Simone de Beauvoir AL DOILEA SEX Vol.

1 Lui Jacques Bost Exista un principiu bun,

creator al ordinii, al luminii si al barbatului, si un principiu rau, creator a
l haosului, al tenebrelor si al femeii. PITAGORA Tot ceea ce a fost scris de cat
re barbati despre femei trebuie considerat suspect, caci barbatii snt deopotriva
parte si judecator. POULAIN DE LA BARRF. INTRODUCERE Am ezitat mult timp sa scri
u o carte despre femeie. Subiectul e iritant, mai cu seama pentru femei. Si nu e
nici nou. Disputa feminismului a facut sa curga destula cerneala; iat-o, acum,
aproape ncheiata: sa nu mai vorbim despre ea. Desi se tot vorbeste, nca. Iar enorm
ele prostii debitate de-a lungul acestui ultim secol nu prea par sa fi limpezit
problema. De altfel, exista o problema? Care? Chiar exista femei? Sigur, teoria
eternului feminin continua sa aiba adepti; i auzi susotind: "Si-n Rusia, pna si ac
olo, ele ramn tot femei"; n vreme ce alti insi, bine informati - cteodata inclusiv
cei din prima categorie - suspina: "Femeia se pierde, femeia e pierduta". Nu se
mai stie prea bine daca exista nca femei, daca vor mai exista, daca trebuie sau n
u sa doresti sa existe si care e locul pe care ar trebui ele sa l ocupe. "Unde snt
femeile?" ntreba de curnd o revista cu aparitie intermitental. Dar, n primul rnd: c
e este o femeie? "Tota mulier in utcro: un uter, asadar", spun unii. Totusi, vor
bind despre anumite femei, cunoscatorii decreteaza: "Acestea nu snt femei", cu to
ate ca si ele au un uter, ca si celelalte. Toata lumea este de acord n a recunoas
te ca exista n specia umana femele; ele reprezinta astazi, ca si altadata, aproap
e jumatate din umanitate; si totusi, ni se spune ca "feminitatea e n pericol"; snt
em ndemnate: "Fiti femei, ramneti femei, deveniti femei". Prin urmare nu orice fii
nta umana femela este, n chip necesar, o femeie; se impune ca ea sa participe la
acea realitate misterioasa si amenintata care e feminitatea. Aceasta e oare secr
etata de ovare? sau nghetata n tariile unui cer platonician? E deajuns un jupon cu
fs-fs spre a o face sa coboare pe pamnt? Cu toate ca unele femei se caznesc pline
de zel sa-1 ncarneze, modelul ei n-a fost niciodata brevetat. Binevoitorii o desc
riu n termeni vagi si sclipiciosi ce par mprumutati din vocabularul prezicatoarelo
r. Pe vremea Sfntului Toma, feminitatea aparea ca o esenta definita cu tot atta si
guranta ca si virtutea soporifica a macului. nsa conceptualismul a pierdut teren:
stiintele biologice si sociale nu mai cred n existenta entitatilor imuabil fixat
e ce ar defini caractere date, precum cel 1Se numea Franchise, si ntre timp si-a n
cetat aparitia. 24 al femeii, al evreului sau al negrului; acestea considera car
acterul ca pe o reactie secundara la o situatie. Daca azi nu mai exista feminita
te, e pentru ca ea nici n-a existat vreodata. Sa nsemne asta ca termenul "femeie"
n-are nici un continut? E ceea ce afirma cu tarie partizanii filosofiei luminil
or, ai rationalismului, ai nominalismului: femeile n-ar fi, printre alte fiinte
umane, dect cele arbitrar desemnate prin cuvntul

"femeie"; n special americanii snt nclinati sa creada ca femeia ca atare nu mai exi
sta; daca vreo ntrziata se priveste pe sine ca femeie, prietenele o sfatuiesc sa m
earga la psihanalist pentru a scapa de aceasta obsesie. n legatura cu o lucrare,
de altminteri extrem de agasanta, intitulata Femeia moderna: un sex pierdut - Do
rothy Parker a scris: "Nu pot fi impartiala cu cartile care discuta despre femei
e ca femeie... Parerea mea este ca toti, barbati si femei deopotriva, oricine am
fi, trebuie sa fim considerati ca fiinte umane". Dar nominalismul se dovedeste
o doctrina insuficienta; iar antifemi-nistii afla terenul favorabil pentru a ara
ta ca femeile nu snt barbati. Fara doar si poate ca femeia este, ca si barbatul,
o fiinta umana: dar o asemenea afirmatie este abstracta; fapt e ca orice fiinta
umana concreta este ntotdeauna situata n chip singular. A refuza notiunile de eter
n feminin, de suflet negru, de caracter evreiesc nu nseamna a nega ca exista la o
ra actuala evrei, negri, femei: aceasta negare nu reprezinta pentru cei interesa
ti o eliberare, ci o eschiva inautentica. E clar ca nici o femeie nu poate preti
nde fara a fi de reacredinta ca se situeaza deasupra sexului ei. O femeie, scrii
toare cunoscuta, a refuzat cu ctiva ani n urma publicarea portretului ei ntr-o seri
e de fotografii dedicate special femeilor scriitoare: voia sa fie pusa n rnd cu ba
rbatii; pentru a obtine, nsa, acest privilegiu, avea sa faca uz de influenta sotu
lui ei. Femeile care afirma ca snt barbati nu reclama mai putine atentii si omagi
i masculine. Mi-aduc aminte, iarasi, de o tnara trotkista: n picioare, pe o estrad
a n jurul careia se desfasura un miting furtunos, se pregatea sa sara la bataie, n
ciuda evidentei sale fragilitati; o facea, nsa, din iubirea pentru un militant a
carui egala tinea sa fie. Atitudinea de sfidare n care se crispeaza americanele
dovedeste ct snt de obsedate de sentimentul feminitatii lor. Si, ntr-adevar, e dest
ul sa faci o plimbare si sa contempli strada ca sa constati ca umanitatea se mpar
te n doua categorii de indivizi ale caror haine, fata, corp, zmbete, mers, interes
e, ocupatii snt n chip manifest diferite: poate ca aceste diferente snt superficial
e si poate ca snt destinate sa dispara. Ce e sigur e ca, pentru moment, ele benef
iciaza de o izbitoare evidenta. Daca functia sa de femela nu e suficienta pentru
a defini femeia, daca, de asemenea, refuzam sa o explicam prin "eternul feminin
" si 25 daca totusi admitem, fie si cu titlu provizoriu, ca exista femei pe lume
, va trebui sa ne punem ntrebarea: ce este o femeie? Chiar enuntarea problemei mi
sugereaza de ndata un prim raspuns. E semnificativ nsusi faptul ca pun problema, U
nui barbat nu iar trece prin cap sa scrie o carte despre situatia speciala a bar
batilor n contextul umanitatii.1 Daca vreau sa ma definesc, snt obligata mai nti sa
declar: "Snt femeie"; aceasta afirmatie constituie fundalul pe care se vor ridica
toate celelalte afirmatii. Un barbat nu ncepe niciodata prin a se declara indivi
d de un anume sex: ca e barbat, asta se ntelege de la sine. Doar ntr-un mod formal
, n registrele primariilor si n actele de identidate, rubricile masculin, feminin
apar ca simetrice. Raportul dintre cele doua sexe nu e precum al celor doua elec
tricitati, ai celor doi poli: barbatul reprezinta n acelasi timp pozitivul si neu
trul, asa net n franceza se spune "Ies hommes" - "barbatii" - pentru a desemna fiin
tele umane, sensul particular al cuvntului "vir" asimilndu-se sensului general al
cuvntului "homo". Femeia apare ca fiind negativul ntr-o att de mare masura net orice
determinare i e imputata ca limitare, fara reciprocitate. Mi s-a parut scitor sa au
d, cteodata, n toiul unor discutii abstracte, barbati spunndu-mi: "Gnditi cutare luc
ru pentru ca snteti femeie"; dar stiam ca singura aparare posibila era sa raspund
: "Gndesc asa pentru ca e adevarat", eliminndu-mi astfel subiectivitatea; nu era c
azul sa raspund: "Iar dumneavoastra gnditi contrariul pentru ca snteti barbat"; fi
indca e un fapt convenit ca a fi barbat nu nseamna a fi ntr-o situatie singulara;
un barbat e ndreptatit ca fiind barbat, femeia e cea

nendreptatita. Practic, asa cum n vechime exista o verticala absoluta n raport cu c

are se definea linia oblica, exista un tip uman absolut care e tipul masculin. F
emeia are ovare, uter; iata conditiile speciale ce o fac prizoniera a subiectivi
tatii; se spune cu multa naturalete ca ea gndeste cu glandele. Barbatul uita, cu
superbie, ca si anatomia lui presupune hormoni, testicule. El si nscrie corpul ntro relatie directa si normala cu lumea pe care crede ca o percepe ntr-o deplina ob
iectivitate, considernd, n schimb, corpul femeii ca ngreunat de tot ce-i constituie
specificitatea: un obstacol, o nchisoare. "Femela este femela n virtutea unei anu
me lipse a unor calitati", spunea Aristotel. "Trebuie sa consideram caracterul f
emeilor ca suferind de o imperfectiune naturala." Iar Sfntul Toma, urmndu-1, decre
teaza ca femeia este "un barbat ratat", o fiinta "de ocazie". Este ceea ce simbo
lizeaza episodul din Geneza, n care Eva apare extrasa, dupa expresia lui Bossuet,
dintr-un "os suplimentar" al lui Adam. Umanitatea este masculina, iar barbatul
defineste femeia nu n sine, ci relativ la barbat; ea ' Raportul Kinsey, de pilda,
se margineste sa defineasca trasaturile caracteristice sexuale ale barbatului a
merican, ceea ce e cu totul altceva. 26 nu e considerata ca o fiinta autonoma. "
Femeia, fiinta relativa...", scrie Michelet. Astfel, domnul Benda* afirma n Rapor
tul lui Uriel: "Corpul barbatului are un sens prin el nsusi, abstractie facnd de c
orpul femeii, n vreme ce acesta din urma pare privat de sens daca nu e evocat bar
batul... Barbatul se gndeste pe sine fara femeie. Femeia nu se gndeste pe sine far
a barbat". Si ea nu e nimic altceva dect ceea ce barbatul decide ca este; astfel,
e numita "sexul", ntelegndu-se prin asta ca ea i apare, esentialmente, barbatului
ca o fiinta sexuata: pentru el, ea este sex, deci iata ce este ea n chip absolut.
Femeia se caracterizeaza si se diferentiaza n raport cu barbatul, nicidecum barb
atul n raport cu femeia; ea e inesentialul fata de esential. El e Subiectul, el e
Absolutul: ea este Celalalt.1 Categoria Celuilalt este n aceeasi masura originar
a ca si constiinta nsasi. n societatile cele mai primitive, n mitologiile cele mai
vechi, se regaseste ntotdeauna o dualitate care este a Aceluiasi si a Celuilalt;
aceasta diviziune n-a fost la nceput plasata sub semnul diviziunii sexelor, ea nu
depinde de nici un dat empiric: e ceea ce reiese, printre altele, din lucrarile
lui Granet despre gndixea chineza, din cele ale lui Dumezil despre India si Roma
. n cuplurile Varuna-Mitra, Uranus-Zeus, Soare-Luna, Zi-Noapte, nici un element f
eminin n-a fost n prima instanta implicat; nici n opozitia dintre Bine si Rau, din
tre principiile faste si cele nefaste, dintre dreapta si stnga, dintre Dumnezeu s
i Lucifer; alteritatea este o categorie fundamentala a gndirii umane. Nici o cole
ctivitate nu se defineste vreodata ca fiind Una fara a-1 pune de ndata pe Celalal
t fata n fata cu ea. * Julien Benda, (1867 1956). scriitor francez, colaborator l
a Cahiers de la Quinzaine ale lui Ch. Peguy (n. tr.). 1 Aceasta idee a fost expr
imata n forma ei cea mai explicita de catre E. Levinas n eseul sau Timpul si Celal
alt. El se exprima astfel: ..Nu ar exista cumva o situatie n care alteritatea sa
fie purtata de o fiinta cu titlu pozitiv, ca esenta'? Care este alteritatea ce n
u intra pur si simplu n opozitia a doua specii de acelasi gen? Contrariul absolut
contrariu, al carui caracter contrar nu e cu nimic afectat prin relatia ce se p
oate stabili ntre el si corelativul sau, caracterul contrar care permite termenul
ui sa raiuna alter absolut, cred ca este femininul. Sexul nu e o diferenta specif
ica oarecare... Diferenta ntre sexe nu este nici contradictie... (Ea) nu este nic
i dualitatea a doi termeni complementari, caci doi termeni

complementari presupun un tot preexistent... Alteritatea si gaseste mplinirea n fem

inin. Termen de acelasi rang, dar de sens opus constiintei." Presupun ca domnul
Levinas nu uita ca femeia este, de asemenea, pentru sine, constiinta. Dar e surp
rinzator ca el adopta deliberat punctul de vedere al unui barbat fara a semnala
reciprocitatea subiectului si obiectului. Cnd scrie ca femeia este mister, el subn
telege ca ea este mister pentru barbat. Asa net aceasta descriere ce se doreste ob
iectiva este de fapt o afirmare a privilegiului masculin. 27 E destul ca trei ca
latori sa fie reuniti de hazard n acelasi compartiment pentru ca restul calatoril
or sa devina niste "ceilalti" vag ostili. Pentru taran, toti cei care nu apartin
satului sau snt niste "ceilalti" suspecti; pentru cel nascut ntr-o tara, locuitor
ii altor tari apar ca "straini"; evreii snt "ceilalti" pentru antisemiti, negrii,
pentru rasistii americani, indigenii, pentru colonisti, proletarii, pentru clas
ele avute. La sfrsitul unui studiu aprofundat asupra diverselor reprezentari ale
societatilor primitive, Levi-Strauss a putut conchide: "Trecerea de la starea de
Natura la starea de Cultura se defineste prin aptitudinea omului de a gndi relat
iile biologice sub forma sistemelor de opozitii: dualitatea, alternanta, opoziti
a si simetria, prezente fie n forme definite, fie n forme imprecise, constituie n m
ai mica masura fenomene ce trebuie explicate dect datele fundamentale si imediate
ale realitatii sociale1." Aceste fenomene nu s-ar putea ntelege daca realitatea
umana ar fi exclusiv un mitsein* bazat pe solidaritate si prietenie. El se clari
fica, dimpotriva, daca, urmndu-1 pe Hegel, descoperim chiar n constiinta o ostilit
ate fundamentala fata de orice alta constiinta; subiectul nu se propune dect opunn
du-se: el pretinde sa se afirme ca fiind esentialul si sa-1 constituie pe celala
lt ca inesential, ca obiect. Doar constiinta cealalta i opune o pretentie recipro
ca: n timpul calatoriei, localnicul si da seama scandalizat ca n tarile vecine exis
ta localnici care l privesc, la rndul lor, ca strain; ntre sate, clanuri, natiuni,
clase exista razboaie, potlatch**-mi, trguri, tratate, lupte care i retrag ideii d
e Celalalt sensul absolut si i dezvaluie relativitatea; de voie, de nevoie, indiv
izi si grupuri se vad obligate sa recunoasca reciprocitatea raportului lor. Cum
se face, atunci, ca ntre sexe aceasta reciprocitate nu a fost statuata, ca unul d
intre termeni s-a afirmat ca singurul esential, negnd orice relativitate n raport
cu corelativul sau, definindu-1 pe acesta ca alteritate pura? De ce nu contesta
femeile suveranitatea masculina? Nici un subiect nu se statueaza pe sine de la b
un nceput si n mod spontan ca fiind inesentialul; nu e vorba de Celalalt care, def
inindu-se ca fiind Celalalt, l defineste pe Unul: el este statuat ca fiind Celala
lt de catre un Unu autostatundu-se ca Unu. Dar pentru ca reversul lui Celalalt n U
nul sa nu se opereze, trebuie 1 Vezi C. LEVI-STRAUSS, (Structurile elementare al
e rudeniei). i multumesc lui C. Levi-Strauss pentru bunavointa de a-ini oferi cor
ecturile tezei sale, pe care am utilizat-o, ntre altele, pe larg n Partea a doua.
* laolalta-fiintarea (germ.) - traducerea conceptului de Mitsein propusa de Thom
as Kleininger si Gabriel Liiceanu n: Martin Heidegger, Repere pe drumul gndirii. E
ditura Politica. Bucuresti, 1988 (n. tr.). ** Cuvnt englezesc mprumutat din limba
unor tribun de indieni din America si desemnnd ofranda sau distrugerea cu caracte
r sacru constituite ca o sfidare la adresa celui care aduce o ofranda (sau o dis
trugere) echivalente (a tr.). 28 ca el sa se supuna acestui punct de vedere stra
in. De unde vine, n

cazul femeii, aceasta supunere? Exista alte situatii n care, un timp mai mult sau
mai putin ndelungat, o categorie a reusit sa domine n chip absolut o alta Adeseor
i, inegalitatea numerica e aceea care confera acest privilegiu: majoritatea impu
ne minoritatii legea ei sau o persecuta. Dar femeile nu snt precum negrii din Ame
rica sau, precum evreii, o minoritate: pe pamnt exista tot attea femei ct si barbat
i. Adeseori, iarasi, cele doua grupuri aflate fata n fata au fost mai nti independe
nte: ele se ignorau altadata sau fiecare admitea autonomia celuilalt; un evenime
nt istoric 1-a subordonat pe cel mai slab celui mai tare: diaspora evreiasca, in
troducerea sclaviei n America, cuceririle coloniale snt fapte datate. n aceste cazu
ri, pentru oprimati a existat un nainte: ei au n comun un trecut, o traditie, uneo
ri o religie, o cultura. n acest sens apropierea stabilita de Bebel ntre femei si
proletariat ar parea sa fie cel mai bine fondata: nici proletarii nu snt n inferio
ritate si n-au constituit vreodata o colectivitate separata. Totusi, n lipsa unui
eveniment, o anume evolutie istorica e aceea care explica existenta lor ca o cl
asa si care da seama de distributia acestor indivizi n aceasta clasa. N-au exista
t dintotdeauna proletari: dar femei au existat dintot-deauna; ele snt femei prin
structura lor psihologica; din cele mai vechi timpuri, ele au fost ntotdeauna sub
ordonate barbatului: dependenta lor nu e consecinta unui eveniment sau a unei de
veniri, ea nu s-a ntmplat. n parte, datorita faptului ca scapa caracterului acciden
tal al faptului istoric, alteritatea apare n acest caz ca un ce absolut. O situat
ie creata de-a lungul timpului se poate modifica la un moment dat: negrii din Ha
iti, printre attia altii, au dovedit^o; se pare, dimpotriva, ca o conditie natura
la sfideaza schimbarea. n realitate, natura nu este nicidecum n mai mare masura de
ct realitatea istorica un dat imuabil. Daca femeia se descopera ca inesentialul c
are niciodata nu se ntoarce la esential, e pentru ca ea nsasi nu opereaza aceasta n
toarcere. Proletarii spun "noi". La fel si negrii. Postulndu-se ca subiect, ei i s
chimba n "altii" pe burghezi, pe albi. Femeile - cu exceptia unor congrese care r
amn manifestari abstracte - nu spun "noi"; barbatii spun "femeile", si ele reiau
acest cuvnt spre a se desemna ele nsesi; dar nu se postuleaza n mod autentic ca Sub
iect. Proletarii au facut revolutia n Rusia, negrii, n Haiti, indochinezii se bat n
Indochina: actiunea femeilor n-a fost niciodata dect o agitatie simbolica; ele n
u au cstigat dect ceea ce au consimtit barbatii sa le conceada; ele nu au luat nim
ic: au primit' Caci ele nu au mijloacele concrete de a se aduna ntr-o unitate ce
s-ar propune opunndu-se. Ele nu au un trecut, o istorie, o religie care sa le fie
proprie; si n-au, pre1 Cf. partea a doua. cap. 5. 29 cum proletarii, o solidari
tate de munca si interese; nu exista ntre ele nici macar promiscuitatea spatiala
care face din negrii americani, din evreii ghetourilor, din muncitorii de la Sai
nt-Denis sau de la uzinele Renault o comunitate. Femeile traiesc dispersate prin
tre barbati, legate prin habitat, munca, interese economice, conditie sociala, d
e niste barbati anume - tata sau sot - legate mult mai strns dect de celelalte fem
ei. Burgheze, ele snt solidare cu burghezii, si nu cu femeile proletare; albe - c
u barbatii albi, si nu cu femeile de culoare. Proletariatul si-ar putea propune
sa masacreze clasa conducatoare; un evreu sau un negru fanatic ar putea visa sa
puna mna pe secretul bombei atomice si sa faca o umanitate n ntregime evreiasca, n nt
regime neagra: nici macar n vis femeia nu-i poate extermina pe masculi. Legatura
care o uneste cu opresorii ei nu e comparabila cu nici o alta. Diviziunea sexelo
r este ntradevar un dat biologic, nu un moment al istoriei umane. Opozitia lor sa conturat n interiorul unui mit sein originar, iar femeia nu a suprimat-o. Cuplu
l este o unitate fundamentala ale carei doua jumatati snt

nclestate una de alta: nici un clivaj al societatii datorat sexelor nu e posibil.

Iata ce caracterizeaza n chip fundamental femeia: ea este Celalalt n inima unei t
otalitati ai carei doi termeni snt necesari unul celuilalt. Ne-am putea imagina c
a aceasta reciprocitate i-ar fi facilitat eliberarea; cnd Hercule toarce lna la pi
cioarele Omfalei, dorinta e aceea care l tine nlantuit: de ce n-a izbutit Omfala s
a dobndeasca o putere durabila? Pentru a se razbuna pe Iason, Medeea si ucide prop
riii copii: aceasta legenda atroce sugereaza ca femeia si-ar fi putut asigura un
ascendent redutabil speculnd strnsa ei legatura cu copilul. Aristofan sia imagina
t cu haz, n Lysistrata, o adunare de femei n care acestea ar fi ncercat sa exploate
ze n comun, n scopuri sociale, nevoia barbatilor de ele: nu-i vorba, nsa, dect de o
comedie. Legenda care sustine ca sabinele le-au opus rapitorilor lor o sterilita
te obstinata povesteste si ca, biciuindu-le cu curele de piele, barbatii au veni
t de hac rezistentei lor n chip magic. Nevoia biologica - dorinta sexuala si dori
nta de urmasi - care l face pe mascul dependent de femela nu a eliberat social fe
meia. Stapnul si sclavul snt si ei uniti printr-o nevoie economica reciproca, dar
care nu elibereaza sclavul. Caci, n raportul stapnului cu sclavul, stapnul nu postu
leaza nevoia pe care o are de celalalt; el detine puterea de a-si satisface acea
sta nevoie si nu o mpartaseste; dimpotriva, sclavul, traind n dependenta, speranta
sau frica, interiorizeaza nevoia pe care o are de stapnul sau; urgenta acestei n
evoi, fie ea chiar egala pentru amndoi, joaca ntotdeauna n favoarea opresorului si m
potriva oprimatului: asa se explica faptul ca eliberarea clasei muncitoare, de e
xemplu, a fost att de lenta. Or, femeia a fost ntotdeauna, daca nu sclava barbatul
ui, n orice caz vasala lui; cele doua sexe nu si-au mpartit niciodata lumea n mod 3
0 egal; si astazi, nca, desi conditia ei e n plina evolutie, femeia este grav deza
vantajata. Aproape n nici o tara statutul ei legal nu e identic cu al barbatului
si adesea el constituie un handicap considerabil. Chiar si cnd unele drepturi i snt
, n chip abstract, recunoscute, o prea ndelunga obisnuinta le mpiedica sa-si gaseas
ca expresia concreta n moravuri. Economic, barbatii si femeile reprezinta aproape
doua caste; n ciuda egalitatii, primii au situatii mai avantajoase, salarii mai
mari, sanse mai multe de reusita dect concurentele lor proaspat aparute; ei ocupa
n industrie, politica etc, un numar' de locuri cu mult mai mare; si ei snt cei ca
re detin posturile cele mai importante. Pe lnga puterile concrete pe care le pose
da, snt nconjurati de un prestigiu caruia ntreaga educatie a copilului i mentine tra
ditia: prezentul nvaluie trecutul, iar n trecut toata istoria a fost facuta de bar
bati. n momentul n care femeile ncep sa ia parte la elaborarea lumii, aceasta lume
este iarasi una care le apartine barbatilor: ei n-au nici o urma de ndoiala asupr
a acestei situatii - ele cu greu o pun la ndoiala. Pentru femei, refuzul de a fi
Celalalt, refuzul complicitatii cu barbatul ar presupune renuntarea la toate ava
ntajele pe care alianta cu o casta superioara le poate conferi. Barbatul-suzeran
va proteja material femeia-prea-ndatorata, iar el va prelua asupra lui si sarci
na de ai justifica existenta: o data cu riscul economic, este eschivat si riscul
metafizic al unei libertati ce trebuie sa-si inventeze scopurile fara ajutorul
nimanui. n fapt, pe lnga pretentia de a se afirma ca subiect - pretentie etica -, n
orice individ exista tentatia de a fugi de propria-i libertate si de a se reifi
ca: cale nefasta, caci pasiv, alienat, pierdut, el este prada a vointelor strain
e, rupt de transcendenta sa, frustrat de orice valoare. Dar e o cale usoara: snt
astfel evitate angoasa si tensiunea existentei autentic asumate. Barbatul care c
onstituie femeia ca pe un Celalalt va fi ntmpinat, asadar, de profundele ei compli
citati. Astfel, femeia nu se revendica pe ea nsasi ca subiect fiindca nu are mijl
oacele concrete, fiindca ea traieste legatura necesara care o ataseaza barbatulu
i fara sai postuleze reciprocitatea, si fiindca

adeseori se complace n rolul ei de Celalalt. De ndata se iveste, nsa, o ntrebare: cu

m a nceput toata aceasta istorie? ntelegem ca dualitatea sexelor s-a tradus, ca or
ice dualitate, printr-un conflict. ntelegem ca, daca unul dintre cele doua reusea
sa-si impuna superioritatea, aceasta trebuia sa se fixeze ca absoluta. Ramne de
explicat faptul ca barbatul a fost acela care a cstigat din start Se pare ca feme
ile ar fi putut repurta victoria; sau ca s-ar fi putut ca sortii sa nu se decida
niciodata. De unde vine faptul ca aceasta lume a apartinut ntotdeauna barbatilor
si ca abia astazi lucrurile ncep sa se schimbe? Aceasta schimbare este una buna?
Va aduce ea sau nu o mpartire egala a lumii ntre barbati si femei? 31 Aceste ntreb
ari snt departe de a fi noi; li s-au si dat deja o multime de raspunsuri; nsa chia
r si numai faptul ca femeia este Celalalt contesta toate justificarile pe care b
arbatii i le-au putut da vreodata: acestea le erau n chip mult prea evident dicta
te de interesul lor. "Tot ceea ce a fost scris de barbati despre femei trebuie c
onsiderat suspect, caci barbatii snt deopotriva parte si judecator", a spus, n sec
olul al XVII-lea, Poulain de la Barre, feminist putin cunoscut. Peste tot, n toat
e epocile, barbatii si-au etalat satisfactia pe care o ncearca simtindu-se regii
creatiei. "Binecuvntat fie Dumnezeu, Stapnul nostru si Stapnul tuturor lumilor, pen
tru ca nu m-a facut femeie", spun evreii n rugaciunile lor de dimineata; n vreme c
e sotiile lor murmura cu resemnare: "Binecuvntat fie Dumnezeu pentru ca m-a creat
dupa vointa Sa". Printre binefacerile pentru care Platon multumea zeilor, prima
era aceea ca l-au creat liber si nu sclav, a doua, ca este barbat si nu femeie.
Dar barbatii nu s-ar fi putut bucura pe de-a-ntregul de acest privilegiu daca n
u l-ar fi considerat ca fiind fondat n absolut si n eternitate: din nsasi detinerea
suprematiei ei au cautat sa faca un drept. "Cei care au facut si compilat legil
e, fiind barbati, si-au favorizat sexul, iar jurisconsultii au transformat legil
e n principii", mai spune Poulain de la Barre. Legiuitori, preoti, filosofi, scri
itori, savanti s-au nversunat sa demonstreze ca aceasta conditie subordonata a fe
meii era conforma vointei cerului si profitabila pe pamnt Religiile fabricate de
barbati reflecta acesta vointa de dominare: din legendele Evei, ale Pandorei, ei
si-au facut niste arme. Au pus filosofia si teologia n serviciul lor, cum s-a pu
tut vedea din frazele lui Aristotel si ale Sfntului Toma pe care le-am citat nca d
in antichitate, autorii satirici si moralistii si-au facut o placere din a desen
a tabloul slabiciunilor feminine. Se stie ce rechizitorii violente s-au ridicat m
potriva lor de-a lungul ntregii literaturi franceze: Montherlant rennoada, cu ceva
mai putina verva, traditia lui Jean de Meung. Aceasta ostilitate pare uneori fo
ndata, adesori, gratuita; ntr-adevar, ea ascunde o vointa de autojustificare mai
mult sau mai putin abil mascata. "Este mult mai simplu sa acuzi un sex dect sa-1
scuzi pe celalalt", spune Montaigne. n anumite cazuri procedeul e evident. Este,
de exemplu, frapant ca, pentru a limita drepturile femeii, codul roman invoca "i
mbecilitatea, fragilitatea sexului" n momentul n care, prin slabirea familiei, fem
eia devine un pericol pentru mostenitorii masculini. E frapant ca, n secolul al X
VI-lea, pentru a tine femeia casatorita sub tutela, se face apel la autoritatea
Sfntului Augustin, afirmndu-se ca "femeia este o lighioana care nici tarie, nici s
tatornicie nu are", pe cnd celibatara este recunoscuta capabila sa-si administrez
e bunurile. Montaigne a nteles extrem de bine arbitrariul si nedreptatea sortii r
ezervate femeii: "Femeile nu gresesc deloc cnd refuza regulile instaurate n lume,
dat fiind ca barbatii snt aceia care le-au facut, fara ele. E firesc sa existe te
rtipuri si certuri ntre ele si noi"; dar nu merge 32 pna la a se face aparatorul l
or. Abia secolul al XVIII-lea va fi cel n

care barbati profund democrati vor examina problema cu obiectivitate. Diderot, p

rintre altii, se dedica demonstrarii faptului ca femeia este ca si barbatul o fi
inta umana. Ceva mai trziu, Stuart Mill o apara cu ardoare. Dar acestia snt filoso
fi de o exceptionala impartialitate, n secolul al XlXlea, disputa feminismului de
vine din nou una de partizanat; una dintre consecintele revolutiei industriale e
ste participarea femeii la munca productiva: este momentul n care revendicarile f
eministe ies din domeniul teoretic, gasindu-si baze economice; adversarii devin
cu att mai agresivi; cu toate ca proprietatea funciara este n parte detronata, bur
ghezia se agata de vechea morala care vede n soliditatea familiei garantul propri
etatii private: ea reclama prezenta femeii n camin cu att mai ndrjit cu ct emancipare
a ncepe sa devina o veritabila amenintare; si, chiar n interiorul clasei muncitoar
e, barbatii au ncercat sa frneze aceasta eliberare pentru ca femeile le apareau dr
ept concurente primejdioase, cu att mai mult cu ct erau obisnuite sa munceasca pen
tru salarii mai mici.1 Pentru a dovedi inferioritatea femeii, antifeministii au
pus la lucru nu doar, ca pna atunci, religia, filosofia, teologia, ci si stiinta:
biologia, psihologia experimentala etc. Cel mult se consimtea sa i se acorde ce
luilalt sex "egalitatea n diferenta". Aceasta formula care a facut epoca e foarte
semnificativa: este exact aceea utilizata n legile lui Jim Crow n legatura cu neg
rii din America; or, aceasta segregatie asa-zis egalitara nu a servit dect la int
roducerea celor mai dure discriminari. Aceasta analogie nu are nimic ntmplator: fi
e ca e vorba de o rasa, de o casta, de o clasa, de un sex reduse la o conditie i
nferioara, procesele de justificare snt aceleasi. "Eternul feminin" este omologul
"sufletului negru" si al "caracterului evreiesc". Problema evreiasca este, de a
ltfel, n ansamblu, foarte diferita de celelalte doua: pentru antisemit, evreul nu
este att inferior ct dusman si nu i se recunoaste n aceasta lume nici un loc care
sa fie al lui; i se doreste mai degraba suprimarea. Dar exista analogii profunde
ntre situatia femeilor si cea a negrilor: si unii si altii se emancipeaza astazi
de acelasi paternalism, iar casta pna nu de mult stapna vrea sa le mentina la "lo
cul lor", adica n locul ales de ea; n ambele cazuri ea se lanseaza n elogii mai mul
t sau mai putin sincere ale virtutilor "bunului negru" inconstient, cu suflet co
pilaros, voios, ale negrului resemnat si ale femeii "cu adevarat femeie", adica
frivola, puerila, iresponsabila, femeia supusa barbatului. n ambele cazuri argume
ntul e extras din starea de fapt creata de aceasta casta. E cunoscuta butada lui
Bernard Shaw: "Americanul alb - spune el, pe scuit - nu i permite negrului sa oc
upe alt rang dect acela de lustragiu: si de aici trage concluzia ca negrul nu e 1
Vezi partea a doua a lucrarii. 33 bun dect la lustruit pantofii". Acest cerc vic
ios se regaseste n toate circumstantele analoage: cnd un individ sau un grup de in
divizi e mentinut n stare de inferioritate, adevarul e ca este inferior; dar ar t
rebui sa ne ntelegem asupra valorii cuvntului a fi; reaua-credinta consta n a-i aco
rda o valoare substantiala n vreme ce el are sensul dinamic hegelian: a fi nseamna
a fi devenit, nseamna a fi fost facut asa cum te manifesti; da, femeile, n ansamb
lu, snt astazi inferioare barbatilor, cu alte cuvinte, situatia lor le deschide m
ai putine posibilitati: problema este a sti daca aceasta stare de lucruri trebui
e sa se perpetueze. Multi barbati doresc acest lucru: nu toti au dezarmat, deoca
mdata. Burghezia conservatoare continua sa vada n emanciparea femeii o primejdie
care i ameninta morala si interesele. Unii barbati se tem de concurenta feminina.
n Hebdo-Latin, un student declara de curnd: "Fiecare studenta care dobndeste statu
tul de medic sau de avocat ne fura un loc"; el nu punea n discutie drepturile sal
e n lume. Interesele

economice nu snt singurele care intra n joc. Unul dintre beneficiile pe care opres
iunea le asigura opresorilor este ca fie si cel mai umil dintre ei se simte supe
rior, un "sarman alb" din Sudul S.U.A se consoleaza spunndu-si ca nu e un "negru m
putit"; iar albii mai favorizati de soarta exploateaza cu abilitate acest orgoli
u. Tot astfel, cel mai mediocru dintre barbati se crede un semizeu n fata femeilo
r. i era cu mult mai usor domnului de Montherlant sa se considere un erou cnd se c
onfrunta cu femeile (alese ntr-adins, de altminteri) dect atunci cnd a avut de juca
t, printre barbati, rolul lui de barbat: un rol de care multe femei s-au achitat
mai bine dect el. Asa se face ca, n septembrie 1948, ntr-unui dintre articolele sa
le din Figaro Litte'raire, domnul Claude Mauriac - a carui puternica originalita
te o admira toata lumea - putea1 scrie despre femei: "JVoi o ascultam pe un ton
(sic!) de indiferenta politicoasa... pe cea mai sclipitoare dintre ele, stiind p
rea bine ca spiritul ei reflecta, ntr-o maniera mai mult sau mai putin stralucito
are, idei care vin de la noi". E limpede ca nu ideile domnului C. Mauriac n perso
ana le reflecta interlocutoarea sa, dat fiind ca nu se cunoaste, totusi, nici ma
car o singura idee a domnului n cauza; ca ea reflecta idei care provin de la barb
ati, se prea poate: chiar si printre barbati exista, n orice caz, mai mult de unu
l singur care considera drept proprii diverse opinii pe care nu le-a inventat el
; ne putem ntreba daca domnul Claude Mauriac n-ar fi mai interesat de o convorbir
e cu un bun reflex al lui Descartes, al lui Marx, al lui Gide, dect de una cu el n
susi; remarcabil ramne faptul 1 Sau cel putin credea el ca poate. 34 ca 61 se ide
ntifica, prin echivocul acelui noi, cu Sfntul Pavel, Hegel, Lenin, Nietzsche si,
de la naltimea grandorii acestora, examineaza cu dispret turma de femei care cute
aza sa i se adreseze de pe picior de egalitate; la drept vorbind, cunosc mai mul
t dect una singura care nu ar avea rabdare sai acorde domnului Mauriac un "ton de
indiferenta politicoasa". Am insistat asupra acestui exemplu fiindca n el naivit
atea masculina e dezarmanta. Exista multe alte maniere, mult mai subtile, prin c
are barbatii profita de alteritatea femeii. Pentru toti aceia care sufera de un
complex de inferioritate, exista un balsam miraculos: nimeni nu este mai arogant
fata de femei, mai agresiv si mai dispretuitor, dect un barbat nesigur, nelinist
it de virilitatea sa. Cei care nu snt intimidati de semenii lor snt, de asemenea,
mult mai dispusi sa recunoasca n femeie un semen; chiar si acestora, nsa, mitul Fe
meii, al Celuilalt, le este scump din multe motive1; n-ar putea fi acuzati ca nu
renunta cu inima usoara la toate binefacerile care decurg pentru ei de aici: ei
stiu ce pierd renuntnd la femeie asa cum o viseaza, nu stiu ce le va aduce femei
a asa cum va fi ea mine. Se cere multa abnegatie ca sa refuzi sa te postulezi ca
Subiect unic si absolut De altfel, marea majoritate a barbatilor nu asuma explic
it aceasta pretentie. Ei nu postuleaza femeia ca fiind inferioara: snt prea patru
nsi, astazi, de idealul democratic pentru a nu recunoaste, n toate fiintele umane
, egali. n snul familiei, femeia ia aparut copilului sau tnarului aureolata de acee
asi demnitate sociala ca si adultii barbati; apoi, el a ntlnit, n dorinta si iubire
, rezistenta, independenta femeii dorite si iubite; casatorit, respecta n femeie
sotia, mama, iar n experienta concreta a vietii conjugale ea si afirm*, fata de el
libertatea. El poate deci sa se convinga ca nu mai exista ierarhizare sociala nt
re sexe si ca, n mare, dincolo de diferente, femeia este o egala a barbatului. Cu
m, totusi, constata anumite inferioritati - dintre care cea mai importanta este
incapacitatea profesionala - o va pune n seama naturii. Cnd adopta fata de femeie
o atitudine de colaborare si bunavointa, el tematizeaza principiul egalitatii ab
stracte; iar inegalitatea concreta pe care o constata nu o postuleaza. Dar, de nd
ata ce intra n conflict cu ea,

situatia 1 Articolul pe aceasta tema al lui Michel Carrouges, aparut n numarul 29

2 din Cahiers du Sud. este semnificativ. El scrie cu indignare: "S-ar dori sa nu
mai existe deloc mitul femeii, ci numai o cohorta de bucatarese, matroane, pros
tituate, bas-bleus, ndeplinind functii care tin de placere sau utilitate!" Deci,
dupa el, femeia nu are existenta pentru sine; el ia n considerare doar functia ei
n lumea masculina. Finalitatea ei este n barbat; atunci ntr-adevar se poate prefer
a "functia" ei poetica oricarei alta. Problema ar fi de fapt sa stim de ce ar tr
ebui ea definita n raport cu barbatul. 35 se inverseaza: va tematiza inegalitatea
concreta si si va atribui chiar dreptul de a nega egalitatea abstracta.1 Astfel,
multi barbati afirma, aproape cu buna-credinta, ca femeile snt egalele barbatulu
i si ca ele nu au nimic de revendicat, si, n acelasi timp, ca femeile nu vor pute
a fi niciodata egalele barbatului si ca revendicarile lor snt zadarnice. Caci bar
batului i este greu sa masoare extrema importanta a discriminarilor sociale care,
privite din afara, par insignifiante, dar ale caror repercusiuni morale si inte
lectuale asupra femeii snt att de profunde, nct pot parea izvorte dintr-o natura orig
inara.2 Chiar barbatul care nutreste cea mai mare simpatie pentru femeie nu cuno
aste niciodata bine situatia ei concreta. nct nu e cazul sa fie crezuti masculii c
are se silesc sa apere privilegii a caror ntreaga dimensiune ei nici macar nu o m
asoara. Nu ne vom lasa deci intimidate de numarul si violenta atacurilor ndreptat
e mpotriva femeilor; nici momite de elogiile interesate naltate "femeii adevarate"
; nici cstigate de entuziasmul trezit de destinul ei n barbati care n-ar vrea pent
ru nimic n lume sa-1 si mpartaseasca. n acelasi timp nu trebuie sa privim cu mai pu
tina nencredere argumentele feministelor: foarte adesea preocuparea polemica le l
ipseste de orice valoare. Daca "problema femeilor" este att de fastidioasa, aceas
ta se datoreaza faptului ca aroganta masculina a facut din ea o "cearta"; n toiul
certei, nu se mai rationeaza just. Ce s-a ncercat neobosit sa se demonstreze e c
a femeia este superioara, inferioara sau egala cu barbatul: creata dupa Adam, ea
este, evident, o fiinta secundara, au spus unii; dimpotriva, au zis ceilalti, A
dam nu era dect o schita si Dumnezeu a reusit fiinta umana n deplina ei perfectiun
e cnd a creat-o pe Eva; creierul ei e mai mic: dar e, n termeni relativi vorbind,
cel mai mare; Christos s-a ntrupat ca barbat: da, dar poate ca tocmai din smereni
e a facut-o. Fiecare argument si cheama dendata contraargumentul si adeseori ambel
e snt false. Daca doresti sa ncerci sa vezi limpede trebuie sa iesi din aceste fag
ase prea batatorite; trebuie sa refuzi vagile notiuni de superioritate, inferior
itate, egalitate si sa iei totul de la capat. Dar atunci cum vom pune ntrebarea?
Si, mai nti, cine sntem noi ca s-o punem? Barbatii snt parte si judecator: femeile,
la fel. Unde sa poti gasi un nger? Si, la urma urmelor, un nger ar fi prea putin c
alificat ca sa vorbeasca, ar ignora toate datele problemei; ct despre 1 De exempl
u, barbatul declara ca nu vede nici cea mai mica njosire n faptul ca sotia sa nu a
re nici o profesie: ngrijirea caminului este la fel de nobila, etc. Cu toate aces
tea, la prima cearta, el exclama: "Ai fi cu totul incapabila sa-ti cstigi viata f
ara mine'". 2 Descrierea exacta a acestui proces face obiectul volumului II al a
cestui studiu. 36 Hermafrodit, el reprezinta un caz cu totul special: el nu e n a
celasi

timp barbat si femeie, ci, mai degraba, nici barbat, nici femeie. Cred ca, pentr
u a elucida situarea femeii, anumite femei snt cel mai bine plasate. E un sofism
sa pretinzi ca-1 circumscrii pe Epimenide conceptului de cretan si pe cretan ace
luia de mincinos: nu vreo esenta misterioasa e aceea care dicteaza barbatilor sa
u femeilor buna sau reaua-credinta; doar situarea lor i predispune mai mult sau m
ai putin sa cerceteze adevarul. Beneficiind de sansa restituirii tuturor privile
giilor de care se bucura fiinta umana, multe femei de astazi si pot oferi luxul i
mpartialitatii: ba chiar simtim aceasta nevoie. Nu mai sn-tem, ca naintasele noast
re, niste luptatoare; n mare, am cstigat partida; n ultimele discutii asupra statut
ului femeii, ONU n-a ncetat sa ceara imperios ca egalitatea sexelor sa fie realiz
ata pna la capat si, deja, multe dintre noi n-au mai simtit ca feminitatea ar fi
o constrn-gere sau un obstacol; multe alte probleme ni se par mai importante dect
cele care ne privesc n mod special: nsasi aceasta detasare ne permite sa speram ca
atitudinea noastra va fi obiectiva. Cu toate acestea, cunoastem mult mai profun
d dect barbatii lumea feminina pentru ca n ea ne snt radacinile; sesizam dintr-o st
rafulgerare ce nseamna pentru o fiinta umana sa fie feminina; si ne si preocupa m
ai mult acest lucru. Am spus ca exista probleme mai importante; ceea ce nu mpiedi
ca ca problema sa-si pastreze importanta ei: n ce masura faptul de a fi femei nea
afectat viata? Ce sanse ni s-au dat, foarte exact vorbind, si ce sanse ni s-au
refuzat? Ce soarta le asteapta pe semenele noastre mai tinere si n ce sens ar tre
bui noi sa le orientam? Este frapant ca ansamblul literaturii feminine este, ast
azi, mai putin strabatut de o vointa de revendicare dect de un efort de luciditat
e; la iesirea dintr-o ntreaga era de polemici dezordonate, aceasta carte este o t
entativa, printre altele, de situare corecta. Dar, fara ndoiala, e imposibil sa t
ratezi orice problema umana fara partinire: nsasi maniera de a pune ntrebarile, pe
rspectivele adoptate presupun ierarhii de interese; orice calitate nvaluie valori
; nu exista descriere asa-zicnd obiectiva care sa nu acapareze un plan etic secun
d. n loc de a cauta sa disimulezi principiile mai mult sau mai putin explicit ntel
ese, e preferabil ca mai nti sa le enunti; n acest mod nu te mai simti obligat sa p
recizezi la fiecare pagina sensul pe care l dai cuvintelor: superior, inferior, m
ai bun, mai rau, progres, regres etc. Daca trecem n revista cteva dintre lucrarile
consacrate femeii, vedem ca unul dintre punctele de vedere cel mai frecvent ado
ptate este acela al binelui public, al interesului general: de fapt fiecare ntele
ge prin aceasta interesul societatii asa cum doreste el sa o mentina sau sa o in
stituie. n ce ne priveste, consideram ca nu exista alt bine public dect acela care
asigura binele privat al cetatenilor; din punctul acesta de vedere, al sanselor
concrete date indivizilor, judecam institutiile. Dar nici nu confundam ideea de
interes privat cu aceea de fericire: acesta e un alt punct de vedere pe 37 care
l ntlnim frecvent; nu snt mai fericite femeile dintr-un harem dect o alegatoare? Fem
eia care face menajul nu e mai fericita dect muncitoarea? Nu prea stim ce nseamna
cuvntul fericire; si mai putin stim ce valori acopera el; nu exista nici o modali
tate de a masura fericirea celuilalt si e ntotdeauna usor sa declari ca situatia
pe care vrei sa io impui e una fericita: cei condamnati la stagnare, mai cu seam
a, snt declarati fericiti sub pretext ca fericirea este imobilitate. Aceasta e de
ci o notiune la care nu ne vom referi. Perspectiva pe care o adoptam este aceeea
a moralei existentialiste. Orice subiect se postuleaza concret, dincolo de proi
ecte, ca transcendenta; el nu-si doon-deste libertatea dect printr-o perpetua depa
sire de sine orientata catre alte libertati; nu exista alta justificare a existe
ntei prezente dect expansiunea sa catre un viitor deschis n chip nedefinit. Ori de
cte ori transcendenta recade n imanenta, existenta se degradeaza n "n sine", libert
atea, n facticitate;

aceasta cadere este o greseala daca e consimtita de subiect; daca i este impusa,
apare ca frustrare si opresiune; n ambele cazuri, ea e un rau absolut. Orice indi
vid preocupat sa-si justifice existenta o traieste ca pe o nevoie nedefinita de
a trans-cende. Or, ceea ce defineste ntr-un chip cu totul singular situatia femei
i este faptul ca, fiind, ca orice alta fiinta umana, o libertate autonoma, ea se
descopera si se alege pe sine ntr-o lume n care barbatii i impun sa se asume fata
de un Celalalt: se emite pretentia de a o fixa ca obiect si de a o harazi imanen
tei de vreme ce, perpetuu, o alta constiinta esentiala si suverana i transcende t
ranscendenta. Drama femeii este tocmai acest conflict ntre revendicarea fundament
ala a oricarui subiect care se afirma ntotdeauna ca fimd esentialul si exigentele
unei situatii care o constituie ca fiind inesentiala. Cum se poate mplini o fiin
ta umana n interiorul conditiei feminine9 Ce drumuri i snt deschise? Care dintre el
e se termina n fundaturi? Cum poate fi regasita independenta n cmpul dependentei? C
e circumstante limiteaza libertatea femeii? Le poate ea depasi? Iata problemele
fundamentale pe care am dori sa le elucidam. Cu alte cuvinte, interesndu-ne de sa
nsele individului, nu vom defini aceste sanse n termeni de fericire, ci n termeni
de libertate. E limpede ca aceasta problema n-ar avea nici un sens daca am presu
pune ca asupra femeii apasa un destin fiziologic, psihologic sau economic. De ac
eea vom ncepe prin a discuta punctele de vedere ale biologiei, psihanalizei si ma
terialismului istoric asupra femeii. Vom ncerca apoi sa aratam, n chip pozitiv, cu
m s-a constituit "realitatea feminina'", de ce a fost femeia definita drept Cela
lalt si ce consecinte au rezultat de aici din punctul de vedere al barbatilor. D
upa care vom descrie, din punctul de vedere al femeilor, lumea asa cum le este p
ropusa1; si vom putea ntelege care snt dificultatile de care se lovesc atunci cnd, n
cercnd sa evadeze din lumea care le-a fost repartizata pna n prezent, ele aspira sa
participe la Mitsein-ul uman. 1 Acesta va fi obiectul unui al doilea volum. 38
Partea I DESTIN Capitolul I DATELE BIOLOGIEI Femeia? Foarte simplu, spun amatori
i de formule simple: un uter, un ovar; o femela: cuvntul acesta e de-ajuns pentru
a o defini. n gura unui barbat, epitetul "femela" rasuna ca o insulta; cu toate
acestea barbatul nu se rusineaza de propria lui animalitate ci, dimpotriva, e ch
iar mndru atunci cnd despre el se zice "E un mascul!" Termenul "femela" este peior
ativ nu pentru ca desemneaza "nradacinarea" n natura a femeii, ci pentru ca o ncarc
ereaza n sex; si daca barbatului acest sex i se pare demn de dispretuit si de dus
manit, chiar atunci cnd e vorba de animalele inocente, e pentru ca, evident, feme
ia suscita n el o ostilitate ncarcata de neliniste; va tine nsa sa gaseasca n biolog
ie o justificare a acestui sentiment. Cuvntul "femela"" sfmeste n el o sarabanda de
imagini: un enorm ovul rotund nghite hulpav si castreaza spermatozoidul agil; mo
nstruoasa, mbuibata, regina termitelor domneste asupra masculilor apatici; caluga
rita si femeia paianjen, satule de amor, si sfrteca si-si devoreaza partenerul; ca
teaua n calduri colinda ulitele lasnd n urma perverse dre de miros; maimuta se exhib
a impudic, spre a se-ascunde, apoi, cu o cochetarie ipocrita; iar cele mai super
be feline, tigroaica, leoaica, pantera, se lungesc supuse sub povara imperiala a
masculului. Inerta, nerabdatoare, vicleana, stupida, insensibila, lubrica, fero
ce, umila - barbatul proiecteaza n femeie toate femelele deodata. Si

fapt e ca femeia este o femela. Dar daca vrem sa ncetam sa gndnn n locuri comune, a
par doua ntrebari: ce reprezinta femela n regnul animal? si ce tip singular de fem
ela se realizeaza n femeie? Masculi si femele snt doua tipuri de indivizi care, n i
nteriorul unei specii, se diferentiaza n vederea reproducerii; ele nu pot fi defi
nite dect corelativ. nsa trebuie sa remarcam mai nti ca sensul nsusi al sectionarii s
peciilor n doua sexe nu este limpede. n natura, aceasta sectionare nu este univers
ala. Limitndu-ne la lumea animala, putem nota ca la unicelulare - infuzori, amibe
, bacili etc. - nmultirea e fundamental distincta de sexualitate, celulele 40 div
izndu-se si subdivizndu-se singure. La anumite metazoare, reproducerea se opereaza
prin schizogeneza, adica desprinderea unui nou individ a carui origine este tot
asexuata, sau prin blastogeneza, adica desprinderea unui nou individ produs pri
ntr-un fenomen sexual: fenomenele de nmugurire si segmentare observate la hidra d
e apa dulce, la celenterate, spongieri, viermi, snt exemple binecunoscute, n fenom
enele de partenogeneza, oul nefecundat se dezvolta n embrion fara interventia mas
culului; acesta nu joaca nici un rol, sau doar un rol secundar: la albine ouale
nefecundate se subdivizeaza si produc bondari; la purici, masculii snt absenti de
-a lungul unei ntregi serii de generatii, iar ouale nefecundate produc femele. A
fost reprodusa artificial partenogeneza la ariciul de mare, la steaua de mare si
la broasca. Cu toate acestea, se ntmpla ca la protozoare doua celule sa fuzioneze
formnd ceea ce se cheama un zigot; fecundarea este necesara pentru ca din ouale
de albina sa iasa femele, iar din cele de purice - masculi. Unii biologi au tras
de aici urmatoarea concluzie: chiar la speciile capabile sa se perpetueze n mod
unilateral, nnoirea germenului printr-un amestec de cromozomi straini ar fi folos
itoare ntineririi si vigorii descendentilor; s-ar ntelege de aici ca n formele cele
mai complexe de viata sexualitatea ar fi o functie indispensabila; doar organis
mele elementare s-ar putea nmulti n absenta sexelor. Dar si asa, ele ar sfirsi pri
n asi epuiza vitalitatea. Astazi, nsa, aceasta ipoteza este considerata mai degra
ba fantezista; observatiile stiintifice au dovedit ca nmultirea asexuata se poate
repeta orict fara sa duca la degenerare; faptul este frapant mai ales la bacili;
experientele de partenogeneza au devenit din ce n ce mai numeroase, din ce n ce m
ai ndraznete si, pentru multe specii, masculul apare ca fiind cu totul inutil. De
altfel, chiar daca utilitatea unui schimb inter celular ar fi demonstrata, ea a
r aparea n sine ca un pur fapt nejustificat. Biologia constata diviziunea sexelor
, dar, fie ea orict de impregnata de finalism, nu reuseste sa o deduca din struct
ura celulei, nici din legile multiplicarii celulare, nici din orice alt fenomen
elementar. Existenta grnetilor ^ heterogeni nu e suficienta pentru a defini doua
sexe distincte; n fapt, se ntmpla adesea ca diferentierea celulelor generatoare sa
nu antreneze sciziunea speciei n doua tipuri: ambele pot apartine aceluiasi indiv
id. Este cazul speciilor hermafrodite, att de numeroase n iumea plantelor, pe care
le ntlnim si la unele animale inferioare, la anelide si moluste printre altele. R
eproducerea se face n aceasta situatie fie prin autofecundare, fie prin fecundare
ncrucisata. Si n privinta acestui punct, unii biologi au 1 Se numesc gameti celul
ele generatoare a caror fuziune constituie oul. 41 pretins ca pot legitima ordin
ea stabilita. Ei considera gonocorismul (adica sistemul n care gonade^ diferite a
partin unor indivizi distincti) ca pe o perfectionare a hermafroditismului, real
izata pe cale evolutiva; altii nsa considera ca, dimpotriva, gonocorismul ar fi p
rimitiv:

hermafroditismul ar fi unul dintre semnele lui de degenerescenta, n orice caz, ac

este notiuni de superioritate a unui sistem asupra altuia implica, n ceea ce priv
este evolutia, teorii dintre cele mai contestabile. Tot ce se poate afirma cu ce
rtitudine este ca aceste doua moduri de reproducere coexista n natura, ca si unul
si celalalt realizeaza perpetuarea speciilor si ca, la fel ca heterogeneitatea
grnetilor, aceea a organismelor purtatoare de gonade apare ca accidentala. Separa
rea indivizilor n masculi si femele se prezinta, asadar, ca un fapt ireductibil s
i contingent. Majoritatea filosofiilor au considerat-o drept un dat, fara a tine
sa o explice. Cunoastem mitul platonician: la nceput au existat barbati, femei s
i androgini; fiecare individ avea doua chipuri, patru brate, patru picioare si d
oua corpuri alipite; ntr-o buna zi ei au fost despicati n doua, "asa cum despici o
uale", si de atunci fiecare jumatate cauta sa-si regaseasca jumatatea complement
ara: zeii au hotart mai trziu ca, prin acuplarea a doua jumatati diferite, sa se z
amisleasca noi fiinte umane. Dar aceasta poveste nu-si propune sa explice dect iu
birea: separarea sexelor e considerata ca fiind un dat. Nici Aristotel nu cstiga
teren n justificarea ei: caci, daca o cooperare a materiei si formei este conditi
a oricarei actiuni, nu e totusi necesar ca principiile active si pasive sa fie d
istribuite n doua categorii de indivizi eterogeni. Tot astfel, Sfntul Toma proclam
a ca femeia este o fiinta ,,ocazionala" - mod de a postula, dintr-o perspectiva
masculina, caracterul accidental al sexualitatii. Hegel nsa ar fi fost infidel de
lirului sau rationalist daca n-ar fi ncercat sa o fundamenteze logic. Dupa el, se
xualitatea reprezinta mediatia prin care subiectul se mplineste concret ca gen. "
Genul se produce n el ca efect contra acestei disproportii a realitatii sale indi
viduale, ca dorinta de a regasi ntr-un alt individ din specia sa sentimentul de s
ine, unindu-se cu acesta, ca dorinta de a se completa, de a cuprinde prin aceast
a genul n natura sa si de a-1 aduce la existenta. Aceasta este mperecherea." {Filo
sofici naturii, partea a IlI-a, 369) Si, mai departe: "Procesul consta n aceasta:
ceea ce ei snt n sine, si anume un singur gen, o singura si o aceeasi viata subie
ctiva, este postulat de ei ca atare". Hegel declara apoi ca, pentru ca procesul
de apropiere sa aiba loc, trebuie ca mai nti sa existe diferentierea celor doua se
xe. Dar demonstratia sa nu este convingatoare: se simte prea mult n ea proiectul
de a regasi n 1 Glandele care produc grnetii. 42 orice operatie cele trei momente
ale silogismului. Depasirea individului nspre specie, prin care individ si specie
se mplinesc n adevarul lor, s-ar putea petrece si fara cel deal treilea termen, n
simplul raport dintre genitor si copil: reproducerea ar putea fi asexuata. Sau,
iarasi, raportul unuia cu celalalt ar putea fi raportul dintre doua fiinte aseme
nea, diferentierea rezidind n singularitatea indivizilor de un acelasi tip, asa c
um se ntmpla n cazul speciilor hermafrodite. Descrierea lui Hegel pune n evidenta o
semnificatie extrem de importanta a sexualitatii: dar eroarea sa ramne aceea de a
transforma semnificatia n ratiune. Tocmai n exercitiul activitatii sexuale define
sc oamenii sexele si relatiile lor, asa cum ei creeaza sensul si valoarea tuturo
r functiilor pe care le ndeplinesc: dar ele nu snt n mod necesar implicate n natura
fiintei umane. n Fenomenologia perceptiei, Merleau-Ponty arata ca existenta umana
ne obliga sa revizuim notiunile de necesitate si contingenta: "Existenta, spune
el, nu are atribute ntmplatoare, nici continut care sa nu contribuie la forma sa,
ea nu admite n ea nsasi nici un fapt pur pentru ca ea este miscarea prin care fap
tele snt asumate". Adevarat. Dar tot att de adevarat e si ca exista conditii fara
de care faptul nsusi al existentei apare ca imposibil. Prezenta n lume implica n ch
ip riguros pozitionarea unui corp care sa fie simultan lucru n lume si punct de v
edere asupra acestei lumi: dar nu rezulta de aici ca acest corp trebuie sa aiba
o structura anume sau alta. n Fiinta si neantul. Satire discuta

afirmatia lui Heidegger potrivit careia realitatea umana* este prin esenta ei or
ientata catre moarte prin finitudinea sa; el stabileste ca o existenta finita si
nelimitata temporal poate ar fi conceptibila; totusi, daca viata umana n-ar fi
locuita de moarte, raportul omului cu lumea si cu sine nsusi ar fi att de profund
modificat nct definitia "omul este muritor" se dezvaluie ca fiind cu totul altceva
dect un adevar empiric: nemuritor, un existent n-ar mai fi ceea ce numim un om.
Una dintre caracteristicile esentiale ale destinului sau este ca miscarea vietii
sale temporale creeaza n urma si naintea lui infinitatea trecutului si a viitorul
ui: perpetuarea speciei apare deci drept corelativul limitarii individuale; astf
el, putem considera fenomenul reproducerii ca ntemeiat ontologic. Dar trebuie sa
ne oprim aici; perpetuarea speciei nu antreneaza diferentierea sexuala. Ca aceas
ta este asumata de existenti n asa fel nct ajunge sa intre n definitia concreta a ex
istentei - fie. Nu ramne mai putin adevarat ca o constiinta fara corp, un om nemu
ritor snt n mod riguros inconceptibili, n vreme ce o societate ce se reproduce prin
partenogeneza sau este alcatuita din hermafroditi poate fi imaginati * Traducer
ea att de controversata a conceptului de Dasein (n. tr.). 43 Ct despre rolul cores
punzator celor doua sexe, acesta este un punct asupra caruia opiniile au fost ex
trem de variate; mai nti, ele au fost lipsite de orice fundament stiintific - refl
ectau doar mituri sociale. Multa vreme s-a crezut - si se mai crede nca n anumite
societati primitive avnd la baza filiatia uterina - ca tatal nu are nici o contri
butie n conceperea copilului: larvele ancestrale s-ar infiltra n pntecul matern sub
forma de germeni purtatori de viata. O data cu ascensiunea patriarhatului, masc
ulul si revendica cu tarie posteritatea; exista nca obligatia de a acorda mamei un
rol n procreatie, dar se admite ca ea nu face altceva dect sa poarte si sa hranea
sca samnta vie: doar tatal este creator. Aristotel si imagineaza ca fatul este pro
dus prin ntlnirea spermei cu sngele menstrual: n aceasta simbioza, femeia nu furnize
aza dect o materie pasiva, principiul masculin este forta, activitatea, miscarea,
viata. Aceasta este si doctrina lui Hippocrate, care recunoaste doua soiuri de
seminte, una slaba sau femela si una puternica, barbateasca. Teoria aristotelica
s-a perpetuat de-a lungul ntregului Ev Mediu pna n epoca moderna. La sfrsitul secol
ului al XVII-lea, Harvey, sacrificnd caprioare, imediat dupa acuplare, a gasit n t
rompele uterine vezicule pe care avea sa le considere drept oua, dar care n reali
tate erau embrioni. Danezul Stenon avea sa dea numele de ovare glandelor genital
e femeiesti, numite pna atunci "testicule feminine". El va observa la suprafata l
or existenta veziculelor gresit identificate cu oul de catre Graaf, n 1677, si bo
tezate cu numele sau. Ovarul avea sa fie si mai departe privit ca omolog al glan
dei barbatesti. Dar chiar n acelasi an se descopera "anima-lculele spermatice" si
se constata ca ele patrund n uter; se credea nsa ca acestea nu faceau altceva dect
sa se hraneasca si ca individul era deja preformat n ele; olandezul Hart Saker d
esena, n 1694, o imagine a homunculului ascuns n spermatozoid, iar n 1699 un alt sa
vant avea sa declare ca a vazut spermatozoidul lepadnd un soi de nvelis de sub car
e s-a ivit un omulet pe care, de asemeni, 1-a desenat. Femeia, conform acestor i
poteze, era doar un soi de ngrasamnt pentru principiul viu, activ si deja constitu
it. Aceste teorii nu snt unanim recunoscute, iar dezbaterile continua pna n secolul
al XlX-lea; inventarea microscopului permite n sfrsit studiul oului-animal; n 1827
, Baer identifica oul mamiferelor: este un element continut n interiorul vezicule
i lui Graaf; curnd va fi posibil studiul segmentarii lui; n 1835 vor fi descoperit
e protoplasma, apoi celula; iar n 1877 este realizat un experiment care punea n ev
identa penetrarea spermatozoidului n oul stelei de mare; astfel s-a putut stabili
simetria nucleelor celor doi grneti;

amanuntele fuziunii lor au fost analizate prima oara n 1883 de un zoolog belgian.
nsa ideile lui Aristotel nu si-au pierdut cu totul autoritatea. Hegel considera
ca sexele trebuie sa fie diferite: unul va fi activ, celalalt 44 pasiv, si este
de la sine nteles ca pasivitatea va reveni femelei: "Barbatul este, astfel, ca ur
mare a acestei diferentieri, principiul activ, n timp ce femeia este principiul p
asiv, fiindca ea ramne nchisa n unitatea ei simpla'*1. Si chiar dupa ce ovulul este
recunoscut ca principiu activ, barbatii au opus n continuare inertia acestuia vi
vacitatii spermatozoidului. Astazi se contureaza o tendinta opusa: descoperirile
privind partenogeneza i-au facut pe multi savanti sa reduca rolul masculului la
acela al unui simplu agent fiziochimic. S-a dovedit ca pentru cteva specii actiu
nea unui acid sau o excitatie mecanica ar putea fi de-ajuns pentru a provoca seg
mentarea oului si dezvoltarea embrionului; pornind de aici s-a emis ndrazneata ip
oteza ca grnetul barbatesc nu ar fi necesar procrearii, ca el ar fi cel mult un f
ennent; cooperarea barbatului la procreatie va deveni, poate, ntr-o zi, inutila:
se pare ca aceasta este aspiratia unui mare numar de femei. Dar nimic nu autoriz
eaza o anticipare att de ndrazneata pentru ca nimic nu autorizeaza universalizarea
proceselor specifice vietii. Fenomenele nmultirii asexuate si ale partenogenezei
nu apar ca fiind nici mai mult nici mai putin fundamentale dect cele ale reprodu
cerii sexuate. Am spus deja ca aceasta nu este a priori privilegiata: dar nici u
n alt fapt nu arata ca ea ar fi reductibila la un mecanism mai elementar. Astfel
, respingnd orice doctrina a priori, orice teorie hazardata, iatane plasati n fata
unui fapt pentru care nu putem furniza nici fundamentul ontologic, nici justifi
carea empirica si caruia nu i putem ntelege a priori anvergura. Doar examinndu-1 n
realitatea sa concreta putem spera sai surprindem semnificatia: poate doar atunc
i continutul cuvntului "femela" ne va fi accesibil. Nu intentionam sa propunem ai
ci o filosofie a vietii; iar n dispu ta care opune finalismul mecanicismului nu t
inem sa ne situam pripit pe o pozitie. Este, totusi, remarcabil faptul ca toti f
iziologii si biologii utilizea za un limbaj mai mult sau mai putin finalist, pri
n simplul fapt ca dau un sens fenomenelor vietii; vom adopta vocabularul lor. Fa
ra a decide nimic n privinta raportului dintre viata si constiinta, putem afirma
ca tot ceea ce este viu implica o transcendenta, ca n orice functie mijeste un pr
oiect: descrierile noastre nu subnteleg nimic mai mult. * n marea majoritate a spe
ciilor, organismele mascule si femele coopereaza pentru a se reproduce. Ele snt f
undamental definite prin grnetii pe care i produc. La cteva alge si la cteva ciuperc
i, celulele 1 HEGEL. Filosofici naturii, prlea a IlI-a, 369. 45 care fuzioneaza p
entru a produce oul snt identice; aceste cazuri de izogamie snt semnificative n mas
ura n care releva echivalenta de baza a grnetilor; priviti n ansamblu, acestia snt d
iferentiati: dar asemanarea lor ramne frapanta. Spermatozoizii si ovulele rezulta
dintr-o evolutie a celulelor la origine identice: dezvoltarea celulelor primiti
ve femele n ovocite difera de cea a spermatocitelor prin fenomene protoplasmice,
dar fenomenele nucleare snt aproximativ identice. Ideea exprimata n 1903 de biolog
ul Ancei este considerata astazi nca valabila: "O celula germinativa nediferentia
ta va deveni barbateasca sau femeiasca n functie de conditiile pe care le ntlneste n
glanda genitala n momentul aparitiei sale, conditii reglate de transformarea unu
i anumit numar de celule

epiteliale n elemente hranitoare, care produc un material special". Aceasta nrudir

e originara se exprima n structura celor doi grneti care, n cadrul fiecarei specii,
poarta acelasi numar de cromozomi; n momentul fecundarii, cele doua nuclee si con
topesc substanta si n fiecare se opereaza o reducere a cromozomilor pna la jumatat
ea numarului lor initial: aceasta reducere se produce n ambii grneti n chip analog;
ultimele doua diviziuni ale ovulului culminnd cu formarea globulelor polare echi
valeaza cu ultimele diviziuni ale spermatozoidului. Astazi se crede ca, n functie
de specie, gametul masculin sau feminin determina sexul: la mamifere, e vorba d
e spermatozoidul care poseda un cromozom heterogen fata de ceilalti si a carui p
otentialitate este att masculina, ct si feminina. Ct despre transmiterea trasaturil
or ereditare, dupa legile statistice ale lui Mendel, aceasta are loc n mod egal d
inspre mama si dinspre tata. Important de notat este faptul ca n aceasta ntlnire ni
ci unul dintre grneti nu detine vreun.privilegiu: ambii si sacrifica individualita
tea, oul absoarbe totalitatea substantei lor. Exista deci doua prejudecati curen
t ntlnite care - cel putin la acest nivel biologic fundamental - se dovedesc a fi
false: prima este cea a pasivitatii femelei; scnteia vietii nu e atributul nici u
nuia dintre cei doi grneti, ea tsneste din ntlnirea lor; nucleul ovulului este un pr
incipiu vital perfect simetric celui al spermatozoidului. A doua prejudecata o c
ontrazice pe prima - fapt ce nu le mpiedica sa coexiste adesea: continuitatea spe
ciei ar fi asigurata de femela, principiul barbatesc neavnd dect o existenta explo
ziva si efemera. n realitate, embrionul perpetueaza att germenii tatalui, ct si pe
cei ai mamei, retransmitndu-i combinati descendentilor sub o forma fie masculina,
fie feminina. E vorba, ca sa spunem asa, de un germen androgin care, din genera
tie n generatie, supravietuieste avatarurilor individuale ale somei. Acestea fiin
d spuse, ntre spermatozoid si ovul exista si diferente secundare dintre cele mai
interesante. Singularitatea ovulului consta n aceea ca este nzestrat cu materii de
stinate sa hraneasca si sa pro46 tejeze embrionul; el acumuleaza rezerve pe seam
a carora fatul si va dezvolta tesuturile, rezerve care nu snt substanta vie, ci ma
terie inerta; n consecinta, el are o forma masiva, sferica sau elipsoidala si est
e relativ voluminos; se stie ce dimensiuni atinge oul pasarii; la femeie, ovulul
masoara pna la 13 mm n diametru; n vreme ce n sperma umana se gasesc 60 000 de sper
matozoizi pe milimetru cub: masa spermatozoidului este extrem de redusa, el are
o coada fili-forma, un mic cap alungit, nici o substanta straina nu-1 ngreuneaza,
el e n ntregime viata; aceasta structura l harazeste mobilitatii, n vreme ce ovulul
, depozitar al viitorului fatului, este un element fix: nchis n organismul femei s
au suspendat ntr-un mediu exterior, el asteapta pasiv fecundarea. Gametul masculi
n va pleca n cautarea sa; spermatozoidul este ntotdeauna o celula nuda, pe cnd ovul
ul este, de la specie la specie, protejat sau nu printr-o membrana; dar n orice c
az, de ndata ce spermatozoidul intra n contact cu el, l cutremura, l face sa oscilez
e, apoi intra-n el: gametul barbatesc si leapada coada, capul i se umfla si, rasu
cindu-se, atinge nucleul; n acest timp oul formeaza de ndata o membrana care bloch
eaza accesul celorlalti spermatozoizi. La echinoderme, a caror fecundare este ex
terna, e usor de observat n jurul ovulului care pluteste inert roiul de spermatoz
oizi ce l nconjoara treptat ca o aureola. Aceasta competitie este, de asemenea, un
fenomen important care se regaseste la cea mai mare parte a speciilor; cu mult
mai mic dect ovulul, spermatozoidul este n general emis n cantitati cu mult mai mar
i si orice ovul are numerosi pretendenti. Astfel, ovulul, activ n principiul sau
esential, mai exact nucleul, este superficial pasiv; n masivitatea sa nchisa n ea ns
asi, el evoca densitatea noptii si repausul n-sinelui: sub forma sferei si imagina
u

anticii lumea nchisa, atomul opac; nemiscat, ovulul asteapta. n schimb, spermatozo
idul, deschis, filiform, agil, ntruchipeaza nerabdarea si nelinistea existentei.
Nu trebuie totusi sa ne lasam purtati de voluptatea alegoriilor: ovulul a fost u
neori asimilat imanentei, iar spermatozoidul transcendentei. Tocmai renuntnd la m
obilitatea sa, acesta penetreaza elementul feminin: el este nghitit si castrat de
masa inerta care l absoarbe dupa ce 1-a mutilat, ndepartndu-i coada; actiune magic
a, nelinistitoare, ca toate actiunile pasive; n vreme ce activitatea grnetului bar
batesc este rationala, este o miscare masurabila n ordinea timpului si a spatiulu
i. De fapt, toate acestea nu snt dect divagari. Grneti masculi si femeii se topesc
si unii si altii n ou; mpreuna, ei se suprima n totalitatea lor. Este o greseala sa
sustinem ca ovulul absoarbe cu voracitate gametul masculin si tot o greseala es
te sa spunem ca acesta si anexeaza victorios resursele celulei femele, de vreme c
e n actul care i contopeste individualitatea fiecaruia se pierde. Si, fara ndoiala,
aceasta miscare apare dintr-o per47 spectiva mecanicista drept fenomenul ration
al prin excelenta; dar pentru fizica moderna, ea nu este cu mult mai clara dect e
xplicatia actiunii la distanta; de altfel, ignoram amanuntele actiunilor fizicochimice din procesul fecundarii. Este posibil, totusi, sa retinem din aceasta co
nfruntare o sugestie valabila. Exista n viata doua miscari care se conjuga; viata
nu se mentine dect depasindu-se; ea nu se depaseste dect cu conditia de a se ment
ine. Aceste doua momente se mplinesc ntotdeauna mpreuna, orice pretentie de a le sc
inda este abstracta: cu toate acestea, cnd unul, cnd celalalt domina. Cei doi grnet
i, unin-duse, se depasesc si se perpetueaza simultan; dar ovulul, prin structura
sa, anticipeaza ceea ce va urma; el este astfel constituit nct sa hraneasca viata
care se va trezi n el; dimpotriva, spermatozoidul nu este ctusi de putin echipat
pentru a asigura dezvoltarea germenului pe care l suscita. Ovulul, n schimb, este
incapabil sa produca schimbarea care va provoca o noua explozie a vietii: n timp
ce spermato zoidul este n miscare. Fara prudenta ovulului, actiunea lui ar fi van
a: dar fara initiativa lui, ovulul nu si-ar mplini toate latentele. Con chidein d
eci ca n esenta rolul celor doi grneti este identic. Ei creeaza mpreuna o fiinta vi
e n care ambii se pierd si se depasesc. Dar n aceste fenomene secundare si superfi
ciale care conditioneaza fecun darea, dinamica situatiei necesare noii ecloziuni
a vietii e declansata de elementul masculin; iar prin elementul feminin, aceast
a ecloziune se fixeaza ntr-un organism stabil. Ar fi o nechibzuinta sa deducem di
ntr-o asemenea constatare ca locul femeii este caminul: dar exista destui cercet
atori nechibzuiti. n cartea sa Temperamentul si caracterul, Alfred Fouillee gasea
de cuvi int, cu ctva timp n urma, sa defineasca femeia n ntregime pornind de la ovul
, iar pe barbat pornind de la spermatozoid; multe asa-zise teorii profunde au la
baza acest joc de analogii ndoielnice. Nu se prea stie la ce filosofie a naturii
se refera aceste pseudocugetan. Daca tinem cont de legile ereditatii, barbatii
si femeile snt n egala masura rodul unui spermatozoid si al unui ovul. nclin sa cre
d ca n aceste spirite ncetosate plutesc mai degraba reminiscente ale vechii filoso
fii medievale potrivit careia cosmosul era reflexul fidel al unui microcosm: se
imagina ovulul ca homuncul feminin, iar femeia, ca ovul urias. Aceste fantasmari
, abandonate nca de pe vremea alchimistilor, contrasteaza bizar cu precizia stiin
tifica a descrierilor la care se apeleaza: biologia moderna coexista greu cu sim
bolismul medieval; dar specialistii nostri nu se ncurca n asemenea amanunte. Daca
sntem ct de ct scrupulosi, vom cadea de acord, nsa, ca de la ovul la femeie e o cale
lunga. Notiunea nsasi de femela nu e continuta nca n ovul. Hegel remarca pe buna d
reptate ca raportul sexual nu se lasa redus la raportul dintre cei doi grneti. Va
trebui, asadar, sa studiem organismul feminin n totalitatea

sa. 48 - Am spus deja ca la anumite plante si animale inferioare (molus-tele, pr

intre altele), specificitatea grnetilor nu o presupune pe cea a indivizilor, fiec
are dintre ei producnd att ovule, ct si spermatozoizi. Chiar atunci cnd sexele se se
para, nu exista ntre ele bariere etanse ca acelea care despart speciile; asa cum
grnetii se definesc pornind de la un tesut originar nediferentiat, si masculii si
femelele apar mai degraba ca variatiuni ale unei baze comune. La anumite animal
e -cazul cel mai tipic este Bonellie - embrionul este mai nti asexuat, iar asupra
sexualitatii lui decid, abia ulterior, circumstantele dezvoltarii sale. Se admit
e astazi ca la majoritatea speciilor determinarea sexului depinde de constitutia
genotipica a oului. Oul nefecundat al albinei, care se reproduce prin partenoge
neza, genereaza exclusiv masculi; cel al puricilor - exclusiv femele, n aceleasi
conditii. Cnd ouale snt fecundate, e remarcabil ca - exceptnd, poate, unii paianjen
i - numarul indivizilor sau numarul masculilor si femelelor procreate este aprox
imativ acelasi; diferentierea provine din eterogenitatea unuia dintre cele doua
tipuri de grneti: la mamifere, spermatozoizii snt cei care poseda fie o potentiali
tate masculina, fie una feminina; nu se stie prea limpede ce anume, n cursul sper
matogenezei sau al ovogenezei, decide asupra caracterului singular al grnetilor e
terogeni; n orice caz, legile statistice ale lui Mendel snt de ajuns pentru a expl
ica distributia regulata a acestora. Pentru ambele sexe, procesul de fecundare s
i nceputul dezvoltarii embrionare au loc ntr-o maniera identica; tesutul epitelial
, menit sa se dezvolte n gonada. este la nceput nediferentiat; abia ntr-un anume st
adiu de crestere se afirma testiculele sau, ceva mai trziu, se contureaza ovarul.
Aceasta explica faptul ca ntre hermafroditism si gonocorism exista numeroase tre
pte intermediare; foarte adesea, unul dintre sexe poseda anumite organe caracter
istice sexului complementar: cazul cel mai frapant este cel al broastei rioase; l
a mascul se observa un ovar atrofiat numit organul lui Bidder, care poate fi det
erminat pe cale artificiala sa produca oua. La mamifere se pastreaza vestigii al
e acestei bipotentialitati sexuale: ntre altele, hydratila pediculata fara suport
, uterus masculinus, glandele mainare la mascul, iar la femela, canalul lui Gart
ner, clitorisul. Chiar n interiorul speciilor n care diviziunea sexuala este net m
arcata, exista indivizi care snt masculi si femele simultan: cazurile de intersex
ualitate snt numeroase, att la animale ct si la om; si ntlnim la fluturi sau la crust
acee exemple de ginandro-morfism n care caracterele masculine si feminine apar ju
xtapuse ntr-un fel de mozaic. Definit genotipic, fatul este totusi profund influe
ntat de mediul din care si absoarbe substanta: se stie ca la furnici, albine, ter
mite, modul de nutritie este cel care face ca larva sa devina o femela sau care i
mpiedica maturizarea sexuala, reducnd-o la rangul de furnica lucratoare: la insec
te, soma este definita sexual 49 ntr-o etapa extrem de timpurie si nu depinde de
gonade. La vertebrate, hormonii emanati de gonade snt cei care joaca un rol hotart
or de reglare. S-a demonstrat printr-un mare numar de experimente ca, determinnd
variatii ale mediului endocrin, se poate actiona asupra determinarii sexului; al
te experiente, constnd n grefe si castrari provocate pe animale adulte, au condus
la teoria moderna a sexualitatii: la masculii si femelele din clasa vertebratelo
r, soma este identica, ea poate fi considerata ca element neutru; actiunea gonad
ei este aceea care i confera trasaturile sexuale; anumiti hormoni opereaza ca sti
mulatori, iar altii ca inhibitori; tractul genital nsusi este de natura somatica
si embriologia arata ca el se precizeaza sub influenta hormonilor pornind de la
o bisexualitate schitata initial. Intersexualitatea

apare atunci cnd echilibrul hormonal nu s-a realizat si cnd nici una dintre cele d
oua potentialitati sexuale nu s-a actualizat cu pregnanta. Egal distribuite n cad
rul speciei, evoluate n chip analog pornind de la radacini identice, organismele
masculine si feminine apar, de ndata ce procesul lor de formare s-a ncheiat, ca pr
ofund simetrice. Ambele se caracterizeaza prin prezenta glandelor producatoare d
e grneti, ovare sau testicule, procesele de spermatogeneza si ovoge-neza fiind, a
m vazut deja, analoage; aceste glande si varsa secretiile ntr-un canal mai mult sa
u mai putin complex n functie de ierarhia speciilor: femela elibereaza oul direct
prin oviduct sau l retine n cloaca sau ntr-un uter diferentiat, nainte de a-1 expul
za; masculul fie expulzeaza samnta n mediul exterior, fie este dotat cu un organ c
opulator care i permite sa o introduca n corpul femelei. Dintr-o per spectiva stat
ica, masculul si femela apar, prin urmare, ca doua tipuri complementare. Va treb
ui sai studiem dintr-un punct de vedere functional daca vrem sa le ntelegem speci
ficitatea. Este extrem de dificila o descriere general valabila a notiunii de fe
mela; a o defini ca purtatoare de ovule si a defini masculul ca purtator de sper
matozoizi este cu totul insuficient, caci raportul organismului cu gonadele este
extrem de variabil; invers, diferentierea grnetilor nu afecteaza direct ansamblu
l organismului: s-a pretins uneori ca ovulul, fiind mai mare, ar consuma mai mul
ta energie vitala dect spermatozoidul; dar acesta este secretat ntr-o cantitate cu
mult mai mare, asa nct consumul se echilibreaza n cele doua sexe. S-a acreditat id
eea ca spermatogeneza ar fi un exemplu de prodigalitate, iar ovulatia, un model
de economie: dar si n acest fenomen exista o risipa gratuita; imensa majoritate a
ovulelor nu e niciodata fecundata, n orice caz, grneti si gonade nu reprezinta un
microcosmos al ntregului organism. Pe acesta din urma trebuie sa-1 studiem direc
t. Daca parcurgem treptele scarii animale, una dintre trasaturile cele mai remar
cabile consta n faptul ca, pornind de jos n sus, viata se individualizeaza; la baz
a, ea nu face dect sa asigure mentinerea 50 speciei; la vrf, se nvesteste n indivizi
singulari. La speciile rudimentare, organismul se vede redus aproape numai la a
paratul reproducator; n aceste cazuri, se nregistreaza un primat al ovulului, deci
al femelei, deoarece mai cu seama ovulul este destinat purei reiterari a vietii
; dar femela nu este nimic altceva dect un abdomen, iar existenta i este total dev
orata de travaliul unei ovulatii monstruoase. n comparatie cu masculul, ea atinge
dimensiunile unei gigante; dar, cel mai adesea, membrele ei nu snt dect niste cio
turi, corpul - un sac inform, iar toate organele degenereaza n beneficiul produce
rii de oua. n fapt, desi se constituie ca organisme distincte, masculii si femele
le cu greu pot fi considerati n acest caz ca indivizi, ei nu formeaza dect un sing
ur tot cu elemente indisolubil legate: acestea snt cazuri intermediare ntre hermaf
roditism si gonocorism. Astfel, la entoniscieri - paraziti ai crabului - femela
este un fel de crnat albicios nconjurat de lamele incubatoare ce adapostesc mii de
oua; n mijlocul acestora se gasesc masculi minusculi si larve menite sa furnizez
e alti masculi. Aservirea masculului pitic este si mai deplina la specia de pest
e edriolygnus: acesta e fixat sub operculul femelei, nu poseda tub digestiv prop
riu, iar rolul lui este strict reproducator. Dar n toate aceste cazuri, femela nu
este mai putin aservita dect el: aservita speciei; daca masculul este tintuit de
partenera sa, si aceasta este tintuita fie de organismul viu pe care l parazitea
za si care i asigura hrana, fie de un substrat mineral; ea se iroseste pentru a p
roduce oua pe care masculul minuscul le fecundeaza. Cnd viata mbraca forme ceva ma
i complexe, se contureaza o autonomie individuala, iar legatura care uneste sexe
le slabeste; la insecte, partenerii ramn totusi strict subordonati oului. Adesea,
cum se ntmpla la

efemeride, cei doi soti mor imediat dupa acuplare si dupa ce snt depuse ouale. Un
eori, spre exemplu la rotifere si la tntari, masculul, lipsit de aparat digestiv,
piere dupa fecundare, n timp ce femela se poate hrani si supravietuieste: ouale
au nevoie de ceva timp pentru a se forma si pentru a fi depuse; mama piere la rnd
ul ei de ndata ce soarta generatiei urmatoare este asigurata. Privilegiul detinut
de femela la un mare numar de insecte provine din faptul ca fecundarea este n ge
neral un proces foarte rapid, n timp ce ovulatia si incubatia reclama o perioada
mai lunga. La termite, enorma regina, din belsug ndopata, care depune un ou pe se
cunda pna ce, ajunsa sterila, e macelarita fara mila, nu e mai putin sclava dect m
asculul pitic fixat pe abdomenul ei, care fecundeaza ouale pe masura ce snt expul
zate. n "societatile" matriarhale ce alcatuiesc furnicarele si stupii, masculii sn
t niste nepoftiti periodic masacrati: la vremea zborului nuptial, toate furnicil
e-masculi ies din furnicar si zboara spre femele; daca le ntlnesc si le fecundeaza
, mor de ndata, epuizati; daca nu, furnicile lucratoare nu-i lasa sa se ntoarca ac
asa; i ucid la intrare sau i lasa sa moara de 51 foame; dar si femela fecundata ar
e o soarta trista: se ngroapa singura n pamnt si adeseori piere ostenita depunnd pri
mele oua; daca reuseste sa ntemeieze un nou furnicar, petrece doisprezece ani n-te
mintata n el pentru a oua fara ncetare; furnicile lucratoare, femele a caror sexua
litate a fost atrofiata, traiesc patru ani, nsa traiesc o viata n ntregime consacra
ta cresterii larvelor. La fel si la albine: trn-torul care se alatura reginei n zb
orul ei nuptial se prabuseste apoi spintecat; ceilalti trntori snt primiti la ntoar
cere n stup, unde vor duce o existenta lenesa si mpovaratoare; la nceputul iernii sn
t nsa executati. Dar femelele ratate, care snt lucratoarele, si cstiga dreptul la vi
ata printr-o munca necontenita; regina este n fapt sclava stupului; ea depune oua
ntruna; si cnd, la moartea batrnei regine, mai multe larve snt hranite n asa fel nct
a poata rvni la succesiune, cea dinti care paraseste acest stadiu si va ucide rival
ele n fasa. La paianjenul urias, femela si poarta ouale ntr-un sac pna cnd acestea aj
ung la maturitate: ea este cu mult mai mare si mai robusta dect masculul si se ntmp
la sa-1 devore dupa acuplare; aceleasi obiceiuri au fost observate la uisecta-ca
lugarita (mantis religiosa), n jurul careia s-a cristalizat mitul feminitatii dev
oratoare: ovulul castreaza spermatozoidul, calugarita si asasineaza partenerul aceste fapte ar prefigura un vis feminin castrator. De fapt, calugarita si manife
sta teribila cruzime mai cu seama n conditii de captivitate: aflata n libertate, c
u alimente din belsug n juru-i, ea ajunge foarte rar la un astfel de ospat si, at
unci, o face asemeni furnicii solitare care adeseori si mannca o parte din oua: pe
ntru a avea forta de a depune mai departe si de a perpetua specia. A vedea n aces
te fapte o prefigurare a "razboiului dintre sexe" care opune indivizi ca atare e
pura divagatie. Nici la furnici, nici la albine sau termite, nici la paianjen s
au la calugarita nu se poate spune ca femela aserveste si devoreaza mascu Iul: s
pecia este aceea care, pe cai diferite, i devoreaza pe amndoi. Femela traieste mai
mult si pare sa aiba o mai mare importanta; nsa ea nu poseda nici o autonomie; o
uatul, incubatia, ngrijirea larvelor snt singurul ei destin; celelalte functii i snt
total sau partial atrofiate. Dimpotriva, n mascul se prefigureaza o existenta in
dividuala. Cel mai adesea, el manifesta n perioada fecundarii mai multa initiativ
a; el este cel care pleaca n cautarea ei, o asalteaza, o palpeaza, o tine strns si
i impune acuplarea; uneori, el trebuie sa lupte cu alti masculi. Corelativ, orga
nele sale tactile, de locomotie, de prehensiune snt, frecvent, mult mai bine dezv
oltate; multe dintre femelele de fluturi snt aptere, n vreme ce masculii au aripi;
ei au culori, elitre, clesti, picioare mai bine precizate; si, uneori, aceasta n
zestrare e nsotita de o risipa desarta de culori

stralucitoare. n afara acuplarii fugare, viata lui e inutila, gratuita; pe lnga ha

rnicia lucratoarelor, trndavia trntorilor e un privilegiu notabil. Dar ce scandalo
s este 52 acest privilegiu: cel mai adesea masculul plateste cu viata o futilita
te n care se prefigureaza independenta! Specia ce-si tine femelele n sclavie pedep
seste masculul care ncearca sa-i scape: ea l lichideaza cu brutalitate. n zonele ma
i elaborate ale vietii, reproducerea devine producere a unor organisme diferenti
ate; ea capata adesea o dubla nfatisare: acum, specia continua sa creeze noi indi
vizi; acest aspect novator se afirma pe masura ce singularitatea individului se
confirma. nct este frapant ca momentele, doua la numar - cel al perpetuarii si cel
al creatiei -, snt divizate; aceasta sciziune, indicata deja n momentul fecundari
i oului, se regaseste n ansamblul fenomenului generator. Nu structura nsasi a ovul
ului va dicta aceasta diviziune; ca si masculul, femela poseda o anumita autonom
ie, iar legatura ei cu ovulul slabeste; femela-peste, femela-batracian, femela-p
asare snt cu totul altceva dect un abdomen; cu ct legatura mamei cu oul este mai pu
tin strnsa, cu att travaliul nasterii reprezinta n mai mica masura o sarcina coples
itoare, cu att creste indeterminarea raportului dintre parinti si progenitura. Se
poate ntmpla ca tatal sa fie cel care si asuma ntretinerea vietilor proaspat aparut
e; fenomenul e frecvent la pesti. Apa este un element capabil sa poarte ovulele
si sperma, asi-gurndu-le ntlnirea; fecundarea n mediul acvatic este aproape ntotdeaun
a externa; pestii nu se acupleaza: cel mult, unii dintre ei se freaca unul de ce
lalalt, pentru a se stimula. Mama expulzeaza ovulele, tatal - samnta: rolul lor e
identic Nu exista nici un motiv ca mama sa recunoasca n mai mare masura dect tata
l ca ouale i apartin. La anumite specii, ouale snt abandonate de parinti si se dez
volta fara nici un sprijin; cteodata, mama le-a pregatit un cuib; cteodata.'ea veg
heaza asupra lor dupa fecundare; dar, cel mai adesea, ngrijirea lor revine tatalu
i: de ndata ce le-a fecundat, el goneste femela care ncearca sa le mannce si le apa
ra cu strasnicie de oricine se apropie; se citeaza cazuri n care fabrica un soi d
e cuib protector din bule de aer nvelite cu o substanta izolanta; de multe ori, m
asculii adapostesc ouale n gura, sau - cazul calutului de mare - n cutele abdomenu
lui. Fenomene analoage pot fi observate la batracieni: acestia nu practica un ad
evarat coit; masculul nlantuie femela si, prin mbratisarea aceasta, stimuleaza oua
tul: pe masura ce ouale ies din cloaca, el emite samnta. Foarte adesea - n special
la broasca rioasa, cunoscuta sub numele de broasca nascatoare - tatal este cel c
are, nfasurndu-si n jurul labelor siragurile de oua, le poarta cu el si asigura ast
fel ecloziunea. La pasare, formarea oului n corpul femelei are loc destul de ncet,
oul e relativ mare si este expulzat destul de greu; raporturile ou-inama snt mul
t mai strnse dect cu tatal care le-a fecundat n cursul coitului rapid; n genere, fem
ela cloceste si vegheaza apoi asupra puilor; dar, foarte frecvent, tatal partici
pa la construirea cuibu53 lui, la protejarea, ocrotirea si hranirea progenituril
or; exista cazuri, destul de rare - la paserifonne, de pilda - n care masculul cl
oceste si creste puii. Porumbeii masculi si femele secreta n gusa un fel de lapte
cu care hranesc puii. Remarcabil este faptul ca n toate cazurile n care tatal joa
ca rolul de doica, de-a lungul ntregii perioade n care el se dedica progeniturii s
ale, spermatogeneza se ntrerupe; ndelet-nicindu-se cu mentinerea vietii, impulsul
de a genera noi vieti l paraseste. Abia la mamifere, nsa, viata capata formele sal
e cele mai complexe si se individualizeaza n modul cel mai concret. Acum separare
a celor doua momente vitale - a perpetua si a crea - se mplineste definitiv prin

separarea sexelor. La acest grad de ramificare - tinnd cont numai de vertebrate mama ntretine cu puiul cele mai strnse raporturi, n timp ce tatal si poate permite
o lipsa de interes tot mai mare; ntregul organism al femelei este adaptat servitu
tii maternitatii si dirijat de aceasta servitute, n vreme ce initiativa sexuala e
ste apanajul masculului. Femela este prizoniera speciei; vreme de un anotimp sau
doua, de la caz la caz, toata viata ei e reglata de un ciclu sexual - ciclul es
tral - a carui durata si ritm de succesiune variaza de la o specie la alta; aces
t ciclu se mparte n doua faze: de-a lungul celei dintii, are loc maturizarea ovule
lor (n numar variabil de la o specie la alta), in timp ce uterul se metamorfozeaz
a progresiv ntr-un fel de cuib; n timpul celei de-a doua, se produce o necroza gra
soasa care culmineaza cu eliminarea edificiului astfel construit sub forma unei
scurgeri albicioase. Aceasta modificare corespunde perioadei de rut, nsa la femel
a rutul are un caracter pasiv; ea este gata sa-1 pri measca pe mascul, l asteapta
; se ntmpla chiar, la mamifere, ca si la unele pasari de altfel, sa-1 cheme; dar s
e margineste sai adreseze mesajul prin strigate, parada sau exhibare; ea este in
capabila sa impuna coitul. n ultima instanta, decizia revine masculului. Am vazut
ca, la insecte chiar, unde, prin sacrificiul total, consimtit n interesul specie
i, femela si asigura acele mari privilegii, masculul e cel care provoaca de obice
i fecundarea; de regula, la pesti, masculul stimuleaza femela sa depuna ouale pr
in prezenta sa ori prin atingere; si la batracieni, rolul sau este stimulator. D
ar cu precadere la pasari si mamifere el se impune; adesea, ea l suporta cu indif
erenta sau chiar i rezista. Fie ca femela l provoaca, fie ca ea consimte, pna la ur
ma el captureaza: ea e captiva. Cuvntul are adesea un sens foarte concret: fie pe
ntru ca e dotat cu organe specializate, fie pentru ca e mai puternic, masculul o
prinde, o imobilizeaza; el e acela care se misca n cursul actului; la multe dint
re insecte, la pasari si la mamifere, o penetreaza. Astfel, ea ajunge sa para o
interioritate violata. Nu fata de specie comite masculul violenta, caci aceasta
nu se perpetueaza dect rennoindu-se, ea s-ar stinge daca ovulele si spermatozoizii
nu sar mai ntlni; atta doar ca femela, menita sa protejeze oul, l adapos54 teste n e
a nsasi, iar corpul ei, construit ca adapost al ovulului, se sustrage actiunii fe
cundatoare a masculului; el se constituie asadar ca rezistenta facuta pentru a f
i nvinsa, pe cta vreme, penetrndu-1, masculul se realizeaza ca activitate. Dominati
a sa se exprima prin postura coitului: la aproape toate animalele, masculul este
deasupra femelei. Si, fara ndoiala, organul barbatesc are la rndul lui atributul
materialitatii, dezvaluindu-se n acelasi timp n act ca fiind animat: e o unealta.
Pe de alta parte, n cursul operatiunii, organul femelei nu este dect receptaculul
inert Aici si depune masculul samnta: femela e cea care primeste. Astfel, desi are
de jucat un rol fundamental activ n procreare, ea suporta coitul care o nstrainea
za de ea nsasi prin penetrare si prin fecundarea interna; cu toate ca ea resimte
nevoia sexuala ca pe o nevoie individuala, de vreme ce n rut i se ntmpla sa plece n
cautarea masculului, aventura sexuala este traita de ea n imediat ca istorie inte
rioara, si nu ca relatie cu lumea si cu celalalt, nsa diferenta fundamentala ntre
masculul si femela mamifere este aceea ca, n aceeasi fractiune de secunda, sperma
tozoidul prin care viata masculului transcende ntr-un altul i devine strain si se
separa de corpul lui; astfel, masculul, chiar n clipa n care si depaseste individua
litatea, se nchide din nou n ea. Dimpotriva, ovulul a nceput sa se separe de femela
atunci cnd, ajuns la maturitate, sa detasat de folicul pentru a cadea n oviduct;
dar, penetrat de un gamet strain, el se asaza n uter: n prima instanta violata, fe
mela este apoi alienata; ea poarta fatul n pntece pna la un stadiu de maturizare va
riabil n functie de specie: cobaiul se naste aproape adult, cinele, foarte aproape
nca de starea

