UNIVERSITATEA DIN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC

Disciplina: Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia

curriculum-ului.

Educația morală - comportament și conduită în societatea

cunoașterii.

Titular curs:
Prof.univ.dr. FLORICA ORȚAN

Student:Andrei Darius Popa

Anul I, TP

Oradea,
25.06.2020
Educatia morala
Educația morală este o componentă a educației prin care se realizează formarea și dezvoltarea
conștiinței și a conduitei morale, formarea profilului moral al personalității, elaborarea
comportamentului social-moral. Ceea ce ne face să devenim buni este, după unii, natura, după
alţii deprinderea, după alţii învăţătura” spunea Aristotel. Dar e aproape evident că virtutea etică
nu e o dispoziție naturală inflexibilă, ci e ceva modelabil, ceva ce depinde de noi.
Esența educației morale constă în „crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor
moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și stabilizarea, pe această
bază, a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre”.
Ce trebuie pentru a forma judecata unui elev? Să-l faci mai întâi să raționeze cu privire la ceea ce
îl interesează personal. Dacă spiritul sau s-a lărgit, trebuie să-l aplicăm la lucruri mai mari. Să-i
înfățișăm în acest scop tabloul legilor și al obiceiurilor diferitelor popoare, să-l statornicim
judecător al înțelepciunii și nebuniei acestor obiceiuri și acestor legi și, în fine, să-l facem să
apese perfecțiunea sau imperfecțiunea acestora în balanța celei mai mari fericiri și a celui mai
mare interes al republicii. Meditând asupra principiului utilității naționale, copilul va câștiga idei
sănătoase și generale despre morală. Spiritul său, de altminteri exersat asupra acestor lucruri
mari, va fi mai capabil de orice fel de studii.”
Trăim într-o lume în care este important să redescoperim ideea de toleranţă şi respect mai mult ca
oricând. Copiii, care sunt educaţi şi protejaţi de violenţă, sunt familiarizaţi de mici cu acţiunile
contra terorismului, violenţei în general, a căror victime sunt oameni şi copii nevinovaţi. Ei sunt
convinşi că trebuie făcut totul pentru a preveni comportamentele violente şi, în special, că  fiecare
instituţie de educaţie, să fie un loc de securitate. Sensibilizarea pe care o putem face  în școală
faţă de ameninţarea pe care o reprezintă violenta, urâtul pentru societate este informarea despre
efectele agresivității, mitinguri împotriva violenței, împotriva rasismului,  expoziţii de desene cu
mesaje antiteroriste, povestiri în care se inserează mai complex efectele violenţei). Micile
conflicte dintre copii, ca şi abaterile de la normele de conduită, vor fi valorificate moral conform
schemei: A. Ce e bine? B. Ce e rău?Pentru a ajunge un om liber, responsabil, care să poată gândi,
să reflecte, este necesar ca, încă de mic, copilul să fie educat în spiritul marilor valori ale
civilizaţiei umane, împotriva violenţii şi a intoleranţei de toate feluril. Educaţia vârstelor mici este
considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea, educaţia trebuie să răspundă în
primul rând, nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi dezvoltarea
democratică a societăţii.
Sarcinile educaţiei morale se realizează printr-un ansamblu de metode şi procedee, care integrate
într-un tot, constituie strategia educaţiei în spiritul moralei, care conduce la construirea conştientă
a personalităţii moral – civice în concordanţă cu imperativele societăţii democratice. Să analizăm
principalele metode şi procedee folosite în acest scop.
Explicaţia morală.

Cu ajutorul explicaţiei morale dezvăluim conţinutul unei cerinţe, al unei norme şi reguli morale.
Explicaţia îndeplineşte două funcţii: una informativă (conștientizarea sensului unei cerinte)  şi
alta stimulativă (constă in motivarea cerinței, în declanșarea stărilor afective, stimulative, prin
forța limbajului).

Convorbirea etică.
Este un dialog între profesor şi elevi prin care se urmăreşte clarificarea cunoştinţelor morale şi
declanşarea de stări afective corespunzătoare. Avantajul dialogului constă în antrenarea elevilor
la analiza (dezbaterea) faptelor morale, în valorificarea experienţei de viaţă a acestora.
Convorbirea etică îndeplineşte multiple funcţii: de informare, de sensibilizare, de întărire şi de
corectare.

