 Cum citești o poezie?

 Obiective/Context
 a) să definim textul liric;
 b) să identificăm elementele la care trebuie să fim atenți în timpul
lecturii; c) să înțelegem limbajul poetic.
 Parcurs
 Poate cel mai îndepărtat limbaj de voi tinerii este cel al poeziei. De ce? Pentru că un
poet reușește să surprindă lumea în detaliu, să transpună într-un limbaj unic ceea ce
simte, ceea ce gândește și ceea ce vede. Poezia unește lumea interioară a poetului cu
lumea sa exterioară și ne oferă nouă, cititorilor, o nouă perspectivă asupra unor trăiri,
asupra unor experiențe interioare, a ceea ce se simte undeva în profunzimea noastră.
 Definiție
 Textul liric este marcat de transmiterea unor emoții, sentimente și stări, dar și a
unor idei prin care se propune o nouă percepție personală asupra lumii printr-
un limbaj figurat.
 Etape
 Ca să putem înțelege o poezie, trebuie să fim foarte atenți și să urmăm etapele:
 1. Citești poezia și cel mai ușor e să identifici cuvintele din câmpul lexical dominant.
2. Apoi extragi tema textului, răspunzând la întrebarea „Despre ce este vorba?”. (în
prezentare să faceți un organizator: Să ai în minte câteva teme ale textului precum:
natura, copilăria, timpul, comuniunea om – natură, familia, jocul, condiția umană,
creația, cunoașterea etc).
 3. Extrage figurile de stil din textul liric.
 (în prezentare se faceți un organizator cu figurile de stil: epitet, repetiție, comparație,
personificare, enumerație, metaforă)
 4. Extrage mărcile lexico-gramaticale ale vocii lirice (în prezentare să apară verbe și
pronume la persoana întâi)
 5. Identifică ipostaza vocii lirice (în prezentarea să apară: contemplatorul naturii,
copilul, nostalgicul, melancolicul, creatorul, meditativul etc.)
 6. Ce imagine se creează în fiecare strofă? Care detalii le consideri
importante? • cadru: nocturn/diurn;
 • plan: terestru/cosmic/acvatic/oniric;
 • cromatică: senină/optimistă/calmă/intensă;
 • atmosferă: calmă/liniștită/feerică/sumbră/jovială;
 • simboluri dominante.
 1
 Exemplu
 Citim poezia lui Alexandru Vlahuță, Sonet:
 A revenit frumoasa primăvară;
 Copacii parcă-s ninși de-atâta floare;
 Dorinți copilărești, renăscătoare,
 Fac inimile noastre să tresară...
 Iubire e în razele de soare,
 Și farmec în a codrului fanfară,
 Și visuri dulci în liniștea de sară;
 În cer și pe pământ e sărbătoare.
 Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
 Căci toată frumusețea asta-mi pare
 Că niciodată n-are să mai fie!
 Și-s fericit c-am fost o clipă-n stare
 Să simt, în marea lumii simfonie,
  A gândurilor mele întrupare.
 Observăm
 • domină câmpul lexical al naturii; (textul liric propune o meditație asupra relației
dintre trăiri și natură)
 • tema: natura;
 • figuri de stil: epitetul „Dorinți copilărești”, enumerația „Ascult, privesc, respir cu
lăcomie”, metafora „Să simt, în marea lumii simfonie,/ A gândurilor mele întrupare”;
 • vocea lirică: ipostaza contemplatorului;
 • primul vers accentuează ciclicitatea anotimpurilor prin verbul „a revenit”, iar
tabloul este detaliat prin imaginea copacilor, a „razelor de soare”, a codrului,
creându-se astfel un univers cu o natură feerică;
 • strofele oscilează între cadrul exterior și cel interior, existând o corespondență; •
plan cosmic și terestru „În cer și pe pământ e sărbătoare”;
 • atmosferă senină, plină de vitalitate;
 • florile sunt simbol al frumuseții și al sensibilității.
 Dacă e să privim cu mai multă atenție spre emoția din interiorul versurilor, ne uităm
spre final în care se afirmă fericirea produsă de faptul că stările interioare senine,
pline de vitalitate se proiectează asupra naturii.
 2
 Pentru prezentarea emoției transpuse în textul liric vei răspunde la următoarele
întrebări:
 • Ce emoție este suprinsă în text?
 • Prin ce cuvinte/secvențe/versuri se sugerează emoția?
 • Prin ce fel de figuri de stil se rostește emoția?
 • Ce simțuri sunt implicate în descrierea emoției?
 • Cum sunt conectate imaginile din poezie cu emoția transmisă?
 • Tu cum resimți această emoție?
 • În ce momente ai astfel de emoții?
 • Ce imagini îți provoacă o astfel de emoție/de ce îți aduci aminte?

Cum caracterizezi un personaj?

Obiective/Context
a) să analizăm trăsăturile unui personaj;

b) să identificăm și să interpretăm modalitățile de caracterizare;

c) să identificăm valorile personajele.

Parcurs
Zi de zi discuți cu oameni, cu prieteni, cu membrii familiei, cu colegi, profesori și permanent
îi caracterizezi: știi cine sunt/ din ce familie provin, care le e originea, vârsta pe care o au sau starea
civilă (sunt căsătoriți sau nu), ce meserie au etc. Apoi îi privești și le vezi trăsăturile fizice, cum le
este chipul, ochii, corpul, îmbrăcămintea, apoi le analizezi vorbele, comportamentul și știi că mereu
spui „da, da, a spus prietenul meu asta, dar de fapt el a vrut să spună că...”, „da, a zis asta dar din
comportamentul său am observat că... ” – deci mereu ne uităm în spatele acțiunilor lor. Iar apoi,
față de orice om simțim dacă ne place sau nu, dacă e ca noi sau nu, dacă are aceleași valori sau nu
sau ce ne leagă de el, empatizăm sau nu cu el.
 Exact același mecanism va fi și în cazul analizei unui personaj. Persoana este omul din
realitate, iar personajul este ființa din interiorul unui text ficțional.

Etape
*Vom analiza etapele în analiza unui personaj pe baza unui text de Mihail Sadoveanu, Moșul.

Moș Andrei, un frate al bunicului, era singurul rămas dintre cei vechi. Părea că trăiește
într-o lume a lui, o lume apusă, pe care și-o evoca singur în tăcerea odăii bătrâne, între mobilele de
sute de ani și între portretele întunecoase ale străbunilor.

În jurul lui, printre noi cei tineri, era o necontenită mirare. Hainele lui străvechi, lustruite și
trainice, ciubucul lung și filigenele de cafea, lungile și tăcutele meditații, plimbările singuratice în
luncile Siretului, toate, de zeci de ani aceleași, ne puneau încă în uimire.

Eram și noi acuma, dragă Doamne, cu mustață, intraserăm în lume; cu toate acestea, o
sfială ciudată ne cuprindea în fața strămoșului.

Ochii aprigi sub sprâncene cărunte; gura dureros aplecată în colțuri; mustățile albe, mari;
durerea veche care-l împresura ca o negură, – toate, întotdeauna, ne făceau să trecem în vârful
picioarelor pe lângă dânsul.

La petrecerile de familie nu lua parte decât foarte rar și atunci chema, în povestirile lui,
viața altui veac. Mai cu seamă în seri de iarnă, când vânturile aduc în parcuri vuiete de valuri și
țipete omenești, glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare. Legendele străbune […] de multe
ori ne zguduiau până în adâncuri.

Și multă vreme n-am pătruns taina care-i acoperea trecutul. Târziu, către sfârșitul vieții lui,
într-un amurg de vară, bătrânul a povestit o întâmplare din tinerețe, și atunci am priceput totul.

Stăteam în jurul lui, în cerdacul casei, în liniștea ce stăpânea curtea boierească. Înaintea
noastră se întindea câmpia Siretului până în asfințitul înflăcărat. Prin livada mare din coasta casei,
trecea un susur slab ca de izvor depărtat, și, de departe, din imașurile întinse, veneau murmurele
tălăngilor.

1
afostodata.net

Bătrânul vorbea cu glas încet, cu ochii duși, și noi stăteam tăcuți, ca într-o biserică.

— Era odată… începu bătrânul; era odată, măi băieți… o zână… Ce vă spun eu e poveste
ca toate poveștile… Era o fată, frumoasă coz*. Ședea departe de locurile acestea, și e mult de atunci!
Dar ce frumoasă era, dragii moșului!... Avea doi ochi mari, negri, ca două flori întunecoase;
sprâncene codate, sub care fulgerau ochii […].

Moșul se opri deodată, își trecu mâna prin păru-i alb ca neaua, își mângâie mustățile
tufoase și se lăsă pe speteaza moale a jilțului*, cu ochii duși, cu fața plină de un zâmbet foarte dulce
și foarte trist […].

Moșul începu iar a vorbi, pe când lumina scădea încet-încet. Amurgul se întinse. O lumină
trandafirie mai rămăsese deasupra asfințitului; pâcla fumurie umplea șesurile.

Și moșneagul rostea o poveste nespus de tristă. Glasul lui ne pătrundea ca un fior. Seara
veni; câteva lumini albe scânteiară sus, pe boltă; gangurile vechi oftară, deșteptate de vântul serii.
În jurul bătrânului umblau umbrele trecutului. El le vedea, le urmărea și glasul lui duios povestea
durerile de altădată.
 a) După prima lectură a textului notează date despre identitatea personajului (Cine este
personajul? Ce vârsta are? Ce stare civilă are? Ce origine are? Ce meserie are?)

- personaj principal: Moș Andrei;

- un om în vârstă;

- „un frate al bunicului” naratorului.

b) Recitești textul și subliniezi modalitățile de caracaterizare:

• directe: de către autor, de alte personaje, autocaracterizare;

• indirecte: prin fapte, prin vestimentație, prin relația cu alte personaje, prin gândurile
personajului, prin mediul în care trăiește, prin limbaj/modul cum vorbește, prin
nume etc.

