficient- 1-3 puncte.
Rezultatele obţinute la această probă sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Nr. Iniţialele Item 1 Item 2 Item 3 Total

Crt. copiilor
1. B.D. X X X 8Fb.
2. C.D. X X X 8Fb.
3. C.F. X X X 8Fb.
4. D.C. X X X 8Fb.
5. D.M. X - - 2S
6. I.A. X X - 4B
7. I.A. - X - 2S
8. I.S. X X X 8Fb.
9. M.A. X X - 4B
10. M.A. X X X 8Fb.
11. M.C. X X X 8Fb.
12. M.D. X X X 8Fb.
13. M.L. X X - 4B
14. M.V. X X X 8Fb.
15. N.A. X X X 7Fb.
16. P.D. X X X 7Fb.
103
 17. R.A. X X X 8Fb.
18. R.D. X X X 8Fb.
19. S.A. X X X 7Fb.
20. S.A. X X X 8Fb.
21. S.M. X X X 8Fb.
22. T.M. X X - 4B
23. V.A. X X X 7Fb
24. V.D. X X X 8Fb
25. V.M. X X - 4B

Foarte bine Bine Suficient Total

Procente copii
Nr.copii Procente Nr. copii Nr. copii Procente

19 76%
4 16% 2 8% 25

Tabelul nr.13. Rezultatele obţinute la proba de evaluare finală 4

Fig.11. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la proba de evaluare finală 4

Comparând rezultatele din cele două etape, iniţială şi finală, aplicate în activitatea de
educaţie pentru societate, se observă că procentul rezultatelor bune este mult mai mare în
etapa finală, astfel 76% dintre copii au obţinut calificativul foarte bine, 16% calificativul bine
şi 8% suficient, motivul fiind aplicarea unor metode menite să contribuie la educarea
trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă
de ceilalţi. Analizând rezultatele testelor finale se observă că nivelul de cunoştinţe la
preşcolari sunt mult mai predominante, de cât în timpul evaluării iniţiale. Astfel mai mult de
jumătate dintre copii au obţinut rezultate foarte bune în urma aplicării probelor finale. Puţini
copii sunt care au evoluat foarte puţin, motivul fiind mediul de provenienţă al fiecăruia şi
cultura din mediul familial.

104
 Comparând procentele în urma probelor de evaluare finală, se observă că 68% dintre
copii au obţinut calificativul “Foarte bine”, 24% au obţinut calificativul “Bine”, iar 8%, au
obţinut calificativul “Suficient”. Aceste procente obţinute în urma probelor finale, le-am
reprezentat în figura de mai jos.

Figura nr.12. Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute la probele de evaluare finală

Rezultatele obţinute -prelucrare şi interpretare

Pentru a arăta nivelul progresiv al rezultatelor, obţinute în urma demersului
formativ aplicat pentru dezvoltarea capacităţilor cognitive-intelectuale ale
preşcolarilor, prin valorificarea parteneriatului educaţional grădiniţă-familie, am
comparat rezultatele obţinute în posttest.

Compararea rezultatelor este redată în tabelul de mai jos.

Foarte bine Bine Suficient

Proba
Procente Procente Procente
Pretest 41% 35 % 23 %
Posttest 68% 24 % 8%

Tabelul nr.14. Compararea rezultatelor din pretest cu cele din posttest

Tabelul nr.15. Comparaţie între nivelul de performanţă atins de preşcolari la începutul

şi la finalul cercetării

105
 Nr. Iniţialele Nivel de Nivel de
Crt. copiilor performanţă performanţă
iniţial final
1. B.D. Fb. Fb.
2. C.D. Fb. Fb.
3. C.F. Fb. Fb.
4. D.C. Fb. Fb.
5. D.M. S B
6. I.A. S B
7. I.A. S S
8. I.S. S B
9. M.A. Fb. Fb.
10. M.A. Fb. Fb.
11. M.C. B B
12. M.D. B Fb.
13. M.L. Fb. Fb.
14. M.V. Fb. Fb.
15. N.A. S B
16. P.D. B B
17. R.A. Fb. Fb.
18. R.D. B Fb.
19. S.A. B Fb.
20. S.A. B Fb.
21. S.M. Fb. Fb.
22. T.M. B Fb.
23. V.A. B Fb.
24. V.D. B Fb.
25. V.M. S S

După cum se observă din tabelele cu rezultate comparate, progresul preşcolarilor

este vizibil semnificativ între etapa iniţială şi cea finală.
Copiii care iniţial se încadrau sub nivelul minimal au avut la finalul cercetării
comportamente în dezvoltare atingând nivelul mediu de performanţă (excepţie făcând
cei doi copii cu probleme de sănătate ), iar cei care iniţial aveau un nivel mediu, au
atins acum nivel maxim de performanţă.
Comparând rezultatele pe categorii de activitate, putem spune că rezultatele obţinute în
posttest sunt semnificativ crescute faţă de rezultatele obţinute în pretest, deoarece în urma
descoperirii nivelului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, în etapa formativă am aplicat o
serie de metode moderne dar şi tradiţionale menite a le dezvolta şi valorifica cunoştinţele în
diferite domenii, prin diferite activităţi individuale şi de grup în parteneriat cu familia.

