Universitatea din Bucuresti, Faculatatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Modul Psihopedagogic Nivel I

Psihologia educatiei

Cursant

Dimensiunile sau laturile educatiei

Intr-o acceptiune generala educatia reprezinta obiectul de studiu specific
stiintei socio-umane, care este pedagogia. Aceasta studiaza fenomenul
educational cu toate implicatiile sale in vederea formarii si integrarii personalitatii
umane in viata sociala. Etimologic educatia provine din cuvantul de origine
latina ,,educere’’, care se traduce: a creste, a cultiva, a educa.

Educatia este un fenomen socio-uman care asigura transmiterea

acumularilor teoretice si practice obţinute de omenire de-a lungul evoluţiei social-
istorice, din generatie in generatie, formand personalitatea si profesionalitatea
necesare desfasurarii activitatilor in plan social. In sens pedagogic, educatia este
fenomenul social complex privit in trei dimensiuni:

- activitate constienta de stimulare, indrumare, formare a subiectului

educatiei-educator catre obiectul educatiei-educat.
- proces de formare intelectuala, morala, etica, fizica si profesionala a
omului pentru integrarea activa in societate;
- rezulatat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea
in structure comportamentale proprii de actiune si creatie.

In lucrarea sa ,,Politica’’ Aristotel spunea ca educatia ,,trebuie sa fie un

obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, in consecinta de a pregati
viitorii cetateni. J.A. Comenius in lucrarea ,,Didactica Magna”, considera ca la
nastere, natura inzestreaza copilul doar cu ,,semintele stiintei, ale moralitatii si
religiozitatii”, iar acestea nu se desavarsesc prin sine si de la sine ci devin un bun al
fiecarui om numai prin educatie. Pentru Platon, educatia este ,,arta de forma
bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care
dispun de ele’’.

Din punct de vedere psihologic si psihogenetic, educatia este procesul de

formare al omului ca personalitate in plan cognitiv, afectiv-emotional, volitiv,
aptitudinal si atitudinal. Asadar exista cinci mari dimensiuni sau laturi ale
educatiei acceptate de majoritatea specialistilor din domeniul educatiei :

1. Educatia intelectuala
2. Educatia morala
3. Educatia estetica si artistica
4. Educatia fizica si sportiva
5. Educatia tehnologica

1.Educatia intelectuala

Intelectus - minte, gandire, act rational, capacitate de a gandi, de a opera cu

notiuni si concepte.

Principalul mijloc prin care se realizează educaţia intelectuală a elevilor este

procesul de învăţământ. In cadrul lui îşi însuşesc cunoştinţe, priceperi şi deprinderi,
încep să-şi formeze cultura generala, care reprezinta cultura fundamentala a
fiecarui om. Scopul educatiei intelectuale consta in formarea individului ca subiect
rational, pregatirea elevilor pentru activitatea de cunoastere teoretica si practica si
trecerea de la intelegerea notiunilor, a teoriilor, a principiilor la intelectualizarea
personalitatii si la formarea conceptiei stiintifice .

Educatia intelectuala cuprinde doua subdimensiuni fundamentale si

complementare:

- Informativ - se refera la cantitatea si calitatea informatiilor stiintifice si

umaniste ce urmeaza sa fie transmise si asimilate
- Formativ – are in vedere efectele asimilarii acestor informatii asupra
intelectului si intregii personalitati
 Formativ ,,Piramida lui Blamm’’
E
v
a
l
u
a
S in tre z a
A n aeliz a
A p lic a r e
In t e le g e r e
Informativ C u n o a ste re

2. Educatia morala

Deosebit de importanta in educatia elevilor pentru a face diferenta intre bine

si rau, intre fals si adevarat,etc. Educatia morala ca fenomen social, reflecta
relatiile sociale ce se stabilesc intre oameni care intra in interactiune intr-un cotext
social delimitat de spatiu si timp. Formarea constiintei morale include din punct de
vedere psihologic doua componente :

- componenta cognitiva, care se refera la informarea copilului despre

continutul si cerintelor valorilor, normelor si regulilor morale si se
realizeaza prin instruire morala
- componenta afectiva insoteste orice cunostiinta din acest domeniu si
ajuta la fixarea cunostintei in structura morala a personalitatii, actionand
din interior asupra conduitei

