Pedagogia învățământului primar și preșcolar

CURS 1

CURRICULUMUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

I.1. Structura și conținutul curriculumului pentru educaţia timpurie

Analizat din triplă perspectivă – ca reprezentare, reprezentare a acțiunii și ca acțiune -
curriculumul pentru educația timpurie ipostaziază tendințele actuale în domeniu, valorificând
totodată potențialul și nevoile de dezvoltare a copilului preșcolar. Din acest punct de vedere
putem constata că atât la nivel structural, cât și al conținutului, curriculumul preșcolar
depășește paradigma liniară, statică și cumulativă tradițională, trecând la o abordare modernă
și dinamică, specifică realității educaționale actuale.
Astfel, componentele de bază ale actualului curriculum sunt:
 finalitățile învățământului preșcolar, ca principale ținte ce trebuie atinse în
intervalul 3-6/7 ani;
 activitățile de învățare ce trebuie realizate, ca ocazii de generare a unor experiențe
de învățare variate;
 comportamentele așteptate și conținuturile învățării, grupate în jurul a șase teme
curriculare majore și raportate la principalele domenii experiențiale;
 sugestiile metodologice, precum și
 timpul alocat instruirii, diferențiat pe cele două niveluri de vârstă.
Pentru o mai bună înțelegere a filosofiei actualului curriculum pentru educația
timpurie a copiilor de 3-6/7 ani, vom detalia structura acestuia, insistând pe conținutul
planului de învățământ și al programei activităților de învățare, ca principale documente
curriculare în care sunt obiectivate cerințele curriculumului și conținuturile acestuia.

I.2. Planul de învățământ

Asemănător tuturor treptelor de școlaritate, la nivelul învățământului preșcolar planul
de învățământ reprezintă un document curricular oficial, cu caracter reglator pentru activitatea
didactică a educatoarei, care reflectă concepția pedagogică actuală în materie de educație
realizată la nivelul grădiniței, în deplin acord cu tendințele europene în domeniu, cu
exigențele procesului de dezvoltare a copilului până la vârsta de 7 ani, precum și cu
obiectivele educației timpurii.
Structural, actualul plan de învățământ stabilește principalele categorii de activități de
învățare ce trebuie desfășurate în grădiniță, numărul acestor activități pe săptămână, precum și
numărul de ore dedicate acestora, diferențiat pentru fiecare tip de program al grădiniței
(program normal, program prelungit și săptămânal), precum și pentru fiecare nivel de vârstă
(nivelul I - 3-5 ani; nivelul II – 5-6/7 ani).
Principalele categorii de activități de învățare prevăzute a se desfășura în grădiniță
sunt: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități didactice alese și activități de
dezvoltare personală. Pentru o imagine mai clară, prezentăm structura planului de învățământ,
așa cum apare aceasta în documentele curriculare oficiale.

Plan de învățământ
Nr. de Nr.ore/tură, din norma
activităţi/săptămână cadrului didactic,
Intervalul Categorii de activităţi
dedicate categoriilor de
de vârstă de învăţare
ON OP/OS activităţi din planul de
învăţământ
Activităţi pe domenii
7 +7 2h x 5 zile = 10h
experienţiale
Jocuri si activităţi didactice
37 – 60 luni 10 +5 1,5h x 5 zile = 7,5h
alese
(3,1 - 5 ani)
Activităţi de dezvoltare
5 +10 1,5h x 5 zile = 7,5h
personală
TOTAL 22 +22 25h
Activităţi pe domenii
10 +10 3h x 5 zile = 15h
experienţiale
Jocuri si activităţi didactice
61 – 84 luni 10 +5 1h x 5 zile = 5h
alese
(5,1 - 7 ani)
Activităţi de dezvoltare
6 +11 1h x 5 zile = 5h
personală
TOTAL 26 +26 25h

(sursa: Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, MECT, București)

Acest plan de învățământ asigură echilibrul necesar între activitățile dirijate și cele
liber alese, între conducerea pedagogică și independenţa copiilor. De asemenea, după cum se
poate observa activitățile de învățare sunt aceleași pentru ambele grupe de vârstă, dar numărul
acestora, implicit numărul de ore alocate, în mod deosebit pentru activităţile pe domenii
experienţiale și activităţile de dezvoltare personală, crește la nivelul II, pregătind astfel
preșcolarul pentru programul școlar ulterior. De altfel, în documentele curriculare oficiale se
precizează faptul că pentru intervalul de vârstă 3-5 ani activitățile de învățare din grădiniță
trebuie să favorizeze dezvoltarea capacității de socializare a preșcolarului, implicit adaptarea
la mediul grădiniței, precum și dobândirea autonomiei personale. Pentru intervalul de vârstă
5-6/7 ani activitățile de învățare se vor axa în mod deosebit pe pregătirea copilului pentru
școală.

