Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Page 1 of 107
Pagina 57 Motivarea apartenenței la descrierea literară
Pagina 58 1. Descrierea de tip tablou în proză
Pagina 59 Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în proză
Pagina 60 2. Descrierea de tip tablou în versuri
Pagina 61 Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în versuri
Pagina 62 3. Descrierea de tip portret în proză
Pagina 63 Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în proză
Pagina 64 4. Descrierea de tip portret în versuri
Pagina 65 Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în versuri
Pagina 66 b) Descrierea științifică (nonliterară)
Pagina 67 c) Narațiunea
Pagina 69 Argumentarea caracterului de narațiune a unui text dat
Pagina 70 d) Dialogul
Pagina 72 Exprimarea opiniei despre un text dat sau a unei opinii despre o temă/eveniment
Pagina 74 Semnificația titlului unei opere
Pagina 75 Argumentarea semnificației titlului unei opere lirice
Pagina 76 Argumentarea semnificației titlului unei opere epice
Pagina 77 Argumentarea semnificației titlului unei opere dramatice
Pagina 78 Mesajul și semnificațiile unei opere
Pagina 79 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere lirice
Pagina 80 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere epice
Pagina 81 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere dramarice
Pagina 82 Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/dramatic
Pagina 88 II. Compuneri având ca suport un text nonliterar
Pagina 88 B. Textul nonliterar
Pagina 91 III. Compuneri imaginare
Pagina 91 1. Compuneri descriptive
Pagina 92 a) Compunera descriptive de tip tablou
Pagina 93 i) descrierea unui peisaj
Pagina 93 ii) descrierea unui oraș
Pagina 94 iii) descriere cu sfârșit dat
Pagina 94 iv) descriere cu început dat
Pagina 95 b) Compunerea descriptivă de tip portret
Pagina 97 i) descrierea unui prieten
Page 2 of 107
Pagina 97 ii) descrierea unei personae model
Pagina 98 2. Compunerea narativă
Pagina 102 3. Textul dialog
Pagina 103 IV. Compuneri reflexive
Pagina 103 1. Exprimarea sentimentelor cu ocazia unui eveniment personal, social sau
cultural
Pagina 105 2. Exprimarea unei opinii despre o anumită temă/eveniment
Page 3 of 107
I. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL LITERAR
A. TEXTUL LITERAR
TEXTUL LITERAR
1. Conține o situație de comunicare în care sunt prezente mijloacele artistice ( figure de stil,
procedee artistice, imagini artistice); comunicarea se bazează mai cu seamă pe sensul figurat al
cuvintelor, în satre să sugereze acțiuni, stări, atitudini, trăiri etc. ale unui personaj/ale eului liric
2. Emițătorul este, în general, subiectiv, creând o lume fictivă; acesta poate fi naratorul,
personajul, eul liric etc., deci o convenție/o ficțiune; deși uneori mimează obiectivitatea
(relatarea la persoana a III-a), în realitate emițătorul este subiectiv, prin viziunea despre tema
tratată, prin intervenții affective în text sau prin situarea de partea unor personaje etc.
6. Mesajul poate fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective, în funcție de vârsta
cititorului, de cultura acestuia, de momentul receptării etc.
7. Întrucât comunicarea pune în relief acțiunea și personajele sau sugerează stări, atitudini, trăiri
ale eului liric, organizarea textului (structura și compoziția) este destinată obținerii
expresivității: capitolele, secvențe, acte, scene, tablouri, strofe versuri …; moduri de expunere
(narațiunea, dialogul/monologul, descrierea, evocarea …); text liric, epic/narativ, dramatic.
Page 4 of 107
Pentru înțelegerea aprofundată a unui text literar narativ se răspunde la câteva întrebări
fundamentale.
Page 5 of 107
A. TEXTUL LITERAR/OPERA LITERARĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. DEFINIȚIE:
Textul literar/opera literara = este creaţia în versuri sau în proză în care autorul creează un univers i-
maginar, prin intermediul căruia redă fapte, idei, aspecte din natură,
folosind un limbaj expresiv.
II TRĂSĂTURI:
scopul său este de a trezi emoţii puternice lectorului;
expresivitatea este generată de figuri de stil, imagini artistice, punctuaţie cu rol stilistic, dar şi de
talentul fiecărui scriitor de a folosi resursele limbii;
limbajul este foarte bogat şi variat;
cuvintele sunt folosite cu sens figurat;
între conţinut şi formă este o strânsă legătură;
originalitatea se manifestă la toate nivelurile, deoarece textul exprimă viziunea artistică a
autorului.
Page 6 of 107
Subiectul operei literare: totalitatea faptelor şi evenimentelor constituite în momente ale
narațiunii, cu ajutorul cărora sunt caracterizate personajele literare.
Momentele subiectului:
Expoziţiunea: partea introductivă a unei opere literare în care se prezintă cadrul acțiunii şi unele
personaje.
Intriga: faptele importante care determină, afectează cursul acţiunii şi fără de care acţiunea nu ar
mai fi interesantă.
Desfăşurarea acţiunii: faptele determinate de intrigă, desfăşurate în ordine cronologică, de cea mai
mare întindere în povestire.
Punctul culminant: momentul de maximă intensitate în desfăşurarea acţiunii, în care personajul
principal se află într-o situaţie fără ieşire.
Deznodământul: ultima parte a unei opere literare, marchează sfârşitul acţiunii şi al operei, se
rezolvaă situaţia personajului principal.
Page 7 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE TEXT LITERAR A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 8 of 107
GENURILE LITERARE
I. Definiţie:
Genul literar = denumeşte o clasă de opere literare asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea şi
prin relaţia ce se stabileşte între creator și lume.
PASTELUL
GENUL LIRIC:
DOINA
GENURILE
LITERARE
SCHIȚA
NUVELA
GENUL EPIC: ROMANUL
FABULA
BASMUL
BALADA
Page 9 of 107
1. GENUL LIRIC
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Genul liric = reuneşte operele literare în care autorul îşi exprimă reflecţiile, ideile şi sentimentele, prin
intermediul eului liric.
II: TRĂSĂTURILE:
eul liric, ca voce a autorului se exprimă prin mărci lexico-gramaticale specifice: verbe şi pronume
la persoana I şi a ll-a singular şi plural, precum şi anumite elemente ce subiectivizează discursul
liric: interjecţii, interogaţii retorice, exclamaţii etc. El poate apărea în diverse ipostaze:
îndrăgostitul, creatorul, contemplatorul etc.
expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de stil şi a imaginilor artistice;
punctuaţia dobândeşte şi ea valenţe expresive;
textul liric are o structură specifică: este scris în versuri, organizate de obicei în strofe, ce pot fi
formate: dintr-un singur vers - monovers; două versuri - distih; trei versuri - terţină sau terţet;
patru versuri - catren; cinci versuri - cvintet; şase versuri - sextină etc.
muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură.
NOTA BENE!
În funcţie de sentimentele transmise şi de discursul liric, există mai multe specii literare lirice: doina,
pastelul, idila, psalmul etc.
1. Temă (aspectul general al operei): iubirea, natura, trecerea timpului, călătoria, familia, istoria,
religia,condiţia poetului şi a poeziei (textul respectiv este o artă poetică) etc.
2. Motivul (aspectul particular care compune o temă): Motive romantice: lacul, luna, codrul, floare-
albastră, visul, stelele, motive simboliste: ploaia,parcul, oraşul, târgul de provincie, culorile: violetul,
galbenul, roşul,griul etc. Laitmotivul este un motiv care se repetă în poezie. Tema = Motiv1 + Motiv2 +
Motiv3
Page 10 of 107
3. Figuri de stil şi procedee stilistice
1. Aliterația figură de sunet care constă în „Prin vulturi vântul viu vuia,
repetarea consoanelor în silabe
Vrun prinț mai tânăr când trecea. ”
care se succed, pentru obţinerea
unei efect auditiv, eufonic. Nunta Zamfirei, George Coșbuc
2. Onomatopeea imitarea anumitor sunete din „Iat el, zvârr! Cu o scurtătură în urma noastră, .... ”
natură prin elementele sonore
Amintiri din copilărie, I. Creangă
ale unui cuvânt
3. Interogația este o întrebare la care nu se „Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
retotică așteaptă răspuns, acesta fiind
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!... ”
evident și cuprins sau sugerat în
enunț Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu
4. Invocația este o rugăminte adresată „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
retorică divinității, muzelor sau unor
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ”
persoane reale pentru a cere
ajutor. Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu
8. Comparația figură de stil, prin intermediul „Ochii negri mi-au fost dragi,
căreia un termen numit
Că-s frumoşi ca şi doi fragi.”
comparat este apropiat de alt
termen numit comparam, prin Poezia lirica, din folclor
intermediul unui adverb ce
semnifică asemănarea lor (ca,
precum, cum).
Page 11 of 107
9. Metafora figură de stil care constă în „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
denumirea unui obiect, lucru,
Prin care trece albă regina nopții moartă.”
printr-un altul, pe baza unei
analogii. Este, de fapt, o Melancolie, Mihai Eminescu
comparaţie din care lipseşte
elementul de legătură (ca,
precum, asemenea etc); prin
urmare, se produce o echivalare,
o identitate între cei doi termeni
alăturaţi.
10. Epitetul figură de stil prin care se atribuie „[...] și părinții, și frații, și surorile îmi erau
însuşiri neobişnuite unui obiect, sănătoși.”
fenomen sau acţiune.
Amintiri din copilărie, I. Creangă
11. Metonimia înlocuirea unui cuvânt prin altul, „La noi sunt cântece și flori,
cu care se află într-o relaţie
Și lacrimi multe, multe…”
logică: cauză/efect,
autor/operă,obiect care Noi, O. Goga
conţine/conţinut, loc de
provenienţă/produs,
obiectul/simbolu.
12. Personificarea figura de stil prin care lucrurilor, „Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari”
obiectelor li se atribuie însuşiri
Dan capitan de plai, V. Alecsandri
umane. A nu se confunda cu
metafora
14. Antiteza figură de stil ce constă în „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
asocierea într-un enunţ a unor
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat.”
semnificaţii opuse pentru a
scoate în evidenţă caracteristicile Înger și demon, M. Eminescu
lor
„suferinţă tu, dureros de dulce", „bulgări fluizi.”
15. Oximoronul figură de stil ce constă în
asocierea în aceeaşi sintagmă a Odă (în metru antic), Mihai Eminescu
doi termeni ce exprimă noţiuni
contradictorii.
Page 12 of 107
18. Alegoria figură de stil având la bază „Într-o grădină,
metafore, comparaţii, Lângă-o tulpină,
personificări prin care poetul Zării o floare ca o lumină.
asociază un element abstract S-o tai, se strică;
(idee, sentimet) unui element S-o las, mi-e frică;
concret.
Că vine altul şi mi-o ridică.”
Într-o gradina, Ienăchiţă Văcărescu
Elementele de prozodie
Strofa: ansamblu unitar dintr-o poezie, format din mai multe versuri. Tipuri de strofă: monovers: 1 vers,
distih: 2 versuri, terţet/ terţină: 3 versuri, catren: 4 versuri, sextină: 6 versuri, polimorfe ( 5, 7,8,9,10,11,12
versuri)
Tipuri de vers: Versul tradiţional: are rimă, ritm, măsură metrică egală; Vers alb: nu are rimă; Vers liber:
toate regulile de ritm, rimă,măsură metrică sunt anulate.
1. Măsura metrică: numărul silabelor dintr-un vers. vers tetrasilabic 3 silabe; endecasilabul: 11 silabe;
alexandrinul: (12-13 silabe, în poezia română are 2 silabe în plus: 13-14).
Cezura: pauza în vorbire, folosită, de obicei, la mijlocul unui vers: „Sara pe deal, // buciumui sună cu
jale”.