fetala. Locuita de un altul care se hraneste din substanta ei, n timpul ntregii pe
rioade de gestatie femela este simultan ea nsasi si un altul: dupa nastere, ea l h
raneste pe noul nascut cu laptele mamelelor sale. Astfel nct nu se stie prea bine
cnd poate fi acesta considerat ca autonom: n momentul fecundarii, al nasterii sau
al ntarcarii? Remarcabil e urmatorul fapt: cu ct femela se manifesta mai puternic
ca individ separat, cu att mai imperios continuitatea vietii se afirma dincolo de
orice separare; pestele, pasarea care expulzeaza ovulul nefecundat sau oul fecu
ndat snt mai putin prada progeniturii lor dect femela mamifer. Aceasta si regaseste
autonomia dupa nasterea puilor: atunci se stabileste ntre ea si ei o distanta; s
i tocmai pornind de la o separare ea li se devoteaza; se ocupa de ei cu initiati
va si inventivitate; lupta ca sai apere mpotriva altor animale si devine chiar ag
resiva. Dar, n mod normal, ea nu ncearca sa-si afirme individualitatea; nu se opun
e masculilor si nici altor femele; nu are ctusi de putin instinct combativ1; n ciu
da Unele gaini se lupta n ograda pentru locurile cele mai bune. stabilind ntre ele
prin lovituri de cioc o ierarhie. Exista, de asemenea, vaci care, n absenta masc
ulilor, preiau prin forta comanda cirezii. 55 asertiunilor astazi contestate ale
lui Darwin, ea l accepta fara sa stea prea mult n cumpana pe masculul care se pre
zinta. Nu fiindca ea nu ar poseda calitati individuale, chiar dimpotriva; n perio
adele n care se elibereaza de servitutile maternitatii, ea poate uneori sa-1 egal
eze pe mascul: iapa este la fel de rapida ca armasarul, cateaua de vna-toare are
un simt olfactiv la fel de dezvoltat ca si dinele, maimute-le-femele, supuse uno
r teste, manifesta tot atta inteligenta ca si masculii. Atta doar ca aceasta indiv
idualitate nu este revendicata: femela renunta la ea nsasi n favoarea speciei care
solicita aceasta renuntare. Destinul masculului este foarte diferit; dupa cum a
m vazut, n nsasi depasirea lui, el se separa si se confirma pe sine. Aceasta trasa
tura este constanta de la insecta si pna la animalele superioare. Chiar pestii si
cetaceele care traiesc n bancuri, dulce cufundati n snul colectivitatii, se smulg
din toropeala n momentul rutului; ei se izoleaza si devin agresivi fata de ceilal
ti masculi. Imediata la femela, sexualitatea este mediata la mascul: ntre dorinta
si mplinirea ei exista o distanta pe care el o umple n mod activ; se misca, explo
reaza, atinge femela, o mngie, o imobilizeaza nainte de a o penetra, organele care
ndeplinesc functiile de relatie, locomotie si prehensi-une snt adesea mai bine de
zvoltate la mascul. Este remarcabil ca impulsul vietii care produce n el nmultirea
spermatozoizilor se transpune si prin aparitia unui penaj stralucitor, a solzil
or sclipitori, a coarnelor si coamei, prin cntec si exuberanta; nimeni nu se mai
gndeste ca "vesmntul nuptial" pe care l mbraca n momentul rutului sau parada de seduc
tie au o finalitate selectiva; nsa ele manifesta forta vietii care culmineaza n el
printr-un lux gratuit si magnific. Aceasta generozitate vitala, activitatea des
fasurata n vederea acuplarii si, n actul sexual propriu-zis, afirmarea dominatoare
a puterii sale asupra femelei contribuie deopotriva la impunerea individului ca
atare n chiar momentul depasirii sale. n aceasta privinta, Hegel este ndreptatit s
a vada n mascul elementul subiectiv, n vreme ce femela ramne captiva a speciei. Sub
iectivitate si separare nseamna n chip necesar conflict. Agresivitatea este una di
ntre caracteristicile masculului n rut; aceasta nu se explica prin competitie, ca
ci numarul femelelor este aproape egal cu cel al masculilor; mai degraba competi
tia se explica pornind de la aceasta vointa combativa. S-ar zice ca, nainte de a
procrea, masculul, revendicnd ca fiind al lui actul care perpetueaza specia, conf
irma n lupta sa mpotriva congenerilor adevarul individualitatii lui. Specia o locu
ieste pe femela si absoarbe o mare parte a vietii ei individuale; dimpotriva, ma
sculul integreaza n viata sa individuala fortele specifice

vietii. Fara ndoiala, si el se su pune unor legi care l depasesc spermatogenezei s

i rutului periodic: dar aceste procese intereseaza cu mult mai putin dect ciclul
femelelor ansamblul organismului; producerea spermatozoizilor nu implica mai 56
nnha oboseala dect ovogeneza propriu-zisa: dar dezvoltarea oului n animal adult re
prezinta un efort coplesitor pentru femela. Coitul este o operatie rapida si car
e nu diminueaza vitalitatea masculului. El nu manifesta aproape nici un instinct
patern. Foarte adesea, femela e abandonata dupa acuplare. Cnd ramne lnga ea ca sef
al unui grup familial (familie monogama, harem sau turma), el joaca rolul prote
ctorului si al furnizorului de hrana n raport cu ansamblul comunitatii; foarte ra
r se intereseaza direct de progenituri. n cadrul speciilor favorabile dezvoltarii
vietii individuale, efortul masculului de a se autonomiza - care provoaca moart
ea la animalele inferioare - e ncununat de succes. n general, el este mai mare dect
femela, mai robust, mai rapid, mai nclinat spre aventura; duce o viata mai indep
endenta, ale carei activitati au un plus de gratuitate; e mai cuceritor, mai imp
erativ: n societatile animale ntotdeauna el este acela care comanda. n natura, nimi
c nu este vreodata absolut limpede: cele doua tipuri, mascul si femela, nu se di
sting ntotdeauna cu claritate. Se observa uneori ntre ei un dimorfism - culoarea b
lanii sau a pielii, dispunerea petelor si dungilor - ce pare perfect contingent;
se ntmpla nsa si ca ele sa nu fie usor de distins si ca functiile lor sa fie putin
diferentiate, asa cum am vazut n cazul pestilor. n ansamblu, totusi, si mai cu se
ama la vrful ierarhiei animale, cele doua sexe reprezinta doua aspecte diferite a
le vietii speciei. Opozitia lor nu este, asa cum sa pretins, aceea dintre o acti
vitate si o pasivitate: nu numai ca nucleul ovular este activ, dar si dezvoltare
a embrionului este un proces dinamic, si nu o desfasurare mecanica. Ar fi cu mul
t prea simplu sa definim aceasta opozitie ca una dintre schimbare si permanenta:
spermatozoidul nu creeaza dect pentru ca vitalitatea lui se pastreaza n ou; ovulu
l nu se poate mentine dect depasindu-se; n caz contrar, el regreseaza si degenerea
za. Este adevarat, nsa, ca n aceste operatii, ambele active, de a mentine si de a
crea, sinteza devenirii nu e realizata n chip identic. A mentine nseamna a nega di
spersia momentelor, nseamna a afirma continuitatea n cursul izbucnirii lor; a crea
nseamna a face sa tsneasca din snul unitatii temporale un prezent ireductibil, sep
arat; si este de asemenea adevarat ca, n femela, continuitatea vietii este aceea
care ncearca sa se realizeze n dauna separarii; n timp ce separarea n forte noi si i
ndividualizate e suscitata de initiativa masculina; lui i este asadar permis sa s
e afirme ca autonomie; energia lui specifica - o va integra n propria sa viata; d
impotriva, individualitatea femelei este nfrnta de interesele speciei; ea apare ca
posedata de forte straine: alienata. Iata de ce, atunci cnd individualitatea org
anismelor se afirma tot mai mult, opozitia sexelor nu se atenueaza, ci dimpotriv
a. Masculul gaseste modalitati tot mai diverse de a-si cheltui fortele, pe cnd fe
mela si resimte tot mai mult 57 aservirea. Conflictul ntre interesele ei si fortel
e generatoare pe care le adaposteste se acutizeaza. Fatarea la vaci si la iepe e
ste mult mai dureroasa si mai riscanta dect la soareci sau la iepuri. Femela cea
mai individualizata apare ca fiind si cea mai fragila, cea care-si traieste cel
mai dramatic destinul si care se deosebeste cel mai profund de mascul. n omenire,
ca si la majoritatea speciilor, se nasc un numar de indivizi barbati si femei a
proape egal (100 de fete la 104 baieti); evolutia embrionilor este analoaga; cu
toate acestea, epiteliul primitiv ramne mai mult timp neutru la fatul femela, cee
a ce l supune timp mai ndelungat

influentei mediului hormonal, inversndu-i, cel mai adesea, dezvoltarea; majoritat

ea hermafroditilor ar fi din punct de vedere genotipic subiecti feminini care sau masculinizat ulterior: s-ar zice ca organismul masculin se defineste din capu
l locului ca masculin, n vreme ce embrionul feminin si accepta ezitant feminitatea
; aceste prime bjbieli ale vietii fatului snt nsa prea putin cunoscute pentru a le p
utea atribui un sens. O data constituite, aparatele genitale snt simetrice la cel
e doua sexe; hormonii lor apartin aceleiasi familii chimice, cea a sterolilor, s
i provin, n ultima analiza, din colestrina; ei snt cei care comanda diferentierile
secundare ale somei. Femela umana nu se defineste ca atare nici prin formulele
lor, nici prin caiac terele anatomice. Ceea ce o distinge de mascul este evoluti
a ei functionala. Prin comparatie, dezvoltarea masculului este simpla. De la nas
tere si pna la pubertate, el creste aproape constant; la cinci sprezece sau saisp
rezece ani debuteaza spermatogeneza, care con tinua, n ritm egal, pna la batrnete;
aparitia ei e nsotita de o productie hormonala ce contureaza mai precis constitut
ia somatica virila. Din acest moment, masculul are o viata sexuala care se integ
reaza firesc existentei sale individuale: n dorinta, n coit, depasirea sa spre spe
cie se confunda cu momentul subiectiv al transcendentei sale: el este corpul sau
. Istoria femelei este mult mai complexa. Rezerva de ovocite este definitiv cons
tituita nca din faza vietii embrionare; ovarul contine n jur de cincizeci de mii d
e ovule, nchise fiecare ntr-un folicul, dintre care patru sute ajung la maturitate
; specia a pus stapnire pe ea nca de la nastere si nazuieste sa se afirme: venind
pe lume, femeia trece printr-un soi de prima pubertate; ovoc itele se maresc din
tr-o data; apoi ovarul se reduce cu aproape o cincime; s-ar spune ca un ragaz i e
ste acordat copilului; n timp ce organismul sau se dezvolta, sistemul genital ramn
e mai mult stationar: anumiti foli-culi se umfla, dar fara a ajunge la maturitat
e; cresterea fetitei e analoaga cu cea a baiatului: la aceeasi vrsta ea este ades
ea mai mare si mai grea dect el. nsa la momentul pubertatii specia si cere din nou
drepturile: sub influenta secretiilor ovariene, numarul foliculilor care cresc s
poreste, ovarul se congestioneaza si se mareste, unul dintre ovule ajunge la mat
uritate si ciclul menstrual ncepe; sistemul ge58 uitai si capata forma si volumul
definitive, soma se feminizeaza, echilibrul endocrin se stabileste. Remarcabil e
ste ca evenimentul are alura unei crize; corpul femeii nu permite speciei sa se
instaleze n el fara sa-i reziste; aceasta lupta o slabeste si o pune n pericol: nai
nte de pubertate, mor cam tot attia baieti ct si fete: de la paisprezece la optspr
ezece ani, mor 128 de fete fata de 100 de baieti, iar de la opt-spreze la douaze
ci si doi de ani - 105 fete fata de 100 de baieti. n aceasta etapa se manifesta a
desea cloroza, tuberculoza, scolioza, osteomielita etc. La anumiti subiecti, pub
ertatea e anormal de precoce: ea poate aparea la patru sau la cinci ani. La alti
i, dimpotriva, ea nu se declanseaza: subiectul este, atunci, infantil, sufera de
amenoree sau dismenoree. Anumite femei prezinta semne de virilism: secretiile e
xcesive ale glandelor suprarenale genereaza caractere masculine. Aceste anomalii
nu reprezinta n nici un caz victorii ale individului asupra tiraniei speciei: ac
esteia e cu neputinta sa-i scapi, deoarece ea subjuga viata individuala chiar n t
imp ce o alimenteaza; aceasta dualitate se exprima la nivelul functiilor ovarien
e; vitalitatea femeii si are radacinile n ovar, precum cea a barbatului, n testicul
e: n ambele cazuri individul castrat este mai mult dect steril: regreseaza si dege
nereaza; "neformat", malformat, organismul e n ntregime saracit si dezechilibrat;
el nu se mplineste dect prin mplinirea sistemului genital; cu toate acestea, multe
fenomene genitale nu contribuie la viata individuala a subiectului si chiar o pu
n n pericol. Glandele mamare care se dezvolta n perioada pubertatii nu joaca nici
un rol n economia individuala a femeii: ele pot fi ndepartate n orice

etapa ulterioara a vietii. Multe secretii ovariene au ca finalitate ovulul, n mat

urizarea sa, n adaptarea uterului la nevoile sale: dar pentru organism, n ansamblu
, ele snt mai degraba un factor de dezechilibru; femeia se adapteaza mai degraba
nevoilor ovulului dect propriilor nevoi. De la pubertate si pna la menopauza, feme
ia este terenul unei istorii ce se desfasoara n ea si care nu o priveste personal
. Anglo-sa-xonii numesc menstruatia "blestem"; si, ntr-adevar, nu exista n ciclul
menstrual nici o finalitate individuala. n timpul lui Aristotel se credea ca sngel
e care curge n fiecare luna e destinat sa devina, n caz de fecundare, sngele si car
nea copilului; adevarul ascuns n aceasta veche teorie este acela ca, fara ncetare,
n femeie se schiteaza travaliul gestatiei. La celelalte mamifere, acest ciclu nu
are loc dect pe durata unui anotimp; nu este nsotit de sngerari: doar la maimutele
superioare si la femeie el are loc n fiecare luna, nsotit de snge si durere.1 Timp
de paisprezece zile, unul dintre foliculii lui Graff care * Analiza acestor fen
omene a putut cstiga teren n ultimii ani punnd n legatura fenomenele care se petrec
la femeie cu cele observate la maimutele superioare, n special la cele din ramura
Rhesus. "Desigur, snt mai usoare experimentele la aceste din urma animale", scri
e Louis Gallien (Sexualitatea). 59 nvelesc ovulele creste n volum si se maturizeaz
a n timp ce^ovarul secreta hormonul situat la nivelul foliculilor, numit foliculi
na. n ziua a paisprezecea are loc ovulatia: peretele foliculului se rupe (cauza,
uneori, a unei usoare hemoragii), oul cade n trompe, n timp ce cicatricea evolueaz
a urmnd sa se constituie corpul galben. Atunci ncepe faza a doua sau faza luteinic
a, caracterizata prin secretia hormonului numit progestin, care actioneaza asupr
a uterului. Acesta se modifica: sistemul capilar al peretelui sau se congestione
aza, peretele se pliseaza, se gofreaza, formnd un fel de dantele; astfel, se cons
truieste n mitra un leagan menit sa adaposteasca oul fecundat. Respectivele trans
formari celulare fiind ireversibile, n cazul n care nu se petrece fecundarea, ntreg
acest edificiu nu se resoarbe: poate la celelalte mamifere resturile lui inutil
e snt purtate prin vasele limfatice. Dar, la femeie, de ndata ce dantelele endomet
rale se prabusesc, se produce o exfoliatie a mucoasei, capilarele se deschid si
o masa sanguina picura n exterior. Apoi, n timp ce corpul galben degenereaza, muco
asa se reconstituie si ncepe o noua faza foliculara. Acest proces complex, destul
de misterios nca n detaliile lui, afecteaza ntregul organism, caci e nsotit de secr
etii hormonale care actioneaza asupra tiroidei si hipofizei, asupra sistemului n
ervos central si vegetativ si, n consecinta, asupra tuturor viscerelor. Aproape t
oate femeile - peste 85% - prezinta tulburari de-a lungul acestei perioade. Tens
iunea arteriala creste nainte de nceputul sngerarii si scade dupa; viteza pulsului
si adeseori temperatura cresc: cazurile de febra snt frecvente: abdomenul devine
dureros; se observa adesea o tendinta de consti-patie si apoi diaree; adeseori,
are loc cresterea volumului ficatului, retentia de uree, albuminurie; multe feme
i prezinta o hiperemie a mucoasei pituitare (dureri n gt), iar altele, tulburari a
le auzului si vederii; secretia de transpiratie este mai abundenta si nsotita la n
ceputul ciclului menstrual de un miros sui-generis care poate fi foarte puternic
si persistent n timpul ntregii perioade. Metabolismul fun damental este accelerat
. Numarul globulelor rosii se micsoreaza; sn-gele vehiculeaza substante depozitat
e n general n tesuturi ca rezerva, n special saruri de calciu; prezenta acestor sar
uri actioneaza asupra ovarului, asupra tiroidei care se hipertrofiaza, asupra hi
pofizei care comanda metamorfoza mucoasei uterine si a carei activitate este amp
lificata; aceasta instabilitate a glandelor aduce cu sine o mare fragilitate ner
voasa: sistemul central este atins, se nregistreaza adesea cefalee, iar sistemul
vegetativ reactioneaza n chip exagerat: are loc o

diminuare a controlului automat prin sistemul central, ceea ce produce reactii r

eflexe, complexe convulsive si se traduce printr-o mare instabilitate a starilor
de spirit: femeia este mult mai emotiva, mai nervoasa, mai iritabila dect de obi
cei si poate prezenta tulburari psihice grave. Aceasta este perioada n care ea si
simte n chipul cel mai penibil corpul ca pe un lucru opac, alienat; corpul este p
rada unei 60 *iefi ncapatnate si straine care si face si si desface n el, luna de tan
a, leaganul; n fiecare luna, un copil se pregateste de nastere si e avortat, ntr-o
surpare de dantele rosii; femeia, ca si barbatul, este corp*: dar corpul ei e a
ltceva dect ea nsasi. Femeia resimte o alienare mai profunda cnd oul fecundat coboa
ra n uter si ncepe sa se dezvolte; desigur, gestatia este un fenomen normal care,
daca se produce n conditii normale de sanatate si nutritie, nu este daunator mame
i: se stabilesc chiar ntre ea si fat anumite interactiuni care i snt favorabile; cu
toate acestea, n pofida unei teorii optimiste a carei utilitate sociala e mult p
rea evidenta, gestatia este un proces obositor care nu prezinta pentru femeie un
beneficiu individual2 si pretinde, dimpotriva, sacrificii mpovaratoare. Ea este n
sotita adesea, n primele luni, de lipsa poftei de mncare si de voma, fenomene care
manifesta revolta organismului mpotriva speciei care l ia n stapnire. Organismul pi
erde fosfor, calciu, fier, acest din urma deficit fiind greu de recuperat ulteri
or; accelerarea metabolismului amplifica activitatea sistemului endocrin; sistem
ul nervos negativ se afla n stare de excitabilitate accentuata; iar n privinta snge
lui, acesta si diminueaza greutatea specifica, este anemiat, asemanator "cu cel a
l indivizilor care postesc sau snt atinsi de inanitie, al persoanelor ce au sufer
it pierderi repetate de snge, al convalescentilor" -\ Tot ce poa te spera o femei
e sanatoasa si bine hranita este ca, dupa nastere, sa recupereze fara efort prea
mare aceste pierderi; nsa adesea n cursul sarcinii se produc accidente grave sau,
cel pu[in, dezechilibre periculoase; iar daca femeia nu este robusta, daca igie
na ei nu este stricta, ea va fi prematur deformata si mbatrimta de maternitate: s
e stie ct de frecventa e aceasta situatie n mediul rural. Nasterea n sine este dure
roasa; este periculoasa. n aceasta criza putem descifra cel mai bine evidenta ca
trupul nu satisface ntotdeauna specia si individul simultan; se ntmpla ca nou-nascu
tul sa moara sau ca, venind pe lume, sa si ucida mama sau ca nasterea lui sa prov
oace o boala cronica a mamei. Alaptarea este si ea o servitute epuizanta; un ans
amblu de factori, dintre care principalul este fara ndoiala aparitia unui hor mon
, a progestinei, antreneaza n glandele mamare secretarea laptelui; acumularea ace
stuia e dureroasa, nsotita adesea de febra, iar mama si hraneste pruncul n detrimen
tul propriilor ei forte. "Eu snt, asadar, corpul meu, cel putin n masura n care am
ceva dobn-dit, st, reciproc, corpul meu este ca un subiect natural, ca o schita p
rovizorie a fiintei mele totale" (Merleau-Ponty. Fenomenologia perceptiei). * Ma
plasez aici ntr-o perspectiva exclusiv psihologica. Este evident ca, din punct d
e vedere psihologic, maternitatea poate ti foarte profitabila pentru femeie, asa
dupa cum ea poate fi si un dezastru. 3 Ci. H. VIGNES. Tratat de fiziologie, voi
. XI, coordonat de Roger si Binet. 61 Conflictul specie-individ, care mbraca uneo
ri n cursul nasterii o forma dramatica, confera corpului feminin o nelinistitoare
fragilitate. Se afirma cu mare usuratate ca femeile "au boala n pntece"; si este
adevarat ca n ele se afla nchis un element ostil: specia care le roade pe dinauntr
u. Multe dintre bolile lor nu rezulta dintr-o infectie de origine

externa, ci dintr-o dereglare interna: astfel, falsele metrite snt produse de o r

eactie a mucoasei uterine la o excitatie ovariana anormala; daca corpul galben p
ersista n loc sa se resoarba dupa menstruatie, el provoaca salpingite si endometr
ite etc. Tot printr-o criza dificila, femeia ajunge sa scape de constrngerea spec
iei; ntre patruzeci si cinci si cincizeci de ani au loc fenomenele menopauzei, in
verse celor ale pubertatii. Activitatea ovariana este diminuata si chiar dispare
. Aceasta disparitie atrage o saracire vitala a individului. Se presupune ca gla
ndele catabolice - tiroida si hipofiza - fac eforturi pentru a suplini insuficie
nta ovarului; astfel, se observa, pe lnga depresia legata de vrsta, fenomene de su
rescitare: congestio-nari ale fetei, hipertensiune, nervozitate. Uneori se produ
ce o recrudescenta a instinctului sexual. La unele femei se fixeaza atunci grasi
mea n tesuturi; altele se virilizeaza. La multe, echilibrul endocrin se restabile
ste. Atunci, femeia se gaseste eliberata de servitutile femelei; ea nu e compara
bila cu un eunuc, caci vitalitatea i este intacta. Totusi, nu mai este prada unor
forte care o depasesc: ea coincide cu sine nsasi. S-a spus uneori ca femeile vrst
nice ar constitui "un al treilea sex"; si, ntr-adevar, ele nu snt masculi, dar nu
mai snt nici femele; si, adesea, aceasta autonomie fiziologica se traduce printro sanatate, un echilibru, o vigoare pe care nu le posedau nainte. Diferentierilor
propriu-zis sexuale li se suprapun la femeie trasaturi specifice care snt n mai m
ica sau mai mare masura consecinte ale celor dinti; actiunile hormonale snt cele c
are i determina soma. n medie, ea este mai mica dect barbatul, mai usoara, scheletu
l ei este mai suplu, bazinul mai lat, adaptat functiilor gestatiei si nasterii;
tesutul sau conjunctival fixeaza grasimile, iar formele ei snt mai rotunjite dect
cele ale barbatului; alura generala - morfologie, piele, pilozitate etc. - este
net diferita la cele doua sexe. Forta musculara este cu mult mai mica la femeie:
n jur de doua treimi din cea a barbatului; capacitatea ei respiratorie este mai
mica: plamnii, traheea si laringele snt mai mici; diferenta de la nivelul laringel
ui antreneaza diferentierea vocilor. Greutatea specifica a sngelui este, iarasi,
mai mica la femei: fixarea hemoglobinei se produce ntr-o masura mai mica; ele snt,
asadar, mai putin robuste si mai expuse anemiei. Pulsul lor bate mai repede, si
stemul lor vascular este mai instabil: ele rosesc mai usor. Instabilitatea este
o trasatura frapanta a organismului lor n general; ntre altele, la barbat exista o
stabilitate n metabolismul calciului; n vreme ce femeia fixeaza cu mult mai putin
e saruri de cal62 ciu, caci ea le elimina n timpul ciclului menstrual si n timpul
sarcinii; se pare ca ovarele au n privinta calciului o actiune catabolica; aceast
a instabilitate genereaza dezechilibre n ovare si n tiroida care este mai dezvolta
ta la femeie dect la barbat: iar caracterul neregulat al secretiilor endocrine ac
tioneaza asupra sistemului nervos vegetativ: controlul nervos si muscular e asig
urat n chip imperfect. Aceasta lipsa de stabilitate si de control atrage emotivit
atea, direct legata de aritmiile vasculare: batai de inima, mbujorare etc; ele snt
prin aceasta predispuse la manifestari convulsive: lacrimi, rs nestapnit, crize d
e nervi. Se poate constata ca multe dintre aceste trasaturi provin tot din subor
donarea femeii fata de specie. Este concluzia cea mai frapanta a acestui examen:
dintre toate femelele mamifere, ea este cea mai profund alienata si cea care re
fuza cel mai violent aceasta alienare; la nici o specie aservirea organismului f
ata de functia reproducatoare nu este mai imperioasa, nici mai dificil acceptata
: criza a pubertatii si a menopauzei, "blestem lunar", sarcina lunga si adesea d
ificila, nastere dureroasa si uneori periculoasa, boli, accidente - iata caracte
risticile femelei umane: sar spune ca destinul ei devine cu att mai apasator, cu
ct ea se revolta

mpotriva lui mai mult, afirmndu-se ca individ. Prin comparatie, masculul apare ca
extraordinar de privilegiat: lui, viata genitala nu i contrariaza existenta perso
nala; aceasta se desfasoara continuu, fara criza, si n genere fara accidente. n me
die, femeile traiesc la fel de mult ca el; dar ele snt mult mai adesea bolnave si
de-a lungul mai multor perioade din viata nu pot dispune de ele nsele. Aceste da
te biologice snt de o extrema importanta: ele joaca n istoria femeii un rol de pri
m ordin si snt un element esential al situatiei sale: n toate descrierile noastre
ulterioare va trebui sa ne referim la ele. Caci, corpul fiind instrumentul prin
care captam lumea, lumea se prezinta diferit, n functie de felul n care este capta
ta. Este motivul pentru care am studiat aceste date att de minutios; ele snt una d
intre cheile care permit ntelegerea femeii. Ceea ce refuzam nsa, este ideea ca ele
i-ar constitui un destin ncremenit. Ele nu snt de ajuns pentru a defini o ierarhi
e a sexelor; ele nu explica de ce femeia este Celalalt; ele nu o condamna sa-si
pastreze pentru vecie acest rol subordonat. Adeseori s-a pretins ca doar fiziolo
gia ar fi capabila sa raspunda urmatoarelor ntrebari: au cele doua sexe aceleasi
sanse de reusita individuala? Care dintre ele joaca rolul cel mai important n spe
cie? nsa prima dintre aceste probleme nu se prezinta deloc n acelasi fel 63 pentru
femeie si pentru celelalte femele, caci animalele se constituie n specii date, p
asibile de a fi descrise static: e suficienta gruparea unei serii de observatii
pentru a decide daca iapa este sau nu la fel de rapida ca armasarul, daca cimpan
zeii masculi trec testele intelectuale mai bine dect tovarasele lor; umanitatea, n
schimb, se afla fara ncetare n plina devenire. Au existat savanti materialisti ca
re au pretins ca pot pune problema ntr-o maniera pur statica; patrunsi de teoria
paralelismului psiho-fiziologic, ei au cautat sa stabileasca comparatii matemati
ce ntre organismele masculilor si femelelor: si imaginau ca aceste masuratori defi
neau, n imediatitatea lor, capacitatile lor functionale. Dintre discutiile fara s
ens suscitate de aceasta metoda voi cita un exemplu. Cum se presupunea ca, ntr-un
chip misterios oarecare, creierul secreta gndirea, parea a fi foarte important d
e stabilit daca greutatea medie a encefalului feminin este sau nu mai mica dect c
ea a encefalului masculin. A rezultat ca, n medie, primul cntareste 1 220 de grame
, iar al doilea, 1 360, greutatea encefalului feminin variind de la 1 000 la 1 5
00 de grame, iar cea a barbatilor de la 1 550 la 1 700. Dar greutatea absoluta n
u e semnificativa; asa nct s-a hotart sa se tina cont de greutatea relativa. Va rez
ulta ca aceasta este de 1/48,4 la barbat si de 1/44,2 la femeie, care s-ar afla,
prin urmare, n avantaj. Dar nu, se mai impune o rectificare: n astfel de comparat
ii, organismul mai mic apare ntotdeauna ca fiind privilegiat: pentru a face, n chi
p corect, abstractie de corp comparnd doua grupuri de indivizi, greutatea encefal
ului trebuie mpartita la coefi cientul de 0,56 din greutatea corpului daca ei apa
rtin aceleiasi specii Se considera ca barbatii si femeile constituie doua tipuri
diferite. Drept care se ajunge la urmatoarele rezultate: Barbat: G 0,56 = 498 1
360 = 2,73 498 Femeie: G 0,56 = 446 H20 = 2,74 446 Se ajunge la egalitate. Dar c
eea ce face ca aceste dezbateri amanuntite sa-si piarda interesul este ca n-a pu
tut fi stabilit nici un raport ntre greutatea encefalului si dezvoltarea intelige
ntei. Mai mult, nu s-ar putea interpreta din punct de vedere psihic nici formule
le chimice care definesc hormonii masculini si feminini. n ceea ce ne priveste, r
espingem categoric ideea unui paralelism psiho-fiziologic; e vorba de o doctrina
ale carei fundamente au fost deja demult si n chip definitiv infirmate. Iar

daca o semnalez e pentru ca, desi nlaturata din punct de vedere filosofic si stii
ntific, ea bntuie nca multe spirite: am putut vedea cum subzista, nca, ramasite din
tre cele mai 64 vechi. Refuzam iarasi orice sistem de referinta care presupune e
xistenta unei ierarhii naturale a valorilor, cum ar fi, de pilda, cea a unei ier
arhii evolutive; e inutil sa ne ntrebam daca trupul feminin este sau nu mai infan
til dect cel masculin, daca el este ntr-o masura mai mare sau mai mica apropiat de
cel al primatelor superioare etc. Toate aceste disertatii care amesteca un natu
ralism vag cu o etica sau o estetica nca si mai vagi nu snt dect vorbarie goala. Nu
putem compara femela si masculul apartinnd speciei umane dect plasndu-ne ntr-o pers
pectiva umana. Or, definitia omului arata ca el e o fiinta care nu este data, ci
care ajunge prin ea nsasi sa fie ceea ce este. Asa cum a spus cu justete Merleau
-Ponty, omul nu este o specie naturala: e o idee istorica. Femeia nu este o real
itate ncremenita, ci o devenire; n contextul acestei deveniri ar trebui sa o rapor
tam la barbat, ar trebui, adica, sa-i definim posibilitatile: ceea ce denatureaz
a attea si attea dezbateri este faptul ca se doreste reducerea ei la ceea ce a fos
t, la ceea ce este astazi, n acelasi timp punndu-se sub semnul ntrebarii capacitati
le ei; fapt este ca aceste capacitati nu se manifesta n mod evident dect atunci cnd
au fost actualizate: dar fapt este si ca atunci cnd examinam o fiinta care este
transcendenta si depasire, bilantul nu poate fi niciodata ncheiat. Totusi, se va
spune, n perspectiva pe care o adopt - aceea a lui Heidegger, Sartre si Merleau-P
onty - daca trupul nu este un lucru, el este situare: este priza noastra asupra
lumii si modelul proiectelor noastre. Femeia este mai slaba dect barbatul; ea pos
eda o forta musculara mai mica, mai putine globule rosii, o capacitate respirato
rie mai mica; alearga mai putin repede, ridica greutati mai mici, nu exista apro
ape nici un spoit n care ea sa poata concura cu barbatul; ea nu-1 poate nfrunta pe
acesta n lupta. Acestei slabiciuni i se adauga instabilitatea, lipsa de control
si fragilitatea despre care am vorbit: acestea snt fapte. Priza ei asupra lumii e
ste deci mai restrnsa; ea are mai putina fermitate si perseverenta n proiecte pe c
are e mai putin apta sa le ncheie. Toate acestea nseamna ca viata ei individuala e
ste mai putin bogata dect aceea a barbatului. ntr-adevar, aceste fapte nu pot fi n
egate: nsa ele nu au, ca atare, sens. De ndata ce acceptam o perspectiva umana si
definim corpul pornind de la existenta, biologia devine o stiinta abstracta; n mo
mentul n care datul fiziologic (inferioritatea musculara) capata o semnificatie,
aceasta apare ca dependenta de un ntreg context; "slabiciunea" nu se reveleaza ca
atare dect n lumina scopurilor pe care si le propune omul, a instrumentelor de ca
re dispune si a legilor pe care si le impune. Daca el nu ar dori sa capteze lume
a, ideea nsasi de priza asupra lucrurilor n-ar avea sens; cnd, n procesul acestei p
rehensiuni, folosirea deplina a fortei corporale nu este necesara, sub minimumul
utilizabil, diferentele se anuleaza; acolo unde moravurile interzic 65 violenta
, energia musculara nu ar putea servi la fondarea unei dominatii: snt nficesare r
eferinte existentiale, economice si morale pentru ca notiunea de slabiciune sa p
oata fi definita n mod concret S-a spus ca specia umana ar fi anti-physis; expres
ia nu este cu totul exacta, fiindca omul nu poate contrazice ceea ce este dat; d
ar el i constituie adevarul prin nsusi modul n care si-1 asuma; natura nu are reali
tate pentru el dect n masura n care e recaptata prin actiunea umana: propria natura
nu face exceptie. Tot astfel, nu se poate masura n termeni abstracti nici povara
pe care o constituie pentru femeie functia generatoare: raportul maternitatii c
u viata individuala e n mod natural

reglat la animale prin ciclul rutului si al anotimpurilor; el este nsa nedefinit

la femeie; singura societatea poate decide n privinta acestui raport; n functie de
nevoia ei de nasteri mai multe sau mai putine, n functie de conditiile igienice n
care au loc sarcina si nasterea, aservirea femeii fata de specie este mai mult
sau mai putin mpovaratoare. Astfel, daca putem spune ca printre animalele superio
are existenta individuala se afirma ntr-un chip mai imperios la mascul dect la fem
ela, la oameni "posibilitatile" individuale depind de situatia economica si soci
ala. n orice caz, nu se ntmpla ntotdeauna ca privilegiile individuale ale masculului
sa-i confere superioritatea n cadrul speciei; femela recucereste prin maternitat
e un alt tip de autonomie. Uneori, el si impune dominatia: este, de exemplu, cazu
l maimutelor studiate de Zuckermann; nsa adesea cele doua jumatati ale cuplului d
uc o viata separata; leul mparte cu leoaica n chip egal grijile familiei. Din nou,
cazul speciei umane nu este reductibil la nici un altul; nu ca indivizi se defi
nesc oamenii n primul rnd; niciodata barbatii si femeile nu s-au nfruntat n lupte di
recte; cuplul este un Mitsein originar; el apare ntotdeauna ca element fix sau tr
anzitoriu al unei colectivitati mai vaste; n interiorul acestor societati, care d
intre ei este cel mai necesar speciei: masculul sau femela? La nivelul grnetilor,
la nivelul functiilor biologice ale coltului si ale gestatiei, principiul mascu
lin creeaza pentru a mentine, iar principiul feminin mentine pentru a crea: cum
arata aceasta diviziune n viata sociala? Pentru speciile fixate pe organisme stra
ine, pentru cele carora natura le pune la dispozitie alimente din belsug, accesi
bile fara efort, rolul masculului se margineste la fecundare; cnd snt necesare pnda
, vnatoarea si lupta pentru a asigura hrana puilor, masculul contribuie adesea la
ngrijirea lor; aceasta contributie devine absolut indispensabila pentru o specie
n care copiii ramn incapabili sa-si satisfaca nevoile mult timp dupa ce mama a nce
tat sa-i alapteze: munca masculului capata n aceasta situatie o mare importanta;
vietile pe care le-a creat nu s-ar putea mentine fara el. E de ajuns un singur m
ascul pentru a fecunda n fiecare an un mare numar de femele: dar pentru ca dupa n
astere puii 66 sa "supravietuiasca, pentru a-i apara de dusmani, pentru a smulge
naturii tot ceea ce le este necesar, snt necesari mai multi masculi. Echilibrul
fortelor productive si al fortelor reproductive se realizeaza diferit n diversele
momente ale istoriei umane care conditioneaza raportul masculului si al femelei
cu copiii si, prin aceasta, raportul dintre mascul si femeii nsa astfel iesim di
n domeniul biologiei: nu am putea afirma primatul unuia dintre sexe n ce priveste
rolul jucat n perpetuarea speciei doar din perspectiva biologica. In fine, o soc
ietate nu este o specie: n societate, specia se realizeaza ca existenta; ea trans
cende catre lume si viitor; moravurile ei nu se deduc din biologie; indivizii nu
snt niciodata lasati n voia naturii lor, ei asculta de acea natura secunda care e
cutuma, n care se reflecta dorinte si temeri care traduc atitudinea lor ontologi
ca. Nu ca trup, ci ca trup supus tabuurilor si legilor, subiectul capata constii
nta de sine si se mplineste: caci n numele anumitor valori se valorizeaza el pe si
ne nsusi. Si, nca o data, nu fiziologia este aceea care fondeaza valorile: ci, mai
degraba, datele biologice iau nfatisarea datelor conferite de existent Daca resp
ectul sau frica inspirate de femeie interzic tratamentul ei violent, superiorita
tea musculara a masculului nu este sursa de putere. Daca moravurile cer - asa cu
m se ntmpla n unele triburi indiene - ca tinerele fete sa fie acelea care si aleg so
tii sau daca tatal e cel care hotaraste casatoriile, agresivitatea sexuala a mas
culului nu i confera nici o initiativa, nici un privilegiu. Legatura strnsa a mame
i cu copilul va fi o sursa de demnitate sau servitute n functie de valoarea cu ca
re este nvestit copilul si care este variabila; nsasi aceasta legatura, s-a spus,
va

fi recunoscuta sau nu n functie de prejudecatile sociale. Astfel, va trebui sa li

mpezim datele biologiei n lumina unui context ontologic, economic, social si psih
ologic. Aservirea femeii fata de specie, limitele capacitatilor ei individuale sn
t fapte extrem de importante; corpul femeii este unul dintre elementele esential
e ale pozitiei pe care ea o ocupa n aceasta lume. Dar nici el nu este suficient p
entru a o defini; el nu implica o realitate traita dect atunci cnd este asumat de
constiinta prin intermediul unor actiuni si n cadrul unei societati; biologia nu
este suficienta pentru a formula un raspuns la ntrebarea care ne preocupa: de ce
este femeia Celalalt! Va trebui sa aflam cum a fost natura valorizata n fiinta fe
meii de-a lungul istoriei; va trebui sa aflam ce a facut umanitatea din femela u
mana. Capitolul II PUNCTUL DE VEDERE PSIHANALITIC Imensul progres pe care psihan
aliza 1-a facut fata de psihofiziolo-gie consta n faptul ca aceasta a considerat
ca nici un factor nu intervine n viata psihica fara a fi mbracat un aspect uman; n
u corpul-o-biect descris de savanti este acela care exista concret, ci corpul tr
ait de subiect. Femela este femeie, n masura n care ea se traieste ca atare. Exist
a date esentiale din punct de vedere biologic care nu apartin traitului ei: astf
el, structura ovulului nu este reflectata de acest trait; dimpotriva, un organ f
ara prea mare importanta biologica precum clitorisul dobndeste un rol primordial.
Nu natura este aceea care defineste femeia: femeia se defineste relund natura pe
cont propriu n afectivitatea ei. Din aceasta perspectiva s-a construit un ntreg s
istem: nu ne propunem sa ntreprindem aici un examen critic de ansamblu, ci doar s
a examinam contributia psihanalizei la studiile asupra femeii. A pune n discutie
psihanaliza nu este o ntreprindere usoara. Ca toate religiile crestinism, marxism
- ea se arata a fi, pe fondul unor concepte rigide, de o suparatoare fluiditate
. Termenii ei snt ntelesi cnd n sensul cel mai strict - falusul, de pilda, desemnnd c
u exactitate acea excrescenta carnoasa care e sexul masculin - cnd largindu-si ne
definit sfera de cuprindere si capatnd o valoare simbolica - falusul exprimnd ntreg
ansamblul caracterului si situarii virile. Atunci cnd este atacata litera doctri
nei, psihanalistul pretinde ca i se ignora spiritul; daca spiritul se bucura de
aprobare, acelasi psihanalist nu va ntrzia sa va cantoneze n litera. Doctrina nu ar
e importanta, va sustine el: psihanaliza este o metoda; nsa succesul metodei l ntar
este pe doctrinar n credinta. Si, la urma unnelor, unde sa ntlnesti adevarata fata
a psihanalizei, daca nu apelnd la psihanalisti? Dar si printre ei, ca si printre
crestini si marxisti, exista eretici; si destui au fost psihanalistii care au de
clarat ca "dusmanii cei mai mari ai psihanalizei snt psihanalistii"1. n ciuda unei
precizii scolastice adesea pline de pedanterie, multe ambiguitati nu au fost li
mpezite. Asa cum au remarcat Sartre si Merleau-Ponty, propozitia "sexualitatea e
ste coextensiva existentei" poate fi nteleasa n doua moduri extrem de diferite; ex
ista fie intentia de a spune ca orice avatar al existentului 68 art o semnificat
ie sexuala, fie cea de a afuma ca orice fenomen sexual are un sens existential: n
tre aceste doua afirmatii este posibila o conciliere; dar cel mai adesea psihana
listii se marginesc sa gliseze de la una la cealalta. De altfel, de ndata ce se o
pereaza distinctia "sexual" "genital", notiunea de sexualitate devine vaga. "Sex
ualul la Freud este aptitudinea intrinseca de declansare a genitalului", spune D
albiez. Nimic nsa mai tulbure dect ideea de "aptitudine", adica de posibil: numai
realitatea probeaza n chip indubitabil posibilitatea. Nefiind filosof, Freud

a refuzat sa-si justifice filosofic sistemul; discipolii sai sustin ca, astfel,
el evita orice atac de ordin metafizic. Cu toate acestea, exista, ndaratul tuturo
r afirmatiilor sale, postulate metafizice: a utiliza limbajul sau nseamna a adopt
a o filosofic Tocmai aceste confuzii, ce fac dificil examenul critic, l si fac ne
cesar. Freud nu s-a ocupat prea mult de destinul femeii; e limpede ca, spre a-1
descrie, a calchiat descrierea destinului masculin, marginin-du-se sai modifice
cteva trasaturi. naintea lui, sexologul Maranon declarase: "Ca energie diferentiat
a, libidoul este, putem spune, o forta cu sens viril. Vom spune acelasi lucru de
spre orgasm". Dupa el, femeile care ating orgasmul snt "viriloide"; elanul sexual
are un "sens unic", iar femeia se afla abia la jumatatea drumului. ^ Freud nu m
erge pna acolo; el admite ca sexualitatea femeii este la fel de evoluata ca aceea
a barbatului; dar nu o studiaza deloc ca atare. El scrie: "Libidoul este n chip
constant si regulat de esenta masculina, fie ca apare la barbat, fie ca apare la
femeie". El refuza sa afirme libidoul feminin n originalitatea sa: acesta i va ap
area, asadar, n chip necesar, ca o deviatie complexa fata de libidoul uman n gener
al. Acesta se dezvolta mai nti, crede Freud, ntr-o maniera identica la cele doua se
xe: toti copiii traverseaza o faza orala care i fixeaza asupra snului matern, apoi
o faza anala si, n sfirsit, ating faza genitala; acesta este momentul n care apar
diferentierile. Freud a pus n lumina un fapt caruia nu i se recunoscuse, pna la e
l, ntreaga importanta: erotismul masculin se localizeaza definitiv n penis; n vreme
ce femeia are doua sisteme erotice distincte: unul clitoridian, care se dezvolt
a n stadiul infantil, si celalalt vaginal, care nu se mplineste dect dupa pubertate
; cnd baiatul ajunge la faza genitala, evolutia sa este ncheiata; va trebui ca el
sa treaca de la atitudinea autocratica n care placerea este vizata n subiectivitat
ea sa, o atitudine heteroerotica, care va lega placerea de un obiect - n mod norm
al, de femeie. Aceasta trecere se va produce n momentul pubertatii, prin intermed
iul unei faze narci1 Este ciudat sa regasim aceasta teorie la D. H. LAWRENCE. n S
arpele cu pene, don Cipriano are grija ca amanta sa sa nu ajunga niciodata la or
gasm: ea trebuie sa vibreze n acord cu barbatul si nu sa se individualizeze n plac
ere. 69 siste: dar penisul va ramne, ca si n copilarie, organul erotic privilegiat
Femeia va trebui, de asemeni, sa-si focalizeze, prin intermediul narcisismului,
libidoul asupra barbatului; dar procesul va fi mult mai complex, caci ea va tre
bui sa treaca de la placerea clitoridiana la placerea vaginala Pentru barbat nu
exista dect o etapa genitala, n vreme ce pentru femeie exista doua; pentru ea, est
e mai mare riscul de a nu ajunge la capatul evolutiei sexuale, de a ramne n stadiu
l infantil si, n consecinta, de a cadea victima nevrozelor. nca din stadiul autoer
otic, copilul se ataseaza mai mult sau mai putin de un obiect: baiatul se fixeaz
a asupra mamei si vrea sa se identifice cu tatal; el se nspaimnta de aceasta prete
ntie si se teme ca tatal l-ar putea mutila spre al pedepsi. Din "complexul lui E
dip" se naste "complexul de castrare"; copilul dezvolta n aceasta faza sentimente
de agresivitate fata de tata, dar, n acelasi timp, i interiorizeaza autoritatea.
Astfel se constituie Supraeul, care cenzureaza tendintele incestuoase; aceste te
ndinte snt refulate, complexul e lichidat, iar fiul e eliberat de tata pe care, n
fapt, 1-a introiectat sub forma regulilor morale. Supraeul este cu att mai putern
ic, cu ct complexul lui Edip a fost mai definit si mai riguros combatut. Freud a
descris mai nti istoria fetitei ntr-o maniera absolut simetrica; apoi a dat formei
fe minine a complexului infantil numele de "complexul Electrei"; dar e limpede c
a 1-a definit mai putin n specificitatea sa si mai mult pornind de la forma sa ma
sculina; el

admite, totusi, o diferenta foarte importanta ntre cele doua complexe: fetita are
la nceput o fixatie materna, n timp ce baiatul nu este nici o clipa atras sexual
de tata; aceasta fixatie este o supravietuire a fazei orale; copilul se identifi
ca n aceasta perioada cu tatal; dar, spre vrsta de cinci ani, fetita desco pera di
ferenta anatomica dintre sexe si reactioneaza fata de absenta penisului printr-u
n complex de castrare: si imagineaza ca a fost mutilata si sufera; n acest moment
ea trebuie sa renunte la pretentiile ei virile, se identifica cu mama si ncearca
sa-si seduca tatal. Complexul de castrare si complexul Electrei se ntaresc recipr
oc; sentimentul de frustrare al fetitei este cu att mai intens cu ct, iubindusi ta
tal, ea si-ar dori sa i semene; si invers, acest regret i amplifica iubirea: tocma
i prin tandretea pe care i-o inspira tatalui si va putea compensa inferioritatea.
Fata ncearca fata de mama un sentiment de rivalitate, de ostilitate. Apoi, si la
ea, Supraeul se constituie, tendintele incestuoase snt refulate; dar Supraeul ei
este mai fragil: complexul Electrei este mai putin articulat dect complexul lui
Edip, datorita faptului ca fixatia initiala a fost materna; si cum tatal a fost
el nsusi obiectul acestei iubiri pe care o condamna, interdictiile formulate de e
l au avut mai putina forta dect n cazul fiului rival. Ca si n privinta evolutiei ge
nitale, vedem ca ansamblul dramei sexuale este mai complex pentru fetita dect pen
tru fratii ei: ea poate fi tentata sa reactioneze fata 70 de complexul de castra
re prin refuzul propriei feminitati, ncapatnndu-se sa-si doreasca un penis si sa se
identifice cu tatal; aceasta atitudine o va conduce sa ramna n stadiul clitoridia
n, sa devina frigida sau sa ncline spre homosexualitate. Cele doua reprosuri esen
tiale care se pot adresa acestei descrieri provin din faptul ca Freud a calchiat
-o dupa un model masculin. El presupune ca femeia se simte un barbat mutilat: da
r ideea de mutilare implica o comparatie si o valorizare; multi psihanalisti adm
it astazi ca fetita regreta absenta penisului, fara a presupune nsa ca a fost dep
osedata de acesta; acest regret nu este nici macar unul general; iar el nu s-ar
putea naste dintr-o simpla confruntare anatomica; un mare numar de fetite nu des
copera dect trziu conformatia masculina; si, daca o descopera, o fac doar vaznd-o;
baiatul are o experienta vie a penisului sau care e sursa de orgoliu, dar acest
orgoliu nu are un corelativ imediat n umilirea surorilor lui, fiindca acestea nu
cunosc organul masculin dect ca exterioritate: aceasta excrescenta, aceasta fragi
la tija de came poate sa nu le inspire dect indiferenta si chiar dezgust; invidia
fetei, atunci cnd apare, rezulta dintr-o valorizare prealabila a virilitatii: Fr
eud o ia drept data, desi ar trebui sa o investigheze.1 Pe de alta parte, neinsp
irndu-se dintr-o descriere originala a libidoului feminin, notiunea de complex al
Electrei este foarte vaga. Chiar la baieti, prezenta unui complex al lui Edip d
e ordin specific genital este departe de a fi generala; dar, cu foarte rare exce
ptii, n-am putea admite ca tatal este pentru fiica sa o sursa de excitatie genit
ala; una dintre marile probleme ale erotismului feminin este ca placerea clitori
diana se izoleaza: doar catre pubertate, n legatura cu erotismul vaginal, se dezv
olta n corpul femeii zonele erogene; a spune ca, la un copil de zece ani, sarutar
ile si mngierile tatalui au o "aptitudine intrinseca" de a declansa placerea clito
ridiana este o asertiune care, n majoritatea cazurilor, nu are nici un sens. Daca
admitem ca acest "complex al Electrei" nu are dect un caracter afectiv foarte di
fuz, punem ntreaga problema a afectivitatii, pentru care freudismul nu ne ofera m
ijloacele de a o defini, o data disociata de sexualitate. n orice caz, nu libidou
l feminin divinizeaza tatal: mama nu este divinizata prin dorinta pe care o insp
ira fiului; faptul ca dorinta feminina se orienteaza catre o fiinta suverana i co
nfera un caracter original, dar ea nu este constitutiva obiectului ei, ci l supor
ta. Suveranitatea tatalui este un fapt de ordin social: Freud esueaza n

explicarea lui; el nsusi marturiseste ca e imposibil sa stii ce autoritate a deci

s ntr-un moment al istoriei ca tatal va fi mai important dect mama: aceasta decizi
e reprezinta^ dupa parerea lui, un progres, dar caruia nu i se cunosc cauzele. "
In cazul acesta nu poate fi tatal, deoarece tocmai datorita * Aceasta discutie v
a fi reluata mult mai pe larg n voi. II, cap. 1. 71 acestui progres este el ridic
at la rangul de autoritate", scrie Freud n ultima sa lucrare*. Tocmai pentru ca a
nteles insuficienta unui sistem care explica dezvoltarea vietii umane numai prin
sexualitate, Adler s-a disociat de Freud: el ntelege sa o reintegreze personalit
atii totale; n timp ce la Freud toate conduitele apar ca fiind provocate de dorin
ta, adica de cautarea placerii, omul i apare lui Adler ca fiinta ce vizeaza anumi
te scopuri; mobilului el i substituie motive, o finalitate, planuri. El acorda un
loc att de mare inteligentei, nct adesea sexualul nu are n ochii lui dect o valoare
simbolica. Potrivit teoriilor sale, drama umana se descompune n trei momente: n or
ice individ exista o vointa de putere, nsotita nsa de un complex de inferioritate;
acest conflict l face sa utilizeze o multime de subterfugii spre a evita proba r
ealului pe care se teme ca nu o va putea trece; subiectul stabileste o distanta n
tre el si societate, de care se teme. De aici provin nevrozele, care snt o tulbur
are a simtului social. Ct priveste femeia, complexul ei de inferioritate ia forma
unui refuz rusinat al propriei feminitati: nu absenta penisului provoaca acest
complex, ci ntreg ansamblul situatiei sale; fetita nu invidiaza falusul dect ca si
mbol al privilegiilor acordate baietilor; locul ocupat de tata n familie dominati
a universala a masculilor, educatia, totul o confirma n ideea superioritatii masc
uline. Mai trziu, n raporturile sexuale, nsasi postura coitala, care plaseaza femei
a sub barbat, este o noua umilinta. Ea reactioneaza printr-un "protest viril"; o
ri ncearca sa se masculinizeze, ori se angajeaza n lupta mpotriva barbatului cu arm
e feminine. Maternitatea este aceea prin intermediul careia poate regasi n copil
un echivalent al penisului. Dar aceasta presupune ca ea sa nceapa prin a se accep
ta integral ca femeie, deci ca ea sa-si asume inferioritatea. Ea este mult mai p
rofund scindata si aflata n conflict cu sine nsasi dect barbatul. Nu este cazul sa
insistam aici asupra diferentelor teoretice care l despart pe Adler de Freud si a
supra posibilitatilor unei reconcilieri : nici explicatia prin mobil, nici expli
catia prin motiv nu snt suficiente: orice mobil presupune un motiv, dar motivul n
u este niciodata con stientizat dect prin intermediul unui mobil; o sinteza a adl
erismului si freudismului pare deci realizabila. n fapt, antrennd mereu notiuni ca
scopul si finalitatea, Adler pastreaza integral ideea unei cauzalitati psihice;
el se afla ntructva, fata de Freud, ntr-un raport energetism-mecanicism: ca este v
orba de soc sau de forta de atractie, fizicianul admite ntotdeauna determinismul.
Acesta este postulatul comun * SIGMUND FREUD, Moise si monoteismul, n Opere, voi
. I, traducere, cuvnt nainte si note de dr. Leonard Gavriliu, Editura Stiintifica,
Bucuresti. 1991. 72 tuturor psihanalistilor: istoria umana se explica, dupa ei,
printr-un joc de elemente determinate. Toti i rezerva femeii acelasi destin. Dra
ma ei se reduce la conflictul dintre tendintele "viriloide" si cele "feminine";
primele se realizeaza n sistemul clitoridian, celelalte n erotismul vaginal. n stad
iul infantil, ea se identifica cu tatal; apoi ncearca un sentiment de inferiorita
te fata de barbat si este pusa n alternativa fie de a-si mentine

autonomia, de a se viriliza - ceea ce, pe fondul unui complex de inferioritate,

provoaca o tensiune ce risca sa atraga nevroza - fie de a-si gasi n supunerea iub
itoare o fericita mplinire de sine, solutie care i este usurata de iubirea fata de
tatal suveran; pe el l cauta n amant sau n sot, si iubirea sexuala e nsotita la ea
de dorinta de a fi dominata. Ea va fi recompensata prin maternitatea care i resti
tuie un nou fel de autonomie. Aceasta drama apare ca avnd propriul ei dinamism; e
a cauta sa se desfasoare nvingnd toate obstacolele care-i stau n cale si fiecare fe
meie o traieste n chip pasiv. Psihanalistii pot gasi o multime de confirmari empi
rice ale teoriilor lor: se stie cum, complicnd n chip destul de subtil sistemul lu
i Ptolemeu, s-a putut sustine multa vreme ca el explica foarte exact pozitia pla
netelor; suprapunnd peste Edip un Edip inversat, descoperind n orice angoasa o dor
inta, se va reusi integrarea n freudism a nsesi faptelor care-1 infirma. O forma n
u poate fi sesizata dect pornind de la un fond, iar maniera n care forma este ntele
asa decupeaza ndaratul ei acest fond n trasaturi pozitive; astfel, daca ne ncapatnam
sa descriem o istorie singulara dintr-o perspectiva freudi-ana, vom regasi dinc
olo de ea schema freudiana; numai atunci cnd o doctrina obliga la multiplicarea e
xplicatiilor secundare ntr-o maniera nedefinita si arbitrara, cnd observatia desco
pera la fel de multe anomalii si cazuri normale, e preferabil sa fie abandonate
vechile cadre. Astfel, la ora actuala, orice psihanalist se straduieste sa edulc
oreze conceptele freudiene; el ncearca felurite concilieri; de exemplu, un psihan
alist contemporan scrie: "Din momentul n care exista complex, exista prin definit
ie mai multe componente: complexul consista n gruparea acestor elemente disparate
, si nu n reprezentarea unuia dintre ele prin celelalte"1. Dar ideea unei simple
grupari de elemente este inacceptabila: viata psihica nu este un mozaic; ea este
prezenta n ntregime n fiecare dintre momentele sale si aceasta unitate trebuie res
pectata. Acest lucru nu este posibil dect regasind, dincolo de faptele izolate, i
ntentionalitatea originara a existentei. n absenta ntoarcerii la aceasta sursa, om
ul apare ca un cmp de batalie ntre pulsiuni si interdictii la fel de lipsite de se
ns si de contingente. La toti psihanalistii exista un refuz sistematic al ideii
de optiune si al 1 BAUDOUIN, Sufletul copilului si psihanaliza. 73 notiunii core
lative de valoare; acesta constituie slabiciunea intrinseca a sistemului. Rupnd p
ulsiunile si interdictiile de alegerea existentiala, Freud esueaza n a ne explica
originea lor: el le considera drept date. A ncercat sa nlocuiasca notiunea de val
oare prin cea de autoritate; nsa este de acord, n Moise si monoteismul, ca nu disp
une de nici un mijloc pentru a explica aceasta autoritate. Incestul, de exemplu,
este interzis pentru ca tatal 1-a interzis: de ce nsa aceasta interdictie? Miste
r. Supraeul interiorizeaza ordine si interdictii emanate de o tiranie arbitrara;
tendintele instinctive lucreaza, nu se stie de ce; aceste doua realitati snt ete
rogene fiindca morala a fost postulata ca straina de sexualitate; unitatea umana
apare farmitata, nu exista continuitate ntre individ si societate: Freud este obl
igat sa inventeze romane bizare pentru a le reintegra.1 Adler a constatat ca doa
r ntr-un context social putea fi explicat complexul de castrare; el a abordat pro
blema valorizarii fara a ajunge, nsa, pna la sursa ontologica a valorilor recunosc
ute de societate si nu a nteles faptul ca, n sexualitatea propriu-zisa, erau angaj
ate valori, ceea ce a antrenat nerecu-noasterea importantei acesteia. Cu siguran
ta, sexualitatea joaca n viata umana un rol considerabil: se poate spune ca ea im
pregneaza ntreaga viata; fiziologia ne-a aratat deja ca viata testiculelor si cea
a ovarelor se confunda cu aceea a somei. Existentul e un corp sexuat; n raportur
ile sale cu ceilalti existenti, si ei

corpuri sexuate, sexualitatea este, asadar, ntotdeauna angajata; dar daca trup si
sexualitate snt expresii concrete ale existentei, le putem descoperi semnificati
ile pornind si de la existenta: n lipsa acestei perspective, psihanaliza consider
a drept date fapte neexplicate. De exemplu, ni se spune ca fetitei i este rusine
sa urineze ghemuita, cu fesele dezgolite: dar ce este rusinea? Tot astfel, nainte
de a se ntreba daca masculul ncearca un sentiment de orgoliu fiindca are un penis
sau daca prin penis se exprima orgoliul sau, trebuie sa stim ce este orgoliul s
i cum se pote ncarna ntr-un obiect ncrederea vanitoasa a subiectului. Sexualitatea
nu trebuie considerata ca un dat ireductibil; n existent e, nsa, o mai originara "
cautare a fiintei"; sexualitatea nu este dect unul dintre aceste aspecte. Este ce
ea ce arata Sartre n Fiinta si Neantul; este ceea ce spune si Bachelard n lucraril
e sale despre Pamnt, Aer si Apa: psihanalistii considera ca adevarul prim al omul
ui consta n raportul cu propriul trup si cu trupurile semenilor sai n interiorul s
ocietatii; dar omul nutreste un interes primordial fata de substanta lumii natur
ale care l nconjoara, pe care ncearca sa o descopere n munca, n joc, n toate experient
ele "imaginatiei dinamice"; omul tine sa regaseasca n chip concret existenta 1 FR
EUD. Totem si tabu trad. rom. n Opere, ed. cit. 74 pan intermediul ntregii lumi, s
esizata n toate manierele posibile. A framnta lutul sau a-1 scobi snt activitati to
t att de originare ca si mbratisarea sau coitul: cei care vad n ele doar simboluri
sexuale se tosala; gaura, vscozitatea, incizia, duritatea, integritatea snt realit
ati prime; interesul pe care omul l are pentru ele nu e dictat de libido ci, mai
degraba, libidoul va fi colorat n chipul n care acestea i s-au descoperit Integrit
atea nu fascineaza pentru ca simbolizeaza virginitatea feminina: marea iubire pe
ntru integritate e cea care face din virginitate ceva pretios. Munca, razboiul,
jocul, arta definesc moduri de a fi n lume care nu se lasa reduse la alte moduri;
ele descopera calitati ce interfereaza cu acelea revelate de sexualitate; indiv
idul se alege pe sine prin ele si prin aceste experiente erotice, simultan. Dar
numai un punct de vedere ontologic permite restituirea unitatii acestei alegeri.
Tocmai aceasta notiune de alegere este respinsa cu cea mai mare violenta de psi
hanalist n numele determinismului si al "inconstientului colectiv"; acest inconst
ient i-ar furniza omului imagini gata facute si un simbolism universal; el ar ex
plica analogiile din vise, din actele ratate, deliruri, alegorii si destine uman
e; a vorbi despre libertate ar presupune refuzul posibilitatii de a explica aces
te concordante tulburatoare, nsa ideea de libertate nu este incompatibila cu exis
tenta anumitor constante. Daca metoda psihanalitica este adesea fecunda, n pofida
erorilor teoriei, aceasta se ntmpla fiindca n orice istorie singulara exista date
a caror generalitate nimeni nu o poate nega: situatiile si conduitele se repeta;
tocmai n interiorul generalitatii si repetitiei apare momentul deciziei. "Anatom
ia este destinul", spunea Freud; formula lui Merleau-Ponty reprezinta ecoul aces
tei afirmatii: "Corpul nseamna generalitatea". Existenta este unica dincolo de se
pararea existentilor: ea se manifesta n organisme analoage; vor exista, asadar, c
onstante n legatura ontologicului si a sexualului. ntr-o epoca anume, tehnicile, s
tructura economica si sociala a unei colectivitati reveleaza tuturor membrilor e
i o lume identica: va exista, de asemeni, o relatie constanta a sexualitatii cu
formele sociale; indivizi analogi, plasati n conditii analoage, vor sesiza n ceea
ce este dat semnificatii analoage; aceasta analogie nu constituie fundamentul un
ei universalitati riguroase, dar ea permite regasirea tipurilor generale n istori
ile individuale. Simbolul nu ne apare ca o alegorie elaborata de un inconstient
misterios: el este captarea unei semnificatii dincolo de un analogon al obiectul
ui semnificant; din identitatea situatiei existentiale dincolo de toti existenti
i si din identitatea

facti-citatii pe care ei trebuie sa o nfrunte rezulta ca semnificatiile se dezval

uie n acelasi chip unui mare numar de indivizi; simbolismul nici nu a cazut din c
er si nici nu s-a ivit din abisuri subterane: el a fost elaborat ntocmai ca si li
mbajul de catre realitatea umana care este Mitsein si n acelasi timp separare; ac
easta explica faptul ca 75 inventia individuala si poate si ea avea locul n acest
cmp: practic, metoda psihanalitica e obligata sa admita acest lucru, fie ca doctr
ina o autorizeaza, fie ca nu. Aceasta perspectiva ne permite sa ntelegem, de exem
plu, valoarea cu care este nvestit n general penisul. Este imposibil ca aceasta sa
fie explicata fara a porni de la un fapt existential: tendinta de a se aliena a
subiectului; subiectul ajunge din cauza angoasei propriei libertati sa se caute
pe sine n lucruri; este o modalitate de a fugi de sine; este o tendinta att de pr
ofunda, nct imediat dupa momentul ntarcarii, n care se petrece despartirea de ntreg,
copilul ncearca sa capteze n oglinzi, n privirea parintilor sai, propria-i existent
a alienata. Primitivii se alieneaza n mana*, n totem. Insii civilizati, n sufletul
lor individual, n eul lor, n numele lor, n posesiunile sau n opera lor: aceasta este
prima ispita a inautenticitatii. Penisul este predestinat ntr-un fel sa joace pe
ntru baietel acest rol de "dublu": obiect strain si n acelasi timp elnsusi; o juca
rie, o papusa, si totusi propria carne; parintii si doicile l trateaza ca pe o mi
ca persoana. Este lesne de nchipuit ca el devine pentru copil "un alter ego de ob
icei mai viclean, mai inteligent si mai abil dect individul"-; faptul ca functia
urinara si, mai trziu, erectia snt undeva la jumatatea drumului ntre procesele volu
ntare si procesele spontane, faptul ca e o sursa capricioasa, cvasistraina a une
i placeri resimtite subiectiv, fac ca penisul sa fie postulat de subiect ca sine
nsusi si altul dect sine nsusi; transcendenta specifica se ncarneaza n el n chip perc
eptibil si este sursa de mndrie; pentru ca falusul e separat, barbatul poate inte
gra individualitatii lui viata care l debordeaza. Rezulta astfel ca lungimea peni
sului, forta jetului urinar, a erectiei, a ejacularii devin pentru el masura a p
ropriei valori.3 Astfel, n chip constant, falusul este ncarnarea transcendentei, c
um la fel de constant este faptul ca micutul se simte depasit de aceasta transce
ndenta, frustrat de propria transcendenta de catre tata, ceea ce corespunde idei
i freudiene de "complex de castrare". Lipsita de acest alter ego, fetita nu se a
lieneaza ntr-un lucru perceptibil, nu se recupereaza: prin aceasta, ea ajunge sa
faca din sine un obiect, sa se postuleze ca fiind Celalalt; ntrebarea daca se com
para sau nu cu baietii este secundara; important este ca, atunci cnd o ignora, ch
iar, absenta penisului o mpiedica sa-si fie 1 Vom reveni pe larg asupra acestui s
ubiect n voi. al Il-lea, cap. 1. * Mana - putere supranaturala impersonala si pri
ncipiu de actiune n religiile anumitor triburi din Melanezia (n. tr.). 2 ALICE BA
LINT. Viata intima a copilului, pag. 101. 3 Mi s-a citat cazul unor copii de la
tara care se amuzau sa organizeze concursuri de excremente: cel cu fecalele cele
mai voluminoase si mai solide se bucura de un prestigiu pe care nici o alta reu
sita. n jocuri sau chiar n lupta, nu l putea egala. Batonul fecal juca n acest caz a
celasi rol cu cel al penisului: era deopotriva vorba de alienare. 76 gfesi preze
nta ca sex; fapt cu nenumarate consecinte. Dar aceste constante semnalate de noi
nu definesc neaparat un destin: daca falusul ajunge sa aiba o asemenea valoare
este pentru ca el simbolizeaza o suveranitate care se realizeaza n alte domenii.
Daca femeia ar fi reusit sa se afirme ca subiect, ea ar fi inventat cu siguranta
echivalente ale

falusului: papusa n care se ncarneaza promisiunea unui copil poate deveni un bun m
ai de pret dect penisul.1 Exista societati cu filiatie uterina, unde femeile snt d
etinatoarele mastilor n care se alieneaza colectivitatea; n asemenea societati, pe
nisul pierde mult din gloria sa. Numai n ansamblul acestei situatii, privilegiul
anatomic ar ntemeia un veritabil privilegiu uman. Psihanaliza nu-si poate gasi ad
evarul dect n context istoric. Asa cum nu e de-ajuns sa spunem ca femeia este o fe
mela, nu o putem defini nici exclusiv prin constientizarea feminitatii sale: ace
asta constiinta de sine apare n snul societatii din care face parte. Interioriznd i
nconstientul si ntreaga viata psihica, limbajul nsusi al psihanalizei sugereaza ca
drama individului este una interioara: cuvintele complex, tendinte etc. o vades
c ndeajuns. O viata, nsa, este o relatie cu lumea; individul nu se defineste dect p
rin alegeri succesive n orizontul lumii; spre acest orizont trebuie sa ne ntoarcem
spre a da raspuns ntrebarilor care ne preocupa. n particular, psihanaliza nu reus
este sa explice de ce femeia este Celalalt. Caci Freud nsusi admite ca prestigiul
penisului se explica prin suveranitatea tatalui, suprematie masculina a carei o
rigine marturiseste ca o ignora. Astfel, fara a respinge n bloc meritele psihanal
izei, intuitiile ei fecunde, i vom respinge metoda. n primul rnd nu ne vom limita l
a a considera sexualitatea ca pe un dat: ngustimea acestei atitudini e dovedita d
e schematismul descrierilor libidoului feminin; am afirmat deja ca psihanalistii
nu l-au studiat niciodata frontal, ci doar pornind de la libidoul masculin; ei
par sa ignore faptul ca atractia exercitata de barbat asupra femeii este fundame
ntal ambivalenta. Freudienii si adlerienii vad n angoasa pe care femeia o manifes
ta n fata sexului masculin inversiunea unei dorinte frustrate. Stekel a nteles mai
bine ca aici e vorba de o reactie originara; dar o descrie n chip superficial: f
emeia s-ar teme de deflorare, de penetrare, de sarcina, de durere si aceasta spa
ima i-ar inhiba dorinta; explicatia e mult prea rationala. In loc sa admitem ca
dorinta se deghizeaza n angoasa sau se confrunta cu spaima, ar trebui sa vedem un
dat originar n acest soi de apel urgent si temator, n acelasi timp, care este dor
inta feminina, caracterizata de sinteza indisolubila a atractiei si repulsiei. E
ste remarcabil faptul ca numeroase animale femele fug de coit chiar n momenVom re
veni asupra acestei ulei n partea a doua: aici le semnalam doar din ratiuni metod
ologice. 77 tul n care l solicita: comportamentul acesta este taxat drept cochetar
ie, ipocrizie, desi este absurd sa explicam un comportament primitiv n termenii u
nor conduite mai complexe: dimpotriva, ele se afla mai degraba la radacina atitu
dinilor feminine numite ndeobste cochetarie, ipocrizie. Ideea unui "libido pasiv"
este paradoxala ntru-ct libidoul a fost definit, pornind de la mascul, ca pulsiun
e, energie; e ca si cnd ai spune ca o anumita lumina este n acelasi timp galbena s
i albastra deoarece nu ai intuitia verdelui. Am identifica mai corect realitatea
daca n loc sa definim libidoul n termenii unei vagi energii, am compara semnifica
tia sexualitatii cu cea a altor atitudini umane: a apuca, a tine, a mnca, a face,
a suporta etc; caci sexualitatea este unul dintre modurile particulare de a cap
ta un obiect; ar trebui studiate, de asemenea, calitatile obiectului erotic, man
ifestate nu doar n actul sexual, ci si n perceptie n general. Acest examen iese nsa
din cadrele psihanalizei, pentru care erotismul este ireductibil. Pe de alta par
te, vom pune n cu totul alt mod problema destinului feminin: vom situa femeia ntro lume de valori si vom conferi conduitelor ei dimensiunea libertatii. Credem ca
ea are de ales ntre afirmarea transcendentei si alienarea n obiect; ea nu este ju
caria pulsiunilor contradictorii; ea inventeaza solutii ierarhizate etic. nlo cui
nd valoarea

cu autoritatea si alegerea cu pulsiunea, psihanaliza propune un ersat al moralei

: este ideea nonnalifatii. Aceasta idee este, fireste, foarte utila n terapie; da
r ea a capatat n psihanaliza o exten sie nelinistitoare. Schema descriptiva se pr
opune ca alegere; si, desigur, o psihologie mecanicista nar putea accepta notiun
ea de inventie morala; ea poate, cel mult, sa dea seama de mai putin si niciodat
a de mai mult : la rigoare, ea admite esecuri, niciodata creatii. Daca un subiec
t nu reproduce n totalitate evolutia considerata ca fiind nor mala, se va spune c
a evolutia s-a oprit undeva pe drum, se va interpreta aceasta oprire ca lipsa, c
a negare si niciodata ca decizie pozi tiva E ceea ce face, printre altele, carac
terul att de socant al psi hanalizei marilor personalitati: ni se spune ca transf
erul cutare sau sublimarea cutare nu le-au reusit; nu se presupune ca poate l-au
refuzat si ca poate aveau motive foarte bine ntemeiate pentru asta; nu se ia n co
nsideratie faptul ca anumite finalitati deliberat proiectate lear fi putut motiv
a conduitele; individul este explicat ntotdeauna prin legatura cu trecutul si nu n
functie de un viitor catre care se orien teaza. Asa nct nu ni se ofera niciodata
dect o imagine inautentica, iar n inautenticitate nu este niciodata gasit un alt c
riteriu dect acela al normalitatii. Descrierea destinului feminin este cu totul f
rapanta din acest punct de vedere. n sensul n care o nteleg psihanalistii, "identif
icarea cu mama sau cu tatal" nseamna a se aliena ntr-un model, nseamna a prefera mi
scarii spontane a propriei existente o imagine straina, nseamna a se juca de-a fi
inta. Femeia ne este aratata ca 78 suportnd solicitarea a doua moduri de alienare
; este absolut evident ca jocul de-a fi barbat va fi pentru ea o sursa de esec;
dar jocul de-a a fi femeie este si el o amagire: a fi femeie ar nsemna a fi obiec
tul, Celalalt; iar Celalalt ramne subiect n interiorul propriului abandon. Adevara
ta problema a femeii este ca, refuznd aceste dezertiuni, sa se mplineasca ca trans
cendenta: este vorba n acest moment sa examinam posibilitatile deschise de ceea c
e se numeste atitudine virila si atitudine feminina; cnd un copil urmeaza drumul
indicat de unul sau altul dintre parinti, aceasta se poate datora faptului ca el
le reia deliberat proiectele: conduita sa poate fi rezultatul unei alegeri moti
vate prin finalitati. Chiar la Adler vointa de putere nu este dect un fel de ener
gie absurda; el numeste "protest viril" orice proiect n care se ncarneaza transcen
denta; dupa el, o fetita nu se catara n copaci dect pentru a-i egala pe baieti: nu
-si imagineaza ca i-ar placea sa se catere n copaci; pentru mama, copilul este cu
totul altceva dect un "echivalent al penisului": pictura, scrisul, politica nu sn
t doar "sublimari pozitive": exista n ele scopuri tintite pentru ele nsele. A nega
acest fapt nseamna a falsifica ntreaga istorie umana. Vom putea remarca un anumit
paralelism ntre descrierile noastre si aceea a psihanalistilor. Caci din punctul
de vedere al barbatilor - adoptat de psihanalistii barbati si femei - snt consid
erate ca fiind feminine conduitele de alienare si ca fiind virile cele n care un
subiect si postuleaza transcendenta. Un istoric al femeii, Donaldson, observa ca
definitiile "barbatul este o fiinta umana-mascul, femeia este o fiinta umana-femela" au suportat mutilari asimetrice; mai cu seama pentru psiha nalisti, barbat
ul este definit ca fiinta umana, iar femeia ca femela: de cte ori ea se comporta
ca fiinta umana se spune ca imita barbatul. Psihanalistul ne descrie copilul, fe
tita chemata sa se identifice cu tatal si cu mama, ca scindata ntre tendintele "v
iriloide" si "feminine"; n vreme ce noi o concepem ca ezitnd ntre rolul de obiect,
de Celalalt, care i se propune, si revendicarea propriei libertati; asa se face
ca vom cadea de acord asupra unui anume numar de fapte: n special atunci cnd exami
nam caile de evadare inautentica oferite femeilor. Dar nicidecum nu le vom acord
a o semnificatie identica cu cea freudiana sau adleriana. Pentru noi, femeia se
defineste ca o fiinta umana aflata n cautarea valorilor, n interiorul unei lumi de
valori, lume a carei structura

economica si sociala este indispensabil sa o cunoastem; vom studia femeia dintro perspectiva existentiala parcurgnd n totalitate situatia ei. Capitolul III PUNCT
UL DE VEDERE AL MATERIALISMULUI ISTORIC Teoria materialismului istoric a adus la
lumina adevaruri extrem de importante. Umanitatea nu este o specie animala: est
e o realitate istorica. Societatea umana este o anti-physis: ea nu suporta pasiv
prezenta naturii, ci o preia pe cont propriu. Aceasta preluare nu este o operat
ie interioara si subiectiva: ea are loc, n chip obiectiv, n praxis. Astfel, femeia
nu poate fi considerata doar ca un organism sexuat: dintre datele biologice, au
importanta numai acelea care primesc, n actiune, o valoare concreta; constiinta
de sine a femeii nu este definita doar prin sexualitate: ea reflecta o situatie
care depinde de structura economica a societatii, structura care traduce gradul
de evolutie tehnica atins de umanitate. Am constatat ca, din punct de vedere bio
logic, cele doua trasaturi esentiale care caracterizeaza femeia snt urmatoarele:
priza asupra lumii este mai mica dect cea a barbatului; este, n chip mai strict, a
servita speciei. nsa aceste fapte capata valori cu totul diferite n functie de con
textul economic si social. n istoria umana, priza asupra lumii nu se defineste ni
ciodata prin trup, n nuditatea sa: prin degetul mare menit sa prinda, mna se depas
este, deja, ca forma, anticipnd instrumentul ce i va multiplica puterea: nca de la
cele mai vechi semne ale preistoriei, omul ne apare ntotdeauna ca fiind narmat. n e
poca n care el mnuia ghioage grele sau tinea la distanta fiarele salbatice, slabic
iunea fizica a femeii constituia o inferioritate flagranta: e destul ca un instr
ument sa reclame o forta cu putin superioara celei de care dispune femeia pentru
ca ea sa apara ca absolut neputincioasa. Dar se poate face ca, dimpotriva, tehn
ica sa anuleze diferenta musculara care separa barbatul de femeie: o buna nzestra
re nu creeaza superioritate dect din perspectiva unei nevoi; a avea mai mult nu e
mai bine dect a avea ndeajuns. Astfel, manevrarea unui mare numar de aparate mode
rne nu pretinde dect utilizarea unei parti din resursele virile: daca minimumul n
ecesar nu este superior capacitatilor femeii, ea devine, n munca, egala barbatulu
i. n fapt, imense desfasurari de energie pot fi comandate astazi printr-o simpla
apasare de buton. Ct despre servitutile maternitatii, ele dobndesc, n functie de mo
ravuri, o importanta variabila de la caz la caz: acestea snt mpovaratoare daca fem
eii i se impun multe nasteri si daca ea trebuie sa-si hraneasca si sa-si creasca
fara sprijin copiii; daca ea procreeaza liber, daca societatea i vine n aju80 tor
n timpul sarcinii si se ocupa de copil, obligatiile materne snt usoare si pot fi
lesne compensate n domeniul muncii. n functie de aceasta perspectiva retraseaza En
gels, n Originea familiei, istoria femeii: aceasta istorie ar depinde n chip esent
ial de aceea a tehnicilor. n epoca de piatra, cnd pamntul era detinut n comun de tot
i membrii clanului, modul rudimentar de destelenire si sapare a pamntului limitau
posibilitatile de a face agricultura: puterile femeii nu penniteau mai mult dect
munca ceruta de exploatarea gradinilor. n cadrul acestei diviziuni primitive a m
uncii, cele doua sexe constituie deja, ntr-un anume sens, doua clase; ntre aceste
clase exista egalitate; n vreme ce barbatul vneaza si pescuieste, femeia ramne ling
a camin; dar sarcinile domestice mbraca aspectul unei munci productive: fabricare
a vaselor de lut, tesut, gradinarit; prin acestea ea joaca un rol important n via
ta economica. Dupa descoperirea aramei, cositorului, bronzului, fierului, dupa a
paritia plugului, agricultura se extinde: e necesara o munca intensiva pentru a
defrisa padurile, pentru a face cmpurile sa

rodeasca. Atunci omul recurge la munca altor oameni, pe care i face sclavi: apare
proprietatea privata: stapn al sclavilor si al pamntului, barbatul devine si prop
rietar al femeii. Aceasta va fi "marea nfrngere istorica a sexului feminin'". Ea s
e explica prin rasturnarea survenita n diviziunea muncii ca urmare a inventarii u
nor noi instrumente. "Aceeasi cauza care nainte asigura dominatia femeii n casa, s
i anume limitarea activitatii ei la treburile casnice asigura acum dominatia bar
batului n casa: activitatea casnica a femeii si pierdea acum importanta n comparati
e cu munca productiva a barbatului; munca lui era totul, a femeii doar un adaos
nensemnat"*. n acest moment dreptul patern se substituie celui matern: transmitere
a se fac? din tata n fiu si nu de la femeie catre clan. Este aparitia familiei pa
triarhale fondate pe proprietatea privata ntr-o astfel de familie, femeia este op
rimata. Barbatul suveran si permite, printre altele, capricii sexuale: face amor
cu sclave sau cu hetaire, e poligam. De ndata ce moravurile fac posibila reciproc
itatea, femeia se razbuna prin infidelitate: adulterul devine complementul natur
al al casatoriei E singura aparare a femeii fata de sclavia domestica n care este
tinuta: opresiunea sociala suportata este consecinta opresiunii economice. Egal
itatea nu se poate restabili dect atunci cnd cele doua sexe vor avea drepturi juri
dice egale; dar aceasta eliberare pretinde rentoarcerea sexului feminin n activita
tea publica. "Eliberarea femeii va fi posibila abia atunci cnd va putea participa
la productie pe scara larga iar munca casnica o va ocupa doar ntr-o Originea fam
iliei, a proprietatii private si a statului. Editura Politica. Bucuresti. 1987.'
81 masura nensemnata. Acest lucru a devenit cu putinta numai n conditiile marii i
ndustrii moderne, care nu numai ca admite, dar face necesara munca femeii pe sca
ra larga..."1 Astfel, soarta femeii si cea a socialismului snt intim legate, dupa
cum se poate vedea si n vasta lucrare consacrata de Bebel femeii "Femeia si prol
etarul - spune el - snt amndoi niste oprimati." Aceeasi dezvoltare a economiei, da
torata rasturnarii aduse de ma-sinism, este menita sa-i elibereze si pe unul, si
pe celalalt Problema femeii se reduce la problema capacitatii ei de munca. Pute
rnica n epoca n care tehnicile erau adaptate posibilitatilor ei, detronata de cum
a devenit incapabila sa le exploateze, ea si regaseste, n lumea moderna, egalitate
a cu barbatul. Doar rezistentele vechiului pater-nalism capitalist mpiedica, n maj
oritatea tarilor, mplinirea concreta a acestei egalitati: ea se va mplini n ziua cnd
aceste rezistente vor fi nvinse. S-a si mplinit, deja, n URSS, afirma propaganda s
ovietici Iar cnd societatea socialista se va realiza n ntreaga lume, nu vor mai exi
sta barbati si femei, ci doar muncitori egali ntre ei. Cu toate ca sinteza schita
ta de Engels reprezinta un progres fata de cele pe care le-am examinat anterior,
ea ne dezamageste: cele mai importante probleme snt escamotate. Pivotul ntregii i
storii l repre zinta trecerea de la regimul comunitar la proprietatea privata: nu
ni se indica n nici un fel cum s-a petrecut aceasta; Engels marturiseste chiar c
a "nu stim nimic n aceasta privinta pna la ora actuala"; nu numai ca ignora detali
ul istoric, dar nici nu sugereaza vreo interpretare a acestuia. De asemenea, nu
e limpede faptul ca proprietatea privata ar fi antrenat n chip fatal aservirea fe
meii. Materialismul istoric considera drept date fapte pe care ar trebui sa le e
xplice: el postuleaza, fara a o discuta, legatura de interes care leaga omul de
proprietate; dar unde si are sursa acest interes, sursa a institutiilor sociale e
l nsusi? Astfel, expunerea lui Engels ramne superficiala, iar adevarurile descoper
ite de el apar drept contingente. Este imposibil ca ele sa fie cercetate n profun
zime fara a depasi limitele materialismului istoric. Acesta nu ar putea formula
solutii ale problemelor pe care le-am indicat fiindca ele intereseaza omul n

ansamblu, si nu aceasta abstractiune care este homo ceconomicus. E clar, de exem

plu, ca ideea nsasi de posesiune nu poate dobn di sens dect pornind de la conditia
originara a existentului. Pentru ca ea sa apara, trebuie ca mai nti sa existe n sub
iect o tendinta de a se postula n singularitatea sa radicala, o afirmare a existe
ntei sale ca autonoma si separata. Se ntelege ca aceasta pretentie a ramas subiec
tiva, interioara, fara adevar, atta vreme ct individul nu dispunea de 1 Ibidem. 82
mijloacele practice de a si-o satisface n chip obiectiv: n absenta uneltelor adec
vate, el nu ncerca, initial, sentimentul puterii asupra lumii, se simtea pierdut n
natura si n colectivitate, pasiv, amenintat jucarie a unor forte obscure; nu ndra
znea sa se gndeasca pe sine dect identificndu-se cu ntreg clanul: totemul, mana, pamn
tul erau realitati colective. Or, descoperirea bronzului i-a permis omului desco
perirea sinelui creator, ivit n ncercarile unei munci anevoioase si productive; do
minnd natura, el nu se va mai teme de ea; o data rezistenta ei nvinsa, el are cura
jul de a se percepe ca activitate autonoma, de a se mplini ca singularitate.1 Dar
aceasta mplinire nu s-ar fi realizat niciodata daca omul nu ar fi nutrit vointa
ei originara; lectia muncii nu s-a scris ntr-un subiect pasiv: subiectul s-a faur
it el nsusi si s-a cucerit pe sine faurindu-si uneltele si cucerind pamntul. Pe de
alta parte, afirmarea subiectului nu este suficienta pentru a explica proprieta
tea: n provocare, conflict, lupta, orice constiinta poate ncerca sa se nalte la suv
eranitate. Pentru ca provocarea sa ia forma potlacth-ulm, adica a unei rivalitat
i economice, pentru ca, pornind de aici, seful si apoi membrii clanului sa reven
dice bunuri private, trebuie ca n om sa existe o alta tendinta originara: am spus
deja, ntr-un capitol precedent, ca existentul nu reuseste sa se perceapa dect ali
enndu-se; el se cauta pe sine n lume, ntr-o forma straina, pe care si-o nsuseste. n t
otem, n mana, n teritoriul ocupat, existenta sa alienata e cea pe care o ntlneste cl
anul; cnd individul se separa de comunitate, el reclama o ncarnare singulara: mana
se individualizeaza n sef, apoi n fiecare individ; si, n acelasi timp, fiecare ncea
rca sa puna stapnire pe o bucata de sol, pe instrumente de lucru, pe recolte. n ac
este bogatii care snt ale sale, omul se regaseste pe sine nsusi pentru ca el s-a p
ierdut n ele: e de nteles, atunci, ca el le poate acoiua o importanta fundamentala
, aceeasi cu a propriei lui vieti. Astfel, interesul omului pentru proprietatea
sa devine o relatie inteligibila. Este evident, nsa, ca nu o putem descrie apelnd
numai la unealta: trebuie sa cuprindem ntreaga atitudine a omului narmat cu unealt
a, atitudine care implica o infrastructura ontologica. De asemenea, este imposib
il sa deducem din proprietatea privata opresiunea femeii. Si aici insuficienta p
unctului de vedere al lui Engels este manifesta. El a nteles corect faptul ca sla
biciunea musn Pamntul si reveriile vointei, Gaston Bachelard face, printre altele,
un studiu sugestiv al muncii fierarului. El arata cum, prin ciocan si nicovala,
omul se afirma si se separa. "Momentul trait de fierar este unul perfect izolat
si amplificat. El i meneste lucratorului stapnirea timpului, prin violenta unei c
lipe", (pag. 142); si, mai departe: "Fiinta fauritoare accepta provocarea pe car
e i-o lanseaza universul". 83 culara a femeii nu a devenit, concret, inferiorita
te dect n relatia ei cu unealta de bronz si de fier: nsa nu a sesizat faptul ca lim
itele capacitatii de munca nu constituiau n sine un dezavantaj concret dect dintro anumita perspectiva. Tocmai fiindca omul este transcendenta si ambitie, el pro
iecteaza, dincolo de orice nou instrument, noi exigente: cnd a inventat uneltele
de bronz nu sa mai multumit sa exploateze gradina; a

tinut sa defriseze si sa cultive cmpii ntinse: nu din bronz pur si simplu s-a isca
t aceasta vointa. Incapacitatea femeii a antrenat prabusirea ei pentru ca barbat
ul a captat-o printr-un proiect de mbogatire si expansiune. Nici acest proiect nu
este suficient pentru a explica faptul ca ea a fost oprimata: diviziunea muncii
pe sexe ar fi putut presupune o asociere prieteneasca. Daca raportul originar a
l omului cu semenii sai ar fi exclusiv unul de prietenie, n-am putea explica nic
i un tip de aservire: acest fenomen este o consecinta a imperialismului constiin
tei umane care ncearca sa-si nsoteasca obiectiv propria suveranitate. Daca n-ar fi
existat n ea categoria originara a Celuilalt si o pretentie originara de dominar
e a Celuilalt, descoperirea uneltei de bronz nu ar fi putut antrena opresiunea f
emeii. Engels nu explica nici caracterul singular al acestei opresiuni. El a ncer
cat sa reduca opozitia sexelor la un conflict de clasa: a facut-o, de altfel, fa
ra prea mare convingere: aceasta teza nu poate fi sustinuta. Este adevarat ca di
viziunea muncii pe sexe si opresiunea rezultata de aici evoca, n anumite puncte,
diviziunea claselor: dar ele nu pot fi confundate; nu exista, n sciziunea claselo
r, nici o baza biologica; muncind, sclavul ajunge la constiinta de sine orientat
a mpotriva stapnului; proletariatul si a trait ntotdeauna propria conditie n revolta
, revenind astfel la esential, constituindu-se ntr-o amenintare pentru exploatato
rii sai, iar ceea ce vizeaza proletariatul este dis paritia propriei clase. Am a
ratat n introducere ct de diferita este situatia femeii, n special din cauza vietii
, a intereselor comune care o fac solidara cu barbatul si datorita complicitatii
pe care el o n -tlneste n ea: nici o dorinta de revolta nu o ncearca, femeia nu sar
putea suprima ca sex: ea cere numai ca anumite consecinte ale spe cificarii sex
uale sa fie abolite. Fapt nca si mai grav: orice abordare de buna-credinta nu va
putea considera femeia doar ca muncitoare; ca si capacitatea de a produce, funct
ia ei de reproducere este importanta, att n economia sociala, ct si n viata individu
ala; exista epoci n care este mai utila nasterea copiilor dect manevrarea plugului
. Engels a escamotat problema; el se multumeste sa declaire ca familia va fi abo
lita de comunitatea socialista: se stie ct de des si ct de radical a trebuit sa-si
modifice URSS politica familiala m functie de echilibrarea diferita a nevoilor i
mediate legate de productie si de repopulare: de altfel, suprimarea familiei nu
implica n mod necesar eliberarea femeii: exemplul Spartei si al regimului nazist
dovedesc ca, si legata 84 direct de Stat, femeia nu va fi ntr-o mai mica masura o
primata de barbati. O veritabila etica socialista, si anume una care doreste jus
titia iara a suprima libertatea, care le impune obligatii indivizilor fara a abo
li individualitatea, se va afla ntr-o mare ncurcatura din cauza problemelor ridica
te de conditia femeii. Este imposibila asimilarea gestatiei cu munca sau cu un s
erviciu precum cel militar. Se savrseste o mult mai profunda efractie n viata unei
femei oblignd-o sa aiba copii dect reglementnd ocupatiile cetatenilor: nici un Sta
t nu va ndrazni vreodata sa instituie coitul obligatoriu. n actul sexual, n materni
tate, femeia nu investeste doar forte si timp, ci valori esentiale. Materialismu
l rationalist pretinde n van ca nu ar cunoaste bine acest caracter dramatic al se
xualitatii: instinctul sexual nu poate fi reglementat: nu este sigur ca el nu es
te purtatorul unui refuz al propriei satisfaceri, spunea Freud: sigur este ca el
nu se lasa integrat n social fiindca exista n erotism o revolta a clipei mpotriva
timpului, a individualului mpotriva universalului; vointa de al canaliza si explo
ata risca sa-1 omoare, caci nu se poate dispune de spontaneitatea vie asa cum se
dispune de materia inerta; aceasta, mai cu seama, nu poate fi fortata, asa cum
se forteaza libertatea. Femeia nu ar putea fi direct obligata sa nasca: tot ce s
e poate este ca ea sa fie pusa n situatii din care maternitatea sa constituie sin
gura iesire: legea sau moravurile i impun casatoria, se interzic masurile anticon
ceptionale si

avortul, se interzice divortul. Exact aceste vechi constrngeri ale patriarhatului

le-a resuscitat LJRSS astazi; a rensufletit teoriile paternaliste ale casatoriei
; prin aceasta, a ajuns sa ceara din nou femeii sa fie obiect erotic: un discurs
recent le invita pe cetatenele sovietice sa-si ngrijeasca tinuta, sa foloseasca
farduri, sa devina cochete pentru asi atrage sotul si a-i strni dorinta. Din aces
t exemplu rezulta limpede ca e imposibila considerarea femeii doar ca forta prod
uctiva: pentru barbat ea este o partenera sexuala, cu functie reproductiva, un o
biect erotic, un Celalalt prin care se cauta pe sine nsusi. Regimurile tota litar
e sau autoritare se pun n van de acord n a interzice psihanaliza si a declara ca,
pentru cetatenii loiali, integrati n colectivitate, dramele individuale nu exista
; erotismul este o experienta n care generalitatea este ntotdeauna reperceputa ind
ividual. Iar pentru un socialism democratic n care s-ar aboli clasele, dar nu si
indivizii, problema destinului individual si-ar pastra ntreaga importanta: difere
ntierea sexuala si-ar pastra ntreaga importanta. Raportul sexual care uneste feme
ia si barbatul nu este acelasi cu cel pe care barbatul l ntretine cu femeia; legat
ura ei cu copilul este una ireductibila. Ea nu a fost creata numai de unealta de
bronz: masina nu e de-ajuns pentru a o aboli. A revendica pentru ea toate drept
urile, toate sansele posibile pentru o fiinta umana n general nu presupune a treb
ui sa fii orb n privinta situatiei ei singulare. Iar pentru a o cunoaste, materia
lismul 85 istoric, care nu vede n barbat si femeie dect entitati economice, trebui
e depasit Astfel, refuzam, din acelasi motiv, monismul sexual al lui Freud si mo
nismul economic al lui Engels. Un psihanalist va interpreta toate revendicarile
sociale ale femeii ca fenomen legat de "protestul viril", dimpotriva, pentru mar
xist, sexualitatea sa nu face altceva dect sa exprime, pe cai ocolite mai mult sa
u mai putin complexe, situatia economica a femeii; nsa categoriile "clitoridiana"
ori "vaginala", ca si categoriile "burgheza" ori "proletara" snt la fel de neput
incioase pentru a defini o femeie concreta. Subiacenta dramelor individuale, ca
si istoriei economice a umanitatii, exista o infrastructura existentiala care, s
ingura, permite ntelegerea, n unitatea ei, a acestei forme singulare care este o v
iata. Valoarea freudismului vine din faptul ca existentul e un trup: modul n care
se traieste el ca trup fata de alte trupuri traduce concret situarea sa existen
tiala. De asemenea, adevarat n teza marxista este ca pretentiile ontologice ale e
xistentului iau o forma concreta n functie de posibilitatile materiale care i se
ofera, n spe cial n functie de cele pe care i le deschid noile tehnici. Dar, neint
egrate n totalitatea realitatii umane, sexualitatea sau tehnica nu pot explica ni
mic. Este motivul pentru care la Freud interdictiile formulate de Supraeu si pul
siunile Eului apar ca fapte contingente; iar n expunerea lui Engels asupra istori
ei familiei, evenimentele cele mai nsemnate par sa survina pe neasteptate n functi
e de capriciile unui hazard misterios. Pentru a descoperi femeia, nu vom refuza
anumite contributii ale biologiei, ale psihanalizei, ale materialismului istoric
: dar vom considera ca trupul, viata sexuala, tehnicile nu exista n chip concret
pentru om dect n masura n care el le percepe n perspectiva globala a existentei sale
. Valoarea fortei musculare, a falusului, a uneltei nu poate fi definita dect ntro lume de valon: ea este dictata de proiectul fundamental al existentului n trans
cenderea catre fiinta.
Partea a doua ISTORIE

I Aceasta lume a apartinut ntotdeauna barbatilor: nici unul dintre motivele propu
se spre justificarea acestui fapt nu ni sa parut suficient. Doar relund n lumina f
ilosofiei existentei datele preistoriei si ale etnografiei vom putea ntelege cum
s-a stabilit ierarhia sexelor Am afirmat deja ca, ori de cte ori doua categorii u
mane se afla una n prezenta celeilalte, fiecare vrea sa-si impuna suveranitatea;
daca amndoua snt capabile sa sustina aceasta revendicare, ntre ele se creeaza, fie n
tru ostilitate, fie ntru prietenie, totdeauna ntr-o stare de tensiune, o relatie d
e reciprocitate; daca una dintre ele este privi legiata, ea devine superioara ce
leilalte, pe care se straduieste sa o mentina n opresiune Se poate ntelege, asadar
, ca barbatul a vrut sa domine femeia: dar ce privilegiu i-a permis sasi duca la
ndeplinire vointa? Pe ct de bine informate, pe att de putin sistematice, indicatii
le furnizate de etnografi asupra formelor primitive ale societatii umane snt extr
em de contradictorii Este deosebit de dificil de ajuns la o imagine a situatiei
femeii n perioada precedenta celei a practicarii agriculturii. Nu se stie nici ma
car daca, n conditii de viata att de diferite de cele de astazi, musculatura sau a
paratul respirator al femeii nu erau la fel de dezvoltate ca si ale barbatului O
ricum, i se ncredintau munci grele si, mai ales, ea era aceea care purta poverile
; acest din urma fapt este, totusi, ambiguu: probabil ca aceasta functie i revene
a doar fiindca, n convoaie, barbatul si pastra manile libere pentru a se apara de
virtualii agresori, animale sau oameni; rolul sau implica, deci, un mai mare per
icol si cerea o forta mai mare. Se pare, nsa, ca n numeroase cazuri femeile erau d
estul de robuste si rezistente pentru a participa la expeditii razboinice. Potri
vit istoriilor lui Herodot, traditiilor privitoare la amazoanele din Dahoiney si
multor altor marturii antice sau modeme, s-a ntmplat ca femeile sa ia parte la ra
zboaie sau vendete sngeroase, n care dovedeau tot atta curaj si cruzime ct barbatii:
snt citate razboinice care le sfsiau adversarilor ficatul cu dintii. Cu toate ace
stea, este foarte probabil ca si atunci, ca si astazi, barbatii aveau privilegiu
l fortei fizice; n vremurile ghioagei si salbaticiunilor, n vremurile n care rezist
enta naturii era una 88 maxima, iar uneltele erau foarte rudimentare^ aceasta su
perioritate probabil ca avea o importanta extraordinara. In orice caz, orict de r
obuste puteau fi pe atunci femeile, servitutile reproducerii reprezentau pentru
ele un handicap teribil n lupta dusa contra lumii ostile: se povesteste ca amazoa
nele si mutilau snii, ceea ce nseamna ca refuzau maternitatea, cel putin n perioada
razboinica a vietii lor. Ct despre femeile normale, sarcina, nasterea, menstruati
a le diminuau puterea de munca si le condamnau la lungi perioade de neputinta; p
entru a se apara de dusmani, pentru a asigura ntretinerea lor si a copiilor lor,
ele aveau nevoie de protectia razboinicilor si de roadele vnatorii si pescuitului
carora li se dedicau barbatii; cum, evident, nu exista nici un control al naste
rilor, cum natura nu i asigura femeii perioade de sterilitate precum altor femele
mamifere, maternitatea repetata absorbea, probabil, cea mai mare parte a fortel
or si a timpului lor; n plus, ele nu erau capabile sa asigure viata copiilor adus
i pe lume. Acesta este primul fapt ncarcat de consecinte: nceputurile speciei uman
e au fost dificile; populatiile de culegatori, vnatori si pescari nu smulgeau pamn
tului dect prea putine bogatii, cu pretul unor eforturi uriase; se nasteau prea m
ulti copii fata de resursele colectivitatii; fecunditatea absurda a femeii o mpie
dica sa participe activ la sporirea acestor resurse crend, n schimb, o multime de
noi nevoi. Necesara perpetuarii speciei, ea o perpetua cu asupra de ma sura: bar
batul era cel care asigura echilibrul reproductiv si productiv. Astfel, femeia n
u avea, fata de barbatul creator, nici macar privilegiul de a mentine viata; ea
nu juca rolul ovulului n raport cu spermatozoidul, al

uterului fata de falus; reprezenta doar o parte din efortul de a persevera sa fi

inteze al speciei umane si acest efort se realiza n ordine concreta gratie barbat
ului. Totusi, de vreme ce echilibrul producere-reproducere reuseste ntotdeauna sa
se stabileasca, fie si cu pretul infanticidului, al sacrificiilor, al razboaiel
or, barbatii si femeile snt necesari n mod egal din punctul de vedere al supraviet
uirii colective; s-ar putea chiar presupune ca, n anumite stadii caracterizate pr
in abundenta hranei, rolul ei protector si hranitor 1-a subordonat pe barbat fem
eii-mame; exista femele animale care fac din maternitate sursa unei complete aut
onomii; de ce n-a reusit femeia sa-si ridice un asemenea piedestal? Chiar n momen
tele n care umanitatea reclama n chipul cel mai imperios nasteri, nevoia de mna de
lucru fiind superioara celei a materiilor prime de exploatat, chiar n epocile n ca
re maternitatea a fost cel mai mult venerata, ea nu le-a permis femeilor sa cuce
reasca primul loc.1 Motivul: umanitatea nu este o simpla specie naturala: ea 1 S
ociologia nu mai acorda astazi nici un credit elucubratiilor lui Baschoffen. 89
nu cauta sa se mentina ca specie; proiectul sau nu consta n stagnare: umanitatea
tinde spre depasirea de sine. Hoardele primitive nu se interesau deloc de poster
itatea lor. Nefiind legate de un teritoriu, neposednd bunuri, neidentificndu-se cu
nimic stabil, ele nu si puteau forma nici o idee concreta asupra permanentei; nu
aveau grija supravietuirii si nu se recunosteau n descendenti; nu se temeau de m
oarte si nu aveau nevoie de mostenitori; pentru ele, copiii reprezentau o povara
si nicidecum un bun de pret; dovada: infanticidul a fost ntotdeauna frecvent la
popoarele nomade; si multi dintre nounascutii nemasacrati mor, n lipsa unei igien
e elementare, n indiferenta generala. Femeia care da nastere nu cunoaste, asadar,
orgoliul procrearii; se simte ca un fel de jucarie a unor forte obscure, iar ch
inurile facerii nu i apar dect ca un accident inutil si suparator. Mai trziu, copil
ul va ncepe sa fie pretuit mai mult. Oricum, nsa, nasterea si alaptatul nu snt acti
vitati, ci functii naturale, n care nu este implicat nici un proiect; de aceea, f
emeia nu gaseste n ele ratiunea unei afirmari pline de mndrie a existentei sale; e
a si suporta cu pasivitate destinul biologic. Muncile casnice, carora le este har
azita fiindca snt singurele conciliabile cu povara maternitatii, o tin captiva n i
manenta si repetitie; ele snt reproduse, identic, zi dupa zi, fara a se schimba p
rea mult de la un secol la altul; aceste munci nu produc nimic nou. In schimb, s
ituatia barbatului este radical diferita; el nu hraneste colectivitatea precum a
lbinele lucratoare, printr-un simplu proces vital, ci prin acte care implica tra
ns-cenderea conditiei sale animale. Homo faber este, de la obrsia timpurilor, un
inventator: prajina cu care si narmeaza bratul ca sa bata pomii si sa adune fructe
le ori ghioaga cu care ucide animalele snt instrumente prin intermediul carora el
si amplifica priza asupra lumii; el nu se margineste sa care acasa pestii smulsi
marii: trebuie ca, mai nti, sa cucereasca lumea apelor cioplindu-si pirogi; spre
a se nstapni asupra bogatiilor lumii, el anexeaza lumea. In nsasi aceasta actiune e
l ajunge sa-si simta propria putere; si propune tinte, proiecteaza cai de a le at
inge: se realizeaza ca existent. Pentru a perpetua, el creeaza; depaseste prezen
tul, deschide calea spre viitor. Este motivul pentru care expeditiile de pescuit
si vnatoare au un caracter sacru. Cele reusite snt ntmpinate sarbatoreste, ca trium
furi n care barbatul si recunoaste umanitatea. El manifesta, nca, acelasi orgoliu,
cnd construieste un baraj, un zgrie-nori sau o pila atomica. El nu a lucrat doar p
entru a conserva lumea data: i-a abolit frontierele, a proiectat bazele unui nou
viitor.