Povestirea morală

Constă în relatarea, prezentarea într-o formă atractivă a unor întâmplări şi fapte reale sau
imaginare cu semnificaţii morale, cu scopul de a-i ajuta pe copii să desprindă concluzii,
învăţăminte cu privire la propria lor comportare.

Exemplul

Se bazează pe intuirea (sau imaginarea) unor modele ce întruchipează fapte sau acţiuni morale.
Eficienţa exemplului depinde de calitatea modelului, de ceea ce ilustrează el şi de modul cum
este perceput şi reflectat acest model.  Există numeroase proverbe, maxime, expresii celebre care
evidenţiază rolul deosebit al exemplului în procesul educaţiei. Treptat se elaborează criterii tot
mai SOlide care permit elevului să diferenţieze exemplele pozitive de cele negative. În funcţie de
sursa modelului distingem:

 exemple directe oferite de persoane din apropierea copilului: părinţi, profesori, colegi etc.;
 exemple indirecte prezentate prin descrierea unor fapte, acţiuni morale, exercitate de o
persoană reală sau imaginară (exemple de cinste, modestie, de patriotism etc. întâlnite la
personaje literare).

Exemplele pot fi pozitive sau negative (atât intre copii, în mediul apropiat, cât și dintre
educatori). Exemplele negative nu vor fi declarate indezirabile ci vor fi arătate urmările in cazul
unui comportament negative, pentru ca elevii sa ia singuri decizia ca nu vor sa urmeze un astfel
de comportament.

Analiza de caz.

Caracteristica acestei metode constă în aceea că se permite elevilor (studenţilor) o confruntare

directă cu o situaţie reală, luată drept “exemplu” tipic, reprezentativ pentru o stare de lucruri mai
generală, pe care aceştia urmează să o analizeze sub toate aspectele pentru a ajunge la înţelegerea
cât mai complexă a problemei date.

Cazul poate fi pozitiv, negativ sau contradictoriu. De asemenea, analiza şi discutarea cazului (a
comportamentului altuia) impune raportarea la sine; prin comparaţie, pe baza mecanismului
acceptare – respingere, se retuşează şi se consolidează unele elemente ale propriei conduite
morale.

Exerciţiul moral.

Exerciţiul constă în executarea sistematică şi repetată a unor fapte şi acţiuni, în condiţii relativ
identice, cu scopul formării de-prinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală, al constituirii şi
fixării trăsăturilor volitive şi de caracter, a conduitei morale, a relaţiilor morale practice.

Metoda exerciţiului moral presupune două momente principale:

 formularea cerinţelor şi
 exersarea propriu-zisă.
Cerinţele prescriu modul în care se va desfăşura activitatea şi condiţiile ce vor trebui
respectate. Cele mai importante forme prin care se pot formula cerinţele sunt:

 ordinul – o formă de exprimare categorică a unei sarcini;

 dispoziţia – o formă de ordin, mai atenuată, însoţită de explicaţii şi argumente, privind
necesitatea îndeplinirii obligaţiilor;
 îndemnul şi sugestia – forme indirecte de formulare a cerinţelor, ce se bazează pe anumite
calităţi ale elevilor (simţul datoriei, al onoarei, al cinstei ş.a.). În acest fel contribuim la
transformarea cerinţelor externe într-un mobil intern al conduitei;
 rugămintea – prin care solicităm cu căldură îndeplinirea benevolă a unor sarcini. Relaţia
amicală între profesor şi elevi se exprimă în acest caz în folosirea unor expresii ca: vă rog,
fiţi amabil etc. din care rezultă că şi profesorul este pătruns de dorinţa sinceră ca elevii să
se comporte în mod corespunzător.

Alte forme de exprimare a cerinţelor sunt: stimularea unei activităţi prin promiterea unei
recompense, iniţierea de întreceri între elevi, utilizarea perspectivelor, încurajarea, entuziasmarea,
cultivarea tradiţiilor, interdicţia ca formă negativă de formulare a cerinţelor.

Exersarea propriu-zisă constă în îndeplinirea consecventă şi sistematică a cerinţelor formulate în

vederea formării conduitei morale a elevilor.

