Elena-Irina Vlad

FORMAREA CONDUITEI
MORAL-CIVICE LA COPIII
PREȘCOLARI
Corectură și copertă: Prof. Cristian Istrate
 Lucrarea de față reprezintă un material metodico-
științific care se adresează cadrelor didactice din învățământul
preșcolar, părinților cu copii de vârste mici și tuturor acelora
care sunt interesați de educația copiilor.
Conținutul acestei cărți este o aducere-aminte a
faptului că educarea copiilor nu se rezumă doar la cantitatea de
informații pe care cei mici o acumulează de la grădiniță și pe
tot parcursul școlarității. Educația este mai mult de atât, ea
înseamnă preocupare pentru a forma oameni cu virtuți morale,
cu caractere bune, iar cel mai bun exemplu în acest sens ar fi
propria noastră viață, a adulților care facem educație. Dar,
după cum se înfățișează societatea noastră, este clar că
schimbarea trebuie să se realizeze mai întâi la noi, cei mari.
Fiecare, în familia sa, la locul de muncă să lucreze cu
el însuși, după putința sa, luând exemplele cele bune, pentru a
putea să fie un model copiilor care ”au nevoie de pildă de
viață, căci prin aceasta li se poate spune mai mult decât prin
cuvinte. Copilul trebuie crescut, trebuie învățat în ascultare
mai cu seamă până la cinci ani. Trăsăturile de caracter
dobândite până atunci îi rămân apoi toată viața”, ne spune
Părintele Stareț Tadei de la Mânăstirea Vitovnița.
La final, doresc să aduc mulțumire și să transmit
gânduri bune, pline de recunoștință, tuturor acelora care m-au
ajutat și m-au inspirat prin propriul lor exemplu de viață, de
conduită moral-civică, spirituală și au pus o cărămidă în
formarea mea, atât profesională dar și ca om. Doamne ajută,
tuturor!

Autoarea,
Elena-Irina Vlad
 CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................... 7
Capitolul I – Dezvoltarea socială, emoțională și morală
a preșcolarilor. Formarea conștiinței și conduitei morale................ 11
I.1. Dezvoltarea socială ............................................................... 11
I.2. Dezvoltarea emoțională ......................................................... 15
I.3. Dezvoltarea morală ............................................................... 20
I.4.Formarea conștiinței morale ................................................... 23
I.5. Formarea conduitei morale.................................................... 26

Capitolul II – Strategii de formare moral-civică în preșcolaritate ... 30

II.1.Conținuturi moral-civice ....................................................... 30
II.2.Educația rutieră ..................................................................... 30
II.3.Educația ecologică ................................................................ 31
II.4.Educația pentru sănătate ....................................................... 31
II.5.Educația religioasă ................................................................ 32
II.6.Educația patriotică ................................................................ 34
II.7.Educația pentru incluziune socială........................................ 35
II.8. Modalități de realizare - metode și procedee de educație
morală .......................................................................................... 35
II.9.Povestirea morală .................................................................. 36
II.10.Memorizarea ....................................................................... 37
II.11.Povața.................................................................................. 38
II.12.Proverbele și zicătorile........................................................ 39
II.13.Dramatizările ...................................................................... 39
II.14.Convorbirea ........................................................................ 40
II.15.Lectura după imagini .......................................................... 40
II.16.Jocurile didactice ................................................................ 41
II.17.Studiul de caz ...................................................................... 42
II.18.Activitățile de tip outdoor ................................................... 42
II.19.Explicația ............................................................................ 43
II.20.Exemplul ............................................................................. 44
II.21.Exercițiul............................................................................. 45
Capitloul III – Cercetarea pedagogică ............................................. 47
III.1. Problema cercetării ............................................................. 47
III.2. Ipoteza de lucru .................................................................. 47
III.3. Obiectivele cercetării .......................................................... 48
III.4. Stabilirea eșantionului de preșcolari ................................... 48
III.5. Metode de cercetare utilizate .............................................. 48
III.6. Organizarea și desfășurarea propriu-zisă a cercetării ......... 50
III.7. Desfășurarea antrenamentului moral-civic ......................... 62
III.8. Concluziile cercetării/interpretări ..................................... 165

CONCLUZII.................................................................................. 167
BIBLIOGRAFIE ........................................................................... 169
ANEXE.......................................................................................... 172
 INTRODUCERE

Importanța educației moral-civice la preșcolari

Având în vedere degradarea societății actuale, privită

din perspectiva morală, socială, cred că este nevoie să urmărim
cu maximă atenție formarea conduitei moral-civice a copiilor
noștri. Cu toții ne dorim oameni de nădejde, în jurul nostru, pe
care să ne putem bizui, în diferite situații de viață, iar pentru ca
acest lucru să se întâmple, este bine să privim cu luare-aminte
la noi înșine, înainte de a educa pe ceilalți, să scoatem mai
întâi ”bârna din ochii noștri”, ca să putem vedea ”paiul din
ochii celorlalți”. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că e nevoie
de o îndreptare, ”curățare” personală, ca noi, la rândul nostru,
să putem forma, îndrepta, orienta pe celălalt, care în cazul de
față este copilul și nu de puține ori adultul, reprezentat de
părinte-părinți.
Este evident faptul că, educația morală trebuie începută
de timpuriu, chiar din primii ani și, în același timp, continuată
permanent, pe tot parcursul vieții. Chiar dacă s-a demonstrat
că se transmit genetic, pe calea eredității, calități și defecte de
la părinți la copii, nu trebuie pierdut din vedere sau
minimalizat rolul educației și al educatorului. Realizarea unui
echilibru între factorii ereditari, factorii de mediu și educație
este foarte important. Aceștia trebuie să conveargă, fără a se
exclude, spre un scop final, formarea unor indivizi, persoane
umane, capabile să se integreze în societate și având o
conduită morală, bazată pe principii și valori perene.
Vârsta preșcolară reprezintă o etapă în care copilul
începe să înțeleagă, puțin câte puțin, realitatea înconjurătoare
și tot acum începe să-și însușească comportamentele celor din

7
jur: părinți, educatori. Copilul începe să-și conștientizeze, într-o
oarecare măsură, greșelile și să întrebe adultul dacă a procedat
bine într-o anumită situație, sau dacă a fost cuminte.
Conștientizarea greșelilor vine ca rezultat al educației primite
acasă, dar și la grădiniță. Preșcolaritatea este, așadar, o etapă
extrem de propice prin care copilul să-și însușească, atât într-
un mod intuitiv cât și practic normele de comportare cele mai
importante, esențiale pentru formarea ca viitor adult. Familia și
grădinița, ca instituție specializată, au roluri foarte importante
în formarea morală și civică a copilului. În această etapă a
vieții, copilul este, încă, dependent de părinți, de educatoare și
de orice alt adult din jurul lui. Acesta este ca un magnet, care
atrage ceea ce este în jurul său, de aceea trebuie să avem grijă
și să fim consecvenți în atitudinile noastre față de el. La vârsta
preșcolară se formează cu multă ușurință automatismele, care
stau la baza deprinderilor de comportare. O activitate de
educație morală realizată sistematic, în grădiniță, va conduce
la formarea unor deprinderi elementare de comportare, care
fiind perfecționate vor deveni obișnuințe. Odată cu intrarea
într-un mediu organizat, sistematizat, cum este grădinița,
copilul va trăi primele lui experiențe sociale, dar și de viață
colectivă, în afara familiei, ieșind din rutina zilnică cu doi, trei
membrii. Aici, copilul va evolua din punct de vedere social,
comportamental, adaptându-și conduita la normele noului
mediu.
Grădinița are în vedere cultivarea unui tip comporta-
mental și moral, căutând să descopere preșcolarilor diverse căi
de comportare ca indivizi independenți, îngăduitori, cu respect
față de sine și de cei din jurul lor.Procesul educației morale
reprezintă o activitate complexă și conștientă, ce are în vedere
formarea convingerilor, sentimentelor și comportamentelor
morale și este cunoscută în grădiniță ca educație pentru
societate. Deși reprezintă un singur domeniu experiențial și
anume, Domeniul Om și Societate (DOS), totuși are o

8
extindere foarte mare și acoperă un conținut variat. Educația
pentru societate se face permanent, atât la activitățile pe
domenii experiențiale, cât și la activitățile activităților alese și
complementare, opționale și se realizează prin îmbinarea
adecvată a metodelor și procedeelor educative.
Printr-o permanentă preocupare de a găsi cele mai
eficiente modalități de realizare a obiectivelor educației pentru
societate și încercând să ieșim din interiorul rigid al unei
singure discipline prin găsirea valențelor interdisciplinare,
vom ajunge la acel tip de educație în care copilul să nu fie un
simplu obiect, ci un participant activ la construirea propriei
personalități și la cultivarea conștientă a atitudinilor de viață.
- Unități de competență și elemente de competență ale
domeniului dezvoltare socio-emoțională:
Educația moral-civică a copiilor preșcolari se integrează,
de fapt, în educația pentru societate, componentă a Domeniului
Om și Societate, care include omul, modul lui de viață,
relațiile cu ceilalți, dar și cu mediul social. Acest domeniu are
extindere și către alte domenii de cunoaștere, deoarece
educația pentru societate se face permanent în grădiniță, pe tot
parcursul programului zilnic, prin alegerea unor teme cu
conținut variat.
Instituția preșcolară este favorabilă pentru coordonarea
principiilor și acțiunilor morale. Astfel, copiii vor înțelege mai
ușor concepte precum adevărul, bunătatea, iubirea față de
ceilalți etc., atunci când le vor putea observa la nivel concret,
în acțiunile adulților cu care intră în contact. De asemenea,
formarea și dezvoltarea unei conduite temeinice și consistente
cu principii morale, va fi favorizată în activitățile de observare
și discutare împreună cu copiii a unor probleme cu conținut
moral.
Unitățile de competență, dar și elementele de compe-
tență specifice fiecărei unități în parte și în funcție de care este
structurată programa școlară, reies din noul ”Curriculum

9
pentru educație timpurie (copii de la naștere la 6 ani)”, din
2017, pag. 29:
1. Inițierea interacțiunilor cu adulții și cu copiii de vârste
apropiate:
1.1. Susținerea încrederii în adulții cunoscuți și interacțiu-
nea cu aceștia;
1.2. Formarea abilității de solicitare și primire a ajutorului
când are nevoie;
1.3. Inițierea unor interacțiuni pozitive cu copii de vârstă
apropiată.

2. Învățarea/fixarea comportamentelor prosociale, de acceptare

și respectare a diversității:
2.1. Exprimarea recunoașterii, aprecierii și respectării
asemănărilor și deosebirilor dintre oameni;
2.2. Însușirea și respectarea regulilor, înțelegerea efectelor
acestora;
2.3. Asumarea responsabilitățior, negocierea și participarea
la luarea deciziilor;
2.4. Manifestarea empatiei față de celelalte persoane.

3. Identificarea/descoperirea conceptului de sine:

3.1. Sprijinirea în realizarea autoaprecierii pozitive;
3.2. Promovarea unei imagini de sine corectă, cu caracte-
ristici specifice.

4. Reglarea autocontrolului și a expresivității emoționale:

4.1. Recunoașterea și exprimarea emoțiilor;
4.2. Gestionarea corectă a emoțiilor.
Din unitățile de competență enumerate mai sus, decurg
exemple de comportamente și activități de învățare, atât pentru
nivelul 0-3 ani, cât și pentru nivelul 3-6 ani.

10
 Capitolul I – Dezvoltarea socială, emoțională
și morală a preșcolarilor. Formarea conștiinței
și conduitei morale

În capitolul I, care reprezintă parte teoretică a acestei

lucrări, am folosit ca sursă de inspirație următorii autori:
Catrinel A. Ștefan, Kállay Éva ”Dezvoltarea competențelor
emoționale și sociale la preșcolari, Ghid practic pentru
educatori”; Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiș ”Piramida
cunoașterii, Repere metodice în aplicarea curriculumului
preșcolar”; Simion Mehedinți-Soveja ”Altă creștere - Școala
muncii”; Ioan Nicola ”Tratat de pedagogie școlară” și Emil
Verza, Florin Emil Verza ”Psihologia copilului”.

I.1. Dezvoltarea socială

Nu de puține ori, mi-a fost dat să întâlnesc persoane
care să asocieze succesul adaptării la mediul social cu nivelul
de dezvoltare intelectuală. Ba, mai mult, aceste persoane fac
parte din rândul părinților cu ai căror copii am intrat în contact,
ca educatoare. Menționez faptul că, sub nici o formă, nu duc la
limita inferioră, formarea și dezvoltarea intelectuală, care are
rolul ei bine determinat, dar, e bine să delimităm clar,
capacitate de adaptare socio-emoțională, de capacitatea și
nivelul de dezvoltare cognitiv. Cele două trebuie dezvoltate în
paralel, fără a se exclude una pe cealaltă. Nu înseamnă că o
persoană foarte bine dotată intelectual este neapărat capabilă
să se adapteze într-un anumit mediu social și nici nu îi
garantează succesul în viață. Cel mult, va avea rezultate foarte
bune la nivel școlar. Unele studii efectuate, în mod deosebit în
Statele Unite, au arătat că un număr mai mare de persoane

11
(elevi și studenți), care aveau un coeficient de inteligență cu
mult peste medie, au avut eșecuri în viața personală și
profesională, față de persoane cu un nivel mediu de inteli-
gență.( C.A. Ștefan, É. Kállay, 2010, pag.9 ). De aceea, este
bine să avem în vedere, să punem accent și să dezvoltăm
abilitățile sociale și emoționale, cât mai de timpuriu, neexclu-
zând, evident, nici dezvoltarea cognitivă.
Grădinița, este locul unde îmi desfășor activitatea, este
locul unde investesc emoții, sentimente și unde zi de zi ”am pe
mână”, o grupă de copii, cu care lucrez, mă joc, comunic și, în
același timp, mă străduiesc să-i învăț să se comporte adecvat
cu cei din jurul lor, copii de aceeași vârstă, adulți din mediul
apropiat. Dar, ce înseamnă oare ”comportament adecvat” și ce
presupune acesta, pare să reiasă din definiția competențelor
sociale și anume ”manifestarea unor comportamente adecvate
și acceptate din punct de vedere social, care au consecințe
pozitive asupra persoanelor implicate și permit atingerea unor
scopuri” ( C.A. Ștefan, É. Kállay, 2010, pag. 27 ). Comporta-
mentele sociale pe care copiii le dobândesc, în timp, reprezintă
rezultatul unui proces de învățare repetat zi de zi pentru a
deveni obișnuință și în final un fel de a fi ”social”, prin care
înțelegem principiile și normele de conduită socială, întipărite
în ”conștiința comună” a ființei umane.Noi, cadrele didactice,
avem datoria să formăm aceste comportamente sociale, să
cizelăm, împreună cu familia, viitorii adulți, capabili să
interacționeze pozitiv cu cei din jur, respectându-le libertatea
și nevoile.
În preșcolaritate, competențele sociale sunt împărțite
astfel: abilități interpersonale și abilități intrapersonale, după
cum reiese din ( C. A. Ștefan, É. Kállay, 2010, pag. 27 ).
Prin abilitățile interpersonale înțelegem modul prin
care copilul preșcolar intră în relație cu ceilalți copii prin
jocuri, cum inițiază interacțiuni cu ei, cum împarte diferite
jucării, cere și oferă ajutorul, își așteaptă rândul, utilizează

12
formule de adresare politicoase și chiar ajunge să rezolve
conflicte prin moduri și strategii adecvate vârstei.
Prin abilitățile intrapersonaleînțelegem capacitatea
preșcolarului de a respecta regulile și de a accepta, de a tolera
situațiile ce provoacă frustare.
Știm ca jocul este activitatea de bază a copiilor
preșcolari și reprezintă cea mai importantă modalitate de
învățare, având valoare informativă ridicată, căci prin joc,
copilul culege informații și exersează comportamentele
sociale. La vârsta de 3-4 ani vorbim despre jocul simbolic, prin
care copiii imită comportamentele părinților, educatorilor și
ale altor adulți din preajma lor și transformă unele obiecte, în
instrumente de joc. Tot la această vârstă, încep să
interacționeze mai mult cu ceilalți. La vârsta de 5-6 ani se
implică din ce în ce mai mulți copii în joc, copiii cooperează
mai mult între ei și apar jocurile cu reguli. Jucându-se unii cu
ceilalți copiii își dezvoltă capacitatea de a iniția interacțiuni, de
a comunica cu colegii de joacă. Prin interacțiunile pozitive
dintre copii, se ajunge la prietenie și astfel se rezolvă mai ușor
conflictele apărute și se dezvoltă abilitatea de a coopera.
Comportamente cum ar fi cererea și oferirea ajutorului,
așteptarea până vine rândul, utilizarea formulelor de politețe,
împărțirea jucăriilor sunt comportamente care sunt însușite de
copii, doar dacă au aceste modele, oferite de adulți. Copilul
observa comportamentul pe care un adult îl are în diferite
contexte sociale și îl copiază fie că este pozitiv sau negativ.
Noi trebuie să-i ghidăm, în permanență pe cei mici, având grijă
să corectăm întâi comportamentele noastre negative, și să
exersăm pe cele bune, spre folosul lor și al celor din jur.
Prin contextele sociale oferite sunt dezvoltate și
modelate abilitățile sociale intrapersonale, adică capacitatea de
adaptare în diferite situații sociale este strâns legată și
influențată de capacitatea de autocontrol. Pentru a ajunge la
controlarea propriului comportament, copilul trebuie să fi

13
dobândit abilități ce presupun reglarea emoțiilor. Cu alte
cuvinte, un comportament corect aplicat într-o situație
generatoare de frustrare este dependentă de toleranța la
frustrare a copilului respectiv. În cele mai multe situații trebuie
să învățăm copiii să nu reacționeze la primul impuls, care,
dacă nu este controlat ar putea genera conflicte. De exemplu,
dorința de avea aceeași jucărie este des întâlnită la gradiniță,
iar copiii ajung să se certe manifestând agresivitate și crize de
furie deoarece își doresc posesia aceluiași obiect. Tocmai aici
trebuie luate măsuri, la nivel emoțional, învățând copiii să
vorbească cu cel față de care ar putea avea o reacție
nepotrivită, cum ar fi, legându-ne de exemplul de mai sus, să
ceară într-un mod civilizat jucăria dorită sau să ofere altă
jucărie la schimb. Evident că, nu este facil acest parcurs,
pentru că întâlnim copii diferiți, unii care au, într-o oarecare
măsură, acest comportament exersat, iar alții deloc, fapt care
ne conduce la exersarea permanentă a abilităților sociale
interpersonale și intrapersonale.
Ne dorim copii sociabili, volubili, deschiși, capabili să
relaționeze normal cu ceilalți, fără a deranja sau a acapara pe
cei din jur, nu vrem copii retrași în carapacea lor, incapabili să
stabilească o relație de comunicare cu celălalt. Pentru a obține
astfel de rezultate, este necesar să lucrăm împreună cu familia
la acest capitol, fară să pierdem din vedere felul de a fi al
fiecăruia și să ținem cont de particularitățile temperamentale.
Nu toți copiii sunt deschiși la comunicare, unii pot fi mai
retrași, mai timizi, pe fiecare însă trebuie să-l ajutăm, astfel
încât noi, adulții, să ne mulăm după nevoia fiecăruia. Ideal ar
fi ca, fiecare să se simtă confortabil în societate, să-și găsească
locul, chiar dacă este mai vorbăreț sau mai timid, mai spontan
sau mai puțin spontan, important este să stabilească relații
normale fără a invada sau a se simți invadat de celălalt.
În grădiniță se lucrează foarte mult la acest aspect,
adică la socializare și reprezintă motivul principal pentru care

14
părinții își aduc copiii aici, mânați fiind de dorința ca cei mici
să învețe să socializeze și să se comporte potrivit cu cerințele
societății în care trăim. Nu forțăm pe nimeni să devină
sociabil, doar pentru că așa trebuie, scopul nostru este să
ajutăm, pe fiecare copil, în parte,să se integreze după felul de a
fi și putința sa, așa încât să devină un om de nădejde pentru cei
din jur.

I.2. Dezvoltarea emoțională

Când vorbim de dezvoltarea emoțională, la copiii
preșcolari, avem în vedere și dezvoltarea socială, adică
socializarea. Competențele emoționale și competențele sociale
sunt strâns legate, completându-se una pe cealaltă, adică
învățând copilul să socializeze prin diferite moduri (stând de
vorbă cu el, arătându-i cum să se comporte în diferite situații și
ce atitudine să adopte etc.), de fapt, îl ajutăm să-și dezvolte
competențele emoționale. Dar și invers există o influență, în
sensul că fără o stare emoțională, copilul (ființa umană, în
general) nu ar putea socializa, căci dacă nu ar simți, nici nu ar
fi capabil să inițieze și să mențină relațiile cu aproapele.
Pe parcursul vieții, emoțiile se schimbă odată cu
dezvoltarea omului, odată cu „închegarea” relațiior sociale.
Chiar daca emoțiile primare rămân, ele nu vor mai fi
evidențiate, deoarece, treptat, apare maturizarea emoțională. Pe
măsură ce copilul începe să aibe control asupra propriului
comportament, învățând să reacționeze conform unor conduite
sociale, atunci și emoțiile vor fi exprimate prin modalități mai
variate, dar și mai ”subtile”. Abilitatea de a conștientiza
emoțiile stă la baza achiziționării celorlalte competențe ( C.A.
Ștefan, É. Kállay, 2010, pag. 25 ). Dezvoltarea cognitivă și a
limbajului sunt strâns legate de dezvoltarea emoțională,
deoarece, în perioada preșcolară când copiii utilizează din ce în
ce mai mult exprimarea orală, se dezvoltă și abilitatea de a-și
exprima emoțiile și ideile, atât pe cele proprii cât și pe ale

15
celorlalți. Începând chiar cu vârsta de 3-4 ani, preșcolarii încep
să vorbească despre emoțiile lor. Este bine să învățăm copiii să-
și exprime emoțiile, celorlalți, să le verbalizeze deoarece acest
lucru îi ajută să caute soluții în situațiile conflictuale și în același
timp să accepte mai ușor punctul de vedere al celuilalt. La
vârsta de 3-4 ani copiii pot identifica stări emoționale, cum ar fi:
bucuria, tristețea, furia, frica și le pot recunoaște prin
intermediul expresiilor faciale. Incapacitatea sau dificultatea de
a recunoaște emoțiile la ceilalți ar putea duce la situații
conflictuale, de aceea este bine să învățăm copiii să identifice
corect starea unui coleg, de exemplu, care poate fi supărat și nu
dorește să se joace, iar supărarea să o interpreteze ca fiind furie
și de aici să se declanșeze un conflict.
În fiecare perioadă de dezvoltare sunt niște caracte-
ristici emoționale specifice. Copiii de până la vârsta de trei ani
își exprimă afecțiunea față de membrii familiei prin gesturi
afectuoase cum ar fi mângâierile, îmbrățișările devenind pose-
sivi atât cu jucăriile sau cu anumite jucării, dar și față de mama
sau de tata. Tot la această vârstă exprimă teama de despărțire
față de părinți și au frecvente accese de furie, ei nu-și pot da
seama că exprimarea în mod agresiv a furiei nu face decât să
intensifice și mai mult starea, de aceea adultul este cel care
trebuie să ghideze copilul reglându-i emoțiile.
Copiii de patru-cinci ani încep să înțeleagă diferența
dintre emoțiile pozitive și cele negative, căutând să exploreze
emoțiile celorlalți și ajutați fiind de o persoană adultă, încep să
înțeleagă cauzele diferitelor reacții emoționale. La această
vârstă sunt mai toleranți la frustrare, căutând soluții la proble-
mele lor. Acum, este debutul în ceea ce privește interesul
pentru moralitate, copiii făcând diferența între comporta-
mentele bune și comportamentele rele, explorând chiar ideea
de dreptate, de a fi corect.
La vârsta de șase-șapte ani se dezvoltă empatia, adică,
capacitatea de a ”te pune în locul celuilalt”, de a fi interesat și

16
de a înțelege pe cel de lângă tine. În această perioadă, copiii
înțeleg termeni precum: corectitudine, dreptate, morală etc,
adică își dezvoltă ”simțul moralității” ( L. Tătaru, A. Glava,
O. Chiș, 2014, pag. 319 ). Datorită unei maturizări emoționale,
copiii nu mai cer așa mult ajutorul adultului, identificând
singuri consecințele emoțiilor și înțelegând cauzele care duc la
anumite stări de emoție.
Printr-o permanentă atenție la emoțiile pe care le
manifestă cei mici, putem să intervenim, încurajând sau
corectând diferitele reacții. Este indicat să-i ajutăm, să-i
reglăm din punct de vedere emoțional, pentru a fi capabili să
manifeste comportamente normale în diferite contexte sociale
și pentru a deveni adulți echilibrați. În primul rînd, familia este
prima care trebuie să lucreze la echilibrul emoțional al
copilului și apoi grădinița să vină în completare cu atenție și
dragoste, suplinid cât se poate lipsa părinților, și nu invers. Nu
de puține ori am avut și avem la grădiniță copii cu probleme
emoționale și grave dezechilibre, care deși au dovedit o
dezvoltare intelectuală normală pentru vârsta lor, nu au reușit
să se integreze în colectivul de copii. Frustrările acumulate în
timp, fie din cauza lipsei de dragoste din familie, fie pentru că
timpul petrecut alături de copii este insuficient, mulți dintre ei
fiind instituționalizați de mici, în creșe, poate chiar de la
câteva luni sau trimiși în diverse alte locuri, duc, treptat, la
acel comportament deviant. Principalul motiv, pe care l-am
indentificat, foarte des, în majoritatea familiilor este lipsa de
timp, astfel copilul fiind privat de atenția cuvenită.Grupa mică,
știm că este mai dificilă, cei mai mulți copii se desprind de
familie, în principal de mamă, dar pentru un copil echilibrat
emoțional, după un timp, se va observa că reușește să se
adapteze, se desparte din ce în ce mai ușor de părinți, se
bucură când își întâlnește colegii și pe doamna educatoare,
învață să respecte regulile grupei, cu alte cuvinte se integrază
în colectivul de la grădiniță. La cealaltă categorie de copii,

17
care nu reușesc să se adapteze, observăm un comportament
dezechilibrat, nervos și agitat mai tot timpul. Am întâlnit copii
care-și manifestă frustrările prin agresivitate, față de colegi,
prin mușcat, trântit obiecte, folosind cuvinte nepotrivite, plâns
foarte mult. Toate aceste comportamente deviante, dacă nu se
corecteză în timp, vor deveni din ce în ce mai pronunțate, iar
pe măsură ce copilul crește și nu se iau măsuri adecvate, duc în
timp la delicvența juvenilă și mai târziu, la maturitate, la
comportamente dezadaptative din ce în ce mai grave și
periculoase pentru ei ca persoane și, evident, pentru cei din jur.
Trăirile afective sunt foarte importante și, personal,
consider că reprezintă componenta cheie la orice om, alături,
bineînțeles, de componenta cognitivă. Este necesar să ajutăm,
în primul rând părinții, să conștinetizeze faptul că de starea lor
emoțională depinde starea emoțională a copilului. Dacă eu, ca
părinte nu sunt așezat, într-o măsură acceptabilă, din punct de
vedere emoțional, am probleme interioare, sunt frustrat,
nemulțumit de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, de
societatea în care trăiesc și duc totul într-o latură negativă, în
mod cert voi transmite și copilului meu aceeași stare, pe care
el nu o va conștientiza, dar o manifesta prin tulburări de
comportament. Lipsa timpului petrecut cu copilul va duce,
sigur, la deviații emoționale. Copilul se simte împlinit în
familia sa, acolo se află centrul echilibrului său, dar într-o
familie care acordă timpul necesar și care la rândul ei are o
conduită și o conștiință morală sănătoasă. Grădinița ar trebui
să vină în completarea familiei, nu să o înlocuiască, noi
educăm copiii, îi modelăm frumos, le transmitem cunoștințe
conforme cu nivelul și particularitățile de vârstă și toate
acestea le facem cu dragoste, dar niciodată nu îi vom putea
înlocui pe părinți. Sunt mai puține cazurile în care problemele
si dezechilibrele emoționale pornesc de la cadru didactic, de
cele mai multe ori, problemele sunt în familii și de acolo
trebuie să înceapă rezolvarea. Din păcate, până să începem să

18
educăm copiii, întâi este necesar să educăm părinții prin ore
întregi de discuții, consiliere, ședințe cu părinții. Sunt puțini
cei care își recunosc problemele și care încearcă să facă o
schimbare cu ei înșiși. Sunt părinți care acceptă cu greu sau,
mai rău, nu acceptă, problemele copiilor lor, având tedință să
acuze mereu pe celălalt pentru neputința lor. Într-o societate în
care omul este încurajat, în permanență, să câștige din punct
de vedere material, să alerge după locuri de muncă bine plătite,
să-și petreacă timpul în tot felul de activități care să-i distragă
atenția de la el însuși, de la adevăratele sale trăiri interioare și
ale celor din jurul său, acesta va cădea, într-un final, pradă
stărilor de depresie, de surmenaj psihic și intelectual, mai pe
scurt, de neregăsire.
Mass-media, posturile de televiziune, pe lângă puținele
lucruri bune pe care le transmit, de cele mai multe ori prezintă
agresivitatea, violența, incultura, disputele politice, emițând,
astfel receptorului care este telespectatorul, de la copil la adult,
o mulțime de stări negative, de încurajare spre rău. Desenele
animate, cele mai multe dintre ele, au devenit modalități facile
de a-i învăța pe copii ce înseamnă să vorbești urât, să fii
violent, să fii agresiv când celălalt nu-ți face pe plac.
Avem nevoie de o reînoire morală, spirituală a
generațiilor de copii. Noi, înșine, avem de ”lucrat”, la firea
noastră, la pornirile interioare, care trebuie ”educate”. Valorile
adevărate, moștenite din moși-strămoși, trebuie căutate prin
lăzile de zestre de la bunici. Bunul-simț, respectul, cinstea ș.a.
sunt valori desuete pentru o anumită categorie de oameni. Nu
mai ești în pas cu societatea modernă, dacă te comporți cum se
cuvine. Toate acestea, noi educatorii, avem datoria să le
înlăturăm, prin toate mijloacele și să creem un cadru adecvat
interiorizării componentei morale, în structura personalității
copilului.
Ne dorim să formăm oameni pregătiți pentru viață așa
cum este ea, cu succesele și insuccesele ei. Cred că e nevoie să

19
le spunem copiilor că emoțiile negative sunt normale, nu să
fugim de ele ca și cum nu există, pentru că astfel fugim de
realitate, doar că acestea trebuie exprimate la locul și timpul
potrivit. Este bine să-i învățăm, să fie capabili să-și stăpâ-
nească emoțiile negative și nu să le suprime, adunându-le ca
într-o cutie, care atunci când se va umple va exploda. O
persoană care-și înăbușă trăirile negative, va ajunge treptat
să-și piardă capacitatea de a simți emoțiile pozitive. Pe un om
îl cunoști atunci când se exprimă fie negativ, fie pozitiv, așa și
pe copii să-i lăsăm să se exprime, cu măsură, în toate și să-i
învățăm să facă diferența între bine și rău, fapt pe care nu-l
poate face decât dacă experimenteză și emoțiile pozitive, dar și
pe cele negative.
Scopul nostru educativ este acela de a pregăti copiii să
devină adulții buni, de mâine, de a oferi societății persoane
”sănătoase” din punct de vedere moral spiritual și social, care
să fie capabile să-și stăpânească sentimentele negative, dând
frâu liber sentimentelor bune, dar toate cu măsură.