2
 Programul zilnic de activitate
O analiză atentă a planului de învățământ ne evidențiază clar faptul că acesta oferă
doar cadrul general, fără a stipula în amănunt și fără a impune o anumită ordine prestabilită a
activităților. Cert este că în programul zilnic de activitate trebuie să regăsim toate categoriile
de activități de învățare din planul de învățământ.
Caracterul reglator al planului de învățământ se evidențiază și prin prisma faptului că,
pornind de la acest plan cadru, fiecare educatoare își poate stabili o schemă orară proprie, un
program zilnic de activitate. Documentele curriculare oferă în acest sens modele orientative.
La acestea, adăugăm și noi exemplul orientativ al unei scheme orare și al unui program zilnic
al activităților din grădiniță1, pentru fiecare nivel de vârstă și tip de program al grădiniței.

Schemă orară (orientativă)

Grădinițe cu program normal
Nivel I (3-5 ani)
Repere orare Activități de învățare
7.30-8.30 Jocuri și activități didactice alese (ALA)
8.30-9.00 Activități de dezvoltare personală (ADP)
9.00-10.00 Activități pe domenii experiențiale (ADE)
10.00-10.30 Activități de dezvoltare personală (ADP)
10.30-11.30 Activități pe domenii experiențiale (ADE)
11.30-12.00 Jocuri și activități didactice alese (ALA)
12.00-12.30 Activități de dezvoltare personală (ADP)

Grădinițe cu program prelungit

Nivel II (5-6/7 ani) – activitate de după-amiază (tura a II-a)
Repere orare Activități de învățare
Jocuri și activități didactice alese (ALA)
12.30-14.30
Activități de dezvoltare personală (ADP)
14.30-17.30 Activități pe domenii experiențiale (ADE)

Program de activitate zilnică

Grădiniță cu program normal Nivel I - Nivel II
Repere Jocuri şi activităţi Activităţi pe domenii Activităţi de
orare didactice alese experienţiale dezvoltare personală
7.30 – 9.00 Jocuri şi activităţi - Rutina: Primirea copiilor
didactice alese (deprinderi specifice)
7.30 – 8.30
9.00 – 11.00 Rutina: Întâlnirea de
dimineaţă (15 min.)
8.30 – 11.30 Activitate pe domenii Rutina şi tranziţie: Ne
experienţiale pregătim pentru activiăţi

1 Modele propuse de inspector învățământ preșcolar Enache Oana, Inspectoratul Școlar Județean Galați
3
 (deprinderi de igienă
individuală şi colectivă,
deprinderi de ordine şi
disciplină, deprinderi de
autoservire)

Rutina: Gustarea (deprideri

specifice)
11.00 –12.30 Jocuri şi activităţi - Activitate opţională (singura
didactice alese de acest tip la nivelul I şi
11.30-12.30 ambele – în zile diferite -, la
nivel II)

Rutina și tranziţie: În aer

liber! (deprinderi de igiena
individuală şi colectivă,
deprinderi de ordine şi
disciplină, deprinderi de
autoservire)

Rutina: Plecarea acasă

(deprinderi specifice)

După cum se poate observa reperele orare, precum și ordinea activităților de învățare
au un caracter strict orientativ, fiind vorba despre un model posibil și nu un program impus,
fiecare educatoare având libertatea de a-și stabili propria schemă orară, în funcție de nevoile
copilului și de opțiunea proprie în ceea ce privește ordinea activităților de învățare. Cert este
că în documentele oficiale se solicită ca în programul zilnic să existe cel puțin o activitate de
mișcare (sau măcar o secvență), preferabil în aer liber.

I.3. Programa activităților din grădiniță

Reprezintă un document curricular oficial ce ilustrează conținutul învățământului
preșcolar, pentru fiecare nivel de vârstă în parte. Din punct de vedere structural, programa
pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani cuprinde: domeniile experiențiale,
grupate în jurul a șase teme majore, obiectivele cadru, obiectivele de referință,
comportamentele așteptate din partea preșcolarilor și sugestiile de conținuturi.
a) Domeniile experiențiale reprezintă practic domeniile de conținut, ariile în care
educatoarea va proiecta experiențele de învățare specifice și în care copilul va accesa
cunoștințele necesare la această vârstă, își va forma și dezvolta anumite deprinderi și
capacități necesare dezvoltării globale a acestuia. Regăsim aici domeniile: Limbă și
comunicare, Științe, Om și societate, Estetic și creativ și Psihomotric. În practica educațională
aceste domenii ele vor fi abordate în manieră integratoare, în acord cu cele șase teme
curriculare majore: Cine sunt/suntem?, Când, cum şi de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi

4
va fi aici pe pământ?, Cine și cum planifică/organizează o activitate?, Cu ce şi cum exprimăm
ceea ce simţim?, Ce şi cum vreau să fiu?
Aceste teme constituie cadrul general al conținuturilor, ca reper pentru proiectarea
tematică:
 Cine sunt/suntem? – accentul cade pe cunoașterea omului, la nivel individual și
social, a ceea ce îi este caracteristic din punct de vedere fizic și spiritual;
 Când, cum şi de ce se întâmplă? – vizează explicitarea caracteristicilor lumii fizice
și materiale, a raporturilor de cauzalitate dintre om și mediul natural;
 Cum este, a fost şi va fi aici pe Pământ? – accent pe cunoașterea elementelor de
istorie și geografie locală și globală, a aspectelor ce vizează mediul terestru și sistemul solar;
 Cine și cum planifică/organizează o activitate? – vizează utilitatea și importanța
acțiunilor omului la nivelul comunității;
 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? – vizează maniera în care individul se
raportează la sine și la ceilalți în plan afectiv-atitudinal, modul în care fiecare ne exprimăm
sentimentele și convingerile, atât în plan artistic, cât și al limbajului;
 Ce şi cum vreau să fiu? – vizeză explorarea muncii ca activitate umană și
importanța socială a acesteia, cunoașterea meseriilor și a responsabilităților omului în
societate, stabilirea opțiunilor de dezvoltare personală etc.
b) Obiectivele cadru au un grad ridicat de generalitate și vizează formarea unor
capacități și atitudini specifice fiecărui domeniu experiențial în parte, pe toată durata
învățământului preșcolar. Evaluarea gradului de atingere a acestor obiective va putea fi
realizată abia la sfârșitul ciclului de învățământ preșcolar.
De exemplu, pentru domeniul Limbă și comunicare curriculumul preșcolar prevede
următoarele obiective cadru:
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale;
 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic;
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;
 Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii
mijlocite de limbajul scris.
c) Obiectivele de referință decurg din obiectivele cadru, fiind practic explicitări ale
acestora, formulate în termeni de generalitate medie, pentru fiecare domeniu experiențial în
parte. Aceste obiective operează în sfera cognitivă, socio-afectivă și motrică și vizează

5
rezultatele aşteptate ale învăţării realizată în cadrul fiecărui domeniu experiențial. Oferim
câteva exemple de obiective de referință pentru domeniul Limbă și comunicare:
 Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a
înţeles;
 Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect;
 Să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie);
 Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris etc.
d) Comportamentele au rolul de a concretiza fiecare obiectiv de referință. Ele se
formulează pentru fiecare domeniu experiențial, nivel de vârstă și temă majoră.
Comportamentele sunt centrate pe copil, descriind schimbările pe care acesta trebuie să le
înregistreze în plan cognitiv, socio-afectiv sau motric. În fapt, acestea specifică standardul de
performanță așteptată din partea copilului, progresul acestuia la sfârșitul fiecărui nivel de
vârstă, în cadrul fiecărui domeniu experiențial.
De exemplu, în domeniul Limbă și comunicare, obiectivul de referință „să înţeleagă că
tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie)” vizează următoarele comportamente:
 Nivelul I (3-5 ani):
- îşi recunoaşte numele propriu oriunde îl întâlneşte şi, eventual, îl scrie cu
majuscule;
- „citeşte” succesiuni de imagini alcătuind o naraţiune pe baza lor etc.
 Nivelul II (5-6/7 ani):
- înţelege şi poate să spună că scrisul, cuvintele scrise dintr-o carte ne spun o
poveste, cele din ziare ne povestesc despre lucruri care se petrec în lume,
cuvintele din revistele sportive ne vorbesc despre sportivi etc.
- învaţă să „citească” imaginile dintr-o pagină de la stânga la dreapta şi de sus în
jos.
Comportamentele specificate în programă au caracter reglator și normativ, constituind
un reper pentru educatoare în stabilirea obiectivelor operaționale specifice fiecărei activități
de învățare.
e) Conținuturile învățării sunt prezentate în programă cu caracter sugestiv,
educatoarea având libertatea de a valorifica recomandările programei sau de a-și stabili
propriile conținuturi, în acord cu vârsta copiilor, tema majoră și domeniul experiențial.

