C.4.

STRUCTURA ACŢIUNII EDUCATIONALE

Ed. formală şi informală realizează acţiuni educaţionale
Ed. informală realizează influenţe educaţionale

Educatia, ca oricare alt fenomen social posedă o structură, fiind constituită din anumite
componente ce se află într-o relaţie determinată. Modelul prezentat in continuare ne permite
cunoasterea componentelor sale şi a interdependentei dintre ele.

Modelul actiunii educationale, unde :

S = subiectul actiunii educationale (agent, educator)
O = obiectul actiunii educationale (receptor, elev)
S' = subiectivitatea obiectului educatiei
I.e.; O.e.; Sc.e. = ideal educativ, obiective si scopuri educative
D = dispozitiv pedagogic
M.e. = mesaje educationale
A = ambianta educatională (climat educativ)
C.o. = comportament obiectivat
C.i.e. = conexiune inversă externă
C.i.i = conexiune inversă internă
CS. =context social.
Vom analiza pe rând aceste componente :

— Subiectul actiunii educationale (S) sau agentul actiunii poate fi o persoana izolată sau o
comunitate umană. Rolul său este de a declanşa sau provoca acţiunea educatională, direct sau
indirect, prin totalitatea actelor sale comportamentale.

— Obiectul actiunii educationale (O) sau receptorul ei este cel asupra căruia se va exercita acţiunea
respectivă. în cazul educatiei, el este tot o fiinţă umană, calitate pe care am marcat-o cu S' si asupra
careia vom reveni. Obiectul se poate prezenta in ipostaza de obiect al actiunii si de obiect
transformat. Daca in prima ipostaza el este asa cum se prezinta la inceputul unei secvente, in cea de-
a doua ipostaza ne apare ca rezultat al modificarilor ce s-au produs, inregistrate la sfarsitul acelei
secvente a educatiei. Acestea vor constitui, la randul lor, premisele actiunii urmatoare si asa mai
departe. Ca si in cazul subiectului, obiectul poate fi o persoana individuala sau o comunitate umană.

— Subiectivitatea obiectului educatiei (S') exprima faptul ca obiectul este tot o fiinta umana sau mai
bine zis o existenta dimensionata subiectiv. Prin aceasta subiectivitate se exprima coeficientul de
participare a obiectului la propria formare. Vorbind despre acest lucru, psihologul Al. Roşca sublinia
ca „elevul nu este o notiune abstracta, ci o realitate vie, el vine la scoala nu numai cu inteligenta sa,
ci cu intreaga personalitate, cu emotiile sale, sentimentele sale, interesele sale etc”. Nimic din tot
ceea ce se intreprinde din exterior nu se reflecta ca intr-o oglinda, totul este trecut si asimilat prin
acest filtru personal. Subiectivitatea include deci totalitatea mecanismelor prin care obiectul
asimileaza, prelucreaza si stocheaza mesajele cu care se opereaza in cadrul actiunii educationale,
elaborand apoi raspunsuri nuantate personal. Educatia ne apare astfel ca fiind rezultatul
conlucrarii si interactiunii dintre subiect si obiect. Ambii sunt coparticipanti in acest proces.
Solicitarea subiectivitatii celui educat constituie temeiul tendintei educatiei din zilele noastre de a
transforma obiectul in subiect al propriei sale formari. La nivelul educatiei din gradinita si scoala
primara aceasta tendinta impune educatoarei si invatatorului preocuparea pentru cunoasterea
personalitatii copilului, pe baza careia isi vor putea orienta actiunea si intentiile educative in directia
stimularii copilului de a participa la procesul devenirii sale.
—   Subiectul actiunii se orienteaza in exercitarea acesteia dupa un ideal educativ (Ie.) si
urmareste atingerea unor scopuri educative (Sc.e.) si obiective educative (O.e.). Idealul exprima in
mod concentrat finalitatea generala a educatiei determinata de conditiile social-istorice in care se
desfasoara. Scopurile si obiectivele educationale reprezinta finalitati ale diverselor actiuni
educationale concrete care converg, in cele din urma, spre infaptuirea idealului ca finalitate sintetica
si generala.
—   Dispozitivul pedagogic (D) cuprinde mijloace pe care subiectul le foloseste pentru
exercitarea actiunii sale, asigurand transmiterea mesajelor si asimilarea lor de catre receptorul
actiunii.
—   Mesajele educationale (M.e.) inglobeaza continutul comunicarii ce se realizeaza intre
subiect si obiect, care servesc la conducerea de catre subiect a procesului de formare a personalitatii.
in cazul actiunii educationale este vorba de o comunicare totala, constituita din doua cornpartimente :
o comunicare verbala, codificata cu ajutorul limbajului si al altor semne (simboluri, formule, figuri
etc), si o comunicare extraverbala, realizata cu ajutorul unor mesaje nonverbale cum ar fi : mimica,
gesturi, stari afective etc.
—   Ambianta educationala (A.) este climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea
reactiilor afective (emotii, dispozitii, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi poli ai educatiei, agentul
si receptorul, ca fiinte umane. Din punct de vedere psihologic, ambianta este cea care confera o
semnificatie specific umana comunicarii, starile afective ale agentului si receptorului avand un
puternic rol motivational. Ele declanseaza si amplifica eforturile lor in directia realizarii obiectivelor
prevazute.
 O ambianta educativa in care domina optimismul, buna dispozitie, increderea reciproca se
rasfrange in mod pozitiv asupra intregii actiuni educationale. Continutul si sensul starilor afective pe
care le include aceasta ambianta sunt determinate, in primul rand, de personalitatea subiectului sau
agentului actiunii.
—   Comportamentul obiectivat (C.o.) include totalitatea reactiilor obiectului ca raspuns la
actiunea intreprinsa asupra sa.
—   Conexiunea inversa externa (C.i.e.) ofera subiectului informat: in legatura cu efectele
actiunii exercitate asupra obiectului, a modului in care au fost asimilate mesajele transmise. Relatia
educationala capata in acest fel un caracter circular, intre cei doi poli avand loc un schimb continuu
de informatii.
—   Conexiunea inversa interna (C.i.i.) este circuitul ce se stabileste intre obiect si
comportamentul sau, acesta avand rol de autocontrol si autodirijare a propriei dezvoltari si implicit
de autoorganizare a raspunsurilor pe care le va emite.
—   Contextul social (C.S.) include, intr-un tot unitar, factorii si conditiile social-obiective
proprii unei etape concrete din dezvoltarea societatii, pe fondul carora se desfasoara actiunea
educationala. Este vorba de factorii materiali si spirituali, economici si politici, culturali si stiintifici
care isi vor pune amprenta asupra intregului proces educativ. «
Adancirea „individualizarii' fiintei umane, potrivit dezideratului acestui ideal, presupune
dezvoltarea tuturor componentelor personalitatii, in functie de aceste componente putem delimita
laturile educatiei, fiecare vizand unele sau altele din aceste componente.