I.3. Dezvoltarea morală

Ce înseamnă, de fapt, morala? Acel set de reguli,
modele ideale de comportare, întipărite în conștiința socială a
mulțimilor și se referă la interacțiunea dintre oameni. Morala
reflectă, atât modul de manifestare al relațiilor umane dar și
sensul ideal al acestora, adică felul cum ar trebui să se
realizeze aceste relații. Educația moral-civică, vine, de fapt,
din dorința normală și justă, a adulților de a transmite
urmașilor experiența dobândită, adică valorile, normele și
regulile morale, cu scopul de a-i forma pentru viață, de a da
societății cetățeni buni.
Educarea omului, în acest sens, începe din copilărie.
Copilul se dezvoltă și se formează în raport cu mediul în care
trăiește, el este rezultatul experiențelor de viață ale adulților
din jurul său. Primele noțiuni educative le primește în familie,

20
apoi la grădiniță, iar la școală se consolidează tot ceea ce a
învățat dar se și adaugă pe parcursul anilor de școală, până la
facultate. Familia are rolul fundamental în formarea morală a
copilului, deoarece o bună parte a educației se sprijină pe
”sugestiile„ pe care le dau copiilor lor, pe obiceiurile compor-
tamentale pe care aceștia le au ( S. Mehedinți-Soveja, 2006,
pag.256 ). Același lucru este valabil și pentru noi, educatorii,
care suntem responsabili pentru fiecare cuvânt și obicei pe
care-l manifestăm în fața copiilor. Cei mici nu învață doar din
activitățile dirijate, în care ne controlăm vorbele, atitudinea, ei
învață foarte mult spontan, copiază comportamentul nostru de
pe tot parcursul unei zile, poate vor face o anumită acțiune pe
care o indicăm, mai mult sau mai puțin obligați, dar cu
siguranță vor vedea la noi că una spunem și alta facem, în
cazul în care ne dorim să-i învățăm pe copii ceva ce noi nu
aplicăm, dar am vrea ca ei să facă. Cred că, trebuie să avem
foarte multă grijă, noi adulții, atât părinții, cât și noi, cadrele
didactice, la ceea ce manifestăm în exterior, fiind în preajma
copiilor, aceștia fiind foarte buni observatori și copiatori ai
adulților din jur.
Nu este ușor să formăm oameni buni, cu caractere
frumoase, dar nici imposibil, dacă fiecare dintre noi ne-am
studia cu atenție propriile obiceiuri și am căuta să schimbăm
obișnuințele păguboase, ”toți oamenii au caracterul lor, adică
un mănunchi de obișnuințe care stau în centrul vieții lor
sufletești. Caracterul nu e altceva decât obișnuință tare.”
( S. Mehedinți-Soveja, 2006, pag. 257 ). Este o țintă înaltă
aceea de a forma oameni buni, morali, lăsând la o parte
transmiterea de informații și cunoștințe, care are, de altfel, și
ea, importanța ei. În primul rând, trebuie să ne preocupe latura
morală a omului, căci fără aceasta o societate civilizată, s-ar
transforma într-o lume barbară. Când spunem comportament
moral-civic, nu spunem doar, comportament civilizat, ne
gândim la un tot, format din însușiri fizice, mă refer la

21
sănătatea trupului, însușiri intelectuale, adică sănătatea
mentală și nu în ultimul rând însușiri sufletești, sănătatea
sufletească a omului. De toate acestea trebuie să avem grijă
când educăm un copil, să avem în vedere întreaga sa evoluție.
Mă raportez la o grupă de copii, ținând cont de particularitățile
de vârstă și individuale. Fiecare copil vine pe această lume cu
un bagaj genetic moștenit de la părinți (mama-tata), dar și de la
strămoși, după cum spune pedagogul creștin, Simion
Mehedinți-Soveja și de la care mai aflăm că ”e de cea mai
mare însemnătate pentru părinți și profesori să dibuiască din
capul locului ce însușire aduce cu sine copilul din naștere.”( S.
Mehedinți-Soveja, 2006, pag. 209 ). Deci, e bine să ținem cont
de zestrea fiecăruia, ajutându-l să se dezvolte, ținând cont de
înclinațiile pe care le are. Însușirile moștenite dar și cele
dobândite pe parcursul vieții, conduc la adevăratul caracter al
omului. De aici particularitatea și unicitatea fiecărui ins, chiar
dacă există asemănări, ca urmare a moștenirii sau, chiar a
copierii celuilalt, totuși fiecare ființă umană este unică și
irepetabilă.
Cu siguranță există, reguli generale de educație, ce
trebuie respectate în toate cazurile și de către toți, dar ținând
cont de faptul că fiecare este o individualitate cu trăsăturile sale
psiho-emoționale. Când educăm un copil, ținem cont de etapa
de vârstă în care se află, astfel încât să nu depășim capacitatea
sa de înțelegere. Vârsta preșcolară este foarte importantă pentru
formarea caracterului și ne solicită nouă, educatorilor, multă
atenție, înțelegere, dar și tact. ”Caracterul este o însușire ce se
încheagă pe încetul, potrivit cu etatea, sexul și mediul social.”
( S. Mehedinți-Soveja, 2006, pag. 220 ).
Educație morală facem în tot procesul de învățământ,
prin toate activitățile instructiv-educative, jocuri, activități
extracuricculare. La grădiniță, copiii deprind normele de
comportare civilizată, capătă diferite abilități cum ar fi:
respectarea regulilor de comportare în grup, îndeplinirea

22
diferitelor sarcini, spiritul de inițiativă, colaborarea mai bună
cu cei din jur. Îi ajutăm pe copii să-și dezvolte aptitudinile
artistice, fizice, intelectuale, li se îmbogățește vocabularul, se
dezvoltă procese psihice precum: gândirea, atenția, memoria,
voința; îi ajutăm să facă diferența între bine și rău, căutând să
le sădim în inimă, trăsăturile pozitive de caracter: dragostea,
adevărul, modestia, sinceritatea, bunul-simț etc., și în același
timp să le educăm voința, învățându-i să lupte împotriva
defectelor.
Formarea morală se face deplin, pe toate planurile, iar
copilul va evolua frumos atâta timp cât familia și instituțiile de
învățământ vor colabora în acest sens. Rezultatele se vor vedea
în timp, ”numai munca va închega deplin caracterul, iar fapta e
singura unitate de măsură pentru a prețui dimensiunile unui
caracter.”( S. Mehedinți-Soveja, 2006, pag. 221 ). Timpul va
fi cel care va demonstra dacă am pus o cărămidă solidă la
construirea caracterelor, celor care vor fi adulții de mâine.
Un popor vertical este un popor moral, demn care-și
păstrează acele valori sănătoase, nealterate, moștenite de la
strămoși și pe care noi suntem datori să le transmitem mai
departe copiilor noștri. Merită să încercăm aceasta, pentru a nu
rămâne cu conștiința încărcată, că nu ne-am străduit, căci
Dumnezeu nu cere mai mult de la noi, dar văzînd voința
noastră, va lucra și în conștiința morală a celor ce vor urma.

I.4.Formarea conștiinței morale

Când vorbim despre formarea conștiinței morale ne
gândim că din punct de vedere psihologic, aceasta include
două componente și anume: componenta cognitivă și
componenta afectivă care se completează reciproc.
Copilului, i se arată care sunt normele și regulile
morale, el trece printr-un proces de cunoaștere, este instruit din
punct de vedere moral, învățat cum să se comporte într-o
situație dată, să cunoască aspectele concrete ale unei reguli sau

23
norme morale. Tot acest proces de cunoaștere a sensului unor
norme și reguli, se face treptat, în funcție de complexitatea lor
dar și de capacitatea de înțelegere a copilului. Învățarea acestor
rerguli nu se reduce la simpla memorare a unor conținuturi cu
caracter moral ci presupune înțelegerea lor, trecerea prin filtrul
gândirii. Este necesar sa-l ajutăm pe copil să înțelegă care sunt
implicațiile ce stau la baza unei norme morale și în același
timp să-l determinăm să o respecte, într-un mod firesc. Astfel
copilul va ajunge să cunoască, prin aceste norme, un conținut
general-valabil pe care societatea îl oferă, un sistem moral
prestabilit.
Prin situațiile concrete pe care le oferim copilului și
unde el este antrenat, în familie, la grădiniță sau cu alte ocazii,
se formează reprezentarea morală care ”este o reflectare sub
formă de imagine intuitivă a multitudinilor de elemente
caracteristice unui complex de situații și fapte morale concrete
în care copilul a fost angrenat sau pe care le-a perceput,
observat în legătură cu aceeași regulă morală, imagine care
include și o notă apreciativă ori imperativă.” ( I. Nicola, 2003,
pag.253 ). Putem exemplifica aici, reprezentarea morală a
salutului, care presupune derularea unui șir de imagini în
planul psihic al copilului. Aceste imagini reflectă situațiile
concrete în care s-a petrecut salutul și pe care copilul le-a
perceput, și astfel a dedus că este necesar să respecte această
regulă ori de câte ori este pus în situații asemănătoare cu
imaginile derulate în psihicul său.
Prin exersarea diferitelor reprezentări morale, în
diferite contexte, copilul va ajunge cu ajutorul ”operațiilor
gândirii” să identifice din ce în ce mai multe situații similare,
în care se aplică aceeași normă și să-și însușească în mod
firesc un anumit comportament potrivit într-o anumită situație
morală, adică ”să le extindă la toate situațiile reale sau posibile
pe care norma sau regula morală o acoperă”. ( I. Nicola, 2003,
pag. 254 ). Astfel se ajunge la noțiunea morală care ”reflectă

24
ceea ce este esențial și general unei clase de manifestări
morale pe care o normă sau regulă morală le cuprinde,
caracterul apreciativ exprimându-se prin judecata morală”. ( I.
Nicola, 2003, pag. 254 ). Trecerea de la reprezentări morale la
noțiuni morale se face pas cu pas, totul este secvențial, adică
noile cunoștințe trebuie să se lege de ceva învățat anterior și
care a fost experimentat și s-a concretizat în conduită.
Cunoștințele morale acumulate îl ajută pe copil în
formarea conduitei, în discernerea valorilor pozitive de ceea ce
este negativ, dar nu este suficient, ele trebuie să fie însoțite de
trăire afectivă. Cunoașterea fără simțire este zadarnică, dar și
invers, de aceea ele acționează împreună. Cunoștințele morale
se fixează în personalitatea copilului, dacă sunt însoțite de acel
stimul energetic reprezentat de afectivitate. Când copilul aplică
o regulă morală, înseamnă că o cunoaște, iar starea afectivă este
aceea care acționează din interior și-l conduce spre a o înfăptui,
adică cunoaște și simte. Prin afectivitate apar sentimentele
morale, trăirile, care nu se transmit precum cunoștințele morale
ci sunt provocate de diferite contexte în care este pus copilul ca
subiect moral. Cu alte cuvinte, aceste sentimente morale apar
atunci când individul intră în contact cu realitatea morală. Prin
educația pe care o facem la grădiniță, trebuie să avem în vedere
aceste aspecte care țin de formarea conștiinței morale a copiilor.
Atunci când transmitem noțiuni cu caracter moral, în același
timp, e bine să le insuflăm și trăiri afective, deci unei cunoștințe
morale îi asociem și trăirea afectivă potrivită. Dacă într-o
activitate le vorbesc copiilor despre faptul că trebuie să-și
iubească părinții, adică le transmit noțiunile morale, automat le
transmit și sentimentul de dragoste pe care trebuie să-l aibe față
de aceștia. Toate noțiunile morale se vor transmite în funcție
de capacitatea de înțelegere pe care copiii o au, dar și de
particularitățile de vârstă, individuale.
Totuși, cunoașterea și afectivitatea ”nu sunt suficiente
pentru declanșarea actului moral”. ( I. Nicola, 2003, pag.255 ).

25
Pentru a ajunge la actul moral este nevoie de un ”efort de
voință”, din partea celui care-l săvârșește. Dar de ce efort de
voință? Pentru că vor apărea obstacolele externe, care țin de
ceea ce este în afara omului, cum ar fi diferite atracții
ademenitoare care nu, întotdeauna, se înscriu pe o linie morală,
dar și obstacole interioare, care țin de ceea ce este în înlăuntrul
fiecăruia, ca dorințele personale, sentimentele negative față de
ceva sau cineva și care, bineînțeles, nu sunt în acord cu
cerințele morale. Atunci când punem cărămidă cu cărămidă la
formarea conștiinței morale a copiilor, este bine să ne
străduim, pe cât posibil, să avem în vedere atât partea
cognitivă, adică tot ce ține de cunoștințe, noțiuni morale, apoi
partea afectivă, trăiri și sentimente morale, dar să nu pierdem
din vedere voința, pentru că fără ea celelalte două se anulează.
Degeaba știi și simți, dacă nu ai puterea de a înfăptui. Părinții
și educatorii sunt responsabili, de ceea ce transmit, de ceea ce
simt și de ceea ce fac, pentru că așa cum suntem noi așa vor fi
și copiii. Chiar dacă noi facem tot ceea ce trebuie, pe toate cele
trei planuri: cognitiv, afectiv și volițional, cu siguranță vor mai
apărea abateri sau devieri comportamentale la copii, pe care va
trebui să le identificăm, să vedem de care natură sunt
(cognitivă, afectivă, de voință) și apoi să acționăm direct la
cauză, intrevenind în planul corespunzător.
”Construcția personalității morale a copilului presu-
pune, în primul rând, elaborarea și consolidarea convingerilor
morale”, care rezulta ”din fuziunea celor trei componente –
cognitivă, afectivă și volițională”. ”Ele sunt considerate ca
fiind nucleul conștiinței morale a individului, ”adevărate
trebuințe spirituale” de comportare morală”. ( I. Nicola, 2003,
pag. 256 ).

I.5. Formarea conduitei morale

Când ne referim la conduita morală, ne gândim la acțiu-
nea corelată a unor structuri comportamentale: deprinderile

26
morale, obișnuințele morale, caracterul. Conduita morală
reprezintă punerea în valoare a conștiinței morale în fapte și
acțiuni, care vin ca răspunsuri la situațiile concrete în care este
pus individul și care se manifestă prin deprinderi și obișnuințe
morale. Acestea se pot realiza, mai cu seamă, în copilărie,
referindu-mă aici, în special, la perioada preșcolară care, ”este
una dintre etapele de intensă dezvoltare psihică și de punere a
bazelor personalității”. ( E. Verza, F. E. Verza, 2017, pag.
237 ). Conștiința morală se referă la planul ”interior”, iar
conduita la planul ”exterior” al personalității morale ( E.
Verza, F. E. Verza, 2017, pag. 257 ), fapt care duce de multe
ori la o contradicție între ceea ce intenționăm și ceea ce facem.
În ceea ce privește preșcolarul, constatăm că sunt multe
situațiile în care apar diferențe între cerințele familiei și
cerințele care vin din afară, societatea, grădinița, mass-media
și care duc la contradicții între solicitările exterioare și
posibilitățile interioare, ale acestuia. Însă ”aceste forme de
contradicții au o latură pozitivă, pentru că stimulează dezvol-
tarea explozivă a comportamentelor, a conduitelor sociale
diferențiate, a formării unor strategii diverse de activități
intelective”. ( E. Verza, F. E. Verza, 2017, pag. 237 )
La vârsta preșcolară nu putem spune că personalitatea
este formată, dar putem vorbi de o personalitate în formare,
deoarece în această etapă ea este într-o dezvoltare rapidă și
încetul cu încetul se stabilizează și se formeză stiluri specifice
de comportament. Cunoașterea temperamentului, a aptitudi-
nilor și a caracterului este esențială pentru stimularea
dezvoltării copilului, dar și pentru corectarea lui pe parcurs.
Pentru preșcolarul mic modelul comportamental al adulților
este foarte important și acționând, prin repetare, după acest
model își formează niște deprinderi.Acum, copilul începe să
adopte anumite comportamente adecvate, impuse de cei din jur
prin reguli, norme de conduită. La preșcolarul mijlociu, de 4-5
ani ”se constituie conștiința morală și capacitatea de a înțelege

27
acțiunile celorlalți în diferitele situații și atitudinile celor din
jur față de propriile sale acțiuni. Copilul interiorizează tot mai
mult cerințele față de el, își valorifică experiența prin disticția
dintre bine-rău, drept-nedrept, acceptabil-neacceptabil etc.,
pentru a-și organiza și regla conduitele prin răspunsuri cât mai
adecvate față de cerințe”. ( E. Verza, F. E. Verza, 2017, pag.
316 ). În preșcolaritate formarea trăsăturilor morale este
puternic influențată de climatul familial, de cel al grădiniței de
modelele oferite de adulți, părinți și educatori, de colectiv și de
întreg mediul în care copilul trăiește, se dezvoltă.
Conduita morală se concretizează prin formarea
deprinderilor și obișnuințelor specifice dar și prin trăsăturile
pozitive de caracter. ”Deprinderile sunt componente automa-
tizateale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite
cerințe care se repetă în condiții relativ identice. Obișnuințele
morale implică în plus faptul că acțiunile automatizate au
devenit o trebuință internă. Executarea acelei acțiuni se face
automat, datorită unui impuls intern, ori de câte ori se repetă
condițiile externe care o presupun și o solicită”. ( E. Verza,
F. E. Verza, 2017, pag. 258 ). Vom lua ca exemplu,
deprinderea de a saluta despre care am vorbit și la formarea
conștiiței morale și care este manifestată de individ ori de câte
ori apare împrejurarea potrivită, prin gesturi și comportamente
specifice acestei deprinderi. Odată formată această deprindere,
la copilul preșcolar, acesta va știi, în situația respectivă, că
trebuie să salute. Iar cînd deprinderea formată răspunde și unei
trebuințe interne, nu doar întâmplărilor externe, atunci devine
obișnuință. Prin repetare, copilul va învăța comportamentul
moral. În perioada preșcolară se conturează, se dezvoltă
trăsăturile de caracter pozitive sau negative, după caz.
Formarea lor reprezină un proces de lungă durată, nu se
formează de azi, pe mâine, este nevoie de oferirea unui
exemplu pozitiv, susținut, din partea familiei dar și a instituției
preșcolare. În primul rând ”familia este prima instanță în care

28
se plămădește caracterul” ( E. Verza, F. E. Verza, 2017,
pag.317 ). Părinții sunt aceia care oferă copilului un model
caracterial prin faptele, prin acțiunile și prin atitudinile lor,
adică prin conduita pe care ei înșiși o manifestă. Pe de altă
parte și grădința, dar și colectivitatea au un rol determinant.
Educatoarea este un model moral pentru copil. În colectivitate
sunt exersate, zi de zi, comportamentele care conduc spre o
conduită morală, care are la bază deprinderi, obișnuințe dar și
trăsături pozitive de caracter, cum ar fi: perseverența, hărnicia,
altruismul, stăpânirea de sine, etc. și se caută prevenirea și
înlăturarea acelor trăsături negative (minciuna, nervozitatea
excesivă, încăpățânarea, negativismul, lenea etc.) care se
manifestă în comportamentul copiilor și care au devenit o
provocare zilnică pentru cadrele didactice.
Conștiința și conduita morală interacționează și se
completează una pe cealaltă, conștiința stimulează conduita ,
ele reprezintă o unitate în personalitatea unui individ. Nici una,
nici cealaltă nu se formează spontan, nu vin de la sine, este
nevoie de educație în familie, în grădiniță, în școală, de un
exercițiu neîntrerupt, început când copilul este mic. Prin
achizițiile din planul cognitiv, prin echilibrarea afectivă a
copilului, prin motivarea sa, dar și printr-un efort de voință
”educat”, copilul va avea un comportament adecvat și va
deveni un adult echilibrat,adaptat, cu o conduită în
concordanță cu imperativele morale.

29
 Capitolul II – Strategii de formare moral-civică
în preșcolaritate

În capitolul II, care reprezintă parte teoretică a acestei

lucrări, am folosit ca sursă de inspirație următorii autori:
Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiș ”Piramida cunoașterii,
Repere metodice în aplicarea curriculumului preșcolar” și Ioan
Nicola ”Tratat de pedagogie școlară”.

II.1.Conținuturi moral-civice
În cadrul educației moral-civice există mai multe tipuri
de conținuturi, care pot fi abordate în perioada preșcolarității,
astfel ajutând la formarea conștiinței și conduitei copilului.

II.2.Educația rutieră
Dintre tipurile de educație cu conținut moral-civic, face
parte și educația rutieră, care ajută copilul și-l formează pentru
viață. Acest tip de educație se înscrie în cadrul Domeniului Om și
Societate și reprezintă o modalitate necesară de a-i învăța pe
copiii preșcolari, regulile elementare de circulație și în același
timp un mod de prevenție a accidentelor. Copiii sunt învățați cum
să circule corect pe stradă, ajutați să conștientizeze că strada
reprezintă un ”pericol”, dacă nu respectăm regulile de circulație,
cu alte cuvinte învățăm copilul să adopte o conduită preventivă.
De multe ori, când desfășurăm acest tip de activitate,
avem invitat și un polițist, care prezintă copiilor, pe înțelesul
lor, cum trebuie să se comporte pe stradă, fapt care creează
acestora bucurie,pun întrebări, sunt captivați de uniformă poli-
țistului etc., iar pe baza acestui fond motivațional, preșcolarii

30
învață cu plăcere, dar și mai ușor.
Prin educația rutieră copilul își îmbogățește cunoștin-
țele privind normele de conduită pe stradă și îl ajută să înțelegă
normele de comportament civic. Pentru o bună educație
rutieră, în grădiniță, trebuie avută în vedere resursa informa-
țională dar și materială, pentru ca cei mici să înțelegă lucrurile
într-un mod clar și accesibil pentru nivelul lor de dezvoltare.
Educatoare trebuie să ajute copilul să înțelegă consecințele
nerespectării regulilor de circulație, astfel încât să nu le insufle
acestora teama de a circula, ci, să-i facă să conștientizeze că o
conduită preventivă le poate salva viața, uneori.

II.3.Educația ecologică
Componentă a educației pentru societate, educația
ecologică are ca scop formarea unei atitudini pozitive față de
mediul înconjurător. Acest lucru se poate realiza și în grădi-
niță, fiind benefic pentru formarea unei atitudini corespunză-
toare de ocrotire, repectare și protejare a naturii.
Prin educație ecologică, copiii sunt învățați să păstreze
mediul natural, curat, să ocrotească tot ceea ce face parte din
natură, plante, animale, să colecteze deșeurile și apoi să le
recicleze, să economisească resursele naturale, cum ar fi: apa,
energia electrică, lemnul, să nu polueze etc. Este foarte
important, să le formăm preșcolarilor o conduită ecologică,
având în vedere deteriorarea mediului în care trăim.
Educând copiii în acest sens, imprimându-le în persona-
litate acea atitudine de îngrijire, ocrotire a naturii, lăsată
echilibrată de Dumnezeu, dar stricată de om și făcându-i să
conștientizeze că dacă nu avem grijă, vom trăi într-un mediu din
ce în ce mai toxic, vom avea o speranță de îndreptare, în viitor.

II.4.Educația pentru sănătate

O importanță deosebită ocupă și educația pentru sănă-
tate, prin care, noi, cadrele didactice le transmitem copiilor

31
informații care să-i ajute în formarea unor comportamente
sănătoase față de ei înșiși, dar și față de ceilalți. Copiii sunt
ajutați să înțeleagă ce înseamnă o alimentație sănătoasă, cum
să se ferească de boli, ce este igiena și de ce ne este de folos.
Pe lângă informațiile pe care noi le transmitem zilnic,
legate de sănătate, prezența unui cadru medical, la o activitate
de educație sanitară, le va stimula, mai mult, curiozitatea
copiilor și vor învăța cu mai multă ușurință ce importantă este
sănătatea dar și faptul că aceasta nu înseamnă, întotdeauna,
absența bolii, ci un mod de viață echilibrat, un mod de com-
portare care să ne ajute să prevenim anumite boli prin igienă.
Alături de activitățile dirijate, în care vorbim despre
sănătate, putem să facem educație sanitară ori de câte ori avem
prilejul să vorbim despre acest lucru, fapt valabil și pentru
celelalte tipuri de educație. Ceea ce vreau să evidențiez este că,
nu trebuie să ne oprim strict la o activitate și atât, ci de câte
ori se poate și contextul este favorabil le putem explica, arăta
copiilor ce conduită trebuie să adopte, în diferite împrejurări,
fie că țin de educația rutieră, ecologică, sanitară etc.

II.5.Educația religioasă
Educația religioasă sau mai bine zis educația creștină,
ocupă un loc deosebit de important în formarea umană. Factorul
religios a dus la cele mai profunde reflecții ale omului și la
dorința de a descifra cele mai tainice lucruri, despre existența
unei puteri cu multmai presus de firea umană. Fără o educație
creștină, fără o rânduială în viața omului, ar fi un haos. Omul
este creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, deci tre-
buie să se ridice la un nivel superior de trăire, prin ceea ce a fost
sădit în el, de însuși Creatorul. Cu siguranță, educația creștină ar
trebui începută de la cea mai fragedă vârstă și prima care trebuie
să o înceapă este familia, iar grădinița, școala și însăși societatea
în care trăim să o continue. Felul și caracterul părinților vor
influența, în mod clar, conștiința religioasă a copiilor.

32
 Prin toate tipurile de educație pe care le facem, trebuie
să vedem o ”creștere” a persoanei umane, o schimbare ce se va
petrece gradual, cu atât mai mult în educația de tip creștin care
atinge, în modul cel mai profund, ființa umană. Educat fiind, în
spiritul creștin, copilul, va începe să înțelegă, cu pași mici, la
nivelul și capacitatea sa, specifice vârstei, ce înseamnă credința,
iubirea, adevărul, dreptatea, binele față de cei din jur, ajutorul
dat cuiva la nevoie, mila, și toate celelalte virtuți creștine.
Prin sensibilitatea și afectivitatea crescute la această
vârstă, copiii devin foarte receptivi la învățăturile de credință pe
care le transmitem prin intermediul activităților din grădiniță.
Preșcolarii sunt învățați rugăciuni, semne și simbloluri creștine,
li se transmit cunoștințe despre marile sărbători ale creștinătății,
cum ar fi Crăciunul și Paștele, despre tradițiile și obiceiurile
specifice cu ocazia acestora. Făcând o astfel de educație
copiilor, vom scoate la iveală cele mai nobile sentimente pe care
le poate exprima un om. De fapt, la această vârstă, noi facem o
educație moral-creștină, dar reprezintă un început pentru ceea ce
va urma în viața respectivilor copii, asupra cărora se răsfrânge
tot ceea ce noi le transmitem și care va da roade în timp. Este
necesar, ca cei mici să cunoască faptul că ne raportăm unui
Creator, să le insuflăm dragostea de Dumnezeu și de aproapele
și să le arătăm direcția spre care este bine să meargă, cu
dragoste și bunăvoință. Noi suntem datori să le arătăm drumul,
iar când vor crește și vor deveni conștienți de realitatea lumii în
care trăim, de existența Lui Dumnezeu, atunci își vor face
alegerile personale, dar, cred că ceea ce le vom fi sădit în minte
și în inimă va deveni lucrător pentru ei, în anumite momente
ale existenței lor. În consecință, familia, educatorii au această
datorie morală față de copii, dar și față de ei înșiși, să sădească
sămânța cea bună, pe un pământ curat, cum este sufletul unui
copil. Fără o transcendere spre absolut, omul va rămâne
închistat propriilor sale limite, iar printr-o cunoaștere și
intensificare a valorilor spirituale, acesta se va elibera.

33
 Educația religioasă are un sens formativ extraordinar
prin faptul că ajută să descifreze cele mai adînci sensuri ale
existenței, iar pe de altă parte, valorifică, în cea mai mare
măsură, substratul moral al omului.

II.6.Educația patriotică
Ca și educația religioasă, educația patriotică ține mai
mult de partea afectivă a personalității, evident, neexcluzând
latura cognitivă, dar și voința, caracterul necesare învingerii
acelor obstacole interioare sau exterioare persoanei și care ar
putea interveni în înfăptuirea unui act patriotic.
Educația patriotică se realizează și în grădiniță, putând
fi asociată, uneori, educației religioase. De exemplu, atunci
când vorbim despre sărbătoarea Crăciunului, automat facem
referire și la obiceiurile și tradițiile specifice acestei sărbători,
dar în același timp specifice țării noastre. Deci, alături de
latura spirituală, se află și latura patriotică prin care
transmitem copilului, dragostea față de țara în care s-a născut
și de obiceiurile strămoșești, specifice anumitor zone. Mărcăm
unele date istorice, precum 1 Decembrie sau 24 Ianuarie, în
care s-au petrecut fapte ce au influențat, în bine, soarta țării,
astfel transmițându-le copiilor, pe de o parte, sentimente de
elogiere a înaintașilor, care au avut roluri marcante în istoria
țării noastre, iar pe de altă parte, îi ajutăm să conștientizeze că
și noi cei de azi avem datoria să continuăm ceea ce străbunii
au realizat. Încercând să le formăm copiilor o conduită
patriotică, de fapt se formează trăsături de voință și caracter,
cum ar fi: curajul, perseverența, spiritul de răspundere etc.
Atât instituțiile de învățământ, familia, dar și mass-
media au rolul de a forma spiritul patriotic, de a transmite
copiilor dragoste față de țara lor și nu de a promova, prin
exprimări laudative, care nu sunt întotdeauna adevărate, alte
țări și obiceiurile lor, în detrimentul nostru național.

34
 II.7.Educația pentru incluziune socială
Ce înseamnă, de fapt, educația pentru incluziune socială?
Reprezintă modul prin care noi, cadrele didactice
reușim să aplicăm anumite strategii educaționale prin care să
ajutăm copiii cu CES, să se integreze într-un colectiv cu copii
normali, iar pe de altă parte să-i învățăm pe cei care nu au
probleme, să accepte, să tolereze, să nu discrimineze un copil
care are o dizabilitate, care suferă de o boală, care este de o
altă etnie, ori este supradotat etc. Pentru toate acestea este
nevoie de un plan bine gândit, cu strategii clare.
La nivel de grădiniță, este dificil, de cele mai multe ori,
din cauza faptului că nivelul de vârstă este scăzut și toții copii
au nevoie de atenție, cât de cât egală, iar educatoarea este
singură, la grupă, cu un număr ridicat de copii, de aceea, de
multe ori este nevoie de un profesor de sprijin pentru copilul
cu probleme.

