CUPRINS:

Pagina 4 I. Compuneri având ca suport textul literar

Pagina 6 A. Textul literar
Pagina 8 Argumentarea caracterului de operă literară al unui text dat
Pagina 9 Genurile literare
Pagina 10 1. Genul liric
Pagina 16 Argumentarea caracterului liric al unui text dat
Pagina 18 a) Specia pastel
Pagina 19 Argumentarea caracterului de pastel al unui text dat
Pagina 20 b) Specia doină
Pagina 22 Argumentarea caracterului de doină al unui text dat
Pagina 23 2. Genul epic
Pagina 26 Argumentarea caracterului epic al unui text dat
Pagina 28 a) Rezumatul
Pagina 31 b) Specia schiță
Pagina 32 Argumentarea caracterului de schiță al unui text dat
Pagina 33 c) Specia nuvelă
Pagina 34 Argumentarea caracterului de nuvelă al unui text dat
Pagina 35 e) Specia fabulă
Pagina 36 Argumentarea caracterului de fabulă al unui text dat
Pagina 37 d) Specia roman
Pagina 39 Argumentarea carcaterului de roman al unui text dat
Pagina 41 f) Specia basm
Pagina 42 Argumentarea caracterului de basm al unui text dat
Pagina 43 g) Specia baladă
Pagina 45 Argumentarea caracterului de baladă al unui text dat
Pagina 46 Paralela basm - baladă
Pagina 47 3. Genul dramatic
Pagina 49 Argumentarea caracterului dramatic al unui text dat
Pagina 51 a) Specia comedie
Pagina 53 Argumentarea caracterului de comedie al unui text dat
Pagina 54 Despre principalele moduri de expunere
Pagina 55 a) Descrierea literară

Page 1 of 108
Pagina 57 Motivarea apartenenței la descrierea literară
Pagina 58 1. Descrierea de tip tablou în proză
Pagina 59 Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în proză
Pagina 60 2. Descrierea de tip tablou în versuri
Pagina 61 Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în versuri
Pagina 62 3. Descrierea de tip portret în proză
Pagina 63 Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în proză
Pagina 64 4. Descrierea de tip portret în versuri
Pagina 65 Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în versuri
Pagina 66 b) Descrierea științifică (nonliterară)
Pagina 67 c) Narațiunea
Pagina 69 Argumentarea caracterului de narațiune a unui text dat
Pagina 70 d) Dialogul
Pagina 72 Exprimarea opiniei despre un text dat sau a unei opinii despre o temă/eveniment
Pagina 74 Semnificația titlului unei opere
Pagina 75 Argumentarea semnificației titlului unei opere lirice
Pagina 76 Argumentarea semnificației titlului unei opere epice
Pagina 77 Argumentarea semnificației titlului unei opere dramatice
Pagina 78 Mesajul și semnificațiile unei opere
Pagina 79 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere lirice
Pagina 80 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere epice
Pagina 81 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere dramarice
Pagina 82 Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/dramatic
Pagina 88 II. Compuneri având ca suport un text nonliterar
Pagina 88 B. Textul nonliterar
Pagina 91 III. Compuneri imaginare
Pagina 91 1. Compuneri descriptive
Pagina 92 a) Compunera descriptive de tip tablou
Pagina 93 i) descrierea unui peisaj
Pagina 93 ii) descrierea unui oraș
Pagina 94 iii) descriere cu sfârșit dat
Pagina 94 iv) descriere cu început dat
Pagina 95 b) Compunerea descriptivă de tip portret
Pagina 97 i) descrierea unui prieten

Page 2 of 108
Pagina 97 ii) descrierea unei personae model
Pagina 98 2. Compunerea narativă
Pagina 102 3. Textul dialog
Pagina 103 IV. Compuneri reflexive
Pagina 103 1. Exprimarea sentimentelor cu ocazia unui eveniment personal, social sau
cultural
Pagina 105 2. Exprimarea unei opinii despre o anumită temă/eveniment

Page 3 of 108
 I. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL LITERAR

A. TEXTUL LITERAR

A. TEXTUL LITERAR particularizează comunicarea artistică, pentru că în el se recunoaşte originalitatea

reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul operei artistice (populare sau culte). În text se manifestă
funcţia poetică a limbajului, prin excelenţă reflexiv, întrucât expresivitatea conţinutului primează şi nu
informaţiile înmagazinate.

TEXTUL LITERAR

1. Conține o situație de comunicare în care sunt prezente mijloacele artistice ( figure de stil,
procedee artistice, imagini artistice); comunicarea se bazează mai cu seamă pe sensul figurat al
cuvintelor, în satre să sugereze acțiuni, stări, atitudini, trăiri etc. ale unui personaj/ale eului liric

2. Emițătorul este, în general, subiectiv, creând o lume fictivă; acesta poate fi naratorul,
personajul, eul liric etc., deci o convenție/o ficțiune; deși uneori mimează obiectivitatea
(relatarea la persoana a III-a), în realitate emițătorul este subiectiv, prin viziunea despre tema
tratată, prin intervenții affective în text sau prin situarea de partea unor personaje etc.

3. Receptorul poate fi cititorul sau chiar un personaj al operei literare.

4. Contextual în care are loc comunicarea se raportează la elemente cu care se operează în

literatură: acțiune, narrator, personaje, conflicte, narațiune, eul liric, indici spațio-temporali,
viziune poetică, perspectivă poetică, imaginar poetic etc.

5. Subiectul, aparținând ficțiunii, privește semnificația acțiunii/a conflictelor, statutul, psihologia

și destinul personajelor, ideile poetice, valorile etice și culturale; conținutul de idei se adresează
emoției estetice a cititorului, sensibilității și imaginației sale.

6. Mesajul poate fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective, în funcție de vârsta
cititorului, de cultura acestuia, de momentul receptării etc.

7. Întrucât comunicarea pune în relief acțiunea și personajele sau sugerează stări, atitudini, trăiri
ale eului liric, organizarea textului (structura și compoziția) este destinată obținerii
expresivității: capitolele, secvențe, acte, scene, tablouri, strofe versuri …; moduri de expunere
(narațiunea, dialogul/monologul, descrierea, evocarea …); text liric, epic/narativ, dramatic.

8. Limbajul este caracterizat de expresivitate, de unicitate și de capacitatea de a sensibiliza cititorul

(dominanța sensurilor figurate, bogăția/diversitatea lexicală, polisemantism, sesnsuri noi în
context, ambiguitate și sugestie, reflexivitate etc.

Page 4 of 108
 Pentru înțelegerea aprofundată a unui text literar narativ se răspunde la câteva întrebări
fundamentale.

ÎNTREBĂRI TEXTUL LITERAR

 ”cine” poveștește/prezintă?  naratorul sau unul dintre personaje

 ”ce” se povestește/se prezintă?  fapte și întâmpări imaginare (acțiunea

relatată)

 ”cine” ia parte la acțiune/este implicat?  personajele, cărora li se relevă trăsături fizice

și morale

 ”unde” și ”când” se întâmplă?  indicii spațio-temporali ai acțiunii

 ”cum” și ”în ce context/împrejurare”?  descrierea sau sugerarea situației în care

acționează personajele

 ”ce semnificație au faptele  mesajul este interpretat în mai multe feluri

prezentate”/”pentru ce”? sau din mai multe perspective

Page 5 of 108
 A. TEXTUL LITERAR/OPERA LITERARĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. DEFINIȚIE:
Textul literar/opera literara = este creaţia în versuri sau în proză în care autorul creează un univers i-
maginar, prin intermediul căruia redă fapte, idei, aspecte din natură,
folosind un limbaj expresiv.

II TRĂSĂTURI:
 scopul său este de a trezi emoţii puternice lectorului;
 expresivitatea este generată de figuri de stil, imagini artistice, punctuaţie cu rol stilistic, dar şi de
talentul fiecărui scriitor de a folosi resursele limbii;
 limbajul este foarte bogat şi variat;
 cuvintele sunt folosite cu sens figurat;
 între conţinut şi formă este o strânsă legătură;
 originalitatea se manifestă la toate nivelurile, deoarece textul exprimă viziunea artistică a
autorului.

III. STRUCTURA OPEREI LITERARE:

Structura: modul de organizare exernă a unei opere literare, în elementele sale constitutive (părți,
capitole, acte, tablouri, strofe etc)
Compoziţia: modul de organizare internă a operei literare, ținând seamă de temă, versuri, subiect,
acţiune, personaje, care conferă întregului anumite semnificații.
Dimensiunea compozitională a operei poate fi analizată şi pe niveluri unitare (fonetic, lexical,
gramatical, ideatic).
Tema: aspectul fundamental de viată pe baza căruia scriitorul îşi construieşte opera prin
transpunerea artistică (exemple de teme: natura, iubirea, moartea, satul, condiția umană, geniul, istoria
etc).
Motivul literar: cea mai mică unitate semnificativă a textului; modalitatea artistică prin care se
realizează tema; element (situaţie, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificaţie (exemple de
motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice
trei, şapte, nouă, zece, împăratul fără urmaşi, alegerea calului, apa vie etc.).
Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvenţă, pentru a scoate în evidenţă o idee, un
sentiment, o caracteristică a unei situaţii s.a..
Ideea: semnificaţia profundă a textului, variând de la o creație artistică la alta, în funcţie de
transpunerea concretă în operă a temei literare (spre exemplu, în basme, ideea este reprezentată de
victoria binelui, a adevarului şi a dreptăţii împotriva forţelor răului).

Page 6 of 108
 Subiectul operei literare: totalitatea faptelor şi evenimentelor constituite în momente ale
narațiunii, cu ajutorul cărora sunt caracterizate personajele literare.
Momentele subiectului:
Expoziţiunea: partea introductivă a unei opere literare în care se prezintă cadrul acțiunii şi unele
personaje.
Intriga: faptele importante care determină, afectează cursul acţiunii şi fără de care acţiunea nu ar
mai fi interesantă.
Desfăşurarea acţiunii: faptele determinate de intrigă, desfăşurate în ordine cronologică, de cea mai
mare întindere în povestire.
Punctul culminant: momentul de maximă intensitate în desfăşurarea acţiunii, în care personajul
principal se află într-o situaţie fără ieşire.
Deznodământul: ultima parte a unei opere literare, marchează sfârşitul acţiunii şi al operei, se
rezolvaă situaţia personajului principal.

IV. ALTE CONCEPTE OPERATIONALE

Actul – o secvență a unei piese de teatru, are o acţiune unitară şi reprezintă o treaptă în evoluţia
conflictului. Actul se divide în secvenţe mai mici – scene sau tablouri.
Amintirea – specie a genului epic în care autorul prezintă cu lirism fapte, momente, impresii din viaţa sa
sau a altora, la care a fost martor.
Analiza de text – spre deosebire de comentariul literar, îşi propune să epuizeze toate semnificaţiile
gramaticale, lexicale, semantice ale textului.
Caracterizarea - desprinderea trăsăturilor caracteristice, fizice şi morale, ale unui personaj.
Conflictul – o ciocnire, un dezacord, o dispută între două sau mai multe personaje, între sentimente,
fapte, interese, caractere.
Epilogul - partea finală a lucrării în care autorul rezumă concluziile sale, subliniază anumite idei din
opera sa şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor.
Episodul - acţiune secundară a unei opere narative, având un rol relativ independent sau poate fi doar o
parte relativ independentă a unei opere.
Eul liric – este subiectul unei confesiuni, îşi exprimă în mod direct gândurile, sentimentele, emoţiile.
Personajul – persoana care actionează într-o operă literară, imagine fictivă a unei fiinţe, ea nu trebuie
confundată cu persoana reală.
Prologul - parte introductivă a unei opere literare dramatice, muzicale care prezintă evenimentele
premergătoare acţiunii.
Rezumatul – redarea pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări; în alcătuirea unui rezumat se
foloseşte fie timpul prezent, fie timpul perfect compus.
Relatarea – povestirea amănunţită a unei întâmplări, istorisirea unui eveniment; limbajul ei trebuie
adaptat în funcţie de ascultător/cititor şi de scop.
Stilul - totalitatea mijloacelor artistice pe care le folosește autorul pentru a obține efecte de ordin artistic.
Umorul – specie a comicului care dezvăluie laturile ridicole ale unor personaje, situaţii, întâmplări.

Page 7 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE TEXT LITERAR A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Textul literar/opera literară este creație în proză sau versuri
în care autorul creează un univers imaginar, prin intermediul
căruia redă fapte, idei, aspecte din natură, folosind un limbaj
INTRODUCERE: expresiv.
În opinia mea, textul „..................” (titlul) de
............................. (numele autorului) este un text literar/o
operă literară, deoarece prezintă particularitățile sale.

Specific creaţiei literare este titlul, „..................”, care este în

strânsă legătură cu conţinutul acesteia.
Textul este scris în proză/versuri, având un conţinut care
CUPRINS:
impresionează, căci îmbină realitatea cu ficţiunea. Din realitate
sunt următoarele aspecte............................. ..............................
Prezentarea a cel puţin Alte aspecte sunt închipuite, adică au caracter fictiv. Astfel,
două trăsături specifice ............................. (numele autorului) îşi închipuie că
textului literar/operei ............................. (povestim, în 2-3 rânduri ce considerăm
literare noi că reprezintă elemente de ficţiune ale creaţiei).
Specific operei literare este limbajul artistic deosebit de
ingenios, care conturează o gamă variată de imagini artistice:
vizuale ............................. (citat), auditive .............................
(citat), olfactive ............................. (citat) etc. .............................
Ilustrarea acestor
(vom scrie doar acele tipuri de imagini pe care le
recunoaştem în text).
Acestea sunt realizate cu ajutorul unor frumoase figuri de
stil: epitete ............................. (citat), comparaţii
............................. (citat), personificări ............................. (citat),
enumeraţii ............................. (citat) etc. (vom scrie doar acele
figuri de stil pe care le recunoaştem).
Rolul operei literare este de a ne înfăţişa felul cum autorul
înţelege lumea, viziunea lui asupra ei, de a ne învăţa despre
tainele sufletului omenesc, ale naturii, ale universului si, mai
ales, de a ne impresiona.

Prin toate aceste trăsături deosebite, este evident că textul îi

aparţine unei opere literare, a cărei valoare este confirmată de
CONCLUZIE:
admiraţia cititorilor ei, de-a lungul timpului. Adevăratele opere
literare nu au vârstă, sunt mereu tinere.

Page 8 of 108
 GENURILE LITERARE

I. Definiţie:
Genul literar = denumeşte o clasă de opere literare asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea şi
prin relaţia ce se stabileşte între creator și lume.

PASTELUL

GENUL LIRIC:

DOINA

GENURILE
LITERARE

GENUL DRAMATIC:
COMEDIA
SCHIȚA
NUVELA
GENUL EPIC:
ROMANUL
FABULA
BASMUL
BALADA

Page 9 of 108
 1. GENUL LIRIC

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Genul liric = reuneşte operele literare în care autorul îşi exprimă reflecţiile, ideile şi sentimentele, prin
intermediul eului liric.

II: TRĂSĂTURILE:
 eul liric, ca voce a autorului se exprimă prin mărci lexico-gramaticale specifice: verbe şi pronume
la persoana I şi a ll-a singular şi plural, precum şi anumite elemente ce subiectivizează discursul
liric: interjecţii, interogaţii retorice, exclamaţii etc. El poate apărea în diverse ipostaze:
îndrăgostitul, creatorul, contemplatorul etc.
 expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de stil şi a imaginilor artistice;
 punctuaţia dobândeşte şi ea valenţe expresive;
 textul liric are o structură specifică: este scris în versuri, organizate de obicei în strofe, ce pot fi
formate: dintr-un singur vers - monovers; două versuri - distih; trei versuri - terţină sau terţet;
patru versuri - catren; cinci versuri - cvintet; şase versuri - sextină etc.
 muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură.

NOTA BENE!
În funcţie de sentimentele transmise şi de discursul liric, există mai multe specii literare lirice: doina,
pastelul, idila, psalmul etc.

CONCEPTELE OPERAŢIONALE ALE GENULUI LIRIC

1. Temă (aspectul general al operei): iubirea, natura, trecerea timpului, călătoria, familia, istoria,
religia,condiţia poetului şi a poeziei (textul respectiv este o artă poetică) etc.
2. Motivul (aspectul particular care compune o temă): Motive romantice: lacul, luna, codrul, floare-
albastră, visul, stelele, motive simboliste: ploaia,parcul, oraşul, târgul de provincie, culorile: violetul,
galbenul, roşul,griul etc. Laitmotivul este un motiv care se repetă în poezie. Tema = Motiv 1 + Motiv2 +
Motiv3

Page 10 of 108
3. Figuri de stil şi procedee stilistice

Figuri de stil Definiție Exemple

1. Aliterația figură de sunet care constă în „Prin vulturi vântul viu vuia,
repetarea consoanelor în silabe
Vrun prinț mai tânăr când trecea. ”
care se succed, pentru obţinerea
unei efect auditiv, eufonic. Nunta Zamfirei, George Coșbuc

2. Onomatopeea imitarea anumitor sunete din „Iat el, zvârr! Cu o scurtătură în urma noastră, .... ”
natură prin elementele sonore
Amintiri din copilărie, I. Creangă
ale unui cuvânt

3. Interogația este o întrebare la care nu se „Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
retotică așteaptă răspuns, acesta fiind
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!... ”
evident și cuprins sau sugerat în
enunț Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu

4. Invocația este o rugăminte adresată „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe
retorică divinității, muzelor sau unor ei
persoane reale pentru a cere
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ”
ajutor.
Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu

5. Repetiția figură de stil care constă în „Tremur, tremur,

repetarea unei structuri de mai
tremur...
multe ori pentru a întări o
impresie. Orice ironie
Vă rămâne vouă ”
Rar, George Bacovia

6. Enumerația constă în prezentarea succesivă a „Eram aşa de obosit

unor fapte sau aspecte. Relația ce
de primăveri,
se stabilește între termenii
enumerării este una de de trandafiri,
coordonare. de tinereţe
şi de râs. ”
Leagănul, Lucian Blaga

7. Inversiunea figură de stil care constă în „Dulcele, ce începu

schimbarea topicii obişnuite a
Cântecul l-auzi şi tu?”
enunţului pentru a accentua un
anumit cuvânt, o idee, o însuşire. Ceas de vară, Lucian Blaga

8. Comparația figură de stil, prin intermediul „Ochii negri mi-au fost dragi,
căreia un termen numit
Că-s frumoşi ca şi doi fragi.”
comparat este apropiat de alt
termen numit comparam, prin Poezia lirica, din folclor
intermediul unui adverb ce
semnifică asemănarea lor (ca,

Page 11 of 108
 precum, cum).

9. Metafora figură de stil care constă în „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
denumirea unui obiect, lucru,
Prin care trece albă regina nopții moartă.”
printr-un altul, pe baza unei
analogii. Este, de fapt, o Melancolie, Mihai Eminescu
comparaţie din care lipseşte
elementul de legătură (ca,
precum, asemenea etc); prin
urmare, se produce o echivalare,
o identitate între cei doi termeni
alăturaţi.

10. Epitetul figură de stil prin care se atribuie „[...] și părinții, și frații, și surorile îmi erau
însuşiri neobişnuite unui obiect, sănătoși.”
fenomen sau acţiune.
Amintiri din copilărie, I. Creangă

11. Metonimia înlocuirea unui cuvânt prin altul, „La noi sunt cântece și flori,
cu care se află într-o relaţie
Și lacrimi multe, multe…”
logică: cauză/efect,
autor/operă,obiect care Noi, O. Goga
conţine/conţinut, loc de
provenienţă/produs,
obiectul/simbolu.

12. Personificarea figura de stil prin care lucrurilor, „Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari”
obiectelor li se atribuie însuşiri
Dan capitan de plai, V. Alecsandri
umane. A nu se confunda cu
metafora

13. Hiperbola figură de stil ce constă în „Gigantică poartă-o cupolă pe frunte,”

exagerarea, prin amplificare sau
Pașa Hassan, G.Coșbuc
diminuare, a unei/unui
trăsături/obiect

14. Antiteza figură de stil ce constă în „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
asocierea într-un enunţ a unor
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat.”
semnificaţii opuse pentru a
scoate în evidenţă caracteristicile Înger și demon, M. Eminescu
lor
„suferinţă tu, dureros de dulce", „bulgări fluizi.”
15. Oximoronul figură de stil ce constă în
asocierea în aceeaşi sintagmă a Odă (în metru antic), Mihai Eminescu
doi termeni ce exprimă noţiuni
contradictorii.

16. Sinestezia asocierea mai multor tipuri de

imagini (vizuale, auditive,
olfactive)

17. Simbolul utilizarea numelui unui obiect

Page 12 of 108
 concret pentru a exprima o idee
abstractă

18. Alegoria figură de stil având la bază „Într-o grădină,

metafore, comparaţii,
personificări prin care poetul
asociază un element abstract
(idee, sentimet) unui element
concret.
Lângă-o tulpină,
Zării o floare ca o lumină.
S-o tai, se strică;
S-o las, mi-e frică;
Că vine altul şi mi-o ridică.”
Într-o gradina, Ienăchiţă Văcărescu

4. Tipuri de imagini: vizuale, auditive, olfactive, motorii ( dinamice), tactile, gustative.

Elementele de prozodie

Strofa: ansamblu unitar dintr-o poezie, format din mai multe versuri. Tipuri de strofă: monovers: 1 vers,
distih: 2 versuri, terţet/ terţină: 3 versuri, catren: 4 versuri, sextină: 6 versuri, polimorfe ( 5, 7,8,9,10,11,12
versuri)
Tipuri de vers: Versul tradiţional: are rimă, ritm, măsură metrică egală; Vers alb: nu are rimă; Vers liber:
toate regulile de ritm, rimă,măsură metrică sunt anulate.
1. Măsura metrică: numărul silabelor dintr-un vers. vers tetrasilabic 3 silabe; endecasilabul: 11 silabe;
alexandrinul: (12-13 silabe, în poezia română are 2 silabe în plus: 13-14).
Cezura: pauza în vorbire, folosită, de obicei, la mijlocul unui vers: „Sara pe deal, // buciumui sună
cu jale”.

