Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
timp
de Octavian Paler
Sunt consternat că s-au găsit atâtea canalii care s-au repezit să facă averi nemărginite şi să facă
demagogie pe tema democraţiei la noi; sunt consternat că poporul român a îndurat şi a consfinţit asta.
Detest politica şi politicienii. Nu aş fi putut face niciodată politică.
Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieşit din timpul
mitologic şi a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacţionar.
Sunt mai mult păgân decât creştin.
Maşina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobişnuit să scriu de mână. Nu
concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic şi ştiinţific este însoţit de regresii interioare.
Iubesc încă viaţa.
Sunt un singuratic. Am puţini prieteni. Sunt singur aici, între molii şi cărţi. Certitudinile mele
sunt ca hainele roase de molii.
Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naştere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viaţa.
Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu.
Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanţă pentru că ştiu în ce ţară trăiesc.
Defectele mele sunt principala mea calitate.
Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
Eu îmi iubesc ţara, dar din iubirea mea face parte şi disperarea mea de a vedea ce trăim şi cum
trăim.
După părerea mea, disperarea este de fapt, în adâncul ei, o altă formă de speranţă.
Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează
niciodată
Nu pot să închid uşa şi să nu mai ştiu ce se petrece în stradă, dincolo de ea.
Domnule Gâdea, eu sunt un lup singuratic. Cu alte cuvinte, nu sunt afiliat niciunei haite. Şi nici
nu-mi doresc să mă afiliez în vreun fel. Eu am să-mi duc crucea mea de lup singuratic – e blestemul
meu de solitar – până la capăt.
Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest
destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu
mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă
– ultimul meu refugiu e dispreţul.
Eu chiar cred în ce-am scris, că un om normal are într-adevăr o singură patrie. Restul sunt ţări.
Eu recunosc. Nu mai cred în nimic sau aproape în nimic. Mai cred într-o Românie personală – a
mea – care nu ştiu dacă a existat vreodată şi nu ştiu dacă va exista cândva, în viitor.
Am trăit în comunism – nu mi-a plăcut. Trăiesc în capitalism, dacă ăsta e capitalismul care e la
noi acuma şi nu îmi place. Scor: 1–1 şi din păcate viaţa mea se va sfârşi pe această nulă.
Eu îmi dau seama că lucrurile nu se vor îndrepta în cursul vieţii mele.
Mă tem de moarte pentru că nu cred în viaţa de apoi.
Am crezut că reumatismul este un moft. Nu e ...