II.8. Modalități de realizare - metode și procedee de

educație morală
O componentă deosebit de importantă a educației o
reprezintă dimensiunea moral-civică, care se derulează în
procesul instructiv-educativ realizat în grădiniță, dar și în
acțiunile exercitate de familie, mediul social etc. Scopul final
îl reprezintă formarea conștiinței și a conduitei morale la copiii
preșcolari, ținând cont de particularitățile de vârstă ale
acestora, dar și de normele sociale existente.
Prin educația pe care o facem copiilor, ne dorim în
primul rând să-i învățăm să socializeze cu ceilalți copii, cu
personalul grădiniței, iar, într-un final să se integreze în
societate. Toate activitățile care se desfășoară în grădiniță, pe
lângă conținutul specific disciplinei, influențează și în sensul
educării moral-civice. Transmițând sentimente, cunoștințe,
formând deprinderi și obișnuințe, educând voința, le formăm
copiilor comportamentul moral. În procesul instructiv-educativ

35
este nevoie de un program bine structurat și de strategii de
lucru clare, conforme cu posibilitățile de învățare ale
preșcolarilor, adică de un sistem de metode și procedee
specifice. Folosind aceste modalități, vom pune o rânduială în
modul de manifestare al copilului, formându-i o conduită
civilizată.
Pintre metodele și procedeele specifice educației
morale, la vârsta preșcolară, vom avea în vedere următoarele:
povestirea morală, memorizarea, povața, proverbele și
zicătorile, dramatizările, convorbirea, lectura după imagini,
jocurile didactice, studiul de caz, activitățile de tip outdoor,
explicația, exemplul, exercițiul.

II.9.Povestirea morală
Printre modalitățile des folosite în grădiniță, se află
poveștile și povestirile, acestea având o foarte importantă
valoare educativă, iar cele cu caracter etic, în special, îi
transpun pe cei mici în situații concrete oferindu-le posibi-
litatea de a reflecta asupra faptelor descrise, astfel însușindu-și
diferite norme de conduită. Povestirea ”constă în relatarea și
prezentarea într-o formă accesibilă copiilor, a unor întâmplări
și fapte, reale sau imaginare, cu semnificații morale, oferind
copiilor prilejul de a desprinde anumite concluzii în legătură
cu comportarea lor.” ( I. Nicola, 2003, pag. 269 )
Povestirea devine eficientă, mai ales în momentul în
care cadrul didactic, respectiv educatoarea, reușește să
transmită conținutul într-o formă foarte atractivă, care să-i
capteze pe cei mici și să-i ajute să-și imagineze întâmplările
relatate, să se identifice cu anumite personaje. Materialul
didactic folosit trebuie să fie variat și pe înțelesul copiilor, de
asemenea limbajul trebuie să fie expresiv, presărat cu figuri de
stil. Impresionați fiind de eroii din poveste, de faptele
prezentate, copiii își vor contura diferite convingeri despre
ceea ce este bine sau rău, adevăr sau minciună și vor începe să

36
asocieze cu diverse situații din viața lor și a celorlalți. Prin
temele variate pe care poveștile și povestirile le abordează,
preșcolarii încep să învețe despre dragostea și grija părinților
față de copii, dragostea dintre frați, sacrificiu, bunătate,
evidențiate în ”Inima mamei”, ”Nuielușa de alun”; înțeleg de
ce este nevoie să asculte, prin aflarea consecințelor
neascultării, ”Scufița Roșie”, ”Capra cu trei iezi”, ”Cocoșelul
cu creasta de aur”; învață despre ceea ce înseamnă prietenia,
ajutorul reciproc atunci când ascultă ”Ridichea uriașă”,
”Căciuliță roșie și căciuliță albastră”; află ce înseamnă
modestia, hărnicia, necesitatea de a munci, din povești precum
”Cei trei purceluși”, Fata babei și fata moșneagului”,
”Cenușăreasa”; învațăsă aprobe trasăturile bune de caracter și
să dezaprobe pe cele negative cum ar fi necinstea, viclenia,
lenea, lăcomia, minciuna, zgârcenia, din povești ca ”Iedul cu
trei capre”, ”Coliba iepurașului”, ”Ciripel cel lacom”,”Punguța
cu doi bani”, Ursul păcălit de vulpe” ș.a. Personajele din
povești sunt, pe lângă, ființele umane, diferite viețuitoare
îndrăgite de copii, precum: câinele, pisica, iepurele, cocoșul
găina etc. cărora li se atribuie trăsături specifice omului.
Faptele prezentate, eroii din povești, îi fac pe copii să
simtă, să trăiască emoții puternice și de multe ori să manifeste
verbal, dar și prin atitudine, dezaprobare față de personajele
negative și identificare cu personajele pozitive, care, pentru ei,
devin modele de urmat, ajutându-i în formarea caracterului.
Povestirile cu caracter moral pot fi folosite în toate
domeniile de activitate care se fac în grădiniță, cu precădere,
însă, se folosesc, mai ales, la domeniul om și societate.

II.10.Memorizarea
Memorizarea este un alt mijloc, des folosit în grădiniță,
prin care le transmitem copiilor cunoștințe cu caracter moral.
Folosindu-ne de conținutul anumitor poezii, pe care îl transmitem,
îi învățăm pe copii să conștientizeze care sunt consecințele

37
pozitive, dar mai ales negative ale comportamentelor pe care ei le
manifestă.
Prin tematica variată pe care o abordează și pe care noi
o transmitem copiilor, contribuim la dezvoltarea diferitelor
sentimente, cum ar fi: dragostea față de natură și mediul
înconjurător, față de necuvântătoare, învață să respecte regulile
de igienă, regulile de circulație. Poezii specifice acestor conți-
nuturi sunt: ”Fapte bune”, de Victor Tulbure, ”Gândăcelul”,
de Elena Farago, ”Ce e bine și ce e rău”, de Vladimir
Maiacovschi, ”Stopul”, de Florin Iordăchescu, ”Matei cel
harnic”, de Mariana Filip ș.a. Evocându-le trecutul istoric,
prezentându-le copiilor faptele de vitejie ale înaintașilor,
arătându-le însemnele țării, contribuim la dezvoltarea senti-
mentului patriotic, de dragoste față de țara în care s-au născut.
Din această categorie fac parte: ”Limba noastră”, de Alexei
Mateevici, ”Steagul nostru” de Mircea Pop. O altă temă
abordată în poeziile pentru copii ar fi cea religioasă. Prin
familiarizarea copiilor cu valorile creștine, cu tradițiile și
obiceiurile din preajma sărbătorilor, le dezvoltăm copiilor
sentimente de bine și frumos, adevăr și credință. Printre
poeziile care redau astfel de conținuturi avem: ”În ziua de
Paști”, de Elena Farago, ”A sosit Crăciunul” de Viorica Graf,
”Vin colindătorii”, de Victor Tulbure ș.a.
Memorizarea este o modalitate foarte eficientă de
formare a unei conștiințe și conduite de comportare, în
concordanță cu cerințele morale și în același timp un mod prin
care putem face educație de calitate, în spiritul valorilor pe
care le-am moștenit și care, nădăjduim că vor fi transmise de
la o generație la alta.

II.11.Povața
Povața reprezintă o ”expresie ligvistică cu o puternică
semnificație morală” ( L. Tătaru, A. Glava, O. Chiș, 2014,
pag. 324 ) și, în același timp, este o modalitate prin care putem

38
forma conștiința morală a copiilor. Mesajul care se ascunde în
spatele unei zicători, a unui proverb, a unei maxime sau
cugetări are acel înțeles moral, pe care educatoarea trebuie să-l
decodifice și să-l explice, pe înțelesul copiilor.

II.12.Proverbele și zicătorile
Proverbele și zicătorile reprezintă niște procedee, folosite
în cadrul unor activități cum ar fi: jocurile didactice, povestirea,
convorbirea, lectura după imagini, prin intermediul cărora
urmărim să-i învățăm pe copii anumite moduri de comportare, în
diferite situații. De exemplu, după relatarea întâmplărilor din
povestea ”Scufița Roșie”, putem folosi proverbul ”Ascultă sfatul
părintesc, că altfel e vai de tine”, prin care le explicăm copiilor
ce înseamnă ascultarea față de părinți și care sunt consecințele
neascultării lor. Altfel spus, le întărim copiilor un comportament
pozitiv, arătându-le consecința negativă.

II.13.Dramatizările
Dramatizarea este o modalitate foarte bună de formare
a conduitei morale, prin a pune copilul în situația de a se afla
”în pielea” personajului, adică de a se identifica direct cu
acesta, jucându-i rolul. Prin jocul de rol, pe care-l facem cu
copiii, în cadrul activităților alese, al activităților complemen-
tare, prin interpretarea diferitelor scenete, din cadrul
activităților pe domenii experiențiale, serbări, noi îl punem pe
copil să joace cum știe mai bine un rol, dar și în situația de a se
strădui să interpreteze cât mai bine comportamentul persona-
jului pe care-l joacă.
Dramatizarea are un impact direct asupra formării unei
conduite corecte, deoarece copilul trăiește pe pielea lui, ceea
ce a înfăptuit personajul respectiv, stârnindu-i sentimente de
admirație față de valorile morale precum dragostea, omenia,
bunătatea și de respingere a opuselor și deopotrivă îl
mobilizează în practicarea comportamentelor pozitive.

39
 II.14.Convorbirea
Când spunem cuvântul ”convorbire”, ne gândim la un
dialog între cel puțin două persoane. Printr-o analogie, când
avem convorbirea didactică, automat ne gândim la o discuție
între cadrul didactic și copii. Fiind o discuție sau un dialog,
înseamnă că, preșcolarii au deja niște cunoștințe despre tema
abordată și au o oarecare experiență în legătură cu ea. În acel
dialog sau convorbire sunt activi atât educatoarea, cât și copii
și unii și ceilalți oferind și recepționând informații.
Convorbirea morală este motorul care declanșeză unele
trăiri afective la copii și are ca scop clarificarea unor cunoștințe
moral-civice. O activitate de convorbire se poate desfășura
într-un mod organizat cu întreaga grupă de copii, dar și ocazional
cu grupuri mici de copii sau chiar individual, atunci când este
nevoie. Prin convorbirile morale putem aborda o mare varietate
de teme, folosindu-ne de suport intuitiv, formându-le astfel
copiilor diverse deprinderi morale: deprinderea de comportare
civilizată, deprinderea de igienă personală, depriderea de a
circula corect, deprinderera de a ocroti natura, deprinderea de a
oferi, de a ajuta pe celălalt ș.a. Temele specifice formării acestor
deprinderi sunt: ”Cum ne comportăm acasă/ la grădiniță/ pe
stradă?”, ”Știm să păstrăm curățenia!”, ”Circulăm corect!”,
”Să ocrotim natura!”, ”Învățăm să dăruim/ să ajutăm” etc.Într-o
astfel de activitate, copiii își pot exprima liber părerile în legătură
cu ceea ce se discută, fapt care îi ajută să conștientizeze mai bine
efectele benefice obținute prin respectarea cerințelor morale, dar
și efectele negative care decurg, în cazul încălcăriiacestora.
Metoda convorbirii are o multiplă funcționalitate,
dirijând conștiința și conduita morală a copiilor prin informare,
corectare, sensibilizare, întărire pozitivă.

II.15.Lectura după imagini

Lectura după imagini înseamnă pentru copiii preșco-
lari, observarea uneia sau a mai multor imagini și verbalizarea

40
a ceea ce văd, prin formularea de propoziții corecte, clare,
așezate într-o ordine logică oferită de imagine/imagini. Într-o
astfel de activitate, trebuie să ne alegem cu atenție imaginile
pe care le vom arăta copiilor astfel încât acestea să ilustreze o
temă cunoscută, să fie clare și atractive, trezind interesul celor
mici și să aibe o ordine logică a acțiunii cu introducere,
cuprins și încheiere.
Lectura după imagini va fi dirijată de educatoare prin
întrebări scurte, clare, corect formulate, astfel încât să-i ajute
pe copii în formularea răspunsurilor. Acest tip de activitate
ajută la îmbogățirea cunoștințelor dobândite anterior, prin
materialul ilustrativ pe care îl oferă. ”Citirea” acestor imagini,
poate să trezească, în copii, diferite emoții, sentimente, în
funcție de conținutul lor. Temele propuse pentru acest tip de
activitate și care să conducă la formarea unei conduite moral-
civice pot fi variate, ca și la convorbire.
Lectura după imagini îmbogățește sfera reprezentărilor
despre moralitate și nu numai, constituind astfel o bază pentru
formarea deprinderilor și obișnuințelor copiilor, manifestate
prin conduită.

II.16.Jocurile didactice
Jocurile didactice au o valoare semnificativă în exer-
sare moralității copiilor, contribuind la identificarea emoțiilor
și sentimentelor, a trăsăturilor pozitive de caracter și la
exersarea efortului de voință. Se știe faptul că jocul didactic
are sarcini, reguli, fapt care îi obligă pe copii să le respecte,
acționând în conformitate cu acestea. Tot prin joc învață să
aibe răbdare, să-și respecte colegii și să le recunoască meritele,
în cazul unei competiții.
Proiectate într-un mod corect prin îmbinarea armo-
nioasă a strategiilor didactice cu trebuințele copilului, existente
în planul moral, jocurile didactice reprezintă o modalitate
necesară de întărire, încurajare în manifestarea trăsăturilor

41
pozitive de caracter, cum sunt: răbdarea, stăpânirea de sine,
cinstea, spiritul critic și autocritic, dar și de constrângere în
cazul manifestărilor negative.

II.17.Studiul de caz
Studiul de caz ”presupune analizarea unor situații
problemă, a unor dileme morale, în vederea identificării
strategiilor de acțiune optime din punct de vedere etic, de
soluționare a acestora. Este o metodă ce declanșează o situație
problematică cu implicații morale”. ( L. Tătaru, A. Glava, O.
Chiș, 2014, pag. 327 ). Specifice acestei metode ar fi cele trei
momente care se succed: alegerea și prezentarea cazului,
analizarea și discutarea acestuia și adoptarea unei soluții.
Momentul principal al metodei îl reprezintă analiza și
discutarea cazului, după care discuția va fi dirijată în funcție
de ”atitudinea inițială a grupului față de ceea ce întruchipează
cazul, de interesul pe care acesta îl stârnește în rândul copiilor
și de forța argumentelor folosite de participanți în susținerea
opiniei lor”. ( L. Tătaru, A. Glava, O. Chiș, 2014, pag. 328 )
Pentru astfel de studii este recomandat să se aleagă atât
cazuri reale, din viața cotidiană, cât și fapte inventate, ambele
fiind la îndemână și oferindu-ne prilejul de a discuta împreună
cu copiii diferite comportamente negative cum ar fi: indisci-
plina, lipsa de respect, minciuna, lipsa de igienă personală, dar
și de a stimula comportamente pozitive, cum sunt grija față de
natură și viețuitoare, respectarea celorlalți etc.
Folosirea acestei metode în educarea comportamentului
moral-civic este foarte eficientă și poate fi folosită ori de câte
ori este nevoie să lămurim o anumită situație de viață.

II.18.Activitățile de tip outdoor

Atunci când folosim cuvântul ”outdoor”, din limba
engleză, știm că se traduce în limba româna prin expresia ”în
afara ușii”. Printr-o alăturare a lui”outdoor”, lângă cuvântul

42
”activitate”, obținem sintagma ”activitate de tip outdoor”, care
reprezintă o modalitate de lucru cu copii, în afara ”celor patru
pereți ai unei săli de grupă”, prin mutarea lor într-un alt spațiu,
diferit de cel al unei instituții de învățământ. Acest spațiu
poate fi direct în natură, într-un mediu liber, relaxant, lipsit de
constrângerile pe care le impune o sălă de grupă.
Acest tip de activitate oferă multe beneficii atât
copiilor, cât și cadrului didactic, ușurând procesul de învățare,
acelor copii care au dificultăți în acest sens, climatul diferit
fiind o motivație. În noul cadru de învățare copiii devin mult
mai activi, nu se mai simt constrânși, socializează mai mult,
astfel încât unele comportamente antisociale încep să se
schimbe și încet, încet se creează legături din ce în ce mai
strânse între copii, dar și între educatoare-copii.
Beneficiile acestei metode de lucru se văd imediat, prin
utilitatea practică a cunoștințelor învățate, prin libertatea de
exprimare și manifestare. Acum tot procesul învățării este
orientat spre copil și se bazează pe experiența acestuia. Mediul
natural este un cadru care motivează copilul în procesul de
învățare, prin varietatea pe care o oferă, astfel stimulând
imaginația, creativitatea, deci conducându-l către rezultate,
soluții pentru diverse probleme.
Toate aceste beneficii vor duce spre un echilibru
emoțional, mental și fizic al subiecților implicați și implicit al
colectivului din care face parte.

II.19.Explicația
Explicația este o metodă folosită exclusiv de cadrul
didactic, cu ajutorul căreia le descoperă copiilor sensul unei
valori, reguli morale, dar și necesitatea respectării acesteia. Copii-
lor trebuie să li se explice de ce trebuie să respecte o anumită
regulă, pentru a putea înțelege necesitatea respectării acesteia.
Această metodă are două funcții principale: o funcție
informativă și una stimulativă. Prima funcție, adică cea

43
informativă, constă în a-l face pe copil să conștientizeze care
este sensul unei cerințe morale, care vine din exterior. Prin
aceasta, lucrăm de fapt la formarea conștiinței morale a
copilului, transmițându-i prin metoda explicației informația de
care el are nevoie. Această informație va trece prin filtrul
gândirii copilului, iar conștientizarea ei se va produce și în
funcție de experiența pe care acesta o are. Dacă experiența
copilului este redusă, atunci vom folosi mai mult explicația,
ajutându-l să înțelegă sensul unei cerințe morale. Însă, doar
cunoașterea nu este suficientă, adică transmiterea informației,
după cum am explicat în primul capitol când am vorbit despre
formarea conștiinței morale. De aceea cunoștințele trebuie
însoțite de o trăire afectivă, aici făcând referire la cea de-a doua
funcție a metodei explicației și anume, funcția stimula-
tivă care ”constă în antrenarea componentei afective”. ( L.
Tătaru, A. Glava, O. Chiș, 2014, pag. 325 ). Ce înseamnă acest
lucru? Componentei cognitive i se asociază componenta
afectivă, adică explicația nu trebuie să rămână doar la stadiul de
conținut informațional, ci trebuie însoțită de fapte concrete, de
exemple, care să declanșeze anumite trăiri afective și într-un
final să determine acea conduită corespunzătoare.
Când folosim metoda explicației accentul trebuie să
cadă pe felul în care trebuie respectată o cerință morală, pentru
ca pe parcurs să se extindă pe exersarea acesteia până va
deveni obișnuință.

II.20.Exemplul
Metoda exemplului poate fi folosită ca o completare a
metodei explicației, pentru a-l face pe copil să înțeleagă mai
bine o cerință morală, dar poate reprezenta și modelul care
reflectă fapte și acțiuni morale, cu scopul de a-l determina pe
copil să-l urmeze. Copiii au tendința de a imita comportamen-
tele celor din jur. În acest caz, părinții, educatoarea, frații și
toate persoanele din jurul copilului au un impact foarte

44
puternic asupra formării conduitei sale morale, ei reprezentând
un exemplu direct. Exemplele indirecte se referă la anumite
fapte, întâmplări relatate, regăsite în povești, povestiri, filme
educative.
Pentru a fi exemple bune pentru cei mici, atât noi,
cadrele didactice, cât și părinții, dar și celelalte persoanedin
jurul copiilor, trebuie să-și controleze comportamentul și să
dovedească perseverență și consecvență în tot ceea ce
înseamnă conduită morală.

II.21.Exercițiul
”Exercițiul moral se definește ca fiind o repetare siste-
matică și organizată, a unor acțiuni în condiții relativ identice,
cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare
morală, elaborării și stabilirii trăsăturilor de voință și caracter
implicate în atitudinea și conduita morală a copilului”. ( L.
Tătaru, A. Glava, O. Chiș, 2014, pag. 328 )
Metoda exercițiului are două etape principale. Prima
etapă se referă la formularea cerinței, iar cea de-a doua la
exersarea propriu-zisă. Persoana care formulează cerința este
reprezentată ”de o autoritate externă”, adică părinți, educa-
toare, colectivul din care face parte, iar prin cerință se exprimă
ceea ce se urmărește, dar și modul de desfășurare al acțiunilor
respective.Cele mai folosite cerințe ale exercițiului moral sunt:
rugămintea, sugestia, îndemnul, încurajarea, dispoziția, repro-
șul, ordinul, stimularea prin recompensă. Exersarea propriu-
zisă reprezintă modul prin care este îndeplinită cerința
formulată. Dacă exersarea se face cu temeinicie și consec-
vență, acest lucru va duce la întărirea conștiinței morale a
copilulului, prin faptul că acesta își va interioriza cerințele pe
care le exersează. Printr-o antrenare permanentă a copilului în
diferite activități care țin de formarea comportamentelor, vom
avea drept rezultat formarea deprinderilor și obișnuințelor de
comportare moral-civică și se vor contura, din ce în ce mai

45
bine trăsăturile de voință și caracter. Pentru copiii preșcolari,
exercițiul moral reprezintă o metodă foarte importantă folosită
de noi, cadrele didactice, care îi ajută în formarea lor, ca
adulți. Astfel își formează deprinderi de ordine și disciplină,
deprinderea de a saluta, deprinderea de a fi punctuali,
deprinderea de a respecta pe cei din jur, etc.( L. Tătaru, A.
Glava, O. Chiș, 2014, pag. 328, 329 )
Toate metodele despre care am vorbit, reprezintă în
mâna cadrului didactic, instrumente de educare și formare a
conștiinței, dar și a conduitei morale la copii.

46
 Capitloul III – Cercetarea pedagogică

III.1. Problema cercetării

Ignorarea aspectelor moral-civice în societate, cu care ar
trebui să se înceapă educația unui copil și accentul care se pune,
mai ales, pe formarea cognitivă a copiilor; curriculum pentru
învățământul preșcolar este centrat mai mult pe aspectul cogni-
tiv și mai puțin pe formarea conduitei moral-civice; preluarea
modelului de învățământ din Japonia, unde se pune accentul pe
formarea unor cetățeni model din punct de vedere moral-civic,
care știu ce înseamna responsabilitatea, în opoziție cu educația
de la noi, care are grila de valori inversată (întâi formarea
cognitivă, apoi formarea conduitei). Influența puternică a mass-
media, care prezintă, în foarte multe situații, antimodele și
comportamente opuse celor morale. Confundarea binelui cu
slăbiciunea personală, în rândul tuturor categoriilor de vârstă,
dar manifestată cu precădere la adolescenți, care, unii dintre ei,
deși sunt capabili din punct de vedere intelectual, având
rezultate bune, totuși manifestă o conduită care lasă de dorit.
Folosirea inadecvată a recompensei la preșcolari, prin faptul că
adultul oferă foarte ușor ceea ce își dorește copilul, urmând ca
abia după satisfacerea dorinței, acesta să îndeplinească sarcina
cerută de adult, fapt care generează un comportament
conjuctural, bazat doar pe profitul obținut, fără ca preșcolarul să
mai simtă satisfacția propriei munci.

III.2. Ipoteza de lucru

Dacă proiectez și implementez un program de
antrenament al moralității, atunci voi determina formarea și
consolidarea deprinderilor de conduită morală la copilul
preșcolar.

47
 III.3. Obiectivele cercetării
O1: Stabilirea valorilor morale, în vederea aplicării
acestora la grupa de copii preșcolari;
O2: Exersarea valorilor morale stabilite pentru
cercetare, la grupul experimental, folosind strategii variate la
toate tipurile de activități;
O3: Înregistrarea și interpretarea rezultatelor obținute
prin urmărirea progresului realizat de preșcolari și prin
obținerea feed-back-ului din partea părinților;
O4: Valorificarea rezultatelor cercetării în vederea
eficientizării demersului didactic ulterior.

III.4. Stabilirea eșantionului de preșcolari

Pentru atingerea obiectivelor și verificarea ipotezei de
lucru, mi-am ales ca eșantion de exersare a moralității, grupa
mijlocie, la care lucrez ca educatoare.
Media vârstei copiilor este de 4 ani, cei mai mulți
împlinind această vârstă până în decembrie 2018. Totalul
copiilor este de 26, grupa fiind echilibrată, având un număr de
13 fete și 13 băieți. Preșcolarii diferă între ei în funcție de
educația primită în familie, de nivelul cultural, dar și in funcție
de bagajul genetic și mediul social. Toți copiii sunt dezvoltați
normal atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
Structura eșantionului de preșcolari :

Tabel: Eșantionul grupei mijlocie A

Grupa Mijlocie A Număr Fete Băieți Vârsta preșcolarilor
copii
Eșantion de 26 13 13 4 ani – 23 de copii
preșcolari 5 ani – 3 copii

III.5. Metode de cercetare utilizate

Pentru a cerceta formarea conduitei moral-civice la
copiii preșcolari, am apreciat ca fiind indicată folosirea

48
următoarelor metode de colectare a informațiilor:
-metode descriptive de colectare a datelor :
 observația
 metoda anchetei (chestionarul, interviul)
 conversația
-metode de cercetare concretă a colectivității :
 experimentul
 studiul de caz
-metode de cercetare prin studiul documentelor:
 metoda analizei produselor activității
-metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor
cercetării :
 tabele de rezultate
Pentru a realiza cercetarea de față, mi-am ales câteva
metode, care mă vor ajuta în demersul meu de ”antrenare” a
conduitei moral-civice, a preșcolarilor de la grupa pe care o
conduc.
Metoda obsevației este des folosită în activitățile cu
preșcolarii, fiind de folos în activitatea didactică. Cu ajutorul
acestei metode, voi încerca să adun și să înregistrez cât mai multe
informații despre conduita morală a copiilor. Fiind o metodă
foarte uzitată, deoarece oferă multe informații valoroase, o voi
folosi, atât în cadrul activităților frontale, dar și în momentele în
care copiii se joacă sau desfășoară activități independente.
Metoda anchetei este ”considerată o metodă complexă
de cunoaștere științifică a opiniilor, atitudinilor, aspirațiilor,
comportamentelor, trebuințelor, motivației”. ( D. Csorba,
Metodologia cercetării psihopedagogice, pag. 26 ). Am ales
să folosesc această metodă, prin aplicarea de chestionare
părinților dar și prin intermediul interviului, în sensul de
convorbire. Cele două mijloace îmi vor furniza informații și
opinii ale părinților despre modul în care au evoluat copiii din
punct de vedere moral-civic. După fiecare valoare moral-civică
parcursă la grupa mijlocie A, voi folosi metoda anchetei.

49
 Experimentul este considerat ca fiind una dintre cele
mai importante metode de cercetare, ”deoarece furnizeză date
precise și obiective”. ( D. Csorba, Metodologia cercetării
psihopedagogice, pag. 22 ). Principala caracteristică a acestei
metode ”constă în provocarea intenționată a manifestării feno-
menului, pe de o parte și în varierea condițiilor de manifestare
a acestora, pe de altă parte”. ( D. Csorba, Metodologia
cercetării psihopedagogice, pag. 22 ). În lucrarea de față, voi
folosi experimentul natural, în care subiecții cercetării vor fi
supuși studiului, pe parcursul exersării moralității, în condițiile
obișnuite de desfășurare a activităților, care au ca scop
antrenarea conduitei moral-civice. Metoda experimentului va
fi îmbinată cu metoda observației, care îmi vor furniza
informații importante legate de progresul copiilor, în ceea ce
privește conduita moral-civică.
Studiul de caz reprezintă ”o descriere a unei situații
reale, concrete, care implică personaje, întâmplări, atitudini,
opinii și comportamente, astfel încât să creeze o problemă ce
se cere a fi diagnosticată, analizată și rezolvată”. ( D. Csorba,
Metodologia cercetării psihopedagogice, pag. 32 ). Voi
folosi această metodă în situația în care un copil sau mai mulți
copii, din diferite motive, vor întâmpina dificultăți în însușirea
și aplicarea unei valori morale parcurse.
Metoda analizei produselor activității, ”furnizează
informații despre procesele psihice și unele trăsături de persona-
litate”, ale copiilor ”prin prisma obiectivării lor în ”produsele”
activității”. ( D. Csorba, Metodologia cercetării psihopeda-
gogice, pag. 29 ). Pentru cercetarea de față, acolo unde este
cazul, voi analiza lucrările copiilor de la diferite activități.