Metode de apreciere a cunoştinţelor şi conduitei moral-civice

Aprecierea se realizează mai ales prin aprobare şi dezaprobare. Aceste modalităţi de apreciere se
folosesc nu numai la sfârşitul activităţii, ci şi înaintea începerii şi pe parcursul desfăşurării ei. Ele
reprezintă  un gen de asistenţă continuă şi reglatoare, având rol de convingere, încurajare,
temperare, prevenire. Aprobarea (recompensa) este forma aprecierii favorabile. Ea constă în
acceptarea şi recunoaşterea rezultatelor comportării morale a elevilor, confirmarea concordanţei
lor cu exigenţele stabilite. Pe plan  psihologic aprobarea re-prezintă o întărire pozitivă,
declanşează stări afective stenice, care stimulează şi intensifică menţinerea în continuare a
aceleaşi conduite morale, contribuie la consolidarea rezultatelor obţinute, la fixarea în structura
morală a personalităţii. Aprobarea se realizează prin mai multe procedee:

 Acordul (acceptarea), prin care ne manifestăm mulţumirea faţă de modul în care au fost
respectate cerinţele. El poate fi exprimat printr-un  zâmbet, un gest, o privire, sau cu
ajutorul unei expresii “bine”,  “sunt mulţumit”,  “aţi procedat bine” etc.
 Lauda, ca formă a aprecierii verbale, se poate realiza între patru ochi sau în faţa
colectivului.
 Evidenţierea constă în sublinierea îndeplinirii exemplare a unor cerinţe. Se poate face în
faţa clasei, pe şcoală (la staţia de amplificare), în consiliul profesoral, în faţa părinţilor.
 Recompensa este o formă premială care se acordă pentru rezultate  ce depăşesc nivelul de
exigenţe obişnuit. Ea poate fi materială (cărţi, rechizite, material sportiv) şi spirituală
(diplome, distincţii, evidenţierea la panoul de onoare).
 Dezaprobarea reprezintă forma negativă a întăririi, de respingere a unor fapte şi
manifestări ce vin în contradicţie cu anumite cerinţe morale. Exprimând nemulţumirea
educatorului faţă de modul de îndeplinire a cerinţelor, dezaprobarea declanşează trăiri
afective negative (ruşine, culpabilitate, sentimentul vinovăţiei, disconfort moral), care îi
determină pe elevi să evite repetarea greşelilor respective sau a altora similare. Procedeele
prin care se realizează dezaprobarea sunt foarte variate: Dezacordul prin care se exprimă
 nemulţumirea faţă de modul în care au fost respectate cerinţele. El se poate realiza printr-
un gest, o privire, sau cu ajutorul limbajului;
 Observaţia se referă la un aspect concret al conduitei. Se face individual sau în faţa
colectivului.
 Admonestarea este o formă drastică ce se aplică pentru greşelile repetate în atitudine şi
comportare.
 Avertismentul reprezintă exprimarea indignării faţă de îndeplinirea deficitară a unei
sarcini (cerinţe) şi prevenirea elevului că va fi pedepsit dacă va mai proceda la fel. Este un
ultimatum care se adresează pe un ton sever.
 Pedeapsa cea mai înaltă formă a dezaprobării. Ea poate consta în: scăderea notei la
purtare, mutarea disciplinară într-un alt colectiv (o altă clasă) sau alte măsuri prevăzute în
regulamentul şcolar.

Bibliografie:
1. C.A Helvetius, D. Diderot – Texte pedagogice alese, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1964.
2. Cristea Sorin, Dragu Anca, Psihologie și pedagogie școlară, Ovidius University Press,
Constanța, 2003.
3. Orțan, Florica (2018), Pedagogie și elemente de psihologie, Editura Risoprint , Cluj
Napoca
4. Cucoș, Constantin (2014)- Pedagogie, Editura Polirom , Iași
5. Potolea, Dan; Neacșu, Ioan; Iucu, Romiță; Pânișoară, Ion-Ovidiu; (coord) (2008)
Pregătirea psihopedagogică , Editura Polirom, Iași
6. Chiş, V., (2002) Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
7. Bîrzea, C., (1998) Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti.
8. Bocoş, M., Jucan, D. (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia
curriculumului., Editura Paralela 45, Piteşti
9. Călin, M., (1996) Teoria educaţiei. Fundamentarea epistemologică şi metodologică a
acţiunii educative, Editura ALL, Bucureşti.
10. https://edict.ro/metodele-educatiei-moral-civice/
11. http://www.prodidactica.md/revista/Revista_61.pdf
12. http://fto.ro/altarul-reintregirii/wp-content/uploads/2018/07/2016_1_3.-Cuznetov-37-52.pdf