106
Compararea rezultatelor pe tipuri de probe aplicate pe diferite tipuri de activităţi o voi
reprezenta în tabelul de mai jos.

Categoria de Pretest Posttest

activitate FB B S FB B S

Educarea limbajului 48% 32% 20% 60% 28% 12%

Activitate 36% 40% 24% 68% 24% 8%

matematică

Cunoaşterea 36% 40% 24% 64% 28% 12%

mediului

Educaţie pentru 36% 32% 32% 76% 16% 8%

societate

Tabelul nr.16. Compararea rezultatelor pe tipuri de probe aplicate pe categorii de activităţi

Compararea acestor rezultate, din cele două etape ale experimentului se pot observa în figura
de mai jos.

Figura nr. 13. Compararea rezultatelor din pretest cu cele din posttest

În probele iniţiale şi probele finale, după cum se observă, există diferenţe

procentuale, semnificative în rezultatele probelor aplicate.Astfel, la toate probele, rezultatele
au fost vizibil crescute în cadrul probelor finale. În figura 13 se observă clar că s-a înregistrat
un salt semnificativ, la nivelul subiecţilor, în urma supunerii acestora experimentului vizând
dezvoltarea capacităţilor cognitiv-intelectuale la preşcolari prin valorificarea parteneriatului
educaţional grădiniţă-familie.

107
 Din probele administrate şi rezultatele obţinute am desprins faptul că nivelul cunoştinţelor
elevilor este vizibil crescut, în comparaţie cu probele aplicate în partea iniţială Aceste
rezultate confirmă faptul că strategiile didactice utilizate în timpul experimentului şi-au atins
scopul de a dezvolta capacităţi cognitiv- intelectuale ale preşcolarilor şi de a obţine rezultate
superioare în activitatea de învăţare.
Jocul didactic şi activităţile propuse în programul de parteneriat mi-a oferit prilejul de a
atinge obiective importante ce ţin de latura formativă, dar şi de cea informativă în
dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar.
Jocul evită achiziţiile de tip receptiv-reproductiv, solicitând procesele psihice de
cunoaştere la nivel operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii
cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate.
Figura numarul 13, care prezintă comparativ rezultatele obţinute în urma administrării
probelor iniţiale şi finale ne permit să concluzionăm că în urma experimentului desfăşurat se
confirmă ipoteza conform căreia dacă în ciclul preprimar se desfăşoară activităţi în
parteneriat, atunci relaţia dintre grădiniţă şi familie se îmbunătăţeşte.
În urma activităţii observaţionale consider că prin implicarea directă a părinţilor în
cadrul activităţilor instructiv-educative desfăşurate în grădiniţă a putut fi transmisă o mare
parte din informaţiile cuprinse în curriculum pentru învăţământul preşcolar. Din materialul
prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea
capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie
una din sarcinile importante ale educaţiei în instituţiile preşcolare.