2. Ritmul

Ritm Componenţa Exemplu

Doi-nă, doi-nă, cân-tec dul-ce
Trohaic prima silabă accentuată, a
(Picior metric: troheu) doua neaccentuată
Este ritmul poeziei populare

Iambic prima silabă neaccentuată,

a două neaccentuată Co-pa-cii albi, co-pa-cii ne-gri
(Picior metric: iamb)

Dactilic prima silabă accentuată,

Page 13 of 108
(Picior metric: dactilul) celelalte două neaccentuate Mih-nea în - ca-le-că

Amfibrahul Prima şi cea de-a treia

Picior metric silabă neaccentuate
Amfihrahul cea de-a doua
Ritmul invocaţiei accentuată Pe vo-dă-l ză-re-şte că-la-re

Anapestul Primele două silabe

Picior metric anapestul neaccentuate, ultima
Ritm solem accentuată A-le tur-nu-ri-lor (um-bre)

 Rima - reprezintă potrivirea armonioasă din punct de vedere acustic a silabelor de la sfârşitul
unor versuri.
a) rimă împerecheată-a a b b
b) rimă îmbrăţişată-a b b a
c) rimă încrucişată-a b a b
d) monorimă-a a a a
e) rimă imperfectă sau semirimă: alternanţa versurilor albe cu versuri rimate
(încrucişat etc) a b c b
f) rime masculine (rime monosilabice, sunt accentuate silabele finale): des- ies,
g) rime feminine (rime bisilabice, este accentuată penultima silabă): lune-sune
h) rimă interioară (două cuvinte dintr-un vers rimează: Linele, colinele/ Strâng de sus
luminile) aa a
 Ritmul - reprezintă succesiunea regulată a unor silabe accentuate şi neaccentuate.
a) Ritmul trohaic- alcătuit din două silabe, din care prima este accentuată, iar a doua
neaccentuată.
b) Ritmul iambic- alcătuit din două silabe, din care phma este neaccentuată, iar a doua
accentuată.
 Măsura - reprezintă numărul silabelor dintr-un vers.

Page 14 of 108
Page 15 of 108
 Tipuri de lirică/ tipuri de lirism
Tipuri de lirică Caracteristici Expunere prin: Tip de lirism

Lirica eului Mărcile subiectivităţii: Monolog

LIRISM
Prezenţa pronumelor/verbelor de persoana I
SUBIECTIV
poetul îşi exprimă sentimentele în mod direct Pronume, verbe persoana a II-a (în cazul monologului Monolog adresat
adresat)
Ex: M.Eminescu Odă (în metru antic)
Pronume, substantive în cazul Vocativ Este expresia cea
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată Invocaţie poetică
mai directă a
Verbe la modul imperativ
comunicării lirice
Interjecţii cu valoare afectivă: Ah!, oh! etc
Exclamaţii: Ce frumoasă eşti!
Confesiune
Punctele de suspensie

Lirica măştilor Persoana I sg/ a III-a sg./ pl Monolog adresat

Poetul adoptă o identitatea străină prin intermediul căreia îşi exprimă Text descriptiv
sentimentele
M. Eminescu Rugăciunea unui dac
El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii
Şi el îmi dete ochii să vpd lumina zilei
Monolog adresat
Lirica rolurilor persoana a III-a sg./ pl
LIRISM
Poetul conturează mai multe „roluri” Text descriptiv
OBIECTIV
M.Eminescu Floare-albastră, Luceafărul, Înger şi demon,
Disimulează
Ea un înger ce se roagă - el un demon ce vizează prezenţa eului liric,
substituind-o cu alte
Lirica descriptivă persoana a III-a sg./ pl de tip tablou sau de prezenţe lirice
tip portret
Disimulează perspectiva subiectivă a poetului sub aparenţa unei viziunii
nonfocalizate (preponderenţa verbelor, pronumelor la persoana a III-a) Text descriptiv
Prin epitetele calificative sau prin introducerea unor mărci ale eului liric
se evidenţiază totuşi percepţia subiectivă.

Lirica gnomică Persoana a III-a sg.

Teme filozofice, aparentă obiectivitate (reflecţiile aparţin poetului),
generalizare

Page 16 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI LIRIC AL UNEI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Fragmentul „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului), înfățișează (prezintă) .............................
(ce anume?).
INTRODUCERE:
Genul liric cuprinde operele literare în versuri, în care
eul liric își exprimă în mod direct sentimentele, creând
imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
Fragmentul acesta are toate trăsăturile specifice acestui gen
literar.

În primul rând, apare eul liric, pus în evidență prin verbe,

pronume la persoana I sau a II-a, substantive în vocativ,
interjecții, exclamații, interogații, puncte de suspensie ce
CUPRINS: accentuează emoția, etc. ............................. (citate). Acesta își
exprimă în mod direct sentimentele de dragoste, emoție, teamă
etc. ............................. (citate), în mod subiectiv.
Prezentarea a cel puţin
două trăsături specifice De aceea, ca în orice operă lirică, realitatea este
genului liric transfigurată prin imaginile artistice create cu ajutorul figurilor
de stil ............................. (arată ce fel de imagini artistice
-
eul liric apar, 2-3 citate, se exemplifică cu câteva epitete,
-
tema metafore…, precizând și ce anume sentimente, trăiri
reliefează ele).
-
limbaj expresiv
Ca moduri de expunere apar descrierea/monologul liric.
-
structură specifică
Și prozodia este specifică operei lirice. Poezia are .... strofe
elemente de versificație
(sau e asimetrică, precum e doina), măsura este de .... silabe,
ritmul e ............................. (iambic sau trohaic), iar rima e
............................. (împerecheată, îmbrățișată, încrucișată).

Prin urmare consider că „..................” (titlul) de

............................. (numele autorului), aparține genului liric,
CONCLUZIE:
având toate caracteristicile acesteia.

Page 17 of 108
 Pastelul:
 specie a genului liric
 în versuri
 este o descriere artistică a unui
peisaj surprins într-un anumit
anotomp sau moment al zilei
 ca descriere se caracterizează
prin apariția a numeroaselor
substantive și adjective și a
puținelor verbe
 creionarea tabloului de natură se
realizează în culor calde
 se remarcă prezența figurilor de
stil și a imaginilor artistice,
predominant vizuale
 sunt exprimate impresiile,
sentimentele autorului în
legătură cu peisajul descris
Genul liric
 autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele,
ideile în mod indirect, prin intermediul eului liric
 eul liric, ca voce a autorului în text: verbe și pronume la
persoana I și a II-a singular și plural
 expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de
stil și a imaginilor artistice
 punctuația dobândește și ea valențe expresive
 textul este scris în versuri
 textul liric este organizat de obicei în strofe, ce pot fi
formate: dintr-un singur vers – monover;
două versuri – distih; Doina:
trei versuri – terțină sau terțet;  scurtă, adesea astrofică sau cu
patru versuri – catren; strofe inegale ca lungimei
cinci versuri – cintet;  predomină rima pereche sau
șase versuri – sextină. monorima, accentuându-se astfel
 muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: muzicalitatea doinei
rimă, ritm, măsură  titlul constituie, de obicei, primul
vers al doinei
 se întâlnește adesea relația
strânsă dintre om și natură
 prezența eului liric se remarcă
prin folosirea persoanei I,
singular
 melodia este fie vocală, fie
instrumentală și are un caracter
unitar și reprezintă, în unele
regiuni (de exemplu, Ţara
Oaşului sau Maramureşul)
singurul tip de melodie
cunoscută pentru cântecele
profane
 figurile de stil specifice doinei
Page 18 of 108
 a) SPECIA PASTEL

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Pastelul = este specia genului liric în versuri, în care sunt descrise din natură, în culori calde, față de care
sunt exprimate impresii și sentimentele autorului.

II: TRĂSĂTURILE:
 modul principal de expunere este descrierea;
 textul apare sub forma unei descrieri literare/artistice în versuri de tip tablou (a unui
peisaj din natură), statice sau dinamice, de obicei din perspectiva subiectivă a unui
observator/privitor care notează ceea ce vede, ceea ce simte și ce îl impresionează în jur
(câteodată apar și elemente evocative sau meditative);
 uneori, perspectiva privitorului este obiectivă (utilizarea persoanei a II-a, evitarea mărcilor
implicării afective, mai ales a verbelor, a pronumelor și a adjectivelor pronominale la persoana I
singular), dar și în acest caz subiectivitatea eului liric este identificabilă prin ideile poetice
exprimate sau sugerate, prin conturarea atmosferei poetice, prin preferința pentru anumite
imagini artistice, prin deplasarea accentului asupra unor detalii semnificative din care se
reconstituie întregul;
 viziunea poetică asupra peisajului este susținută printr-o gamă de mijloace artistice,
presupunând:
a) figuri de expresivitate artistică: figuri de stil utilizate cu scop descriptiv (în special
epitetul, inversiunea, personificarea, comparația, hiperbola, metafora);
b) alte tehnici și procedee artistice (insistența pe grupul nominal, format din substantiv
și adjectiv cu valoare stilistică de epitet; tehnica ansamblării detaliului semnificativ într-o
imagine de sinteză cu mai multe dimensiuni; perspectiva privitorului care notează ceea ce
vede, ce simte și ce îl impresionează în peisajul din jur; gradația, uneori dinspre plan
îndepărtat spre planul apropiat, paralela, expresivitatea elemntelor de versificație etc.);
c) imaigini artistice (vizuale/cromatice, auditive, tactile, gustative, olfactive, de mișcare
etc.)

Page 19 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE PASTEL A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Pastelul este o specie a genului liric, prin excelență
genul subiectivității, care evidențiază trăsăturile
caracteristice ale un peisaj prin intermediul descrierii
INTRODUCERE: artistice de tip tablou, precum și sentimentele eului liric
contemplator.
Termenul pastel a fost preluat de literatură din arte plastice,
unde numește o compoziție realizată cu creioane colorate, în
tonuri diafane, nuanțate. Astfel, descrierea provoacă simțul
vizual, cititorul fiind chemat să contemple cu ochii minții
tabloul de cuvinte.
Opera literară „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului).este un pastel, întrunind toate
particularitățile de formă și de conținut ale acestui tip de text.

În primul rând, apar mărci lexico-gramaticale ale prezenței

eului liric: ............................. (exemple), /ale relației eu liric-
interlocutor: ............................. (exemple), iar poetul creează
CUPRINS: imagini artistice vizuale: ............................. (exemple), auditive
............................. (exemple): .............................
(exemple)olactive: ............................. (exemple), cu ajuator
Prezentarea a cel puţin figurilor de stil: ............................. (numirea a trei-patru figure
două trăsături specifice de stil diferite, illustrate cu ajutorul citatelor).
speciei pastel
În al doilea rând, textul este o descriere, deoarece se
-
tablou de natură remarcă numeroase substantive și adjective: .............................
-
descrierea (exemple din text) și puține verbe, majoritatea de stare
............................. (exemple din text).
-
eul liric contemplator
În plus, această descriere a unui tablou din natură, în culori
-
procedee stilistice
calde, surprins în ............................. (în ce anotimp sau
specifice: figuri de stil și
moment al zilei este surprins, cu prezentarea unui camp
imagini artistice
semantic care justifică afirmația), se creionează în versuri,
-
grupul nominal având o structură ............................. (de X strofe sau astrofică),
Ilustrarea acestor trăsaturi măsură scută/ lungă, egală/ inegală de ............................. silabe,
rimă ............................ și ritm ..............................

CONCLUZIE: În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea

textului-suport în specia pastel.

Page 20 of 108
 b) SPECIA DOINĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Doina = este o operă populară ce aparține genușui liric, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate
direct cele mai variate sentimente: dor, jale, tristețe, ură împotriva asupritilor, regrete.

Clasificare:
-
de dor;
-
de dragoste;
-
de jale;
-
de haiducie;
-
de ciobănie;
-
de cătănie.

II: TRĂSĂTURILE:
 deoarece sunt texte orale, nu au titlu, culegătorii de folclor fiind cei care au prezentat drept titlu
primul vers al doinei.
 de obicei, începe cu o propoziţie exclamativă („Măi bădiţă, floare dulce”, „Frunză verde
magheran” sau „Floricică floricea”); pot avea formule specifice ;
 eul liric este puternic marcat în text, prin pronume sau verbe la persoana I, mod de expunere
predominant fiind monologul liric (apar şi elemente descriptive şi uneori dialogul imaginar cu
unele elemente ale naturii);
 figurile de stil cel mai des întâlnite sunt: metafora, epitetul caracterizant, comparaţia, interogaţia
şi exclamaţia retorice;
 sintaxa este simplă, cu numeroase juxtapuneri sau coordonări prin conjuncţie;
 se inspiră din viaţa poporului nostru, reflectă comuniunea omului cu natura;
 are teme variate;
 are elemente de prozodie specifice:
 formă astrofică;
 ritm trohaic;
 rimă împerecheată sau monorimă;
 versuri scurte cu măsura de 7-8 silabe.
 sunt însoţite de o melodie adecvată, cu o formă liberă, bogat ornamentată;

Page 21 of 108
 sunt caracterizate de simplitate;
 doinele populare prezintă caracteristicile literaturii orale:
a) au caracter oral, fiind transmise de-a lungul timpului prin viu-grai, numai activitatea unui
culegător de folclor făcând posibilă păstrarea lor în formă scrisă;
b) au caracter anonim, nefiind cunoscut cel a cărui sclipire de geniu a creat prima formă a
textului (aşadar, nu putem vorbi despre un autor, ci despre un creator anonim);
c) mai mult, anonimatul se datorează faptului că fiecare dintre cei care au purtat în timp
textul a contribuit în mai mare sau mai mică măsură la conturarea formei şi fondului actual
al textului (aport diacronic, de-a lungul timpului); şlefuirea formei şi a semnificaţiilor a
avut loc şi prin aport sincronic, în cadrul adunărilor festive ale comunităţii (clăci, şezători,
hore etc.) participanţii impunându-şi opiniile personale asupra aspectului doinei; are
aşadar şi caracter colectiv;
d) caracterul sincretic este evidenţiat de interferarea simultană a mai multor arte (cânt,
dans, interpretare instrumentală şi coregrafică etc.) în momentul performării textului;
e) doinele au caracter popular/național datorită specificităţii elementelor de
prozodie, vocabularului specific popular, ansamblului de sentimente exprimate ce se
raportează la o anumită colectivitate (poporul român); sentimentul de dor este considerat
de filosofi a fi unul specific românismului.

Page 22 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE DOINĂ A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Doina este o specie a liricii populare, specifică folclorului literar
românesc, în care omul, în directă relaţie cu natura, exprimă
sentimentele de dor, dragoste şi jale, stări sufleteşti specifice
INTRODUCERE: românului şi puternic înrădăcinate în structura lui spirituală.
În opinia mea, opera lirică „..................” (titlul) este o doină,
întrunind particularitățile de formă și de conținut ale acestui tip de text.

În primul rând, textul este un monolog liric adresat/de tip confesiv

care abordează tema .................. (specifică tema), sentimentul dominant
fiind .................. (exemplu: tristețea) provocată de .................. . Astfel,
CUPRINS: având în vedere tema literară, poezia este o doină de ..................
(specifică ce fel de doina este). Poetul apare în ipostaza ..................
(unui îndrăgostit/haiduc/tânăr) care .................. (se prezintă ideea
centrală). Se remarcă subiectivitatea poetică, mărcile eului liric în text
Autor anonim fiind verbe/pronume de persoana I sg/pl: .................. (se oferă exemple
Caracter tradițional și din text. Dacă în text apar și substantive în cazul Vocativ se scriu,
sincretic acestea reprezintă mărci ale adresării directe).
De asemenea, caracterul folcloric este ilustrat prin limbajul popular,
Doina de ....
ce conține arhaisme și/sau regionalisme, cuvinte și expresii din limba
Tema vorbită, ca, de exemplu: .................. (exemple). În plus, absența autorului
ilustrează caracterul anonim al creației. Totodată, este prezentă o formulă
Incipitul stilistică specifică poeziilor populare, cu rol de refren: ...................
Mesajul poetic În al doilea rând, sentimentul puternic al ..................
(iubirii/suferinței/singurătății, etc) este sugerat prin figuri de stil,
Motivele folclorice
simple, dar foarte expresive, care creează imagini artisitce inspirate din
Elemente de prozodie: frumusețea naturii sau din specificul vieții rurale/pastorale. (Se
măsura de 7-8 silabe, rima comentează 2-3 figuri de stil și imagini artistice). În plus, se remarcă
împerecheată, ritm trohaic prezența unor motive literare specifice doinei populare, precum motivul
dorului/al comuniunii om-natură, etc.: ...................
Termeni populari,
Totodată,prozodia este specifică doinei, versurile având o
diminutive muzicalitate aparte, care amintește de caracterul sincretic al operei
(doina este și cântec): textul nu este împărțit în strofe, versurile au
măsură scurtă (.................. silabe), rima împerecheată alternează cu
monorima. Astfel, forma armonioasă susține și pune în valoare conținutul
de idei și de sentimente ale doinei.

În concluzie, textul-suport este o doină, având trăsăturile specifice

acesteia. Ea impresionează prin profunzimea trăirilor transmise, prin
CONCLUZIE: forța de sugestie a figurilor de stil, prin expresivitatea imaginilor artisice
și constituie o dovadă a sensibilității artistice și creatoare a poporului
nostru.

Page 23 of 108
 2. GENUL EPIC

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Genul epic = reprezintă totalitatea operelor literare scrise în proză sau în versuri, în care ideile și sen-
timentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediu naratorului, acțiunii și al
personajelor, utilizând ca mod de expunere narațiunea.

II: TRĂSĂTURILE:
 prezintă o succesiune de întâmplări, ce se constituie într-un fir epic;
 prezenţa unor instanţe ale comunicării narative specifice:
a) naratorul - prezintă faptele;
b) personajele - participă la acţiune.
 modul de expunere specific este naraţiunea, ce se poate împleti cu descrierea, dialogul sau
monologul interior;
 coordonatele spaţio-temporale;
a) timpul poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare, reală sau imaginară;
b) spaţiul poate fi structurat pe mai multe planuri: real, imaginar, terestru, cosmic etc.
 acţiunea se caracterizează, de obicei, prin unitate compoziţională, textul fiind structurat pe
momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant,
deznodământul.

AMINTEȘTE-ȚI!
 în funcţie de gradul implicării în evenimentele povestite, naratorul este:
 obiectiv - povesteşte evenimentele la persoana a lll-a şi adoptă o atitudine
detaşată faţă de acestea;
 subiectiv - povesteşte evenimentele la persoana I, fiind implicat şi ca personaj;
 martor - cel care este sau nu personaj secundar al evenimentelor, rolul fiind cel
de observator.

Page 24 of 108
Tipologia personajelor

Criterii de clasificare Tipologia personajelor

1. După rolul pe care îl au Principale

în acțiune Secundare
Episodice

2. În funcție de profilul Pozitive

moral Negative

3. Din punct de vedere al Fantastice

raportării la realitate Alegorice
Simbolice
Istorice etc.

4. Din punct de vedere al Persona – narator

implicării în text Personaj martor
Personaj reflector etc.

5. După modul în care Individuale

sunt prezentate în operă Colective

 Momentele subiectului reprezintă etapele acţiunii într-un text epic sau dramatic.
Acestea sunt:
1. Expozitiunea (situaţia iniţială) - fixează reperele spaţio-temporale şi introduce
personajele, stabișește situația inițială;
2. Intriga (elementul perturbator) - momentul care declanşează acţiunea;
3. Desfăşurarea acțiunii - cuprinde evenimentele declanşate de intrigă;
4. Punctul culminant - momentul de maximă intensitate al acţiunii, de tensiune epică,
care determină găsirea unei soluţii;
5. Deznodământul - rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând finalul acţiunii.
 Conflictul poate fi:
1. exterior - între două personaje, concepţii, atitudini, personaj şi societate etc;
2. interior - sufletul aceluiaşi personaj, între datorie şi sentiment sau între raţiune şi
sentiment.
 Procedeele prin care pot fi legate întâmplările sunt:
1. înlănţuirea - constă în desfăşurarea lineară, cronologică a evenimentelor;
2. alternanţa - este un procedeu ce constă în alternarea planurilor narative; este
întâlnită cu precădere în roman, dar şi în specii mai scurte, cum este povestirea;

Page 25 of 108
 3. inserţia - procedeu prin care o naraţiune de sine stătătoare este inclusă în altă
naraţiune. Este întâlnită mai ales în specia numită „povestire în ramă".

Funcţiile modurilor de expunere

Naraţiunea (lat. naratio - povestire, istorisire) - are rol în relatarea evenimentelor;
Descrierea (lat. describere - a zugrăvi, a descrie) - prezintă, prin detaliile oferite, notele definitorii
ale unui peisaj, obiect, personaj; are rolul de a trezi sentimente puternice (descrierile literare) sau de
a informa (descrierile ştiinţifice);
Dialogul - conferă dinamism textului epic; constituie o modalitate indirectă de caracterizare a
personajelor; creează impresia de verosimilitate a evenimentelor;
Monologul - oferă cititorului acces la interioritatea personajelor; evidenţiază zbuciumul sufletesc al
personajelor

SPECII EPICE:
A. în versuri: balada, fabula, poemul, epopeea, legenda etc.
B. în proză: basmul, schiţa, nuvela, romanul, povestirea etc.

Page 26 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI EPIC AL UNEI TEXT DAT
Plan orientativ
STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE
Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi
exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele,
prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
INTRODUCERE:
În opinia mea, fragmentul selectat din opera literară
„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
este un text epic, deoarece reunește trăsăturile acestui tip de
text.

În primul rând, întâmplările se desfășoară în timp și spațiu,

cronologic, conform momentelor subiectului, fiind marcat de
unitate compozițională .............................. (se prezintă
CUPRINS: subiectul fragmentului, cât și coordonatele temporale și
spațiale – se menționează faptul că acestea creează
impresia de verosimilitate).
Fir narativ
În al doilea rând, instanțele comunicării narative sunt
specifice. Întâmplările sunte relatate de către un narator obiectiv
Narator omiscient (omnisicient și omniprezent)/subiectiv, ale cărui mărci specifice
sunt verbele și pronumele la persoana I/a III-a ..............................
(se oferă exemple de verbe și pronume). Acțiunea este
Moduri de expunere realizată de către personaje .............................. (se enumeră
personajele) ale căror portret se realizează prin îmbinarea
caracterizării directe cu cea indirectă. .............................. (se
Personaje precizează câteva trăsături ale personajului principal).
De asemenea, narațiunea este modul principal de expunere,
Coordonatele spațio- aceasta îmbinându-se armonios cu descrierea și dialogul.
temporale

În concluzie, prin toate aceste caracteristici, putem afirma

că fragmentul dat din opera literară „..................” (titlul) de
CONCLUZIE:
............................. (numele autorului) aparține operei epice în
care autorul comunică indirect, gândurile acestuia fiind
transmise prin intermediul acțiunii, personajului și a
naratorului.