2. Ritmul
Page 13 of 107
Amfibrahul Prima şi cea de-a treia
Picior metric silabă neaccentuate
Amfihrahul cea de-a doua
Ritmul invocaţiei accentuată Pe vo-dă-l ză-re-şte că-la-re
Rima - reprezintă potrivirea armonioasă din punct de vedere acustic a silabelor de la sfârşitul
unor versuri.
a) rimă împerecheată-a a b b
b) rimă îmbrăţişată-a b b a
c) rimă încrucişată-a b a b
d) monorimă-a a a a
e) rimă imperfectă sau semirimă: alternanţa versurilor albe cu versuri rimate
(încrucişat etc) a b c b
f) rime masculine (rime monosilabice, sunt accentuate silabele finale): des- ies,
g) rime feminine (rime bisilabice, este accentuată penultima silabă): lune-sune
h) rimă interioară (două cuvinte dintr-un vers rimează: Linele, colinele/ Strâng de sus
luminile) aa a
Ritmul - reprezintă succesiunea regulată a unor silabe accentuate şi neaccentuate.
a) Ritmul trohaic- alcătuit din două silabe, din care prima este accentuată, iar a doua
neaccentuată.
b) Ritmul iambic- alcătuit din două silabe, din care phma este neaccentuată, iar a doua
accentuată.
Măsura - reprezintă numărul silabelor dintr-un vers.
Page 14 of 107
Tipuri de lirică/ tipuri de lirism
Tipuri de lirică Caracteristici Expunere prin: Tip de lirism
Page 15 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI LIRIC AL UNEI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 16 of 107
Pastelul:
specie a genului liric
în versuri
este o descriere artistică a unui
peisaj surprins într-un anumit
anotomp sau moment al zilei
ca descriere se caracterizează prin
apariția a numeroaselor Genul liric
substantive și adjective și a autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele,
puținelor verbe ideile în mod indirect, prin intermediul eului liric
creionarea tabloului de natură se eul liric, ca voce a autorului în text: verbe și pronume la
realizează în culor calde persoana I și a II-a singular și plural
se remarcă prezența figurilor de expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de
stil și a imaginilor artistice, stil și a imaginilor artistice
predominant vizuale punctuația dobândește și ea valențe expresive
sunt exprimate impresiile, textul este scris în versuri
sentimentele autorului în legătură textul liric este organizat de obicei în strofe, ce pot fi
cu peisajul descris formate: dintr-un singur vers – monover;
două versuri – distih; Doina:
trei versuri – terțină sau terțet; scurtă, adesea astrofică sau cu
patru versuri – catren; strofe inegale ca lungimei
cinci versuri – cintet; predomină rima pereche sau
șase versuri – sextină. monorima, accentuându-se astfel
muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: muzicalitatea doinei
rimă, ritm, măsură titlul constituie, de obicei, primul
vers al doinei
se întâlnește adesea relația strânsă
dintre om și natură
prezența eului liric se remarcă
prin folosirea persoanei I, singular
melodia este fie vocală, fie
instrumentală și are un caracter
unitar și reprezintă, în unele
regiuni (de exemplu, Ţara Oaşului
sau Maramureşul) singurul tip de
melodie cunoscută pentru
cântecele profane
figurile de stil specifice doinei
sunt: personificarea naturii,
comparația, epitetul, repetiția
Page 17 of 107
a) SPECIA PASTEL
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Pastelul = este specia genului liric în versuri, în care sunt descrise din natură, în culori calde, față de care
sunt exprimate impresii și sentimentele autorului.
II: TRĂSĂTURILE:
modul principal de expunere este descrierea;
textul apare sub forma unei descrieri literare/artistice în versuri de tip tablou (a unui
peisaj din natură), statice sau dinamice, de obicei din perspectiva subiectivă a unui
observator/privitor care notează ceea ce vede, ceea ce simte și ce îl impresionează în jur
(câteodată apar și elemente evocative sau meditative);
uneori, perspectiva privitorului este obiectivă (utilizarea persoanei a II-a, evitarea mărcilor
implicării afective, mai ales a verbelor, a pronumelor și a adjectivelor pronominale la persoana I
singular), dar și în acest caz subiectivitatea eului liric este identificabilă prin ideile poetice
exprimate sau sugerate, prin conturarea atmosferei poetice, prin preferința pentru anumite
imagini artistice, prin deplasarea accentului asupra unor detalii semnificative din care se
reconstituie întregul;
viziunea poetică asupra peisajului este susținută printr-o gamă de mijloace artistice,
presupunând:
a) figuri de expresivitate artistică: figuri de stil utilizate cu scop descriptiv (în special
epitetul, inversiunea, personificarea, comparația, hiperbola, metafora);
b) alte tehnici și procedee artistice (insistența pe grupul nominal, format din substantiv
și adjectiv cu valoare stilistică de epitet; tehnica ansamblării detaliului semnificativ într-o
imagine de sinteză cu mai multe dimensiuni; perspectiva privitorului care notează ceea ce
vede, ce simte și ce îl impresionează în peisajul din jur; gradația, uneori dinspre plan
îndepărtat spre planul apropiat, paralela, expresivitatea elemntelor de versificație etc.);
c) imaigini artistice (vizuale/cromatice, auditive, tactile, gustative, olfactive, de mișcare
etc.)
Page 18 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE PASTEL A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 19 of 107
b) SPECIA DOINĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Doina = este o operă populară ce aparține genușui liric, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate
direct cele mai variate sentimente: dor, jale, tristețe, ură împotriva asupritilor, regrete.
Clasificare:
- de dor;
- de dragoste;
- de jale;
- de haiducie;
- de ciobănie;
- de cătănie.
II: TRĂSĂTURILE:
deoarece sunt texte orale, nu au titlu, culegătorii de folclor fiind cei care au prezentat drept titlu
primul vers al doinei.
de obicei, începe cu o propoziţie exclamativă („Măi bădiţă, floare dulce”, „Frunză verde magheran”
sau „Floricică floricea”); pot avea formule specifice ;
eul liric este puternic marcat în text, prin pronume sau verbe la persoana I, mod de expunere
predominant fiind monologul liric (apar şi elemente descriptive şi uneori dialogul imaginar cu
unele elemente ale naturii);
figurile de stil cel mai des întâlnite sunt: metafora, epitetul caracterizant, comparaţia, interogaţia
şi exclamaţia retorice;
sintaxa este simplă, cu numeroase juxtapuneri sau coordonări prin conjuncţie;
se inspiră din viaţa poporului nostru, reflectă comuniunea omului cu natura;
are teme variate;
are elemente de prozodie specifice:
formă astrofică;
ritm trohaic;
rimă împerecheată sau monorimă;
versuri scurte cu măsura de 7-8 silabe.
sunt însoţite de o melodie adecvată, cu o formă liberă, bogat ornamentată;
Page 20 of 107
sunt caracterizate de simplitate;
doinele populare prezintă caracteristicile literaturii orale:
a) au caracter oral, fiind transmise de-a lungul timpului prin viu-grai, numai activitatea unui
culegător de folclor făcând posibilă păstrarea lor în formă scrisă;
b) au caracter anonim, nefiind cunoscut cel a cărui sclipire de geniu a creat prima formă a
textului (aşadar, nu putem vorbi despre un autor, ci despre un creator anonim);
c) mai mult, anonimatul se datorează faptului că fiecare dintre cei care au purtat în timp
textul a contribuit în mai mare sau mai mică măsură la conturarea formei şi fondului actual
al textului (aport diacronic, de-a lungul timpului); şlefuirea formei şi a semnificaţiilor a
avut loc şi prin aport sincronic, în cadrul adunărilor festive ale comunităţii (clăci, şezători,
hore etc.) participanţii impunându-şi opiniile personale asupra aspectului doinei; are
aşadar şi caracter colectiv;
d) caracterul sincretic este evidenţiat de interferarea simultană a mai multor arte (cânt,
dans, interpretare instrumentală şi coregrafică etc.) în momentul performării textului;
e) doinele au caracter popular/național datorită specificităţii elementelor de
prozodie, vocabularului specific popular, ansamblului de sentimente exprimate ce se
raportează la o anumită colectivitate (poporul român); sentimentul de dor este considerat
de filosofi a fi unul specific românismului.
Page 21 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE DOINĂ A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 22 of 107
2. GENUL EPIC
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Genul epic = reprezintă totalitatea operelor literare scrise în proză sau în versuri, în care ideile și sen-
timentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediu naratorului, acțiunii și al
personajelor, utilizând ca mod de expunere narațiunea.
II: TRĂSĂTURILE:
prezintă o succesiune de întâmplări, ce se constituie într-un fir epic;
prezenţa unor instanţe ale comunicării narative specifice:
a) naratorul - prezintă faptele;
b) personajele - participă la acţiune.
modul de expunere specific este naraţiunea, ce se poate împleti cu descrierea, dialogul sau
monologul interior;
coordonatele spaţio-temporale;
a) timpul poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare, reală sau imaginară;
b) spaţiul poate fi structurat pe mai multe planuri: real, imaginar, terestru, cosmic etc.
acţiunea se caracterizează, de obicei, prin unitate compoziţională, textul fiind structurat pe
momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant,
deznodământul.
AMINTEȘTE-ȚI!
în funcţie de gradul implicării în evenimentele povestite, naratorul este:
obiectiv - povesteşte evenimentele la persoana a lll-a şi adoptă o atitudine
detaşată faţă de acestea;
subiectiv - povesteşte evenimentele la persoana I, fiind implicat şi ca personaj;
martor - cel care este sau nu personaj secundar al evenimentelor, rolul fiind cel
de observator.
Page 23 of 107
Tipologia personajelor
Momentele subiectului reprezintă etapele acţiunii într-un text epic sau dramatic.
Acestea sunt:
1. Expozitiunea (situaţia iniţială) - fixează reperele spaţio-temporale şi introduce
personajele, stabișește situația inițială;
2. Intriga (elementul perturbator) - momentul care declanşează acţiunea;
3. Desfăşurarea acțiunii - cuprinde evenimentele declanşate de intrigă;
4. Punctul culminant - momentul de maximă intensitate al acţiunii, de tensiune epică,
care determină găsirea unei soluţii;
5. Deznodământul - rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând finalul acţiunii.
Conflictul poate fi:
1. exterior - între două personaje, concepţii, atitudini, personaj şi societate etc;
2. interior - sufletul aceluiaşi personaj, între datorie şi sentiment sau între raţiune şi
sentiment.
Procedeele prin care pot fi legate întâmplările sunt:
1. înlănţuirea - constă în desfăşurarea lineară, cronologică a evenimentelor;
2. alternanţa - este un procedeu ce constă în alternarea planurilor narative; este
întâlnită cu precădere în roman, dar şi în specii mai scurte, cum este povestirea;
Page 24 of 107
3. inserţia - procedeu prin care o naraţiune de sine stătătoare este inclusă în altă
naraţiune. Este întâlnită mai ales în specia numită „povestire în ramă".
SPECII EPICE:
A. în versuri: balada, fabula, poemul, epopeea, legenda etc.
B. în proză: basmul, schiţa, nuvela, romanul, povestirea etc.
Page 25 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI EPIC AL UNEI TEXT DAT
Plan orientativ
STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE
Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi
exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele,
prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
INTRODUCERE:
În opinia mea, fragmentul selectat din opera literară
„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
este un text epic, deoarece reunește trăsăturile acestui tip de
text.