III.5. Concluzii
Parteneriatul educaţional grădiniţă-familie, care se derulează pe parcursul întregului an
şcolar, la grupa mijlocie, are ca notă specifică implicarea familiei sub două aspecte: părinţi
parteneri şi părinţi benefeciari ai proiectului.
În cadrul grupei noastre familia reprezintă un partener ideal, de aceea i-am oferit ocazii
frecvente şi variate de a se implica în program.
Pentru a realiza eficient programul am căutat să cunosc unele particularităţi ale
climatului familial din care provine copilul. Climatul familial poate facilita sau diminua
influenţele educaţionale exercitate de educatoare şi transformarea acestora în achiziţii psiho-
comportamentale la nivelul personalităţii copilului. În acest sens am considerat necesar
întocmirea fişei personale a copilului şi chestionare adresate părinţilor.
Dintre multiplele modalităţi de colaborare cu familia practicate şi care s-au dovedit a
avea un real succes sunt: lectoratele pe diverse teme prin care părinţii sunt mai bine informaţi
108
asupra problemelor educative şi de dezvoltare ale copilului; participarea părinţilor la
activităţile din grădiniţă-astfel părinţii au posibilitatea să cunoască nivelul de pregătire al
copilului, deprinderile însuşite, prietenii acestuia, să se familiarizeze cu metodele şi
procedeele folosite în grădiniţă; expoziţie cu lucrările copiilor - prilej de a-i familiariza cu
date importante despre evoluţia copiilor atât în plan artistic cât şi al bagajului de cunoştinţe.
Am urmărit în relaţia de colaborare grădiniţă- familie o mai bună cunoaştere a copiilor
de către părinţi, observarea copiilor în activitatea de zi cu zi a grădiniţei; îmbunătăţirea
relaţiilor dintre preşcolar şi părinţi; îmbunătăţirea relaţiilor educatoare-părinţi, părinţi-copii,
copii-educatoare; însuşirea unor aspecte teoretice privind educaţia copilului; implicarea
directă a părinţilor în activitatea instructiv-educativă (activităţi curente, jocuri, activităţi
extracurriculare, manifestări cultural-artistice); creşterea interesului faţă de copii (criterii de
apreciere a activităţii copiilor).
Parteneriatul grădiniţă-familie poate fi terenul unor relaţii educative din care fiecare
să fie beneficiar:copil, părinte, educator. Fiecare poate să înveţe şi să se simtă valorizat şi
important.
În urma analizei pe perioada evaluării efectuată pe baza datelor despre copii obţinute
prin fişa-chestionar, discuţii cu părinţii, observarea comportamentului copiilor, evaluarea lor
iniţială şi finală, s-au desprins următoarele particularităţi:
- sunt copii care prezintă nevoi speciale de adaptare; sunt capricioşi, agresivi,
manifestă încăpăţânare, nu sunt deprinşi cu respectarea cerinţelor ce le impune colectivitatea
din care face parte;
- unii părinţi pretind că-şi cunosc bine copiii, dar formulează cerinţe care depăşesc
capacitatea copiilor de a le înţelege şi îndeplini;
- alţi părinţi pun accent pe asigurarea condiţiilor materiale, copiii fiind frustraţi pe
plan afectiv;
- sunt părinţi care se bazează şi pretind doar intervenţia educativă a grădiniţei,
necunoscând strategii adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu copiii lor.
Prin activităţile proiectului, grădiniţa recunoaşte şi accentuează rolul părinţilor de
primii educatori, încercând să-i determine să-şi ridice semne de întrebare privind propriile
metode folosite în educaţia copilului. Programul vizează uşurarea adaptării copiilor cu
cerinţele microgrupului din care fac parte şi implicarea părinţilor în procesul instructiv
-educativ desfăşurat în grădiniţă.
Desfăşurarea unor activităţi în parteneriat cu părinţi în general şi în mod special cu cei
de la grupă mijlocie se realizează cu efort şi răbdare din partea ambelor părţi gradiniţă şi

109
familie. Rolul educatoarei este acela de a avea înţelegere pentru fiecare copil în parte şi de a
ajuta părinţii să depăşească anumite dificultăţi, ce li se par majore, acum la început de drum.
Multitudinea activităţilor educative desfăşurate cu copiii conduc la dezvoltarea
personalităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul înconjurător, cu diverşi factori
din societatea din care face parte.
Am urmărit în desfăşurarea programului de parteneriat implicarea permanentă a
părinţilor în activitatea grădiniţei şi nu doar când se ivesc problemele. Totodată, le-am oferit
acestora frecvent informaţii referitoare la copil. Ei trebuie să ştie care este scopul
programului educativ la care participă copilul lor, care sunt obiectivele urmărite şi să fie la
curent cu politicile educaţionale ale grădiniţei. Pornind de la obiectivul principal al
proiectului: antrenarea părinţilor în cunoaşterea activităţii din grădiniţă şi a cunoaşterii
propriilor copii pentru a putea aplica cele mai corecte strategii de educaţie atât în familie, cât
şi în instituţia preşcolară am obţinut rezultatele dorite (pe parcursul evaluării) în activităţile
cu preşcolarii. Părinţii s-au arătat interesaţi de programul educativ şi s-au implicat activ în
activităţile din grădiniţă după ce le-am prezentat importanţa acestui curs (program) de
consiliere.
În lucrarea de faţă am abordat teme de mare interes specifice grupei mijlocii: jocul
copilului preşcolar, socializarea copilului în vederea integrării în grădiniţă, activităţi
educative desfăşurate în grădiniţă în colaborare cu familia.
Activităţile desfăşurate în cadrul programului educaţional au abordat o suită de teme
care au adus în conştiinţa părinţilor:
-importanţa cunoaşterii personalităţii propriului copil;
- aprecierea corectă a comportamentului copiilor;
- măsuri şi soluţii pentru ignorarea sau limitarea comportamentelor negative;
- stabilirea unei relaţii pozitive între părinţi şi copii.
Parteneriatul dintre grădiniţă-familie reprezintă o primă experienţă relaţională şi de
colaborare a părinţilor cu persoanele profesioniste în domeniul educaţiei. Cei mai mulţi
părinţi manifestă deschidere, dorinţa de a colabora cu personalul grădiniţei, cu specialişti
(psiholog şcolar, logoped).
Pentru realizarea parteneriatului este esenţial ca părinţii să fie priviţi ca participanţi
activi, să fie atraşi în adoptarea deciziilor, să se recunoască şi să valorifice informaţiile date
despre copii. Părinţii şi educatorii au în egală măsură răspunderea eforturilor comune pentru
a dezvolta o relaţie de colaborare.
Dacă nu se intervine printr-un program de consiliere a părinţilor, de informare privind
modalităţile concrete prin care pot participa la educaţia copilului preşcolar, sarcina formării şi
110
educării acestuia, căzând numai în responsabilităţile grădiniţei, aceasta nu îşi va putea atinge
scopurile educaţionale, la standardele propuse, indiferent de calitatea serviciilor oferite şi în
acest scop am gândit şi proiectat acest parteneriat educaţional grădiniţă- familie.