III.6. Organizarea și desfășurarea propriu-zisă a

cercetării
Desfășurarea propriu-zisă a cercetării constă în aplica-
rea metodelor enumerate mai sus, într-un program de antrenare

50
a conduitei moral-civice la copiii preșcolari, de grupă mijlocie.
Locul desfășurării cercetării pedagogice : Grădinița
nr.69, București, sector 3
Perioada de desfășurare a cercetării : Anul școlar 2018-
2019, Semestrul I și Semestrul al II-lea, pe o perioadă de șase
luni, începând din octombrie 2018, până în martie 2019,
inclusiv, la Grupa Mijlocie A.
Cercetarea de față este realizată la toate domeniile de
activitate din grădiniță, conduita moral-civică fiind exersată în
cadrul activităților de dezvoltare personală (ADP), a activităților
liber alese (ALA) și a activităților pe domenii experiențiale
(ADE).
Etapele urmărite sunt:
- realizarea unei programe pentru antrenamentul condui-
tei moral-civice, la preșcolari de grupă mijlocie;
- exersarea valorilor morale din programă, prin activități
specifice de lucru, care să contribuie la o evoluție
moral-civică, a copiilor din grupa mijlocie;
- elaborarea unor instrumente adecvate, pentru realizarea
cercetării;
- culegerea datelor, informațiilor despre progresul copii-
lor, prin fișele de observare, convorbirea cu părinții,
dar și aplicarea unor chestionare pentru aceștia.
Variabilele independente - reprezintă achizițiile copiilor
(comportamentele moral-civice existente, înaintea de exersarea
propriu-zisă).
Variabilele dependente - reprezintă modificările ce s-au
produs, în urma antrenării fiecărei trăsături moral-civice
urmărite.
Cercetarea realizată prin metoda experimentului psihope-
dagogic, dar și a celorlalte metode implicate, va fi etapizată
astfel:
Etapa constatativă: analizarea și consemnarea comportamen-
telor specifice fiecărei trăsături moral-civice urmărite,

51
existente în momentul inițierii experimentului, la grupul
experimental (grupa mijlocie A); variabile independente.
Etapa formativă: etapă esențială, de intervenție în grupul
experimental,cu caracter instructiv-educativ, prin antrenarea
comportamentului moral-civic, atât la grădiniță (în toate dome-
niile experiențiale), cât și în familie; introducerea variabilei
dependente.
Etapa finală: concluzii (după fiecare valoare morală și la
finalul cercetării), realizarea unei evaluări globale asupra
evoluției grupului experimental, în urma antrenamentului
moral-civic realizat, evaluare particulară, cu exemple din
partea părinților.
 Programa pentru ”Antrenamentul comportamen-
tului moral-civic”, la grupa mijlocie:
Notă de prezentare:
Prin realizarea acestei programe, mi-am propus să
urmăresc formarea conduitei moral-civice a copiilor preșco-
lari, de grupă mijlocie, printr-un ”antrenament al moralității”,
desfășurat în mod sistematic, pe o perioadă de șase luni.
Această programă este realizată, ținând cont de specificul
vârstei și de prevederile din ”Curriculum pentru educație
timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani”.
Obiective generale urmărite, ( Curriculum pentru educație
timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, pag. 33 ):
• Formarea unor deprinderi de comportament moral-
civic, în diferite contexte de viață;
• Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în
societate;
• Educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;
• Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și
formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de
ceilalți.
Obiective de referință urmărite, ( Curriculum pentru
educație timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, pag. 34 ):
52
 - Să cunoască și să respecte normele necesare integrării
în viața socială;
- Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele
grupului în care trăiește (familie, grădiniță, grupul de
joacă);
- Să aprecieze în situații concrete unele comportamente
și atitudini în raport cu normele prestabilite și
cunoscute;
- Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective
pozitive, manifestând prietenie, toleranță, armonie,
concomitent cu învățarea autocontrolului;
- Să capete abilitatea de a intra în relație cu cei din jur,
respectănd norme de comportament corect și util
celorlalți;
- Să se comporte adecvat în diferite contexte sociale;
- Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești.
Conținuturile învățarii:
Conținutul programei vizează șapte trăsături moral-
civice, pe care le voi implementa la grupa mijlocie, prin inter-
mediul tuturor activităților instructiv-educative, desfășurate în
grădiniță.
Trăsăturile moral-civice vizate sunt următoarele:
 Politețea
-Reguli de politețe: formule de salut, formule de adresare și de
mulțumire, reguli elementare în conversația cu celălalt,
folosite în diferite contexte de viață (în familie, la grădiniță,
pe stradă, la locul de joacă și în alte situații unde se cere
folosirea regulilor de comportament politicos).
 Hărnicia
-Cunoașterea unor activități practic-gospodărești, cum sunt:
strângerea jucăriilor, a instrumentelor cu care au lucrat (fișe de
lucru, creioane, penare etc.), curățarea locului unde au lucrat,
la activitățile practice, de educație artistico-plastică, unde se
folosesc materiale ca lipiciul, guașele, apa, implicarea în

53
activități gospodărești (ajutarea părinților la diverse treburi
casnice).
 Prietenia
-Relații de prietenie cu colegii de la grădiniță, dar și cu alți
copii din afara grădiniței, respectarea celorlalți.
 Generozitate
-Imprimarea dorinței de dărui celorlalți, care sunt aflați în
diferite nevoi. Dăruirea unor obiecte (haine, jucării, alimente
etc), dar și mila, manifestată prin dragostea față de cei jur, prin
diferite moduri de afecțiune.
 Recunoștința
-Recunoașterea ajutorului primit, de la cei din jur (părinți,
doamnele educatoare, doamnele îngrijitoare, colegi de grupă și
orice alte persoane), dar și dorința de a ajuta, într-o situație
asemănătoare, pe celălalt.
 Sinceritatea
-Comportament bazat pe sinceritate, în relațiile cu părinții,
doamnele educatoare, colegii de grupă etc, prin recunoașterea
greșelilor. Exprimarea adevărului și eliminarea minciunii.
 Responsabilitatea
-Comportarea cu responsabilitatea în acțiunile înfăptuite, față
de ceilalți, față de mediul înconjurător. Finalizarea diferitelor
sarcini încredințate de părinți, de doamnele educatoare, dar și
asumarea unor comportamente sau fapte negative.

Formularea obiectivelor specifice și exemple de activități de

învățare, pentru fiecare trăsătura moral-civică urmărită:
1. Politețea:
Obiectiv general: Formarea deprinderilor de politețe și
aplicarea lor în diferite situații;
Obiective de referință:
-Să folosească formulele de salut, în momentele potrivite;
-Să cunoască și să folosească formulele de politețe în
colectivitate și în familie;

54
-Să se comporte politicos în diferite contexte, în familie, la
grădiniță, în societate.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului politeții”, se urmărește
derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP):– Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ”Cum ne salutăm?”; ”Când spunem
Mulțumesc!/Te rog!/Iartă-mă!”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Biblioteca: Citire de imagini -”Jurnalul copilului politicos”
-Joc de rol: ”La cumpărături” (folosirea formulelor de
politețe)
-Știință:Discuție liberă -”De ce trebuie să ne salutăm?”;
”Când spun Mulțumesc, Te rog?”;
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ):Joc didactic: ”Te rog, să-mi dai!
(deprinderea de a folosi formulele de politețe);
- Domeniul limbă și comunicare (DLC):Memorizare:”Buna
ziua! Te rog! Mulțumesc” (autor necunoscut);
-Domeniul om și societate (DOS):Povestea educatoarei:
”Ce a uitat Fănucă să spună? de Luiza Vlădescu;(Proiect de
activitate)
- Domeniul estetic și creativ (DEC):Educație muzicală:
Cântec ”Șapte ani de acasă”
- Domeniul psiho-motric (DPM): Joc de mișcare: ”Ștafeta
copiilor politicoși”.

2. Hărnicia:
Obiectiv general: Formarea unor deprinderi de muncă
individuală și colectivă, prin exersarea activităților practice și
gospodărești;

55
Obiective de referință:
-Să-și formeze deprinderea de a munci individual și în colectiv:
-Să aplice deprinderile de muncă individuală și în colectiv, în
activitățile practic-gospodărești de la grădiniță, de acasă, etc.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului hărniciei”, se urmărește
derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ”Facem ordine la jucării”; ”Sunt copil
harnic”; ”Copilul de srviciu”; ”Îmi așez hainele frumos”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Știință:Discuție liberă -”Ce înseamnă să fi harnic?”
-Construcții:Cuburi de plastic -”Căsuța Hărniciei”
-Joc de rol:”Cum o ajut pe mama la bucătărie?”;
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Lectură după imagini: ”Toamna,
anotimpul hărniciei”;
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Joc didactic:
”Spune, ce face?” (formulare de propoziții, având ca suport
jetoane cu imagini despre acțiuni ce implica hărnicia ca și
comportament);
-Domeniul om și societate (DOS): Activitate practic-gospo-
dărească: ”Pregătim salată de legume”;(Proiect de activitate)
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Educație artistico-
plastică: Modelaj: „Modelăm coșuri pentru fructe și legume
de toamnă”; Educație muzicală: Cântec: ”Două mânuțe”;
-Domeniul psiho-motric (DPM): Joc de mișcare: ”Strângem
fructele din livadă”.

3. Prietenia:
Obiectiv general: Formarea abilității de a lega relații de
prietenie, cu cei din jur, prin respectarea libertății celuilalt;

56
Obiective de referință:
-Să manifeste dorința de a se împrieteni cu copii de aceeași
vârstă;
-Să stabilească relații de prietenie cu colegii de grupă, cu
copiii din grupul de joacă.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului prieteniei”, se urmărește
derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): - Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ” Întâlnire cu Prietenia”; ” Prietenul/
Prietenii mei sunt...”; ”Sunt prieten la nevoie”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Artă: Desen -”Cel mai bun prieten al meu”
-Bibliotecă: Citire de imagini -”Doi prieteni”
-Joc de masă: Asociere de imagini -”Caută prietenii”;
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Activitate matematică: Joc didactic:
”Caută prietenii!”(asocierea obiectelor după cele trei criterii
învățate: formă, culoare, mărime);(Proiect de activitate)
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Poveste creată,
după imagini: ”Căsuța Prieteniei”;
-Domeniul om și societate: Activitate practică: Lipire –
”Copacul Prieteniei” (lucrare colectivă);
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Educație artistico-
plastică: Pictură:”Chipul prietenului meu”;
-Domeniul psiho-motric (DPM):Joc de mișcare: ”Cursa
Prieteniei”.

4. Generozitatea:
Obiectiv general: Educarea unui comportament de exprimare
a generozității, prin fapte de milostenie și dorința de a oferi (a
dărui) celuilalt;

57
Obiective de referință:
-Să manifeste dorința de afi generoși cu cei lipsiți de diferite
lucruri materiale, dar și afective;
-Să învețe să dăruiască din ceea ce au (jucării, hăine etc.)
acelora care au nevoie.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului generozității”, se urmă-
rește derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): - Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ”Învățăm să oferim!”; ”Vreau să dăruiesc...”;
”Sunt mai bun cu cei de lângă mine!”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Bibliotecă: Citire de imagini – ”Moș Nicolae, Sfântul care
dăruiește!”
-Construcții: Cuburi de plastic – ”Cutii pentru cadouri”
-Joc de rol: ”De-a Moș Crăciun, cel darnic și bun”
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Cunoașterea mediului: Lectură după
imagini: ”Moș Nicolae, în drum spre copii”;
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Memorizare:
”Scrisoare către Moș Nicolae”, de Lazăr Adina;
-Domeniul om și societate (DOS): Educație pentru societate:
Poveste creată: ”Copilul care nu dorea să împartă”;
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Educație artistico-
plastică: Desen-temă la alegere:”Eu ți-aș dărui un/o...”;
(Proiect de activitate)
-Domeniul psiho-motric (DPM): Joc de mișcare: ”Prinde
cadoul și dă-l mai departe”.

5. Recunoștința:
Obiectiv general: Educarea capacității de a fi recunoscător, în
diferite situații de viață;

58
Obiective de referință:
-Să aprecieze ajutorul primit de la celălălalt (părinte, cadru
didactic, coleg de grupă);
-Să manifeste dorința de a ajuta la rândul lor, întorcând astfel
ajutorul primit.

Activități de învățare:
Pe parcursul”antrenamentului recunoștinței”, se urmărește
derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): - Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ”Recunoștința, floare rară”, ”Învăț să fiu
recunoscător!”, ”Sunt recunoscător, pentru că...”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Știință: Discuție liberă: ”Ce înseamnă recunoștința?”; ”De
ce trebuie să fim recunoscători?”
-Artă: Desen: ”Floarea Recunoștinței”
-Construcții: Lego – ”Cutia Recunoștinței”
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Lectură după imagini: ”Recunoștința
față de părinți”;
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Poveste creată: ”O
faptă bună”;( Proiect de activitate)
-Domeniul om și societate (DOS): Activitate practică:
Lucrare colectivă: ”Copacul Recunoștinței”;
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Modelaj: ”Hora
Recunoștinței” (lucrare colectivă);

6. Sinceritatea:
Obiectiv general: Formarea unui comportament bazat pe
sinceritate, în relațiile cu ceilalți;

Obiective de referință:
-Să se manifeste cu sinceritate în diferite situații;

59
-Să recunoască un comportament nepotrivit, exprimând sincer
o greșeală făcută.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului sincerității”, se urmă-
rește derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): - Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ”Am greșit, recunosc greșeala!”; ”Sunt
mereu sincer!”; ”Eu sunt sincer, tu ești sincer!”
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Bibliotecă: Citire de imagini – ”Să nu minți!”
-Știință: Discuție liberă: ”Ce înseamnă sinceritatea?”; ”De
ce este bine să fim sinceri?”
-Joc de rol: ”Eu promit, să nu mai mint”
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Activitate matematică: Joc didactic:
”Cifrele lăudăroase”;
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Joc didactic:
”Spune adevărul!”(formulare de propoziții adevărate/false);
-Domeniul om și societate (DOS): Educație pentru societate:
Discuție liberă: ”Niciodată să nu minți!”;
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Educație muzicală:
Cântec: ”Eu promit”( Proiect de activitate).

7. Responsabilitatea:
Obiectiv general: Formarea unui comportament responsabil,
prin asumarea și îndeplinirea unor fapte/acțiuni, față de
persoanele din jur, față de mediul înconjurător;

Obiective specifice:
-Să se comporte cu responsabilitate, învățând ce înseamnă
asumarea unor fapte/acțiuni (în familie, la grădiniță, în
societate);

60
-Să se comporte responsabil față de natură și mediul
înconjurător.

Activități de învățare:
Pe parcursul ”antrenamentului responsabilității”, se
urmărește derularea următoarelor activități:
• Activități de dezvoltare personală (ADP): - Rutine,
Tranziții, Întâlnirea de dimineață
-Jocuri de tipul: ””Astăzi, sunt de serviciu la grupă”; ””Sunt
atent, să nu greșesc/Sarcina s-o-ndeplinesc!”;
• Activități la liberă alegere (ALA):
-Biblioteca: Citire de imagini: ”Copiii responsabili”
-Joc de masă: ”Asociază!”
-Joc de rol: ”Astăzi, eu ud florile!”
• Activități pe domenii experiențiale (ADE):
-Domeniul știință (DȘ): Cunoașterea mediului: Lectură după
imagini: ”Natura curată – Planetă sănătoasă”;(Proiect de
activitate)
-Domeniul limbă și comunicare (DLC): Povestea educa-
toarei: ”O fetiță responsabilă”;
-Domeniul om și societate (DOS): Activitate practică: Lipire:
”Un mărțișor pentru tine!”;
-Domeniul estetic și creativ (DEC): Educație artistico-
plastică: Pictură ”Vaza cu flori, pentru mama”.

Antrenarea celor șapte trăsături moral-civice, enume-

rate și detaliate mai sus, vor conduce spre formarea unor
deprinderi de comportament moral-civic, care o dată însușite,
le vor fi de folos copiilor în relaționarea optimă cu cei din jur
(familia, cadrele didactice, colegii de grădiniță/școală, dar și
cu ceilalți cu care vor intra în contact, în diferite situații de
viață). Exersarea moralității, care se face la această vârstă,
având, bineînțeles și sprijinul familiei, va fi în beneficiul
copiilor pentru toată viața.

61
 După cum am menționat mai sus, la realizarea acestui
antrenament moral-civic, am avut ca parteneri părinții copiilor
de la grupa mijlocie. Aceștia au avut ca sarcină exersarea
fiecarei trăsături moral-civice, în afara grădiniței, adică în
orice împrejurare potrivită realizării unui exercițiu de
comportament: acasă, pe stradă, în magazin, în vizită etc.
La grădiniță, am exersat fiecare trăsătură moral-civică,
în toate domeniile experiențiale, folosind ca instrumente de
evaluare: fișele de observare.

III.7. Desfășurarea antrenamentului moral-civic

Politețea este prima trăsătură moral-civică, din cele
șapte, pe care am experimentat-o la grupa de copii. În prima
etapă am făcut o constatare a achizițiilor pe care le au
preșcolarii de grupă mijlocie, apoi am implementat politețea în
toate domeniile experiențiale, exersându-le copiilor comporta-
mentul politicos. La rândul lor, părinții copiilor au colaborat la
exersarea acestui comportament, în afara grădiniței.
Etapa constatativă: În această etapă, am consemnat
comportamentele copiilor, în ceea ce privește politețea,
folosind ca instrument de evaluare: fișa de observare.
Fișa de observare conține:
- Trăsătura moral-civică asupra căreia se face
constatarea: Politețea
- Indici observaționali: I1- folosește formulele de salut,
în momentele potrivite;
I2- cunoaște și folosește formulele de politețe în
colectivitate.
- Subiecții cercetării: Copiii din grupul experimental
(grupa mijlocie A)
- Comportamentele, în funcție de nivelul atins: -
Comportament însușit (CÎ);
-Comportament în curs de dezvoltare (CD);
-Comportament absent (CA)

62
-Fișă de observare constatativă ”Politețe”:

Comportament
Trăsătura moral-civică Comportament Comportament
Indici Subiecții în curs de
asupra căreia se face însușit absent
observaționali cercetării dezvoltare
constatarea (CÎ) (CA)
(CD)
B.I. I1; I2
C.Y. I1; I2
I1-folosește C.E. I1; I2
formulele de D.Ș. I1; I2
salut, în F.A. I1; I2
momentele G.P. I1; I2
potrivite; G.A. I1; I2
H.V. I1; I2
I.S. I1; I2
L.N. I1; I2
POLITEȚEA LA COPII
M.S. I1; I2
DE 3-4 ANI
M.I. I1; I2
N.M. I1; I2
N.D. I1; I2
N.R. I1; I2
P.D. I1; I2
P.A. I1; I2
I2-cunoaște și P.I. I1; I2
folosește R.D. I1; I2
formulele de S.A. I1; I2
politețe în S.S. I1; I2
colectivitate; S.C. I1; I2
S.D. I1; I2
S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1; I2
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 0 24 2
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa
constatativă ”Politețe”:

Grup Nr. Rezultate obținute

experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
0 24 2

Interpretarea rezultatelor:
Din totalul de 26 de copii care au participat la acest
experiment constatativ, doar 2 copii au un comportament
absent, adică nu folosesc deloc formulele de salut și nici
formulele de politețe, iar 24 de copii folosesc aceste formule
inconstant, de cele mai multe ori când sunt atenționați și nu
din proprie inițiativă, adică au un comportament în curs de
dezvoltare. Nici un copil nu are comportamentul însușit, ceea
ce înseamnă nu s-a exersat îndeajuns trăsătura moral-civică
”Politețe”.
Etapa formativă: În această etapă am aplicat planul de
intervenție, pe care mi l-am propus în programa pentru
”antrenamentul comportamentului moral-civic”. Pe parcursul
tuturor activităților desfășurate cu copiii, am exersat
„politețea”.
Începând cu primirea copiilor la grădiniță și până la
plecare acasă, am exersat politețea în cadrul întâlnirii de dimi-
neață, când am facut tranzițiile, rutinele, dar și la activitățile pe
domenii experiențiale. Pe parcursul acestui ”antrenament
intens”, copiii au reacționat pozitiv la tot ”bombardamentul de
exerciții”, existand momente în care îmi spuneau, ei, că trebuie
să răspundă folosind formule de politețe.

65
 Tot acest antrenament, m-a făcut să-mi dau seama de
faptul că, în general, copiii, dacă sunt atenționați și corectați,
în momentele potrivite, vor trimite feed-back-uri, în situații
neașteptate, chiar dacă acestea nu sunt imediate. Lipsa acestui
antrenament făcut constant, nu ne va conduce spre o
modificare vizibilă în comportamentul copilului, de aceea cred
că, încă o dată se aplică zicala ”repetiția este mama
învățăturii”, în mod special, în perioada copilăriei, când
capacitatea de a învăța este mult mai mare, iar copilul poate fi
modelat frumos și așa cum ne-am dori din punct de vedere
moral, dar toate acestea presupun efort și mult exercițiu.

66
 PROIECT DE ACTIVITATE
-POLITEȚE-
GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Om și Societate
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educație pentru societate
TEMA ACTIVITĂȚII: Povestire cu conținut moral (Politețea)
SUBIECTUL ACTIV ITĂȚII: ”Ce a uitat Fănucă să spună?”
de Luiza Vlădescu
MIJLOC DE REALIZARE: Povestirea educatoarei
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidarea de cunoștințe și
deprinderi asociate manifestării politeții
OBIECTIVE GENERALE:
- Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în
societate;
- Consolidarea abilității de a intra în relație cu ceilalți.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să recunoască formulele de politețe care se desprind din
situațiile expuse în povestire, precum și momentele în care
trebuie folosite acestea;
O2: să enumere formulele de politețe pe care trebuia să le
folosească personajul principal, Fănucă;
O3: să exemplifice câteva reguli de politețe, dar și momentele
potrivite în care pot fi folosite: formule de salut, de adresare,
de rugăminte (Bună ziua! Mulțumesc! Te rog!);
O4: să aprobe sau să dezaprobe comportamentul personajului
principal, Fănucă, motivând alegerea făcută;
METODE DIDACTICE: povestirea, conversația, explicația,
exercițiul, demonstrația;
MATERIAL DIDACTIC: imagini cu momentele subiectului
povestirii, jetoane față zâmbitoare comportament politicos,
jetoane față tristă comportament nepoliticos.
BIBLIOGRAFIE: textul povestirii ”Ce a uitat Fănucă să
spună?” de Luiza Vlădescu (internet)

67
 Activitatea de
Secvențe Ob. predare-învățare
Evaluare
didactice op. (metode didactice,
conținut esențializat)
1.Moment Metode didactice:
organizatoric; conversația, explicația
-asigurarea unui climat
favorabil desfășurării
activității de educatie
pentru societate;
-pregătirea materialelor
didactice necesare.

2.Captarea Metode didactice:

atenției; surpriza, conversația
-cutia cu -Se va deschide cutia
surprize cu surprize din care va
ieși personajul
principal al povestirii,
Fănucă (o păpușă -Observarea
băiat). comportamentului
copiilor, în situația
de a enumera
câteva povești
cunoscute;
3.Reactualizarea Metode didactice:
cunoștințelor; conversația
-Se vor enumerea
câteva povești
cunoscute de copii.
-Ce povești mai știți
voi despre cum trebuie
să ne purtăm?
(Maricica, Iedul cu trei
capre).

68
 Activitatea de
Secvențe Ob. predare-învățare
Evaluare
didactice op. (metode didactice,
conținut esențializat)

4.Anunțarea Povestirea cu conținut

temei și a moral ”Ce a uitat
subiectului; Fănucă să spună?” de
Luiza Vlădescu. -Observarea
comportamenului
copiilor în
momentul
povestirii cu
5.Dirijarea Metode didactice: ajutorul
învățării; expunerea povestirii, imaginilor;
conversația, explicația,
exercițiul
-Voi începe povestirea
cu un ton clar și
nuanțat, folosind o
mimică adecvată
conținutului.

-Voi respecta
succesiunea
momentelor principale,
apoi voi cere copiilor
să povestească cu -Chestionare
ajutorul imaginilor. verbală;

O1 -Îi voi întreba pe copii,

care sunt formulele de
politețe care se
desprind din conținutul
povestirii.

O2 - Copiii vor enumera

69
 Activitatea de
Secvențe Ob. predare-învățare
Evaluare
didactice op. (metode didactice,
conținut esențializat)
formulele de politețe -Chestionare
pe care Fănucă a uitat verbală
să le folosească, în
dialogul său cu
celelalte personaje
(bunica, copiii de la
grădiniță, cei doi copii
Marioara și Vlăduț,
doamna educatoare).

O3 -Copiii vor exemplifica

reguli de politețe, dar și
momentele potrivite în -Observarea
care pot fi folosite. comportamentului
copiilor, în
momentul
6.Obținerea O4 Metode didactice: dramatizării unui
performanței; exercițiul, conversația, moment al
demonstrația povestirii;
-Urmează dramatizarea
unui moment al
povestirii, după care
copiii vor aproba sau
vor dezaproba
comportamentul
nepoliticos al lui
Fănucă, interpretat de
un copil.
-Vor fi folosite
jetoanele cu față
zâmbitoare pentru
alegerea și motivarea
comportamentului

70
 Activitatea de
Secvențe Ob. predare-învățare
Evaluare
didactice op. (metode didactice,
conținut esențializat)
politicos, dar și
jetoanele cu față tristă
pentru aprobarea
comportamentului
nepoliticos.

7.Asigurarea Metode didactice:

retenției și a conversația, exercițiul
transferului; Se va face fixarea
conținutului povestirii:
-Cum s-a numit
povestirea?
-Care este personajul
principal, dar și
celelate personaje? -Aprecieri verbale,
-A fost politicos sau nu privind
Fănucă cu ceilalți? răspunsurile și
comportamentul
copiilor.
8.Încheierea Metode didactice:
activității. conversația
-Voi face aprecieri
verbale, privind
răspunsurile și
comportamentul
preșcolarilor în timpul
activității.

Observații după desfășurarea activității:

Obiectivele acestei activități au fost atinse și accesibile
copiilor. Preșcolarii au răspuns întrebărilor adresate și au

71
înțeles că nu trebuie să se comporte precum personajul
povestirii, Fănucă, dar și că este foarte important să fie
politicoși cu cei din jur. Cei mici cunosc foarte bine care sunt
regulile de politețe, dar și când trebuie folosite, chiar dacă
uneori nu le folosesc (anumiți copii).
Vom continua exersarea politeții și prin alte tipuri de
activități, unde îmi propun să-i învăț pe copiii și alte
comportamente care țin de politețe, cum ar fi: să acorde
prioritate persoanelor mai în vârstă, pe stradă sau în diferite
mijloace de transport; în anumite situații, băieții să învețe să
cedeze prioritate fetelor etc.

72
Evaluare Politețe:
După ”antrenarea politeții”,am aplicat ca instrument de evaluare, fișa de observare, unde am mai
adăugat un indice (I3):

Trăsătura moral- Comportament Comportament în Comportament

Subiecții
civică asupra căreia Indici observaționali însușit curs de dezvoltare absent
cercetării
se face constatarea (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1; I2 I3
C.Y. I1; I2; I3
I1-folosește formulele C.E. I1; I2; I3
de salut, în momentele D.Ș. I1; I2; I3
potrivite; F.A. I1; I2; I3
G.P. I1; I2; I3
G.A. I1; I2; I3
H.V. I1; I2 I3
I2-cunoaște și folosește I.S. I1; I2; I3
formulele de politețe în L.N. I1; I2; I3
POLITEȚEA LA colectivitate și în
M.S. I1; I2; I3
COPII DE 3-4 ANI familie;
M.I. I1;I2;I3
N.M. I1; I2; I3
N.D. I1; I2; I3
I3-se comportă politicos N.R. I1; I2; I3
în diferite contexte: P.D. I1; I2; I3
P.A. I1; I2; I3
 Trăsătura moral- Comportament Comportament în Comportament
Subiecții
civică asupra căreia Indici observaționali însușit curs de dezvoltare absent
cercetării
se face constatarea (CÎ) (CD) (CA)
grădiniță, familie, P.I. I1; I2; I3
societate. R.D. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
S.S. I1; I2; I3
S.C. I1; I2; I3
S.D. I1; I2; I3
S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
U.T. I1; I2; I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 25 (I1; I2) 1(I1; I2) 1 (I3)
24 (I3) 1(I3)

Indicii observaționali sunt trecuți în ordine graduală, în funcție de importanță (I1>I3)

 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa
formativă ”Politețe” (după ”antrenarea politeții”):
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
25 (I1; I2) 1 (I1; I2) 1 (I3)
24 (I3) 1 (I3)

În urma exersării intense și a ”antrenării politeții”, în

toate activitățile desfășurate la grădiniță, am constatat o
schimbare vizibilă în comportamentul copiilor. După cum
reiese din tabelul cu rezultate, se observă că 25 de copii din
grupă și-au însușit comportamentul politicos, atingând indicii
observaționali 1 și 2 (I1; I2); 24 de copii, au atins indicele
observațional (I3); un singur copil are indicele observațional 3
(I3), în curs de dezvoltare, motiv pentru care va trebui exersat
mai mult în familie și un singur copil are indicele observa-
țional 3 (I3), trecut la comportament absent, iar indicii I1; I2,
sunt trecuți la comportament în curs de dezvoltare, fapt care
va conduce la realizarea unui studiu de caz.
Indicele observațional 3 (I3), ne arată în cea mai mare
proporție gradul de însușire a comportamentului politicos.
Studiu de caz:
I. Date despre copil:
Numele şi prenumele : B.I.
Vârsta: 3 ani, 11 luni
Sex: feminin
Grupa: mijlocie A
II. Problema:
• Lipsa comportamentului politicos al subiectului în
activitatea cotidiană:

75
 B.I.este o fetiță nouă, care a fost înscrisă la grupa mijlocie
A, în anul școlar 2018-2019. În urma exersării politeții, în mod
special la grădiniță, fetița se manifestă, de cele mi multe ori
impoliticos, chiar obraznic, uneori. Nu este consecventă în
folosirea formulelor de salut și a formulelor de politețe.
Rareori, are momente când salută sau mulțumește din propria
inițiativă, de cele mai multe ori trebuie atenționată înainte,
pentru a obține comportamentul dorit.
• Date despre familie:
Familia copilului este formată din părinți (mama, tata)
și bunicul. Aceste trei persoane se ocupă de fetiță. Părinții o
aduc dimineța, (ori mama, ori tata –mai frecvent tatăl), iar
bunicul o ia, de fiecare dată, de la grădiniță. Atât mama, cât și
tatăl sunt foarte ocupați, acordând puțin timp copilului, bunicul
are probleme de sănătate, iar în timpul cât stă cu fetița, până
vin părinții de la serviciu, o lasă să facă ce dorește. B. I. este
singură la părinți.
• Dezvoltare fizică și psihică:
Din punct de vedere fizic, B. I. este dezvoltată normal, nu
prezintă probleme de sănătate, fiind foarte bine îngrijită. Din
punct de vedere intelectual se prezintă normal pentru vârsta sa,
are un deficit de atenție și prezintă lipsă de răbdare la anumite
tipuri de activități, care necesită rezolvarea unor fișe de lucru.
Are o memorie muzicală foarte bună, reține cu foarte mare
ușurință cântecele. Prezintă un temperament predominant
coleric, imaturitate emoțională și reacții cu caracter exploziv
(țipete, plâns, scoate limba atât colegilor de grupă, cât și
doamnelor educatoare). Obosește ușor și se plictisește repede
la o activitate.
• Date privind evoluția copilului, până la intrarea în
grădiniță :
De la vârsta de șapte luni, fetița a fost lasată în grija altor
persoane, deoarece mama și-a reluat activitatea profesională.
Persoanele care au stat cu fata au fost bonele și apoi a fost

76
înscrisă la creșă. După spusele părinților, fetiței nu i-a lipsit
absolut nimic din punct de vedere material, din contră a fost
răsfățată și i s-au făcut toate poftele. B.I. nu a parcurs grupa
mică, așa cum ar fi fost normal, conform vârstei, ci după
finalizarea creșei a fost înscrisă la grădiniță, direct la grupa
mijlocie. Această trecere bruscă s-a observat în comportament,
printr-o adapatare dificilă, deși are vârsta potrivită grupei
mijlocii. Uneori, are comportament agresiv cu colegii de
grupă, tocmai din cauza incapacității de adaptare.
III. Plan de intervenție:
- conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le
revin în educarea copilului;
- modificarea atitudinilor părinţilor în raport cu copilul, printr-
o mai mare implicare în educație;
- participarea părinților la activitățile din grădiniță , cu scopul
de a observa copilul în mediul educațional;
- realizarea unui program adecvat posibilităţilor fetei, fără
solicitări sau eforturi în salt, cu sarcini precise şi bine definite;
- favorizarea integrării în grupul de copii;
-orientarea către şedinţe de consiliere;
IV.Criterii de apreciere a progreselor:
-îmbunătăţirea comunicării cu familia și dorința de implicare a
acesteia în toate activitățile ce au ca scop progresul în
comportamentul politicos al fetiței ;
V. Metode si instrumente de evaluare:
-observaţia directă şi indirectă;
-grila de evaluare a comportamentului politeții;
VI. Soluții finale:
Prin activitatea de consiliere realizată în grădiniță, prin
schimbarea atitudinii părinților și implicarea lor în educația
propriului copil se vor constata, treptat, și rezultatele în
comportament.
Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la
tema ”politețe”:

77
 Cele mai elocvente concluzii, în urma ”antrenamentu-
lui politeții”, le-am obținut din convorbirile cu părinții, dar și
din răspunsurile pe care le-au dat, după ce au completat
chestionarul cu întrebări deschise, pe tema politeții. Ca urmare
a acestui antrenament intens, am constatat o schimbare
semnificativă, copiii de la grupă sunt mai politicoși, mai atenți
în a răspunde adecvat, folosind cuvintele specifice comporta-
mentului politicos și, de multe ori i-am surprins schimbând
tonalitatea vocii, pentru a-mi atrage atenția că s-au comportat
corespunzător.
Din toate convorbirile a reieșit faptul că, părinții au
observat îmbunătățiri vizibile, în comportamentele copiilor, ce
vizează latura politeții.
 Exemple de răspunsuri, din partea părinților,
obținute din convorbiri și chestionare:
”La noi, lecțiile de politețe au început să dea roade evidente.
Ieri, am fost în parc, și într-un moment în care se simțea foarte
bine, M. mi-a spus că este un copil politicos. L-am întrebat ce
înseamnă sa fii politicos și cine l-a învățat, mi-a spus că ”Așa
ne-a spus doamna la toți copiii” și că politicos înseamnă ”să te
porți frumos și să spui ”Buna ziua!” și ”Mulțumesc!”.
”Am observat că aceste episoade se întâmplă când le lăsăm să
se producă natural și să vină de la el. Acum o săptămână l-am
întrebat dacă dimineața îl salută pe domnul portar și mi-a spus
că nu vrea să-l salute și să fie politicos pentru că, aspus el
”sunt prea obosit!”
”Un băiat din parc a pierdut mingea care a ajuns lângă noi, iar
M.i-a înapoiat-o. Respectivul copil i-a spus ”Mulțumesc!”, iar
V. (foarte încântat) i-a răspuns ”Cu plăcere!”, după care mi-a
atras atenția ”Ai văzut ce politicos sunt?” (N.M.)
”A început să salute mai tare, cât să fie sigură că este auzită”.
( S.A.)
”În ultima lună, copilul a folosit formulele de salut în mod
frecvent, în contextele potrivite. Aceste formule sunt utilizate

78
cu regularitate de către copil. Copilul povestește acasă despre
activitățile prin care a exersat politețea, aceste activități i-au
plăcut, a început să salute constant în locuri publice.” (U.T.)
”A folosit formulele de politețe mai des, mai spontan.” (S.I.)
”Folosește formulele de politețe și atrage atenția și altora dacă
nu spun”. (S.S.)
”Am observat că folosește cu mai multă încredere formulele
de politețe și utilizează o altă tonalitate a vocii (vorbește mai
tare și este mai sigură pe ea)”. (I.S.)
”În ultimele săptămâni C. ne-a făcut observații dacă nu am
spus în diverse împrejurări ”Mulțumesc!” și mai ales ”Cu
plăcere!”. (S.C.)
Hărnicia este a doua trăsătură morală pe care o voi
aborda la grupa de copii, prin activități specifice care să-i
antreneze și să le stimuleze această calitate.
Când spunem că ”un om este harnic”, primul lucru care
ne vine în minte este că acel om este o persoană căreia îi place
să muncească, iar o astfel de persoană care apreciază munca și
depune efort se va bucura și de roade, iar bucuria lui va fi
deplină, pentru că ceea ce se obține cu efort este trainic. Așa ni
se spune și în Biblie, la Facere ( Capitolul 3, versetul 19,
pag.14 ) ”în sudoarea feței tele îți vei mânca pâinea ta”, ceea ce
înseamnă că prin muncă omul își va câștiga hrana sa. Deci,
munca este ancestrală, lăsată de Dumnezeu de la creație, este
înscrisă în codul nostru genetic. Cel care muncește este sănătos
fizic, psihic și emoțional deoarece nu își consumă energia în
lucruri nefolositoare ci din contră și-o înmulțește prin muncă,
chiar dacă sună paradoxal. Omul muncitor își deschide toate
simțurile, este viu, face ca ”pe ceea ce pune mâna”, să rodească
în jurul său, face bine sieși și celorlalți, iar, prin opoziție, omul
leneș, își atrage viciul și suferința. De aceea, este bine să-i
învățăm pe copii, de mici, să muncească și să aprecieze munca.
Etapa constatativă: În această etapă am consemnat
comportamentele copiilor în ceea ce privește hărnicia.

