„Fericirea din noi”

M-am intrebat atunci daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire.
Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai  cel ce a cunoscut
deznadejdea poate intelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh.“ A treia iubire .
Scrisori imaginare.
In intelepciunea sa, poporul roman a iubit zicala : « razi a rau », care exprima caderea
sufletului din fericire direct in durere. Orice lucru se poate transforma in contrariul sau, asa
incat dam din ras in plans si invers, din iubire in ura, din putere in slabiciune, din puritate in
pacat. Sentimentele opuse (ne spun fizicienii) genereaza aceasta unda. Depasind un anumit
prag al trairii, ceea ce noi credem a fi bine sau rau se confunda pana la asemanare.  Ne putem
misca creativ numai intre extreme, nu si dincolo de ele. Marile fericiri se strivesc sub pasii
unor intamplari care ne transporta uneori intr-un mare Iad.
Daca ne permitem sa suferim prea mult ori gasim continuu cauze de suferinta, fie in ceilalti,
fie in noi insine, poate fi, pentru ca suferinta ne energizeaza si ne da sentimentul profund
(neconstientizat) ca traim fericirea.
Un om disperat poate trai langa un sfant sau langa un mare iluminat, dar, daca el se gandeste
la suferinta proprie, el simte ca nu poate iesi  din dilemele sale si ramane inchis in convingeri
si credinte pesimiste, iar campul energetic al sfantului devine o « mobila » inutila intr-o casa
parasita.
A cere, a alege, a fi atent, a fi concentrat, a cauta, a-l iubi pe Dumnezeu, a fi bun, a sprijini tot
ce bucura si multumeste viata sunt unul si acelasi lucru. Prin cerere, alegere, cautare a
valorilor vietii si prin spirjinul lor, puterea devine operationala in viata noastra.
Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic ;
nici sfintenia, nici bunatatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai
degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, iar
intalnirea cu ei ne poate schimba viata.

Focul

Nu-i adevarat povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre.

Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gandit să prefacă rănile lui în speranță,
Să-și lumineze mâinile și teama de el.
Poate focul nu a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii, când vulturii coboară în noi
și ne temem.

Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

( Octavian Paler, citate)

Ma doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar
poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce
in mine. Căci nu exisă decât daruri vremelnice. 
(Octavian Paler, citate despre dragoste)

Nu-i uşor să-ti păstrezi melancoliile în limite rezonabile când eşti bătrân, eşti singur în
casă tocmai de Crăciun şi ai o fire blestemată ca a mea.  
(Octavian Paler, citate despre batrâneţe, Craciun)

Nu există decât frumuseţi trecătoare. Eternă e doar tăcerea . (Octavian Paler) 

(Octavian Paler, citat despre frumusete, eternitate, tăcere)

Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă.
(Octavian Paler, citate despre laşitate)

Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa . 

(Octavian Paler, citate despre disperare, speranţă)

Viaţa unui om este o gură de aer. 

(Citate despre om, viaţă)

Politica nu are principii. Are numai interese.

(Octavian Paler, citate despre politică)

Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi. 

(Octavian Paler, citate despre scepticism)

Dreptatea aparţine acelora care cred în ceva, nu scepticilor… 

(Octavian Paler, citate despre dreptate)

Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.  

(Octavian Paler, citate despre paradis)

Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă.  

(Octavian Paler, citate despre eternitate)

Tinereţea nu mai e decât o zdreantă aurie, pe care o târasc amintirile. 

(Octavian Paler, citate despre tinerete, amintire)

Dorul este focul care arde speranţele, dorinţele, durerile... iar cenuşa care rămâne
reprezintă amintirile... 
(Octavian Paler, citate despre dor, speranta, durere, amintiri)

În faţa amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a
întâmplat nu mai stă în puterea lor şi nici a destinului. 
(Octavian Paler, citate despre amintiri)

Viitorul există deja, într-o măsură, în noi, sub forma amintirii. 

(Octavian Paler, citate despre viitor, amintire)

Azi, ştiu că în lumină există şi umbre şi că fericirea e uneori dureroasă.