Metode si procedee aplicate in stategia de implementare eficiente a

educatiei morale :

- explicatia morala in care se dezvaluie continutul unei cerinte, al unei

norme sau reguli morale.
- naratiunea morala consta in relatarea si prezentarea, intr-o forma atractiva
a unor intamplari si fapte reale sau imaginare cu implicatii morale.
 - convorbirea morala este un dialog sau o discutie purtata intre educator si
copii prin care se urmareste clarificarea cunostintelor morale concomitent
cu declansarea de trairi afective din partea copiilor.
- exemplul se bazeaza pe intuirea sau imaginarea unor modele ce
intruchipeaza fapte si actiuni morale.
- aprobarea consta in acceptarea, recunoasterea si confirmarea rezultatelor
si comportarii morale a copiilor de catre o autoritate externa.
- dezaprobarea este forma negative a intaririi, de respingere a unor fapte si
manifestari morale a copilului.

In cadrul educatiei morale se poate introduce si educatia religioasa care

corespunde in linii mari cadrului principal al educatiei morale. In opinia mea
educatia religioasa este insuflata copiilor in mare masura de mediul din afara scolii
de aceea educatie nonformala sau informala. De aceea cred ca educatia religioasa
in invatamantul romanesc ar trebui introdusa la nivel post liceal in scolile cu acest
specific, ci nu in ciclurile primare nici chiar ca disciplina optionala si argumentez
in acest sens urmatoarele :

- diferenta dintre marile religii ale lumii( crestinism, islamism,iudaism,etc)

si dificultatea predarii unei singure religii intr-o epoca multicultural religioasa

- varietatea cultelor religioase chiar si in cadrul aceleiasi religii, aparitia

numeroaselor secte, intrarea in conflict unele cu celelalte si chiar cu educatia
religioasa primita in afara scolii

- religia si credinta are un caracter personal si sensibil, constiinta religioasa

nu se poate dezvolta la varste fragede.

3.Educatia estetica si artistica

Este una din componenetele educatiei care de regula este definita ,,educatie
prin si pentru frumos”. Educaţia estetică reprezintă activitatea de formare -
dezvoltare a personalităţii umane, prin intermediul frumosului din artă, societate,
natură, receptat, evaluat şi cultivat la nivelul sensibilităţii, al raţionalităţii şi al
creativităţii umane. Formarea si dezvoltarea unei personalitati armonioase
presupune orientarea activitatii educative nu numai asupra dimensinii cognitive
sau morale a acesteia ci si asupra celei estetice.
 Categoriile educatiei estetice sunt :

- idealul estetic - exprima modelul estetic spre care se aspira.

- gustul estetic exprima capacitatea omului de a iubi si aprecia frumosul
sub raport cognitiv, afectiv si comportamental.
- stilul estetic exprima calitatile si capacitatea omului de a percepe si a trai
frumosul .
- spiritul de creatie exprima capacitatea de a imaginasi crea frumosul.

Obiectivele educatiei estetice se pot imparti in doua grupe :

a) obiective care au in vedere formarea capacitatii de a percepe, insusi si

folosi adecvat valorile estetice

b) obiective care urmaresc dezvoltarea capacitatilor de a crea noi valori

estetice

Principiile educatiei estetice

- principiul educarii estetice prin valori autentice – presupune folosirea in

educatia estetica acelor valori incontestabile, a acelor valori care au
intrat definitiv in patrimoniul national si universal
- principiul perceperii profunde si creatoare a operelor de arta si a valorilor
estetice – necesitatea unei perceperi de profunzime
- principiul perceptiei unitare a continutului si a formei – unitatea dintre
continutul si forma operei de arta presupune intelegerea unitara a celor
doua conditii.

Educatia estetica interactioneaza atat cu educatia intelectuala in dezvoltarea

senzoriala,a spiritului de observatie, a inventivitatii si originalitatii in cunoasterea
propriilor tariri emotive cat si a celor din jur, cat si cu educatia morala influentand
puternic trasaturile morale prin trairile afective in fata operelor artistice, prin
observarea a tot ce este corect si frumos a celor din jur.