CONSIDERAŢII FINALE. PROPUNERI PRIVIND EFICIENTIZAREA

RELAŢIEI GRĂDINIŢĂ- FAMILIE.

111
 Una dintre condiţiile fundamentale pentru realizarea optimă a procesului de
învăţământ este asigurarea unui sistem unitar de cerinţe în educarea copilului. Acest sistem
trebuie să fie respectat în egală măsură atât în grădiniţă cât şi în familie.
Acţiunea modelatoare din familie se împleteşte cu cea din grădiniţă, colaborarea
dintre cei doi factori fiind primordială. Comportamentul copilului, bunele deprinderi formate
în familie se consolidează în grădiniţă şi viceversa. Se impune legătura între grădiniţă şi
familie să se păstreze permanent, pentru faptul că educaţia nu este o problemă simplă şi
uşoară, ci una care comportă cunoştinţe pedagogice şi deprinderi sociale. Necesitatea
colaborării între familie şi grădiniţă este dictată de rolul grădiniţei în educaţia copilului, cât şi
a familiei de asigurarea respectării unor principii unice de educaţie, de folosirea aceloraşi
metode în procesul de educaţie şi adoptare a aceleaşi atitudini faţă de comportamentul
copiilor într-o situaţie sau alta. În concluzie, putem spune că un parteneriat eficient grădiniţă-
familie duce la crearea unor valori educative superioare, iar beneficiarul nu este altul decât
„copilul”.
Educaţia făcută de primii educatori- părinţii ca şi cea a grădiniţei, se răsfrâng asupra
tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale
ale acestuia.
Pentru a răspunde standardelor impuse de comunitate în ceea ce priveşte valorile şi
responsabilităţile familiei, vis-a-vis de personalitatea copilului, propun organizarea unor
cursuri sau programe pentru părinţi. Aceste cursuri sau programe încearcă să răspundă
experienţelor părinţilor în ceea ce priveşte abilităţile necesare creşterii şi educării copilului.
Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie şi instrucţie conform
posibilităţilor şi particularităţilor sale, părinţii trebuie antrenaţi în acest demers. Astfel, se pot
comunica părinţilor concluziile observaţiilor făcute, atrăgându-le atenţia asupra părţilor bune
ale personalităţii copiilor, dar şi asupra aspectelor ce trebuie înfrânate, stopate, ori călăuzite
spre altă direcţie. Familia trebuie convinsă că o bună educaţie în familie, şi nu numai,
depinde de stilul de viaţă al acestei, iar măsurarea efectelor influenţelor educative în funcţie
de timpul acordat de părinţi copilului este o practică greşită. Întotdeauna ambianţa, climatul
de familie, prin elementele sale concrete, influenţează în raport cu natura sa, personalitatea
copilului.
Activitatea cu părinţii ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului în
programul educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respectul
de sine, încredere în competenţele lor, făcându-i mai buni.

112
 Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între
familie şi grădiniţă, la o unificare a sistemului de valori, care poate avea un efect benefic
asupra copiilor, atunci când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii. Toţi părinţii au
nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi despre scopul de
bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în luarea
deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe
care o are grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora
modul în care îşi pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin
suplimentar în învăţare.
Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care
acţionează asupra copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe
care le implică acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin în grădiniţă pot avea dificultăţi
de adaptare, atât în sensul socializării, cât şi din punct de vedere intelectual, estetic, fizic.
Cauzele acestora se pot identifica de către educatoare, împreună cu părinţii. Atât părinţii
copiilor cu dificultăţi, cât şi ai celor cu dezvoltare firească, este bine să fie consultaţi pentru a
stabili programe educative, în care să se implice şi familia.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care activitatea
propusă conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor doi factori
educativi: consultaţii colective cu părinţii- în care sunt prezentate principalele aspecte ale
activităţii grădiniţei, mese rotunde; propaganda vizuală- afişarea diverselor materiale pe teme
de educaţie, în special materiale ce arată activitatea copiilor; vizitarea grădiniţei de către
părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii, alături de copiii lor, serbări.
Propun cadrelor didactice să participe la fiecare întâlnire pentru:
- a direcţiona dezbaterile şi stimula prezenţa părinţilor;
- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale
de specialitate de ultimă oră;
- să îndemne la lectură/studiu familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile
materiale de specialitate;
- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul
rezolvării situaţiilor de natură educaţională.
Grădiniţa poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate
bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de
o colaborare prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază grădiniţa şi familia.