Page 27 of 108

Balada:
 populară/cultă
 în versuri
 prezintă fapte vitejești sau
întâmplări extraordinare ale
unui personaj excepțional
 fundal fabulos
 conflictul dintre bine și rău
 personajul principal adesea
este trădat, învins prin intrigi
 personaje în antiteză
 numeroase teme și motive:
ciobanul, complotul, nunta
 mod de expunere: narațiunea
 tipuri: fantastică, mitică,
pastorală, istorică
Nuvela:
 dimensiuni reduse
 un singur fir narativ
 personaje: roman > nuvelă > schiță
 focus: caracterizarea/construirea personajului
 prezentarea conflictului exterior/interior
 tipuri: istorică, psihologică, fantastică
 mod de expunere: narațiune, dialogul, monologul
interior
Basmul:
 popular sau cult
 tema: binele se luptă cu răul, triumful binelui
 personaje supranaturale, fantastice
 personazele pozitive în antiteză cu cele negative
 timp și spațiu mitic: ”a fost o dată ca niciodată”
 numere magice: 3, 5, 7, 9, 12 Fabula:
 obiecte magice, cu puteri supranaturale  scurtă povestire alegorică
 motive: drumul, probele, mezinul, împărat fără urmaș, nunta, etc.  în versuri sau în proză
 formule specifice: de început, mediane, de sfârșit  autorul personifică animalele,
plantele, fenomenele naturii sau
lucrurile
 satirizează anumite defecte
umane: lașitatea, îngâmfarea,
prostia, naivitate
 caracter satiric, educativ sau
moralizator
 figuri de stil: personificarea
 structura: povestirea propriu-zisă
și morala
Genul epic
 autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele, ideile în mod indirect,
prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii
 prezența naratorului în text: subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a
 are personaje, acțiune
 modul de expunere: narațiune, dialog, monolog, descriere
 spațiul și timpul acțiunii sunt definite prin indici spațio-temporali
 momentele subiectului: expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant, deznodământul
 textul poate fi structurat pe capitole/părți Romanul:
 dimensiuni mari
 acțiune complexă, întinsă în timp
 mai multe fire narative
 număr mare de personaje,
relațiile dintre ele sunt complexe
 se îmbină toate modurile de
expunere
 narator obiectiv sau subiectiv
 imagine complexă asupra
Schița: relațiilor sociale, istorice
 dimensiuni mici  tipuri: realist, modern, istoric, de
 prezintă un episod din viața personajului dragoste, monografic
 acțiune cronologică, lineară, limitată în timp și spațiu
 număr mic de personaje
 se prezintă tip uri umane
 timp limitat
 naratorul se implică în acțiune, devine personaj, își
exprimă punctul de vedere – ironie, dezaprobare
Page 28 of 108
 a) REZUMATUL

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Rezumatul = este o compunere care se bazează pe redactarea/restrângerea textului dat (epic, dramatic) la
elementele sale esențiale, fără utilizarea citatului sau a unor aprecieri care vizează
analiza/comentarea textului.

ATENȚIE:
 Se rezumă doar textele literare epice sau dramatice. NU putem rezuma un text liric

CARACTERISTICI ALE REZUMATULUI:

 conține doar informații esențiale pentru înțelegerea textului;
 este un text obiectiv;
 relatarea se face numai la persoana a III-a, nu conține opinii personale despre autor sau
conținutul textului și nici afirmații ale criticilor literari. Nu putem folosi, așadar, afirmații referitoare
la text sau la autorul textului, de tipul „Autorul, un mare scriitor ...”, „(........), mare scriitor român”,
(........), „schița scrisă de (........), în anul (........)”. Nu putem folosi nici considerații, impresii pe
marginea textului, cum ar fi, de exemplu: „textul începe cu ........”, „textul se sfârșește cu ........”,
„autorul ne prezintă ........”;
 textul obiectiv presupune eliminarea oricăror mărci afective;
 vorbirea directă se transformă în vorbirea indirectă, eliminându-se dialogul, semnele de
punctuație „afective” (exclamare, întrebare), persoana I și a II-a a pronumelor și verbelor;
 relatarea se face la modul indicativ, timpul prezent sau perfect compus. Nu este permisă
folosirea timpului imperfect sai a perfectului simplu, asociate povestirii;
 este un text succint, comparativ cu textul de la care se pornește;

OBSERVAȚIE:
 Este importantă folosirea verbelor la modurile gerunziu și supin pentru a realiza o
„economie” de spațiu în pagină. Acestea exprimă eficient ideea de
concomitență/simultaneitate (exemplu: În timp ce merge, vede ..........” poate fi restrâns la
forma „Megând, vede ..........”. În mod similar, structura „când ajunge la .........., vede” poate
fi restâns la „Ajuns .........., vede”).

Page 29 of 108
SUGESTII DE REDACTARE:
1) Pregătirea în vederea redactării presupune:
a) lectuta atentă, urmărind ideea centrală, locul și timpul acțiunii, acțiunea, personajele;
b) identificarea fragmentelor, a ideilor principale și secundare.

OBSERVAȚIE:
 Ideile sunt, în general, subliniate prin paragrafe. Dacă observi prezența unei idei în
mai multe paragrafe, poți reveni asupra planului de idei inițial.

c) redactarea planului simplu de idei.

2) Redactarea rezumatului presupune:
a) concentrarea informațiilor;
b) respectarea ordinii evenimentelor, așa cum apare și în planul de idei;
c) corectitudinea informațiilor (asocierea personajelor cu numele lor corecte și cu
acțiunile la care iau parte);
d) scrierea ideilor într-o formă obiectivă, în cuvinte proprii;
e) organizarea textului în paragrafe după criteriul structurii introducere-cuprins-
încheiere.
3) Verificarea presupune:
a) lectura rezumatului;
b) asigurarea că acesta a respectat regulile de conținut (textul are idei esențiale, clare,
exprimate obiectiv, cu propriile cuvinte; întâmplările pot fi înțelese de cineva care nu
cunoaște textul de bază), compoziție (textul este unitar, ideile se organizează în paragrafe,
paragrafele se cse constituie în introducere, cuprins și încheiere) și încadrarea în pagină;
c) corectarea evenimentelor, omisiuni, greșeli.

OBSERVAȚIE:
 Planul simplu de idei, legate între ele prin indici spațiali și temporali, este, practic,
rezumatul textului.

Page 30 of 108
 EXEMPLU
Cerinţă posibilă
Redactează, în 50-70 de cuvinte (5-7 rânduri), rezumatul textului citat mai jos:
În compunerea ta, trebuie:
-
să prezinţi succesiunea întâmplărilor, pe baza ideilor principale din text;
-
să respecţi convenţiile specifice rezumatului;
-
să ai un conţinut adecvat cerinţei;
-
să respecţi limitele de spaţiu indicate.
”Pe la sfârşitul lui septembrie, într-o zi de arşiţă tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moş
Costache se împletici din mers, pe când cotrobăia în curte printre cărămizile lui, şi căzu moale
jos. Marina îl văzu din bucătărie şi-şi închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Aşteaptă să
se ridice, dar moş Costache întârzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul căderii, se uită
prudentă la bătrân. Îl întoarse pe faţă şi, văzându-l inert şi roşu la obraz, fugi repede înspre casă,
mereu tiptil, ca şi când ar fi fost la mijloc un secret mare, şi năvăli în odaia lui Felix.
- Vino repede - zise ea în şoaptă, aproape satisfăcută de senzaţia nouă pe care o încerca
după atâta monotonie - a căzut jos bătrânul, mi se pare c-a murit.
Felix sări săgetat de ceva rece și se năpusti pe scări aşa de repede, încât Otilio, presimţind
ceva, ieşi speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoţie, deşi după paloarea feţei îşi dădu
seama că ea a înţeles.”
(Enigma Otiliei, GeorgeCălinescu)

Delimitarea
Ideile principale Model rezumat
secvențelor textului

1.”Pe la sfârșitul 1. Moș Costache Moș Costache cade inconștient

lui septembrie ... cade în cute și în curte si este văzut de Marina.
întârziat.” este vazut de La început, femeia se gândește
Marina, care nu ca Moș Costache s-a aplecat
înțelege situația. intenționat pentru a vedea ceva,
dar bătrânul întârzie să de
2”Atunci 2. Când își dă ridice. Marina se apropie de
Marina ... c-a seama că Moș Moș Costache, realizează
murit.” Costache a leși- adevărata stare de fapt și îl
nat, îl anunță pe anunță imediat pe Felix.
Felix. Tânărul iese repede din camera
lui, iar Otilia, simțind că ceva
3.”Felix sări 3. Felix este nu este în regulă, apare și ea
săgetat ... ea a emoționat și nu speriată. Felix nu poate vorbi cu
înțeles.” poate vorbi, dar ea din cauza emoțiilor, dar este
Otilia înțelege ce convins că aceasta a înțeles,
s-a întâmplat. deoarece a devenit palidă.

Page 31 of 108
 b) SPECIA SCHIȚĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Schița = este o operă epică în proză, de mică întindere, cu o acțiune simplă, în care autorul înfățișează
momente semnificative din viața unuia sau a mai multor personaje.

II: TRĂSĂTURILE:
 acțiunea este simplă, lineară, desfășurată pe un plan, în fața ochilor cititorului și scurtă;
 pentru că este o creație epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului;
 datorită dimensiunilor reduse, schița începe cu trecerea la obiect, încât expozițiunea este scută,
intriga este simplă, și evoluează rapid spre deznodământ, care este, adesea, neașteptat hazliu sau
absent, lăsată la aprecierea cititorului;
 prezintă un singur episod din viața unuia sau a mai multor personaje;
 timpul de desfășurare a acțiunii este scurt și precizat, iar spațiul este unul singur și restrâns (de
exemplu: o locuință, o cameră, un compartiment de tren, o gară, un câmp, etc);
 peronajele sunt puține, schițate, după modelul oamenilor simpli, surprinși în situații obișnuite;
Portretul personajelor este realizat succint, accentul punându-se pe portretul moral, care se
înfiripă din acțiunile și limbajul personajelor, iar portretul fizic fiind doar conturat sau neglijat;
 narațiunea este predominantă (faptele sunt relatate în ordine, în succesiune) chiar dinamică,
dând impresia de mișcare. Prezența dialogului alături de narațiune este o altă caracteristică, iar
dialogul poate deveni predominant uneori. Descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu
apar detalii;
 stilul este sobru, voit obiectiv;
 schița are rol moralizator, etic, educativ.

Page 32 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE SCHIȚĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Schița este o operă epică în proză, de mică întindere, cu
o acțiune simplă, în care autorul înfățișează momente
semnificative din viața unuia sau a mai multor personaje.
INTRODUCERE: Consider că opera „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece
respectă particularitățile sale.

În primul rând , se remarcă trăsăturile unei opere epice:

naratorul este obiectiv, relatarea făcându-se la persoana a III-a
........................ (exemple), personajele sunt puține
CUPRINS: ........................ (exemple).
Schița prezintă un scurt episod din viața unor personaje.
Prezentarea a cel puţin Acțiunea este lineară, complicându-se gradat. Astfel aflăm că:
două trăsături specifice ........................ (rezumat scurt al fragmentul dat).
schiţei în text Un alt argument îl reprezintă timpul și spațiul care sunt
-
operă epică: narator, limitate. Timpul este ........................ (exemple), spațiul
acţiune, personaje ........................ (exemple).
-
spaţiul şi timpul Personajul principal/Personajele sunt caracterizate sumar
restrînse insistându-se asupra trăsăturilor negative, ironizându-le cu
scopul corectării acestora. Din caracterizarea directă aflăm că:
-
număr redus de ........................ (exemple). Caracterizarea indirectă, desprinsă
personaje din dialogul și comportamentul personajului reliefează
-
protagonistul - tip trăsăturile morale ale acestuia ........................ (exemple). Morala
uman acestei schițe o reprezintă faptul că .........................
Ilustrarea acestor trăsături Modul de expunere sunt: narațiunea care prezintă în ritm
alert întâmplările ........................ (exemple), dialogul care dă o
notă de dinamism acțiunii ........................ (exemple) și
descrierea care caracterizează personajele ........................
(exemple).

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem

afirma că opera literară „..................” (titlul) de .............................
CONCLUZIE:
(numele autorului) se încadrează în specia schiță.

Page 33 of 108
 c) SPECIA NUVELĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Nuvela = este o operă epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic
și personaje complexe, prezentate în mediul lor social.

II: TRĂSĂTURILE:
 acțiunea nuvelei are un singur fir narativ, secvențele narative se leagă, de regulă prin
înlănțuire, dar se poate lega și prin inserție sau alternanță;
 pentru că este o operă epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului. Cu o
expozițiune scurtă, o intrigă rezultată dintr-o conjunctură tensionată, care permite o desfășurare
alertă a acțiunii, ce atrage un punct culminant căruia îi urmează un deznodământ previzibil sau
imprevizibil;
 ordinea temporală nu mai este, ca în cazul schiței, cronologică, putând să apară fapte
situate în trecut sau viitor, în raport comentul narării. Durata acțiunii este mai întinsă,
acoperind uneori ani întregi, comprimați prin prezentarea succintă a întâmplărilor de către
autor;
 nuvela are un conflic puternic interior și exterior;
 în nuvelă, modul de expunere dominant este narațiunea. Descrierile sunt bogate în
amănunte și sunt importante pentru caracterizarea personajelor, creând o anumită semnificație.
Prin dialog și monolog, personajele se prezintă direct;
 personajele sunt numeroase și complexe. Se pune accentul pe caracterizarea personajelor,
decât pe acțiune. În realizarea portretelor personajelor se utilizează caracterizarea directă
(sunt prezentate de narator) și indirecte (care reies din: vorbe rostite, fapte gânduri, atitudinea
celorlalte personaje, descrierea lumii în care trăiesc și prezentarea aspectului exterior);
 ca în orice operă epică, există un narator. Se povestește la persoana a III-a, dar și la
persoana I;
 fiind o operă literară, sunt utilizate figuri de stil și procedee artistice;
 stilul nuvelei se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace artistice:
cuvinte și expresii populare, regionalisme, propoziții interogative și exclamative și dialog.

Page 34 of 108
Page 35 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NUVELĂ AL UNUI TEXT DAT
STRUCTURĂ
INTRODUCERE:
CUPRINS:
Prezentarea a cel puţin
două trăsături specifice
nuvelei
-
operă epică; acţiune de
dimensiuni medii, un
singur fir narativ,
narator şi personaje
-
prezentarea în evoluţie
a protagonistului
-
coordonate spaţio-
temporale sugestive
Ilustrarea acestor trăsături
CONCLUZIE:
Plan orientativ
PLAN DE ARGUMENTARE
Nuvela este o operă epică în proză, de dimensiuni
medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic și
personaje complexe, prezentate în mediul lor social.
Consider că opera „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece
respectă particularitățile sale.
În primul rând, textul are toate trăsaturile unei opere epice:
acțiunea ........................ (prezintă acțiunea), narator
omniscient, care relatează la persoana a III-a și personajele
........................ (personajele individuale și/sau colective) sunt
antrenate în derularea unor evenimente, într-un spațiu limitat
........................ (spațiul desfășurării acțiunii) și într-o perioadă
de timp relativ scurtă ........................ (perioada de timp în care
se desfășîară acțiunea).
În plus accentul cade asupra complexității personajului
principal ........................ (personajul principal). El este
caracterizat în mod direct și indirect. Caracterizarea directă e
făcută de către narator care prezintă statutul social al
personajului ........................ (cine este). De asemenea, naratorul
realizează și portretul fizic și portretul moral al protagonistului
........................ (exemple). El este caracterizat și în mod indirect
prin limbaj, comportament, atitudini, fapte, relațiile cu celelalte
personaje ........................ (exemple).
În al doilea rând, modul de expunere dominat este
narațiunea. Aceasta concentrează subiectul într-un singur fir
epic, iar textul poate fi ușor rezumat ........................ (se face un
rezumat scurt de 3-4 rânduri). Se poate observa că narațiunea
se împletește cu dialogul și cu descrierea. Se poate observa că
firul epic evidențiează conflictul exterior dintre personaje
........................ (exemple), dar și cel interior constituit din
patimile, frământările, ezitările personajului principal
........................ (exemple).
În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem
afirma că opera literară „..................” (titlul) de ...........................
(numele autorului) se încadrează în specia nuvelă.
Page 36 of 108
 d) SPECIA FABULĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Fabula = este o specie a genului epic în versuri sau în proză, cu caracter alegoric, în care autorul transmite
o morală prin intermediul unor personaje, plante sau lucruri personificate.

II: TRĂSĂTURILE:
 o structură specifică, axată pe povestirea/pe relatarea unor întâmplări (cu
tâlc/pilduitoare), care pune în evidență o morală reprezentând scopul relatării (explicită,
respectiv formulată în finalul textului, sau implicită, desprinsă din semnificația textului);
 prezența elementelor constitutive ale operei epice, având drept caracteristici:
a. naratorul (aparent obiectiv, în realitate fiind exponent al unor valori care exprimă binele,
frumosul și adevărul);
b. acțiunea concentrată (uneori redusă la un singur moment al subiectului, cu
deznodământ imediat);
c. conflict puternic, chiar violent (pornind de la mentalități/perspective/opini/ divergențe);
d. persoaje alegorice întruchipând tipuri și comportamente umane aflate în opoziție;
e. narațiunea (deseori împletite cu dialogul și cu scurte secvențe descriptive și/sau
evocative);
f. mesaj concentrat în morală (deseori sub forma unei sentințe), care promovează valorile
etice.
 subiectul fabulei este, de cele mai multe ori, un prilej de amuzament, dar în spatele râsului
provocat de ineditul întâmplărilor și al situațiilor se ascund probleme grave, serioase, ale omului
și ale societății în care trăiește.

AMINTEȘTE-ȚI!
Morala unei fabule poate fi:
a) explicită - este formulată de autor, fiind plasată la începutul sau la finalul textului;
b) implicită - nu apare în text, cititorul fiind implicat în descoperirea acesteia.

Page 37 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE FABULĂ AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Fabula este specia literară a genului epic în versuri sau
în proză care conține o mică povestire alegorică în care
sunt satirizate defecte omenești cu sopul de a le îndrepta.
INTRODUCERE: În opinia mea, opera „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece
observăm trăsăturile specifice acestei specii literare.

Un prim argument îl constituie cele două părți ale oricărei

fabule: întâmplarea propriu-zisă și morala sau învățătura
desprinsă din faptele relatate. Modul de expunere dominant este
CUPRINS: narațiunea care se împletește cu dialogul. Firul epic este
următorul: ........................ (se face rezumatul în 3-4 rânduri).
Morala este surprinsă în ultimele rânduri și scoate în evidență
Prezentarea a cel puţin defectele omenești care trebuie îndreptate. Defectul omenesc
două trăsături specifice despre care vorbește textul este ........................, iar oamenii ar
fabulei trebui să (citește cu mare atenție textul, morala poate fi
-
operă epică cu structură implicită sau explicită!!!).
specifică Al doilea argument îl constituie prezența personajelor
-
personaje animaliere fabulei care sunt ........................ (animale/plante/obiecte)
înzestrate cu însușiri umane. Figura de stil dominantă este
-
caracterul de
personificarea, care se poate împleti și cu antiteza, ce scoate în
generalitate a faptelor
evidență mentalitățile diferite ale personajelor. Câteva exemple
-
alegoria de personificări sunt: ........................ (exemple din textul
-
atitudinea critică a suport cu ghilimele). Personajele sunt caracterizate mai ales în
autorului mod indirect prin limbaj, comportament, atitudini, relațiile cu
celelalte personaje ........................ (de ilustrat câteva trăsături
Ilustrarea acestor trăsături cu exemple din textul suport).

În concluzie, având în vedere că textul conține o scurtă

povestire alegorică în care sunt caracterizate defectele
CONCLUZIE:
omeneșticu scopul de a le îndrepta, am demostrat că textul
aparține genului epic, specia literară fabula.

Page 38 of 108
 e) SPECIA ROMAN

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Romanul = este o operă epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune complexă, desfășurată pe mai mul-
te planuri narative, la care participă numeroase personaje, ce oferă o imagine amplă asupra
vieţii.

II: TRĂSĂTURILE:
 este o operă epică, prezentând trăsăturile acesteia: autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi
sentimentele prin intermediul acţiunii şi al personajelor, „vocea" care relatează întâmplările este
naratorul, sunt prezenţi indicii spaţio-temporali, modul de expunere predominant este
naraţiunea ce alternează cu descrierea şi dialogul;
 coordonatele spatio - temporale sunt ample;
 complexitatea acţiunii şi a personajelor;
 prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare.

TIPOLOGIA ROMANULUI ESTE COMPLEXĂ:

Din punctul de vedere al perspectivei narative:
Roman subiectiv - relatarea se face la persoana I;
Roman obiectiv - la persoana a lll-a.
În funcţie de tema prezentată: istoric, de dragoste, mitic, poliţist, monografic, de aventuri,
bildungsroman etc;
Raportat la un curent literar: realist, tradiţional, modern etc.

Page 39 of 108
 Planul argumentării pentru conceptul operaţional roman

I. Introducere
Contextul operei - apariţia şi încadrarea acesteia în creaţia scriitorului
Enunţarea trăsăturilor romanului - definiţie şi trăsături
II. Cuprinsul
Tema operei
Semnificaţia titlului
Operă epică
Prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare
Coordonatele spatio - temporale
Moduri de expunere
Prezentarea sumară a trăsăturilor personajului principal
III. Încheiere
Formularea concluziilor

Page 40 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE ROMAN AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Romanul este o specie a geului epic în proză , de mare
întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe
planuri nartive , la care participă numeroase personaje , ce
INTRODUCERE: oferă o imagine amplă asupra vieţii. Consider că opera
„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
se încadrează în această specie, deoarece respectă
particularitățile sale.

CUPRINS: În primul rând , autorul își exprimă ideile și sentimentele în

mod direct, prin intermediul personajelor. Tema o reprezinta
Tema ........................ (care este tema centrală a fragmentului). Titlul
romanului este simbolic ........................ (ex.: baltagul, care are o
Titlul semnificație dublă). Acțiunea este amplă, ........................ (care
este spațiul desfășurării acțiunii), și într-un interval de timp
Acțiune amplă extins: ........................ (care este perioada de timp în care se
desfășoară acțiunea).
Momentele subiectului
În plus, este vorba despre o desfășurare epică amplă, în care
........................ (rezumatul fragmentului dat).
Coordonatele spațio-
temporale În al doilea rând, textul/fragmentul surprinde mai multe
conflicte, între protagonist ........................ (cu cine intră acesta în
Moduri de expunere conflic), ce se încheie în momentul în care ........................ (care
este punctul culminant al sesfășurării acțiunii).
Narator omniscient

Personaje numeroase

În concluzie, ținând cont de argumentele menționate, putem

afirma că opera literară „..................” (titlul) de ...........................
CONCLUZIE:
(numele autorului) prezintă toate trăsăturile definitorii ale unui
roman – specie amplă, cu acțiune complexă, la care participă
numeroase personaje angrenate în diverse conflicte.

