Substantivul

DEFINIȚIE: Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale
naturii, acțiuni, stări etc., cunoscute în gramatică sub numele de obiecte.

CLASIFICARE: Substantivele pot fi de două feluri: comune

proprii

La rândul lor, acestea pot fi: simple

compuse

EXEMPLE substantive comune simple: bancă, om, casă, ploaie etc.

substantive comune compuse: floarea-soarelui, bunăvoință, bineînțeles, untdelemn,

apă tare etc.

substantive proprii simple: Andrei, Europa; Argeș, România

substantive proprii compuse: Ștefan cel Mare, Cluj Napoca, America de Sud,

Câmpulung

GENUL SUBSTANTIVELOR: Substantivul are trei genuri:

– masculin: un-doi băiat, tată,

– feminin: una-două fată, gâscă, ploaie

– neutru: un- două ghiozdan, tunet

OBSERVAȚII La substantivele care definesc nume de ființă mai există două categorii:

1. Substantive mobile:

Masculin: tată, frate, trântor, gâscan, cioroi, berbec, taur, câine etc.

Feminin: mamă, soră, albină, gâscă, cioară, oaie, vacă, cățea etc.

2. Substantive epicene: sunt substantivele care nu fac distincție între sexe – au aceeași formă
pentru ambele sexe
albatros, bizon, caras, dihor, erete, elefant, furnică, inorog, lăstun, mierlă, privighetoare, râs,
șoim, știucă, veveriță etc.

Există substantive care au două genuri:

bob – bobi beret – bereți

boabă – boabe beretă – berete

NUMĂRUL: Formele pe care le ia substantivul pentru a arăta când este vorba de un obiect și când
de mai multe obiecte reprezintă categoria gramaticală a numărului – singular și plural.

Desinențe de singular:

MASCULIN

-e burete, castravete, frate etc.

-u codru, ministru, bou etc.

FEMININ

-ă mamă, soră, bunică, casă, albină etc.

-e carte minge, femeie, baie etc.

-a basma, baclava, mucava etc.

-ea/-ia acadea, canapea, stea, nuia

-i zi

NEUTRU

Au la singular aceleași desinențe ca la masculin: spate, registru, cadou etc.

OBSERVAȚIE

 Există substantive care au o singură formă pentru singular: miere, secară, fasole, aur, var,
foame, sete, fericire, lapte, brânză, cânepă, sare, piper etc.
 Există substantive care nu au forme decât pentru plural: icre, câlți, tăieței etc.
 Există substantive care au la plural sens diferit ca la singular:

bucată bucăți bucate

frig friguri

grâu grâne
lapte lapți

fier fiare

 Substantive care au mai multe forme de plural, cu înțelesuri diferite:

bandă bande benzi

cap capi capete capuri

corn corni coarne cornuri

colț colți colțuri

difuzor difuzori difuzoare

muc muci mucuri

ochi ochi ochiuri ATENȚIE!!! ochii– este plural articulat cu articolul hotărât

pas pași pasuri

râs râși râsete

timp timpi timpuri

 Substantive care au două forme de plural cu același înțeles:

aripă aripi aripe

bice bice biciuri

blestem blesteme blestemuri

bolă boli boale

coală coli coale

datină datini datine

 Substantive colective:

aluniș, argintărie, brădet, brânzeturi, dulcețuri, mulțime, prostime, popime etc.

Pluralul substantivelor poate crea dificultăți de ortografie.

CAZUL SUBSTANTIVELOR:
  Formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcțiile lui în propoziție se numesc
cazuri.
 Trecerea substantivului prin toate cazurile se numește declinare.
 Limba română are cinci cazuri:

– Nominativ

– Genitiv

– Dativ

– Acuzativ

– Vocativ

OBSERVAȚII 1. Genitivul/Dativul substantivelor feminine se formează după următoarea formulă:

Nsg Npl. nearticulat + -i Gsg/D sg

o vulpe două vulpi + -i vulpii

o fată două fete + -i fetei

o vară două veri + -i verii

!!!Substantivele feminine terminate la singular in –ie în hiat (în silabe separate) nu formează G/D
după regula de mai sus, ci adaugă direct articolul genitival –i.

Ex. câmpie – câmpii +-i

câmpie – câmpiei câm-pi–e

poezie – poeziei po-e-zi–e

Substantivele feminine proprii formează G/D transformând –a final în –ie.