Programa pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani constituie un document

de politică educațională ce se impune revizuit permanent, în acord cu nevoile de dezvoltare a
copilului și cu exigențele unei educații timpurii de calitate.
6
I.4. Caracteristicile reformei curriculare în învăţământul preşcolar
Actualul curriculum pentru învățământul preșcolar constituie rezultatul eforturilor de
revizuire a politicii educaționale în domeniu, de reașezare a ofertei curriculare a grădiniței în
conformitate cu disponibilitățile și nevoile de dezvoltare a copilului de 3-6/7 ani, de
compatibilizare cu învățământul preșcolar european, precum și de valorificare a unor practici
eficiente, specifice anumitor alternative educaționale. Toate acestea au loc în contextul mai
larg al educației timpurii, interesată și de valorificarea achizițiilor copilului din perioada
antepreșcolară.
Deși nu face referire la un segment al învățământului obligatoriu, prin structura și
conținutul său, actualul curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3-6/7ani reflectă
un proces consistent de analiză sistemică și funcțională. Suntem de părere că cele mai
importante noutăți impuse de reforma curriculară în învăţământul preşcolar vizează:
 mutarea accentului de pe conținuturile de învățare, pe obiective, ceea ce reflectă o
viziune curriculară modernă care are ca efecte principale: renunțarea la verbalismul excesiv și
promovarea unor metode de instruire adecvate vârstei copilului, individualizarea instruirii,
prin diversificarea experiențelor de învățare în conformitate cu potențialul fiecărui copil,
accentuarea caracterului ludic al activităților, în acord cu specificul învățării la această vârstă;
 proiectarea integrată a activităților de învățare, ceea ce obligă cadrul didactic să
nu rămână cantonat în paradigma tradițională a monodisciplinarității. Dimpotrivă, proiectarea
integrată impune abordarea domeniilor de cunoaștere într-o manieră deschisă posibilității
transferului experiențelor de învățare;
 proiectarea tematică, bazată pe subiecte sau evenimente din experiența cotidiană,
în acord cu temele majore din curriculum, ceea ce permite aprofundarea unor cunoștințe,
exersarea unor experiențe de învățare diverse, corelarea informațiilor dobândite în grădiniță și
în alte contexte;
 organizarea spațiului educațional pe centre de interes, modalitate de lucru
specifică activității integrate, care facilitează realizarea unor conexiuni reale, concrete, între
domeniile de conținut în cadrul activității didactice;
 diversificarea metodologiei instruirii, cu accent pe joc, precum și pe metode ce
favorizează învățarea prin cooperare și prin descoperire;
 reconsiderarea rolului evaluării didactice, al strategiilor evaluative, cu accentuarea
eficacității metodelor complementare, în mod deosebit al observației sistematice, precum și a
instrumentelor de înregistrare a progresului copilului;

7
  promovarea parteneriatului educațional cu familia și alți factori educativi, ca
modalități suplimentare prin care copilul poate explora diverse aspecte ale realității.
Este vorba despre schimbări ce angajează cadrul didactic într-un proces permanent de
eficientizare a activității didactice, ceea ce-i solicită creativitate, rigoare și o atenție deosebită
acordată copilului.
Per ansamblu, în opinia noastră actualul curriculum pentru învățământul preșcolar se
caracterizează prin:
 sistematizare și coerență, privite dintr-o dublă perspectivă: pe orizontală, la nivelul
învățământului preșcolar, prin structurarea cerințelor și activităților astfel încât să permită
progresul copilului, și pe verticală, prin integrarea optimă a domeniilor experiențiale în acord
cu parcursul școlar ulterior. De exemplu, domeniile experiențiale propuse în grădiniță își au
corespondent în ariile curriculare din ciclul primar. Acest aspect este valabil și în cazul
activităților de învățare, abordate disciplinar;
 flexibilitate, educatoarea având posibilitatea de a-și stabili conținuturile, precum și
de a-și proiecta programul zilnic de activitate;
 funcționalitate și relevanță, din perspectiva diversificării activităților de învățare și
a raportării acestora la nevoile de dezvoltare ale copilului;
 diferențiere și asigurarea unui parcurs individualizat, în cazul copiilor aflați în
același interval de vârstă;
 racordare la social, prin deschiderea către parteneriate educaționale cu
comunitatea.
Departe de a fi ideal, actualul curriculum pentru învățământul preșcolar își poate
demonstra eficacitatea prin alocarea tuturor resurselor necesare obiectivării prevederilor sale
în acțiuni concrete care să asigure dezvoltarea optimă a copilului și să-i ofere acestuia
posibilitatea de adaptare la cerințele învățării școlare.

Referințe bibliografice
Ausubel, D. P.; Robinson, F. G., 1981, Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia
pedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Crețu, T., 2009, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Iași
Doron, R; Parot, F., 1999, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti
Golu, F., 2009, Pregătirea psihologică a copilului pentru școală, Editura Polirom, Iași
Neveanu, P.P., 1978, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București
Piaget, J., 1965, Psihologia inteligenţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

8
Şchiopu, U.; Verza, E., 1995, Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Zlate, M., 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iaşi
*** Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008, MECT,
București
*** European Commission/EACEA/Eurydice/Eurostat, 2014, Key Data on Early Childhood
Education and Care in Europe. 2014 Edition. Eurydice and Eurostat Report. Luxembourg:
Publications Office of the European Union, disponibil pe website-ul
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/ (consultat în 11.07.2016)
*** Legea Educației Naționale Nr. 1/2011