Page 26 of 107
Basmul:
popular sau cult
tema: binele se luptă cu răul, triumful binelui
personaje supranaturale, fantastice
personazele pozitive în antiteză cu cele negative
timp și spațiu mitic: ”a fost o dată ca niciodată”
Balada: numere magice: 3, 5, 7, 9, 12 Fabula:
populară/cultă obiecte magice, cu puteri supranaturale scurtă povestire alegorică
în versuri motive: drumul, probele, mezinul, împărat fără urmaș, nunta, etc. în versuri sau în proză
prezintă fapte vitejești sau formule specifice: de început, mediane, de sfârșit autorul personifică animalele,
întâmplări extraordinare ale plantele, fenomenele naturii sau
unui personaj excepțional lucrurile
fundal fabulos satirizează anumite defecte
conflictul dintre bine și rău umane: lașitatea, îngâmfarea,
personajul principal adesea prostia, naivitate
este trădat, învins prin intrigi caracter satiric, educativ sau
personaje în antiteză moralizator
figuri de stil: personificarea
numeroase teme și motive:
ciobanul, complotul, nunta structura: povestirea propriu-zisă
mod de expunere: narațiunea și morala
tipuri: fantastică, mitică, Genul epic
pastorală, istorică autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele, ideile în mod indirect,
prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii
prezența naratorului în text: subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a
are personaje, acțiune
modul de expunere: narațiune, dialog, monolog, descriere
spațiul și timpul acțiunii sunt definite prin indici spațio-temporali
momentele subiectului: expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant, deznodământul
textul poate fi structurat pe capitole/părți Romanul:
dimensiuni mari
acțiune complexă, întinsă în timp
mai multe fire narative
Nuvela: număr mare de personaje, relațiile
dimensiuni reduse dintre ele sunt complexe
un singur fir narativ se îmbină toate modurile de
personaje: roman > nuvelă > schiță expunere
focus: caracterizarea/construirea personajului narator obiectiv sau subiectiv
prezentarea conflictului exterior/interior imagine complexă asupra
tipuri: istorică, psihologică, fantastică Schița: relațiilor sociale, istorice
mod de expunere: narațiune, dialogul, monologul dimensiuni mici tipuri: realist, modern, istoric, de
interior prezintă un episod din viața personajului dragoste, monografic
acțiune cronologică, lineară, limitată în timp și spațiu
număr mic de personaje
se prezintă tip uri umane
timp limitat
naratorul se implică în acțiune, devine personaj, își
exprimă punctul de vedere – ironie, dezaprobare
Page 27 of 107
a) REZUMATUL
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Rezumatul = este o compunere care se bazează pe redactarea/restrângerea textului dat (epic, dramatic) la
elementele sale esențiale, fără utilizarea citatului sau a unor aprecieri care vizează
analiza/comentarea textului.
ATENȚIE:
Se rezumă doar textele literare epice sau dramatice. NU putem rezuma un text liric
OBSERVAȚIE:
Este importantă folosirea verbelor la modurile gerunziu și supin pentru a realiza o
„economie” de spațiu în pagină. Acestea exprimă eficient ideea de
concomitență/simultaneitate (exemplu: În timp ce merge, vede ..........” poate fi restrâns la
forma „Megând, vede ..........”. În mod similar, structura „când ajunge la .........., vede” poate
fi restâns la „Ajuns .........., vede”).
Page 28 of 107
SUGESTII DE REDACTARE:
1) Pregătirea în vederea redactării presupune:
a) lectuta atentă, urmărind ideea centrală, locul și timpul acțiunii, acțiunea, personajele;
b) identificarea fragmentelor, a ideilor principale și secundare.
OBSERVAȚIE:
Ideile sunt, în general, subliniate prin paragrafe. Dacă observi prezența unei idei în
mai multe paragrafe, poți reveni asupra planului de idei inițial.
OBSERVAȚIE:
Planul simplu de idei, legate între ele prin indici spațiali și temporali, este, practic,
rezumatul textului.
Page 29 of 107
EXEMPLU
Cerinţă posibilă
Redactează, în 50-70 de cuvinte (5-7 rânduri), rezumatul textului citat mai jos:
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi succesiunea întâmplărilor, pe baza ideilor principale din text;
- să respecţi convenţiile specifice rezumatului;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
”Pe la sfârşitul lui septembrie, într-o zi de arşiţă tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moş
Costache se împletici din mers, pe când cotrobăia în curte printre cărămizile lui, şi căzu moale
jos. Marina îl văzu din bucătărie şi-şi închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Aşteaptă să
se ridice, dar moş Costache întârzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul căderii, se uită
prudentă la bătrân. Îl întoarse pe faţă şi, văzându-l inert şi roşu la obraz, fugi repede înspre casă,
mereu tiptil, ca şi când ar fi fost la mijloc un secret mare, şi năvăli în odaia lui Felix.
- Vino repede - zise ea în şoaptă, aproape satisfăcută de senzaţia nouă pe care o încerca după
atâta monotonie - a căzut jos bătrânul, mi se pare c-a murit.
Felix sări săgetat de ceva rece și se năpusti pe scări aşa de repede, încât Otilio, presimţind
ceva, ieşi speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoţie, deşi după paloarea feţei îşi dădu
seama că ea a înţeles.”
(Enigma Otiliei, GeorgeCălinescu)
Delimitarea
Ideile principale Model rezumat
secvențelor textului
Page 30 of 107
b) SPECIA SCHIȚĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Schița = este o operă epică în proză, de mică întindere, cu o acțiune simplă, în care autorul înfățișează
momente semnificative din viața unuia sau a mai multor personaje.
II: TRĂSĂTURILE:
acțiunea este simplă, lineară, desfășurată pe un plan, în fața ochilor cititorului și scurtă;
pentru că este o creație epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului;
datorită dimensiunilor reduse, schița începe cu trecerea la obiect, încât expozițiunea este scută,
intriga este simplă, și evoluează rapid spre deznodământ, care este, adesea, neașteptat hazliu sau
absent, lăsată la aprecierea cititorului;
prezintă un singur episod din viața unuia sau a mai multor personaje;
timpul de desfășurare a acțiunii este scurt și precizat, iar spațiul este unul singur și restrâns (de
exemplu: o locuință, o cameră, un compartiment de tren, o gară, un câmp, etc);
peronajele sunt puține, schițate, după modelul oamenilor simpli, surprinși în situații obișnuite;
Portretul personajelor este realizat succint, accentul punându-se pe portretul moral, care se
înfiripă din acțiunile și limbajul personajelor, iar portretul fizic fiind doar conturat sau neglijat;
narațiunea este predominantă (faptele sunt relatate în ordine, în succesiune) chiar dinamică,
dând impresia de mișcare. Prezența dialogului alături de narațiune este o altă caracteristică, iar
dialogul poate deveni predominant uneori. Descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu
apar detalii;
stilul este sobru, voit obiectiv;
schița are rol moralizator, etic, educativ.
Page 31 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE SCHIȚĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Ilustrarea acestor trăsături Modul de expunere sunt: narațiunea care prezintă în ritm
alert întâmplările ........................ (exemple), dialogul care dă o
notă de dinamism acțiunii ........................ (exemple) și
descrierea care caracterizează personajele ........................
(exemple).
Page 32 of 107
c) SPECIA NUVELĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Nuvela = este o operă epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic
și personaje complexe, prezentate în mediul lor social.
II: TRĂSĂTURILE:
acțiunea nuvelei are un singur fir narativ, secvențele narative se leagă, de regulă prin
înlănțuire, dar se poate lega și prin inserție sau alternanță;
pentru că este o operă epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului. Cu o
expozițiune scurtă, o intrigă rezultată dintr-o conjunctură tensionată, care permite o desfășurare
alertă a acțiunii, ce atrage un punct culminant căruia îi urmează un deznodământ previzibil sau
imprevizibil;
ordinea temporală nu mai este, ca în cazul schiței, cronologică, putând să apară fapte
situate în trecut sau viitor, în raport comentul narării. Durata acțiunii este mai întinsă,
acoperind uneori ani întregi, comprimați prin prezentarea succintă a întâmplărilor de către
autor;
nuvela are un conflic puternic interior și exterior;
în nuvelă, modul de expunere dominant este narațiunea. Descrierile sunt bogate în
amănunte și sunt importante pentru caracterizarea personajelor, creând o anumită semnificație.
Prin dialog și monolog, personajele se prezintă direct;
personajele sunt numeroase și complexe. Se pune accentul pe caracterizarea personajelor,
decât pe acțiune. În realizarea portretelor personajelor se utilizează caracterizarea directă
(sunt prezentate de narator) și indirecte (care reies din: vorbe rostite, fapte gânduri, atitudinea
celorlalte personaje, descrierea lumii în care trăiesc și prezentarea aspectului exterior);
ca în orice operă epică, există un narator. Se povestește la persoana a III-a, dar și la
persoana I;
fiind o operă literară, sunt utilizate figuri de stil și procedee artistice;
stilul nuvelei se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace artistice:
cuvinte și expresii populare, regionalisme, propoziții interogative și exclamative și dialog.
Page 33 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NUVELĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 34 of 107
d) SPECIA FABULĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Fabula = este o specie a genului epic în versuri sau în proză, cu caracter alegoric, în care autorul transmite
o morală prin intermediul unor personaje, plante sau lucruri personificate.
II: TRĂSĂTURILE:
o structură specifică, axată pe povestirea/pe relatarea unor întâmplări (cu
tâlc/pilduitoare), care pune în evidență o morală reprezentând scopul relatării (explicită,
respectiv formulată în finalul textului, sau implicită, desprinsă din semnificația textului);
prezența elementelor constitutive ale operei epice, având drept caracteristici:
a. naratorul (aparent obiectiv, în realitate fiind exponent al unor valori care exprimă binele,
frumosul și adevărul);
b. acțiunea concentrată (uneori redusă la un singur moment al subiectului, cu
deznodământ imediat);
c. conflict puternic, chiar violent (pornind de la mentalități/perspective/opini/ divergențe);
d. persoaje alegorice întruchipând tipuri și comportamente umane aflate în opoziție;
e. narațiunea (deseori împletite cu dialogul și cu scurte secvențe descriptive și/sau
evocative);
f. mesaj concentrat în morală (deseori sub forma unei sentințe), care promovează valorile
etice.
subiectul fabulei este, de cele mai multe ori, un prilej de amuzament, dar în spatele râsului
provocat de ineditul întâmplărilor și al situațiilor se ascund probleme grave, serioase, ale omului
și ale societății în care trăiește.
AMINTEȘTE-ȚI!
Morala unei fabule poate fi:
a) explicită - este formulată de autor, fiind plasată la începutul sau la finalul textului;
b) implicită - nu apare în text, cititorul fiind implicat în descoperirea acesteia.
Page 35 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE FABULĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 36 of 107
e) SPECIA ROMAN
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Romanul = este o operă epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune complexă, desfășurată pe mai mul-
te planuri narative, la care participă numeroase personaje, ce oferă o imagine amplă asupra
vieţii.
II: TRĂSĂTURILE:
este o operă epică, prezentând trăsăturile acesteia: autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi
sentimentele prin intermediul acţiunii şi al personajelor, „vocea" care relatează întâmplările este
naratorul, sunt prezenţi indicii spaţio-temporali, modul de expunere predominant este
naraţiunea ce alternează cu descrierea şi dialogul;
coordonatele spatio - temporale sunt ample;
complexitatea acţiunii şi a personajelor;
prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare.
Page 37 of 107
Planul argumentării pentru conceptul operaţional roman
I. Introducere
Contextul operei - apariţia şi încadrarea acesteia în creaţia scriitorului
Enunţarea trăsăturilor romanului - definiţie şi trăsături
II. Cuprinsul
Tema operei
Semnificaţia titlului
Operă epică
Prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare
Coordonatele spatio - temporale
Moduri de expunere
Prezentarea sumară a trăsăturilor personajului principal
III. Încheiere
Formularea concluziilor
Page 38 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE ROMAN AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Personaje numeroase
Page 39 of 107
SCHIȚA NUVELA ROMANUL
este opera epică în proză, de mici este o operă epică în proză, de este o operă epică în proză, de
dimensiuni, cu puține personaje, dimensiuni medii, cu un singur fir mari dimensiuni, cu o acțiune
DEFINIȚIE: care prezintă un moment narativ, cu un conflict puternic și complexă și un număr mare de
semnificativ din viața lor. personaje complexe, prezentate în personaje, care oferă o imagine
mediul lor social. amplă și profundă a vieții.