113
 Parteneriatul educaţional trebuie privit ca un factor pozitiv care vine în sprijinul
dezvoltării instituţiei, presupunând participarea activă a tuturor celor implicaţi şi constituind
în acelaşi timp, un punct forte în vederea stabilirii unei interacţiuni constructive între
partenerii implicaţi.
Încă de la vârsta preşcolară, educaţia copilului este o acţiune care presupune schimb
de experienţe, de valori între adulţi, care îl susţin în dezvoltarea sa şi cu care intră în contact,
motiv pentru care trebuie acordată un regim prioritar, importanţa cuvenită partenerilor
educaţionali.
De aceea, în cadrul parteneriatului educaţional dorim să descoperim cheia unităţii de
acţiune ce deschide porţile succesului educaţional.

BIBLIOGRAFIE

114
 1. Alecu Simona „Metodologia cercetării educaţionale”, Ed. Fundaţiei Universitare
„Dunărea de Jos” Galaţi, 2005
2. Anghelescu Carmen, Stativă Ecaterina „Educaţie timpurie în România”, Ed. Vanemonde,
2004
3. Băran-Pescaru Adina „Familia azi. O perspectivă sociopedagogică”, Ed. Aramis, 2004
4. Băran-Pescaru Adina „Parteneriat în educaţie- familie, şcoală, comunitate”, Ed. Aramis,
2004
5. Constantin Narly „Pedagogie generală”, E.D.P., Bucureşti, 1996
6. Dolean Ioan, Dolean Dacian Dorin „Meseria de părinte”, Ed. Aramis, 2002
7. DR. Laura Schlessinger „Greşelile părinţilor îi pot distruge pe copii”, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti,2004
8. Drăgan I., Nicola I., „Cercetarea psihopedagogică”, Ed. Tipomur, Târgu-Mureş,1995
9. Dumitrana Magdalena „Copilul, familia şi grădiniţa”, Ed. Compania, 2000
10. Florea Nicoleta-Adriana, Surlea Cosmina-Florentina „Şcoala şi consilierea părinţilor”,
Ed. Arves, 2006
11. Gavra Rodica „Totul...pentru copil- ghid pentru educatoare şi directori”, Ed. Diana, 2008
12. Jinca Ioan, Istrate Elena „Manual de pedagogie”, Ed. Bic All, 2006
13. M.E.C. „Revista învăţământul preşcolar ½”, 2007
14. M.E.C.T. „Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3 -6/7 ani)”, 2008
15. M.E.C.T. „Împreună pentru copii: grădiniţa şi comunitatea”, Bucureşti 2008
16. M.E.C.T. „ Revista învăţământul preşcolar ½”, 2008
17. M.E.C.T. „Revista învăţământul preşcolar ¾”, 2008
18. Păun Emil, Iucu Romita „Educaţia preşcolară în România”, Ed. Polirom, 2002
19. Radu,T.Ion „Evaluarea în procesul didactic”, Bucureşti, E.D.P.,1996
20. Sava F., „Analiza datelor în cercetarea psihologică”, ASCR, Cluj-Napoca, 2004
21. Simon Anne Marie”Consiliere parentală”, Ed. Polirom, 2004
22. Stroe Anişoara „Teste de evaluare iniţială”, Ed. Aramis, 2003
23. Voiculescu Elisabeta „ Pedagogie preşcolară”, Ed. Aramis, 2003
24. Vraşmaş Ecaterina-Adina „Consilierea şi educaţia părinţilor”, Ed. Aramis, 2002
25. Vraşmaş Ecaterina-Adina „Intervenţia socioeducaţională ca sprijin pentru părinţi”, Ed.
Aramis, 2008

115
ANEXE

Anexa 1

116
 FIŞA DE OBSERVAŢIE 1

DATA: 20.09.2010
TIPUL DE ACTIVITATE: Educarea limbajului (verificare)
TEMA: “Camionul cu jucării” -joc didactic