Activitatea sa mai are o dimensiune care i confera suprema demnitate: ea este, ad

esea, primejdioasa. Daca sngele n-ar fi dect un aliment, n-ar valora mai mult dect
laptele; dar vnatorul nu e un macelar: luptnd cu fiarele salbatice, el si asuma ris
curi. Pentru a 90 spori prestigiu] hoardei, al clanului caruia i apartine, razboi
nicul si pune n joc propria viati Iar prin aceasta el dovedeste, n chip stralucit,
ca, pentru om, nu viata este valoarea suprema, ci viata trebuie sa serveasca uno
r teluri mai nalte dect ea nsasi. Cel mai mare blestem care apasa asupra femeii est
e excluderea ei din aceste expeditii razboinice; nu dnd viata, ci riscndu-si viata
se ridica omul deasupra animalului; iata de ce, la scara umanitatii, superiorit
atea i se acorda nu sexului care da viata, ci sexului care ia viata. Detinem, as
tfel, cheia ntregului mister. La nivelul biologic, o specie se poate perpetua doa
r re-crendu-se, iar si iar; dar aceasta creatie nu este dect o repetare a aceleias
i Vieti, sub forme diferite. Or, si barbatul asigura repetarea Vietii, dar print
r-o transcendere a Vietii prin Existenta: prin aceasta depasire el creeaza valor
i care neaga orice valoare a purei repetitii. La animal, gratuitatea ori varieta
tea activitatilor masculine ramn zadarnice, caci el este complet lipsit de proiec
t; ceea ce face nu nseamna nimic, daca nu serveste specia; n vreme ce, servind spe
cia, masculul uman modeleaza fata lumii, creeaza instrumente noi, inventeaza, fa
ureste viitorul. n afirmarea sa de sine ca suveran, el se bucura de complicitatea
femeii nsesi: caci si ea este un existent, este locuita de transcendenta, iar pr
oiectul ei nu este repetitia, ci depasirea de sine catre un alt viitor; ea gases
te n nsasi inima fiintei sale confirmarea pretentiilor masculine. Femeia se asocia
za celor care serbeaza succesele si victoriile barbatilor Nefericirea ei este ac
eea de a fi fost destinata sa repete Viata, n vreme ce, n propriii ei ochi, Viata
nu implica n sine ratiunile ei de a fi, iar aceste ratiuni snt mai importante dect
viata nsasi. Anumite pasaje n care Hegel defineste dialectica raportului dintre st
apn si sclav ar putea fi mai bine aplicate raportului barbat femeie. Privilegiul
Stapnului, arata el, provine din faptul ca el afirma Spiritul mpotriva Vietii riscn
du-si viata: nsa, de fapt, sclavul nvins a nfruntat acelasi risc; n vreme ce femeia
este, n chip originar, un existent care da Viata si nu si risca propria viata; ntre
barbat si femeie nu a existat niciodata vreo lupta; definitia lui Hegel nu i se
aplica dect ei. "Cealalta [constiinta] este constiinta dependenta pentru care re
alitatea esentiala este viata animala, adica fiinta data de o alta entitate." Da
r acest raport se distinge de raportul de opresiune, fiindca si femeia vizeaza s
i recunoaste valorile la care ajung n mod concret barbatii; barbatul este acela c
are deschide un viitor pentru care si femeia si transcende conditia; n fapt, femei
le nu au opus niciodata valorilor barbatilor valon femeiesti: barbatii, dornici
sasi pastreze prerogativele masculine, au inventat aceasta diviziune; ei nu au t
inut sa creeze un domeniu al femininului - sub semnul vietii, al imanentei - dect
pentru a o tine pe femeie prizoniera n el; dar existentul si cauta, n miscarea pro
priei transcendente, justificarea, din91 colo de orice specificitate sexuala: nsa
si supunerea femeilor este o dovada n acest sens. Ceea ce revendica ele astazi es
te recunoasterea ca existenti n aceeasi masura cu barbatii si nu supunerea existe
ntei fata de viata, a omului fata de animalitate. O perspectiva existentiala nea permis, asadar, sa ntelegem felul n care situatia biologica si economica a hoard
elor primitive avea sa instaureze suprematia barbatilor. Femela este, n mai mare
masura dect masculul, prada a speciei; umanitatea a ncercat ntotdeauna sa scape de

apasarea destinului ei specific; prin inventarea uneltei, ntretinerea vietii a de

venit pentru barbat activitate si proiect, n timp ce, prin maternitate, femeia ra
mnea strns legata de corp, ca si animalul. Tocmai pentru ca umanitatea se pune n di
scutie ca fiinta, adica i prefera vietii ratiunile pentru a vietui, barbatul s-a
postulat fata de femeie ca stapn; proiectul barbatului nu este de a se repeta n ti
mp ci este acela de a domni asupra clipei si de a fauri viitorul. Activitatea ma
sculina este cea care, crend valori, a constituit existenta nsasi ca va loare; ea
a prevalat asupra fortelor confuze ale vietii, a aservit Natura si Femeia. Este
necesar acum sa vedem cum s-a perpetuat si a evoluat aceasta situatie de-a lungu
l secolelor. Ce loc a rezervat umanitatea acestei parti din ea nsasi care s-a def
init, n interiorul ei, ca fiind Celalalt? Ce drepturi ia recunoscut? Cum au defin
it-o barbatii? II Am vazut ca, n hoarda primitiva, viata femeii este foarte grea;
la femelele animale functia reproductiva este limitata natural, iar cnd ea se ac
tualizeaza, individul este crutat, mai mult sau mai putin, de alte osteneli; doa
r animalele domestice femele snt uneori exploatate pna la epuizarea foitelor, att s
ub aspectul reproducerii, ct si sub cel utilitar, de vreun stapn mai pretentios. E
ra, fara ndoiala, si cazul femeii, ntr-o epoca n care lupta dusa mpotriva unei lumi
ostile reclama utilizarea totala a resurselor comunitatii; oboselilor unei procr
eatii nencetate si dereglate 1 se adaugau cele ale muncilor domestice grele. Cu t
oate acestea, unii istorici pretind ca n acest stadiu superioritatea masculului e
ste mai putin marcata; ceea ce ar trebui spus, mai degraba, e ca aceasta superio
ritate este traita n imediat, ca nu este nca afirmata si voita; nu exista vreo str
adanie de a compensa marile dezavantaje care stnjenesc viata femeii; dar ea nici
im este maltratata asa cum se va ntmpla mai trziu n regim patemalist. Nici o institu
tie nu confirma inegalitatea sexelor; de altfel, nu exista institutii: nici pro9
2 pietate, nici mostenire, nici drept Iar religia este neutra: adoratie a unui t
otem asexuat oarecare. Abia cnd nomazii vor ramne legati de un teritoriu si vor de
veni agricultori vor aparea institutiile si dreptul. Omul nu se mai limiteaza la
lupta apriga mpotriva fortelor ostile; el ncepe sa se exprime concret prin interm
ediul nfatisarii pe care o impune lumii, ncepe sa gn-deasca aceasta lume si sa se gn
deasca; n acest moment diferenta sexuala se reflecta n structura colectivitatii; e
a capata un caracter singular: n comunitatile agrare, femeia este adesea aureolat
a de un prestigiu extraordinar. Acest prestigiu se explica, n esenta, prin noua i
mportanta capatata de copil ntr-o civilizatie bazata pe munca pamn-tului; o data i
nstalati ntr-un teritoriu anume, oamenii l iau n sta-pnire; apare proprietatea colec
tiva; aceasta pretinde ca posesorii sa aiba o posteritate: maternitatea devine o
functie sacra. Multe triburi traiesc n regim comunitar: ceea ce nu nseamna ca fem
eile apartin tuturor barbatilor din colectivitate; astazi nu se mai crede deloc
ca uniunea n promiscuitate a fost practicata vreodata; nsa barbatii si femeile nu
au o existenta religioasa, sociala si economica dect n si ca grup: individualitate
a lor ramne un pur fapt biologic: casatoria, indiferent de forma - monogamie, pol
igamie, poliandrie - nu este, la rndul ei, dect un accident profan ce nu creeaza n
ici o legatura mistica. El nu e sursa nici unei servituti pentru sotie, care ramn
e integrata clanului. Ansamblul clanului reunit sub un acelasi totem poseda mist
ic o aceeasi mana si se bucura material de un acelasi teritoriu comun. n functie
de procesul de alienare despre care am vorbit, clanul se percepe, n acest teritor
iu, ntr-o forma obiectiva

si concreta; prin permanenta pamntului, el se realizeaza, asadar, ca unitate a ca

rei identitate persista sfidnd dispersia timpului. Doar acest demers existential
permite identificarea ntre clan, ginta, familie si proprietate, care a subzistat
pna n zilele noastre. Conceptiei triburilor nomade pentru care nu exista dect clipa
, comunitatea agricola io substituie pe aceea a unei vieti nradacinate n trecut si
anexndu si viitorul: este venerat stramosul totemic care da numele membrilor cla
nului, iar clanul manifesta un interes profund pentru descendentii sai: el si va
supravietui prin painntul lasat mostenire si pe care acestia l vor munci. Comunita
tea si gndeste unitatea si si doreste existenta dincolo de prezent: ea se recunoast
e n copii, i recunoaste ca fiind ai sai, n ei se mplineste si se depaseste. nsa multi
primitivi ignora contributia tatalui la procrearea copiilor; ei cred ca acestia
ar fi rencarnari ale larvelor ancestrale care roiesc n jurul unor arbori, stnci, s
au n locuri sacre anume si care coboara n corpul femeii; se considera uneori ca fe
meia trebuie sa-si piarda fecioria pentru a face infiltrarea posibila, dar alte
popoare cred ca ea se produce la fel de bine prin nari sau prin gura; n orice caz
, 93 deflorarea este privita ca secundara si, din ratiuni mistice, ea este rareo
ri apanajul sotului. Mama este n mod evident necesara nasterii copilului; ea e ac
eea care conserva si hraneste germenul nlauntrul ei si, deci, prin ea se perpetue
aza clanul n lumea vizibila. Asa nct ea ajunge sa joace un rol de prim plan. Cel ma
i adesea copiii apartin clanului mamei, i poarta numele, se bucura de drepturile
si mai cu seama de pamntul detinut de clan. Proprietatea comunitara se transmite
prin femei: prin ele le snt asigurate membrilor clanului cmpurile si recoltele si,
invers, prin mamele lor ei snt destinati cutarui sau cutarui domeniu. Putem cons
idera, asadar, ca, n termeni mistici, pamntul apartine femeilor: ele au un ascende
nt n acelasi timp religios si legal asupra gliei si a roadelor ei. Legatura care
le uneste este mai strnsa dect una de apartenenta; regimul dreptului natural se ca
racterizeaza printr-o veritabila asimilare a femeii cu pamntul; si n femeie, si n p
amnt se mplineste, parcurgndu-si avatarurile, permanenta vietii, a vietii care, n es
enta, este zamislire. Pentru nomazi, procrearea nu pare a fi dect un accident, ia
r bogatiile ascunse n tarina ramn necunoscute; dar agricultorul admira misterul fe
cunditatii care ncolteste si se desfoaie n brazde si n pntecele matern; el stie ca a
fost odraslit precum vitele si recoltele si vrea ca tribul lui sa odras-leasca
alti oameni care sa-l duca mai departe, ducnd mai departe rodnicia cmpurilor; natu
ra ntreaga i apare ca o mama; tarna este femeie; si femeia este locuita de aceleasi
puteri obscure ca si tarna.' n parte, acesta este motivul pentru care 1 se ncredin
teaza munca agricola: asa cum poate chema la sn larvele ancestrale, ea are si put
erea de a face sa rasara din cmpurile nsamntate roadele si spicele. Nici ntr-un caz,
nici n celalalt, nu este vorba de o operatie creatoare si de o invocatie magica.
n acest stadiu, omul nu se mai margineste sa culeaga produsele solului: el nu-si
cunoaste, nsa, deocamdata, puterea, ezita ntre tehnici si magie; se simte pasiv,
dependent de Natura care seamana viata si moartea, la ntmplare. Desigur, el recuno
aste, mai mult sau mai putin, utilitatea actului sexual si a tehnicilor menite s
a mblnzeasca pamntul: dar copiii si recoltele i apar mai ales ca daruri supranatural
e; iar ceea ce ademeneste si aduce n aceasta lume bogatiile ngropate la sursele mi
sterioase ale vietii snt misterioasele efluvii emanate de corpul feminin. Asemene
a credinte snt nca vii la multe triburi de indieni, australieni sau polineziem2; e
le au capatat o 1 "Slavita fii. tu Glie. tuturora mama, roditoare fie-ti dumneze
iasca mbratisare, bogata fii si-n roada harazita omului", se spune ntr-un

vechi desen-tec anglo-saxon. - In Uganda sau la populatia Bhanta din India, femei
a sterila este considerata primejdioasa pentru gradina. n Nicobar, se crede ca re
colta va fi mai bogata daca de ea se ocupa o femeie gravida. n Borneo. femeile snl
acelea care aleg 94 importanta cu att mai mare, cu ct se armonizau cu interesele
practice ale colectivitatii. Maternitatea i meneste femeii o existenta sedentara;
este normal ca, n timp ce barbatul vneaza, pescuieste, se razboieste, ea sa ramna
lnga camin. Dar la popoarele primitive nu se cultiva dect gradini de dimensiuni mo
deste, aflate ntre hotarele satului; exploatarea lor este o sarcina domestica; un
eltele epocii de piatra nu reclama un prea mare efort n mnuire; economia si credin
ta s-au pus de acord n a lasa pe seama femeilor munca agricola. Pe masura ce ncepe
sa apara industria casnica, aceasta le va reveni tot lor: ele tes covoare si nve
litori, modeleaza vasele de lut. Adeseori, tot ele conduc organizarea schimburil
or de bunuri: comertul e n minile lor. Prin ele, deci, se mentine si se propaga vi
ata clanului; de munca lor si de virtutile lor magice depind copiii, turmele, re
coltele, ustensilele, toata prosperitatea grupului al carui suflet snt. O asemene
a putere le inspira barbatilor un respect amestecat cu teroare, ce se va reflect
a n cultul lor. n femei se va concentra, rezumndu-se, ntreaga Natura straini Am spus
deja ca omul nu se gndeste niciodata dect gndindu-1 pe Celalalt; el percepe lumea
sub semnul dualitatii; aceasta nu are, la nceput, un caracter sexual. Fiind, nsa,
evident, diferita de barbatul care se afinna pe sine ca fiind Acelasi, femeia va
fi plasata n categoria Celuilalt; e nvaluita n Alteritate; nu este, la nceput, ndeaj
uns de importanta pentru a o ncarna ea singura, astfel nct n interiorul categoriei C
eluilalt se deseneaza o subdiviziune: adesea, n vechile cosmogonii un acelasi ele
ment are o forma n acelasi timp masculina si feminina; astfel, la babilonieni, Oc
eanul si Marea apar ca dubla ncarnare a haosului cosmic. Cnd rolul femeii creste,
ea absoarbe aproape n totalitate zona Celuilalt. Apar atunci divinitatile feminin
e n care se venereaza ideea de fecunditate. La Susa a fost descoperita cea mai ar
haica imagine a Marii Zeite - Marea Mama cu rochie lunga si pieptanatura nalta, p
e care alte statui ne-o nfatiseaza ncoronata cu turnuri; sapaturile din Creta au s
cos la lumina multe asemenea efigii. Ele snt cnd steatopige si asezate pe vine, cnd
mai subtiri si stnd n picioare, cteodata mbracate, adeseori goale, cu bratele strnse
sub snii umflati. Reprezentata ca porumbita, zeita este regina si conserva semin
tele. "Se crede ca ntre ele si semintele cu care se spune ca au ramas grele exist
a o afinitate naturala. Uneori femeile si petrec noptile n em-purile de paddy (orez
), cnd acesta ncepe sa creasca.'" (Hose and Mac Dougall.) In vechea Indie, femei g
oale mping n timpul noptii plugul n jurul cmpului. Indienii din Orinoco lasa nsamntatu
l si plantatul n grija femeilor, caci. "asa cum femeile stiau sa conceapa si sa a
duca pe lume copiii, tot astfel semintele si radacinile plantate de ele rodeau m
ai bine dect cele plantate de rnna barbatilor'' (FRAZER). La Frazer exista numeroa
se exemple analoage. 95 cerului; ea este si mparateasa a Infernului, de unde se i
veste trinduse, sub nfatisarea simbolica a unui sarpe. Ea se arata n munti si padur
i, n mari si izvoare. Peste tot, e datatoare de viata; ucignd, ea promite si resur
ectia. Capricioasa, destrabalata, cruda precum Natura, n acelasi timp prielnica s
i nspaimntatoare, ea domneste peste ntreaga Egeida, peste Frigia, Siria, Anatolia,
peste ntreaga Asie occidentala. Se numeste Istar la Babilon, Astarte la popoarele
semitice, iar la greci Geea, Rhea sau Cybele; n Egipt o regasim sub trasaturile
lui Isis, iar

divinitatile masculine i snt subordonate. Idol suprem n sferele ndepartate ale cerur
ilor si infernului, femeia este nconjurata de tabuuri pe pamnt, ca toate fiintele
sacre; este ea nsasi tabu; din cauza puterilor pe care le detine este privita ca
magiciana, vrajitoare; asociata rugaciunilor, ea devine, uneori, preoteasa, prec
um druidele vechilor celti; uneori participa la conducerea tribului si se ntmpla c
hiar sa o exercite singura. Aceste epoci ndepartate nu ne-au lasat nici un fel de
documente scrise. Dar marile epoci patriarhale pastreaza n mitologia lor, n monum
ente si traditii, amintirea unui timp n care femeile detineau un rang foarte nalt.
Din punct de vedere feminin, epoca brahmanica reprezinta un regres fata de cea
a Rig Vedei si, la rndul ei, aceasta din urma - fata de stadiul primitiv care a p
recedat-o. La beduinii din epoca preislamica statutul femeilor era superior celu
i prevazut n Coran. Mari figuri precum Niobe sau Medeea evoca o epoca n care, cons
idernd-si copiii ca pe un bun propriu, mamele i converteau n sursa de prestigiu. Ia
r n poemele homerice, Andromaca sau Hecuba au o importanta pe care Grecia clasica
nu o mai acorda femeilor ascunse n umbra gineceului. Aceste fapte au condus la i
poteza conform careia n epoca primi tiva ar fi existat o veritabila domnie a feme
ilor; Bngels a reluat aceasta ipoteza, propusa de Baschoffen; trecerea de la mat
riarhat la patriarhat i apare lui Engels drept "marea nfrngere istorica a sexu lui
feminin" In realitate, nsa, aceasta vrsta de aur a Femeii nu e dect un mit. A spune
ca femeia era Celalalt nseamna a spune ca ntre sexe nu exista un raport de recipr
ocitate: Pamnt, Mama, Zeita - ea nu reprezenta un semen pentru barbat; puterea ei
se afirma dincolo de registrul uman: ea era, asadar, undeva n afara acestui regi
stru. Societatea a fost ntotdeauna masculina; puterea politica a fost ntotdeauna n
minile barbatilor. "Autoritatea publica sau pur si simplu sociala apartine ntotdea
una barbatilor", afirma Levi-Strauss n studiul sau asupra societatilor primitive.
Semenul, un celalat si n acelasi timp un acelasi cu care se stabilesc relatiile
reciproce, este, ntotdeauna, pen tiu barbat, un alt individ barbat. Dualitatea ca
re se dezvaluie ntr-o forma sau alta n interiorul colectivitatilor opune un grup d
e barbati unui alt grup de barbati: femeile fac pane dintre bunurile pe care ace
stia le poseda si care snt pentru ei un instrument de schimb 96 Efoarea provine d
in confuzia a doua forme ale alteritatii care se exclud n totalitate. n masura n ca
re femeia este considerata ca fiind Celalalt absolut, si anume - orict de mare iar fi forta magica - ca fiind inesentialul, este cu totul imposibil ca ea sa fie
privita ca fiind un celalalt-subiect1. Femeile nu au constituit niciodata, deci
, un grup separat care sa se fi postulat pentru sine fata de gruparea barbatilor
; ele nu au avut niciodata o relatie directa si autonoma cu barbatii: "Legatura
de reciprocitate care fondeaza casatoria nu se stabileste ntre barbati si femei,
ci ntre barbati prin intermediul femeilor care nu reprezinta dect principala ocazi
e de instituire a legaturii", spune Levi-Strauss2. Conditia concreta a femeii nu
este afectata de tipul de filiatie ce prevaleaza n societatea careia ea i apartin
e; fie ca regimul este unul patriliniar, matriliniar, bilateral sau nediferentia
t (nedife-rentierea nefiind niciodata riguroasa), ea se afla ntotdeauna sub tutel
a barbatilor; singura problema este sa stim daca, dupa casatorie, ea se supune a
utoritatii tatalui sau fratelui ei mai mare - autoritate ce se va extinde si asu
pra copiilor ei sau daca ea trece sub autoritatea sotului. n orice caz: "n privint
a femeii, ea nu este niciodata dect simbolul descendentei sale... filiatia matril
iniara nseamna nina tatalui sau a fratelui femeii ntinsa pna n satul celalalt"^. Ea n
u este dect mediatoarea dreptului, si nu detinatoarea acestuia. n fapt, regimul fi
liatiei defineste relatiile dintre doua grupuri masculine, si nu raportul dintre
cele doua sexe. Practic, conditia femeii nu este legata n chip stabil de un tip
de drept sau de

altul. Se ntmpla ca, n regim matriliniar, ea sa ocupe o pozitie foarte nalta: trebui
e, nsa, sa tinem seama de faptul ca prezenta unei femei conducator, a unei regine
n fruntea unui trib, nu nseamna ctusi de putin ca femeile snt suverane; urcarea pe
tron a Ecaterinei nu a schimbat cu nimic soarta tarancilor din Rusia; si nu este
mai putin frecvent ca ea, taranca, sa traiasca n cea mai mare njosire. De altfel,
cazurile n care femeia ramne n clanul sau si n care sotului nu i este permis dect sai faca vizite scurte, clandestine, snt foarte rare. Aproape ntotdeauna ea pleaca s
a locuiasca sub acoperisul sotului: acest fapt este de ajuns pentru a ilustra pr
imatul masculin. "Dincolo de oscilatiile modului de Vom vedea ca aceasta distinc
tie s-a perpetuat. Epocile care privesc femeia ca tund Celalalt snt acelea care r
efuza la modul cel mai categoric cu putinta sa o integreze societatii n calitate
de fiinta umana. Astazi, ea nu devine un celalalt-semen dect picrzndu-si aura mist
ica. Aceasta carte echivoca au jucat-o antifeministii ntotdeauna. Ei accepta cu d
raga inima sa exalte femeia ca pe un Celalalt, astfel net sa-i constituie alterita
tea ca absoluta, ireductibila, refuzndu-i accesul la Mirsein-ul uman. - Cf. LEVISTRAUSS, Structurile elementare ale rudeniei. 3 Mdem. 97 filiatie - spune Levi-S
trauss - permanenta rezidentei patrilocale atesta relatia fundamentala de asimet
rie ntre sexe ce caracterizeaza societatea umana." Cum femeia si pastreaza lnga ea
copiii, rezulta ca organizarea teritoriala a tribului nu confirma organizarea sa
totemica: una este riguros fondata, cealalta - contingenta; dar, practic, prima
dintre acestea are o importanta mai mare, caci locul n care muncesc si traiesc o
amenii conteaza mai mult dect apartenenta lor mistica. n regimurile de tranzitie,
care snt cele mai frecvente, exista doua tipuri de drept, unul religios, celalat
bazat pe ocuparea si munca pamntu-lui, care se ntrepatrund. Desi laica, institutia
casatoriei nu e mai putin importanta social, iar conjugalitatea, chiar lipsita
de semnificatie religioasa, are o existenta pregnanta n plan uman. Chiar si n cole
ctivitatile n care se ntlneste o mare libertate sexuala, se cuvine ca femeia care a
duce pe lume un copil sa fie casatorita; ea nu reuseste sa constituie, mpreuna cu
progenitura sa, un grup autonom; iar protectia religioasa a fratelui nu este su
ficienta; este reclamata prezenta unui sot. Acesta are adeseori mari responsabil
itati n privinta copiilor; ei nu apartin clanului sau, si totusi el este cel care
i hraneste si i creste; ntre sot si sotie, tata si fiu se creeaza legatura coabita
rii, a muncii, a intereselor comune, a tandretii. ntre aceasta familie laica si c
lanul totemic raporturile snt extrem de complexe, dupa cum o arata diversitatea r
itualurilor de casatorie. Sotul si cumpara sotia de la clanul strain, sau, n orice
caz, ntre clanuri are loc un schimb de prestatii, primul livrnd pe unul dintre me
mbrii sai, celalalt oferind vite, alimente sau munca. Dar cum sotul si ia asupra
lui grija sotiei si a copiilor ei, se ntmpla si ca el sa primeasca de la fratii ac
esteia o plata. ntre realitatile mistice si cele economice exista un echilibru in
stabil. Barbatul este adesea mai legat de fiii dect de nepotii sai; el va alege s
a se afirme ca tata atunci cnd o asemenea afimare va deveni posibila. Este motivu
l pentru care orice societate tinde catre o forma patriarhala atunci cnd evolutia
ei face ca barbatul sa ajunga la constiinta de sine si sa-si impuna vointa. Dar
e important de sublini at ca, inclusiv n epoca n care era nca derutat n fata mister
elor Vietii, Naturii, Femeii, el nu a renuntat niciodata la puterea sa; cnd, nspai
mntat de magia primejdioasa ascunsa tainic n femeie, el o va postula ca fiind esen
tialul, barbatul este cel care postuleaza si se realizeaza astfel ca esential n a
ceasta alienare consimtita; n pofida

virtutilor fecunde care o impregneaza, barbatul ramne stapnul ei, asa cum este sta
pnul pamntului fertil; ea este menita sa fie supusa, pose data, exploatata, precum
natura a carei magica fertilitate o ncarneaza. Prestigiul de care se bucura n och
ii barbatilor este unul conferit de barbati; ei ngenuncheaza dinaintea Celuilalt,
o adora pe Zeita Mama. Care, orict ar parea de puternica, e perceputa prin inter
mediul unor notiuni create de constiinta masculina. Toti idolii inventati de bar
bat, 98 orict de terifiant plasmuiti, snt n fapt dependenti de barbat si tocmai de
aceea sta n puterea barbatului sa i distruga. n societatile primitive, aceasta depe
ndenta nu este recunoscuta si postulata, dar ea exista n imediat, n sine; si va fi
cu usurinta mediata de ndata ce barbatul va capata o constiinta de sine mai limp
ede, de ndata ce el va ndrazni sa se afirme si sa se opuna. Si, de fapt, chiar atu
nci cnd barbatul se percepe ca fiind dat, pasiv, aflat la discretia hazardului pl
oilor si arsitei, el se realizeaza si ca transcendenta, ca proiect; n el, deja, s
piritul si vointa se afirma mpotriva confuziei si contingentei vietii. Stramosul
totemic ale carui multiple ncarnari le asuma femeia este, n chip mai mult sau mai
putin clar, sub numele sau de animal sau de arbore, un principiu masculin; femei
a i perpetueaza existenta carnala, nsa rolul ei e numai unul hranitor, si nu creat
or; ea nu creeaza n nici un domeniu; ea ntretine viata tribului, caruia i da copiii
si pinea, nimic mai mult; ramne harazita imanentei; dintre toate aspectele societ
atii, ea l ncarneaza pe cel static, nchis n el nsusi, n schimb, barbatul continua sa a
capareze functiile care deschid aceasta societate catre natura si catre ansamblu
l colectivitatii umane; singurele munci demne de el snt lupta, vnatoarea, pescuitu
l; el cucereste prazi de la altii, straini, si le anexeaza tribului sau; lupta,
vnatoarea, pescuitul reprezinta o expansiune a existentei, depasirea lui catre lu
me; barbatul ramne singura ncarnare a transcendentei. El nu dispune nca de mijloace
le practice prin care sa domine total Feme-ia-Glie, nu ndrazneste nca sa se ridice
mpotriva ei: deja, nsa, el ar vrea sa i se smulga. n aceasta vointa ar trebui caut
ata, dupa parerea mea, motivatia profunda a faimoasei cutume a exogamiei, att de
raspndita n societatile cu filiatie uterina. Chiar daca barbatul ignora rolul pe c
are l joaca n pr<->creatie, casatoria are pentru el o mare importanta: prin aceast
a accede la demnitatea de adult si i se repartizeaza un fragment de lume; prin m
ama, este legat de clan, de stramosi si de tot ceea ce i constituie propria subst
anta; dar prin toate functiile sale laice - casatorie, munca - el tine sa evadez
e din acest cerc, sa afirme transcendenta mpotriva imanentei, sa-si deschida un v
iitor diferit de trecutul n care i snt cufundate radacinile; dupa tipul de apartene
nta recunoscut n diferitele societati, interdictia incestului ia forme diferite, n
sa ea si pastreaza, din epocile primitive si pna n zilele noastre, acelasi sens: ce
ea ce doreste sa posede barbatul este ceea ce el nu este; el procedeaza la uniun
ea cu ceea ce i apare ca fiind Altul dect el. Nu trebuie, asadar, ca sotia sa part
icipe la mana sotului, trebuie ca aceasta sa-i fie straina: straina, deci, si cl
anului sau. Casatoria primitiva se fondeaza uneori pe un rapt, fie real, fie sim
bolic: caci violenta fata de celalalt reprezinta cea mai evidenta afirmare a alt
eritatii sale. Cucerindusi femeia prin forta, razboinicul dovedeste ca a stiut s
a-si anexeze un bun pretios strain si sa dina99 miteze limitele destinului trasa
t prin propria nastere; cumpararea n diverse forme - plata unui tribut, prestarea
unor servicii - implica, mai putin pregnant, aceeasi semnificatie.1 Treptat, ba
rbatul si-a mediat experienta, iar n reprezentari, ca si n existenta sa practica,
principiul masculin a fost acela care a triumfat Spiritul a prevalat asupra Viet
ii, transcendenta asupra imanentei,

tehnica asupra magiei si ratiunea asupra superstitiei. Devalorizarea femeii repr

ezinta o etapa necesara n istoria umanitatii: caci nu valoarea sa pozitiva, ci sl
abiciunea barbatului erau sursa prestigiului ei; n ea se ncarnau nelinistitoarele
mistere ale naturii: barbatul scapa de sub stapnirea ei atunci cnd se elibereaza d
e natura. Trecerea de la piatra la bronz i permite sa realizeze, muncind, cucerir
ea solului si a propriului sine. Agricultorul se supune capriciilor pamntului, ge
rminarii, anotimpurilor, e pasiv, conjura si asteapta: iata de ce spiritele tote
mice populau lumea umana; taranul suporta caracterul ntmplator al manifestarii ace
stor puteri care l nvesteau. Dimportiva, lucratorul modeleaza unealta potrivit pla
nului sau; n fata naturii inerte, care i rezista, dar pe care o nfrnge, el se afirma
ca vointa suverana; ntetind ritmul batailor pe nicovala, el grabeste faurirea un
eltei: or, nimic nu poate grabi coacerea spicelor: obiectul prelucrat l nvata n ce
consta responsabilitatea: gestul sau priceput sau stngaci poate da forma sau poat
e sfarma; prudent, abil, el exerseaza atingnd un grad de perfectiune de care e mndr
u: succesul sau nu depinde de ndurarea zeilor, ci de el nsusi; el si sfideaza tovar
asii si se mndreste cu reusitele proprii; si daca face, nca, un loc oarecare ritur
ilor, tehnicile exacte i se par cu mult mai importante; valorile mistice trec n p
lan secund, iar interesele practice n prim plan; el nu se elibereaza cu ' n teza d
eja citata a lui Levi-Strauss. gasim. nlr-o forma putin diferita, o ... nicidecum
faptul primitiv din care decurge exogamia, ci ea reflecta, ntr-o forma negativa,
o vointa pozitiva de exogamie. Nu exista nici un motiv imediat pentru ca o feme
ie sa nu fie potrivita pentru comertul cu barbatii din clanul ei; dar e util din
punct de vedere social ca ea sa fie parte a prestatiilor prin care. n loc sa se n
chida n el nsusi, fiecare clan stabileste cu celalalt un raport de reciprocitate:
"Exogamia are o valoare mai putin negativa dect pozitiva... ea interzice casatori
a endogania... cu siguranta nu pentru ca mariajului consanguin 1 se ataseaza ide
ea unui pencol biologic, ci fnndc din mariajul exogam rezulta un anume beneficiu
social". Nu trebuie ca grupul sa consume n spatiul privai femeile care constituie
unul dintre bunurile sale. ci ca el sa faca din femei un .... singura motivatie
este ca ea e un acelasi trebuind (si, deci, putnd) sa devina celalalt... Femeile
vindute ca sclave pot fi aceleasi cu cele initial oferite. Att unele, ct si celel
alte trebuie sa fie purtatoare ale semnului alrerittii. care este consecinta unei
anumite pozitii ntr-o structura si nu a unui caracter nnascut". 100 totul de zei:
dar i desparte de sine, despartindu-se de ei, i ndeparteaza trimifndu-i n cerul olim
pian si pastrndu-si pentru sine spatiul terestru; marele Pan va fi tot mai vlagui
t dupa ce va fi rasunat prima lovitura de ciocan si va fi inaugurat imperiul bar
batului. Acesta si face ucenicia propriei puteri. n raportul bratului sau creator
cu obiectul fabricat experimenteaza cauzalitatea: samnta semanata ncolteste sau nu
, n timp ce metalul reactioneaza ntotdeauna la fel pus n foc, udat cu apa ori supus
actiunii mecanice: lumea aceasta de ustensile se lasa consemnata n concepte clar
e: gndirea rationala, logica si matematica pot aparea din acest moment. ntreaga nfa
tisare a universului e bulversata. Religia femeii era legata de imperiul agricul
turii, imperiu al duratei ireductibile, al contingentei, hazardului, asteptarii,
misterului; imperiul lui homo faber este cel al timpului ce poate fi, ca si spa
tiul, nvins, al necesitatii, al proiectului, actiunii, ratiunii. Chiar atunci cnd n
frunta pamntul, barbatul o face, de acum nainte, ca lucrator; el descopera ca solu
l poate fi mbogatit, ca e bine sa fie lasat sa se refaca si ca unele seminte pot
fi tratate ntr-un fel sau altul: acum, cel care face sa creasca recoltele este el
; sapa canale, iriga sau asaneaza terenuri, traseaza drumuri, construieste templ
e: creeaza, din nou, o lume noua.

Popoarele ramase sub stapnirea zeitei-mame, cele n care sa perpetuat filiatia uter
ina s-au oprit si la un stadiu primitiv de civilizatie. Fiindca femeia nu era ve
nerata dect n masura n care barbatul se facea sclavul propriilor sale spaime, compl
icele propriei neputinte: cultul femeii se nalta pe un teren al terorii, si nu al
iubirii. Barbatul nu se putea mplini pe sine dect ncepnd prin a detrona femeia'. El
va recunoaste astfel ca suveran principiul masculin al fortei creatoare, al lum
inii, inteligentei si ordinii. n preajma zeitei-mame se iveste un zeu, un fiu sau
un iubit care i este, nca, inferior, dar care i seamana leit si i e asociat. Si el n
carneaza un principiu de fecunditate: este un taur, este Minotaurul, este Nilul
fertiliznd cmpiile egiptene. El moare toamna si renaste primavara, dupa ce sotia-m
ama, invulnerabila, dar scaldata n lacrimi, sj-a adunat toate fortele pentru ai c
auta trupul si a-1 readuce la viata. In Creta, se constata aparitia acestui cupl
u care poate fi regasit pe toate malurile Mediteranei: Isis si Horus n Egipt, Ast
arte si Adonis n Fenicia, Cybele si Attis n Asia Mica si, n Grecia helenistica, Rhe
a si Zeus. Apoi, Marea Mama va fi detronata. n Egipt, unde conditia femeii ramne u
na n chip exceptional favorabila, zeita Nut, ncarnare a ceru ' Binenteles, aceasta
conditie este necesara, dar nu suficienta: exista civilizatii patriliniare bloca
te ntr-un stadiu primitiv: altele, precum civilizatia Maya. care s-au degradat. N
u exista o ierarhie absoluta ntre societatile de drept matern si cele de drept pa
tern: nsa numai acestea din urma au evoluat din punct de vedere tehnic si ideolog
ic. 101 lui, si Isis, pamntul fertilizat, sotie a lui Nil, Osiris, ramn zeite de o
mare importanta; si totusi regele suprem este Ra, zeul soarelui, luminii si ene
rgiei virile. La Babilon, Istar nu mai este dect sotia lui Bel-Marduk; el este cr
eatorul tuturor lucrurilor si garantul armoniei lumii. Zeul semitilor este barba
t Cnd Zeus domneste n ceruri trebuie ca Geea, Rhea, Cybele sa abdice: Demeter nu r
amne dect o divinitate secundara, desi nca impunatoare. Zeii vedici au sotii care sn
t departe de a fi la fel de adorate. La romani, Jupiter nu are egal.1 Astfel, tr
iumful patriarhatului nu a fost nici o ntmplare, nici rezultatul unei revolutii vi
olente. nca de la nceputurile umanitatii, privilegiul biologic le-a permis barbati
lor sa se afirme singuri n calitate de subiect suveran; n-au abdicat niciodata de
la acest privilegiu; si-au alienat, n parte, existenta n Natura si Femeie; dar au
recucerit-o, mai apoi; condamnata sa joace rolul Celuilalt, femeia era, de asem
eni, condamnata sa nu posede dect o putere precara: sclava sau idol, niciodata nu
a fost ea aceea care sa-si fi ales soarta. "Barbatii concep zeii, femeile i ador
a"', a spus Frazer; ei snt cei care decid daca divinitatile lor supreme vor fi fe
minine sau masculine; locul femeii n societate este ntotdeauna acela repartizat de
barbati; ea nu si-a impus propria lege n nici o epoca. Poate, totusi, daca munca
productiva ar fi ramas pe masura forte lor ei, femeia ar fi realizat mpreuna cu
barbatul cucerirea naturii; specia umana s-ar fi afirmat mpotriva zeilor prin ind
ivizii masculini si feminini; dar ea nu a putut sa-si asume pe cont propriu prom
isiu nile uneltei. Engels nu a explicat dect incomplet prabusirea ei: a spune ca
inventarea bronzului si a fierului a modificat profund echilibrul fortelor de pr
oductie si ca prin acest fapt sa ajuns la inferiori tatea femeii nu este de ajun
s; aceasta inferioritate nu este suficienta n sine pentru a explica opresiunea pe
care a suferit-o femeia. Nefast i-a fost faptul ca, nedevenind un tovaras de mu
nca pentru lucrator, ea fost exclusa de la Mitsein-al uman: faptul ca femeia e s
laba si are o capacitate productiva inferioara nu explica aceasta excludere; bar
ba tul nu a recunoscut n ea un semen pentru ca ea nu participa la modul lui de a
munci si de a gndi, pentru ca ramnea aservita misterelor

1 Este interesant sa notam (dupa M. Begouen - Jurnal de psihologie, 1934). ca n e

poca aurignaciana se ntlnesc numeroase statuete reprezentnd femei cu atribute sexua
le exagerate: ele se disting prin pntecele proeminent si prin vulva foarte sublin
iat reprezentata. Mai mult, pe peretii pesterilor pot fi vazute vulve izolate, g
rosolan desenate. n Solutrean si Magdaleman. aceste efigii dispar. In Aurignacian
statuetele masculine snt foarte rare, iar organul sexual masculin nu este niciod
ata reprezentat. Din Magdalenian s-au pastrat si desene reprezentnd vulve, dar n n
umar mic, n vreme ce numarul falusurilor descoperite este foarte mare. 102 vietii
; de vreme ce nu a adoptat-o, iar ea si-a pastrat n ochii lui dimensiunea celuila
lt, barbatul nu putea fi dect opresorul femeii. Vointa masculina de expansiune si
dominare a transformat incapacitatea feminina ntr-un blestem. Barbatul a vrut sa
epuizeze noile posibilitati deschise de noile tehnici: a facut apel la o mna de
lucru aservita, a facut sclavi din semenii lui. Munca sclavilor fiind cu mult ma
i eficace dect aceea pe care o putea furniza femeia, ea si-a pierdut rolul econom
ic jucat n cadrul tribului. Iar n raportul sau cu sclavul, stapnul a gasit o confir
mare a suveranitatii sale cu mult mai radicala dect n autoritatea eufemizata pe ca
re o exercita asupra femeii. Venerata si temuta pentru fecunditatea sa, fiind a/
/-minten dect barbatul si participnd la caracterul nelinistitor al celuilalt, feme
ia l tinea, ntr-un anume fel, pe barbat ntr-un raport de dependenta si, n acelasi ti
mp, ea nsasi era dependenta de el; reciprocitatea raportului stapn-sclav exista ca
posibilitate actualizabila pentru ea si prin aceasta ea scapa de sclavie. Caci
sclavul nu e protejat de nici un tabu, el nu este nimic altceva dect un barbat as
ervit, nu diferit, ci inferior: va fi nevoie de secole pantru ca jocul dialectic
al raportului sau cu stapnul sa se actualizeze; n interiorul societatii patriarha
le organizate, sclavul nu este dect un animal de povara cu chip omenesc: stapnul e
xercita asupra lui o autoritate tiranica; prin aceasta orgoliul sau se vede alim
entat: l va ntoarce mpotriva femeii. Tot ce cstiga va fi cstigat mpotriva ei; cu ct de
ine el mai puternic, cu att mai mult decade ea. n special atunci cnd devine proprie
tar al pamn-tului1, el va revendica si proprietatea asupra femeii. Cndva el nsusi e
ra posesiune a mane/, a Gliei: acum el are un suflet, niste pamnturi; eliberat de
ceea ce nsemna Femeia, el reclama, de asemeni, o femeie si o posteritate a lui.
Vrea ca munca familiala, utilizata n exploatarea terenurilor sale, sa fie n totali
tate a lui, iar pentru aceasta trebuie ca lucratorii sa i apartina: si aserveste p
ropria sotie si propriii copii. i trebuie mostenitori n care si va prelungi viata t
erestra prin faptul ca lor le vor fi lasate bunurile si care i vor aduce n jurul m
ormntului onorurile de cuviinta pentru odihna sufletului. Cultul zeilor casei se
suprapune constituirii proprietatii private, iar functia mostenitorului este una
deopotriva economica si mistica. Astfel, n ziua n care agricultura nceteaza sa mai
fie o operatie fundainental magica si devine n primul rnd o munca creatoare, barb
atul se descopera ca forta generatoare; el si revendica n acelasi timp copiii si r
ecoltele.1 Vezi prima parte, cap. HI. - Asa dupa cum femeia era asimilata brazde
i, falusul este asimilat plugului - si invers. Pe un desen din perioada kasita r
eprezentnd un plug snt trasate simbolurile actului generator; mai apoi. identitate
a falus-plug a fost adesea reprodusa plastic. Cuvntul Iak desemneaza, n limbile un
or popoare din sudul Asiei, att falusul. ct si cazmaua O rugaciune asinana se adre
seaza unui zeu al carui "plug a fecundat pamntul". 103

Nu exista, n timpurile primitive, o revolutie ideologica mai importanta dect aceea

care substituie agitatiunea filiatiei uterine; de acum nainte, mama este coborta
la rangul de doica ori de servitoare, iar suveranitatea tatalui este exaltata; e
l este cel care detine drepturile si le transmite. n Eumenidele lui Eschil, Apolo
proclama aceste adevaruri noi: "Nu mama este aceea care naste ceea ce numim cop
ilul ei: ea doar hraneste samnta revarsata nlauntrul ei; acel ce zamisleste este t
atal. Femeia, straina gazda, primeste doar samnta si, daca zeii o doresc, o si pa
streaza". Este evident ca aceste afirmatii nu rezulta dintr-o descoperire stiint
ifica: ele reprezinta o profesiune de credinta. Fara ndoiala, experienta cauzalit
atii tehnice, din care barbatul extra ge certitudinea puterii sale creatoare, 1a facut sa-si dea seama ca este la fel de necesar procrearii ca si mama. Ideea a
dirijat observatia; dar aceasta se margineste sa acorde tatalui un rol egal cu
cel al mamei: ea conducea la supozitia ca. n plan natural, conditia conceperii er
a ntlnirea spermei si a sngelui menstrual; ideea exprimata de Ansto tel, potrivit c
areia femeia e doar materie, iar "principiul miscarii, care este unul masculin n
toate fiintele nascute, este mai bun si mai aproape de divinitate", ideea aceast
a traduce o vointa de putere care depaseste orice cunoastere. Atnbuindu-si n excl
usivitate posteritatea, barbatul se smulge definitiv de sub autoritatea feminita
tii; orientat mpotriva femeii, el cucereste dominatia asupra lumii. Destinata pro
crearii si sarcinilor secundare, deposedata de importanta practica si de presti
giul mistic, femeia nu mai apare dect ca o slujitoare. Barbatii au figurat aceast
a cucerire ca pe o ncununare a unei lupte violente. Una dintre cele mai arhaice c
osmogonii, cea a asirobabilonienilor, ne povesteste victoria lor ntr-un text datnd
din secolul al Vll-lea, dar care reproduce o legenda cu mult mai veche: Oceanul
si Marea, Atum si Tamiat, au odraslit lumea cereasca, lumea pamn teasca si pe to
ti zeii cei mari; dar, cum acestia li s-au parut a fi prea nepotoliti, au hotart
sa i nimiceasca; Tamiat, femeia mama, a fost cea care a dat lupta cu cel mai pute
rnic si mai frumos din neamul pe care l zamislise, Bel Marduk; dupa provocarea la
lupta si dupa o batalie groaznica, acesta a ucis-o si ia despicat trupul n doua:
din pruna jumatate a facut bolta cereasca, iar din cealalta - temelia lumii pamn
testi; apoi a ornduit universul si a plasmuit umanitatea In drama Eumenidele, car
e ilustreaza triumful patriarhatului asupra dreptului matern, Oreste o ucide, de
asemeni, pe Clitemnestra. Prin aceste victorii nsngerate, forta virila, puterile
solare ale ordinii si luminii biruiesc haosul feminin. Iertndu 1 pe Oreste, tribu
nalul zeilor 11 pro clama ca fiu al lui Agamemnon si abia n al doilea rind al Cli
temnestrei. Vechiul drept matern a murit: 1-a omort ndrazneata revolta a barbatulu
i. Am vazut nsa ca, n realitate, trecerea la dreptul patern s-a produs prin lente
tranzitii. Cucerirea masculina a fost o 104 recucerire: barbatul n-a facut altce
va dect sa ia n stapnire ceea ce stapnea deja; el a armonizat dreptul cu realitatea.
Nu a avut loc nici o lupta, nici o victorie, nici o nfrngere. Totusi, tlcul acesto
r legende este adnc. n clipa n care barbatul se afirma ca subiect si libertate, ide
ea de Celalalt devine mediata. Din aceasta zi, raportul cu Celalalt este unul dr
amatic: existenta Celuilalt este o amenintare, o primejdie. Vechea filosofie gre
aca, pe care, n acest punct, Platon nu o contrazice, a aratat ca alteritatea este
acelasi lucru cu negatia, deci cu raul. A-l postula pe Celalalt nseamna a defini
un maniheism. Iata de ce religiile si codurile de legi trateaza cu atta ostilita
te femeia. n epoca n care speta umana a evoluat la stadiul redactarii n scris a mit
ologiilor si legilor ei, patriarhatul este definitiv instaurat: barbatii snt acei
a care compun codurile. Este firesc ca ei sai atribuie femeii o situatie subordo
nata: dar se putea imagina ca o priveau cu bunavointa rezervata copiilor si anim
alelor de pe lnga casa. Nimic din aceasta, nsa. Organiznd

opresiunea femeii, legiuitorii se tem de ea. Dintre virtutile ambivalente care-i

erau conferite, este retinut mai cu seama aspectul nefast: din sacra, ea devine
impura. Daruita lui Adam pentru a-i tine tovarasie, Eva si pierde calitatea uman
a: cnd vor sa se razbune pe omenire, zeii pagni inventeaza femeia, iar prima nascu
ta dintre fiintele femeiesti, Pandora, este aceea care declanseaza toate relele
de care sufera umanitatea. Celalalt este pasivitatea fata de activitate, diversi
tatea care sfarma unitatea, materia opusa formei, dezordinea rezistnd ordinii. Fe
meia este, astfel, harazita Raului. "Exista un principiu bun, creator al ordinii
, al luminii si al barbatului si un principiu rau, creator al haosului, al teneb
relor si al femeii", spune Pitagora. Legile lui Mnu o definesc ca pe o creatura j
osnica, ce se cuvine a fi tinuta n sclavie. Leviticul o asimileaza vitelor de pov
ara detinute de patriarh. Legile lui Solon nu i confera nici un drept. Codul roma
n o pune sub tutela si i proclama "imbecilitatea". Dreptul canonic o vede ca pe o
"poarta a diavolului"". Coranul o trateaza cu cel mai desavrsit dispret. Si, cu
toate acestea, Raul este necesar Binelui, materia - ideii, iar noaptea - luminii
. Barbatul stie ca, pentru a-si potoli dorinta ori pentru a-si perpetua existent
a, femeia i este indispensabila; el are nevoie sa o integreze n societate: n masura
n care se supune ordinii stabilite de barbati, femeia se curata de prihana ei or
iginara. Ideea este exprimata pregnant n legile lui Mnu: "Printr-o casatorie legit
ima, o femeie capata aceleasi calitati ca si sotul ei, asemanndu-se rului care se
pierde n ocean si, dupa moarte, i va fi ngaduit sa patrunda n acelasi paradis ceresc
". Biblia face, n termeni elogiosi, portretul "femeii puternice'". n pofida urii s
ale fata de dimensiunea carnala, crestinismul respecta fecioara consacrata si so
tia casta si docila. Asociata cultului, femeia poate avea chiar un rol religios
important: 105 brahmani n India sauflaminia la Roma snt la fel de sacre ca si sotu
l lor; barbatul este acela care domina n cuplu, dar uniunea principiilor masculin
e si feminine ramne necesara mecanismului fecunditatii, al vietii si al ordinii s
ocietatii. Or, aceasta ambivalenta a Celuilalt, a Femeii, urmeaza sa se reflecte
n istoria ei ulterioara; pna n zilele noastre, ea va fi supusa vointei barbatilor.
Dar aceasta vointa este ambigua: printr-o anexare totala, femeia ar fi coborta l
a rangul de lucru; barbatul, nsa, tine sa mbrace tot ceea ce cucereste si poseda n
vesmntul propriei lui demnitati; Celalalt si pastreaza n ochii sai ceva din forta m
agica primitiva; cum sa faca din sotie n acelasi timp o slujnica si o tovarasa es
te una dintre problemele pe care barbatul va ncerca sa le rezolve; atitudinea sa
va evolua de-a lungul secolelor, ceea ce va duce si la evolutia destinului femin
in.
III Detronata de aparitia proprietatii private, femeia si va vedea soarta legata,
de-a lungul secolelor, tocmai de proprietatea privata: n mare parte istoria ei s
e confunda cu istoria mostenirii. Importanta fundamentala a acestei institutii p
oate fi nteleasa daca tinem cont de fap tul ca proprietarul si alieneaza existenta
n proprietate, la care tine mai mult dect la propria viata; proprietatea depasest
e limitele strimte ale vietii temporale; ncarnare terestra si sensibila a sufletu
lui nemuritor, ea subzista dincolo de distrugerea trupului; dar aceasta supravie
tuire nu se realizeaza dect daca proprietatea ramne n minile posesorului: ea nu ar p
utea fi a sa dincolo de moarte dect daca apartine unor indivizi n care acesta se p
relungeste si se recunoaste si care snt ai sai. A cultiva mosia

tatalui si a nchina un cult manilor tatalui reprezinta pentru mostenitor una si a

ceeasi obligatie: el asigura supravietuirea stramosilor pe pamnt si n lumea de sub
pamnt. Asa nct barbatul nu va accepta sa mparta cu femeia nici bunurile si nici cop
iii sai. El nu va izbuti sa impuna aceste pretentii n totalitate si pentru totdea
una. Dar n momentul n care patriarhatul este puternic, el i smulge femeii toate dre
pturile asupra detinerii si transmiterii 1 Vom examina aceasta evolutie n Occiden
t. Istoria femeii n Orient. n India. n China a fost. n fapt, aceea a unei lungi si n
eschimbate sclavii. Din Evul Mediu si pna n zilele noastre, studiul nostru se va c
oncentra asupra Frantei, al carei caz este tipic. 106 bunurilor. De altfel, pare
logic sa i le refuze. O data ce se admite ca, desi ai unei femei, copiii nu mai
snt ai ei, simultan acestia nu au nici o legatura cu grupul din care provine fem
eia. Prin casatorie, femeia nu mai este de acum nainte mprumutata de la un clan la
altul: ea este smulsa n chip radical din grupul n care s-a nascut si anexata celu
i al sotului; acesta o cumpara ca pe o vita sau ca pe un sclav si i impune divini
tatile casei sale: iar copiii nascuti de ea apartin familiei sotului. Daca ar fi
mostenitoare, ea ar urma sa transmita abuziv bogatiile familiei paterne celei a
sotului: va fi exclusa cu mare grija de la succesiune. Si, invers, datorita fap
tului ca nu poseda nimic, femeia nu este ridicata la demnitatea unei persoane; c
hiar ea nsasi face parte din patrimoniul barbatului, mai nti al tatalui, apoi al so
tului sau. n regimul strict patriarhal, tatal poate condamna la moarte copiii de
sex masculin sau feminin nca de la nastere; nsa, n primul caz, societatea i limiteaz
a, cel mai adesea, puterea: oricarui baiat nascut sanatos i se permite sa traias
ca; n vreme ce cutuma abandonarii fetelor este foarte raspndita; la popoarele arab
e se petreceau pruncucideri n masa: abia nascute, fetele erau azvrlite n gropi. Acc
eptarea copilului de sex femeiesc este un act liber, de generozitate, din partea
tatalui; femeia nu intra n aceste societati dect printr-un soi de gratie acordata
, si nu n mod legitim, precum barbatul. Oricum, impuritatea nasterii apare cu mul
t mai grava pentru mama atunci cnd copilul este fata: la evrei, Leviticul cere n a
cest caz o purificare de doua ori mai lunga dect daca lauza a adus pe lume un bai
at. n colectivitatile n care exista cutuma "pretului sngelui" se pretinde o suma mi
ca atunci cnd victima este de sex feminin: valoarea acesteia n raport cu barbatul
este aceeasi cu a sclavului n raport cu omul liber. Ct este copila, tatal are pute
ri depline asupra ei; prin casatorie, el le va transmite, n totalitate, sotului.
De vreme ce femeia este proprietatea sa, precum sclavul, animalul de povara, obi
ectul, e firesc ca barbatul sa poata avea attea sotii cte doreste: doar motivele e
conomice limiteaza poligamia; sotul si poate repudia sotiile dupa bunul sau plac,
societatea nu le acorda aproape nici un fel de garantie. n schimb, femeia este r
iguros obligata sa-si pastreze castitatea. n ciuda tabuurilor, societatile de dre
pt matern autorizeaza o mare per-misivitate n materie de moravuri; castitatea pre
nuptiala este rareori reclamata; iar adulterul este privit fara prea mare severi
tate. Dimpotriva, atunci cnd femeia devine proprietatea barbatului, el o vrea fec
ioara si i pretinde, sub amenintarea unor pedepse dintre cele mai grave, o fideli
tate totala; cea mai de neiertat dintre crime ar fi riscul de a lasa drepturile
de mostenire unei progenituri straine: tocmai de aceea pater familias are dreptu
l de asi trimite la moarte sotia vinovata. De cnd exista proprietatea privata, in
fidelitatea conjugala a femeii este considerata drept o crima de nalta tradare. T
oate codurile 107 de legi care au mentinut, pna n zilele noastre, inegalitatea n ma
terie de adulter acuza gravitatea greselii comise de femeia care risca sa

introduca un bastard n familie. Iar daca dreptul individului de a-si face singur
dreptate a fost abolit ncepnd de pe vremea mparatului Augustus, codul lui Napoleon i
promite, nca, sotului justitiar indul genta juratilor. Cnd femeia apartinea n acel
asi timp clanului patern si familiei conjugale, ntre cele doua serii de legaturi
ce se nclceau si chiar se opuneau, ea reusea sa pastreze o libertate destul de mar
e, fiecare dintre sisteme servindu-i drept sprijin mpotriva celuilalt: spre exemp
lu, adesea ea si putea alege sotul dupa dorinta, casatoria nefi-ind dect un evenim
ent laic, ce nu afecta structura profunda a societatii, n regimul patriarhal, nsa,
ea este proprietatea tatalui sau, care o marita dupa vointa lui; tintuita apoi n
casa sotului, ea nu mai este dect un fel de obiect al acestuia si obiectul genos
-u\ui n care a fost introdusa. Atunci cnd familia si patrimoniul privat ramn fara d
rept de apel bazele societatii, femeia ramne, la rndul ei, complet alienata. Este
ceea ce sa petrecut n lumea musulmana. Structura acesteia este una feudala, caci
nu a aparut un Stat att de puternic net sa unifice si sa supuna diversele triburi:
nici o putere nu o tempereaza pe aceea a sefului patriarhal. Religia creata n mom
entul n care poporul arab era razboinic si cuceritor a afisat cel mai profund dis
pret fata de femeie "Barbatii snt superiori femeilor datorita calitatilor prin ca
re Dumnezeu le a acordat acestora preeminenta si prin faptul ca ei snt cei care l
e ofera femeilor zestrea"", spune Coranul; femeia nu a detinut vreo data nici pu
tere reala, nici prestigiu mistic. Sotia beduinului munceste din greu, la coarne
le plugului si la caratul poverilor: prin aceasta, ea stabileste cu sotul ei o l
egatura de dependenta reciproca; e libera sa iasa n lume, cu fata descoperita. Mu
sulmana captiva si cu valul pe obraz este si astazi, nca, n majoritatea categoriil
or sociale, un fel de sclava. Mi-aduc aminte de un soi de vizuina subterana dint
r-un sat troglodit din Tunisia, n care sedeau ciucite patru femei: sotia cea batr
ina, chioara, stirba, cu chipul nfiorator de brazdat, cocea la jaratic niste turt
e, ntr-un nor de fum necacios; doua sotii, ceva mai tinere, dar aproape tot att de
scoflcite, si leganau n brate copiii: una din tre ele alapta; asezata dinaintea unu
i razboi de tesut, o tnara frumoasa ca un idol, minunat mpodobita cu matasuri, aur
si argint, nnoda firele de lna. Parasind aceasta sumbra scorbura - regat al imane
ntei, pntece si mormnt - am trecut, n coridorul care urca spre lumina, pe lnga barba
tul mbracat n alb, stralucind de curatenie, surzator, solar Se ntorcea din piata, un
de statuse de vorba cu alti barbati despre mersul lumii; avea sa petreaca un ras
timp de cteva ceasuri n acest refugiu numai al lui, aflat n inima unui univers vast
caruia el i apartinea, de care nu se despartise. Pentru batrnele stafidite, pentr
u 108 tnara casatorita harazita aceleiasi degradari, nu exista alt univers dect brl
ogul afumat, din care nu ieseau dect noaptea, tacute, nfasurate n valuri. Evreii di
n epoca biblica au aproape aceleasi moravuri ca si arabii. Patriarhii snt poligam
i si si pot repudia sotiile aproape dupa pofta inimii; se cere, sub amenintarea u
nor pedepse severe, ca tnara sotie sa fie fecioara atunci cnd este data n minile sot
ului; n caz de adulter, e lapidata; ea este destinata muncilor casnice, dupa cum
o dovedeste portretul femeii puternice: ,.Ea lucreaza lna si inul... ea se trezes
te nainte sa dea prima geana de lumina... Noaptea, lampa ei vegheaza aprinsa... N
icicnd ea nu gusta din pinea trndaviei" Chiar si atunci cnd este casta si muncitoare
, ea ramne impura, e nconjurata de tabuuri; marturia ei nu este ascultata n justiti
e. Ecleziastul vorbeste despre ea cu cel mai profund dezgust: "Mai amara dect moa
rtea a fost pentru mine femeia cu inima capcana si navod si cu mini ce nlantuie...
am gasit un barbat ntr-o mie de barbati dar n-am gasit o femeie ntre toate femeil
e"'. La moartea sotului, obiceiul, daca nu legea, cerea ca vaduva sa se marite

cu unul dintre fratii defunctului. Aceasta cutuma a Iernatului se ntlneste la mult

e dintre popoarele din Orient. n toate regimurile n care femeia se afla sub tutela
, una dintre marile probleme este situatia rezervata vaduvelor. Solutia cea mai
radicala este sacrificarea pe mormntul sotului. Dar nu este adevarat, nici macar
pentru India, ca legea a impus vreodata asemenea jertfe; legile lui Mnu admiteau
ca sotia sa supravietuiasca sotului; sinuciderile spectaculoase nu au fost nicio
data dect o moda aristocratica. Mult mai frecvent, vaduva este pusa la dispozitia
mostenitorilor sotului ei. Levirtul ia uneori forma poliandriei; pentru a preven
i nestatornic ii le vaduviei, toti fratii dintr-o familie devin sotii unei femei
, obicei menit si sa apere grupul de posibila impotenta a sotului. Potrivit unui
text al lui Cezar, se pare ca n Bretania toti barbatii unei familii ar fi trait
cu un acelasi numar de femei. Patriarhatul nu sa stabilit peste tot n aceeasi for
ma radicala. n Babilon, legile lui Hammurabi recunosteau anumite drepturi ale fem
eii: aceasta primeste o parte a mostenirii paterne, iar la casatorie tatal i acor
da o dota. n Persia se practica poligamia; femeia i datoreaza o ascultare absoluta
sotului ales de tatal ei de cum a devenit nubila; dar ea este mai pretuita dect
la majoritatea popoarelor orientale; incestul nu este interzis, existau dese cas
atorii ntre frate si sora; ea are ndatorirea de ai educa pe copii pna la vrsta de sa
pte ani, daca snt baieti, si pna la casatorie, daca snt fete. Femeia poate primi o
parte din mostenirea sotului sau daca fiul se dovedeste nedemn; daca este "sotie
privilegiata", n cazul n care sotul moare fara a lasa un fiu adult, i se ncredinte
aza tutela copiilor minori si administrarea afacerilor. Regulile casatoriei arat
a limpede importanta posteritatii 109 pentru seful familiei. Se pare ca ar fi ex
istat cinci forme de casatorie1: 1) femeia se casatorea cu consimtamntul parintil
or; ea se numea, n acest caz, "sotie privilegiata"; copiii apartineau sotului; 2)
cnd femeia era singura la parinti, primul dintre copiii ei le revenea parintilor
, pentru a lua locul fetei lor pierdute; apoi, ea devenea "sotie privilegiata";
3) daca un barbat murea celibatar, familia lui nzestra si marita o femeie straina
: aceasta se numea femeie adoptata; jumatate dintre copiii ei apartineau celui d
efunct, cealalta jumatate -sotului n viata; 4) vaduva fara copii si recasatorita
se numea servitoare: ea datora sotului mort jumatate dintre copiii din a doua ca
satorie; 5) femeia care se casatorea fara consimtamntul parintilor nu i putea most
eni nainte ca fiul ei cel mare sa ajunga major si sa-si dea mama n casatorie, cu s
tatutul de ^.privilegiata", propriului tata; daca tatal murea nainte de aceasta,
ea era considerata minora si pusa sub tutela. Statutul femeii adoptate si al fem
eii servitoare stabileste dreptul oricarui barbat de a supravietui printr-o desc
endenta cu care nu se nrudeste neaparat printr-o legatura de snge. Aceasta confirm
a ceea ce spuneam mai sus: legatura respectiva a fost ntr-un anume fel inventata
de catre barbat atunci cnd el a vrut sa-si anexeze, dincolo de sfrsitul vietii sal
e, imortalitatea, att pe pamnt, ct si sub pamnt. Conditia femeii a fost una dintre c
ele mai favorabile n Egipt Devenind sotii, zeitele-mame si-au pastrat prestigiul;
unitatea religioasa si sociala este cuplul, iar femeia apare ca aliata si compl
ementara barbatului. Magia feminina este att de putin ncarcata de ostilitate, nct nsa
si teama de incest este depasita si, fara ezitare, sora se confunda cu sotia.2 E
a are aceleasi drepturi ca si barbatul, aceeasi putere juridica; mosteneste, pos
eda bunuri. Nimic ntmplator n aceasta sansa deosebita: ea se datoreaza faptului ca,
n Egiptul antic, pamntul apartinea regelui si castelor superioare ale preotilor s
i razboinicilor; pentru particulari, proprietatea funciara era numai uzufructuar
a; fondul ramnnd inalienabil, bunurile transmise prin mostenire nu aveau dect o

mica valoare si nu exista nici un neajuns n privinta mpartirii lor. Prin absenta p
atrimoniului privat, femeia si pastra demnitatea de persoana. Ea era libera sa se
casatoreasca si, ajunsa vaduva, se putea recasatori dupa propria dorinta. Barba
tul practica poligamia, dar, cu toate ca toti copiii lui erau legitimi, el nu av
ea dect o sotie veritabila, singura asociata cultului si totodata legata de el: c
elelalte nu erau dect sclave lipsite de orice drepturi Sotia-sefa nu si schimba st
atutul n urma casatoriei: ea ramnea 1 Acesta expunere o reproduce pe cea a lui C.
Huart din Pers ia amica si civilizatia iraniana, pag. 195-196. - n anumite cazuri
, cel putin, fratele trebuie sa-si ia n casatorie sora. 110 stapna bunurilor sale
si avea libertatea de a ncheia contracte. Cnd faraonul Bochoris va statua propriet
atea privata, femeia ocupa o pozitie mult prea avantajoasa pentru a putea fi sco
asa din drepturi; Bochoris va inaugura perioada contractelor si casatoria nsasi v
a deveni contractuala. S-au nregistrat trei tipuri de contracte: unul privea mari
ajul servil; femeia devenea bun al barbatului, dar ea cerea uneori n mod special
ca acesta sa nu aiba, pe lnga ea, si concubine; totusi, sotia legitima era consid
erata drept egala barbatului si toate bunurile erau comune; adeseori sotul se an
gaja sa-i plateasca o suma de bani n caz de divort. Aceasta cutuma a dus, putin m
ai trziu, la un tip de contract deosebit de favorabil femeii: sotul i acorda o cre
anta obligatorie. Erau prevazute pedepse aspre pentru adulter, nsa divortul era,
pentru ambii soti, aproape liber. Practica aceasta a contractelor a restrns mult
poligamia; femeile acaparau averile si le transmiteau copiilor lor, ceea ce a du
s la ridicarea unei clase plutocratice. Ptolemeu Philopater a decretat ca femeil
e nu si mai pot nstraina bunurile fara autorizatia maritala, ceea ce le transfonna
n minore pe viata. Dar nici macar n epoca n care aveau un statut privilegiat, unic
n lumea antica, femeile nu au fost din punct de vedere social egalele barbatilor
; asociate cultului sau guvernarii, ele puteau ocupa rangul de regente, dar fara
onul era barbat; preotii si razboinicii erau barbati; femeile nu interveneau n vi
ata publica dect secundar; iar n viata privata li se pretindea o fidelitate lipsit
a de reciprocitate. Moravurile grecilor ramn foarte apropiate de cele orientale;
ei nu practica, totusi, poligamia. Nu se stie cu exactitate de ce. n fond, ntretin
erea unui harem a fost ntotdeauna o sarcina grea: luxul unui mare serai si-1 ofer
a Solomon cel iubitor de fast, sultanii celor O mie si una de nopti, regii, cape
teniile, proprietarii bogati; insul mediu se multumea cu trei sau patru sotii; t
aranul nu avea mai mult de doua. Pe de alta parte - cu exceptia Egiptului, unde
nu exista proprietate funciara particulara - grija de a pastra patrimoniul intac
t facea ca fiului mai mare sa i se acorde drepturi speciale asupra mostenirii pa
terne; astfel se stabilea o ierarhie ntre femei, mama mostenitorului principal fi
ind nvestita cu o demnitate superioara fata de celelalte sotii. Daca femeia posed
a ea nsasi bunuri, daca are o zestre, ea reprezinta pentru sotul ei o persoana: e
legata de el printr-o legatura religioasa si exclusiva. Fara ndoiala, pornind de
aici s-a stabilit obiceiul de a nu recunoaste dect o singura sotie: n realitate,
cetateanul grec ramnea, n chip agreabil, poligam, de vreme ce si putea astmpara dori
ntele printre prostituatele orasului si servitoarele gineceului. "Avem hetaire p
entru placerile spiritului, spune Demostene, pallage pentru placerea simturilor
si sotii pentru a ne da fii." Pallage o nlocuia n patul stapnului pe sotia bolnava,
indispusa, nsarcinata sau lauza; asa nct ntre gineceu si harem nu e mare diferenta.
La Atena, femeia este 111 nchisa n odaile sale, constrnsa cu severitate de legi si

supravegheata de magistrati speciali. Ea ramne de-a lungul ntregii sale existente n

tr-un perpetuu minorat; se afla n puterea tutorelui ei: fie tatal, fie sotul, fie
mostenitorul sotului, fie, n lipsa acestora. Statul, reprezentat prin functionar
i publici; acestia i snt stapnii si ei dispun de ea ca de o marfa, puterea tutorelu
i exercitndu-se att asupra persoanei, ct si a bunurilor ei; tutorele i poate transmi
te drepturile dupa bunul lui plac: tatal si da fata n casatorie sau adoptie: repud
iind-o, barbatul o poate livra unui nou sot. Legea greaca i asigura, totusi, feme
ii o dota ce serveste la ntretinerea ei si care trebuie sa i fie integral restitui
ta daca se anuleaza casatoria; de asemenea, n cazuri foarte rare, ea i da femeii d
reptul sa ceara divortul; acestea snt nsa singurele garantii oferite de societate.
Evident, ntreaga mostenire este asata copiilor de sex masculin, dota nu reprezint
a un bun cstigat prin filiatie, ci un fel de serviciu impus tutorelui. Oricum, da
torita practicii dotei, vaduva nu mai trece n minile mostenitorilor sotului ei ca
un bun ereditar: ea revine sub tutela parintilor ei. Una dintre problemele care
se pun n societatile fondate pe agnatiune* este soarta mostenirii n absenta descen
dentilor masculini Grecii instituisera cutuma epicleratului: mostenitoarea trebu
ia sa o ia n casatorie pe ruda masculina cea mai n vrsta n cadrul gcnos-u\ patern; a
stfel, bunurile lasate de tatal sau erau transmise unor copii apartinnd aceluiasi
grup, domeniul ramnea n proprietatea genos-uhri: epiclera nu era mostenitoare, ci
doar o masina de procreat mosteni tori: aceasta cutuma o lasa n ntregime la chere
mul barbatului, caci ea revenea automat primului nascut dintre barbatii familiei
sale, cel mai adesea un batrn. Cum opresiunea si are cauza n vointa de a perpetua
familia si de a mentine intact patrimoniul, n masura n care femeia scapa familiei
ea va scapa si de aceasta dependenta absoluta; daca societatea, negnd proprietate
a privata, refuza familia, soarta femeii se amelioreaza con siderabil. Sparta, u
nde prevala regimul comunitar, era singura cetate n care femeia era tratata aproa
pe la egalitate cu barbatul. Fetele erau crescute ca si baietii; sotia nu era co
nsemnata n caminul sotului: acestuia nu i se permitea dect sa-i faca vizite noctur
ne furtive; iar sotia i apartinea att de putin nct, n numele eugeniei, un alt barbat
putea cere nsotirea cu ea: notiunea nsasi de adulter dispare o data ce dispare mos
tenirea; toti copiii apartinnd, n comun, ntregii cetati, femeile nu mai snt aservite
, cu anxietate, unui unic stapn: sau, la fel de bine se poate spune, invers, ca,
neposednd nici bunuri proprii, nici * Termen juridic desemnnd o legatura de rudeni
e ci vila n raport cu nrudirea naturala. gnatul era o ruda din partea tatalui (n. t
r.). 112 o descendenta numai a sa, cetateanul nu mai poseda nici femeia. Femeile
suporta servitutile maternitatii, asa cum barbatii fac razboiul: n afara ndeplini
rii acestei datorii patriotice, nsa, nici o constrngere nu le ngradeste libertatea.
Pe lnga femeile libere, despre care tocmai am vorbit, si de sclavele traind n int
eriorul genos-ulm - asupra carora seful familiei are drept de proprietate absolu
ta - se ntlnesc n Grecia si prostituatele. Popoarele primitive cunosteau prostituti
a ospitaliera - femeia cedata oaspetelui aflat n trecere, obicei ce avea, fara ndo
iala, motivatii mistice - si prostitutia sacra menita sa elibereze, n folosul col
ec tivitatii, fortele misterioase ale fecunditatii. Aceste obiceiuri existau n an
tichitatea clasica. Herodot povesteste ca, n secolul al V-lea nainte de Christos,
fiecare femeie din Babilon trebuia sa se ofere unui barbat strain, o data n viata
, n templul lui Mylitta, n schimbul unei monede pe care o depunea n tezaurul templu
lui; ea se ntorcea, apoi, acasa, pentru asi duce mai departe viata plina de virtu
te. Prostitutia religioasa sa perpetuat pna astazi la

"almeele" din Egipt si la baiaderele din India care constituie caste respectate
de muziciene si dansatoare Cel mai adesea, nsa, n Egipt, n India, n Asia occidentala
, s-a nregistrat o alunecare a prostitutiei sacre spre prostitutia legala, clasa
sacerdotala gasind n acest comert o modalitate de mbogatire. Chiar si la evrei exi
stau prostituate venale n Grecia, templele n care se ntlneau "tinerele ospitaliere c
u strainii", cum le numeste Pindar, se aflau mai ales pe malul marii, n insule si
n cetatile unde veneau multi calatori: banii primiti snt destinati cultului, adic
a preotilor si, indirect, ntretinerii lor. n realitate, nsa, ntr-o forma ipocrita, sn
t exploatate - la Corint, printre alte cetati - nevoile sexuale ale marinarilor
sau ale calatorilor; avem, deja, de-a face cu prostitutia venala. Solon este cel
care a institutionalizat-o. El a cumparat sclave asiatice si le-a nchis n stabili
mente cu numele de "dicterion"', amplasate, la Atena, n apropierea templului lui
Venus, nu departe de port; conducerea acestora era ncredintata unor "pornotropos"
" nsarcinati sa administreze financiar ntreprinderea; fiecare fata cstiga un salari
u, iar ansamblul beneficiilor revenea Statului. Dupa aceea se vor deschide acele
"kapaileia", care erau stabilimente private: un priap rosu era semnul lor disti
nctiv. Curnd, n ele, pe lnga sclave, se vor adauga femei de conditie joasa din Grec
ia, care vor cere sa fie primite aici ca angajate. Stabilimentele "dicterion" er
au considerate att de necesare, nct fusesera recunoscute ca locuri de azil inviolab
ile. nsa prostituatele erau stigmatizate, nu aveau nici un drept social, iar copi
ii lor erau scutiti de obligatia de a le hrani; ele trebuiau sa poarte un costum
special din tesaturi mpestritate, mpodobite cu buchete de flori si sa-si vopseasc
a parul cu sofran. n afara femeilor nchise n dicterion, existau si curtezane libere
, clasifi113 cabile n trei categorii: dicteriadele, asemanatoare femeilor cu cond
icuta de astazi; auletridele, dansatoare si cntarete la flaut; si hetairele, demi
mondene de obicei venite din Corint, care aveau legaturi oficiale cu barbatii ce
i mai importanti din Grecia si care jucau rolul social al "femeilor de lume" mod
erne. Primele se recrutau dintre sclavele eliberate sau dintre fetele din clasel
e inferioare; exploatate de proxeneti, ele duceau o viata de mizerie. Celelalte
izbuteau, adeseori, sa se mbogateasca gratie talentului de muziciene: cea mai cel
ebra va fi Lamia, amanta lui Ptolemeu din Egipt, apoi a nvingatorului sau, Demetr
ios Poliorcet, regele Macedoniei. Cit despre ultimele, se stie ca multe dintre e
le au mpartasit faima iubitilor lor. Libere sa dispuna de ele nsele si de averea l
or, inteligente, cultivate, artiste, ele snt tratate ca persoane de barbatii ferm
ecati de compania lor. Datorita faptului ca scapa familiei, ca se situeaza n marg
inea societatii, ele scapa, n acelasi timp, barbatului: conditii n care i pot apare
a ca semen si aproape egale. n Aspazia, Phryne, Lais, se afirma superioritatea fe
meii eliberate fata de buna mama de familie. n afara de aceste stralucitoare exce
ptii, femeia are un regim de semisclavie n Grecia; ea nu este libera nici macar s
a se arate indignata de acest fapt: abia daca Aspazia si, n chip mai pasionat, Sa
pho, fac auzite cteva proteste. La Homer subzistau reminiscente ale epocii eroice
n care femeile detineau o oarecare putere: chiar si atunci, razboinicii le trimi
t cu asprime n camarile lor. Acelasi dispret l aflam la Hesiod: "Cel care se ncredi
nteaza unei femei se ncredin teaza unui hot" n marea epoca clasica, femeia este co
nsemnata cu strictete n gineceu. "Cea mai buna femeie este aceea despre care barb
atii vorbesc cel mai putin", spunea Pericle. Platon, care si pro pune sa admita u
n consiliu al matroanelor n conducerea Republicii si sa dea fetelor o educatie li
bera, este o exceptie; el devine tinta zeflemelilor lui Aristofan; n Lysistrata,
sotul i raspunde unei femei care l ntreaba despre afacerile publice: "Asta nu te pr
iveste. Taca-ti gura, altfel mannci bataie... vezi-ti de tesut

pnza". Aristotel exprima o opinie comuna atunci cnd declara ca femeia este femeie n
virtutea unei deficiente, ca ea trebuie sa-si duca viata nchisa n camin si n subor
dinea barbatului. "Sclavul este cu desavrsire lipsit de libertatea de a delibera;
femeia o poseda, dar slaba si ineficace", afirma el. Dupa Xenofon, sotia si sot
ul snt profund straini unul de celalalt: "Snt pe lume oameni cu care discuti mai p
utin dect cu sotia ta? Snt, dar foarte putini..."; tot ce i se cere femeii n Econom
ica este sa fie o stapna a casei atenta, prudenta, econoama, truditoare ca o albi
na, o intendenta model. Conditia modesta n care este tinuta femeia nu i mpiedica pe
greci sa fie profund misogini. nca n secolul al Vll-lea nainte de Christos, Archil
oc scrie epigrame muscatoare mpotriva femeilor; se poate citi, n Simonide din Amor
gos: "Femeile snt cel 114 mai mare rau creat vreodata de zeu: chiar daca, uneori,
par folositoare, curnd ele se preschimba n nenorocire pentru stapnii lor". Iar n Hi
pponax: "Doar doua snt n viata zilele n care sotia va aduce bucurie: n ziua nuntii s
i n ziua nmormntarii". Ionienii snt, n povestirile milesiene, dintre cei mai sarcasti
ci: e cunoscuta, printre altele, povestea matroanei din Efes. n aceasta epoca fem
eilor li se reproseaza mai ales ca snt lenese, artagoase, cheltuitoare, adica toc
mai absenta calitatilor ce li se pretind. "Multi monstri vietuiesc pe pamnt si n m
ari, dar cel mai mare dintre ei ramne femeia", scrie Menandru. "Femeia este o suf
erinta ce nu-ti da ragaz niciodata." Cnd, o data instituita dota, femeia capata o
oarecare importanta, i se deplnge aroganta; e una dintre temele obisnuite ale lu
i Aristofan si, mai ales, ale lui Menandru. "Am luat de nevasta o vrajitoare cu
zestre. Am luat-o pentru pamnturile si pentru casa ei, iar asta - pe Apollo! - es
te cel mai rau dintre toate relele!..." "Blestemat fie acela care a nascocit pri
mul casatoria, si-apoi al doilea, si al treilea, si al patrulea si toti cei care
le-au urmat pilda." "Daca esti sarac si te nsori cu o femeie bogata, nseamna sa f
aci din tine un sclav si un sarac, totodata." n Grecia, femeia era mult prea stri
ct controlata spre a i se reprosa moravurile. Nu carnalitatea ei e biciuita. Ci,
mai curnd, poverile si servitutile casatoriei snt cele care i apasa pe barbati: ac
easta ne lasa sa banuim ca, n pofida conditiei sale, si cu toate ca aproape nici
un drept nu i era recunoscut, ea detinea, probabil, un loc important n camin si se
bucura de o oarecare autonomie; harazita supunerii, ea putea fi nesupusa; si put
ea coplesi sotul cu scene, lacrimi, palavrageli, injurii; destinata sa aserveasc
a femeia, casatoria era un lant si pentru barbat. n personajul Xantipei se concen
treaza toate pasurile cetateanului grec mpotriva sotiei - scorpie si a nenorociri
lor vietii conjugale. Definitoriu pentru istoria femeii romane este conflictul d
intre familie si Stat. Etruscii erau o societate de filiatie uterina si este pro
babil ca, n epoca regala, Roma cunostea nca exogamia legata de regimul de drept ma
tern: regii latini nu si transmiteau ereditar puterea. Sigur este ca, dupa moarte
a lui Tarquinius, se afirma dreptul patriarhal: proprietatea agricola, domeniul
privat, deci familia, snt celula societatii. Femeia va fi puternic aservita patri
moniului si, astfel, grupului familial: legile o priveaza pna si de garantiile re
cunoscute femeilor din Grecia; ea si petrece viata n incapacitate si servitute. Bi
nenteles, este exclusa din afacerile publice, orice "demnitate virila" i este abso
lut interzisa; iar n viata civila ea este o eterna minora. Nu i se refuza direct
partea din mostenirea paterna dar, pe o 115 cale ocolita, este mpiedicata sa disp
una de ea: este supusa autoritatii unui tutore. "Tutela a fost stabilita n intere
sul tutorilor nsisi, spune Gaius, astfel nct femeia ai carei mostenitori prezumtivi
snt acestia sa nu le poata lua mostenirea prin testament sau sa nu o micsoreze p
rin nstrainare ori datorii." Primul tutore al femeii este tatal; n lipsa lui

agnatii paterni ndeplinesc aceasta functie. Cnd se casatoreste, femeia trece "n mna"
sotului; exista trei forme de casatorie: con-ferratio, n care sotii i consacra lu
i Jupiter Capitolinul o turta din cereale, Imga flatnen dialis**; coemptio, vnzar
e fictiva prin care tatal plebeu si "vinde" (prin maneipatio***) fiica sotului; s
i usus, rezultat al unei coabitari de un an; toate trei snt "mnu", adica sotul se
substituie tatalui sau tutorilor agnati: sotia sa este asimilata unei fiice, el
este cel care detine, de acum nainte, puterea deplina asupra persoanei si bunuril
or ei. Dar, din epoca legii celor XII Table, datorita faptului ca femeia romana
apartinea att familiei paterne ct si celei conjugale, apar conflicte care vor sta
la originea emanciparii sale legale ntr-adevar, casatoria "mnu" i saraceste pe tuto
rii agnati. Pentru a apara interesul rudelor paterne, apare casatoria sine marne
, n acest caz, bunurile femeii ramn sub dependenta tutorilor, sotul nu are dreptur
i dect asupra persoanei sotiei; chiar si aceasta putere o mparte cu pater familias
, care si pastreaza autoritatea absoluta asupra fiicei sale. Tribunalul familial
are sarcina de a regla diferendele care l pot opune pe tata sotului: o asemenea i
nstitutie i permite femeii sa recurga la tata mpotriva sotului, la sot mpotriva tat
alui; ea nu este un obiect aflat n posesia unui individ. De altfel, cu toate ca f
amilia romana este extrem de puternica, dupa cum o arata nsasi existenta acestui
tribunal independent de tribunalele publice, tatal si seful familiei este, nainte
de toate, cetatean: autoritatea sa este nelimitata, el guverneaza n mod absolut
asupra sotiei si copiilor; dar acestia nu snt proprietatea sa; el le administreaz
a, mai degraba, existenta n vederea binelui public; * De la latinescul manus (inna
), aici cu sensul juridic de autoritare, putere analoaga celei paterne, detinuta
de sot asupra sotiei. Femeia hi mnu avea statutul unei fiice (fiiia familias) (
n. tr.). Flaimnul (preotul) lui Jupiter. Confaneatio (din cum = cu sifar.fams =
faina) era una dintre modalitatile stabilirii autoritatii denumite manus. Ceremo
nia, practicata mai cu seama de patricieni, consta n ofranda catre Jupiter (farre
us panis), nsotita de formule sacramentale. n prezenta martorilor si a flarmnului
(n. tr.). "nmnare". vnzare (sau cumparare) a unei proprietati prin ndeplinirea unor
formalitati solemne. n momentul casatoriei de tip coemptio. ntre cei doi soti avea
loc un schimb de formule solemne, care precizau efectele acestei ..vnzari". Spre
deosebire de confarreatio, coemptio nu avea un caracter religios (n. tr.). 116
femeia, care aduce pe lume copiii si a carei activitate domestica presupune ades
ea munci agricole, este foarte utila tarii si adnc respectata. Se remarca, aici,
un fapt foarte important, pe care l vom regasi n cursul istoriei: dreptul abstract
nu este suficient pentru a defini situatia concreta a femeii; aceasta depinde n
mare masura de rolul economic pe care ea l joaca; si de multe ori este posibil ca
libertatea abstracta si puterile concrete sa varieze n sens invers. Mai aservita
din punct de vedere legal dect femeia din Grecia, femeia romana este mult mai pr
ofund integrata n societate; acasa, ea ocupa atrium-ul, care este centrul locuint
ei, nemaifiind expediata n umbra gineceului; ea este cea care dirijeaza munca scl
avilor; ea conduce educatia copiilor si adeseori influenta ei se va exercita asu
pra lor pna la o vrsta naintata; ea mpartaseste munca si grijile sotului ei, este co
nsiderata coproprietara bunurilor acestuia; formula uniunii "Ubi tu Gaius, ego G
aia" nu este o expresie goala; matroana este numita "domina"; ea este stapna cami
nului, asociata cultului, nu sclava, ci tovarasa barbatului; legatura care i unes
te are un caracter sacru ntr-o asemenea masura nct, vreme de cinci secole, nu se nre
gistreaza nici macar un singur divort. Femeia nu este consemnata n apartamentele
sale: asista la ospete, la sarbatori,

merge la teatru; pe strada, barbatii i acorda ntietate lasnd-o sa treaca prima, iar
consulii si lictorii se nsiruie n urma ei. Legendele i acorda n istorie un rol de ex
celenta: snt binecunoscute cele ale Sabinelor, Lucretiei, Virginiei; legea lui Lu
cinius, care consacra triumful democratiei romane, ar fi fost inspirata de sotia
sa; Cornelia a fost cea care a modelat sufletul Grachilor. "Pretutindeni barbat
ii guverneaza asupra femeilor, spunea Cato, iar pe noi, care guvernam asupra tut
uror barbatilor, ne guverneaza femeile noastre." Treptat, situatia legala juridi
ca a femeii romane se adapteaza conditiei ei practice. n epoca oligarhiei patrici
ene, fiecare pater familias este, n interiorul republicii, un suveran independent
; dar cnd se afirma puterea Statului, acesta lupta mpotriva concentrarii averilor,
mpotriva arogantei familiilor puternice. Tribunalul familial paleste dinaintea j
ustitiei publice. Iar femeia dobndeste drepturi din ce n ce mai importante. Patru
erau puterile care i limitau initial libertatea: tatal si sotul dispuneau de pers
oana ei, tutorele si manus - de bunurile ei. Statul decide opozitia tatalui si a
sotului pentru a le restrnge drepturile: tribunalul de Stat va fi judecatorul ca
zurilor de adulter, de divort etc. De asemenea, snt distruse, una dupa alta, manu
s si tutela, n interesul tutorelui se separase deja casatoria de manus; manus dev
ine apoi un expedient utilizat de femei pentru a se elibera de tutori, fie contr
actnd casatorii fictive, fie obtinnd de la tatal lor sau de la Stat tutori binevoi
tori. Sub legislatia imperiala, tutela va fi complet abolita. n acelasi timp feme
ia obtine o garantie pozitiva a independentei sale: tatal ei este obligat sa-i r
ecunoasca o dota; aceasta nu 117 revine agnatilor dupa destramarea casatoriei si
nu apartine niciodata sotului; n orice moment, femeia poate cere restituirea dot
ei printr-un divort brusc, ceea ce l plaseaza pe barbat la dispozitia ei. "Acceptn
d zestrea, si vindea puterea", spune Plaut. nca de la sfrsitul Republicii, mamei i
se recunoscuse dreptul, egal cu al tatalui, la respectul copiilor; i se permite
sa-si pastreze copiii n caz de tutela sau de rea purtare a sotului. n timpul lui H
adrian, o hotarre a senatului i confera, atunci cnd are trei copii si defunctul est
e lipsit de descendenti, un drept la succesiune ab intestat* a fiecaruia dintre
ei. Sub Marc Aureliu se ncheie evolutia familiei romane: ncepnd din anul 178, mama i
are drept mostenitori pe copiii ei, mai importanti dect ajmatii; familia este fo
ndata, de acum nainte, pe conjunctio san-guinis , iar mama apare ca egala a tatal
ui; fata este mostenitoare, ca si fratii ei. Si totusi, se poate observa n istori
a dreptului roman o miscare care o contrazice pe aceea descrisa mai sus: conferi
ndu-i independenta fata de familie, puterea centrala repune femeia sub o alta tu
tela, supunnd-o unor felurite incapacitati legale. E limpede ca ea ar fi dobndit o
importanta nelinistitoare daca ar fi putut fi simultan bogata si independenta;
asadar, sistemul si va da silinta sa i ia cu o mna ce i daduse cu alta. Legea Oppia,
care le interzicea romanilor luxul, va fi votata n momentul n care Hannibal ameni
nta Roma: primejdia o data trecuta, femeile au cerut abrogarea ei; ntr-un discurs
celebru, Cato a pretins ca legea sa fie mentinuta: dar manifestatia matroanelor
adunate n piata publica a avut cstig de cauza. Diverse legi, cu att mai severe cu
cit moravurile deveneau mai libere, vor fi apoi propuse, nsa fara mare succes: el
e nu vor face altceva dect sa suscite fraude. Va triumfa doar hotarrea de senat ve
lleiana*** care interzicea femeii sa "intercedeze" pentru un altul****, lipsindo aproape n ntregime de orice capacitate civila. Tocmai n momentul n care femeia est
e, practic, emancipata n cel mai nalt grad, e proclamata inferioritatea sexului ei
, ceea ce reprezinta o exemplificare remarcabila a procesului de justificare mas
culina des pre care am vorbit: cum nu i se mai limiteaza drepturile ca fiica, so
tie sau sora, egalitatea cu barbatul i este refuzata ca sex; spre a o supune domi
narii se pretexteaza "imbecilitatea,

