Sunteți pe pagina 1din 3

Ionescu Fl.

Mihaela Modul Psihopedagogic Nivel I

EDUCATIA MORALA

Educatia este o activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant de actiuni exercitate in mod costient, sistematic si organizat, pe baza relatiei educator-educabil, in vederea transformarii acestuia intr-o personalitate activa si creatoare, in concordanta cu conditiile istorico-sociale prezente si de perspectiva, cat si cu potentialul bio-psihic individual. O caracteristica definitorie a omului si umanitatii o constituie moralitatea.Dobandirea prin educatie a unor comportamente adevate coventiilor stabilite de societate la un moment dat, constituie o veche preocupare in cadrul comunitatilor omenesti. Obiectivele educatiei morale sunt: formarea constiintei morale si formarea conduitei morale. Personalitatea morala se manifesta in dou planuri: - unul teoretic, format din reprezentari, notiuni, convingeri, sentimente morale,adic planul constiintei morale ; - altul practic, actional, format din deprinderi, obisnuinte morale, trasaturi volitiv-caracteriale, cel al conduitei morale. Formarea constiintei morale. Din punct de vedere psihologic , formarea constiintei morale implica doua componente: cognitiva si afectiva. Dimensiunea cognitiva a moralei, presupune informarea elevului referitor la continutul si cerintele valorilor morale, normelor si regulilor morale. Cunoasterea acestora de catre elevi se concretizeaza in : formarea reprezentarilor morale, insusirea notiunilor morale, formarea si convingerilor morale si structurarea judecatilor morale.

Reprezentarile morale -sunt cele referitoare la atitudinea fata d e sin e (cum ar fi modestia, demnitatea personala, spiritul autocritic opuse ingamf arii, arogantei,timiditatii), la atitudinea fata de ceilalti oameni (colectivismul i sociabilitatea opuse individualismului i egoismului), precum i o serie de reprezentari i notiuni privind atitudinea fat de institutiile sociale i fata de munc(precum sarguinta, exigenta, spiritul de initiativa etc.). Ele se formeaza in situatii concrete, in scoala, in familie, in activitati extrascolare. Convingerile morale - se constituie ntr-un proces mai lent si mai sinuos, ele reprezentand un element stimulator al sentimentelor morale. Numai cunoasterea normelor sociale nu este suficienta pentru a determina o conduita corespunzatoare. Ea trebuie sa fie insotita de trairea afectiva, dar si de un efort de vointa. Din fuziunea celor trei elemente rezulta convingerile morale. Convingerile morale, sunt deopotriva rationale, afective si volitionale. Convingerea rationala presupune intelegerea deplina a unor concepte, norme si principii de conducere in viata. Pentru realizarea acestor convingeri se pot folosi procedee care pornesc de la fapte concrete de viata, traite sau imaginate de elevi, bucati de lectura. Convingerea afectiva se formeaza prin perceperea trairilor emotionale , mai ales a sentimentelor altruiste ale altora fata de noi, precum si trairea de catre noi a unor asemenea sentimente fata de altii. Judecatile morale- reprezinta capacitatile evaluative ale elevului , puterea de a surprinde substratul moral al unor situatii concrete cu care se confrunta, si adoptarea unei atitudini potrivite fata de acestea. Acestea nu sunt inascute, dar nici nu se invata prin explicatii, ci se formeaza prin relatiile dintre oameni, prin activitate sociala. Principalul mijloc pe care trebuie sa-l utilizeze scoala pentru formarea judecatilor morale la elevi, se considera a fi modul de organizare a activitatilor scolare, astfel incat sa ocazioneze trairea unor sentimente superioare, imbogatirea experientei morale a fiecarui elev. Conduita morala

Conduita moral completeaza ca o parte inseparabila constiinta morala. Formarea conduitei morale presupune educarea deprinderilor i obisnuinelor de comportare morala, precum si trasaturi volitiv-caracteriale. Deprinderile morale reprezint componente automatizate ale actiunii morale,formate n urma unor conditii identice repetate. Asemenea deprinderi formate n familie si scoala sunt: politetea, punctualitatea, spiritul de ordine, folosirea cu grija a obiectelor din jur, indeplinirea atributiilor etc. Obisnuintele morale sunt la fel de importante ca si deprinderile morale. Acestea se formeaza ca si deprinderile, in urma unor actiuni, dar acestea implica necesitatea de a efectua o actiune in anumite conditii. Formarea obisnuintelor morale duc mai departe la formarea unor trasaturi de vointa si de caracter. Trasaturile de vointa, cum ar fi: perseverenta, stapanirea de sine, presupun o indelungata munca educativa, iar prin caracter se intelege consecventa vointei, perseverenta vointei, unitatea ei.

Metode de educatie morala. Succesul educatiei morale depinde si de metodele si procedeele alese. Educatia morala dispunde de un set de procedee cu eficienta deosebita in realizarea -Exemplul moral- da posibilitatea unei intuitii directe a faptelor, aceasta influentand mult mai puternic, decat ideile abstracte pe care le dau normele morale sau reprezentarile pe care elevul le poate avea din povestirile morale. Tendinta spre imitatie este foarte puternica la copil. Exemplul este o metoda de mare eficienta, atunci cand modelele sunt pozitive, si pot evea efecte daunatoare daca exemplele sunt negative. De importanta majora este modelul oferit copiilor de catre educator. Acesta educa nu numai prin ceea ce transmite copiilor, ci si prin intreaga sa personalitate. Un loc important in categoria exemplelor directe il reprezinta exemplul parintilor care actioneaza permanent asupra personalitatii copiilor. Acestea constau in relatarea unor povestiri, al unor texte literare , filme , a unor fapte morale exercitate de o persoana in situatii concrete. -Exercitiul moral- consta in executarea sistematica si organizata a unor fapte si actiuni, in conditii relativ identice, cu scopul formarii deprinderilor si obisnuintelor morale. Aceasta metoda cuprinde doua etape: formularea cerintelor si exersarea propriu-zisa. Exercitiul nu este numai o metoda de educatie , ci si o forma de autoeducatie, de autoformare. -Supravegherea- este metoda de observare atenta de catre educator al comportamentului copilului, tanarului sau a adultului. Ea consta in grija educatorului de a opri copilul de la executarea unor acte ce duc la deprinderi rele, iar pe de alta parte, de a-i provoca pe elevi la executarea repetata a unor acte care duc la formarea unor deprinderi buna. - Sanctiunea- imbraca doua forme: pedeapsa/sanctiunea punitive si recompensa/sanctiunea premiala.