79
 Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de observare conține următorii indici observaționali:
I1- strânge jucăriile după ce le folosește;
I2- face ordine la locul de lucru.

-Fișă de observare constatativă:

Trăsătura moral- Indici observaționali Subiecții Comportament Comportament în Comportament
civică asupra cercetării însușit curs de dezvoltare absent
căreia se face (CÎ) (CD) (CA)
constatarea
B.I. I1; I2
C.Y. I1; I2
I1-strânge jucăriile C.E. I1; I2
după ce le folosește; D.Ș. I1; I2
F.A. I1; I2
G.P. I1; I2
G.A. I1; I2
H.V. I1; I2
I.S. I1; I2
L.N. I1; I2
HĂRNICIA LA
M.S. I1; I2
COPII DE 3-4
M.I. I1; I2
ANI
N.M. I1; I2
N.D. I1; I2
Trăsătura moral- Indici observaționali Subiecții Comportament Comportament în Comportament
civică asupra cercetării însușit curs de dezvoltare absent
căreia se face (CÎ) (CD) (CA)
constatarea
I2-face ordine la N.R. I1; I2
locul de lucru (după P.D. I1; I2
activitățile P.A. I1; I2
desfășurate); P.I. I1; I2
R.D. I1; I2
S.A. I1; I2
S.S. I1; I2
S.C. I1; I2
S.D. I1; I2
S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1; I2
TOTAL: 26 TOTAL: TOTAL: TOTAL:
11 (I1; I2) 14 (I1; I2) 1 (I1; I2)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă, în etapa constatativă
”Hărnicie”:

Grup Nr. Rezultate obținute

experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
11 (I1;I2) 14(I1;I2) 1(I1;I2)

Interpretarea rezultatelor:
Din totalul de 26 de copii care au participat la acest
experiment constatativ, doar un copil are comportament absent,
nu strânge jucăriile, nu face ordine la locul de lucru,14 copii
manifestă aceste comportamente din când în când, de cele mai
multe ori când sunt atenționați și nu din proprie inițiativă, adică
au un comportament în curs de dezvoltare, iar 11 copii
manifestă aceste comportamente fără să fie atenționați, fac din
proprie inițiativă, având comportament însușit.
Etapa formativă: În această etapă am exersat hărnicia,
de câte ori a fost nevoie, pe parcursul activităților desfășu-
rate.Am desfășurat un antrenament intens ce a vizat hărnicia,
în timpul activităților am dat copiilor diferite sarcini care să-i
antreneze în munca simplă, cum ar fi împărțirea diferitelor fișe
de lucru sau a materialelor pentru activitățile practice și
deeducație artistico-plastică; am numit copii de serviciu, care
au împărțit șervețele, tacâmuri; copiii și-au strâns jucăriile de
fiecare dată după ce s-au jucat.
Prin acest antrenament făcut constatnt, copiii au început
(majoritatea dintre ei) să dorească să ajute, să strângă, să așeze
fiecare obiect la locul său, manifestând chiar spirit de competiție
între ei ”care strânge mai repede!”, cum înșiși copiii spun.

82
 PROIECT DE ACTIVITATE
-HĂRNICIE-
GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Om și Societate
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate practic-
gospodărească
TEMA ACTIVITĂȚII: Exersarea îndemânării (Hărnicia)
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ”Salata de legume de toamnă”
TIPUL DE ACTIVITATE: formare de priceperi și deprinderi
practic-gospodărești, asociate manifestării hărniciei
OBIECTIVE GENERALE:
- Formarea unor abilități practice, specifice nivelului de
dezvoltare motrică;
- Formarea deprinderilor practic-gospodărești.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să exemplifice una-două acțiuni practic-gospodărești,
simple, cum ar fi: adunarea de provizii pentru iarnă, pregătirea
conservelor etc.;
O2: să enumere materialele de lucru, folosite pe parcursul
activității: planșete, cuțite de plastic;
O3: să folosească corect cuțitele de plastic, tăind fiecare
legumele proprii, pe planșeta de lucru;
O4: să aprecieze roadele propriei munci, reprezentată prin
produsul final obținut și anume salata de legume;
METODE DIDACTICE: conversația, explicația, exercițiul,
demonstrația;
MATERIAL DIDACTIC: legume de toamnă (castravete,
roșie, ardei, conopidă), cuțite de plastic, planșete din plastic
pentru tocat, castroane.

83
 Secvențe didactice Ob.
op.
1.Moment organizatoric;
2.Captarea atenției;
-apariția personajelor
Greierele și Furnica
3.Reactualizarea
cunoștințelor;
O1
4.Anunțarea temei și a
subiectului;
Activitatea de predare-învățare Evaluare
(metode didactice, conținut esențializat)
Metode didactice: conversația, explicația
-asigurarea unui climat favorabil desfășurării
activității practic-gospodărești;
-pregătirea materialelor didactice necesare.
Metode didactice: surpriza, conversația
-Vor apărea cele două personaje, Greierele și
Furnica și fiecare va povesti cât de harnic a fost -Observarea
și dacă si-au adunat provizii pentru iarna comportamentului
(Greierele a cântat toată vara, iar Furnica a copiilor, în momentul
muncit adunându-și provizii). apariției celor două
personaje;
Metode didactice: conversația
-Copiii vor da exemple de munci specifie pe
care le fac gospodinele: pregătirea conservelor,
a dulcețurilor, a compoturilor. -Chestionare verbală;
-Se va vorbi și despre pregătirea animalelor
pentru anotimpul iarna (cum își adună provizii).
-Vom pune mânuțele la treabă să vedem cât de
harnice sunt și vom pregăti: ”Salata de legume
de toamnă”.
 Secvențe didactice Ob. Activitatea de predare-învățare Evaluare
op. (metode didactice, conținut esențializat)
5.Dirijarea învățării; Metode didactice: demonstrația, explicația,
exercițiu.

O2 -Copiii vor enumera materialele de lucru -Chestionare verbală;

folosite pe parcursul activității.
-Le voi explica și demonstra copiilor ce au de
făcut: întâi să așeze, pe rând, legumele pe
planșetă și apoi să le taie, folosindu-se de
cuțitele din plastic.

O3 - Copiii vor tăia legumele, pe planșetă, folosind -Observarea

cuțitele de plastic. comportamentului
copiilor în momentul
tăirii legumelor, pe
planșeta de lucru.

6.Obținerea performanței; Metode didactice: exercițiul, conversația

O4 -După ce copiii vor toca legumele, le vom -Aprecieri verbale din

transfera într-un castron, unde vor fi amestecate, partea copiilor cu privire
obținându-se salata de legume. la rodul muncii lor, salata
-Salata va fi servită copiilor, iar aceștia vor face de legume;
aprecieri asupra rezultatului propriei munci,
 Secvențe didactice Ob. Activitatea de predare-învățare Evaluare
op. (metode didactice, conținut esențializat)
salata de legume.

7.Încheierea activității. Metode didactice: conversația -Aprecieri verbale

-Aprecieri verbale privind atitudinea privind răspunsurile și
preșcolarilor în timpul activității. comportamentul copiilor,
pe parcursul activității.

Observații după desfășurarea activității:

După această activitate practic-gospodărească, copiii au fost foarte încântați de rezultatul
muncii lor. Obiectivele operaționale au fost atinse, în cea mai mare măsură. Am întâmpinat mici
dificultăți la tăierea legumelor, unora dintre copiii fiindu-le mai greu să taie cu cuțitul de plastic, însă
mesajul principal al activității a fost înțeles de către preșcolari și anume că a fi harnic înseamnă a fi
muncitor și că roadele se obțin ca urmare a muncii.
Pe viitor voi exersa hărnicia, mai ales prin intermediul rutinelor zilnice cum ar fi: servirea
mesei, strângerea mesei, unde copiii de serviciu vor ajuta; ordinea jucăriilor în sala de grupă;
împărțirea și strângerea fișelor, a caietelor de desen, a instrumentelor de lucru (creioane, carioci,
pensule etc.).
Evaluare Hărnicie:
Fișă de observare după ”antrenarea hărniciei”, unde am adăugat indicele trei (I3):
Trăsătura moral- Indici observaționali Subiecții Comportament Comportament în Comportament
civică asupra cercetării însușit curs de dezvoltare absent
căreia se face (CÎ) (CD) (CA)
constatarea
B.I. I1; I2;I3
C.Y. I1; I2; I3
I1-strânge jucăriile C.E. I1; I2; I3
după ce le folosește; D.Ș. I1; I2; I3
F.A. I1; I2; I3
G.P. I1; I2; I3
G.A. I1; I2; I3
I2-face ordine la locul H.V. I1; I2;I3
de lucru (după I.S. I1; I2; I3
activitățile L.N. I1; I2; I3
HĂRNICIA LA desfășurate);
M.S. I1; I2; I3
COPII DE 3-4
M.I. I1;I2;I3
ANI
N.M. I1; I2; I3
I3-face anumite N.D. I1; I2; I3
activități practic- N.R. I1; I2; I3
gospodărești din P.D. I1; I2; I3
P.A. I1; I2 I3
proprie inițiaitivă. P.I. I1; I2; I3
R.D. I1;I2 I3
S.A. I1; I2; I3
S.S. I1; I2; I3
S.C. I1; I2; I3
S.D. I1; I2; I3
S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
U.T. I1; I2; I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 25 (I1; I2) 1 (I1;I2;I3) 0
23 (I3) 2 (I3)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa
formativă ”Hărnicie” (după ”antrenarea hărniciei”):
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
25 (I1; I2) 1 (I1;I2;I3) 0
23 (I3) 2 (I3)

În urma exersării hărniciei, am observat o evoluție

foarte bună în comportamentele copiilor. După cum reiese și
din rezultate, 25 de copii au răspuns foarte bine indicilor 1 și 2,
iar 23 de copii au răspuns și indicelui 3, adică fac anumite
activități practic-gospodărești din proprie inițiativă, un singur
copil are comportament în curs de dezvoltare, dar, cu toate
acestea prezintă o evoluție foarte bună, având în vedere
problemele de comportament cu care a venit la începutul
anului școlar. Ca o concluzie în urma antrenării hărniciei,
consider că nu este necesar un studiu de caz, evoluția întregii
grupe fiind una foarte bună.
Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la
tema ”hărnicie”:
Ca o concluzie generală, venită din partea părinților, ar
fi evoluția foarte bună în comportamentul copiilor.
 Exemple de răspunsuri, din partea părinților, obți-
nute din convorbiri și chestionare:
”Deprinderile se dezvoltă în comportamentul și gândirea lui C.
E interesat mereu să ajute, chiar dacă uneori cere și el să fie
ajutat.C. devine din ce în ce mai implicat să ajute în casă,
exemplu gătit, adunat jucării. Mi-a explicat zilele trecute că
adună întotdeauna jucăriile la grădiniță și dacă participă mai
mulți copii, termină treaba mai repede.” (S.C.)
”Copilul meu F.A. își strânge singură jucăriile și mă ajută în
anumite activități casnice, din proprie inițiativă, dar sunt și
momente, când trebuie să-i spun eu.” (F.A.)
”În anumite momente, când vrea să-și exprime afecțiunea, ne
”aranjează” masa.” (N.M.)
”Îi place să fie considerată harnică și încearcă să mă ajute sau
să facă singură unele lucruri (nu mereu). Mă ajută și mă bucur
că îi place (nu întotdeauna, doar când vrea). Îmi spune că vrea
să mă ajute când fac curat, când fac ceva de mâncare care ei îi
place, la întins rufe, la aranjat lucruri în dulap (dar nu prea are
răbdare).” (S.A.)
”Dacă este odihnit, de cele mai multe ori mă ajută, spală
vasele, dă cu mătura, aspirator, șterge praful. Mă imită în tot
ceea ce fac.” (R.D.)
Copiilor le place să fie solicitați, există multe momente,
în timpul unei zile la grădiniță, în care vin la mine și îmi spun
că vor să mă ajute sau să-i ajute pe colegii care nu pot face
anumite lucruri, situații în care îi încurajez. Am constatat că
cei mici sunt foarte deschiși atunci când sunt solicitați, iar unii
dintre ei chiar se supără dacă nu li se dă ocazia să-și manifeste
hărnicia.”Profitând ” de dorința lor, am fructificat la maximum
”hărnicia” copiilor, exersând, de câte ori a fost cazul, acest tip
de comportament.
Prietenia
Primul loc unde se pun bazele relațiilor de prietenie
este familia, aici, copilul învață să interacționeze cu ceilalți
(doi-trei sau mai mulți membrii ai unei familii). Un avantaj îl
au, aș zice eu, familiile unde sunt mai mulți frați, astfel
interacțiunea dintre copii debutează chiar din familie. Aici se
pun bazele, care se continuă la grădiniță, prin socializarea
zilnică dintre cei mici și atenta dirijare a cadrelor didactice. De
fapt, prietenia în înțelesul ei de colaborare, atașament, ajutor
pentru celălalt, începe de la această interacțiune între copii. În
primul an de grădiniță, cei mici, trec printr-o perioadă de
acomodare, relațiile dintre ei sunt, aparent, fără o logică
fireacă, ei discută lucruri care nu au legătură între ele, un copil
povestește ceva, un altul spune cu totul altceva ( ce-l interesează
pe el ori un fapt petrecut recent etc.), dar astfel ei încep să învețe
comunicarea, să se apropie unii de ceilalți, își exprimă unii
altora emoțiile, dorințele, până când ajung să discute subiecte
comune, adică încep să poarte conversații logice.
La grupa mijlocie, după un an de grădiniță, interacțiu-
nile dintre copii se schimbă, dialogurile dintre ei încep să
capete sens, discuțiile încep să se lege și să aibe o continuitate,
vorbesc despre lucruri comune și astfel se dezvoltă prieteniile,
dar și antipatiile.
Etapa constatativă – consemnarea achizițiilor
copiilor, manifestarea prieteniei la copiii din grupă.
Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de evaluare conține următorii indici
observaționali:
I1- se comportă prietenos cu ceilalți copii;
I2- manifestă dorința de a-și face prieteni la grădiniță.
-Fișă de observare constatativă ”Prietenie”:

Trăsătura moral-
civică asupra Indici Comportament Comportament în Comportament
căreia se face observaționali Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
constatarea cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1; I2
C.Y. I1;I2
I1-se comportă C.E. I1; I2
prietenos cu D.Ș. I1;I2
ceilalți copii; F.A. I1; I2
G.P. I1; I2
G.A. I1 I2
H.V. I1; I2
I.S. I1; I2
L.N. I1; I2
PRIETENIA LA
M.S. I1; I2
COPII DE 3-4
M.I. I1; I2
ANI
N.M. I1; I2
N.D. I1; I2
I2-manifestă N.R. I1; I2
dorința de a-și P.D. I1; I2
P.A. I1; I2
face prieteni la P.I. I1; I2
grădiniță; R.D. I2 I1
S.A. I1; I2
S.S. I1; I2
S.C. I1; I2
S.D. I1 I2
S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1; I2
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 17 (I1; I2) 4 (I1; I2) 2 (I1; I2)
1 (I1) 2 (I1) 1 (I2)
1 (I2) 1 (I2)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa
constatativă ”Prietenie”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
17 (I1; I2) 4 (I1;I2) 2 (I1; I2)
1 (I1) 2 (I1) 1 (I2)
1 (I2) 1 (I2)

Interpretarea rezultatelor:
Din totalul de 26 de copii care au participat la acest
experiment constatativ, doar 2 copii au un comportament
absent, unul dintre ei (B.I.) nu se comportă prietenos și nici nu
manifestă dorința de a-și face prieteni, fiind foarte posesivă,
fapt care-i îndepărtează pe ceilalți copii de ea, iar al doilea
copil (M.I.) are un comportament puțin sub nivelul celorlalți
copii, fiind în urmă cu limbajul, este mai retras și nu știe să se
manifeste, să interacționeze. Un copil (G.A.) este prietenoasă
cu ceilalți, dar nu-și manifestă dorința de a-și face prieteni. Din
totalul de 26 de copii, 4 au aceste comportament e în curs de
dezvoltare, 2 se manifestă doar prietenos (câteodată), iar
unulare momente când își manifestă dorința de a-și face
prieteni; 17 copii au cele două comportamente însușite, un
copil se comportă prietenos și unul își dorește să aibe prieteni.
În urma rezultatelor reiese faptul că valoarea moral-
civică ”prietenie”, mai trebuie exersată, unii dintre copii
neștiind, încă, să interacționeze pentru a-și face prieteni. La
unii copii există dorința de avea prieteni, iar la alți copii doar
comportamentul prietenos, fără a avea un prieten anume.
Etapa formativă: Am urmărit să-i antrenez pe copii în

94
a interacționa cât mai mult unii cu ceilalți prin diferite jocuri și
activități desfășurate la grupă. Antrenarea prieteniei s-a făcut tot
timpul, iar în momentele de joc liber, am observat relaționarea
dintre copii și modul în care au înțeles noțiunea de ”prietenie”.

PROIECT DE ACTIVITATE
-PRIETENIE-
GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Știință
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate matematică
TEMA ACTIVITĂȚII: Formare de mulțimi, în contextul
asocierii acestora cu relațiile de prietenie dintre oameni
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ”Caută prietenii!”
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare de cunoștințe și
deprinderi asociate manifestării prieteniei
OBIECTIVE GENERALE:
- Consolidarea comportamentelor de cooperare, prosociale;
- Consolidarea abilității de a intra în relație cu ceilalți, de
a stabili relații de prietenie.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să enumere formele geometrice învățate, culorile acestora
și mărimea lor;
O2: să caute ”prietenii” formelor geometrice învățate (rotund,
pătrat, triunghi), asociindu-le corespunzător;
O3: să recunoască după culoare, formele geometrice ”prietene”;
O4: să grupeze, corect, formele geometrice în ”prieteni mici”
și ”prieteni mari” (criteriul mărimii);
O5: să formeze ”grupuri prietene” (mulțimi de copii), după
criteriul formei, culorii și mărimii;
O6: să extindă relația dintre mulțimi ”prietene”, în înțeles
matematic, spre relațiile de prietenie dintre oameni.

95
METODE DIDACTICE: surpriza, conversația, explicația,
exercițiul, demonstrația, problematizarea;
MATERIAL DIDACTIC: forme geometrice, tabla magnetică,
ecusoane cu forme geometrice.
DESCRIEREA JOCULUI DIDACTIC:
 Sarcina didactică:
-formarea grupurilor prietene după formă, culoare și
mărime, la tabla magnetică;
-formarea mulțimilor de copii, în grupuri prietene,
după cele trei criterii: formă, culoare, mărime.
 Regulile jocului:
-răspunde doar copilul solicitat;
-răspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze.
 Elemente de joc:
-surpriza, aplauzele, mișcarea
 Desfășurarea jocului:
-Copiii vor forma, pe rând, la tabla magnetică, grupu-
rile prietene, după cele trei criterii: formă, culoare și
mărime;
-La complicarea jocului, copiii vor purta ecusoane cu
diferite forme geometrice astfel încât să formeze
grupuri de prieteni după formă, culoare și mărime;
-La final vom purta o discuție despre cum putem să
extindem ”relațiile de prietenie dintre mulțimi”, în
înțeles matematic, spre relațiile de prietenie dintre
oameni.

96
 Secvențe didactice Ob. Activitatea de predare-învățare Evaluare
op. (metode didactice, conținut
esențializat)
1.Moment organizatoric; Metode didactice: conversația, explicația
-asigurarea unui climat favorabil
desfășurării activității de educație pentru
societate;
-pregătirea materialelor didactice
necesare.

2.Captarea atenției; Metode didactice: surpriza, conversația.

-Vor apărea în fața copiilor trei forme
geometrice personificate (rotund, pătrat, -Observarea comportamentului
triunghi), care se vor prezenta în fața copiilor, în momentul apariției
copiilor ca fiind foarte bune prietene si că celor trei forme geometrice;
doresc să se joace un joc despre prietenie,
împreună cu copiii de la grupă.

3.Reactualizarea O1 Metode didactice: conversația

cunoștințelor; -Se vor enumera formele geometrice -Chestionare verbală;
învățate de copii, culorile acestora și
mărimea lor.
4.Anunțarea titlului Se va anunța jocul, ”Caută prietenii”, în
joculi și a obiectivelor; care copiii vor asocia în ”grupuri de
prieteni” (mulțimi) formele geometrice
după formă, culoare și mărime.

5.Prezentarea Metode didactice: conversația,

conținutului și dirijarea demonstrația, explicația, exercițiul
învățării; -Prima sarcină va fi să formeze grupul
prietenelor care au aceeași formă, la tabla
O2 magnetică;
- A doua sarcină va fi să așeze prietenii
după culoare, la tabla magnetică;
- A treia sarcină vă fi să asocieze prietenii
O3 după mărime, la tabla magnetică.
-Observarea comportamentului
copiilor în situația de a forma
grupuri prietene, după formă,
culoare și mărime;
-Aprecieri verbale asupra
răspunsurilor;

6.Obținerea O4 Metode didactice: exercițiul,

performanței; problematizarea
(complicarea jocului) -Copiii vor purta ecusoane cu diferite -Observarea comportamentului
forme geometrice, astfel încât să formeze copiilor în momentul
”grupuri de prieteni” după formă, culoare complicării jocului;
și mărime.
-Copiii care vor avea ecusoane cu
O5 triunghiuri vor forma ”grupul
 triunghiurilor prietene”;
-Copiii care vor avea ecusoane cu forme
geometrice albastre vor forma ”grupul
prietenilor albaștrii”;
-Copiii care vor avea ecusone cu forme
geometrice mari vor forma ”grupul
prietenilor mari”;
Copiii care vor avea forme geometrice
mici vor forma ”grupul prietenilor mici”.

7.Realizarea feed-back- Metode didactice: exercițiul,

ului final; probleamtizarea, conversația
-Voi purta o scurtă discuție cu copiii -Chestionare verbală;
despre cum putem să extindem ”relația de
prietenie” dintre mulțimi, în înțeles
matematic cu relația de prietenie dintre
oameni.