fragilitatea Fapt este dar tot att pozitiv. Din

sexului". ca matroanele nu au utilizat prea bine noua lor libertate; de adevarat
este si ca le-a fost interzis sa o utilizeze n mod aceste doua curente contrare
- un curent individualist,
*Fara testament (lat.) (n. tr.). **Legatura stngelui (lat.) (n. tr.). ***Dispozi
tie adoptata, dupa toate probabilitatile, sub Claudius (a tr.). ****Adica sa se
lege de o alta persoana prin contracte. 118 care-o smulge pe femeie familiei, si
un curent etatist, care o constrnge n calitatea ei de individ - rezulta ca situat
ia sa este lipsita de echilibru. Ea este mostenitoare, are dreptul de a fi respe
ctata de catre copii la egalitate cu tatal, are dreptul de a-si face testamentul
, se poate elibera, gratie institutiei dotei, de constrngerea conjugala, poate di
vorta si se poate recasatori dupa cum gaseste de cuvinta: nsa ea nu se emancipeaz
a dect ntr-o maniera negativa, deoarece nu i se propune nici o modalitate concreta
de a-si folosi capacitatile. Independenta economica ramne cu totul abstracta, ca
ci ea nu genereaza capacitatea politica; astfel nct, neputnd sa actioneze, femeile
romane manifesta: tumultul lor umple orasul, tribunalele snt asediate, femeile fo
rmeaza conjuratii, dicteaza prescriptii, atta razboaiele civile; fonnnd un cortegi
u, ele pleaca n cautarea statuii Mamei Zeilor, pe care o escorteaza de-a lungul T
ibrului, introducnd, astfel, la Roma, divinitatile orientale; n anul 114 izbucnest
e scandalul vestalelor al caror colegiu este suprimat. Cum viata si virtutile pu
blice le ramn inaccesibile, nu mai exista nici o morala care sa li se propuna fem
eilor atunci cnd destramarea familiei face ca vechile virtuti private de odinioar
a sa para inutile si perimate. Ele au de ales ntre doua solutii: ori sa respecte
cu ncapatnare valorile strabunilor, ori sa nu mai recunoasca nici o valoare. La sfr
situl secolului I si la nceputul celui de-al H-lea pot fi ntlnite destule femei car
e ramn tovarasele si asociatele sotilor lor, ca n vremurile Republicii: Plotina mpa
rtaseste responsabilitatile si gloria lui Traian; Sabina devine att de faimoasa p
rin binefacerile ei, nct i se ridica, nca din timpul vietii, statui care o divinize
aza; n timpul lui Tiberiu, Sextia refuza sa-i supravietuiasca lui Emilius Scaurus
, iar Pascea - lui Pomponius Labeus; Paulina si taie venele o data cu Seneca; Pli
nius cel Tnar a facut ca acel "Pcete, non dolet"* al Arriei sa devina faimos; Mar
tial admira n Claudia Ruffina, n Virginia, n Sulpicia sotii ireprosabile si mame de
votate. Dar exista un mare numar de femei care refuza maternitatea si care spore
sc numarul divorturilor; legile continua sa interzica adulterul: unele matroane
ajung sa tina sa fie nscrise printre prostituate pentru a nu avea probleme din pr
icina desfrului lor.1 *"Nu doare. Pastus!" (lat.) Este vorba de Pastus (Crecina),
condamnat la moarte, n anul 42 nainte de Cliristos. pentru ca a conspirat mpotriva
mparatului Claudius. Sotia sa. Ama, s-ar fi sinucis prima, cu un pumnal pe care
1 1-a ntins apoi lui Paetus, rostind celebrele cuvinte (n. tr.). 1 Ca si Grecia,
Roma tolereaza oficial prostitutia. Existau doua categorii de curtezane: cele ca
re traiau nchise n bordeluri si cele care si exersau liber profesiunea (bonce meret
rices); acestea nu aveau dreptul de a purta costumul de matroana: aveau o oareca
re influenta n sfera modei, obiceiurilor si artei, nsa nu aveau sa ocupe niciodata
o pozitie la fel de elevata precum cea a hetairelor din Atena. 119 Pna la acea d
ata, literatura latina fusese ntotdeauna respectuoasa cu femeile: de acum nainte,
autorii satirici se dezlantuie mpotriva lor. De altfel, ei nu ataca femeia n gener
al, ci se concentreaza asupra

contemporanelor lor. Juvenal le reproseaza desfrul, lacomia; le blameaza fiindca

pretind sa practice ocupatiile barbatilor: se intereseaza de politica, se cufund
a n dosarele proceselor, discuta cu gra-maticienii si retorii, snt pasionate de vna
toare, de cursele de care, de scrima, de lupte. Fapt este ca ele rivalizeaza cu
barbatii mai cu seama prin gustul pentru divertisment si prin vicii; le lipseste
o educatie suficienta pentru a viza scopuri mai nalte; si, de fapt, nu li se pro
pune nici un tel; faptuirea le ramne interzisa. Femeia romana din vechea Republic
a are un loc pe pamnt de care, nsa, e nlantuita, n absenta drepturilor abstracte si
a independentei economice; femeia romana din epoca decadentei reprezinta prototi
pul falsei emancipari: ntr-o lume ai carei singuri stapni ramn, practic, barbatii,
ea nu poseda dect o libertate vida: e libera, dar libera "ntru nimic". IV Evolutia
conditiei feminine nu s-a produs n mod continuu. O data cu marile invazii, ntreag
a civilizatie este repusa n discutie. nsusi dreptul roman sufera influenta unei no
i ideologii; crestinismul; n se colele urmatoare, barbarii si vor impune legile lo
r. Situatia economica, sociala si politica e zguduita: cea a femeii va suporta u
nda de soc. Contributia ideologiei crestine la opresiunea femeii nu a fost deloc
neglijabila. Exista, fara doar si poate, n Evanghelie, un suflu caritabil la adr
esa femeilor si leprosilor, deopotriva; insii modesti, sclavii si femeile snt cei
care se ataseaza cu cea mai mare pasiune de noua lege. n zorii crestinismului, f
emeile erau relativ onorate atunci cnd se supuneau jugului Bisericii; ele marturi
seau ca martire n rnd cu barbatii: dar nu puteau participa la cult dect n plan secun
dar; "dia-coneselor" nu li se permitea sa ndeplineasca dect sarcini laice: ngrijiri
date bolnavilor, ajutoare mpartite saracilor. Si, desi casatoria este considerat
a ca o institutie ce reclama fidelitatea reciproca, e limpede ca sotia trebuie s
a fie n ntregime subordonata sotului: prin Sfntul Pavel se afirma traditia evreiasc
a, crunt antifeminista. Sfntul Pavel le recomanda femeilor sa se eclipseze si sa
fie retinute; n temeiul Vechiului si Noului Testament, el enunta principiul subor
donarii femeii fata de barbat. "Nu barbatul a fost facut din femeie, ci femeia d
in barbat; si nu barbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru barbat."
Iar n alt context: "Asa cum Biserica i se supune lui Christos. 120 "asa si femeil
e sa se supuna n toate cele sotului lor". ntr-o religie n care carnea trupeasca est
e blestemata, femeia apare drept cea mai temuta ispita a demonului. Tertulian sc
rie: "Femeie, tu esti poarta diavolului. Tu l-ai prins n mreaja ta pe acela pe ca
re diavolul nu cuteza sa-l loveasca n fata. Din pricina ta a trebuit sa moara Fiu
l Domnului; n veci ar trebui sa umbli mbracata n doliu si zdrente". Sfntul Ambrozie:
"Adam a fost mpins n pacat de Eva si nu Eva de Adam. Drept este ca femeia sa l acc
epte ca stapn pe acela pe care 1-a mpins n pacat." Si Sfntul loan Gura de Aur: "Prin
tre toate fiarele salbatice nu se afla nici una mai daunatoare dect femeia". Cnd, n
secolul al IV-lea, se constituie dreptul canonic, casatoria apare ca o concesie
facuta slabiciunilor umane si e incompatibila cu desavrsirea crestina. "Sa punem
mna pe secure si sa taiem din radacina pomul cel sterp al casatoriei", scrie Sfnt
ul Ieronim. ncepnd cu Grigore al Vl-lea, de cnd preotilor li s-a impus celibatul, c
aracterul primejdios al femeii este subliniat cu o si mai mare severitate: toti
Sfintii Parinti i proclama abjectia Sfntul Toma va fi credincios acestei traditii
cnd declara ca femeia nu este dect o fiinta "ntmplatoare" si incompleta, un fel de b
arbat ratat. "Barbatul este capul femeii, asa cum Christos este capul barbatului
", scrie el. "Sigur e ca

femeia este menita sa traiasca sub stapnirea barbatului si nu are din capul sau n
ici o putere." De asemenea, dreptul canonic nu admite un alt regim matrimonial d
ect regimul dotai care decide ca femeia sa ramna incapabila si neputincioasa. Nu n
umai ca functiile barbatesti i ramn interzise, dar i se interzice sa depuna martur
ie n justitie si nu se recunoaste valoarea marturiei ei. mparatii sufera ntr-un chi
p atenuat influenta Sfintilor Parinti; legislatia lui Iustinian onoreaza, nca. fe
meia ca sotie si mama, dar o aserveste acestor functii; nu sexului, ci situatiei
din interiorul familiei i se datoreaza aceasta incapacitate a femeii. Divortul
este interzis, iar casatoria trebuie sa fie un eveniment public; mama are o auto
ritate egala cu cea a tatalui asupra copiilor, are aceleasi drepturi de succesiu
ne. Daca sotul moare, ea devine tutore legal al copiilor. Hotarrea de senat velle
iana este modificata: de acum nainte, ea va putea interceda n profitul unor terti,
nsa nu poate contracta pentru sotul ei; dota devine inalienabila, constituie pat
rimo niul copiilor si i se interzice sa dispuna de ea. Acestor legi li se juxtap
un, n teritoriile ocupate de barbari, tra ditiile germanice. Moravurile germanilo
r erau cu totul aparte. Ei nu aveau un sef dect n timpul razboaielor; pe timp de p
ace, familia era o societate autonoma; se pare ca ea era intermediara ntre clanur
ile fondate pe filiatia uterina si familia patriarhala; fratele mamei avea aceea
si putere ca si tatal si amndoi pastrau asupra nepoatei si fiicei o autoritate eg
ala cu cea a sotilor. ntr-o societate n care orice capacitate si avea sursa n forta
brutala, femeia era, n fapt, cu totul 121 neputincioasa; nsa i se recunosteau drep
turi pe care i le garanta dualitatea puterilor domestice de care depindea; desi
aservita, ea era respectata; sotul o cumpara: nsa pretul platit constituia un fon
d care era proprietatea ei; pe lnga aceasta, tatal o nzestra; ea si primea partea d
in succesiunea paterna si, n caz de asasinare a parintilor, o parte din compensat
ia achitata de asasin. Familia era monogama, adulterul - sever pedepsit, iar cas
atoria - respectata. Femeia ramnea toata viata sub tutela, nsa era strns asociata s
otului. "n timp de pace, n timp de razboi, ea i mpartaseste soarta; mpreuna cu el tra
ieste, mpreuna cu el moare", scrie Tacit. Ea asista la batalii, aducnd bucate razb
oinicilor si ncurajndu-i prin prezenta ei. Ajunsa vaduva, o parte din puterea sotu
lui defunct i era transmisa. Avndu-si radacinile n slabiciunea fizica, incapacitate
a ei nu era considerata ca expresie a unei inferioritati morale. Femeile erau pr
eotese, profetese, ceea ce conduce la supozitia ca aveau o instruire superioara
celei a barbatilor. In mosteniri, printre obiectele care le reveneau de drept fe
meilor, se vor numara mai trziu bijuteriile si cartile. Aceasta este traditia car
e se va perpetua n timpul Evului Mediu. Femeia se gaseste ntr-o absoluta dependent
a fata de tata si de sot: n epoca lui Clovis, mundium-ul* o apasa n timpul ntregii
sale vieti; nsa francii au renuntat la castitatea germanica: sub merovingieni si
carolingieni domneste poligamia; femeia este casatorita fara consimtamntul ei, re
pudiata dupa bunul-plac al sotului, care are asupra ei drept de viata si de moar
te; este tratata ca o slujnica. Ea este protejata de legi: insa n calitate de pro
prietate a barbatului si mama a copiilor acestuia. A o numi "prostituata" fara p
robe este o injurie care se plateste de cincisprezece ori mai scump dect orice in
sulta adresata unui barbat; rapirea unei femei casatorite echivaleaza cu asasina
rea unui barbat liber; a strnge mna sau bratul unei femei casatorite atrage o amen
da de cincisprezece pna la treizeci si cinci de monede de aur; avortul este inter
zis sub amenintarea unei amenzi de o suta de monede; uciderea unei femei nsarcina
te costa de patru oii mai mult dect aceea a unui barbat liber; o femeie care si-a
dovedit fertilitatea valoreaza de trei ori mai mult dect un barbat liber; nsa ea
se devalorizeaza cu totul cnd nu mai poate

fi mama; daca se casatoreste cu un sclav, ea este scoasa n afara legii, iar parin
tii snt ndreptatiti sa o ucida. Femeia nu are nici un drept n calitate de persoana.
Totusi, Autoritate exercitata de tata asupra copiilor sau de sot asupra sotiei,
desemnata prin termenul germanic mundeburdis sau mutidium. al carui radical (mu
tul nsemnnd nuna) aminteste de manus din dreptul roman. Mundium-ul nceteaza sa se e
xercite asupra copiilor de sex barbatesc ajunsi la majorat, dar se exercita perp
etuu asupra femeilor. Sub influenta Bisericii, el capata un caracter protector,
devenind mainbouruie ( vezi n continuare; n. tr.). 122 atunci cnd Statul devine ma
i puternic, se schiteaza evolutia pe care am constatat-o si n cazul Romei antice:
tutela asupra celor incapabili, copii si femei, nceteaza de a mai fi un drept de
familie, pentru a deveni o sarcina publica; ncepnd de la Carol cel Mare, mundiumu\ care apasa asupra femeii i va apartine regelui; la nceput, acesta nu intervine
dect n situatiile n care femeia este lipsita de tutorii ei naturali; mai trziu, el v
a acapara putin cte putin prerogativele familiale; nsa aceasta schimbare nu duce l
a emanciparea femeii france. Mundiwn-ui devine o sarcina a tutorelui, acesta avnd
datoria de a-si proteja pupila: aceasta protectie se soldeaza, pentru femeie, c
u acelasi regim de sclavie ca si mai nainte. Cnd, la sfrsitul convulsiilor Evului M
ediu timpuriu, feudalitatea se organizeaza, conditia femeii apare ca fiind destu
l de incerta. Caracteristic pentru dreptul feudal este faptul ca se nregistreaza
confuzii ntre dreptul de suveranitate si cel de proprietate, ntre drepturile publi
ce si cele private. Astfel se explica faptul ca femeia se gaseste cnd njosita, cnd n
altata de acest regim. Mai nti, ea si vede negate toate drepturile private, deoarec
e nu are nici o capacitate politica. Intr-a-devar, pna n secolul al Xl-lea, ordine
a este ntemeiata numai pe forta, iar proprietatea - pe puterea armelor. Un fief spun juristii -este "acel pamnt dobndit n urma serviciului militar"; femeia nu ar
putea detine domenii feudale, caci este incapabila sa le apere. Situatia ei se s
chimba cnd fiefurile devin ereditare si patrimoniale; sa vazut ca se pastrau n dre
ptul germanic cteva urme ale dreptului matern: n absenta mostenitorilor masculini,
fiica putea fi mostenitoare. De aici provine acceptarea n feudalism, catre secol
ul al Xl-lea, a succesiunii feminine alaturi de cea masculina. Totusi, vasalilor
li se cete mai departe efectuarea serviciului militar; iar soarta femeii nu se
ame lioreaza prin faptul ca devine mostenitoare; ea are nevoie de un tutore masc
ulin; sotul este acela care joaca acest rol: el este acela care primeste nvestitu
ra, conduce fieful, are uzufructul bunurilor. Ca si epiclera din Grecia, femeia
este instrumentul prin intermediul caruia se transmite domeniul si nu detinatoar
ea lui; ea nu este, din acest motiv, emancipata; ea este ntr-un anume sens absorb
ita de fief, parte a bunurilor imobiliare. Domeniul nu mai este un bun al famili
ei, ca n epoca familiei romane: el este proprietatea suzeranului; iar femeia apar
tine, de asemenea, suzeranului. Acesta i alege un sot; cnd femeia are copii, ea i d
a mai degraba suzeranului dect sotului ei: acestia vor fi vasalii care i vor apara
bunurile. Ea este, asadar, sclava domeniului feudal si a stapnului acestui domen
iu, dincolo de "protectia" unui sot impus: putine snt epocile n care soarta ei sa
fi fost mai dura. O mostenitoare nseamna niste pamnturi si un castel: pretendentii
si disputa aceasta prada, iar tnara fata nu are de multe ori dect doisprezece ani
sau chiar mai putin cnd tatal sau seniorul o fac cadou 123 vreunui baron. A nmulti
casatoriile nseamna pentru un barbat asi nmulti domeniile; de asemenea, repudieri
le se tin lant; Biserica le

autorizeaza cu ipocrizie; cum casatoria este interzisa ntre rude de pna la al sapt
elea grad, iar rudenia se defineste prin raporturi spirituale precum cele de nas
ie, dar si prin legaturi de snge, se poate gasi ntotdeauna un pretext de anulare; n
secolul al Xl-lea, exista un mare numar de femei repudiate de patru sau de cinc
i ori. n cntecele de gesta, Carol cel Mare recasatoreste n bloc toate vaduvele baro
nilor sai morti n Spania; n Girart de Vienna, ducesa de Bourgogne vine de bunavoie
sa ceara regelui un nou sot: "Barbatul meu abia a murit, dar la ce bun doliul?.
.. Gasiti-mi un sot puternic, caci am mare nevoie pentru a-mi apara pamnturile";
numeroase epopei nil arata pe suzeran dispunnd tiranic de soarta tinerelor si a v
aduvelor. Tot de aici rezulta ca sotul si trata fara nici o consideratie femeia d
ata n dar: o maltrata, o palmuia, o paruia, o batea; tot ce recomanda Beaumanoir n
Cutumele de la Beauvaisis este ca sotul "sa-si pedepseasca n mod rezonabil"" sot
ia. Aceasta civilizatie razboinica nu nutreste dect dispret pentru femeie. Cavale
rul nu pune mare pret pe femei: calul i se pare o comoara cu mult mai de pret; n
cntecele de gesta, ntotdeauna tinerele fete snt cele care le fac avansuri tinerilor
; o data casatorite, li se pretinde o fidelitate lipsita de reciprocitate; barba
tul nu le asociaza vietii sale "Blestemat fie cavalerul care va cere sfatul unei
doamne naintea unui turnir" Iar n Renaud de Montauban se poate citi aceasta apost
rofa: "ntoarceti-va n iatacurile voastre mpodobite si aurite, adastati n umbra, beti
, mncati, brodati, vopsiti matasea, dar nu va bagati n treburile noastre. Menirea
noas tra e sa luptam cu palosul si cu pumnalul. Tacere!" Femeia mpartaseste uneor
i viata aspra a barbatilor. Ca tnara fata, ea practica toate exercitiile fizice,
calareste, vneaza cu soimi; nu primeste aproape nici o instruire si este crescuta
fara pudoare: ea este cea care i primeste pe oaspetii castelului, le vegheaza os
patul, baia, i maseaza pentru a-i ajuta sa adoarma; ca femeie, i se ntmpla sa haitu
iasca fiarele, sa faca lungi si grele pelerinaje; cnd sotul este plecat departe,
ea este cea care apara domeniul. Aceste castelane numite "virago" snt admirate de
oarece se comporta exact ca barbatii: lacome, perfide, crude, ele si oprima vasal
ii. Istoria si legenda ne-au transmis imaginea ctorva dintre ele: castelana Aubie
r, dupa ce a pus sa se construiasca un turn mai nalt dect orice donjon, a poruncit
de ndata sa i se taie capul arhitectului pentru ca secretul sa fie pastrat; si-a
alungat barbatul de pe domenii; el s-a ntors pe ascuns si a ucis-o. Mabille, sot
ia lui Roger de Montgomern, se delecta transfonnndu-i n cersetori pe nobilii de pe
domeniul ei: acestia s-au razbunat decapitnd-o. Julienne, fiica bastarda a lui H
enric I al Angliei, apara contra tatalui sau castelul Breteuil, atragndu-1 ntr-o a
mbuscada; si pedeapsa ei a fost crunta 124 Totusi, asemenea fapte ramn iesite din
comun. n mod obisnuit, castelana si petrece zilele torcnd, naltnd rugaciuni, asteptnd
u-si sotul si plictisindu-se. Sa pretins adesea ca iubirea curteneasca aparuta n
secolul al XH-lea n sudul mediteranean ar fi mbunatatit soarta femeilor. Tezele as
upra originilor ei snt contradictorii: dupa unii, "curtenia" decurge din raportur
ile suzeranei cu tinerii vasali; altii o asociaza ereziei catare si cultului Fec
ioarei; n sfrsit, altii presupun ca iubirea profana deriva din iubirea pentru Dumn
ezeu. Sigur este ca, pentru a contrabalansa figura Evei pacatoase, Biserica a aj
uns sa o slaveasca pe Mama Mntuitorului: cultul ei a devenit att de important nct sa spus pe buna dreptate ca n secolul al Xlll-lea Dumnezeu s-a transformat n femeie
; o mistica a femeii s-a nascut, deci, pe plan religios. Pe de alta parte, distr
actiile vietii de la castel pennit nobilelor doamne sa cultive n jurul lor luxul
conversatiei, al politetii si al poeziei; femei literate precum Beatrice de Vale
ntinois, Alienor d"Aquitanie si fiica sa Marie de France, Blanche de Navarra si
multe altele i atrag si gazduiesc pe poeti; n Sud, si mai apoi n Nord, se

nregistreaza o nflorire culturala ce le confera femeilor un nou prestigiu. Iubirea

curteneasca a fost adesea descrisa ca platonica; Chretien de Troyes exclude adu
lterul din romanele sale, desigur, pentru a-si multumi protectoarea: singura iub
ire vinovata pe care o descrie este cea dintre Lancelot si Guenievre; n fapt, nsa,
sotul feudal fiind un ucigas si un tiran, femeia si cauta adesea un amant, iar i
ubirea curteneasca era o compensatie a barbariei moravurilor reale "Iubirea, n se
nsul modem al cuvntului, nu se manifesta n antichitate dect n afara societatii ofici
ale - remarca Engels. Evul Mediu a reluat tendinta spre iubirea sexuala exact di
n punctul n care o lasase Antichitatea: adulterul."" Aceasta este forma pe care o
va mbraca iubirea atta vreme ct va dainui institutia casatoriei. Astfel, desi curt
enia ndulceste soarta femeii, ea nu o modifica n profunzime. Nu ideologiile - reli
giile sau poezia - duc la eliberarea femeii; daca aceasta cstiga ct de ct teren la
sfrsitul epocii feudale, cauzele snt cu totul altele. Atunci cnd suprematia puterii
regale li se impune posesorilor de feude, suzeranul pierde o parte importanta a
drepturilor sale: n particular este suprimat, treptat, dreptul de a decide asupr
a casatoriei vasalelor sale; n acelasi timp, tutorelui feudal i se abroga dreptul
de a se bucura de bunurile pupilei sale: beneficiile asociate tutelei dispar; s
i, atunci cnd serviciul fiefului se reduce la o obligatie baneasca, tutela nsasi d
ispare; femeia era incapabila sa presteze serviciul militar; dar ea se poate ach
ita la fel de bine de o obligatie baneasca; fieful devine, n acest caz, un simplu
patrimoniu si nu mai exista motive de discriminare a celor doua sexe. n fapt, n G
ermania, n Elvetia si n Italia femeile ramn supuse unei tutele per125 petue; Franta
, n schimb, accepta ca "o fata valoreaza ct un barbat", dupa expresia lui Beaumano
ir. Traditia germanica i oferea femeii ca tutore un luptator: cnd nu mai are nevoi
e de un luptator, ea se dispenseaza de tutore, si nu mai este lovita de incapaci
tate ca sex. Celibatara sau vaduva, ea se bucura de toate drepturile barbatului;
proprietatea i confera suveranitate: avnd un fief, ea l guverneaza, ceea ce nsemna
ca mparte dreptatea, semneaza tratate, emite legi. O vedem chiar jucnd un rol mili
tar, comandnd trupe, participnd la lupte; femeisoldati exista si nainte de Ioana d'
Arc, si, daca "Fecioara" trezeste uimirea, ea nu scandalizeaza pe nimeni. Cu toa
te acestea, factorii care conspira mpotriva independentei femeii snt att de numeros
i, nct niciodata nu snt aboliti n totalitate: desi slabiciunea fizica nu mai conteaz
a, subordonarea femeii ramne utila societatii n cazul n care femeia este casatorita
. De aceea puterea casatoriei supravietuieste regimului feudal. Vedem afirmndu-se
un paradox care dainuie pna astazi: femeia cea mai integrata n societate poseda c
ele mai putine privilegii. n cadrul feudalitatii ci vile, casatoria nu se schimba
mult n raport cu timpurile feudalitatii militare: sotul ramne tutorele sotiei. In
momentul afirmarii sale. burghezia va urma aceleasi legi. Ca si n dreptul feudal
, n dreptul cutumiar nu exista emanciparea femeii dect n afara casatoriei; fata si
vaduva au aceleasi capacitati ca si barbatul; prin casatorie, insa, femeia intra
sub tutela sotului, sub main-bournie*. Acesta o poate bate; i supravegheaza purt
area, relatiile, corespondenta, dispune de averea ei n virtutea casatoriei nsasi s
i nicidecum a unui contract. "De cum s-a savrsit casatoria - spune Beaumanoir - b
unul unuia si al celuilalt snt unul prin virtutea casatoriei si stapnit de mainbou
r". Caci interesul patrimoniului cere ca un singur stapn sa-1 administreze, att la
nobili, ct si la burghezi. Sotia este subordonata sotului nu fiindca este consid
erata funciannente incapabila: atunci cnd nu exista oprelisti, 1 se recunoaste pl
enitudinea capacitatilor sale. Din epoca feudala si pna n zilele noastre, femeia c
asatorita este dehbe rat sacrificata proprietatii private. E

important sa tinem seama ca aceasta servitute este cu att mai riguroasa, cu ct bun
urile detinute de sot snt mai considerabile: dependenta femeii a fost dintotdeaun
a mai concreta n cazul claselor avute; si astazi nca, familia patriarhala supravie
tuieste n rndul marilor proprietari funciari; cu ct barbatul se simte mai puternic
din punct de vedere social si economic, cu att joaca mai plin de autoritate rolul
de pater familias. Dimpotriva, lipsurile comune fac din legatura conjugala o le
gatura reciproca. Nici feudalitatea, nici biserica nu au eliberat femeia. Mai de
graba, pornind * Autoritate exercitata asupra unei persoane. Cel care o exercita
este desemnat prin termenii mainbour sau mainbourmssiere (n. tr.). 126 de la se
rvitute s-a operat trecerea de la familia patriarhala la o familie autentic conj
ugala. Serbul si sotia sa nu posedau nimic, aveau doar bucuria comuna a casei, m
obilierului, ustensilelor lor: barbatul nu avea nici un motiv de a cauta sa devi
na stapnul femeii care nu detinea nici un bun; n schimb, legaturile de munca si in
teres care i uneau o ridicau pe sotie la rangul unei tovarase. Cnd serbia este abo
lita, ramne saracia; tocmai n micile comunitati rurale sau printre mestesugari pot
fi vazuti sotii care traiesc pe picior de egalitate; femeia nu este nici un obi
ect, nici o servitoare: toate acestea snt luxul celui bogat; saracul resimte reci
procitatea legaturii care l uneste cu jumatatea sa; muncind liber, femeia cuceres
te o autonomie concreta, fiindca regaseste un rol economic si social. Farsele si
fabliaiixurile Evului Mediu prezinta o societate de mestesugari, de mici negust
ori. de tarani, n care sotul nu are asupra sotiei alt privilegiu dect acela de a o
putea bate: dar fortei, ea i opune viclenia, astfel nct egalitatea se reface. n sch
imb, femeia bogata si plateste trndavia prin supunere. n Evul Mediu, femeia nca si pa
stra cteva privilegii: n sate, ea lua parte la adunarile obstesti, participa la re
uniunile de alegere a deputatilor din starile generale: iar sotul nu putea dispu
ne dupa vointa sa dect de bunurile mobiliare: pentru a nstraina bunurile imobiliar
e, era nevoie de consimtamntul femeii. Legile care au ramas n vigoare n decursul Ve
chiului Regim se elaboreaza n secolul al XVI-lea; n aceasta epoca, moravurile feud
ale au disparut cu totul si nimic nu le protejeaza pe femei mpotriva pretentiei b
arbatilor care vor sa le lege de camin. Influenta dreptului roman, att de dispret
uitor fata de femeie, se face simtita; ca si pe vremea romanilor, diatribele vio
lente mpotriva prostiei si slabiciunii sexului nu stau la originea codului, ci ap
ar ca justificari; numai retroactiv barbatii gasesc motive pentru a actiona asa
cum le este comod sa o faca. "Printre vitregiile n care traiesc femeile - se poat
e citi n Visul livezii -- cred ca de drept snt acestea noua. Mai nti, o femeie si atr
age ponoasele prin nsasi firea ei... n al doilea rnd, prin firea lor femeile snt tar
e zgrcite. n al treilea rnd, telurile lor se aseamana mai totdeauna unor toane... n
al patrulea rnd, ele aleg anume sa fie rele... n al cincilea rnd, snt pline de vicle
suguri. Mai pe urma, femeile snt vestite de mincinoase, asa ca, dupa dreptul civi
l, o femeie nu poate fi primita ca martor sub juramnt... Mai pe urma, o femeie fa
ce ntotdeauna pe dos dect i se porunceste sa faca... Mai pe urma, femeile nu irose
sc nici un prilej de a-si povesti n gura mare blestematiile si rusinea. Si tot as
a, ele snt tare iscusite si rautacioase. Cu temei spunea marele Sfnt Augustin ca "
femeia este o lighioana care nici tarie nici statornicie nu are"; ea este plina
de vrajba, punndu-si sotul n ncurcatura; e izvor de rautati si ncepatura a tuturor d
ezbinarilor si ciorovaielilor fara de sfrsit, 127 stiind cum sa croiasca drum tut
uror nedreptatilor." Asemenea texte abunda n epoca. Interesul celui citat consta n
faptul ca fiecare acuzatie

e destinata sa justifice o dispozitie prevazuta de lege mpotriva femeilor si star

ea de inferioritate n care snt mentinute. Binenteles ca orice "rang viril" le este
interzis; se restabileste hotarrea de senat velleiana care le retrage orice capac
itate civila. Dreptul surorii mai mari si privilegiul masculinitatii le plaseaza
n planul al doilea n primirea mostenirii paterne. Daca este celibatara, fiica ramn
e sub tutela tatalui; daca acesta nu-i gaseste sot, o va nchide, ndeobste, ntr-o mna
stire. Atunci cnd fiica devine mama, stabilirea paternitatii este autorizata, dar
ea nu confera dect dreptul la cheltuieli legate de nastere si la hrana pentru co
pil: o data casatorita, ea trece sub autoritatea sotului: acesta stabileste domi
ciliul, conduce viata caminului, si repudiaza sotia n caz de adulter, o nchide ntr-o
mnastire sau, mai trziu, obtine un mandat pentru a o nchide la Bastilia; nici un a
ct nu este valabil fara consimtamntul lui; toate contributiile femeii la comunita
te snt asimilate unei dote n sensul roman al cuvntului; dar, cum casatoria nu poate
fi desfacuta, e nevoie de moartea sotului pen tru ca bunurile sa revina^sotiei;
de aici adagiul: "Uxor non est proprie socia sed speratur fore"*'. Datorita fap
tului ca ea nu si administreaza capitalul, chiar atunci cnd si pastreaza drepturile
asupra lui, femeia nu are nici responsabilitatea acestuia; capitalul nu ofera n
ici un continut actiunii ei: femeia nu are o priza concreta asupra lumii. Chiar
si n privinta copiilor se considera, ca n timpurile Eumeriidelor, ca acestia apart
in n mai mare masura tatalui dect mamei: ea i "daruie" sotului, a carui autoritate
este cu mult superioara, si care este adevaratul stapn al posteritatii sale; aces
ta este un argument pe care l va utiliza nsusi Napoleon, care va declara ca, asa c
um un par apartine proprietarului perelor, tot astfel femeia este proprietatea b
arbatului caruia i furnizeaza copii. Acesta va fi statutul femeii n Franta pe tot
rastimpul Vechiului Regim; treptat, decizia velleiana va fi abolita de junsprude
nta, dar abia o data cu codul napoleonian ea va disparea definitiv Sotul este ce
l care raspunde de datoriile sotiei, ca si de purtarea ei, si ea nu trebuie sa d
ea seama dect n fata lui; ea nu are aproape nici un raport direct cu puterile publ
ice si nici relatii autonome cu indivizii straini de familie. Mai degraba dect as
ociata, ea apare, n munca si n maternitate, ca o servitoare: obiectele, valorile,
fiintele pe care le creeaza nu snt bunul ei propriu, ci bun al familiei, deci al
barbatului-sef. Nici n alte tari contextul nu este mai liberal, ci dimpotriva; an
umite spatii au pastrat tutela; peste tot, capacitatile * "Sotia nu este o tovar
asa n sensul propriu al cuvntului, dar se spera ca va fi" (lat.) (n. tr.). 128 fem
eii casatorite snt nule, iar moravurile snt severe. Toate codurile europene de leg
i au fost redactate pornind de la dreptul canonic, de la dreptul roman si de la
dreptul germanic, toate defavorabile femeii; toate tarile cunosc proprietatea pr
ivata si familia si se supun exigentelor acestor institutii. n toate aceste tari,
una dintre consecintele aservirii "femeii cinstite" fata de familie este existe
nta prostitutiei. Mentinute cu ipocrizie la marginea societatii, prostituatele nd
eplinesc un rol social dintre cele mai importante. Crestinismul le copleseste cu
dispretul sau, dar le accepta ca pe un rau necesar. "Suprimati prostituatele spune Sfntul Augustin - si veti tulbura societatea prin libertinaj." Iar mai trziu
, Sfntul Toma - sau n orice caz teologul care a semnat sub numele lui cartea a IVa din De regimine principi uni - declara: "nlaturati femeile de strada din snul so
cietatii si desfrul o va zgudui prin dezordini de tot felul. Prostituatele snt ntro cetate ceea ce este cloaca ntr-un palat: desfiintati cloaca si palatul va deven
i un loc nesanatos si infect."" n Evul Mediu timpuriu, domnea o asemenea libertat
e a moravurilor, nct nu era deloc nevoie de femei usoare; n schimb, cnd se va organi
za familia burgheza, iar

monogamia va deveni obligatorie, va trebui ca barbatul sa-si satisfaca placerile

n afara caminului. n zadar o interzice un decret al lui Carol cel Mare n chip dras
tic; n zadar Sfntul Ludovic ordona n 1254 alungarea prostituatelor si n 1269 distrug
erea bordelurilor: la Damiette, ne spune Joinville, corturile prostituatelor se
aflau aproape lipite de cortul regal. Mai trziu, ncercarea lui Carol al IX-lea n Fr
anta sau cea a Mariei Tereza n Austria, n secolul al XVIII-lea, au esuat, la rndul
lor. Organizarea societatii facea necesara prostitutia. "Prostituatele - va spun
e pompos Schopenhauer snt jertfe umane pe altarul monogamiei." Iar un istoric al
moralei europene, Lecky, formuleaza aceeasi idee: "ncarnare suprema a viciului, e
le snt paznicul cel mai eficace al virtutii". Situatia prostituatelor a fost apro
piata pe buna dreptate de cea a evreilor cu care erau adeseori asimilate^; camat
a si traficarea banilor snt interzise de biserica la fel ca si actul sexual extra
conjugal; nsa societatea nu se poate lipsi de speculantii financiari si nici de a
morul liber; aceste functii snt, asadar, lasate n seama unor caste blestemate: ace
stea snt nchise n ghetouri sau n cartiere speciale. La Paris, femeile de joasa speta
lucrau n case de toleranta, unde soseau dimineata si pe care le paraseau seara,
dupa ce suna stingerea; ele locuiau pe anumite strazi de care nu aveau dreptul s
a se ndeparteze; * "Cele care veneau la Sisteron prin Peipin datorau, ca si evrei
i, o taxa de cinci soli n folosul femeilor de la Sainte-Claire" (Bahutaud). 129 n
majoritatea celorlalte orase, casele de toleranta erau situate n afara zidurilor.
Ca si evreii, ele erau obligate sa arboreze semne distinctive n Franta, cel mai
des folosit era un soi de eghilet de o culoare anume, atmat pe un umar. Adeseori
matasea, blanurile, podoabele femeilor cinstite le erau interzise. Ele erau de d
rept stigmatizate, nu aveau dreptul la recurs mpotriva politiei si magistraturii
si era de ajuns o reclamatie a vreunui vecin pentru a le da afara din locuinta.
Pentru cele mai multe dintre ele, viata era grea si plina de mizerie. Un calator
francez, Antoine de Lalaing, ne-a lasat descrierea unei case spaniole din Valen
cia de la sfrsitul secolului al XV-lea. "Locul - spune el -este mare ct un trgusor
si mprejmuit cu ziduri n care nu se gaseste dect o singura poarta. Si dincoace de p
oarta s-a pus o spnzuratoare pentru raufacatorii ce s-ar putea afla nauntru; la po
arta, un barbat pus anume culege toiegele celor care vor sa intre, zicndu-le sa-i
lase lui banii, de-i au, spre a fi pastrati n siguranta; iar daca au bani si nu i
lasa si snt pradati cumva pe timp de noapte, paznicul nu este vinovat, n locul ac
esta snt trei sau patru ulite pline de casute de-ale fetelor, cu gateli bogate, mb
racate n catifele si satinuri. Sa tot fie doua, daca nu trei sute de fete; ele au
casutele lor, tapisate si dichisite cu pnzeturi din cele bune. Pretul hotart este
de patru dinari, care la noi fac ct un gros de argint... Se afla acolo si crsme s
i crsmulite Din pricina caldurii nu poti vedea prea bine acest loc n fapt de ziua
precum n toiul noptii sau al serii, caci ele sed atunci n pragul usii si cte-o frum
usete de lampa atrna pe la fiecare ca sa le poti privi mai lesne. Snt si doi dofto
ri, pusi si platiti n oras sa vina saptamna de saptamna si sa le vada pe fete spre
a da de veste daca au vreo boala anume sau alte betesuguri ascunse si a le izgon
i de acolo. Daca se afla printre ele o bolnava de loc de la ei din oras, seniori
i aceleia au legiuit ca ea sa fie tamaduita pe cheltuiala lor, iar strainele snt
trimise care ncotro va voi sa apuce."'^ Autorul se arata mirat, de altfel, de o rn
-duiala att de bine tocmita. Multe dintre prostituate erau libere; unele traiau c
hiar pe picior mare. Ca si n epoca hetairelor, prostitutia de elita oferea mai mu
lte posibilitati individualismului feminin dect viata "femeii cinstite". O condit
ie speciala n Franta o are celibatara; independenta legala de

care se bucura se opune n chip socant servitutilor sotiei; ea este un personaj in

solit, asa nct moravurile se grabesc sa i retraga tot ceea ce i acorda legile; ea ar
e toate capacitatile civile: snt nsa drep turi abstracte si goale; nu are nici aut
onomie economica, nici demnitate sociala; n general, fata batrna ramne ascunsa n umb
ra familiei paterne sau si regaseste semenele nchise ntre peretii mnastirilor: * Dic
tionar de conversatie. Riffenberg. Fete si femei usoare. 130 aici, ea nu cunoast
e alta forma a libertatii n afara nesupunerii si pacatului; tot astfel, femeile r
omane din epoca decadentei nu se eliberau dect prin viciu. Negativitatea ramne tra
satura proprie femeilor atta timp ct eliberarea lor ramne negativi n astfel de condi
tii, se ntmpla rareori ca o femeie sa fi avut posibilitatea de a actiona sau pur s
i simplu de a se manifesta: la clasele care muncesc, opresiunea economica anulea
za inegalitatea sexelor; dar ea i rapeste toate sansele individului. La nobili si
burghezi, femeia ca sex este subjugata: ea nu are dect o existenta parazitara; e
foarte putin instruita; snt necesare circumstante exceptionale pentru ca ea sa p
oata concepe si realiza vreun proiect concret. Reginele sau regentele se bucura
de aceasta rara fericire: suveranitatea le plaseaza deasupra sexului lor; legea
salica n Franta interzice femeilor succesiunea la tron; dar, alaturi de sotul lor
sau dupa moartea lui, ele joaca uneori un rol important: de pilda Sfnta Clotilda
, Sfnta Radegonde, Blanche de Castilia. Viata la mnastire face ca femeia sa fie in
dependenta de barbat: unele abatese detineau puteri foarte mari; Heloise a fost
celebra nu numai ca ndragostita, ci si ca abatesa. n raportul mistic, si, deci, au
tonom, care le leaga de Dumnezeu, unele suflete feminine si gasesc sursa de inspi
ratie si forta unui suflet barbatesc; iar respectul cu care snt nconjurate n societ
ate le permite sa nfaptuiasca cele mai dificile actiuni. Aventura Ioanei d'Arc ti
ne de miracol: dar nu a fost o izbucnire efemera. n schimb, povestea Sfintei Cate
rina din Siena este semnificativa; neparasind o existenta ntru totul normala, ea
si-a cucerit n oras o reputatie extraordinara prin milostenia ei activa si prin v
iziunile ce atestau o intensa viata interioara; ea cstiga, astfel, acea autoritat
e necesara succesului de care femeile snt n general private; se apeleaza la influe
nta ei spre a-i ncuraja pe condamnatii la moarte, spre a-i ntoarce pe drumul cel b
un pe cei rataciti, spre a potoli certurile dintre familii si orase. Este sustin
uta de colectivitatea care se recunoaste n ea si astfel si poate duce la capat mis
iunea pacificatoare predicnd din oras n oras supunerea fata de papa, ntretinnd o vas
ta corespondenta cu episcopi si suverani si, n final, fiind aleasa de Florenta ca
ambasadoare cu rolul de a merge sa-1 ntlneasca pe papa la Avignon. Reginele, prin
drept divin, sfintele, prin virtutea lor stralucita, si asigura acel sprijin al
societatii care face din ele egalele barbatilor. Celorlalte femei, nsa, li se cer
e mereu o modestie tacuta. Reusita unei Christine de Pisan tine de o sansa surpr
inzatoare: dar pentru a se hotar sa-si cstige viata cu pana era necesar ca ea sa f
ie o vaduva care si creste copiii. In ansamblu, opinia barbatilor din Evul Mediu
este putin favorabila femeilor. Desigur, trubadurii au slavit iubirea; apar nume
roase Arte ale iubirii, printre care poemul lui Andre le Chapelain, sau celebrul
Roman al Trandafirului, n care Guillaume de Lorris i face pe 131 tineri sa se dev
oteze doamnelor. nsa acestei literaturi influentate de cea a trubadurilor i se op
un scrieri de inspiratie burgheza care ataca femeile ntr-o nota sarcastica: fabli
aux-uii, farse, /a/s-uri le reproseaza lenea, cochetaria, luxura. Cei mai mari d
usmani ai lor snt clericii. Tinta preferata a acestora este casatoria. Biserica a
facut din aceasta o taina,

interzicnd-o, nsa, n acelasi timp, elitei crestine: exista aici o contradictie care
se afla la originile "Certei femeilor". Ea este denuntata cu vehementa mai ales
n Lamentatiile lui Matheolus, publicate la cincisprezece ani dupa prima parte a
Romanului Trandafirului, traduse n franceza un secol mai trziu si care au facut vo
ga la vremea lor. Matineu si-a pierdut harul preotiei unindu-se cu o femeie: el s
i blestema casatoria, blestema femeile si casatoria n general. Daca ntre casatorie
si preotie exista o incompatibilitate, de ce Dumnezeu a mai creat femeia? n casa
torie nu poate exista pace: de aici rezulta fie ca Dumnezeu nu stia ce a facut cn
d a creat-o, fie ca ea este izvoditura Necuratului. Mathieu nadajduieste ca feme
ia nu va nvia n ziua Judecatii de Apoi. Dar Dumnezeu i raspunde ca, totusi, casator
ia este un purgatoriu prin care intram n mparatia cerurilor: calatorind, n vis, n ce
ruri, Mathieu se vede ntmpinat de o legiune de soti care l aclama cu strigate: "Iat
a-1, iata-1 pe adevaratul martir!" Si la Jean de Meung, de asemeni cleric, gasim
aceeasi idee; el i ndeamna pe tineri sa fuga de jugul femeilor; prima sa tinta es
te iubirea: Iubirea e tinut al nvrajbirii lubirea-i vrajba iubitoare; apoi acuza
casatoria care face din barbat un sclav si l sorteste sa fie nselat; iar mpotriva f
emeii izbucneste ntr-o violenta diatriba. Ca raspuns, aparatorii femeii ncearca sa
demonstreze superioritatea acesteia. Iata cteva dintre argumentele pe care le vo
r relua, pna n secolul al XVII-lea, apologetii sexului slab: "Mulier perfetur viro
scilicet. Materia: quia Adam factus est de limo terrse, Eva de costa Ade. Loco:
quia Adam factus est extra para-disum, Eva in paradiso. In conceptione: Quia mu
lier concepit Deum, quid homo non potuit. Apparicione: quia Christus apparuit mu
lieri post mortem resurrectionem, scilicet Magdalene. Exaltatione: quia mulier e
xaltata est super chorus angelorum scilicet beata Maria. ."' 1 "Femeia este supe
rioara barbatului, dupa cum urmeaza: Sub aspect material: deoarece Adam a fost f
acut din lut, iar Eva dintr-o coasta a lui Adam. Din punct de vedere al locului:
deoarece Adam a fost plasmuit n afara paradisului, iar Eva n paradis. Prin concep
tie: deoarece femeia -a dat nastere lui Dumnezeu ceea ce barbatul nu putea face.
Prin aparitie: deoarece Cliristos -a aparut dupa moarte unei femei, si anume Magd
alenei. Prin slava: deoarece o femeie, si anume preafericita Mana. a fost naltata
mai presus de corurile ngeresti..." (lat.). 132 La acestea, adversarii au raspun
s ca Iisus s-a nfatisat mai nti femeilor deoarece stia ca snt bune de gura si dorea
sa se duca vestea nvierii sale. Disputa a fost reluata n tot cursul secolului al X
V-lea Autorul celor Cincisprezece binefaceri ale casatoriei descrie plin de ntele
gere necazurile sarmanilor soti. Eustache Deschamps scrie un interminabil poem c
u aceeasi tema. Tot n aceasta epoca, ncepe Cearta Romanului Trandafirului. Pentru
prima data o femeie este cea care ia pana n mna pentru a-si apara sexul; Christine
de Pisan i ataca energic pe clerici n Epistola catre Dumnezeul iubirii. De ndata,
clericii se ridica n apararea lui Jean de Meung; nsa Gerson, cancelar al Universit
atii din Paris, intervine de partea Christinei; el si redacteaza tratatul n france
za, ca sa fie nteles de un public mai larg. Martin le Franc arunca si el n lupta i
ndigesta sa nsotitoare a doamnelor, citita nca doua secole mai trziu. Iar Christine
intervine din nou. Ea cere, mai ales, sa li se permita femeilor sa se instruias
ca: "Daca ar fi obiceiul ca fetitele sa fie trimise la scoala unde sa se initiez
e n stiinte ca si baietii, ele ar nvata la fel de bine si ar ntelege n egala masura
subtilitatile tuturor artelor". In fapt, aceasta disputa nu vizeaza dect indirect
problema femeilor. Nimanui nu-i trece prin minte sa ceara pentru ele un alt rol
social dect acela care le este conferit. Mai degraba scopul este o confruntare nt
re

viata de cleric si starea conjugala; este, deci, o problema masculina generata d

e atitudinea ambigua a Bisericii n privinta casatoriei. Este exact conflictul pe
care Luther l va transa refuznd celibatul preotilor. Conditia femeii nu este deloc
influentata de aceasta batalie literara. Satira farselor si fabliau.x-urilor nu
doreste nici ea sa schimbe societatea pe care o ia n derdere: ea si bate joc de fe
mei fara sa puna la cale un complot mpotriva lor. Poezia curteana exalta feminita
tea: un asemenea cult, nsa, nu implica o asimilare a sexelor. "Cearta" este un fe
nomen secundar n care se reflecta o atitudine sociala, dar care nu schimba societ
atea. S-a spus ca statutul legal al femeii ramasese aproape neschimbat de la ncep
utul secolului al XV-lea si pna n secolul al XlX-lea, nsa n clasele privilegiate con
ditia sa concreta evolueaza. Renasterea italiana este o epoca a individualismulu
i care se arata propice nfloririi tuturor personalitatilor puternice, fara deoseb
ire de sex. n aceasta epoca, se ntlnesc femei care snt suverane puternice precum Jea
nne d'Aragon, Jeanne de Neapole si Isabella d'Este; altele snt condotiere cu simt
ul aventurii, care au luptat cu arma n mna mpotriva barbatilor: astfel, sotia lui G
iralomo Riario lupta pentru libertatea cetatii Forli; Hippolita Fioramenti coman
da trupele ducelui de Milano si, n 133 timpul asediului Paviei, conduce spre mete
reze o companie formata din nalte doamne. Pentru a-si apara orasul mpotriva lui Mo
ntluc, sienezele au constituit trei corpuri de armata numarnd fiecare trei mii de
combatante, comandate de ofiteri-femei. Alte femei din Italia au devenit celebr
e prin cultura sau talentele lor: Isara Nogara, Veronica Gambara, Gaspara Stampa
, Vittoria Colona, prietena cu Michelan-gelo, si, mai ales, Lucrezia Tornabuoni,
mama lui Lorenzo si Giuliano de Medici, care a scris, printre altele, imnuri si
viata Sfntu-lui Ioan Botezatorul si a Fecioarei. Dintre aceste femei deosebite,
majoritatea snt curtezane; combinnd libertatea moravurilor cu cea a spiritului, as
igurndu-si prin exercitarea profesiunii lor o autonomie economica, cele mai multe
erau tratate de barbati cu o admiratie plina de deferenta; protectoare ale arte
lor, se interesau de literatura, de filosofie si, adeseori, ele nsele scriau sau
pictau: Isabella de Luna, Catarina di San Celso, Imperia, care era poeta si muzi
ciana, ren noada traditia Aspaziei si a Phrynei. Cu toate acestea, pentru cele ma
i multe dintre ele, libertatea nu are, deocamdata, dect chipul licentei: orgiile
si crimele naltelor doamne si ale curtezanelor italiene au ramas legendare. Aceas
ta licenta este cea mai importanta libertate, ntlnit si n secolele urmatoare printre
femeile pe care rangul sau averea le elibereaza de rigorile moralei curente; ac
easta ramne n ansamblu la fel de severa ca n Evul Mediu. Ct despre mplinirile pozitiv
e, ele nu snt nca posibile dect pentru un foarte mic numar de femei. Reginele snt nto
tdeauna privilegiate: Caterina de Medici, Elisabeta a Angliei, Isabella de Casti
lia snt mari suverane. Cteva nsemnate figuri de sfinte ajung, de asemenea, sa fie v
enerate. Uimitorul destin al Sfintei Tereza din Avila se explica aproape n acelas
i mod ca acela al Sfintei Caterina: ncrederea ei n Dumnezeu devine sursa unei mari
ncrederi n sine nsasi; practicnd n sensul cel mai nalt virtutile potrivite starii sal
e, ea si asigura sprijinul confesorilor sai si al lumii crestine: ea se poate nalt
a dincolo de conditia obisnuita a unei calugarite; nte meiaza manastiri, le admin
istreaza, calatoreste, se arata ntreprinzatoare, persevereaza cu ndrazneala razbat
atoare a unui barbat, societatea nu-i pune piedici; nici scrisul ei nu este vazu
t ca o sfidare, nsisi confesorii ei i cer sa scrie. Ea demonstreaza cu stralucire
faptul ca o femeie se poate plasa la fel de sus ca un barbat atunci cnd, printr-o
ntmplare uimitoare, i se acorda sansele de obicei oferite unui barbat n fapt nsa, a
ceste sanse ramn extrem de inegale; n secolul al XVI-

lea, femeile au nca un grad inferior de instruire. Anne de Bretagne aduce un mare
numar de femei la curte, loc n care mai nainte nu puteau fi vazuti dect barbatii;
ea si da toata osteneala sa formeze un cortegiu de domnisoare de onoare: totusi,
ea se ngrijeste 134 mai mult de educatia si mai putin de cultura acestora. Printr
e femeile care se disting ceva mai trziu prin spiritul, prin influenta intelectua
la si prin scrierile lor, majoritatea snt aristocrate: ducesa de Retz, doamna de
Lignerolle, ducesa de Rohan si fiica sa, Arme; cele mai faimoase snt printese: re
gina Margot si Margareta de Navarra. Perrette de Guillet ar fi fost, se pare, bu
rgheza; dar Louise Labe a fost, fara ndoiala, curtezana: sau, n orice caz, avea mo
ravuri extrem de libere. Femeile au continuat sa iasa n evidenta n secolul al XVII
-lea mai cu seama n domeniul intelectual; este o epoca n care viata mondena se dez
volta si cultura, se raspndeste; rolul jucat de femei n saloane este considerabil;
prin nsusi faptul ca nu snt angajate n construirea lumii, ele au ragazul de a se d
edica artelor, conversatiei, literelor: instruirea lor nu este organizata, nsa, p
rin intermediul convorbirilor, lecturilor, lectiilor tinute de preceptori privat
i sau al conferintelor publice, ele ajung sa dobndeasca cunostinte superioare cel
or ale sotilor lor: doamna de Gournay, doamna de Rambouillet, domnisoara de Scud
ery, doamna de La Fayette, doamna de Sevigne se bucura de o reputatie extraordin
ara n Franta; iar n afara Frantei, o egala faima se leaga de numele printesei Elis
abeta, al reginei Cristina, al domnisoarei de Schurman, care coresponda cu ntreag
a comunitate stiintifica a epocii. Gratie acestei culturi si prestigiului confer
it de cultura, femeile ajung sa se impuna n universul masculin; pornind de la lit
eratura, de la cazuistica amorului, multe ambitioase trec la intrigile politice.
In 1623, nuntiul papal scria: "n Franta, toate marile evenimente si toate intrig
ile semnificative pornesc cel mai adesea de la femei". Printesa de Conde pune la
cale "conspiratia femeilor"; Ana de Austria este nconjurata de femei al caror sf
at este dispusa sa-1 urmeze; Richelieu pleca urechea la sugestiile ducesei d'Aig
uillon; se stie prea bine ce rol au jucat n timpul Frondei doamna de Montbazon, d
ucesa de Chevreuse, domnisoara de Montpensier, ducesa de Longueville, Anne de Go
nzague si attea altele. n sfrsit, doamna de Maintenon va da un exemplu stralucit n p
rivinta influentei pe care o sfatuitoare abila o poate exercita n afacerile de st
at. Animatoare, sfatuitoare, intrigante - femeile si asigura rolul cel mai eficac
e ntr-o maniera oblica: n Spania, printesa des Ursins guverneaza cu un plus de aut
oritate, dar cariera sa e scurta. Pe lnga aceste mari doamne, alte cteva personali
tati se afirma n spatiul lumii care scapa constrngerilor burgheze; se iveste o cat
egorie necunoscuta pna atunci: actrita. 1545 este anul n care se semnaleaza pentru
prima oara prezenta unei femei pe scena; n 1592, cazul era nca singular; la nceput
ul secolului al XVII-lea, cele mai multe dintre ele snt sotii de actori; mai apoi
, ele si cstiga independenta, att n cariera, ct si n viata privata. n ceea ce priveste
curtezana, dupa Phryne sau Imperia, ea se ipostaziaza n chipul cel mai desavrsit n
Ninon de Lenclos: exploatndu-si feminitatea, ea o depaseste; traind printre 135 b
arbati, ea ajunge sa posede calitati barbatesti; independenta moravurilor sale i
creeaza predispozitia catre independenta de spirit: Ninon de Lenclos a mpins libe
rtatea n punctul cel mai nalt pe care i se permitea unei femei sa l atinga n epoca. n
secolul al XVIII-lea, libertatea femeii continua sa sporeasca. Moravurile ramn, n
principiu, severe: tnara fata nu primeste dect o educatie sumara; ea este casator
ita sau trimisa la mnastire fara a i se cere parerea. Burghezia, clasa n ascensiu
ne, a carei existenta se con solideaza, i impune sotiei o morala riguroasa. n schi
mb, nsa,

descompunerea aristocratiei le permite femeilor de lume cele mai mari licente si

chiar nalta burghezie se contamineaza de aceste exemple; nici mnastirile, nici ca
minul conjugal nu reusesc sa stapneasca femeia. nca o data, pentru cele mai multe
dintre ele, aceasta libertate ramne negativa si abstracta: femeile se marginesc s
a caute numai placerea. Dar cele care snt inteligente si ambitioase si creeaza pos
i bilitati de actiune. Viata saloanelor ia un nou avnt: se cunoaste ndeajuns rolul
jucat de doamna Geoffrin, doamna du Deffand, domnisoara de Lespinasse, doamna d
'Epinay, doamna du Tencin; protectoare. inspiratoare, femeile constituie publicu
l favorit al scriitorilor; ele se intereseaza de literatura, filosofie si stiint
e: astfel, precum doinnsoara du Chtelet. ele si au laboratorul de fizica, de chimi
e, unde experimenteaza sau diseca; ele intervin mai activ dect niciodata n viata p
olitica: rnd pe rnd, doamna de Prie, doamna de Mailiy. doamna de Chteauneuf, doamna
de Pompadour, doamna du Barry dicteaza po litica lui Ludovic al XV-lea; nu exis
ta ministru care sa nu-si aiba inspiratoarea: asa nct Montesquieu considera ca n Fr
anta totul este facut de femei; ele constituie, afirma el, ,,un nou stat n stat":
iar Colle sene n ajunul anului 1789: "Ele au capatat o asemenea ntietate la france
zi, iau subjugat n asemenea masura, nct acestia nu mai gndesc si nu mai simt dect asa
cum le dicteaza ele". Pe lnga femeile de societate, exista si actritele sau feme
ile galante, care se bucura de un mare renume: Sophie Arnould, Julie faima, Adri
enne Lecouvreur. Astfel, pe tot parcursul Vechiului Regim, domeniul cultural est
e cel mai accesibil femeilor care ncearca sa se afirme. Cu toate acestea, nici un
a nu a atins perfectiunea unui Dante sau a unui Shakespeare, Faptul se explica p
rin mediocritatea generala a conditiei lor. Cultura n-a fost niciodata dect apana
jul unei elite feminine si nu al masei; or, adeseori geniile masculine s-au ivit
din rndul maselor; chiar si femeile privilegiate se izbeau de obstacole care le
barau drumul spre culmile nalte. Nimic nu oprea elanul unei Sfinte Tereza sau al
unei Ecaterina a Rusiei, dar mii de circumstante se coalizau mpotriva femeii scri
itoare. n carticica sa O camera doar pentru ea, Virginia Woolf s-a amuzat inventnd
destinul unei presupuse surori a lui Shakespeare; n timp ce acesta nvata la coleg
iu ceva latina, gra136 -matica, logica, ea ramnea acasa ntr-o desavrsita ignoranta;
n vreme ce el vna, hoinarea, facea amor cu femeile din mprejurimi, ea nu facea alt
ceva dect sa dreaga tot felul de zdrente sub ochii parintilor; daca si ea ar fi p
lecat, cu ndrazneala, sa-si caute norocul la Londra, n-ar fi devenit nicidecum o
actrita care sa-si poata cstiga liber viata: fie ar fi fost redata familiei, care
ar fi casatorit-o cu forta, fie ar fi fost sedusa, parasita, dezonorata si s-ar
fi sinucis din disperare. La fel de bine ne-o putem imagina ajungnd o prostituat
a vesela, o Moli Flanders asa cum a fixat-o Defoe: dar n nici un caz n-ar fi ajun
s sa conduca o trupa de teatru si sa scrie drame. n Anglia, remarca Virginia Wool
f, femeile scriitoare au trezit ntotdeauna ostilitate. Doctorul Johnson le compar
a cu "un cine care merge pe labele dinapoi: nu merge prea bine, dar faptul n sine
e uimitor". Artistele dovedesc o grija mai mare dect oricine n privinta opiniei ce
luilalt; femeile depind de aceasta opinie n chip nemijlocit: se poate imagina for
ta de care o artista are nevoie doar pentru a ndrazni sa-si depaseasca statutul.
Adeseori, ea si consuma fortele n aceasta lupta istovitoare. La sfrsitul secolului
al XVIl-lea, lady Winhilsea, o aristocrata fara copii, ncearca aventura scrisului
; anumite pasaje din opera ei o recomanda ca pe o natura sensibila si poetica; e
a se consuma, nsa, n ura, furie si teama: Dar vai! Cnd o femeie ia n mina pana Att se
zice ca-i o ngmfata Ca nu se afla nici un chip ca vina Sa-si mai rascumpere vreod
ata! Aproape ntreaga ei opera e consacrata indignarii mpotriva conditiei

femeii. Cazul ducesei de Newcastle este analog; si ea este o mare aristocrata ca

re, scriind, provoaca un scandal. "Femeile traiesc precum gzele de noapte si cucu
velele si mor ca niste viermi", scrie ea cu furie. Insultata, ridiculizata, ea s
e va retrage n cele din urma pe domeniile sale; si, n ciuda unui temperament gener
os, va deveni pe jumatate nebuna si nu va mai produce dect elucubratii extravagan
te. Abia n secolul al XVIII-lea, o burgheza, doamna Aphra Behn, ajunsa vaduva, av
ea sa traiasca din scris precum un barbat; alte femei i vor unna exemplul, dar, c
hiar si n secolul al XlX-lea, ele se vedeau adesea obligate sa se ascunda; si nu
aveau nici macar "o camera doar a lor", adica nu se bucurau de acea independenta
materiala care este una dintre conditiile necesare libertatii interioare. Am va
zut ca, datorita dezvoltarii vietii mondene si a strnsei ei legaturi cu viata int
electuala, situatia femeilor din Franta a fost ntru-ctva mai favorabila. Cu toate
acestea, opinia generala este n mare parte ostila asa-numitelor bas-bleus. n timpu
l Renasterii, doamnele nobile sau femeile de spirit trezesc un curent de opinie
favorabil sexu137 lui lor; doctrinele platoniciene importate din Italia spiritua
lizeaza iubirea si femeia. Numerosi oameni de litere si asuma apararea femeii. Snt
publicate Corabia doamnelor virtuoase, Cavalerul doamnelor etc. n Micul Senat, E
rasmus i da cuvntul Corneliei, care expune n chip aprig pasurile sexului ei. "Barba
tii snt niste tirani... Ei ne trateaza ca pe niste jucarii... ne preschimba n spal
atoresele si bucataresele lor." Erasmus cere sa li se permita femeilor sa se ins
truiasca, ntr-o lucrare care va deveni foarte celebra. Discurs asupra nobletei si
excelentei sexului femeiesc, Cornelius Agrippa se straduieste sa demonstreze su
perioritatea feminina. El reia vechile argumente cabalistice: Eva nseamna Viata,
iar Adam nseamna Pamnt. Creata dupa barbat, femeia este mai desavrsita dect acesta.
Ea s-a nascut n paradis, el - n afara paradisului. Cnd cade n apa, femeia pluteste l
a suprafata, n vreme ce barbatul se scufunda. Ea a fost zamislita dintr-o coasta
a lui Adam si nu din lut. Sngele ei menstrual vindeca toate bolile. Fiind ignoran
ta, Eva nu a facut altceva dect sa se rataceasca; Adam este cel care a pacatuit;
de aceea, Dumnezeu s-a facut barbat: si, la urma urmelor, dupa nviere, el li s-a
aratat mai nti femeilor. n continuare, Agrippa declara ca femeile snt mai virtuoase
dect barbatii. El le enumera pe "doamnele alese", mndria sexului lor si loc comun
al acestor apologii. n sfrsit, el nalta un rechizitoriu mpotriva tiraniei barbatilor
: "Actionnd mpotriva oricarei dreptati, sfidnd fara rusine egalitatea naturala, tir
ania barbatii lui a lipsit-o pe femeie de libertatea primita la nastere". Cu toa
te acestea, ea naste copii, este la fel de inteligenta, ba chiar mai fina dect ba
rbatul; e scandalos sai fie ngradite activitatile, "lucru ce se face nu din porun
ca lui Dumnezeu, nu din necesitate si nici din motive ntemeiate, ci prin forta ob
iceiurilor, prin educatie, prin munca si mai cu seama prin violenta si mpilare".
Agrippa nu cere, de buna seama, egalitatea sexelor, dar vrea ca femeia sa fie tr
atata cu respect. Lucrarea a avut un imens succes. Ca si Fortareata de nenvins, o
alta apologie a femeii, sau Desavrsita Amye a lui Heroet, impregnata de un misti
cism platonician. ntr-o carte curioasa, care anunta doctrina saint-simoniana, Pos
tei anunta venirea unei noi Eve, mama regeneratoare a spetei umane: el crede chi
ar ca ar fi si ntlnit-o; nsa ea a murit si, poate, s-a rencarnat n el. Cu mai multa m
oderatie, Margareta de Valois proclama n lucrarea numita Doctul si subtilul discu
rs ca exista n femeie ceva divin. Dar scriitoarea care va servi cel mai bine cauz
a sexului ei a fost Margareta de Navarra, care va propune mpotriva licentei morav
urilor un ideal de misticism sentimental si de castitate lipsita de ipocrizie, nc
ercnd sa concilieze casatoria si iubirea pentru onoarea si fericirea femeii. Binen
teles, nici adversarii femeii nu dezarmeaza. Pot fi regasite, printre

altele, n Controversa sexelor masculin si feminin, replica la lucrarea lui Agripp

a, 138 vechile argumente ale Evului Mediu. Rabelais se amuza sa scrie, n Cartea a
IlI-a, o incisiva satira a casatoriei, care reia traditia lui Mathieu si a lui
Deschamps: cu toate acestea, n fericita abatie Theleme, femeile snt cele care vor
face legea Antifeminismul cunoaste noi accente virulente n 1617, prin Alfabetul i
mperfectiunii si rautatea femeiasca a lui Jacques Olivier, pe a carui coperta pu
tea fi vazuta o gravura reprezentnd o femeie cu mini de harpie, acoperita de penel
e luxurii, cocotata pe labe de gaina, caci, ca si gaina, ea este o rea gospodina
: sub fiecare litera a alfabetului era nscris unul dintre defectele sale. nca o da
ta, un om al bisericii era cel care realimenta vechea cearta; domnisoara de Gour
nay va risposta prin Egalitatea barbafilor si a femeilor. Cartea declanseaza un
val de literatura libertina, Parnasuri si cabinete satirice, care ataca moravuri
le femeilor, n vreme ce, pentru a le deprecia, insii bisericosi citau din Sfntul P
avel, din sfintii Parinti sau din Ecleziast. Femeia furniza o inepuizabila temat
ica satirelor lui Mathurin Regnier si ale prietenilor lui. n tabara opusa, apolog
etii reiau si comenteaza care mai de care argumentele lui Agrippa. Parintele du
Boscq cere, n Femeia cumsecade, sa li se permita femeilor sa se instruiasca. Astr
eea si o ntreaga literatura galanta le celebreaza meritele n rondeluri, sonete, el
egii etc. nsesi succesele obtinute de femei atrag mpotriva lor noi atacuri; pretio
asele au nemultumit opinia publica; snt aplaudate cu ncntare Pretioasele ridicole s
i, putin mai trziu, Femeile savante. Aceasta nu nseamna totusi ca Moliere ar fi ad
versarul femeilor: el ataca hotart casatoriile impuse si cere pentru tnara fata li
bertatea sentimentelor, iar pentru sotie respect si independenta. Dimpotriva, n p
redicile sale, Bossuet nu menajeaza deloc femeile. Prima femeie - spune el - nu
era "dect o bucata din Adam si un soi de diminutiv. Proportiile se pastreaza, ea
fiind aproape acelasi lucru n ordinea spiritului". Satira lui Boileau mpotriva fem
eilor nu este dect un exercitiu retoric, dar ea declanseaza un val de revolta: Pr
adon, Regnard, Perrault riposteaza cu ardoare. La Bruyere, Saint-Evremond se ara
ta favorabili femeilor. Cel mai decis feminist al epocii este Poulain de la Barr
e, care publica n 1673 o lucrare de inspiratie carteziana, Despre egalitatea celo
r doua sexe. El considera ca, fiind cei mai puternici, barbatii si-au favorizat
pretutindeni sexul si ca femeile accepta, n virtutea obiceiurilor ncetatenite, ace
asta dependenta. Femeilor nu li s-a dat niciodata cea mai mica sansa: nici a lib
ertatii, nici a instruirii. Ele nu pot fi judecate, asadar, dupa ceea ce au facu
t n trecut. Nimic nu dovedeste ca ele ar fi inferioare barbatului. Anatomia evide
ntiaza anumite diferente, dintre care nsa nici una nu constituie un privilegiu pe
ntru barbat. Si Poulain de la Barre ncheie cernd pentru femei o instruire solida.
Fontenelle dedica femeilor Tratatul pluralitatii lumilor. Iar 139 daca Fenelon,
urmndu-i pe doamna de Maintenon si pe abatele Fleury, se arata extrem de timid n p
rogramul sau de educatie, universitarul jansenist Rollin pretinde, dimpotriva, c
a femeile sa faca studii serioase. Secolul al XVIII-lea este si el divizat. La A
msterdam, n 1744, autorul Controversei asupra sufletului feminin declara ca "feme
ia creata doar n folosul barbatului nu va dainui pna la sfrsitul lumii, deoarece va
nceta sa mai fie utila obiectului pentru care a fost creata, de unde rezulta n ch
ip necesar ca sufletul ei nu este nemuritor", ntr-o maniera mai putin radicala, R
ousseau, care este aici purtatorul de cuvnt al burgheziei, harazeste femeia casni
ciei si maternitatii, "ntreaga educatie a femeilor

trebuie sa fie facuta n functie de barbat... Femeia e facuta pentru a ceda barbat
ului si pentru a-i suporta nedreptatile", afirma el. Cu toate acestea, idealul d
emocratic si individualist al secolului e favorabil femeilor; n ochii majoritatii
filosofilor ele snt fiinte umane, egale fiintelor de sex barbatesc Voltaue denun
ta nedreptatea sortii lor. Diderot considera ca inferioritatea lor a fost n cea m
ai mare parte creata de societate. "Va plng. femei!". scrie el. Si, n continuare,
mediteaza: "n obiceiurile de pre tutindeni cruzimea legilor civile si cruzimea na
turii si-au dat mna mpotriva femeilor. Ele au fost tratate ca niste fapturi imbeci
le" Montesquieu apreciaza, n chip paradoxal, ca femeile trebuie sa ramna subordona
te barbatului n viata casnica, dar ca toate calitatile lor le predispun pentru ac
tiunea politica. "Este contra ratiunii si con tra naturii ca femeile sa fie stapn
ele casei... Dar e cit de poate de firesc ca ele sa domneasca peste un imperiu."
Helvetius arata ca infe rioritatea femeii este efectul educatiei sale absurde,
iar d'Alembert i mpartaseste opinia. Sub pana unei femei, doamna de Ciray, vedem nf
iripndu-se timid un feminism de tip economic, dar abia Mercier, n al sau Tablou pa
rizian, va protesta mpotriva mizeriei muncitoarelor, abordnd, astfel, problema fun
damentala a muncii feminine Condorcet cere ca femeile sa aiba aceces la viata po
litica. El le considera ntru totul egale barbatului si le apara mpotriva atacurilo
r clasice: "S-a spus ca femeile., n-ar avea sentimentul dreptatii, ca ar asculta
mai degraba de sentimentele dect de constiinta lor... (Dar) nu natura, ci educat
ia, existenta sociala snt cauzele acestei diferente" Si, ntr-un alt loc: "Cu ct fem
eile au fost mai aservite prin legi, cu att mai primejdioasa a fost puterea lor..
. Aceasta putere ar scadea daca ele n-ar avea interesul sa o pastreze, daca ar nc
eta sa fie pentru ele singurul mijloc de a se apara si de a se sustrage oprimari
i". 140 V S-ar putea crede ca Revolutia va schimba soarta femeii. Nu a fost, nsa,
nicidecum asa. Aceasta revolutie burgheza a respectat pna la capat institutiile
si valorile burgheze; ea este aproape n exclusivitate opera barbatilor. E importa
nt sa subliniem ca n tot cursul Vechiului Regim femeile din clasele care munceau
au fost cele care s-au bucurat de cea mai deplina independenta ca sex. Femeia av
ea dreptul de a face comert si poseda toate capacitatile necesare pentru un exer
citiu autonom al meseriei sale. Ea participa la productie ca lenjereasa, spalato
reasa, slefuitoare de metale, vnzatoare etc; fie ca lucra acasa, fie n mici ntrepri
nderi, independenta ei materiala i permitea o deplina libertate a moravurilor: fe
meia din popor poate sa iasa n lume, sa frecventeze taverne, sa dispuna de corpul
ei aproape ca un barbat; ea este asociata si egala sotului sau Oprimarea se man
ifesta pe plan economic, si nu pe plan sexual. n zonele rurale, taranca face part
ea cea mai importanta a muncilor si este tratata ca o servitoare; adesea, ea nic
i nu sta la aceeasi masa cu sotul si cu fiul; se speteste muncind mult mai greu
dect ei, iar grijile maternitatii se adauga acestor corvezi. nsa, precum n societat
ile agricole antice, n masura n care i este necesara barbatului, este si respectata
; bunurile lor, interesele lor, grijile lor snt comune; n perimetrul casei, autori
tatea ei este incontestabila. Din rndul acestor femei cu o viata att de grea, unel
e s-ar fi putut afirma ca persoane, reclamndu-si drepturile; dar ele traiau sub a
pasarea unei traditii a timiditatii si supunerii: condicile Starilor Generale nu
contin dect un numar nensemnat de revendicari feminine; acestea suna cam asa: "Ba
rbatii sa nu poata face meseriile care snt apanajul femeilor". Le vedem pe aceste
femei cot la cot cu sotii lor n manifestatii si razmerite; ele snt cele care merg
la Versailles dupa "brutar, brutareasa si micul lor

ucenic"1. nsa nu ' Apelativ batjocoritor prin care snt desemnati membrii familiei
regale. La 5 octombrie 1789. 6-7000 de femei clin cartierele marginase ale Paris
ului manifesteaza cerlid pine si arme. O ntreaga multime li se alatura n marsul lor
catre Versailles. Regele consimte sa primeasca o delegatie a femeilor (o protest
atara chiar lesina de emotie n timpul audientei). Spre seara, poporul se pregates
te sa-si petreaca noaptea la Versailles. iar regele ordona sa se mparta pine, pe c
are turbulentii o savureaza n liniste. n dimineata zilei de 6 octombrie, nsa, ei da
u buzna n apartamentul reginei si ucid treizeci de garzi. n urma acestor presiuni,
regele, regina si delfinul snt siliti sa paraseasca Versailles pentru a locui la
Tuileries. ntr-un regim de sennpnzonieiat. La amiaza, sub soarele palid de toamn
a, trasura regala nainteaza ncet spre Paris. n vreme ce revoltatii se 141 poporul a
condus actiunile revolutionare si a cules roadele lor. Dintre burgheze, cteva au
mbratisat cu ardoare cauza libertatii: doamna Roland, Lucile Desmoulins, Theroig
ne de Mericourt; una dintre ele va influenta decisiv cursul evenimentelor: Charl
otte Corday, care 1-a asasinat pe Marat Au existat si cteva miscari feministe. Ol
ympe de Gouges a propus, n 1789, o "Declaratie a Drepturilor Femeii"' simetrica "
Declaratiei Drepturilor Omului", n care cerea abolirea tuturor privilegiilor masc
uline. Aceleasi idei se regasesc, n 1790, n Motiunea sarmanei Jacotte si n alte bro
suri similare; dar, n ciuda sprijinului lui Condorcet, aceste stradanii esueaza,
iar Olympe piere pe esafod. Pe lnga ziarul L'bnpatient, pe care ea l crease, apar
o sumedenie de efemeride. Cluburile feminine fuzioneaza, n cea mai mare parte, cu
cele masculine si snt absorbite de acestea. n 28 Brumar 1793, cnd actrita Rose Lac
ombe, presedinta Societatii femeilor republicane si revolutionare, forteaza intr
area Consiliului general n fruntea unei delegatii de femei, procurorul Chaumette
o ntmpina cu fraze ce par desprinse din Sfntul Pavel sau din Sfntul Toma: "De cnd le
este ngaduit femeilor sa-si lepede sexul si sa se preschimbe n barbati?. (Natura)
i-a spus femeii: Fii femeie. Grijile copiilor, treburile caminului, nelinistile
maternitatii, cu acestea sa te nvrednicesti." Li se interzice intrarea n Consiliu
si, curnd, si cea n cluburile unde si faceau ucenicia politica. n 1790 au fost abrog
ate dreptul surorii mai mari si privilegiul masculinitatii: sa realizat egalitat
ea ntre fete si baieti n ceea ce priveste mostenirea; n 1792, o lege instituie divo
rtul, slabind, astfel, chingile legaturii matrimoniale; acestea snt, nsa, cuceriri
marunte Femeile din rindul burgheziei erau prea integrate familiei pentru a man
ifesta o solidaritate concreta ntre ele; ele nu formau o casta izolata, capabila
sa-si impuna revendicarile: din punct de vedere economic, existenta lor era para
zitara. Si astfel, n timp ce femeile care, n pofida sexului lor, ar fi putut parti
cipa la evenimente erau mpiedicate sa o faca din punctul de vedere al clasei, cel
e din clasa cu adevarat activa erau condamnate sa ramna deoparte ca femei. Numai
cnd puterea economica va fi preluata de ntrec sa cnte ct pot mai tare si striga catr
e gloata de gura-casca atrasa de spectacol ca nauntru se afla "brutarul, brutarea
sa si micul ucenic", lipsa plinii la Paris, oras ce avea peste sase sute de inii
de guri de hranit, aprinsese spiritele: se stie: preturile cresteau, cozile - l
a fel, furia populara atinsese paroxismul. La 21 octombrie, brutarul parizian Fr
ancois, ai carui ucenici dosisera trei pini, este spnzurat si decapitat de o nina d
e indignati famelici. Capul, nfipt ntr-o tepusa, i este prezentat sotiei sale, nsarc
inata n trei luni. Datorita acestui incident atroce se voteaza legea martiala. (V
ezi Cronica revolutiei, 1789-1799. Larousse. 1989, IMiions Jacques Legrand. pp.
103. 124-125, 127) (n. tr.). 142

muncitori, femeia muncitoare si va putea cuceri capacitati pe care femeia parazit

a, nobila sau burgheza, nu le-a putut dobndi niciodata, n timpul nabusirii Revoluti
ei, femeia se bucura de o libertate anarhica. Dar atunci cnd societatea se reorga
nizeaza, ea este iarasi brutal aservita. Din punct de vedere feminist, Franta se
gasea n avans fata de alte tari; spre nefericirea frantuzoaicei moderne, nsa, sta
tutul i-a fost decis n timpul unei dictaturi militare; codul lui Napoleon, care i
fixeaza soarta vreme de un secol, i-a ntrziat mult emanciparea. Ca orice militar,
Napoleon nu vrea sa vada n femeie mai mult dect o mama; dar, mostenitor al unei re
volutii burgheze, el nu ntelege sa schimbe structura societatii si sa-i confere m
amei preeminenta asupra sotiei: el interzice stabilirea paternitatii si definest
e n termeni duri conditia fetei devenite mama si a copilului natural. Si totusi,
nici femeia casatorita nu este sustinuta n demnitatea ei de mama; paradoxul feuda
l se perpetueaza. Fata si femeia snt private de calitatea de cetatean, ceea ce le
interzice, de pilda, sa practice meseria de avocat sau sa exercite tutela. Doar
femeia celibatara se bucura de deplinatatea capacitatilor civile, n vreme ce cas
nicia conserva mundium-ul Femeia i datoreaza sotului sau supunere; acesta poate o
btine condamnarea ei la recluziune n caz de adulter sau divortul; daca o ucide pe
vinovata suprinsa n flagrant delict, el este scuzabil n ochii legii; n vreme ce so
tul nu este pasibil de pedeapsa prin amenda dect daca aduce o concubina n domicili
ul conjugal, si numai n acest caz femeia poate obtine divortul mpotriva lui. Barba
tul este cel care hotaraste domiciliul conjugal si el are mai multe drepturi asu
pra copiilor dect mama; si - cu exceptia cazului n care conduce o ntreprindere come
rciala - e necesara aprobarea lui pentru ca femeia sa se poata angaja. Puterea m
aritala se exercita n chip drastic att asupra persoanei sotiei, ct si asupra bunuri
lor ei. De-a lungul ntregului secol al XlX-lea, jurisprudenta nu face dect sa ntare
asca rigorile codului, privnd femeia, printre altele, de orice drept de nstrainare
a bunurilor. n 1826, Restauratia aboleste divortul; Adunarea constituanta din 18
48 refuza sa l reinstituie; el nu reapare dect n 1884: oricum, e nca foarte dificil
ca el sa fie obtinut n fapt. Caci, desi burghezia na fost niciodata mai puternica
dect acum, ea ntelege, totusi, amenintarile pe care le implica revolutia industri
ala; asa nct ea se afirma cu o autoritate care nu face dect sa-i camufleze nelinist
ea. Libertatea de spirit mostenita din secolul al XVIII-lea nu atinge morala fam
iliala. Aceasta ramne aceea definita la nceputul secolului al XlX-lea de gnditori r
eactionari precum Joseph de Maistre si Bonald. Acestia fondeaza valoarea ordinii
pe vointa divina si pretind o societate riguros ierarhizata; familia, celula so
ciala indisolubila, va reprezenta microcosmosul social. "Barbatul este pentru fe
meie ceea ce femeia este pentru copil; sau puterea este 143 pentru ministru ceea
ce este ministrul pentru supus", spune Bonald. Astfel, sotul conduce, sotia adm
inistreaza, copiii asculta Divortul este, binenteles, interzis; iar femeia este c
onsemnata n camin. "Femeile apartin familiei si nu societatii politice, iar natur
a le-a facut pentru grijile casnice si nu pentru functiile publice", mai spune B
onald. In familie, asa cum o defineste Le Play catre mijlocul seco lului, aceste
ierarhii snt respectate. ntr-o maniera putin diferita. Auguste Comte reclama la rn
dul lui ierarhia sexelor; ntre acestea exista "diferente radicale, n acelasi timp
fizice si morale, care. la toate speciile animale si mai cu seama n interiorul ra
sei umane, le separa profund unul de celalalt"". Feminitatea este un soi de "cop
ilarie perpetua", care o ndeparteaza pe femeie de "tipul ideal al rasei". Acest i
nfantilism biologic se traduce pnntr-o

slabiciune intelectuala: rolul acestei creaturi pur afective este acela de sotie
si de menajera, ea neputnd nicicum sa intre n con curenta cu barbatul: "nici cond
ucerea, nici educatia nu i se potrivesc" Ca si la Bonald, femeia este consemnata
n familie si, n aceasta societate miniaturala, tatal este conducatorul, fiindca f
emeia este "inca pabila de a exercita orice tip de conducere, chiar si cea domes
tica""; ea doar administreaza si sfatuieste. Instruirea ei trebuie ngradita "Feme
ile si proletarii nu pot si nici nu trebuie sa devina autori, ceea ce, de altfel
, nici nu doresc."" Iar Comte prezice ca evolutia societatii va aduce eliminarea
totala a muncii feminine n afara familiei. n partea a doua a operei sale, Comte,
influentat de iubirea lui pentru Clotilde de Vaux, exalta femeia, ridicnd-o aproa
pe la rangul unei divinitati, emanatie a Mani Fiinte; n Templul Umanitatii, relig
ia po zitivista va consacra femeia ca obiect al adoratiei poporului; nsa ea merit
a acest cult doar prin moralitatea ei; n vreme ce barbatul actioneaza, ea iubeste
: puritatea si iubirea o fac superioara barbatului; ea este n chip mai profund al
truista. Dar, potrivit sistemului pozitivist, ea nu ramne mai putin prizoniera a
familiei; divortul i este interzis, si ar fi de dorit chiar ca vaduvia ei sa fie
eterna; nu are nici un drept economic sau politic; nu e dect sotie si educatoare.
ntr-o maniera mai cinica, Balzac exprima acelasi ideal. "Destinul femeii si sing
ura ei glorie snt acelea de a aprinde inima barbatilor, scrie el in Fiziologia ca
satoriei... Femeia este o proprietate obtinuta prin contract; una mobiliara, cac
i proprietatea implica un titlu; in sfrsit, femeia nu este, la drept vorbind, dect
o anexa a barbatului."' Balzac se face aici purtatorul de cuvnt al burgheziei, a
l carei antife-minism se intensifica n epoca respectiva ca reactie mpotriva moravu
rilor secolului al XVIII-lea si mpotriva ideilor progresiste de care se vede amen
intata. Declarnd sus si tare, la nceputul Fiziologiei casatoriei, ca acesta instit
utie care exclude iubirea o conduce n chip necesar pe femeie la adulter, Balzac l n
deamna pe sot sa o tina ntr-o 144 totala supunere, daca doreste sa evite ridicolu
l dezonoarei. Trebuie ca femeii sa i se refuze instruirea si cultura, sa i se in
terzica tot ceea ce j-ar permite sa-si dezvolte personalitatea, sa i se impuna s
a poarte vesminte incomode, sa fie ncurajata sa urmeze un regim anemiant Burghezi
a urmeaza ntocmai acest program; femeile snt aservite bucatariei, menajului, morav
urile le snt supravegheate cu anxietate; ele snt nchise n riturile unui mod de a fi
care mpiedica orice tentativa de cstigare a independentei. n compensatie, snt onorat
e si nconjurate cu cea mai fermecatoare politete. "Femeia casatorita este o sclav
a pe care trebuie sa stii s-o nalti pe un tron"', spune Balzac; e de la sine ntele
s ca n toate situatiile marunte barbatul trebuie sa se estompeze, sa-i cedeze pri
mul loc; n loc sa le puna sa poarte poveri, ca n societatile primitive, societatea
se grabeste sa le elibereze pe femei de orice sarcina penibila si de orice grij
a: aceasta nseamna eliberarea simultana de orice responsabilitate. Se spera ca, a
stfel nselate, cucerite sau seduse de usurinta conditiei lor, vor accepta rolul d
e mama si de menajera n care se doreste ca ele sa ramna circumscrise. Si fapt este
ca majoritatea femeilor burgheze capituleaza. Dat fiind ca educatia si situatia
lor parazitara le fac dependente de barbat, ele nu mai cuteaza nici macar sa fo
rmuleze vreo revendicare: cele care au aceasta ndrazneala nu gasesc nici un ecou.
"Este mai lesne sa i pui pe oameni n lanturi dect sa le rupi, daca acestea confera
prestigiu", a spus Bernard Shaw. Femeia burgheza tine la lanturile ei pentru ca
tine la privilegiile ei de clasa. I se explica fara ncetare, si o stie si ea, ca
emanciparea femeilor ar nsemna slabirea societatii burgheze; eliberata de sub tu
tela barbatului, ea ar fi condamnata sa munceasca; si daca i pare rau ca asupra p
roprietatii private nu are dect drepturi subordonate drepturilor sotului ei, cu m
ult mai rau iar parea ca aceasta proprietate sa fie cu iotul abolita; ea nu

ncearca nici un sentiment de solidaritate cu femeile din clasele muncitoare: e mu

lt mai apropiata de sotul ei dect de lucratoarele din industria textila. Interese
le lui snt si ale ei Dar aceste rezistente ncapatnate nu pot mpiedica mersul istorie
i; aparitia masinismului duce la ruinarea proprietatii funciare, provoaca emanci
parea clasei lucratoare si, corelativ, pe aceea a femeii; smul-gnd-o pe femeie fa
miliei, orice tip de socialism i favorizeaza eliberarea: imaginnd un regim comunit
ar, Platon promitea femeilor, n interiorul lui, o autonomie analoaga aceleia de c
are se bucurau n Sparta. O data cu socialismele utopice ale lui Saint-Simon, Four
ier, Cabet, se naste utopia "femeii libere"". Ideea saint-simoniana a asociatiei
universale presupune lichidarea oricarei sclavii: cea a muncitorului si cea a f
emeii; pe motivul ca femeile snt, ca si barbatii, fiinte umane, Saint-Simon si, d
upa el, Leroux, Pecqueux, Camot cer eliberarea lor. Din pacate, nu aceasta teza
rezonabila este cea care 145 gaseste credit n scoala. Aceasta lauda femeia n numel
e feminitatii ei - cel mai sigur mijloc de a-i aduce deservicii. Sub pretext ca
unitatea sociala ar fi cuplul, parintele Enfantin vrea sa introduca o femeie n fi
ecare cuplu duhovnicesc, numit de el cuplu-preotesc; el asteapta aparitia unei l
umi mai bune, instaurate de o femeie-Mesia, iar Tovarasii Femeii se mbarca spre O
rient, pornind n cautarea acestei mn-tuitoare. Este influentat de Fourier, care co
nfunda eliberarea femeii si reabilitarea carnii trupesti; Fourier cere pentru to
ti indivizii libertatea de a-si urma atractia pasionala si doreste nlocuirea casa
toriei prin iubire; el nu priveste femeia n calitatea ei de persoana, ci din pers
pectiva functiei ei n iubire. La rndul lui, Cabet promite un comunism icarian care
va realiza egalitatea deplina a sexelor, cu toate ca nu prevede dect o participa
re restrnsa a femeilor la viata politica. n fapt, femeile nu ocupa dect un loc secu
ndar n miscarea saint-simo-niana: doar Claire Bazard, care fondeaza si anima, pen
tru scurt timp, ziarul La Femme Nouvelle, joaca un rol destul de important. Mult
e alte mici reviste apar dupa aceea, nsa revendicarile lor snt timide; ele cer mai
mult educarea si mai putin emanciparea femeii; acestei idei de crestere a gradu
lui de instruire a femeilor i se ataseaza Carnot si, pe urmele lui, Legouve. Ima
ginea femeii asociate si a femeii regeneratoare se mentine de-a lungul ntregului
secol al XlX-lea; ea poate fi regasita la Victor Hugo. nsa cauza femeii este mai
degraba discreditata de aceste doctrine care, n loc sa o asimileze, o opun barbat
ului, recunoscndu-i intuitia, sentimentul si nu ratiunea. Ea este discreditata si
prin stngacia partizanilor ei. n 1848, femeile pun bazele unor cluburi si jurnale
; Eugenie Niboyer editeaza Voix des Femmes, ziar la care va colabora Cabet. O de
legatie feminina va merge la Hotel de Viile pentru a revendica "drepturile femei
i", dar nu va obtine nimic. n 1849, Jeanne Decoin va candida pentru deputatie, va
desfasura o campanie electorala care va sfrsi n ridicol. Ridicolul va nabusi de as
emenea miscarea "vezuvienelor" si a "bloomens-telor", care obisnuiau sa se plimb
e pe strazi n costume extravagante. Cele mai inteligente femei ale epocii se tin
deoparte de aceste miscari: Doamna de Stael luptase pentru propria ei cauza si m
ai putin pentru cea a surorilor sale; George Sand reclama dreptul la amorul libe
r, nsa refuza sa colaboreze la Voix des Femmes. Revendicarile ei snt mai degraba d
e ordin sentimental. Flora Tristan crede n mn-tuirea poporului prin femeie; dar ea
se intereseaza de emanciparea clasei muncitoare si mai putin de cea a sexului e
i. David Stern, doamna de Girardin se asociaza, totusi, miscarii feministe. n ans
amblu, miscarea reforimista care se dezvolta n secolul al XlXlea este favorabila
feminismului prin faptul ca militeaza pentru justitie n egalitate. Cu o exceptie
remarcabila: Proudhon. Datorita radacinilor sale taranesti, fara ndoiala, el reac
tioneaza violent 146

mpotriva misticismului saint-simonian si ramibe partizanul micii proprietati, legn

d astfel femeia de camin. "Menajera sau curtezana", iata dilema n care nchide el f
emeia. Pna n acel moment, atacurile mpotriva feminismului fusesera conduse de conse
rvatorii care luptau la fel de aprig si mpotriva socialismului: ziarul satiric Ch
arivari, printre altele, gasea n feminism o inepuizabila sursa de glume; Proudhon
va fi acela care va rupe alianta dintre feminism si socialism; el protesteaza mp
otriva banchetului femeilor socialiste prezidat de Leroux si vitupereaza mpotriva
Jeannei Decoin. n lucrarea intitulata Justitia, el sustine ca femeia trebuie sa
ramna dependenta de barbat; doar acesta conteaza ca individ social, cuplul nu pre
supune asocierea care, la rndul ei, ar presupune egalitatea, ci uniunea; femeia e
ste inferioara barbatului, mai nti fiindca forta ei fizica nu reprezinta dect doua
treimi din cea a barbatului, apoi fiindca ea i este din punct de vedere intelectu
al si moral inferioara n aceeasi proportie: valoarea ei este pe ansamblu 2x2x2 co
ntra 3x3x3, deci 8/27 din cea a sexului tare. Cum doua femei, doamna Adam si doa
mna d'Hericourt i raspund, prima cu fermitate, cea de a doua cu o exaltare cam ne
fericita, Proudhon riposteaza prin Pornocratia sau femeia n epoca moderna. Totusi
, precum toti antifeministii, el nalta litanii arzatoare "femeii adevarate'", scl
ava si oglinda a barbatului; n ciuda acestei devotiuni, va trebui sa admita ca vi
ata pe care el nsusi a impus-o propriei sotii nu a facut-o pe aceasta fericita: s
crisorile doamnei Proudhon nu snt altceva dect o nesfrsita jelanie. Aceste dezbater
i teoretice nu vor influenta cursul evenimentelor: mai degraba se poate spune ca
ele l reflecta cu destula ezitare. Femeia recucereste o importanta economica pie
rduta nca din timpurile preistorice fiindca ea paraseste caminul si ia parte la p
roductie n noile uzine. Masina este aceea care permite aceasta rasturnare, caci d
iferenta de forta fizica ntre muncitorii barbati si femei este n cea mai mare part
e anulata. Cum avntul subit al industriei reclama o mna de lucru mai numeroasa dect
aceea furnizata de lucratorii barbati, colaborarea femeilor apare ca necesara.
Aceasta este marea revolutie care transforma, n secolul al XlX-lea, soarta femeii
si i deschide o noua era. Marx si Engels masoara anvergura acestui proces si pro
mit femeilor o eliberare pe fondul eliberarii proletariatului, n fapt, "femeia si
muncitorul au n comun faptul ca snt exploatati", spune Bebel. Si amndoi vor scapa
de exploatare gratie importantei pe care o va capata, datorita evolutiei tehnice
, munca lor productiva Engels arata ca soarta femeii este strns legata de istoria
proprietatii private; o catastrofa a substituit patriarhatul regimului de drept
matern si a aservit femeia patrimoniului; dar revolutia industriala este contra
ponderea acestei prabusiri si va duce la emanciparea feminina. El scrie: "Femeia
nu se poate emancipa dect atunci cnd ia parte ntr-o 147 mare masura sociala la pro
ductie si nu mai este absorbita de munca domestica dect ntr-o masura insignifianta
. Iar acest fapt nu a devenit posibil dect n marea industrie moderna, care nu numa
i ca admite pe scara larga munca femeii, dar chiar are o nevoie declarata de ace
asta". La nceputul secolului al XlX-lea, femeia era exploatata n chip mai rusinos
dect muncitorii barbati. Munca la domiciliu constituia ceea ce englezii numesc sw
eating system*; n ciuda unei trude continue, muncitoarea nu cstiga de ajuns pentru
a-si acoperi nevoile. Jules Simon, n Muncitoarea, si chiar conservatorul Leroy-B
eaulieu, n Munca femeilor n secolul al XlX-lea, publicata n 1873, denunta abuzuri o
dioase; ultimul arata ca mai mult de doua sute de mii de muncitoare franceze nu
cstigau nici cincizeci de centime pe zi. Se ntelege de ce a avut loc o migratie sp
re manufacturi; de altfel, n curnd, femeilor nu le-au ramas, n afara atelierelor, d
ect muncile cu acul, spalatoria si servitoria, toate meserii de