(Octavian Paler, citat despre fericire)

Din aceeaşi pricină pentru care nu vor şti niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor şti nici
ce e fericirea.
(Octavian Paler, citat despre fericire)
Oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din aceasta cauză.
(Octavian Paler, citat despre oameni, fericire)

Nu te purifici de frică decât lăsând-o să-ţi pîrlească mâinile.

(Octavian Paler, citat despre frică)

Avem timp

Avem timp pentru toate. 

Să dormim, să alergam în dreapta şi-n stânga, 
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, 
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi inşine, 
avem timp să citim şi să scriem, 
sa corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, 
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, 
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. 
Avem timp pentru ambiţii şi boli, 
să invinovăţim destinul şi amănuntele, 
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
avem timp să ne-alungăm intrebările, să amânăm răspunsurile, 
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, 
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, 
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, 
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. 
Avem timp pentru toate. 
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. 
Cand să facem şi asta - murim. 
Am învăţat unele lucruri în viaţa pe care vi le împărtăşesc şi vouă !! 
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poti face este să fii o persoana iubită. 
Restul ... depinde de ceilalţi. 
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie 
Altora s-ar putea să nu le pese. 
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere 
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi 
Am învăţat că nu conteaza CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai. 
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute 
Dupa aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva. 
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci 
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor 
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva 
Am învăţat că oricum ai tăia 
Orice lucru are două feţe 
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi 
Am învăţat că poti continua încă mult timp 
Dupa ce ai spus că nu mai poţi 
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie 
Indiferent de consecinţe 
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc 
Dar nu ştiu s-o arate 
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat 
Dar nu am dreptul să fiu si rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, daca cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu 
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. 
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten 
Oricum te va răni din când in când 
Iar tu trebuie să-l ierti pentru asta. 
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii 
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi 
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, 
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa 
personalitatea 
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii 
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc 
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. 
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc 
Şi nu faptele sale 
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru 
Si pot vedea ceva total diferit 
Am învăţat că indiferent de consecinţe 
Cei care sunt cinstiti cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore 
De către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învăţat că si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat 
Cand te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învăţat că scrisul 
Ca şi vorbitul 
Poate linişti durerile sufleteşti 
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult 
Iţi sunt luaţi prea repede ... 
Am învăţat că este prea greu să-ti dai seama 
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. 
Am învăţat să iubesc 
Ca să pot să fiu iubit.

PARADOXUL ZILELOR NOATRE

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

PASUL ABSENT
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Definitia norocului
Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.

Definitia dragostei
Vino, sa pot regasi drumul spre mine.
LECTIE INUTILA DE LOGICA

Aşa se întâmplă logic,

plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

„ Viața pe un peron” de Octavian Paler

Motto-ul: „ Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât
destinul însuși.” Wilhelm Von Humboldt

 „ Am și un decalog aici. Eu l-am scris și tot eu l-am atârnat pe peretele sălii de

așteptare. Cum ridic ochii, îl vad. Și de fiecare dată îmi repet una din cele zece
porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă conving s-o urmez.
Iată-le cum sună:
Prima poruncă: Să aștepți oricât.
A doua poruncă: Să aștepți orice.
A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb orice. Nu sunt bune decât amintirile care
te ajută să trăiești în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată
viața.
 A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a
umple golul în care trăim.
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea
este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gandul ăsta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând
altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci
nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o
târfă care nu te învinuiește că ești egoist.
A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”

 „ În anumite circumstanțe, există ceva mai decât să-ți fie frică; să cauți în această frică
un loc cât mai confortabil. Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi
supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei
de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini.”
 „...am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte...un
peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren...ești fericit că ai prin un loc la clasa 1
sau la fereastră...altul e necajit că a rămas în picioare pe culoar...alții nu reușesc să se
prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren...Și fiecare uită, poate un
singur lucru...că trenurile astea nu duc nicăieri...cel care a ocupat un loc la fereastră
este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu
următorul tren...în cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar
șinele se transformă în nisip...În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în
picioare, își dau ghionuri...”
 „ Dar poate ca intre dragoste si lupta nu este nicio deosebire. Dragostea e lupta intre
doua suflete si intre doua trupuri în care uneori nu e nici un invingator, alteori nu e
nici un invins...Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu
cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si ca nu a
luptat destul sau a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se
iubesca sau sa se lupte.”

