Curs IV

Substantivul. Cazurile substantivului. Funcțiile

sintactice ale substantivului. Prepoziția și locuțiunile
prepoziționale. Articolul.
Definiție:

Parte de vorbire
flexibilă

Ființe: om, leu, Mihai, etc.

Lucruri: carte, tablou, creion, etc.

Stări: tristețe, veselie, etc.

Care denumește
Fenomene: fulger, viscol, etc.
Relații: prietenie, înțelegere, etc.
 Clasificarea substantivului

După formă:

simple Cal, elev, caiet, penar, etc.

untdelemn, câine-lup,
compuse bunăvoință, etc.

Locuțiuni Părere de rău, ținere de minte,

substantivale băgare de seamă.
 Clasificarea substantivului

După realitatea denumită:

comune Cal, elev, caiet, penar, etc.

proprii Oradea, Maria, Alexandru, etc.

Genul:
Observații!!!!!!!!!!!!!
Masculin: (un-doi): bărbat Substantive epicene
– denumesc ambele genuri printr-o
singură formă: fluture, focă,
Feminin: (o-două): femeie furnică, elefant, privighetoare, etc.
Substantive mobile
– formează, cu ajutorul sufixelor
Neutru: (un-două): tablou moționale, masculinul de la
feminin sau femininul de la
masculin: urs – ursoaică; gâscă –
gâscan, leu – leoaică, etc.
Numărul:

Singular: Masă, scaun, bancă Observații!!!!!!!!!!!!!

Defective de număr–
rouă, aur, miere, zori, sânge
Colective – denumesc
Mese, scaune, bănci
o mulțime considerată ca un întreg:
Plural:
pietriș, tineret, frunziș.
Cu forme multiple
de plural: cap – capete sau capuri
Cazurile substantivului:

Nominativ

Acuzativ

Dativ

Genitiv

Vocativ
 Întrebări uzuale ale cazurilor
Nominativ Cine? ce?
Acuzativ CD Pe cine? ce?
CI La cine? la ce? despre cine? despre ce? de la cine? de la ce?

Atribut Care? ce fel de?

CCL Unde?
CCT Când? de când?
CCM Cum?
CC Scop Cu ce scop?
CC Cauză Din ce cauză?
CC Condițional Cu ce condiție?
CC Concesiv În ciuda cărui fapt?
CC Consecutiv Care este urmarea faptului că?

Dativ Cui?

Genitiv Al (a, ai, ale) cui?

 PREPOZIȚIA
Este partea de vorbire neflexibilă, care leagă:
 un atribut de partea de vorbire pe care o determină (carte
de citire)
 un complement de partea de vorbire pe care o determină
(merge la școală).

Caracteristici: exprimă un raport de subordonare

nu are funcție sintactică
se analizează împreună cu partea de
vorbire pe care o determină
 TIPURI DE PREPOZIȚII

Alcătuite
Simple dintr-un singur element: cu, de, la, în,
pe, din, prin, spre, sub, fără, către, contra, etc.
Alcătuite din mai multe prepoziții: de la, de pe, pe la,
deCompuse
prin, pe sub, fără de,
de pe la, de pe lângă, despre, dintre, etc.
Grupuri de cuvinte care
Locuțiuni prezintă unitate de sens, cu
valoare de prepoziție: din
prepoziționale cauza, în ciuda, în mijlocul,
de-a lungul, etc.
 LOCUȚIUNILE PREPOZIȚIONALE

După alcătuire, locuțiunile prepoziționale se împart în locuțiuni formate din:

•substantiv articulat precedat de
•substantiv nearticulat  urmat de
•substantiv nearticulat precedat și
urmat de
•adverb cu forma articulată
precedat de
•adverb nearticulat urmat de
•adverb nearticulat precedat și
urmat de
•pronumele nehotărât tot însoțit  prepoziție
de
•adjectiv cu formă articulată
precedat de
•adjectiv cu forma nearticulata
precedat de
•locuțiuni provenite din locuțiuni
adverbiale prin articulare  însoțite
prepoziție în fața, urma, din pricina, în spatele
prepoziție față de, înainte de,
prepoziție în loc de, din cauză de, din pricină de,
cu privire la, în legătură cu
prepoziție pe dinaintea, pe dinăuntrul, în afara
prepoziție înainte de, împreună cu, alături de
prepoziție în afară de, în timp de, la fel cu
cu tot, cu toată, cu toate, cu toți,
prepoziție de-a lungul, de-a latul, în lungul
prepoziție conform cu, privitor la, referitor la
prepoziție în loc > în locul, în loc de, în afară > în
afara, în afară de, în față > în fața, în
 REGIMUL CAUZAL AL PREPOZIȚIILOR
CAZUL PREPOZIȚII LOCUȚIUNI PREPOZIȚIONALE
ACUZATIV Cu, la, de, din, sub, în, Alături de, aproape de, dincolo de, din
pentru, despre, de la, pe la, cauză de, înainte de, în timp de, în
de pe la, etc. funcție de, la fel cu, de față cu, în chip
de, conform cu, în loc de, la un loc cu,
împreună cu tot, împreună cu
toată, împreună cu toți, împreună cu
toate, în raport cu, în legătură cu,
privitor la, referitor la, etc.

GENITIV Asupra, contra, împotriva, În fața, în dosul, în dreptul, în urma,

deasupra, dedesubtul, din urma,, prin fața, în susul, în afara, în
înapoia, împrejurul, etc. ciuda, în pofida, de-a lungul, de-a latul;
din fața, din cauza, din pricina, în
spatele, în josul, în dosul, pe dinăuntrul

DATIV Datorită, mulțumită, grație,

potrivit, conform, contrar,
aidoma, asemenea

!!!!!!!!A nu se confunda locuțiunile prepoziționale cu propozițiile compuse.

Diferența dintre ele este următoarea: prepozițiile compuse sunt formate doar din
prepoziții, pe când locuțiunile prepoziționale au o prepoziție dar și o altă parte de
vorbire.
 Funcția sintactică (f. s.) reprezintă locul pe care orice parte de
vorbire îl are în propoziție.
ex. Prietenul meu va pleca în excursie.
prietenul = subiect exprimat prin substantiv comun, simplu,
masculin, sg, articulat cu articol enclitic –l, caz N.
Funcția sintactică o dă partea de vorbire pe care o determină.
Substantiv Verb
Pronume ATRIBUT Adjectiv Complement
Numeral Adverb
Interjecție

(EI) Bucuroși de rezultatul discuției au plecat.

adj CI atribut subst. pva

 SB: Care este lucrul care……..?
Se vede o casă în depărtare.
CE?
CD: Care este lucrul pe care….?
El vede o casă în depărtare.

Constatând eroarea, s-a pus pe treabă.

Constatându-se eroarea, au fost programați pentru

consultații.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI
Cazul Funcția sintactică Prepoziție Exemplu
specifică

Nominativ Subiect al persoanei Prietenul meu va pleca în excursie.

Subiect al lucrului
Nume predicativ
Acuzativ Nume predicativ
Complement direct al
persoanei. (cu morfem)
Complement direct al
lucrului (fără morfem)
Complement de agent
Complement Indirect cu
„pe”
Complement indirect cu
prepoziție
Atribut subst. prep.
Se vede o casă.
Prietenul meu este Mihai.
Discuția este despre prietenul meu.
Îl invit pe prietenul meu.
Citesc o carte.
Am fost invitat de prietenul meu.
Mă bazez pe prietenul meu.
Discutau despre prietenul lor.
Părerea despre prietenul meu e bună.

CCL S-a așezat pe bancă.

Cazul Funcția sintactică Prepoziție Exemplu
specifică

Acuzativ CCM Privește cu mirare.

CCT fără prep Vara viitoare voi merge la mare.

CCT cu prep În perioada aceea am fost în concediu.