Page 41 of 108
 SCHIȚA NUVELA ROM

este opera epică în proză, de mici este o operă epică în proză, de este o operă ep
dimensiuni, cu puține personaje, dimensiuni medii, cu un singur fir mari dimensiun
DEFINIȚIE: care prezintă un moment narativ, cu un conflict puternic și complexă și un
semnificativ din viața lor. personaje complexe, prezentate în personaje, care
mediul lor social. amplă și profun

 Dimensiuni reduse, timpul și spațiul  Dimensiuni medii, timpul și spațiul  Dimensiuni m

fiind limitat; fiind mobile; fiind foarte m

 Un singur fir narativ, acțiune simplă;  Un singur fir narativ;  Mai multe pl
(unele arată a
sunt retrospe

 Conflict fără urmări grave;  Conflict foarte puternic, cel exterior  Mai multe co
îl generează pe cel interior; foarte putern

TRĂSĂTURI:  Puține personaje, ele fiind tipuri  Puține personaje, de mai mare  Multe person
umane; importanță fiind cel principal. El este secundare, ep
complet caracterizat (prin toate colective);
modalitățile de caracterizare), fiind
mereu în atentia naratorului;

 Prezintă un moment semnificativ din
viața personajului.
 Personajele sunt prezente în mediul  Oferă o imag
lor social (adică și prezentatrea a vieții.
mediului în care trăiesc este un
mijloc de caracterizare indirectă a
lor).

Page 42 of 108
 f) SPECIA BASM

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Basmul = este o specie a genului epic, populară sau cultă, cu acțiune fantastică, în care personajele reprezen-
tând binele, luptă împotriva celor ce reprezintă răul, și le înving.

II: TRĂSĂTURILE:
 predomină fabulosul:
a. personaje fantastice (balauri, zâne, vrăjitori, etc.);
b. eroul are puteri supranaturale;
c. acțiunea se petrece pe tărâmul nostru, dar și pe altul;
d. eroul are ajutoare:
i. animale/păsări/gâze cu puteri miraculoase;
ii. obiecte magice.
 timpul și locul acțiunii sunt vagi (”odată, într-o împărăție, etc”);
 formule specifice: inițiale, mediane, finale;
 cifre magice: 3, 7, 9, 12;
 personaje specifice: împărați, zmei, fete de împărat, zâne, voinici ...;
 acțiunea se desfășoară după o schemă narativă:
a. împăratul suferă o daună și promite o răsplată;
b. mulți își încearcă zadarnic puterile;
c. apare voinicul și pleacă la drum;
d. încercările (inițierea) și ajutoarele;
e. victoria și răsplata.
 final fericit;
 basmele au scop educativ al valorilor morale.

Page 43 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BASM AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Basmul este specia literară epică în proză, de
dimensiuni relativ întinse, în care se confruntă personaje
cu însușiri supranaturale, situându-se de partea binelui și
INTRODUCERE: a răului, cu mențiunea că, în final, binele învinge
întotdeauna răul. În opinia mea, opera „..................” (titlul) de
............................. (numele autorului) se încadrează în această
specie, deoarece observăm trăsăturile specifice acestei specii
literare.

Un prim argument îl constituie lupta dintre forțele binelui și

CUPRINS:
Prezentarea a cel puţin
două trăsături specifice
basmului în text
-
repere spațio-temporale
nedeterminate
-
caracterul fantastic
-
cifre simbolice
-
protagonistul –
simbolizează binele
Ilustrarea acestor trăsături
ale răului, întâmplările fantastice prin care trec eroii:
........................ (scurtă povestire/rezumat al fragmentului).
De aemenea, prezența formulelor specifice de inceput
........................ (exemplu), care sugerează un timp imaginar, și
cea finală ........................ (exemplu), ce scoate cititorul din
limea basmelor, prezența cifrei magice ........................
(exemplu), personajele-ajutoare și obiectele miraculoase
........................ (exemplu) vin să sublinieze trăsături de bază ale
basmului.
Un al treilea argument îl reprezintă protagonistul basmului
........................ (exemplu) care trebuie să parcurgă un drum de
maturizare pentru ca în final binele să triumfe. El este supus
unor probe care vin să-i demonstreze caracterul excepțional
........................ (exemple prin ce trece eroul). Basmul are
caracter moralizator, de aceea principală lecție învățată din
exemplul protagonistului este că ........................ (exemplu).

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem

afirma că opera literară „..................” (titlul) de ...........................
CONCLUZIE:
(numele autorului) se încadrează în specia basm.

Page 44 of 108
 g) SPECIA BALADA

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Balada = este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, prin care se prezintă fapte și întâmplări
excepționale ale unor eroi cu statut legendar sau fabulos, aflați în plină acțiune, învingând sau
căzând.

Prezintă caracterele generale ale creației folclorice: oral, anonim, colectiv, sincretic și
tradițional (povestitorul anonim folosește teme, motive, idei și procedee constructive consacrate de
tradiție și acceptate de colectivitatea în care trăiește).
Clasificare: În funcție de subiectul tratat, baladele pot fi: haiducești, păstorești, voinicești, istorice.
Fiind specie a genului epic, prezintă trăsăturile specifice ale acestuia, prin prezența
naratorului, acțiunii, personajelor, modul predominant de expunere fiind narațiunea.

II: TRĂSĂTURILE:
 Acțiunea: - este lineară, prezentând întâmplări puține și dramatice:
-
conflictul este unic și puternic;
-
conflictul este tensionat, dramatic, ilustrând o ciocnire autentică de pasiuni și de
interese dintre eroii care se află într-un moment-limită al existenței lor;
-
gradarea povestirii potrivit momentelor subiectului;
-
este nelipsit elementul fabulos;
-
în expoziție apare prezentarea, în date generale, fără individualizări, a spațiului și a
timpului acțiunii, precum și prezentarea, pe baza principiului corespondenței dintre
fizic și psihic, a eroilor implicați în conflict;
-
deznodământul are caracter moralizator;
-
trecerea de la o întâmplare la alta se face prin intermediul unor formule
caracteristice („Foaie verde..../foicică de.....”);
-
clișee constructive, șabloane, repetiții complexe.
 Personajele: - se clasifică în pozitive și negative;
-
între personajul pozitiv și natură se stabilește o legătură strânsă, fiind prezentă
comuniunea om-natură (natura este personificată, reprezentând și un spațiu
ocrotitor);
-
personajul principal are puteri hiperbolizate și un sfârșit tragic;
-
personajul principal este construit în antiteză cu cel negativ;

Page 45 of 108
 -
personajul principal are puteri supranaturale, apropiindu-se astfel de personajul
din basm;
-
sunt prezente elemente de portret fizic și moral.
 Naratorul: - prezentă narațiunea obiectivă, realizată la persoana a III;
-
implicarea afectivă a naratorului se observă prin utilizarea Dativului etic ( „Pintea
meu ce mai făcea”).
 Moduri de expunere: predominant- narațiune, îmbinată cu dialog și descriere.

Elemente de versificație: - sunt specifice creației populare: măsură de 7-8 silabe, rimă împerecheată/
monorimă, ritm trohaic.

Page 46 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BALADĂ AL UNUI TEXT DAT
STRUCTURĂ
INTRODUCERE:
CUPRINS:
Autor anonim, colectiv
Caracterul tradițional și
sincretic
Tema
Moduri de expunere
Subiectul textului
Motive folclorice
Elemente de prozodie: măsura
de 5-6 silabe, rima
împerecheată, ritmul trohaic
Termeni populari, diminutive
CONCLUZIE:
Plan orientativ
PLAN DE ARGUMENTARE
Balada este o specie a genului epic în versuri, de dimensiuni
medii, specifică folclorului românesc, în care sunt relatate faptele
neobișnuite ale unor eroi populari bine conturați, care se
confruntă cu forțe adverse și au valori simbolice.
Părerea mea este că opera literară „..................” (titlul) are trăsăturile
baladei populare, având caracter oral, anonim, colectiv și sincretic. De
asemenea, întâmplările ieșite din comun, personajele antagonice,
împletirea elementelor reale cu cele fictive sau îmbinarea armonioasă a
epicului, liricului sau dramaticului sunt alte particularități bălădești.
În primul rând, este o opera literara epică, deoarece pot fi
identificate instanțele narative. Astfel, naratorul este omniscient, iar
personajele sunt ........................ (exemplu). Există, de asemenea, un fir
epic prin care se povestesc întâmplări neobișnuite ........................
(rezumat). Povestea nefirească surprinsă în versuri este construită cu
ajutorul antitezei (se justifică opoziția dintre personaje, valori, idei,
sentimente etc.): ........................ (exemplu + citat).
În al doilea rând, opera are caracter oral, deoarece a fost transmisă
prin viu grai din generație în generație, caracter anonim, autorul nefiind
cunoscut, caracter sincretic, generat de aspectul muzical al versurilor și
caracter popular, evidențiat de particularitățile limbajului oral:
........................ (exemplu). În baladă se regăsesc motive populare precum
........................ (ex.: comuniunea omului cu natura, complotul,
animalul credincios, măicuța etc.).
O altă particularitate este îmbinarea genurilor literare. În fragmentul
citat din balada ”..................” (titlul), aspect liric au descrierile
........................ (exemplu + citat), caracterul epic este conturat prin
acțiunea neobișnuită la care participă puține personaje. Aspectele
dramatice se desprind din conflictele eroilor sau din utilizarea dialogului
ca mod de expunere ce exteriorizează emoțiile puternice ale
protagonistului.
În plus, textul este structurat în versuri, cu rima ........................ (de
regulă împerecheată), măsura de ........................ (nr. silabelor) și
ritmul trohaic specific literaturii populare.
În concluzie, având în vedere relatarea unor întâmplări neobișnuite,
îmbinarea elementelor epice, lirice și dramatice, limbajul popular,
caracterul anonim, sincretic și oral, antagonismul personajelor, opera
literară „..................” (titlul) este o baladă populara de timp
........................... (eroic, păstoresc), ce transmite valorile etice specifice
literaturii populare românești.
Page 47 of 108
 PARALELA BASM – BALADĂ

BASM BALADĂ

creații epice, populare (anonime, orale, colective)

-
în proză -
în versuri
-
sincretică (se caută)

înfruntarea bine-rău, personaje antitetice

-
acțiune fantastică, imaginară -
acțiune inspirată de fapte eroice și reale,
petrecute demult
-
apar mai puține elemente fabuloase decât în
basm

comuniounea om-natură
-
final fericit -
final ca în realitate, nu întotdeauna fericit

Din prezentarea eroului reiese dragostea țăranului pentru dreptate, adevăr, cinste, curaj

Page 48 of 108
 3. GENUL DRAMATIC

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Genul dramatic = cuprinde totalitatea operelor literare în care prezenţa autorului se estompează, dialogul
dintre personaje fiind principala modalitate artistică, iar textul este gândit pentru a fi
reprezentat pe scenă.

II. TRĂSĂTURILE:
 acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă;
 autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul didascaliilor;
 principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul dramatic;
 textul este împărțit în aceste și scene;
 narațiunea și descrierea apar în didascalii;
 se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;
 personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se asupra protagoniștilor;
 finalul este plin de efect menit să surprindă sau să impresioneze.

III. Elemente de compoziţie a textului dramatic:

Act – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene.
Scenă –subdiviziune a unui act, delimitată, în general, prin intrarea sau ieşirea unui personaj, prin
modificarea locului şi timpului acţiunii;
– caracteristica scenei este că surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat.
Indicaţii scenice/didascalii –precizări făcute de autor şi care se află între paranteze;
– se referă la spaţiu, timp, gestică, vorbirea unui personaj, decor sau jocul
actorilor;
– sunt folosite pentru transpunerea textului în spectacol;
– pot fi şi o modalitate de caracterizare a personajului atunci când textul
este citit, nu este vizionat ca spectacol.
Replică – enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog; textul dramatic este
construit sub formă de replici (excepţie face monologul).

IV. Elemente de structură ale textului dramatic:

Subiectul dramatic – este alcătuit în conformitate cu momentele subiectului (etapele desfăşurării
acţiunii) şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic.

Page 49 of 108
Conflictul dramatic – este elementul central în jurul căruia se dezvoltă acţiunea, bazată pe împrejurări,
pasiuni, caractere care se confruntă, complicaţiile apărute pe parcursul desfăşurării
subiectului + poate fi interior sau exterior;
– este similar cu intriga din textul epic.

Page 50 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DRAMATIC AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelorliterare în
care prezenţa autorului se estompează, dialogul dintre
personaje fiind principala modalitate artistică, iar textul
INTRODUCERE: este gândit pentru a fi reprezentat pe scenă.
Consider că opera „..................” (titlul), scrisa de
............................. (numele autorului) aparține genului dramatic,
deoarece reunește particularitățile de formă și de conținut specifice
acestui tip de text.

CUPRINS: În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit
din acte și scene, fragmentul selectat fiind selectat din actul .... și
scena .....Totodată, fragmentul-suport reprezintă o scenă alcătuită
Reprezentare scenică dintr-o succesiune de replici, modul de expunere predominant fiind
dialogul dramatic. De asemenea, este prezentă convenția specific
acestui gen literar, în fața fiecărei replici fiind așezat numele
Structura în acte și scene personajului care o rostește: ............................. (exemple).
În plus, dramaturgul îşi face simţită prezenţa prin indicaţiile
scenice (didascaliile) care apar la începutul fiecărui act, incluzând
Tema detalii privind statutul personajelor ............................. (se precizează
detalii despre personaje dacă acestea există), indicaţiile de rostire
a replicilor, sugestii de interpretare: ............................. și detalii despre
Subiectul operei decor ............................. (se menționează citatul prin care se oferă
indicațiile de decor, dacă acestea apar).
În al doilea rând, conflictul dramatic reprezintă elementul central
Conflictul dramatic
în jurul căruia se dezvoltă acţiunea limitată în timp și spațiu
............................. (exemple + se prezintă conflictul fragmentului).
Indicațiile scenice Mai mult decât atât, se observă interesul pentru construcția
personajelor, dialogul și monologul dramatic conturând principalul
mijloc de caracterizare a acestora, prin limbaj. ............................. (se
prezintă trăsăturile personajelor).

În concluzie, acest text aparţine genului dramatic, deoarece

prezintă caracteristicile specifice: organizarea în acte şi scene, apariţia
CONCLUZIE: personajelor, dialogul, ca mod de expunere, şi indicaţiile scenice.

Page 51 of 108
 Genul dramatic
 acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă
 autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul
didascaliilor;
 principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul
dramatic;
 textul este împărțit în aceste și scene;
 narațiunea și descrierea apar în didascalii;
 se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;
 personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se
asupra protagoniștilor;
 finalul este plin de efect menit să surprindă sau să Comedia:
impresioneze.  destinată să provoace râsul;
 personajele reprezintă categorii sociale diverse;
 subiectele sunt general umane;
 conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă;
 deznodământul este vesel;
 conflictele sunt dramatice.

Page 52 of 108
 SPECIA COMEDIE

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Comedia = este specia genului dramatic ce stârnește râsul prin practicarea unor defecte umane sau aspecte
sociale, având un sfârșit fericit.

II: TRĂSĂTURILE:
 destinată să provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse;
 subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere (parvenitul obraznic, sclavul şiret,
aristocratul mândru);
 conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă (doar aparent, valorile sunt false);
 deznodământul este vesel, stilul –parodic;
 conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul
preocupărilor personajelor;
 principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetică ce include situații și personaje
ridicole, vicii și moravuri, fiind sancționate prin râs și urmărindu-se, astfel, îndreptarea acestora.
Comicul ilustrează contrastul dintre esența și aparența, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și
realitate, dintre efort și rezultatele lui etc.;
 principalele modalități artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira și sarcasmul, folosite
pentru a crea ridicolul sau grotescul, atât în ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în
societate, cât și a caracterelor umane cu defecte morale. Comedia utilizează variate procedee de
obținere a comicului: comicul de situație, reprezentat de obicei de întorsăturile neașteptate sau
de repetare. Comicul de caracter este reprezentat de prezența unor tipuri umane axate dominant
pe o trăsătură. Alte tipuri de comic sunt: comicul de moravuri care vizează viața de familie și
viața politică și comicul de intenție;
 conflictul comediei este și el lipsit de substanță, de asemenea izvor de comic prin miză destul de
măruntă;
 toate aceste forțe care ascund cuvintele sforăitoare și demagogice doar interesul personal se
impacă în ultima scena, specificul comediei fiind tocmai finalul fericit, ceea ce dovedește din
plin lipsa de substanță a conflictului;
 prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în același timp atrage atenția
cititorilor/spectatorilor, în mod critic asupra „comediei umane”.

Page 53 of 108
 NOTA BENE!
Pentru a argumenta apartenența unui text la specia comedie, ai în vedere ilustrarea detaliată a
tipurulor de comic.

În funcţie de aspectele prezentate, există mai multe tipuri de comedii:

• de situaţie - acţiunea cuprinde răsturnări de situaţii, confuzii, încurcături etc.
• de caracter - prezintă personaje care stârnesc râsul prin contrastul dintre ceea ce vor să
pară şi ceea ce sunt în realitate, dintre aparenţă şi esenţă;
• de moravuri - prezintă defecte umane la nivel social sau individual.
Comicul este o categorie estetică ce rezultă din anumite situaţii, caracterul personajelor, felul
acestora de a vorbi, diferenţa dintre aparenţă şi esenţă etc. în funcţie de elementul declanşator, există mai
multe tipuri de comic:

Comicul de situație Rezultă din anumite situaţii, confuzii, qui-pro-quo-ul etc.

Comicul de intenție Exprimă intenţia critică şi moralizatoare a autorului

Comicul de caracter Tezultă din felul de a vorbi al personajelor, reprezentând şi o

modalitate indirectă de caraterizare a acestora. Este declanşat de
greşelile de logică şi de vocabular, lipsa coerenţei discursului,
deformarea unor neologisme etc.

Comicul de nume Rezultă din numele personajelor alese de autor, cu scopul de a

sugera o trăsătură

Comicul de limbaj Vizează caracterul personajelor, acestea putând fi încadrate în

mai multe tipologii: tipul junelui prim, tipul slugarnicului şi al
linguşitorului, tipul parvenitului şi al demagogului etc.

Page 54 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE COMEDIE AL UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, opera „..................” (titlul) de
............................. (numele autorului), este o comedie, specific
a genului dramatic în versuri sau în proză, în care sunt
INTRODUCERE: înfățișate personaje, caractere, moravuri sociale etc. într-un
mod care stârnește râsul, având final fericit și un sens
moralizator.

În primul rând, ca în orice operă dramatică, modul de

expunere specific este dialogul. În deschidere apare o listă a
CUPRINS:
numelor personajelor .................. (două exemple). Textul este
structurat în .... acte, care conțin .................. (câte scene
Reprezentarea scenică conține fiecare act) scene, înaintea fiecărei replici este indicat
numele personajului care o rostește .................. (citat în care se
Scructura în acte și scene transmite o astfel de replică) și se remarcă prezența
Tema didascaliilor, ca modalitate de intervenție direct a autorului
.................. (două exemple).
În plus, apar personje .................. (care sunt personajele) și
Subiectul operei
un conflict dinamic .................. (ce forțe sunt antrenate în
conflict și cum evoluează, pe scurt, acesta). Evenimentele
sunt plasate într-un cadru spațio-temporal, marcat prin indici
specifici: .................. (exemple de indici de timp și de spațiu).
Conflictul dramatic
În al doilea rând, prin conținut și prin modul de rezolvare a
Indicațiile scenice conflictului, textul se subsumează categoriei estetice a
comicului. Sunt prezente mai multe modalități de realizare:
.................. (prezentarea tipurilor de comic care apar în
text): comical de situație .................. (exemple), comicul de
moravuri .................. (exemple), comical de caracter ..................
(exemple), comical de nume .................. (exemple) și cel de
limbaj, realizat prin: .................. (mijloace de realizare).

CONCLUZIE: În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică

încadrarea textului-suport în specia comedie.

Page 55 of 108
 DESPRE PRINCIPALELE MODURI DE EXPUNERE

Modul de expunere este felul, maniera în care autorul sau personajul prezintă realitatea.
Realitatea poate fi prezentată sub diverse forme:
I. DESCRIEREA
 înfățisează trăsaturile caracteristice ale unui colţ din natură sau al unui anumit lucru;
 se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii;
 foloseşte un limbaj figurat;
 exprimă sentimentele celui care descrie;
 trezeşte sentimente, impresii, atitudini cititorului.
II. NARAȚIUNEA
 o succesiune de întâmplări, petrecute într-o anumită ordine;
 accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii întâmplărilor;
 presupune: narator, acţiune, personaje;
 predomină verbele.
III. DIALOGUL
 se reproduce discuţia dintre două sau mai multe personaje;
 este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici;
 însoţit de gesturi şi mimică;
 se folosesc verbe declarative precum: a spune, a zice, a întreba, a ruga, a răspunde etc.;
 contribuie la caracterizarea personajelor.
IV. MONOLOGUL
 vorbire neîntreruptă a unui personaj; vorbire cu sine însuşi;
 exprimarea cu glas tare, de către personaj, a propriilor gânduri.

Page 56 of 108
 a) DESCRIEREA LITERARĂ

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Descrierea literară = este opera literară, în versuri sau în proză, în care se prezintă sugestiv un colţ din
natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil şi a imaginilor
artistice.

II: TRĂSĂTURILE:
i.
exprimă o viziune subiectivă asupra aspectelor descrise;
ii.
scopul său este de a impresiona, a sensibiliza cititorul;
iii.
punctuaţia poate dobândi valenţe expresive, în acord cu trăirile autorului;
iv.
în funcţie de forma textului, poate fi în versuri sau în proză;
v.
ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este:
a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură);
b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale).
vi.
la nivel stilistic predomină enumeraţia şi epitetul;
vii.
cromatica este sugestivă, iar culoarea poate conferi tabloului descris o notă de melancolie,
luminozitate, mister etc.
viii.
fiind vorba de o prezentare detaliată a unor trăsături, într-un astfel de text predomină
substantivele, adjectivele şi unele adverbe.