Dimensiuni reduse, timpul și spațiul Dimensiuni medii, timpul și spațiul Dimensiuni mari, timpul și spațiul
fiind limitat; fiind mobile; fiind foarte mobiel
Un singur fir narativ, acțiune simplă; Un singur fir narativ; Mai multe planuri (fire) narative
(unele arată acțiuni prezente, altele
sunt retrospective)
Conflict fără urmări grave; Conflict foarte puternic, cel exterior Mai multe conflicte, unele fiind
îl generează pe cel interior; foarte puternice;
TRĂSĂTURI: Puține personaje, ele fiind tipuri Puține personaje, de mai mare Multe personaje (principale,
umane; importanță fiind cel principal. El este secundare, episodice, individuale,
complet caracterizat (prin toate colective);
modalitățile de caracterizare), fiind
mereu în atentia naratorului;
Prezintă un moment semnificativ din Personajele sunt prezente în mediul Oferă o imagine amplă și profundă
viața personajului. lor social (adică și prezentatrea a vieții.
mediului în care trăiesc este un
mijloc de caracterizare indirectă a
lor).
Page 40 of 107
f) SPECIA BASM
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Basmul = este o specie a genului epic, populară sau cultă, cu acțiune fantastică, în care personajele reprezen-
tând binele, luptă împotriva celor ce reprezintă răul, și le înving.
II: TRĂSĂTURILE:
predomină fabulosul:
a. personaje fantastice (balauri, zâne, vrăjitori, etc.);
b. eroul are puteri supranaturale;
c. acțiunea se petrece pe tărâmul nostru, dar și pe altul;
d. eroul are ajutoare:
i. animale/păsări/gâze cu puteri miraculoase;
ii. obiecte magice.
timpul și locul acțiunii sunt vagi (”odată, într-o împărăție, etc”);
formule specifice: inițiale, mediane, finale;
cifre magice: 3, 7, 9, 12;
personaje specifice: împărați, zmei, fete de împărat, zâne, voinici ...;
acțiunea se desfășoară după o schemă narativă:
a. împăratul suferă o daună și promite o răsplată;
b. mulți își încearcă zadarnic puterile;
c. apare voinicul și pleacă la drum;
d. încercările (inițierea) și ajutoarele;
e. victoria și răsplata.
final fericit;
basmele au scop educativ al valorilor morale.
Page 41 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BASM AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 42 of 107
g) SPECIA BALADA
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Balada = este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, prin care se prezintă fapte și întâmplări
excepționale ale unor eroi cu statut legendar sau fabulos, aflați în plină acțiune, învingând sau
căzând.
Prezintă caracterele generale ale creației folclorice: oral, anonim, colectiv, sincretic și
tradițional (povestitorul anonim folosește teme, motive, idei și procedee constructive consacrate de
tradiție și acceptate de colectivitatea în care trăiește).
Clasificare: În funcție de subiectul tratat, baladele pot fi: haiducești, păstorești, voinicești, istorice.
Fiind specie a genului epic, prezintă trăsăturile specifice ale acestuia, prin prezența
naratorului, acțiunii, personajelor, modul predominant de expunere fiind narațiunea.
II: TRĂSĂTURILE:
Acțiunea: - este lineară, prezentând întâmplări puține și dramatice:
- conflictul este unic și puternic;
- conflictul este tensionat, dramatic, ilustrând o ciocnire autentică de pasiuni și de
interese dintre eroii care se află într-un moment-limită al existenței lor;
- gradarea povestirii potrivit momentelor subiectului;
- este nelipsit elementul fabulos;
- în expoziție apare prezentarea, în date generale, fără individualizări, a spațiului și a
timpului acțiunii, precum și prezentarea, pe baza principiului corespondenței dintre
fizic și psihic, a eroilor implicați în conflict;
- deznodământul are caracter moralizator;
- trecerea de la o întâmplare la alta se face prin intermediul unor formule
caracteristice („Foaie verde..../foicică de.....”);
- clișee constructive, șabloane, repetiții complexe.
Personajele: - se clasifică în pozitive și negative;
- între personajul pozitiv și natură se stabilește o legătură strânsă, fiind prezentă
comuniunea om-natură (natura este personificată, reprezentând și un spațiu
ocrotitor);
- personajul principal are puteri hiperbolizate și un sfârșit tragic;
- personajul principal este construit în antiteză cu cel negativ;
Page 43 of 107
- personajul principal are puteri supranaturale, apropiindu-se astfel de personajul
din basm;
- sunt prezente elemente de portret fizic și moral.
Naratorul: - prezentă narațiunea obiectivă, realizată la persoana a III;
- implicarea afectivă a naratorului se observă prin utilizarea Dativului etic („Pintea
meu ce mai făcea”).
Moduri de expunere: predominant- narațiune, îmbinată cu dialog și descriere.
Elemente de versificație: - sunt specifice creației populare: măsură de 7-8 silabe, rimă împerecheată/
monorimă, ritm trohaic.
Page 44 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BALADĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 45 of 107
PARALELA BASM – BALADĂ
BASM BALADĂ
- în proză - în versuri
- sincretică (se caută)
comuniounea om-natură
Din prezentarea eroului reiese dragostea țăranului pentru dreptate, adevăr, cinste, curaj
Page 46 of 107
3. GENUL DRAMATIC
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Genul dramatic = cuprinde totalitatea operelor literare în care prezenţa autorului se estompează, dialogul
dintre personaje fiind principala modalitate artistică, iar textul este gândit pentru a fi
reprezentat pe scenă.
II. TRĂSĂTURILE:
acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă;
autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul didascaliilor;
principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul dramatic;
textul este împărțit în aceste și scene;
narațiunea și descrierea apar în didascalii;
se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;
personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se asupra protagoniștilor;
finalul este plin de efect menit să surprindă sau să impresioneze.
Page 47 of 107
Conflictul dramatic – este elementul central în jurul căruia se dezvoltă acţiunea, bazată pe împrejurări,
pasiuni, caractere care se confruntă, complicaţiile apărute pe parcursul desfăşurării
subiectului + poate fi interior sau exterior;
– este similar cu intriga din textul epic.
Page 48 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DRAMATIC AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
CUPRINS: În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit
din acte și scene, fragmentul selectat fiind selectat din actul .... și
scena .....Totodată, fragmentul-suport reprezintă o scenă alcătuită
Reprezentare scenică dintr-o succesiune de replici, modul de expunere predominant fiind
dialogul dramatic. De asemenea, este prezentă convenția specific
acestui gen literar, în fața fiecărei replici fiind așezat numele
Structura în acte și scene personajului care o rostește: ............................. (exemple).
În plus, dramaturgul îşi face simţită prezenţa prin indicaţiile
scenice (didascaliile) care apar la începutul fiecărui act, incluzând
Tema detalii privind statutul personajelor ............................. (se precizează
detalii despre personaje dacă acestea există), indicaţiile de rostire
a replicilor, sugestii de interpretare: ............................. și detalii despre
Subiectul operei decor ............................. (se menționează citatul prin care se oferă
indicațiile de decor, dacă acestea apar).
În al doilea rând, conflictul dramatic reprezintă elementul central
Conflictul dramatic în jurul căruia se dezvoltă acţiunea limitată în timp și spațiu
............................. (exemple + se prezintă conflictul fragmentului).
Indicațiile scenice Mai mult decât atât, se observă interesul pentru construcția
personajelor, dialogul și monologul dramatic conturând principalul
mijloc de caracterizare a acestora, prin limbaj. ............................. (se
prezintă trăsăturile personajelor).
Page 49 of 107
Genul dramatic
acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă
autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul
didascaliilor;
principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul
dramatic;
textul este împărțit în aceste și scene;
narațiunea și descrierea apar în didascalii;
se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;
personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se
asupra protagoniștilor;
finalul este plin de efect menit să surprindă sau să Comedia:
impresioneze. destinată să provoace râsul;
personajele reprezintă categorii sociale diverse;
subiectele sunt general umane;
conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă;
deznodământul este vesel;
conflictele sunt dramatice.
Page 50 of 107
SPECIA COMEDIE
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Comedia = este specia genului dramatic ce stârnește râsul prin practicarea unor defecte umane sau aspecte
sociale, având un sfârșit fericit.
II: TRĂSĂTURILE:
destinată să provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse;
subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere (parvenitul obraznic, sclavul şiret,
aristocratul mândru);
conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă (doar aparent, valorile sunt false);
deznodământul este vesel, stilul –parodic;
conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul
preocupărilor personajelor;
principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetică ce include situații și personaje
ridicole, vicii și moravuri, fiind sancționate prin râs și urmărindu-se, astfel, îndreptarea acestora.
Comicul ilustrează contrastul dintre esența și aparența, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și
realitate, dintre efort și rezultatele lui etc.;
principalele modalități artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira și sarcasmul, folosite
pentru a crea ridicolul sau grotescul, atât în ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în
societate, cât și a caracterelor umane cu defecte morale. Comedia utilizează variate procedee de
obținere a comicului: comicul de situație, reprezentat de obicei de întorsăturile neașteptate sau
de repetare. Comicul de caracter este reprezentat de prezența unor tipuri umane axate dominant
pe o trăsătură. Alte tipuri de comic sunt: comicul de moravuri care vizează viața de familie și
viața politică și comicul de intenție;
conflictul comediei este și el lipsit de substanță, de asemenea izvor de comic prin miză destul de
măruntă;
toate aceste forțe care ascund cuvintele sforăitoare și demagogice doar interesul personal se
impacă în ultima scena, specificul comediei fiind tocmai finalul fericit, ceea ce dovedește din
plin lipsa de substanță a conflictului;
prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în același timp atrage atenția
cititorilor/spectatorilor, în mod critic asupra „comediei umane”.
Page 51 of 107
NOTA BENE!
Pentru a argumenta apartenența unui text la specia comedie, ai în vedere ilustrarea detaliată a
tipurulor de comic.
Page 52 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE COMEDIE AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
Page 53 of 107
DESPRE PRINCIPALELE MODURI DE EXPUNERE
Modul de expunere este felul, maniera în care autorul sau personajul prezintă realitatea.
Realitatea poate fi prezentată sub diverse forme:
I. DESCRIEREA
înfățisează trăsaturile caracteristice ale unui colţ din natură sau al unui anumit lucru;
se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii;
foloseşte un limbaj figurat;
exprimă sentimentele celui care descrie;
trezeşte sentimente, impresii, atitudini cititorului.
II. NARAȚIUNEA
o succesiune de întâmplări, petrecute într-o anumită ordine;
accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii întâmplărilor;
presupune: narator, acţiune, personaje;
predomină verbele.
III. DIALOGUL
se reproduce discuţia dintre două sau mai multe personaje;
este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici;
însoţit de gesturi şi mimică;
se folosesc verbe declarative precum: a spune, a zice, a întreba, a ruga, a răspunde etc.;
contribuie la caracterizarea personajelor.
IV. MONOLOGUL
vorbire neîntreruptă a unui personaj; vorbire cu sine însuşi;
exprimarea cu glas tare, de către personaj, a propriilor gânduri.
Page 54 of 107
a) DESCRIEREA LITERARĂ
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Descrierea literară = este opera literară, în versuri sau în proză, în care se prezintă sugestiv un colţ din
natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil şi a imaginilor
artistice.