- caracterizare directă realizată de narator: „Hainele lui străvechi, lustruite și trainice,

ciubucul lung și filigenele de cafea, lungile și tăcutele meditații, plimbările
singuratice”

- caracterizarea indirectă prin fapte și vorbe: „La petrecerile de familie nu lua

parte decât foarte rar și atunci chema, în povestirile lui, viața altui veac”.

c) Analizezi mijloacele de caracterizare răspunzând la întrebările:

• Ce trăsături fizice/morale se accentuează?

• De unde reies aceste trăsături?

• Cum influențează această trăsătură relația lui cu lumea?

2
afostodata.net

• Care sunt efectele acestei trăsături în mediul în care trăiește?

• Cum este prezentată trăsătura? Ce cuvinte se folosesc? De ce este preferat un anumit

limbaj?

„glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare” – se observă bucuria poveștii

pe care o avea Moș Andrei prin care influența relațiile cu toate celalte
personaje. El avea o nostalgie a vremurilor apus, ajungând într-o lume pe care
nu mulți oameni o mai putea reda în imagini și cuvinte atât de puternice ca ale
sale. Inversiunea utilizată accentuează misterul acestor amintiri care devin
istorii de viață și produc „mirare în jur”

d) Ce trăsături fizice sau morale impresionează la acest personaj?

- un om cu o înfățișare specifică celor în etate, un om nostalgic, bun, înțelept

 e) Care este valoarea după care își ghidează viața personajul? Valorile tale se apropie sau nu
de cele ale personajului? Ce importanță are această valoare în viața personajului? Dar în
viața ta?

- respectul pentru trecut, simplitatea și modestia.

Concluzii
• citești textul cu atenție;

• identifici personajul principal;

• subliniezi pe text modalitățile de caracterizare;

• selectezi o secvență în care se observă comportamentul personajului; •

identifici trăsăturile fizice și morale;

• extragi valoarea pe care o reprezintă personajul și o raportezi la valorile tale; •

începi redactarea carcaterizării, urmând reperele din cerința de examen.

Cum citim un text nonliterar?

Obiective/Context

a) să definim textul nonliterar;

b) să prezentăm tipurile de texte nonliterare;

c) să discutăm despre cum se citește un text nonliterar.

Parcurs
Cel mai des citim pe net. Citim postări, titluri, link-uri, mesaje peste mesaje, fie pe sms, pe
whatsapp sau facebook messenger, fie pe instagram, plus toate cele care vouă vă plac. Până la
urmă, citim informații spuse de prieteni, de oameni cunoscuți, de vedete, de blogeri, interviuri, știri
și adevărul e că ne e plin telefonul cu notificări prin care tu te pregătești să mai citești încă un text
nonliterar.

Definitie
Textul nonliterar este o modalitate de reprezentare a vieții reale, a unor experiențe,
persoane, idei, concepții din lumea reală.

Trasaturi
• se referă la aspecte din lumea reală;

• se utilizează un limbaj clar, denotativ și eficient;

• are ca scop informarea și convingerea cititorilor;

• poate avea o formă continuă, discontinuă, multimodală/mixtă; [textele pot fi în alineate

successive, coerente și reprezintă un text continuu ; un text de tip schemă sau tabel reprezintă un
text discontinuu , iar textul multimodal este o îmbinare a cuvintelor cu imaginile, cam ceea ce
facem când postam pe Insta, avem de-a face cu un mesaj general care se transmite și prin cuvinte și
prin imagini]
 • conține secvențe descriptive, narative, dialogale, explicative, argumentative.

Tipuri de text nonliterar

• știrea, reportajele, anchetele, interviurile, editorialele, legile, hotărârile, regulamentele,
documentele de orice natură, articolele științifice, articolele pe teme culturale, cercetările,
comentariile, postările, mesajele (tip SMS), articolele de dicționar, de enciclopedie, recenziile,
anunțurile [și multe altele, cam toate textele care redau realitatea]

[Important e să fim atenți cum citim. Când vedem orice informație să ne punem niște întrebări: •

Care este sursa informației?

• Ce spune textul?

• Cine certifică această informație?

• Se apropie de ceea ce eu cred despre subiect?

• Unde pot găsi informații suplimentare despre subiect?]

DE CE? CE? CUM? CÂND? UNDE? CINE?

Haideți să citim împreună un exemplu de text nonliterar și să vedem ce fel de întrebări și se pot
adresa la examen:

De exemplu, dacă ne-am interesa de ce e un podcast, am tasta pe motorul de căutare google și ne

ar apărea Podcast în România, Ediția I, 8 iulie 2020. Îl deschidem și îl parcurgem
https://www.bancatransilvania.ro/Podcast-In-Romania-by-Brat-&-Banca-Transilvania.pdf :

a) vedem o pagină întreagă de text ceea ce presupune că este text continuu;

b) vedem scheme – adică un text discontinuu;

c) vedem pagini cu text și imagine – adică un text multimodal.

Ce poți primi la examen pe un astfel de text:

1. Întrebări în care răspunsul se găsește ușor în text în funcție de un cuvânt-cheie din cerință.

Menționează două teme preferate de ascultătorii de podcast.

Citim textul în funcție de cuvântul-cheie al cerinței TEME PREFERATE: „Ca teme preferate,
cifrele indică faptul că interesul ascultătorilor se duce spre comedie și umor (53%)” - răspunsul
posibil: temele preferate sunt cele de comedie și umor.

2. Cerințe pentru care trebuie să faci deducții, să vezi în spatele unor cuvinte.

Este adevărată sau falsă următoarea informație:

Dezvoltarea personală este preferată în podcasturi cu Adevărat Fal

 divertisment. s

Citim textul: „În ceea ce privește motivația ascultătorilor de podcasturi, sau ce-i face să apese
butonul „play”, pentru aproximativ jumătate dintre ei, scopul îl reprezintă divertismentul și
relaxarea, dorința de a învăța lucruri noi sau de a se dezvolta personal.” În text apar două cuvinte
din cerință: divertisment, și dezvoltare personală. Recitești cu atenție textul și observi că aproape
jumătate din utilizatori ascultă pentru a se dezvolta personal sau reprezintă divertisment, moment
de relaxare pentru ei, DECI nu divertismentul determină dezvoltarea personală. Răspunsul este
FALS.

3. Cerințe în care tu trebuie să gândești, să evaluezi o anumită informație, bazându-te pe text.

Care este impactul pe care mijloacele de comunicarea îl au asupra generației tale? Exprimă-ți
opinia, în 50-80 de cuvinte, valorificând textul. Ce facem:

1. Recitim textul și identificăm ce se spune în text despre această problematică: „Studiul a stabilit
clar câteva dintre punctele forte ale acestui tip mediat de comunicare: gradul de independență
pe care îl oferă; peste 20.9% dintre participanții la studiu au ales ca motiv posibilitatea de a
face și altceva în timp ce ascultă; mobilitatea de mișcare și libertatea de a-și putea alege locul
și momentul în care vor să asculte.”

2. Ne întrebăm pe noi înșine: Care sunt mijloacele decomunicare de azi? Eu ce cred? De ce cred
asta? Cum cred ceilalți de vârsta mea? Ce rol au în viața noastră? Ce îmi place/nu-mi place la
mijloacele de comunicare de azi? Podcastul este preferatul meu sau nu? De ce?

3. Scriu răspunsul folosind structuri specifice: În opinia mea, ... pentru că/ deoarece/ ... În plus, ....
de exemplu .... (te bazezi și pe opinia ta și pe text)

Cum citești un text dramatic?

Obiective/Context
a) să identificăm trăsăturile textului dramatic;

b) să definim textul dramatic;

c) să prezentăm trăsăturile textului dramatic;

De fapt tu încerci să comunici prin cuvinte (verbal), prin intonație, ton, timbru vocii, pauze în vorbire
(paraverbal), dar și prin mimică, gesturi, mișcări ale corpului, dans (nonverbal).

Vrei să faci spectacol din reprezentațiile tale? Haideți să vedem cum se face un spectacol: • totul se

petrece pe scenă;

• acțiunea poate fi structurată în scene sau tablouri;

• se scriu replicile care formează un text dialogal și în dreptul replicilor se notează numele
personajelor;

• se creează un decor prezentat în didascalii;

 • se notează informații despre vestimentația personajelor în cadrul didascaliilor;

• se notează mișcările, jocul scenic al personajelor, acțiunile lor, modul în care se rostesc tot în
cadrul didascaliilor;

Retinem
• textul dramatic este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă ca spectacol;
• acțiunea este limitată în timp și spațiu (pentru că ar fi dificil de pus în scenă o acțiune care se
petrece în mai mult de 3 zile);
• este împărțit în acte, scene, tablouri;
• este dominant textul dialogal care cuprinde o serie de replici;
• sunt prezente indicațiile scenice care suprind:
- comunicarea nonverbală (gesturi, mimică);
- comunicarea paraverbală (intonație, ritmul vocii);
- modalități de caracterizare (directă realizată de dramaturg, indirectă prin
comportament, atitudine etc.);
- detalii ale decorului;
- detalii referitoare la înfățișarea personajelor și la jocul scenic;
- numele personajelor care e află în fața replicilor.
afostodata.net

Să vedem ce i-a ieșit lui Mihai Sebastian în textul dramatic care stă la baza unui spectacol pe care îl
găsești și pe Youtube: https://www.youtube.com/watch?v=ORqtPDPVhZA.

SCENA XVII [a structurat textul în scene]

Corina, Ștefan, Jeff [notează numele personajelor]

CORINA (care în tot timpul scenei de mai sus a rămas într-un colț, tăcută, se apropie acum de
Ștefan): În cât e azi? [ne spune unde se află Corina, cum se comportă ea și care este jocul scenic
când rostește replica/ ceea ce e notat între paranteze se numeșc didascalii/ numele notează cine
comunică pe scenă/ urmează replica, dominând textul dialogat]

ȘTEFAN: Ești glumeață. [se oferă o altă replică, fiind dinamic dialogul/ discuția dintre ei]

CORINA: Nu. Întreb cu toată seriozitatea: în cât e azi?