 „ Și poate e o lege a compensațiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea
mai mare nevoie de speranță. La ce e bună speranța pentru cel care are totul? În
 schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv
pustiul...Uneori, e drept, omul obosește așteptând. Și nu a-ți auzit, oare, de situații în
care, când sosește în sfârșit ceea ce el a așteptat, sosește prea târziu? E poate, o
victorie pe care a dorit-o mult, dar, obținând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o
victorie care reușește doar să-l obosească și mai mult. Și renunță la ea cu o ultimă
mare tristețe deoarece nu e simplu să porți o bătălie și, ajuns la capăt, să îți dai seama
că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâtea așteptare scopul a
murit...Ei bine, domnilor, eu vreau să ies din pustiu.Și când speri, chiar dacă ți-e frică,
găsești puterea să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu
vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că nu e totală. Că undeva există,
subțire ca o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă nu o găsești, încerci din nou....Căci eu nu
pot, domnilor să dorm liniștit într-o găoace.”

 „ A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și,
neobținând-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate mi se facea. M-am
revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi este indiferentă revolta mea în
aceiași măsură ca și nefericirea mea. Atunci , în mrele meu orgoliu, am găsit cea mai
rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am ajuns într-un
punct unde sinceritatea este străină de modestie. Striga: iată că sunt vulnerabil,
admirați-mă pentru îndrăzneala de a recunoaște!Or, suferința, dacă nu găsim în ea
forță, ne cere să fim măcar decenți, să n-o exhibăm.”

 „ Pentru a se opune răului, omul trebuie să înceapă prin a se teme de răul din el.Prima
tranșee a dreptății se află în sine însuși. Și tot acolo se află și ultima. Tocmai de aceea,
pentru că împinge șobolanul să se creadă justificat prin destin, frica e un pericol, un
flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea.”

 Singurătatea nu face decât să te depărteze de tine însuți și de Dumnezeu.

 „ Eu știu acum bine ce este o grotă. E o închisoare fără ziduri, unde nu e nevoie de
gardieni, nu e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai
conștiincios. Ea nu poate fi nici coruptă, nici escaladată. Ea nu doarme și nu poate fi
tăiată cu cleștele.”
 „La urma urmei, cu ce ne putem lăuda cei care am fugit de lângă eșafod într-o grotă?
N-am vreut să sporim răul cu mâinile noastre, dar n-am știut sau n-am îndrăznit să
facem nimic pentru micșorarea lui, uitând că există situații când e greu să fii în același
timp discret și nevinovat...Numai că decența... nu se poate baza întotdeauna pe tăcere.
În anumite circumstanțe, există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această
frică un loc cât mai confortabil. Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi
supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei
de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini. Pilat din Pont nu a
fost decât un criminal igienic. Iar ghilotina a căzut nu numai în numele teroari, ci și în
numele tăcerii, chiar dacă această tăcere nu era decât o formă de a trăi... .”

 „ Fanaticii sunt mai necesari decât înțelepții. Nu atât adevărul unei idei a influențat
lumea, cât convingerea cu care aceste idei au fost rostite. Surâsul fin al scepticilor n-a
lăsat dâre de sânge, dar nici de lumină. El n-a incendiat decât oglinda în care ne
privim. Și numai credința dusă pâna la capăt reușește să are destul de adânc pământul
ca sămânța să rodească în el. Cât privește surâsul înțelepților, el a evitat și oglinda.”

 „ Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată că o

așteptarenu seamănă cu alte așteptări? Așteptările diferă între ele ca oamenii. [...]L-am
dorit prea mult. L-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-a rămas
nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat.”

 „ Timpul nostru interior se apropia de sfârșit.”

 „ Privește și treci.”

 „ Infernul începe acolo unde nu mai e nicio speranță.”

 „ Doamne apără-mă de mine însumi.”

 „ Ni se pare că e o datorie a pământului să se lumineze la ora prevăzută. Și astfel, în

loc să aibe gust cosmic, dimineața are gustul pastei de dinți.”