Într-o operă literară bazată pe descrierea artistică, emițătorul, respectiv cel care povestește și
„vorbește” (reprezentat de narator sau de personaje – în opera epică - , eul liric – în opera lirică – sau de
autor și de personaje – în opera dramatică), se situează, de obicei în diferite ipostaze:
 contemplativul care privește și meditează la ceea ce vede, simte și îl impresionează;
 observatorul, neutru sau implicat, aflat în interiorul sau în exteriorul cadrului, al peisajului, al
fenomenului descris;
 martorul ocular al unui eveniment, fapt fenomen etc..
În textul nonliterar bazat pe descriere, ipostaza autorului sau a unei persoane este, mai ales, cea de
observator, neutru sau implicat, de martor ocular, de purtător al unei calități/al unui statut:
publicist, persoană oficială, călător, turist etc.; uneori din fragmentul dat spre analiză, pur și simplu nu se
poate identifica ipostaza celui care recurge la descriere, decât în date generale.
Când descrierea este integrată într-o operă epică (pentru că nu există narațiune fără descriere,
cum nu există descriere fără narațiune), descrierea are și alte roluri decât pe cel de a arăta cum este
cineva sau ceva, respectiv un rol informativ și/sau unul explicativ: de a încetini ritmul acțiunii, de a
amâna desfășurarea unor evenimente, de a crea suspansul etc..

Page 57 of 108
 Într-o operă lirică, descrierea artistică, pe lângă rolurile amintite, îl mai are și pe acela de a
sugera, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice (care devin dominante),
trăsături/caracteristici, detalii, viziuni și percepții subiective etc.; așadar, un marcat rol persuasiv (de
convingere) și estetic ( de a impresionsa și a trezi în cititor emoția artistică).

Când se citește/se analizează oricare tip de descriere, este indicat să se urmărească:

 cine face descrierea;
 din ce perspectivă (cum privește/consideră cele descrise) și ce percepe;
 care sunt aspectele descrise și contextul lor spațio-temporal;
 cum se oglindesc în text cele percepute;
 ce sugerează imaginile artistice (în cadrul textului literar descriptiv);
 ce este particular/specific în descrierea respectivă etc..

Page 58 of 108
 MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului), ilustrează particularitățile unui text
descrisptiv.
INTRODUCERE:

În primul rând, se evidențiază prezența descrierii ca mod de

exprimare specific. Textul are ca obiect .............................,
surprins în/la ............................. (cadrul, momentul). Prin
CUPRINS: urmare, prin urmare descrierea este una de tip .............................
(tablou, portret).
Trăsăturile ............................. (personajului, obiectului,
peisajului etc.) sunt ..............................
În al doilea rând, observăm ca predomină substantivele și
adjectivele ............................. (exemple), cele din urmă sugerând
calități ............................. (exemple).
Nu în ultimul rând, cu ajutorul figurilor de stil
............................. (exemple de figure de stil) se creează
imagini artistice vizuale, auditive etc..

În concluzie, toate aceste argumente susțin încadrarea

textului „..................” (titlul) de ............................. (numele
CONCLUZIE:
autorului) în categoria textelor descriptive.

Page 59 of 108
 1. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN PROZA

Planul argumentării pentru descrierea tablou în proză

I. Introducere
 Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
II. Cuprins
 Apectele descrise
 Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris
 Planurile tabloului
 Perspectiva privitorului
 Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
 Grupul nominal predomină
III. Încheiere
 Concluzii

Descrierea de tip tablou înfățișează caracteristicile unui anumit spațiu, cadru.

Page 60 of 108
MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN PROZĂ
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, fragmentul citat din opera literară
„..................” (titlul) de ............................. (numele
autorului), este o descriere artistic de tip tablou. Descrierea
INTRODUCERE: literară în care se prezintă sugestiv un colț din natură
prin intermediul figurilor de stil și al imaginior artistice.

În primul rând, naratorul contemplator își exprimă

sentimentele variate generate de tabloul înfățișat. La început,
CUPRINS:
autorul, își manifestă curiozitatea, .............................
(exemplu), iar pe parcurs este cuprins de pietate, și, nu în
Prezentarea a cel puţin două ultimul rând, de încântare și admirație mută în fața unicității
trăsături specifice descrierii locului. Modul de expunere predominant este descrierea
literare literară, cu rol în surprinderea gradată a cadrului
-
tablou de natură ............................. (unde se desfășoară acțiunea), care face
-
naratorul îl contemplă şi trecerea de la închipuire la realitate. Tabloul este construit pe
îşi exprimă sentimentele trei planuri: cosmic ............................. (exemplu), terestru
fată de acesta ............................. (exemplu) și uman .............................
-
procedee stilistice (exemplu).
specifice: figuri de stil si În al doilea rând, sentimentele sunt redate cu ajutorul
imagini artistice imaginilor artistice predominante fiind cele vizuale
-
grupul nominal ............................. (exemple), auditive .............................
Ilustrarea acestor trăsături (exemple), olfactive ............................. (exemple) și dinamice
............................. (exemple). De asemenea, în conturarea
tabloului se folosesc și figure de stil: epitete .............................
(exemple), comparații ............................. (exemple),
personificări ............................. (exemple), enumerații
............................. (exemple), etc.
Elementele componente ale cadrului natural sunt
determinate de substantivele: ............................. (exemple).
Dominante sunt adjectivele cu valoare de epitet care au rolul
de a conferi valoare plastică peisajului.

În concluzie, prin aspectele menționate, textul dat

prezintă toate notele definitorii ale unei descrieri literare, care
CONCLUZIE:
surprinde un loc de o frumusețe sacră.

Page 61 of 108
 2. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN VERSURI

Planul argumentării pentru descrierea tablou în versuri

I. Introducere
 Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
II. Cuprins
 Apectele descrise
 Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris
 Planurile tabloului
 Perspectiva privitorului
 Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
 Grupul nominal predomină
III. Încheiere
 Concluzii

Page 62 of 108
 MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN VERSURI
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Situând eului liric într-o ipostază contemplativă,
descrierea implică diferite grade de transfigurare artistică a
realităţii şi presupune o anumită „prospeţime” a privirii,
INTRODUCERE: menită să evite clişeele în care obiectul descrierii a fost fixat de
percepţia comună.
Descrierea literară este opera în care poetul
zugravește un tablou de natură, un obiect sau o
persoană, prin intermediul figurilor de stil și al
imaginilor artistice. Din punctul meu de vedere, fragmentul
citat „..................” (titlul) scrisă de ............................. (numele
autorului), reprezintă o descriere de tip tablou, având ca
obiect ............................. (ce se descrie; se detaliază),
receptat/-ă într-un mod particular de scriitor, predominant
afectiv, şi conturat/-ă în linii artistice originale.

În primul rând, opera conturează un tablou de natură

stucturat pe mai multe planuri: cosmic .............................
CUPRINS:
(exemplu), terestru ............................. (exemplu) și uman
............................. (exemplu). Între acestea se stabilește o
Prezentarea a cel puţin două strânsă legătură, comuniunea om-natură fiind un motiv literar
trăsături specifice descrierii frecvent întâlnit în lirica noastră. Astfel, prin această
literare descriere-tablou în versuri, autorul transmite direct
-
Tablou de natură sentimentele puternice de încântare și chiar de mândrie față
-
-Naratorul îl contemplă de elementele contemplate.
şi îşi exprimă În al doilea rând, sentimentele transmise sunt redate prin
sentimentele fată de mijloace expresive, deoarece tabloul reprezintă viziunea
acesta artistică a poetului. Se remarcă astfel prezența figurilor de stil,
-
-Procedee stilistice predominante fiind epitetele ............................. (exemplu),
specifice: figuri de stil si prin care se particularizează peisajul înfățișat, dar nu lipsesc
imagini artistice nici metaforele ............................. (exemplu), personificările
-
-Grupul nominal ............................. (exemplu), toate coferă dinamism tabloului
Ilustrarea acestor trăsături și umanizează elementele naturii. Imaginile artistice sunt
variate: vizuale ............................. (exemplu), auditive
............................. (exemplu), statice .............................
(exemplu) și dinamice ............................. (exemplu). La nivel
morfologic, grupul nominal apare cu precădere, iar verbele
prezente conferă bună-dispoziție și energie tabloului.

CONCLUZIE: În concluzie, ținând cont de argumentele menționate ,

putem afirma că opera literară citată este o descriere-tablou în
versuri.

Page 63 of 108
 3. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ

Planul argumentării pentru descrierea portret în proză

I. Introducere
 Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
 Includerea textului în categoria descrierii de tip portret
II. Cuprins
 Apectele descrise
 Sentinnentele determinate de personajul descris
 Tipul de portret prezent: fizic/moral/mixt
 Modul de expunere
 Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
 Grupul nominal predomină.
III. Încheiere
 Concluzii

Descrierea de tip portret înfățișează trasăturile fizice și/sau morale ale unei personae/unui
personaj.

OBSERVAȚIE:
Există descrieri în care autorul/naratorul/personajul se referă la el însuși. Acestea se
numesc autoportrete.

Page 64 of 108
 MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, fragmentul citat din opera literară
„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
este o descriere artistic de tip portret – operă literară în care
INTRODUCERE: se prezintă sugestiv trăsăturile unui personaj, prin
intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice.

În primul rând, naratorul își exprimă sentimentele de

............................. (ce fel de sentimente) față de
............................. (numele personajului). El insistă asupra
CUPRINS: trăsăturilor fizice, dar există și sugestii cu privire la portretul
Prezentarea a cel puţin două moral al eroului/eroinei. Modul principal de descriere este
trăsături specifice descrierii descrierea literară cu rol în surprinderea detaliilor
literare semnificative ale acestuia/acesteia. ............................. (numele
-
Naratorul îşi exprimă personajului) este ............................. (ex. frumoas(ă)),
sentimentele faţă de portretul lui/ei fiind alcătuit dintr-o sumă de amănunte oferite
persoana descrisă de povestitor: ............................. (citate). Amestecul de
-
Elemente de portret fizic trăsături fac din ............................. (numele personajului)
și moral un/o bărbat/femeie de o frumusețe aparte.
-
Procedee stilistice În al doilea rând, trăsăturile menționate sunt redate cu
specifice: figuri de stil și ajutorul imaginilor artistice, predominante fiind cele vizuale
imagini artistice ............................. (exemplu). În plus, figurile de stil conferă
-
Grupul nominal expresivitate și accentueză subiectivitatea naratorului:
Ilustrarea acestor trăsături comparații ............................. (exemplu), epitete duble
............................. (exemplu). Exemplele menționate relevă
faptul că la nivel lexical, predomină substantivele și
adjectivele, trăsătură specific descrierii.

În concluzie, prin aspectele menționate, textul dat

prezintă toate notele definitorii ale unei descrieri literare, ce
CONCLUZIE:
surprinde portretul unui/unei bărbat/femei frumos(ă).

Page 65 of 108
 4. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN VERSURI

Planul argumentării pentru descrierea portret în versuri

I. Introducere
 Prezentarea trăsăturilor descrierii literare
 Includerea textului în categoria descrierii de tip portret
II. Cuprins
 Apectele descrise
 Sentinnentele determinate de personajul descris
 Tipul de portret prezent: fizic/moral/mixt
 Modul de expunere
 Imaginile artistice folosite şi figurile de stil
 Grupul nominal predomină.
III. Încheiere
 Concluzii

Page 66 of 108
 MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA - PORTRET ÎN VERSURI
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, fragmentul citat din opera literară
„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
este o descriere artistic de tip portret – operă literară în care
INTRODUCERE: se prezintă sugestiv trăsăturile unui personaj, prin
intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice.

Poezia „..................” (titlul) de ............................. (numele

autorului) ilustrează elocvent trăsături ale unei descrieri
literare de tip portret, deoarece poetul pune în lumină
CUPRINS: particularitătile portretului surprins prin intermediul descrierii,
ca mod predominant de expunere, procedeele expresive, grupul
nominal si verbele la indicativ care redau frumusetea eternă a
caracteristicilor deosebite ale personajului.
În primul rând, poetul îsi exprimă, în mod direct și discret,
sentimentele de admiratie fată de o persoană dragă sufletului
său ............................. (dacă este precizată în text-
specificarea), conturându-i un portret fizic/moral deosebit
............................. (descrie portretul).
În al doilea rând, viziunea personală asupra portretului este
conturată printr-o varietate de mijloace artistice. Limbajul este
încărcat de expresivitate, astfel, sunt prezente figurile de stil și
imaginile artistice ............................. (exemple+comentare). La
nivel morphologic, apare grupul nominal cu precădere
............................. (exemple), iar verbele la indicative, prezente
............................. (exemple) redau frumusetea eternă a
portretului. Fiind o descriere de tip portret poetul dă glas
sentimentelor profunde de încântare, de admirație, de
exuberanță, declanșate în sufletul său de contemplare a
tabloului sau de admirație față de persoana descrisă.

În concluzie, prin viziunea artistică asupra persoanei

descrise, poetul transmite emoție și reușește să modeleze cu
CONCLUZIE:
ajutorul structurilor artistice originale, un impresionant portret.

Page 67 of 108
 DESCRIEREA ȘTIINȚIFICĂ (NONLITERARE)

FIŞĂ TEORETICĂ

I TRASĂTURI:
 obiectivitate;
 surprinde elemente reale, demonstrabile;
 discurs la persoana a III-a;
 predomină neologismele (cuvintele noi) și aspectul îngrijit al limbii;
 predomină verbele la modul indicativ, timp prezent;
 se face doar în proză.

Page 68 of 108
 c) NARAȚIUNEA

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Narațiunea = este modul de expunere prin care autorul povestește o întâmplare sau un șir de întâmplări
dispuse într-o succesiune de momente, desfășurate într-un spațiu determinat, la care
participă unul sau mai multe personaje. Acest mod de expunere este specific operelor epice
populare și/sau culte.

II: TRĂSĂTURILE:
 prezența unui narator sau povestitor, adică cel care relatează sau povestește faptele;
 vocea delegată de autor pentru a povesti anumite întâmplări poate fi autorul, când relatarea se
face la persoana a III-a, deoarece vorbește despre alții, sau un personaj al operei, când relatarea
se face la persoana I, acesta vorbind despre sine și asumându-și atât rolul de narator cât și de
personaj;
 relatarea faptelor se face obiectiv fără intervenția directă a autorului, sentimentele fiind
exprimate indirect (mijlocit) prin intermediul acțiunii și al personajelor. Cu toate acestea, când
relatarea se face la persoana I, apare și o anumită doză de subiectivitate determinată de
identitatea dintre personaj și narrator;
 se observă, pe lângă narator, și alte elemente ale unei narațiuni sunt acțiunea (totalitatea
faptelor și a întâmplărilor desfășurate) și personajele (persoanele care participă la acțiune);
 acțiunile narate se desfășoară într-un anumit timp și spațiu;
 spațiul poate fi real (închis și deschis) sau imaginar, constant sau în schimbare, terestru sau
cosmic;
 timpul narațiunii poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare de timp, poate fi un timp
real sau imaginar (ca în literatura SF). Totodată, narațiunea (acțiunea) poate viza trecutul,
prezentul ori viitorul;
 faptele relatate pot fi prezentate cronologic (în ordinea în care s-au petrecut în timp) ori în
ordinea temporală aleatorie (întâmplătoare);
 naratiunea are diferite funcții. Ea pune în relație o stare inițială de echilibru cu o stare finală
aflată într-un echilibru modificat. În același timp, este un mijloc indirect de caracterizare a
personajelor și le pune în relație unele cu altele, le aduce față în față, să se confrunte. De
asemenea, diferitele spații și momente ale desfășurării acțiunii sunt puse în relație, pentru a da
unitatea secvențelor narative. Acestea (secvențele narative) se leagă între ele prin diferite
procedee:
 prin înlănțuire (dispunere cronologică a întâmplărilor);
 prin alternanță (prezentarea alternativ a doua povestiri);
 prin inserție (includerea unei povestiri în interiorul alteia - povestire în povestire sau
povestire în ramă).

Page 69 of 108
 Ipostazele în care se poate identifica naratorul într-o operă epică sunt:
 naratorul subiectiv (implicat afectiv, marca definitorie a implicării fiind relatarea la persoana I
singular, ceea ce presupune perspectiva/viziunea proprie asupra evenimentelor relatate);
 naratorul obiectiv (detașar/neimplicat afectiv, relatarea se face la persoana a III-a sinfular);
 narator omniscient (singurul care „știe” cum gândesc și acționează personajele, în spatele
cărora se află și pe care le prezintă în diferite ipostaze și situații);
 naratorul-personaj în propria narațiune (care relatează la persoana I, narațiunea fiind marcat
subiectivă);
 uneori este o „voce” care nu poate fi identificată.
Narațiunea se organizează pe momente ale subiectului:
 EXPOZIȚIUNEA: prezentarea locului, timpului și spațiului narațiunii;
 INTRIGA: întâmplarea care determină apariția unei tensiuni și declanșarea acțiunii;
 DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: acțiunea, faptele într-o anumită ordine în timp (și chiar spațiu);
 PUNCTUL CULMINANT: momentul de tensiune (inclusiv „încordarea” cititorului, care așteaptă
să afle ce turnură iau evenimentele);
 DEZNODĂMÂNTUL: finalul acțiunii.
Narațiunea poate fi relatată la persoana I, când naratorul este personaj (cel care înfăptuiește o
acțiune sau ia parte la acțiune) sau martor (naratorul observă ce se întâmplă, fără a lua parte la acțiune).
Narațiunea poate fi relatată la persoana a III-a, când naratorul nu este implicat în relatare,
apărând ca un simplu spectator sau ca un „păpușar” care controlează acțiunile, gîndurile, sentimentele
personajelor.

Page 70 of 108
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NARAȚIUNE A UNUI TEXT DAT
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Textul „..................” (titlul) de ............................. (numele
autorului), iliustrează particularitățile unui text narativ.

INTRODUCERE:

În primul rând, se evidențiează prezența narațiunii ca mod

de expunere specific. Narațiunea se face la ............................. (la
ce persoană se face narațiunea), implicând prezența
CUPRINS: naratorului ............................. (obiectiv/subiectiv). Textul se
organizează ca succesiune logică și cronologică de evenimente,
de la ............................. până la ..............................
Existenţa personajelor angrenate în derularea
evenimentelor, conform unei cauzalităţi, constituie un alt
argument în favoarea unei narațiuni.
......................................................................................................
(menționăm, sub forma unui rezumat, evenimentele,
evidențiind, succinct, personajele).
Întâmplările sunt plasate, de obicei, într-un cadru spațial și
temporal. În acest text, timpul este ............................., fixat prin
indici precum ............................., iar spațiul .............................,
fixat prin repere ca ..............................

În comcluzie, toate aceste argumente susțin încadrarea

textului „..................” (titlul) de ............................. (numele
CONCLUZIE:
autorului) în categoria textelor narrative.

Page 71 of 108
 d) DIALOGUL

FIŞĂ TEORETICĂ

I. Definiţie:
Dialogul = este modul de expunere prin care se reproduce, în vorbire directă, conversația dintre personaje.

Într-un dialog, începutul fiecărei replici este marcat grafic prin linia de dialog sau prin semnele
citării.

OBSERVAȚIE:
 Pentru a exista un dialog, „rolurile” de emițător și receptor trebuiesc să alterneze,
participanții trebuind „să schimbe” informațiile.

Într-un dialog, întâlnim frecvent verbe prin care naratorul introduce replicile personajelor la
persoana a III-a (a declara, a arăta, a exclama, a șopti, a întreba, a comenta, a spune, a întreba ).
Acestea pot apărea:
 înaintea replicii, fiind urmate de două puncte:
Zise împăratul lui Făt-Frumos
- De cine-n lume te temi tu mai mult?
(Făt-Frumos din lacrimă, Mihai Eminescu)
 după replică, fiind precedate de virgulă, de semnul exclamării sau al întrebării:
Să mergem! îi răspune Murgul.
(Zâna Zorilor, Ioan Slavici)
 în interiorul replicii (între linii de pauză sau între virgule):
Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici...
În ceas bun să fie zis, grăi bătrâna, și gând bun să ne dea Dumnezeu în tot ceasul!
(Moara cu noroc, Ioan Slavici)

IMPORTANT:
 Semnele de punctuație sunt foarte importante în dialogul scris, având valoare
expresivă:„!” (uimire, surpriză, entuziasm etc.), „?” (curiozitate, nedumerire etc.), „...”
(indecizie, emoție etc.).

Rolul dialogului în textul literar

Fiind un procedeu care transcrie limba vorbită, dialogul este folosit frecvent de
povestitori, care narează prin reproducerea limbajului personajelor. În acest fel, personajele

Page 72 of 108
creează impresia de „libertate”, de eliberare de sub coltrolul naratorului, Se pot compara, spre
exemplificare, un pasaj în stil direct (dialogat) și unul în stil indirect (narativ):

Dar d. Mihalache izbucnește: Domul Mihalache izbucnește.

- Ce? Cocoană! ce? sunt nebun? dumnavoastră
mă scoateți cal de poște?
- Nu striga că scoli copiii!
- De cinci ceasuri de când alerg după dv. ca un
turbat, nu e destul? Nu mai mă duc.
(Tren de plecare, I.L. Caragiale)
Întreabă cocoana dacă îl socotește cal de poște.
Cucoana îi cere să nu strige, că scoală copiii.
Mihalache spune că de cinci ceasuri aleargă
după ei ca un nebun și întreabă dacă nu e destul.
Spune că nu se mai duce.

Personajele par că vorbesc liber, că au Naratorul apare ca un „păpușar”, controlând

inițiativă. tot ce fac personajele.

Dialogul constituie o modalitate de caracterizare a personajelor, replicile acestora fiind

semnificative pentru gradul de cultură, educație, temperament/fire.

OBSERVAȚIE:
 Cu ajutorul limbajului, putem „data” (fixa în timp), „localiza” (fixa în spațiu) sau
critica un personaj.

Dialogul presupune câteva formule specifice, de inițiere (bună ziua, salut, alo etc.), de menținere
(da, așa este, înțeleg, desigur etc.) și de încheiere (la revedere, pa etc.).
Este important să respecți regulile de politețe în dialog, să îți respecți partenerul, fără a-l
întrerupe, fără a încerca să îl pui în dificultate cu orice preț. Tipul de relație cu ceilalți „participanți” la
dialog este și el foarte important: formulele de adresare, menținere, încheierem vocablarul trebuiesc
alese cu grijă, diferit în cazul unui coleg de clasă față de cazul unui adult (părinte, profesor etc.).

Page 73 of 108
 EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE UN TEXT LITERAR,
EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O TEMĂ/EVENIMENT

1. EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE UN TEXT LITERAR

FIŞĂ TEORETICĂ

Opinia personală despre semnificaţiile unui text la prima vedere poate fi exprimată într-o
compunere de tip argumentativ.
STRUCTURA
1. Ipoteza - cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pornind de la textul dat. Ea poate fi
introdusă prin structuri specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, cred că, în
ceea ce mă privește etc.
2. Cuprins - conţine argumentele ce susţin afirmaţia din ipoteză. Ele trebuie formulate clar şi
convingător prin structuri specifice: faptul se explică prin, aceasta se explică prin, în primul rând, în
al doilea rând, nu în ultimul rând, pe de o parte... pe de altă parte, din cauză că, cu siguranţă că,
probabil că, în plus, în afară de, ca şi cum etc.
Pentru a sprijini argumentele susţinute se folosesc formulări, precum de exemplu, de pildă,
bunăoară, ca ilustrare, precum etc.
3. Concluzia - ideea finală, introdusă prin structuri de genul: coroborând argumentele
menţionate, conchid că, în consecinţă, in concluzie, prin urmare, aşadar, în final, rezumând etc.

2. EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O ANUMITĂ TEMĂ/EVENIMENT

Structura textului argumentativ este, în general, tripartită:

1. Ipoteza - cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pornind de la textul dat. Ea poate fi
introdusă prin structuri specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, cred că, în
ceea ce mă privește etc.;
2. Argumentarea pro/contra se poate constitui prin:
a. explicații – introduse prin conectori specifici: fiindcă, deoarece;
b. exemple – introduse prin structuri specifice: de exemplu, precum, în acest sens;
c. comparații – introduse prin termeni specifici: la fel ca, spre deosebire de, în
schimb, față de;
d. detalieri – intoduse prin conectori specifici: în plus, mai mult, în afară de etc..
3. Concluzia este, de regula, „simetrică”, reluând, cu un plus de nuanțe, ipoteza. Este marcată, de
asemenea, prin structuri specifice: așadar, prin urmare, în concluzie.

Page 74 of 108

OBSERVAȚIE:
 Este bine să aranjezi argumentele de la cel mai slab spre cel mai puternic; aceasta din urmă
se va întipări, ămpreună cu concluzia, în mintea cititorului. În acest sens, poți să le
„ierarhizezi”/organizezi după importanța lor, prin structuri precum în primul rând, în al doilea
rând.
 Încearcă să realizezi îm introducere, o captare .a bunăvoinței cititorului, prin întrebări sau
afirmații provocatoare pe marginea subiectului abordat.

Page 75 of 108
 SEMNIFICAŢIEI TITLULUI UNEI OPERE

FIŞIER TEORETIC

I. DEFINIŢIE:
Titlul unei opere literare = este un element sugestiv sau rezumativ care orientează lectura cititorului,
creând un orizont de aşteptare.
Titlul îndeplineşte în textul epic mai multe roluri:
-
poate indica tema, personajele, ideea centrală a textului;
-
face trimitere la o anumită specie literară.
De exemplu, un grup nominal care indică un reper spaţio-temporal anticipează caracterul
descriptiv (România pitorească); prezenţa unor elemente fantastice trimite la specia basmului (Făt-
Frumos din lacrimă); numele a două personaje animaliere sau obiecte anunţă specia fabulei Boul şi
viţelul, numele unei personaj sugerează că acesta este protagonistul operei (Ion) etc., în funcţie de
structură, titlul poate fi:
a) sintetic - conţine un singur termen;
b) analitic - este format dintr-un grup de cuvinte.
Din punct de vedere semantic, are sens:
a) propriu;
b) figurat.

OBSERVAȚIE:
 Semnele de punctuaţie folosite în unele titluri dobândesc rol stilistic. De pildă,
punctele de suspensie sugerează ironia autorului (D-l Goe...), semnul exclamării arată un
îndemn, incitând la aventură (Toate pânzele sus!), semnul întrebării stârneşte curiozitatea
(Unde fugim de-ocasă?) etc..
 Anumite titluri sunt construite pe tehnica aşteptării frustrate, tehnică ce constă în
crearea unui orizont de aşteptare ce nu coincide cu mesajul textului. Cititorul poate
observa acest lucru abia după terminarea lecturii.

În textele lirice, titlul îndeplineşte mai multe roluri:

-
anticipează tema, motivele centrale şi starea dominantă a eului liric;
-
face trimitere la o anumită specie literară. De pildă, o secvenţă ce conţine coordonate
spaţiale sau temporale anunţă un text descriptiv şi specia pastelului („Noapte de vară”); o
anumită structură poetică anticipează arta poetică (Cuvânt Iambul) etc.
-
poate avea sens propriu (Dimineaţa) sau figurat (Minune);
-
este în strânsă relaţie cu textul, susţinând mesajul acestuia.

Page 76 of 108
 ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE LIRICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Titlul operei „..................” (titlul) de .............................
(numele autorului), se constituie ca o sinteză a întregului
mesaj poetic, el funcționând ca o cheie de lectură intratextuală,
INTRODUCERE: oferind indicia cu privire la idea ..............................

În primul rând, opera valorifică o dimensiune

tematică/două dimensiuni într-o formă versificată
............................. (precizează structura poeziei). În plan real,
CUPRINS: titlul „..................” (titlul), iar în plan imaginar
..............................
Pe de altă parte, titlul „..................” (titlul) devine simbolul
central al textului, întărind mesajul, iar legătura cu acesta se face
prin intermediul câmpului lexico-semantic, dar și cu ajutorul
procedeelor artistice ............................. (exemple pe care le
comentezi). Toate aceste resurse expressive au menirea se a
spori expresivitatea mesajului și percepția subiectivă a eului liric
asupra ............................. (aspectului prezentat – ce prezintă).

Titlul – chinesența întregului mesaj poetic, pune în lumină o

creație lirică pe tema ............................. (tema operei), de o
CONCLUZIE:
surprinzătoare forță expresivă.

Page 77 of 108
 ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE EPICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Titlul textului fragmentar al operei literare „..................”
(titlul) de ............................. (numele autorului) se constituie
ca o sinteză a întregului mesaj epic. Din perspectivă
INTRODUCERE: hermeneutică, titlul funcționează ca o cheie de legătură
intratextuală, oferind indicii cu referire la tema operei
............................. (prezizează tema), este astfel spus, o poartă
de inrtrare în lumea textului narativ.

În primul rând, textul fragmentar propus este o creație epică

ce valorifică o singură dimensiune tematică/două dimensiuni
tematice ............................. (numește temele), într-o structură
CUPRINS: simplă, care are la bază un conflict interior/exterior și se
declanșează în momentul în care ............................. (specifică
momentul). Discursul epic se construiește cu ajutorul
narațiunii, modul principal de expunere, care se îmbină
armonios cu descrierea/cu dialogul.
Secvența din titlu ............................. (ce valoare/valori
morfologice are/au cuvântul/cuvintele), oferind indicia cu
privire la ............................. (temă/idée fundamental/specie
literară). Fragmentul propus evidențiează o serie de sentimente
............................. care reies din idea principală a textului
..............................
Naratorul este subiectiv/obiectiv și relatează la persoana a I-
a/a III-a. Legăturile dintre titlu și text se observă la nivelul unor
construcții ce conțin cuvinte din același camp semantic
............................. (citate).
În al doilea rând, la nivel stylistic, semnificațiile evidențiate
încă din titlu sunt puse în relație cu ideea aautorului și
sentimentele dominante, prin intermediul .............................
(figurilor de stil și imagini artistice+interpretare). Întreg
discursul narativ este construit pe baza ideii .............................
(care este ideea; se poate interpreta și atitudinea unui
personaj-cheie, legătura dintre ceea ce sunt sau ceea ce fac
și comentarea unor motive/secvențe semnificative).

Așadar, sintetizez prin a sublinia că titlul textului

fragmentar selectat din opera „..................” (titlul) de
CONCLUZIE:
............................. (numele autorului), reprezintă o chintesență
a întregului mesaj, punând în lumină o creație epică pe tema
............................. (tema), de o surprinzătoare forță expresivă.

Page 78 of 108
 ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE DRAMATICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Titlul textului fragmentar al operei literare „..................”
(titlul) de ............................. (numele autorului) se constituie
ca o sinteză a întregului mesaj dramatic și funcșionează ca o
INTRODUCERE: cheie de legătură intratextuală, oferind indicii cu privire la tema
............................. (precizează tema), este astfel spus, o poartă
de intrare în lumea textului.

În primul rând, textul fragmentar propus este o creație

dramatică ce valorifică o singură dimensiune tematică, iar textul
fragmentar este extras din ............................. (actul/scena) și are
CUPRINS: la bază un conflict dramatic, care se declanșeză în momentul în
care ............................. (prezinta momentul declanșator).
Secvența din titlu ............................. (ce parte de valoare)
oferă indicii cu privire la ............................. (idea
fundamentală).
În al doilea rând, legătura dintre titlu și text se face prin:
............................. (termini din câmpul lexico-semantic), dar
și prin ............................. (dialogul pe care personajele îl au,
vorbind despre .............................).

În concluzie, subliniez prin a accentua că titlul „..................”

(titlul) reprezință o chintesență a întregului mesaj, punând în
CONCLUZIE:
lumină o creație dramatică pe tema .............................
(precizează tema) de o surprinzătoare forță expresivă.

Page 79 of 108
 MESAJUL ȘI SEMNIFICAȚIILE UNEI OPERE

Mesajul unei opere:

-
este ideea/sentimentul pe care opera îl/o transmite cititorului;
-
are caracter subiectiv, exprimând ideile și trăirile poetului;
-
este încifrat în figurile de stil și în imaginile artistice;
-
la nivel leical, mesajul se conturează în prezența în text a termenilor dintr-un anumit câmp
lexico-semantic (ex: al naturii, sentimentelor, timpului, etc.)
-
titlul permite decodarea semnificațiilor/mesajului unui text.

Page 80 of 108
 ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE LIRICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea, mesajul operei literare „..................” (titlul)
de ............................. (numele autorului) este o creație lirică de
mare sensibilitate și profunzime artistică ce
INTRODUCERE: evidențiază/prezintă/ilustrează ............................. (se
menționează tema textului, idea central desprinsă din
aceasta).

În primul rând, mesajul artistic are caracter subiectiv,

transmițând cititorului gândurile, sentimentele, stările sufletești
ale poetului, care apare în ipostaza de .............................
CUPRINS: (contemplator, îndrăgostit nostalgic, on care mediteză
asupra trecerii ireversibile a timpului, etc.). Sentimentul
dominant este ............................. provocată de ..............................
În plus, titlul contribuie la decodarea semnficațiilor textului prin
termenii-cheie pe care îl conține. ............................. (se
comentează titlul la nivel morfologic și stilistic).
În al doilea rând, mesajul este dezvăluit în mod subtil
printr-un limbaj expresiv, care creează imagini artistice
sugestive. Astfel, ............................. (se comentează figurile de
stil și imaginile artistice mai sugestive – vezi Genul liric –
argumentare). Mai mult decât atât, ideea ............................. este
susținută și la nivel lexical, prin prezența unor termeni din
câmpul lexico-semantic al .............................: .............................
(se oferă exemple din text). Toate acestea creează o
atmosferă/ un univers în care domină ..............................

În concluzie, „..................” (titlul) de .............................

(numele autorului) transmite cititorului sentimentul
CONCLUZIE:
............................. (se reia mesajul operei). Poezia
impresionează prin viziunea originală asupra temei
............................., prin profunzimea ideilor, sentimentelor
transmise, prin expresivitatea limbajului și prin forța de sugestie
a imaginilor artistice.

Page 81 of 108
 ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE EPICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea mesajul operei „..................” (titlul) de
............................. (numele autorului) prezintă ideea că
............................. (ideea textului) și exprimă sentimentele de
INTRODUCERE: ............................. (sentimentele care reies din text).

În primul rând, sugestivă pentru descoperirea

semnificațiilor textului este însuși tema pe care autorul o
abordează într-un mod original /inedit/sugestiv
CUPRINS: ............................. (care este aceasta ?De unde reiese-o
secventă) Fragmentul propus aparține genului epic, astfel că
autorul transmite, în mod indirect, sentimente de
............................. (sentimentele care reies) care reies din tema
prezentată.
Întâmplările relatate sunt la persoana.............................
(persoana la este narat textul) de către un narator
subiectiv/obiectiv și prezintă prin intermediul plăsmuirilor
fictive, personajelor, ............................. (care sunt? Ce vrea să
prezinte/să transmită fragmentul/ce mesaj moralizator
poartă/ce efect are asupra lectorului).
În al doilea rând, mesajul textului fragmentar este susținut
și de o serie de procedee artistice, prin intermediul cărora
autorul transmite o serie de gânduri, de idei, de impresii Ce vrea
să prezinte/să transmită fragmentul/ce mesaj moralizator
poartă/ce efect are asupra lectorului ............................. (3-4
figuri+interpretate).
Atenție, se mai pot interpreta interogațiile retorice și
exclamațiile retorice care atrag atentia asupra unor
elemente devenite simboluri în text sau asupra unor
emoții, stări
Mesajul reiese și din relațiile dintre personaje, astfel încât
dialogul dintre ............................. (numele personajului) și
............................. (numele personajului) reliefează ideea
că............................. (prezintă ideea) generând un conflict atât
interior, cât și exterior.

În concluzie, textul fragmentar selectat din opera

„..................” (titlul) de ............................. (numele autorului)
CONCLUZIE:
transmite un mesaj puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează
ideea că/faptul că ............................. (prezintă ideea).

Page 82 of 108
 ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE DRAMATICE
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

În opinia mea mesajul operei „..................” (titlul) de
............................. (numele autorului) prezintă ideea că
............................. (ideea textului) și exprimă sentimentele de
INTRODUCERE: ............................. (sentimentele care reies din text).

În primul rând, sugestivă pentru descoperirea

semnificațiilor textului este, însuși tema pe care autorul o
abordează într-un mod original/inedit/sugestiv
CUPRINS: ............................. (care este aceasta).
Modul predominant de expunere, este dialogul dramatic, iar
textul prinde viață exclusive din schimbul de replici dintre
personaje. Astfel ............................. (numele personajului) și
............................. (numele personajului) poartă o discuție
despre ............................. (rezumi).
În al doilea rând, trăirile, ideile și sentimentele reies și din
indicațiile scenice, care au rolul de a arăta .............................
(gesturile, mimica, tonalitatea+exemple).
O caracteristică aparte a textelor dramatice o constituie
conflictul, care potențează ideea că ............................. (care este
ideea) și se declanșează în momentul în care .............................
(apare un personaj ………………..).

În concluzie, textul fragmentar „..................” (titlul) de

............................. (numele autorului) transmite un mesaj
CONCLUZIE:
puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează ideea că
............................. (care este ideea).

Page 83 of 108
 CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC

Personajul literar este persoana care participă la acțiunea unei opere epice sau dramatice.
AMINTEȘTE-ȚI!

Modalități de caracterizare a unui personaj

Directe -
De narator
-
De alte personaje
-
Autocaracterizare

Indirecte -
Prin gesturi, fapte, atitudini
-
Mediul în care se află sau din care provine
-
Gânduri
-
Limbaj
-
Nume
-
Relațiile cu alte personaje

Planul redactării pentru caracterizarea unui personaj

I. Introducere
 Includerea personajului în textul dat
II. Cuprins
 Precizarea mijloacelor de caracterizare utilizate de autor (directe, indirecte)
 Numirea trăsăturilor personajului ilustrate cu scene semnificative din textul dat
 Precizarea relaţiilor dintre personajul menţionat şi celelalte personaje din text
 Evidenţierea mijloacelor artistice folosite în caracterizare
III. Încheiere
 Formularea opiniei personale cu privire la personajul menţionat

Page 84 of 108
 CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

INTRODUCERE: Încadrarea personajelor în operă

SCHIŢA Goe este personaj principal, de ficţiune, prezentat într-un moment caracteristic al existenţei sale. Tipul copilului prost crescut,
victimă a unei educaţii defectuoase – un viitor Caţavencu.

NUVELA Personaj istoric, principal, domn al Moldovei în două rânduri. Accentul cade pe caracterizarea sa complexă. Alexandru
Lăpuşneanul e tipul tiranului crud, sângeros.

ROMANUL Personaj principal, de ficţiune. Vitoria Lipan îmntruchipează tipul femeii simple, de la ţară, dar înzestrată cu nebănuite calităţi.
Prezentată din momentul când îşi aşteaptă soţul şi până la găsirea osemintelor acestuia şi pedepsirea făptaşilor.

BASM Prâslea (Făt-Frumos) este erou de ficţiune, întruchipare a idealului de cinste, curaj, inteligenţă şi bunătate al poporului.
Prezent din momentul în care începe acţiunea reparatorie – personaj principal – săvârşeşte o serie de „munci”.

BALADĂ Personaj real, principal, prezentat în antiteză cu personajul negativ Manea. Toma întruchipează tipul haiducului – prezentat în
ultimele momente ale vieţii sale.

COMEDIE Caţavencu e personaj principal, de ficţiune. Prezentat în preajma alegerilor din acel judeţ de munte, când, intrat în posesia unei
scrisori compromiţătoare, şantajează pe Trahnache şi Tipătescu ptentru a obţine deputăţia.

CUPRINS: Precizarea, însoţită de exemple, a mijloacelor de caracterizare

Directă – de narator Directă – de alte Directă - Indirectă – fapte, Indirectă - limbaj Indirectă – relația cu
personaje autocaracterizare gânduri alte personaje

SCHIŢA Narator ironic – Considerat foarte Obraznic, prost Obraznic, lipsit Mic tiran al familiei –
apelativul domnule deştept şi crescut: urlă, ţipă, de orice respect speculează dragostea
„simţitor” de nu stă în „Vezi că...”; „Ce damelor
rudele lui – compartiment, treabă ai tu,
Obraznic şi faţă de
contrast izbitor scoate capul pe urîtule?”
necunoscuți
între pretenţii şi geam, trage
realitate semnalul de
alarmă

NUVELA Narator obiectiv, Mitropolitul „crud Ambiţios, ferm, nu Inteligent, Crud, nemilos cu
intervine rar, dar şi cumplit este renunţă la planul rosteşte replici boierii, dar nici
sugestiv: „dorul lui cel omul acesta” său de a redeveni memorabile apropiat de popor, de
tiranic…” „deşănţată domn. Caracterul „Dacă voi nu mă care se teme – îl

Page 85 of 108
 cuvântare” lui răzbunător va vreţi …”, „Proşti, sacrifică pe Moţoc
degenera devenind dar mulţi” pentru a potoli
un tiran crud, mulţimea
sîngeros

ROMANUL E frumoasă „ochii căprii Fiul ei o găseşte Îşi recunoaşte Hotărâtă, Vorbă înţeleaptă, Soţie şi mamă
răsfrângeau lumina „fărmăcătoare limitele: „Ca o curajoasă - pleacă presărată cu iubitoare. Nu din
castanie a părului” „avea cunoaşte gândul femeie proastă ce într-o călătorie zicale; aforisme: răzubnare îi cercetează
o frumuseţe neobişnuită omului” mă aflu”, foarte „Cine nu cearcă, pe ucigaşi, ci din sete
în privire” disimulare ce-l primejdioasă, dar nu izbuteşte”; „Cel pentru adevăr şi
Bogza e uluit de
anunţă pe Ilie nu din spirit ieftin ce spune multe ştie dreptate
unde ştie ea cum
Moromete de aventură, ci puţine”
s-au petrecut
fiindcă aşa i-o cere
lucrurile
datina

BASM Tatăl său îl Curajos – se oferă Modest, Corect,cinstit,

desconsideră la să păzească pomul; respectuos faţă de necruţător cu zmeii şi
început: „un Inteligent – tatăl său şi nu balaurul; nu decide el
mucos ca tine…” foloseşte – numai pedeapsa pentru fraţii
ţepuşele săi
Înzestrat cu puteri Milos – salvează puii
supranaturale -
luptă cu zmeii şi-i
învinge

BALADĂ Prezentat ca Manea îi Fire sociabilă Vorbeşte Prietenos, ospitalier cu

întruchipare a unui recunoaşte resimte dureros cumpătat, calm şi Manea, pe care îl va
ideal de perfecţiune: calităţile: „nalt la singurătatea: cu înţelepciune caracteriza dur însă
frumuseţe fizică, stat/Mare la sfat” închinare-aş … „dă-ţi mânia la o just: „viteaz ca o
înţelepciune, vitejie: parte…” muiere..”
Curajos, însetat de
„nalt la stat mare la sfat
libertate; nu se Nu disperă în
şi viteaz …”
pierde cu firea în ceasul morţii „ce-
Grijuliu cu calul său
momemte grele am gândit …/dar şi
ceasul mi-a sosit”

COMEDIE În indic. scenice Mişel - Umor involuntar Şantajează, Incult, dar Deşi duşman cu
Trahanache îl falsifică; nu reuşind să-şi Trahnache şi
„Vreau ceea ce
numeşte acceptă decât ameţească Tipătescu, e la fel de
merit în oraşul ăsta
deputăţia - părere auditoriul - se lasă imoral ca ei ; devine un

Page 86 of 108
 Cabotin- om ce „plastograf. ” de gogomani exagerat de bună ameţit el însuşi - membru de nădejde al
mimează anumite stări, despre el însuşi. non sensuri - partidului
Pristanda îi
om fals: „luptă ostentativ Politician lipsit de pronunţii şi citate
sesizează
cu emoţia” orice scrupul greşite
„calităţile”;
„Straşnic prefect ar
fi ăsta!”

CUPRINS: Numirea a patru trăsături ale personajului

Ilustrarea trăsăturilor personajului prin referire la scene / situaţii semnificative

SCHIŢA Prost crescut - vorbeşte urât Certat cu şcoala, repetă Mic tiran al familiei, Obraznic, neascultător - nu stă
cu rudele şi cu necunoscuţii mereu clasa „Ca să nu mai exploatează dragostea în compartiment, scoate capul pe
„Vezi că sînteţi proaste…” rămîie repetent şi anul exagerată a rudelor, fereastră şi îşi pierde pălăria
acesta…” şantajîndu-le unde avea şi biletul de tren

NUVELA Fire energică, caracter ferm Răzbunător – îi ucide pe Crud, sângeros - dă ordin să Inteligent, bun psiholog – citeşte
– nu renunţă la planul de a boierii care l-au trădat, dar şi fie omorîţi 47 de boieri la gândurile ascunse ale lui Moţoc -
redeveni domnitor pe cei nevinovaţi ospăţul „de împăcare” înşeală vigilenţa boierilor care
cred în sinceritatea lui

ROMANUL Respectă cu sfinţenie datina
străbună - îşi creşte copiii în
spiritul datinei, al tradiţiei -
acelaşi respect pentru datină
o fac să plece în căutarea lui
Lipan
Prevăzătoare, calculată - deşi
făcea prima dată acest lucru,
îşi pregăteşte în detaliu
expediţia de căutare a
adevărului
Inteligentă, plină de tact,
abilă - ştie să întrebe fără să
dea de bănuit, mimează
neputinţa, pune cap la cap
cele aflate şi reface cu
exactitate drumul lui
Nechifor
Bun psiholog – îl învinge pe
Bogza folosind un adevărat
arsenal psihologic, încât acesta
se dă de gol, căzând în cursa abil
întinsă de eroină

BASM Curajos – păzeşte mărul, se Inteligent – cele 2 ţepuşe; îşi Însușiri supranaturale - se Modest, milos - nu pretinde că va
luptă cu zmeii şi balaurul dă seama de planul fraţilor luptă cu zmeii şi balaurul şi-i salva merele – doar să încerce -
săi învinge; - se preface în foc salvează puii

BALADĂ Viteaz – alege viaţa de Trăieşte în comuniune cu Însușiri supranaturale - Calm, ospitalier, înţelept – îl
haiduc natura - „codru se vorbeşte cu calul „că mi-a primeşte prietenos pe Manea, îl
cutremura…” răpus zilele /…pentru tine , îndeamnă la calm
murgule …”

COMEDIE Demagog – foloseşte cuvinte Şantajist - recurge la această Imoral, necinstit – falsifică Lipsit de demnitate - acceptă să
mari, dar în realitate nu armă ştiind că e o ocazie dococumente cu care îşi conducă manifestaţiile în cinstea

Page 87 of 108
 urmăreşte decât scopuri poate unică de a deveni însuşeşte ilegal bani victoriei lui Dandanache; el e
meschine deputat marele câştigător însă, cooptat
fiind în „partidul lui
madamTrahanache”

CUPRINS: Prezentarea relaţiilor dintre personajul principal şi alte două personaje

SCHIŢA Primeşte o educaţie foarte proastă din partea celor 3 dame; Prost crescut, îi răspunde obraznic tânărului care îi atrage atenţia
le şantajează, comportându-se ca un mic tiran al familiei să nu scoată capul pe fereastră: „Ce treabă ai tu , urîtule ?”