Indicatori observaţionali
I INIŢIALELE Îndeplineşte acţiuni
NR.
COPIILOR
CRT. simple,ca răspuns adecvat Transmite un mesaj simplu
(verbal sau în cadrul jocului sau
comportamental) la ceea activităţilor de învăţare.
ce i se spune.
1 B. D. xx xx
2 C.D. xx xx
3 C. F. xx x
4 D.C. xx xx
5 D.M. x 0
6 I.A. x 0
7 I.A. 0 0
8 I.S. x x
9 M.A. x xx
10 M.A. x x
11 M.C. x x
12 M.D. xx 0
13 M.L. xx xx
14 M.V. xx xx
15 N.A. x x
16 P. D. xx x
17 R.A. x 0
18 R.D. xx x
19 S.A. xx x
20 S. A. xx x
21 S.M. xx xx
22 T.M. x x
23 V.A. x x
24 V.D. xx xx
25 V.M. 0 0
Legenda:
xx = comportamentele observate se repetă foarte des
x = comportamentele observate se repetă uneori
0 /- = comportamentele observate nu apar

Anexa 2

FIŞA DE OBSERVAŢIE 2
117
DATA: 22.09.2010
TIPUL DE ACTIVITATE: Activitate matematică (verificare)
TEMA: “Copiii harnici” joc-exerciţiu

Indicatori observaţionali
INIŢIALELE
NR.
COPIILOR
CRT.
Se implică constant în Dovedeşte capacitatea de a
rezolvarea sarcinilor. gândi şi găsi soluţii.

1 B. D. xx xx
2 C.D. xx x
3 C. F. xx x
4 D.C. xx xx
5 D.M. x 0
6 I.A. x 0
7 I.A. 0 x
8 I.S. 0 x
9 M.A. x x
10 M.A. xx xx
11 M.C. xx 0
12 M.D. xx 0
13 M.L. xx xx
14 M.V. xx xx
15 N.A. x 0
16 P. D. x 0
17 R.A. xx 0
18 R.D. xx x
19 S.A. x 0
20 S.A. xx xx
21 S.M. xx xx
22 T.M. x xx
23 V.A. x xx
24 V.D. x xx
25 V.M. x x

Legenda:
xx = comportamentele observate se repetă foarte des
x = comportamentele observate se repetă uneori
0 /- = comportamentele observate nu apar

Anexa 3
118
 FIŞA DE OBSERVAŢIE 3

DATA: 8.03.2011
TIPUL DE ACTIVITATE Activitate integrată (DLC +DOS- fixare)
TEMA: “Personaje din lumea fermecată a poveştilor cu animale”

Indicatori observaţionali
NR. F Participă cu interes şi se S Materialul didactic este
INIŢIALELE
CRT.
COPIILOR
implică uşor în munca perceput uşor şi bine.
de învăţare.

îî
1 B. D. xx xx
2 C.D. xx x
3 C. F. xx xx
4 D.C. xx xx
5 D.M. x xx
6 I.A. xx x
7 I.A. 0 x
8 I.S. x xx
9 M.A. xx x
10 M.A. 0 x
11 M.C. x xx
12 M.D. xx xx
13 M.L. x xx
14 M.V. x xx
15 N.A. x xx
16 P. D. x x
17 R.A. x xx
18 R. D. x xx
19 S.A. x xx
20 S. A. 0 x
21 S.M. xx xx
22 T.M. xx xx
23 V.A. xx 0
24 V.D. xx xx
25 V.M. 0 x
Legenda:
xx = comportamentele observate se repetă foarte des
x = comportamentele observate se repetă uneori
0 /- = comportamentele observate nu apar

Anexa 4

FIŞA DE OBSERVAŢIE 4
119
 DATA: 6.06. 2011
TIPUL DE ACTIVITATE: Cunoaşterea mediului (verificare)
TEMA: “Spune cine sunt!” - joc didactic

A Indicatori observaţionali
INIŢIALELE
NR. A Argumentează bine soluţiile
COPIILOR
CRT. Încadrarea imaginilor în g găsite.
categoria corectă.

1 B. D. xx xx
2 C.D. xx x
3 C. F. xx xx
4 D.C. xx xx
5 D.M. x 0
6 I.A. xx x
7 I.A. x x
8 I.S. xx xx
9 M.A. xx x
10 M.A. xx xx
11 M.C. x 0
12 M.D. xx xx
13 M.L. xx xx
14 M.V. xx xx
15 N.A. 0 x
16 P. D. xx xx
17 R.A. xx xx
18 R.D. x x
19 S.A. xx x
20 S. A. x x
21 S.M. xx xx
22 T.M. x x
23 V.A. x xx
24 V.D. x xx
25 V.M. x 0
Legenda:
xx = comportamentele observate se repetă foarte des
x = comportamentele observate se repetă uneori
0 /- = comportamentele observate nu apar

Anexa 5

FIŞA DE OBSERVAŢIE 5

120
DATA: 14.06.2011
TIPUL DE ACTIVITATE: Educaţie pentru societate (verificare)
TEMA: “Fata babei şi fata moşneagului”- joc didactic

II Indicatori obseraţionali
NR. INIŢIALE
CRT. COPII
Face asocieri între cunoştinţele Utilizează cuvinte noi
acumulate şi cele noi. în contexte adecvate.