8.Încheierea activității. O6 Metode didactice: conversația -Aprecieri verbale asupra

-Aprecieri verbale privind atitudinea răspunsurilor și
preșcolarilor în timpul activității. comportamentului preșcolarilor
în timpul activității.
Observații după desfășurarea activității:
La finalul activității pe tema prieteniei, am constatat următoarele: obiectivele operaționale au
fost atinse, copiii s-au descurcat bine și au înțeles asocierea formelor geometrice cu prietenia. După
încheierea activității matematice le-am mai explicat încă o dată copiilor că prietenia dintre oameni este
asemănătoare cu ”prietenia” formelor geometrice și că este bine să ne comportăm prietenos cu cei de
lângă noi. Prin răspunsurile primite copiii au dovedit înțelegerea mesajului transmis.
Voi exersa în continuare prietenia, iar pe viitor mă voi axa, mai ales pe cultivarea prieteniei
între copiii din grupă dar și pe manifestarea comportamentului prietenos față de alți copii din afara
grădiniței, cu care preșcolarii intră în contact (rude, cunoștințe, prieteni de familie).
Evaluare Prietenie:
După ”antrenarea prieteniei”,am aplicat ca instrument de evaluare, fișa de observare, unde
am mai adăugat un indice observațional (I3):

Trăsătura moral-
civică asupra Indici Comportament Comportament în Comportament
căreia se face observaționali Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
constatarea cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1; I2 I3
C.Y. I1; I2; I3
I1-se comportă C.E. I1; I2; I3
prietenos cu D.Ș. I1; I2; I3
ceilalți copii; F.A. I1; I2; I3
G.P. I1; I2; I3
 G.A. I1; I2; I3
H.V. I1; I2; I3
I2-manifestă I.S. I1; I2; I3
dorința de a-și L.N. I1; I2; I3
PRIETENIA LA face prieteni la M.S. I1; I2; I3
COPII DE 3-4 grădiniță; M.I. I1;I2 I3
ANI N.M. I1; I2; I3
N.D. I1; I2; I3
N.R. I1; I2; I3
P.D. I1; I2; I3
I3-stabilește P.A. I1; I2; I3
relații de
P.I. I1; I2; I3
prietenie cu
R.D. I1; I2; I3
copiii din grupă
S.A. I1; I2; I3
(are cel puțin un
S.S. I1; I2; I3
prieten cu care
interacționează S.C. I1; I2; I3
constant). S.D. I1; I2; I3
S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
U.T. I1; I2; I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 23 (I1; I2; I3) 3 (I1; I2) 2(I3)
1(I3)
 Tabel rezultate: Nivel atins de grupă în etapa formativă
”Prietenie”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
23 (I1; I2; I3) 3 (I1;I2) 2 (I3)
1 (I3)

În etapa formativă, după exersarea prieteniei la grupă,

în toate activitățile desfășurate, am obținut următoarele
rezultate: 23 de copii au atins cei trei indici observaționali, pe
care i-am propus, adică au comportament însușit; 3 copii au au
indicii 1 și 2 la comporatment în curs de dezvoltare, și un copil
are indicele 3 în curs de dezvoltare; doar 2 copii au manifestat
comportament absent la indicele 3, adică nu au reușit, încă, să
stabilească relații de prietenie măcar cu un alt copil din grupă,
ceea ce presupune un studiu de caz pentru trei copii: B.I (CD-
I1; I2; CA-I3); M.I (CD-I1;I2; CA-I3) și N.M (CD-I1;I2;I3).
Studiu de caz:
I. Date despre copii:
Numele şi prenumele : B.I.; M.I.; N.M.
Vârsta: 4 ani; 3 ani, 10 luni; 4 ani, 9 luni
Sex: feminin; masculin; masculin
Grupa: mijlocie A
II. Problema:
B.I.- Nu reușește să interacționeze adecvat cu ceilalți copii
din grupă, din cauza faptului că nu s-a adaptat, încă, la
cerințele grupei (fiind înscrisă anul acesta în grupă).
B.I.esteaceeași fetiță care apare în studiul de caz de la
prima valoare morală exersată, ”Politețea”. Datele despre acest
102
copil au fost detaliate la primul studiu de caz. Comportamentul
ei nu s-a schimbat foarte mult, având în vedere că au trecut doar
trei luni de grădiniță. Fata este dominantă, îi este greu să
respecte anumite reguli de comunicare și interacțiune cu restul
copiilor din grupă, fapt care conduce la incapacitatea de a-și
face prieteni. Părinții, cunoscând problema, încă de la începutul
grădiniței se străduiesc să o rezolve printr-un continuu exercițiu
(acasă). Lipsa de politețe se extinde și asupra capacității acesteia
de a se împrieteni cu ceilalți copii. Are momente când încearcă
să fie prietenoasă, dar sunt de scurtă durată.
M.I.- Relaționează mai greu cu colegii de grupă, nu
comunică cum trebuie, având dificultăți de limbaj.
M.I. este cel mai mic copil din grupă, care a frecventat
grădinița de la grupa mică. Din observațiile mele de anul trecut
și de la începutul grupei mijlocii, dar și din discuțiile pe care
le-am avut cu mama băiatului, am constat că există o oarecare
întârziere în acțiunile copilului ( de limbaj, dar și intelectuale).
Am considerat că o cauză ar putea fi vârsta mai mică față de a
celorlalți copii, dar nu este doar atât.Pe parcursul semestrului
al II-lea al grupei mici, dar și în vara a făcut ședințe de logo-
pedie, în afara grădiniței. Copilului nu i s-a dat un diagnostic,
dar în urma acestor ședințe acesta a mai evoluat, vorbește mai
bine și relaționează mai bine cu colegii, dar totuși este reținut,
nu intră în jocurile copiilor, preferă să stea singur la masă
(câteodată), de aceea este ignorat de colegi. Din punct de
vedere fizic este dezvoltat normal.
Tot din discuția cu mama, o altă concluzie la care am
ajuns este că întârzierea aceasta este și din cauza faptului că
mama s-a întors la serviciu, iar copilul a stat mai mult cu
bunica din partea tatălui care nu a respectat de fiecare dată
relația bunică-nepot,câteodată comportându-se ca și cum ar fi
mama copilului, stabilind astfel relații greșite din punct de
vedere emoțional. Băiatul are o soră mai mare, care acum este
la școală, iar comportamentul acesteia este normal. Menționez

103
că sora a fost tot la mine la grupă, însă comportamentul ei a
fost total diferit, iar mama a stat o perioadă mult mai mare cu
fata acasă, față de cât a stat cu băiatul.
N.M.- Acomodare mai greoaie în noul colectiv.
N.M. este un copil nou-venit la grupa mijlocie și unul
dintre cei mai mari copii din grupă. Anul trecut, băiatul a
frecventat, o scurtă perioadă, altă grădiniță, unde nu s-a
acomodat. Lipsa de acomodare a fost și din cauza faptului că
băiatul a suferit câteva probleme de sănătate, fiind necesară
spitalizarea, fapt care a condus la dezvoltarea unor angoase în
comportament. Părinții mi-au confirmat că în comparație cu
anul trecut, N.M. s-a comportat mult mai bine și s-a adaptat
mai ușor. Acesta este un copil inteligent, are multe cunoștințe
și este bine educat, părinții ocupându-se de el și fratele lui.
Menționez că, atât mama cât și tatăl sunt intelectuali. Tatăl
lucrează de acasă tocmai pentru a se ocupa îndeaproape de
educația celor doi copii (N.M. are un frate mai mare).
Explicația pentru acomodarea mai greoaie este strâns legată de
traumele suferite din cauza problemelor de sănătate și de
internarea în spital. Deocamdată, stă și studiază ce se întâmplă
în jurul lui și nu-și dorește mereu să participe la activități. Deși
nu a stabilit o relație de prietenie cu un anume copil, se
comportă frumos cu colegii lui, iar copii îl plac, unii dintre ei
(băieți)dorindu-și să se așeze lângă el (la masă, la activități).
III. Plan de intervenție:
1.B.I.
- continuarea ședințelor de consiliere, dar și a unui program cu
reguli, pe care să le respecte acasă;
- o antrenare mai intensă, la grădiniță, a comportamentului prie-
tenos, dar și crearea unor situații intenționate care să o ajute să-și
exprime dorința de a fi prietenoasă, de a-și face prieteni.
2.M.I.
- schimbarea modului de educare, în familie, prin stabilirea
clară a rolului pe care îl are fiecare în familie, schimbarea

104
atitudini pe care o are bunica în relația cu nepotul;
- continuarea ședințelor de logopedie, care au fost în beneficiul
copilului, l-au ajutat să coopereze mai mult;
- exerciții de interacțiune mai dese, cu copiii din grupă și o
observare mai atentă a reacțiilor;
- dacă nu se modifică anumite comportamente sau se schimbă
foarte greu în comparație cu ceilalți copii, se recomandă o cerce-
tare mai amănunțită din punct de vedere psihologic (psihiatric).
3.N.M.
- purtarea unor discuții mai dese, despre relația de prietenie cu
colegii din grupă.
IV.Criterii de apreciere a progreselor:
La toți cei trei copii se observă o schimbare în bine:
B.I. este mai prietenoasă cu colegii de grupă și spune că o
anume fetiță din grupă este prietena ei. Nu este o schimbare
radicală, dar se văd progrese vizibile, care se datorează mult
intervenției părinților și în special a tatălui care s-a ocupat
foarte mult de schimbarea comportamentelor negative, fiind
prezent zi de zi la grădiniță și discutând, de fiecare dată la
sfârșitul zilei de felul în care s-a comportat fetița la grădiniță și
ce măsuri mai sunt necesare; M.I. se străduiește să se joace cu
anumiți copii și să ”lege” prietenii, în special cu băieții, chiar
dacă sunt de scurtă durată; N.M. a evoluat foarte mult, fără
prea multe eforturi, s-a apropiat de anumiți colegi față de care
are afinități, se joacă împreună, colaborează și își dorește,
acum, să aibe prieteni la grădiniță.
V. Metode si instrumente de evaluare:
-observaţia directă şi indirectă;
-grila de evaluare a comportamentului prieteniei;
VI. Soluții finale:
Antrenarea mai intensă a celor trei copii în stabilirea
unor relații de prietenie, intervenția părinților și după caz, a
persoanelor avizate, atât din interiorul cât și din exteriorul
grădiniței au condus la îmbunătățirea comportamentelor de

105
prietenie, de comunicare și relaționare normală, cu copii de
aceeași vârstă.

Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la

tema ”prietenie”:

După ce am trecut prin etapa ”prieteniei”, am constatat

că, de fapt, toți copiii își doresc să aibe prieteni, toți simt
nevoia să interacționeze cu cineva care are aceleași preocupări
cu ale sale, chiar dacă unii dintre ei nu știu cum să reacționeze
și să interacționeze cu cel pe care și l-ar dori prieten. Atât
părinții cât și eu i-am încurajat pe copii să fie prieteni cu toții
și le-am transmis ideea că prietenii adevărați se ajută unii pe
ceilalți. Copiii au dovedit prin firea lor copilărească, specifică,
că pot fi prieteni și chiar dacă se supără, uită foarte repede și
revin la sentimentele lor, păstrându-și prietenii, stare care,
după părerea mea, este specifică anilor copilăriei mici.

 Exemple de răspunsuri, din partea părinților, obți-

nute din convorbiri și chestionare:
”Este foarte prietenos, dar puțin timid la început, după care se
joacă ca și cum s-ar cunoaște ”de-o viață”.Chiar mi-a spus că
vrea să aibă mulți prieteni pentru că la grădiniță copiii nu vor
să fie prietenii lui (ar dori ca toți copiii să fie prietenii lui). De
regulă el își alege copii veseli, jucăuși, nu violenți, puși pe
glume și șotii”. (P.A.)
”Ar dori să aibă mai mulți prieteni, dar deocamdată are doar
unul singur foarte bun. Are același temperament ca el, așadar
se apropie de cei asemănători cu persoanlitatea sa”. (U.T.)
”Vrea să aibă mulți prieteni, îi strigă prin parc, chiar și pe
aleea din grădiniță. Îi plac cei năzdrăvani, ca el, dar nu-i plac
cei care-l bat (așa zice el)”. (R.D.)
”Îmi spune că are prieteni la grădiniță și că își dorește să aibe
prieteni”. (S.S.)

106
”Se comportă prietenos atâta timp cât nimeni nu ”atentează”
la jucăriile lui. Îmi spune că se joacă cu ”prietenii”, însă
menționează foarte puține nume”. (M.I.)

Generozitate
Când vorbim despre generozitate, ne gândim la o
persoană cu suflet bun, milostivă care dăruiește celorlalți atunci
când au nevoie. A-i învăța pe copii să fie generoși este o
necesitate pentru că societatea umană se îndreaptă tot mai mult
spre individualism, iar omul este din ce în ce mai mult educat să-i
pese doar de sine și de propriul confort, uitând sau mai bine zis
neinteresându-l de aproapele său, care poate fi orice om aflat în
nevoi, cu excepția membrilor familiei și a câtorva prieteni
apropiați. De aceea cred că este bine să-i învățăm pe cei mici ”să-
și deschidă inima” spre mai mult de doi-trei membrii apropiați și
”să le deschidem ochii sufletului” spre orice om aflat într-o
nevoie de orice fel ar fi ea. Din păcate, copiilor li se oferă, de cele
mai multe ori, mai mult decât au nevoie din punct de vedere
material, ajungînd astfel să nu mai prețuiască un dar sau să se
plictisească foarte repede și să dorească altceva. ”Sufocarea” cu
lucruri materiale, care de cele mai multe ori sunt nefolositoare,
”sufocă”, la rândul ei, virtuțile morale ale omului, năziunța
lăuntrică spre a face bine, printre care și capacitatea de a dărui, de
a fi generos, iar generozitatea se poate exprima și prin fapte și
lucruri mărunte, dar care pot da o mare satisfacție sufletească.
Cel mai bun model pentru copii, în învățarea virtuților
morale, sunt adulții, părinți și profesori, prin însăși compor-
tarea lor, care trebuie să fie un exemplu bun pentru cei mici.
Etapa constatativă - consemnarea achizițiilor copiilor,
manifestarea generozității la copiii din grupă.
Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de evaluare conține următorii indici observaționali:
I1: dăruiește celorlalți dacă i se cere;
I2: manifestă, câteodată, dorința de a oferi celor din jur.

107
-Fișă de observare constatativă ”Generozitate”:

Trăsătura moral-civică Indici Subiecții Comportament Comportament în Comportament

asupra căreia se face observaționali cercetării însușit curs de dezvoltare absent
constatarea (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1 I2
C.Y. I1 I2
I1-dăruiește C.E. I1; I2
celorlalți, dacă D.Ș. I1; I2
i se cere; F.A. I1; I2
G.P. I1; I2
G.A. I1; I2
H.V. I1; I2
I.S. I1 I2
L.N. I1; I2
GENEROZITATEA
M.S. I1; I2
LA COPII DE 4 ANI
M.I. I1; I2
N.M. I1;I2
N.D. I1 I2
I2-manifestă, N.R. I1; I2
câteodată, P.D. I1; I2
P.A. I1; I2
dorința de a P.I. I1; I2
oferi celor din R.D. I1;I2
jur; S.A. I1; I2
S.S. I1 I2
S.C. I1; I2
S.D. I1 I2
S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1 I2
TOTAL: 26 TOTAL: TOTAL: TOTAL:
19 (I1; I2) 7 (I2) 0
7 (I1)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa
constatativă ”Generozitate”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
19 (I1; I2) 7(I2) 0
7 (I1)

Interpretatrea rezultatelor:
În urma acestui experiment constatativ, desfășurat cu
26 de copii, am observat faptul că toții copiii au comporta-
mente însușite (19 copii au cele două comportamente însușite,
iar 7 copii dăruiesc dacă li se cere, dar nu manifestă dorința de
a oferi celor din jur, acesta fiindcomportament în curs de
dezvoltare.Nici un copil nu se înregistrează la comportament
absent.Evaluând achizițiile copiilor la valoarea morală
”generozitate”, am concluzionat faptul că aceștia au această
trăsătură destul de bine exersată, toți copiii oferă, chiar dacă li
se spune înainte și nici un copil din grupă nu a manifestat
opoziție. Acest fapt se datorează exercițiului din familie dar și
exercițiului constant făcut la grupa mică, când copiii nu
împărțeau nimic și se certau mereu pentru orice obiect. Anul
acesta, la grupa mijlocie, se culeg o parte din roadele semănate
cu un an în urmă, dar există loc de mai bine, ceea ce înseamnă
că exercițiul trebuie făcut cât mai des.

Etapa formativă- exersarea generozității pe parcursul

activităților desfășurate cu copiii.Datorită faptului că suntem în
perioada sărbătorilor de iarnă, când oamnenii sunt obișnuiți să
ofere mai mult, am profitat de această ocazie și am exersat
intens această latură a dărniciei. În general, copiii sunt învățați

110
să primească mai mult în acestă perioadă, îl așteaptă pe Moș
Nicolae și pe Moș Crăciun să le aducă ceea ce-și doresc, de
aceea i-am antrenat pe copii să treacă și ei în locul celor care
oferă, pentru a-i învăța că este frumos să primești, dar cel mai
bine este când dăruiești.
În acestă etapă am insistat pe a-i învăța pe copii să
dăruiască, fără să li se spună înainte, de către cineva (părinte,
cadru didactic), acest lucru să vină din propria lor inițiativă.
Pe parcursul acestui antrenament am observat că
preșcolarii au răspuns pozitiv, important este să repete să
exerseze constant, până devine obișnuință.

PROIECT DE ACTIVITATE
-GENEROZITATE-

GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Estetic și Creativ
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educație artistico-plastică
TEMA ACTIVITĂȚII: Desen cu temă la alegerea copiilor
(Generozitatea)
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ”Eu ți-aș dărui un/o...”
TIPUL DE ACTIVITATE: formare de priceperi și deprinderi
plastice, asociate manifestării generozității
OBIECTIV GENERAL:
- Stimularea unei trăsături morale, generozitatea, prin
intermediul desenului;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să audieze povestea despre copilului sărac.
O2: să enumere câteva lucruri pe care le-ar oferi unui copil
nevoiaș;
O3: să deseneze, pe foi, ceea ce și-au propus să ofere;

111
O4: să explice de ce doresc să ofere, ceea ce și-au ales să
deseneze;
O5: să dăruiască altor copii, desenele proprii;

METODE DIDACTICE: conversația, explicația, exercițiul;

MATERIAL DIDACTIC: foi de desen, creioane colorate

112
 Secvențe didactice Ob.
op.
1.Moment organizatoric;
2.Captarea atenției;
-scurtă povestioară O1
despre un copil sărman.
3.Anunțarea temei și a
subiectului;
O2
Activitatea de predare-învățare Evaluare
(metode didactice, conținut esențializat)
Metode didactice: conversația, explicația
-asigurarea unui climat favorabil desfășurării
activității;
-pregătirea materialelor didactice necesare.
Metode didactice: surpriza, povestirea
-Le voi spune copiilor povestea copilului sărac, -Observarea
care se ruga în fiecare seară, ca Moș Nicolae să- comportamentului copiilor
i aducă haine și încălțăminte pentru el și frații în timpul audierii poveștii;
lui. Copilul știa că Moșul Nicolae este darnic și
bun și că ascultă rugăciunile copiilor cuminți,
cum era și el.
Metode didactice: conversația, explicația
-Le voi spune copiilor că vor avea de desenat
ceva (la alegerea lor) pentru un copil nevoiaș
-Voi purta o scurtă discuție despre ce dorește -Chestionare verbală;
fiecare să ofere unui copil nevoiaș.
 Secvențe didactice Ob. Activitatea de predare-învățare Evaluare
op. (metode didactice, conținut esențializat)
4.Dirijarea învățării; Metode didactice: exercițiul
O3 -Copiii vor desena, fiecare pe foaia sa, ceea ce -Observarea
doresc să ofere copilului sărac din poveste. comportamnetului copiilor,
-Vor avea la dispoziție foi și creioane colorate. în timp ce desenează;

5.Obținerea Metode didactice: exercițiul, conversația

performanței; O4 -După ce vor finaliza desenele, vom purta o -Chestionare verbală;
scurtă discuție prin care copiii își vor motiva
alegerile făcute.
-Se vor face aprecieri asupra desenelor obținute, -Aprecieri verbale asupra
dar și a efortului depus de către copii. desenelor copiilor și a
efortului depus de aceștia;

6.Încheierea activității. Metode didactice: conversația, exercițiul

O5 -În încheiere, fiecare copil își va alege un coleg
de grupă, căruia îi va oferi desenul său.
- Se vor face aprecieri verbale privind atitudinea -Aprecieri verbale la adresa
preșcolarilor în timpul activității. preșcolarilor, privind
atitudinea lor de a dărui
celorlalți.
Observații după desfășurarea activității:
Activitatea desfășurată pe tema generozității a decurs conform obiectivelor urmărite. Copiii s-au
bucurat că pot oferi bucurie colegilor, prin intermediul desenului și au înțeles că a dărui ceva nu
înseamnă doar a da lucruri de valoare, materiale. Aceștia au înțeles că generozitatea poate însemna să le
oferim celorlalți o stare de bine, o emoție pozitivă transmisă prin gesturi mărunte, cum a fost în cazul
acestei activități un desen.
Obiectivele au fost atinse, iar pe viitor aș dori să le transmit copiilor și alte modalități de a fi
generos cu ceilalți, de exemplu să dăruiască ceva fără a aștepta ceva în schimb, astfel îmi doresc să le
exersez aceea stare de împlinire pe care o are cel ce dă, fără să aștepte răsplata.

Evaluare Generozitate:
Fișă de observare după ”antrenarea generozității”, unde am adăugat indicele trei (I3):
Trăsătura moral-civică Indici Subiecții Comportament Comportament în Comportament
asupra căreia se face observaționali cercetării însușit curs de dezvoltare absent
constatarea (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1;I2 I3
C.Y. I1; I2; I3
I1-dăruiește C.E. I1; I2; I3
celorlalți dacă i D.Ș. I1; I2; I3
se cere; F.A. I1; I2; I3
G.P. I1; I2; I3
G.A. I1; I2; I3
H.V. I1; I2;I3
 I.S. I1; I2 I3
L.N. I1; I2; I3
GENEROZITATEA I2-manifestă, M.S. I1; I2; I3
LA COPII DE 4 ANI câteodată, dorința M.I. I1;I2;I3
de a oferi celor N.M. I1; I2; I3
din jur; N.D. I1; I2 I3
N.R. I1; I2; I3
P.D. I1; I2; I3
P.A. I1; I2;I3
I3-oferă celorlalți P.I. I1; I2; I3
din proprie R.D. I1;I2;I3
inițiativă.
S.A. I1; I2; I3
S.S. I1; I2;I3
S.C. I1; I2; I3
S.D. I1; I2 I3
S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
U.T. I1; I2 I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 21 (I1; I2;I3) 5 (I3) 0
5 (I1;I2)
 În etapa formativă, după ce am exersat generozitatatea,
în toate activitățile desfășurate, am obținut următoarele rezul-
tate: 21 de copii au atins cei trei indici observaționali, ceea ce
înseamnă că și-au însușit comportamentul; 5 copii au indicele
3 în curs de dezvoltare; nici un copil nu a fost înregistrat cu
comportament absent, ceea ce înseamnă că toți copiii au reac-
ționat conform așteptărilor în ceea ce privește comportamentul
generos.
Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa for-
mativă ”Generozitate” (după ”antrenarea generozității”):
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
21 (I1; I2; I3) 5 (I3) 0
5 (I1; I2)

Concluzii despre antrenamnentul moralității cu privire la

tema ”generozitate”:
Pe parcursul antrenării acestei virtuți morale am rămas
plăcut surprinsă să văd că preșcolarii din grupa mijlocie au
avut reacții foarte bune și și-au exprimat în felul lor latura
generozității, unii dintre ei prin dorința de a oferi celorlalți, din
proprie inițiativă, alții încercând să facă lucruri pe care eu nu
le-am cerut, să ajute un coleg, să împartă cu ceilalți. Ceea ce
m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că, anumiți copii, la
care nu mă așteptam au reacționat foarte bine. Generozitatea
nu s-a manifestat doar printr-un ajutor ci și prin exprimarea
afecțiunii, la nevoie. Copiii au resurse nebănuite, au sufletele
curate, își doresc să acționeze și o fac cu toată sinceritatea, iar
apoi simt nevoia să împărtășească acest lucru, verbalizând
”uite, eu l-am ajutat pe..., sau ”i-am desenat ceva lui...” și fac

117
aceste lucruri dezinteresat, nu vor ceva în schimb, ci doar să
fie apreciați și încurajați. Dacă sunt educați pe latura morală,
printr-un exercițiu constant, empatizează foarte bine cu cei din
jur.
 Exemple de răspunsuri, din partea părinților, obți-
nute din convorbiri și chestionare:
”Împarte de bună voie, de obicei orice. Mi-a spus recent că
vrea să-i dea o jucărie, cea care-i place lui foarte mult,
frățiorului lui.” (P.A.)
”Jucăriile sunt ale lui, dar hăinuțe mici a fost de acord să
dăruiască, pentru că lui nu-i mai sunt bune și așa le folosește
un prieten mai mic.” (S.C.)
”Dorește să dăruiască jucăriile cu care ea nu se mai joacă și
obiectele de îmbrăcăminte care nu-i mai sunt bune. Verișorului
ei vrea să-i cumpere tot timpul câte ceva.” (C.E.)
”În general este generos și din dorință proprie și dacă îi explic
că ar fi bine să împartă.
A dorit să dăruiască un inel unei fetițe.” (N.R.)
”De acest Crăciun din 2018, a înțeles ce înseamnă să
dăruiască.” (S.S.)
”În general, împarte dacă i se cere, în unele cazuri împarte din
proprie inițiativă, dar depinde de persoana cu care împarte. ”
(B.I.)
”Copilul nostru, împarte cu alți copii: jucării, obiecte, alimente
etc., din proprie dorință. Vrea să dăruiască prietenilor pe care
și-i face la grădiniță, în mod special. Este mai ”relaxat”, atunci
când dăruiește.” (D.Ș.)
”Este foarte generos, foarte darnic cu cei de lângă el și foarte
milos. Îi face placere să facă mici daruri copiilor (din familie,
prieteni, mediu cunoscut). Nouă, părinților, ne desenează sau
confecționează aproape zilnic mici daruri (construcții mici de
Lego, desene, mesaje decupate etc.” (N.M.)
”Dăruiește celor din jur de cele mai multe ori. ” (M.I.)
”Oferă, de regulă, celor mai mici. Se observă o îmbunătățire, îi

118
place să ofere ajutor sau lucruri care să îi ajute pe ceilalți în
rezolvarea diverselor sarcini de lucru, îi place să lucreze în
echipă. ” (U.T.)
”A văzut de mai multe ori un om al străzii, murdar, care
dormea într-o scară de bloc și m-a întrebat de ce doarme pe
jos. I-am explicat că nu are serviciu, nu are casă unde să stea,
să doarmă, să mănânce sau să se spele, iar ea mi-a spus că
atunci când va avea bănuți îi va cumpăra căsuță.” (S.A.)

Recunoștința
Prin recunoștință, omul își exprimă sentimente nobile
de mulțumire pentru binefacerile primite, iar aceasta denotă
curăție sufletească, prețuire a binefacerilor și în același timp
faptul că este vrednic de ceea ce a primit. La polul opus este
omul nemulțumitor, care crede că ceea ce a primit ”în dar”, de
la binefăcătorul său i se cuvine, fapt pentru care consideră că
nu este cazul să mulțumească, astfel el devenind egoist. A
recunoaște, deci, ajutorul primit și nu doar atât, ci a mulțumi
celui care ți l-a dat, este o virtute, care înnobilează atât pe cel
care dă, cât și pe cel care primește. Această virtute trebuie
lucrată, mai ales la copii, căci, încă din copilărie este necesar
să lucrăm virtuțile care vor crește, pe parcursul vieții, dacă
sunt cultivate și în diferitele situații de viață vor înflori în
sufletul omului, împrăștiind mireasma lor nepieritoare.

Etapa constatativă: -consemnarea achizițiilor copiilor,

manifestarea recunoștinței la copiii din grupă.
Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de evaluare conține următorii indici observaționali:
I1: recunoaște când primește ajutor din partea cuiva,
exprimând verbal aceasta;
I2: este recunoscător, atunci când primește ajutor,dacă i se
spune, dar și din proprie inițiativă, câteodată.

119
-Fișă de observare constatativă ”Recunoștință”:

Trăsătura moral- Indici Subiecții Comportament Comportament în Comportament

civică asupra căreia observaționali cercetării însușit curs de dezvoltare absent
se face constatarea (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1;I2
C.Y. I1 I2
I1-recunoaște când C.E. I1; I2
primește ajutor din D.Ș. I1;I2
partea cuiva, F.A. I1; I2
exprimând verbal G.P. I1; I2
aceasta; G.A. I1; I2
H.V. I1; I2
I.S. I1 I2
L.N. I1; I2
RECUNOȘTINȚA
M.S. I1; I2
LA COPII DE 4 ANI
M.I. I1; I2
N.M. I1;I2
N.D. I1 I2
N.R. I1; I2
P.D. I1; I2
I2-este P.A. I1 I2
recunoscător, P.I. I1; I2
R.D. I1;I2
atunci când S.A. I1;I2
primește ajutor, S.S. I1 I2
dacă i se spune, dar S.C. I1; I2
și din proprie S.D. I1 I2
inițiativă, S.I. I1; I2
câteodată; S.A. I1 I2
U.T. I1 I2
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 16 (I1; I2) 2 (I1;I2) 0
8 (I1) 8 (I2)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa constatativă
”Recunoștință”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
16 (I1; I2) 2 (I1;I2) 0
8 (I1) 8(I2)

Interpretatrea rezultatelor:
În urma analizei făcute în etapa constatativă, reiese
faptul că din 26 de copii, 16 dintre ei au comportamentele
însușite, corespunzătoare celor doi indici observaționali, iar 8
copii au însușit doar comportamentul corespunzător indicelui
1. În ceea ce privește comportamentul în curs de dezvoltare, 2
copii cu cei doi indici și 8 copii cu indicele 2. La
comportament absent nu este înregistrat nici un copil.
Am observat că valoarea morală ”recunoștință”, este
însușită, într-o oarecare măsură și datorită faptului că a fost
exersată în familie, dar și la grădiniță, iar acest lucru se vede în
comportamentul preșcolarilor.

Etapa formativă-
În această etapă am exersat recunoștința în cât mai
multe activități, iar scopul acestui antrenament a fost ca
preșcolarii să manifeste o atitudine de recunoștință, din proprie
inițiativă, față de cei de la care primesc un ajutor. În orice
moment sau situație potrivită, nu doar dirijat, în timpul
activităților, le-am explicat copiilor că trebuie să mulțumească
și să ajute la rândul lor pe cei care au nevoie de ajutor, astfel
întorcând recunoștința.

122
 PROIECT DE ACTIVITATE
-RECUNOȘTINȚĂ-

GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul limbă și comunicare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITĂȚII: Recunoștința
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ”O faptă bună”
MIJLOC DE REALIZARE: Povestire creată după un șir de
ilustrații
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare de cunoștințe și
deprinderi asociate manifestării recunoștinței
OBIECTIV GENERAL:
- Consolidarea abilității de a se purta cu recunoștință în
diferite situații de viață;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să creeze, cu ajutorul imaginilor, o povestire despre
abilitatea de a fi recunoscător;
O2: să ”citească”, pe rând, mesajele, pe baza planului de
întrebări;
O3: să identifice, corect, momentul în care fetița s-a comportat
cu recunoștință față de băiatul care a ajutat-o;
O4: să exemplifice alte modalități de fi recunoscător, diferite
de cel din povestire.

METODE DIDACTICE: conversația, explicația, problemati-

zarea, descrierea, exercițiul;
MATERIAL DIDACTIC: imagini cu momentele principale
din poveste.

123
 Secvențe Ob. Activitatea de predare- Evaluare
didactice op. învățare
(metode didactice,
conținut esențializat)
1.Moment Metode didactice:
organizatoric; conversația, explicația
-asigurarea unui climat
favorabil desfășurării
activității;
-pregătirea materialelor
didactice necesare.

2.Captarea Metode didactice:

atenției; conversația -Chestionare
-scurtă discuție -Voi purta o scurtă verbală;
despre cum să discuție cu copiii despre
fim ce înseamnă să fim
recunoscători recunoscători față de cei
față de cei care care ne oferă ajutor într-o
ne ajută. anumită situație.

3.Anunțarea Metode didactice:

temei și a conversația, explicația
subiectului; -Le voi spune copiilor că
vom crea împreună o
poveste, iar pentru
aceasta este nevoie să
privească cu atenție
imaginile și ”să citească”
mesajele. La sfârșit ne
vom gândi și la un titlu
pentru povestea creată.

4.Prezentarea Metode didactice:

conținutului și exercițiul, povestirea,
dirijarea probelmatizarea,
învățării; conversația

124
 -Voi orienta copiilor
atenția spre un șir de șase
ilustrații și voi formula
întrebări pentru fiecare
imagine în parte.
O1 -Cu ajutorul întrebărilor, -Chestionare
copiii vor crea o verbală;
povestire despre
abilitatea de a fi
recunoscător.

Tabloul nr. 1: ”Pe cine vedeți în prima

citirea imaginii imagine?”
pe baza ”Ce face bunica?”
planului de ”Cine credeți că este
întrebări fetița?” -Chestionare
”Ce face fetița?” verbală;
O2 Copiii vor răspunde la
întrebările adresate.
Se va face sinteza
parțială, în care un copil
va povesti conținutul
primului tablou.

Tabloul nr 2: ”Ce duce fetița în mână?”

citirea imaginii ”Unde se duce cu
pe baza găleata?”
planului de ”De ce se duce cu găleata
întrebări la fântână?”
Copiii răspund la -Observarea
întrebările adresate, apoi comportamentului
vom face sinteza parțială, copiilor în timp ce
în care un copil va ”citesc” mesajele,
povesti conținutul celui pe baza planului
de-al doilea tablou. de întrebări;

125
Tabloul nr. 3: ”Ce face fetița la
citirea imaginii fântână?”
pe baza Sinteza parțială: un copil
planului de va povesti tabloul.
întrebări

Tabloul nr. 4: ”Ce încearcă fetița să

citirea imaginii facă și nu reușește
pe baza singură?”
planului de ”Cine mai apare în
întrebări imagine?”
Sinteza parțială: un copil
va povesti tabloul

Tabloul nr. 5: ”Ce credeți că vrea

citirea imaginii baiatul să facă?”
pe baza ”De ce se oferă băiatul să
planului de o ajute pe fetiță?”
întrebări Sinteza parțială: un copil
va povesti tabloul

Tabloul nr. 6: ”Pe cine vedeți în

citirea imaginii imagine?”
pe baza ”Unde se află cei doi
planului de copii?”
întrebări ”Ce fac cei doi copii?”
”De ce l-a invitat fetița pe
băiat să mănânce
prăjituri?”
O3 -Copiii vor identifica, cu -Chestionare
ajutorul întrebărilor, verbală;
momentul în care fetița s-
a purtat cu recunoștință
față de băiat.
Sinteza parțială: un copil
va povesti tabloul.