sclav platite cu salarii de mizerie; chiar fabricarea dantelelor si a bonetelor

snt acaparate de uzine; n schimb, exista oferte mari de lucru n industriile bumbacu
lui, lmi si matasii: femeile snt folosite mai ales n atelierele de filatura si tesa
torie. Adesea patronii le prefera barbatilor. "Muncesc mai bine si mai ieftin."
Aceasta formula cinica lumineaza pe deplin drama muncii feminine. Femeia nu si-a
cucerit demnitatea de fiinta umana dect prin munca; a fost nsa o cucerire extrem
de anevoioasa si de lenta. Munca filatoarei si a tesatoarei se desfasoara n condi
tii de igiena lamentabile. "La Lyon - scrie Blanqui - n atelierele de pasmanterie
, cteva femei snt obligate sa lucreze aproape suspendate, legate de niste curele,
folosindu-si n acelasi timp manile si picioa rele." n 1831, muncitoarele din indus
tria matasii lucreaza vara de la trei dimineata pna noaptea, iarna de la cinci di
mineata pna la unsprezece seara, deci sapteprezece ore, "n ateliere adesea nesana
toase, unde razele soarelui nu patrund niciodata - spune Norbert Truquin. Jumata
te dintre aceste fete se mbolnavesc de plamni nainte de a-si sfrsi ucenicia. Atunci
cnd se plng, snt acuzate ca fac mofturi""1. Pe deasupra, functionarii abuzeaza de t
inerele muncitoare. "Pentru a reusi ce si-au propus, foloseau mijloacele cele ma
i revoltatoare, constrngerea si nfometarea", scrie autorul anonim al Adevarului de
spre evenimentele de la Lyon. Se ntmpla frecvent ca femeile sa cumuleze munca agri
cola si cea din uzina. Ele snt exploatate n Sistem de exploatare (engl.). Ca adjec
tiv asociat (ennenului ..munca" sweating nseamna extenuant si prost platit (n. tr
.). 1 N. Truquin, Amintirile si aventurile unui proletar. Citat dupa H. Doleans.
Istoria miscarii muncitoresti, voi. 1. 148 mod cinic. Marx povesteste, ntr-o not
a a Capitalului: "Fabricantul M. E. mi-a dezvaluit ca la muncile de tesatorie me
canica nu angajeaza dect femei si ca, dintre acestea, prefera femeile casatorite,
mai ales pe cele care au o familie numeroasa, care se arata mult mai srguin-cioa
se si mai ascultatoare dect celibatarele si trebuie sa munceasca pna la epuizare p
entru a procura mijloacele de subzistenta celor de acasa. n acest fel adauga Marx
- snt falsificate calitatile femeilor n detrimentul lor, iar moralitatea si sensi
bilitatea naturii lor devin mijloace de aservire si de suferinta"'. Rezumnd Capit
alul si comen-tndu-1 pe Bebel, G. Derville scrie: "Animal de lux sau animal de co
rvoada - iata ce este astazi, aproape ntotdeauna, femeia. ntretinuta de barbat cnd
nu munceste, ea este, de asemeni, ntretinuta de el si cnd se speteste muncind". Si
tuatia muncitoarei era att de lamentabila, nct Sismondi si Blanqui cer sa li se int
erzica femeilor accesul n ateliere. Cauza este, n parte, faptul ca femeile n-au st
iut, n prealabil, sa se apere si sa se organizeze n sindicate. "Asociatiile" femin
ine apar n jurul anului 1848 si, la nceput, snt asociatii de productie. Miscarea sa
dezvoltat extrem de ncet, asa cum rezulta din cifrele urmatoare. n 1905, dintr-un
total de 781392 sindicalisti, numai 69405 snt femei n 1908, dintr-un total de 957
120 sindicalisti - 88906 femei. n 1912, dintr-un total de 1064413 sindicalisti 92336 femei. n 1920, dintr-un total de 1580967 de sindicalisti - numai 239016 snt
muncitoare si angajate membre de sindicat, iar printre muncitoarele agricole num
ai 36193 snt n sindicat, dintr-un total de 1083957, ceea ce da n total 292000 de fe
mei sindicaliste ntr-un total de 3076585 muncitori sindicalisti. Este o traditie
de resemnare si de supunere, o lipsa de solidaritate si de constiinta colectiva
prin care femeile, cu toate posibilitatile care li se deschid, ramn dezarmate. Di
n aceasta atitudine rezulta ca munca feminina nu a fost dect lent si tardiv regle
mentata. Se va astepta pna n 1874 interventia legii; si, n ciuda campaniilor purtat
e n epoca Imperiului, nu vor exista dect doua

dispozitii privitoare la femei: una dintre acestea le interzice minorelor munca

de noapte si cere ca ele sa fie lasate libere duminicile si n zilele de sarbatoar
e; ziua lor de lucru este limitata la douasprezece ore. Ct despre femeile de pest
e douazeci si unu de ani, prevederile se marginesc sa le interzica munca subtera
na n mine si cariere. Prima carta a muncii feminine dateaza din 2 noiembrie 1892;
ea interzice munca de noapte si limiteaza ziua de lucru n uzina, dar lasa poarta
deschisa tuturor abuzurilor. n 1909, ziua de lucru este limitata la zece ore; n 1
905, repausul saptamnal devine obligatoriu; n 1907, muncitoarea obtine dreptul de
a dispune liber de sumele cstigate; n 1909, snt garantate concedii platite dupa nas
tere; n 149 1911, dispozitiile din 1892 snt reluate ntr-o maniera imperativa; n 1913
, se reglementeaza repausul femeilor nainte si dupa nastere si li se interzic mun
cile periculoase si epuizante. ncet-ncet, se constituie o legislatie sociala, iar
munca feminina este protejata prin garantii de igiena: se cer scaune pentru vnzat
oare, statul n picioare la tarabele din strada este interzis etc. Biroul Internat
ional al Muncii a reusit sa ratifice conventii internationale privind conditiile
sanitare n care se desfasoara munca feminina, concediile garantate n caz de sarci
na etc. A doua consecinta a inertiei resemnate a muncitoarelor au reprezentat-o
salariile cu care ele au trebuit sa se multumeasca. De ce au fost fixate la un n
ivel att de scazut salariile feminine - iata un fenomen pentru care s-au propus e
xplicatii diverse si care se datoreaza unui ansamblu de factori. Nu este de ajun
s sa spunem ca nevoile femeilor snt mai mici dect cele ale barbatilor: aceasta nu
este dect o justificare ulterioara. Mai curnd, asa cum s-a vazut, femeile nu au st
iut sa se apere de exploatatorii lor; ele aveau de nfruntat concurenta nchisorilor
, care aruncau pe piata produse fabricate fara cheltuieli pentru mna de lucru; el
e si faceau reciproc concurenta. Pe lnga aceasta, este de remarcat ca femeia ncearc
a sa se emancipeze prin munca n interiorul unei societati n care subzista comunita
tea conjugala: legata de caminul tatalui sau al sotului ei, ea se multumeste cel
mai adesea sa rotunjeasca veniturile familiei; ea lucreaza n afara familiei, dar
pentru familie; de vreme ce nu se pune problema ca muncitoarea sa-si poata acop
eri totalitatea nevoilor, ea ajunge sa accepte o remuneratie cu mult mai mica de
ct aceea pretinsa de un barbat. Un mare numar de femei multumindu-se cu salarii e
xtrem de scazute, ntreg ansamblul salariilor feminine s-a aliniat, desigur, la ac
est nivel att de avantajos pentru patron. Potrivit unei anchete din 1889-1893, mu
ncitoarea franceza nu obtinea dect jumatate din salariul masculin pentru o zi de
lucru egala cu cea a unui barbat. Potrivit anchetei din 1908, cele mai mari cstiguri ale muncitoarelor la domiciliu pentru o ora de munca nu depaseau douazeci d
e centime si ajungeau si pna la cinci centime: era imposibil pentru femeia astfel
exploatata sa traiasca fara un protector sau fara sa cerseasca. n 1918, femeia d
in America nu cstiga dect jumatate din salariul unui barbat n aceeasi perioada, o f
emeie cstiga cu aproximativ 25% mai putin dect un barbat pentru aceeasi cantitate
de carbune extrasa din minele germane. ntre 1911 si 1943, salariile feminine au c
rescut ceva mai rapid dect cele ale barbatilor n Franta, continund sa ramna, totusi,
net inferioare. Daca patronii s-au grabit sa angajeze femei datorita salariilor
mici acceptate de ele cu usurinta, faptul a provocat rezistenta din partea munc
itorilor barbati. ntre cauza proletariatului si cea a femeilor nu s-a produs o so
lidaritate instantanee, asa cum pretinsesera Bebel si 150 Engels. Problema s-a p
rezentat aproape n acelasi chip ca mentinerea minii de lucru a negrilor n S.U.A. Mi
noritatile cele mai oprimate dintr-o

societate snt utilizate constient de catre opresori ca arma mpotriva clasei din ca
re fac parte; ele apar mai nti ca dusmane si este nevoie de o constiinta mai profu
nda a situatiei pentru ca interesele negrilor si albilor, ale muncitoarelor si a
le muncitorilor sa ajunga sa se coalizeze, n loc sa se opuna unele celorlalte. Es
te de nteles ca muncitorii barbati au vazut la nceput n aceasta concurenta ieftina
o amenintare de temut si ca s-au aratat ostili. Abia cnd femeile au fost integrat
e n viata sindicala si-au putut apara propriile lor interese, ncetnd sa le puna n pe
ricol pe cele ale clasei muncitoare n ansamblu. n pofida tuturor acestor dificulta
ti, evolutia muncii feminine a continuat. n anul 1900, n Franta nca existau 900000
de muncitoare la domiciliu care fabricau mbracaminte, obiecte de pielarie, coroan
e mortuare, genti, sticlarie, articole de galanterie; nsa aceasta cifra a scazut
considerabil. n 1906, 42% dintre femeile apte de munca (ntre 18 si 60 de ani) erau
ocupate n agricultura, industrie, comert, banci, asigurari, birouri, profesiuni
liberale. Aceasta miscare a fost accelerata n ntreaga lume prin criza de mna de luc
ru din anii 1914-1918 si prin cea provocata de ultimul razboi mondial. Burghezia
mica si mijlocie s-a hotart sa urmeze aceasta tendinta, iar femeile au invadat s
i profesiunile liberale. Potrivit unuia din ultimele recensaminte efectuate naint
e de ultimul razboi, rezulta ca, din totalul femeilor ntre 18 si 60 de ani, n Fran
ta lucreaza n jur de 42%, n Finlanda 37%, n Germania 34, 2%, n India 27,7%, n Anglia
26, 9%, n Tarile de Jos 19, 2%, n S.U.A 17,7%. Dar, daca cifrele snt att de ridicate
n Franta si India, faptul se datoreaza ponderii muncii rurale. Daca aceasta este
scoasa din calcul, vom gasi, n 1940, n Franta, aproximativ 500000 de sefe de ntrep
rinderi, un milion de functionare, doua milioane de muncitoare, un milion si jum
atate de neintegrate sau somere. Dintre muncitoare, 650000 snt servitoare, 120000
0 lucreaza n industriile prelucratoare; dintre acestea, 440000 n industria textila
, 315000 n industria confectiilor si 380000 snt croitorese la domiciliu, n privinta
comertului, a profesiunilor liberale si a serviciilor publice, Franta, Anglia s
i S.U.A. se situeaza aproximativ la acelasi nivel. Una dintre problemele esentia
le care se pun n privinta femeii este, dupa cum am vazut, concilierea rolului ei
reproductiv cu munca productiva. Motivul profund care, nca din zorii istoriei, o
meneste pe femeie muncii casnice si i interzice sa ia parte la construirea lumii
este functia ei generatoare. La femelele animale exista un ritm al rutului si an
otimpurilor care le regleaza economia de forte; din contra, ntre pubertate si men
opauza, natura nu limiteaza capacitatile de 151 gestare ale femeii. Anumite civi
lizatii interzic casatoriile timpurii; este citat cazul unor triburi indiene n ca
re se cere respectarea unui ragaz de cel putin doi ani ntre nasteri; n mare, nsa, v
reme de mai multe secole, fecunditatea feminina nu a fost reglementata. nca din A
ntichitate1 exista practici anticonceptionale la ndemna femeilor: licori, supozito
are, tampoane vaginale; acestea, nsa, constituiau secretul prostituatelor si al d
octorilor; nu este exclus ca acest secret sa fi fost cunoscut de romanii din per
ioada decadentei, carora, n satire, li se reprosa sterilitatea. Evul Mediu, nsa, l
e-a ignorat; pna n secolul al XHI-lea nu avem nici o mentiune despre ele. n acele v
re muri. pentru multe femei viata era un sir nentrerupt de sarcini; chiar femeile
usoare plateau acest pret pentru licenta lor amoroasa. n anu mite epoci, umanita
tea a resimtit nevoia de a reduce numarul popii latiei; n acelasi timp, nsa, natiu
nile se temeau sa nu-si piarda vi goatea; n epocile de criza si de saracie, rata
nasterilor era diminuata, n general, prin ntrzierea vrstei casatoriei la celibatari.
Regula ramnea maritisul de la o vrsta ct mai frageda si nasterea atitor copii cte n
asteri puteau fi suportate; doar mortalitatea infantila reduct-.i numarul copiil
or. nca din secolul al XVlI-lea, abatele de Puie' protesta

contra "hidropiziei amoroase" la care snt condamnate femeile; iar doamna de Sevig
ne i recomanda fiicei sale sa evite sar cinile prea dese. Dar tendinta malthusian
a se articuleaza m Franta abia n secolul al XVIII-lea. Mai nti clasele avute, apoi n
treaga populatie considera rezonabila o limitare a numaiului copiilor in functie
de resursele parintilor, iar procedeele anticonceptionale ncep sa faca parte din
moravuri. n 17 78, demograful Moreau scrie "Femeile bogate nu snt singurele care
privesc propagarea speciei ca pe o nselaciune a timpurilor vechi; deja aceste nef
aste secrete pe care nici un alt animal, cu exceptia omului, nu le cunoaste, s-a
n raspndit la tara; natura este pacalita chiar st n cel mai ndepartat catun" Practi
ca lui coitus interniptus se raspndeste n rndurile burgheziei, mai nti, iar mai apoi
la populatia rurala si la muncitori; 1 ..Cea mai veche atestare cunoscuta a proc
edeelor anticonceptionale ar ti un papirus egiptean din mileniul al doilea nainte
a erei noastre, care recomanda aplicarea vaginala a unui amestec ciudat de excre
mente de crocodil, miere, carbonat de sodiu natural si o substanta pastoasa." (P
. ARIiS. s;oria populatiilor fi-anceze) Medicii persani din Evul Mediu cunosc trei
zeci si una de retete, dintre care numai noua destinate barbatilor. n epoca lui I
Iadnan, un anume Soranos arata ca, n momentul ejacularii, femeia care nu doreste
sa raniina gravida trebuie "sa-si tina respiratia, sa-si retraga putin corpul na
poi, pentru ca sperma sa nu poata patrunde n osmeri, sa se ridice imediat, sa se
aseze pe vine si sa-si provoace stranutul". 2 n Pretioasa. 1656. 152 prezervativu
l, care exista deja ca antivenerian, devine un anticonceptional foarte raspndit m
ai ales dupa descoperirea vulcanizarii, pe la 1840.1 n tarile anglo-saxone, a$a-n
umitul birth-controt este autorizat oficial si se descopera numeroase metode de
a disocia cele doua functii cndva inseparabile: cea sexuala si cea de reproducere
. Lucrarile scolii vieneze de medicina, care au stabilit cu precizie mecanismul
conceptiei si conditiile favorizante, au sugerat, implicit, si modalitatile de a
o eluda. n Franta, propaganda anticonceptionala si vnzarea diafragmelor, tampoane
lor vaginale etc. snt interzise, dar birth-control este la fel de raspndit. Ct desp
re avort, el nu este nicaieri autorizat prin lege. Dreptul roman nu acorda prote
ctie speciala vietii embrionare; nasciturus* nu era considerat o fiinta umana, c
i o parte a corpului matern. Partus antequam edatur mulieris portio est vel visc
erum*** n epoca decadentei, avortul e considerat o practica normala si legiuitoru
l nu a ndraznit sa o interzica atunci cnd a dorit sa ncurajeze nasterile Daca femei
a refuza copilul mpotriva vointei sotului, acesta putea sa obtina mpotriva ei o pe
deapsa: n acest caz, nsa, doar neascultarea era un delict. n ansamblul civilizatiei
orientale si greco-romane, avortul este admis de lege. Crestinismul este cel ca
re a rasturnat ideile privitoare la aceasta problema, infestnd embrionul cu un su
flet; avortul a devenit, astfel, o crima contra fetusului. ,,Orice femeie care p
rocedeaza astfel nct sa nu poata zamisli attia prunci cti ar putea naste se face vin
ovata de tot attea omucideri, ca si femeia care ncearca sa se raneasca n urma conce
ptiei", scrie Sfntul Augustin. n Bizant, pedeapsa pentru avort era exilul temporar
; la barbarii care practicau infanticidul, acesta nu era condamnat dect daca se f
acuse prin violenta si mpotriva vointei mamei: n acest caz era rascumparat, platin
du-se pretul sngelui. Dar primele concilii ale Bisericii stipuleaza contra aceste
i "omucideri" pedepsele cele mai severe, indiferent de vrsta prezumata a fatului.
O problema nsa a devenit obiectul unor discutii interminabile: n ce moment patrun
de sufletul n corp? Sfntul Toma si majoritatea autorilor stabilesc acest

reper n jurul celei de-a patruzecea zile pentru copiii de sex masculin si celei d
e-a optzecea pentru cei de sex feminin; s-a putut face, astfel, distinctia ntre f
atul nsufletit si cel nensufletit n cursul Evului Mediu, codul pedepselor declara:
"Daca o 1 "Catre anul 1930. o firma americana vindea douazeci de milioane de pre
zervative pe an. Cincisprezece ateliere produceau un milion si jumatate pe zi" (
P. Aries). Masuri anticonceptionale (engl.) (n. tr.). ** Cel care se va naste (l
at.) (n. tr.). *** ..nainte de nastere, copilul e o parte a femeii, un fel de vis
cer" (lat.). 153 femeie gravida si ucide rodul pntecelui nainte de patruzeci si cin
ci de zile, pedeapsa va fi de un an. Daca o face dupa saizeci de zile -de trei a
ni. In sfrsit, daca pruncul e deja nsufletit, fapta ei se va considera omucidere."
Cu toate acestea, textul adauga: "Este o mare deosebire ntre femeia sarmana, car
e-si omoara pruncul pentru ca nu are cu ce sa-1 hraneasca, si cea al carei scop
nu este dect sa ascunda nelegiuirea desfrnarii". n 1556, Hennc al II-lea da un faim
os edict asupra ascunderii sarcinii; cum simpla ascundere se pedepsea cu moartea
, s-a dedus ca, n fapt, pedeapsa trebuia sa sanctioneze manevrele abortive; n real
itate, edictul viza infanticidul; el a fost nteles, nsa, ca autoriznd pedeapsa cu m
oartea mpotriva autorilor si complicilor avortului. Distinctia ntre fatul nsufletit
si cel nensufletit nu se mai ntlneste n secolul al XVIII-lea. La sfrsitul acestui se
col, Beccaria, a carui influenta n Franta a fost considerabila, pledeaza n favoare
a femeii care refuza copilul. Codul din 1791 i acorda acesteia iertarea, dar i ped
epseste pe complici cu "douazeci de ani de temnita". Ideea ca avortul este omuci
dere dispare n secolul al XlX-lea, cnd acesta e considerat mai degraba ca o crima m
potriva statului. Legea din 1810 l interzice strict, sub pedeapsa cu ntemnitarea s
i cu munca silnica pentru femeie si pentru complicii ei; n fapt, nsa, doctorii con
tinua sa-1 practice atunci cnd se impune salvarea vietii mamei. ntelegnd ca legea e
prea severa, spre sfrsitul secolului juratii au ncetat sa o aplice; numarul arest
arilor era nensemnat, iar 4/5 din acuzate erau achitate. n 1923, o noua lege preve
de, de asemenea, munca silnica pentru autorii si complicii interventiei, dar san
ctioneaza femeia numai cu nchisoarea sau cu o amenda; n 1939, un nou decret i vizea
za n mod special pe cei care provoaca avortul: acestia nu vor mai beneficia de ni
ci o circumstanta atenuanta. n 1941, avortul este decretat crima mpotriva sigurant
ei Statului. n celelalte tari era un delict sanctionat j)rintr-o pedeapsa corecti
onala; n Anglia, nsa, el reprezinta o felony , pedepsita cu nchisoare si cu munca s
ilnica. n ansamblu, legile si tribunalele snt mult mai indulgente cu femeia dect cu
complicii ei. Cu toate acestea, Biserica nu si-a temperat deloc severitatea. Co
dul dreptului canonic promulgat la 27 martie 1917 declara: "Cei care efectueaza
avortul dimpreuna cu mamaj o data efectul obtinut, snt pasibili de excomunicarea
latce sen-tetice* cea de obste". Nici o ratiune nu poate fi invocata, nici macar
pericolul de pierdere a vietii n care se afla mama. Papa a declarat din * Crima
capitala (lat.) (n. tr.). Excomunicarea latce sententios survine prin nsasi comit
erea unei abaten desemnate de canoane. n timp ce excomunicarea ferendce seiuentia
- nu devine efectiva dect dupa pronuntarea sentintei mpotriva celui vinovat (n. tr
.). 154 nou, recent, ca ntre viata mamei si cea a copilului trebuie aleasa cea

de-a doua: caci mama, fiind botezata, poate ajunge n ceruri - n mod ciudat infernu
l nu intra niciodata n aceste calcule - n timp ce fatul ar fi osndit n limburile Pur
gatoriului pentru vesnicie.1 Avortul a fost oficial autorizat doar pentru un scu
rt rastimp n Germania, nainte de instalarea nazismului, iar n U.R.S.S., nainte de 19
36. Dar, n ciuda religiei si legislatiei, el se practica n toate tarile, ntro masur
a considerabila. n Franta, se nregistreaza anual ntre opt sute de mii si un milion
de avorturi - la un numar similar de nasteri -, doua treimi dintre cele care avo
rteaza fiind femei casatorite, dintre care multe au deja unul sau doi copii. n ci
uda prejudecatilor, a rezistentelor, a ramasitelor unei morale depasite, s-a rea
lizat, prin urmare, trecerea de la fecunditatea libera la cea dirjata de Stat sa
u de individ. Progresele obstetricii au diminuat considerabil riscurile nasterii
; suferintele nasterii snt pe cale de disparitie; zilele acestea - n martie 1949 s-a decretat n Anglia ca anumite metode de anestezie snt obligatorii; acestea, de
ja n general aplicate n S.U.A., ncep sa se raspndeasca si n Franta. Inseminarea artif
iciala ncununeaza o evolutie ce va permite umanitatii sa stapneasca functia reprod
uctiva. n mod special aceste schimbari au pentru femeie o importanta imensa; ea si
poate micsora numarul sarcinilor, integrndu-le n chip rational vietii ei, ncetnd de
a le mai fi sclava. La rndul ei, femeia se elibereaza de natura n cursul secolulu
i al XlX-lea; ea cucereste stapnirea asupra propriului ei corp. Sustragnduse, n mar
e parte, servitutilor reproducerii, ea si poate asuma rolul economic care i se pr
opune si care i va asigura cucerirea ntregii ei persoane. Evolutia conditiei femei
i se explica tocmai prin convergenta acestor doi factori: participarea la produc
tie si eliberarea din sclavia reproducerii; asa dupa cum prevazuse Engels, statu
tul ei social si politic urma sa se transforme cu necesitate. Miscarea feminista
, schitata n Franta de Condorcet, iar n Anglia de Mary Wollstonecraft, n lucrarea R
evendicarea drepturilor femeii, si reluata la nceputul secolului de saint-simonie
ni, nu putuse reusi n lipsa unor baze concrete. 1 Vom reveni, n volumul al II-lea,
asupra acestei atitudini. Sa remarcam. deocamdata, ca nici catolicii nu interpr
eteaza literal doctrina Sfntului Augustin. n ajunul nuntii, duhovnicul i sopteste t
inerei logodite ca poate face orice cu sotul ei, daca este ndeplinit "asa cum tre
buie" coltul; practicile pozitive de tip birth-control - inclusiv coitus wterrup
tus - snt interzise; n schimb, se ncuviinteaza folosirea calendarului stabilit de s
exologii vienezi si savrsirea actului avnd drept singur scop recunoscut zamislirea
n zilele n care femeia nu poate concepe. Exista duhovnici care nu ezita chiar sa
le comunice oitelor pe care le pastoresc acest calendar. n fapt, exista multe "ma
me crestine" care nu au dect doi sau trei copii fara a fi ntrerupt orice relatii c
onjugale dupa ultima nastere. 155 Acum, revendicarile femeilor si vor dobndi ntrega
greutate. Ele se vor face auzite chiar n snul burgheziei. Ca urmare a dezvoltarii
rapide a civilizatiei industriale, proprietatea funciara se afla n recul n raport
cu proprietatea mobiliara: principiul unitatii grupului familial si pierde din f
orta. Mobilitatea capitalului i permite detinatorului ca, n loc sa fie posedat de
propria avere, sa o posede fara reciprocitate si sa poata dispune de ea. Prin in
termediul patrimoniului, femeia era legata de sot n chipul cel mai substantial: p
atrimoniul o data abolit, ei nu mai snt dect alaturati, si nici macar copiii nu co
nstituie o legatura comparabila, ca soliditate, cu cea a interesului. Astfel, in
dividul se va afirma mpotriva grupului; aceasta evolutie este frapanta mai ales n
America, unde triumfa forma moderna a capitalismului: aici, divortul va nflori, i
ar sotul si sotia nu mai apar dect ca niste asociati provizorii n Franta, unde pop
ulatia rurala este importanta si unde codul lui Napoleon a pus femeia

casatorita sub tutela, evolutia va fi lenta. n 1884, se restabileste divortul, ia

r femeia l poate obtine daca sotul se face vinovat de adulter; nsa diferenta dintr
e sexe este mentinuta n cmpul penal: adulterul nu este un delict dect daca este savr
sit de femeie Dreptul de tutela restrictiv acordat n 1907 nu este pe deplin cucer
it dect n 1917. n 1912 sa hota rit stabilirea pater nitatii naturale. Mai este de a
steptat pna n 1938 si 1942 pentru a asista la modificarea statutului femeii casato
rite: acum se abroga obligatia supunerii, desi tatal ramne seful familiei; el dec
ide domiciliul, dar femeia se poate opune alegerii sale daca prezinta motive ntem
eiate: capacitatile ei snt sporite; cu toate acestea. n formula obscura: "Femeia c
asatorita are deplina capacitate de drept. Aceasta capacitate nu este limitata d
ect de contractul de casatorie si de lege", ultima parte a articolului o neaga pe
prima Egalitatea dintre soti nca nu sa realizat. Ct despre drepturile politice, a
cestea au fost cucerite cu mari efor turi n Franta, Anglia, S.U.A. n 1867, Stuart
Mill tinea n fata Parlamentului englez prima pledoarie din lume rostita ntr-un cad
ru oficial n favoarea dreptului de vot al femeilor. El cerea cu o mare hotarre n sc
rierile sale egalitatea femeii cu barbatul n familie si n societate. "Snt convins c
a relatiile sociale dintre cele doua sexe, prin care un sex este subordonat celu
ilalt n numele legii, snt gresite n sine si alcatuiesc unul dintre obstacolele de c
apati ce se opun pro gresului umanitatii: snt convins ca ele trebuie sa faca loc u
nei egalitati perfecte." Pe urmele sale, femeile din Anglia se organizeaza polit
ic sub conducerea doamnei Fawcett; femeile din Franta snt reunite de Maria Derais
mes care, ntre 1868 si 1871, investigheaza ntr-o serie de conferinte publice soart
a femeii; ea sustine o vie polemica mpotiva lui Alexandre Dumas-fiul, care l sfatu
ia pe sotul tradat de femeia infidela: "Ucide-o!" Leon Ricliier va fi adevaratul
156 fondator al feminismului; el va crea n 1869 "Drepturile Femeii" si va organi
za Congresul international al dreptului femeilor, tinut n 1878. Problema dreptulu
i de vot nu avea sa fie nca abordata; femeile s-au marginit sa ceara drepturi civ
ile si, vreme de treizeci de ani, miscarea va ramne extrem de timida, att n Franta,
ct si n Anglia. Totusi, o femeie, Hubertine Auclert, va demara o campanie sufragi
sta; ea creeaza o grupare, "Sufragiul femeilor", si un ziar, Cetateana. Numeroas
e societati se vor constitui sub influenta ei, dar actiunea lor nu avea sa fie ct
usi de putin eficace. Aceasta slabiciune a feminismului si afla sursa n luptele in
testine; la drept vorbind, asa cum deja am semnalat, femeile nu snt solidare ca s
ex: ele snt n primul rnd legate de clasa din care fac parte; interesele burghezelor
si ale proletarelor nu se armonizeaza. Feminismul revolutionar reia traditia sa
int-simo-niana si marxista; merita, de altfel, notat ca o Louise Michel se pronu
nta mpotriva feminismului fiindca aceasta miscare nu face dect sa deturneze forte
ce trebuie n ntregime folosite n lupta de clasa; abolirea capitalului va aduce si r
ezolvarea problemelor legate de soarta femeii. n 1879, congresul socialist a proc
lamat egalitatea sexelor, si din acest moment alianta feminism-socialism nu va m
ai fi denuntata, dar, de vreme ce femeile asteapta ca libertatea sa le fie oferi
ta prin emanciparea muncitorilor n general, ele nu se ataseaza dect n chip secundar
de propria lor cauza. Dimpotriva, burghezele cer drepturi noi n snul societatii a
sa cum este ea, si se feresc sa fie revolutionare; ele doresc sa introduca refor
me de asanare a moravurilor: suprimarea alcoolismului, a literaturii pornografic
e, a prostitutiei. n 1892 se reuneste Congresul numit feminist, care a dat numele
miscarii; rezultatele snt insignifiante. Totusi, n 1897 se adopta o lege care i pe
rmite femeii sa fie martor n instanta; dar unei femei cu gradul de doctor n drept
care tine sa se nscrie n barou i se respinge cererea n 1898, femeile obtin dreptul
de alegatoare la Tribunalul de Comert, dreptul de a alege si de a fi alese n

Consiliul superior al Muncii, admiterea n Consiliul superior al Asistentei public

e si la scoala de Belle-Arte. n 1900, un nou congres le convoaca pe feministe; da
r nici acesta nu ajunge la rezultate prea spectaculoase. Totusi, n 1901, se pune
pentru prima oara problema votului feminin n fata Camerei, de catre Viviani: oric
um, el propune limitarea sufragiului la celibatare si divortate. n acest moment,
miscarea feminista cstiga n importanta. n 1909 se ntemeiaza Uniunea Franceza pentru
Sufragiul femeilor, a carei animatoare este doamna Brunschwig; ea organizeaza co
nferinte, mitinguri, congrese, manifestatii. n 1909, Buisson depune un raport asu
pra unei propuneri a lui Dussausoy de acordare a dreptului de alegatoare pentru
adunarile locale. n 1910, Thomas face o propunere n favoarea sufragiului feminin;
rennoita n 1918, ea triumfa, un an 157 mai trziu, n Camera, dar esueaza n 1922 n Senat
Situatia este ndeajuns de complexa. Feminismului revolutionar si feminismului in
titulat independent al doamnei Brunschwig i s-a adaugat un feminism crestin: Ben
edict XV s-a pronuntat, n 1919, n favoarea dreptului de vot al femeilor; Mgr Baudr
illart si parintele Sertillanges fac o aprinsa propaganda n acest sens; catolicii
cred ca femeile reprezinta n Franta un element conservator si religios; tocmai d
e acest lucru se tem radicalii: adevaratul motiv al explicatiei lor este teama d
e o deplasare a ponderii voturilor daca li se va permite femeilor sa devina aleg
atoare. n Senat, numerosi catolici, grupul Uniunii republicane si, pe de alta par
te, partidele de extrema stinga se pronunta pentru dreptul de vot al femeilor: m
ajoritatea, n schimb, este contra. Pna n 1932, ea se foloseste de proceduri de amnar
e si refuza sa discute propunerile privind sufragiul feminin; n 1932, totusi, cum
Camera a votat cu trei sute nouasprezece voturi contra unu amendamentul care le
acorda femeilor dreptul de a alege si de a fi alese, Senatul ncepe o dezbatere c
are va dura timp de'mai multe sedinte: amendamentul va fi respins. Darea de seam
a, publicata ulterior n L'Officiel, este dintre cele mai semnificative; n ea pot f
i reperate toate argumentele pe care antifeministii le-au vehiculat jumatate de
secol n lucrari a caror simpla enumerare ar fi fastidioasa. Pe primul loc se situ
eaza argumentele galante, de genul: iubim prea mult femeia pentru a le lasa pe f
emei sa voteze; se exalta, n maniera lui Proudhon, "adevarata femeie", cea care a
ccepta dilema "curtezana sau gospodina"": votnd. femeia si-ar pierde farmecul; ea
troneaza pe un piedestal, sa nu se coboare pe pmnt; are totul de pierdut si nimic
de cstigat devenind alegatoare; ea guverneaza asupra barbatilor fara a avea nevo
ie de nici un buletin de vot etc. Este invocat, ntr-o nota mai grava, interesul f
amiliei: locul femeii este acasa; discutiile politice ar strni discordia ntre soti
. Unii vorbitori afiseaza un antifeminism moderat. Femeile snt diferite de barbat
i. Ele nu fac serviciul militar. Vor vota, cumva, si prostituatele? Altii si afir
ma cu aroganta superioritatea masculina: votul nu este nicidecum un drept, ci o
misiune de care femeile nu snt demne. Ele snt mai putin inteligente si mai putin i
nstruite dect barbatul. Daca femeile ar- vota, barbatii s-ar efemina. Femeilor le
lipseste educatia politica. Ele ar vota potrivit cuvntului de ordine al sotului.
Daca tin asa de mult sa fie libere, ia sa faca bine si sa se elibereze, pna unaalta, de sub dominatia croitoresei. Se mai propune si urmatorul argument, de o s
uperba naivitate: n Franta exista mai multe femei dect barbati. In pofida indigent
ei tuturor acestor obiectii, a trebuit asteptat pna n 1945 pentru ca femeia france
za sa-si cstige capacitatile politice. nca din 1893, Noua Zeelanda i acordase femei
i deplinatatea drepturilor sale; Australia o va urma n 1908. Dar n Anglia si n Amer
ica victoria a fost dificila. Anglia victoriana cantona fara drept 158 de apel f
emeia n interiorul caminului; Jane Austen se ascundea

pentru a scrie; era nevoie de mult curaj sau de un destin exceptional pentru a d
eveni o George Eliot, o Emily Bronte; n 1888, un savant englez scria: "Femeile nu
numai ca nu constituie rasa, dar nu snt nici macar pe jumatate rasa, ci o subspe
cie destinata numai si numai reproducerii"'. Doamna Fawcett fondeaza, spre sfrsit
ul secolului, miscarea sufragista, dar, ca si n Franta, aceasta se arata destul d
e timida. Spre anul 1903, revendicarile feminine iau o turnura iesita din comun.
Familia Pankhurst creeaza la Londra Woman Social and Politica! Union (W.S.P.U.)
*, aliata cu partidul laburist muncitoresc si care ntreprinde ferme actiuni milit
ante. E pentru prima oara n cursul istoriei cnd femeile pot fi vazute ncercnd sa rea
lizeze ceva ca femei: este ceea ce confera un interes deosebit aventurii "sufrag
etelor" din Anglia si America. Vreme de cincisprezece ani, ele duc o politica de
presiune ce aminteste, sub unele aspecte, atitudinea unui Gandhi: refuznd violen
ta, ele i inventeaza succedanee mai mult sau mai putin ingenioase. Dau buzna n Alb
ert Hali n timpul mitingurilor partidului liberal fli'.tuind drapele din pnza de bu
mbac pe care sin! nscrise cuvintele Vote for women**; patrund cu forta n cibinetul
Lordului Asquith, tin mitinguri n Hvde Park sau n Trafalgar Square, defileaza pe
strazi cu pancarte, tin conferinte: n timpii! manifestatiilor, i insulta pe politi
svi sau i (xmibardeaza cu pietre, pentru a provoca procese: n nchisori adepta tacti
ca prevei foamei; aduna fonduri, reunesc n jurul lor milioane de femei si de barb
ati; voi impresiona opinia publica ntr-att, net n 1907 exista doua sute de membri ai
Parlamentului constituiti ntr-uii conmc-i permu sufragiul femeilor; de acum nainte
, an de an, unii dintre acestia vor uitv/une o lege n favoarea sufragiului femeil
or; an de an legea va fi respinsa cu aceleasi argumente. 1907 este anul n care W.
S.P.U. organizeaza primul mars catre Parlament, la care iau parie un mare numar
de muncitoare cu saluri si cteva aristocrate; politia le respinge: dar n anul urma
tor, din cauza amenintarii de a le interzice femeilor casatorite lucrul n anumite
galerii ale minelor, muncitoarele din Laucashire snt chemate de W.S.P.U. ia un m
are miting la Londra. Au loc noi arestari; sufragetele nchise riposteaza n 1909 pr
intr-o lunga greva a foamei. Eliberate, ele organizeaza alte si alte cortegii: u
na dintre luptatoare, urcata n sa pe un cal spoit cu var, o ntruchipeaza pe regina
Elisabeta. La 18 iulie 1910, zi n care legea privind sufragiul feminin trebuie d
epusa la Camera, o coloana de manifestante masurnd noua kilometri lungime strabat
e Londra; dupa respingerea legii - noi mitinguri, noi arestari. *JJniunea Social
a si Politica a Femeii (engl.) (n. tr.). ** Drept de vot pentru femei (engl.) (n
. tr.). 159 n 1912, ele adopta o tactica mai violenta: dau foc unor case nelocuit
e, sfsie tablouri, calca n picioare ronduri de flori, dau cu pietre n politie; n ace
lasi timp, trimit delegatie dupa delegatie la Lloyd George, la Sir Edmund Grey;
se ascund n Albert Hali si intervin zgomotos n timpul discursurilor lui Lloyd Geor
ge. Razboiul avea sa le ntrerupa activitatile. Este foarte dificil de stabilit n c
e masura acesta actiune a precipitat cursul evenimentelor. Englezoaicelor li se
va acor da dreptul de vot mai nti n 1918, ntr-o forma restrnsa, si apoi n 1928, fara r
estrictii: n mare parte serviciile aduse n timpul razboiului le-au asigurat acest
succes Femeia din America a fost initial mai emancipata dect cea din Europa. La nc
eputul secolului al XlX-lea, femeile trebuiau sa ia parte la munca dura de pioni
erat a barbatilor; ele au luptat alaturi de ei: erau mai putine la numar, si de
aceea extrem de pozitiv valorizate Treptat, nsa, conditia lor s-a apropiat de ace
ea a femeilor din Lumea Veche; galanteria cu care erau nconjurate s-a mentinut; s
i-au pastrat privilegii culturale si o pozitie dominanta n interiorul familiei; l
egile le acordau cu bunavointa

un rol religios si moral; dar aceasta nu nsemna ca friele societatii nu se concent

rau n minile barbatilor. Unele femei vor ncepe, spre 1830, sa revendice drepturi po
litice. Ele vor ntreprinde si o campanie n favoarea negrilor. Nepermitndu-li-se par
ticiparea la congresul antisclavagist tinut n 1840 la Londra, quakera Lucretia Mo
tt va fonda o asociatie feminista. La 18 iulie 1840, n cadrul unei Conventii reun
ite la Seneca Falls, ele compun un manifest strabatut de inspiratia de tip quake
r si care da tonul ntregului feminism american ,,Barbatul si femeia au fost creat
i egali si nzestrati de Creator cu drepturi inalienabile.. Guvernarea nu este fac
uta dect pentru a ocroti aceste drepturi... Barbatul face din femeia casatorita o
fiinta moarta din punct de vedere civic... El uzurpa prerogativele lui lehova,
singurul care poate delimita sfera de actiune a oamenilor." Trei ani mai trziu, d
oamna Beecher-Stowe scrie Coliba unchiului Toni, care va trezi un curent de opin
ie favorabil negrilor. Emerson si Lincoln sprijina miscarea feminista. Cnd izbucn
este Razboiul de Secesiune, femeile participa cu ardoare; n zadar, nsa, vor cere e
le ca amendamentul care le acorda negrilor dreptul de vot sa fie redactat precum
urmeaza: "Nici culoarea, nici sexul nu snt obstacole n calea dreptului electoral"
. Cum, nsa, unul dintre articolele amendamentului era ambiguu, domnisoara Anthony
, o mare lidera feminista, l foloseste drept pretext pentru a vota la Rochester mp
reuna cu paisprezece dintre tovarasele ei; va fi condamnata la plata unei amenzi
de o suta de dolari. n 1869, ea fondeaza Asociatia nationala pentru sufragiul fe
meilor si, n acelasi an, statul Wyoming le acorda femeilor dreptul de vot Abia n 1
893 si, apoi, n 1896. Colorado, respectiv ldaho si Utah, urmeaza acest exmplu. n u
rma 160 torii ani progresele snt foarte lente. Dar n j)lanul economic femeile reus
esc cu mult mai bine dect n Europa. In 1900, n S.U.A. snt 5 milioane de femei care m
uncesc, dintre care 1300000 n industrie, iar 500000 de mii n comert; un mare numar
lucreaza n comert, industrie, afaceri si n toate profesiunile liberale. Exista fe
mei avocat, doctor si 3373 de femei pastor. Faimoasa Marie Baker Eddy fondeaza C
hristicm Scientist Church. Femeile adopta obiceiul de a se aduna n cluburi: n 1900
, acestea reunesc n jur de doua milioane de membre. Cu toate acestea, doar noua s
tate au acordat femeilor dreptul de vot. n 1913, miscarea sufragista se organizea
za dupa modelul miscarii militante engleze. Doua femei o conduc: Miss Stevens si
o tnara quakera, Alice Paul. Ele obtin de la Wilson autorizatia de a defila n mar
i cortegii, cu steaguri si insigne; organizeaza, apoi, o campanie de conferinte,
mitinguri, defilari, manifestari de toate tipurile. Din cele noua state n care e
ste admis votul feminin sosesc la Capitoliu, cu mare aparat, femeile electoare,
cernd votul feminin pentru ntreaga natiune. La Chicago femeile se vor aduna pentru
prima oara ntr-un partid pentru a-si elibera semenele: aceasta adunare devine "P
artidul Femeilor". n 1917, sufragetele inventeaza o noua tactica: ele picheteaza
portile Casei Albe, cu drapele n mina si, adeseori, legate cu lanturi de grilaj,
pentru a nu putea fi izgonite. La capatul unui rastimp de sase luni, snt arestate
si trimise la penitenciarul Oxaqua; fac greva foamei si snt, n cele din urma, eli
berate. Noi defilari marcheaza nceputul unor tulburari sociale. Guvernul sfrseste
prin a consimti numirea unui Comitet de sufragiu la Camera. Comitetul executiv a
l "Partidului Femeilor" tine o conferinta la Washington; la iesire, amendamentul
n favoarea votului feminin este prezentat n Camera si votat la 10 ianuarie 1918.
Ramnea de smuls votul Senatului. Cum Wilson nu promisese sa c-Aercite suficiente
presiuni, sufragetele rencep manifestatiile; ele tin un miting la portile Casei A
lbe. Presedintele se hotaraste sa adreseze un apel Senatului, dar amendamentul e
ste respins cu o majoritate de plus doi. Un congres republican va fi acela care
va vota amendamentul, n iunie 1919. Dupa

aceasta, este n continuare dusa lupta pentru egalitatea deplina a sexelor. La cea
de-a sasea Conferinta a Republicilor Americane, tinuta la Havana n 1928, femeile
obtin crearea unui Comitet interamerican al femeilor. n 1933, tratatele de la Mo
ntevideo mbunatatesc conditia femeii printr-o conventie internationala. Nouasprez
ece republici americane semneaza conventia prin care li se acorda femeilor depli
na egalitate n drepturi. Si n Suedia exista o miscare feminista foarte importanta.
n numele vechilor traditii, suedezele revendica dreptul "la instruire, la munca,
la libertate". Mai ales femeile de litere duc lupta si, initial, ceea ce le int
ereseaza este aspectul moral al problemei; grupate apoi n asociatii puternice, el
e i cstiga de partea lor pe liberali, dar se 161 izbesc de ostilitatea conservator
ilor. Norvegienele (n 1907) si finlandezele (n 1906) obtin sufragiul pe care suede
zele l vor mai astepta, nca, ani de-a rndul. Ca si tarile din Orient, tarile latine
oprima femeia prin rigiditatea moravurilor mai mult dect prin aceea a legilor. n
Italia fascismul a nabusit sistematic evolutia feminismului. Cautnd sa se alieze c
u Biserica, respectnd familia si prelungind o traditie a sclaviei feminine, Itali
a fascista a aservit de doua ori femeia: puterilor publice si sotului ei. Situat
ia a fost foarte diferita n Germania. n 1790, studentul Hippel lansase primul mani
fest al feminismului german. La nceputul secolului al XlX-lea, nflorise un feminis
m sentimental analog celui al lui George Sand. n 1848, Louise Otto, prima feminis
ta germana, cerea pentru femei dreptul de a sprijini transformarea tarii lor: fe
minismul ei era de esenta nationalista Ea fonda n 1865 Asociatia generala a femei
lor germane. n acelasi timp, socialistii germani reclama, o data cu Bebel, abolir
ea inegalitatii dintre sexe. Clara Zetkin intra n 1892 n consiliul partidului. Apa
r asociatii muncitoresti feminine si uniuni ale femeilor socialiste grupate ntr-o
federatie. Germanele nu izbutesc crearea, n 1914, a unei armate nationale a feme
ilor, dar participa cu multa pasiune la efortul de razboi. Dupa nfrngerea Germanie
i, ele obtin dreptul de vot si iau parte la viata politica: Rosa Luxemburg lupta
n grupul Spartacus alaturi de Liebknecht si moare asasinata n 1919. Majoritatea f
emeilor din Germania s-a pronuntat pentru alegerea ordinii; multe dintre ele au
ajuns n Reichstag. Asadar, unor femei emancipate avea sa le impuna Hitler noul id
eal al lui Napoleon: "Kiiche, Kirche, Kinder". "Prezenta unei femei ar dezonora
Reichstagul", declara el. Dat fiind ca nazis mul era anticatolic si antiburghez,
el a prevazut un loc privilegiat pentru mama; protectia acordata mamelor tinere
si copiilor naturali elibereaza n mare masura femeia de casatorie; precum n Spart
a, ea depindea de Stat mai mult dect de oricare alt individ, ceea ce i dadea simul
tan mai multa si mai putina autonomie dect unei burgheze care traia n regimul capi
talist Miscarea feminista a capatat cea mai mare amploare n U.R.S.S. Ea sa schita
t la sfrsitul secolului al XlX-lea, printre studentele din intelighentia; ele snt
mai putin atasate cauzei lor personale dect cauzei revolutionare n general; ele "m
erg n popor" si lupta mpotriva serviciului Ohrana* dupa metodele nihiliste: Vera Z
asulici l executa n 1878 pe prefectul de politie Trepov. n timpul razboiului ruso-j
aponez, femeile i nlocuiesc pe barbati n multe meserii; ele ajung la constiinta de
sine, iar Uniunea rusa pentru drepturile femeii * Serviciu politienesc n Rusia, ns
arcinat cu paza tarului si prevenirea atentatelor (n. tr.). 162 reclama egalitat
ea politica a sexelor; n interiorul primei Dume se creeaza un grup parlamentar al
drepturilor femeii, lipsit, nsa, de

eficacitate. Revolutia va fi aceea care va aduce emanciparea muncitoarelor, nca d

in 1905 ele participasera n numar mare la grevele politice de masa declansate n ta
ra, urcasera pe baricade. n 1917, cu cteva zile nainte de Revolutie, cu ocazia Zile
i Internationale a Femeilor (8 martie) ele manifesteaza masiv pe strazile din Sa
nkt-Peters-burg cernd pine, pace si ntoarcerea acasa a sotilor lor. Iau parte la in
surectia din octombrie; ntre 1918 si 1920 joaca un mare rol economic si chiar mil
itar n lupta U.R.S.S. mpotriva invadatorilor. Fidel traditiei marxiste, Lenin a le
gat emanciparea femeilor de cea a muncitorilor; el le-a acordat egalitatea polit
ica si egalitatea economica. Articolul 122 al Constitutiei din 1936 prevede ca:
"n U.R.S.S. femeia se bucura de aceleasi drepturi ca si barbatul n toate domeniile
vietii economice, oficiale, culturale, publice si politice". Aceste principii a
u fost precizate de Internationala Comunista. Aceasta cere: "Egalitatea sociala
a femeii si barbatului n fata legii si n viata practica. Transformarea radicala a
dreptului conjugal si a codului familiei. Recunoasterea maternitatii ca functie
sociala. Trecerea n seama societatii a grijilor si a educatiei copiilor si adoles
centilor. Lupta civilizatoare organizata mpotriva ideologiei si traditiilor care
fac din femeie o sclava". n domeniul economic, cuceririle femeii au fost straluci
te. Ea a obtinut egalitatea salariilor cu muncitorii barbati si a participat mas
iv la productie; grin aceasta, a capatat o importanta politica si sociala consid
erabila. In brosura recent editata de Asociatia Franta-U.R.S.S. se spune ca la a
legerile generale din 1939 erau 457000 de femei deputat n sovietele regionale, ju
detene, orasenesti si satesti, 1480 n sovietele superioare ale republicilor socia
liste, iar 227 se aflau n Sovietul Suprem al U.R.S.S. Aproape 10 milioane snt memb
re de sindicat. Ele ar constitui 40% dintre muncitorii si functionarii U.R.S.S.;
un mare numar de muncitoare s-au numarat printre sta-hanovisti. Se stie ce rol
au jucat rusoaicele n ultimul razboi mondial; ele au asigurat o munca imensa, inc
lusiv n ramurile de productie predominant masculine: metalurgie si minerit, trans
portul lemnului cu pluta, cai ferate etc, s-au distins ca aviatoare, parasutiste
, au format armate de partizani. Aceasta paricipare a femeii la viata publica a
ridicat o problema dificila: rolul ei n viata de familie. De-a lungul unei ntregi
perioade, s-a ncercat eliberarea ei de constrngerile domestice: la 16 noiembrie 19
24, adunarea plenara a Cominternului a proclamat: "Revolutia este neputincioasa
atta vreme ct subzista notiunea de familie si relatii familiale". Respectul acorda
t uniunii libere, usurinta cu care se obtineau divorturile, reglementarea prin l
ege a avorturilor asigurau libertatea femeii fata de barbat; legile privitoare l
a concediile de materni163 tate, cresele, gradinitele etc. usurau poverile mater
nitatii. Tinnd seama de multimea de marturii pasionate si contradictorii, e greu
de lamurit care era situatia concreta a femeii; sigur este ca astazi exigentele
repopularii au generat o politica familiala diferita: familia apare drept celula
sociala elementara, iar femeia este n acelasi timp muncitoare si gospodina1. Mor
ala sexuala este dintre cele mai stricte; de la legea din iunie 1936, ntarita pri
n cea din 7 iunie 1941, avortul este interzis, iar divortul aproape suprimat; ad
ulterul este condamnat de moravuri. Strict subordonata statului, ca toti muncito
rii, strict legata de camin, avnd, nsa, acces la viata politica si demnitatea conf
erita de munca productiva, conditia rusoaicei este una speciala; ar fi profitabi
la studierea ndeaproape a acestui caracter special; din pacate, circumstantele mi
interzic acest studiu. n sesiunea tinuta recent la O.N.U., Comisia pentru conditi
a femeii a cerut ca egalitatea n drepturi a celor doua sexe sa fie recunoscuta de
toate natiunile si a aprobat mai multe motiuni menite sa faca din acest statut
legal o realitate concreta. Se pare, deci, ca partida a fost cstigata.

Viitorul nu poate dect sa conduca la o asimilare din ce n ce mai profunda a femeii

n societatea cndva masculina. * Daca aruncam o privire generala asupra acestei is
torii, constatam ca din ea rezulta mai multe concluzii. Mai nti aceasta: ntreaga is
to rie a femeilor a fost facuta de barbati. Tot astfel, n America nu exista o pro
blema a negrilor, ci o problema a albilor2; tot astfel, "antisemitismul nu este
o problema evreiasca: este problema noastra"3; si n sfrsit, tot astfel, problema f
emeii a fost ntotdeauna una a barbatilor. Am putut vedea care au fost motivele pe
ntru care ei au avut la nceput, o data cu forta fizica, si prestigiul moral; ei a
u creat valorile, moravurile, religiile; niciodata femeile nu le-au negat aceast
a putere. Cteva figuri izolate Sapho, Chnstine de Pisan, Mary Wollonescraft, Olym
pe de Gouges - au protestat mpotriva destinului lor nendurator; uneori au avut loc
chiar manifestatii colective: nsa matroanele romane asociate mpotriva legii Oppia
sau sufragetele ' Olga Misakova, secretara a Comitetului Central al Uniunii Tin
eretului Comunist, a declarat n 1944 ntr-un interviu: "Femeile sovietice trebuie s
a caute sa fie atragatoare, att ct permit natura si bunul-gust. Dupa razboi va tre
bui ca ele sa se mbrace femeteste si sa aiba o conduita feminina... Li se va spun
e fetelor sa se comporte si sa mearga ca niste fete si din acest motiv ele vor p
urta probabil fuste foarte strimte care le vor obliga sa aiba o tinuta plina de
gratie." 2 Cf. MYRDALL. Dilema americana. 3 Cf. J. P. SARTRE, Reflectii asupra p
roblemei evreiesti. 164 anglo-saxone nu au reusit sa exercite o presiune dect pen
tru ca barbatii erau dispusi sa o suporte. Ei au fost cei care au tinut ntotdeaun
a n minile lor soarta femeii; si nu au decis asupra ei tinnd seama de interesul fem
eii; ei s-au preocupat de propriile lor proiecte, spaime sau nevoi. Cnd au venera
t-o pe zeita-mama, a fost din teama de Natura; de ndata ce unealta de bronz le-a
permis afirmarea mpotriva acesteia, ei au instituit patriarhatul; conflictul dint
re familie si stat este cel care defineste acum statutul femeii; atitudinea cres
tinului fata de Dumnezeu, de lume si de propria sa carne este cea reflectata n co
nditia rezervata femeii; ceea ce s-a numit n Evul Mediu "Cearta femeilor" a fost
o disputa ntre clerici si laici legata de casatorie si celibat; regimul social fo
ndat pe proprietatea privata a fost cel care a atras tutela asupra femeii casato
rite, iar revolutia tehnica realizata de barbati a fost cea care le-a eliberat p
e femeile de astazi. O evolutie a eticii masculine este cea care a dus la reduce
rea familiilor numeroase prin ,,birth-control" si a eliberat partial femeia de s
ervitutile maternitatii. nsusi feminismul nu a fost niciodata o miscare autonoma:
el a fost n parte un instrument n minile politicienilor si n parte un epifenomen re
flectnd o drama sociala mai profunda. Niciodata femeile nu s-au constituit ntr-o c
asta separata: ntradevar, ele nu au cautat sa joace ca sex un rol n istorie. Doctr
inele care cer pretuirea femeii ca viata, camalitate, imanenta, Celalalt snt ideo
logii masculine care nu exprima absolut deloc revendicarile feminine. Majoritate
a femeilor se resemneaza cu soarta lor, fara a risca nici un protest; cele care
au ncercat sa-si schimbe soarta au tinut nu sa se nchida n singularitatea lor si sa
o faca sa triumfe, ci sa o depaseasca. Atunci cnd ele au intervenit n cursul lucr
urilor, au facut-o n acord cu barbatii si din perspective masculine. n ansamblu, a
ceasta interventie a fost secundara si episodica. Clasele n interiorul carora fem
eile se bucurau de o anumita autonomie economica si participau la productie erau
clasele oprimate si, ca muncitoare, femeile erau nca n si mai mare masura sclave
dect muncitorii-barbati. n interiorul claselor conducatoare, femeia era un parazit
, aservit n aceasta calitate legilor masculine: n ambele cazuri,

actiunea i era aproape imposibila. Dreptul si moravurile nu coincid ntotdeauna, ia

r ntre ele echilibrul se stabileste n asa fel nct femeia sa nu fie niciodata libera n
chip real. n vechea Republica romana, conditiile economice i confera matroanei pu
teri concrete: dar ea nu are nici o independenta legala; adeseori lucrurile se p
etrec la fel n civilizatiile taranesti si n mica burghezie; stapna-servitoare n inte
riorul casei, femeia este o minora din punct de vedere social. Invers, n epocile n
care societatea se dezagrega, femeia se emancipeaza, dar, ncetnd sa mai fie vasal
a barbatului, ea si pierde locul; beneficiaza doar de o libertate negativa, care
nu gaseste alta modalitate de a se traduce dect prin licenta si placeri: precum n
timpul decadentei 165 romane, al Renasterii, al secolului al XVIII-lea sau al Di
rectoratului. Fie gaseste ceva n care sa se investeasca, dar atunci este aservita
, fie este eliberata, dar nu mai are ce sa faca din ea nsasi. Este de remarcat, p
rintre altele, faptul ca femeia casatorita si-a avut locul n societate, dar nu sa bucurat de nici un drept n cadrul ei; n vreme ce celibatara, femeie cinstita sau
prostituata, avea toate capacitatile barbatului; dar, pna n secolul nostru, ea a
fost mai mult sau mai putin exclusa din viata sociala. Din aceasta opozitie ntre
drept si moravuri a rezultat printre altele urmatorul paradox ciudat: amorul lib
er nu este interzis de lege, n schimb adulterul este un delict; totusi, adeseori,
tnara care "pacatuieste" este dezonorata, n vreme ce abaterea sotiei este privita
cu indulgenta: un mare numar de tinere fete, din secolul al XVII-lea si pna n zil
ele noastre, se casatoresc spre a putea fi libere sa aiba amanti. Prin acest sis
tem ingenios, marea masa a femeilor este tinuta n lesa: e nevoie de circumstante
exceptionale pentru ca o personalitate feminina sa reuseasca sa se afirme ntre ac
este doua serii de constrngeri, unele abstracte, altele concrete. Femeile care au
creat opere comparabile cu cele ale barbatilor snt acelea pe care forta institut
iilor sociale le naltase dea supra oricarei diferentieri sexuale. Isabella de Cas
tilia, Elisabeta a Angliei, Ecaterma a Rusiei nu erau nici barbati, nici femei:
erau suverane. Este remarcabil faptul ca feminitatea lor, abolita din punct de v
edere social, n-a mai constituit un handicap: proportia reginelor care au avut d
omnii glorioase este infinit superioara celei a marilor regi. Religia opereaza a
ceeasi transformare: Caterina dm Siena sau Sfnta Tereza snt, dincolo de conditia l
or fiziologica, suflete sfinte; viata lor lumeasca si viata lor mistica, faptele
si scrierile lor se ridica la naltimi pe care putini barbati le-au atins vreodat
a. Avem toata ndreptatirea sa credem ca, daca alte femei n-au reusit sa lase urme
profunde, aceasta s-a ntmplat deoarece ele au fost limitate de conditia lor. Ele
nu au putut interveni n lume dect ntr-o maniera negativa sau oblica. Judith, Charlo
tte Corday, Vera Zasulici asasineaza; participantele la Fronda conspira; n timpul
Revolutiei, n timpul Comunei, femeile lupta cot la cot cu barbatii mpotriva ordin
ii stabilite; ca raspuns la o libertate lipsita de drepturi si putere, este perm
isa blocarea n refuz si revolta, de vreme ce este interzisa participarea la o con
structie pozitiva; n cel mai bun caz, femeia va reusi sa se insinueze pe cai latu
ralnice n activitatile barbatilor. Aspazia. doamna de Maintenon, printesa des Urs
ins au fost consiliere foarte influente: a fost nsa nevoie de consimtamntul celor
consiliati. Barbatilor le place sa exagereze importanta acestor influente, atunc
i cnd vor sa o convinga pe femeie ca ea trage sforile; n fapt, nsa, vocile feminine
amutesc acolo unde ncepe fapta concreta; ele au putut sa provoace razboaie, nu s
i sa sugereze tactica de urmat ntr-o batalie; ele nu au orientat politica dect n ma
sura n care politica se reducea la intriga: adevaratele frie ale puterii nu au fos
t niciodata n 166 minile femeilor; ele nu au schimbat nici tehnicile, nici economi
a, n-au

facut si nici n-au desfacut state, nici nu au descoperit lumi. Unele evenimente
s-au declansat prin intermediul lor: nsa ele au fost mai degraba pretexte dect age
nti. Sinuciderea Lucretiei nu a avut dect o valoare de simbol. Martiriul ramne ntot
deauna ngaduit oprimatilor; n timpul persecutarii crestinilor, n ajunul nfrngerilor s
ociale sau nationale, femeile au jucat rolul de martori; dar niciodata un martir
na schimbat fata lumii. Chiar manifestatiile si initiativele feminine nu au avu
t valoare dect atunci cnd o decizie a barbatilor le-a consfintit eficacitatea. Ame
ricanele grupate n jurul doamnei Beecher-Stowe au radicalizat opiniile mpotriva sc
laviei; adevaratele ratiuni ale Razboiului de Secesiune n-au fost, nsa, de ordin
sentimental. "Ziua Femeii" din 8 martie 1917 a precipitat, pare-se, Revolutia Ru
sa: nu a fost, nsa, dect un semnal. Majoritatea eroinelor feminine au ceva baroc:
aventuriere, excentrice remarcabile, nu att prin actiunile lor, ct prin destinele
lor exceptionale; daca le comparam pe Ioana d'Arc, doamna Roland, Flora Tristan
cu Richelieu, Danton sau cu Lenin, ne dam seama ca maretia lor este subiectiva:
snt figuri exemplare mai degraba dect agenti istorici. Personalitatile mari tsnesc
din rndul maselor si snt propulsate de circumstante: masa femeilor se afla la marg
inea istoriei, iar circumstantele snt pentru fiecare dintre ele un obstacol, si n
u o trambulina. Pentru a schimba fata lumii trebuie sa fii n primul rnd bine inser
at n lume; dar femeile cu radacini puternice n societate snt femeile supuse; cu exc
eptia cazului n care un har divin le mpinge spre actiune si atunci s-au dovedit la
fel de capabile ca si barbatii -, ambitioasa sau eroina snt creaturi ciudate si
monstruoase. Aparitia unor Rosa Luxemburg sau Marie Curie nu a fost posibila dect
dupa ce femeile au nceput sa se simta la ele acasa n aceasta lume. Asemenea figur
i demonstreaza n chip stralucit ca nu inferioritatea femeilor a determinat lipsa
lor de nsemnatate n istorie: dimpotriva, aceasta lipsa de nsemnatate le-a predestin
at inferioritatii.1 Faptul este evident mai ales n domeniul n care ele au reusit c
el mai bine sa se afirme, adica n domeniul cultural. Soarta lor este strns legata
de cea a literelor si artelor; nca din vremea vechilor germani functiile de profe
tesa si de preoteasa reveneau femeilor; marginali-tatea lor explica de ce barbat
ii le pretuiesc atunci cnd ncearca sa transceanda prin cultura frontierele univers
ului lor si sa intre n contact cu altentatea. Misticismul curtenesc, curiozitatea
umanismului, 1 Este remarcabil ca la Paris, din puzderia de statui existente, n
umai zece snt dedicate unor femei (cu exceptia reginelor care. din motive pur arh
itecturale, alcatuiesc rondul de la Luxernbourg). Trei snt consacrate Ioanei d'Ar
c. Celelalte snt doamna de Segur, George Sand, Sarah Bernhardt, doamna Boucicaut
si baroana de I iirsch, Maria Deraismes. Rosa Bonheur. 167 gustul frumusetii din
Renasterea italiana, pretiozitatea secolului al XVII-lea, idealul progresist al
secolului al XVIII-lea aduc sub diverse fonne exaltarea feminitatii. Femeia dev
ine atunci tema fundamentala a poeziei, substanta operei de arta; nlesnirile viet
ii i permit sa se consacre placerilor spirituale: inspiratoare, judecator si publ
ic al scriitorilor, ea devine adesea emula lor: adesea, datorita ei, se impun no
i moduri ale sensibilitatii, noi etici care nflacareaza sufletele barbatilor si n
umai astfel ea intervine n propriul ei destin: instruirea femeilor este o cucerir
e datorata n cea mai mare parte femeilor. Cu toate acestea, daca rolul colectiv a
l femeilor intelectuale este nsemnat, contributiile lor individuale snt, n ansamblu
, mai putin spectaculoase. Femeia dobndeste un loc privilegiat n domeniul gndini si
al artei deoarece este exclusa din cei al faptei; dar arta si gndirea si au izvor
ul viu toc mai n fapta. A te afla n marginile lumii nu este o situatie ncurajatoare
pentru cei ce pretind ca o recreeaza: si aici, pentru a depasi ceea ce este dat
, conditia e sa ai

radacini puternice. Realizarile personale snt aproape imposibile pentru categorii

le umane mentinute colectiv ntr-o situatie de inferioritate "Gt de departe poti m
erge, atunci cnd te ncurci n fuste?" ntreba Marie Bashkirtseff Stendhal spunea: "Toa
te geniile care se nasc femei^ snt pierdute pentru fericirea publicului". De fapt
, geniile nu se nasc, ci devin; n rest, e adevarat, conditia feminina a facut pna
astazi imposibila o asemenea devenire. Antifeministii au tras ntotdeauna doua con
cluzii contradictorii din examinarea Istoriei: 1) femeile n-au dat niciodata cre
atii nsemnate: 2) situatia femeii na fost niciodata o piedica pentru afirmarea ma
rilor personalitati feminine. E multa rea-credinta n aceste afirmatii; reusitele
ctorva privilegiate nu compenseaza si nici nu scuza njosirea sistematica la nivel
colectiv; iar raritatea si partialitatea acestor reusite dovedeste tocmai ca cir
cumstantele snt defavorabile. Dupa cum au sustinut Christme de Pisan, Poulain de
la Bane, Condorcet, Stuart Mill, Stendhal, n nici un domeniu femeia nu sa bucurat
de sanse reale. Tocmai de aceea astazi un mare numar de femei reven dica un nou
statut; si, repetam, revendicarea lor nu este sa fie exaltata feminitatea: ele
vor ca prin ele nsele, si n ansamblul umanitatii, transcendenta sa prevaleze asupr
a imanentei; ele vor sa le fie n sfrsit acordate acele drepturi abstracte si posib
ilitati concrete fara conjugarea carora libertatea nu este dect mistificare.1 Voi
nta aceasta e pe cale de a se nfaptui. Dar perioada actuala este o perioada de tr
anzitie; lumea aceasta care a apartinut ntotdeauna barbatilor se mai afla nca n mini
le lor; institutiile si valorile civi' Si n aceasta privinta antifeministii iui/c
aza pe un echivoc, cteodata. diminund importanta libertatii abstracte, ei. slavesc
imensul rol concret pe care femeia aservita l are de ndeplinit n lumea noastra: si
-atunci de ce se mai revolta? Alteori, ei nu tin cont de faptul ca permisivitate
a negativa nu ofera nici o posibilitate concreta si reproseaza femeilor mplinite n
plan abstract ca nu snt ndeajuns de femei. 168 lizatiei patriarhale dainuie n cea
mai mare parte. Drepturile abstracte snt departe de a fi recunoscute femeilor pre
tutindeni si integral: n Elvetia ele nca nu voteaza; n Franta, legea din 1942 menti
ne, ntr-o forma atenuata, prerogativele sotului. Iar aceste drepturi abstracte, c
um spuneam, n-au fost niciodata suficiente pentru ca femeia sa aiba o priza conc
reta asupra lumii: ntre cele doua sexe nu exista nici astazi o veritabila egalita
te. Mai nti, grijile casniciei ramn mult mai mpovaratoare pentru femei dect pentru ba
rbati. Am vazut ca servitutile maternitatii s-au redus o data cu practica - mart
urisita sau clandestina - de tip "birth-control"; aceasta nu este nsa nici cunosc
uta pretutindeni, nici aplicata riguros; dat fiind ca avortul este interzis ofic
ial, numeroase femei fie si compromit sanatatea prin practici aboitive neasistate
, fie snt coplesite de numarul sarcinilor. ngrijirea copiilor si ntretinerea caminu
lui revin, nca, aproape n exclusivitate femeii. n Franta, mai ales, traditia antife
minista este att de puternica, nct barbatul se simte degradat atunci cnd se afla n si
tuatia de a ndeplini functii rezervate pna nu de mult femeilor. De aici rezulta ca
femeia are mult mai mari dificultati dect barbatul n a mpaca munca si viata de fam
ilie, n cazurile n care societatea i pretinde acest efort, viata ei este mult mai a
mara dect cea a sotului. Sa ne oprim, de pilda, asupra vietii tarancilor. n Franta
, ele constituie majoritatea femeilor care participa la munca productiva; si, n g
eneral, snt casatorite. Femeia necasatorita ramne cel mai adesea servitoare n casa
tatalui sau n cea a unui frate sau a unei surori; femeia nu devine stapna a unei c
ase dect acceptnd dominatia unui sot; moravurile si traditiile i repartizeaza, de l
a o regiune la alta, roluri

diverse: taranca normanda este onorata n timpul mesei, n vreme ce corsicana nu are
voie sa se aseze la aceeasi masa cu barbatii; oricum, jucnd n economia domestica
un rol dintre cele mai importante, ea mpartaseste responsabilitatile barbatului,
e asociata intereselor lui, mparte cu el proprietatea; este respectata si adesea
ea e cea care are conducerea efectiva: situatia ei o aminteste pe aceea a femeii
din comunitatile agrare antice. Ea are frecvent un prestigiu moral egal sau chi
ar mai mare dect cel al sotului; nsa conditia ei concreta este cu mult mai aspra.
Grijile gradinaritului, ntretinerea pasarilor de curte, a oilor, a porcilor i revi
n n exclusivitate; ea participa la muncile cele mai grele, curata grajdurile, mpra
stie balegarul, seamana, ara, praseste, strnge finul, sapa, pliveste, recolteaza,
culege via si uneori ajuta h ncarcarea si descarcarea carelor cu paie, fn, lemn s
i surcele etc. n afara de acestea, pregateste mncarea, tine gospodaria: spala rufe
le, crpeste etc. Ea duce grelele poveri ale maternitatii si ngrijirii copiilor. Se
trezeste n zori, hraneste pasarile si animalele, le asterne barbatilor prima mas
a, se ngrijeste de copii si pleaca sa lucreze la cmp sau n padure sau n gradina; ea
scoate apa dm 169 fintna, pune masa de prnz, spala vasele, lucreaza iarasi la cmp pn
a la cina; dupa ultima masa, se ndeletniceste cu crpitul, curata porumbul etc. Cum
nu are vreme sa-si vada de sanatate nici macar n timpul sarcinilor, se deformeaz
a repede, de timpuriu se ofileste, e vlaguita si roasa de boli. Putinele compens
atii pe care barbatul si le gaseste cnd si cnd n viata sociala i snt refuzate: el se
duce la oras duminica si n zilele de trg, se ntlneste cu alti barbati, merge la crciu
ma, bea, se ndeletniceste cu jocul de carti, vneaza, pescuieste. Ea ramne acasa si
nu are nici o distractie. Numai tarancile nstarite, care snt ajutate de servitoare
si nu merg la cmp, duc o viata fericit echilibrata: ele snt onorate social, iar n
camin se bucura de o mare autoritate, fara a fi coplesite de munca. Dar n cea mai
mare parte a timpului, munca din spatiul rural o reduce pe femeie la conditia u
nui animal de povara. Negustoreasa, patroana care conduc o mica ntreprindere au f
ost dintotdeauna privilegiate; ele snt singurele carora legea le-a recunoscut nca
din Evul Mediu anumite capacitati civile; femeia-bacan, laptareasa, hangita, tut
ungioaica au o pozitie echivalenta cu cea a barbatului; celibatare sau vaduve, e
le si snt, lor nsele, ratiuni sociale; casatorite, ele au aceeasi autonomie ca si s
otii lor Ele au sansa ca munca lor se desfasoara n perimetrul caminului si ca nu
este n general prea obositoare. Cu totul alta este situatia muncitoarei, function
arei, secretarei sau vnzatoarei care muncesc n afara casei. Le este mult mai greu
sa mpace munca si ntretinerea caminului (drumurile, pregatirea meselor, spalatul s
t crpitul cer cel putin trei ore si jumatate de munca n fiecare zi lucratoare si s
ase ore duminicile; este o cifra considerabila cnd se adauga orelor din fabrica s
au de la birou). Ct despre profesiunile liberale, chiar daca femeile avocat, doct
or, profesor si permit unele ajutoare n gospodarie, caminul si copiii reprezinta s
i pentru ele sarcini si griji care snt un handicap considerabil. n America treburi
le gospodariei snt usurate de tehnici ingenioase; nsa tinuta si eleganta cerute an
gajatelor le impun o alta servitute; pe deasupra, femeile continua sa fie raspun
zatoare de casa si de copii. Pe de alta parte, femeia care si cauta independenta n
munca are sanse mult mai mici dect concurentii ei barbati. In multe meserii, sal
ariul ei este inferior celui al barbatilor; sarcinile ei snt mai putin specializa
te si deci mai prost platite dect cele ale unui muncitor calificat; pentru aceeas
i munca ea este mai prost platita dect barbatul. Fiind o nou-venita n universul ba
rbatilor, ea are mai putine posibilitati de reusita dect ei. A se afla la ordinel
e unei femei le repugna n general barbatilor si femeilor deopotriva; au ntotdeauna

mai multa ncredere ntr-un barbat; a fi femeie este, daca nu o tara, cel putin un f
apt special. Pentru "a se descurca" femeia trebuie, n general, sa-si gaseasca spr
ijinul unui barbat. Caci barbatii snt, nu-i asa, cei plasati n pozitiile cele mai
avantajoase, n posturile cele mai impor170 tante. Este esential sa subliniem ca,
din punct de vedere economic, barbatii si femeile reprezinta doua caste.1 Factor
ul decisiv pentru conditia actuala a femeii este supravietuirea ncapatnata a tradi
tiilor celor mai revolute n noua civilizatie pe cale de constituire. Este ceea ce
ignora de regula observatorii grabiti care apreciaza ca femeia nu merita sansel
e care i snt oferite n prezent sau care nu vad n aceste sanse dect ispite periculoase
. Adevarul este ca situatia femeii e instabila si de aici provin dificultatile e
i de adaptare. Femeilor li se deschid portile fabricilor, birourilor, facultatil
or dar, n acelasi timp, se crede n continuare ca pentru ele casnicia este o carier
a mai onorabila care le scuteste de orice alta participare la viata colectiva. L
a fel ca n civilizatiile primitive, actul amoros este pentru ea un serviciu pentr
u care are dreptul de a fi platita ntr-o forma mai mult sau mai putin directa. Cu
exceptia U.R.S.S.2, pretutindeni femeii moderne i este ngaduit sa-si priveasca tr
upul ca pe un capital. Prostitutia este tolerata3, galanteria este ncurajata. Iar
femeia casatorita este legal ndreptatita sa fie ntretinuta sotului ei; ba chiar, n
aceasta calitate, se bucura de o demnitate sociala net superioara celei a femei
i necasatorite. Moravurile snt departe de a-i acorda acesteia din urma libertati
sexuale echivalente cu cele ale barbatului necasatorit; maternitatea i este aproa
pe interzisa, fiica devenita mama constituind n continuare ceva scandalos. Si atu
nci cum sa nu-si pastreze mitul Cenusaresei4 ntreaga rezonanta? Totul o ncurajeaza
pe tnara fata sa astepte bogatia si fericirea aduse de un "Fat-Frumos" mai degra
ba dect sa riste ncercnd sa le cuce' n Amenca marile averi sfrsesc cel mai adesea n mi
ile femeilor: mai tinere dect barbatii lor, ele i mostenesc; atunci cnd o fac. snt ns
a vrstnice si rareori se gndesc si la noi investitii: ele se comporta ca si cnd ar
avea un drept de folosinta si nu unul de proprietate. Practic, barbatii snt cei c
are dispun de capital. Oricum. nsa, aceste privilegiate nu reprezinta dect o minor
itate infima. n America i este si mai greu unei femei sa se realizeze ca avocat, d
octor etc. dect n Europa. - Cel putin potrivit doctrinei oficiale. 3 n tarile anglo
-saxone. prostitutia n-a fost niciodata reglementata. Pna n 1900, "common law" (dr
eptul civil) nu o considera ca delict dect atunci cnd se manifesta scandalos si cr
ea dezordine. De atunci si pna astazi reprimarea ei s-a facut mai mult sau mai pu
tin riguros, mai mult sau mai putin eficient, n Anglia si n diversele state din SU
A ale caror legislatii snt foarte diferite la acest capitol, n Franta, ca urmare a
unei lungi campanii abolitioniste, legea din 13 aprilie 1946 a ordonat nchiderea
caselor de toleranta si combaterea mai ferma a proxenetismului: "Considernd ca e
xistenta acestor case este incompatibila cu principiile fundamentale ale demnita
tii umane si cu rolul harazit femeii n societatea moderna..." Se ntelege ca prosti
tutia continua sa se exercite nestingherita. Caci, evident, masurile negative si
ipocrite nu pot schimba situatia. 4 Cf. PHILIPP WILLIE, Generatie de vipere. 17
1 reasca pe cont propriu. Mai ales ca ea poate spera sa promoveze multumita lui n
tr-o casta superioara, miracol pe care toata munca ei deo viata nu va putea sa-1
recompenseze. Dar o asemenea speranta este nefasta deoarece i dezbina energiile
si interesele1; aceasta dezbinare

este, poate, cel mai grav handicap al femeii. Parintii continua sa-si creasca fi
icele n vederea unei casatorii n loc sa le ncurajeze dezvoltarea personala; femeia
ajunge sa vada n maritis attea avantaje, nct ea nsasi si-1 doreste; de aici rezulta c
a adeseori este mai putin pregatita, mai putin antrenata dect fratii sai, ca se a
ngajeaza cu mai putina hotarre n profesiunea aleasa; prin aceasta, ea nsasi se hara
zeste inferioritatii; iar cercul vicios se nchide: aceasta inferioritate i ntareste
dorinta de a-si gasi un sot. Orice beneficiu are ntotdeauna ca revers o povara;
dar daca poverile snt prea grele, beneficiul nu mai apare dect ca o servitute; pen
tru majoritatea muncitorilor, munca este astazi o corvoada insuportabila: pentru
femeie, aceasta nu este compensata pnntr-o cucerire reala a demnitatii ei socia
le, a libertatii moravurilor, a autonomiei economice; este normal ca multe munci
toare sau functionare sa nu vada n dreptul la munca dect o obligatie de care casat
oria le-ar elibera. n acelasi timp, prin faptul ca a ajuns la constiinta de sine
si ca se poate elibera de casatorie prin munca, femeia nu accepta cu o mai mare
docilitate supunerea. Ceea ce si-ar dori ar fi ca mpacarea vietii familiale cu o
meserie sa nu-i ceara acrobatii epuizante. Chiar si atunci, atta timp ct subzista
tentatiile vietii usoare - n virtutea inegalitatii economice avantajoase numai pe
ntru unii si al dreptului recunoscut al femeii de a se vinde unuia dintre acesti
privilegiati - ea va avea nevoie de un efort moral mult mai mare dect barbatul p
entru a alege calea independentei. Nu sa nteles ndeajuns ca tentatia nsasi este un
obstacol, si nca unul dintre cele mai primejdioase. Ea este dublata de o mistific
are deoarece, n fapt, chiar va exista o cstigatoare din cteva mii la loteria partid
ei fericite. Epoca actuala le invita, le obliga chiar pe femei sa munceasca; dar
ea le flutura concomitent pe dinaintea ochilor paradisuri de trndavie si delicii
: ea le nalta pe cele alese cu mult deasupra celor care ramn legate de lumea banal
a. Privilegiul economic detinut de barbati, valoarea lor sociala, prestigiul cas
atoriei, utilitatea unui sprijin barbatesc, totul le prescrie femeilor sa-si dor
easca, mai mult dect orice, sa placa barbatilor. Ele se afla nca, n ansamblu, ntr-o
situatie de vasalitate. De aici decurge ca femeia se cunoaste si alege cum sa fi
e nu asa cum exista ea pentru sine, ci asa cum o defineste barbatul. Prin urmare
, va trebui sa o descriem mai nti asa cum o viseaza barbatii, de vreme ce fiinta-s
a-pentru-barbati este unul dintre factorii esentiali ai conditiei ei concrete. 1
Asupra acestui punct vom reveni pe larg n voi. II. 172
Partea a treia MITURI Capitolul I Istoria ne-a aratat ca barbatii au avut ntotdea
una toate puterile concrete; chiar de la nceputurile patriarhatului, ei au consid
erat folositor ca femeia sa fie mentinuta ntr-o stare de dependenta; si astfel ea
a fost constituita, n mod concret, drept Celalalt. Aceasta conditie servea inter
eselor economice ale masculilor; dar convenea si pretentiilor lor ontologice si
morale. Chiar din momentul n care subiectul ncearca sa se afirme, Celalalt, care l
limiteaza si l neaga, i este, totusi, necesar: nu se atinge pe sine dect prin aceas
ta realitate care nu este el. De aceea viata barbatului nu este niciodata plenit
udine si odihna, ci lipsa si miscare: este lupta. Fata n fata cu sine, barbatul ntl
neste Natura; are impact asupra ei, ncearca sa si-o aproprieze. Dar ea nu l-ar pu
tea satisface. Ori nu ajunge sa se realizeze dect ca o opozitie pur abstracta, es
te obstacol

si ramne straina; ori suporta pasiv dorinta barbatului si se lasa asimilata de el

; nu o poseda dect consumnd-o, adica distrugnd-o. n ambele cazuri, barbatul ramne sin
gur: este singur cnd atinge o piatra, cnd mannca un fruct. Nu exista prezenta a cel
uilalt dect daca celalalt este el nsusi prezent pentru sine: aceasta nseamna ca ade
varata altentate este aceea a unei constiinte diferite de a mea si identica cu e
a. Existenta a doi barbati l smulge pe fiecare barbat din imanenta sa si i ngaduie
sa-si mpli neasca adevarul fiintei, sa se mplineasca ca transcendenta, ca evadare
catre obiect, ca proiect. Dar aceasta libertate straina, care-mi confirma libert
atea, intra, de asemenea, n conflict cu ea: aceasta este tragedia constiintei nef
ericite; fiecare constiinta pretinde sa se afirme singura ca subiect suveran. Fi
ecare ncearca sa se mplineasca reducndu-1 pe celalalt la sclavie. Dar sclavul, prin
munca si prin frica, se simte si el esential si, printr-o ntoarcere dialectica,
stapnul apare ca neesential. Drama poate fi depasita prin libera recunoastere a f
iecarui individ n altul, fiecare afirmndu-se n acelasi timp pe sine si pe celalalt
ca obiect si ca subiect, ntr-o miscare reciproca. Dar dragostea, generozitatea, c
e realizeaza n mod concret aceasta recunoastere a libertatilor, nu snt niste virtu
ti facile; ele snt, desigur, cea mai nalta nfaptuire a omului, prin care se afla pe
sine n adevarul lui; dar acest adevar este acela al unei lupte fara ncetare nceput
e, fara ncetare abolite; ea cere ca omul sa se depaseasca n orice moment al vietii
sale. Putem spune, cu alte cuvinte, ca omul ajunge la o atitudine autentic 174
morala cnd renunta la a fi pentru a-si asuma existenta. Prin aceasta conversiune,
el renunta, de asemenea, la orice posesiune, caci posesiunea este un mod de cau
tare a fiintei; dar conversiunea prin care atinge adevarata ntelepciune nu este n
iciodata facuta, trebuie savrsita tot timpul, cere o tensiune constanta. Astfel nct
, incapabil .sa se mplineasca n singuratate, barbatul este fara ncetare n primejdie n
raporturile cu semenii sai: viata sa este o ntreprindere dificila a carei reusit
a nu este niciodata asigurata. Dar lui nu-i plac greutatile, iar de primejdii i e
ste teama. Aspira, n mod contradictoriu, la viata si la repaus, la existenta si l
a fiinta; stie bine ca "nelinistea spiritului" este rascumpararea dezvoltarii sa
le, ca distanta pna la obiect este rascumpararea prezentei sale n sine; dar viseaz
a linistea n snul nelinistii, si viseaza o plenitudine opaca ce ar locui, totusi,
constiinta. ntruchiparea acestui vis este chiar femeia; ea este intermediarul dor
it ntre natura straina de om si semenul sau care i se pare a fi prea identic cu e
l. Am vazut ca nu au existat mai nti femei eliberate de sclavie pe care barbatii s
a le fi aservit si ca niciodata diviziunea sexelor nu a ntemeiat o diviziune n cas
te. A compara femeia cu sclavul este o eroare; au existat printre sclavi si feme
i, dar au existat ntotdeauna femei libere, adica nvestite cu o demnitate religioas
a si sociala: ele acceptau suveranitatea barbatului, iar acesta nu se simtea ame
nintat de o revolta care sa-1 poata transforma la rndul sau n obiect. Femeia apare
astfel ca neesentialul care nu se ntoarce niciodata la esential, ca un Celalalt
absolut, fara reciprocitate. Toate miturile creatiei exprima aceasta convingere
pretioasa pentru barbat si, ntre altele, legenda Genezei, care, prin intermediul
crestinismului, sa perpetuat n civilizatia occidentala. Eva nu a fost creata n ace
lasi timp cu Adam, ci a fost extrasa din coasta primului barbat. Nici nasterea e
i nu a fost autonoma; Dumnezeu nu a ales n mod spontan sa o creeze pentru ea nsasi
si pentru ca, n schimb, sa fie adorat direct de catre ea: el a sortit-o barbatul
ui; ia daruit-o lui Adam pentru a-1 salva de singuratate, n sotul ei este deci or
iginea si ratiunea de a fi a Evei; ea este complementul lui la modul neesentialu
lui. De aceea apare ca o prada privilegiata. Este natura ridicata la translucidi
tatea constiintei, este o constiinta n mod natural supusa. Si

n aceasta se afla minunata speranta pe care barbatul si-a pus-o n femeie: el spera
sa se poata mpli' .....Femeia nu este repetarea inutila a barbatului, ci locul v
rajit n care se mplineste alianta vie a barbatului si a naturii. Daca ea dispare,
barbatii se trezesc singuri, straini fara pasaport ntr-o lume nghetata. Ea este pa
mntul nsusi purtat pe culmile vietii, pamntul devenit sensibil si fericit; si tara
ea, pentru barbati pamntul este mut si mort", scrie Michel Carrouges. (Puterile f
emeii, Cahiers du Sud, nr. 292.) 175 ni ca fiinta posednd trupeste o alta fiinta,
confirmndu-se n libertatea sa printr-o libertate docila. Nici un barbat nu ar con
simti sa fie femeie, dar toti doresc sa existe pe lume femei. "Sa-i multumim lui
Dumnezeu pentru ca a creat femeia." "Natura este buna pentru ca i-a daruit barb
atului femeia." Prin aceste fraze si prin altele asemanatoare, barbatul afirma nc
a o data, cu o aroganta naivitate, ca prezenta sa n lume este un fapt ineluctabil
si un drept, iar cea a femeii, un simplu accident: dar este un accident fericit
. Aparnd drept Celalalt, femeia apare n acelasi timp ca o plenitudine de a fi n opo
zitie cu aceasta existenta al carei neant barbatul l simte n sine; Celalalt, fiind
afirmat ca un obiect n ochii subiectului, este afirmat ca n-sine, deci ca fiinta.
n femeie se ntruchipeaza n mod pozitiv absenta pe care orice creatura o poarta n su
flet si, cautnd sa se regaseasca prin ea, barbatul spera sa se mplineasca pe sine.
Totusi, ea nu a reprezentat pentru el numai ntruchiparea Celuilalt, si nu si-a p
astrat ntotdeauna, n cursul istoriei, aceasta importanta. Au existat momente n care
a fost eclipsata de alti idoli. Cnd Cetatea, Statul l devora pe cetatean, acesta
nu mai are posibilitatea de a se ocupa de viata lui privata. Fiind destinata Sta
tului, femeia spartana are o conditie superioara celorlalte femei grecoaice. Dar
ea nu este transfigurata de nici un vis masculin. Cultul capeteniei, fie ca se
numeste Napoleon, Mussolini sau Hhler, exclude orice alt cult. n dictaturile mili
tare, n regimurile totalitare, femeia nu mai este un obiect privilegiat. ntelegem
ca femeia poate fi divinizata ntr-o tara bogata, ai carei cetateni nu stiu ce sen
s sa dea vietii lor; este ceea ce se nfmpla n America. n schimb, ideologiile sociali
ste, care cer egalitatea tuturor fiintelor omenesti, refuza ca n viitor, ncepnd cu
prezentul chiar, vreo categorie umana sa fie obiect sau idol: n societatea autent
ic democratica pe care ne-o anunta Marx nu exista loc pentru Celalalt Totusi, pu
tini barbati se suprapun exact peste solda tul, peste militarul care au ales sa
fie; n masura n care ei ramn indivizi, femeia pastreaza n ochii lor o valoare partic
ulara. Am vazut scrisori trimise de soldatii germani unor prostituate frantuzoai
ce, n care, n pofida nazismului, traditia florii albastre se dovedea, n chipul cel
mai naiv, deosebit de vie. Scriitori comunisti, precum Aragon n Franta, Vittonni n
Italia, ofera n operele lor un loc de prima importanta femeii, amanta si mama. P
oate ca mitul femeii se va stinge ntr-o zi: cu ct femeile se afirma mai mult ca fi
inte umane, cu att minunata calitate de a fi Celalalt moare n ele. Dar n prezent ac
est mit exista nca n inimile tuturor barbatilor. Orice mit implica un Subiect care
si proiecteaza sperantele si temerile sale catre un Cer transcendent. Femeile, n
eafinnndu-se ca Subiect, nu au creat mitul viril n care s-ar reflecta proiectele l
or: ele nu au nici religie, nici poezie proprie: ele nca viseaza prin inter176 me
diul viselor barbatilor, adora idoli pe care iau fabricat barbatii. Acestia au f
aurit, pentru propria lor exaltare, marile figuri virile: Hercule, Prometeu, Par
sifal; n destinul acestor eroi, femeile nu au dect un rol secundar. Fara ndoiala, e
xista imagini stilizate ale barbatului asa cum este el perceput n raporturile sal
e cu femeia: tatal, seducatorul, sotul,

gelosul, fiul cel bun, fiul cel rau; dar tot barbatii le-au stabilit, si ele nu
ajung la demnitatea mitului; nu snt dect niste clisee. In timp ce femeia este defi
nita exclusiv din perspectiva raporturilor sale cu barbatul. Asimetria celor dou
a categorii, mascul si femela, se manifesta n constitutia unilaterala a miturilor
sexuale. Se spune adeseori "sexul" pentru a desemna femeia; ea este nsasi carnea
, deliciile si primejdiile sale: faptul ca, din punctul de vedere al femeii, bar
batul este sexuat si carnal este un adevar care nu a fost niciodata proclamat pe
ntru ca nu s-a gasit nimeni sa-1 proclame. Reprezentarea lumii, ca si lumea nsasi
, este opera barbatilor; ei o descriu din punctul lor de vedere, pe care l confun
da cu adevarul absolut. Este ntotdeauna dificil sa descrii un mit; nu se lasa ses
izat sau definit, bntuie constiintele fara a fi pus vreodata n fata lor ca obiect
nemiscator. Mitul este att de alunecos, att de contradictoriu, nct mai nti nici nu i s
e percepe unitatea: Dalila si Judith, Aspazia si Lucretia, Pandora si Atena; fem
eia este n acelasi timp Eva si Fecioara Maria. Ea este un idol, o servitoare, izv
orul vietii, o putere a ntunericului; este linistea elementara a adevarului, este
artificiu, sporovaiala si minciuna; este vindecatoarea si vrajitoarea; este pra
da barbatului, este pierzania sa, este tot ceea ce el nu este si vrea sa aiba, n
egarea sa si ratiunea sa de a fi. "A fi femeie, spune Kierkegaard1 este ceva att
de ciudat, de complicat, nct nici un predicat nu ajunge sa-1 exprime, iar multiple
le predicate pe care am vrea sa le folosim s-ar contrazice n asa fel nct numai o fe
meie le-ar putea suporta." Aceasta vine din faptul ca ea e considerata nu n mod p
ozitiv, ca pentru-sine, ci negativ, asa cum i apare barbatului. Caci, daca exista
si alti Ceilalti dect femeia, nu este mai putin adevarat ca ea este ntotdeauna de
finita ca Celalalt. Iar ambiguitatea sa este nsasi ambiguitatea ideii de Celalalt
: este aceea a conditiei umane asa cum se defineste ea n raport cu Celalalt. Prec
um am spus-o deja, Celalalt este Raul; dar, cum i este necesar Binelui, se ntoarce
catre Bine; prin el ajung la Tot, dar el ma separa de acesta; este poarta infin
itului si masura finitudinii mele. Si de aceea femeia nu ntruchipeaza nici un con
cept imuabil; prin ea se realizeaza fara ncetare trecerea de la speranta la esec,
de la ura la 1 Etape pe drumul Vietii. 177 dragoste, de la bine la rau, de la r
au la bine. Sub orice aspect am considera-o, aceasta ambivalenta ne frapeaza nain
te de toate. Barbatul l cauta n femeie pe Celalalt ca Natura si ca semen al sau. D
ar stim ce sentimente ambivalente i inspira Natura barbatului. O exploateaza, dar
ea l striveste, se naste din ea si moare n ea; este izvorul fiintei sale si regat
ul pe care-1 supune vointei lui; este o nchisoare materiala n care sufletul este p
rizonier si este realitatea suprema; ea este contingenta si Ideea, finitudinea s
i totalitatea; este ceea ce se opune Spiritului si lui nsusi. Rnd pe rnd aliata si
dusmanca, apare ca haosul tenebros de unde tsneste viata, ca si aceasta viata nsas
i, ca acel dincolo spre care tinde; femeia rezuma natura ca Mama, Sotie si Idee;
aceste figuri cnd se confunda, cnd se opun, si fiecare dintre ele are cte doua fet
e. Barbatul si plonjeaza radacinile n Natura; el a fost zamislit precum animalele
si plantele; stie bine ca nu exista dect ca fiinta vie. Dar de la instaurarea pat
riarhatului, Viata a capatat n ochii sai un dublu aspect: este constiinta, vointa
, transcendenta, este spirit; si este materie, pasivitate, imanenta, este trup.
Eschil, Aristotel, Hipocrate au proclamat ca, pe pamnt ca si n Olimp, principiul m
asculin este cu adevarat creatorul; din el s-au ivit forma, numarul, miscarea; p
rin Demeter se nmultesc spicele, dar originea spicului si adevarul sau este n Zeus
;

fecunditatea femeii nu este privita dect ca o virtute pasiva. Ea este pamntul, iar
barbatul este samnta, ea este Apa, iar el este Focul. Creatia a fost adesea imag
inata ca o nuntire a focului cu apa; umiditatea calda da nastere fiintelor vii;
Soarele este sotul Marii, Soarele, Focul snt divinitati masculine; iar Marea este
unul dintre simbolurile materne ntlnite n mod universal. Inerta, apa sufera actiun
ea razelor arzatoare care o fertilizeaza. Tot astfel, glia brazdata de plugar pr
imeste, nemiscata, grauntele n snul ei. Totusi, rolul ei este necesar: ea hraneste
gennenele, l adaposteste si i da din sub stanta ei. De aceea, chiar dupa ce Marea
Mama a fost detronata, barbatul a continuat sa nchine un cult zeitelor fecundita
tii1; i datoreaza Cybelei recoltele, turmele sale, prosperitatea. i datoreaza propria-i viata. El exalta apa la fel de mult ca si focul. "Glorie marii! Glorie va
lurilor sale nconjurate de foc sacru! Glorie undei! Glorie focului! Glorie ciudat
ei aventuri!" scrie Goethe n Al doilea Faust. El venereaza Pamntul: "The matron Cl
ay", dupa cum l numeste Blake. 1 "Voi cnta Glia, mama universala a asezarilor trai
nice, stramoasa venerabila care hraneste pe suprafata ei tot ceea ce exista", sp
une un imn homeric. Si Eschil glorifica pamntul care "naste toate fiintele, le hr
aneste, si apoi le primeste din nou germenele fecund". 178 Un profet indian i sfa
tuieste pe discipolii sai sa nu sape pamntul, caci " este un pacat s-o ranesti si
s-o tai, s-o sfsii pe mama noastra a tuturor pentru muncile agricole. Voi lua eu
cutitul sa-1 mplnt n snul mamei mele? i voi mutila carnea pna la os? Cum as putea ndr
zni sa tai parul mamei mele?' n India centrala, indienii Baija considera si ei ca
"este un pacat sa sfsii snul gliei-mame cu fierul plugului". Si invers, Eschil sp
une despre Edip ca "a ndraznit sa nsamnteze brazda sacra n care a fost zamislit". So
focle vorbeste despre "brazdele parintesti" si despre "plugar, stapn al unui cmp nd
epartat, pe care nu-1 viziteaza dect o data, la vremea nsamntarii". Iubita dintr-un
cntec egiptean declara: "Eu snt pamntul!" n textele islamice, femeia este numita "cm
p... vie cu struguri". Sfntul Francisc din Assisi, ntr-unui dintre imnurile sale,
ne vorbeste despre "sora noastra, glia, mama noastra, care ne tine si ne ngrijest
e, care produce fructele cele mai variate, cu florile multicolore si cu iarba".
Michelet, facnd bai de namol la Acqui, exclama: "Draga noastra mama a tuturor! Snt
una cu tine. De la tine vin, n tine ma ntorc". Si chiar exista epoci n care se afi
rma un romantism vitalist care doreste triumful vietii asupra Spiritului: atunci
fertilitatea magica a pamntului, a femeii apare mai minunata dect actiunile planu
ite ale barbatului; atunci barbatul viseaza sa se confunde din nou cu ntunericul
matern pentru a regasi acolo adevaratele izvoare ale fiintei sale. Mama este rad
acina ngropata n adncimile cosmosului, a carui seva urca n ea, este fntna de unde tsne
te apa vie care este si un lapte hranitor, un izvor cald, un namol facut din pamn
t si apa, bogat n forte regeneratoare.1 Dar mai generala este la barbat revolta s
a mpotriva conditiei sale trupesti; el se considera ca "n zeu decazut: blestemul
sau este ca s-a prabusit dintr-un cer luminos si ordonat n tenebrele haotice ale
pntecelui matern. Acest foc, acest suflu activ si pur n care doreste sa se recunoa
sca este femeia care-1 ntemniteaza n noroiul pamntului. S-ar voi necesar ca o pura
Idee, ca Unul, Totul, Spiritul absolut; si se trezeste nchis ntr-un trup limitat, n
tr-un loc si un timp pe care nu le-a ales, n care nu era chemat, inutil, stnjenito
r, absurd. Contingenta carnala este contingenta nsesi fiintei sale, pe care o sup
orta n abandonul, n nejustificabila sa gratuitate. Tot ea l sorteste si mortii. Ace
asta gelatina tremuratoare care se formeaza n uter (uterul nchis si secret ca un m
ormnt) aminteste prea mult de vscozitatea moale a hoiturilor ca sa nu ne faca sa n
e ntoarcem cu oroare privirile. Peste ..Literal, femeia este Isis, natura fecunda
. Este fluviul si albia

fluviului, radacina si trandafirul, pamntul si ciresul, butucul si strugurele" (M