ȘTEFAN (enunțând): Joi, 12 august.

CORINA: Nu-ți spune nimic data asta?

ȘTEFAN: Nimic. Cel puțin nimic special. E o aniversare?

CORINA: Gândește-te bine!

ȘTEFAN (caută o clipă și pe urmă ridică din umeri). [prin didascalii se observă cum își mișcă
corpul, e o comunicare nonverbală]

CORINA: „Kleine Nachtmuzik”* - Salzburg –

ȘTEFAN (cu un gest de plictiseală): Ooo! [prin comportament se observă că Ștefan este plictisit de
discuție]

CORINA: Niciun „Ooo”! Avem un pact și cer să-l respecți. Recunoaște că, de când am reparat
aparatul de radio, nu l-am pus niciodată să cânte. Așa era învoiala. Uite, l-am lăsat, săracul, „la
colț”. Dar acum - (Ia aparatul de radio și-l ridică cu destulă greutate, încercând să-l ducă spre
măsuța lui obișnuită.)

JEFF (îi sare în ajutor): Lăsați-mă, domnișoară Corina, pe mine. (Ia aparatul, îl așază pe măsuță,
pune priza, întoarce butonul.) Pe unde se transmite?

CORINA: Prin Viena. [observăm că textul continuă prin replici în jurul aceluiași subiect și jocul
scenic poate fi imaginat datorită didascaliilor]

(Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța)

Cum utilizăm cuvântul în comunicare?

Obiective/context
a) să definim cuvântul și să analizăm cum se modifică sensul unui

cuvânt; b) să discutăm despre sinonimie, antonimie, polisemie și

câmp lexical;

c) să identificăm sensurile unui cuvânt;

d) să citim un articol de dicționar pentru a ne clarifica sensurilor cuvintelor.

Parcurs
Știm cu toții că avem fiecare dintre noi cuvinte pe care obișnuim să e folosim: forță, bine
boss, stăm pe spate, mișto, nașpa, bombă, blană și multe altele de genul acesta. Acum avem
noroc că avem o limbă vie, în continuă schimbare, avem peste 67000 de cuvinte în dicționarul
din 2016, deci avem de unde alege pentru a ne exprima corect și cu efect asupra celor din jur.

Cuvântul reprezintă unitatea fundamentală a limbii;

cuvântul are

formă conținut

litere sunete înțeles/sens

 de exemplu : ciocolată

formă sens

9 litere 8 sunete aliment dulce, realizat pe bază de cacao

1
afostodata.net

Sensul cuvântului

- în funcție de context și de intenția celui care comunică, cuvântul poate fi folosit cu: ➢

sens propriu = sensul obişnuit

o de bază – primul sens la care ne gândim

o secundar – sensul care rezultă dintr-o asemănare (depinde de context)

➢ sens figurat = sensul neobişnuit (depinde de context)

de exemplu: gură

1. sens propriu de bază – Mi-a intrat praf în gură. (gura omului)

2. sens propriu secundar – Au acoperit gura de canal.

– Gura cuptorului este mare.

3. sens figurat – ”Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai” – din balada Miorița, unde
cuvântul gură intră în componența unei metafore.

Relații semantice (relațiile de sens) dintre cuvinte se stabilesc în context;

a. sinonimie - este relația care se stabilește între cuvinte cu sens asemănător sau

identic; ➢ identice (perfecte sau totale)

- sunt rare și se întâlnesc, de obicei, în cazul terminologiei științifice;

 - de exemplu: natriu = sodiu

lift = ascensor

lunar = selenar

➢ imperfecte (aproximative/parțiale)

- se pot înlocui doar în anumite contexte;

- de exemplu: mare

băiat mare = băiat înalt

notă mare = notă bună

apă mare = apă adâncă

cameră mare = cameră spațioasă

2
afostodata.net

- relația de sinonimie se poate stabili între:

o două cuvinte (sinonimie lexicală)

- de exemplu: citeț = lizibil

spaimă = teamă

a ajunge = a sosi

o un cuvânt și o expresie/locuțiune (sinonimie lexico-frazeologică)

- de exemplu: a fugi = a o lua la sănătoasă

regret = părere de rău

o două expresii/locuțiuni (sinonimie frazeologică)

- de exemplu: a-i suna ceasul = a da ortul popii

ATENȚIE sinonimele se dau în funcție de contextul în care se folosesc cuvintele.

b. antonimie - este relația care se stabilește între cuvinte cu sens opus;

- antonimele se pot exprima prin:

o cuvinte diferite

- de exemplu: liniște – gălăgie

corect – greșit
 o acelați cuvânt, derivat cu un prefix negativ

- de exemplu: liniște - neliniște

corect - incorect

normal – anormal

c. polisemie - este fenomenul prin care un cuvânt dezvoltă mai multe sensuri sau nuanțe de sens,
înrudite între ele (poli = numeros, mai mult, -ă, -i, -e ; sema = semn, sens);

- de exemplu:

a scoate

a) a scoate ceva din frigider = a lua ceva din frigider

b) a scoate o carte = a publica o carte

c) a scoate câinele la plimbare = a duce câinele la plimbare

3
afostodata.net

d) a scoate medicamentele de la farmacie = a cumpăra medicamentele

e) a scoate ideile principale = a nota ideile principale

a face

a) a face de mâncare – a găti

b) a face o greşeală la matematică – a greşi

c) a face de serviciu – a lucra

d) a face exerciţii– a rezolva

e) a face un meci – a se juca

f) a face linişte – a se linişti

g) a face case– a construi

h) a face gălăgie – a vorbi/a striga

i) a face un tablou – a picta, a crea

j) a face experimente – a realiza

Câmpul lexical - este alcătuit din cuvinte și grupuri de cuvinte asociate după un sens mai

general; - De exemplu:
 - câmpul generat de cuvântul „casă”

➢ cu înţelesul spaţiu cu diverse destinaţii, construcţie mare include

termeni ca: imobil, cămin, clădire, bloc, hală, edificiu, palat, vilă,

hardughie etc.

➢ cu înţelesul spaţiu cu diverse destinaţii, construcţie modestă, generează

câmpul: bordei, colibă, foişor, gheretă, chioşc, cabană, sălaş, magazie etc.

➢ dacă se pleacă de la înţelesul construcţie cu destinaţia „de locuit”, câmpul va

selecta numai termeni care corespund sensului menţionat:

imobil, cămin, clădire, bloc, palat, vilă, colibă etc.

➢ dacă accepţia de pornire se restrânge şi mai mult – construcţie, locuinţă

temporară: cămin, internat, cazarmă, hotel, han, azil, sanatoriu, cabană etc.

4
afostodata.net

Când doriți că aflați sensul unui cuvânt sau dacă doriți se verificați dacă folosiți corect
cuvântul într-un anumit context, trebuie utilizat dicționarul.

De exemplu, dacă dorești să afli sensul cuvântului masă, deschizi Dicționarul explicativ al
limbii române, unde vei găsi următorul articol:

MÁSĂ , mase, s. f. 1. Mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de

1

oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației. ◊ Loc. adj. De masă = care
cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ◊ Cântec de masă (sau de mase) =
cântec cu conținut patriotic, având un caracter mobilizator. 2. Îngrămădire de elemente (de
aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format
printr-o asemenea îngrămădire de elemente. ◊ Masă verde = nutreț pentru vite; furaj. Mase
plastice = materiale plastice. Masă de aer = porțiune imensă, relativ omogenă, a troposferei, cu
proprietăți distincte față de porțiunile înconjurătoare. ◊ Loc. adj. și adv. În masă = a) în cantitate
mare; masiv. Transporturi în masă; b) cu toții; în număr mare. ♦ Cantitate mare din ceva (în
raport cu restul ansamblului). ◊ Masa vocabularului = partea cea mai mare și mai mobilă a
vocabularului. ♦ Corp solid, compact; bloc. 3. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată
ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). ◊ Masă atomică = greutate atomică. Masă
moleculară = greutate moleculară. Masă specifică = densitate. 4. (Jur.) Totalitate a creditelor sau
a datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative. – Din fr.
masse.

(***DEX)

Observăm că:
 • se menționează accentuarea corectă a cuvântului pe vocala A;

• cifra 1 indică numărul de ordine al omonimelor, adică cuvântul masa are un omonim care va
fi explicat în următorul articol;

• este oferit pluralul cuvântului, partea de vorbire (este substantiv), genul (este

feminin); • cifrele 1, 2, 3,4 semnalează că sensurile prezentate sunt înrudite explicit,

clar; • se oferă și exemple de locuțiuni;

• iar semnul ♦ denotă că sensul este dependent de un sens principal anterior menționat.

Cum identificăm tiparele textuale? (I)

Textul explicativ, argumentativ și dialogal

Obiective/context
• să prezentăm tiparele textuale din punct de vedere teoretic;
• să vă arătăm cum se identifică tiparele, în funcție de ce caracteristici;
• în această fișă ne vom ocupa detaliat de textul explicativ, de cel argumentativ și de cel
dialogal.

Parcurs

Azi cu toții ne exprimăm în moduri diverse, în funcție de ceea ce ne dorim să transmitem

prietenilor, colegilor sau părinților noștri. Din acest motiv avem nevoie de texte diverse. Pentru a
transmite cât mai bine informația, s-au definit secvențe de text, numite și tipare textuale:

• Tipar narativ
• Tipar descriptiv
• Tipar dialogal
• Tipar explicativ
• Tipar argumentativ
 Imaginați-vă că există două tipuri mari de texte: texte literare și texte nonliterare, iar în interiorul
acestor texte se pot regăsi, într-o măsură mai mare sau mai mică, aceste tipare textuale.