126
6.Obținerea Metode didactice:
performanței; exercițiul, conversația
-Se va face sinteza finală, -Observarea
în care un copil va comportamentului
povesti în întregime, copiilor în timp ce
respectând succesiunea un coleg spune
imaginilor povestea în
-Vom căuta împreună un întregime,
titlu potrivit poveștii; respectând
O4 -Le voi cere copiilor să succesiunea
dea exemple de alte imaginilor;
modalități de a fi -Chestionare
recunoscător. verbală;

7.Încheierea Metode didactice: -Aprecieri verbale

activității. conversația asupra
-Aprecieri verbale răspunsurilor
privind copiilor și asupra
atitudinea preșcolarilor comportamentului
în timpul activității. acestora.

Observații după desfășurarea activității:

În urma desfășurării activității am constatat că obiecti-
vele au fost îndeplinite, copiii răspunzând cerințelor propuse.
Aceștia au răspuns cu ușurință la întrebările adresate, pentru a
stabili conținutul fiecărei imagini și au spus în întregime
povestirea, ceea ce înseamnă că au înțeles demersul parcurs.
Prin această activitate preșcolarii au arătat că, pentru nivelul
lor de cunoaștere, știu ce înseamnă recunoștința.
Voi exersa în continuare această valoare morală și prin
alte activități care să o evidențieze, pentru a-i ajuta pe copii să
înțeleagă mai în profunzime ce înseamnă să avem recunoștință
față de una sau mai multe persoane.

127
Evaluare Recunoștință:
Fișă de observare după ”antrenarea recunoștinței”, unde am adăugat indicele trei (I3):

Trăsătura moral-
civică asupra căreia Indici observaționali Comportament Comportament Comportament
se face constatarea Subiecții însușit în curs de absent
cercetării (CÎ) dezvoltare (CA)
(CD)
B.I. I1; I2 I3
C.Y. I1; I2 I3
I1-recunoaște când C.E. I1; I2 I3
primește ajutor din D.Ș. I1; I2 I3
partea cuiva, F.A. I1; I2 I3
exprimând verbal G.P. I1; I2 I3
aceasta; G.A. I1; I2; I3
H.V. I1; I2; I3
I.S. I1; I2 I3
I2-este recunoscător, L.N. I1; I2; I3
RECUNOȘTINȚA atunci când primește
M.S. I1; I2; I3
LA COPII DE 4 ajutor, dacă i se spune,
M.I. I1; I2; I3
ANI dar și din proprie
N.M. I1;I2; I3
inițiativă, câteodată;
N.D. I1; I2 I3
N.R. I1; I2; I3
P.D. I1; I2; I3
I3-își manifestă P.A. I1; I2 I3
recunoștința, în P.I. I1; I2; I3
diferite moduri, față R.D. I1;I2 I3
de persoana care l-a S.A. I1;I2; I3
ajutat, din proprie S.S. I1; I2; I3
inițiativă. S.C. I1; I2; I3
S.D. I1; I2 I3
S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2 I3
U.T. I1; I2; I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 14 (I1; I2; I3) 12 (I3) 0
12 (I1; I2)
 În urma exersării recunoștinței, 14 copii au atins cei trei
indici observaționali, ceea ce înseamnă că și-au însușit acest
comportament și că-l manifestă în diferite situații care conduc
spre o comportare prin care își pot arăta recunoștința. Acest
fapt nu înseamnă că acest tip de comportament nu va mai
trebui exersat, ci dimpotrivă, este necesară exersarea continuă.
Din 26 de copii, 12 au atins doar primi doi indici, iar indicele
trei este în curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că trebuie
continuată exersarea atât acasă, cât și la grădiniță. La
comportament absent nu a fost înregistrat niciun copil.
Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa for-
mativă ”Recunoștință” (după ”antrenarea recunoștinței” ):
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
14 (I1; I2; I3) 12 (I3) 0
12 (I1; I2)

Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la

tema ”recunoștință”:
După antrenarea acestei virtuți morale, am constatat că
preșcolarii și-au însușit recunoștința, în măsura nivelului
specific vârstei. Manifestarea lor principală de a exprima
faptul că au primit ajutor din partea cuiva este prin folosirea
cuvântului ”Mulțumesc!”, sau prin îmbrățișări și uneori prin
pupici și folosirea expresiei ”Te iubesc, doamna!” (doar
anumiți copii).
Recunoștința este o virtute morală foarte complexă,
care se împletește cu sinceritatea sentimentelor. Ea trebuie să
vină dintr-o inimă ”deschisă” și nu doar din politețe sau com-
plezență. În toată viața sa, un om ar trebui să fie recunoscător

130
și mulțumitor față de multe persoane, cum sunt părinții,
profesorii, cei apropiați din familie, colegi de serviciu, în unele
cazuri și lista poate continua. Momentan, cei mici au o
percepție, aș zice ”vagă”, față de ceea ce înseamnă
recunoștința cu adevărat. Este foarte bine că își manifestă
această latură prin ceea ce am enumerat, în rândurile de mai
sus, însă este cert faptul că mai este nevoie de mult exercițiu,
în familie, la grădiniță și apoi la școală.
 Exemple de răspunsuri, din partea părinților,
obținute din convorbiri și chestionare:
”C. folosește des ”Mulțumesc!” și în gesturile lui se vede
bucuria, că e recunoscător când a primit ceea ce își dorea, dar
nu se aștepta să primească ( o jucărie, o repriză de joc cu
părinții etc.). La fel când este foarte bucuros spune ”Te
iubesc!”, în semn de mulțumire pentru situația pe care i-am
oferit-o.” (S.C.)
”De fiecare dată când îi ofer un cadou sau când îi fac un
compliment, este foarte bucuros și recunoscător. Auzim destul
de des de la el, din proprie inițiativă: ”Mulțumesc, mămica!”,
”Mulțumesc, tăticu!”. (N.M.)
”Am observat că la acest moment, apreciază foarte mult orice
gest, care este făcut pentru el și nu ezită să spună „Mulțumesc!”
(N.R.)
”Acum câteva zile mi-a spus:” Mami, eu sunt foarte mândră de
tine și te iubesc foarte mult!”, și am întrebat-o ”de ce?”, iar ea
mi-a răspuns, ”pentru că ai grijă de mine!”. Consider că este o
formă de manifestare a recunoștinței.” (B.I.)
”A fost o perioadă când pe bunica o durea piciorul și S. i-a
spus, ”acum te ajut și eu pe tine pentru că și tu ai avut grijă de
mine când am avut mâna în ghips.” (S.S.)

Sinceritatea
Sinceritatea în înțelesul ei propriu înseamnă franchețe,
o lipsă de prefăcătorie, de viclenie, nefățărnicie. Când vorbim

131
despre sinceritate la copii, primul lucru la care ne gândim este
ca ei să nu mintă pentru a-și ascunde greșelile. Este știut faptul
că foarte mulți copii nu sunt sinceri cu părinții lor sau cu
cadrele didactice, de teama de a nu fi pedepsiți sau sancționați.
Acesta este motivul pentru care am ales sinceritatea, printre
cele șapte valori morale scrise în această lucrare. Cred că, cei
mici trebuie învățați să spună adevărul și să-și conștientizeze
fapta sau greșeala comisă și nu să se teamă în permanență de o
sancțiune, ci să înțeleagă consecințele care decurg din
greșeală, fără a avea această teamă. Evident că și sancțiunea
are rolul ei în educație, dar nu trebuie să devină o piedică
pentru manifestarea unui comportament bazat pe sinceritate, ci
copilul trebuie ajutat să înțeleagă că suportă niște consecințe în
urma unei greșeli comise.
Etapa constatativă: -consemnarea achizițiilor copiilor,
manifestarea sincerității la copiii din grupă.
Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de evaluare conține următorii indici observaționali:
I1: este sincer/ă (își recunoaște greșeala), doar dacă
este atenționat/ă;
I2: câteodată este sincer/ă (își recunoaște greșeala), din
proprie inițiativă;

132
-Fișă de observare constatativă ”Sinceritate”:

Trăsătura moral-
civică asupra căreia Indici observaționali Comportament Comportament în Comportament
se face constatarea Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1;I2
C.Y. I1 I2
I1-este sincer/ă (își C.E. I1; I2
recunoaște greșeala), D.Ș. I1 I2
doar dacă este F.A. I1; I2
atenționat/ă; G.P. I1; I2
G.A. I1; I2
H.V. I1 I2
I.S. I1; I2
L.N. I1; I2
SINCERITATEA
M.S. I1; I2
LA COPII DE 4-5
M.I. I1; I2
ANI
N.M. I1;I2
N.D. I1; I2
N.R. I1 I2
I2-câteodată este P.D. I1; I2
P.A. I1; I2
sincer/ă (își P.I. I1; I2
recunoaște greșeala), R.D. I1 I2
din proprie inițiativă; S.A. I1; I2
S.S. I1; I2
S.C. I1 I2
S.D. I1; I2
S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1; I2
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 20 (I1; I2) 1 (I1) 1 (I2)
5 (I1) 5 (I2)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa constatativă
”Sinceritate”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
20 (I1; I2) 1 (I1) 1 (I2)
5 (I1) 5 (I2)

Interpretarea rezultatelor:
În urma experimentului constatativ desfășurat cu cei
26 de copii, din grupă, am constatat că 20 de preșcolari au
comportamente însușite pentru cei doi indici observaționali,
aceștia recunoscând greșelile făcute când sunt atenționați, dar
și din proprie inițiativă. La comportamente în curs de
dezvoltare sunt 5 copii la indicele, I2 și un copil la I1, ceea ce
înseamnă că trebuie exercițiu pentru însușirea comporta-
mentelor. La comportament absent, este înregistrat un copil,
care recunoaște foarte greu o greșeală sau o faptă nepotrivită.

Etapa formativă – constă în exersarea sincerității în

toate activitățile desfășurate, dar și în toate situațiile apărute pe
această latură.
În această etapă am insistat cel mai mult pe sinceritate
în momentele când copiii fac diverse greșeli, deci pe
recunoașterea adevărului și evitarea, pe cât posibil, a
minciunii. Am încercat să micșorez teama de pedeapsă sau
sancțiune pentru o greșeală comisă, tocmai pentru a-i
detremina pe copii să spună adevărul în orice situație și să
înțeleagă că orice greșeală are și o consecință. Motto-ul acestei
valori morale a fost proverbul: ”Greșeala recunoscută, este pe
jumătate iertată!”, pe care l-am explicat copiilor și l-am

135
repetat ori de câte ori a fost cazul, pentru a-i determina să fie
sinceri. La vârsta lor o exersare intensă pe latura sincerității îi
va ajuta mai târziu în relațiile cu ceilalți, de aceea și implicare
părinților este foarte importantă și necesară. Un copil care este
obișnuit să mintă de mic fără a fi corectat, va crește cu acest
defect, care cu trecerea anilor se va amplifica și ar putea avea
consecințe grave asupra lui și a celor din jur. La celălalt capăt,
un copil sincer este ca o carte deschisă în care, părintele,
cadrul didactic citesc și știu la ce să se așteapte, iar greșelile
pot fie îndreptate la timp, cu blândețe și răbdare.

PROIECT DE ACTIVITATE
-SINCERITATE-

GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Estetic și Creativ
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educație muzicală
TEMA ACTIVITĂȚII:”Sunt sincer!”
FORMA DE REALIZARE: Cântec ”Eu promit!”
TIPUL DE ACTIVITATE: transimterea de cunoștințe și
deprinderi asociate manifestării sincerității prin predarea unui
cântec
OBIECTIV GENERAL:
- Formarea unui comportament, bazat pe sinceritate, în
relațiile cu ceilalți, prin intermediul educației muzicale;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să enumere, folosindu-se de imagini, cele trei personaje
ale cântecului (băiatul, tata, mama);
O2: să audieze, textul cântecului ”Eu promit!”;
O3: să identifice minciunile spuse de băiat și locul acestora în
textul cântecului;

136
O4: să aprobe/dezaprobe comportamentul băiatului, respectiv
promisiunea de a nu mai minți, în opoziție cu faptul că și-a
mințit părinții;
O5: să explice, pe scurt, care este mesajul cântecului.

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE: conversația,

expunerea, explicația, exercițiul, demonstrația, interpretarea
cântecului;
MATERIAL DIDACTIC: imagini ce sugerează textul
cântecului.
Secvențe Ob. Activitatea de Evaluare
didactice op. predare-învățare
(metode didactice,
conținut
esențializat)
1.Moment Metode didactice:
organizatoric; conversația,
explicația;
-asigurarea unui
climat favorabil
desfășurării
activității;
-pregătirea
materialelor
didactice necesare.

2.Captarea Metode didactice:

atenției; surpriza, povestirea;
-prezentarea -Le voi spune -Observarea
poveștii băiatului copiilor o scurtă comportamentului
care și-a mințit poveste despre un copiilor pe
părinții. băiat, care și-a parcursul audierii
mințit părinții, scurtei povestiri;
pentru că nu dorea
să facă ceea ce

137
 aceștia l-au rugat.

3.Anunțarea Metode didactice:

titlului cântecului; conversația,
explicația;
-Le voi spune
copiilor titlul noului
cîntec ”Eu promit!”

4.Dirijarea Metode didactice:

învățării expunerea,
exercițiul,
conversația,
demonstrația;
Procedee:
interpretarea
cântecului (cântul)
a)Familiarizarea -Familiarizare cu
cu conținutul conținutul
cântecului; cântecului o voi
realiza cu ajutorul a
trei tablouri, care
ilustrează
personajele și
elementele
cântecului:
1)În primul tablou -Observarea
sunt ilustrați tatăl și comportamnetului
băiatul care stă la copiilor pe
masă și îl minte că a parcursul observării
mâncat sandwich-ul celor trei tablouri;
și a băut laptele;
2)În al doilea tablou
apar mama și
băiatul care o minte

138
 că a dormit;
3)În al treilea tablou
apar tata, mama și
băiatul care promite
să nu-și mai mintă
părinții.
O1 -Copiii vor enumera -Chestionare
personajele verbală;
observate în cele
trei tablouri.

b)Interpretarea O2 -Voi interpreta -Observarea

cântecului de către cântecul clar, corect comportamentului
educatoare; din punct de vedere copiilor în timpul
al intonației, interpretării model;
expresiv, cel puțin
de două ori. În
timpul interpretării
mă voi folosi de
cele trei tablouri
pentru a evidenția
mai bine conținutul
cântecului.

c)Interpretarea -Voi interpreta

cântecului de către cântecul împreună
copii; cu copiii, pentru a-i
ajuta, apoi copiii
vor interpreta
singuri.
Interpretarea se va
face pe fragmente,
întâi prima strofă și
refrenul, apoi strofa
adoua și refrenul,

139
 iar la final cântecul
în întregime.
O3 -Copiii vor -Chestionare
identifica verbală;
minciunile spuse de
băiat și locul
acestora în textul
cântecului;

d)Fixarea -Fixarea cântecului

cântecului se va face prin
repetarea acestuia și
prin cântarea
alternativă, întâi
fetele, apoi băieții și
invers.
O4 -Voi discuta copii -Chestionare
despre verbală;
comportamentul
băiatului, respectiv
promisiunea de a
nu-și mai minți
părinții, în opoziție
cu minciunile spuse
acestora.

5.Încheierea Metode:
activității; conversația;
O5 -La final îi voi -Chestionare
întreba pe copii, verbală;
care este mesajul
cântecului.
-Aprecieri verbale -Aprecieri verbale
privind atitudinea asupra răspunsurilor
preșcolarilor în copiilor și asupra
timpul activității. comportamentului
acestora.

140
Observații după desfășurarea activității:
La finalul activității de educație muzicală, unde am
avut ca scop aprofundarea la preșcolari a valorii morale
sinceritate, toate obiectivele au fost atinse. Copiii au înțeles,
mai mult la nivel teoretic, mesajul pe care am dorit să-l
transmit prin intermediul cântecului predat, acesta fiind clar și
accesibil pentru nivelul lor de înțelegere. Au dezaprobat
comportamentul băiatului care și-a mințit părinții și au aprobat
faptul că și-a recunoscut greșeala și a promis să nu mai mintă.
Pe viitor, vom exersa această valoare morală prin alte
tipuri de activități, pentru ca, pe parcurs, ceea ce au învățat să
devină obișnuință și să înțeleagă din ce în ce mai bine ce
înseamnă să nu-i minți pe cei din jur și că a spune adevărul
înseamnă respect față de sine și față de ceilalți.
Evaluare Sinceritate:
După ”antrenarea sincerității”,am aplicat ca instrument de
evaluare, fișa de observare, unde am mai adăugat un indice
observațional (I3):

141
 Trăsătura moral-
civică asupra căreia Indici Comportament Comportament în Comportament
se face constatarea observaționali Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1;I2 I3
C.Y. I1 I2; I3
I1-este sincer/ă (își C.E. I1; I2 I3
recunoaște D.Ș. I1 I2; I3
greșeala), doar F.A. I1; I2; I3
dacă este G.P. I1; I2; I3
atenționat/ă; G.A. I1; I2; I3
H.V. I1; I2 I3
I.S. I1; I2; I3
L.N. I1; I2; I3
SINCERITATEA
M.S. I1; I2 I3
LA COPII DE 4-5 I2-câteodată este
M.I. I1; I2; I3
ANI sincer/ă (își
N.M. I1; I2; I3
recunoaște
greșeala), din N.D. I1; I2; I3
proprie inițiativă; N.R. I1; I2 I3
P.D. I1; I2; I3
P.A. I1; I2; I3
P.I. I1; I2; I3
R.D. I1; I2 I3
 S.A. I1; I2; I3
I3-este sincer, de S.S. I1; I2; I3
fiecare dată, S.C. I1 I2; I3
recunoscând S.D. I1; I2; I3
greșeala făcută. S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2; I3
U.T. I1; I2; I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 2 (I1) 1 (I1) 1 (I2; I3)
6 (I1; I2) 6 (I3)
17 (I1; I2; I3) 2 (I2; I3)

Tabel rezultate: Nivel atins de grupă în etapa formativă ”Sinceritate”:

Grup experimental Nr. Rezultate obținute
eșantion
Grupa Mijlocie A 26 Comportament Comportament în curs Comportament
însușit (CÎ) de dezvoltare (CD) absent (CA)

2 (I1) 1 (I1) 1 (I2; I3)

6 (I1; I2) 6 (I3)
17 (I1; I2; I3) 2 (I2; I3)
 În etapa formativă, după exersarea sincerității, în toate
activitățile desfășurate, am obținut următoarele rezultate: din
26 de copii testați, doar 17 au comportament însușit, atingând
cei trei indici observaționali; 6 copii au atins indicii I1 și I2, iar
indicele I3 este în curs de dezvoltare; 2 copii au indicele I1
însușit; un copil are indicele I1 în curs de dezvoltare, iar 2
copii indicii I2 și I3. La comportament absent am înregistrat
un copil (C.Y.) cu indicii I2 și I3, iar indicele I1 este în curs de
dezvoltare. Comportamentul înclinat spre a nu spune adevărul
al lui C. Y. va fi analizat ca studiu de caz.

Studiu de caz:
I. Date despre copil:
Numele şi prenumele : C.Y.
Vârsta: 4 ani, 5 luni
Sex: masculin
Grupa: mijlocie A
II. Problema:
C.Y.- Nu recunoaște când face o greșeală, decât dacă
purtăm o discuție, având tendința, de fiecare dată, să mintă
și să persiste în minciună. Recunoaște destul de greu
adevărul.
C.Y. este un băiat care frecventează grădinița încă de la
grupa mica, anul acesta având continuitate în grupă. Înainte de
înscrierea la grădiniță, copilul a frecventat creșa, fiind astfel
obișnuit cu colectivitatea. În primul an de grădiniță era foarte
greu de stăpânit, nu avea reguli și nici opreliști în compor-
tament. Prin constrângere și prin impunerea unor reguli de
comportare, acasă dar și la grădiniță copilul a început să
devină puțin mai ascultător, dar și-a format obiceiul de a nu
recunoaște o faptă nepotrivită sau o greșeală făcută. Atunci
când este întrebat dacă a făcut un anumit lucru, prima reacție
este să mintă. Abia după o discuție de câteva minute, în care i
se spune că nu va fi pedepsit, recunoaște adevărul. Deci,

144
nerecunoașterea adevărului vine din teama de a nu fi pedepsit.
În urma discuțiilor purtate cu mama copilului, aceasta mi-a
confirmat că și acasă minte, recunoscându-și destul de greu
fapta.
III. Plan de intervenție:
- purtarea unor discuții cu copilul, atât acasă cât și la grădiniță
despre ce înseamnă sinceritatea și explicarea consecințelor
minciunii, prin evitarea pedepsei și ajutarea copilului spre o
conștientizare a faptului că cel mai bine este să spună adevărul
și că doar în urma minciunilor va suporta anumite consecințe
(de exemplu: ceilalți copii nu vor mai dori să-i fie prieteni și se
vor îndeparta de el din cauză că minte).
- continuarea unui program cu reguli, pe care să le respecte
acasă și la grădiniță;
- o antrenare mai intensă, acasă și la grădiniță, a unui
comportament prin care să-și manifeste sinceritatea, dar și
crearea unor întâmplări intenționate prin care să fie pus în
situația de a recunoaște ceva, fără a avea teamă de pedeapsă
(eliminarea temerilor și înțelegerea, pe cât este cu putință, a
faptului de a recunoaște greșelile din proprie inițiativă); o
lucrare la nivelul conștiinței copilului.
IV.Criterii de apreciere a progreselor:
În urma exersării sincerității și a respectării planului de
intervenție, am constatat un anumit progres la C.Y. Are, încă,
tendința de a nu recunoaște; prima reacție a sa cînd este
întrebat dacă a făcut un anumit lucru este să mintă, dar apoi
spune adevărul fără prea multe insistențe. O evoluție se vede și
în faptul că nu mai are aceeași teamă de sancțiune, pe care o
manifesta înainte de aplicarea planului de intervenție.
V. Metode si instrumente de evaluare:
-observaţia directă şi indirectă;
-grila de evaluare a comportamentului sincerității;
VI. Soluții finale:
Continuarea antrenării sincerității în toate situațiile care

145
vor apărea și încurajarea spre un comportament sincer, corect,
de recunoaștere a greșelilor făcute.

Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la

tema ”sincerității”:
Trecând prin acest această ”antrenare în sinceritate”,
am constatat că uneori, copiii sunt ”deranjant” de sinceri, mai
ales între ei. Aceștia își spun exact ce simt, adică vor sau nu
vor să se joace cu anumiți copii, le place sau nu o lucrare a
unui coleg din grupă, dar când vine vorba de a recunoaște, în
fața unui adult, o greșeală făcută, unora dintre copii le este mai
greu să facă aceasta, de aceea este nevoie de un antrenament
continuu, și de o lucrare intensă la nivelul conștiinței copiilor,
pentru a le forma idei clare despre valorile morale, în cazul de
față sinceritatea, care după ce vor fi însușite în comportamnt,
devenind obișnuințe, vor contura conduita lor morală.

 Exemple de răspunsuri, din partea părinților, obți-

nute din convorbiri și chestionare:
” Deocamdată nu are secrete și nu mă minte. Recunoaște
greșeala și își cere scuze.” (P.A.)
”Înainte, uneori, avea tendința să nu-și recunoască din prima
greșelile. Acum recunoaște când a făcut ceva ce nu trebuia.”
(B.I.)
”Nu am fost mințită, recunoaște imediat greșeala. El poves-
tește ce i se întâmplă ce îl face fericit și ce îl supără.” (U.T.)
”Tendința este să nu recunoască, uneori, din prima.” (N.R.)
”C. nu recunoaște imediat greșeala; trebuie să discutăm până
recunoaște adevărul, îl lăudăm când spune adevărul, ca să-l
încurajăm să adopte un comportament bun. Îi explicăm că este
bine să fie sincer, că așteptăm de la el să fie sincer, îi
mulțumim când este sincer.” (S.C.)
”Câteodată recunoaște imediat, alteori spune o minciună,
urmând să recunoască mai târziu.” (M.S.)

146
”Recunoaște după câteva întrebări. Îi spun să fie sincer că nu
se întâmplă nimic dacă spune adevărul, iar răspunsul lui este
”Am vrut să te păcălesc!” (C.Y.)

Responsabilitate
Pentru a avea copii responsabili, este necesar să-i
educăm în acest sens și să nu considerăm că din cauza vârstei
mici nu ar putea îndeplini anumite sarcini. Părinții sunt cei
care trebuie să-și învețe copiii ce înseamnă a fi responsabili,
apoi și ceilalți din preajma copiilor, cadre didactice și alte
persoane apropiate care pot avea influență în viața copilului.
Nu este ușor a-l învăța pe copil să fie responsabil, necesită
efort și răbdare din partea adulților care fac acest lucru, însă
roadele se vor vedea în timp iar satisfacțiile vor fi pe măsură
atât pentru părinte, cadru didactic cât și pentru copilul
responsabilizat. Copilului trebuie să i se dea sarcini pe măsura
puterii lui fizice și psihice, pentru a obține rezultate, nici
suprasolicitarea, dar nici lipsa sarcinilor nu-l vor ajuta.
Etapa constatativă:- consemnarea achizițiilor copiilor,
manifestarea responsabilității la copiii din grupă.
Instrument de evaluare: fișa de observare
Fișa de evaluare conține următorii indici observaționali:
I1: îndeplinește anumite sarcini, doar dacă i se cere
acest lucru;
I2: câteodată îndeplinește anumite sarcini din proprie
inițiativă.

147
-Fișă de observare constatativă ”Responsabilitate”:

Trăsătura moral-civică
asupra căreia se face Indici Comportament Comportament în Comportament
constatarea observaționali Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1 I2
C.Y. I1 I2
I1- C.E. I1 I2
îndeplinește D.Ș. I1 I2
anumite F.A. I1; I2
sarcini, doar G.P. I1; I2
dacă i se cere G.A. I1; I2
acest lucru; H.V. I1 I2
I.S. I1; I2
L.N. I1; I2
RESPONSABILITATEA
M.S. I1; I2
LA COPII DE 4-5 ANI
M.I. I1 I2
N.M. I1 I2
N.D. I1 I2
N.R. I1 I2
P.D. I1; I2
P.A. I1 I2
P.I. I1; I2
I2-câteodată R.D. I1 I2
îndeplinește S.A. I1; I2
anumite S.S. I1; I2
sarcini, din S.C. I1; I2
proprie S.D. I1 I2
inițiativă; S.I. I1; I2
S.A. I1; I2
U.T. I1 I2
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 13 (I1; I2) 3(I1) 3 (I2)
10 (I1) 10 (I2)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa constatativă
”Responsabilitate”:
Grup Nr. Rezultate obținute
experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
13 (I1; I2) 3 (I1) 3 (I2)
10 (I1) 10 (I2)

Interpretarea rezultatelor:
În urma experimentului constatativ, desfășurat cu cei
26 de copii din grupă pe tema responsabilității, am constatat
faptul că doar 13 copii au însușite comportamentele de la cei
doi indici observaționali, iar 10 copii doar indicele 1, în timp
ce indicele 2 este în curs de dezvoltare, 3 copii au compor-
tament în curs de dezvoltare la indicele 1 și 3 copii au
comportament absent la indicele 2, ceea ce indică o lipsă de
responsabilizare a celor din urmă și necesită un antrenament
mai intens.
Etapa formativă- constă în exersarea responsabilității în toate
activitățile desfășurate.
În etapa formativă am antrenat copiii în diferite sarcini de lucru,
pornind de la rutina zilnică, cum ar fi: strângerea jucăriilor, grija
față de propriile lucruri (haine, pijamale etc.), ordinea la locul
de lucru după o activitate, strângerea fișelor și a instrumentelor
de lucru, numirea copiilor de serviciu (care se ocupă de împăr-
țirea șervețelelor și a tacâmurilor, strângerea paharelor folosite),
până la învățarea, prin activitățile experiențiale desfășurate, a
ceea ce înseamnă responsabilitatea față de ceilalți, grija pentru
noi și cei din jurul nostru, grija față de mediul înconjurător și
față de natură, în general. Copiii au învățat că trebuie să fie
responsabili și față de ei înșiși printr-o igienă corectă și o

150
îngrijire constantă. Am dorit să le transmit copiilor, prin tot ceea
ce am desfășurat, faptul că responsabilitatea presupune multe
aspecte și că a fi responsabil față de tot ceea ce te înconjoară
înseamnă respect de sine și față de ceilalți.
”Dacă îți dorești copii care să trăiască pe picioarele lor, așează
o responsabilitate pe umerii lor.” (Abigail Van Buren) Urmând
acestui citat, care prin jocul de cuvinte exprimă un adevăr, am
căutat să-i responsabiliza pe cei mici, să așez o cărămidă alături
de părinții lor pentru a-i ajuta ”să trăiască pe picioarele lor”,
pentru că, până la urmă ne dorim o generație viitoare de adulți
responsabili, capabili să se descurce și să-și ajute semenii.

PROIECT DE ACTIVITATE
-RESPONSABILITATE-

GRĂDINIȚA: nr. 69
GRUPA: Mijlocie A
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul Știință
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Cunoașterea mediului
TEMA ACTIVITĂȚII: Responsabilitatea față de mediul
înconjurător
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: ”Natură curată – Planetă
sănătoasă!”
FORMA DE REALIZARE: Lectură după imagini
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare de cunoștințe și
deprinderi asociate manifestării responsabilității
OBIECTIV GENERAL:
- Consolidarea unui comportament responsabil, prin
asumarea și îndeplinirea unor fapte, acțiuni, în raport
cu mediul înconjurător;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: să explice de ce este important să păstrăm natura curată,
pe baza planșelor observate;

151
O2: să dezaprobe comportamentul iresponsabil al anumitor
oameni care neglijează natura și mediul în care trăiesc.
O3: să enumere câteva modalități prin care putem proteja
natura de poluare;
O4: să exemplifice cum trebuie să ne comportăm pentru a fi
responsabili față de mediul înconjurător și implicit față de noi
înșine și față de semenii noștri;

METODE DIDACTICE: conversația, explicația, problemati-

zarea, descrierea, exercițiul;
MATERIAL DIDACTIC: planșe cu natura.

Secvențe Ob. Activitatea de Evaluare

didactice op. predare-învățare
(metode didactice,
conținut sențializat)
1.Moment Metode didactice:
organizatoric; conversația,
explicația;
-asigurarea unui
climat favorabil
desfășurării
activității;
-pregătirea
materialelor didactice
necesare.

2.Captarea Metode didactice:

atenției; conversația;
-cutia cu -Le voi arăta copiilor -Observarea
surprize (în cutie cutia cu surprize, comportamentului
se află imaginile apoi le voi descoperi copiilor în
cu natura, conținutul acesteia și momentul
mediul anume imaginile cu descoperirii cutiei
înconjurător) natura. cu surprize;

152
3.Anunțarea Metode didactice:
temei și a conversația,
subiectului; explicația;
-Le voi spune
copiilor că vom face
o scurtă călătorie prin
natură, cu ajutorul
imaginilor din cutie,
pentru a observa ce
trebuie să facem ca
să o protejăm de
poluare.