4.Educatia fizica

Educatia fizica si sportiva dezvolta vointa, motivatia si atentia. Este

activitatea care vizeaza dezvoltarea armonioasa a organismului, intretinerea starii
de sanatate si cultivarea unor calitati fizice.
 Ca obiect de studiu prevazut in toate planurile de invatamnateducatia fizica
indeplineste o aserie de functii printre care :

-funcţia de dezvoltare armonioasă, urmareşte realizarea unor indici superiori

ai dezvoltării somatice şi funcţionale;

- functia educativa vizeaza insusirea unor norme de conduita morala,

formarea individului intr-o activitate sociala

-funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice constă în tendinţa de

îmbunătăţire a nivelului de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice şi cel de însuşire
şi stăpânire a deprinderilor şi priceperilor motrice;

- funcţia igienică urmăreşte nu numai însuşirea şi respectarea normelor de

igienă individuală şi colectivă, ci şi a bazelor şi terenurilor sportive;

- funcţia de socializare, care se realizează cel mai bine în lecţia de educaţie

fizică, întrucât permanent se stabilesc relaţii de colaborare, întrajutorare între elevi.

 
Obiectivele generale ale educatiei fizice:
a) consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane;
b) stimularea dezvoltarii psihice a personalitatii umane.
Finalităţile si obiectivele educaţiei fizice şi sportului sunt subordonate celor
ale educaţiei generale şi sunt impuse de nevoile sociale. Educaţia fizică contribuie
la dezvoltarea omului din punct de vedere fizic, psihic, afectiv şi social.

5.Educatia tehnologica

Prin educatia tehnologica se leaga toate celelalte laturi ale educatiei intr-un
tot unitar. Scopul acesteia este de a forma un orizont cultural si tehnologic cu
privire la o anumita profesiune, in acelasi timp cu dezvoltarea unor capacitati
priceperi, deprinderi necesare exercitarii ei.

Sarcinile educatiei tehnologice sau profesionale :

- orientarea scolara si profesionala – reprezinta un ansamblu de actiuni si

influente pedagogice, sociale, medicale etc. care se exercita in mod
continuu cu scopul realizarii de catre indivizi a optiunilor scolare si
 profesionale in concordanta cu particularitatile personalitatii lor si cu
cerintele contextului social la care se raporteaza.
- formarea orizontului cultural – profesional cuprinde ansamblul
cunostintelor necesare executarii unei profesiuni sau a unui grup de
profesiuni.Orizontul profesional se constituie pe fondul culturii
intelectuale, cunostinte, priceperi, deprinderi, competente din plan
intelectual.

Educatia profesionala este un proces de durata pe tot parcursul planului de

invatamant si trebuie sa se realizeze in functie varsta elevilor prin activitati ca :

- activitati de orientare scolara si profesionla, de exemplu vizite in

institutii, intalniri cu personalitati din diverse domenii, activitati de
consiliere scolara.
- Activitati practice in laboratoare, ateliere, cabinet.
- Lectii la discipline din profilul si tipul de scoala pentru care s-a optat
- Activitati de practica in productie conform profilului scolii.

In cadrul celor cinci mari laturi ale educatiei putem include si alte
componente cum ar fi: educatia civica, educatia economica, educatia pentru
sanatate, educatia nutritionala, educatia pentru timpul liber, etc.

Bibliografie :

Cristea, Sorin, Universitatea din Bucuresti, Curs de pedagogie, Facultatea

de Psihologie si Stiintele Educatiei, 2020

Cristea, Sorin, Concepte Fundamentale in Pedagogie, Editura Didactica

Publishing House, 2017

Panisoara, Ion-Ovidiu, , Suport de curs, Facultatea de Psihologie si

Stiintele Educatiei, 2020
Cristea, Sorin, Panisoara Ion-Ovidiu, Fundamentele Pedagogiei, Editura
Polirom, 2010

Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie scolara, Editura Didactica si

Pedagogica,Bucuresti, 1996

Alte surse, Internet