REȚINEM că tiparele textuale se regăsesc și în literar și în nonliterar!!! Nu există o formulă sau o

lege de utilizare a acestor tipare, ele se folosesc în funcție de intenția pe care o are autorul textului și
de tipul de text pe care vrea să-l creeze.
Text literar

Text nonliterar

Tipar Tipar Tipar Tipar Tipar

narativ descriptiv dialogal explicativ argumentativ

Exemplu

Pentru a înțelege mai bine cum identificăm un anumit tipar textual, haideți să luăm un singur
subiect și să vedem cum se schimbă textul. De exemplu, dacă ne gândim la Dunăre, mai precis la
Delta Dunării, să vedem întâi cum vă este explicat în manualul de geografie:

Geografie: manual pentru clasa a VIII-a / Mărculeț Ioan, Lungu Marius, Popescu Manuela, Mărculeț Cătălina, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2020

1
afostodata.net

Asta înseamnă că în manuale există deseori secvențe explicative pentru că încearcă să vă

facă să înțelegeți ce este Delta Dunării și să se clarifice anumite aspecte.

Observăm:
• ce se explică? – Delta Dunării;
• verbele sunt la prezent - este, are, se întinde;
• câmp lexical specific: fluvio-lacustră, teriotiru, podiș, vărsarea;
• cel care face explicația nu se observă la nivelul textului.

Apoi, dacă ar trebui nu să explicăm cuiva ce este Delta Dunării, ci să convingem pe cineva de ce
anume se ascunde acolo, am fi nevoiți să construim un text argumentativ. Și am formula astfel:

Delta Dunării este un labirint de lacuri cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă. În primul
rând, Delta s-a format de-a lungul a 10.000 de ani și este considerată cel mai tânăr pământ
românesc, fiind o rezervație a biosferei. De exemplu, sunt aproape 5500 de specii reprezentate de
stuf, rogoz sau papură, iar pe marginea canalelor se regăsesc nuferi albi sau galbeni. Așadar, este
un spațiu unic, inclus în patrimonial UNESCO.
 Să analizăm mai atent:
• există o teză, o premisă, o idee centrală care se pune în discuție: Delta Dunării este un labirint de
lacuri cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă;
• se aduc argumente: În primul rând, Delta s-a format de-a lungul a 10.000 de ani și este
considerată cel mai tânăr pământ românesc, fiind o rezervație a biosferei;
• sunt conectori logici: în primul rând, în al doilea rând, pe de o parte, pe de altă parte,
totodată, de asemenea, desi, totuși, în ciuda faptul că, de exemplu, de pildă, în concluzie,
așadar; • se aduc dovezi, exemple pentru a întări ceea ce se spune în argument: De exemplu, sunt
aproape 5500 de specii reprezentate de suf, rogoz sau papură, iar pe marginea canalelor se
regăsesc nuferi albi sau galbeni;
• există o concluzie aflată în relație cu premisa: Așadar, este un spațiu unic, inclus în patrimonial
UNESCO.

Ca să observați mai clar diferența dintre explicativ și argumentativ, aceleași informații din textul
argumentativ sunt transpuse în manualul de geografie astfel:

Nu în ultimul rând, să vedem cum vorbim cu cineva despre Delta Dunării. De exemplu:

- Spuneți-mi despre proiectele pe care le aveți în derulare.

- Sunt un copil al Deltei și întotdeauna am spus că tot ce am obținut eu în cariera sportivă și
în general în viață se datorează faptului că vin de acolo, vin din mijlocul acestor oameni minunați.
De la ei am învățat lucruri frumoase, respect față de muncă, față de oameni și întotdeauna mi-am zis
să fac ceva și pentru ei.
(Interviu, Povești fabuloase cu legendarul Ivan Patzaichin!
Proiectele de suflet, Delta Dunării – comoară a României, a omenirii… cel mai frumos loc de pe Pământ)
 Cu toții cred că v-ați dat seama că e vorba de un interviu în care se adresează o întrebare și se
oferă un răspuns. Acest tip de text dialogal este cel mai ușor de identificat, deoarece redă
interacțiunea verbală dintre oameni. În textul epic, replicile personajelor vor fi marcate prin linii de
dialog, iar în textul dramatic apar numele personajelor, ale celor care rostesc replicile. Să vedem un
exemplu:

Bălcescu: Dacă mi-ar îngădui Știrbey să cobor, aș merge pe jos până la București, pentru ca să
simt pământul sub tălpi... Să mă lovesc de toate glodurile drumului.
Alecsandri: Cum poți să vorbești așa?... Aici te-ar ucide viscolele și toamnele ploioase... îți
trebuie soare mult...
Bălcescu: Ce știi tu? Ce știți voi? (merge la balustrada vaporului). Uite, vezi tu Dunărea asta
mâloasă? Vezi cerul ăsta cenușiu? De ieri stau pe punte și m-am simțit mai bine decât pe Mediterana
ta însorită. Am ascultat până am adormit orăcăitul broaștelor astea de la Galați, și niciodată nu m-
a pătruns mai adânc. (Bălcescu, Camil Petrescu)

Observăm:
• că este un dialog între două personaje: Alecsandri și Bălcescu;
• că există întrebări și răspunsuri;
• există interacțiune între ei;
• replicile sunt conectate între ele;
• în fața replicilor sunt numite personaje

Rezultă că avem de-a face cu un text dialogal.

Concluzii
➢ secvența explicativă o regăsim în definiții, scheme, rețete, instrucțiuni, prospecte, în manuale;
➢ secvența argumentativă apare în editoriale, cronici, comentarii, dezbateri, texte de opinie, în
monologul unei persoane care încearcă să convingă asupra unor idei;
➢ ssecvența dialogală este reprezentată de dialogul dintre personaje, în vorbirea de zi cu zi, în piese
de teatru, în dezbateri, în interviuri.

Cum identificăm tipare textuale? (II)

Textul descriptiv și narativ

Obiective/context
a) ne vom ocupa detaliat de textul descriptiv și de cel narativ;
b) vom analiza cum se pot combina tiparele textuale.

Parcurs

Pentru a înțelege secvența textuală descriptivă, vom citi două tipuri diferite de texte, unul
nonliterar, unul literar.

A. „O vegetație luxuriantă și sălbatică, de început de lume, acoperă aceste întinderi de ape și pământ.
Delta înseamnă de fapt un labirint de brațe, canale, mlaștini, lacuri, grinduri de nisip și nesfârșite
culoare de stuf” – Marian Pascaru, Călător prin țara mea. Delta Dunării

Observăm:
• ce este descris? – Delta Dunării;
• domină grupul nominal (substantive și adjective: vegetație luxuriantă);
 • există o enumerație care redă componentele obiectului descris;
• câmpul lexical al acvaticului: canale, mlaștini, lacuri.

B. „Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet, se desfac și s-aștern pe văi
perdele de umbră. Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se ivește-n curmeziș mai întâi o
dungă, o coamă gălbuie și creață. […] Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un
clocot de valuri dintr-un mal în altul.” - Alexandru Vlahuță, România pitorescă

Observăm:
• ce este descris? – Delta Dunării
• timpul: la asfințit
• locul: cursul Dunării
• trăsăturile Dunării: luciul plumburiu al apei, o coamă gălbuie și creață, vâjâie mânioasă, clocot de
valuri
• timpul verbal: prezent

Concluzii

Reținem că:
• într-o secvență descriptivă se realizează o imagine despre un loc, despre un personaj/o persoană,
un obiect, o clădire; în mod normal o secvență descriptivă se poate reda vizual foarte ușor, se
poate desena ceea ce se prezintă;
• o secvență descriptivă conține prezentarea părților obiectului descris, a proprietăților sale, care
poartă numele de ASPECTUALIZARE;
• obiectul descris este plasat în timp, în spațiu sau este comparat cu alte obiecte; această tehnică
poartă numele de PUNERE ÎN RELAȚIE;
• domină grupul nominal, adică sunt prezente substantive și adjective;
• timp verbal specific este prezentul și imperfectul;
• domină câmpul lexical al obiectului descris.

1
afostodata.net

Ultimul tip de text pe care îl mai avem de discutat este cel narativ, unde Delta Dunării va fi doar
un context, un reper spațial în care evenimentele se produc.

Narativul se evidențiază prin faptul că:

• există o situație inițială, de început, apoi este relatat un proces (o serie de acțiuni) care conduc la un
final;
• există cuvinte care denumesc timpul în care se petrec evenimentele (repere
temporale); • există cuvinte care denumesc spațiul (repere spațiale);
• verbele accentuează cronologia evenimentelor, adică ordinea în care se petrec acțiunile (sunt verbe
la prezent, imperfect, perfect compus);
• sunt prezente personajele;
• sunt conectori care accentuează modul în care se derulează evenimentele (la început, după aceea,
apoi, ulterior, anterior etc).

Întrebările narativului sunt următoarele:

• Cine face acțiunea? (personajele),
• Ce face? (evenimente),
 • Unde? (spațiu),
• Când? (timpul),
• Cum?, De ce? (în succesiune/ de tip cauzal, evenimentele se produc unele după altele sau au o
anumită cauză pentru care se petrec).

Pentru că textele narative sunt ample, vom selecta din Țara de dincolo de negură, de Mihail
Sadoveanu:

„Cum, prietine? Nu-ţi mai aduci aminte de moş Procor? Şi de alte umbre ciudate, care au trecut
prin viaţa noastră, după ce am intrat în bălţile Dunării, în Ţara de dincolo de negură? Nu se poate să
fi uitat minunile acelei călătorii în Deltă!”

Observăm:
• Unde? – în bălțile Dunării, în Țara de dincolo de negură;
• Ce se evocă? – minunile unei călătorii în Deltă.

„Am rătăcit amândoi multe zile, prin cotloanele necunoscute ale stuhului ş-ale fluviului.
Eram în tovărăşia unui prietin distins, care acuma nu mai este, subt ocrotirea lui şi-ntr-un
vaporaş harnic şi curat.”

Observăm:
• Când? – de-a lungul mai multor zile;
• Cu cine? – naratorul și un prieten distins;
• Timpurile verbale al relatării unei acțiuni: perfectul compus (am rătăcit) și imperfect
(eram).

„După ce m-au pălit cu vâslele în cap, m-au doborât la mal şi m-au zdrobit cât au poftit.”