II: TRĂSĂTURILE:
i. exprimă o viziune subiectivă asupra aspectelor descrise;
ii. scopul său este de a impresiona, a sensibiliza cititorul;
iii. punctuaţia poate dobândi valenţe expresive, în acord cu trăirile autorului;
iv. în funcţie de forma textului, poate fi în versuri sau în proză;
v. ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este:
a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură);
b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale).
vi. la nivel stilistic predomină enumeraţia şi epitetul;
vii. cromatica este sugestivă, iar culoarea poate conferi tabloului descris o notă de melancolie,
luminozitate, mister etc.
viii. fiind vorba de o prezentare detaliată a unor trăsături, într-un astfel de text predomină
substantivele, adjectivele şi unele adverbe.
Într-o operă literară bazată pe descrierea artistică, emițătorul, respectiv cel care povestește și
„vorbește” (reprezentat de narator sau de personaje – în opera epică - , eul liric – în opera lirică – sau de
autor și de personaje – în opera dramatică), se situează, de obicei în diferite ipostaze:
contemplativul care privește și meditează la ceea ce vede, simte și îl impresionează;
observatorul, neutru sau implicat, aflat în interiorul sau în exteriorul cadrului, al peisajului, al
fenomenului descris;
martorul ocular al unui eveniment, fapt fenomen etc..
În textul nonliterar bazat pe descriere, ipostaza autorului sau a unei persoane este, mai ales, cea de
observator, neutru sau implicat, de martor ocular, de purtător al unei calități/al unui statut:
publicist, persoană oficială, călător, turist etc.; uneori din fragmentul dat spre analiză, pur și simplu nu se
poate identifica ipostaza celui care recurge la descriere, decât în date generale.
Când descrierea este integrată într-o operă epică (pentru că nu există narațiune fără descriere,
cum nu există descriere fără narațiune), descrierea are și alte roluri decât pe cel de a arăta cum este
Page 55 of 107
cineva sau ceva, respectiv un rol informativ și/sau unul explicativ: de a încetini ritmul acțiunii, de a
amâna desfășurarea unor evenimente, de a crea suspansul etc..
Într-o operă lirică, descrierea artistică, pe lângă rolurile amintite, îl mai are și pe acela de a
sugera, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice (care devin dominante),
trăsături/caracteristici, detalii, viziuni și percepții subiective etc.; așadar, un marcat rol persuasiv (de
convingere) și estetic ( de a impresionsa și a trezi în cititor emoția artistică).
Page 56 of 107
Page 57 of 107
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ
Plan orientativ
Page 58 of 107
1. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN PROZA
I. Introducere
Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
II. Cuprins
Apectele descrise
Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris
Planurile tabloului
Perspectiva privitorului
Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
Grupul nominal predomină
III. Încheiere
Concluzii
Page 59 of 107
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN PROZĂ
Plan orientativ
Page 60 of 107
2. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN VERSURI
I. Introducere
Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
II. Cuprins
Apectele descrise
Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris
Planurile tabloului
Perspectiva privitorului
Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
Grupul nominal predomină
III. Încheiere
Concluzii
Page 61 of 107
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN VERSURI
Plan orientativ
Page 62 of 107
3. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ
Descrierea de tip portret înfățișează trasăturile fizice și/sau morale ale unei personae/unui
personaj.
OBSERVAȚIE:
Există descrieri în care autorul/naratorul/personajul se referă la el însuși. Acestea se
numesc autoportrete.
Page 63 of 107
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ
Plan orientativ
Page 64 of 107
4. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN VERSURI
Page 65 of 107
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA - PORTRET ÎN VERSURI
Plan orientativ
Page 66 of 107
DESCRIEREA ȘTIINȚIFICĂ (NONLITERARE)
FIŞĂ TEORETICĂ
I TRASĂTURI:
obiectivitate;
surprinde elemente reale, demonstrabile;
discurs la persoana a III-a;
predomină neologismele (cuvintele noi) și aspectul îngrijit al limbii;
predomină verbele la modul indicativ, timp prezent;
se face doar în proză.
Page 67 of 107
c) NARAȚIUNEA
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Narațiunea = este modul de expunere prin care autorul povestește o întâmplare sau un șir de întâmplări
dispuse într-o succesiune de momente, desfășurate într-un spațiu determinat, la care
participă unul sau mai multe personaje. Acest mod de expunere este specific operelor epice
populare și/sau culte.
II: TRĂSĂTURILE:
prezența unui narator sau povestitor, adică cel care relatează sau povestește faptele;
vocea delegată de autor pentru a povesti anumite întâmplări poate fi autorul, când relatarea se
face la persoana a III-a, deoarece vorbește despre alții, sau un personaj al operei, când relatarea
se face la persoana I, acesta vorbind despre sine și asumându-și atât rolul de narator cât și de
personaj;
relatarea faptelor se face obiectiv fără intervenția directă a autorului, sentimentele fiind
exprimate indirect (mijlocit) prin intermediul acțiunii și al personajelor. Cu toate acestea, când
relatarea se face la persoana I, apare și o anumită doză de subiectivitate determinată de
identitatea dintre personaj și narrator;
se observă, pe lângă narator, și alte elemente ale unei narațiuni sunt acțiunea (totalitatea
faptelor și a întâmplărilor desfășurate) și personajele (persoanele care participă la acțiune);
acțiunile narate se desfășoară într-un anumit timp și spațiu;
spațiul poate fi real (închis și deschis) sau imaginar, constant sau în schimbare, terestru sau
cosmic;
timpul narațiunii poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare de timp, poate fi un timp
real sau imaginar (ca în literatura SF). Totodată, narațiunea (acțiunea) poate viza trecutul,
prezentul ori viitorul;
faptele relatate pot fi prezentate cronologic (în ordinea în care s-au petrecut în timp) ori în
ordinea temporală aleatorie (întâmplătoare);
naratiunea are diferite funcții. Ea pune în relație o stare inițială de echilibru cu o stare finală
aflată într-un echilibru modificat. În același timp, este un mijloc indirect de caracterizare a
personajelor și le pune în relație unele cu altele, le aduce față în față, să se confrunte. De
asemenea, diferitele spații și momente ale desfășurării acțiunii sunt puse în relație, pentru a da
unitatea secvențelor narative. Acestea (secvențele narative) se leagă între ele prin diferite
procedee:
prin înlănțuire (dispunere cronologică a întâmplărilor);
prin alternanță (prezentarea alternativ a doua povestiri);
prin inserție (includerea unei povestiri în interiorul alteia - povestire în povestire sau
povestire în ramă).
Page 68 of 107
Ipostazele în care se poate identifica naratorul într-o operă epică sunt:
naratorul subiectiv (implicat afectiv, marca definitorie a implicării fiind relatarea la persoana I
singular, ceea ce presupune perspectiva/viziunea proprie asupra evenimentelor relatate);
naratorul obiectiv (detașar/neimplicat afectiv, relatarea se face la persoana a III-a sinfular);
narator omniscient (singurul care „știe” cum gândesc și acționează personajele, în spatele
cărora se află și pe care le prezintă în diferite ipostaze și situații);
naratorul-personaj în propria narațiune (care relatează la persoana I, narațiunea fiind marcat
subiectivă);
uneori este o „voce” care nu poate fi identificată.
Narațiunea se organizează pe momente ale subiectului:
EXPOZIȚIUNEA: prezentarea locului, timpului și spațiului narațiunii;
INTRIGA: întâmplarea care determină apariția unei tensiuni și declanșarea acțiunii;
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: acțiunea, faptele într-o anumită ordine în timp (și chiar spațiu);
PUNCTUL CULMINANT: momentul de tensiune (inclusiv „încordarea” cititorului, care așteaptă
să afle ce turnură iau evenimentele);
DEZNODĂMÂNTUL: finalul acțiunii.
Narațiunea poate fi relatată la persoana I, când naratorul este personaj (cel care înfăptuiește o
acțiune sau ia parte la acțiune) sau martor (naratorul observă ce se întâmplă, fără a lua parte la acțiune).
Narațiunea poate fi relatată la persoana a III-a, când naratorul nu este implicat în relatare,
apărând ca un simplu spectator sau ca un „păpușar” care controlează acțiunile, gîndurile, sentimentele
personajelor.
Page 69 of 107
ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NARAȚIUNE A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ
INTRODUCERE:
Page 70 of 107
d) DIALOGUL
FIŞĂ TEORETICĂ
I. Definiţie:
Dialogul = este modul de expunere prin care se reproduce, în vorbire directă, conversația dintre personaje.
Într-un dialog, începutul fiecărei replici este marcat grafic prin linia de dialog sau prin semnele
citării.
OBSERVAȚIE:
Pentru a exista un dialog, „rolurile” de emițător și receptor trebuiesc să alterneze,
participanții trebuind „să schimbe” informațiile.
Într-un dialog, întâlnim frecvent verbe prin care naratorul introduce replicile personajelor la
persoana a III-a (a declara, a arăta, a exclama, a șopti, a întreba, a comenta, a spune, a întreba).
Acestea pot apărea:
înaintea replicii, fiind urmate de două puncte:
Zise împăratul lui Făt-Frumos
- De cine-n lume te temi tu mai mult?
(Făt-Frumos din lacrimă, Mihai Eminescu)
după replică, fiind precedate de virgulă, de semnul exclamării sau al întrebării:
Să mergem! îi răspune Murgul.
(Zâna Zorilor, Ioan Slavici)
în interiorul replicii (între linii de pauză sau între virgule):
Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici...
În ceas bun să fie zis, grăi bătrâna, și gând bun să ne dea Dumnezeu în tot ceasul!
(Moara cu noroc, Ioan Slavici)
IMPORTANT:
Semnele de punctuație sunt foarte importante în dialogul scris, având valoare
expresivă:„!” (uimire, surpriză, entuziasm etc.), „?” (curiozitate, nedumerire etc.), „...”
(indecizie, emoție etc.).
Page 71 of 107
creează impresia de „libertate”, de eliberare de sub coltrolul naratorului, Se pot compara, spre
exemplificare, un pasaj în stil direct (dialogat) și unul în stil indirect (narativ):
OBSERVAȚIE:
Cu ajutorul limbajului, putem „data” (fixa în timp), „localiza” (fixa în spațiu) sau
critica un personaj.
Dialogul presupune câteva formule specifice, de inițiere (bună ziua, salut, alo etc.), de menținere
(da, așa este, înțeleg, desigur etc.) și de încheiere (la revedere, pa etc.).
Este important să respecți regulile de politețe în dialog, să îți respecți partenerul, fără a-l
întrerupe, fără a încerca să îl pui în dificultate cu orice preț. Tipul de relație cu ceilalți „participanți” la
dialog este și el foarte important: formulele de adresare, menținere, încheierem vocablarul trebuiesc
alese cu grijă, diferit în cazul unui coleg de clasă față de cazul unui adult (părinte, profesor etc.).
Page 72 of 107
EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE UN TEXT LITERAR,
EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O TEMĂ/EVENIMENT
FIŞĂ TEORETICĂ
Opinia personală despre semnificaţiile unui text la prima vedere poate fi exprimată într-o
compunere de tip argumentativ.
STRUCTURA
1. Ipoteza - cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pornind de la textul dat. Ea poate fi
introdusă prin structuri specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, cred că, în
ceea ce mă privește etc.
2. Cuprins - conţine argumentele ce susţin afirmaţia din ipoteză. Ele trebuie formulate clar şi
convingător prin structuri specifice: faptul se explică prin, aceasta se explică prin, în primul rând, în
al doilea rând, nu în ultimul rând, pe de o parte... pe de altă parte, din cauză că, cu siguranţă că,
probabil că, în plus, în afară de, ca şi cum etc.
Pentru a sprijini argumentele susţinute se folosesc formulări, precum de exemplu, de pildă,
bunăoară, ca ilustrare, precum etc.
3. Concluzia - ideea finală, introdusă prin structuri de genul: coroborând argumentele
menţionate, conchid că, în consecinţă, in concluzie, prin urmare, aşadar, în final, rezumând etc.
Page 73 of 107
OBSERVAȚIE:
Este bine să aranjezi argumentele de la cel mai slab spre cel mai puternic; aceasta din urmă
se va întipări, ămpreună cu concluzia, în mintea cititorului. În acest sens, poți să le
„ierarhizezi”/organizezi după importanța lor, prin structuri precum în primul rând, în al doilea
rând.