NUVELA Trădat de Moţoc în prima domnie, a învăţat să se folosească Nu e apropiat de popor, care şi-a pus mari nădejdi în el.
de intrigantul boier, pe care îl dă mulţimii răsculate ca s-o Preocupat doar de a-şi menţine tronul, nu încearcă să uşureze
liniştească „Îmi vei fi trebuitor…” viaţa celor mulţi şi nu se bazează pe ei, cum a făcut Ştefan cel
Mare.

ROMANUL Îşi iubeşte foarte mult copiii, dar nu acceptă deloc Nu arată niciodată că i-ar urî pe făptaşi, că o obsedează dorinţa
tendinţele spre modernitate ale Minodorei, cu care e mai de răzbunare. Obsesia ei constă în căutarea şi aflarea adevărului,
aspră. Pe Gheorghiţă îl consideră necopt, dar are o mare iar vinovaţii trebuie să plătească, pentru a se restabili echilibrul,
influenţă asupra acestuia. atât de preţuit în acea lume

BASM Respectuos faţă de tatăl său – nu are pretenţia că va reuşi Curajos, nu se teme de zmei şi se luptă cu aceştia, omorându-i, ca
salvarea merelor şi pe balaur

BALADĂ Prezentat în antiteză cu Manea. Îl primeşte cu prietenie, Are în cal un adevărat tovarăş de luptă. Îi dă în grijă ca, după
calm, „ca c-un frate să vorbească…”. Rănit grav de acesta, îl moartea lui, să nu se lase încălecat decât „de-un tînăr sprîncenat…”
numeşte „fecior de lele / şi viteaz ca o muiere”

COMEDIE Joacă tare cu Trahanache şi cu Tipătescu neacceptând decât
mandatul. Îi şantajează ameninţându-i cu publicarea
scrisorii, pe care ar fi restituit-o, totişi, conform înţelegerii,
spre deosebire de Dandanache, care o păstrează pe a lui
Deloc impresionat că ar putea s-o distrugă pe Zoe, se gudură pe
lângă aceasta atunci când rămâne fără scrisoare şi acceptă să
conducă manifestaţia – va fi un „zelos” membru al partidului,
pentru că e mai inteligent decât Farfuridi şi mai vivace decât
Dandanache

ÎNCHEIERE:

Page 88 of 108
 CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC
Plan orientativ

STRUCTURĂ PLAN DE ARGUMENTARE

Personajul este „ființa de hârtie” (Roland Barthes), instanta narativă prin
intermediul căreia autorul își exprimă propria viziune, propriile idei și
sentimente, în mod indirect, în opera literară.
INTRODUCERE: În fragmentul ............................. (numele operei) de .............................
(numele autorului) este prezentat un moment semnificativ din viața
personajului ............................. (numele personajului) ............................. (se
prezinta pe scurt subiectul operei). Astfel, trăsăturile eroului sunt
conturate cu finețe de către narator prin mijloace de caracterizare specifice:
directe și indirecte.

............................. (numele personajului) este personaj principal,

deoarece participǎ la toate momentele acţiunii, fiind în centrul
CUPRINS: acesteia (secundar, deoarece participǎ la acţiune, având rolul de a pune în
luminǎ personajul principal/un personaj central, cǎci ocupǎ un rol
-
Caracterizarea de important în acest fragment, se aflǎ în centrul acţiunii pe care acesta îl
către narator și alte conţine. În cazul în care nu ştim cu siguranţǎ, din fragmentul dat, dacǎ e
personaje personaj principal sau secundar al creaţiei).
Statutul social al lui ............................. (numele personajului) îl
prezintǎ pe acesta ca fiind ............................. (ocupaţia, calitatea ), din
............................. (localitatea), aparţinând unei familii de condiţie
-
Portretul moral medie/superioarǎ/inferioarǎ, deoarece .............................(exemplu+citat).
Aflat la vârsta ............................., el apare într-un moment obişnuit/de
-
gesturi excepţie al existenţei sale, cǎci ............................. (scurta narațiune a
secvenței).
-
atitudini Portretul sǎu fizic (nu este prezent) este sugerat/abia prezentat/bine
reprezentat/amplu prezentat în acest text: ............................. (citat).
Naratorul pune accent pe trǎsǎturile moral – sufleteşti ale
personajului, ce sunt conturate prin diverse mijloace.
-
relația cu alte Astfel, el apare caracterizat prin mijloace directe, de cǎtre narator
personaje ............................. (citat), de cǎtre personajul Y ............................. (citat), prin
autocaracterizare ............................. (citat).
Mijloacele indirecte de realizare a portretului sunt, însǎ,
Ilustrarea acestor hotǎrâtoare: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M .............................
(exemple), prin limbajul sǎu, gesturi, mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin
trăsături
atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ de sine însuşi, prin mediul cǎruia îi
aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el/ea etc.

Îmbinând armonios mijloace de caracterizare directă și indirectă,

autorul reușește să evidențieze trăsături definitorii în conturarea personajului
CONCLUZIE: ............................. (exemple) din fragmentul ............................. (exemple)
precum ............................. (exemple).

Page 89 of 108
 II. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL NONLITERAR

B. TEXTUL NONLITERAR

TEXTUL NONLITERAR este elaborat pentru a comunica un conţinut în care acţionează, cu precădere,
funcţia referenţială. Vizează domenii diverse, de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media
audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional,
colocvial, argoul şi jargonul). Indiferent de textul funcţional reprezentat în comunicare, emiţătorul
abordează obiectiv realitatea şi foloseşte un limbaj comun, convenţional, prin excelenţă tranzitiv (scopul
principal este de a transmite informaţii).

TEXTUL NONLITERAR

1. Conține o situație de comunicare din care lipsesc mijloacele artistice (pot fi folosite repetiții,
enumerații, comparații etc., dar acestea nu sunt utilizate cu intentie artistic); se bazează pe sensul propriu
al cuvintelor, menit să exprime date idei și informații despre realitate.

2. Emițătorul este, în general, obiectiv, prezentând realitatea în datele ei generale și/sau particulare; poate
fi autorul textului sau o persoană, de obicei identificabilă cu nume și/sau statut real; atunci când este
cazul, subiectivitatea se referă mai ales la modul în care se exploatează datele, informațiile, evenimentele
etc. și la poziția (ideologia, norma, legea, regula…), explicită sau implicit, pe care autorul o apără.

3. Receptorul poate fi cititorul sau o persoană reală, identificabilă.

4. Contextual în care are loc comunicarea diferă în funcție de ideile autorului, fie tipul de text nonliterar și
de factori din afara sferei literaturii (date, fapte, evenimente, concept, cauze, efecte, determinări, analogii
etc.).

5. Subiectul, aparține lumii reale, fără apel la ficțiune, este, de obicei, neutru și privește ideile și opțiunile
autorului, semnificația informațiilor, a datelor, a faptelor și evenimentelor prezentate; conținutul de idei
se adresează mai eles rațiunii/gândirii cititorului.

6. Mesajul este unic, neutru, rareori putând fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective.

7. Întrucât comunicarea se referă la personae, date, informații, evenimente rele etc., organizarea textului
este astfel aleasă, încât se permite informația rapidă și complexă a cititorului: studiul științific cu structură
arborescentă (părți, capitol, subcapitole …), articol, text publicitar, știre …; inserția unor fototipii/imagini,
tabele, grafice …; text memorialistic, publicistic, științific, argumentative, demonstrative …; știre, reclamă,
slogan, anunț.

8. Limbajul are, ca scop principal, transmiterea de informații și presupune exactitate, precizie, claritate,
obținute prin utilizarea sensurilor proprii ale cuvintelor, a termenilor, tehnici și stiințifici specifici
domeniului, a neologismelor, a unor formule și construcții fixe, ca și prin concentrație lexical

Page 90 of 108
 Pentru înțelegerea aprofundată a unui text nonliterar se răspunde la câteva întrebări
fundamentale:

ÎNTREBĂRI TEXTUL NONLITERAR

 ”cine” poveștește/prezintă?  autorul sau o persoană reală,

identificabilă

 ”ce” se povestește/se prezintă?  date, idei, informații, evenimente,

întâmplări reale

 ”cine” ia parte la acțiune/este implicat?  autorul, personae reale, instituții,

organizații

 ”unde” și ”când” se întâmplă?  indicia spațio-temporali ai situației

prezentate

 ”cum” și ”în ce context/împrejurare”?  descrierea științifică a situației în care

au loc evenimentele și întâmplările reale

 ”ce semnificație au faptele  mesaj unic, neutru

prezentate”/”pentru ce”?

II TRĂSĂTURI:
 face referire la un eveniment, obiect, fenomen din realitate;
 scopul textului este de a informa, de a convinge (scop persuasiv), de a comunica date exacte,
idei etc;
 Ttermenii sunt folosiţi cu sens propriu (denotativ);
 lipsesc figurile de stil şi alte procedee expresive;
 apar termeni ştiinţifici, neologisme, termeni de specialitate;
 este redactat, de obicei, la persoana a lll-a;
 în această categorie intră: reţetele, mersul trenurilor, articolele de ziar, instrucţiunile de folosire
pentru anumite aparate etc.

Plan de redactare a compunerii

Page 91 of 108
 I. Introducere
 Includerea fragmentului în categoria textelor noniiterare
II. Cuprins
 Ilustrarea trăsăturilor operei noniiterare cu exemple din textul dat
 Prezentarea temei textului
 Scrierea la persoana a lll-a dintr-o perspectivă obiectivă
 Absenţa mărcilor afective şi subiective
 Predominanţa neologismelor şi a termenilor de specialitate
III. Încheiere
 Concluzii

III. COMPUNERI IMAGINARE

Page 92 of 108
 1. Compuneri descriptive

FIŞĂ TEORETICĂ

Compunerea descriptivă este cea în care sunt prezentate trăsăturile unui peisaj, oraş, interior,
persoană.

AMINTEȘTE-TI!:
Ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este:
a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură)
b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale).
În funcţie de stilul redactării, există:
a) descriere literară sau artistică (subiectivă);
 descriere ştiinţifică sau obiectivă.

Descrierea artistică este textul în care se Descrierea științifică este textul în

prezintă sugestiv un conț de natură, un care sunt prezentate în mod obiectiv
obiect sau o persoană, prin intermediul trăsături ale unor obiecte/fenomene
figurilor de stil și al imaginilor artistice.

-
exprimă o viziune subiectivă aasupra -
prezintă realitatea în mod
aspectelor descrise; obiectiv;
-
scopul său este de a impresiona, -
scopul său este de a informa, și
sensibiliza cititorul; nu de a sensibiliza, textul fiind lipsit
-
apar termeni mai puțin specializați și de încărcătură emoțională;
mai expresivi, polisemantici; -
prezența termenilor
-
apar figuri de stil și imagini artistice, monosemantici și a termenilor de
iar punctuația poate dobândi valențe specialitate;
expresive; -
lipsesc figurile de stil și alte
-
poate fi în versuri sau în proză; procedee stilistice. În unele contexte
-
este realizată, de obicei, la persoana I, pot apărea enumerații;
dar poate apărea și la persoana a III-a. -
textul este redactat în proză;
-
este realizată la persoana a III-a.

a) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP TABLOU

Plan pentru redactarea descrierii-tablou

Page 93 of 108
1.Introducere
 un scurt fragment narativ, care să facă referire la obiectul descris şi să câştige atenţia cititorului;
2. Cuprins
 prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului etc;
 surprinderea planurilor/perspectivelor surprinse în descriere;
 aspecte semnificative privind formele, culorile obiectului/peisajului etc;
 exprimarea stărilor şi trăirilor generate de tablou.
3. Încheiere
 ieşirea din starea contemplativă

Page 94 of 108
DESCRIEREA UNUI PEISAJ
Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să prezinţi un peisaj care te-a impresionat.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru trăsături ale tabloului descris;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: O dimineaţă de suflet
Poate cd niciodată natura nu m-a fermecat atât de mult, cd
atunci când dm fost în Deltă, Intr-o excursie cu bunicul meu, mare
pescar amator.
Porniţi când geana zilei abia mijea, iar pleoapele mele încă
musteau de somn, m-am trezit brusc în mijlocului unul miraj şl
nu ştiam de-i vis ori realitate. Spre răsărit, printre trestiile
proaspăt crescute, cerul era aprins, iar aburii bălţii făceau să pară
că soarele va ieşi dintr-un cazan în clocot Cerul, tulburat încă de
umbrele nopţii, s-a limpezit brusc când roata de foc şl-a făcut
apariţia. Atunci abia am auzit freamătul vieţii din jurul meu. Pe
plaurii ce pluteau alături de barca noastră, pelicanii îşi căscou
ciocurile alene,iar lişiţele şi cormoranii fredonau un cântec pe
două voci, sfâşiind tăcerea zorilor Câţiva pescăruşi îndrăzneţi
zburau deasupra noastră şl parcă simţeam în obraji aerul bătut de
aripile lor imaculate. Stufărişul părea viu şi, după ce am depăşit
senzaţia că vrea să mă înghită, am realizat că, de fapt ne făcea loc,
îngăduindu-ne şi pe noi să gustăm din miracolul acestei lumi
Doar nuferii pluteau nepăsători, etalându-şi graţia şi puritatea
fără sfială.
Am respirat adânc, ca şl cum aş fi vrut să păstrez nu doar
pe retină, ci în toată fiinţa mea imaginea acelor locuri.
DESCRIEREA UNUI ORAȘ SAU A UNUI OBIECTIV
CULTURAL
Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să prezinţi un oraș care ți-a produs o impresie puternică.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru trăsături ale obiectivului descris;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Un oraș - muzeu
Se spune adesea că oraşele sunt obositoare, aglomerate,
cd te poţi pierde în vâltoarea lor, nu atât la propriu, cât la figurat
însă o vizită la Braşov te poate face să-ţi schimbi perspectiva sau
cel puţin mie mi-a schimbat-o.
Dincolo de atmosfera uşor agitată specifică unul oraş
turistic, am găsit aici locuri care mi-au umplut sufletul de linişte
şl de încântare. Poate că este un clişeu să numim Braşovul „oraşul
de sub Tâmpa", dar efectiv, pintenul aceasta stâncos străjuieşte
întreaga urbe risipită pe coline. De sus, oraşul pare un labirint
ciudat din cauza strozilor pietruite, iar vârful clădirilor gotice
înţeapă azurul, de parcă ar vrea să concureze munţii din jur. Cu
sentimentul că m-am întors în epoca medievală, am vizitat câteva
dintre cele mai importante obiective ce fac mândria oraşului:
prima şcoală românească din Scheile Braşovului unde s-a înfiinţat
o tipografie cu o moară de hârtie. Biserica Neagră din Piaţa
Sfatului cu vestita ei orgă. Bastionul Ţesătorilor şi cel al
Postăvarilor, construcţii unice în ţară. M-am plimbat apoi pe
Strada Sforii care abia trece de un metru lăţime şi am admirat
trăinicia zidurilor de apărare ale cetăţii Braşovului
Podurile sunt un alt element minunat pentru vizitatori,
dar şi pentru mine în centrul Istoric, acestea fac trecerea de la
prezent spre trecut asemenea unor cal înaripaţi cu puteri magice.
Obosită, dar încântată, am decis la plecare să mă reîntorc
neapărat în acest oraş-muzeu, în care întâlnirea cu voievozii şi
prinţesele din basme este mereu posibilă. Un loc plin de magie şl
de istorie totodată...
Page 95 of 108
DESCRIERE CU SFÂRȘIT DAT
Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să descrii un răsărit, care să se încheie cu următoare
secvență: ”Ceva atât de simplu, atât de natural și totuși plin de
magie se petrece în fiecare dimineață acolo unde marea sărută
nestingherită cerul... M-am întins pe șezlong, ascultată de
freamătul matinal. O nouă zi începuse!”
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
peisajului;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Inefabilui unui răsărit
Mă aflam de câteva zile la mare împreună cu prietenii mei şi
de-abia aşteptam să mergem să vedem răsăritul pe plaja.
Aşadar, am plecat dis-de-dimineaţă, în ciuda pleoapelor care
parcă nu ţineau cont de dorinţa noastră.... Ajunsă acolo, am devenit
dintr-o dată visătoare, privind către întinderea nesfârşită a mării,
unde fantasmele păreau că prind contur. Mirosul sărat al apei şi jocul
valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici colorate,
aruncate pe mal, se jucau cu picioarele mele. Uşor-uşor, razele ale
soarelui şi-au făcut loc din adâncurile întunecate, străpungând cerul.
Reflexe de curcubeu răsăreau pretutindeni.... Prinsă în jocul de
lumini, mingea de foc a început să-şi elibereze braţele poleite cu aur,
invitându-ne să participăm şi noi la bucuria dimineţii.
Parcă eram suspendată deasupra tuturor îl vedeam ca prin
ceaţă pe Dan, amicul meu, căutând cochilii şi pe Măria, fotografa
grupului, care îşi testa noua achiziţie pe câţiva pescăruşi jucăuşi.
Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile. Iar briza îmi şoptea ce va
urma: soarele avea să pună stăpânire, încet-încet, peste întreaga
suflare.
Ceva atât de simplu, atât de natural şi totuşi plin de magie se
petrecea în fiecare dimineaţă acolo unde marea săruta nestingherită
cerul... M-am întins pe şezlong, asaltată de freamătul matinal O
nouă zi începuse!
DESCRIERE CU ÎNCEPUT DAT
Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să descrii un peisaj montan, care să se înceapă cu secvență:
”În fiecare dimineață, priveam mut de fascinație ...”
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
peisajului;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Muntele, un regat alb
În fiecare dimineaţă priveam mut de fascinaţie oceanul
alb, ce se întindea în faţa cabanei noastre, oferind o panoramă
încântătoare asupra Bucegilor.
Munţii maiestuoși, cu paltonul lor alb, semănau cu nişte
paznici ai naturii. Iar brazii îşi îmbrăcaseră strai nou, atrăgând
privirile cu strălucirea lor de cristal. Dor nimic nu era mai frumos
decât spectacolul norilor! Asemenea unei dantele de abur, ei se
roteau ameţitor, căpătând forme ciudate...
Pe pârtie, schiorii păreau nişte litere în mişcare ce scriau
un poem dedicat iernii.
Misterul locului se adâncea noaptea, când luna poleia
totul. Niciodată stelele nu mi s-au părut mai frumoase ca atunci!
Întregul peisaj emana bucurie şi optimism. Dacă ascultai atent
simţeai adierea vântului ce te îndemna să dansezi cu fulgii.
Sunetul lui mă fermeca... parcă eram hipnotizat! Erau ca nişte
lacrimi ale cerului, ce cădeau fără încetare încât aveai impresia că
cerul se uneşte cu pământul printr-o cascadă strălucitoare.
Adoram să schiez la nocturnă, pentru că aveam impresia
că depăşesc graniţele lumii reale, pătrunzând într-un tărâm de
basm. Încet-încet zgomotele se stingeau, iar cabanele și copacii
din vale, asemenea unor nişte statui înalte şi amorţite pe veci,
păreau domice să cucereasacă înălţimile.
Nu voi putea uita niciodată măreţia acelui regat alb!
Page 96 of 108
 b) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP PORTRET

Plan pentru redactarea descrierii-portret

1. Introducere: împrejurările în care este descris personajul/persoana prezentat(ă): timpul și spațiul in care
se află;
2. Cuprins
 prezentarea persoanei și a ocupației acesteia;
 trăsături fizice (vârstă, statură, fizionomie, vestimentație);
 statutul social;
 trăsături morale: calități, defecte;
 conduita (prin raportare la aspectele morale prezentate;
 prezentarea persoanelor asupra cărora își manifestă influența.
3. Încheiere
 sentimentele transmise prin intermediul descrierii;
 concluzia.

Page 97 of 108
 Repere de descriere-portret

fața ovală, luminoasă, pătrată, rotundă, palidă, pistruiată,

zâmbitoare etc.

ochii jucăuși, vioi, scriplitori, albaștrii, rotunzi, migdalați etc.

nasul acvilin, cârn, drept, borcănat etc.

bărbia ascuțită, pătrată etc.

Portret fizic fruntea lată, îngustă, înaltă etc.

gura mică, delicată etc.

părul ciufulit, creț, drept, în cozi, lung, scurt, des, rar etc.

pitic(ă), scund(ă), îndesat(ă), atletic(ă), corpolent(ă), de talie

silueta
mică/mijlocie, slăbuț(ă) etc.

mâinile delicate, osoase, blânde etc.

picioarel zvelt,mici etc.

amabil, curajos, exigent, harnic, îndrazneț, optimist,

Trăsături prietenos, comunicativ, energic, drăguț, simpatic, cald, bun,
pozitive ambițios, modest, competent, serios, ordonat, politicos,
zâmbitor, nostim, elegant etc.
Portret
moral Invidios, infatuat, egoist, încăpățânat, malițios, nepăsător,
Trăsături orgolios, inhibat, impulsiv, dezagreabil, antipatic, rece, rău,
negative pretențios, leneș, superficial, dezordonat, laș, mincinos,
nepoliticos, plictisitor, violent etc.

ATENȚIE:
Integrează aceste repere în figuri de stil şi imagini artistice originale pentru a spori
expresivitatea descrierii! De exemplu, ochii ei ca două mărgeluşe de smarald...
Asociază elemente ale portretului fizic cu o trăsătură morală!
 De exemplu, ochii ei vioi ce trădau inteligenţă....