. Carrouges, articolul citat). 179 tot acolo unde ia nastere viata - germinatie,
fermentare - ea desteapta dezgust pentru ca nu se ncheaga dect destramndu-se; embr
ionul mucilaginos deschide ciclul care se ncheie cu putreziciunea mortii. Pentru
ca are oroare de gratuitate si de moarte, barbatului i este sila ca a fost zamisl
it; ar vrea sa-si renege legaturile sale animale; prin faptul nasterii sale, Nat
ura ucigasa a pus stapnire pe el. La primitivi, nasterea este nconjurata de cele m
ai severe tabuuri; n special placenta trebuie arsa cu grija sau aruncata n mare, c
aci oricine ar lua-o ar tine n mini soarta nou-nascutului; aceasta nchisoare n care
s-a format fetusul este semnul dependentei sale; distrugnd-o, i se ngaduie individ
ului sa participe la magma lumii vii si sa se realizeze ca fiinta autonomi Murda
ria nasterii se proiecteaza asupra mamei. Leviticul si toate codurile antice i im
pun lehuzei rituri purificatoare; si n multe tinuturi, la tara, aceasta traditie
se pastreaza n ceremoniile de dupa nastere. Se stie ce jena spontana, jena care s
e camufleaza adesea prin rnjete, simt pustii, fetele tinere, barbatii n fata pntece
lui unei femei nsarcinate, a sinilor umflati ai unei doici. In muzeele Dupuytren,
curiosii contempla embrioane si fetusi n formol cu ace lasi interes morbid cu ca
re ar privi deschiderea unui inormnt. Cu tot respectul cu care o nconjoara societa
tea, functia gestatiei inspira o repulsie spontana. Si daca baietelul, n primii a
ni ai copilariei, ramne senzual atasat de trupul matern, atunci cnd creste, cnd dev
ine o fiinta sociala si capata constiinta existentei sale individuale, acest tru
p i produce teama; vrea sa-1 ignore si sa nu vada n mama sa dect o fiinta morala; d
aca tine s-o gndeasca ca fiind pura si casta, aceasta se ntmpla nu att din gelozie a
moroasa, ct din refuzul de a recunoaste ca ea are trup. Un adolescent este descum
panit, roseste daca, plimbndu-se cu tovarasii sai, se ntlneste cu mama sau cu suror
ile sale, ori cu vreo femeie din familie: pentru ca prezenta lor i aminteste de r
egiunile de imanenta din care vrea sa evadeze, i descopera radacinile din care vr
ea sa se smulga. Iritarea baietasului atunci cnd mama sa l mngie si l saruta are acel
asi sens; si reneaga familia, mama, snul matern. Ar vrea, precum Atena, sa se fi i
vit n lumea adultilor narmat din cap pna-n picioare, invulnerabil.1 Blestemul care
apasa asupra destinului sau, impuritatea care-i pateaza fiinta este aceea de a f
i fost conceput, nascut. Aceasta este si anuntarea mortii sale. Cultul germinati
ei a fost ntotdeauna asociat cu acela al mortilor. Glia-Mama primeste n snul sau oa
sele copiilor sai. Femeile -Parcele si Moirele - tes destinul omenirii; dar tot
ele snt acelea care 1 A se vedea mai departe studiul nostru despre Montherlant ca
re ntruchipeaza ntr-o maniera exemplara aceasta atitudine. 180 reteaza firul vieti
i. n majoritatea reprezentarilor populare, Moartea este femeie, si femeile trebui
e sa-i plnga pe morti pentru ca moartea este opera lor.1 Astfel, Femeia-Mama are
un chip al ntunericului: ea este haosul din care a aparut totul si n care totul va
trebui sa se ntoarca ntr-o zi; ea este neantul. n Noapte se confunda multiplele as
pecte ale lumii pe care le reveleaza ziua: noaptea spiritului nchis n generalitate
a si opacitatea materiei, noaptea somnului si a nimicului. n inima marii e ntuneri
c: femeia este Mare tenebrarum cea temuta de vechii navigatori; n maruntaiele pamn
tului e bezna; aceasta noapte n care barbatul este amenintat sa se piarda si care
este reversul fecunditatii l nspaimnta. El aspira catre cer, catre lumina, catre c
ulmile nsorite, catre frigul pur si cristalin al azurului; si sub picioarele sale
se deschide o prapastie umeda, calda, obscura, gata sa-1 nghita; o multime de le
gende ni-1 arata pe

erou pierdut pentru totdeauna atunci cnd cade n tenebrele materne: caverna, abis,
infern. Dar din nou intervine aici ambivalenta: daca germinatia este ntotdeauna a
sociata cu moartea, aceasta este nsa legata si de fecunditate. Moartea detestata
apare ca o noua nastere, si iat-o, deci, bine-cuvntata. Eroul mort renvie, precum
Osiris, n fiecare primavara, si este regenerat printr-o noua zamislire. Suprema s
peranta a omului, spune Jung2, "este ca ntunecatele ape ale mortii sa devina ape
ale vietii, ca moartea si mbratisarea ei rece sa fie snul matern, asa cum marea, d
esi face sa dispara n apele ei soarele, l naste din nou n adncime". Este o tema comu
na mai multor mitologii aceasta n-mormntare a zeului-soare n snul marii si aparitia
lui din nou, stralucitoare. Iar barbatul vrea sa traiasca si n acelasi timp aspir
a la repaus, la somn, la neant. Nu se doreste nemuritor, si prin aceasta poate nv
ata sa iubeasca moartea. "Materia anorganica este snul matern, scrie Nietzsche. A
fi eliberat de viata nseamna a redeveni adevarat, a se desavrsi. Acela care ar nte
lege acest lucru ar considera o sarbatoare rentoarcerea n tarna nesimtitoare." Chau
cer pune aceasta ruga n gura unui batrn care nu poate muri: Cu toiagul meu, zi si
noapte Lovesc pamntul, poarta a mamei mele, Si-i spun: O, scumpa mama, lasa-ma sa
intru. 1 Demetra este tipul de mater dolorosa. Dar alte zeite - Istar. Artemis
- snt ciude. Kali tine n mna un craniu plin de snge. "Capetele fiilor tai ucisi de p
utin timp spnzura la gtul tau ca un colier... Forma ta e frumoasa ca norii ploiosi
, picioarele tale snt naclaite de snge". spune un poet hindus. - Metamorfozele lib
idoului. 181 Barbatul vrea sa-si afirme existenta sa singulara si vrea sa se spr
ijine orgolios pe "diferenta sa esentiala", dar vrea si sa sparga barierele eulu
i, sa se confunde cu apa, cu painntul, cu noaptea, cu Neantul, cu Totul. Femeia c
are-1 condamna pe barbat la finitudine i permite si sa-si depaseasca propriile li
mite; si de aici vine magia echivoca cu care este ea nvestita. n toate civilizatii
le, chiar si n zilele noastre nca, ea i inspira barbatului oroare; el proiecteaza n
femeie nsasi oroarea contingentei sale carnale. Fetita nca impubera nu ascunde nic
i o amenintare, nu este obiectul nici unui tabu si nu poseda nici un caracter sa
cru. n multe societati primitive chiar sexul ei apare ca inocent: jocurile erotic
e snt permise nca din copilarie ntre baieti si fete. Din ziua cnd devine susceptibil
a sa nasca, femeia devine impura. Adesea au fost descrise tabuurile severe cu ca
re societatile primitive o nconjoara pe fetita n ziua primei sale menstruatii; chi
ar si n Egipt, unde este tratata cu o atentie particulara, femeia ramnea izolata p
e toata perioada menstruatiei.' Adesea este expusa pe acoperisul unei case, este
surghiunita ntr-o cabana afara din sat, nimeni nu trebuie s-o vada sau s-o ating
a: iar ea nu trebuie sa se atinga nici pe sine nsasi; la popoarele la care despad
ucherea este o practica cotidiana, i se da un bastonas cu care i este ngaduit sa s
e scarpine: nu trebuie sa atinga cu degetele aii mente; uneori i este interzis cu
desavrsire sa mannce; n alte cazuri, li se da voie mamei si surorilor sa o hraneas
ca, cu ajutorul unui instrument; dar toate obiectele care au intrat n contact cu
ea n aceasta perioada trebuie sa fie arse. Dupa ce trece de aceasta prima proba,
tabuurile menstruale snt ceva mai putin severe, dar ramn riguroase, n special citim
n Levitic: "Femeia care va avea izvor de snge n carnea ei va ramne sapte zile n necu
ratenia ei. Oricine o va atinge va ramne murdar pna seara. Orice pat pe care se va
culca... orice obiect pe care se va aseza va ramne impur. Oricine i va atinge pat
ul, i va spala vesmintele, se va spala cu

apa si va ramne impur pna seara". Acest text este perfect simetric celui care vorb
este despre impuritatea provocata n barbat de gonoree. Iar sacrificiul purificato
r este identic n cele doua cazuri. O data purificata de fluxul menstrual, trebuie
sa lase sa treaca sapte zile, si sa aduca doua turturele sau doi porumbei sacri
ficatorului, care le va oferi Celui Vesnic. Este de remarcat ca n societatile mat
riarhale virtutile atasate menstruatiei 1 Diferenta ntre credintele mistice st mi
tice si convingerile traite ale indivizilor este, de altfel, evidenta n faptul ur
mator: Levi-Strauss semnaleaza ca "tinerii Nimmebago si vad iubitele profitnd de s
ecretul la care le condamna izolarea prescrisa n perioada menstruatiei". 182 ftnt
ambivalente. Pe de o parte, ea paralizeaza activitatile sociale, distruge forta
vitala, face sa se ofileasca florile, sa cada fructele; dar are si efecte binef
acatoare: sngele menstrual este utilizat n prepararea bauturilor dragostei, a leac
urilor, n special pentru a vindeca taieturile sau vnataile. Si astazi, unii indien
i, cnd pleaca sa lupte mpotriva monstrilor fantomatici care bntuie rurile, pun nainte
a ambarcatiunilor lor un tampon de pnza impregnat de snge menstrual; emanatiile lu
i snt nefaste pentru dusmanii supranaturali. Fetele din unele cetati grecesti pur
tau ca omagiu n templul Astarteei vesmntul patat de primul lor val de snge menstrua
l. Dar, de la instaurarea patriarhatului, nu se mai atribuie dect puteri nefaste
licorii ciudate care se scurge din sexul feminin. Pliniu spune n a sa Istorie nat
urala: "Femeia la ciclul ei lunar strica recoltele, devasteaza gradinile, omoara
germenii, face sa cada fructele, ucide albinele, daca atinge vinul, acesta se t
ransforma n otet; laptele se acreste..." Un vechi poet englez explima acelasi sen
timent cnd scrie: Oh! menstruating woman, thou'st a fiend From whom all nature sh
ould be screenedl Femele, spurcata-ti singerare e o urgisire De care-ar trebui p
azitantreaga fire! Aceste credinte s-au pastrat pna n zilele noastre cu o deosebit
a vigoare. n 1878, un membru al Asociatiei medicale britanice a facut o comunicar
e n British Medical Journal, n care declara: "Este nendoios ca atunci cnd femeia la
menstruatie atinge o bucata de carne, aceasta se strica". El sustine ca stie per
sonal doua sau trei cazuri n care bucati de carne au fost alterate n astfel de mpre
jurari. La nceputul acestui secol, n rafinariile din Nord, un regulament le interz
icea femeilor sa intre n fabrica n zilele cnd erau atinse de ceea ce anglo-saxonii
numeau "tlie curse" ("blestemul"): caci atunci zaharul s-ar fi nnegrit. La Saigon
nu se angajeaza femei n fabricile de opium; din cauza menstruatiei lor, opiumul
se strica si devine amar. Aceste credinte curioase s-au perpetuat n multe sate fr
anceze. Orice bucatareasa stie ca i este imposibil sa reuseasca o maioneza daca e
ste n perioada menstruatiei, sau numai n prezenta unei femei aflate n aceasta stare
. n Anjou, recent, un batrn gradinar care pusese n pivnita recolta de cidru a anulu
i i scria stapnului casei: "Trebuie sa le cereti doamnelor tinere din casa si invi
tatelor sa nu treaca prin pivnita n anumite zile ale lunii; caci ele ar mpiedica c
idrul sa fermenteze". Pusa la curent cu aceasta scrisoare, bucatareasa a ridicat
din umeri: "Asta na mpiedicat niciodata cidrul sa fermenteze, a spus ea, doar pe
ntru slanina nu este bine: nu poti sa sarezi slanina cnd e de fata o femeie la ci
clu; slanina ar putrezi"1. Ar fi insuficient sa 183 asimilam aceste repulsii cu
acelea pe care le suscita n mod normal sngele: desigur, sngele este n sine un elemen
t sacru, patruns mai mult ca oricare altul de mana misterioasa care este n acelas
i timp viata si

moarte. Dar puterile malefice ale sngelui menstrual snt mai singulare. El ntruchipe
aza esenta feminitatii. Si de aceea scurgerea lui pune n pericol femeia nsasi, a c
arei mana este astfel materializata, n timpul initierii fetelor din tribul Chago,
acestea snt ndemnate sa-si ascunda cu grija sngele menstrual: "Nul arata mamei tal
e, caci va muri. Nu-1 arata prietenelor tale, caci printre ele ar putea fi una r
ea care va lua crpa cu care te-ai sters, iar pntecele tau nu va prinde rod. Nu-1 a
rata unei femei rele, care va lua crpa s-o puna sus pe casa ei... si astfel tu nu
vei avea copii. Nu arunca crpa pe poteca sau n maracinis. Un om rau poate face lu
cruri rele cu ea. Ingroap-o n pamnt Ascunde sngele de vederea tatalui tau, a fratil
or si surorilor tale. Daca-1 lasi sa se vada, e un pacat"~. La triburile Aleute,
daca tatal si vede fiica atunci cnd aceasta are prima data menstruatie, ea risca
sa devina muta sau oarba. Credinta e ca n aceasta perioada femeia este posedata d
e un spirit si e plina de o forta periculoasa. Unii primitivi cred ca fluxul e p
rovocat de muscatura unui sarpe, femeia avnd cu sarpele si cu soprla niste afinita
ti ascunse: sngele menstrual, cred ei, participa la veninul trtoarei. Leviticul apr
opie fluxul menstrual de gonoree; sexul feminin sngernd nu este numai o rana, ci s
i o plaga suspecta. Iar Vigny asociaza notiunea de murdarire si aceea de boala cn
d scrie: "Femeia, copil bolnav, de douasprezece ori impura". Fruct al unor tulbu
ri alchimii interioare, hemoragia periodica de care sufera femeia este n mod ciud
at n acord cu ciclul lunii: si luna are niste primejdioase capricii^. Femeia face
parte din redutabilul angrenaj care comanda cursul astrelor si al soarelui, est
e * Un medic din Cher mi-a semnalat ca, n regiunea n care locuieste, accesul femei
lor n crescatoriile de ciuperci este interzis n aceste mprejurari. Se mai discuta s
i astazi pe tema realitatii acestor prejudecati. Singurul fapt pe care l semnalea
za n favoarea lor este o observatie a lui Schink (citat de Vignes). Schink vazuse
niste flori ofilindu-se n mna unei servitoare care avea menstruatie; prajiturile
cu drojdie facute de aceasta femeie nu crescusera, dupa spusele sale. dect trei c
entrimetri n loc de cinci, ct ar fi fost normal... Oricum, aceste fapte snt prea su
mare si destul de vag ntemeiate daca luam n considerare importanta si universalita
tea credintelor a caror origine este, n mod evident, mistica. 2 Citat dupa Levi-S
trauss: Structurile elementare ale rudeniei. ^ Luna este un izvor de fertilitate
; ea apare ca "stapna femeLlor''; se crede adesea ca, sub forma unui sarpe sau a
unui barbat, se acupleaza cu femeia. Sarpele este o epifanie a lunii; el si leapa
da nvelisul si se regenereaza, este nemuritor. este o forta care mprastie fecundit
atea si stiinta El are n paza izvoarele sfinte, pomul vietii, Fntna Tineretii etc.
Dar tot el i-a furat omului nemurirea Se spune ca se acupleaza cu femeile. Tradi
tiile persane si acelea ale mediilor rabinice pretind ca menstruatia a fost pric
inuita de raporturile primei femei cu sarpele. 184 prada unor forte cosmice care
regleaza destinul stelelor, al mareelor, ale caror iradieri nelinistitoare le s
imt barbatii. Dar este frapant mai ales ca actiunea sngelui menstrual este legata
de ideea smntnii care se acreste, a maionezei care nu se leaga, a fermentarii, a
descompunerii; se pretinde si ca este n stare sa provoace spargerea unor obiecte
fragile; sa faca sa sara corzile viorii sau ale harpei; si aceasta, nu att pentru
ca este snge, ct pentru ca emana din organele genitale; chiar si fara sa i se cun
oasca functia exacta, se stie ca este legat de genninatia vietii; ignornd existen
ta ovarului, anticii vedeau n menstruatie un complementar al spermei. De fapt, nu
acest snge face ca femeia sa fie impura, ci mai degraba i manifesta impuritatea;
apare n momentul n care femeia poate fi fecundata; cnd dispare, n general ea redevin
e sterila, pentru ca sngele tsneste din pntecele n care se formeaza fetusul. Prin el
se exprima oroarea pe care barbatul o ncearca pentru

fecunditatea feminina. Printre tabuurile legate de femeia n stare impura, nu este

nici unul att de riguros ca interzicerea oricarei relatii sexuale cu ea. Levitic
ul l condamna la sapte zile de impuritate pe barbatul care a ncalcat aceasta regul
a. Legile lui Mnu snt si mai severe: "ntelepciunea, puterea, energia, vitalitatea u
nui barbat care se apropie de o femeie murdarita de secretii menstruale vor pier
i pentru totdeauna". Penitentii porunceau cincizeci de zile de penitenta barbati
lor care avusesera relatii sexuale cu o femeie n aceasta stare. Pentru ca princip
iul feminin este considerat ca fiind la apogeul puterii sale, exista teama ca, p
rintr-un contact intim, ar putea triumfa asupra principiului masculin. Intr-un f
el mai nedefinit, barbatului i este sila sa regaseasca n femeia pe care o poseda e
senta redutabila a mamei; el vrea sa disocieze aceste doua tipuri de feminitate:
de aceea interdictia incestului sub forma exogamiei, sau sub aspecte mai modern
e, este o lege universala; de aceea barbatul se ndeparteaza din punct de vedere s
exual de femeie n momentele n care ea este cu deosebire consacrata rolului sau de
reproducere; cnd are menstruatie, cnd e nsarcinata, cnd alapteaza. Complexul lui Edi
p - a carui descriere, de altfel, ar trebui revizuita - nu contrazice aceasta at
itudine, ci, dimpotriva, o implica. Barbatul se apara mpotriva femeii, socotita s
ursa confuza a lumii si tulbure devenire organica. Totusi, tot sub aceasta nfatis
are ea permite societatii care s-a separat de cosmos si de zei sa pastreze firul
comunicarii cu ea. Si astazi, la beduini, la irochezi, ea asigura fertilitatea
pamntului; n Grecia antica, aude voci subpamntene, capteaza limbajul vnturilor si al
copacilor: este Pythia, Sibyla, prezicatoarea: mortii si zeii vorbesc prin gura
ei. Ea si-a pastrat pna n zilele noastre aceste puteri ale divinatiei: este mediu
m, ghicitoare n palma, n carti, prezicatoare, inspirata; aude voci, are vedenii. Cn
d barbatii simt nevoia sa se scufunde din nou n snul Vietii vegetale si animale precum Anteu care 185 atingea pamntul ca sa-si recapete puterile - se ntorc spre f
emeie. Prin civilizatiile rationaliste ale Greciei si ale Romei supravietuiesc v
echile culte chtoniene. Acestea se desfasoara de obicei n marginea vietii religio
ase oficiale si sfrsesc chiar, ca la Eleusis, prin a lua forma misterelor: sensul
lor este invers dect acela al cultelor solare n care barbatul si afirma vointa sa
de separare si de spiritualitate; dar ele snt si un complement al acestora din ur
ma; barbatul cauta sa scape de singuratate j)rin extaz: acesta este scopul miste
relor, al orgiilor, al bacanalelor. In lumea recucerita de barbati, un zeu mascu
lin, Dionysos, a uzurpat virtutile magice si salbatice ale zeitelor Istar si Ast
artea; dar n jurul imaginii sale tot niste femei se dezlantuie: menade, thyade, b
acante l ispitesc pe barbat la betia religioasa, la nebunia sacra. Rolul prostitu
atei sacre este analog: n acelasi timp se dezlantuie si se canalizeaza fortele fe
cunditatii. Si astazi sarbatorile populare se caracterizeaza prin explozii de er
otism; femeia nu apare, n cadrul lor, pur si simplu ca un obiect al placerii, ci
ca un mijloc de a atinge acest hybris n care individul se depaseste pe sine. "Cee
a ce o fiinta are nlauntrul sau pierdut si tragic, "minunea orbitoare", nu poate
fi ntlnit dect ntr-un pat", scrie Georges Bataille. n dezlantuirea erotica, barbatul,
nlantuindu-si iubita, cauta sa se piarda n infinitul mister al carnii. Am vazut c
a, dimpotriva, sexualitatea sa normala cauta sa disocieze Mama de Sotie. i repugn
a misterioasele alchimii ale vietii, n timp ce propria sa viata se hraneste si se
desfata cu fructele savuroase ale pamntului; doreste sa si le nsuseasca; o rvneste
pe Venus abia nascuta din apele marii. Femeia se descopera mai nti n patriarhat ca
sotie, din moment ce creatorul suprem este barbat. nainte de a fi mama semintiei
omenesti, Eva a fost soata lui Adam; ia fost data barbatului pentru ca el sa o
posede si sa o fecundeze asa cum poseda si

fertilizeaza pamntul. Barbatul nu cauta n actul sexual numai o placere subiectiva

si efemera. El vrea sa cucereasca, sa ia, sa posede; a avea o femeie nseamna a o n
vinge; patrunde n ea ca fierul unui plug n brazda; o ia n stapnire asa cum ia n stapni
re pamntul pe care-1 lucreaza; ara, planteaza, nsamnteaza: aceste imagini snt la fel
de vechi ca Scriptura; din antichitate pna n zilele noastre se pot cita mii de ex
emple: "Femeia este precum pamntul, iar barbatul precum sainnta", zic Legile lui Mn
u. Intr-un desen al lui Andre Masson se vede un barbat, cu o cazma n mna, sapnd gra
dina unui sex feminin.1 Femeia este prada barbatului, bunul sau. Ezitarea barbat
ului ntre teama si dorinta, ntre frica de a fi posedat de forte incontrolabile si
vointa de a le capta se reflecta ntr-o 1 Rabelais numeste sexul masculin "plugaru
l naturii". Am vazut originea religioasa si istorica a asimilarii falus-fier de
plug, femeie-brazda. 186 maniera frapanta n miturile despre Virginitate. Cnd temut
a de barbat, cnd dorita sau chiar imperios ceruta, aceasta apare ca fiind forma c
ea mai desavrsita a misterului feminin; este deci aspectul cel mai nelinistitor s
i n acelasi timp cel mai fascinant Dupa cum barbatul se simte strivit de puterile
care l ngradesc sau dupa cum se crede, orgolios, n stare sa si le nsuseasca, el ref
uza sau cere ca sotia lui sai fie data fecioara. n societatile cele mai primitive
, n care puterea femeii este exaltata, teama este cea care nvinge; este bine ca fe
meia sa fie deflorata nainte de noaptea nuntii. Marco Polo afirma despre tibetani
ca "nici unul dintre ei nu ar fi vrut sa ia de sotie o fata virgina". S-a expli
cat uneori acest refuz ntr-o maniera rationala: barbatul nu vrea o sotie care nca
nu a desteptat dorinta altui barbat. Geograful arab El Bekri, vorbind despre sla
vi, povesteste ca "daca un barbat se nsoara si descopera ca sotia lui este virgin
a, i spune: "Daca ar fi ceva de capul tau, le-ai fi placut barbatilor si printre
ei s-ar fi gasit unul care ti-ar fi luat fecioria"'". Apoi o alunga si o repudia
za. Se pretinde chiar ca, la unele triburi primitive, barbatii nu se nsoara dect c
u o femeie care a fost deja mama, facnd astfel dovada fecunditatii sale. Dar adev
aratele motive ale obiceiului att de ras-pndit al deflorarii snt mistice. Unele pop
oare si imagineaza ca n vagin traieste un sarpe care l musca pe barbat n momentul ru
pturii himenului; sngelui virginal i snt atribuite virtuti terifiante, nrudite cu sng
ele menstrual si capabile, ca si acesta, sa distruga vigoarea masculina. Prin ac
este imagini se traduce ideea ca principiul feminin are cu att mai multa forta si
contine cu att mai multe amenintari cnd este intact.1 Exista cazuri n care nici nu
se pune problema deflorarii; de pilda, la indienii descrisi de Malinowski, la c
are, prin faptul ca jocurile sexuale snt autorizate nca din copilarie, rezulta ca
fetele nu snt niciodata fecioare. Uneori, mama, sora mai mare sau vreo matroana o
defloreaza sistematic pe fetita si, n timpul ntregii ei copilarii, i largesc orifi
ciul vaginal. Se ntmpla si ca deflorarea sa fie executata, la vrsta pubertatii, de
femei, cu ajutorul unui bat, al unui os, al unei pietre, fiind privita doar ca o
operatie chirurgicala. La alte triburi, fetita este supusa, cnd devine pubera, u
nei initieri salbatice; ctiva barbati o scot afara din sat si o defloreaza cu aju
torul unor unelte sau o violeaza. Unul dintre riturile cele mai frecvente este a
cela care consta n a da fecioarele unor straini n trecere prin partea locului, fie
pentru ca se crede ca ei nu snt vulnerabili la acea mana periculoasa pentru memb
rii tribului, fie pentru ca relele care s-ar putea abate asupra lor i lasa indife
renti pe acestia din urma. Si mai adesea, 1 De aici vine puterea atribuita n lupt
a fecioarelor: valkiriile. Fecioara din Orleans. 187

preotul sau vraciul, ori capetenia tribului dezvirgineaza fecioara n noaptea de d

inaintea nuntii. Pe coasta Malabar, brahmanilor le revine aceasta operatiune pe
care o ndeplinesc, se pare, fara nici o placere si pentru care cer o rasplata con
siderabila. Se stie ca toate obiectele sacre snt periculoase pentru profan, dar c
a indivizii care au fost ei nsisi consacrati pot sa le mnuiasca fara nici un risc.
ntelegem de ce preotii si capeteniile snt n stare sa mblnzeasca fortele malefice mpot
riva carora sotul trebuie sa se apere. n Roma antica nu se mai pastrase din acest
e obiceiuri dect o ceremonie simbolica: logodnica era asezata pe falusul unui Pri
ap de piatra, ceea ce avea dublul scop de a-i mari fertilitatea si de a absorbi
fluidele prea puternice si, prin aceasta, nefaste, de care fata era patrunsa. Ba
rbatul se mai apara si altfel: o defloreaza el nsusi pe fecioara, dar n cursul uno
r ceremonii care l fac, n acel moment, invulnerabil; de exemplu, face aceasta n pre
zenta tuturor oamenilor din sat si cu ajutorul unui bat sau al unui os. La Samoa
, se foloseste de deget, nvelit ntr-o crpa alba, din care apoi rupe fsii mbibate de sn
ge si le mparte privitorilor. Se ntmpla si sa-si defloreze n mod normal sotia, dar n
u trebuie sa ejaculeze n ea nainte sa fi trecut trei zile, astfel nct germenele gene
rator sa nu fie murdarit de sngele himenului. Printr-o rentoarcere clasica n domeni
ul lucrurilor sfinte, sngele virginal devine n societatile mai putin primitive un
simbol pozitiv. Exista nca n Franta sate unde, n dimineata ce urineaza nuntii, li s
e arata parintilor si prietenilor cearsaful patat de snge. Aceasta se ntmpla pentru
ca, n regimul patriarhal, barbatul a devenit stapnul femeii; si aceleasi virtuti
care nspaimntau la animale sau la elementele nemblnzite devin niste calitati pretioa
se pentru proprietarul care a stiut sa le domesticeasca. Din ardoarea calului sa
lbatic, din violenta fulgerului si a cascadelor, barbatul a facut niste unelte a
le prosperitatii sale. De aceea vrea sa-si anexeze femeia n toata bogatia ei inta
cta. Motivele de ordin rational au, desigur, un rol n consemnul virtutii ce i se
impune fetei: ca si castitatea sotiei, inocenta fiicei este necesara pentru ca t
atal sa nu riste sa-si lase averea unui copil strain. Dar virginitatea femeii es
te pretinsa ntr-o maniera mai imediata cnd barbatul si considera sotia ca pe propri
etatea sa personala. n primul rnd, ideea de posesiune nu se poate niciodata realiz
a ntr-un fel pozitiv; de fapt, nu putem avea niciodata nimic si pe nimeni; deci nc
ercam sa o realizam negativ, iar cea mai sigura maniera de a afirma ca un bun ne
apartine este sa-i mpiedicam pe altii sa se foloseasca de el. Si apoi, nimic nu
apare mai dezirabil pentru barbat dect ceea ce nu a apartinut niciodata altei fii
nte umane: atunci, cucerirea apare ca un eveniment unic si absolut. Pamnturile vi
rgine ntotdeauna i-au fascinat pe exploratori; zeci de alpinisti si pierd viata n f
iecare an pentru ca au voit sa exploreze un munte neatins nca, sau chiar fiindca
188 au ncercat sa deschida o noua cale; iar curiosii si risca viata pentru a cobor
sub pamnt, n adncul unor pesteri n care n-a mai intrat nimeni, niciodata. Un obiect
pe care oamenii si l-au aservit a devenit un instrument; legaturile sale natural
e fiind rupte, si pierde cele mai profunde virtuti: exista mai multe promisiuni n
apa nemblzita a torentelor dect n aceea a fntnilor publice. Un trup virgin are prospet
imea izvoarelor ascunse, catifelarea matinala a corolei nchise, reflexul sidefiu
al perlei pe care soarele nca nu a mngiat-o. Grota, templu, sanctuar, gradina secre
ta; precum copilul, barbatul e fascinat de locurile umbroase si nchise pe care ni
ci o constiinta nu le-a nsufletit, care asteapta sa li se mprumute un suflet; i se
pare ca a creat ntradevar ceea ce numai el stie sa sesizeze, sa patrunda. Mai mu
lt, unul dintre scopurile pe care le urmareste orice dorinta este consumarea obi
ectului dorit, care implica distrugerea sa. Sfsiind himenul, barbatul poseda trup
ul feminin mai intim dect printr-o penetrare care l lasa

intact; prin aceasta operatie ireversibila, el face, fara ndoiala, din trupul pos
edat un obiect pasiv, si afirma puterea asupra lui. Acest sens se exprima foarte
exact n legenda cavalerului care si croieste cu greu drumul printre tufisurile spi
noase pentru a culege un trandafir al carui parfum nu 1-a respirat nimeni; nu nu
mai ca l descopera, dar l si culege, si atunci 1-a cucerit. Imaginea este att de cl
ara, nct n limbajul popular "a lua floarea" unei femei nseamna a-i distruge virginit
atea, iar aceasta expresie a dat nastere cuvntului "deflorare". Dar virginitatea
nu are niciodata aceasta atractie erotica dect daca ea se asociaza cu tineretea;
daca nu, misterul ei devine nelinistitor. Multi barbati din zilele noastre ncearc
a aceasta repulsie sexuala fata de virginele prea naintate n vrsta; nu numai din mo
tive psihologice fetele batrne snt privite ca niste matroane acre si rautacioase B
lestemul este chiar n carnea lor, aceasta carne care nu este obiect pentru nici u
n subiect, care a nflorit si s-a ofilit fara a-si gasi vreun loc n lumea barbatilo
r; deturnata de la destinatia ei, devine un obiect baroc care nelinisteste, asa
cum este nelinistitoare gndirea incomu-nicabila a unui nebun. Am auzit un barbat
spunnd cu grosolanie despre o femeie de patruzeci de ani, nca frumoasa, dar presup
usa a fi virgina: "Are numai pnze de paianjen nauntru..." Si ntr-adevar, pivnitele
si podurile unde nu mai intra nimeni, care nu mai folosesc la nimic, se umplu de
un mister necurat; fantomele bntuie prin ele n voie; casele parasite de oameni de
vin salasul spiritelor. Doar daca virginitatea feminina nu a fost cumva consacra
ta vreunui zeu, lumea e gata sa creada ca presupune casatoria cu un demon. Fecio
arele pe care barbatul nu le-a stapnit, femeile batrne care au scapat puterii sale
snt, mai usor dect altele, privite ca vrajitoare; caci soarta femeii este de a fi
menita altuia, iar daca nu accepta jugul barbatului, este gata sa-1 accepte pe
acela al diavolului. 189 Exorcizata prin rituri de deflorare sau, dimpotriva, pu
rificata prin virginitate, sotia poate aparea atunci ca o prada dezirabila. Cnd o
strnge n brate, amantul ar vrea sa posede toate bogatiile vietii. Ea este toata f
auna, toata flora terestra: gazela, caprioara, crin si trandafir, piersica pufoa
sa, zmeura parfumata; este piatra pretioasa, sidef, agata, perla, matase, azurul
cerului, racoarea izvoarelor, aerul, flacara, pamntul si apa. Toti poetii Occide
ntului au metamorfozat trupul femeii n flori, n fructe, n pasari. Din Antichitate pn
a n Evul Mediu si pna n epoca moderna, ar trebui sa citam aici o ntreaga antologie.
Este binecunoscuta Cntarea Cntarilor, n care iubitul i spune iubitei: Ochi de porumb
ita-s ochii tai... Parul tau turma de capre pare... Dintii tai par turma de oi t
unse... Doua jumatati de rodie par ochii tai... Cei doi sini ai tai par doi pui
de caprioara... Miere curge, lapte curge, de sub limba ta... n Arcana 17, Andre B
reton reia aceasta cntare eterna: "Melusine n clipa celui de-al doilea strigat: ea
a tsnit din soldurile sale n plina lumina, pntecele sau este tot grul de august, tr
upul i se nalta ca un foc de artificii din talia subtire, modelata ca doua aripi
de rndunica, snii i snt hermine prinse n propriul lor strigat, orbitoare luminnd din t
aciunii nchisi ai gurii lor arzatoare, iar bratele-i snt sufletul izvoarelor ce cnt
a si nmiresmeaza aerul.. ." Barbatul regaseste n femeie stelele stralucitoare si l
una visatoare, lumina soarelui, umbra pesterilor; florile salbatice din tufisuri
, trandafirul mndru din gradina snt femei. Nimfe, driade, sirene, ondine, zne bntuie
tinuturile, padurile, lacurile, marile, cmpiile. Nimic nu este mai puternic anco
rat n inima oamenilor dect acest animism. Pentru marinar, marea este o femeie peri
culoasa, perfida, greu de cucerit, dar pe care o ndrageste n efortul sau de a o mbln
zi. Orgolioasa, rebela,

virginala si rautacioasa, culmea unui munte este femeie pentru alpinistul care v
rea s-o violeze, cu riscul vietii sale. Se pretinde adesea ca aceste comparatii
manifesta o sublimare sexuala; ele exprima mai curnd, ntre femeie si elemente, o a
finitate la fel de originara ca si sexualitatea nsasi. Barbatul doreste, posednd f
emeia, altceva dect satisfacerea unui instinct; ea este obiectul privilegiat prin
care el si aserveste Natura. Se poate ntmpla ca si alte obiecte sa joace acest rol
. Uneori barbatul cauta n trupul baietilor nisipul plajelor, catifelarea noptilor
, aroma de caprifoi. Dar penetratia sexuala nu este unicul mod prin care se poat
e realiza o apropriere trupeasca a pamntului. n Unui zeu nestiut, Steinbeck nfatise
aza un barbat care a ales ca mediatoare ntre el si natura o stnca acoperita de mus
chi. n 190 Pisica, Colette arata cum un sot tnar si-a fixat dragostea asupra pisic
ii favorite, pentru ca, prin acest animal salbatic si catifelat, are asupra univ
ersului senzual o priza pe care trupul omenesc al sotiei sale nu reuseste sa i-o
ofere. n mare sau n munte, Celalalt se poate ntruchipa la fel de bine ca n femei; e
le i opun barbatului aceeasi rezistenta pasiva si neprevazuta care i permite sa se
mplineasca; snt un refugiu care trebuie cstigat, o prada care trebuie posedata. Da
ca marea si muntele snt femei, este pentru ca si femeia ncarneaza pentru iubitul e
i muntele si marea.1 Dar nu oricarei femei i este dat sa aiba rolul de mediatoare
ntre barbat si lume; barbatul nu se multumeste sa afle la partenera sa organe se
xuale complementare alor sale. Trebuie ca ea sa ntruchipeze minunata nflorire a vi
etii si, n acelasi timp, sa-i disimuleze misterele tulburi. I se va cere deci nain
te de orice tinerete si sanatate, caci, strngnd n brate un obiect viu, barbatul nu
poate fi satisfacut dect daca uita ca nlauntrul vietii se afla peste tot moartea.
El doreste si mai mult nca: vrea ca iubita lui sa fie frumoasa. Idealul frumuseti
i feminine este variabil, dar anumite exigente ramn constante; ntre altele, din mo
ment ce femeia este destinata a fi posedata, trebuie ca trupul ei sa ofere calit
atile pasive si inerte ale unui obiect. Frumusetea virila este adaptarea trupulu
i la niste functiuni active, este forta, agilitatea, supletea, manifestarea unei
transcendente animnd un trup care nu trebuie niciodata sa se rasfrnga asupra ei.
Idealul feminin nu este simetric dect n societati ca Sparta, Italia fascista, Germ
ania nazista, care o destinau pe femeie statului si nu individului, care o consi
derau exclusiv ca mama si nu lasau nici un loc erotismului. Dar cnd femeia 1 Fraz
a lui Samivel citata de Bachelard (Pamntul si reveriile Vointei) este semnificati
va: "ncepusem sa consider muntii culcati n cerc n jurul meu ca pe niste dusmani cu
care trebuia sa lupt, femele pe care trebuia sa le calc n picioare sau trofee de
cucerit, ca sa-mi aduc mie si altora o dovada a propriei mele valori". Ambivalen
ta munte-femeie se stabileste prin ideea de "dusman care trebuie nvins", "trofeu"
, "dovada" de putere. Vedem aceasta reciprocitate manifestndu-se, de exemplu. n ac
este doua poeme de Senghor: Femeie goala, femeie obscura! Fruct copt cu carnea t
are, ntunecate extaze ale vinului negru, gura care-mi face gura sa devina lirica.
Savana cu orizonturi pure. savana care freamata la mngienle aprinse ale Vuitului
din est. Si: Oho! Congo culcata pe patul tau de paduri, regina peste Africa mblnzi
ta Fie ca falusul muntilor sa-ti nalte pavilionul Caci tu esti femeie prin capul
meu, prin limba mea, caci tu esti femeie prin pmecele meu. 191

este predata barbatului ca un bun al lui, el reclama ca trupul ei sa fie prezent

n pura sa facticitate. Corpul ei nu mai este sesizat ca iradierea unei subiectiv
itati, ci ca un lucru nglodat n imanenta lui; nu mai trebuie ca acest corp sa trim
ita spre restul lumii, nu mai trebuie sa fie promisiunea a altceva dect este: tre
buie sa opreasca n loc dorinta. Forma cea mai naiva a acestei exigente este ideal
ul hotentot al lui Venus cea cu fese uriase, fesele fiind partea cea mai putin i
nervata a corpului, aceea n care carnea apare ca un dat fara destinatie. nclinatia
orientalilor pentru femeile grase are aceleasi ratiuni; le place luxul absurd a
l acestei proliferari adipoase pe care n-o nsufleteste nici un proiect, care nu a
re nici un sens dect acela de a fi acolo.1 Chiar n civilizatiile nzestrate cu o sen
sibilitate mai subtila, n care intervin notiunile de forma si de armonie, snii si
fesele ramn obiecte privilegiate din cauza gratuitatii si a contingentei dezvolta
rii lor. Obiceiurile, modele s-au straduit adesea sa separe trupul feminin de tr
anscendenta sa: chinezoaica cu picioarele bandajate de-abia poate merge, unghiil
e lacuite ale starurilor de la Hollywood le fac sa nu-si poata folosi minile, toc
urile nalte, corsetele, rochiile puse pe cercuri de snna, turnurile, crinolinele e
rau facute nu att pentru a accentua cambrarea trupului feminin, ct pentru a-i mari
neputinta. ngreunat de grasime, sau, dimpotriva, att de diafan net orice efort i est
e interzis, paralizat de vesminte incomode si de riturile bunei-cuviinte, abia a
stfel trupul femeii i apare barbatului ca fiind un lucru al sau. Machiajul, bijut
eriile ajuta si ele la aceasta pietrificare a trupului si a figurii. Functia pod
oabei este foarte complexa; la anumiti primitivi are un caracter sacru; dar rolu
l sau cel mai obisnuit este acela de a desavrsi metamorfoza femeii n idol. Un idol
echivoc: barbatul o vrea carnala, frumusetea ei participa la frumusetea florilo
r si a fructelor; dar femeia are dreptul sa fie neteda, dura, eterna ca o piatra
. Rolul podoabei este n acelasi timp sa o faca sa participe mai intim la natura s
i sa o smulga din ea, sa mprumute vietii care palpita necesitatea ncremenita a art
ificiului. Femeia se face planta, pantera, diamant, sidef, amesteendu-si trupul c
u flori, cu pietre pretioase, cu cochilii, cu pene; se parfumeaza pentru a raspnd
i mireasma precum trandafirul si crinul: dar penele, matasea, perlele si parfumu
rile servesc si la 1 "Femeile hotentote. la care steatopygia nu este nici la fel
de dezvoltata, nici la fel de constanta ca la femeile busliman, considera aceas
ta conformatie ca fiind estetica si maseaza fesele fetitelor nca din copilarie pe
ntru a le face sa se dezvolte. La fel, ngrasarea artificiala a femeilor, adevarat
a ndopare ale carei principii esentiale snt nemiscarea si ingestia abundenta a uno
r alimente potrivite acestui scop. n special a laptelui, se ntlneste n diverse regiu
ni ale Africii. Este nca practicata de orasenii nstariti arabi si israeliti din Al
geria, Tunisia si Maroc- (Luquet. Journal de Psychologie, 1934, "Afroditele din
caverne-'). 192 ascunderea cruditatii animale a trupului ei, a mirosului ei Ea si
fardeaza gura, obrajii, pentru a le mprumuta soliditatea nemiscata a unei masti;
si ntemniteaza n stratul gros de khol sau de rimei privirea, care nu mai este dect
un ornament stralucitor al ochilor. mpletit, buclat, sculptat, parul ei si pierde
misterul lui vegetal si nelinistitor, n femeia mpodobita, Natura este prezenta, da
r captiva, modelata printr-o vointa umana dupa dorinta barbatului. O femeie este
cu att mai dezirabila cu ct natura a nflorit mai mult n ea si i este mai mult aservi
ta: este femeia "sofisticata" care a fost ntotdeauna obiectul erotic ideal. Iar nc
linatia pentru o frumusete mai naturala nu este adesea dect o forma nselatoare a s
ofisticarii. Remy de Gourmont vrea ca femeile sa poarte parul unduitor, liber ca
rurile si ierburile cm-piei; dar ondularile griului si ale apei pot fi mngiate atin
gnd parul unei Veronica Lake, si nu o coama ciufulita cu adevarat abandonata natu
rii. Cu ct o femeie este

mai tnara si mai sanatoasa, cu att mai mult trupul ei nou si lustruit pare menit u
nei prospetimi eterne, cu att mai putin i este de folos artificiul; dar trebuie nto
tdeauna sa-i ascunda barbatului slabiciunea trupeasca a acestei prazi pe care el
o tine n brate si degradarea care o ameninta. Pentru ca se teme de destinul ei c
ontingent, pentru ca viseaza ca ea sa fie imuabila, necesara, barbatul cauta n ch
ipul femeii, n torsul si n picioarele ei, exactitatea unei idei. La popoarele prim
itive, ideea este numai aceea de perfectiune a tipului popular: o rasa cu buzele
groase, cu nasul turtit faureste o Venus cu buzele groase si cu nasul turtit; m
ai trziu li se aplica femeilor canoanele unei estetici mai complexe. Dar n orice c
az, cu ct trasaturile si proportiile unei femei par mai elaborate, cu att ncnta mai
tare inima barbatului, pentru ca pare sa scape de avatarurile lucrurilor natural
e. Se ajunge deci la acest ciudat paradox: dorind sa sesizeze n femeie natura, da
r transfigurata, barbatul o predestineaza pe femeie artificiului. Ea nu este num
ai physis, ci si antiphysis; si aceasta nu numai n civilizatiile permanentelor el
ectrice, ale epilarilor cu ceara, ale corsetelor supraelastice, ci si n tinutul n
egreselor cu platouri*, n China si pretutindeni. Swift a denuntat n faimoasa Oda c
atre Cella aceasta mistificare; el descrie cu dezgust mpopotonarea cochetei si am
inteste cu repulsie servitutile animale ale trupului sau. Indignarea lui este de
doua ori nejustificata; caci barbatul vrea ca femeia sa fie n acelasi timp anima
l si planta si sa se ascunda n spatele unei armaturi fabricate; i place cnd iese di
n valuri si dintr-o casa de moda, goala si mbracata, goala sub vesminte, * Din fr
. negresses a plateaux: femeile unor triburi primitive africane, care poarta n gu
ra, din ratiuni estetice, o bucata de lemn plat fixata de maxilarul inferior pen
tru a le ntinde buza de jos (a tr.). 193 chiar asa cum a ntlnit-o n universul uman.
Oraseanul cauta n femeie animalitatea; dar pentru tnarul taran care-si satisface s
tagiul militar, bordelul ntruchipeaza toata magia orasului. Femeia este cmp si pas
une, dar este si Babilon. Totusi, aici aflam prima minciuna, prima tradare a fem
eii; este aceea a vietii nsesi care, chiar si sub forme atragatoare, este vesnic
pndita de batrnete si de moarte. Folosirea ei de catre barbat i distruge cele mai p
retioase virtuti: ngreunata de sarcina, si pierde atractia erotica; chiar daca est
e sterila, trecerea anilor ajunge sa-i altereze farmecele. Infirma, urta, batrna,
femeia produce oroare. Se spune despre ea ca este ofilita, trecuta, asa cum se s
pune despre o planta. Desigur, decrepitudinea nspaimnta si n cazul unui trup mascul
in; dar barbatul normal n-a trait experimente trupesti cu alti barbati; fata de
aceste trupuri autonome si straine nu ncearca dect o solidaritate abstracta. Prin
trupul femeii, acest trup care i este destinat, barbatul simte acut decaderea car
nii. "Frumoasa armurareasa" din balada lui Villon contempla cu ochii ostili ai u
nui barbat degradarea propriului sau trup. Femeia batrna sau cea urta nu snt numai
niste obiecte lipsite de farmec; ele suscita o ura amestecata cu teama. Regasim n
ele figura nelinistitoare a Mamei, n timp ce farmecele Sotiei au disparut. Dar S
otia nsasi este o prada periculoasa. n Venus cea iesita din valuri, spuma proaspat
a, gru blond, supravietuieste Demeter; punnd stapnire pe femeie prin placerea pe ca
re si-o procura prin ea, barbatul trezeste puterile ascunse ale fecunditatii; el
penetreaza acelasi organ prin care se naste copilul. De aceea, n toate societati
le, barbatul este protejat prin attea tabuuri de sexul feminin. Reciproca nu este
adevarata, femeia nu trebuie sa se teama de nimic din partea barba tului; sexul
acestuia este considerat ca fiind laic, profan. Falusul poate fi ridicat la dem
nitatea unui zeu: n cultul care i se nchina, nu intra nici un element de teroare s
i n cursul vietii cotidiene femeia nu trebuie sa fie aparata mistic mpotriva lui; i
este numai folositor. Este remarcabil, de altfel, ca n

multe societati de drept matern, sexualitatea este foarte libera; dar numai n tim
pul copilariei femeii, n adolescenta, cnd coitul nu este legat de ideea de reprodu
cere. Malinow-ski povesteste cu o oarecare uimire ca tinerii care se culca mpreun
a n mod liber n "casa tinerilor necasatoriti" si afiseaza bucuros dragostea; pentru
ca fata necasatorita este considerata ca fiind incapabila sa nasca, iar actul s
exual nu este dect o linistita placere profana. Dimpotriva, o data casatorita, so
tul ei nu trebuie sa-i mai dea nici un semn de afectiune n public, nu trebuie s-o
atinga, si orice aluzie la raporturile lor intime este un sacrilegiu: aceasta s
e ntmpla pentru ca ea participa atunci la esenta redutabila a mamei, iar mpreunarea
a devenit un act sacru. De acum nainte, va fi nconjurat de interdictii si de prec
autii. mpreunarea este interzisa cnd se cultiva pamntul, 194 cnd se nsamnteaza, cnd se
planteaza: n acest caz, pentru ca oamenii nu vor sa risipeasca n relatiile lor ind
ividuale fortele fecun-dante care snt necesare pentru prosperitatea recoltei, si
deci pentru binele comunitatii; din respect pentru puterile atasate fecunditatii
, ele snt economisite. Dar n majoritatea ocaziilor, retinerea protejeaza virilitat
ea sotului; ea este impusa atunci cnd barbatul pleaca la pescuit, la vnatoare, si
mai ales atunci cnd se pregateste pentru razboi; n mpreunarea cu femeia, principiul
masculin pierde din intensitate, trebuie deci sa fie evitata de cte ori barbatul
are nevoie de integritatea fortelor sale. Sa pus ntrebarea daca oroarea pe care
barbatul o simte fata de femeie vine din aceea pe care i-o inspira sexualitatea n
general, si invers. Constatam ca, n Levitic n special, polutia nocturna este priv
ita ca o murdarire, desi femeia nu are nici o legatura cu asta. Si n societatile
noastre moderne, masturbatia e considerata ca un pericol si ca un pacat: multi c
opii si tineri care se dedau la aceasta nu o fac dect ncercnd oribile angoase. Inte
rventia societatii, si n special a parintilor, este aceea care face din placerea
solitara un viciu; dar o multime de baieti au fost n mod spontan nspaimntati de pri
mele ejaculari: snge sau sperma, orice scurgere din propria lor substanta li se p
are nelinistitoare; viata lor, mana le scapa. Totusi, daca din punct de vedere s
ubiectiv un barbat poate traversa experiente erotice n care femeia nu este prezen
ta, ea este obiectiv implicata n sexualitatea sa: cum spunea Platon n mitul sau de
spre androgini, organismul barbatului l presupune pe acela al femeii. Descoperind
u-si propriul sau sex el descopera, de fapt, femeia, chiar daca ea nu i este data
nici n carne si oase, nici ca imagine; si invers, n calitatea sa de ntrupare a sex
ualitatii, femeia este redutabila. Nu pot fi niciodata separate aspectul imanent
si aspectul transcendent al experientei vii: ceea ce ma sperie sau ceea ce dore
sc este ntotdeauna un avatar al propriei mele existente, dar nimic nu mi se ntmpla
dect prin ceea ce nu snt eu. Non-eul este implicat n polutiile nocturne, n erectie,
daca nu sub nfatisarea precisa a femeii, cel putin n calitate de Natura si Viata:
individul se simte posedat de o magie straini La fel de bine, ambivalenta sentim
entelor pe care le are fata de femeie se regaseste n atitudinea fata de propriul
sau sex: e mndru de el, rde de el, i este rusine de el. Baietasul si compara sfidato
r penisul cu acela al camarazilor sai; prima sa erectie l face sa fie mndru si l sp
erie n acelasi timp. Barbatul si arata sexul ca pe un simbol al transcendentei si
al puterii; se mndreste cu el de parca ar fi un muschi striat si n acelasi timp un
dar magic: este o libertate mbogatita de toata contingenta datului, a unui dat c
onsimtit n mod liber; sub acest aspect contradictoriu barbatul este ncntat de el; d
ar i banuieste si amagirea; acest organ prin care pretinde sa se afirme nu i se s
upune; greu de dorinte nesatisfacute, ridicndu-se pe neasteptate, uneori usurndu-s
e n vis, el 195

manifesta o vitalitate suspecta si capricioasa Barbatul pretinde ca face sa triu

mfe Spiritul asupra Vietii, activitatea asupra pasivitatii; constiinta lui tine
natura la distanta, vointa sa l modeleaza, dar, sub nfatisarea sexului, regaseste n
el viata, natura si pasivitatea. "Partile sexuale snt adevaratul salas al vointe
i, al carei pol contrar este creierul", scrie Schopenhauer. Ceea ce filosoful nu
meste vointa este atasamentul fata de viata, care este suferinta si moarte, n tim
p ce creierul este gndirea care se detaseaza de viata reprezentndu-si-o: rusinea s
exuala este, dupa el, rusinea pe care o ncercam n fata stupidei noastre ncapatnari c
arnale. Dar, daca respingem pesimismul propriu teoriilor sale, Schopenhauer are
dreptate sa vada n opozitia sex-creier expresia dualitati omului. Ca subiect, el
afirma lumea si, ramnnd n afara universului pe care-1 afirma, se proclama suveran a
l acestuia; daca se percepe ca trup, ca sex, nu mai este constiinta autonoma, li
bertate transparenta: este angajat n lume, obiect limitat si perisabil. Si fara nd
oiala ca actul generator depaseste frontierele trupului; dar chiar n acelasi mome
nt le constituie. Penisul, tata al generatiilor, este simetric cu uterul matern;
iesit dintr-un germene crescut n pntecele femeii, barbatul este el nsusi purtator
de germeni si, prin aceasta samnta care da nastere vietii, propria sa viata se re
neaga. "Nasterea copiilor nseamna moartea parintilor", scrie Hegel. Ejacularea es
te promisiunea mortii, ea afirma specia mpotriva indi vidului; existenta sexului
si activitatea sa neaga singularitatea orgolioasa a subiectului. Aceasta contest
are a spiritului de catre viata face din sex un obiect de scandal. Barbatul exal
ta falusul n masura n care l sesizeaza ca transcendenta si activitate, ca mod de ap
ropriere al Celuilalt; dar i este rusine cnd nu vede n el dect o carne pasiva prin i
ntermediul careia este jucaria fortelor obscure ale Vietii. Aceasta rusine este
gata sa se ascunda sub masca ironiei. Sexul altora trezeste usor rsul; prin faptu
l ca imita o miscare planuita, dar ca, pe de alta parte, este suportata cu pasiv
itate, erectia apare adesea ca fiind ridicola; si chiar simpla prezenta a organe
lor genitale, imediat ce este evocata, suscita veselia. Malinowski povesteste ca
salbaticilor printre care traia le era de ajuns sa pronunte numele acelor "part
i rusinoase" pentru a provoca rsete care nu se mai terminau; multe glume asa-zise
fara perdea sau grosolane nu merg mai departe dect aceste rudimentare jocuri de
cuvinte. La anumite popoare primitive, femeile au dreptul, n timpul celor cteva zi
le n care se plivesc gradinile, sa violeze cu salbaticie orice strain care s-ar a
ventura n sat Atacndu-1 toate, adesea l lasa pe jumatate mort: barbatii tribului rd
de aceasta isprava; prin acest viol, victima a fost constituita ca un trup pasiv
si dependent; el a fost posedat de femei si, prin femei, de catre barbatii lor;
n timp ce, n mpreunarea normala, barbatul vrea sa se afirme ca posesor. 196 Dar at
unci va experimenta n modul cel mai evident ambiguitatea conditiei sale carnale.
El nu-si asuma cu orgoliu sexualitatea decit n masura n care aceasta este o apropr
iere a Celuilalt: iar acest vis de posesiune nu ajunge dect la esec. Intr-o poses
iune autentica, celalalt se nimiceste ca atare, este consumat si distrus; numai
sultanul din O mie si una de nopti are puterea de a taia capetele iubitelor sale
imediat ce zorii le alunga din patul sau; femeia supravietuieste mbratisarilor b
arbatului si prin chiar acest lucru i scapa; cum si-a deschis bratele, prada lui
redevine din nou straini Iat-o noua, intacta, gata sa fie posedata de un nou ama
nt, ntr-un mod la fel de efemer. Unul dintre visele barbatului este sa o "nsemne"
pe femeie astfel nct ea sa ramna pentru totdeaun a lui; dar pna si cel mai arogant s
tie ca nu-i va lasa niciodata dect amintiri si ca imaginile cele mai arzatoare pa
lesc n comparatie cu o senzatie. O ntreaga literatura a denuntat acest esec obiect
ivat n femeie, care este numita nestatornica si tradatoare pentru ca trupul ei o
face sa

fie destinata barbatilor n general, si nu unui barbat anume. Tradarea sa este si

mai perfida: ea este cea care face din amant o prada. Numai un trup poate atinge
alt trup; barbatul nu stapneste carnea rvnita dect devenind came el nsusi; Eva i est
e data lui Adam pentru a-si realiza n ea transcendenta, pentru a fi antrenat de e
a n noaptea imanentei; n ameteala placerii, iubita nchide n jurul lui lutul opac al
acestei nchisori tenebroase pe care mama a faurit-o pentru propriul ei fiu si din
care el vrea sa evadeze. Voia sa posede, si iata-1 posedat. Miros, sudoare, obo
seala, plictis, literatura a descris n repetate rnduri aceasta trista pasiune a un
ei constiinte care se face trup. Dorinta, care adesea nvaluie dezgustul, se ntoarc
e la dezgust dupa ce a fost satisfacuta. Post coitum homo animal triste. "Carnea
e trista."' Si totusi, barbatul nici macar n-a aflat n bratele femeii o potolire
definitiva. Curnd, dorinta renaste n el; si adesea nu dorinta de femei n general,
ci de o anume femeie. Atunci ea dobndeste o putere ciudat de nspaimntatoare. Caci, n
propriul sau corp, barbatul nu afla nevoia sexuala dect ca pe o nevoie generala
analoaga setei sau foamei, al carei obiect nu este definit: deci legatura care-1
nlantuie de un anumit trup feminin a fost faurita de Celalalt. Este o legatura m
isterioasa ca si pntecele impur si fertil n care si are radacinile, un soi de forta
pasiva: este magica. Vocabularul plin de locuri comune al romanelor-foileton, u
nde femeia este descrisa ca o vrajitoare, ca o magiciana care-1 fascineaza pe ba
rbat si l ncnta, reflecta cel mai arhaic si cel mai universal dintre mituri. Femeia
este sortita magiei. Magia, spunea Alain, este spiritul adastnd n lucruri; o acti
une este magica atunci cnd, n loc sa fie produsa de un agent, este o emanatie a un
ei pasivitati; chiar barbatii au privit totdeauna femeia ca pe o imanenta a ceea
ce este dat; daca produce recolte si copii, aceasta nu se ntmpla prin actul voint
ei sale; nu este 197 subiect, transcendenta, putere creatoare, ci un obiect ncarc
at de fluide, n societatile n care barbatul adora aceste mistere, femeia este, dat
orita acestor virtuti, asociata cultului si venerata ca preoteasa. Dar cnd el lup
ta pentru a face sa triumfe societatea asupra naturii, ratiunea asupra vietii, v
ointa asupra datului inert, atunci femeia este privita ca vrajitoare. Se cunoast
e diferenta dintre preot si magician: primul domina si dirijeaza fortele pe care
le-a stapnit n acord cu zeii si cu legile, pentru binele comunitatii, n numele tut
uror membrilor; magicianul opereaza la distanta de societate, mpotriva zeilor si
a legilor, dupa propriile-i sentimente. Or, femeia nu este pe deplin integrata n
lumea barbatilor; n calitate de Celalalt, li se opune; e firesc sa se foloseasca
de fortele pe care le detine, nu pentru a ntinde n comunitatea barbatilor si n viit
or impactul transcendentei, ci, fiind separata, opusa, pentru a-i antrena pe bar
bati n solitudinea despartirii, n tenebrele imanentei. Ea este sirena ale carei cnt
ece i faceau pe marinari sa se izbeasca de stnci; este Circe, cea care-si preschim
ba iubitii n animale, ondina care-1 atrage pe pescar pe fundul lacurilor. Barbatu
l prizonier al farmecelor sale nu mai are vointa, nu mai are proiecte, nu mai ar
e viitor; nu mai este cetatean, ci un trup sclav al dorintelor sale, este sters
din sinul comunitatii, nchis n momentul prezent, aruncat de colo-colo, pasiv, ntre
tortura si placere; vrajitoarea perversa ridica pasiunea mpotriva datoriei, momen
tul prezent mpotriva unitatii timpului, l retine pe calator departe de casa, revar
sa asupra lui uitarea. Cautnd sa puna stapnire pe Celalalt, tre buie ca barbatul s
a ramna el nsusi; dar n esecul posesiunii imposi bile, ele ncearca sa devina acest C
elalalt cu care nu ajunge sa se uneasca; atunci se alieneaza, se pierde, bea fil
trul magic care l nstraineaza de sine nsusi, se cufunda n adncul apelor nselatoare si
letale. Mama si sorteste fiul mortii dndu-i viata; iubita si ndeamna iubitul sa renu
nte la viata si sa se lase n voia somnului din urma Aceasta legatura care uneste
Dragostea cu Moartea a fost ntr-un mod patetic reliefata n

legenda lui Tristan si a Isoldei, dar adevarul sau este originar. Nascut din tru
p, barbatul se realizeaza n dragoste ca trup, iar trupul este promis pamntului. Pr
in aceasta se confirma alian ta dintre Femeie si Moarte; marea Femeie cu coasa e
ste figura inver sata a fecunditatii care face sa creasca spicele. Dar ea apare
si ca ngrozitoarea mireasa al carei schelet se descopera sub tandra carne nselatoa
re1. Astfel, ceea ce barbatul ndrageste si detesta mai nti la femeie, ca amanta si
mama, este imaginea ncremenita a destinului sau ani1 De exemplu, n baletul lui Pre
vert, ntlnirea. si n acela al lui Cocleau. Tnrul si moartea, Moartea este nfatisata ca
avnd trasaturile fetei iubite. 198 mal, este viata necesara existentei, dar care
l condamna la finitudine si la moarte. Din ziua n care se naste, barbatul ncepe sa
moara: acesta este adevarul pe care l ntruchipeaza Mama Procrend, el afirma specia
mpotriva lui nsusi: acest lucru l nvata el n bratele sotiei sale; prin tulburare si
placere, chiar nainte de a fi procreat, si uita eul singular. Desi ncearca sa le di
stinga una de alta, si n mama, si n sotie regaseste aceeasi evidenta: aceea a cond
itiei sale trupesti. n acelasi timp, el doreste sa o mplineasca: si venereaza mama,
si doreste iubita si totodata se revolta mpotriva lor cu dezgust si cu teama. Un
text semnificativ n care vom gasi o sinteza a aproape tuturor miturilor este acel
a al lui Jean Richard Bloch care, n Noaptea kurda, descrie legatura tnarului Saad
cu o femeie mult mai n vrsta dect el, dar nca frumoasa, n timpul jefuirii unui oras:
"Noaptea facea sa dispara contururile lucrurilor si ale senzatiilor. Nu mai strng
ea la piept o femeie. Ajungea n cele din urma la capatul unei calatorii nesfrsite,
n care plecase de la nceputurile lumii. Se nimici putin cte putin ntr-o imensitate
care se legana n jurul lui. Toate femeile se confundara ntr-o tara uriasa, nchisa n
sine, trista ca dorinta, arzatoare ca vara... Iar el recunostea, cu o admiratie
tematoare, puterea nchisa n femeie, coapsele lungi si avntate de matase, genunchii
semannd cu doua coline de fildes. Cnd urca pe axa lustruita a spinarii, de la mijl
oc pna la umeri, i se parea a strabate nsasi bolta care sustinea lumea. Dar pntecel
e l atragea fara ncetare, ocean elastic si moale n care viata se naste si se ntoarce
, adapost ntre adaposturi cu mareele sale, cu orizonturile si cu suprafetele sale
nesfrsite. Atunci l apuca o furie sa patrunda acest nvelis delicios si sa atinga n
sfrsit izvorul acestor frumuseti. O comotie simultana i facu sa se nclesteze unul d
e altul. Femeia nu mai exista dect pentru a se despica precum pamntul, pentru ai d
eschide viscerele, pentru a se satura de umorile iubitului. Vraja se transforma n
ucidere. Se mpreunara cu salbaticia cuiva care ar mplnta cutitul n carne. El, barba
tul singur, cel divizat, cel separat, cel retras n spatele unor baricade, avea sa
tsneasca din propria sa substanta, sa evadeze din nchisoarea de carne si sa se ab
soarba, carne si suflet, n materia universala. Lui i era rezervata fericirea supre
ma, niciodata simtita pna n acea zi, de a depasi limitele fiintei, de a topi n acee
asi exaltare subiectul si obiectul, ntrebarea si raspunsul, de a anexa fiintei to
t ce nu este fiinta si de a atinge printr-o ultima convulsiune imperiul a ceea c
e nu poate fi atins. Fiecare du-te-vino al arcusului trezea n pretiosul instrumen
t pe care1 tinea n brate, la dispozitia sa, vibratii din ce n ce mai aprinse. 199
Deodata, un ultim spasm l smulse pe Saad din naltul cerului si l arunca din nou spr
e pamnt, n noroi". Dorinta femeii nefiind potolita, ea l ntemniteaza ntre picioarele
sale pe iubitul ei care, mpotriva vointei sale, simte dorinta renas-cndu-i: ea i

apare atunci ca fiind puterea ostila care i smulge virilitatea si, posedndo din no
u, o musca de gt att de adnc, nct o ucide. Astfel se nchide ciclul care evolueaza de l
a mama la amanta si apoi la moarte, prin extrem de complicate meandre. In acest
punct, barbatul poate avea mai multe atitudini, dupa cum pune accentul pe un asp
ect sau altul al dramei trupesti. Daca un barbat nu crede ca are o singura viata
, daca nu l nelinisteste destinul sau particular, daca nu se teme de moarte, si va
accepta cu bucurie animalitatea. La musulmani, femeia este redusa la o stare ab
jecta din cauza structurii feudale a societatii care nu permite recursul la Stat
mpotriva familiei, din pricina religiei care, exprimnd idealul razboinic al acest
ei civilizatii, 1-a predestinat direct pe barbat mortii, nde-partnd astfel magia f
emeii: de ce-ar putea sa se teama aici pe pamnt cel care este gata sa se cufunde,
dintr-o clipa n alta, n voluptuoase-le orgii ale paradisului mahomedan? Barbatul
se poate bucura de femeie n liniste, fara a trebui sa se apere nici mpotriva lui,
nici mpotriva ei. Povestile din O mie si una de nopti o privesc ca pe un izvor de
onctuoase delicii la fel cum snt fructele, dulceturile, prajiturile opulente, ul
eiurile parfumate. Astazi ntlnim aceeasi bunavo inta senzuala la multe popoare med
iteraneene: coplesit de clipa prezenta, nedorind nemurirea, barbatul din sud, ca
re, prin stralucirea cerului si a marii, percepe Natura sub aspectul sau fast, v
a iubi femeile cu lacomie; prin traditie, le dispretuieste ndeajuns pentru a nu l
e considera ca persoane; nu face mare diferenta ntre placerea pe care io ofera tr
upul lor si aceea a nisipului sau a apei; nici n ele, nici n el nsusi nu simte oroa
rea carnii. n Calatorie n Sicilia, Vittorini spune ca a descoperit spre vrsta de sa
pte ani trupul gol al femeii, cu o uluire linistiti Gndirea rationalista a Grecie
i si a Romei confirma aceasta atitudine spontana. Filosofia optimista a grecilor
a depasit maniheismul pitagoreic; inferiorul este subordonat superiorului si, c
a si el, i este util; aceste ideologii armonioase nu manifesta fata de trup nici
o ostilitate. ntors catre cerul Ideilor, ori spre Cetate sau Stat, individul, gndi
ndu-se ca Novt sau ca cetatean, crede ca si-a depasit conditia animala: fie ca s
e abandoneaza voluptatii, fie ca practica ascetismul, femeia solid integrata n so
cietatea masculina nu are dect o importanta secundara. Desigur, rationalismul nu
a triumfat niciodata n ntregime si experienta erotica si pastreaza n aceste civiliza
tii caracterul ambivalent: asta o dovedesc riturile, miturile, literatura. Dar f
armecele si pericolele feminitatii nu se manifesta dect sub o forma atenuata. Cre
stinismul atribuie din nou femeii o putere nspaimn200 tatoare: teama de celalalt s
ex este una dintre formele pe care le ia, la barbat, sfsierea constiintei neferic
ite. Crestinul este despartit de sine nsusi; diviziunea sufletului si a trupului,
a vietii si a spiritului se consuma: pacatul originar face din trup dusmanul su
fletului toate legaturile trupesti apar ca fiind rele.1 Omul poate fi salvat num
ai daca este salvat de Christ si ndreptat catre mparatia cerurilor; dar la origine
nu este dect putreziciune; prin gratia divina i vor putea fi deschise portile cer
ului, dar, n toate avatarurile vietii sale naturale, l urmareste blestemul. Si, bi
nenteles, din moment ce femeia nu nceteaza niciodata sa fie Celalalt, nu se consid
era ca, n mod reciproc, barbatul si femeia snt trup: trupul, care este pentru cres
tin Celalalt, dusmanul, nu se distinge de femeie. n ea se ntruchipeaza ispitele pa
mntului, ale sexului, ale demonului. Toti Parintii Bisericii insista asupra faptu
lui ca ea a fost aceea care 1-a mpins pe Adam n pacat Trebuie sa citam, din nou, c
uvintele lui Tertulian: "Femeie, tu esti poarta diavolului. Tu l-ai prins n mreaj
a ta pe acela pe care diavolul nu cuteza sa-1 priveasca n fata. Din pricina ta a
trebuit sa moara fiul Domnului; n veci ar trebui sa umbli mbracata n doliu si n zdre
nte". Toata literatura crestina se straduieste

sa exacerbeze dezgustul pe care barbatul l poate simti fata de femeie. Tertulian

o numeste Templum aedificatam super cloacam*. Augustin subliniaza cu oroare prom
iscuitatea organelor sexuale si excretorii: Inter foeces et urinam nascimur**. S
ila crestinismului fata de trupul feminin este att de mare, nct consimte sa-1 prede
stineze pe Dumnezeul lor unei morti rusinoase, dar l cruta de murdaria nasterii:
Conciliul din Efes, n Biserica orientala, cel din Latran, n Occident, afirma naste
rea lui Christ din Fecioara. Primii Parinti ai Bisericii, Origene, Tertulian, Ie
ronim credeau ca Maria a nascut n snge si mizerie, ca si celelalte femei; dar pare
rea Sfntului Ambrozie si a Sfntului Augustin prevaleaza. Pntecele Fecioarei a ramas
nchis. Din Evul Mediu, faptul de a avea un trup este considerat, n ceea ce prives
te femeile, drept o rusine. Chiar si stiinta a fost mult timp paralizata de aces
t dezgust. Linne, n tratatul sau despre natura, lasa deoparte, ca pe ceva abomina
bil, studiul organelor genitale ale femeii. Medicul francez din Laurens se ntreab
a scandalizat cum "acest animal divin plin de ra1 Pna la sfrsitul secolului al XHlea teologii - cu exceptia Sfntului Anselme - considera dupa doctrina Sfntului Aug
ustin ca pacatul originar este implicat prin nsasi legea nmultirii: "Concupiscenta
este un viciu... trupul omenesc care se naste din ea este un trup al pacatului"
, scrie Sfntul Augustin. Iar Sfntul Toma: "mpreunarea sexelor fiind, de la pacatul
originar, nsotita de concupiscenta, transmite pacatul si copilului". * Templu cla
dit pe o cloaca (lat.) (n. tr.). ** Ne nastem ntre fecale si urina (lat.) (n. tr.
). 201 tiune si de judecata care se numeste barbat poate fi atras de partile obs
cene ale femeii, murdarite de umori si asezate rusinos n partea cea mai de jos a
trunchiului". Si astazi, multe alte influente se interfereaza cu acelea ale gndir
ii crestine, si acest fapt are mai multe aspecte; dar, n lumea puritana, ntre alte
le, ura fata de trup se pastreaza; ea si gaseste expresia, de exemplu, n Lumina de
august, romanul lui Faulkner; primele initieri sexuale ale eroului i provoaca ni
ste traumatisme teribile. Este frecventa n ntreaga literatura nfatisarea unui tnar t
ulburat pna la starea de voma dupa primul sau coit; si daca, n realitate, o asemen
ea reactie este foarte rara, nu este o ntmplare faptul ca a fost att de adesea desc
risa. Mai ales n tarile anglo-saxone, care snt impregnate de puritanism, femeia tr
ezeste n majoritatea adolescentilor si n multi barbati o teroare mai mult sau mai
putin marturisita. Si n Franta, aceasta teroare exista si este destul de puternic
a. Midiei Leiris scrie n Vtrsta de barbat: "Adesea am tendinta sa privesc organul
feminin ca pe un lucru murdar sau ca pe o rana, lucru care nu-1 face mai putin
atragator, ci periculos n sine nsusi, ca tot ceea ce este sngernd, mnjit de mucoase,
contaminat". Ideea de boala venerica traduce aceste spaime; femeia nu produce te
ama pentru ca ar putea mbolnavi, ci aceste maladii snt nspaimn-tatoare pentru ca vin
de la femeie; mi s-a vorbit despre tineri care credeau ca raporturile sexuale p
rea frecvente ar provoca blenoragie. La fel de usor barbatii snt gata sa creada c
a, prin mpreunare, barbatul si pierde vigoarea musculara, luciditatea cerebrala, i
se consuma fosforul, 1 se toceste sensibilitatea. n realitate, onanismul duce si
el la asemenea riscuri; si, din ratiuni morale, societatea l considera chiar mai
nociv dect functiunea sexuala normala. Casatoria legitima si vointa de a procrea
apara de vrajile erotismului. Dar am spus deja ca n orice act sexual este implic
at Celalalt; iar chipul sau cel mai obisnuit este acela al femeii. In fata ei ba
rbatul simte n modul cel mai evident pasivitatea propriului sau trup. Femeia este
vampir, trfa, l devora si l soarbe pe barbat; sexul ei se hraneste cu lacomie din
sexul masculin. Unii psihanalisti au vrut sa confere baze stiintifice acestor nch
ipuiri: toata placerea pe care femeia o are de pe urma mpreunarii

vine din faptul ca, simbolic, l castreaza pe barbat si si nsuseste sexul lui. Dar s
e pare ca aceste teorii nsesi se cer a fi psihanalizate si ca medicii care le-au
inventat si-au proiectat n ele temerile lor ancestrale.l Sursa acestor terori est
e ca, dincolo de orice anexare, alteritatea ramne n Celalalt. n societatile patriar
hale, femeia a pastrat multe Am aratat mai nainte ca nutul insectei-calugante nu
are nici o baza biologica. 202 dintre virtutile nelinistitoare pe care le detine
a n societatile primitive. De aceea nu este niciodata lasata n voia Naturii, este n
conjurata de tabuuri, este purificata prin rituri, este asezata sub controlul pr
eotilor; barbatul este nvatat sa nu o abordeze niciodata n nuditatea sa originara,
ci cu ajutorul ceremoniilor, a ritualurilor care o smulg din pamnt, din trupul e
i, o metamorfozeaza ntr-o creatura omeneasca. Atunci magia pe care o poseda este
canalizata precum fulgerul, de la inventarea paratrasnetului si a centralelor el
ectrice. Devine chiar posibil sa fie utilizata n interesul colectivitatii: aici e
ste evidenta o alta faza a acestei miscari oscilatorii care defineste raporturil
e barbatului cu femela sa. O iubeste att timp ct este a sa, se teme de ea atunci cn
d este Celalalt. Dar n calitatea ei de Celalalt barbatul ncearca sa puna stapnire p
e ea ct mai profund posibil: acest fapt l va determina sa o ridice la demnitatea u
nei persoane si s-o recunoasca drept semen al sau. Magia feminina a fost profund
domesticita n familia patriarhala. Femeia i permite societatii sa integreze n ea f
ortele cosmice. n cartea sa Mitra-Varuna, Dumezil semnaleaza ca, n India ca si la
Roma, exista doua feluri n care se afirma forta virila: n Varuna si Romulus, n Gand
harva si Lupercus, ea este agresiune, viol, dezordine, hybris; atunci femeia apa
re ca o fiinta care trebuie rapita, vio-lentataf Sabinele rapite se dovedesc a f
i sterile, snt biciuite cu bice mpletite din piele de tap, compensnd prin violenta
un exces de violenta. Pe cnd Mithra, Numa, brahmanii si flaminii asigura, dimpotr
iva, ordinea si echilibrul rational al cetatii; atunci femeia este legata de sot
printr-o casatorie cu rituri complicate si, colabornd cu el, i asigura dominatia
tuturor fortelor feminine ale naturii; la Roma, daca preoteasa unui templu moare
, preotul este demis din functiunile sale. Astfel, n Egipt, chiar dupa ce si-a pi
erdut puterea suprema de zei-ta-mama, Isis ramne totusi generoasa, surzatoare, bin
evoitoare si nteleapta, magnifica sotie a lui Osiris. Dar cnd femeia apare astfel
asociata barbatului, complementul sau, jumatatea sa, ea este n mod necesar dotata
cu o constiinta, un suflet; el n-ar putea depinde ntr-un mod att de intim de o fi
inta care nu ar putea participa la esenta umana. Am vazut deja ca Legile lui Mnu
promiteau sotiei legitime acelasi paradis ca si sotului ei. Cu ct barbatul se ind
ividualizeaza si si revendica libertatea, cu att mai mult va recunoaste n sotia sa
un individ si o libertate. Orientalul nepasator n fata propriului sau destin se m
ultumeste cu o femela care reprezinta pentru el un obiect al placerii; dar visul
occidentalului, cnd s-a ridicat la constiinta singularitatii fiintei sale, este
sa fie recunoscut de o libertate straina si docila. Grecul nu afla n prizoniera nc
hisa n gineceu seamanul pe care-1 doreste: de aceea si va ndrepta dragostea catre t
ovarasii sai 203 barbati, a caror carne este locuita, ca si a sa, de o constiint
a si de o libertate, sau o nchina hetairelor, a caror independenta, cultura si sp
irit fac din ele aproape niste egale. Dar atunci cnd mprejurarile o permit, sotia
poate satisface cel mai bine exigentele unui barbat Cetateanul roman vede n matro
ana o persoana: n Cornelia, n Arria, si poseda propriul sau dublu. n mod paradoxal, n
crestinism se va proclama, pe un anumit plan, egalitatea barbatului si a femeii
. El detesta n ea trupul;

daca ea se reneaga ca trup, va fi, la fel ca si barbatul, o creatura a Domnului,

rascumparata de Mntuitor: iat-o asezata printre barbati n rndul sufletelor promise
bucuriilor celeste. Barbatii si femeile snt robii lui Dumnezeu, aproape la fel d
e asexuati ca ngerii; mpreuna, cu ajutorul gratiei divine, resping ispitele pamn-te
sti. Daca accepta sa-si renege animalitatea, femeia, prin chiar faptul ca nainte
fusese o ntrupare a pacatului, va fi cea mai radicala ntruchipare a triumfului ale
silor care au nvins pacatul.1 Binenteles, Mntuitorul divin care le va aduce oamenil
or Mntuire este barbat; dar trebuie ca omenirea sa coopereze pentru propria sa sa
lvare, si sub nfatisarea cea mai umilita, cea mai perversa va fi chemata ea sa-si
manifeste bunavointa supusa. Christ este Dumnezeu; dar asupra tuturor creaturil
or omenesti domneste o femeie, Fecioara Maria. Totusi, doar sectele care se dezv
olta la marginea societatii renviaza n femeie anticele privilegii ale marilor zeit
e. Biserica exprima si serveste o civilizatie patriarhala n care se cuvine ca fem
eia sa ramna dependenta de barbat. Facndu-se servitoarea lui supusa, femeia va fi
astfel o sfnta binecuvntata. Astfel, n mijlocul Evului Mediu se nalta imaginea cea m
ai desavrsita a femeii potrivite pentru barbat: chipul Maicii Domnului se nimbeaz
a de glorie. Ea este figura inversata a pacatoasei Eva; ea striveste sarpele sub
calci; este mediatoarea mntuirii oamenilor, asa cum Eva a fost aceea a damnarii l
or. Ca Mama, femeia era redutabila; de aceea ea trebuie sa fie transfigurata si
aservita prin maternitate. Virginitatea Mariei are mai ales o valoare negativa;
aceea prin care carnea a fost rascumparata nu are camalitate; nu a fost nici ati
nsa, nici posedata. Nici Marii Mame asiatice nu i se recunostea vreun sot; ea na
scuse lumea si domnea asupra ei, solitara; putea fi lubrica din capriciu, dar gr
andoarea Mamei nu era micsorata de servitutile impuse sotiei. Astfel, Maria nu a
cunoscut murdarirea pe care o implica sexualitatea. nrudita cu Minerva cea razbo
inica, ea este turn de fildes, citadela, cetate imposibil de cucerit. Preotesele
antice, precum majoritatea sfintelor crestine, erau si ele virgine; femeia nchin
ata binelui trebuie sa-i fie nchinata n splendoarea fortelor lor intacte; trebuie
ca ea sa pastreze n integritatea-i ' De aici locul privilegiat pe care-1 ocupa n o
pera lui Claudel, de exemplu. Vezi paginile 253-256. 204 nemblnzita principiul fem
initatii sale. Daca i se refuza Mariei caracterul de sotie, aceasta se ntmpla pent
ru a exalta si mai mult n ea Femeia-Mama. Dar numai acceptnd rolul subordonat care
i este atribuit va putea ea fi glorificata. "Snt roaba lui Dumnezeu." Pentru prim
a data n istoria omenirii, mama ngenuncheaza n fata fiului si si recunoaste deschis
inferioritatea. n cultul Mariei se consuma suprema victorie masculina; acest cult
este reabilitarea femeii prin desavrsirea nfrngerii sale. Istar, Astartea, Cybele
erau crude, capricioase, desfrnate; erau puternice; izvor al mortii ca si al viet
ii, dnd nastere barbatilor, dar facnd din ei sclavii lor. Cum viata si moartea, n c
restinism, nu depind dect de Dumnezeu, barbatul iesit din pnte-cele matern a evada
t din el o data pentru totdeauna, pamntul nu-i pndeste dect trupul; destinul suflet
ului sau se hotaraste n locuri n care puterile femeii au fost abolite; sfnta taina
a botezului face sa para derizorii ceremoniile n care se ardea sau se arunca n val
uri placenta. Nu mai exista loc pentru magie pe pamnt: Dumnezeu este singurul mpar
at. Natura este de la nceputuri rea, dar, n fata gratiei divine, este neputincioas
a. Maternitatea ca fenomen natural nu confera nici o putere. Nu-i mai ramne deci
femeii, daca vrea sa depaseasca aceasta tara originara, dect sa se ncline n fata lu
i Dumnezeu a carei vointa o aserveste barbatului. Si prin aceasta supunere ea po
ate capata un rol nou n mitologia masculina. Calcata n picioare, declarata dusman
cnd se voia dominatoare, de vreme ce nu abdicase n chip explicit, va putea fi acum
onorata ca supusa. Nu-si

pierde nici unul dintre atributele ei primitive, dar acestea si schimba semnul; d
in nefaste devin faste; magia neagra se preschimba n magie alba. Servitoare, feme
ia are dreptul la cele mai splendide apoteoze. Si din moment ce ea a fost aservi
ta mai nti n calitate de Mama, tot ca mama va fi ndragita si respectata. Dintre cele
doua chipuri antice ale maternitatii, barbatul din zilele noastre nu mai vrea s
a-1 cunoasca dect pe cel surzator. Limitat n timp si n spatiu, neavnd dect un trup si
o viata limitate, barbatul nu este dect un individ n mijlocul unei Naturi si a une
i Istorii straine. Limitata ca si el, asemanatoare cu el pentru ca si ea este lo
cuita de Spirit, femeia apartine Naturii, este traversata de curentul infinit al
Vietii; apare deci ca mediatoare ntre individ si cosmos. Cnd figura mamei a deven
it linistitoare si sfnta, este usor de nteles ca barbatul se ntoarce spre ea cu dra
goste. Pierdut n natura, el ncearca sa evadeze; dar aspira sa se ntoarca n mijlocul
ei atunci cnd este separat de ea. Asezata temeinic n familie, n societate, n acord c
u legile si cu moravurile, mama este nsasi ntruchiparea Binelui: natura la care pa
rticipa ea devine buna, nu mai este ostila spiritului; si daca ramne misterioasa,
este un mister surzator, ca acela al madonelor lui Leonardo Da Vinci. Barbatul n
u vrea sa fie femeie, dar viseaza sa nvaluie n el tot ceea ce este, si 205 deci si
femeia care este alta dect el: n cultul pe care i-1 nchina mamei, ncearca sa-si nsus
easca bogatiile sale straine. A se recunoaste fiul mamei sale nseamna a-si recuno
aste mama n sine, a integra feminitatea ca legatura cu pamntul, cu viata, cu trecu
tul. Este ceea ce va cauta eroul alaturi de mama sa n Calatorie n Sicilia de Vitto
rini: pamntul natal, mirosurile si fructele sale, copilaria, amintirea stramosilo
r, traditiile, radacinile de care existenta lui individuala 1-a despartit. Aceas
ta nradacinare nsasi exalta n barbat orgoliul depasirii; i place sa se admire smulgnd
u-se din bratele mamei pentru a pleca spre aventura, spre viitor, spre razboi; a
ceasta plecare ar fi mai putin emotionanta daca nu ar fi nimeni care sa ncerce sa
-1 opreasca n loc: ar aparea ca un accident, nu ca o victorie cu greu cstigata. Si
i place si sa stie ca aceste brate ramn pentru totdeauna deschise, gata sa-1 prim
easca napoi. Dupa tensiunea actiunii, eroului i place sa guste din nou alaturi de
mama sa repausul imanentei; ea este refugiul, somnul; mngierea minilor ei l cufunda
din nou n snul naturii, barbatul se lasa dus de marele torent al vietii la fel de
linistit ca n pntece sau n mormnt. Si daca traditia vrea ca el sa moara strigndu-si m
ama este pentru ca, sub privirea materna, moartea nsasi este domesticita, simetri
ca nasterii, indisolubil legata de orice viata carnala. Mama ramne asociata morti
i ca n mitul antic al Parcelor; ea trebuie sa ngroape mortii si sai plnga. Dar rolu
l sau este chiar sa integreze moartea vietii, societatii, binelui. De aceea cult
ul ,,mamelor eroine" este sistematic ncurajat; daca societatea le convinge pe mam
e sa-si cedeze mortii propriii lor fii, crede ca are dreptul sa-i asasineze. Din
cauza influentei pe care mama o are asupra fiului, este avantajos pen tiu socie
tate sa si-o anexeze: de aceea mama este nconjurata de attea semne de respect, est
e nzestrata cu toate virtutile, se creeaza n jurul ei o ntreaga religie careia este
interzis sa te sustragi sub amenintarea sacrilegiului si a blasfemiei; se face
din ea o pazitoare a moralei; servitoare a barbatului, servitoare a puterii, ea s
i va conduce cu blndete copiii pe drumurile deschise. Cu ct o colectivitate este m
ai hotart optimista, cu att mai docil va accepta ea aceasta tandra autoritate, cu
att mama va fi mai mult transfigurata nlauntrul ei. Aceasta "Mom" americana a deve
nit idolul pe care-1 descrie Philipp Wyllie n Generatie de vipere, pentru ca ideo
logia oficiala a Americii este cel mai obstinat optimism posibil. A glorifica ma
ma nseamna a accepta nasterea, viata si moartea sub forma lor animala si sociala n
acelasi timp, nseamna a proclama armonia naturii si a

societatii. Pentru ca viseaza la desavrsirea acestei sinteze, Auguste Comte face

din femeie divinitatea viitoarei umanitati. Dar tot din aceasta pricina toti rev
oltatii se nversuneaza asupra figurii mamei; batjocorindo, ei 206 refuza datul pe
care societatea tine sa-1 impuna prin intermediul pazitoarei moravurilor si a l
egilor.1 Respectul cu care este aureolata Mama, interdictiile de care este nconju
rata refuleaza dezgustul ostil care se amesteca n mod spontan cu tandretea carnal
a pe care o inspira. Totusi, sub forme larvare, oroarea de maternitate supraviet
uieste. n special este interesant de remarcat ca n Franta, nca din Evul Mediu, a fo
st faurit un mit secundar care permite acestor repulsii sa se exprime n mod liber
: este acela al Soacrei. De l&fabliaux la vodeviluri, barbatul batjocoreste, n pe
rsoana mamei sotiei sale, pe care nici un tabu nu o apara, maternitatea n general
. Barbatul detesta ideea ca femeia pe care o iubeste a fost zamislita: iar soacr
a este imaginea evidenta a decrepitudinii la care ea si-a predestinat fiica, dndu
i nastere: obezitatea, ridurile ei anunta obezitatea si ridurile promise tinerei
mirese, al carei viitor este astfel n mod trist prefigurat; alaturi de mama sa,
ea nu mai apare ca 1 Ar trebui sa citam aici poemul lui Michel Leiris ntitulat Ma
ma. Iata cteva extrase: Mama n negru, mov, violet - hoata a noptilor - este vrajit
oarea a carei ascunsa iscusinta va aduce pe lume, cea care va leagana, va rasfat
a, va pune n sicriu, daca nu cumva se ntmpla ca ea sa-si lase - ca pe o ultima juca
rie n minile voastre care-1 asaza ncetisor n cosciug trupu-i chircit... Mama - statu
ie oarba, fatalitate naltata n centrul sanctuarului nepatruns este natura care va
mngie. vntul care va nmiresmeaza, lumea ce n adnc va patrunde, va urca la cer (purtat
pe rotundele cai fara de numar ale spiralei) si va putregaieste faptura. (...) M
ama fie ea tnara sau batrna. frumoasa sau urta. miloasa sau ncapatnata - este cancatu
ra, monstru-femeie gelos. Prototipul decazut, daca este adevarat ca Ideea (pythi
e ofilita catarata pe trepiedul austerei sale majuscule) nu e dect parodia gnduril
or vii, usoare, sclipitoare... Mama - soldurile ei rotunde sau uscate, snul ei tr
emurator sau tare este declinul promis, nca de la nceput, oricarei femei, este farm
itarea progresiva a stncii senteietoare sub talazul sngelui menstrual, nmormntarea le
nta sub nisipul batrnului desert - a caravanei luxunante si ncarcate de frumusete.
Mama - nger al mortii care pndeste, al universului care nlantuie, al dragostei pe
care o respinge valul timpului - este cochilia cu desenul nebunesc (semn al unui
venin nendoielnic) ce trebuie aruncata n fntnile adnci. nascatoare de cercuri pentru
apele uitate. Mama - baltoaca ntunecata, vesnic ndoliata dupa tot si dupa noi nsin
e -este pestilenta vaporoasa care se irizeaza si se sfarma, umflndusi bula dupa b
ula marea-i umbra bestiala (rusine de carne si de lapte), val teapan pe care un
fulger nca nenascut ar trebui sa-1 sfsie... i va trece vreodata prin minte vreuneia
dintre aceste trfe inocente sa se trasca cu picioarele goale prin veacuri pentru
a-i fi iertata crima de a ne fi nascut? 207 un individ, ci ca un moment al speci
ei; nu mai este prada dorita, tovarasa ndragita, pentru ca existenta ei singulara
se dizolva n viata universala. Particularitatea ei este derizoriu contestata pri
n generalitate, autonomia spiritului prin nradacinarea sa n trecut si n trup; barba
tul obiectiveaza aceasta deriziune ntr-un personaj grotesc; dar, daca exista atta
ranchiuna n rsul sau este pentru ca stie bine ca soarta femeii sale

e aceea a oricarei fiinte umane; este chiar soarta sa n toate tarile, legendele s
i povestile au ntruchipat astfel n sotia de-a doua aspectul crud al maternitatii.
O mama vitrega cauta sa-i piarda viata Albei-caZapada. n soacra cea rea - doamna
Fichini biciuind-o pe Sophie n cartile contesei de Segur - supravietuieste Kali c
ea antica, purtndu-si colierul ei de capete taiate. n acest timp, n spatele Mamei s
anctificate se nghesuie cohorta de vrajitoare ale magiei albe, care pun n slujba b
arbatilor ierburile si stralucirile astrelor: bunici, femei batrne cu ochii plini
de bunatate, servitoare cu suflet de aur, surori de caritate, infirmiere cu mini
minunate, amante precum cea pe care o viseaza Verlaine: Blnd si gnditoare, bruna,
nicicnd uimita, Ca pe-un copil, pe frunte, adesea te saruta. Adeseori li se mprumu
ta misterul luminos al butucilor batrni de vitade vie, al apei limpezi; ele leaga
ranile si vindeca; ntelepciunea lor este ntelepciunea tacuta a vietii, ele nteleg
fara sa fie nevoie de cuvinte. Alaturi de ele, barbatul uita de orice orgoliu; c
unoaste dulceata abandonului si redevine copil, caci nu este nevoie sa lupte pen
tru prestigiu n fata lor: n-ar putea sa-i rvneasca Naturii virtutile ei neomenest
i; si, n devotamentul lor, nteleptele initiate care l ngri jesc se recunosc ca fiind
servitoarele sale; el se supune puterii lor binefacatoare ntruct stie ca, chiar s
i n aceasta supunere, le ramne stapn. Surorile, prietenele din copilarie, tinerele
fete pure, toate viitoarele mame fac parte din aceasta ceata binecuvntata. Si chi
ar si sotia, cnd magia erotica s-a risipit, apare pentru majoritatea barbatilor m
ai mult ca mama copiilor sai dect ca o iubita. Din ziua n care mama este sanctific
ata si aservita, barbatul poate sa o regaseasca fara teama n sotia sa, de asemene
a sanctificata si ea si supusa. A rascumpara mama nseamna a rascumpara trupul, de
ci uniunea carnala si sotia. Privata de armele magice prin rituri nuptiale, subo
rdonata, economic si social, sotului sau, "sotia cea buna'" este pentru barbat c
ea mai pretioasa comoara. Ea i apartine att de profund, nct participa la aceeasi ese
nta ca si el: "Ubi tu Gaius, ego Gaia"; ea i poarta numele, se nchina la zeii lui,
el este responsabil pentru ea si o numeste jumatatea lui. Se mndreste cu femeia
sa asa cum se mndreste cu 208 casa, cu pamnturile, cu turmele, cu bogatiile sale,
si uneori si mai mult; prin ea si manifesta n ochii lumii puterea: ea este masura
lui si partea lui pe acest pamnt La Orientali femeia, asa cum am aratat mai devre
me, trebuie sa fie grasa: se vede ca este bine hranita si face cinste stapnului s
au.l Un musulman este cu att mai pretuit cu ct poseda un numar mai mare de femei s
i cu ct ele au o nfatisare mai nfloritoare. n societatea burgheza, unul dintre rolur
ile rezervate femeii este acela de a reprezenta: frumusetea, farmecul, inteligen
ta, eleganta ei snt semnele exterioare ale averii barbatului la fel ca si caroser
ia automobilului sau. Daca este bogat, o acopera cu blanuri si cu bijuterii. Dac
a este sarac, i va lauda calitatile morale si talentul de gospodina; pna si barbat
ul cel mai oropsit de soarta, daca se ataseaza de o femeie care-1 serveste, cred
e ca poseda ceva pe acest pamnt: eroul din mblnzirea scorpiei si cheama toti vecinii
pentru a le arata cu ce autoritate a reusit sa-si mblnzeasca sotia. Orice barbat
reitereaza, mai mult sau mai putin, orgoliul regelui Candaules*: el si exhiba sot
ia pentru a-si etala astfel propriile sale merite. Dar femeia nu flateaza numai
vanitatea sociala a barbatului; ea i permite si un orgoliu mai intim; este ncntat d
e dominatia pe care o exercita asupra ei; peste imaginile naturaliste ale fierul
ui de plug brazdnd pamntul se suprapun, cnd femeia este o persoana, simboluri mai s
pirituale; nu numai din punct de vedere erotic, ci si moral, intelectual, barbat
ul si "formeaza" sotia; o educa, o influenteaza, i

impune propria sa amprenta. Una dintre reveriile n care se complace barbatul este
aceea a impregnarii lucrurilor de vointa lui, a modelarii formei lor, a penetra
rii substantei lor; femeia este prin excelenta "aluatul moale" care se lasa n mod
pasiv framntat si modelat, ea rezista n aceeasi masura n care f-edcaza, ceea ce pe
rmite actiunii masculine sa se perpetueze. O materie prea plastica se autodistru
ge prin docilitatea sa; pretios n femeie este faptul ca n ea exista ceva care se s
ustrage la nesfrsit oricarei mbratisari; astfel nct barbatul este stapn pe o realitat
e cu att mai demna de a fi stapnita cu ct l depaseste. Ea trezeste n el o fiinta igno
rata pe care o recunoaste cu mndrie ca fiind el nsusi. n orgiile conjugale cuminti
descopera splendoarea animalitatii sale: este Masculul; corelativ, femeia este f
emela, dar acest cuvnt dobndeste n mprejurarile date cele mai flatante rezo1 Vezi no
ta de la pag. 192. n Istoriile sale. Herodot povesteste despre acest rege Candaul
es. care. vrnd ca unul dintre supusii sai sa se convinga de frumusetea neasemuita
a sotiei lui, 1-a silit sa se strecoare pe furis n dormitorul ei pentru a o vede
a goala; zanndu-1, regina 1-a constrns, sub amenintarea mortii, sa-1 ucida pe reg
e si sa-i ia tronul (n. ir.). 209 nante: femela care cloceste, alapteaza, si ling
e puii, i apara, i salveaza cu riscul vietii sale este un exemplu pentru omenire;
cu emotie, barbatul cere de la tovarasa sa aceeasi rabdare, acelasi devotament;
si aici este tot Natura, dar impregnata de toate virtutile utile societatii, fam
iliei, capului familiei, este aceea pe care barbatul vrea s-o nchida n caminul sau
. Una dintre dorintele comune barbatului si copilului este dorinta de a descoper
i ce secret se ascunde n interiorul lucrurilor; din acest punct de vedere, materi
a este deceptionanta; o papusa spintecata, cu burta taiata, nu mai are interiori
tate; intimitatea vie este nsa impenetrabila; pntecele feminin este simbolul imane
ntei, al profunzimii; el si descopera doar partial secretele, ntre altele cnd place
rea se nscrie pe chipul femeii; dar si atunci continua sa le pastreze; barbatul c
apteaza n interior obscurele palpitatii ale vietii, fara ca posesiunea lor sa le
distruga misterul. n lumea umana, femeia transpune functiile femelei animale: per
petueaza viata, domneste peste regiunile imanentei; ea aduce n camin caldura si i
ntimitatea uterului; ea pazeste si nsufleteste locul unde s-a depus trecutul, und
e se prefigureaza viitorul; ea naste generatia urmatoare si hraneste copiii deja
nascuti; datorita ei existenta pe care barbatul o cheltuie n lume prin munca si
actiune se recompune cufundndu-se din nou n imanenta: cnd se ntoarce seara acasa, ia
ta-1 ancorat din nou pe pamnt; prin femeie este asigurata continuitatea zilelor;
oricare ar fi hazardul ntmplarilor pe care barbatul le nfrunta n lumea exterioara, e
a garanteaza repetitia meselor si a somnului; ea repara tot ceea ce activitatea
distruge sau uzeaza: ea i pregateste mncare muncitorului ostenit, l ngrijeste daca e
ste bolnav, crpeste, spala. Si n universul conjugal pe care l constituie si l perpet
ueaza, ea introduce o ntreaga lume: aprinde focurile, umple casa de flori, mblnzest
e efluviile soarelui, ale apei, ale pamntului. Un scriitor burghez citat de Bebel
rezuma astfel cu seriozitate acest ideal: "Barbatul doreste pe cineva care nu n
umai sa-1 iubeasca, ci sa-i treaca mna peste frunte, sa radieze pacea, ordinea, l
inistea, o tacuta autoritate asupra lui si asupra lucrurilor pe care le regasest
e n fiecare zi ntorcndu-se acasa; vrea pe cineva care sa raspndeasca asupra tuturor
lucrurilor acest inexprimabil parfum de femeie care este caldura nvioratoare a vi
etii de familie". Se vede ct de mult s-a spiritualizat figura femeii de la aparit
ia crestinismului; frumusetea, caldura, intimitatea pe care barbatul doreste sa
le cuprinda prin ea nu mai snt calitati sensibile; n loc sa rezume savuroasa apare
nta a lucrurilor, ea devine chiar sufletul lor; mai

profunda dect misterul carnal, exista n inima ei o prezenta pura si secreta n care
se reflecta adevarul lumii. Ea este sufletul casei, al familiei, al caminului. E
ste si sufletul colectivitatilor mai vaste: orase, provincii sau natiuni. Jung o
bserva ca ntotdeauna cetatile au fost 210 asimilate cu Mamele pentru ca n snul lor
traiesc cetatenii; de aceea Cybele apare ncoronata de turnuri; din acelasi motiv
se vorbeste despre Patria-Mama; dar, mai mult dect pamntul hranitor, o realitate m
ai subtila si gaseste simbolul n femeie. n Vechiul Testament, n Apocalipsa, Ierusali
m si Babilon nu snt numai mame, ci si sotii. Exista cetati virgine si cetati pros
tituate precum Babei sau Tyr. De asemenea, Franta a fost numita "fiica mai mare"
a Bisericii; Franta si Italia snt surori ntru latinitate. Functia femeii nu este
specificata, ci numai feminitatea ei n statuile care nfatiseaza Franta, Roma, Germ
ania si n cele care, n piata Concorde, evoca Strasbourgul si Lyonul. Aceasta asimi
lare nu este numai alegorica: ea este afectiv realizata de multi barbati.' Foart
e frecvent, calatorii cer femeilor cheia tinuturilor pe care le cutreiera; cnd ti
n n brate o italianca sau o spaniola, li se pare a poseda esenta savuroasa a Ital
iei, a Spaniei. "Cnd sosesc ntr-un oras nou, prima oara merg ntotdeauna la bordel",
spunea un ziarist. Daca o ciocolata cu scortisoara poate sa-i descopere lui Gid
e ntreaga Spanie, cu att mai mult sarutarile unei guri exotice i vor darui amantulu
i o tara cu flora si fauna sa, cu traditiile si cultura ei. Femeia nu rezuma ins
titutiile politice, nici bogatiile economice ale unei tari, dar ntruchipeaza n ace
lasi timp carnea ei si mana, puterea ei mistica. De la Graziella a lui Lamartine
pna la romanele lui Loti si la nuvelele lui Morand, l vedem pe strain nsusindu-si
sufletul unei regiuni prin intermediul femeilor. Mignon, Sylvie, Mireille, Colom
ba, Carmen dezvaluie cel mai intim adevar din Italia, din Valais, Proventa, Cors
ica sau Andaluzia. Faptul ca de Goethe s-a ndragostit alsaciana Frederique le-a a
parut germanilor ca un simbol al anexarii de catre Germania; si invers, cnd Colet
te Baudoche refuza sa se casatoreasca cu un german, n ochii lui Barres aceasta nse
amna Alsacia care refuza Germania. El simbolizeaza Aigues-Mortes si o ntreaga civ
ilizatie rafinata si friguroasa n micuta persoana a Berenicei; ea reprezinta si s
ensibilitatea scriitorului nsusi. Caci n aceea care este sufletul naturii, al oras
elor, al universului, barbatul si recunoaste dublul sau misterios; sufletul barba
tului este Psyche, o femeie. Psyche are trasaturi feminine n Ulalume, personajul
lui Edgar Allan Poe: "Aici, odata, pe o alee gigantica de chiparosi, rataceam cu
1 Ea este alegorica n rusinosul poem pe care Claudel 1-a comis de curnd, n care nu
meste Indochina "aceasta femeie galbena"; este, dimpotriva, afectiva n versurile
poetului negru: Sufletul trii negre n care dorm strabunii traieste si vorbeste n se
ara asta n forta nelinistita de-a lungul mijlocului tau arcuit. 211 sufletul meu
- o alee de chiparosi cu Psyche\ sufletul meu... Astfel am mpacat-o pe Psycha si
am sarutat-o... si i-am spus: "Ce sta scris, dulcea mea sora, pe poarta?"" Iar M
allarme, dialognd la teatru cu "un suflet sau cu ideea noastra" (adica divinitate
a prezenta n spiritul barbatului), l numeste "o att de rafinata doamna anormala (si
c!)"1 Armonios eu diferit de un vis Femeie flexibila si ferma cu tacerile urmate
De acte pure!... Misterios cu...