CC Cauză Tremură de frig.

CC Scop Învață pentru examene.

CC Condițional fără Fără învățătură, nu va reuși.

prepoziție

CC Condițional cu loc În caz de În caz de ploaie, luăm umbrelele.

prepozițională „în caz
de”

CC Concesiv Cu tot, cu Cu tot efortul, nu a reușit.

toată, cu toți, Cu toată strădania, nu a reușit.
cu toate Cu toți banii, nu a reușit.
Cu toate eforturile, nu a reușit

CC Consecutiv Mănâncă de groază.

Cazul Funcția sintactică Prepoziție Exemplu
specifică

Dativ Nume predicativ Reușita este datorită muncii.

CI Îi dau prietenului o carte.
Atr. subst. datival Reușita datorită muncii îți aduce
bucurii.
CCL (Dativul locului) Stai locului!/ Așterne-te drumului!
CCM A procedat conform indicațiilor.
CC Cauză A reușit datorită prietenului.
CC Concesiv Contrar părinților, tot s-a dus la mare.
Genitiv NP fără prep Caietul este al prietenului meu.
NP cu prep Lupta este împotriva dușmanilor.
CI cu prep Luptăm împotriva dușmanilor.
Atr. subst genitival Caietele prietenului sunt ordonate.
Atr. subst genitival cu Lupta împotriva dușmanilor a fost
prep grea.
 specifică

Genitiv CCL În fața, în S-a așezat înaintea colegului.

spatele, în
urma,
înaintea
CCT În fața, în A sosit înaintea colegului.
spatele, în
urma,
înaintea
CCM S-a așezat de-a curmezișul drumului.
CC Cauză Din pricina, N-a venit din cauza colegului.
din cauza
CC Scop În scopul, în Învață în scopul examenelor.
vederea
CC Condițional În locul În locul mamei, l-aș fi certat.
CC Concesiv Împotriva, în Împotriva părinților, tot s-a dus la
ciuda, în mare.
pofida
Vocativ !!!!!!!!!!NU ARE FUNCȚTIE SINTACTICĂ!!!!!!!!!!!!!!!
EXPRIMĂ UN ÎDEMN, O ADRESARE, UN SFAT, O PORUNCĂ
 ARTICOLUL

Definiție Caracteristici

însoțește indică în
parte nu are este un
de
un ce nu are instrume
substant măsură autono funcție
vorbire iv, nt de
obiectul mie formare
flexibil individu este
seman sintact
alizându cunoscut a
ă -l de autor tică ică cazurilor
 Clasificare
Clasificare

Nehotărât
Nehotărât (arată
(arată că
că obiectul
obiectul este
este mai
mai puțin
puțin cunoscut
cunoscut
Hotărât
Hotărât (arată
(arată că
că obiectul
obiectul este
este cunoscut
cunoscut vorbitorului)
vorbitorului) vorbitorului)
vorbitorului)
 !Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește
un adjectiv sau un numeral și face legătura între aceste părți
de vorbire și substantivul pe care îl determină.
!Nu are singur înțeles și nu poate fi parte de propoziție
(cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor).
!Articolul demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul determinat de adjectivul sau numeralul pe care
îl însoțește.

Autobuzul cel mare ajunge la destinație. (articolul cel se

acordă cu substantivul autobuzul)

Prietena mea cea mai bună a sosit în oraș. (articolul cea se

acordă cu substantivul prietena)
 !Articolul posesiv (genitival) însoțește
un substantiv sau un pronume în cazul genitiv (al
fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor
posesive (al nostru) și a numeralelor ordinale (al
treilea). al, ai, a, ale. 
!În general, precede un substantiv sau pronume cu
funcția sintactică de atribut și indică posesorul unui
obiect (de aici și denumirea de posesiv).
!Articolul posesiv nu se acordă în gen şi număr cu
substantivul în genitiv în fața căruia stă, ci cu substantivul
determinat (obiectul posedat) de substantivul în genitiv.
!Am pierdut o carte a colegilor mei. (corect:
carte a colegilor; incorect: carte ale colegilor)
 !!!!!!! Acordul încrucișat!!!!!!!
Atunci când pronumele relativ „care”, însoţit de articolul genitival, este
precedat şi urmat de substantiv, acordul în gen şi număr se face astfel:
Mama al cărei băiat     al –
Mama al cărei băiat     al – de
de la băiat          cărei –
la băiat          cărei – de
de la mama
la mama