Page 98 of 108
Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să descrii un prieten drag.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
acesteia;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Un prieten unic
Din clipa în care l-am cunoscut, mi-am dat seama că vom
deveni foarte apropiaţi, ca doi fraţi îl apreciez foarte mult pentru
că mă înţelege, mă face să râd şi mă încurajează la nevoie.
Unele prietene mă invidiază, dar eu le spun că Tudor îmi
este doar cel mai bun prieten. Cu timpul, am început să înţeleg de
ce erau invidioase... în ochii lui albaştri ca bolta cerească s-ar
putea pierde orice fată, dar eu văd în ei un om puternic şi un amic
loial. Părul auriu ca razele blândului soare îi pune în evidenţă
chipul luminos, angelic
Este o fire ambiţioasă şi poate obţine tot ce-şi pune în
minte. Practică judo de performanţă, dar este îndrăgostit şi de
fotbal, baschet şi înot. Fiind unele dintre sporturile mele
preferate, ne uităm împreună la unele meciuri şi competiţii.
Adoră petrecerile şi radiază de fericire când este admirat
şi în centrul atenţiei, dar câteodată are tendinţa să exagereze şi să
se dea mare.
Cel mal mult îmi place firea sa veselă. Oricât de rău m-aş
simţi, el reuşeşte să-mi readucă buna-dispoziţie. De altfel, în
preajma lui oricine se distrează şi se simte bine
Nu o să încerc niciodată să-l schimb şi îi mulţumesc că
îmi este mereu alături şi că preţuieşte prietenia mea...
Cerinţă posibilă
2. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri),
în care să descrii o persoană pe care o consideri un model
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise;
- să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea
acesteia;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Un înger al copilăriei
Îmi amintesc şi acum prima zi de elev, când am păşit cu
inima gata să-mi sară din piept pe poarta şcolii. Am zărit-o lângă
un grup de copii, ce păreau la fel de derutaţi ca şi mine, dar
atitudinea ei blândă ne-a încurajat şi ne-a făcut să avem
încredere. Începea o nouă etapă în viaţa noastră!
Pentru mine, doamna învăţătoare o fost şi va rămâne un
înger protector al copilăriei mele.
Nu voi putea uita niciodată culoarea albastră a ochilor săi,
ce dădea o notă de poveste privirii care mă făcea să tresar de
fiecare dată când mă lăuda sau mă mustra. Mâinile sale fine aveau
puteri nebănuite, mângâierea lor putând alunga orice urmă de
tristeţe sau de teamă. Era nici prea înaltă, nici prea scundă, cu
trupul zvelt, degajând o atitudine tinerească, armonizată cu
eleganţa şi totodată cu simplitatea ţinutei sale.
Iubea enorm copiii! Se simţea asta din energia pe care o
transmitea, dar şi din felul în care ştia să-i laude sau să-i certe.
Când greşeau, nu ridica tonul, doar încrunta puţin sprânceana
dreaptă... Era semnul că e supărată. În acel moment oricine intra
în pământ de ruşine, pentru că se simţea vinovat că tulburase
seninul privirii atât de blânde până atunci.
Reîntâlnind-o peste câţiva ani am descoperit că era
neschimbată. Am înţeles atunci că frumuseţea ei mereu vie se
hrănea din faptul că-i vedea pe copiii din jur crescând, prinzând
aripi şi învăţând să zboare spre alte zări... Dragostea mea pentru
ea a crescut şi mal mult.
Page 99 of 108
 2. Compuneri narative

FIŞĂ TEORETICĂ

Compunerea narativă are la bază naraţiunea, mod de expunere ce constă în succesiunea unor
întâmplări, fixate într-un anumit timp şi spaţiu.
TRĂSĂTURI:
 întâmplările sunt legate cauzal şi urmăresc momentele subiectului: expoziţiunea, intriga,
desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul;
 Prezenţa reperelor spaţio-temporale;
 Relatarea este făcută de un narator la persoana I sau a lll-a;
 Elementul declanşator al evenimentelor este conflictul;
 Personajele sunt cele care participă la acţiune
 Naraţiunea se poate împleti cu dialogul, descrierea sau monologul interior;
 Textul trebuie să răspundă la întrebările: cine? ce? când? unde? de ce?.

TIPURI DE COMPUNERI NARATIVE:

1. După construcţie:
a) după un plan propus de profesor;
b) cu un început / un final dat;
c) după un tablou / ilustraţie etc.
2. După scop şi mijloacele de realizare:
a) literară - vizează emoţionarea, sensibilizarea cititorului, scopul este artistic;
b) nonliterară - vizează informarea/educarea cititorului.
3. În funcţie de perspectiva asupra faptelor şi de stilul de redactare:
a) subiectivă - este redactată la persoana I, naratorul fiind personaj sau martor al întâmplării;
b) obiectivă - este realizată la persoana a lll-a de un narator detaşat, om-niscient.

Page 100 of 108

 Plan de redactare pentru compunerea narativă
1.Introducere:
 stabilirea reperelor spaţio-temporale şi introducerea protagonistului - dacă începi cu expoziţiunea;
 prezentarea unui fapt care declanşează acţiunea - dacă alegi intriga ca prim moment;
2. Cuprins:
 derularea evenimentelor după o schemă logică, lineară;
 fixarea reperelor de timp şi spaţiu;
 introducerea altor personaje;
 crearea unor momente de suspans
 introducerea unor scurte pasaje descriptive sau dialogate (opţională)
3. Încheiere:
 rezolvarea conflictului.

ATENȚIE:
 interogaţii retorice: oare ce se auzea în depărtare?; ce trebuia să facă?;
 semne de punctuaţie cu rol stilistic: punctele de suspensie (Gândurile lui zburară
departe...), semnul exclamării (Asta era!) etc.
 elemente nonverbale: Zâmbetul lui forţat trăda că ceva nu era în ordine;
 redarea unor gânduri, impresii, sentimente: Acea întâmplare l-a făcut să cadă pe gânduri..

Page 101 of 108

Cerinţă posibilă
1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în
care să povestești o drumeție cu peripeții (reală sau imaginară).
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți scopul drumeției și locul acesteia;
- respecți succesiunea evenimentelor;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Drumeție cu peripeții
Era ozi frumoasă de primăvară. Mă aflam împreună cu
colegii şi cu doamna dirigintă la munte, la Buşteni, pentru a
culege plante pentru ierbar.
Plini de entuziasm, am pornit în drumeţie pe poteci
neumblate, pline de un aer misterios. Traseul de câteva ore a fost
o aventură în toată regula! Nu făcuserăm mai mult de câteva sute
de metri, când unul dintre colegi. Dan, a luat-o înainte spunând
că vrea să ne facă o surpriză... botanică. Doamna dingintă l-a lăsat
să se îndepărteze, mai ales că îl ştia băiat descurcăreţ şi
cunoscător al acelor locuri. Am mai înaintat puţin şi ne-am oprit
să-l aşteptăm, dar... nimic. Oare ce se întâmplase? Am început
să-l căutăm cu binoclul, să-l strigăm, apoi ne-am împărţit în mai
multe grupuri şi am pornit pe urmele lui.
După ceva timp, Măria ne-a chemat şi ne-a arătat şapca
lui Dan căzută la intrarea unei peşteri. Am intrat cu inima cât un
purice. Era întuneric, iar lanterne nu aveam. Cu telefoanele
aprinse, am început să înaintăm şi să-l strigăm. În depărtare, s-a
auzit deodată o voce care cerea ajutor. Am luat-o lo fugă, şi ce
credeţi? Dan căzuse într-un râu subteran şi încerca să iasă, dar
era încurcat de rucsacul prea greu. L-am ajutat, iar odată ajuns pe
mal, colegul nostru ne-a întins victorios trofeul... o mică ciupercă
numită muşchiul luminos, care creşte în peşteri şi este foarte rară.
După ce am ieşit la lumină iar Dan şi-o schimbat hainele,
ne-am continuat drumeţia, bucuroşi că totul se terminase cu
bine...
Cerinţă posibilă
3. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri),
în care să povestești întțmplare (reală sau imaginară), având
Cerinţă posibilă
2. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri),
în să povestețti o iîntâmplare (reală sau imaginară), porning de la
textul ”Un zgomot ciudat m-a făcut să tresar...”.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți două coordonate spațio-temporale;
- respecți succesiunea evenimentelor;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: O întâmplare ciudată
Un zgomot ciudat m-a făcut să tresar. Cine să fi găsit locul
meu secret? Am privit cartea de pe genunchi, apoi am închis
ochii, ca şi cum asta m-ar fi putut apăra...
În faţa mea se ivise o fetiţă timidă, cu părul cârlionţat şi o
privire jucăuşă, care mi-a şoptit grăbită:
- Sunt Momo şi am nevoie de ajutorul tău! Hoţii de timp
au pus stăpânire pe oraş! Toţi locuitorii sunt în pericol.
Cine? Cum? O avalanşă de întrebări mă năpădise. Apoi
mi-am amintit! Era personajul din cartea mea! Dar cum era
posibil?...
N-am mai aşteptat răspunsul, pentru că mi-am dat seama
că e ceva grav. Am luat-o de mână pe Momo şi am trecut dincolo,
i-am cunoscut pe ceilalţi copii şi am pus la cale un plan: fiecare
dintre noi să spună câte o poezie, un cântec, o ghicitoare, o
poveste, care să-i impresioneze până la lacrimi pe hoţii de timp.
Astfel, ar începe să plângă, iar apa i-ar dizolva şi ar dispărea
pentru todeauna...
Când am deschis, ochii, cartea îmi alunecase de pe
genunchi. De pe copertă, Momo îmi zâmbea, iar ceilalţi copii îmi
făceau cu mâna, fericiţi, alături de părinţii lor. Atunci am înţeles
că planul nostru reuşise...
Page 102 of 108
Page 103 of 108
 3. Textul dialogat

FIŞĂ TEORETICĂ

Textul dialogat asigură comunicarea a cel puţin două persoane, prin intermediul replicilor.
TRĂSĂTURI:
 modul de expunere utilizat este dialogul;
 se precizează persoanele participante la dialog;
 este marcat grafic de linia de dialog şi de verbele spunerii sau dicendi: a spune, a întreba, a şopti, a
răspunde etc.
 la nivel morfologic, apar substantive în cazul vocativ şi verbe, la imperativ;
 sunt precizate persoanele participante la dialog;
 creează impresia de oralitate (impresia de viu grai a unui text scris) prin interjecţii, exclamaţii,
interogaţii etc.
 impune o intonaţie specifică prin semnele de punctuaţie folosite.

Cerinţă posibilă
1. Redactează un text de 80-150 de cuvinte (8-10 replici), în care să-ți imaginezi discuția cu un scriitor
despre operele sale.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți contextul în care a avut loc conversația;
- să-ți exprimi opinia despre tema discuției;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL:
- Bună ziua, domnule Slavici! Mă bucur că v-am întâlnit, în sfârşit!
- Bună ziua, micuţule! Şi eu de-abia aşteptam să ajung la şcoala voastră, pentru că am auzit că
sunteţi mulţi pasionaţi de lectură. Aşa este?
- Da, avem chiar un cerc de lectură la care participăm cu nerăbdare săptămânal, pentru că
cititul ne ajută să aflăm multe lucruri interesante. De când am citit "Popa Tanda" scrisă de
dumneavoastră, voiam să vă pun câteva întrebări
- Da, ia să auzim! Sunt foarte curios.
- Credeţi că acţiunea ar putea fi plasată şi în zilele noastre într-un oraş, de exemplu?
- Sigur! Pentru că eu am vrut să arăt că anumite trăsături de caracter ale oamenilor rămân
aceleaşi, în ciuda trecerii timpului. De exemplu...
- Ştiu ce vreţi să spuneţi! Lenea, dar şi caracterul influenţabil al oamenilor. Un model bun este
motivant, dar și invers.
- Vezi că știi? Foarte bine, micule cititor! Mai ai şi alte întrebări?
- Da, care este personajul preferat din cele create chiar de dumneavoastră?
- Să vedem... cred că Persida din romanul „Mara". O cunoşti?
- Nu!
- Atunci, citeşte romanul şl vei înţelege de ce!

Page 104 of 108

 IV. COMPUNERI REFLEXIVE

FIŞĂ TEORETICĂ

Compunerea reflexivă este cea în care sunt exprimate gânduri, emoţii, trăiri, generate de un
anumit eveniment: vizionarea unui film sau concert, participarea la un concurs, implicarea în diverse
proiecte, citirea unei cărţi, vizitarea unui muzeu.
Ea constă în notarea cât mai nuanţată a sentimentelor trăite, folosind mijloace lingvistice
adecvate contextului: interjecţii, exclamaţii, interogaţii, elemente nonverbale etc.

1. EXPRIMAREA SENTIMENTELOR, CU OCAZIA UNUI EVENIMENT PERSONAL,

SOCIAL SAU CULTURAL

Plan de redactare
Introducere:
 precizarea evenimentului la care te vei referi în compunere;
 prezentarea reperelor de timp şi spaţiu în care are loc acesta;
Cuprins:
 evidenţierea aspectelor care te-au impresionat în mod pozitiv sau negativ;
 redarea emoţiilor trăite şi motivarea acestora, cu ajutorul unor mijloace lingvistice adecvate:
interjecţii, exclamaţii retorice, interogaţii retorice, elemente nonverbale etc.
 prezentarea şi celorlalţi participanţi la eveniment. Încheiere
Încheiere:
 formularea unor concluzii.

Page 105 of 108

Cerinţă posibilă
1. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ți
exprimi sentimentele, cu ocazia unui concurs la care participi.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți contextul participării la acel concurs;
- să prezinți două aspecte care te-au impresionat;
- să ai un conţinut adecvat cerinţei formulate;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL:
Doamna profesoară de geografie ne-a anunţat la începutul
anului şcolar că va organiza o lecţie interactivă sub formă de
concurs numită „România - o provocare turistică". Participanţii
urmau să lucreze în grupe de maximum cinci elevi,
documentându-se despre o anumită regiune a ţării şi apoi
primireau nişte întrebări propuse de comisie.
Fiind fascinată de tot ce înseamnă călătorie şi turism,
m-am înscris imediat Tema echipei mele era „Munţii Apuseni".
Am fost foarte bucuroasă şi, în zilele care au urmat, n-am făcut
nimic altceva decât să împrumut cărţi de la bibliotecă şi să caut
informaţii pe internet despre această minunată regiune. Am
răsfoit şi reviste de specialitate, unde am găsit multe curiozităţi,
pe care recunosc că nu le ştiam, acesta fiind un prilej să aflu
lucruri noi.
Ziua cea mare sosise! Toţi participanţii aşteptau
nerăbdători începerea concursului într-o sală devenită
neîncăpătoare... Doamna profesoară, urmată de alte două
doamne, a intrat şi a împărţit fiecărei echipe câte o foaie pe care
erau notate, cu litere mici, mai multe întrebări. Grupa care
strângea cele mai multe răspunsuri corecte, câştiga premiul cel
mare. Emoţionaţi, dar şi fericiţi că sosise momentul mult-aşteptat
ne-am mobilizat şi am reuşit să luăm punctajul cel mai bun.
Bucuria a atins cote maxime în acele clipe! Inima îmi bătea
puternic, gata-gata să-mi sară din piept.
Am primit felicitări de la colegi şi mărturisesc că această
lecţie modernă şi atrăgătoare a însemnat o provocare pe care nu o
voi uita mult timp...
Cerinţă posibilă
2. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ți
exprimi sentimentele, cu ocazia vizitării unui muzeu cate te-a
impresionat.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinți contextul vizitării acelui muzeu;
- să prezinți două aspecte care te-au impresionat;
- să redactezi un conţinut adecvat cerinţei;
- să respecţi limitele de spaţiu indicate.
COMPUNERE MODEL: Poarta dintre prezent și trecut
În vacanţa de vară, părinţii mi-au pregătit o surpriză şi mi-au
făcut cadou o excursie de câteva zile la Paris. Când am aflat vestea, am
fost foarte bucuroasă, deoarece mi-am dorit mereu să mă plimb pe
străzile pline de farmec ale acestui oraş, dar şi să văd cu ochii mei
locurile care m-au fascinat din albumele de artă.
Un moment cu totul special o fost vizitarea muzeului Luvru,
unul dintre cele mai vechi şi moi mari muzee din lume. Parcă am trecut
o partă a timpului! inima îmi bătea gata să-mi sară din piept de emoţie,
simţind frisonul unei întâlniri unice....
Arhitectura clădirii de peste 800 de ani şi operele găzduite,
datând din Evul Mediu până în secolul al XlX-lea, m-au făcut să simt că
sunt implicată într-o aventură, din care aveam să ies schimbată şi
înfrumuseţată. Fiinţa mea vibra cu totul: urechile încercau să prindă
toate informţille ghidului, ochii voiau să stocheze pe retină cât mai
multe imagini şi culori, iar inima trăia plină de emoţie graţia fiecărei
secunde. Jocurile de culori de pe pânze, statuile încărcate de energia
fiecărui spectator precum şi celelalte obiecte îşi cereau dreptul de a fi
privite şi admirate.
Am parcurs muzeul purtat de aripi Sculpturile greceşti ca Venus
din Mlllo şi Victoria din Samotroce mi-au tăiat răsuflarea, iar picturile lui
Rembrandt, Goya, Bosch, Durer Tlţion, Leonardo da Vinci, şi Rafael m-
au făcut să-mi doresc ca timpul să se oprească, pentru a savura cât mol
mult frumuseţea acelor capodopere.
Cu cât înaintam, cu atât aveam impresia că totul e un vis, iar
jocul formelor şi al nuanţelor îmi creau o imensă plăcere. Nu mai voiam
să părăsesc acel cadru minunat... Parcă mă izolasem eu însămi într-un
tablou, în care stăpâneau legile frumosului şi ale sensibilităţii.
În final, am trecut de poarta trecutului înapoi spre prezent,
încercând să păstrez cât mai mult neaiterată graţia acelor clipe...
Page 106 of 108
 2. EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O ANUMITĂ TEMĂ/EVENIMENT

ATENȚIE:
 Exprimarea opiniei se realizează într-un text de tip argumentativ.

1. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ţi exprimi opinia privind

importanţa informârii asupra unui oraş înainte de a-l vizita.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi două argumente pertinente pro şi /sau contra temei enunţate;
- să ilustrezi cele două argumente cu exemple;
- să redactezi un conţinut adecvat cerinţei formulate;
- să respecţi limita de spaţiu indicată

STRUCTURĂ COMPUNERII PLAN DE REDACTARE AL COMPUNERII

În opinia mea, pentru a descoperi farmecul deplin al
INTRODUCERE: unui oraş trebuie să te informezi cu privire la istoria şi
atracţiile turistice ale acestuia înainte de a-l vizita.

CUPRINS: În primul rând, istoria unui loc ne poate ajuta să

înţelegem mai bine specificul acestuia, care se reflectă în
numeroasele „arhive vii” întâlnite la tot pasul. Un exemplu
Argument I în acest sens este oraşul Roma, a cărui istorie tumultuoasă
poate fi cunoscută din manuale, documentarele de pe
National Geographic sau filmele lui Fellini. Astfel, întâlnirea
propriu-zisă este mai emoţionantă, chiar zguduitoare, când
te gândeşti că tu, un călător din secolul al XXI-lea, mergi pe
o străduţă pe care acum 2000 de ani a trecut însuşi Traian,
împăratul Imperiului Roman.
În al doilea rând, ghidurie turistice sunt importante
Argument II pentru a descoperi, uşor şi repede, punctele de interes ale
oraşului pe care urmează să-l vizitezi. În acest fel, se câştigă
timp Şi poţi savura în voie vizitele la muzee sau în alte locuri
pline de farmec.

În concluzie, documentarea în legătură cu un oraş

CONCLUZIE: înainte de a-l vizita este importantă pentru oricare dintre
noi.

Page 107 of 108

 2. Citeşte textul de mai jos, apoi redactează o scurtă compunere de 80-150 de cuvinte în
care să-ţi exprimi opinia despre participarea Io un târg de carte, pornind de la fragmentul citat.
În compunerea ta, trebuie:
- să-ţi exprimi opinia despre paticiparea la un târg de carte;
- să valorifici secvenţe din text;
- să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;
- să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.
România a confirmat prezenţa în calitate de invitat de onoare la Salonul Internaţional de Cane de
la Paris (Salon du Livre), care se va desfăşura în perioada 22-25 martie 2073.
Pentru desfăşurarea evenimentului (...), ICR va închiria o suprafaţă de 400 de metri pătraţi şi va
organiza două categorii de manifestări - evenimente la târgul de carte, în care vor fi implicaţi autori
(scriitori, cercetători, jurnalişti) români şi francezi şi evenimente conexe, legate de literatură, artă,
ştiinţă, care vor avea loc în spaţii importante din Paris.
Institutul Cultural Român pregăteşte, de asemenea, cataloage de prezentare a autorilor români,
care vor cuprinde o fişă bibliografică a autorului, prezentarea cărţii şi un fragment tradus în franceză.
Cataloagele se adresează editorilor francezi cu care reprezentanţii Institutului Cultural Român şi
autorii români urmează să aibă întâlniri în perioada desfăşurării târgului de carte.
(Mediafax)

STRUCTURĂ COMPUNERII PLAN DE REDACTARE AL COMPUNERII

În opinia mea, participarea la un târg de carte poate fi o
INTRODUCERE:
adevărată provocare din mai multe puncte de vedere.

CUPRINS: În primul rând, oferta de carte este variată, pentru că

foarte multe edituri închiriază standuri la care îşi expun
Argument I
noile apariţii, şi nu numai. Astfel, un cititor pasionat şi
nerăbdător poate intra în posesia unei cărţi de-abia
publicate înaintea celorlalţi.
În al doilea rând, târgurile de carte, ca Gaudeomus sau
Bookfest, organizează diverse evenimente atractive:
Argument II expoziţii de fotografie, cenacluri, lansări de carte şi chiar
întâlniri cu scriitorii. Personal, mi se pare foarte palpitant să
poţi cunoaşte în carne şi oase pe cel care o dat viaţă unor
texte cu care te-ai întâlnit în manualele şcolare, cum sunt
Simona Popescu şi Mircea Cărtărescu, deoarece le poţi pune
întrebări şi poţi afla răspunsuri căutate de mult timp.

În concluzie, participarea la un astfel de eveniment este

CONCLUZIE: o ocazie care nu or trebui ratată de niciunul dintre noi,
întrucât oferă deschidere şi experienţe foarte plăcute.înainte
de a-l vizita este importantă pentru oricare dintre noi.

Page 108 of 108