Astfel l interpeleaza Valery. Lumea crestina a substituit nimfelor si znelor preze

nte mai putin carnale: dar caminele, peisajele, cetatile si indivizii nsisi ramn bn
tuiti de o impalpabila feminitate. Acest adevar ngropat n noaptea timpurilor ramne
si n cer; imanenta perfecta, Sufletul este n acelasi timp transcendentul, Ideea. N
u numai orasele si natiunile, ci si entitatile, institutiile abstracte capata tr
asaturi feminine: Biserica, Sinagoga, Republica, Umanitatea snt femei, ca si Pace
a, Lupta, Libertatea, Revolutia, Victoria. Barbatul feminizeaza idealul pe care
si-1 asaza n fata drept Celalalt esential, pentru ca femeia este figura sensibila
a alteritatii; de aceea aproape toate alegoriile, n limbaj ca si n iconografie, sn
t femei- Suflet si Idee, femeia este mediatoare ntre cele doua: ea este Gratia ca
re I conduce pe crestin spre Dumnezeu, este Beatrice ducndu-1 pe Dante prin infer
n, Laura chemndu-1 pe Petrarca spre naltele culmi ale poe ziei. Din toate doctrine
le care asimileaza Natura spiritului, ea apare ca Armonie, Ratiune, Adevar. Sect
ele gnostice facusera din ntelep ciune o femeie: Sofia, si i atribuiau mntuirea lum
ii si chiar crearea ei. Atunci femeia nu mai este carne, ci un trup glorios; nim
eni nu mai pretinde s-o posede, ci este venerata n splendoarea ei de neatins; moa
rtele palide ale lui Edgar Allan Poe snt fluide ca apa, ca vntul, ca amintirea; pe
ntru amorul curtean, pentru pretiosi si n toata traditia galanta, femeia nu mai e
ste o creatura animala, ci o fiinta eterata, un suflu, o lumina. Astfel, opacita
tea Noptii feminine se converteste n transparenta, negreala, n puritate, ca n acest
e texte ale lui Novalis: 1 Schita la teatru. ~ Filologia este mai curnd misterioa
sa asupra acestui punct; toti lingvistii snt de acord ca distributia cuvintelor c
oncrete n genuri este pur accidentala Totusi, n franceza majoritatea entitatilor sn
t feminine: frumusete, loialitate etc Iar n germana, majoritatea cuvintelor impor
tate, diferire, snt feminine: die Bar 212 f "Extaz nocturn, somn celest, tu ai co
bort catre mine; peisajul s-a ridicat ncet, deasupra lui plutea spiritul meu elibe
rat, regenerat Textul a devenit un nor prin care am zarit trasaturile transfigur
ate ale Iubitei. ti place de noi si tie, ntunecata noapte? Un balsam pretios curge
din minile tale, o raza cade din jerba ta. Tu opresti aripile grele ale sufletul
ui. O emotie obscura si imposibil de spus n cuvinte ne cuprinde: vad un chip seri
os, nspaimntat si fericit, nclinndu-se spre mine cu blndete si reculegere si recunosc
sub buclele-i nlantuite tineretea draga a Mamei... Mai celeste dect stelele ne pa
r ochii infiniti pe care Noaptea ia deschis n noi..." Atractia descendenta pe car
e o exercita femeia s-a inversat; ea nu-1 mai cheama pe barbat catre miezul pamnt
ului, ci catre cer. Eternul feminin ^ Ne atrage spre nalt, scrie Goethe, la sfsitu
l celui de Al doilea Faust. Din moment ce Fecioara Maria este imaginea cea mai d
esavrsita, cea mai universal venerata a femeii regenerate si consacrate Binelui,
este interesant de vazut cum apare ea n literatura si n iconografie. Iata un extra
s din litaniile pe care i le adresau n Evul Mediu crestinele fervente: "Preanalta
fecioara, tu esti Roua fecunda, Fntna de Bucurie, Canalul milosteniei, Putul apelo
r vii care ne potolesc fierbinteala. Tu esti snul la care Dumnezeu i alapteaza pe
orfani... Tu esti Maduva, Miezul pinii, Smburele tuturor bunurilor. Tu esti Femeia
fara viclenie, a carei dragoste nu se schimba niciodata... Tu esti Cristelnita
curatitoare a jertfelor, Leacul vietii leprosilor, priceputa Vindecatoare care n
u-si are seaman nici la Salerno, nici la Montpellier... Tu esti Doamna cu mini ta
maduitoare ale caror degete att de

frumoase, att de albe, att de lungi dreg nasurile si gurile, fac ochi noi si urech
i noi. Tu-i stingi pe cei care ard, i nsufletesti pe paralitici, redai curajul las
ilor, renvii mortii". Se regasesc n aceste invocatii majoritatea atributelor femin
ine pe care le-am semnalat. Fecioara este fecunditate, roua, izvor al vietii; mu
lte imagini o nfatiseaza ca put, izvor, fntna; expresia "Izvor al vietii" este dint
re cele mai raspndite; ea nu este creatoare, dar fertilizeaza, face sa tsneasca lu
mina ascunsa n pamnt. Ea este profunda realitate nchisa sub aparenta lucrurilor: Smb
urele, Maduva. Prin ea se potolesc dorintele: este tot ce-i este dat omului pent
ru al multumi. Peste tot unde viata este amenintata, ea o salveaza si o restaure
aza; 213 ea vindeca si ntareste. Si pentru ca viata emana de la Dumnezeu, cum ea
este mediatoare ntre om si viata, este si legatura ntre umanitate si Dumnezeu. "Po
arta a Diavolului", zicea Tertulian. nsa, transfigurata, ea este poarta a Cerului
; picturile ne-o reprezinta deschiznd o usa sau o fereastra spre Paradis, ori rid
icnd o scara ntre cer si pamnt Si mai limpede, iat-o avocata, plednd Fiului pentru s
alvarea oamenilor: multe tablouri nfatisnd Judecata de Apoi ne-o arata pe Fecioara
descoperindusi pieptul si implorndu-1 pe Christ n numele glorioasei sale maternit
ati; dragostea ei milostiva i urmareste pe barbati pe oceane, pe cmpuri de lupta,
prin pericole. Ea ndupleca, n numele caritatii, Justitia divina; putem vedea "Feci
oare cu Balanta' care nclina, surznd, de partea Binelui talgerul pe care se afla su
fletele. Acest rol milostiv si tandru este unul dintre cele mai importante care
i-au fost harazite femeii. Chiar integrata n societate, femeia i depaseste cu subt
ilitate frontierele, pentru ca are generozitatea insidioasa a Vietii. Aceasta di
stanta ntre constructiile dorite de barbati si contingenta naturii pare n anumite
cazuri nelinistitoare; dar ea devine benefica atunci cnd femeia, prea docila pent
ru a ameninta opera barbatilor, se limiteaza sa o mbogateasca si sai ndulceasca li
niile prea pronuntate. Zeii masculini reprezinta Destinul; de partea zeitelor ntln
im o bunavointa arbitrara, o favoare capricioasa. Dumnezeul crestin are asprimea
Justitiei; Fecioara are blndetea caritatii. Pe pamnt, barbatii snt aparatorii legi
lor, ai ratiunii, ai necesitatii; femeia cunoaste contingenta originara a barbat
ului nsusi si a acestei necesitati n care crede; de aici vine misterioasa ironie c
are nfloreste pe buzele ei si flexibila sa generozitate. Ea a nascut n chinuri, ea
a ngrijit ranile barbatilor, alapteaza nou-nascutul si ngroapa mortii; cu noaste
tot ceea ce poate sa raneasca orgoliul barbatului si sa-i ndoaie vointa. Inclinndu
se n fata lui, supunndu-si carnea spiritului, ea sta la frontierele trupesti ale s
piritului si contesta seriozitatea durelor arhitecturi masculine, le ndulceste un
ghiurile, introduce n ele un lux gratuit, o gratie neprevazuta. Puterea ei asupra
barbatilor vine din faptul ca ea i cheama cu tandrete la o constiinta modesta a
conditiei lor autentice; acesta e secretul ntelepciunii ei blazate, dureroase, ir
onice si iubitoare. Chiar si frivolitatea, capriciul, ignoranta snt la ea virtuti
fermecatoare, pentru ca nfloresc dincolo de lumea n care barbatul. si alege sa tra
iasca, dar n care nu-i place sa se simta nchis. n fata semnificatiilor oprite n loc,
a instrumentelor slefuite n scopuri utile, ea ridica misterul lucrurilor intacte
; ea face sa treaca pe strazile oraselor, pe cmpurile cultivate, suflul poeziei.
Poezia pretinde a capta ceea ce exista dincolo de proza cotidiana; femeia este o
realitate eminamente poetica pentru ca n ea barbatul proiecteaza tot ce el nu ho
taraste sa fie. Ea ntruchipeaza Visul; visul este pentru barbat prezenta cea mai
214 intima si mai straina, ceea ce el nu vrea, nu face, acel ceva spre care aspi
ra si care n-ar putea fi atins. Celalalt, fiinta misterioasa care este

profunda imanenta si ndepartata transcendenta, i va mprumuta trasaturile ei. Astfel

Aurelia l viziteaza pe Nerval n vis si i da, sub figura visului, lumea ntreaga. "nce
pu sa creasca sub o raza clara de lumina, astfel nct putin cte putin gradina lua fo
rma ei, florile si arborii deveneau rozetele si festoanele vesmintelor sale, n ti
mp ce chipul si bratele ei si imprimau contururile norilor de purpura de pe cer.
O pierdeam din ochi pe masura ce se transfigura, caci parea a se pierde n propria
-i marime. Oh! Nu fugi de mine! strigai eu. Caci natura moare o data cu tine." F
iind substanta nsasi a activitatilor poetice ale barbatului, ntelegem de ce femeia
apare ca inspiratoare a sa: Muzele snt femei. Muza este mediatoarea ntre Creator
si izvoarele naturale din care el si trage seva creatiei. Prin femeie spiritul es
te profund angajat n natura careia barbatul i va sonda abisurile de liniste si ntun
ericul fecund. Muza nu creeaza nimic singura; este o Sibyla cumintita care s-a f
acut, cu docilitate, servitoarea unui barbat Chiar n domeniile concrete si practi
ce, sfaturile ei vor fi utile. Barbatul vrea sa atinga fara ajutorul semenilor s
ai scopurile pe care si le inventeaza, si adesea sfatul unui alt barbat i se par
e inoportun; dar si imagineaza ca femeia i vorbeste n numele altor valori, n numele
unei ntelepciuni pe care el nu pretinde ca o are, mai instinctiva dect a sa, mai i
mediat legata de realitate; Egeria ofera celui care-i cere sfaturile "intuitiile
"' ei. El o ntreaba fara nici un fel de amorpropnu, ca si cum ar ntreba astrele. A
ceasta "institutie" se introduce pna si n afaceri sau n politica: Aspazia si doamna
de Maintenon fac si astazi cariere nfloritoare.l Exista si o alta functie pe car
e barbatul o ncredinteaza bucuros femeii: fiind scop al activitatilor barbatilor
si sursa a deciziilor lor, ea apare prin chiar acest fapt ca masura a valorilor.
Ea se descopera ca un judecator privilegiat. Barbatul viseaza un Celalalt nu nu
mai pentru a-1 poseda, ci si pentru a fi confirmat de catre el; confirmarea de c
atre barbati, care snt semenii sai, i cere o tensiune constanta; de aceea doreste
ca o privire venita din afara sa confere vietii, actiunilor sale, lui nsusi o val
oare absoluta. Privirea lui Dumnezeu este ascunsa, straina, nelinistitoare: chia
r n epocile de mare credinta, numai ctiva mistici au fost arsi de aceasta privire.
Acest rol divin i-a revenit adesea femeii. Apropiata de barbat, dominata de el,
ea nu afirma valori care sa-i fie straine; si totusi, cum este o alta fiinta, r
amne exterioara lumii barbatilor si deci capabila de a-1 vedea cu obiectivitate.
1 Se ntelege de la sine ca ele manifesta ntr-adevar calitati intelectuale identice
cu acelea ale barbatilor. 215 Ea este cea care, n fiecare caz particular, va den
unta prezenta sau absenta curajului, a fortei, a frumusetii, confirmndu-le din af
ara pretul universal. Barbatii snt prea ocupati cu raporturile lor de cooperare s
i de lupta pentru a se constitui ca un public unii pentru altii: ei nu se contem
pla. Femeia se afla la distanta de activitatile lor, nu ia parte la trntele si la
luptele lor; ntreaga ei situatie o predestineaza pentru a juca acest rol al priv
irii. Cavalerul lupta n turneu pentru doamna inimii sale; poetul cauta sa obtina
sufragiile femeilor. Cnd Rastignac vrea sa cucereasca Parisul, el se gndeste mai nti
sa aiba femei, nu att pentru a le poseda trupul, ct pentru a se bucura de aceasta
reputatie pe care numai ele pot s-o creeze unui barbat. Balzac a proiectat n ero
ii sai povestea propriei sale tinereti: el a nceput sa se formeze alaturi de iubi
te mai n vrsta; si nu numai n Crinul din vale femeia joaca acest rol de educatoare,
ci si n Educatia sentimentala, n romanele lui Stendhal si ntr-o multime de alte ro
mane de formare. Dupa cum am vazut, femeia este physis si antiphvsis: ca Natura,
ea ntruchipeaza Societatea; n ea se rezuma civilizatia unei epoci, cultura sa, as
a cum se vede n poemele de curte, n Decameronul. n Astre'e; ea lanseaza mode. domne
ste asupra

saloanelor, dirijeaza si reflecta opinia celorlalti. Reputatia, gloria snt femei.

"Multimea este femeie", spune Mallanne. Alaturi de femei, tnarul este initiat n "
lume" si n aceasta realitate complexa care se numeste "viata". Ea este unul dintr
e scopurile privilegiate carora li se consacra eroul, aventurierul, individualis
tul. n Antichitate l vedem pe Perseu elibe-rnd-o pe Andromeda, pe Orfeu duendu-se du
pa Euridice n Infern si toata Troia luptnd s-o pastreze pe frumoasa Elena. Romanel
e cava leresti nu cunosc alta fapta de vitejie dect eliberarea printeselor cap ti
ve. Ce-ar face Printul daca n-ar trezi-o pe Frumoasa din padurea adormita, daca
n-ar coplesi-o pe Piele de Magar cu darurile sale? Mitul regelui care se nsoara c
u o pastorita l flateaza pe barbat la fel de mult ca si pe femeie. Barbatul bogat
simte nevoia sa dea, daca nu, bogatia sa inutila ramne abstracta; trebuie sa aib
a n fata lui pe cineva caruia sa-i daruiasca. Mitul Cenusaresei, pe care Philipp
Wyllie 1-a descris cu complezenta n Generatie de vipere, nfloreste mai ales n taril
e prospere, si n America are mai multa forta dect oriunde n alta parte, pentru ca a
colo barbatii snt mai stmjeniti de bogatia lor; cum si-ar putea cheltui banii pe
care-i cstiga punndu-si n joc ntreaga lor existenta, daca n-ar fi femeile? Orson Wel
les, printre altii, a ntruchipat n Cetateanul Kane imperialismul acestei false gen
erozitati; pentru afirmarea propriei sale puteri, cetateanul Kane alege sa striv
easca cu darurile sale o cntareata obscura si sa o impuna publicului drept mare cn
tareata; ani putea cita si n Franta cetateni Kane care traiesc pe picior mai mic.
n alt film, Taisul briciului, cnd eroul revine din India nzestrat cu ntelepciunea a
bsoluta, singurul lucru pe care se 216 gndeste sa-1 realizeze cu ajutorul ei este
sa mntuiasca o prostituata Este clar ca, visndu-se astfel generos, eliberator, mnt
uitor, barbatul doreste si mai mult aservirea femeii; caci, pentru a trezi Frumo
asa din padurea adormita, trebuie ca ea sa doarma; pentru a exista printese capt
ive, mai nti trebuie sa existe capcauni si dragoni. Totusi, cu ct barbatul este mai
nclinat spre ntreprinderile dificile, cu att i va acorda femeii mai multa independe
nta. A nvinge este si mai fascinant dect a elibera sau a darui. Idealul barbatului
occidental mediu este o femeie care sa-i suporte n mod liber dominatia, care sa
nu-i accepte ideile fara discutie, dar care sa cedeze n fata motivelor sale, care
sa-i reziste cu inteligenta, pentru ca n final sa se lase convinsa. Cu ct orgoliu
l sau devine mai ndraznet, cu att i place ca aventura sa fie mai periculoasa; este
mai frumos sa o mblnzesti pe Pentesileea dect sa iei de sotie o Cenusareasa care te
doreste. "Razboinicului i plac primejdia si jocul, spune Nietzsche, de aceea iub
este femeia care este cel mai periculos dintre jocuri." Barbatului caruia i plac
primejdia si jocul nu-i displace sa vada femeia preschimbndu-se n amazoana, daca p
astreaza speranta ca o va nvinge1: ceea ce doreste n sufletul lui este ca aceasta
lupta sa ramna pentru el un joc, n timp ce femeia si angajeaza n ea ntregul ei destin
. Aceasta este adevarata victorie a barbatului, eliberator sau cuceritor: ca fem
eia sa-1 recunoasca n mod liber ca fiindu-i destin. Astfel expresia "a avea o fem
eie" ascunde un dublu sens: functiunile de obiect si de judecator nu snt disociat
e. Din momentul n care femeia este privita ca o persoana, nu poate fi cucerita de
ct cu consimtamntul ei; trebuie cstigata. Sursul Frumoasei din padurea adormita l ump
le de ncntare pe Print: lacrimile de fericire si de recunostinta confera adevarul
vitejiei cavalerului. Si invers, privirea ei nu are severitatea abstracta a unei
priviri masculine, se lasa fermecata. Astfel, eroismul si poezia snt moduri de s
eductie; dar, lasndu-se sedusa, femeia exalta eroismul si poezia. n ochii individu
alistului, ea detine un privilegiu si mai esential: ea i apare nu ca masura valor
ilor universal recunoscute, ci ca revelatia meritelor sale singulare si a fiinte
i sale nsesi. Un barbat este judecat de semenii sai dupa ceea ce face, n obiectivi
tate si dupa reguli generale. Dar

unele calitati ale sale, ca de pilda cele virile, nu pot sa fie interesante dect
pentru femeie; el nu este viril, fennecator, seducator, tandru, crud, dect n 1 Rom
anele politiste americane - sau sen se dupa moda americana snt un exemplu frapant
n acest sens. Eroii lut Peter Cheyney, de exemplu, snt ntotdeauna n lupta cu o feme
ie extrem de periculoasa, de nemblnzit pentru oricare altul n afara de ei: dupa o nc
lestare care se desfasoara de-a lungul ntregului roman, ea este pna la urma nvinsa
de Campion sau Callagham si i cade n brate. 217 functie de ea; daca pune pret pe a
ceste virtuti mai ascunse, va avea o nevoie absoluta de femeie; prin ea va cunoa
ste miracolul de a aparea ca un altul, un altul care este totusi eul sau cel mai
profund. Exista un text din Malraux care exprima admirabil ceea ce individualis
tul asteapta de la femeia iubita. Kyo se ntreaba: ""Vocea altora o auzi cu urechi
le, pe a ta cu gtiejul."" Da. Si viata ta o auzi cu gtlejul, dar a celorlalti ? Ma
i nti era singuratatea, singuratatea eterna dincolo de multimea muritoare, ca imen
sa noapte dinti a nasterii lumii dincolo de noaptea de acum, densa, apasatoare, s
ub care pndea orasul pustiu, plin de speranta si de ura. "Insa pentru mine, pentr
u gtlej, ce snt? Un soi de afirmatie absoluta, afirmarea unui nebun: o intensitate
mai mare dect a tuturor. Pentru ceilalti, snt ceea ce am faptuit." Numai pentru M
ay nu era doar ceea ce faptuise; numai pentru el, ea reprezenta cu totul altceva
dect propria ei biografie, mbratisarea care uneste dragostea a doua fiinte mpotriv
a singuratatii nu omului i vine n ajutor, ci nebunului, neasemuitului monstru, bur
icul pamntului, care salasluieste, rasfatat, n sufletul fiecaruia. De cnd i murise m
ama, May era singura fiinta pentru care nu era doar Kio Gisors, ci complicitatea
cea mai profunda. "O complicitate consimtita, cucerita, aleasa", medita el, ntrun unison extraordinar cu noaptea, ca si cum gndurile lui nu mai erau destinate l
uminii. "Oamenii nu snt semenii mei, ei ma privesc si ma judeca; semenii mei snt c
ei ce ma iubesc fara a ma privi, care ma iubesc orice s-ar ntmpla, care ma iubesc n
pofida nenorocirii, a josniciei, a tradarii, pe mine si nu ceea ce am faptuit s
au voi faptui, care ma vor iubi ct timp ma voi iubi eu nsumi - pna la sinucidere, i
nclusiv. Numai cu ea mpreuna mpartasesc o asemenea dragoste, sfsiata sau nu, cum al
tii au mpreuna copii bolnavi sau muribunzi..."1" Ceea ce face ca aceasta atitudin
e a lui Kyo sa fie umana si emotionanta este faptul ca ea implica reciprocitate
si ca i cere lui May sa-1 iubeasca n autenticitatea sa, nu sa-i trimita napoi o ref
lectare complezenta. La multi dintre barbati aceasta exigenta se degradeaza: n lo
cul unei revelatii exacte, ei cauta n adncul unei perechi de ochi vii imaginea lor
nimbata de admiratie si de recunostinta, divinizata. Daca femeia a fost att de a
desea comparata cu apa, este, printre altele, pentru ca ea e oglinda n care se co
ntem pla barbatul Narcis: el se apleaca asupra ei cu buna-credinta sau cu rea-cr
edinta. Dar n orice caz, ceea ce i cere este sa fie, n afara lui, tot ceea ce el nu
poate cuprinde n sine, pentru ca interioritatea fiintei nu este dect neant si, pe
ntru a se atinge, trebuie ca el sa se proiecteze ntr-un obiect. Femeia reprezinta
pentru el suprema recompensa pentru ca este, sub o forma straina pe care el o p
oate poseda n trupul ei, 1 Conditia umana. 218 propria-i apoteoza Cnd strnge n brate
fiinta care rezuma pentru el Lumea si careia i-a impus propriile-i valori si le
gi, mbratiseaza de fapt "monstrul incomparabil", pe sine nsusi. Atunci, unindu-se
cu aceasta fiinta pe care a facut-o una cu el, spera sa ajunga la sine. Tezaur,
prada, joc si primejdie, muza, ghid, judecator, mediatoare, oglinda, femeia este
Celalalt n care subiectul se deplaseaza fara a fi limitat, care i se opune

fara sa-1 nege; ea este Celalalt care se lasa anexat fara a nceta sa fie Celalalt
Si prin acest fapt ea este att de necesara bucuriei barbatului si triumfului sau
, nct putem spune ca, daca n-ar fi existat, barbatii ar fi inventat-o. Cum au si f
acut, de altfel.1 Dar ea exista si fara sa fi fost inventata de ei. De aceea est
e, n acelasi timp, ntruchiparea si esecul visurilor lor. Nu exista nici macar o si
ngura figura feminina care sa nu fi nascut imediat figura ei inversa: este Viata
si Moartea, Natura si Artificialitatea, Lumina si Noaptea. Sub orice aspect am
considera-o, vom regasi ntotdeauna aceeasi oscilare, prin faptul ca neesentialul
se ntoarce n mod necesar la esential. n figura Fecioarei Maria si a Beatricei supra
vietuiesc Eva si vrajitoarea Circe. "Prin femeie, scrie Kierkegaard, idealitatea
intra n viata, si ce-ar fi barbatul fara ea?'Numerosi barbati au devenit genii d
atorita unei fete... dar nici unul dintre ei nu a devenit geniu datorita fetei a
carei mna a obtinut-o..." ntr-un raport negativ, femeia l face pe barbat productiv
n idealitate... Raporturile negative cu femeia ne pot face infiniti... raporturi
le pozitive cu femeia l fac pe barbat finit n proportiile cele mai vaste..."2 Acea
sta echivaleaza cu a spune ca femeia este necesara atta timp ct ramne o Idee n care
barbatul si proiecteaza propria sa transcendenta; dar ca ea este nefasta ca reali
tate obiectiva, existnd pentru sine si limitata la sine. Refuznd sa o ia n casatori
e pe logodnica sa, Kierkegaard crede ca a ntemeiat singurul raport valabil cu fem
eia. Si are dreptate, n sensul ca mitul femeii stipulate drept ca un Celalalt inf
init antreneaza imediat contrariul sau. Pentru ca este un fals Infinit, Ideal nse
lator, ea se descopera ca finitudine si mediocritate si n acelasi timp ca minciun
a. Astfel apare la Laforgue; n toata opera sa el exprima ranchiuna mpotriva unei ns
elatorii de care l face pe barbat la fel de vinovat ca si pe femeie. Ofelia, Salo
meea nu snt, de fapt, dect niste "femei marunte". Hamlet gndeste: "Astfel m-a iubit
Ofelia, ca pe un "bun" al sau, si pentru ca eram din punct de vedere moral si s
ocial superior bunurilor pri1 "Barbatul a creat femeia, si clin ce? Dintr-o coas
ta a zeului, a idealului sau" (Nietzsche, Amurgul Zeilor). - In vino veri tas. 2
19 etenelor ei. Si maruntele fraze care-i scapau la ceasul cnd se aprind lampile n
bunastare si n confort!" Femeia l face pe barbat sa viseze: totusi ea se gndeste l
a confort, la un camin linistit; i se vorbeste de sufletul ei, n timp ce ea nu es
te dect un trup. Si creznd ca urmareste Idealul, ndragostitul este jucaria naturii,
care foloseste toate aceste mistici n scopul perpetuarii speciei. Ea reprezinta n
tr-adevar cotidianul vietii: este stupiditate, prudenta, meschinarie, plictis. E
ste cea ce exprima, ntre altele, poemul intitulat, Micuta noastra soata: ...Am ar
ta scolilor din lume, toate, Am suflete pe placul orisicui Si chipuri - o puzder
ie. Floarea le-o culegeti; Nu glasul, gura sa-mi sorbiti, mereu Si nu truditi ma
i multe sa-ntelegeti: Caci nimeni nu m-a deslusit. Nici eu. Iubirile ce le-ncerc
am nu-s deopotriva Ca nuna sa-mi ntind spre voi, senin, Sarmani barbati, cu minte
a prea-naiva Snteti. Eu snt Eternul Feminin! Iar Telul meu se pierde printre Stele
! Caci Unica si Marea Isis snt! Nu clinti nimeni valurile-mi grele Nicicnd. Visasi
la oazele-mi. Att... Barbatul a reusit sa aserveasca femeia; dar n aceeasi masura
i-a

rapit ceea ce o facea dezirabila. Integrata familiei si societatii, magia femeii

se mprastie, nu se transfigureaza; redusa la conditia de servitoare, nu mai este
acea prada nemblnzita n care se ntruchipau toate comorile naturii. De la nasterea a
morului curtean, este bine stiut ca dragostea este ucisa de casatorie. Prea disp
retuita sau prea respectata, prea cotidiana, sotia nu mai este un obiect erotic.
Riturile casatoriei snt la origine destinate sa-1 apere pe barbat mpotriva femeii
; ea devine proprietatea lui; dar tot ceea ce posedam ne poseda pe noi, n schimb;
casnicia este si pentru barbat o servitute; atunci el este prins n capcana ntinsa
de natura: pentru ca a dorit o fata tnara si frageda, barbatul trebuie sa hranea
sca toata viata lui o matroana grasa, o batrna descarnata; delicata bijuterie men
ita sa-i nfrumuseteze existenta devine o povara apasatoare; Xantipa apartine unui
a dintre tipurile feminine despre care barbatii au vorbit ntotdeauna cu oroare.1
Dar, chiar si atunci cnd femeia este tnara, n casatorie exista Am vazut ca. n Grecia
antica 51 n Evul Mediu, aceasta era tema a numeroase lamentatii. 220 o mistifica
re: pretinznd sa socializeze erotismul, nu a reusit dect sa-1 ucidl Pentru ca erot
ismul implica o revendicare a momentului mpotriva timpului, a individului mpotriva
colectivitatii; el afirma separarea mpotriva comunicarii; este rebel oricarei re
glementari si contine un principiu ostil societatii. Niciodata moravurile nu s-a
u adaptat la rigoarea institutiilor si a legilor: mpotriva lor s-a afirmat, n toat
e timpurile, dragostea. Sub figura sa senzuala, aceasta se adreseaza, n Grecia si
n Roma, tinerilor si curtezanelor; carnal si platonic n acelasi timp, amorul curt
ean a fost ntotdeauna destinat sotiei altui barbat. Tristan este epopeea adulteru
lui. Epoca n care a fost creat din nou, n jurul anului 1900, mitul femei, este ace
ea n care adulterul devine tema ntregii literaturi. Unii scriitori, ca, de pilda,
Bernstein, ntr-o suprema ncercare de aparare a institutiilor burgheze, se straduie
sc sa integreze n casatorie erotismul si dragostea; dar exista mai mult adevar n nd
ragostita lui Porto-Rich, care arata incompatibilitatea acestor doua ordini de v
alori. Adulterul nu poate disparea dect o data cu casatoria Caci scopul casatorie
i este ntructva sa-1 imunizeze pe barbat mpotriva femeii sale: dar celelalte femei s
i pastreaza n ochii sai atractia vertiginoasa; si spre ele se va ntoarce. Femeile
se fac complice ntre ele. Caci se revolta mpotriva unei ordini care pretinde sa le
priveze de toate armele lor. Pentru a o smulge Naturii, pentru a o aservi barba
tului prin ceremonii si prin contracte, femeia a fost ridicata la demnitatea une
i fiinte umane, a fost dotata cu o libertate. Dar libertatea este chiar ceea ce
scapa oricarei servituti; si daca este acordata unei fiinte locuite la origine d
e puteri malefice, ea devine periculoasa, cu att mai mult atunci cnd barbatul s-a
oprit la jumatati de masura; el n-a acceptat femeia n lumea masculina dect facnd di
n ea o servitoare, frustrnd-o de transcendenta ei; libertatea cu care a fost nzest
rata n-ar putea sa-si afle dect o ntrebuintare negativa; ea se straduieste s-o ref
uze. Femeia nu s-a eliberat dect devenind captiva; ea renunta la acest privilegiu
uman pentru asi putea regasi puterea sa de obiect natural. Ziua si joaca, cu per
fidie, rolul sau de servitoare docila, dar noaptea se preschimba n pisica, n capri
oara; se strecoara din nou n pielea ei de sirena sau, ncalecnd pe matura, si ia zbor
ul spre hore satanice. Une ori si exerseaza magia nocturna chiar asupra barbatulu
i ei; dar este mai prudent sa-i ascunda stapnului aceste metamorfoze, si atunci si
alege drept prazi niste straini; acestia nu au nici un drept asupra sa, si pent
ru ei a ramas planta, izvor, stea, vrajitoare, lat-o deci menita infidelitatii:
este singura nfatisare concreta pe care o poate lua libertatea sa. Este infidela
dincolo chiar de dorintele ei, de gndurile, de constiinta ei; prin faptul ca este
privita ca obiect, este oferita oricarei subiectivitati care ar vrea sa puna st
apnire pe ea; nici

cnd este nchisa n harem, ascunsa de valuri, nu e sigur ca nu inspira nimanui 221 do
rinta; a inspira dorinta unui strain nseamna deja sa-si nsele sotul, societatea Da
r, mai mult, ea se face complice acestei fatalitati; numai prin minciuna si prin
adulter poate dovedi ca nu este obiectul nimanui si ca dezminte pretentiile bar
batului. De aceea barbatului i se desteapta att de usor gelozia; din legende vede
m ca femeia poate fi banuita fara motiv, condamnata la cea mai mica suspiciune,
precum Genoveva de Brabant sau Desdemona; chiar nainte de a fi banuita macar, Gri
selidis este supusa celor mai grele suferinte; aceasta poveste ar fi absurda dac
a femeia nu ar fi dinainte suspecta; nu trebuie sa-i fie demonstrate greselile;
ea trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia. De aceea gelozia poate fi insatiabila;
am spus deja ca posesiunea nu poate fi niciodata realizata n mod pozitiv; nu pose
zi izvorul din care bei apa, chiar daca i interzici altuia sa ia apa din el, iar
barbatul gelos stie foarte bine acest lucru. Prin nsasi esenta ei, femeia este ne
statornica, precum apa este fluida; si nici o forta omeneasca nu poate contrazic
e un adevar natural. n toata literatura, n O mie si una de nopti ca si n Decameronu
l, se vad vicleniile femeii tri-umfnd asupra prudentei barbatului. Si totusi, nu
numai prin vointa individualista acesta i este temnicer; societatea l face respons
abil pentru purtarea femeii n calitatea sa de tata, frate sau sot. Dar este, de a
semenea, foarte important ca femeia sa fie obligata sa coincida exact cu rolul p
e care i 1-a atribuit societatea. Exista o dubla exigenta a barbatului care o pr
edestineaza pe femeie sa fie duplicitara: el vrea ca femeia sa fie a sa si totus
i sa ramna o straina; viseaza ca ea sa fie n acelasi timp servitoare si magiciana.
Dar el si asuma n mod public numai prima dorinta; cealalta este o revendicare per
fida pe care o ascunde n adncul sufletului si al carnii sale, prin care contesta m
orala si societatea si care este rea precum Celalalt, precum Natura rebela, prec
um "femeia cea rea". Barbatul nu se consacra n ntregime Binelui pe care l construie
ste si pretinde sa l impuna, ci pastreaza niste rusinoase conivente cu Raul. Dar
pretutindeni unde acesta ndrazneste sa se arate pe fata, barbatul porneste razboi
mpotriva-i. n ntunericul noptii, barbatul o ndeamna pe femeie la pacat. Dar n plina
zi repudiaza pacatul si pe pacatoasa. Iar femeile, ele nsele pacatoase n misterul
patului, nchina cu si mai multa pasiune un cult public virtutii. Asa cum, la prim
itiv, sexul masculin este laic, n timp ca acela al femeii este plin de virtuti re
ligioase si magice, greseala barbatului n societatile moderne nu este dect o abate
re lipsita de gravitate, privita adesea cu indulgenta; chiar daca nu se supune l
egilor comunitatii, barbatul continua sa-i apartina; nu este dect un copil teribi
l care nu ameninta n profunzime ordinea colectiva. Dimpotriva, daca femeia evadea
za din societate, ea se ntoarce la Natura si la Demon, dezlantuie n snul colectivit
atii forte incontrolabile si rele. Dezaprobarea pe care-o inspira o purtare neru
sinata este ntotdeauna 222 amestecata cu teama. Daca barbatul nu reuseste s-o con
strnga pe femeie sa fie virtuoasa, el participa la greseala ei; nenorocirea sa es
te o dezonoare n ochii societatii; exista civilizatii att de severe, nct trebuie s-o
ucida pe vinovata pentru a se desolidariza de vina acesteia, n altele, sotul car
e nchide ochii asupra greselilor sotiei sale va fi pedepsit prin vacarmul si voci
ferarea multimii sau va fi plimbat gol, calare pe un magar. Iar comunitatea va l
ua asupra ei pedepsirea vinovatei; caci nu numai pe sot 1-a ofensat femeia adult
era, ci ntreaga colectivitate. Aceste obiceiuri au fost deosebit de aspre n Spania
superstitioasa si mistica, senzuala si terorizata de trup. Calderon, Lorca, Val
le Inclan au scris numeroase drame pe aceasta tema. n Casa Bernardei Alba a lui L
orca,

femeile din sat vor s-o pedepseasca pe tnara fata sedusa arznd-o cu un taciune ncin
s "n locul pacatului", n Vorbele divine de Valle Inclan, femeia adultera apare ca
o vrajitoare care danseaza cu demonul; cnd i se descopera vina, tot satul se strng
e, i smulge vesmintele si o neaca. Multe traditii povestesc cum era astfel despuia
ta pacatoasa; apoi oamenii aruncau n ea cu pietre, cum se povesteste n Evanghelie,
o ngropau de vie, o necau, i dadeau foc. Sensul acestor torturi este de a reda ast
fel femeia Naturii, dupa ce fusese deposedata de demnitatea ei sociala; prin pac
atul sau dezlantuise efluvii naturale rele; ispasirea se mplinea ntrun soi de orgi
e sacra n care femeile, despuind-o, lovind-o, masacrnd-o pe vinovata, dezlantuiau
la rndul lor fluide misterioase, nsa binefacatoare, pentru ca actionau n acord cu s
ocietatea. Aceasta severitate salbatica se pierde pe masura ce superstitiile se
diminueaza, iar teama si pierde intensitatea. Dar la tara oamenii nca le privesc c
u nencredere pe tigancile fara Dumnezeu, fara adapost. Femeia care-si exercita n m
od liber farmecele: aventuriera, vampa, femeie fatala, ramne un tip nelinistitor.
n personajul femeii rele din filmele de la Hollywood supravietuieste figura vraj
itoarei Circe. Multe femei au fost arse pe rug ca vrajitoare pur si simplu pentr
u ca erau frumoase. Iar in teama fatarnica a virtutilor de provincie n fata femei
lor de moravuri usoare se pastreaza o spaima ancestrala. Chiar aceste primejdii
o transforma pe femeie, pentru un barbat aventuros, ntr-un joc captivant. Renuntnd
la drepturile sale de sot, refuznd sa se sprijine pe legi sociale, va ncerca sa o
nvinga ntr-o lupta de unul singur. El ncearca sa o supuna pe femeie anexndu-i pna si
rezistentele; o urmareste n aceasta libertate prin care ea i scapa. Zadarnic; lib
ertatea nu conteaza; femeia libera va fi libera adesea mpotriva barbatului. Chiar
si Frumoasa din padurea adormita se poate trezi cu neplacere, poate sa nul recu
noasca n cel care o trezeste pe Print, poate sa nu surda. Este chiar cazul cetatea
nului Kane, a carui protejata apare oprimata si a carui generozitate se dezvalui
e ca o vointa de putere si de tiranie; sotia eroului asculta 223 povestea isprav
ilor sale cu indiferenta, Muza la care viseaza poetul casca ascultndu-i versurile
. Amazoana poate refuza plictisita lupta, si poate chiar sa iasa nvingatoare. Fem
eile din epoca decadentei romane, americanele din ziua de azi le impun barbatilo
r capriciile sau legea lor. Unde este Cenusareasa? Barbatul ar voi sa daruiasca,
si iata ca femeia ia. Nu mai este vorba pentru el sa joace, ci sa se apere. Din
momentul n care femeia este libera, ea nu mai are alt destin dect acela pe care s
i-l creeaza n mod liber. Raportul dintre cele doua sexe este atunci nfruntarea. De
venita egala barbatului, ea apare la fel de redutabila ca pe vremea cnd era pentr
u el Natura straina. Femeia doica, devotata, rabdatoare se preschimba ntr-un anim
al avid si devorator. Femeia rea si nfige astfel radacinile n Pamnt, n Viata; dar pamn
tul este o groapa, iar viata, o lupta necrutatoare; mitul albinei harnice, al ma
mei-closti este nlocuit cu acela al insectei devoratoare, mantis rcligiosa, paian
jen. Femeia nu mai este aceea care alapteaza copiii, ci aceea care mannca masculu
l: ovulul nu mai este un corn al abundentei, ci o capcana de materie inerta n car
e spermatozoidul, castrat, se neaca; uterul, aceasta vizuina calda, tacuta si lin
istita, devine carne lutoasa, planta carnivora, abis de tenebre convulsive; n el
locuieste un sarpe care nu se mai satura nghitind puterile barbatului. Aceeasi di
alectica face din obiectul erotic o vrajitoare a magiei negre, din servitoare o
tradatoare, din Cenusareasa o capcauna, si metamorfozeaza orice femeie ntr-un dus
man; este rascumpararea pe care barbatul o plateste pentru ca s-a afirmat pe sin
e, cu rea-credinta, ca fiind singurul esential. Totusi, nici acest chip ostil nu
este chipul definitiv al femeii Maniheismul se insinueaza n snul speciei feminine
. Pitagora asimila

principiul bun cu barbatul, principiul rau cu femeia. Barbatii au ncercat sa nving

a raul supunnd femeia; si. partial, au reusit; dar, la fel cum crestinismul, aducn
d ideile de mntuire si de salvare, a dat un sens deplin cuvntului "damnare", tot a
stfel, n fata femeii sanctificate, femeia rea si capata ntregul ei relief. n cursul
acestui "cearta femeilor" care dureaza din Evul Mediu pna fn zilele noastre, unii
barbati nu vor sa cunoasca dect femeia binecuvntata pe care o viseaza, alta dect f
emeia blestemata care le dezminte visele. Dar de fapt, daca barbatul poate afla n
femeie totul, este pentru ca ea are n acelasi timp cele doua chipuri. Ea nfatisea
za ntr-o modalitate vie si trupeasca toate valorile si antivalonle prin care viat
a si dobndeste sensul, lata, separate net, Binele si Raul care se nfrunta sub trasa
turile Mamei devotate si sub acelea ale Amantei perfide; n vechea balada engleza
Randall, fiul meu, un tnar cavaler vine sa moara n bratele mamei sale, otravit de
iubita lui. Lipiciul de Richepin reia cu mai mult patetism si cu prost-gust acee
asi tema. Angelica Micaela se opune ntunecatei Carmen. Mama, logodnica fidela, so
tia rabdatoare 224 se ofera sa panseze ranile din inima barbatilor, facute de va
mpe si de femei-mandragore. ntre acesti poli clar definiti se vor contura o serie
de figuri ambigue, jalnice, detestabile, pacatoase, victime, cochete, slabe, an
gelice, demonice. Prin acestea, o multime de conduite si de sentimente l solicita
pe barbat si l mbogatesc. Chiar aceasta complexitate a femeii l ncnta: iata un sluji
tor minunat, care l poate uimi pentru bani putini. Este nger sau demon? Incertitud
inea aceasta face din femeie un sfinx. Sub aceasta egida era plasat unul dintre
bordelurile cele mai renumite din Paris. n marea epoca a Feminitatii, pe vremea c
orsetelor, a lui Paul Bourget si Henri Bataille, a french-concan-u\ui, tema sfin
xului face ravagii nencetat n comedii, n poezii si cntece: "Cine esti tu, de unde vi
i tu. Sfinx bizar?" Si nca oamenii n-au terminat sa viseze si sa discute pe tema
misterului feminin. Pentru a salva acest mister, barbatii le-au implorat mult ti
mp pe femei sa nu abandoneze rochiile lungi, jupoanele, voaletele, manusile si b
otinele nalte: tot ceea ce accentueaza n Celalalt diferenta l face si mai dezirabil
, pentru ca barbatul vrea sa si-l nsuseasca pe Celalalt ca atare. n scrisorile lui
Alain Fournier li se reproseaza englezoaicelor strngerea de mna prea barbateasca:
tulburatoare este pentru el rezerva pudica a frantuzoaicelor. Trebuie ca femeia
sa ramna ascunsa, necunoscuta, pentru a putea fi adorata ca o printesa ndepartata
; se pare ca Alain Fournier nu a fost deosebit de respectuos cu femeile care au
trecut prin viata lui, dar tot miraculosul copilariei, al tineretii, toata nosta
lgia paradisului pierdut se afla ntr-o femeie care le-a ntruchipat, o femeie a car
ei prima calitate era de a parea inaccesibila. El a conturat o imagine alba si a
urita a Yvonnei de Galais. Dar barbatii ndragesc chiar si defectele feminine daca
acestea creeaza misterul "O femeie trebuie sa aiba capricii" i spunea cu autorit
ate un barbat unei femei rezonabile. Capriciul este imprevizibil; el mprumuta fem
eii gratia apei unduitoare; minciuna o mpodobeste cu sclipiri fascinante; cocheta
ria, perversitatea chiar i dau un parfum ametitor. nselatoare, nestatornica, nentel
easa, mincinoasa, astfel se preteaza ea cel mai bine dorintelor contradictorii a
le barbatului; este Maya cea cu nenumarate chipuri. Reprezentarea Sfinxului sub n
fatisarea unei tinere fete este un loc comun; virginitatea este unul dintre secr
etele pe care barbatii, cu ct snt mai libertini, cu att l gasesc mai tulburator; pur
itatea fetei ngaduie speranta tuturor obscenitatilor, si nu se stie ce perversita
ti se ascund n inocenta ei; nca aproape de animal si de planta, deja docila n fata
riturilor sociale, ea nu este nici copil, nici adult, feminitatea ei timida nu i
nspira teama, ci o neliniste temperata. ntelegem de ce ea este una dintre figuril
e privilegiate ale misterului feminm. Totusi, cum "adevarata fata" este pe cale
de disparitie, cultul sau a devenit ntructva perimat. n schimb, figura

prostituatei pe care, ntr-o piesa cu succes 225 triumfator, Gantillon o mprumuta M

ayei si-a pastrat un imens prestigiu. Acesta este unul dintre tipurile feminine
cele mai plastice, cel care permite cel mai bine jocul viciilor si al virtutilor
. Pentru puritanul timorat, prostituata ntruchipeaza raul, rusinea, boala, damnar
ea, inspira teama si dezgust; nu apartine nici unui barbat, ci se mprumuta tuturo
r si din asta traieste; ea regaseste prin aceasta independenta redutabila a desf
rnatelor zeite-mame primitive si ntruchipeaza Feminitatea pe care societatea mascu
lina nu a sanctificat-o, care ramne ncarcata de puteri malefice; n actul sexual, ba
rbatul nu-si poate nchipui ca o poseda, este aruncat singur n ghearele demonilor c
arnii; este o umilire, o murdarire pe care o simt deosebit de acut anglo-saxo-ni
i, pentru care carnea este mai mult sau mai putin blestemata. n schimb, un barbat
pe care nu-1 nspaimnta trupul va iubi la prostituata afirmarea sa generoasa si cr
uda; va vedea n ea exaltarea feminitatii pe care nici o morala nu a ofilit-o; va
regasi n corpul ei virtutile magice care altadata o nrudeau pe femeie cu astrele s
i cu marea: culcndu-se cu o prostituata, Miller crede ca sondeaza chiar tenebrele
vietii, ale mortii, ale cosmosului; el se nflneste cu Dumnezeu n ntunecimile umede
ale unui vagin primitor. Pentru ca ea este, la marginea unei lumi n mod ipocrit m
orale, un soi de paria, "femeia pierduta" poate fi considerata ca o contestare a
tuturor virtutilor oficiale; indignitatea sa o nrudeste cu sfintele autentice; c
aci ceea ce a fost njosit poate fi exaltat; Christ a privit-o cu bunavointa pe Ma
ria-Mag-dalena; pacatul deschide mai usor portile cerului dect o virtute ipocrita
. Astfel, la picioarele Soniei, Raskolnikov si sacrifica arogantul orgoliu mascul
in care 1-a dus la crima; el a exasperat prin ucidere aceasta vointa de separare
care exista n fiecare barbat; resemnata, abandonata de toti, umila prostituata p
oate primi cel mai bine marturisirea abdicarii sale.1 Sintagma "femeie pierduta"
trezeste ecouri tulburatoare; multi barbati viseaza sa se piarda; nu e att de le
sne, Raul nu este att de usor de atins sub o figura pozitiva; si chiar si demonic
ul este nspaimntat de crimele excesive; femeia ngaduie celebrarea fara risc a mesel
or negre unde Satan este evocat fara a fi invitat, propriu-zis; ea este la margi
nea lumii masculine: actele care 1 Marcel Schwob expune poetic acest mit n Le Liv
re de Monelle. "Am sa-ti vorbesc despre micile prostituate si tu vei sti nceputul
... Vezi, ele scot un striga! de mila catre tine, si te mngie cu mna lor descarnata
. Nu te nteleg dect daca esti foarte nefericit; plng cu tine si te consoleaza... Ni
ci una dintre ele. vezi tu. nu poate ramne cu tine. Ar fi prea triste si lear fi
rusine sa ramna cnd n-o sa mai plngi, nu vor ndrazni sa te priveasca. Te nvata lectia
pe care trebuie sa te nvete si pleaca. Vin prin ploaie si prin frig sa te sarute
pe frunte, sa-ti stearga lacrimile, si ngrozitoarea noapte le nghite din nou... N
u trebuie sa te gndesti la ce au facut ele n ntuneric...'" 226 o privesc nu ajung c
u adevarat sa aiba niste consecinte; totusi, ea este o fiinta umana, si se pot d
eci savrsi prin ea revolte sumbre mpotriva legilor omenesti. De la Musset la Georg
es Bataille, desfrul cu nfatisare hidoasa si fascinanta este frecventarea prostitu
atelor. Folosindu-se de trupul femeilor si satisfac Sade si Sacher Masoch dorinte
le care-i obsedeaza; discipolii lor - majoritatea barbatilor care au "vicii" - s
e adreseaza n mod obisnuit prostituatelor. Dintre toate, ele snt femeile cele mai
supuse barbatilor, si care, totusi, li se pot sustrage cel mai mult; aceasta le
predispune sa capete attea multiple semnificatii. Cu toate acestea, nu exista nic
i o alta figura feminina -fecioara, mama, sora, servitoare, amanta, virtuoasa nve
rsunata, odalisca surzatoare - care sa nu fie susceptibila de a rezuma astfel sch
imbatoarele aspiratii ale

barbatilor. Este treaba psihologiei - si n special a psihanalizei - sa descopere

de ce un individ se ataseaza cu deosebire de cutare sau cutare aspect al Mitului
cu nenumarate chipuri; si de ce l ntruchipeaza ntr-o anume forma singulara. Dar n t
oate complexele, obsesiile, psihozele este implicat acest mit n particular, multe
nevroze si au originea ntr-un vertij al interdictiei: acesta nu poate aparea dect
daca n prealabil au fost constituite tabuuri; o presiune sociala exterioara este
insuficienta pentru a le explica prezenta; de fapt, interdictiile sociale nu snt
numai niste conventii; ele au - printre alte semnificatii - un sens ontologic pe
care fiecare individ l experimenteaza de unul singur. Ca exemplu, este interesan
t de examinat "complexul Edip"; mult prea adesea este considerat ca fiind produs
de o lupta ntre tendinte instinctive si interdictii sociale; dar este n primul rnd
un conflict interior subiectului nsusi. Atasamentul copilului de snul matern este
mai nti de toate o legatura cu Viata sub forma ei imediata, n generalitatea si n im
anenta ei; refuzul ntarcarii este refuzul abandonului la care este condamnat indi
vidul imediat ce se desparte de Tot; ncepnd de aici, pe masura ce se individualize
aza si se separa mai mult, putem califica drept "sexuala" nclinatia pe care-o pas
treaza fata de trupul matern de-acum separat de al sau; senzualitatea sa este at
unci mediatizata, a devenit transcendenta catre un obiect strain. Dar cu ct mai r
apid si mai hotart copilul se asuma ca subiect, cu att legatura carnala care-i con
testa autonomia va deveni mai inoportuna. Atunci el se sustrage rnngierilor, iar a
utoritatea exercitata de mama sa, drepturile pe care le are asupra lui, uneori c
hiar si simpla ei prezenta i inspira un soi de rusine. Si mai ales i se pare stnje
nitor, obscen sa o descopere ca trup, evita sa se gndeasca la corpul ei; n oroarea
pe care o simte fata de tatal sau ori de un tata vitreg sau de un amant este nu
att gelozie, ct scandalizare: a-i aminti ca mama sa este o fiinta facuta din came
nseamna a-i aminti propria sa nastere, eveniment pe care-1 repudiaza din toate p
uterile; sau cel putin doreste 227 sa-i dea maretia unui fenomen cosmic; trebuie
ca mama sa sa rezume Natura care nvesteste toti indivizii fara a apartine nimanu
i. El detesta ca ea sa devina prada, nu pentru ca - asa cum se pretinde adesea vrea s-o posede el nsusi, ci pentru ca vrea ca ea sa existe dincolo de orice pose
siune: nu trebuie sa aiba dimensiunile meschine ale sotiei sau ale iubitei. Totu
si, cnd n adolescenta sexualitatea sa capata o forma virila, se ntmpla sa-1 tulbure
trupul mamei sale: dar este pentru ca n acest trup el vede feminitatea n general;
si adesea dorinta trezita de vederea unei coapse, a unui sn se stinge imediat ce
baiatul realizeaza ca acest trup este al mamei sale. Exista numeroase cazuri de
perversiune pentru ca, adolescenta fiind vrsta confuziei, este si aceea a pervers
iunii, cnd dezgustul suscita sacrilegiul sau ispita se naste din interdictie. Dar
nu trebuie sa credem ca la nceput fiul doreste, fara sa stie prea bine ce nseamna
acest lucru, sa se culce cu mama sa si ca niste interdictii exterioare se inter
pun si l oprima; dimpotriva, din pricina acestei interdictii care s-a format n suf
letul individului nsusi se naste dorinta. Acest interzis este reactia cea mai nor
mala, cea mai generala. Dar acesta nu provine dintr-un consemn social mascnd dori
nte instinctive. Mai degraba putem afirma ca respectul este sublimarea unui dezg
ust originar; tnarul refuza s-o priveasca pe mama sa ca pe o fiinta de carne; el
o transfigureaza, o asimileaza uneia dintre acele imagini pure ale femeii sancti
ficate pe care io propune societatea. Prin aceasta el contribuie la fortificarea
figurii ideale a Mamei care va veni n ajutorul generatiei urmatoare Dar aceasta
nu are atta forta dect pentru ca este solicitata de o dialectica individuala. Si nt
ruct fiecare femeie este locuita de esenta generala a Femeii, deci a Mamei, este
sigur ca atitudinea fata de Mama se va repercuta n raporturile cu sotia sau cu iu
bitele, dar adesea ntr-un

mod mai complicat dect ne putem imagina. Adolescentul care si-a dorit mama, concr
et si senzual, poate sa fi dorit n ea femeia n general: iar ardoarea temperamentul
ui sau va putea fi potolita de orice femeie; el nu va fi menit unor nostalgii in
cestuoase. Si invers, un tnar care are fata de mama sa un respect tandru, dar pla
tonic, poate dori ca totdeauna femeia sa participe la puritatea materna. Se cuno
aste ndeajuns importanta sexualitatii, deci n mod obisnuit a femeii, n conduitele n
ormale si patologice. Se ntmpla ca si alte obiecte sa fie feminizate; pentru ca si
femeia este n mare parte o inventie a barbatului, el o poate inventa cu ajutorul
unui trup masculin: n homosexualitatea masculina se mentine diviziunea sexelor.
Dar de obicei Femeia este cautata chiar n fiinte feminine. Prin ea, prin ceea ce
are ea mai bun sau mai rau, barbatul nvata fericirea, 1 lixemplul lui Stendhal es
te frapant. 228 suferinta, viciul, virtutea, lacomia, renuntarea, devotamentul,
tirania, se nvata pe sine nsusi; ea este jocul si aventura, dar si ncercarea; este
triumful victoriei, dar si triumful, mai aspru, al esecului depasit; este ametea
la pierzaniei, fascinatia damnarii si a mortii. O ntreaga lume de semnificatii nu
exista dect prin femeie; ea este substanta actiunilor si a sentimentelor barbatu
lui, ntruchiparea tuturor valorilor care i solicita libertatea. ntelegem de ce, chi
ar si condamnat la dezmintirile cele mai crude, barbatul nu vrea sa renunte la u
n vis n care snt nvaluite toate visele sale. Iata de ce femeia are un chip dublu si
nselator: ea este tot ceea ce barbatul cheama si tot ceea ce nu poate atinge. Es
te mediatoarea nteleapta ntre Natura si barbat; este ispita Naturii nemblnzite mpotri
va oricarei ntelepciuni. De la bine la rau, ea ntruchipeaza trupeste toate valoril
e morale si contrariul lor; este substanta actiunii si obstacolele care-i stau na
inte, priza barbatului asupra lumii si esecul sau; ca atare, este sursa oricarei
reflectii a barbatului asupra existentei si a oricarei expresii pe care 1-0 poa
te da; totusi, ea se straduieste sa 1 deturneze de la sine, sa-1 faca sa se cufu
nde n tacere si n moarte. El vrea ca femeia, servitoare si tovarasa, sai fie, de a
semenea, public si judecator, sa-1 confirme prin fiinta ei; dar ea l contesta pri
n indiferenta, chiar prin batjocura si rsetele ei. El proiecteaza n femeie ceea ce
doreste si ceea ce l sperie, ceea ce iubeste si ceea ce uraste. Si daca e difici
l sa spui ceva despre aceste lucruri, este pentru ca barbatul se cauta n ntregime n
ea, iar ea este Totul. Numai ca este Totul n lumea neesentialului: este tot ceea
ce e Celalalt. Si, n calitate de Celalalt, ea este, de asemenea, alta dect ea nsas
i, alta dect ceea ce se asteapta de la ea. Fiind totul, nu este niciodata tocmai
acel ceva care ar trebui sa fie; este o continua deceptie, deceptia nsasi a exist
entei care nu reuseste niciodata sa se atinga si sa se reconcilieze cu totalitat
ea fiintelor. Capitolul II Pentru a confirma aceasta analiza a mitului feminin a
sa cum ni se propune el n mod colectiv, vom considera aspectul singular si sincre
tic pe care 1-a luat la diversi scriitori. Atitudinea fata de femeie a lui Month
erlant, D. H. Lawrence, Claudel, Breton, Stendhal ni s-a parut, ntre altele, tipi
ca. I MONTHERLANT SAU PINEA DEZGUSTULUI Montherlant se nscrie n lunga traditie a ba
rbatilor care au reluat pe socoteala lor maniheismul orgolios al lui Pitagora. E
l crede, dupa Nietzsche, ca numai epocile de slabiciune au exaltat Eternul Femin
in si ca eroul trebuie sa se revolte mpotriva ideii de Magna Mater. Specialist al
eroismului, el se apuca sa o detroneze. Femeia este noaptea, dezordinea, imanen
ta. "Aceste tenebre convulsive nu snt nimic mai mult dect femininul n stare pura"1,
scrie el despre Sofia Tolstaia. Dupa Montherlant, prostia si josnicia barbatilo
r din zilele noastre au

mprumutat o figura pozitiva deficientelor feminine: se vorbeste despre instinctul

feminin, despre intuitia lor, despre puterea lor de divinatie, cnd ar trebui sa
fie denuntata lipsa lor de logica, ignoranta ncapatnata, incapacitatea lor de a se
siza realitatea; ele nu snt, de fapt, nici bune observatoare, nici psihologi; mis
terul lor e o iluzie, insondabilele lor comori au profunzimea neantului; nu au s
a-i dea nimic barbatului, nu pot dect sai fie daunatoare. Pentru Montherlant, n pr
imul rnd mama este cel mai mare dusman; ntr-o piesa din tinerete, nfatisa o mama ca
re-1 mpiedica pe fiul ei sa aiba o existenta angajata; n Exilul, n Campionii olimpi
ci, adolescentul care voia sa se consacre unui sport este "mpiedicat" de egoismul
temator al mamei sale; n Celibatarii, n Fetele, mama este descrisa 1 Despre femei
. 230 sub o nfatisare odioasa. Crima sa este aceea de a voi sa-si pastreze fiul p
entru totdeauna nchis n adncimile pntecelui ei; ea l mutileaza ca sa-1 poata acapara
si umple astfel vidul steril al fiintei ei; este cea mai deplorabila dintre educ
atoare; ea reteaza aripile copilului, l tine departe de culmile la care aspira, l n
dobitoceste si l umileste. Dar prin reprosurile explicite pe care Montherlant i l
e adreseaza propriei sale mame, e limpede ca el detesta, n ea, propria sa nastere
. Se crede zeu, se vrea zeu: pentru ca este barbat, pentru ca este un "om superi
or", pentru ca este Montherlant. Zeii nu snt nascuti; trupul lor, daca au unul, e
ste o vointa turnata n muschi tari si ascultatori, nu un trup locuit surd de viat
a si de moarte; el o face raspunzatoare pe mama sa de aceasta carne perisabila,
contingenta, vulnerabila, pe care o reneaga. "Singurul loc vulnerabil din trupul
lui Ahile era acela de unde l tinuse mama sa."1 Montherlant n-a vrut niciodata s
a-si asume conditia umana; ceea ce numeste orgoliul sau este, nca de la nceput, o
fuga nspaimntata din fata riscurilor pe care le presupune o libertate angajata n lu
me printr-un trup; el pretinde ca afirma libertatea, dar refuza angajarea; fara
legaturi, fara radacini, se viseaza o subiectivitate nchisa n sine nsasi n chip suve
ran; amintirea originii sale trupesti i tulbura acest vis, si atunci recurge la a
cest procedeu care i este familiar: n loc sa o depaseasca, o repudiaza. n ochii lui
Montherlant, iubita este la fel de nefasta ca si mama; ea l mpiedica pe barbat sa
renvie n el zeul; soarta femeii, declara el, este viata n ceea ce are ea imediat;
ea se hraneste cu senzatii, se tavaleste n imanenta, are mania fericirii; vrea sa
-1 nchida pe barbat ntre aceste limite; nu simte elanul transcendentei sale, nu ar
e simtul maretiei; si iubeste amantul datorita slabiciunii, si nu fortei sale, da
torita tristetii, si nu bucuriei sale; l vrea dezarmat, nefericit, ntr-att nct dorest
e, mpotriva oricarei evidente, sa-1 convinga de nimicnicia lui. El o depaseste, s
i prin aceasta i scapa: ea ntelege sa-1 reduca la propria-i masura pentru a pune s
tapnire pe el. Caci ea are nevoie de el deoarece nu-si este siesi suficienta, fii
nd o fiinta parazitara. Prin ochii lui Dominique, Montherlant face sa apara trec
atoarele din Ranelagh "atmate de bratul amantilor lor ca niste fapturi nevertebra
te, semannd cu niste mari melci deghizati"2; cu exceptia sportivelor, femeile snt,
dupa el, niste fiinte incomplete, predestinate sclaviei; moi si fara muschi, nu
au nici o priza asupra lumii; de aceea se straduiesc din greu sa-si cstige un am
ant sau, mai bine, un sot. Mitul insectei-calugarite nu este, dupa cte stiu, util
izat de Montherlant, dar el i regaseste continutul; a iubi, pentru femeie, nseamna
a devora; pretinde sa se daruiasca, si nu face dect sa ia. 1 Despre femei. - Vis
ul. 231 Montherlant citeaza strigatul Sofiei Tolstaia: "Eu traiesc prin el,

pentru el; cer acelasi lucru n ceea ce ma priveste", denunta pericolele unei asem
enea iubiri furioase si afla un teribil adevar n cuvintele Ecleziastului: "Un bar
bat care-ti vrea raul e mai bun dect o femeie care-ti vrea binele". El invoca exp
erienta lui Lyautey: "Acela dintre oamenii mei care se nsoara este un barbat redu
s la jumatate". Mai ales pentru "barbatul superior" considera el ca este nefasta
casatoria; este o mburghezire ridicola; cum s-ar putea imagina o "doamna Eschil"
sau o propozitie de genul "Diseara cinez la sotii Dante"? Prestigiul unui mare
om este slabit de casatorie; si, mai ales, mariajul sfarma magnifica solitudine
a eroului; acesta "are nevoie sa nu fie distras de la sine nsusi"1. Am spus deja
ca Montherlant a ales o liberate fara obiect, adica prefera o iluzie de autonomi
e autenticei libertati care se angajeaza n lume; el ntelege sa apere aceasta dispo
nibilitate mpotriva femeii, care i este o povara, care-1 apasa. "Era, n chip extrem
de dur, simbolic faptul ca un barbat nu putea merge drept pentru ca femeia pe c
are o iubea l tinea de brat."2 "Ardeam, si ea ma stinge. Mergeam pe ape, si ea se
agata de bratul meu, ma face sa ma scufund."3 Cum de are ea atta putere, cnd este
numai absenta, saracie, negativitate, iar magia ei este iluzorie? Montherlant n
u explica acest lucru. El spune numai, cu mndrie, ca "Leul pe buna dreptate se te
me de tntar"4 Dar raspunsul este mai mult dect evident: e usor sa te crezi suveran
cnd esti singur, sa te crezi tare cnd refuzi cu grija sa iei asupra ta orice pova
ra. Montherlant a ales facilitatea; pretinde a avea cultul valorilor dificile: d
ar cauta sa le atinga fara efort. "Coroanele pe care ni le dam noua nsine snt sing
urele care merita sa fie purtate", spune regele din Pasiphae. Principiu comod. M
ontherlant si pune o multime de lauri pe frunte, se drapeaza n purpura; dar ar fi
de ajuns o privire straina pentru a se dovedi ca diademele sale snt de hrtie color
ata si ca, precum regele din povestea lui Andersen, este gol-golut. Sa mergi pe
ape n vis este mult mai putin obositor dect sa naintezi n realitate pe cararile pamnt
ului. Si de aceea leul Montherlant evita cu teroare tntarul feminin: se teme de p
roba realului.5 \ Despre femei. - Fetele. 3 Ibidem. 4 Ibidem. 5 Acest proces est
e cel pe care Adler l considera ca fund originea clasica a psihozelor. Individul,
mpartit ntre o "vointa de putere" si un ..complex de inferioritate", pune ntre el
si societate cea mai mare distanta posibila, pentru a nu ti nevoit sa nfrunte pro
ba realului. El stie ca aceasta i-ar nuna pretentiile pe care nu si le poate men
tine dect n umbra relei-credinte. 232 Daca Montherlant ar fi demascat ntr-adevar mi
tul eternului feminin, ar fi trebuit sa fie felicitat; prin negarea Femeii, feme
ile pot fi ajutate sa se asume ca fiinte umane. Dar, precum am vazut, el nu arun
ca n aer Idolul, ci l converteste n monstru. Si el crede n aceasta obscura si ireduc
tibila esenta: feminitatea; el crede ca, dupa Aristotel si Sfntul Toma, aceasta s
e defineste n mod negativ; femeia este femeie pentru cai lipseste virilitatea; ac
esta este destinul pe care fiecare femeie trebuie sa-1 ndure, fara a-1 putea modi
fica. Cea care pretinde sa i se sustraga se situeaza pe treapta cea mai de jos l
a scara umana; ea nu reuseste sa devina barbat si renunta sa mai fie femeie; nu
mai este dect o derizorie caricatura, o aparenta nselatoare; faptul ca este un tru
p si o constiinta nu-i confera nici un fel de realitate: platonician cnd i convine
, Montherlant pare a considera ca numai Ideile de feminitate si de virilitate po
seda fiinta; individul care nu participa nici la una, nici la cealalta nu

are dect o aparenta de realitate. El condamna fara drept de apel acesti "vrcolaci"
care au ndrazneala sa se afirme ca subiecte autonome, sa gndeasca, sa actioneze.
Si vrea sa dovedeasca, facnd portretul Andreei Hacquebaut, ca orice femeie care s
e straduieste sa faca din sine un personaj se preschimba ntr-o marioneta care rnje
ste. Binenteles ca Andree este urta, dizgratioasa, prost mbracata si chiar murdara,
cu unghiile si antebratele de o curatenie ndoielnica: putina cultura care i se a
tribuie a fost suficienta pentru a ucide n ea orice feminitate; Costals ne asigur
a ca ea este inteligenta, dar, la fiecare pagina pe care io consacra, Montherlan
t ne convinge de stupiditatea ei. Costals pretinde ca simte fata de ea simpatie;
Montherlant o face sa ne fie odioasa. Prin aceasta abila ambiguitate, ni se dov
edeste prostia inteligentei feminine, se afirma ca o dizgratie originara pervert
este n femeie toate calitatile virile spre care aspira. Montherlant binevoieste s
a faca o exceptie n ceea ce priveste sportivele; prin exercitiile autonome ale tr
upului lor, acestea pot sa-si cstige un spirit, un suflet; si totusi ar fi usor s
a fie coborte de pe aceste naltimi; Montherlant se ndeparteaza cu delicatete de atl
eta cstigatoare n cursa de o mie de metri, careia i consacra un imn entuziast; nu s
e ndoieste ca ar putea-o seduce usor si vrea s-o crute de aceasta decadere. Domin
ique nu a reusit sa stea pe culmile pe care o chema Alban; s-a ndragostit de el:
"Cea care fusese numai spirit si numai suflet transpira, mirosea urt, tusea necnduse"1. Indignat, Alban o alunga. O femeie care prin disciplina sportului a ucis n
ea trupul poate fi stimata; dar o existenta autonoma turnata ntr-un trup de femei
e este un scandal odios; trupul feminin este detestabil ime1 Visul. 233 diat ce
este locuit de o constiinta. Femeii i se potriveste cel mai bine sa fie pur si s
implu trup. Montherlant aproba atitudinea orientala: ca obiect al placerii, sexu
l slab are un loc pe pamnt, umil, fara ndoiala, dar valabil; si afla justificarea n
umai si numai n placerea pe care i-o ofera barbatului. Femeia ideala este perfect
stupida si perfect supusa; este ntotdeauna gata sa-1 primeasca pe barbat, si nui cere niciodata nimic. Astfel este Douce, pe care Alban o apreciaza, cnd are che
f: "Douce, admirabil de proasta si tot mai rvnita pe masura ce este mai proasta..
. inutila n afara momentelor dragostei, cnd o evita cu o blndete ferma"1. Astfel es
te mica araboaica Radidja, animal linistit bun pentru facut dragoste, care accep
ta cu docilitate placerea si banii. Astfel ne putem imagina acest "animal femini
n", femeia ntlnita ntr-un tren ^spaniol: "Avea un aer att de abrutizat, nct am nceput
-o doresc"2 Autorul explica: "Ceea ce este agasant la femei e pretentia ratiunii
; daca si exagereaza animalitatea, prefigureaza supraomenescul"3. Totusi, Monther
lant nu are mentalitatea unui sultan oriental; i lipseste mai nti senzualitatea. Es
te departe de a se delecta fara nici un gnd ascuns cu "animalele feminine"; ele sn
t bolnave, nesanatoase, niciodata cu totul curate"4 Costals ne marturiseste ca p
arul baietilor miroase mai tare si mai frumos dect acela al femeilor; adesea simt
e dezgust fata de Solange, n fata "acestui miros dulceag, care aproape cai facea
greata, si a acestui trup fara muschi, fara nervi, ca un melc alb"5. El viseaza m
bratisari mai demne de el, ntre egali, n care tandretea s-ar naste din forta nvinsa
... Orientalul gusta cu voluptate femeia, si prin aceasta se stabileste ntre aman
ti o reciprocitate carnala: acest lucru l arata ardentele invocatii din Cintarea
Cntrilor, povestile din O mie si una de nopti si attea poezii arabe scrise spre glo
ria iubitelor; totusi, exista si femei rele; dar exista si femei savuroase, iar
barbatul senzual se abandoneaza n bratele lor cu ncredere, fara a fi umilit prin a
sta. n timp ce eroul lui Montherlant este totdeauna n defensiva: "A lua fara sa fi
i luat, singura formula acceptabila ntre barbatul superior si femeie"6. El

este gata sa vorbeasca despre momentul dorintei, care i se pare un moment agresi
v, viril, si l ascunde pe acela al juisarii; poate ar risca sa descopere ca si el
transpira, gfie, "miroase unt"; dar nu: cine ar ndrazni sa-i respire mirosul, sa-i
simta umezeala? Carnea sa dezarmata nu exista 1 Visul. - Micuta infanta de Cast
ilia 3 Fetele. 4 Ibidem. 3 Ibidem. 6 Ibidem. 234 pentru nimeni, pentru ca nu est
e nimeni n fata lui: el este singura constiinta, o pura prezenta transparenta si
suverana; daca pentru constiinta lui nsasi placerea exista, nu tine seama de ea:
ar nsemna sa o recunoasca ca fiind superioara. Vorbeste cu complezenta despre pla
cerea pe care o da, niciodata despre aceea pe care o primeste; a primi nseamna de
pendenti "Ceea ce-i cer femeii este sa-i fac placere"1; caldura vie a voluptatii
ar fi o complicitate, si el nu admite nici una; prefera singuratatea mareata a
dominatiei. Cauta alaturi de femei nu satisfactii senzuale, ci cerebrale. Si n pr
imul rnd le cauta pe acelea al unui orgoliu care doreste sa se exprime, dar fara
a risca nimic. n fata femeii "ai acelasi sentiment ca n fata calului sau a taurulu
i pe care trebuie sa-1 mblnzesti: aceeasi incertitudine si aceeasi dorinta de a-ti
masura puterea"2. Ar fi foarte ndraznet sa-ti masori puterea cu alti barbati; ei
ar interveni n aceasta ncercare; ar impune baremuri neprevazute, ar da un verdict
strain; n fata unui taur, a unui cal, rami propriul tau judecator, ceea ce este i
nfinit mai sigur. Tot astfel, cu o femeie, daca este bine aleasa, rami singur n fa
ta ei: "n iubirea mea nu este egalitate, pentru ca n femeie caut copilul". Acest a
devar evident nu explica nimic: de ce cauta n femeie copilul, si nu egala sa? Mon
therlant ar fi mai sincer daca ar declara ca el, Montherlant, nu are egal; si, m
ai exact, ca nici nu vrea sa aiba; semenul sau l nspaimnta. Pe vremea Campionilor o
limpici admira n sport rigoarea competitiilor ce creeaza ierarhii cu care nu se p
oate trisa; dar el nsusi nu a nteles aceasta lectie; n tot restul operei si al viet
ii sale, eroii sai, ca si el, se sustrag oricarei confruntari: ei snt nconjurati d
e animale, de peisaje, de copii, de femei-copii, niciodata de semenii lor. Altad
ata ndragostit de aspra luciditate a sportului, Montherlant nu accepta ca iubite
dect femei de care orgoliul sau temator nu trebuie sa se teama ca va fi judecat;
le alege "pasive si vegetale", infantile, stupide, venale. Va evita sistematic s
a le atribuie o constiinta; daca descopera vreo urma de constiinta la ele, se ca
breaza, le paraseste; nu este vorba sa stabileasca nici un raport intersubiectiv
cu femeia; ea nu trebuie sa fie dect un obiect nsufletit n regatul barbatului; nic
iodata nu va fi privita ca subiect; niciodata nu se va tine cont de punctul ei d
e vedere. Eroul lui Montherlant are o morala care se crede aroganta si care nu e
ste dect comoda: nu-i pasa dect de raporturile cu sine nsusi. Se leaga de femeie sa
u mai curnd leaga femeia de el - nu pentru a se bucura de ea, ci pentru a se bucu
ra de sine: fiind absolut inferioara, existenta femeii dezvaluie substantiala, i
ndestructibila si esentiala superioritate a barbatului, si aceasta fara nici un
risc. 1 Fetele. - Micuta infama de Castilia. 235 Astfel, prostia lui Douce i ngadu
ie lui Alban "sa reconstituie ntr-o oarecare masura senzatiile semizeului antic c
asatorindu-se cu o Gsca fabuloasa'"1. Cum o atinge pe Solange, iata-1 pe Costals
metamorfozat ntr-un leu superb: "Abia se asezasera unul lnga altul, si el puse mna
pe

coapsa fetei (peste rochie), apoi o tinu n mijlocul trupului ei, ca un leu care-s
i tine laba peste halca de carne pe care si-a cucerit-o...""- Acest gest pe care
, n obscuritatea cinematografelor, attia barbati l fac n fiecare zi cu modestie, Cos
tals l anunta ca fiind "gestul primitiv al Domnului"?1. Daca ar avea acelasi simt
al grandorii, amantii, sotii care si-ar mbratisa iubita nainte sa o posede ar ben
eficia la pret ieftin de aceste metamorfoze senioriale. "Adulmeca vag chipul ace
stei femei, asemenea unui leu care, sfsrind carnea pe care o tine n labe, se opres
te din cnd n cnd ca s-o linga"4. Acest orgoliu carnivor nu este singura placere pe
care femela i-o da masculului; ea este pentru el pretextul de a face, liber si f
ara nici un risc, doar de ncercare, experienta propriului sau suflet. ntro noapte,
Costals se va amuza sa sufere pna cnd, satul de gustul durerii sale, si nfige dinti
i, cu veselie, ntr-o pulpa de pui. Nu poti sa-ti permiti dect rar un asemenea capr
iciu. Dar exista si alte bucurii mai puternice sau mai subtile De exemplu, conde
scendenta: Costals binevoieste sa raspunda unor scrisori de la femei, si uneori
cu grija: unei tarancute inspirate i scrie, la sfrsitul unei dizertatii pedante: "
Ma ndoiesc ca ma poti ntelege, dar e mai bine dect daca m-as fi cobort pna la tine"-"
', li place uneori sa modeleze o femeie dupa propria-i imagine: "Vreau sa fii pe
ntru mine ca un fel de vesmnt... nu te-am ridicat pna la mine ca sa fii altceva de
ct mine..."6 Se amuza faurindu-i lui Solange cteva amintiri frumoase Dar mai ales
cnd se culca cu o femeie si simte, mbatat de bucurie, generozitatea: este cel care
aduce bucuria, caldura, pacea, forta, placerea, si aceste bogatii pe care le ris
ipeste l coplesesc. El nu le datoreaza nimic iubitelor sale; adesea, pentru a se
asigura de acest lucru, le plateste; chiar atunci cnd mpreunarea este la egalitate
, femeia i ramne fara reciprocitate obligata; ea nu da nimic, el este cel care ia.
De aceea i se pare absolut normal ca, dupa ce o defloreaza pe Solange, sa o tri
mita la toaleta; chiar daca o femeie este ndragita cu tandrete, ar fi de mirare c
a un barbat sa se jeneze pentru ea; el este masculul de drept divin, ea este pri
n dreptul divin menita bideului si ingatorului. Orgoliul lui Costals imita aici
att de 1 Visul. 4 Ibid. * Ibui. 6 Ibui. 236 fidel badarania, nct nu se stie prea bi
ne ce-1 deosebeste de un comis-voiajor necioplit Prima datorie a unei femei este
sa se supuna exigentelor generozitatii sale; cnd presupune ca Solange nu-i aprec
iaza mngierile, Costals turbeaza de furie. Daca o iubeste pe Radidja, este pentru
ca fata ei se ilumineaza de bucurie imediat cum o patrunde. Atunci barbatul este
ncntat simtindu-se n acelasi timp animal de prada si print magnific. Ne ntrebam tot
usi cu perplexitate de unde poate veni betia de a lua si de a satisface daca fem
eia posedata si satisfacuta nu este dect un biet obiect, carne fada n care palpita
un surogat de constiinta. Cum de poate Costals sa-si piarda att de mult timp cu
aceste sarmane creaturi? Aceste contradictii ne ofera masura unui orgoliu care n
u este dect vanitate. O delectare mai subtila a barbatului puternic si generos, a
stapnului, este mila pentru rasa.nefericita. Costals, din cnd n cnd, se emotioneaza
simtind n inima sa atta gravitate fraterna, atta simpatie pentru cei umili, atta "m
ila pentru femei". Ce poate fi mai nduiosator dect blndetea neprevazuta a fiintelor
dure? El trezeste n el nsusi nobile imagini de Epinal cnd se apleaca asupra acesto
r animale ranite care snt femeile. Chiar si pe sportive i place sa le vada nvinse,
ranite, hartuite, lovite; ct despre celelalte, le vrea ct mai dezarmate posibil. M
enstruatia l dezgusta, si totusi Costals ne marturiseste ca "ntotdeauna le prefera
se pe femei n acele zile n care le stia atinse de indispozitia lor lunara..."' I s
e ntmpla sa cedeze acestei mile; merge pna la a face promisiuni, chiar

daca nu si le tine; promite s-o ajute pe Andree, s-o ia de sotie pe Solange. Cnd
mila i paraseste sufletul, promisiunile mor: oare nu are dreptul sa se contrazica
? El face regulile jocului pe care-1 joaca avndu-se drept singur partener pe sine
nsusi. Nu este de ajuns ca femeia sa fie inferioara, jalnica: Montherlant vrea c
a ea sa fie demna de dispret. Uneori pretinde ca lupta dintre dorinta si dispret
este o drama patetica: "Ah! sa doresti ceea ce dis pretuiesti, ce tragedie!...
A trebui sa atragi si sa respingi aproape cu acelasi gest, sa aprinzi si sa arun
ci repede, asa cum faci cu un chibrit, iata tragedia raporturilor noastre cu fem
eile!"2 De fapt, nu e nici o tragedie, dect, poate, din punctul de vedere - negli
jabil - al chibritului. Ct despre cel care-1 aprinde, cu grija sa nu-si arda dege
tele, este mai mult dect evident ca aceasta gimnastica l ncnta. Daca a "don ceea ce
dispretuieste" n-ar fi capriciul sau, n-ar refuza sistematic sa doreasca ceea ce
pretuieste: Alban n-ar refuza-o pe Dominique; ar 1 Fetele 2 Micuta infama de Ca
stilia. 237 alege sa "iubeasca n egalitate"; n-ar putea evita sa dispretuiasca att
ceea ce doreste: la urma urmei, nu ntelegem a priori de ce o micuta dansatoare s
paniola tnara, draguta, impetuoasa, simpla, este att de demna de dispret; oare pen
tru ca este saraca, de origine joasa, fara cultura? Acestea nu snt, credem noi, nt
r-adevar niste tare n ochii lui Montherlant Ci o dispretuieste ca femeie, de la nc
eput; el chiar spune ca nu misterul feminin trezeste visele barbatilor, ci acest
e vise creeaza misterul; dar si el proiecteaza n obiect ceea ce pretinde subiecti
vitatea lui. Nu le dispretuieste pe femei pentru ca ar fi demne de dispret, ci t
ocmai pentru ca vrea sa le dispretuiasca i se par abjecte. Se simte urcat pe cul
mi cu att mai mai nalte cu ct ntre ele si el distanta este mai mare; aceasta explica
faptul ca alege pentru eroii sai niste ndragostite att de jalnice; marelui scriit
or Costals i opune o fata batrna din provincie, chinuita de pofte sexuale si de pl
ictis si o mic-burgheza de extrema dreapta, stupida si interesata; aceasta nseamn
a ca un individ superior este cntarit cu niste masuri foarte umile: rezultatul ac
estei prudente stngace este ca el ni se pare foarte mic. Dar nu conteaza, Costals
se crede maret. Cele mai umile slabiciuni ale femeii ajung pentru a-i hrani mndr
ia. Un text din Fetele ni se pare deosebit de semnificativ. nainte de a se culca
cu Costals, Solange si face toaleta de noapte. "Ea trebuie sa mearga la baie, si
Costals si aminteste de iapa pe care o avusese odata, att de mndra, att de delicata n
ct niciodata nu urina, nici nu se balega atunci cnd era calare pe ea." Aici este e
videnta ura fata de trup (gndul ne poarta la Swift: Celia se caca), vointa de a a
simila femeia unui animal domestic, refuzul de a-i recunoaste orice autonomie, c
hiar si una de ordin urinar; dar mai ales, n timp ce Costals se indigneaza, uita
ca si el are o vezica si un colon; tot astfel, cnd i este greata de o femeie scald
ata n sudoare si n miros, el si aboleste toate secretiile personale: este un spirit
pur, servit de muschi, si un sex de otel. "Dispretul este mai nobil dect dorinta
" declara Monthertant n La Fntnile Dorintei, iar Alvaro afirma: "Pinea mea este dezg
ustul"1. Ce alibi formidabil este dispretul cnd se complace n el nsusi! Prin faptul
ca individul contempla si judeca, se simte radical altul dect Celalalt care este
condamnat, se spala gratis de tarele de care este acuzat. Cu cta mbatare exalta M
ontherlant, toata viata lui, dispretul sau fata de oameni! i ajunge sa le denunte
prostia ca sa se creada inteligent, lasitatea, pentru a se crede curajos. La nce
putul Ocupatiei, se deda unei adevarate orgii a dispretului fata de contemporani
i sai nvinsi: el nu este nici francez, nici nvins; planeaza pe deasupra tuturor. P
rin ntorsatura unei fraze hotaraste ca el, Montherlant, care acuza, nu a 1 Maestr
ul Ordinului de Santiago.