Mama ai cărei băieţi    ai –
Mama ai cărei băieţi    ai – de
de la băieţi         cărei –
la băieţi         cărei – de
de la mama
la mama
Mama a cărei fată      
Mama a cărei fată       a –
a – de
de la fată             cărei –
la fată             cărei – de
de la mama
la mama
Mama ale cărei fete    ale – de
Mama ale cărei fete    ale – de la fete          cărei –
la fete          cărei – de
de la mama
la mama

Tatăl al cărui băiat       al –
Tatăl al cărui băiat       al – dede la băiat          cărui –
la băiat          cărui – de
de la tatăl
la tatăl
Tatăl a cărui fată      
Tatăl a cărui fată          a –
a – de
de la fată             cărui –
la fată             cărui – de
de la tatăl
la tatăl
Tatăl ai cărui băieţi   
Tatăl ai cărui băieţi    ai –ai – de
de la băieţi         cărui –
la băieţi         cărui – de
de la tatăl
la tatăl
Tatăl ale cărui fete   
Tatăl ale cărui fete       ale –
ale – de
de la fete 
la fete          cărui –
        cărui – de
de la tatăl
la tatăl

Fetele al căror tată     
Fetele al căror tată       al –
 al – de
de la tată            căror –
la tată            căror – de
de la fetele
la fetele
Fetele a căror mamă   
Fetele a căror mamă     a – a – de
de la mamă         căror –
la mamă         căror – de de la fetele
la fetele
Fetele ai căror taţi     
Fetele ai căror taţi      ai –
ai – de
de la taţi             căror –
la taţi             căror – de
de la fetele
la fetele
Fetele ale căror mame   ale –
Fetele ale căror mame   ale – de de la mame      căror –
la mame      căror – de de la fetele
la fetele

Băieţii al căror tată    
Băieţii al căror tată     al –
al – de
de la tată            căror –
la tată            căror – de
de la băieţii
la băieţii
Băieţii a căror mamă    a – de
Băieţii a căror mamă    a – de la mamă         căror –
la mamă         căror – de de la băieţii
la băieţii
Băieţii ai căror taţi     
Băieţii ai căror taţi      ai –
ai – de
de la taţi             căror –
la taţi             căror – de
de la băieţii
la băieţii
Băieţii ale căror mame    ale –
Băieţii ale căror mame    ale – de de la mame
la mame      căror –
     căror – de
de la băieţii
la băieţii
 Ortografia substantivelor și adjectivelor masculine
Substantivele și adjectivele terminate în –u, precedate de 2-3 consoane,
formează pluralul după cum urmează:

Acel elev Acei elevi Elevii aceia

Acei miniștri Miniștrii aceia

Acel ministru

Om frumos Oamenii Frumoșii

frumoși oameni

Oamenii Integrii
Om integru
integri oameni

ministru, codru, arbitru, membru, socru, tigru, acru, integru, negru,

albastru, aspru, tandru, etc.
 Ortografia substantivelor și adjectivelor masculine
Substantivele și adjectivele terminate la singular în –iu sau roșu (infraroșu,
alb-roșu, etc,) formează pluralul după cum urmează:

Acel elev Acei elevi Elevii aceia

Acei vizitii Vizitiii aceia

Acel vizitiu

Pom maroniu Pomi maronii Maroniii pomi

fiu, vizitiu, geamgiu, chiulangiu, zurbagiu, auriu, argintiu, maroniu, târziu,

propriu, cafeniu, mijlociu, etc.