Maria- Mariei

2. Cazul genitiv este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale genitivale: împotriva,

deasupra, dedesubt, înaintea, contra, înapoia, în fața, de jur împrejurul, de-a lungul, în
jurul etc.
3. cazul acuzativ este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale: pe, la, din, pentru,
dintre, printre, față de, în loc de, alături de, împreună cu etc.
4. Cazul dativ este cerut de prepozițiile: datorită, mulțumită, grație, contrar, conform,
potrivit.
5. Pentru a nu confunda Complementul indirect în genitiv cu Complementul indirect în dativ se
dublează substantivul, iar dacă al doilea substantiv primește articolul posesiv, substantivul
este în genitiv; dacă nu primește, substantivul este în dativ.
Turcii au năvălit asupra muntenilor și a moldovenilor. – G

Ne-am așezat în fața copiilor și a profesorilor. – G

Grație mamei și tatălui meu am reușit în viață. – D

Datorită cărților de istorie și filmelor istorice am aflat despre domnia lui Țepeș. – D

ATENȚIE!!! Este greșit să spunem datorită/mulțumită/grație mamei și a tatălui.

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI

FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Cartea este pe masă.

Ai casei au plecat din oraș.

Provine din atributul unui

substantiv la nominativ

Cine? Ce? Subiect Stăpânii casei au plecat din oraș.

Știm cu toții.
NOMINATIV
Provine din atributul unui
pronume

Noi, cu toții, știm.

Cum este
Nume predicativ Istoria este o carte.
subiectul?
Atribut substantival Biblia, carte de căpătâi, ar trebui
Care? Ce fel de?
apozițional citită de toată lumea.
Atribut substantival
Al, a, ai, ale cui? Pagina cărții este interesantă.
genitival
Atribut substantival Caietul din preajma cărții este al
Care?
prepozițional meu.
Cui? Complement indirect Elevii au năvălit asupra cărții.
Ce se spune
GENITIV Nume predicativ Fila este a cărții.
despre subiect?
Complement
Unde? Am scris deasupra cărții.
circumstanțial de loc
Datorită cărții tale am înțeles
Cui? Complement indirect
problema
DATIV
Complement
Cui? Așterne-te drumului.
circumstanțial de loc
 Folosit rar, în literatura populară
Cine? Subiect Îl trimit pe care termină primul
Pe cine? Ce? Complement direct Eu iubesc cartea.
Despre/la/cu
cine? Complement indirect Profesorul vorbește despre carte.
Despre/la/cu ce?
Ce se spune
Nume predicativ Profesorul este cu cartea în mână.
despre subiect?
Complement
Unde? Lecția se găsește în carte.
ACUZATIV circumstanțial de loc
Complement
Cum? Caietul este gros ca o carte.
circumstanțial de mod
Ce fel de? Care? Atribut prepozițional Filele de carte s-au risipit.
VOCATIV – – Carte, dragă-mi ești!

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Substantivele nume de anotimpuri și de părți ale zilei se poate transforma în adverb dacă

– determină un verb și răspund la întrebarea c â n d;

– au forma articulată cu articolul hotărât -a

– nu sunt însoțite de prepoziție

Exemple Toamna încep școlile.

Merg la înot luni.

Noaptea ne învăluia în mantia ei.

Prin articulare, marca substantivului, unele părți de vorbire își pot schimba valoarea gramaticală în
substantiv:

 Adjectivul: Înțeleptul câștigă întotdeauna.

Cel albastru îmi place.

Leneșul mai mult aleargă.

 Numeralul : Treiul din catalog îi va da bătăi de cap.

  LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE: Grupul de cuvinte care ține locul unui substantiv se
numește locuțiune substantivală. De obicei, locuțiunile substantivale provin din locuțiuni
verbale:
a-și aduce aminte aducere aminte amintire

a băga de seamă băgare de seamă observare

a-i părea rău părere de rău regret

a ținte minte ținere de minte memorie

 VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI:

Epitet: codrii de aramă

pădurea de argint

Comparație: „Pe un deal răsare luna ca o vatră de de jăratec” (M. Eminescu)

„Și se-nalță încet, încet

Ca o frunte de poet”

Metaforă: norii sunt de jăratec

luna, regină a nopții

Personificare: „Codrule, codruțule

Ce mai faci, drăguțule?”

Analiza unui substantiv:

1. funcția sintactică,
2. felul substantivului,
3. gen,
4. număr,
5. caz,
6. articulat/nearticulat,
7. precedat de prepoziție.

Ex. Ziua când am luat examenul a fost cea mai frumoasă din viața mea.

ziua – Subiect, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,
caz nominativ, articulat cu articol hotărât –a.

examenul – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen neutru, număr singular, caz

acuzativ, articulat cu articol hotărât –l.

din viața – CI , exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,caz

acuzativ, articulat cu articol hotărât –a, precedat de prepoziția din.

!!! Substantivul se analizează împreună cu prepoziția care îl însoțește, deoarece aceasta indică
cazul substantivului.