Observăm:
• Ce s-a întâmplat? – naratorul a fost lovit cu vâslele și a căzut la pâmânt;
• Cum este marcată cronologia? – cuvântul „după”.

Dacă vă veți dori să citiți textul propus veți vedea că se combină secvențele textuale învățate într o
poveste care evocă povești și călătorii într-o altfel de lume.

Concluzii

Important e să înțelegem că:

• atunci când dorim să prezentăm succesiunea unor acțiuni, să evocăm o întâmplare, se folosește
tiparul narativ;
• atunci când se dorește crearea unui tablou, a unui portret, descrierea unui obiect sau a unui loc, se
folosește secvența descriptivă, iar ochii tăi pot vedea părțile componente și trăsăturile de la
depărtare sau din apropiere;
• când trebuie clarificate anumite aspect, se folosește secvența explicativă;
• când se dorește convingerea celorlalți de o anumită idee, se mizează pe secvența
argumentativă; • redare replicilor dintr-o conversație va fi într-o secvență dialogală.

Forma corectă a cuvintelor

 Obiective/Context
a) să utilizăm corect cuvintele în limba română;

Parcurs

Te-ai gândit să postezi azi ceva? Înainte să postezi, revezi ceea ai scris și fii sigur că ceilalți nu
vor găsi greșeli! La fel să faci și la examen. Nu uita că ai și exerciții în care trebuie să știi să
utilizezi corect limba, dar ai punctaj și pentru calitatea redactării, adică pentru cum ai scris în
exercițiile cu răspunsuri mai lungi. Pentru că limba română poate pune deseori probleme, vom
aduce în prim-plan câteva soluții pentru ca tu să te poți verifica mai ușor.

Problema 1: câți „i” folosim?

I – desinență I – articol hotărât
plural

Elevi Elevii
Copii Copiii

I buclucaș:
arbitru – arbitri
astru – aștri
codru – codri
cuscru – cuscri
ministru – miniștri
monstru – monștri
ilustru – iluștri
sobru – sobri
simplu – simpli
tandru – tandri
triplu – tripli

Când se scriu cu doi „i” se pot înlocui cu femininul: iluștrii/ ilustrele, membrii/membrele.

Se folosesc doi „i” la plural în cazul substantivelor și adjectivelor care au rădăcina terminată
în „i”: afirmație – afirmații
agenție – agenții
aspirație – aspirații
roșie – roșii
mie – mii

Se folosesc doi „i” substantivele terminate în „-iu”:

beneficiu – beneficii
domiciliu – domicilii
fotoliu – fotolii
imperiu – imperii
salariu – salarii
vizitiu – vizitii

Când se scrie cu trei „i”?

De exemplu:
un copil – niște copii – copiii
un fiu – niște fii - fiii
fiii – i – din rădăcină
i – desinență de plural
i – articol hotărât

Problema 2: scriem legate sau nu cuvintele?

▪ bineînţeles (adverb cu sensul „fireşte”: Bineînţeles că ştiu)
▪ bine înţeles (El nu a fost bine înţeles!)
▪ decât (din comparaţii: E mai bun decât tine.)
▪ de cât (De cât timp aştepţi ? De cât ai nevoie?)
▪ deloc (adverb cu sensul „nicidecum”: Nu ştie deloc!)
▪ de loc (loc. adj. cu sensul „originar”: De loc este din Iaşi.)
▪ deoparte (adverb cu sensul „izolat”: Stă deoparte.)
▪ de o parte (în opoziţie cu „de altă parte”: Pe de o parte mă bucur, pe de alta mă
întristez.) ▪ dinafară (Învată pe dinafară.)
▪ din afară (Din afară totul pare în ordine)
▪ încât (conj. subord. Plouă încât se inundă totul.)

Problema 3: folosim cratima sau nu? [există numeroase ortograme la care trebuie să fim
atenți] A-i/Ai
L-a chema pentru a-i cere părerea.
Aceşti copii ai vecinului sunt mici.
Ai destule probleme.
Nu ai ajuns la timp.

C-ai/Cai
Speră c-ai revenit la gânduri mai bune.
Nu auzise c-ai renunţat la privilegii.
Avem cai de rasă.

Du-ne/Dune
Du-ne acasă, măi tramvai!
Am trecut pe lângă dune de nisip.

I-au/Iau
I-au propus un post important.
Iau o notă mare.

Nu-l/Nul
Nu-l puteam suferi.
Rezultatul a fost nul.

Problema 4: scriem corect verbul?

• a fi la conjunctiv: să fii/ să nu fii
la imperativ: Tu fii!/ Tu nu fi!
la gerunziu: fiind;
• verbele de conjugarea a II-a (a cădea, ar plăcea, a părea, a tăcea) la condițional optativ
sunt: ar cădea, ar plăcea, ar părea, ar tăcea;
• verbul a ieși la conjunctiv: să iasă;
• verbul a voi: eu voiesc, eu voiam, eu voisem;
• a așeza: ea se așază;
• a crea: eu creez, tu creezi, el creează (agrea, a procrea, a se recrea – se conjugă după
modelul lui a lucra, păstrându-se rădăcina);
 • se scriu corect: neîncepând, nemaiînțelegând, nepreaîndrumând;
• la gerunziu se scriu corect: desenându-se, vâzându-mă, ridicându-ți;
• a se sfii: eu nu mă sfiii;
• a ține: tu ții, tu să ții;
• a ști: tu știi, tu să știi;
• a susține: tu susții, tu să susții.
• a vrea la imperfect: eu vream, tu vreai, el vrea etc.;
• a tace la imperativ Taci!/ Nu tăcea!, Tăceți!/Nu tăceți!

Problema 5: care sau pe care?

Profesorul are un elev pe care îl ajută la gramatică. (pe cine ajută?)
Dacă nu folosim corect pronumele relativ sensul se poate modifica, de exemplu: Profesorul are
un elev care îl ajută la gramatică. (în primul caz profesorul ajută, în al doilea caz profesorul
este ajutat)

Elevul căruia îi place gramatica rezolvă corect exercițiile (cui îi place?)

Elevul a rezolvat exercițiile ale căror soluții sunt ușoare.

Acordul încrucișat

Problema 6: acordul?

• Adjectivului cu substantivul (se acordă în gen/număr/caz)

norul argintiu
norii arginitii
argintiii nori (când adjectivul este plasat în fața substantivului primește „-i” articolul
hotărât) norilor arginitii
• adjectivul pronominal de întărire

Masculin - nominativ-acuzativ şi genitiv-dativ:

singular plural

- persoana I: eu/ mie noi/ nouă înşine

însumi

- persoana a Il- tu/ ţie însuţi voi/ viouă

a: înşivă

- persoana a III-a: el/ lui însuşi ei/lor înşişi

Feminin - nominativ-acuzativ:
singular plural
 - persoana I: eu însămi noi însene

- persoana a Il- tu însăţi voi însevă

a:

- persoana a III-a: ea ele însele/

însăşi înseşi

Feminin - genitiv-dativ:
singular plural

- persoana I: mie nouă

însemi însene

- persoana a Il-a: ţie înseţi vouă

însevă

- persoana a III- ei înseşi lor înseşi

a:

Problema 7: numeralele
corect ora două (nu ora doi);
corect ora douăsprezece (nu ora doisprezece);
corect optsprezece băieți (nu optîsprezece/optusprezece/optsprăzece);
corect întâi iulie (nu unu iulie).

Quizz. Care e forma corectă din următoarele cuvinte:

1. chibrite sau chibrituri

2. ciocolăți sau ciocolate

3. să coase sau să coasă

4. să confisce sau să confiște

5. să copii sau să copiezi

6. cotidiane sau cotidiene

7. să curăță sau să curețe

 8. să fulguie sau să

fulguiască

9. gălbenușe sau

gălbenușuri

10. hotele sau hoteluri

11. să ieie sau să ia

12. itinerariu sau

itinerar

13. liceuri sau

licee

14. eseuri sau esee

15. limbei sau limbii

16. maieu sau maiou

17. manifestă sau

manifestează 18. ouălelor

sau ouălor

19. pacturi sau pacte

20. patinuar sau

patinoar

21. ultimile sau

ultimele

22. vroiam sau

voiam

23. pieței sau pieții

Cum compari două texte?

Obiective/Context
 a) să identificăm elementele de conținut care se pot compara;
b) să realizăm comparații între două texte la prima vedere;
c) să comparăm textele literare cu alte cărți pe care le-am citit;

Parcurs

Atenție! La examen ai două întrebări în care trebuie să realizezi o comparare. Nu e o acțiune grea,
dacă vei lua în considerare pașii pe care îi învățăm azi.

Există două tipuri de cerințe:

a) să compari cele două texte la prima vedere pe care le ai pe foaia de examen;
b) să compari textul literar cu un altul pe care l-ai citit la clasă sau de plăcere.
Reține
Trebuie să compari din perspectiva conținutului, adică te vei raporta la:
▪ tema textelor;

▪ idei;

▪ fapte;

▪ opinii;

▪ situații;

▪ experiențe;

▪ personaje.