4.Prezentarea Metode didactice:

conținutului și exercițiul, descrierea,
dirijarea probelmatizarea,
învățării; conversația;
-Se va trece la
observarea
imaginilor. Pe rând,
fiecare imagine va fi
analizată cu ajutorul
întrebărilor, pentru a-
i ajuta mai mult pe
preșcolari să știe ce
înseamnă a fi
responsabil față de
mediul înconjurător
și implicit față de toți
oamenii.
O1 - Pe baza planșelor -Chestionare
observate, îi voi verbală;
întreba pe copii de ce
este important să

153
 păstrăm natura
curată.

-Imaginea nr. 1: ”Ce observați în

citirea imaginii prima/ a doua
pe baza planului imagine?”
de întrebări ”De ce este Planeta
-Imaginea nr. 2: Pământ tristă?”
citirea imaginii ”Ce fac cei doi
pe baza planului oameni din
de întrebări imagine?”
”Este bine ce fac ei?”
”Cum este afectată
planetă din cauza
poluării, pe care o
produc oamenii?”
O2 -Copiii vor răspunde -Chestionare
la întrebările verbală;
adresate, spunându-și
părerea despre
comportamentul
iresponsabil al
oamenilor față de
mediul înconjurător.
-Se va face sinteza
parțială, în care un
copil, va povesti
conținutul celor două
imagini.

-Imaginea nr. 3: ”Ce observați în a

citirea imaginii treia/ a patra
pe baza planului imagine?”
de întrebări ”Ce fac copiii din
-Imaginea nr. 4: imagine, pentru a
citirea imaginii proteja natura?”

154
pe baza planului ”Ce fac oamenii din
de întrebări imaginea a patra,
pentru a proteja
natura?”
O3 -Copiii răspund la -Chestionare
întrebările adresate, verbală;
enumerând câteva
modalități de a
proteja natura, care
reies din imaginile
trei și patru..
- Vom face sinteza
parțială, în care un
copil, va povesti
conținutul imaginilor
trei și patru.

-Imaginea nr. 5: ”Ce observați în

citirea imaginii imaginea a cincea/ a
pe baza planului șasea?”
de întrebări ”Cum trebuie să ne
-Imaginea nr. 6: comportăm pentru a
citirea imaginii fi responsabili față de
pe baza planului natură?”
de întrebări ”Ce fac tata, mama și
copilul pentru a
proteja mediul?”
”Cum putem recicla
gunoiul din
plastic/metal; hârtie;
sticlă?”
O4 -Copiii vor da -Chestionare
exemple de cum verbală;
trebuie să ne
comportăm pentru a
fi responsabili față de

155
 mediul înconjurător.
Sinteza parțială:
unul-doi copii vor
povesti cele două
imagini.

6.Realizarea Metode didactice:

feed-back-ului exercițiul,
final; conversația;
-Se va face sinteza -Observarea
finală, în care un comportamentului
copil-doi vor copiilor pe parcursul
prezenta, cu ajutorul prezentării celor
întrebărilor pe care le șase imagini;
voi adresa, conținutul
imaginilor
prezentate.

7.Încheierea Metode didactice:

activității. conversația;
-Aprecieri verbale -Aprecieri verbale
privind atitudinea asupra răspunsurilor
preșcolarilor în și comportamentului
timpul activității. copiilor.

Observații după desfășurarea activității:

La finalul activității de cunoașterea mediului pe care
am desfășurat-o cu copiii de la grupa mijlocie A, am constatat
că aceștia au înțeles ce înseamnă să avem un comportament
responsabil față de natura înconjurătoare. Copiii au răspuns, în
general, cu ușurință la întrebările adresate, doar pentru unii
copii fiind nevoie de întrebări ajutătoare ca să poată răspunde
corect, dar și ca să înțeleagă demersul parcurs. Obiectivele au
fost atinse, iar copiii au înțeles că este bine să adopte un

156
comportament responsabil. Comportarea cu responsabilitate
implică multe atitudini pe care copiii trebuie să și le împro-
prieze, pe măsură ce se vor maturiza. Prin această activitate am
atins doar o mică parte a atitudinii responsabile, făcând referire
la protejarea mediului.
Pe viitor voi exersa și prin alte activități atitudinea
responsabilă a copiilor și voi aborda și alte teme care să-i ajute
în formarea lor, cum ar fi responsabilitatea față de propria
persoană prin grija în ceea ce privește igiena personală, grija
față de lucrurile proprii, iar apoi să extind reponsabilitatea față
de ceilalți.
Evaluare Responsabilitate:
După ”antrenarea responsabilității”,am aplicat ca instrument
de evaluare, fișa de observare, unde am mai adăugat un indice
observațional (I3):

157
 Trăsătura moral-civică
asupra căreia se face Indici Comportament Comportament în Comportament
constatarea observaționali
Subiecții însușit curs de dezvoltare absent
cercetării (CÎ) (CD) (CA)
B.I. I1 I2 I3
C.Y. I1; I2 I3
I1-îndeplinește C.E. I1; I2 I3
anumite sarcini, D.Ș. I1; I2 I3
doar dacă i se F.A. I1; I2; I3
cere acest lucru; G.P. I1; I2; I3
G.A. I1; I2 I3
H.V. I1; I2 I3
I.S. I1; I2; I3
L.N. I1; I2; I3
RESPONSABILITATEA I2-câteodată
M.S. I1; I2; I3
LA COPII DE 4-5 ANI îndeplinește
M.I. I1; I2 I3
anumite sarcini,
N.M. I1; I2 I3
din proprie
inițiativă; N.D. I1; I2 I3
N.R. I1; I2 I3
P.D. I1; I2; I3
P.A. I1 I2 I3
P.I. I1; I2
R.D. I1 I2 I3
I3-manifestă S.A. I1; I2; I3
dorința de a S.S. I1; I2; I3
îndeplini, una S.C. I1; I2; I3
sau mai multe S.D. I1; I2 I3
sarcini de lucru. S.I. I1; I2; I3
S.A. I1; I2 I3
U.T. I1; I2 I3
TOTAL: TOTAL: TOTAL: TOTAL:
26 10(I1; I2; I3) 3(I2) 3 (I3)
13(I1; I2) 12 (I3)
3 (I1)
 Tabel rezultate: Nivelul atins de grupă în etapa formativă
”Responsabilitate”:

Grup Nr. Rezultate obținute

experimental eșantion
Grupa 26 Comportament Comportament Comportament
Mijlocie A însușit (CÎ) în curs de absent (CA)
dezvoltare
(CD)
10 (I1; I2; I3) 3 (I2) 3 (I3)
13 (I1; I2) 12 (I3)
3 (I1)

În urma exersării responsabilității, am constatat urmă-

toarele: 10 copii din 26 au comportament însușit, atingând și
indicele trei, 13 copii au însușit doar indicii comportamentali 1
și 2, iar 3 copii doar indicele 1, indicele 2 este în curs de
dezvoltare, iar indicele 3 este absent; 12 copii au indicele 3 in
curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că uneori manifestă
dorința de a îndeplini unele sarcini.
Exersarea responsabilității va trebui să continue, mai
ales pentru cei trei copii care au comportament absent. Acest
fapt indică realizarea unui studiu de caz pentru copiii: B.I (CÎ-
I1; CD-I2; CA-I3); P.A (CÎ-I1; CD-I2; CA-I3); R.D (CÎ-I1;
CD-I2; CA-I3).

160
Studiu de caz:
I. Date despre copii:
Numele şi prenumele : B.I.; P.A.; R.D.
Vârsta: 4 ani, 4 luni; 4 ani, 6 luni; 4 ani, 6 luni
Sex: feminin; masculin; masculin
Grupa: mijlocie A
II. Problema:
B.I.- Nu reușește să finalizeze sarcinile primite, se plictisește
repede, obosește repede, neavând exercițiul necesar pentru
îndeplinirea diferitelor sarcini de lucru.
B.I.- Încă de la începultul anului școlar copilul B.I.a
manifestat dificultăți de adaptare la cerințele grădiniței, fiind
obișnuită să facă doar ceea ce dorește. Fetița a venit anul
acesta direct de la creșă, de unde a venit cu puține deprinderi.
În urma discuțiilor cu părinții aceștia au recunoscut că nu prea
s-au ocupat de educația fetei. Aceasta nu participă la toate
activitățile, nu duce la bun sfârșit fișele de lucru, pe unele le
mâzgălește, nu strânge după ea decât dacă este atenționată. Nu
are răbdarea să ducă un lucru până la capăt.
P.A.- Este un copil liniștit, dar care nu-și îndeplinește
sarcinile până la capăt.Trebuie atenționat de fiecare dată,
”împins de la spate”. Nu face ceva din proprie inițiativă.
P.A. este înscris la grupă de anul trecut, adică a
frecventat și grupa mică. Este un copil liniștit, care nu creează
probleme, are un ritm mai lent, iar câteodată este visător și se
lasă influențat foarte ușor de ceilalți copii. De cele mai multe
ori trebuie atenționat să-și strîngă lucrurile, jucăriile, este
neatent. Foarte rar, doar dacă este certat sau i se face
observație, face un lucru până la capăt. Copilul P.A. are o fire
sensibilă, cu tendință spre visare. Mama copilului mi-a
confirmat faptul că și acasă are același comportament și că de
cele mai multe ori are discuții cu el pentru a-l detrmina să se
schimbe puțin.
R.D. - Copilul R.D. este neatent la ceea ce se întâmplă în

161
jurul său. De cele mai multe ori dă impresia unei nepăsări
și de aceea trebuie atenționat să-și finalizeze sarcinile.
R.D. este un copil care frecventează grădinița de la
grupa mică. Părinții copilului sunt divorțați, iar mama este
recăsatorită. R.D. este foarte des adus la grădiniță de actualul
soț al mamei, căruia copilul îi spune pe nume. Din când în
când mai mai stă și pe la tatăl natural, care începând cu grupa
mijlocie a venit mult mai des la grădiniță, spre deosebire de
anul trecut școlar. În urma convorbirilor pe care le-am avut cu
mama copilului am concluzionat faptul că și-ar dori o
implicare mai mare din partea tatălui. Copilul este neatent de
cele mai multe ori și nu-și termină sarcinile și acest lucru se
întâmplă pentru că nu vrea să fac anumite lucruri, dar și pentru
că nu a exersat suficient. Mama mi-a spus că seamănă foarte
mult cu tatăl lui, deci vorbim despre factorul ereditar, fapt
observat de mine în cei doi ani de grădiniță.Ceea ce înțelegem
de aici este că și lipsa de responsabilitate se moștenește de la
părinți. R.D. îl are ca partener de joacă pe P.A., băiatul
prezentat în czul de mai sus. Cei doi copii au unele trăsături
comune care se manifestă în comportament.
III. Plan de intervenție:
1.B.I.
- are nevoie de un antrenament foarte intens la grădiniță, dar în
mod special acasă, pentru a recupera tot ceea ce a pierdut prin
lipsa de exercițiu și pentru a învăța să devină responsabilă;
- realizarea unui program zilnic, cu reguli clare și sarcini pe
care trebuie să le îndeplinească;
- consultarea consilierului, de către părinți, în ceea ce privește
programul de exersare zilnică pentru însușirea unui comporta-
ment responsabil.
2.P.A.
- antrenarea în sarcini de lucru care să-l responsabilizeze;
- exersarea unor deprinderi cu ar fi: strânsul jucăriilor, al
hainelor etc.

162
3.R.D.
- un antrenament intens în ceea ce privește responsabilizarea,
prin îndeplinirea unor sarcini de lucru diverse;
- exersarea deprinderilor de autoservire;
- direcționarea atenției spre lucruri utile, care să-l ajute să se
descurce singur.
IV.Criterii de apreciere a progreselor:
În urma discuțiilor purtate cu părinții celor trei copii,
pentru a-i responsabiliza, am observat schimbări vizibile, mai
ales la copilul P.A., care a devenit mai atent și dornic de a face
diferite lucruri singur, chiar dacă într-un ritm mai lent, specific
lui. La ceilalți doi copii se observă schimbări în bine, și-au mai
însușit anumite deprinderi, au început să strângă jucării din
proprie inițiativă. Exersarea trebuie continuată pentru a ajunge
la nivelul pe care îl pot atinge ceialți copii, mai ales la copiii
B.I. și R.D.
V. Metode si instrumente de evaluare:
-observaţia directă şi indirectă;
-grila de evaluare a comportamentului responsabilității;
VI. Soluții finale:
Implicarea părinților celor trei copii este esențială
pentru a-i învăța să fie responsabili, programul de la grădiniță
fiind insuficient pentru a obține rezultatele dorite. Orientarea
copiilor spre diferite sarcini care la final să le ofere satisfacția
propriei reușite, în grădiniță și acasă, îi va ajuta foarte mult în
parcursul pe calea învățării responsabilității.

Concluzii despre antrenamentul moralității cu privire la

tema ”responsabilitate”:

Să devii un om responsabil înseamnă mare lucru, iar ca

să ajungem până aici este nevoie de multă muncă, răbdare și
exercițiu continuu. Ca orice valoare morală, responsabilitatea
este complexă, la ea se ajunge cu efort, dar o dată însușită

163
aduce multe satisfacții omului care o deține. Vorbesc despre ea
ca și cum ar fi o comoară în cufărul cu virtuți al omului sau
mai bine zis una din multele comori (virtuți morale) pe care un
om le poate deține, prin educație și autoeducație.
Pentru nivelul de vârstă al copiilor din grupă, respectiv
4-5 ani, aș putea spune că micile sarcini pe care ei le îndeplinesc
îi fac responsabili. Exercițiul este continuu, pe măsură ce copiii
cresc, ca vârstă, responsabilitățile cresc și ele proporțional. I-am
învățat pe copii să se bucure de fiecare sarcină îndeplinită și să
vadă că făcând un lucru până la capăt aduc și celor din jur
bucurie, adică părinților, doamnelor educatoare. Câteodată am
rămas surprinsă să văd că unii copii mi-au atras atenția atunci
când și-au îndeplint sarcina/sarcinile, tocmai pentru ca să mă
bucur și văzându-mi bucuria și aprecierea pentru munca lor, au
simțit și ei satisfacție dar și dorința de a repeta fapta.

 Exemple de răspunsuri, din partea părinților, obți-

nute din convorbiri și chestionare:
”Da, sigur îi revin sarcini: să se îmbrace singur, să mănânce
singur, să strângă jucăriile. Uneori le duce la bun sfârșit,
alteori trebuie să-i mai atrag atenția.” (G.P.)
”Sarcinile referitoare la jucării, aranjarea hainelor reușește să
le ducă la capăt. Dacă înțelege că urmează o altă activitate,
strânge imediat.” (S.C.)
”Duce sarcina la bun sfârșit, rar se întâmplă să completăm.”
(D.Ș.)
”De multe ori îmi spune ”fac eu, nu tu!”, duce la bun sfârșit
sarcinile, rar se întâmplă să repet.”(C.Y.)
”Pe măsură ce face anumite sarcini în mod frecvent, înțelege că
e responsabilitatea ei. Uneori este promtă și face ce i se spune și
alteori spune că este obosită și trebuie să insist.” (L.N.)
”Își strânge jucăriile, hainele, își respectă promisiunile
(uneori). Încercăm tot timpul să o responsabilizăm.” (P.I.)
”Câteodată participă la prepararea mâncărurilor sau diferitelor

164
treburi casnice. Are un animăluț de companie și trebuie să aibă
grijă de el. De obicei o responsabilizez, cât se poate.” (M.S.)

III.8. Concluziile cercetării/interpretări

Toată viața omului este o continuă învățare, nu contează
vârsta, mereu aflăm câte ceva nou și astfel mai adăugăm la
felul nostru de a fi. În perioada copilăriei se asimilează cel mai
mult, de aceea părinții și dascălii au roluri determinante în
formarea viitoare a copiilor.
Prin cercetarea de față am urmărit să transmit, copiilor
mei de la grupa mijlocie A, o anumită conduită moral-civică,
prin noțiuni, conforme cu nivelul lor de înțelegere, despre
politețe, hărnicie, prietenie, generozitate, recunoștință, sinceri-
tate, responsabilitate. La tot acest ”antrenament civic”, mi-au
fost alături părinții copiilor. Formarea conduitei moral-civice
la copii este un proces îndelungat, el nu se va termina o dată cu
cercetarea de față, ci va continua și după terminarea grădiniței,
la școală. Schimbările comportamentale sunt vizibile la toți
copiii din grupă, chiar dacă în grade diferite, unii au acumulat
mai mult, alții mai puțin, dar toți s-au schimbat în bine, ceea ce
pentru mine înseamnă o cărămidă adăugată la ceea ce însemnă
devenirea acestor copii, care mi-au fost încredințați spre
formare, îndrumare, spre o bună creștere.
Ceea ce am început prin acest exercițiu zilnic de
modelare a comportamentelor copiilor, va continua și anul
următor, la grupa mare, pentru o însușire mai temeinică a ceea
ce înseamnă conduită moral-civică, la vârsta preșcolară.

Concluzii din partea părinților:

”Am observat la D. o schimbare foarte mare, a învățat foarte
multe lucruri la grădiniță, se comportă din ce în ce mai bine.
Noi suntem foarte mulțumiți!” (S.D.)
”S-a schimbat foarte mult în acest an, față de cum era cand am
adus-o prima dată la grădiniță. Schimbarea majoră se vede în

165
comportamentul ei, mai ales acasă, dar mai trebuie lucrat
pentru a recupera ceea ce am pierdut.” (B.I.)
”A. este un copil foarte cuminte, politicoasă, sinceră, este un
copil foarte bun.” (F.A.)
”Am observat că o obișnuință se fixează după multă perseve-
rență din partea noastră, a părinților. În orice caz, este mult
schimbat, este mai responsabil față de anul trecut.” (N.M.)
”Copilul meu este mai deschis când vine vorba de sarcinile
care îi revin.”(G.P.)
”A început să facă singur unele lucruri, fără să îi mai spun eu
înainte.” (D.Ș)
”Bineînțeles că se culeg și roade, se observă o schimbare, dar e
prea devreme acum, mai trebuie să exersăm. Suntem pe
drumul cel bun!”(P.A.)
”Da, o schimbare în bine se vede în comportament, dar trebuie
exersat în continuare, comportamentul copilului se schimbă și
se modelează în timp, cu ajutorul persoanelor din jurul
lui.”(N.R.)
”Este un copil care face lucruri din propria inițiativă. Nu prea
este generoasă, dar a strâns o dată, după tatăl ei, care scăpase
niște alimente pe jos.” (P.I.)
”Este foarte generos. A dăruit, o pungă cu haine de-ale lui, fără
să-i spun eu sau să-i sugerez ceva. Salută insistent (dacă se
întâmplă ca domnul care stă la pază, la intrarea în grădiniță, să
nu-l audă, P. insistă până i se răspunde).”(G.P.)

166
 CONCLUZII

Pornind de la variabilele independente, adică compor-

tamentele moral-civice existente deja la grupa de copii asupra
căreia am făcut cercetarea și ajungând la variabilele depen-
dente, adică la modficările care s-au produs în urma antrenării
moralității, se recunoaște, de fapt, valabilitatea ipotezei de
lucru a acestei cercetări pedagogice.
Rezultatele obținute în urma acestui experiment natu-
ral, în care subiecții cercetării, adică preșcolarii grupei mijlocie
A, au fost supuși studiului ce a avut ca scop antrenarea
moralității în condiții obișnuite de desfășurare a activităților,
vin la rândul lor ca argumente de validare a ipotezei, cum că
dacă proiectez și implementez un program de antrenament al
moralității atunci voi determina formarea și consolidarea
deprinderilor de conduită morală la copilul preșcolar.
Antrenarea moralității prin diferite activități a condus
la o evoluție vizibilă în comportamentele copiilor, fapt care se
vede în rezultatele obținute după fiecare etapă formativă, par-
cursă la cele șapte trăsături morale, studiate. Preșcolarii au
învățat noțiuni importante pentru vârsta și nivelul lor de înțele-
gere despre ce înseamnă să fie politicoși, harnici, prietenoși,
generoși, recunoscători, sinceri și responsabili. Din fiecare
activitate desfășurată, cei mici au dobândit ceva, unii mai mult,
alții mai puțin, dar toți au adăugat ceva la temelia ființei lor.
Formarea conduite moral-civice va continua la acești
copii, nu se va opri odată cu această cercetare, pentru că ei
încă sunt la vârsta în care pot asimila foarte mult, de aceea
antrenamentul moralității va fi necesar pe mai departe.
Ar fi bine ca noi, cadrele didactice să punem accent pe
felul în care se comportă copiii și să corectăm, împreună cu

167
părinții lacunele comportamentale, să le dăm mai multă
importanță, fără a le trece cu vederea sau a le minimaliza.
Tocmai de aceea, lucrarea de față poate reprezenta un punct de
orientare pentru cadrele didactice debutante.
Fără virtuți morale omul și-ar pierde demnitatea, ar
coborî la un nivel inferior. Cunoașterea nu vine doar din
informația pe care o transmitem la nivel cognitiv, cunoașterea
vine și din virtuți, care se transmit omului prin auzire, simțire,
dar mai ales prin puterea exemplului. Orice om, de la copil
până la adult învață cel mai bine din modul de viețuire al
aproapelui.
Virtuțile dau sens existenței umane și o sensibilitate
aparte, care-l diferențiază pe om de celelalte ființe,
asemănându-l cu Dumnezeu.

168
 BIBLIOGRAFIE

1) Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii

române, (2009), ediţia III, Editura Univers Enciclo-
pedic Gold, Bucureşti;
2) Biblia sau Sfânta Scriptură, (2008), Editura Institutului
biblic și de misiune ortodoxă, București;
3) Bunele maniere pentru copii / trad: Cotoară, S., (2017),
Editura Litera, București;
4) Cerghit, I., Radu, I. T., Popescu, E., Vlăsceanu, L.,
(1996), Didactica – Manual pentru clasa a X-a, școli
normale, Editura Didactică și Pedagogică, București;
5) Chircev, A., (1968), Psihologia copilului preșcolar,
Editura Didactică și pedagogică, București;
6) Chircev, E., (1972), Pedagogia preșcolară, Editura
Didactică și pedagogică, București;
7) Claparède, E., (1975), Psihologia copilului și pedago-
gia experimentală, Editura didactică și Pedagogică,
București;
8) Crețu, T., (2009), Psihologia vârstelor, Editura Polirom,
București;
9) Csorba, D., Metodologia cercetării psihopedagogice, curs;
10) Cucoș, C., (2006), Pedagogie – Ediția a II-a revăzută și
adăugită, Editura Polirom, București;
11) Curriculum pentru educație timpurie a copiilor de la 3
la 6/7 ani, (2008), Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului;
12) Curriculum pentru educație timpurie (copii de la naș-
tere la 6 ani) (2017), Ministerul Educației Naționale;
13) Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia
preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

169
14) Golu, P., Verza, E., Zlate, M., (1993), Psihologia
copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București;
15) Koulomzin, S., (2010), Biserica și copiii noștri; Editura
Sophia, București;
16) Lespezeanu, M., (2007), Tradițional și modern în
învățământul preșcolar – O metodică a activităților
instructiv-educative, Editura Omfal Esențial, București;
17) Mehedinți-Soveja, S., (2006), Altă creștere- Școala
muncii, Editura Axia, Craiova;
18) Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie școlară, Editura
Aramis, București;
19) Păiși Lăzărescu, M., (2011), Metodologia cercetării
științifice în învățământul preșcolar și primar, Editura
Paralela 45, Pitești;
20) Păiși Lăzărescu, M., Ezechil, L., (2011), Laborator
preșcolar, Editura V&I Integral, București;
21) Piaget, J., (1969), Psihologia copilului, Editura
Didactică și Pedagogică, București;
22) Răduţ-Taciu, R., (coord.), Câmpean, A., Vancea, G.,
Iacob, D.V., Răduţ-Taciu, I., (2004) Pedagogia jocului
de la teorie la aplicaţii, colecţia “Ştiinţele Educaţiei”,
nr. 7, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
23) Șchiopu, U., (2002), Psihologia copilului, Editura
Didactică și Pedagogică, București;
24) Șchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor. Ci-
clurile vieții, Editura Didactică și Pedagogică, București;
25) Ștefan, C. A., Kállay, É., (2010), Dezvoltarea compe-
tențelor emoționale și sociale la preșcolari. Ghid
practic pentru educatori, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
26) Tătaru, L.,Glava, A., Chiș, O., (2014), Piramida cunoa-
șterii – Repere metodice în aplicarea curriculumului
preșcolar, Editura Diamant, Cluj-Napoca;
27) Tomic, M., (2013), Manualul bunelor maniere pentru
copii, Editura Litera, București;

170
28) Ulrich, C., Educație civică - Perspective teoretice și
abordări aplicative, Editura Universității, București;
29) Verza, E., Verza, F. E., (2017), Psihologia copilului,
Editura Trei, București;
30) Voiculescu, E., (2003), Pedagogie preșcolară, Editura
Aramis, București.

171
 ANEXE
Anexa 1
Politețe

Chestionar:
1) Copilul dumneavoastră folosește formulele de salut, în
momentele potrivite unei situații date?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
..................................................................................................

2) Copilul dumneavoastră cunoaște și folosește formulele de

politețe (”Mulțumesc!”, ”Cu plăcere!”; ”Te rog!”; ”Iartă-
mă!”), în familie și în alte locuri pe unde mergeți?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
..................................................................................................

3) Copilul dumneavoastră se comportă politicos acasă, la locul

de joacă etc.?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................

172
.....................................................................................................
..................................................................................................

4) Ce schimbări ați observat, în comportamentul copilului

dumneavoastră, în urma exersării politeții, în cadrul
activităților din grădiniță?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
..................................................................................................

5) Considerați că este suficient ca exersarea politeții să se facă

doar la grădiniță sau este necesar să exersați atât acasă, cât și
în orice altă împrejurare în care este nevoie, pentru ca acest
comportament să devină obișnuință?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

173
”Ce a uitat Fănucă să spună?” de Luiza Vlădescu (planșe)

Planșa 1:

Planșa 2:

174
Planșa 3:

Planșa 4:

175
 Anexa 2
Hărnicie

Chestionar:

1) Considerați că este nevoie să-i formați copilului dvs.

anumite deprinderi practic-gospodărești?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

2) Copilul dumneavoastră își strânge singur jucăriile, lucrurile

etc., vă ajută în anumite activități casnice, din proprie inițiativă
sau dacă i se spune?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

3) Ați observat vreo schimbare, pozitivă sau, după caz,

negativă, în ceea ce privește manifestarea hărniciei, în
comportamentul copilului dvs.?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................

176
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

4) Copilul dvs. vă spune că dorește să vă ajute, la îndeplinirea

anumitor treburi gospodărești?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
..................................................................................................

Planșa 1:

177
Planșa 2:

Poze copii:

178
179
180
 Anexa 3
Prietenie

Chestionar:
1) De obicei, copilul dvs. se comportă prietenos cu ceilalți
copii, în diferitele împrejurări: în parc, în vizită etc.?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

2) Copilul vă spune sau își manifestă dorința de a avea un

prieten sau mai mulți prieteni?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

3) Copilul dvs. vă spune dacă are sau nu prieteni la grădiniță

sau dacă își dorește să fie prieten cu anumiți colegi de grupă,
iar dacă da, după ce criterii își alege prietenii? (în cazul în care
ați observat aceasta)

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................

181
.....................................................................................................
...................................................................................................

4) Dumneavoastră, vă încurajați copilul să stabilească relații

de prietenie doar cu anumiți copii sau cu toți copiii?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

182
 Anexa 4
Generozitate

Chestionar:
1) Copilul dvs. împarte cu ceilalți copii jucării, obiecte,
produse alimentare etc. din dorință proprie sau dacă i se cere?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

2) V-a spus vreodată, copilul, că dorește să dăruiască ceva

cuiva?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

3) Îl învățați pe copilul dvs. să fie generos cu cei din jur, îi

oferiți exemple care să-l motiveze în a adopta generozitatea în
comportament?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

183
4) Ați observat vreo schimbare în urma exersării generozității?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

184
Desene ale copiilor:

1.”Eu ți-aș dărui o carte!” (N.M.)

2. ”Eu îți dăruiesc inima, soarele, un brad și o floare!”

(P.I.)

185
3.”Eu îți dăruiesc o păpușă!” (N.D.)

4.”Eu îți dăruiesc o casă!” (P.D.)

186
5.”Eu îți dăruiesc o floare!” (S.A.)

187
 Anexa 5
Recunoștința

Chestionar:
1) Ați observat vreodată (în diferite situații), în
comportamentul copilului, dacă a manifestat recunoștință față
de cineva? Dacă da, în ce fel?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.................................................

2) Îl învățați pe copilul dvs. să fie recunoscător față de cei care

îl ajută, în diverse situații, iar apoi, la rândul său, să ajute pe
cel care are nevoie așa cum a fost și el ajutat?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

188
3) Ați observat vreo schimbare în urma exersării recunoștinței?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

189
Poveste creată: ”O faptă bună!”

Planșa 1:

Planșa 2:

190
Planșa 3:

Planșa 4:

191
Planșa 5:

Planșa 6:

192
 Anexa 6
Sinceritatea

Chestionar:
1) Ați fost mințit de copil, în diferite împrejurări? Dacă da,
exemplificați, vă rog, una-două situații!

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

2) Care este prima reacție a copilului când face o greșeală?

- recunoaște imediat greșeala;
- întâi spune o minciună și după ce purtați o discuție
recunoaște adevărul;
- nu recunoaște adevărul.

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

3) Îi vorbiți copilului despre faptul că este bine să-și

recunoască greșelile și, în general, să fie sincer cu cei din jur?

.....................................................................................................
.....................................................................................................

193
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

4) Ați observat vreo schimbare în urma exersării sincerității?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

194
Planșe cântec: ”Eu promit!”

Planșa 1:

Planșa 2:

195
Planșa 3:

196
 Anexa 7

Responsabilitate

Chestionar:
1)Îi dați copilului diferite sarcini pentru a-l responsabiliza?
Daca da, vă rog să exemplificați!

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

2) Când copilul primește o sarcină din partea dvs., o duce la

bun sfârșit, sau este nevoie să-i atrageți atenția, de mai multe
ori, ca să termine ce are de făcut?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

3)De obicei vă responsabilizați copilul sau faceți dvs. totul în

locul lui?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................

197
.....................................................................................................
...................................................................................................

4)Considerați că este necesară responsabilizarea copilului, de

la această vârstă, cu diferite sarcini pe măsura puterii și
înțelegerii sale ?

.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
.....................................................................................................
...................................................................................................

5) Ați observat vreo schimbare în urma exersării

responsabilității?

…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………………
…………………………………………………………….

198
Planșe: ”Natura curată-Planetă sănătoasă!”

Planșa 1: (sursa internet)

Planșa 2: (sursa internet)

199
Planșa 3: (sursa internet)

Planșa 4: (sursa internet)

200
Planșa 5: (sursa internet)

Planșa 6: (sursa internet)

201