Încearcă să realizezi îm introducere, o captare .a bunăvoinței cititorului, prin întrebări sau
afirmații provocatoare pe marginea subiectului abordat.
Page 74 of 107
SEMNIFICAŢIEI TITLULUI UNEI OPERE
FIŞIER TEORETIC
I. DEFINIŢIE:
Titlul unei opere literare = este un element sugestiv sau rezumativ care orientează lectura cititorului,
creând un orizont de aşteptare.
Titlul îndeplineşte în textul epic mai multe roluri:
- poate indica tema, personajele, ideea centrală a textului;
- face trimitere la o anumită specie literară.
De exemplu, un grup nominal care indică un reper spaţio-temporal anticipează caracterul
descriptiv (România pitorească); prezenţa unor elemente fantastice trimite la specia basmului (Făt-
Frumos din lacrimă); numele a două personaje animaliere sau obiecte anunţă specia fabulei Boul şi
viţelul, numele unei personaj sugerează că acesta este protagonistul operei (Ion) etc., în funcţie de
structură, titlul poate fi:
a) sintetic - conţine un singur termen;
b) analitic - este format dintr-un grup de cuvinte.
Din punct de vedere semantic, are sens:
a) propriu;
b) figurat.
OBSERVAȚIE:
Semnele de punctuaţie folosite în unele titluri dobândesc rol stilistic. De pildă,
punctele de suspensie sugerează ironia autorului (D-l Goe...), semnul exclamării arată un
îndemn, incitând la aventură (Toate pânzele sus!), semnul întrebării stârneşte curiozitatea
(Unde fugim de-ocasă?) etc..
Anumite titluri sunt construite pe tehnica aşteptării frustrate, tehnică ce constă în
crearea unui orizont de aşteptare ce nu coincide cu mesajul textului. Cititorul poate
observa acest lucru abia după terminarea lecturii.
Page 75 of 107
ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE LIRICE
Plan orientativ
Page 76 of 107
ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE EPICE
Plan orientativ
Page 77 of 107
ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE DRAMATICE
Plan orientativ
Page 78 of 107
MESAJUL ȘI SEMNIFICAȚIILE UNEI OPERE
Page 79 of 107
ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE LIRICE
Plan orientativ
Page 80 of 107
ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE EPICE
Plan orientativ
Page 81 of 107
ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE DRAMATICE
Plan orientativ
Page 82 of 107
CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC
Personajul literar este persoana care participă la acțiunea unei opere epice sau dramatice.
AMINTEȘTE-ȚI!
Directe - De narator
- De alte personaje
- Autocaracterizare
I. Introducere
Includerea personajului în textul dat
II. Cuprins
Precizarea mijloacelor de caracterizare utilizate de autor (directe, indirecte)
Numirea trăsăturilor personajului ilustrate cu scene semnificative din textul dat
Precizarea relaţiilor dintre personajul menţionat şi celelalte personaje din text
Evidenţierea mijloacelor artistice folosite în caracterizare
III. Încheiere
Formularea opiniei personale cu privire la personajul menţionat
Page 83 of 107
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
SCHIŢA Goe este personaj principal, de ficţiune, prezentat într-un moment caracteristic al existenţei sale. Tipul copilului prost crescut,
victimă a unei educaţii defectuoase – un viitor Caţavencu.
NUVELA Personaj istoric, principal, domn al Moldovei în două rânduri. Accentul cade pe caracterizarea sa complexă. Alexandru
Lăpuşneanul e tipul tiranului crud, sângeros.
ROMANUL Personaj principal, de ficţiune. Vitoria Lipan îmntruchipează tipul femeii simple, de la ţară, dar înzestrată cu nebănuite calităţi.
Prezentată din momentul când îşi aşteaptă soţul şi până la găsirea osemintelor acestuia şi pedepsirea făptaşilor.
BASM Prâslea (Făt-Frumos) este erou de ficţiune, întruchipare a idealului de cinste, curaj, inteligenţă şi bunătate al poporului.
Prezent din momentul în care începe acţiunea reparatorie – personaj principal – săvârşeşte o serie de „munci”.
BALADĂ Personaj real, principal, prezentat în antiteză cu personajul negativ Manea. Toma întruchipează tipul haiducului – prezentat în
ultimele momente ale vieţii sale.
COMEDIE Caţavencu e personaj principal, de ficţiune. Prezentat în preajma alegerilor din acel judeţ de munte, când, intrat în posesia unei
scrisori compromiţătoare, şantajează pe Trahnache şi Tipătescu ptentru a obţine deputăţia.
Directă – de narator Directă – de alte Directă - Indirectă – fapte, Indirectă - limbaj Indirectă – relația cu
personaje autocaracterizare gânduri alte personaje
SCHIŢA Narator ironic – Considerat foarte Obraznic, prost Obraznic, lipsit Mic tiran al familiei –
apelativul domnule deştept şi crescut: urlă, ţipă, de orice respect speculează dragostea
„simţitor” de nu stă în „Vezi că...”; „Ce damelor
rudele lui – compartiment, treabă ai tu,
Obraznic şi faţă de
contrast izbitor scoate capul pe urîtule?”
necunoscuți
între pretenţii şi geam, trage
realitate semnalul de
alarmă
NUVELA Narator obiectiv, Mitropolitul „crud Ambiţios, ferm, nu Inteligent, Crud, nemilos cu
intervine rar, dar şi cumplit este renunţă la planul rosteşte replici boierii, dar nici
sugestiv: „dorul lui cel omul acesta” său de a redeveni memorabile apropiat de popor, de
Page 84 of 107
tiranic…” „deşănţată domn. Caracterul „Dacă voi nu mă care se teme – îl
cuvântare” lui răzbunător va vreţi …”, „Proşti, sacrifică pe Moţoc
degenera devenind dar mulţi” pentru a potoli
un tiran crud, mulţimea
sîngeros
ROMANUL E frumoasă „ochii căprii Fiul ei o găseşte Îşi recunoaşte Hotărâtă, Vorbă înţeleaptă, Soţie şi mamă
răsfrângeau lumina „fărmăcătoare limitele: „Ca o curajoasă - pleacă presărată cu iubitoare. Nu din
castanie a părului” „avea cunoaşte gândul femeie proastă ce într-o călătorie zicale; aforisme: răzubnare îi cercetează
o frumuseţe neobişnuită omului” mă aflu”, foarte „Cine nu cearcă, pe ucigaşi, ci din sete
în privire” disimulare ce-l primejdioasă, dar nu izbuteşte”; „Cel pentru adevăr şi
Bogza e uluit de
anunţă pe Ilie nu din spirit ieftin ce spune multe ştie dreptate
unde ştie ea cum
Moromete de aventură, ci puţine”
s-au petrecut
fiindcă aşa i-o cere
lucrurile
datina
COMEDIE În indic. scenice Mişel - Umor involuntar Şantajează, Incult, dar Deşi duşman cu
Trahanache îl falsifică; nu reuşind să-şi Trahnache şi
Page 85 of 107
numeşte „Vreau ceea ce acceptă decât ameţească Tipătescu, e la fel de
„plastograf. ” merit în oraşul ăsta deputăţia - părere auditoriul - se lasă imoral ca ei ; devine un
Cabotin- om ce
de gogomani exagerat de bună ameţit el însuşi - membru de nădejde al
mimează anumite stări, Pristanda îi
despre el însuşi. non sensuri - partidului
om fals: „luptă ostentativ sesizează
Politician lipsit de pronunţii şi citate
cu emoţia” „calităţile”;
orice scrupul greşite
„Straşnic prefect ar
fi ăsta!”
SCHIŢA Prost crescut - vorbeşte urât Certat cu şcoala, repetă Mic tiran al familiei, Obraznic, neascultător - nu stă
cu rudele şi cu necunoscuţii mereu clasa „Ca să nu mai exploatează dragostea în compartiment, scoate capul pe
„Vezi că sînteţi proaste…” rămîie repetent şi anul exagerată a rudelor, fereastră şi îşi pierde pălăria
acesta…” şantajîndu-le unde avea şi biletul de tren
NUVELA Fire energică, caracter ferm Răzbunător – îi ucide pe Crud, sângeros - dă ordin să Inteligent, bun psiholog – citeşte
– nu renunţă la planul de a boierii care l-au trădat, dar şi fie omorîţi 47 de boieri la gândurile ascunse ale lui Moţoc -
redeveni domnitor pe cei nevinovaţi ospăţul „de împăcare” înşeală vigilenţa boierilor care
cred în sinceritatea lui
ROMANUL Respectă cu sfinţenie datina Prevăzătoare, calculată - deşi Inteligentă, plină de tact, Bun psiholog – îl învinge pe
străbună - îşi creşte copiii în făcea prima dată acest lucru, abilă - ştie să întrebe fără să Bogza folosind un adevărat
spiritul datinei, al tradiţiei - îşi pregăteşte în detaliu dea de bănuit, mimează arsenal psihologic, încât acesta
acelaşi respect pentru datină expediţia de căutare a neputinţa, pune cap la cap se dă de gol, căzând în cursa abil
o fac să plece în căutarea lui adevărului cele aflate şi reface cu întinsă de eroină
Lipan exactitate drumul lui
Nechifor
BASM Curajos – păzeşte mărul, se Inteligent – cele 2 ţepuşe; îşi Însușiri supranaturale - se Modest, milos - nu pretinde că
luptă cu zmeii şi balaurul dă seama de planul fraţilor luptă cu zmeii şi balaurul şi-i va salva merele – doar să încerce
săi învinge; - se preface în foc - salvează puii
BALADĂ Viteaz – alege viaţa de Trăieşte în comuniune cu Însușiri supranaturale - Calm, ospitalier, înţelept – îl
haiduc natura - „codru se vorbeşte cu calul „că mi-a primeşte prietenos pe Manea, îl
cutremura…” răpus zilele /…pentru tine , îndeamnă la calm
murgule …”
Page 86 of 107
COMEDIE Demagog – foloseşte cuvinte Şantajist - recurge la această Imoral, necinstit – falsifică Lipsit de demnitate - acceptă să
mari, dar în realitate nu armă ştiind că e o ocazie dococumente cu care îşi conducă manifestaţiile în cinstea
urmăreşte decât scopuri poate unică de a deveni însuşeşte ilegal bani victoriei lui Dandanache; el e
meschine deputat marele câştigător însă, cooptat
fiind în „partidul lui
madamTrahanache”
SCHIŢA Primeşte o educaţie foarte proastă din partea celor 3 dame; Prost crescut, îi răspunde obraznic tânărului care îi atrage atenţia
le şantajează, comportându-se ca un mic tiran al familiei să nu scoată capul pe fereastră: „Ce treabă ai tu , urîtule ?”
NUVELA Trădat de Moţoc în prima domnie, a învăţat să se folosească Nu e apropiat de popor, care şi-a pus mari nădejdi în el.
de intrigantul boier, pe care îl dă mulţimii răsculate ca s-o Preocupat doar de a-şi menţine tronul, nu încearcă să uşureze
liniştească „Îmi vei fi trebuitor…” viaţa celor mulţi şi nu se bazează pe ei, cum a făcut Ştefan cel
Mare.