1 B. D. xx xx
2 C.D. xx xx
3 C.F. xx xx
4 D.C. xx xx
5 D.M. x 0
6 I.A. xx 0
7 I.A. x 0
8 I.S. xx xx
9 M.A. xx x
10 M.A. xx xx
11 M.C. xx xx
12 M.D. xx xx
13 M.L. xx x
14 M.V. xx xx
15 N.A. xx xx
16 P.D. xx xx
17 R.A. xx xx
18 R. D. xx xx
19 S.A. xx x
20 S. A. xx xx
21 S.M. xx x
22 T.M. xx 0
23 V.A. xx x
24 V.D. xx xx
25 V.M. x 0
Legenda:
xx = comportamentele observate se repetă foarte des
x = comportamentele observate se repetă uneori
0 /- = comportamentele observate nu apar

Anexa 6

PROGRAM DE PARTENERIAT CU FAMILIA

“ ÎMPREUNĂ PENTRU COPIII NOŞTRI “
121
ARGUMENT

Într-o societate care evoluează sub imperativul schimbărilor permanente în toate

domeniile, care solicită individului abilităţi de adaptare rapidă la situaţii noi, educaţia trebuie
să răspundă în primul rând nevoilor individuale, asigurând în acelaşi timp şansele de
integrare şi dezvoltare socială personală. Una din pârghiile de intervenţie care acţionează la
nivelul educaţiei preşcolare şi care pot susţine acest deziderat, este dezvoltarea unei relaţii
parteneriale grădiniţă-familie, definite printr-o comunicare reală, constructivă în interesul
copilului.
După cum bine se ştie familia este factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia
începe în familie de aceea legătura dintre grădiniţă şi mediul familial va trebui să se
întrepătrundă, iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viaţă al copilului, pentru a
putea colabora.
Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie, organizat corect, duce la o educaţie solidă, fără
pericolul de eşec şcolar mai târziu. Preşcolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalităţii
în formare a copilului, iar prezenţa familiei în cadrul grădiniţei va fi liantul între copil şi
mediul necunoscut iniţial.
„Împreună pentru copiii noştri” este un program de parteneriat grădiniţă-familie, care
urmăreşte construirea unor relaţii pozitive şi unificarea sistemului de valori care poate avea
influenţe benefice asupra copiilor preşcolari.
Familia şi grădiniţa au un interes comun: educaţia copilului şi pregătirea lui pentru
integrarea cu succes în viaţa socială şi mai târziu în şcoală. Rolul familiei nu se mai poate
limita doar la asigurarea condiţiilor de viaţă pentru copil, la supravegherea lui, ci trebuie
văzut ca factor principal în educaţia şi socializarea copilului precum şi ca un continuator al
cerinţelor impuse de practica educaţională.
Acestea sunt principalele motive care au dus la încheierea acestui parteneriat, adaptându-l la
cerinţele părinţilor şi la nivelul de vârstă al copiilor (3-4 ani).
SCOPUL:
- Eficientizarea relaţiei familie-grădiniţă;
- Informarea părinţilor cu privire la strategiile de cunoaştere a copilului;
- Stabilirea unor principii de bază ce trebuie respectate în formarea personalităţii copiilor,
precum şi a unor procedee de corectare a unor devieri comportamentale;
122
- Stimularea interesului părinţilor pentru activităţile desfăşurate în grădiniţă;
- Participarea activă a familiei, alături de educatoare, în „viaţa grădiniţei” precum şi în
activităţile extracurriculare.
OBIECTIVE:
- Consilierea părinţilor privind problematica educării copiilor;
- Formarea părinţilor în spiritul ideii de parteneri egali şi responsabili în educaţia
preşcolarului;
- Familiarizarea părinţilor cu strategii specifice procesului de învăţământ;
- Studierea unor cărţi, documentare, reviste de specialitate în vederea realizării unor
dezbateri pe teme date;
- Derularea unor activităţi specifice, pregătite pentru stimularea unor procedee de colaborare
între membrii;
- Convingerea părinţilor pentru a investi în dezvoltarea personală a copiilor şi în a grădiniţei
în ansamblu.
PARTENERI IMPLICAŢI:
- educatoare
- părinţi, bunici
- preşcolari de la grupa mijlocie
- învăţătoare
- psiholog şcolar
BENEFICIARI:
- Direcţi: copiii, părinţii, colectivul grădiniţei;
- Indirecţi: grupul familial lărgit, anturajul social al copilului, societatea.
MODALITĂŢI DE REALIZARE:
- consiliere educativă
- dezbateri
- lectorate
- atelier de lucru (lucrul în echipă, jocul de rol)
- atelier de creaţie
- activităţi demonstrative
- chestionare pe teme educaţionale
- serbări realizate în diferite momente ale anului
- implicarea părinţilor la activităţi curriculare şi extracurriculare
- antrenarea părinţilor în acţiuni gospodăreşti
- expoziţie foto cu lucrări ale copiilor/ părinţilor
123
 POPULARIZARE:
- invitaţii adresate partenerilor educaţionali implicaţi: învăţătoare, psiholog şcolar, logoped,
cadre didactice.
RESURSE UMANE:
- părinţi
- bunici
- preşcolari
- cadre didactice
- cadre specializate
RESURSE MATERIALE:
- materiale informative în domeniul educaţiei
- reviste de specialitate
- Psihopedagogia preşcolară
- pliante, fişe, broşuri educative
IMPLEMENTAREA PARTENERIATULUI:
- vizează aspecte psihologice aplicate în educarea copiilor pe care părinţii nu au de unde să le
ştie din experienţa personală;
- parteneriatul are impact pozitiv asupra conştientizării părinţilor pentru a se implica mai
mult şi mai activ în formarea copiilor.
MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI:
La fiecare întâlnire voi activa toţi părinţii să participe la dezbateri ca să exemplifice ceea ce
au constatat în aplicarea soluţiilor recomandate. De asemenea părinţii, vor fi stimulaţi să
coopereze între ei, să discute problemele specifice asemănătoare şi să contribuie fiecare cu
aport personal pentru evaluarea rezultatelor.
Se va urmări ca fiecare întâlnire să fie benefică pentru părinţi, iar evaluarea să îi stimuleze
pentru a participa mai departe.
Evaluarea proiectului s-a realizat prin: chestionare, acţiuni interactive, întâlniri relaxante,
alcătuirea unui „jurnal al părinţilor”, organizarea unui „colţ al părinţilor”.
DISEMINAREA REZULTATELOR: se realizează prin expuneri în cadrul sesiunilor de
comunicări, simpozioane, publicaţii.