Pentru a compara două texte la prima vedere trebuie:

1. Să citești cu atenție primul text și să-ți răspunzi la întrebarea „Despre ce este vorba în text?” 2.
Să citești cu atenție al doilea text și să-ți răspunzi la întrebarea „Despre ce este vorba în text?” 3.
Cauți în text cuvinte-cheie asemănătoare, care stau la baza temei textului. 4. Alegi un element de
conținut pe care să-l poți compara.
5. Identifici elementul de conținut în primul text, apoi în al doilea și observi prin ce se aseamănă, cum
se dezvoltă în fiecare text.
Exemplu
M-am uitat la tata, care avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o
frunte înaltă, la fel și tatăl verilor mei, doar că al lui era drept. Așa purtaseră toți tinerii cândva. […]
Aveam ce face, iarna, ordinea celor șapte biblioteci ale familiilor, repartizate pe etaje, dintre care
numai una de știință (medicină, chimie, matematică), era tulburată mai des, fiecare își alegea ce-i
plăcea. În iarna aia, curând după prima zăpadă, tata-mare ne-a citit unul dintre poemele lui favorite,
Dan, căpitan de plai, dar finalurile triste ne supărau. […]
Noi citeam o carte numită Avalanșa, de An Rutgers Van der Leoff, care avea pe copertă niște
schiuri înfipte cruciș în zăpadă, așa cum ni le înfigeam și noi, și doi copii alături. Și cartea asta, pe
care ne-o dăduse tata, avea părți triste, […] dar măcar se termina vesel, iar copiii erau, cumva,
învingătorii.
Ca toate celelalte lucruri ale noastre, și cărțile treceau de la unul la altul. Cărțile aveau un mare
avantaj față de patine: nu erau albe și negre și nu trebuia să aștepți să-ți crească piciorul ca să le
citești, așa că uneori primeam destul de repede o carte citită de Dina. Părinții spuneau totuși că și
mintea crește, la fel ca piciorul, dar, întrucât cărțile nu-ți jucau în mână ca picioarele în ghete, nu se
vedea când îți sunt prea mari și nici când îți rămân mici. Nici nu li se toceau canturile*, ca la schiuri.
Era deci mult mai bine, cu cărțile decât cu celelalte obiecte folosite de noi, rând pe rând.
 N-am văzut pe nimeni din casă citind cu atâta poftă ca tata. Cum avea un ban, cum își lua sau
ne lua o carte, pe care o deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă
auzea, dacă-i vorbeam când citea. Tata avea la îndemână un Larousse* în care mă punea să caut
cuvinte franțuzești, chiar înainte de a ști limba asta, mi le spunea pe litere, și așa franceza s-a
amestecat încetul cu încetul între cuvintele mele. Mergeam uneori cu el la librărie să vadă ultimele
noutăți. La câteva zile după ce Tanti mi-a povestit despre prima ei excursie pe zăpadă, m-am
îmbolnăvit de gripă. Făcusem febră mare, care nu-mi trecea și transpiram de parcă urcasem și eu pe
jos, în fustă lungă, până la cabana Postăvaru. Mama m-a „doftoricit” eficient, cum învățase, ca fiică de
medic, că trebuie să facă, însă tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și groasă – cu
multe desene și poezii și fragmente din cărți de copii pentru oamenii mari –, pe al cărei cotor scria, cu
un scris clar, de mână, Antologia inocenței. Am citit din ea zilnic, toată iarna, și nu m-am mai
despărțit de ea niciodată, oriunde am mai locuit.
Ioana Pârvulescu, Inocenții

La început au fost poveștile pe care părinții sau bunica mi le spuneau, ori de câte ori îi rugam.
Mai târziu, după ce am învățat să citesc, cea mai mare bucurie era să mă ascund într-un colț, cu o carte
în mână. Citeam pe nerăsuflate cărți cu poze colorate, fascinată deopotrivă de text și imagine, legând
în mintea mea de atunci ceea ce vedeam în pagina tipărită cu ceea ce ochii minții proiectau ‒ peisaje
fantastice, creaturi himerice, animale vorbitoare, țări îndepărtate, pirații de pe mările și fluviile lumii,
peșteri pline de comori și de pericole, Nautilus înaintând pe fundul mării, condus de singuraticul
căpitan Nemo, personajul meu favorit multă vreme. […] Citeam oriunde, în casă și afară, în curtea
noastră plină de pomi, unde ai mei puseseră un leagăn în care obișnuiam să visez între două reprize de
citit. Îmi amintesc de o ediție superb ilustrată cu Cele douăsprezece fete de împărat și palatul
fermecat, pe care îmi plăcea să o recitesc la fel de mult pe cât îmi plăcea să o privesc. Mai târziu,
elevă fiind, am avut norocul ca în drumul meu spre școală să se afle o librărie în care intram zilnic: o
încăpere dreptunghiulară, cu dușumea geluită, mirosind a petrosin, cu rafturi de sus până jos, pe trei
dintre cei patru pereți. Librăreasa mă cunoștea, iar eu știam deja unde se află cărțile pentru copii,
învățasem pe de rost titlurile lor, iar colecția de Povești nemuritoare, numărând mai bine de treizeci de
volume, era pentru mine un punct de atracție, tot așa cum, ceva mai târziu, cărțile din colecția Jules
Verne aveau să mi creeze dependență.
Biblioteca mea a început să prindă contur încă de atunci, căci nu mă mulțumeam doar să
citesc o carte împrumutată de la biblioteca școlii. Am simțit de mică nevoia de a-mi apropria* cărțile
pe care le iubeam, căci voiam să mă pot întoarce oricând la ele, să le răsfoiesc, să le recitesc, să mă
reîntâlnesc cu personajele lor, să reintru în atmosfera ce îmi devenise atât de familiară. Nici astăzi nu
m-am lecuit, deși numărul cărților din biblioteca mea a crescut amețitor, amenințând să cotropească
treptat toți pereții. Descoperisem, citind, că pot trăi mai multe vieți, că îmi pot alege prietenii și îmi
pot identifica mai ușor neprietenii, că pot călători nu doar în spațiu, în locuri despre care nici nu mi-aș
fi imaginat că există, ci și în timp, în epoci de mult dispărute, acolo unde doar imaginația și lectura te
pot transporta. […] Nici măcar atunci când ai mei insistau că trebuie să dorm la prânz nu mă
plictiseam, ba chiar aș
spune că, dimpotrivă, intervalul acela era pentru mine un prilej de a prelungi întâlnirea cu eroii mei
preferați, de a mă alătura lui Robin Hood sau lui Tom Sawyer, căpitanului Nemo și copiilor
căpitanului Grant și de a continua aventura pe cont propriu, schimbând traseele și inventând personaje
noi. Am înțeles atunci, cu intuiția copilului îndrăgostit de cărți, că o imagine sau un text constituie, de
cele mai multe ori, un punct de plecare pentru imaginația noastră și că ea singură, imaginația, odată
pusă în mișcare, ne deschide un număr infinit de posibilități. […]
Mama și Tata iubeau cărțile și cumpărau și ei mereu, mama mai mult romane de secol XIX,
englezești, franțuzești și rusești, iar Tata, biografii ale unor personalități istorice (Alexandru cel Mare
și Napoleon erau personajele lui istorice preferate și, cu timpul, au devenit și ale mele) și tratate de
istorie universală și națională. […] Cel mai mult mă bucuram când aveam febră și roșu-n gât: atunci,
Mama hotăra că nu pot merge la școală și că trebuie să stau în pat și să beau ceai cu miere și lămâie.
Eram în culmea fericirii, pentru că asta însemna cel puțin două zile în care puteam citi de dimineață
până seara, fără alte obligații.
Carmen Mușat, Ce este literatura și de ce nu putem trăi fără ea?
În ambele texte se vorbește despre lectură. O asemănare ce se poate stabili se referă la o idee
dezvoltată în ambele texte: plăcerea cititului.

Cum apare în primul text? Tatăl are o bucurie și o pasiune permanentă în fața cărții. Te poți raporta la
ultimul alineat al textului și să subliniezi imaginea tatălui care citea cu „poftă”, a omului care „dorea
să se mute” în interiorul cărții.

Cum apare în al doilea text? Fata avea o bucurie stând cu o carte în mână, iar plăcerea lecturii se
observă și din faptul că „citea pe nerăsuflate”, iar apoi ajunge să citească peste tot, aflându-se mereu
cu cartea în mână.

Intrebari

Pentru a compara un text literar la prima vedere cu altul citit de tine îți vei răspunde la următoarele
întrebări:

1. Despre ce este vorba în textul literar citit?

2. Ce carte dintre cele citite de mine dezvoltă aceeași temă?
3. Ce relație există între ideile/faptele/opiniile/situațiile/experiențele/personajele din cele două texte?
4. Prin ce se aseamănă?
5. Prin ce se deosebesc?

În primul rând, e necesar să ai citite pentru examen câteva cărți. Să fii și tu asemenea personajelor din
cele două texte citite. Dacă nu știi ce să alegi din biblioteca ta, îți propunem o listă: ▪ Mihai Eminescu,
Făt-Frumos din lacrimă
▪ Ioan Slavici, Zâna Zorilor și Popa Tanda
▪ Ion Creangă, Amintiri din copilărie
▪ Tudor Arghezi, Cartea cu jucării
▪ Mihail Sadoveanu, Ţara de dincolo de negură
▪ Ionel Teodoreanu, În casa bunicilor și La Medeleni
▪ Radu Tudoran, Toate pânzele sus!
▪ Marin Sorescu, Unde fugim de-acasă?
▪ Grigore Băjenaru, Cimişgiu & Co.
▪ Constantin Chiriţă, Cireşarii
▪ Mircea Sântimbreanu, Recreația mare
▪ Mircea Cărtărescu, Enciclopedia Zmeilor
▪ Matei Vișniec, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama
▪ Liviu Papadima, Care-i faza cu cititul?
▪ Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor
▪ Gellu Naum, Cartea cu Apolodor,
▪ Ana Alfianu, Val și cetatea sufletelor
▪ Alex Moldovan, Olguța și un bunic de milioane

Iar dacă vrei cărți mai aproape de tine, din literatura universală (la unele vei găsi și ecranizarea):

▪ J.K. Rowling, Harry Potter şi Piatra Filozofală

▪ J.R.R. Tolkien, Hobbitul
▪ Antoine Saint-Exupéry, Micul 4rint
▪ Daniel Defoe, Robinson Crusoe
 ▪ Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer
▪ Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor
▪ Frank Baum, Vrăjitorul din Oz
▪ Amos Oz, Deodată în adâncul pădurii sau Sumki
▪ Markus Zusak, Hoțul de cărți
▪ Satrapi, Marjane, Persepolis
▪ Ende, Michel, Momo

Iar pentru a compara poezii intră pe site-urile cu poeți români și citește texte lirice semnate de Mihai
Eminescu, Ion Pillat, Ana Blandiana, George Topîrceanu, George Coșbuc, Dimitrie Anghel, Vasile
Alecsandri.