ROMANUL Îşi iubeşte foarte mult copiii, dar nu acceptă deloc Nu arată niciodată că i-ar urî pe făptaşi, că o obsedează dorinţa
tendinţele spre modernitate ale Minodorei, cu care e mai de răzbunare. Obsesia ei constă în căutarea şi aflarea adevărului,
aspră. Pe Gheorghiţă îl consideră necopt, dar are o mare iar vinovaţii trebuie să plătească, pentru a se restabili echilibrul,
influenţă asupra acestuia. atât de preţuit în acea lume
BASM Respectuos faţă de tatăl său – nu are pretenţia că va reuşi Curajos, nu se teme de zmei şi se luptă cu aceştia, omorându-i, ca
salvarea merelor şi pe balaur
BALADĂ Prezentat în antiteză cu Manea. Îl primeşte cu prietenie, Are în cal un adevărat tovarăş de luptă. Îi dă în grijă ca, după
calm, „ca c-un frate să vorbească…”. Rănit grav de acesta, îl moartea lui, să nu se lase încălecat decât „de-un tînăr sprîncenat…”
numeşte „fecior de lele / şi viteaz ca o muiere”
COMEDIE Joacă tare cu Trahanache şi cu Tipătescu neacceptând decât Deloc impresionat că ar putea s-o distrugă pe Zoe, se gudură pe
mandatul. Îi şantajează ameninţându-i cu publicarea lângă aceasta atunci când rămâne fără scrisoare şi acceptă să
scrisorii, pe care ar fi restituit-o, totişi, conform înţelegerii, conducă manifestaţia – va fi un „zelos” membru al partidului,
spre deosebire de Dandanache, care o păstrează pe a lui pentru că e mai inteligent decât Farfuridi şi mai vivace decât
Dandanache
ÎNCHEIERE:
Page 87 of 107
CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC
Plan orientativ
- atitudini Portretul sǎu fizic (nu este prezent) este sugerat/abia prezentat/bine
reprezentat/amplu prezentat în acest text: ............................. (citat).
Naratorul pune accent pe trǎsǎturile moral – sufleteşti ale
personajului, ce sunt conturate prin diverse mijloace.
- relația cu alte Astfel, el apare caracterizat prin mijloace directe, de cǎtre narator
personaje ............................. (citat), de cǎtre personajul Y ............................. (citat), prin
autocaracterizare ............................. (citat).
Mijloacele indirecte de realizare a portretului sunt, însǎ,
hotǎrâtoare: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M .............................
Ilustrarea acestor (exemple), prin limbajul sǎu, gesturi, mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin
trăsături atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ de sine însuşi, prin mediul cǎruia îi
aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el/ea etc.
Page 88 of 107
II. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL NONLITERAR
B. TEXTUL NONLITERAR
TEXTUL NONLITERAR este elaborat pentru a comunica un conţinut în care acţionează, cu precădere,
funcţia referenţială. Vizează domenii diverse, de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media
audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional,
colocvial, argoul şi jargonul). Indiferent de textul funcţional reprezentat în comunicare, emiţătorul
abordează obiectiv realitatea şi foloseşte un limbaj comun, convenţional, prin excelenţă tranzitiv (scopul
principal este de a transmite informaţii).
TEXTUL NONLITERAR
1. Conține o situație de comunicare din care lipsesc mijloacele artistice (pot fi folosite repetiții,
enumerații, comparații etc., dar acestea nu sunt utilizate cu intentie artistic); se bazează pe sensul propriu
al cuvintelor, menit să exprime date idei și informații despre realitate.
2. Emițătorul este, în general, obiectiv, prezentând realitatea în datele ei generale și/sau particulare; poate
fi autorul textului sau o persoană, de obicei identificabilă cu nume și/sau statut real; atunci când este
cazul, subiectivitatea se referă mai ales la modul în care se exploatează datele, informațiile, evenimentele
etc. și la poziția (ideologia, norma, legea, regula…), explicită sau implicit, pe care autorul o apără.
4. Contextual în care are loc comunicarea diferă în funcție de ideile autorului, fie tipul de text nonliterar și
de factori din afara sferei literaturii (date, fapte, evenimente, concept, cauze, efecte, determinări, analogii
etc.).
5. Subiectul, aparține lumii reale, fără apel la ficțiune, este, de obicei, neutru și privește ideile și opțiunile
autorului, semnificația informațiilor, a datelor, a faptelor și evenimentelor prezentate; conținutul de idei
se adresează mai eles rațiunii/gândirii cititorului.
6. Mesajul este unic, neutru, rareori putând fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective.
7. Întrucât comunicarea se referă la personae, date, informații, evenimente rele etc., organizarea textului
este astfel aleasă, încât se permite informația rapidă și complexă a cititorului: studiul științific cu structură
arborescentă (părți, capitol, subcapitole …), articol, text publicitar, știre …; inserția unor fototipii/imagini,
tabele, grafice …; text memorialistic, publicistic, științific, argumentative, demonstrative …; știre, reclamă,
slogan, anunț.
8. Limbajul are, ca scop principal, transmiterea de informații și presupune exactitate, precizie, claritate,
obținute prin utilizarea sensurilor proprii ale cuvintelor, a termenilor, tehnici și stiințifici specifici
domeniului, a neologismelor, a unor formule și construcții fixe, ca și prin concentrație lexical
Page 89 of 107
Pentru înțelegerea aprofundată a unui text nonliterar se răspunde la câteva întrebări
fundamentale:
II TRĂSĂTURI:
face referire la un eveniment, obiect, fenomen din realitate;
scopul textului este de a informa, de a convinge (scop persuasiv), de a comunica date exacte,
idei etc;
Ttermenii sunt folosiţi cu sens propriu (denotativ);
lipsesc figurile de stil şi alte procedee expresive;
apar termeni ştiinţifici, neologisme, termeni de specialitate;
este redactat, de obicei, la persoana a lll-a;
în această categorie intră: reţetele, mersul trenurilor, articolele de ziar, instrucţiunile de folosire
pentru anumite aparate etc.
Page 90 of 107
Plan de redactare a compunerii
I. Introducere
Includerea fragmentului în categoria textelor noniiterare
II. Cuprins
Ilustrarea trăsăturilor operei noniiterare cu exemple din textul dat
Prezentarea temei textului
Scrierea la persoana a lll-a dintr-o perspectivă obiectivă
Absenţa mărcilor afective şi subiective
Predominanţa neologismelor şi a termenilor de specialitate
III. Încheiere
Concluzii
Page 91 of 107
III. COMPUNERI IMAGINARE
1. Compuneri descriptive
FIŞĂ TEORETICĂ
Compunerea descriptivă este cea în care sunt prezentate trăsăturile unui peisaj, oraş, interior,
persoană.
AMINTEȘTE-TI!:
Ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este:
a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură)
b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale).
În funcţie de stilul redactării, există:
a) descriere literară sau artistică (subiectivă);
descriere ştiinţifică sau obiectivă.
Page 92 of 107
a) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP TABLOU
Page 93 of 107
DESCRIEREA UNUI PEISAJ DESCRIEREA UNUI ORAȘ SAU A UNUI OBIECTIV
Cerinţă posibilă CULTURAL
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în Cerinţă posibilă
care să prezinţi un peisaj care te-a impresionat. 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
În compunerea ta, trebuie: care să prezinţi un oraș care ți-a produs o impresie puternică.
- să prezinţi patru trăsături ale tabloului descris; În compunerea ta, trebuie:
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta; - să prezinţi patru trăsături ale obiectivului descris;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei; - să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate. - să ai un conţinut adecvat cerinţei;
COMPUNERE MODEL: O dimineaţă de suflet - să respecţi limitele de spaţiu indicate.
Poate cd niciodată natura nu m-a fermecat atât de mult, cd COMPUNERE MODEL: Un oraș - muzeu
atunci când dm fost în Deltă, Intr-o excursie cu bunicul meu, mare Se spune adesea că oraşele sunt obositoare, aglomerate, cd
pescar amator. te poţi pierde în vâltoarea lor, nu atât la propriu, cât la figurat
Porniţi când geana zilei abia mijea, iar pleoapele mele încă însă o vizită la Braşov te poate face să-ţi schimbi perspectiva sau
musteau de somn, m-am trezit brusc în mijlocului unul miraj şl cel puţin mie mi-a schimbat-o.
nu ştiam de-i vis ori realitate. Spre răsărit, printre trestiile Dincolo de atmosfera uşor agitată specifică unul oraş
proaspăt crescute, cerul era aprins, iar aburii bălţii făceau să pară turistic, am găsit aici locuri care mi-au umplut sufletul de linişte
că soarele va ieşi dintr-un cazan în clocot Cerul, tulburat încă de şl de încântare. Poate că este un clişeu să numim Braşovul „oraşul
umbrele nopţii, s-a limpezit brusc când roata de foc şl-a făcut de sub Tâmpa", dar efectiv, pintenul aceasta stâncos străjuieşte
apariţia. Atunci abia am auzit freamătul vieţii din jurul meu. Pe întreaga urbe risipită pe coline. De sus, oraşul pare un labirint
plaurii ce pluteau alături de barca noastră, pelicanii îşi căscou ciudat din cauza strozilor pietruite, iar vârful clădirilor gotice
ciocurile alene,iar lişiţele şi cormoranii fredonau un cântec pe înţeapă azurul, de parcă ar vrea să concureze munţii din jur. Cu
două voci, sfâşiind tăcerea zorilor Câţiva pescăruşi îndrăzneţi sentimentul că m-am întors în epoca medievală, am vizitat câteva
zburau deasupra noastră şl parcă simţeam în obraji aerul bătut de dintre cele mai importante obiective ce fac mândria oraşului:
aripile lor imaculate. Stufărişul părea viu şi, după ce am depăşit prima şcoală românească din Scheile Braşovului unde s-a înfiinţat
senzaţia că vrea să mă înghită, am realizat că, de fapt ne făcea loc, o tipografie cu o moară de hârtie. Biserica Neagră din Piaţa
îngăduindu-ne şi pe noi să gustăm din miracolul acestei lumi Sfatului cu vestita ei orgă. Bastionul Ţesătorilor şi cel al
Doar nuferii pluteau nepăsători, etalându-şi graţia şi puritatea Postăvarilor, construcţii unice în ţară. M-am plimbat apoi pe
fără sfială. Strada Sforii care abia trece de un metru lăţime şi am admirat
Am respirat adânc, ca şl cum aş fi vrut să păstrez nu doar trăinicia zidurilor de apărare ale cetăţii Braşovului
pe retină, ci în toată fiinţa mea imaginea acelor locuri. Podurile sunt un alt element minunat pentru vizitatori,
dar şi pentru mine în centrul Istoric, acestea fac trecerea de la
prezent spre trecut asemenea unor cal înaripaţi cu puteri magice.
Obosită, dar încântată, am decis la plecare să mă reîntorc
neapărat în acest oraş-muzeu, în care întâlnirea cu voievozii şi
prinţesele din basme este mereu posibilă. Un loc plin de magie şl
de istorie totodată...
Page 94 of 107
DESCRIERE CU SFÂRȘIT DAT DESCRIERE CU ÎNCEPUT DAT
Cerinţă posibilă Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să descrii un răsărit, care să se încheie cu următoare care să descrii un peisaj montan, care să se înceapă cu secvență:
secvență: ”Ceva atât de simplu, atât de natural și totuși plin de ”În fiecare dimineață, priveam mut de fascinație ...”
magie se petrece în fiecare dimineață acolo unde marea sărută În compunerea ta, trebuie:
nestingherită cerul... M-am întins pe șezlong, ascultată de - să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris;
freamătul matinal. O nouă zi începuse!” - să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
În compunerea ta, trebuie: peisajului;
- să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris; - să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea - să respecţi limitele de spaţiu indicate.
peisajului; COMPUNERE MODEL: Muntele, un regat alb
- să ai un conţinut adecvat cerinţei; În fiecare dimineaţă priveam mut de fascinaţie oceanul
- să respecţi limitele de spaţiu indicate. alb, ce se întindea în faţa cabanei noastre, oferind o panoramă
COMPUNERE MODEL: Inefabilui unui răsărit încântătoare asupra Bucegilor.