CALENDARUL ACŢIUNILOR

Nr. Luna Activităţi Mijloc de realizare Persoane

Crt. propuse implicate

124
 Necesitatea Educatoare
1. Septembrie parteneriatului Participarea Părinţi
educaţional părinţilor la Bunici
grădiniţă- activităţi Copii
familie. curriculare.
„Ziua uşilor Consiliere
deschise” chestionar

„Copilul meu Educatoare

2. se joacă?” Activitate Psiholog
Octombrie interactivă(relatări, Părinţi
expuneri, dezbateri) Bunici
Invitaţie la Partciparea
teatru de părinţilor la
păpuşi activităţi
„Scufiţa extracurriculare.
Roşie”.
Educatoare
3. Noiembrie „Cum Atelier de Părinţi
susţinem o discuţii(de lucru) Bunici
bună integrare Dezbatere, masă Copii
a copilului în rotundă, jocuri de
grădiniţă?” rol, exerciţiul
plastic.

„În aşteptarea Serbare dedicată Educatoare

4. Decembrie lui Moş zilei de Crăciun. Părinţi
Crăciun!”. Bunici
Copii

5. Ianuarie „Metode şi Educatoare

procedee Lectorat Învăţătoare
pentru dezbateri Părinţi
corectarea Bunici
tulburărilor de
pronunţie”.
6. Februarie „Care este Atelier interactiv Educatoare
rolul lectorat, consiliere Părinţi
psihologic al Bunici
poveştilor?”
7. Martie Cadou de ziua Activitate Educatoare
mamei:” Ce au demonstrativă Învăţătoare
învăţat copiii Părinţi
la grădiniţă?” Bunici
Copii
8. Aprilie „De Ziua Atelier de creaţie Educatoare
grădiniţei Expoziţie foto cu Părinţi
confecţionăm lucrări ale copiilor/ Bunici
cadouri pentru părinţilor. Copii
cei dragi!”
9. Mai „Familia şi Consiliere Educatoare
grădiniţa chestionar Psiholog
împreună Părinţi
pentru Bunici
socializarea
copiilor”.

125
10. Iunie „Am reuşit Dezbateri, Educatoare
împreună!” concluzii Părinţi
Vizită la Bunici
Grădina Participare la Copii
Botanică. activităţi
extracurrriculare.

126
127
128
129
 Anexa 7

Încercuieşte grupa cu un număr dat de obiecte.

130
 Anexa 8

Denumeşte toate părţile corpului uman.

131
Anexa 9

132
 Anexa 10

Denumeşte personajul considerat a fi bun.

133
134
135
136
137
138
139