Asemănarea/Deosebirea

Fii atent la cum dezvolți asemănarea și deosebirea, pentru că e nevoie de informații în plus, nu doar de
numirea acestora. Îți recomandăm să te uiți la experiența personajului sau la o idee și nu la temă,
pentru că temele se dezvoltă diferit în fiecare text în parte și e posibil să nu observi anumite nuanțe ale
textului. De aceea, alege o idee centrală, o valoare a personajului, o emoție a acestuia într-un anumit
context, finalul unei experiențe a personajului, o imagine specifică unui anumit context.

În redactarea răspunsului, vei lua în considerare:

▪ menționarea operei cu care vei realizarea compararea;

▪ vei menționa asemănarea și o vei explica cu detalii din ambele texte;

▪ vei menționa deosebirea și o vei explica cu detalii din ambele texte;

▪ pentru coerența răspunsului vei utiliza conectori (în schimb, pe de altă parte), structuri specifice
(textul literar poate fi comparat cu …; deosebirea constă în…; aspectul comun se referă la…; se
nuanțează prin…; se concretizează prin…; se accentuează că...; reține imaginea… etc.);
▪ nu depăși numărul maxim de cuvinte menționat în cerință.

Cum scriem jurnale, scrisori, emailuri?

Obiective/Context
a) să analizăm trăsăturile jurnalului, ale scrisorii și ale emailului;

b) să înțelegem cum să le aplicăm în exercițiile de redactare.

Parcurs
Ți-ai făcut zilele pe snapchat? Ai postat azi ceva pe instagram? Cum sunt story-urile tale de
azi? Dincolo de aceste modalități de a marca ceea ce facem zi de zi, există și alte forme de
comunicare atât despre noi înșine, cât și despre ce se întâmplă în viața noastră. O dată, dacă vrei să
scrii pe o foaie ceea ce e viața ta, poți redacta un jurnal, mai demult se foloseau scrisorile mai des
pentru a comunica cu cei aflați la distanță; azi comunicarea se face mai rapid prin email, prin
mesaje de tip SMS, sau pe alte rețele sociale.

Jurnalul - Cum scriem o pagina de jurnal?

• scrierea se face la persoana I, domină verbele și pronumele la persoana I; •

se notează ziua/data care este relatată;

 • se utilizează verbe la prezent și perfect compus;

• se prezintă evenimente ce țin de realitate, de cotidian;

• se prezintă ideile, evenimentele, emoțiile, stările, senzațiile din timpul zilei; •

se surprinde o valoare/o semnificație a celor prezentate.

Atenție! Notezi ziua și data: Luni, 03 iunie 2021, Folosești persoana I: Am fost azi....

Răspunzi la întrebările:

• Ce am făcut în această zi?

• Ce idei am avut? Ce emoții am simțit? Ce senzații am receptat? Din ce motiv? •

În ce ordine s-au petrecut acțiunile?

• Cu cine te-ai întâlnit? Despre ce ați discutat? Ce ai încercat să-i explici? De ce ai încercat să-l
convingi?

• Cum am fost locurile/persoanele din această zi?

• Ce semnificația a avut ziua aceasta pentru tine? Ce valoare ai surprins?

• Ce ai înțeles din cele întâmplate?

ATENȚIE: Trebuie să fii atent să inserezi tiparele pe care le solicită subiectul! Textul poate avea
un singur alineat sau mai multe alineate. Nu există o regulă strictă.

Scrisoarea - Cum redactam o scrisoare?

1
• notezi în dreapta data și localitatea;

• notezi adresarea către un destinatar: Dragă Dana, (atenție la utilizarea virgulei, pentru că
este un substantiv în vocativ), Stimate domnule,;

• vei avea introducere, cuprins și încheiere; poți utiliza persoana persoana I, a II-a, persoana
a III-a;

• atenție la pronumele pe care le utilizezi: te bazezi pe tutuială (tu, voi) sau te adresezi cu
respect (dumneata, dumneavoastră);

• vei nota o formulă de încheiere: Cu drag, Pe curând, Să ne vedem cu bine, Cu respect,

Cordial etc.;

• în dreapta, la final, vei scrie numele expeditorului (Atenție, nu vei folosi numele tău; ți se
va indica un nume în cadrul cerinței).
Data și localitatea
 Dragă Dana, (formula de
adresare)

Introducere

Cuprins (două, trei alineate)

Încheiere

Cu drag, (formula de încheiere)

Mihai (numele elevului)

Email
• în cadrul subiectului notezi un cuvânt-cheie, o structură centrală a mesajului;

• notezi adresarea către un destinatar: Dragă Dana, (atenție la utilizarea virgulei, pentru că
este un substantiv în vocativ), Stimate domnule, (Atenție, nu utilizați salutul la început
de email!)

• vei avea introducere, cuprins și încheiere; poți utiliza persoana persoana I, a II-a, persoana
a III-a;

• atenție la pronumele pe care le utilizezi: te bazezi pe tutuială (tu, voi) sau te adresezi cu
respect (dumneata, dumneavoastră);

• vei nota o formulă de încheiere: Cu drag, Pe curând, Să ne vedem cu bine, Cu respect,

Cordial etc.;

• în final notezi numele (Atenție, dacă ai folosit un stil politicos, atunci notezi nume și
prenume, dar dacă ai scris un email personal, atunci vei scrie doar prenumele. Nu vei
folosi numele tău; ți se va indica un nume în cadrul cerinței).

Idei principale/secundare/rezumat

Obiective/context

• Din această fișă extragem ceea ce este important dintr-un text și învățăm cum utilizăm
detaliile.
• La început, extragem ideile principale, apoi ideile secundare și realizăm un rezumat. La
final, concluzionăm cu regulile pe care le aplicăm la examen.
• Din tot ce auzim și citim trebuie să fim capabili să extragem ideile principale, să disociem
între lucrurile cele mai importante care se comunică și detalii lipsite de relevanță.

Parcurs
 Avem nevoie de o strategie, de o formulă, de a un algoritm pentru a ști cum să acționăm.

1. Pentru ideea principală putem merge în două moduri:

a) Cine? Ce face? De ce? Când? Unde?
b) Care este cel mai important lucru care ni se comunică în această
secvență? 2. Pentru ideea secundară vom răspunde la următoarele întrebări:
a) Ce informații ni se oferă referitoare la ideea principală?
b) Ce ni se spune despre ideea principală?
c) Ce detalii susțin ideea principală?

Cum aplicăm?

1. Prima dată citim textul cu multă atenție, cu creionul în mână, de la început până la final,
fără a trece peste rânduri sau detalii. Mergem pas cu pas pe fiecare cuvânt, propoziție,
fragment.

În ajun, joi, cum îți spuneam, am mai făcut o ultimă excursie de vacanță în Bucegi.
Părinții noștri, plus noi, cei patru copii mari (Adrian nu putea încă să vină pe munte, abia se
ținea pe picioare). Albastrul întunecat și intens al cerului se sprijinea pe crestele cenușii, era o
vreme splendidă, cu vizibilitate bună, deși nu la fel de cristalină ca pe vremea când din vârf se
puteau zări sclipirile mării. Am făcut o tură scurtă, din Bușteni, pe drumul marcat cu
triunghiul roșu. De la Căminul Alpin am urcat prin pădurea de foioase spre Poiana Coștilei.
Aici, admirând stâncile alburii și zada* care începea să-și coloreze perdelele de ace în
portocaliu, alături de brazii de un verde întunecat, ne-am permis un prim popas și ne-am mai
golit rucsacii de o parte din provizii. Am continuat excursia fără să ne grăbim, până la
Pichetul Roșu, mergând pe o potecă mai blândă, de coastă. De aici, în alte zile, mai lungi, o
luam spre Mălăiești, spre cabană, pe drumul numit „Take Ionescu”, un fel de brâu care
îmbrățișează la bază muntele Bucșoiu, iar de-acolo, cine mai era în stare, putea ajunge pe „la
Prepeleac” la Vârful Omu. La întoarcere, înainte de Poiana Coștilei, nu departe de drumul
marcat, am găsit un loc potrivit, cu mușchi pe jos, ca să ne oprim și să mâncăm tot ce ne mai
rămăsese. Aerul era auriu, câte un sticlete cu căpșor roșu țâșnea dintre crengi, ciripind scurt și
des. Eram mulțumiți, părinții pentru că-și lăsaseră acasă grijile, […] Dina pentru că începea
școala și avea să-l vadă pe Radu, un băiat cu ochelari, dragostea ei, […] iar Doru fără motiv,
așa, pur și simplu. Ne-am întins pătura de munte, am scos restul de mâncare din rucsac, niște
pâine, ouă fierte – desigur: cu un ou fiert treci Bucegii –, ceapă și gogoșari și două foarte
prețioase cutii de pate de ficat. […] Abia ce am început masa că am auzit cunoscutul zgomot
de vreascuri rupte, de care ne temeam întotdeauna: ursul de la care nu știai la ce să te aștepți
sau oamenii de la care, de asemenea, nu știai la ce să te aștepți. Zgomotul nu venea dinspre
partea cu poteca, ci din cealaltă, din plină pădure, așa că ne-am sculat cu toții în picioare, în
afară de Doru, care mânca liniștit înainte, cu ochii albaștri mijiți*. Eram gata să-i lăsăm
ursului mâncarea, ca să ne lase și el în pace. Nu știu dacă ai trăit asta vreodată, posibilitatea
rea care se poate concretiza în secunda următoare. Prin

minte îți trec toate metodele de scăpare: să o iei la fugă, să faci pe mortul, să te cațeri într-un
copac.
Dar primejdia ne-a ocolit și acum. În loc de urs a apărut un om tânăr, cam răvășit, cu
bretonul arămiu, lung, dat pe-o parte, cu un băț pe post de baston, cu o traistă pusă pieziș
peste piept, ca poștașii, încălțat în pantofi și cu haine mai mult de oraș decât de munte. Nu
părea un om rău și în niciun caz nu era un turist versat. Ne-a zâmbit larg.
Ioana Pârvulescu, Inocenții

2. Reluăm textul pe mai multe secvențe și răspundem la întrebările pe care le-am spus mai
devreme.
RECITIM: În ajun, joi, cum îți spuneam, am mai făcut o ultimă excursie de vacanță în
Bucegi. Părinții noștri, plus noi, cei patru copii mari (Adrian nu putea încă să vină pe munte,
abia se ținea pe picioare).