Mă aflam de câteva zile la mare împreună cu prietenii mei şi Munţii maiestuoși, cu paltonul lor alb, semănau cu nişte
de-abia aşteptam să mergem să vedem răsăritul pe plaja. paznici ai naturii. Iar brazii îşi îmbrăcaseră strai nou, atrăgând
Aşadar, am plecat dis-de-dimineaţă, în ciuda pleoapelor care privirile cu strălucirea lor de cristal. Dor nimic nu era mai frumos
parcă nu ţineau cont de dorinţa noastră.... Ajunsă acolo, am devenit decât spectacolul norilor! Asemenea unei dantele de abur, ei se
dintr-o dată visătoare, privind către întinderea nesfârşită a mării, roteau ameţitor, căpătând forme ciudate...
unde fantasmele păreau că prind contur. Mirosul sărat al apei şi jocul Pe pârtie, schiorii păreau nişte litere în mişcare ce scriau
valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici colorate, un poem dedicat iernii.
aruncate pe mal, se jucau cu picioarele mele. Uşor-uşor, razele ale Misterul locului se adâncea noaptea, când luna poleia
soarelui şi-au făcut loc din adâncurile întunecate, străpungând cerul. totul. Niciodată stelele nu mi s-au părut mai frumoase ca atunci!
Reflexe de curcubeu răsăreau pretutindeni.... Prinsă în jocul de
Întregul peisaj emana bucurie şi optimism. Dacă ascultai atent
lumini, mingea de foc a început să-şi elibereze braţele poleite cu aur,
simţeai adierea vântului ce te îndemna să dansezi cu fulgii.
invitându-ne să participăm şi noi la bucuria dimineţii.
Sunetul lui mă fermeca... parcă eram hipnotizat! Erau ca nişte
Parcă eram suspendată deasupra tuturor îl vedeam ca prin
ceaţă pe Dan, amicul meu, căutând cochilii şi pe Măria, fotografa lacrimi ale cerului, ce cădeau fără încetare încât aveai impresia că
grupului, care îşi testa noua achiziţie pe câţiva pescăruşi jucăuşi. cerul se uneşte cu pământul printr-o cascadă strălucitoare.
Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile. Iar briza îmi şoptea ce va Adoram să schiez la nocturnă, pentru că aveam impresia
urma: soarele avea să pună stăpânire, încet-încet, peste întreaga că depăşesc graniţele lumii reale, pătrunzând într-un tărâm de
suflare. basm. Încet-încet zgomotele se stingeau, iar cabanele și copacii
Ceva atât de simplu, atât de natural şi totuşi plin de magie se din vale, asemenea unor nişte statui înalte şi amorţite pe veci,
petrecea în fiecare dimineaţă acolo unde marea săruta nestingherită păreau domice să cucereasacă înălţimile.
cerul... M-am întins pe şezlong, asaltată de freamătul matinal O nouă Nu voi putea uita niciodată măreţia acelui regat alb!
zi începuse!
Page 95 of 107
b) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP PORTRET
Page 96 of 107
Repere de descriere-portret
părul ciufulit, creț, drept, în cozi, lung, scurt, des, rar etc.
ATENȚIE:
Integrează aceste repere în figuri de stil şi imagini artistice originale pentru a spori
expresivitatea descrierii! De exemplu, ochii ei ca două mărgeluşe de smarald...
Asociază elemente ale portretului fizic cu o trăsătură morală!
De exemplu, ochii ei vioi ce trădau inteligenţă....
Page 97 of 107
Cerinţă posibilă Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în 2. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri),
care să descrii un prieten drag. în care să descrii o persoană pe care o consideri un model
În compunerea ta, trebuie: În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise; - să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea - să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
acesteia; acesteia;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei; - să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate. - să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Un prieten unic COMPUNERE MODEL: Un înger al copilăriei
Din clipa în care l-am cunoscut, mi-am dat seama că vom Îmi amintesc şi acum prima zi de elev, când am păşit cu
deveni foarte apropiaţi, ca doi fraţi îl apreciez foarte mult pentru inima gata să-mi sară din piept pe poarta şcolii. Am zărit-o lângă
că mă înţelege, mă face să râd şi mă încurajează la nevoie. un grup de copii, ce păreau la fel de derutaţi ca şi mine, dar
Unele prietene mă invidiază, dar eu le spun că Tudor îmi atitudinea ei blândă ne-a încurajat şi ne-a făcut să avem
este doar cel mai bun prieten. Cu timpul, am început să înţeleg de încredere. Începea o nouă etapă în viaţa noastră!
ce erau invidioase... în ochii lui albaştri ca bolta cerească s-ar Pentru mine, doamna învăţătoare o fost şi va rămâne un
putea pierde orice fată, dar eu văd în ei un om puternic şi un amic înger protector al copilăriei mele.
loial. Părul auriu ca razele blândului soare îi pune în evidenţă Nu voi putea uita niciodată culoarea albastră a ochilor săi,
chipul luminos, angelic ce dădea o notă de poveste privirii care mă făcea să tresar de
Este o fire ambiţioasă şi poate obţine tot ce-şi pune în fiecare dată când mă lăuda sau mă mustra. Mâinile sale fine aveau
minte. Practică judo de performanţă, dar este îndrăgostit şi de puteri nebănuite, mângâierea lor putând alunga orice urmă de
fotbal, baschet şi înot. Fiind unele dintre sporturile mele tristeţe sau de teamă. Era nici prea înaltă, nici prea scundă, cu
preferate, ne uităm împreună la unele meciuri şi competiţii. trupul zvelt, degajând o atitudine tinerească, armonizată cu
Adoră petrecerile şi radiază de fericire când este admirat eleganţa şi totodată cu simplitatea ţinutei sale.
şi în centrul atenţiei, dar câteodată are tendinţa să exagereze şi să Iubea enorm copiii! Se simţea asta din energia pe care o
se dea mare. transmitea, dar şi din felul în care ştia să-i laude sau să-i certe.
Cel mal mult îmi place firea sa veselă. Oricât de rău m-aş Când greşeau, nu ridica tonul, doar încrunta puţin sprânceana
simţi, el reuşeşte să-mi readucă buna-dispoziţie. De altfel, în dreaptă... Era semnul că e supărată. În acel moment oricine intra
preajma lui oricine se distrează şi se simte bine în pământ de ruşine, pentru că se simţea vinovat că tulburase
Nu o să încerc niciodată să-l schimb şi îi mulţumesc că îmi seninul privirii atât de blânde până atunci.
este mereu alături şi că preţuieşte prietenia mea... Reîntâlnind-o peste câţiva ani am descoperit că era
neschimbată. Am înţeles atunci că frumuseţea ei mereu vie se
hrănea din faptul că-i vedea pe copiii din jur crescând, prinzând
aripi şi învăţând să zboare spre alte zări... Dragostea mea pentru
ea a crescut şi mal mult.
Page 98 of 107
2. Compuneri narative
FIŞĂ TEORETICĂ
Compunerea narativă are la bază naraţiunea, mod de expunere ce constă în succesiunea unor
întâmplări, fixate într-un anumit timp şi spaţiu.
TRĂSĂTURI:
întâmplările sunt legate cauzal şi urmăresc momentele subiectului: expoziţiunea, intriga,
desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul;
Prezenţa reperelor spaţio-temporale;
Relatarea este făcută de un narator la persoana I sau a lll-a;
Elementul declanşator al evenimentelor este conflictul;
Personajele sunt cele care participă la acţiune
Naraţiunea se poate împleti cu dialogul, descrierea sau monologul interior;
Textul trebuie să răspundă la întrebările: cine? ce? când? unde? de ce?.
Page 99 of 107
Plan de redactare pentru compunerea narativă
1.Introducere:
stabilirea reperelor spaţio-temporale şi introducerea protagonistului - dacă începi cu expoziţiunea;
prezentarea unui fapt care declanşează acţiunea - dacă alegi intriga ca prim moment;
2. Cuprins:
derularea evenimentelor după o schemă logică, lineară;
fixarea reperelor de timp şi spaţiu;
introducerea altor personaje;
crearea unor momente de suspans
introducerea unor scurte pasaje descriptive sau dialogate (opţională)
3. Încheiere:
rezolvarea conflictului.
ATENȚIE:
interogaţii retorice: oare ce se auzea în depărtare?; ce trebuia să facă?;
semne de punctuaţie cu rol stilistic: punctele de suspensie (Gândurile lui zburară
departe...), semnul exclamării (Asta era!) etc.
elemente nonverbale: Zâmbetul lui forţat trăda că ceva nu era în ordine;
redarea unor gânduri, impresii, sentimente: Acea întâmplare l-a făcut să cadă pe gânduri..
FIŞĂ TEORETICĂ
Textul dialogat asigură comunicarea a cel puţin două persoane, prin intermediul replicilor.
TRĂSĂTURI:
modul de expunere utilizat este dialogul;
se precizează persoanele participante la dialog;
este marcat grafic de linia de dialog şi de verbele spunerii sau dicendi: a spune, a întreba, a şopti, a
răspunde etc.
la nivel morfologic, apar substantive în cazul vocativ şi verbe, la imperativ;
sunt precizate persoanele participante la dialog;
creează impresia de oralitate (impresia de viu grai a unui text scris) prin interjecţii, exclamaţii,
interogaţii etc.
impune o intonaţie specifică prin semnele de punctuaţie folosite.
Cerinţă posibilă
1. Redactează un text de 80-150 de cuvinte (8-10 replici), în care să-ți imaginezi discuția cu un scriitor
despre operele sale.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți contextul în care a avut loc conversația;
- să-ți exprimi opinia despre tema discuției;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL:
- Bună ziua, domnule Slavici! Mă bucur că v-am întâlnit, în sfârşit!
- Bună ziua, micuţule! Şi eu de-abia aşteptam să ajung la şcoala voastră, pentru că am auzit că
sunteţi mulţi pasionaţi de lectură. Aşa este?
- Da, avem chiar un cerc de lectură la care participăm cu nerăbdare săptămânal, pentru că
cititul ne ajută să aflăm multe lucruri interesante. De când am citit "Popa Tanda" scrisă de
dumneavoastră, voiam să vă pun câteva întrebări
- Da, ia să auzim! Sunt foarte curios.
- Credeţi că acţiunea ar putea fi plasată şi în zilele noastre într-un oraş, de exemplu?
- Sigur! Pentru că eu am vrut să arăt că anumite trăsături de caracter ale oamenilor rămân
aceleaşi, în ciuda trecerii timpului. De exemplu...
- Ştiu ce vreţi să spuneţi! Lenea, dar şi caracterul influenţabil al oamenilor. Un model bun este
motivant, dar și invers.
- Vezi că știi? Foarte bine, micule cititor! Mai ai şi alte întrebări?
- Da, care este personajul preferat din cele create chiar de dumneavoastră?
- Să vedem... cred că Persida din romanul „Mara". O cunoşti?
- Nu!
- Atunci, citeşte romanul şl vei înţelege de ce!
FIŞĂ TEORETICĂ
Compunerea reflexivă este cea în care sunt exprimate gânduri, emoţii, trăiri, generate de un
anumit eveniment: vizionarea unui film sau concert, participarea la un concurs, implicarea în diverse
proiecte, citirea unei cărţi, vizitarea unui muzeu.
Ea constă în notarea cât mai nuanţată a sentimentelor trăite, folosind mijloace lingvistice
adecvate contextului: interjecţii, exclamaţii, interogaţii, elemente nonverbale etc.
Plan de redactare
Introducere:
precizarea evenimentului la care te vei referi în compunere;
prezentarea reperelor de timp şi spaţiu în care are loc acesta;
Cuprins:
evidenţierea aspectelor care te-au impresionat în mod pozitiv sau negativ;
redarea emoţiilor trăite şi motivarea acestora, cu ajutorul unor mijloace lingvistice adecvate:
interjecţii, exclamaţii retorice, interogaţii retorice, elemente nonverbale etc.
prezentarea şi celorlalţi participanţi la eveniment. Încheiere
Încheiere:
formularea unor concluzii.
ATENȚIE:
Exprimarea opiniei se realizează într-un text de tip argumentativ.