Nume: Stoica Madalina-Camelia

Necesitatatea educației morale

a elevilor din învățământul primar
-eseu-

Ce este un copil? Un experiment. Este o noua încercare de a perfecționa omul cinstit; adica,
de a face pe om divinitate.
- George Bernard
Shaw

Morala reprezintă o dimensiune esențială a ființei umane, a manifestării sale în plan social
și nu numai.
”Educația însăși” cum o numește Reboul, ”gramatică a vieții”, ”marele scop al existenței
individuale și sociale”, conștiință colectivă aptă ”să dezarmeze toate surprizele”, „ să aducă
izbândă în armonia și plentitudinea omului”, educația morală presupune raportarea
conținutului său la noțiunea de morală, adorabilă atât din punct de vedere psihosocial cât și
filozofic.
Educația morală (formală și informală) reprezintă cea mai important modalitate de
conservare și transmitere a patrimoniului de valori care caracterizează o comunitate.
Dimensiunea sa fundamental este formarea cetățeanului ca agent moral.
Comportamentul individului în societate este reglementat de valori și norme, de tradiții și
obiceiuri organizate într-un sistem de generații anterioare, transmise și promovate în
practicile sociale și în cele educaționale.
Comportamentul moral nu este unul dat, el se dobândește prin educație, ca efort
permanent de informare și interpretare, de formare a judecății și a spiritului critic, de
conștientizare și de participare. Putem spune că omul nu se naște ființă morală, ci, devine,
iar cee ace devine depinde de educația pe care o primește.
Teoria și practica științifică au demonstrate că educația morală trebuie începută încă din
primii ani de viață a copilului și continuă pe tot parcursul vieții.
Principalele forme prin care se realizează sarcinile educaționale morale sunt: procesul de
învățământ, jocurile și activitățile extradidactice.
 Copilul își dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăiește, așa încât primele
noțiuni educative le primește în familie, apoi în colectivitatea preșcolară, pentru ca mai apoi
școala să consolideze și să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educație desăvârșită.
Educația morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoașterea cotidiană a
regulilor vieții sociale, urmărește inițierea copiilor în practicarea unui comportament activ,
responsabil, capabil de toleranță și respect față de sine și față de ceilalți, conștient de
drepturi și datorii, liber și deschis spre alte culturi.
La intrarea în grădiniță, copilul are o experiență de viață, care poate fi valorificată, însă
educatorul trebuie să îl introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înțeleagă
semnificația acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge cee ace este frumos,
bun, adevărat.
La grădiniță, copii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a
avea un program regulat și astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său și să
aibă inițiativă. Acum, ei își dobândesc vocabularul, își dezvoltă gândirea, concentrarea,
memoria, dorința de cunoaștere și atenția, comunică mai mult, își dezvoltă aptitudinile
fizice, psihice, artistice.
Școala reprezintă o necessitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului nu mai este acela
de a transmite cunoștințe, iar cel al elevului de a asculta și de a asimila informații. Dascălul
este mai mult decât un organizator al învățării și un element de legătură între elev și
societate.
Procesul de învățământ a devenit dinamic și interactiv, iar elevii si dascălii sunt
responsabili pentru practicile educaționale și pentru rezultatele acestora. Relația profesor-
elev este una de colaborare, de încredere și de respect reciproc, elevul este sprijinit de
profesor.
Începând din clasa a I-a , copii dezbat termeni ca: devăr, prietenie, altruism, disciplină,
supunere, răspundere, acestea aflându-se toate în sfera valorilor morale. Putem da exemple
de câteva lecturi literare din care elevii v-or beneficia de efectul educative al unor lecții de
etică morală, cum ar fi ;”Un om necăjit” de M.Sadoveanu, ”Micul patriot” de Edmond de
Amicis, ”Robinson Crusoe„ de Daniel Defoe. Parcurgând aceste lecturi, elevii se v-or întâlni
cu personaje pozitive și negative care se luptă și triumfă binele, întărind credința în
Dumnezeu, cu personaje care reușesc datorită speranței și credinței.
Recitarea poeziilor trezesc sentimente de bucurie, dragoste de viață, de apreciere sau
dezaprobare față de anumite comportamente. Pe de altă parte, și dramatizările au multe
implicații benefice în realizarea comportamentului moral, schițe, glume, secvențe satirice,
spre exemplu. Cunoașterea și utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai ușor
de atins folosind forme active participative, plăcute , cu accent pe spiritul de competiție.

De altfel, educația ecologică este un obiectiv al educației morale și se exprimă prin

atașament față de plante și animale, față de natură.
 La nivelul ariei curriculare ”Om și societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria
românilor, Religie, Educație civică, elevii descoperă modele exemplare de comportament în
spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Cunoașterea
formării și afirmării virtuților poporului din care fac parte, generează în sufletul elevilor
sentimental de apreciere față de curajul și vitejia înaintașilor.
Prin lectura suplimentară unde vor identifica valorilor morale, virtuți și comportamente
folosite drept exemple pentru sintagma ”așa e rău”, ”așa e bine”, elevii dobândesc educația
moral-civică.
Educația moral-civica urmărește formarea acelui set de competențe civice necesare și
suficiente, pentru a face din copil un locuiotr al societății, un buc cetățean, urmărind
cultivarea integrității morale a micilor școlari sub aspectul conștientizării propriului Eu și al
modelării comportamentului ca viitori membri ai comunității sociale.
Din punct de vedere creștin orthodox, educația religios-morală caută să perfecționeze
omul,creație a lui Dumnezeu, în , cu și prin Hristos, Dumnezeu-Omul ca și creație absolute,
educația bazându-se pe dragostea dintre oameni.
Pracurgând toate aceste elemente punctate mai sus, putem spune că educația este o
acțiune care vizează întregul, armonia trup-suflet din om. Sufletul însă, ca esență spiritual și
deci superioară, stăpânește corpul și-l conduce spre idealurile făurite de el sau descoperite
de Dumnezeu. Prin educație se poate nădăjdui realizarea unității morale.

Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care trebuie
legată de ceea ce elevul stie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context
semnificativ şi legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri ,
deoarece acest lucru duce la învăţarea „de suprafaţă” şi nu la învăţarea „de profunzime” .

Un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie metodele care-i pot
oferi şansele cele mai mari de success:
1. Explicaţia morală

Cu ajutorul ei, profesorul dezvăluie copiilor conţinutul unei cerinţe, norme, reguli
morale. Încă de la o vârstă timpurie, exerciţiile de comportament sunt precedate de
scurte explicaţii: cum să-i respecte pe adulţi şi pe colegi, cum să salute, cum să se ajute
reciproc, să respecte programul grădiniţei, etc. Iniţial accentul cade pe modul în care
trebuie respectată o cerinţă morală, pentru ca pe parcurs să se extindă şi asupra
respectării ei. Pentru a avea nu doar funcţie informativă, ci şi stimulativă este nevoie ca
explicaţia să fie însoţită de material şi fapte concrete. Acestea pot declanşa trăiri
afective care determină o conduită corespunzătoare.
2. Convorbirea morală

Este o discuţie sau un dialog între învățător şi copii care are drept scop atât
clarificarea unor cunoştinţe morale cât şi declanşarea unor trăiri afective prin
valorificarea experienţei de viaţă a copiilor. Convorbirile pot fi organizate sau
ocazionale. Cele organizate se desfăşoară cu întreaga clasă, iar cele ocazionale se
desfăşoară cu grupuri de copii sau individual, de câte ori este necesar. Pornind de la un
substrat faptic, copiii pot sa-şi exprime liber opţiunile în legătură cu faptele sau cerinţele
morale discutate şi să conştientizeze efectele eventualelor abateri sau încălcări ale
cerinţelor morale sau, dimpotrivă, să-şi întărească un comportament pozitiv. Astfel se
poate afirma că această metodă are funcţii de informare, sensibilizare, corectare,
întărire privitoare la conştiinţa şi conduita morală a copilului.

3. Povestirea morală

Constă în relatarea într-o formă accesibilă şi atractivă a unor întâmplări şi fapte reale
sau imaginare cu semnificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a unor
procedee artistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus
într-un mod de viaţă care-l ajută să înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale.

4. Exemplul moral

Spre deosebire de celelalte metode care descriu modul în care să se comporte copiii,
prin exemple, le sunt oferite modele concrete de comportare. Locul prescripţiilor
verbale, care avea menirea de a descrie cum urmează să fie comportamentul, este
preluat de un model concret ce ilustrează comportamentul în desfăşurarea sa . Efectul
acestui model depinde atât de calitatea modelului cât şi de modul în care este perceput.
Exemplele indirecte constau în relatarea şi descrierea unor fapte şi acţiuni morale
exercitate de o anumită persoană într-o anumită situaţie. Acestea se pot realiza cu
ajutorul povestirii, textelor literare, filmelor, revistelor, etc.
5.Exersarea propriu-zisă
Presupune antrenarea elevilor în diverse activități și acțiuni care să facă posibilă
interiorizarea exigențelor externe cuprinse în normele, principiile și regulile moralei și
transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor și
obișnuințelor de comportare, a trăsăturilor de voință și de caracter. Astfel, jocurile de
creație și cele pe roluri au un efect pozitiv determinat de caracterul afectivemoțional
dat de rol și de faptul că voința este solicitată în direcția autoreglării propriului
comportament. Concursurile, jocurile, întrecerile sportive, competițiile între echipe sunt
exerciții care întăresc voința, formează elevilor capacitatea de a învinge greutățile.
6. Sancțiunea.
Această metodă îmbracă două forme: când elevul nu respectă normele de conduită
morală, disciplină școlară, atunci intervine pedeapsa; iar atunci când elevul realizează
succese în comportamentul său trebuie stimulat prin recompense.
Din dragoste izvorăște încrederea, iar acolo unde este iubire și încredere, izvorăște
libertatea, fără de care nu ar exista viața morală.
Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile
morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor
unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le
canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate
ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite
criterii de alegere şi decizie.

Procesul de construire a profilului moral-civic al elevului este complex și angajează nu

numai cadrele didactice, ci și părinții, instituțiile culturale, biserica. Mijloacele de
comunicvare ăn masa, deci societatea.
BIBLIOGRAFIE

1. Didactica educației morale

Demersuri metodologice pentru învățământul primar și preșcolar – Maria Cristescu

2. ”Pe-un future-n zbor,

Pe aripi cățător” – Concurs Național ”Bucuriile Sărbătorilor de Paște” ediția a VII-a 2015.
Concursul se află în C.A.E.N. 2015,Anexa A8, domeniul ”Culturi și
Civilizații” poziția 19.

3. Învățământul primar nr 12 din 1996. Editura Discipol, București 1996.

4. Galeriu Constantin ”Lăsați copiii săp vină la mine”, Revista de pedagogie nr.6 din
1991.

5. Sârbu Tănase, Etică: valori și virtuții morale. Editura Societății academice Matei
Botez, Iași 2003