Ideea principală: (Cine? – o familie; Ce face? – merge în excursie? Când? – în timpul

vacanței, Unde? – în zona munților Bucegi) O familie merge în excursie în timpul vacanței în
zona munților Bucegi.
Ideea secundară: Ce ni se spune despre ideea principală?
• Excursia se face într-o zi de joi.
• Familia are cinci copii, iar cel mic nu este alături de ei.
(ATENȚIE! Ideile secundare pot fi numeroase, nu există limite)

RECITIM: Albastrul întunecat și intens al cerului se sprijinea pe crestele cenușii, era o

vreme splendidă, cu vizibilitate bună, deși nu la fel de cristalină ca pe vremea când din vârf
se puteau zări sclipirile mării.

(ATENȚIE! Descrierile trebuie concentrate și nu trebuie utilizate cuvintele întocmai cele din
text, pentru că atunci ar fi citate și ar trebui utilizate ghilimelele)
• Ideea principală ar fi: Era vreme senină, cu vizibilitate bună pentru o excursie. •
Iar detaliul specific ideii principale este: Cerul era de un albastru intens.

RECITIM: Am făcut o tură scurtă, din Bușteni, pe drumul marcat cu triunghiul roșu. De la
Căminul Alpin am urcat prin pădurea de foioase spre Poiana Coștilei. Aici, admirând stâncile
alburii și zada* care începea să-și coloreze perdelele de ace în portocaliu, alături de brazii de
un verde întunecat, ne-am permis un prim popas și ne-am mai golit rucsacii de o parte din
provizii. Am continuat excursia fără să ne grăbim, până la Pichetul Roșu, mergând pe o
potecă mai blândă, de coastă. De aici, în alte zile, mai lungi, o luam spre Mălăiești, spre
cabană, pe drumul numit „Take Ionescu”, un fel de brâu care îmbrățișează la bază muntele
Bucșoiu, iar de-acolo, cine mai era în stare, putea ajunge pe „la Prepeleac” la Vârful Omu.

Ideea principală: (Cine? – călătorii, Ce fac? - se opresc, De ce? – pentru a se hrăni, Unde? –
într-un peisaj de o frumusețe unică) Călătorii se opresc pentru a se hrăni într-un peisaj de o
frumusețe unică.
Ideile secundare: Ce ni se spune despre ideea principală?
• Hrana era pusă în rucsac.
• Călătorii urmează drumul din alte expediții.
• Cu altă ocazie călătoreau spre Mălăiești.

RECITIM: La întoarcere, înainte de Poiana Coștilei, nu departe de drumul marcat, am găsit

un loc potrivit, cu mușchi pe jos, ca să ne oprim și să mâncăm tot ce ne mai rămăsese. Aerul
era auriu, câte un sticlete cu căpșor roșu țâșnea dintre crengi, ciripind scurt și des. Eram
mulțumiți, părinții pentru că-și lăsaseră acasă grijile, […] Dina pentru că începea școala și
avea să-l vadă pe Radu, un băiat cu ochelari, dragostea ei, […] iar Doru fără motiv, așa, pur
și simplu. Ne-am întins pătura de munte, am scos restul de mâncare din rucsac, niște pâine,
ouă fierte – desigur: cu un ou fiert treci Bucegii –, ceapă și gogoșari și două foarte prețioase
cutii de pate de ficat. […]

Ideea principală: La o a doua oprire pentru masă, se resimte mulțumirea și liniștea

membrilor familiei.
Ideile secundare:
• Părinții și-au lăsat grijile acasă.
 • Dina este îndrăgostită de Radu.
• Ei mănâncă ouă fierte, ceapă, gogoșari, pate de ficat.

RECITIM: Abia ce-am început masa că am auzit cunoscutul zgomot de vreascuri rupte, de
care ne temeam întotdeauna: ursul de la care nu știai la ce să te aștepți sau oamenii de la care,
de asemenea, nu știai la ce să te aștepți. Zgomotul nu venea dinspre partea cu poteca, ci din
cealaltă, din plină pădure, așa că ne-am sculat cu toții în picioare, în afară de Doru, care
mânca liniștit înainte, cu ochii albaștri mijiți*. Eram gata să-i lăsăm ursului mâncarea, ca să
ne lase și el în pace. Nu știu dacă ai trăit asta vreodată, posibilitatea rea care se poate
concretiza în secunda următoare. Prin minte îți trec toate metodele de scăpare: să o iei la
fugă, să faci pe mortul, să te cațeri într-un copac.

Ideea principală: În timpul mesei, familia se sperie de suntele ce veneau dinspre

pădure. Ideile secundare:
• Familia crede că este un urs.
• Familia se ridică de la masă.

RECITIM: Dar primejdia ne-a ocolit și acum. În loc de urs a apărut un om tânăr, cam
răvășit, cu bretonul arămiu, lung, dat pe-o parte, cu un băț pe post de baston, cu o traistă pusă
pieziș peste piept, ca poștașii, încălțat în pantofi și cu haine mai mult de oraș decât de munte.
Nu părea un om rău și în niciun caz nu era un turist versat. Ne-a zâmbit larg.

Ideea principală: Familia se liniștește, pentru că, în loc de urs, apare un turist
tânăr. Ideile secundare:
• Tânărul nu părea a fi un om rău.
• Tânărul era îmbrăcat în haine de oraș.

Urmărind aceeași formulă, am reușit să extragem ideile principale și ideile secundare. Le recitim și
decidem ce este important și ce este mai puțin relevant ca informație pentru ceea ce vrea autorul să ne
transmită.
ATENȚIE! Noi nu extragem ceea ce ni se pare nouă important pentru că atunci, vă dați seama, ar fi
foarte diferite răspunsurile în funcție de intenția și dorința fiecăruia. Noi extragem ceea ce este
important pentru autor în construirea mesajului.
Pentru a realiza rezumatul ne putem răspunde la întrebarea Ce ar dori autorul să reținem din textul
său?

Excludem ideile neimportante, fără ajutorul cărora înțelegem mesajul:

• Familia are cinci copii, iar cel mic nu este alături de ei.
• Cerul era de un albastru intens.
• Hrana era pusă în rucsac.
• Călătorii urmează drumul din alte expediții.
• Cu altă ocazie călătoreau spre Mălăiești.
• Părinții și-au lăsat grijile acasă.
 • Dina este îndrăgostită de Radu.
• Ei mânâncă ouă fierte, ceapă, gogoșari, pate de ficat.
• Tânărul era îmbrăcat în haine de oraș.

Pentru a crea rezumatul corect trebuie să înțelegi că din ceva mare (textul) creăm ceva mult mai
concentrat, mai scurt (rezumatul). Pentru asta trebuie să contragem, să concentrăm informația
importantă. Aceasta ar fi prima regulă.

Apoi, ar trebui să fim atenți la cum se prezintă evenimentele și să marcăm momentele prin câteva
cuvinte, astfel încât ele să fie unite, conectate, în relație. De aceea aceste structuri se numesc
conectori și unesc ideile/momentele/evenimentele:
primul, mai târziu, după, înainte, în timpul, până când, ulterior, în final

O a treia regulă ar fi că nu ne este permis să utilizăm ghilimele, concepte, opinii personale.

REZUMATUL: Într-o zi de joi, o familie merge într-o excursie în zona munților Bucegi, fiind
vacanță. Era o vreme senină, cu vizibilitate optimă pentru o excursie pe munte, iar familia pornește
pe un drum sigur, marcat. Mai apoi, într-un peisaj de o frumusețe unică, călătorii se opresc pentru a
se hrăni și după aceea își urmează drumul cunoscut din alte expediții, pe care le-au făcut odinioară.
Ulterior, la o a doua oprire pentru masă, se resimte mulțumirea și liniștea membrilor familiei. În
timpul mesei, familia se sperie de sunetele ce veneau dinspre pădure, crezând că în apropiere este un
urs. Rapid, familia se ridică de la masă, dar, în final, se calmează pentru că, în loc de urs, apare un
turist tânăr, inofensiv.

OBSERVĂM:
1. Am utilizat ideile principale;
2. Am fost atenți la ordinea lor în text;
3. Am utilizat puține detalii, strict cele de care am avut nevoie;
4. Am utilizat conectori pentru a marca trecerea de la un moment la altul;
5. Textul este mult mai concentrat decât textul pe care l-am citit;
6. Nu am folosit structuri identice cu cele din text.

Reguli de urmărit:

• formularea pe scurt, cu propriile cuvinte, a ideilor importante ale textului;

• transformarea unor cuvinte/ structuri/ enunțuri:
• utilizarea verbelor la prezent și/sau la perfect compus;
• utilizarea verbelor la persoana a III-a;
• înlocuirea enumerațiilor printr-un cuvânt generic;
 • înlocuirea termenilor particulari printr-un termen supraordonat;
• utilizarea unui cuvânt pentru a descrie acțiuni prezentate succesiv;
• eliminarea afirmației cuprinse între ghilimele;
• transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă;
• eliminarea parantezelor și a enumerațiilor;
• transformarea pronumelor personale (eu – el), adjectivele pronominale posesive (a mea/ a sa),
demonstrative (acestea/ acelea) și adverbele (aici/ acolo, mâine/ a doua zi);
• înlocuirea arhaismelor, a regionalismelor. Tot ce este specific autorului, orice cuvânt specific lui
trebuie eliminat pentru că acum este textul nostru și utilizăm cuvintele pe care le știm. • utilizarea
conectorilor pentru a reda structura logică a textului dat;
• respectarea ordinii desfășurării întâmplărilor;
• referirea strictă la lumea textului;
• lipsa opiniilor personale, a emoțiilor cititorului/tale.