238 ficut nimic mai mult dect ceilalti pentru a preveni nfrngerea; nici macar nu a
consimtit sa fie ofiter; dar imediat ncepe din nou sa acuze, cu o furie care l duc
e foarte departe.1 Daca afecteaza ca e nefericit din pricina dezgusturilor sale,
este pentru a le simti cu mai multa sinceritate. De fapt, afla n ele attea nlesnir
i, nct cauta sistematic sa o antreneze pe femeie n abjectie. Se amuza sa le ispitea
sca cu bani sau cu bijuterii pe fetele sarace: daca acestea accepta cadourile sa
le rauvoitoare, jubileaza de bucurie. Joaca un joc sadic cu Andree pentru placer
ea de a o vedea njosindu-se, nu pentru placerea de a o face sa sufere. O ndeamna p
e Solange la infanticid; ea ncuviinteaza aceasta perspectiva, si atunci simturile
lui Costals se aprind: ntr-o exaltare a dispretului, o poseda pe aceasta ucigasa
virtuala. Cheia acestei atitudini, ne-o ofera fabula omizilor; oricare ar fi in
tentia ei ascunsa, aceasta este prin sine nsasi destul de semnificativa.2 Urinnd p
este niste omizi, Montherlant se amuza crutndu-le pe unele, exterminndu-le pe alte
le; le acorda o mila batjocoritoare celor ce se ncapatneaza sa traiasca si le lasa
cu generozitate sa-si ncerce norocul; acest joc l ncnta. Fara omizi, jetul urinar n
-ar fi fost dect o excretie; el devine instrumentul vietii si al mortii; n fata la
rvei trtoare, barbatul care se usureaza cunoaste singuratatea despotica a lui Dumn
ezeu, fara a fi amenintat de reciprocitate. Astfel, n fata animalelor feminine, d
in naltul piedestalului sau, cnd crud, cnd tandru, drept si capricios rnd pe rnd, dar
uieste, ia napoi, copleseste, se nduioseaza, se irita; nu se supune dect capriciulu
i sau; este suveran, liber, unic. Dar trebuie ca aceste animale sa nu fie dect an
imale; vor fi alese n acest scop, slabiciunile lor vor fi flatate, vor fi tratate
ca animale cu atta nversunare, nct vor sfrsi prin a-si accepta conditia. Tot astfel,
albii din Louisiana si din Georgia snt ncntati de maruntele pungasii si de minciun
ile negrilor: caci se simt confirmati n superioritatea pe care le-o confera culoa
rea pielii lor; si daca vreunul dintre acesti negri se ncapatneaza sa fie cinstit,
va fi maltratat si mai tare. n acest fel se practica sistematic, n lagarele de co
ncentrare, njosirea oamenilor: rasa Stapnilor gasea n aceasta abjectie dovada ca er
a o rasa supraomeneasca. Aceasta ntlnire nu are nimic ntmplator. Se cunoaste destul
de bine faptul ca Montherlant admira ideologia nazista. Este ncntat sa vada crucil
e ncrligate - Roata solara - triumfnd ntr-una dintre sarbatorile Soarelui. "Victoria
Rotii solare nu este numai victoria Soarelui, victorie a pagnismului. Este victo
ria principiului solar, care face ca totul sa se nvrteasca... Vad triumfnd n aceasta
lumina prin1 Solstitiul de vara. pag. 301. 2 Ibidem. 239 cipiul de care snt mbiba
t, pe care l-am cntat, pe care, cu ntreaga mea constiinta, l simt guvernndu-mi viata
."1 Se stie si cu ct simt pertinent al maretiei le-a propus ca exemplu francezilo
r, n timpul Ocupatiei, pe germanii care "respira marele stil al fortei"2. Aceeasi
nclinatie panicata spre facilitate care l facea sa fuga din fata egalilor sai l de
termina sa se aseze n genunchi n fata nvingatorilor: prin aceasta ngenunchere, spera
identificarea cu ei; iata-1 nvingator, asa cum a dorit ntotdeauna, n lupta fie cu
un taur, fie cu omizile sau cu femeile, fie cu viata nsasi si cu libertatea. E dr
ept sa afirmam ca, de dinainte de victorie chiar, i ridica n slavi pe "vrajitorii
totalitari"3 Ca si ei, fusese ntotdeauna nihilist, detestase ntotdeauna oamenii. "
Oamenii nu merita nici macar sa fie condusi (si nu este nevoie ca omenirea sa-ti
fi facut ceva ca s-o detesti ntr-un asemenea hal)4'; ca si ei, credea ca anumite
fiinte, rase, natiuni sau el nsusi, Montherlant, detin un privilegiu absolut car
e

le confera asupra semenilor lor toate drepturile. Toata morala sa justifica si c

heama razboiul si persecutiile. Pentru a ne da seama de atitudinea sa fata de fe
mei, se cuvine sa examinam aceasta etica ndeaproape. Caci, n sfrsit, va trebui sa v
e dem n numele carei idei snt ele condamnate._ Mitologia nazista avea o structura
istorica: nihilismul exprima disperarea germana; cultul eroului servea niste sco
puri pozitive pentru care au murit milioane de soldati. Atitudinea lui Montherla
nt nu are nici o contraparte pozitiva si nu exprima dect propria sa alegere exist
entiala. De fapt, acest erou a ales teama. n orice constiinta exista o pretentie
la suveranitate: dar ea nu s-ar putea confirma dect riscnd; nici o superioritate n
u este data niciodata, pentru ca, redus la subiec tivitatea sa, omul nu este num
e; ierarhiile se pot stabili numai ntre actele si nfaptuirile oamenilor: Montherla
nt nsusi stie aceasta. "Nu avem, de drept, dect lucrurile pe care sntem gata sa le
riscam." Dai el nu a voit niciodata sa se riste n mijlocul semenilor sai. Si pent
ru ca nu vrea sa o nfrunte, aboleste omenirea. "Obstacolul care te face sa turbez
i al fiintelor", spune regele din Regina moarta. Ele snt iri tante pentru ca dezm
int "feeria" complezenta pe care vanitosul si-o creeaza n jur. El trebuie deci sa
le nege. Este remarcabil ca nici una dintre operele lui Montherlant nu ne descr
ie un conflict de la barbat la barbat; coexistenta este cea mai mare drama a lum
ii vii; el o eludeaza; eroul lui se ridica ntotdeauna singur n fata animalelor, a
copiilor, a femeilor, a peisajelor; este prada propriilor sale dorinte (ca regin
a din Pasiphae), sau a propriilor sale exigente (ca Maestrul 1 Solstitiul de var
a. pag. 308. ; Ibidem. pag. 199. > Echmocnul de toamna, pag. 57. 4 La fiuhiile dom
ne,. 240 Ordinului de Santiago), dar nu este niciodata nimeni alaturi de eL Nici
Alban, n Visul, nu are prieteni: cnd Prinet este viu, l dispretuieste, nu-1 exalta
dect dupa ce moare. Opera, ca si viata lui Montherlant, nu admite dect o singura
constiinta. Dintr-o data, orice sentiment dispare din acest univers; nu poate ex
ista nici un efort intersubiectiv daca nu exista dect un subiect Dragostea este d
erizorie: dar nu n numele prieteniei este de dispretuit, caci "prietenia nu are v
iscere"1. Si orice solidaritate umana este refuzata cu maretie. Eroul nu a fost
nascut, el nu este limitat n spatiu sau n timp: "Nu vad nici un motiv rezonabil sa
ma interesez de lucrurile exterioare care-mi snt contemporane mai mult de acelea
din oricare alt timp trecut'.'2. Nimic din ceea ce i se ntmpla altcuiva nu contea
za pentru el: "La drept vorbind, evenimentele n-au contat niciodata prea mult pe
ntru mine. Nu-mi placeau din ele dect razele pe care le trimiteau n mine, traversnd
u-ma... Sa fie deci ceea ce vor sa fie..."3 Actiunea este imposibila: "Sa fi avu
t ardoare, energie, ndrazneala, si sa nu le fi putut pune la dispozitia a nimic,
din lipsa de credinta n orice este omenesc !4" Aceasta echivaleaza cu a spune ca
orice transcendenta este interzisa. Montherlant o recunoaste. Dragostea si priet
enia snt fleacuri, dispretul mpiedica actiunea; nu crede n arta pentru arta, nu cre
de n Dumnezeu. Nu mai ramne dect imanenta placerii: "Singura mea ambitie a fost sami folosesc mai bine dect altii simturile, scrie el n 1925"5. Si din nou: "De fapt
, ce vreau eu? Posesiunea fiintelor care-mi plac n seninatate si n poezie"6. Si n 1
941: "Eu, cel care acuza, ce-am facut n acesti douazeci de ani? N-au fost dect un
vis umplut de placerea mea. Am trait n lung si n lat, mbatndu-ma cu ceea ce mi place:
acest bouche a bouche cu viata!7" Fie. Dar nu cuiir.a tocmai pentru ca se taval
este n imanenta este calcata n picioare femeia? Ce scopuri mai nalte, ce intentii m
ai grandioase opune Montherlant dragostei posesive a mamei, a amantei? Si el cau
ta "posesiunea"; ct despre acel "bouche a bouche cu viata" multe femei ar putea s
a-i dea clasa. E adevarat ca gusta de unul singur placerile insolite; cele pe ca
re le poti avea cu animalele, cu baietii, cu

fetitele impubere; se indigneaza daca o iubita pasionata nici nu se gndeste sai a

duca n pat pe fetita ei de doisprezece ani; iata o meschinarie deloc solara. Nu s
tie el oare ca senzualitatea femeilor nu 1 Lafmnile dorintei. ^ Posesiunea de sine
, pag. 13. 3 Solstitiul de vara, pag. 316. 4 La flntnile dorintei. 5 Ibidem. 6 Ib
idem. 7 Solstitiul de vara, pag. 301. 241 este mai putin chinuita dect aceea a ba
rbatilor? Daca ierarhia sexelor ar fi stabilita n functie de acest criteriu, prob
abil ca femeile ar nvinge. La drept vorbind, incoerentele lui Montherlant snt aici
monstruoase, n numele "alternantei", declara ca, de vreme ce nimic nu conteaza,
totul conteaza la fel de mult; el accepta totul, vrea sa cuprinda totul si i plac
e ca larghetea spiritului sau sa le nspaimnte pe mamele de familie; totusi, el est
e acela care reclama, pe vremea Ocupatiei, o "inchizitie"1 care ar cenzura filme
le si ziarele; coapsele fetelor americane l scrbesc, sexul stralucitor al taurului
i produce exaltare; fiecare cu gustul lui; fiecare recreeaza n felul sau "feeria"
; n numele caror valori marele destrabalat scuipa cu dezgust peste orgiile altora
? Pentru ca nu snt ale sale? Deci toata morala consista n a fi Montherlant? Ar ras
punde, evident, ca a juisa nu este totul: conteaza felul n care o faci. Trebuie c
a placerea sa fie inversul renuntarii si ca volup-tuosul sa se simta croit dintr
-o stofa de erou sau de sfnt. Dar multe femei snt experte n a-si concilia placerile
cu nalta imagine pe care si-o fac despre ele nsele. De ce am crede ca visurile na
rcisiste ale lui Montherlant au mai mult pret dect altele? Caci, de fapt, despre
vise este vorba. Pentru ca le refuza orice continut obiectiv, cuvintele cu care
jongleaza Montherlant: grandoare, sfintenie, eroism, nu snt dect fleacuri. Lui Mon
therlant ia fost teama sa-si riste superioritatea printre barbati; pentru a se mb
ata cu acest vin exaltant, s-a retras n ceruri: cel Unic este, n mod cert, suveran
. Se nchide ntr-o camera a mirajelor; oglinzile i multiplica la infinit imaginea si
el crede ca este de ajuns pentru a popula pamntul; dar nu este dect un captiv, pr
izonier al lui nsusi. Se crede liber; dar si-a alienat libertatea spre profitul e
ului sau; modeleaza statuia lui Montherlant dupa norme mprumutate din imageria de
Epinal Alban respingnd-o pe Dominique pentru ca a vazut uitndu-se n oglinda o figu
ra de prostanac ilustreaza aceasta sclavie: nu esti prostanac dect vazut de ochii
altuia. Orgoliosul Alban si supune sufletul acestei constiinte colective pe care
o dispretuieste. Libertatea lui Montherlant este o atitudine, nu o realitate. A
ctiunea fiindu-i, n lipsa unui scop, imposibila, se consoleaza cu gesturi: este u
n mim. Femeile i snt niste parteneri comozi care-i dau replica, el este cel care a
capareaza rolul principal, se ncinge cu lauri si se drapeaza n purpura; dar totul
se petrece pe scena sa privata; aruncat pe piata publica, n lumina adevarata, sub
un cer adevarat, actorul nu mai vede bine, se 1 ..Cerem un organism care sa aib
a putere discretionara pentru a opn tot ceea ce crede ca poate dauna calitatii u
mane franceze. Un soi de Inchizitie n numele calitatii umane franceze." (Solstiti
ul de vara. pag. 270.) 242 clatina, nu se mai tine pe picioare, cade. ntr-un acce
s de luciditate, Costals striga: "n fond, ce gluma snt si "victoriile" astea asupr
a femeilor!"1 ntr-adevar. Valorile, ispravile pe care ni le propune Montherlant sn
t o trista gluma. Faptele nalte care-1 ametesc nu snt

nici ele dect niste gesturi, niciodata actiuni: l tulbura sinuciderea lui Peregrin
us, ndrazneala lui Pasiphae, eleganta japonezului care 1-a adapostit sub umbrela
pe adversarul sau nainte de al spinteca n duel. Dar declara ca "persoana adversaru
lui si ideile pe care este de asteptat sa le reprezinte nu au deci atta important
a". Aceasta declaratie suna ciudat n 1941. Orice razboi este frumos, zice el, ori
care ar fi sfirsitul; forta este ntotdeauna admirabila, la orice ar folosi ea. "L
upta fara credinta este formula la care ajungem n mod necesar daca vrem sa mentin
em singura idee acceptabila despre barbat: aceea n care el este n acelasi timp ero
ul si nteleptul." Dar este curios ca nobila indiferenta a lui Montherlant fata de
toate cauzele a nclinat nu catre Rezistenta, ci spre Revolutia nationala, ca suv
erana sa libertate a ales supunerea, si ca secretul ntelepciunii eroice 1-a cauta
t nu n opozitie, ci la nvingatori. Nici acesta nu este un accident La asemenea mis
tificari ajunge pseudosublimul din Regina moarta sau din Maestrul Ordinului de S
antiago. n aceste drame cu att mai semnificative cu ct au mai multe pretentii, vede
m doi barbati imperiosi care sacrifica orgoliului lor desert niste femei vinovat
e doar de a fi niste fiinte omenesti; ele doresc dragostea si fericirea terestra
: pentru a le pedepsi, uneia i se ia viata, celeilalte, sufletul. nca o data, ne n
trebam: pentru ce? Autorul raspunde cu dispret: pentru nimic. El n-a vrut ca reg
ele sa o ucida pe Ines din motive prea ntemeiate; acest omor n-ar fi fost atunci
dect o banala crima politica. "De ce o ucid? Exista fara ndoiala un motiv, dar eu
nu-1 disting prea bine", spune el. Motivul este acela ca trebuie ca principiul s
olar sa triumfe asupra banalitatii vietii; dar acest principiu nu lumineaza, dup
a cum am vazut, nici un scop; cere distrugerea doar, nimic mai mult Ct despre Alv
aro, Montherlant ne spune ntr-o prefata ca l intereseaza, la anumiti oameni ai vre
mii, "credinta lor transanta, dispretul lor pentru realitatea exterioara, gustul
lor pentru ruina, furia lor de a distruge". Acestei furii, maestrul Ordinului d
e Santiago i sacrifica propria sa fiica. Va fi mpodobit cu apelativul stralucitor
de mistic. Nu este oare o dovada de platitudine sa preferi fericirea misticii? D
e fapt, sacrificiile si renuntarile nu au sens dect n perspectiva unui tel, a unui
scop uman; si scopurile care depasesc dragostea singulara, fericirea personala,
nu pot aparea dect ntr-o lume care recunoaste pretul 1 Fetele. 243 iubirii si al
fericirii; "morala midinetelor" este mai autentica dect feeriile vidului, pentru
ca si are radacinile n viata si n realitate; iar de aici pot tsni aspiratiile cele m
ai vaste. Ne-o imaginam usor pe Ines de Castro la Buchenwald, iar pe rege, grabi
ndu-se la ambasada Germaniei pentru ratiuni de Stat. Multe midinete au meritat, n
timpul Ocupatiei, un respect pe care nu i-1 acordam lui Montherlant Cuvintele g
aunoase cu care se ndoapa snt periculoase prin nsusi vidul lor: mistica supraomenea
sca autorizeaza toate devastarile temporale. Fapt este ca, n dramele despre care
vorbim, ea se afirma prin doua crime, una fizica si cealalta morala; Alvaro nu a
re prea mult pna sa devina - salbatic, solitar, necunoscut - un mare inchizitor;
nici regele, nenteles, renegat, pna sa se transforme n Himmler. Snt ucise femeile, sn
t ucisi evreii, barbatii efeminati si crestinii care au trecut de partea evreilo
r, este ucis tot ceea ce strneste interesul sau placerea de a ucide n numele acest
or idei. Numai prin negatii pot fi afirmate misticile negative. Adevarata depasi
re este un mars pozitiv nspre viitor, viitorul oamenilor. Falsul erou, pentru a s
e convinge ca a ajuns departe, ca planeaza n naltimi, priveste ntotdeauna n jos, la
picioarele sale; dispretuieste, acuza, oprima, persecuta, tortureaza, masacreaza
. Prin raul pe care -l face aproapelui sau se crede superior acestuia. Acestea sn
t culmile pe care Montherlant ni le arata mndru cu degetul cnd si ntrerupe acel "bou
che a bouche cu viata" despre care am pomenit.

"Precum magarul legat de acele norias* arabe, ma nvrt, ma nvrt, orb si calcnd fara nce
tare pe propriile-mi urme. Numai ca nu scot nici un strop de apa rece." Putine l
ucruri am mai putea adauga acestei marturisiri pe care o semna n 1927 Montherlant
. Apa rece nu a tsnit niciodata. Poate ca Montherlant ar fi trebuit sa aprinda ru
gul lui Peregrinus: ar fi fost solutia cea mai logica. A preferat nsa sa se refug
ieze n propriul sau cult. n loc sa se daruiasca acestei lumi pe care nu stia so fe
rtilizeze, sa multumit sa se oglindeasca n ea; si si-a organizat ntreaga viata n in
teresul acestui miraj pe care nul vedea dect el. "Printii se simt bine n toate mpre
jurarile, chiar si n nfrngere", scrie el; si pentru ca se complace n nfrngere, se cred
e rege, A nvatat de Ia Nietzsche ca "femeia este divertismentul erou lui" si cred
e ca ajunge sa se distreze cu femeile pentru a fi consacrat ca erou. Restul este
pe masura. Cum spune Costnls: "n fond, ce gluma!" * Din spaniolul nona. cuvnt pro
venit din araba - instalatie hidraulica pentru scos apa din adncunle paiiintului (
n. tr.). 244 II D. H. LAWRENCE SAU ORGOLIUL FALIC Lawrence se situeaza la antipo
dul lui Montherlant El nu urmareste sa defineasca raporturile singulare dintre f
emeie si barbat, ci sa le reaseze pe amndoua n adevarul Vietii. Acest adevar nu es
te nici reprezentare, nici vointa: el nvaluie animalitatea n care fiinta omeneasca
si are radacinile. Lawrence refuza cu pasiune antiteza sex-cre-ier; exista la el
un optimism cosmic care se opune radical pesimismului lui Schopenhauer; vointa
de a trai care se exprima prin falus este bucurie: n el gndirea si actiunea trebui
e sa-si aiba izvorul, sub amenintarea de a fi concept vid, mecanism steril. Cicl
ul pur sexual este insuficient pentru ca recade n imanenta: e sinonim cu moartea;
dar este mai de pret aceasta realitate mutilata - sexul si moartea -dect o exist
enta separata de lutul trupesc. Barbatul nu numai ca are nevoie, precum Anteu, s
a atinga din cnd n cnd pamntul; viata sa de barbat trebuie sa fie n ntregime expresia
virilitatii sale care presupune si cere imediat femeia; aceasta nu este, deci, n
ici divertisment, nici prada, nu este un obiect n fata unui subiect, ci un pol ne
cesar existentei polului de semn opus. Barbatii care nu au cunoscut acest adevar
, de pilda Napoleon, au esuat n destinul lor de barbati: snt niste ratati. Nu afir
mndu-si singularitatea, ci mplinindu-si generalitatea n chipul cel mai intens posib
il se poate salva individul: fie ca este barbat sau femeie, nu trebuie niciodata
sa caute n relatiile erotice triumful orgoliului sau, nici exaltarea propriului
sau eu; a se servi de sex ca de un instrument al vointei este o greseala irepara
bila; trebuie sa sfarme barierele eului, sa depaseasca limitele constiintei nsesi
, sa renunte la orice suveranitate personala. Nimic mai frumos dect aceasta statu
eta reprezentnd o femeie care naste: "O figura teribil de vida, ascutita, facuta
abstracta pna la insignifianta sub greutatea senzatiei ncercate"'1. Acest extaz nu
este nici un sacrificiu, nici un abandon. Nici unul dintre cele doua sexe nu tr
ebuie sa se lase nghitit de celalalt; nici barbatul, nici femeia nu trebuie sa ap
ara ca fragmentul separat al unui cuplu; sexul nu este o rana; fiecare este o fi
inta completa, perfect polarizata; cnd unul este sigur de virilitatea sa, iar cel
alalt de feminitatea sa, "fiecare reuseste perfectiunea circuitului polarizat al
sexelor"2; actul sexual este, fara anexarea, fara predarea nici unuia dintre ce
i doi parteneri, mplinirea minunata a ^ Femei ndragostite. - Ibidem. 245 unuia pri
n celalalt Cnd Ursula si Bikrin s-au gasit n sfrsit, "si dadeau reciproc acest echil
ibru stelar care, numai el, se poate numi libertate. Ea era pentru el ceea ce el
era pentru ea, magnificenta

imemoriala a altei realitati, mistica si palpabila"1. Ajungnd unul la altul n smul

gerea generoasa a pasiunii, cei doi amanti ajung mpreuna la Celalalt, la Tot Astf
el se ntmpla cu Paul si Clara n momentul dragostei lor:2 ea este pentru el "o viata
vie, salbatica, straina, ce se amesteca cu a sa. Era cu mult mai mare ca ei, ca
re erau redusi la tacere. Se ntlnisera, si n ntlnirea lor se confundau elanul nenumar
atelor fire de iarba, vrtejurile stelelor". Doamna Chatterley si Mellors ating si
ei aceleasi bucurii cosmice: amestecndu-se unul cu altul, se confunda cu arborii
, cu lumina, cu ploaia. Lawrence a dezvoltat pe larg aceasta doctrina n Apararea
doamnei Chatterley: "Casatoria nu este dect o iluzie daca nu este n chip durabil s
i radical falica, daca nu este legata de soare si de pamnt, de luna, de stele si
de planete, de ritmul anotimpurilor, al anilor, al lustrilor si al secolelor. Ca
satoria nu este nimic daca nu e ntemeiata pe o corespondenta de snge. Caci sngele e
ste substanta sufletului". Sngele barbatului si cel al femeii snt doua fluvii n ete
rnitate diferite, care nu se pot amesteca. De aceea aceste fluvii nconjura cu mea
ndrele lor totalitatea vietii. "Falusul este un volum de snge care umple valea sng
elui femeii. Puternicul fluviu al sngelui masculin nconjoara cu ultimele sale prof
unzimi marele fluviu al sngelui feminin... totusi, nici unul nu rupe barajele. Es
te comuniunea cea mai perfecta .. si unul dintre cele mai mari mistere." Aceasta
comuniune este o mira culoasa mbogatire; dar ea cere ca pretentiile la "personal
itate" sa fie abolite. Cnd personalitatile cauta sa se atinga fara a se renega, c
um se ntmpla de obicei n civilizatia moderna, tentativa lor este sortita esecului.
Atunci este o sexualitate "personala, alba, rece, nervoasa, poetica", distrugato
are pentru curentul vital al fiecaruia. Amantii se trateaza unul pe altul ca pe
niste instrumente, ceea ce naste ntre ei ura; astfel snt doamna Chatterley si Mich
aelis; ei ramn nchisi n subiectivitatea lor; pot cunoaste o febra asemanatoare cele
i provocate de alcool sau de opium, dar lipsita de obiect; nu descopera nici o r
ealitate a celuilalt, nu ajung la nimic. Lawrence l-ar fi condamnat pe Costals f
ara drept de apel. El a descris n Gerard3 unul dintre acesti masculi orgoliosi si
egoisti; si Gerard este n mare parte responsabil de infernul n care se arunca mpre
una cu Gudrun. Cerebral, voluntar, se complace ntr-o afirmare vida a propriului s
au eu si se ridica rigid * Femei ndragostite. 2 Fii si ndragostiti. 3 Femei ndragos
tite. 246 mpotriva vietii: pentru placerea de a stapni o iapa naravasa, o tine leg
ata de o bariera n spatele careia trece cu zgomot asurzitor un tren, i nsngereaza co
astele rebele si se mbata cu puterea lui. Aceasta vointa de dominare o njoseste pe
femeia mpotriva careia se exerseaza; mai slaba, iat-o transformata n sclava. Ge'r
ard se apleaca asupra Minettei: "Privirea ei elementara de sclava violata, a car
ei ratiune de a exista este sa fie la nesfrsit violata, facea sai vibreze nervii
lui Gerard... Singura vointa era a sa, ea era substanta pasiva a vointei sale".
Mizerabila suveranitate: daca femeia nu este dect o substanta pasiva, nseamna ca b
arbatul care o domina nu este nimic. El crede ca poseda, ca se mbogateste^ este d
oar o iluzie. Gerard o strnge n brate pe Gudrun: "Era substanta bogata si adorabil
a a fiintei lui... ea disparuse nauntrul lui, si el atingea perfectiunea". Dar im
ediat ce ea l paraseste, se regaseste singur si gol pe dinauntru; iar a doua zi e
a nu vine la ntlnire. Daca femeia este puternica, pretentia masculina trezeste n ea
o pretentie simetrica; fascinata si rebela, devine masochista si sadica rnd pe rn
d. Gudrun este foarte tulburata cnd l vede pe Gerard strngnd ntre coapse trupul iepei
nnebunite; dar este tulburata si cnd doica lui Gerard i povesteste ca pe vremuri "l
ciupea de fundulet". Aroganta masculina exaspereaza rezistentele feminine. In t
imp ce Ursula este nvinsa si salvata de

puritatea sexuala a lui Bikrin, precum doamna Chatterley de aceea a padurarului,

Gerard o antreneaza pe Gudrun ntr-o lupta fara iesire. ntro noapte, nefericit, do
bort de moartea unei fiinte apropiate, se abandoneaza n bratele ei. "Era marea bai
e de viata, o adora. Era mama si substanta tuturor lucrurilor. Emanatia misterio
asa si dulce a sinului ei de femeie i invada creierul uscat si bolnav ca o limfa
tamaduitoare, ca valul linistitor al vietii nsesi, perfect de parca s-ar fi scald
at din nou n laptele matern." In aceasta noapte, presimte ce ar putea nsemna comun
icarea cu o femeie; dar este prea trziu; fericirea lui este viciata, caci Gudrun
nu este cu adevarat prezenta; l lasa pe Gerard sa doarma pe umarul ei, dar ea ramn
e treaza, nelinistita, separata. Este pedeapsa individului cazut prada siesi: el
nu poate sa-si sfarme singur singuratatea; ridicnd barierele eului, le-a ridicat
pe acelea ale Celuilalt; nu-1 va mai ntlni niciodata. La sfrsit, Gerard moare, uci
s de Gudrun si de sine nsusi. Astfel, nici unul dintre sexe nu apare n prima insta
nta ca fiind privilegiat Nici unul nu este subiect. Femeia nu este nici prada, n
ici, cu att mai putin, un simplu pretext Malraux1 remarca faptul ca pentru Lawren
ce nu ajunge, cum se ntmpla la hindusi, ca femeia sa fie prilejul unui contact cu
infinitul, n maniera unui peisaj, de exemplu: 1 Prefata la Amantul doamnei Chatte
rley. 247 ar fi un alt fel de a face din ea un obiect Ea este reala n aceeasi mas
ura ca si barbatul; trebuie realizata comuniune reala cu ea De aceea eroii aprob
ati de Lawrence cer de la iubita lor mai mult dect darul propriului lor trup: Pau
l nu accepta ca Minam sa i se daruiasca, printrun tandru sacrificiu; Bikrin nu v
rea ca Ursula sa caute n bratele lui placerea; rece sau pasionata, femeia care ra
mne nchisa n sine l abandoneaza pe barbat singuratatii sale: el trebuie s-o respingi
Trebuie ca amndoi sa se daruiasca, cu trup si suflet Daca acest dar e mplinit, ei
trebuie sa-si ramna pentru totdeauna fideli. Lawrence este un partizan al mariaj
ului monogam. Un individ nu cauta varietatea dect daca este interesat de singular
itatea fiintelor: dar mariajul falie este ntemeiat pe generalitate. Cnd circuitul
virilitate-feminitate s-a stabilit, nici o dorinta de schimbare nu mai poate fi
conceputa; este un circuit perfect, nchis n sine, definitiv. Dar reciproc, fidelit
ate reciproca: este ntr-adevar aceasta domnia recunoasterii mutuale? Nu, nici pe
departe. Lawrence crede cu pasiune n suprematia masculina. Chiar sintagma "casato
rie falica", echi valenta pe care o stabileste ntre sexual si falie o dovedesc nde
ajuns. Dintre cele doua curente de snge care se nsotesc n chip misterios, curentul
falie este privilegiat. "Falusul serveste drept punte ntre ce!e doua fluvii: el c
onjuga cel doua ritmuri diferite ntr-un curent unic." Astfel, barbatul nu este nu
mai unul dintre termenii cuplului, ci si raportul si depasirea lor: "Podul care
duce spre viitor este falusul". Cultului Zeitei-Mame, Lawrence ntelege sa-i subst
ituie un cult falie: cnd vrea sa evidentieze natura sexuala a cosmosului, nu evoc
a pnte cele femeii, ci virilitatea barbatului. Nu descrie aproape niciodata un ba
rbat tulburat de o femeie; ci de o suta de ori ne o arata pe femeie secret bulve
rsata de chemarea vie, subtila, insinuanta a barbatului; eroinele sale snt frumoa
se si sanatoase, dar nu ametitoare; n timp ce eroii sai snt niste fauni nelinistit
ori. Animalelemasculi ntruchipeaza tulburarea si puternicul mister al vietii; fem
eile snt atinse de vraja acestora; una e tulburata de un vulpoi, alta e ndragostit
a de un armasar, Gudrun sfideaza arzatoare o turma de tauri si e profund tulbura
ta de vigoarea rebela a unui iepure. Pe acest privilegiu cosmic se grefeaza un p
rivilegiu social. Fara ndoiala pentru ca fluviul falie este impetuos, agresiv, pe
ntru ca trece zagazul viitorului Lawrence nu se explica dect imperfect n acest sen
s -, barbatul este cel menit sa "poarte nainte stindardul vietii"1; el tinde catr
e aceste scopuri,

ntruchipeaza transcendenta; femeia este absorbita de sentimentele sale, este numa

i interioritate, este sortita imanentei. Nu numai ca barbatul joaca n viata sexua
la un rol activ, ci prin el aceasta viata este depasita; este nradacinat n lumea s
exuala, dar evadeaza de acolo: n 1 O fantezie a inconstientului. 248 timp ce ea r
amne nchisa nauntru. Gndirea si actiunea si au radacinile n falus; pentru ca nu are fa
lus, femeia nu are dreptul nici la una, nici la cealalta; poate juca rolul mascu
lin, si chiar foarte bine, dar este un joc lipsit de adevar. "Femeia este polari
zata n jos, spre centrul pamntului. Polaritatea ei profunda este fluxul ndreptat n j
os, atractia lunara. Barbatul, dimpotriva, este polarizat spre nalt, spre soare s
i activitatea diurna."1 Pentru femeie, "cea mai profunda constiinta zace n pntecel
e si n salele ei... Daca se ntoarce spre nalt, vine un moment n care totul se prabus
este"2. n domeniul actiunii, barbatul trebuie sa fie initiatorul, elementul pozit
iv; femeia este elementul pozitiv pe planul emotiei. Astfel Lawrence regaseste c
onceptia burgheza traditionala a lui Bonald, Auguste Comte, Clement Vautel. Feme
ia trebuie sa-si subordoneze existenta aceleia a barbatului: "Ea trebuie sa crea
da n tine, n scopul profund spre care tinzi"3. Atunci barbatul i va consacra o tand
rete si o recunostinta infinite. "Ah! dulceata de a te ntoarce acasa, lnga femeie,
cnd ea crede n tine si accepta ca telurile tale sa o depaseasca... Simti o recuno
stinta insondabila pentru femeia care te iubeste..."4 Lawrence adauga ca, pentru
a merita acest devotament, trebuie ca barbatul sa fie n chip autentic locuit de
un tel maret; daca proiectul sau nu este dect o impostura, cuplul se cufunda ntr-o
derizorie mistificare: mai bine este sa te nchizi n ciclul feminin: dragoste si m
oarte, precum Anna Karenina si Vronski, Carmen si don Jose, dect sa te minti, pre
cum Pierre si Natasa. Dar sub aceasta rezerva, ceea ce ridica n slavi Lawrence, n
maniera lui Proudhon sau Rousseau, este casatoria monogama n care femeia si gasest
e n sot justificarea existentei sale. mpotriva femeii care doreste sa inverseze ro
lurile, Lawrence gaseste expresii la fel de ostile ca Montherlant. Trebuie ca ea
sa renunte sa se mai joace de a Magna Mater, sa nu mai pretinda a detine adevar
ul vietii; acaparatoare, devoratoare, mutileaza barbatul, l face sa se prabuseasc
a n imanenta si l deturneaza de la scopurile sale. Lawrence este departe de a bles
tema maternitatea; dimpotriva, se bucura fiindca este carne, si accepta nasterea,
si ndrageste mama; mamele apar n opera sa ca niste magnifice exemple ale adevarate
i feminitati; snt pura renuntare, generozitate absoluta, toata caldura lor vie es
te sortita copilului: accepta ca el sa devina barbat si snt mndre de asta. Dar bar
batul trebuie sa se teama de amanta egoista care vrea sa-1 readuca pe barbat n co
pilarie; aceasta i sfarma elanul. "Luna, planeta a femeilor, ne 1 O fantezie a inc
onstientului. 2 lbidem. 3 lbidem. 4 lbidem. 5 lbidem. 249 trage napoi."5 Ea vorbe
ste fara ncetare despre dragoste: dar a iubi pentru ea nseamna a lua pentru a umpl
e vidul pe care l simte nauntrul sau; aceeasta dragoste este apropiata de ura: ast
fel, Hermione, care sufera de o ngrozitoare deficienta pentru ca nu a stiut nicio
data sa se daruiasca, ar vrea sa si-1 anexeze pe Bikrin; nu reuseste; ncearca sa1 ucida, si extazul voluptuos pe care-1 simte lovin-du-1 este identic cu spasmul
egoist al placerii.1 Lawrence detesta femeile moderne, creaturi de celuloid si
de cauciuc care-si revendica o constiinta, and femeia a luat

cunostinta de ea nsasi din punct de vedere sexual, iat-o "mergnd prin viata, actio
nnd ntr-un fel aproape cerebral si supunndu-se ordinelor unei vointe mecanice"-^. i
interzice sa aiba o senzualitate autonoma; caci este facuta pentru a se darui, n
u pentru a lua. Prin gura lui Mellors, Lawrence si striga oroarea fata de lesbien
e. Dar blameaza si femeia care are n fata barbatului o atitudine detasata sau agr
esiva. Paul se simte ranit si iritat cnd Myriam l mngie, spunndu-i "Esti frumos". Gud
run, ca si Myriam, face o greseala cnd se arata ncntata de frumusetea iubitului ei:
aceasta contemplare le separa, la fel de mult ca si ironia intelectualelor de g
heata care cred ca penisul este derizoriu, sau gimnastica masculina, ridicola; c
autarea ncrncenata a placerii nu este mai putin condamnabila: exista o placere asc
utita, solitara care separa, de asemenea, iar femeia nu trebuie sa tinda catre e
a. Lawrence a descris n nenumarate rnduri aceste femei independente, dominatoare,
carora le lipseste vocatia feminina. Ursula si Gudrun apartin acestei specii. La
nceput, Ursula este acaparatoare. "Barbatul ar trebui sa i se dea pna la ultima p
icatura..."3 Ea va nvata sa-si nvinga vointa. Dar Gudrun se obstineaza; cerebrala,
artista, i invidiaza salbatic pe barbati pentru independenta si posibilitatile l
or de actiune; tine sa-si pastreze intacta individualitatea; vrea sa traiasca pe
ntru sine nsasi; ironica, posesiva, va ramne pentru totdeauna nchisa n subiectivitat
ea ei. Figura cea mai semnificativa, pentru ca este cea mai putin sofisticata, e
ste aceea a lui Myriam.4 Gerard este n parte responsabil pentru esecul lui Gudrun
; n fata lui Paul, Myriam poarta singura povara nefericirii sale. Si ea ar vrea s
a fie barbat, si ea uraste barbatii; nu se accepta n generalitatea ei; vrea sa "s
e distinga"; de aceea marele curent al vietii nu o traverseaza, poate semana cu
o vrajitoare sau cu o preoteasa, niciodata cu o bacanta; nu o tulbura lucrurile
dect daca le-a recreat n sufletul ei, dndu-le o valoare religioasa: chiar aceasta f
ervoare o desparte de viata; este poetica, mistica, neadaptata. "Efortul sau 1 F
emei ndragostite. - O fantezie a inconstientului. 3 Fii si ndragostiti. 4 Femei ndr
agostite. 250 exagerat se nchidea n sine... nu era stngace, si totusi nu facea nici
odata miscarea care trebuia." Ea cauta bucurii interioare, iar realitatea i provo
aca teama; sexualitatea o sperie. Cnd se culca cu Paul, sufletul ei sta deoparte
cu un fel de oroare; este ntotdeauna constiinta, niciodata viata; nu este o tovar
asa; nu accepta contopirea cu amantul ei, vrea sa-1 absoarba n ea. Pe el l irita a
ceasta vointa; l apuca o furie violenta cnd o vede mngind niste flori: i se pare ca
ea vrea sa le smulga inima; o insulta: "Esti o cersetoare a dragostei; nu ai nev
oie sa iubesti, ci sa fii iubita. Vrei sa te umpli de dragoste pentru ca ti lipse
ste ceva, nu stiu ce". Sexualitatea nu este facuta spre a umple un gol, ea trebu
ie sa fie expresia unei fiinte mplinite. Ceea ce femeile numesc dragoste este avi
ditatea lor n fata fortei virile pe care doresc sa puna stapnire. Mama lui" Paul gn
deste cu luciditate despre Myriam: "l vrea cu totul, vrea sa-1 extraga din sine ns
usi si sa-1 devoreze". Fata se bucura cnd prietenul ei e bolnav, fiindca poate sa
-1 ngrijeasca: pretinde ca-1 serveste, dar e un mod de a-i impune vointa ei. Pent
ru ca ramne separata de el, trezeste n Paul "o ardoare asemanatoare cu febra, prec
um opiul", dar nu este n stare sa-i aduca bucurie si seninatate; din mijlocul dra
gostei sale, n secretul fiintei ei "l detesta pe Paul pentru ca-1 iubea si era dom
inata de el". De aceea Paul se ndeparteaza de ea. si gaseste echilibrul alaturi de
Clara; frumoasa, vie, animalica, aceasta i se daruieste fara rezerva; iar amant
ii ating momente de extaz care i depasesc pe amndoi; dar Clara nu ntelege aceasta r
evelatie. Ea crede ca-i datoreaza aceasta bucurie lui Paul nsusi, singularitatii
sale, si doreste sa si-1 nsuseasca; nici ea nu

reuseste sa-1 pastreze pentru ca vrea sa fie cu totul al ei. Imediat ce dragoste
a se individualizeaza, se preschimba n egoism avid si miracolul erotismului dispa
re. Trebuie ca femeia sa renunte la dragostea personala; nici Mellors, nici don
Cipriano nu consimt sa le spuna iubitelor lor cuvinte de dragoste. Teresa, care
este femeia exemplara, se indigneaza cnd Kate o ntreaba daca l iubeste pe don Ramon
.l "El este viata mea" raspunde ea; darul pe care i 1-a acordat este altceva dect
dragoste. Femeia, ca si barbatul, trebuie sa abdice de la orice orgoliu si de l
a orice vointa; daca ntruchipeaza pentru barbat viata, si el o ntruchipeaza pentru
ea; doamna Chatterley nu-si gaseste pacea si bucuria pna cnd nu afla acest adevar
: "ar renunta la puterea ei feminina dura si stralucitoare care o obosea si o nas
prea, s-ar scufunda n aceasta baie noua de viata, n profunzimea maruntaielor ei ca
re ar cnta cntecul fara glas al adoratiei"; atunci este chemata la betia bacantelo
r; supunndu-se orbeste barbatului, renuntnd sa se mai caute pe sine n bratele lui,
formeaza mpreuna cu el un cuplu armonios, n acord cu 1 Sarpele cu pene. 251 ploaia
, copacii, florile primaverii. Tot astfel Ursula renunta, n minile lui Bikrin, la
individualitatea ei si ating mpreuna un "echilibru stelar". Dar mai ales Sarpele
cu pene reflecta n ntregime idealul lui D. H. Lawrence. Caci don Cipriano este unu
l dintre acei barbati care "poarta nainte stindardul vietii"; are o misiune carei
a i se consacra pe de-antregul, astfel nct n el virilitatea este depasita si exaltat
a pna la divinitate: daca se face recunoscut ca zeu, nu este o mistificare; pentr
u ca orice barbat care este barbat pe deplin este un zeu; merita deci devotament
ul absolut al unei femei. Plina de prejudecati occidentale, Kate mai nti refuza ac
easta dependenta, tine la personalitatea ei si la existenta ei limitata; dar, pu
tin cte putin, se lasa patrunsa de marele curent al vietii, i daruieste lui Cipria
no trupul si sufletul sau. Nu este predarea unei sclave: nainte de a se hotar sa r
amna cu el, ea i cere sa recunoasca faptul ca are nevoie de ea; iar el recunoaste,
pentru ca ntradevar femeia i este necesara barbatului; atunci ea accepta sa nu ma
i fie nimic altceva dect tovarasa lui; i adopta valorile, scopurile, ntregul sau un
ivers. Aceasta supunere se exprima chiar n erotism; Lawrence nu vrea ca femeia sa
fie crispata n cautarea placerii, separata de barbat prin spasmul care o strabat
e; el i refuza deliberat orgasmul; don Cipriano se ndeparteaza de Kate atunci cnd s
imte n ea apropierea acestei juisari nervoase; ea renunta chiar si la aceasta aut
onomie sexuala. "Arzatoarea ei vointa de femeie si dorinta se potoleau n ea si di
spareau, lasnd-o numai blndete si supunere, precum izvoarele de apa calda care ies
din pamnt fara zgomot si care snt, totusi, att de active si de puternice n puterea
lor secreta." ntelegem de ce romanele lui Lawrence snt nainte de orice "educatii al
e femeii". Este infinit mai dificil pentru femeie dect pentru barbat sa se supuna
ordinii cosmice, pentru ca el i se supune ntr-un fel autonom, n timp ce ea are ne
voie de mediatia barbatului. Cnd Celalalt ia nfatisarea unei constiinte si a unei
vointe straine, este vorba cu adevarat de capitulare. Dimpotriva, o supunere aut
onoma seamana ciudat de mult cu o decizie suverana. Eroii lui Lawrence sau snt co
ndamnati la nceput, sau, nca de la nceput, detin secretul ntelepciunii1; supunerea l
or la cosmos a fost consumata de atta timp si extrag din ea atta certitudine inter
ioara, nct par la fel de aroganti ca un individualist orgolios; un zeu vorbeste pr
in gura lor: Lawrence nsusi. n timp ce femeia trebuie sa se ncline n fata divinitati
i lor. Chiar daca barbatul este un falus si nu un creier, individul care par' Cu
exceptia lui Paul clin Fii si ndragosti;!, care. dintre toti. este cel mai viu.
Dar este singurul roman al lui Lawrence care ne arata procesul

de formare al unui barbat. 252 ticipa la virilitate si pastreaza privilegiile; fe

meia nu este raul, este chiar buna: dar este subordonata. Lawrence ne propune id
ealul "femeii adevarate", adica al femeii care accepta fara reticente sa se defi
neasca drept Celalalt. III CLAUDEL SAU ROABA LUI DUMNEZEU Originalitatea catolic
ismului lui Claudel este un optimism att de ncapatnat, nct raul se converteste"ntotdea
una n bine. "Raul nsusi Comporta propriul sau bine, pe care nu trebuie sa-1 lasam
sa se piarda." Adoptnd punctul de vedere care n-ar putea sa nu fie acela al Creat
orului - din moment ce acesta este presupus ca fiind atotputernic, omniscient si
binevoitor - Claudel adera la creatia pe de-a-ntre-gul libera; fara infern si p
acat, n-ar mai fi nici libertate, nici salvare; cnd a facut sa se iveasca lumea a
ceasta din neant, Dumnezeu a premeditat greseala si mntuirea. n viziunea evreilor
si a crestinilor, nesupunerea Evei a pricinuit nefericirea fiicelor sale: stim ct
de mult au ocarit femeia Parintii Bisericii. lato, dimpotriva, justificata, dac
a admitem ca a servit unor scopuri divine. "Femeia! acest serviciu pe care altad
ata, prin nesupunerea ei, i 1-a adus lui Dumnezeu n para disul terestru; aceasta n
telegere profunda care s-a stabilit ntre ea si el; acest trup pe care, prin grese
ala ei, 1-a facut apt de a fi mntuit!1" Fara ndoiala ca ea este originea pacatului
si ca din vina ei barbatul a pierdut paradisul. Dar pacatele oamenilor au fost
rascumparate pe acest pamnt si din nou binecuvntate: "Nu am iesit deloc din acest
paradis al deliciilor n care ne-a asezat Dumnezeu mai nti"2. "Orice pamnt este Pamntu
l Fagaduintei."3 Nimic din ce a iesit din minile lui Dumnezeu, nimic din ce a fos
t dat n-ar putea fi rau n sine: "Cu opera sa ntreaga l imploram pe Dumnezeu! Nimic
din ceea ce a facut nu este zadarnic, nimic care sa fie strain altui lucru"1'. S
i chiar nu exista nimic care sa nu fie nece1 Aventurile Sophiei. - Cantata pe tr
ei roci. 3 Conversatii n Loir le-Cher. 4 Condurul de satin. 253 sar. "Toate lucru
rile pe care le-au creat mpreuna comunica, toate n acelasi timp si snt necesare unul
altuia."1 Astfel, femeia si are locul sau n armonia universului; dar nu este un l
oc oarecare; exista o "pasiune ciudata si, n ochii lui Lucifer, scandaloasa, care
l leaga pe Cel Vesnic de aceasta floare trecatoare a Neantului"2. Desigur, femei
a poate fi distructiva: Claudel a ntruchipat n Lechy3 femeia rea care-1 duce pe ba
rbat la pierzanie; n Cumpana amiezii, Yse i distruge viata aceluia pe care-1 prind
e n capcana dragostei sale. Dar daca nu ar fi acest risc al pierzaniei, nu ar exi
sta nici mntuirea Femeia "este elementul de risc pe care n mod deliberat El 1-a in
trodus n mijlocul prodigioasei sale constructii"4. Este bine ca omul sa cunoasca
ispitele carnii. "Acest dusman din noi face elementul dramatic al vietii noastre
, sarea si piperul ei. Daca sufletul nostru nu ar fi atacat cu atta brutalitate,
ar dormi, dar iata-1 ca tresare... Lupta este ucenicia victoriei."5 Nu numai pe
calea spiritului, dar si pe aceea a carnii, omul este chemat sa ia cunostinta de
sufletul sau. "Si, pentru ai vorbi barbatului, ce carne poate fi mai puternica
dect aceea a femeii?"6 Tot ceea cel smulge din somn, din linistea lui, i este folo
sitor; dragostea, sub orice forma s-ar prezenta ea, are aceasta virtute de a apa
rea n "mica noastra lume personala, ordonata de mediocra noastra ratiune, ca un e
lement profund perturbator"7. Mult mai adesea, femeia nu este dect o

fiinta nselatoare care ofera doar iluzii: "Snt promisiunea care nu poate fi tinuta
si gratia mea sta chiar n aceasta. Snt dulceata a ceea ce este, cu parerea de rau
a ceea ce nu este Snt adevarul cu chipul greselii si cine ma iubeste nu trebuie
sa se ngrijeasca sa le separe unul de altul""^. Dar exista si o utilitate a iluzi
ei; ngerul pazitor i spune acest lucru donei Prouheze: "- Chiar si pacatul! Si pac
atul foloseste la ceva. Atunci, era bine sa ma iubeasca? Era bine sa l nveti dorin
ta. Dorinta unei iluzii? A unei umbre care-i scapa mereu? Dorinta este ceea ce e
ste, iluzia tine de ceea ce nu este. Dorinta prin intermediul iluziei. 1 ngerul a
vestit pe Maria. Aventurile Sophiei. 3 Schimbul. 4 Aventurile Sophiei. 3 Pasare
a neagra n Rasarit. 6 Condurul de satin. 1 Pozitii si propozitii. x Orasul. 254 T
ine de ceea ce este prin intermediul a ceea ce nu este.1" Iata ceea ce Prouheze,
prin vointa lui Dumnezeu, a fost pentru Rodrigue: "O sabie mplntata n inima lui"2.
Dar femeia nu este numai acest tais, aceasta arsura n minile Domnului; bunurile a
cestei lumi n-au fost facute sa fie totdeauna refuzate; ele snt si o hrana; trebu
ie ca omul sa le ia cu el si sa si le nsuseasca. Iubita va ntruchipa pentru el toa
ta frumusetea sensibila a universului; va fi un imn de adoratie pe buzele sale.
"Ce frumoasa esti, Violaine, si ce frumoasa e lumea n care esti !"3 "Care este ac
eea care sta dreapta n fata mea, mai dulce dect adierea vntului, precum luna luminnd
prin tinere frunzisuri? Iat-o ca pe o albina abia ivita pe lume care-si desfaso
ara aripile nca proaspete, ca o caprioara mare, ca o floare care nu stie nici ea
ct e de frumoasa."'4 "Lasa-ma sa-ti respir mireasma care e ca mireasma pamntului cn
d, stralucitor, spalat de apa ca un altar, se ivesc din el flori galbene si alba
stre, Si ca mireasma verii care miroase a pai si a iarba, si ca mireasma toamnei
.. ."5 Ea rezuma ntreaga natura: trandafirul si crinul, steaua, fructul, pasarea,
vntul, luna, soarele, apa, "tumultul pasnic al marelui port n lumina amiezii"6. E
a este si mai mult dect att: un semen. "Or, de data aceasta, iata altceva dect o st
ea pentru mine, aceasta raza de lumina n nisipul viu al noptii, Cineva uman ca mi
ne.. .'"7 "Nu vei mai fi singur, ci n tine cu tine pentru totdeauna cea devotata.
Cineva care-ti apartine pentru totdeauna, care nu se va mai lua napoi, femeia ta
."^ "Cineva pentru a asculta ce spun si pentru a avea ncredere n mine. Un tovaras
cu voce scazuta care sa ne ia n brate si sa ne asigure ca este femeie."'9 1 Condu
rul de satin. - Condurul de satin, ngerul a vestit pe Maria. 4 Tnara Violaine. 5 O
rasul. " Condurul de satin. 7 Ibidem. f Orasul. ' Pinea amara.

255 Strngnd la pieptul sau femeia, cu trupul si sufletul ei, barbatul si gaseste ra
dacinile pe acest pamnt si se mplineste pe sine. "Am luat aceasta femeie, care est
e masura mea si partea mea de pamnt."1 Nu este usor de purtat, dar barbatul nu es
te facut pentru disponibilitate: "Si iata ca barbatul cel prost se trezeste surp
rins de aceasta persoana absurda, de acest lucru mare, greu si stnjenitor. Attea v
esminte, atta par, ce sa fac cu ele? Nu mai poate, nu mai vrea sa se desprinda di
n ele"2 Aceasta se ntmpla pentru ca povara este, de asemenea, o comoara. "Snt o mar
e comoara", spune Violaine. n mod reciproc, daruindu-se barbatului, femeia si mplin
este destinul ei terestru. "Caci la ce foloseste o femeie, daca nu sa fie culeas
a? Si la ce este bun acest trandafir, daca nu sa fie mncat? Si la ce foloseste sa
te fi nascut Daca nu sa apartii cuiva si sa fii prada unui leu puternic?"3 "Ce
vom face noi, care nu putem fi femeie dect n bratele sale si o cupa cu vin dect n in
ima sa?"4 "Dar tu, sufletul meu, spui: n-am fost creata n zadar si cel care e che
mat sa ma culeaga exista i Ce bucurie pentru mine sa umplu aceasta inima care ma
astepta!" Binenteles, aceasta uniune a barbatului si a femeii trebuie sa fie cons
umata n prezenta lui Dumnezeu; ea este sfnta si este mplinita n vesnicie; trebuie sa
fie consimtita printr-o miscare profunda a vointei si nu va putea fi sfarmata pr
intr-un capriciu individual. "Dragostea, consimtamntul prin care doua persoane li
bere se daruiesc una celeilalte i s-a parut Iui Dumnezeu att de importanta, nct a f
acut din aceasta o sfnta taina. Aici ca si pretutindeni, sfnta taina da realitate
unui lucru care nu era dect o suprema dorinta a inimii."6 Si mai departe: "Casato
ria nu este placere, este sacrificiul placerii, este nvatarea a doua suflete care
pentru totdeauna de acum nainte si pentru un scop din afara lor Vor trebui sa se
multumeasca unul cu altul"7. 1 Orasul. 2 Cumpana amiezn. 5 Cantata pe trei roci
. 4 Ibidem. l Cantata pe trei voci. Pozitii si propozitii. II. 7 Condurul de sat
in. 256 Prin aceasta uniune, nu este numai bucuria pe care barbatul si femeia si
-o vor da unul altuia; ci fiecare va intra n posesia propriei sale fiinte. "El a
stiut sa gaseasca acest suflet nlauntrul sufletului meu!... El a venit pna la mine
si mi-a ntins mna. El era vocatia mea! Cum as putea spune asta? El era originea m
ea! Cel prin care si pentru care am venit pe lume."1 "O parte ntreaga din mine nsa
mi despre care credeam ca nu exista, pentru ca eram ocupata cu altele si nu ma gn
deam la ea. Ah! Doamne, ea exista, duce o viata teribil de intensa."2 Si aceasta
fiinta apare ca justificata pentru cel pe care-1 completeaza, ca necesara. "In
el erai tu necesara" i spune ngerul donei Prouheze. Iar Rodrigue: "Caci ce nseamna
"sa mori, daca nu sa ncetezi de a mai fi necesar? Cnd a putut sa se lipseasca de m
ine? Cnd voi nceta sa mai fiu pentru ea fiinta fara de care n-ar fi fost ea nsasi?"
3 "Se spune ca nu exista suflet care sa nu fi fost creat altundeva dect ntr-o viat
a si ntr-o relatie misterioasa cu ceilalti. Dar noi doi sntem mai mult dect aceasta
, tu, pe masura ce vorbesti,

existi; acelasi lucru raspunznd ntre aceste doua persoane. Cnd am fost zamisliti, O
rion, cred ca a ramas un pic de substanta care fusese pentru tine, si din aceea
care-ti lipseste am fost facuta eu."4 n minunata necesitate a acestei uniuni, par
adisul este regasit, moartea este nvinsa: "Iata-1 refacut dintr-un barbat si dint
r-o femeie, n sfrsit aceasta fiinta care exista n Paradis"5. "Niciodata altfel dect
unul prin altul nu vom reusi sa scapam de moarte. Precum violetul, daca este ame
stecat cu portocaliu, da la iveala rosul cel mai pur."6 n sfrsit, sub nfatisarea al
tuia, fiecare accede la Celalalt n toata plenitudinea sa, adica la Dumnezeu. "Cee
a ce ne daruim unul altuia este Dumnezeu sub diferite chipuri"7. 1 Cartea lui To
bias si a Sarei. 2 Tatal umilit. 3 Condurul de satin. 4 Tatal umilit. 5 Frunze d
e sfinti. 6 Condurul de satin. 7 Frunze de sfinti. 257 "Daca nu l-ai fi vazut ma
i nti n ochii mei, ai mai fi dorit att de mult cerul?"1 "Ah! nceteaza sa mai fii feme
ie si lasa-ma sa-ti vad chipul, n sfrsit, acest Dumnezeu pe care nu-1 poti tine n t
ine."2 "Dragostea lui Dumnezeu face apel n noi la aceeasi nsusire pe care o au toa
te creaturile, la acest sentiment ca nu sntem de ajuns pentru noi nsine si ca Bine
le suprem n care ne realizam este, n afara noastra, cineva."3 Astfel, fiecare afla
n celalalt sensul vietii sale pamntesti si, de asemenea, marturia de neclintit a
insuficientei vietii noastre: "Pentru ca nu-i pot da cerul, macar l pot smulge pa
mntului. Numai eu pot sai aduc o insuficienta pe masura dorintei sale"4. "Ceea ce
ti ceream, ceea ce voiam sa-ti dau nu snt lucruri compatibile cu timpul, ci cu et
ernitatea."5 Totusi, rolul femeii si al barbatului nu snt exact simetrice. Pe pla
n social exista o evidenta preeminenta a barbatului. Claudel crede n ierarhii, si
printre ele si n aceea a familiei: sotul este capetenia unei familii. Anne Verco
rs domneste n caminul ei. Don Pelage se considera ca un gradinar caruia i s-a ncre
dintat ngrijirea acestei plante fragile, dona Prouheze; i da o misiune pe care ea
nu se gndeste sa o refuze. Fie si numai faptul de a fi barbat este un privi legiu
. "Ce snt eu, o biata fata, ca sa ma compar cu masculul rasei mele?" ntreaba Sygne
.6 Barbatul este acela care munceste cmpul, care construieste catedrale, care lup
ta cu sabia, exploreaza lumea, cu cereste pamnturi, actioneaza, ntreprinde. Prin e
l se mplineste vointa Domnului pe acest pamnt. Femeia nu apare dect ca un auxiliar.
Ea este cea care ramne pe loc, care asteapta si care pastreaza totul asa cum est
e: "Snt cea care ramne si care este totdeauna aici", spune Sygne. Ea i apara mosten
irea lui Coufontaine, i tine conturile n timp ce acesta lupta departe pentru Cauza
. Femeia i aduce luptatorului spri jinul sperantei: "Eu aduc irezistibila sperant
a"7. Si pe aceea a milei: "Mi-a fost mila de el. Caci spre cine s-ar ntoarce, cau
tndu-si mama, daca nu spre femeia umilita 1 Ibidem. - Condurul de satin. 3 Poziti
i si propozitii. I. 1 Condurul de satin. 5 Tatal umilit. 6 Ostaticul.

7 Orasul. 258 Cu gndul confidentei si al rusinii1". Iar Tte d'Or murmura: "Iata cu
rajul ranitului, sprijinul infirmului Tovarasia muribundului..." Claudel nu-i re
proseaza femeii faptul ca l cunoaste astfel pe barbat n slabiciunea sa; dimpotriva
; orgoliul masculin afisat de Montherlant si Lawrence i s-ar parea un sacrilegiu
. E bine ca barbatul sa se simta o biata fiinta facuta din snge si carne, sa nu-s
i uite nici originea, nici moartea, care snt simetrice. Orice sotie ar putea rost
i cuvintele Marthei: "E adevarat, nu eu ti-am dat viata Dar snt aici pentru a tio cere din nou. Si de aici i vine barbatului naintea femeii " Aceasta tulburare a
constiintei, ca n fata unui creditor"2. Si totusi, aceasta slabiciune trebuie sa
se ncline n fata fortei. Prin casatorie, sotia se da sotului care o ia n grija lui:
Lla se culca pe jos n fata lui Coeuvre, care-si asaza piciorul pe ea. Raportul fe
meii cu sotul ei, al fiicei cu tatal, al surorii cu fratele este un raport de va
salitate, n bratele lui George, Sygne rosteste juramntul cavalerului catre suzeran
: "Tu esti capetenia, iar eu o biata sibila care are grija de focul vesnic"'3. "
Lasa-ma sa rostesc juramntul ca un nou cavaler! O! Stapne! O, fratele meu mai mare
, lasa-ma n minile tale Sa jur ca o calugarita care jura n fata lui Dumnezeu O, mas
cul al rasei mele !"4 Fidelitatea, loialitatea snt cele mai mari virtuti omenesti
ale vasalei. Blnda, supusa, resemnata sa fie femeie, ea este, n numele rasei sale
, al descendentei sale, orgolioasa si de nemblnzit; astfel este mndra Sygne de Couf
ontaine si printesa lui Tete d'Or care duce pe umerii sai cadavrul tatalui sau a
sasinat, care accepta mizeria unei vieti solitare si salbatice, suferintele unei
crucificari si care sta lnga Tete d'Or n agonie, murind alaturi de el. Mediatoare
, facuta sa concilieze, astfel ne apare adesea femeia: este Ester supusa ordinel
or lui Mardoheu, Judith ascultnd de preoti; este n stare sa-si nfrnga slabiciunea, l
asitatea, pudoarea, din loialitate fata de Cauza care este si a sa, din moment c
e este a stapnilor sai; din devotamentul ei si extrage o forta care face din ea ce
l mai pretios dintre instrumente. 1 Schimbul. 2 Mdem. 3 Ostaticul. 4 Ibidem. 259
Pe plan uman, apare, deci, ca aflndu-si maretia n nsasi subordonarea ei. Dar, n och
ii lui Dumnezeu, este o persoana perfect autonoma. Faptul ca pentru barbat exist
enta se depaseste, n timp ce pentru femeie se pastreaza neschimbata, nu stabilest
e ntre ei diferente dect aici pe pamnt: oricum, nu pe pamnt se mplineste transcendent
a, ci n Dumnezeu. Iar femeia are cu el o legatura mai directa, mai intima chiar,
si mai secreta dect tovarasul sau. Prin glasul unui barbat - si nca al unui preot
- Dumnezeu i vorbeste lui Sygne; dar Violaine i aude vocea n linistea inimii sale,
iar Prouheze nu are de-a face dect cu ngerul pazitor. Cele mai sublime figuri ale
lui Claudel snt femei: Sygne, Violaine, Prouheze. Aceasta datorita faptului ca, d
upa Claudel, sfintenia este n renuntare. Iar femeia este mai putin angajata n proi
ecte omenesti, are mai putina vointa personala: facuta spre a se darui, nu pentr
u a lua, este mai aproape de devotamentul perfect Prin ea se va mplini depasirea
bucuriilor pamntesti care snt ngaduite si bune, dar al

caror sacrificiu este si mai binevenit. Sygne l savrseste pentru un motiv anume: s
a-1 salveze pe papa. Prouheze se resemneaza n primul rnd pentru ca-1 iubeste pe Ro
drigue cu o dragoste absoluta: "Ai fi vrut sa aduc napoi n bratele tale o femeie a
dultera? ... N-as mai fi fost dect o femeie care n curnd ar fi murit la snul tau, si
nu aceasta stea vesnica de care ti este sete"1. Dar cnd aceasta dragoste ar putea
deveni legitima, nu ncearca nimic pentru a o putea mplini n aceasta lume. Caci nger
ul ia mur murat: "Prouheze, sora mea, copil al lui Dumnezeu n lumina pe care-o sa
lut, Aceasta Prouheze pe care-o vad ngerii este aceea fara^stiinta pe careo prive
ste, este aceea pe care ai facut-o ca sa i-o dai"2. Ea este umana, este femeie,
nu se resemneaza fara revolta: "Nu va cunoaste gustul meu!"3 Dar ea stie ca adev
arata ei casatorie cu Rodrigue nu se consuma dect prin refuz: "Cnd nu va mai exist
a nici un mijloc de a scapa, cnd se va fi legat de mine pentru totdeauna prin ace
st imposibil himen, cnd nu va mai putea sa se smulga strigatului carnii mele nepu
tincioase si acestui vid necrutator, cnd i voi fi dovedit neantul cu ajutorul nean
tului meu, cnd nu va mai fi n neantul sau nici un secret pe care neantul meu sa nu
fie n stare sa l verifice. 1 Condurul de satin. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 260 Atunci l v
oi da lui Dumnezeu, dezvelit si sfsiat, ca sa-1 umple cu bubuitul tunetului, atun
ci voi avea un sot si voi tine un zeu n bratele mele"1. Hotarrea Violainei este ma
i misterioasa si nca si mai gratuita; caci a ales lepra si orbirea cnd ar fi putut
sa se uneasca printr-o legatura legitima cu barbatul care o iubea si pe care l i
ubea. "Jacques, poate. Ne iubim prea mult pentru a fi drept sa fim unul al celui
lalt, pentru a fi bine sa fim unul al celuilalt"2 Dar daca femeile snt ntr-un mod
att de singular destinate eroismului sfinteniei, este mai ales pentru ca Claudel
le percepe nca ntr-o perspectiva masculina. Desigur, fiecare dintre sexe l ntruchipe
aza pe Celalalt n ochii sexului complementar; dar n viziunea barbatului, cu toate
acestea, femeia apare adesea ca un Celalalt absolut. Exista o depasire mistica n
"stim ca sntem prin noi nsine neputinciosi, si de aici vine aceasta putere a femei
i asemanatoare cu aceea a Gratiei divine"3. Noi reprezinta aici doar barbatii, n
u specia umana, si n fata imperfectiunii lor femeia este chemarea infinitului, ntr
-un sens apare, aici, un nou principiu de subordonare: n numele comuniunii sfinti
lor, fiecare individ este instrument pentru toate celelalte; dar femeia este ntru
n mod mult mai precis instrument de salvare pentru barbat, iar reciproca nu este
valabila. Condurul de satin este epopeea salvarii lui Rodrigue. Drama se deschi
de prin ruga pe care fratele sau o nalta catre Dumnezeu n sprijinul lui; si se ter
mina cu moartea lui Rodrigue, pe care Prouheze l conduce catre sfintenie. Dar, ntr
-un alt sens, femeia cstiga prin aceasta cea mai nalta autonomie; caci misiunea ei
se interiorizeaza n ea si, mntuindu-1 pe barbat sau servindu-i drept exemplu, se
salveaza, n singuratate, pe sine nsasi. Pierre de Craon i profeteste Violainei prop
riul ei destin, primeste n inima sa fructele miraculoase ale sacrificiului ei; l v
a exalta n fata oamenilor n piatra catedralelor. Dar Violaine si-a mplinit destinul
fara nici un ajutor. Exista la Claudel o mistica a femeii care se nrudeste cu ac
eea a lui Dante n fata Beatricei, cu aceea a gnosticilor sau a traditiei saint-si
inoniene, pentru care femeia este regeneratoare. Dar, prin faptul ca barbatii si
femeile snt n mod egal

creaturile lui Dumnezeu, scriitorul le-a atribuit si un destin autonom. Astfel nct
, n opera lui, numai facndu-se celalalt - "snt roaba lui Dumnezeu" - femeia se real
izeaza ca subiect; si n pen-tru-sinele sau ea apare ca Celalalt. 1 Tnara Violaine.
2 Ibidem. 3 Condurul de satin. 261 n Aventurile Sophiei aflam un text care rezum
a aproape ntreaga conceptie claudeliana. Dumnezeu, citim aici, i-a dat femeii "ac
est chip care, asa ndepartat si deformat cum este, e o anumita imagine a perfecti
unii. El a facut-o dezirabila. El a pus laolalta sfrsitul si nceputul. El a facuto pastratoarea telurilor sale si capabila sai dea barbatului acel somn creator n
care chiar ea a fost zamislita. Ea este sprijinul destinului. Ea este darul. Est
e posibilitatea posesiunii... Este nodul acestei legaturi afectuoase care fara nc
etare l uneste pe crea tor de opera sa. Ea l ntelege. Ea este sufletul care vede si
care face. Ea mpartaseste cu el, ntr-un fel, rabdarea si puterea creatiei". ntr-un
sens, se pare ca femeia n-ar putea fi mai mult ridicata n slavi. Dar, n fond, Cla
udel nu face dect sa exprime n mod poetic traditia catolica destul de putin modifi
cata. S-a spus ca vocatia terestra a femeii nu dauneaza cu nimic autonomiei sale
supranaturale; nsa, recunoscndu-i aceasta autonomie, catolicul se crede autorizat
sa mentina n aceasta lume prerogativele masculine. Venernd femeia ntru Dumnezeu, p
e acest pamnt ea va fi tratata ca o sclava: ba chiar, cu ct i se va cere mai mult
o supunere nelimitata, cu att mai mult pasii ei vor fi ndreptati pe calea mntuirii.
A se devota copiilor, sotu lui, caminului sau. Patriei, Bisericii, aceasta este
soarta femeii, soarta pe care ntotdeauna i-a atribuit-o burghezia; barbatul ofer
a activitatea sa, femeia - ntreaga ei persoana; a sanctifica aceasta ierarhie n nu
mele vointei divine nu nseamna a o schimba cu nimic, ci, dan potriva, a pretinde n
cremenirea ei n eternitate IV BRETON SAU POEZIA n ciuda abisului care separa lumea
religioasa a lui Claudel de universul poetic al lui Breton, exista o analogie n
privinta rolului pe care cei doi l atribuie femeii: ea este un element de perturb
are; l smulge pe barbat din somnul imanentei; gura, cheie, usa, pod, Beatrice ini
tiindu-1 pe Dante n lumea de dincolo. "Dragostea barbatului fata de femeie, daca
observam cu atentie o secunda lumea sensibila, staruie n a ncarca cerul cu flori u
riase si cu fiare salbatice. Ea ramne pentru spiritul care ncearca ntotdeauna nevoi
a de a se afla ntr-un loc sigur cea mai teribila piatra de ncercare." Dragostea pe
ntru o femeie duce la dragostea pentru Celalalt. "n cea mai de vrf perioada a drag
ostei elective pentru o anume fiinta se deschid toate marile ecluze ale dragoste
i pentru omenire..." Dar pentru Breton lumea de dincolo nu este un cer strain: e
l este chiar aici pe pamnt si 262 i se dezvaluie celui care stie sa-i ndeparteze v
alurile banalitatii cotidiene; erotismul, ntre altele, risipeste iluzia falsei cu
noasteri. "n zilele noastre, lumea sexuala... n-a ncetat, dupa cte stiu, sa opuna v
ointei noastre de penetrare a universului smburele ei de ntuneric imposibil de sra
rmat" A te lovi de mister reprezinta singurul mod de a-1 descoperi. Femeia este e
nigma si formuleaza enigme; multiplele ei chipuri, adaugndu-se unul peste altul,
compun "fiinta unica n care ne este dat sa vedem ultimul avatar al Sfinxului"; si
de aceea ea este revelatie. "Erai nsasi imaginea secretului", i spune Breton feme
ii iubite. Si ceva mai departe: "Revelatia pe care urma sa mi-o daruiesti. .. nai
nte chiar de a sti n ce consta, am stiut ca era o revelatie". Aceasta

echivaleaza cu a spune ca femeia este poezie. Acest rol l detine femeia si la Ger
ard de Nerval: dar n Sylvie si Aurelia ea are consistenta unei amintiri sau a une
i fantome, pentru ca visul, mai adevarat dect realitatea, nu coincide exact cu ac
easta din urma; pentru Breton coincidenta este perfecta; nu exista dect o lume; p
oezia este obiectiv prezenta n lucruri, iar femeia este fara echivoc o fiinta n ca
rne si oase. Ea este ntlnita nu ntre veghe si vis, ci n stare de trezie, n mijlocul u
nei zile banale, datate la fel ca celelalte zile din calendar - 5 aprilie, 12 ap
rilie, 4 octombrie, 29 mai - ntr-un cadru banal: ntr-o cafenea, la un colt de stra
da. Dar ntotdeauna ea se distinge prin vreo trasatura insolita. Nadja "merge cu c
apul sus, spre deosebire de toti ceilalti trecatori... Fardata n chip curios... N
-am vazut niciodata asemenea ochi"'. Breton intra n vorba cu ea. "Ea surde, dar ntr
-un fel foarte misterios si, as spune eu, de parca ar fi n cunostinta de cauza." n
Dragostea nebuna: "Tnara femeie care tocmai intrase era parca nconjurata de un ab
ur nvesmntata n foc?... Si pot sa spun ca, n acel loc, n 29 mai 1934, acea femeie era
scandalos de frumoasa"1. Imediat poetul si da seama ca nouvenita va juca un rol n
destinul sau; poate ca nu este dect un rol trecator, secundar; precum copila cu
ochi de Dalila n Vase comunicante; avnd ntlnire cu aceasta Dalila, Breton citeste n a
ceeasi zi un articol binevoitor semnat de un prieten de mult uitat, numit Samson
. Uneori minunile se nmultesc; necunoscuta din 29 mai, ondina care facea ntrun mus
ic-hall un numar de natatie, fusese anuntata printr-un calambur auzit ntr-un rest
aurant, pe tema: "Ondine, on dne"*; si prima ei plimbare mai lunga mpreuna cu poet
ul fusese minutios descrisa ntr-un poem scris de el cu unsprezece ani mai nainte.
Cea mai extraordinara dintre aceste vrajitoare este Nadja: ea prezice Subliniere
a L apartine lui Breton. Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe o omofonie care s
e pierde n traducere: ..Ondine, cinam" (n. tr.). 263 viitorul, de pe buzele ei tsn
esc cuvintele si imaginile care i trec prin minte prietenului ei n acelasi moment;
visele si dorintele sale snt oracole: "Snt sufletul ratacitor" spune ea; merge pr
in viata "ntr-un fel aparte, nesprijinindu-se dect pe pura ei intuitie, tinnd fara n
cetare de domeniul miraculosului"; n jurul ei hazardul obiectiv mprastie n stnga sin dreapta ciudate ntmplari; ea este n chip att de minunat eliberata de aparente, net d
ispretuieste legile si ratiunea; si sfrseste existenta ntr-un azil. Era "un geniu l
iber, precum unul dintre acele spirite ale aerului pe care anumite practici ale
magiei ngaduie sa le nlantui pentru moment, dar care nici nu poate fi vorba sa se
supuna". Din aceasta pricina Nadja nu reuseste sa-si ndeplineasca pe deplin rolul
ei de femeie. Prezicatoare, preoteasa a oracolului, inspirata, ramne prea aproap
e de creaturile ireale care-1 vi zitau pe Nerval; ea deschide portile lumii supr
areale: dar este incapabila sa daruiasca, pentru ca nu s-ar putea darui pe sine n
sasi. n dra goste femeia se mplineste si doar n dragoste este cu adevarat impli cat
a; daca e singulara, acceptnd un destin singular - si nu plutind fara radacini pr
in univers -, atunci ea rezuma totul. Momentul n care beatitudinea ei atinge punc
tul cel mai nalt este acea ora din noapte cnd "ea este oglinda perfecta n care tot
ceea ce a fost, tot ceea ce a fost chemat sa fie se scalda adorabil n ceea ce va
fi de aceasta data"K Pentru Breton, "a gasi locul si formula" se confunda cu "a
poseda adevarul ntr-un suflet si ntr-un corp". Si aceasta posesiune nu e posibila
dect n dragostea reciproca, dragoste, binenteles, tru peasca. "Portretul femeii iub
ite trebuie sa fie nu numai o imagine la care stirdem, ci si un oracol pe care l nt
rebam"; dar nu va fi oracol dect daca femeia este altceva dect o idee sau o imagin
e; ea trebuie sa fie "piatra de temelie a lumii materiale"; pentru clarvazator,
aceasta lume nsasi este poezie, si trebuie ca n aceasta lume s-o posede pe Beatric
e n realitate. "Dragostea

reciproca este singura care conditioneaza magnetizarea totala asupra careia nimi
c nu poate avea impact, care face ca trupul sa fie soare si amprenta splendida p
e trup, care face ca spiritul sa fie izvor vesnic viu, inalterabil, care tsneste
la infinit, a carui apa se ndreapta o data pentru totdeauna printre galbenele si
cimbrisor." Aceasta dragoste indestructibila n-ar putea fi unica. Aici este pa r
adoxul atitudinii lui Breton care, de la Vase comunicante la Arcana 17, se obsti
neaza sa consacre dragoste unica si eterna mai multor femei diferite. Dar, dupa
el, circumstantele sociale care mpiedica libertatea alegerii sale l determina pe b
arbat sa faca alegeri eronate; de altfel, prin aceste erori, el cauta cu adevara
t o femeie. Si daca-si aminteste 1 Sublinierea lui Breton. 264 de chipurile iubi
te, "nu va descoperi, la fel, n toate aceste chipuri de femei dect unul singur: ul
timul* chip iubit". "De cte ori, de altfel, am putut constata ca, sub aparente cu
totul neasemanatoare, cauta de la un chip la altul sa se defineasca o trasatura
comuna dintre cele mai exceptionale." Pe ondina din Dragostea nebuna o ntreaba:
"Tu esti, n sfrsit, acea femeie, astazi trebuia sa vii?" n schimb, n Arcana 17 spune
: "Stii bine ca, vazndu-te prima oara, te-am recunoscut fara nici o ezitare". ntro lume desavrsita, renovata, cuplul ar fi, ca urmare a unui dar reciproc, indisol
ubil; din moment ce iubita e totul, cum ar mai putea fi loc pentru alta? Ea este
si acea alta; si cu att mai deplin cu ct este mai mult ea nsasi. "Insolitul este i
nseparabil de dragoste. Pentru ca tu esti unica, nu poti sa nu fii pentru mine m
ereu alta, o alta tu nsati. Prin diversitatea acestor flori nenumarate acolo, te
iubesc pe tine schimbatoare n camasa rosie, goala, n camasa cenusie." Si despre o
femeie diferita, dar la fel de unica, Breton scrie: "Dragostea reciproca, asa cu
m o vad eu, este un dispozitiv de oglinzi care mi trimite, n miile de unghiuri pe
care le poate capata pentru mine necunoscutul, imaginea fidela a celei pe care o
iubesc, mereu sur-pnnzndu-ma prin puterea divinatorie de a anticipa, prin propri
a-mi dorinta, tot mai vie". Aceasta femeie unica, n acelasi timp carnala si artif
iciala, naturala si umana, e nzestrata cu aceleasi famece ca obiectele echivoce nd
ragite de suprarealisti; este asemanatoare cu lingura-pantof, cu masa-lup, cu za
harul de marmura pe care poetul le descopera n piata de vechituri sau le inventea
za n vis; ea participa la secretul obiectelor familiare surprinse brusc n adevarul
lor; si la secretul plantelor sau pietrelor. Ea este orice lucru: Femeia mea cu
parul de foc de lemn Cu gndurile de fulger de caldura, Cu talia de clepsidra ...
Femeia mea cu sex de alga si de bomboane vechi ... Femeia mea cu ochi de savana
Dar mai ales ea este, dincolo de orice, Frumusetea. Frumusetea nu este pentru B
reton o idee care se contempla, ci o realitate care nu se reveleaza - deci nu ex
ista - dect prin pasiune; nu exista frumusete n lume dect prin femeie. "Acolo, n fun
dul creuzetului omenesc, n aceasta regiune paradoxala n care contopirea fiintelor
care s-au ales cu adevarat restituie tuturor lucrurilor valorile pierdute ale ti
mpurilor luminate de vechi ' Sublinierea lui Breton. 265 sori, acolo unde nsa, de
asemenea, bntuie singuratatea printr-una dintre acele fantezii ale naturii care
vrea ca n jurul craterelor din Alaska zapada sa ramna sub cenusa, acolo, cu ani n u
rma, am cerut sa mearga cineva sa caute frumusetea noua, frumusetea considerata
exclusiv n scopuri pasionale." "Frumusetea convulsiva va fi erotica, voalata, exp
loziv-fixa, ma-gic-

circumstantiala sau nu va fi deloc." n femeie tot ceea ce exista si afla sensul. "
Tocmai prin dragoste, si numai prin dragoste, se realizeaza n cel mai nalt grad co
ntopirea esentei si a existentei." Ea se realizeaza pentru amanti si n acelasi ti
mp pentru ntreaga lume. "Recrearea, recolorarea perpetua a lumii ntr-o singura fii
nta, asa cum se mplinesc ele prin dragoste, lumineaza naintea lor cu mii de raze l
umea pamnteasca." Pentru toti poetii - sau aproape - femeia ntruchipeaza natura; d
ar, potrivit lui Breton, ea nu numai ca o exprima, ea o elibereaza. Caci natura
nu vorbeste o limba clara, trebuie sa-i patrunzi tainele pentru a-i ntelege adeva
rul care este acelasi lucru cu frumusetea sa: poezia nu este pur si simplu refle
xul, ci mai degraba cheia ei; iar femeia nu se distinge n acest punct de poezie.
De aceea ea este indispensabilul mediator fara de care ntreg pamntul tace: "Natura
nu este apta sa se lumineze sau sa se ntunece, sa ma serveasca sau dimpotriva, d
ect n masura n care urca si scad pentru mine flacarile unui camin care este dragost
ea, singura dragoste, aceea a unei fiinte. Am cunoscut, n absenta dragostei, adev
aratele ceruri vide. Nu lipsea dect un mare iris de foc pornind din mine pentru a
ncarca de pret tot ceea ce exista... Contemplu pna la ameteala minile tale deschis
e deasupra focului de crengute uscate pe care l-am aprins si care se dezlantuie,
minile tale de vrajitoare, minile tale transparente care plutesc deasupra focului
vietii mele". Fiecare femeie iubita este pentru Breton o minune naturala: "O fe
riga mica, de neuitat, catarndu-se pe zidul interior al unui put foarte vechi". "
...Nu-stiu-ce orbitor si att de grav nct nu putea dect sa-mi aminteasca... marea nec
esitate fizica naturala, facndu-ma sa ma gndesc cu tandrete la nonsalanta unor anu
me flori nalte care ncep sa nfloreasca." Sau invers: orice minune naturala se confu
nda cu iubita: pe ea o exalta cnd l tulbura o grota, o floare, un munte. ntre femei
a care-si ncalzeste minile pe un palier din Teide si Teide orice distanta este abo
lita. Poetul i invoca ntr-o singura ruga: "Admirabil Teide! ia-mi viata! Gura a ce
rului si n acelasi timp a iadului, mi place sa fii astfel enigmatic, astfel n stare
sa porti pna la nori frumusetea naturala si sa nghiti totul". Frumusetea este mai
mult dect frumusetea; ea se confunda cu "noaptea profunda a constiintei"; ea est
e adevarul si eternitatea, absolutul; femeia nu ofera un aspect temporal si cont
ingent al lumii, ci este esenta ei necesara, o esenta nu ncremenita, cum o imagin
a 266 Platon, ci "exploziv-fixa". "Nu descopar n mine alta comoara dect cheia care
mi deschide aceasta cmpie nesfrsita de cnd te cunosc, aceasta cmpie facuta din repet
itia unei singure plante tot mai nalte, a carei leganare tot mai salbatica ma va
duce catre moarte... Caci acea femeie si acel barbat care, pna la sfrsitul timpuri
lor, trebuie sa fim eu si cu tine vor aluneca la rndul lor fara sa se ntoarca nici
odata pna ce poteca se va pierde, n lumina oblica, la marginile vietii si ale uita
rii vietii... Cea mai mare speranta, cea n care se rezuma toate celelalte, este c
a aceasta sa fie pentru toti si pentru toti sa dureze, ca darul absolut de la o
fiinta la alta care nu poate exista fara reciprocitate sa fie n ochii tuturor sin
gura punte naturala si supranaturala aruncata peste viata." Astfel, prin dragost
ea pe care o inspira si o mpartaseste, femeia este pentru fiecare barbat singura
salvare posibila. In Arcana 17, misiunea sa se largeste si se precizeaza: ea tre
buie sa salveze omenirea. Breton se nscrie dintotdeauna n traditia lui Fourier car
e, reclamnd reabilitarea carnii, exalta femeia ca obiect erotic;, e normal sa aju
nga la ideea saintsimoniana a femeii regeneratoare. n societatea actuala, barbatu
l domina, astfel nct n gura unui Gourmont suna ca o insulta ceea ce a spus despre R
imbaud: "Temperament de fata!" Totusi, "va veni timpul sa punem n valoare ideile
femeilor n loc de acelea ale barbatilor, a caror nfrngere se consuma destul de tumu
ltuos n zilele noastre... Da, astazi

femeia pierduta, cea care cnta n imaginatia barbatului, dar la capatul attor ncercar
i pentru ea, pentru el, trebuie sa fie si femeia regasita. Si mai nti trebuie ca f
emeia sa se regaseasca pe sine nsasi, sa nvete sa se recunoasca dincolo de aceste
infernuri la care o predestineaza fara recursul sau, mai mult dect problematic, p
rivirea cu care barbatul, n general, o masoara". Rolul pe care ar trebui sa-1 ndep
lineasca este nainte de toate un rol pacificator. "Am fost ntotdeauna stupefiat ca
, n aceste conditii, vocea sa nu s-a facut auzita, nici nu s-a gndit sa profite ct
mai mult posibil de avantajul imens a doua inflexiuni irezistibile si fara pret
care-i snt date, una pentru a-i vorbi barbatului, alta pentru a chema la ea toata
ncrederea copilului. Ce minune, ce viitor ar fi avut marele strigat de refuz si
de alarma al femeii, acest strigat totdeauna virtual... Cnd va aparea o femeie pu
r si simplu femeie, care va savrsi miracolul att de diferit de a ntinde bratele ntre
cei ce snt pe cale de a se ncaiera si de a le spune: Snteti frati." Daca femeia ap
are azi ca neadaptata, dezechilibrata, acest lucru este o urmare a tratamentului
la care a supus-o tirania masculina; dar ea si pastreaza o miraculoasa putere pr
in faptul ca si nfige radacinile n izvoarele vii ale vietii, ale carei secrete barb
atii le-au pierdut. "Melusine; pe jumatate prada panicii, Melusine cu gleznele d
e pietre sau de ierburi acvatice sau de puf al noptii, pe ea o invoc, nu o vad d
ect pe ea n stare sa trans267 forme aceasta epoca salbatica. Este femeia n ntregime,
si totusi femeia asa cum este astazi, femeia privata de temelia ei omeneasca, p
rizoniera a radacinilor ei miscatoare att ct se vrea, dar, prin acestea, n comunica
re providentiala cu fortele elementare ale naturii. Femeia lipsita de temelia ei
umana - legenda o vrea astfel prin nerabdarea si gelozia barbatului." Se cuvine
deci sa optam astazi pentru femeie; asteptnd sa-i fie restituita n aceasta viata
adevarata ei valoare, a sosit ceasul sa "ne pronuntam ntr-o arta lipsita de ambig
uitate mpotriva barbatului si pentru femeie". "Femeia-copil. nscaunarea ei peste t
ot imperiul sensibil trebuie s-o pregateasca sistematic arta." De ce femeia-copi
l? Breton ne explica: "Aleg femeia-copil nu pentru a o aseza n opozitie cu alta f
emeie, ci pentru ca n ea si numai n ea mi se pare ca salasluieste, ntr-o stare de t
ransparenta absoluta, cealalta^ prisma a viziunii..." n masura n care femeia este
pur si simplu asimilata unei fiinte omenesti, ea va fi la fel de incapabila ca s
i fiintele umane masculine sa salveze aceasta lume de pierzanie; feminitatea ca
atare introduce n civilizatie acest alt element care este adevarul vietii si al p
oeziei, si care, numai el, poate elibera omenirea. Perspectiva lui Breton fiind
exclusiv poetica, femeia este privita n opera lui exclusiv ca poezie, deci n calit
ate de Celalalt. n masura n care cineva si-ar pune ntrebari privind destinul ei, ra
spunsul ar fi implicat n idealul dragostei reciproce: ea nu are alta vocatie dect
dragostea; aceasta nu constituie nici o inferioritate, din moment ce vocatia bar
batului nsusi este, de asemenea, dragostea. Totusi, ne-ar placea sa stim daca si
pentru ea dragostea este cheie a lumii, revelatie a frumusetii; va gasi ea oare
aceasta frumusete n iubitul ei? sau n propria-i imagine? Va fi ea oare capabila de
activitatea poetica ce realizeaza poezia printr-o fiinta sensibila sau se va li
mita la a aproba opera masculului sau? Ea este poezia n sine, n imediat, adica pen
tru barbat; nu ni se spune daca ea este astfel si pentru sine. Breton vorbeste
despre femeie ca subiect. Mai mult, el nu evoca niciodata imaginea femeii rele. n
ntregul operei sale n ciuda ctorva pamflete si manifeste n care vitupereaza mpotriva
turmei omenesti -Breton urmareste nu sa inventarieze rezistentele superficiale
ale lumii, ci sa le reveleze adevarul secret: femeia nu-1 intereseaza dect pentru
ca este o "poarta" privilegiata. Profund ancorata

n natura, foarte aproape de pamnt, ea apare si ca o cheie a lumii de dincolo. La B

reton aflam acelasi naturalism ezoteric ca si la gnostici, care vedeau n Sofia pr
incipiul Mntuirii si chiar al creatiei, ca si la Dante * Sublinierea lui Breton.
268 alegndu-si-o pe Beatrice drept ghid, ca si la Petrarca, iluminat de dragostea
pentru Laura. Si de aceea fiinta cea mai ancorata n natura, cea mai apropiata de
pamnt este si cheia lumii celeilalte. Adevar, Frumusete, Poezie, ea este Totul: n
ca o data sub nfatisarea Celuilalt, Totul, n afara de sine nsasi. V STENDHAL SAU RO
MANESCUL ADEVARULUI Daca, parasind epoca n care ne aflam, revin acum la Stendhal,
este pentru ca, la sfrsitul acestor carnavaluri n care femeia se deghizeaza, rnd p
e rnd, n scorpie, n nimfa, n stea a diminetii, n sirena, este reconfortant sa abordam
un barbat care traieste printre femei n carne si oase. Stendhal, nca din copilari
e, a iubit femeile n mod senzual; si proiecta n ele aspiratiile adolescentei sale:
era gata sa se imagineze salvnd din pericol o frumoasa necunoscuta si cstigndu-i dr
agostea. Sosind la Paris, ceea ce voia cu cea mai mare ardoare era "o femeie fer
mecatoare; ne vom adora, mi va cunoaste sufletul..." Batrn, scrie n tarina initiale
le femeilor pe care le-a iubit cel mai mult. "Cred ca am preferat reveria n loc d
e orice altceva", ne marturiseste el. Iar visele i-au fost hranite de imagini de
femei; amintirea lor nsufleteste peisajele. "Linia stncilor. apropnndu-ne de Arbo
is, cred, si venind dinspre Dole pe strada cea mare, a fost pentru mine o imagin
e concreta si evidenta a sufletului Metildei." Muzica, pictura, arhitectura, tot
ceea ce a ndragit, a ndragit cu sufletul unui amant nefericit; daca se plimba pri
n Roma, la fiecare cotitura a paginii apare o femeie; prin regretele, tristetile
, bucuriile pe care i le-au trezit, el a cunoscut gustul propriului sau suflet;
vrea ca judecatorii lui sa fie femeile: le frecventeaza saloanele, cauta sa se a
rate stralucitor n ochii lor; le-a datorat cele mai mari fericiri ale sale, cele
mai mari suferinte, ele au fost principala sa ocupatie; prefera dragostea lor or
icarei prietenii, prefera prietenia lor celei a barbatilor; femeile i inspira car
tile, care snt populate de figuri de femei; n mare parte, pentru ele scrie. "Am no
rocul ca n 1900 sa fiu citit de sufletele pe care le iubesc, doamnele Roland, Mel
anie Guilbert..." Ele au fost nsasi substanta vietii sale. Cum le-a fost acordat
acest privilegiu? Acest tandru prieten al femeilor, tocmai pentru ca le iubeste n
adevarul lor, nu crede n misterul feminin; nici o esenta nu defineste o data pen
tru totdeauna femeia; ideea unui "etern feminin" i se pare 269 pedanta si ridico
la. "Pedantii ne repeta de mai mult de doua mii de ani ca femeile au spiritul ma
i viu, iar barbatii mai multa soliditate; ca femeile au mai multa delicatete n id
ei, iar barbatii mai multa putere de concentrare. Tot astfel, un gura-casca din
Paris care se plimba odata prin gradinile din Versailles tragea concluzia, din t
ot ce vedea, ca arborii se nasc taiati cu foarfeca n forme geometrice." Diferente
le care se vad ntre femei si barbati reflecta diferentele ntre situatiile lor. De
pilda, cum ar putea femeile sa nu fie mai romanesti dect barbatii lor? "O femeie
cu lucrul ei de mna, ocupatie insipida la care nu-si foloseste dect minile, se gndes
te la amantul ei, n timp ce acesta, galopnd pe cmpie cu escadronul sau, este pedeps
it cu carcera daca face o miscare gresita." Tot astfel, femeile snt acuzate de li
psa de bun-simt. "Femeile prefera emotiile ratiunii; este simplu de tot: cum, n v
irtutea platitudinii obiceiurilor noastre nu snt nsarcinate cu nici o treaba n fami
lie, ratiunea nu le este niciodata utila... Cere-i sotiei tale sa regleze afacer
ile cu fermierii de pe

doua dintre domeniile voastre, si pariez ca va tine registrele mai bine dect tine
..." Daca aflam n istorie att de putine genii femei, este pentru ca societatea le
priveaza de orice mijloc de a se exprima. "Toate geniile care se nasc femei1 snt
pierdute pentru fericirea publicului; de ndata ce ntm plarea le ofera mijloacele de
a se manifesta, le veti vedea ajungnd la talentele cele mai dificile." Cel mai m
are handicap pe care femeile l au de ndurat este educatia care le abrutizeaza; opr
esorul se stra duieste totdeauna sa diminueze ceea ce oprima; barbatul le refuza
nadins femeilor sansele pe care le au. "Lasam nentrebuintate n ele calitatile cele
mai stralucitoare si cele mai fericite pentru ele nsele si pentru noi." La zece
ani, fetita este mai vioaie si mai inteligenta dect fratele ei; la douazeci de an
i strengarul este un tip spiritual, iar tnara fata "o idioat stngace, timida, care
se teme si de un paianjen"; vina este a educatiei pe care a primit-o. Ar trebui
sa li se dea fetelor exact atta nvatatura ct si baietilor. Antifeministii obiecteaz
a ca femeile cultivate si inteligente snt niste monstri: tot raul vine din faptul
ca ele ramn nca niste exceptii; daca ar putea ajunge la cultura la fel de natural
ca si barbatii, ar profita de ea cu aceeasi naturalete. Dupa ce au fost mutilat
e, snt supuse unor legi mpotriva naturii; maritate mpotriva vointei lor, societatea
le vrea credincioase, iar divortul le este reprosat ca pe o abatere de la bunel
e moravuri. Multe dintre ele au fost menite trndaviei, cnd numai n munca poate fi a
flata fericirea Aceasta conditie l indigneaza pe Stendhal si el vede aici sursa t
uturor defectelor care le snt reprosate femeilor. Ele nu snt nici ngeri, Subliniere
a lui Stendhal. 270 nici demoni, nici sfmcsi: snt fiinte umane pe care niste mora
vuri imbecile le-au redus la o stare de semisclavie. Tocmai pentru ca au fost op
rimate, cele mai bune dintre ele se vor pazi de tarele care i urtesc pe asupritori
i lor; ele nu snt, ca atare, nici inferioare, nici superioare barbatilor; dar pri
ntr-o curioasa rasturnare, situatia lor nefericita le favorizeaza. Se stie ct de
mult uraste Stendhal seriozitatea: banii, onorurile, rangurile, puterea i se par
a fi cei mai tristi dintre idoli; imensa majoritate a barbatilor se alieneaza p
entru a le cstiga; pedantul, cel ce-si da importanta, burghezul, sotul sufoca n ei
orice scnteie de viata si de adevar; ndopati cu idei primite de-a gata, cu sentim
ente nvatate, supunndu-se ruti-nelor sociale, personajul lor nu este locuit dect de
vid; o lume populata de aceste creaturi fara suflet este un desert de plictis.
Din nefericire, multe femei lncezesc n aceste triste mlastini; snt papusi "cu idei n
guste si pariziene" sau credincioase ipocrite; Stendhal ncearca "un dezgust morta
l pentru femeile cinstite si pentru ipocrizia care le este indispensabila"; ele
aduc n ocupatiile lor frivole aceeasi seriozitate care-i face sa se umfle n pene p
e sotii lor; stupide prin educatie, invidioase, vanitoase, vorbarete, rautacioas
e din trndavie, reci, pretentioase, seci, vatamatoare, de ele e plin Parisul si p
rovincia; le vedem misunnd n fundalul pe care se decupeaza nobilele figuri ale une
i doamne de Renal sau ale unei doamne de Chasteller. Cea pe care Stendhal a desc
ris-o cu grija cea mai plina de ura este fara ndoiala doamna Grandet, din care a
facut negativul exact al doamnei de Roland sau al Metildei. Frumoasa, dar lipsit
a de expresie, dispretuitoare si lipsita de farmec, intimideaza prin "celebra sa
virtute", dar nu cunoaste adevarata pudoare care vine din suflet; plina de admi
ratie pentru sine, mbibata de personajul ei, nu stie dect sa copieze din afara mar
etia; n adncul ei este vulgara si meschina; "nu are caracter. .. ma plictiseste" gn
deste domnul Leuwen. "Perfect rezonabila, preocupata de reusita proiectelor sale
", toata ambitia ei este sa faca din sotul ei un ministru; "spiritul ei era arid
"; prudenta, conformista, ntotdeauna s-a ferit de dragoste si este incapabila de
un sentiment generos; cnd pasiunea intra n acest suflet uscat, o arde fara s-o ilu
mineze. Nu avem dect sa inversam aceasta imagine pentru a descoperi ceea

ce le cere Stendhal femeilor; mai nti sa nu se lase prinse n capcanele seriozitatii

; prin faptul ca lucrurile pretinse a fi importante nu le snt la ndemna, ele risca
mai putin dect barbatii sa se alieneze n acestea; au mai multe sanse sa-si pastrez
e naturaletea, naivitatea, generozitatea pe care Stendhal le pune mai presus de
orice merit; ceea ce apreciaza la ele este ceea ce am putea astazi numi autentic
itatea lor: este o trasatura comuna tuturor femeilor pe care le-a iubit sau pe c
are le-a inventat cu dragoste; toate snt fiinte libere si adevarate. 271 Libertat
ea lor se afirma, la unele, ntr-o maniera stralucitoare: Angela Pietragua, "trfa s
ublima, n stilul italian, al Lucretiei Borgia", sau doamna Azur, "trfa n stilul du
Barry"... una dintre frantuzoaicele cele mai putin usuratice pe care le-am ntlnit*
', sfideaza pe fata moravurile. Lamiel si bate joc de conventii, de moravuri, de
legi, Sanseverina se arunca cu ardoare n intrigi si nu se da napoi de la crima Pri
n vigoarea spiritului lor, altele se ridica deasupra lumii obisnuite: cum ar fi
Menta, cum ar fi Mathilde de la Mole care critica, denigreaza, dispretuieste soc
ietatea care o nconjoara si vrea sa se distinga de ea. Si la altele, aceasta libe
rtate are o nfatisare n ntregime negativa; ceea ce este remarcabil la doamna de Cha
steller este detasarea sa fata de tot ceea ce e secundar; supusa vointei tatalui
ei si chiar opiniilor acestuia, nu contesta mai putin valorile burgheze prin ac
easta indiferenta care i se reproseaza ca o copilarie si care e sursa veseliei s
ale nepasatoare; Clelia Conti se distinge si ea prin rezerva; balul, distractiil
e obisnuite ale tinerelor fete o lasa rece; ea pare totdeauna distanta "fie prin
dispretul fata de tot ce o nconjoara, fie prin regretul dupa cine stie ce himera
absenta". Ea judeca lumea, se indigneaza de josnicia ei. La doamna de Renal, in
dependenta spiritului este cel mai profund ascunsa; nici ea nsasi nu stie ct de ne
adaptata este la propria-i soarta; extrema ei delicatete, sensibilitatea ei ascu
tita i manifesta sila fata de vulgaritatea celor care o nconjoara; este lipsita de
ipocrizie; si-a pastrat un suflet generos, n stare de emotii violente, si are no
stalgia fericirii; abia se simte din afara caldura acestui foc care mocneste n ea
, dar va fi de ajuns o adiere pentru a-i trezi flacarile. Aceste femei snt pur si
simplu vii; ele stiu ca sursa adevaratelor valori nu este n lucrurile exterioare
, ci n inimi; aceasta face farmecul lumii n care traiesc: ele alunga din ea plicti
sul prin simplul fapt ca snt prezente acolo cu visele, cu dorintele, cu placerile
, emotiile si fanteziile lor. Sanseverina, acest "suflet activ"", se teme de pli
ctis mai mult dect de moarte. A stagna n plictis "nseamna sa te mpiedici sa mori, sp
unea ea, nu sa traiesti"; este "ntotdeauna pasionata de ceva, totdeauna actionnd,
totdeauna vesela". Inconstiente, puerile sau profunde, vesele sau grave, ndraznet
e sau misterioase, toate refuza somnul greu n care se mpotmoleste omenirea. Si ace
ste femei care au stiut sa-si pastreze n vid libertatea, imediat ce vor ntlni un ob
iect demn de ele, se vor ridica prin pasiune pna la eroism; forta sufletului lor,
energia lor traduc salbatica puritate a unei implicari totale. Dar numai libert
atea nu ar ajunge sa le nzestreze cu atta farmec romanesc: o libertate pura este r
ecunoscuta cu stima, dar uu cu emotie; ceea ce tulbura este efortul ei de a se mp
lini prin obstacolele care o oprima; la femei, este cu att mai patetic, cu ct lupt
a este mai dificila. Victoria repurtata asupra unor constrngeri exterioare este d
e 272 ajuns pentru a-1 ncnta pe Stendhal; n Cronicile italiene, si nchide eroinele ntr
e zidurile manastirilor, n palatul unui sot gelos: ele trebuie sa inventeze o mie
si unul de siretlicuri pentru a se ntlni cu amantii lor; usi secrete, scari de frn
ghie, cufere nsngerate, rapiri, sechestrari, asasinate: dezlantuirile de pasiune s
i de nesupunere snt servite de o ingeniozitate n care se desfasoara toate resursel
e spiritului; moartea,

torturile amenintatoare dau si mai multa stralucire ndraznelilor sufletelor nversu

nate pe care Stendhal le descrie. Chiar si n operele de maturitate, scriitorul ra
mne sensibil la acest romanesc aparent, care este nfatisarea manifesta a aceluia c
are se naste n suflet; nu mai pot fi distinse unul de altul, asa cum o gura nu po
ate fi separata de sursul ei. Clelia inventeaza din nou dragostea inventnd alfabet
ul care i permite sa corespondeze cu Fabricio; Sanseverina ne este descrisa ca "u
n suflet totdeauna deschis, care nu actioneaza niciodata cu prudenta, care se pr
eda pe de-a-ntregul impresiei de moment"; cnd unelteste, cnd l otraveste pe print,
cnd inunda Parma, acest suflet ni se dezvaluie: nu este nimic altceva dect aventur
a sublima si nebuneasca pe care si-a ales sa o traiasca. Scara pe care Mathilde
de la Mole o sprijina la fereastra ei este cu totul altceva dect un accesoriu de
teatru: este, sub o forma tangibila, imprudenta ei orgolioasa, nclinatia pentru e
xtraordinar, curajul provocator. Calitatile sufletului ei nu s-ar descoperi daca
nu ar fi nconjurata de dusmani: zidurile unei nchisori, vointa unui suveran, seve
ritatea familiei. Totusi, constrngerile cele mai greu de nvins snt acelea pe care f
iecare le ntlneste n sine nsusi; atunci aventura libertatii este cea mai nesigura, c
a mai sfsietoare, cea mai picanta. Este evident ca simpatia lui Stendhal pentru e
roinele sale este cu att mai mare cu ct ele snt tinute prizoniere cu mai multa stra
snicie. Desigur, i plac trfele, sublime sau nu, care au calcat o data pentru totde
auna n picioare conventiile; dar o ndrageste cu mai multa tandrete pe Metilde, ret
inuta de scrupulele si de pudoarea ei. Lucien Leuwen se complace traind alaturi
de doamna de Hocquincourt cea lipsita de prejudecati; dar o iubeste cu pasiune p
e doamna de Chasteller, casta, rezervata, sovaitoare; Fabricio admira sufletul i
ntegru al Sanseverinei, care se nu se napoi de la nimic, dar i-o prefera pe Cleli
a, si tnara fata este cea care i cstiga inima. Iar doamna de Renal, nfasurata n mndria
, prejudecatile si ignoranta ei, este poate, dintre toate femeile create de Sten
dhal, cea care l uimeste cel mai mult. Scriitorul prefera sa-si situeze eroinele n
provincie, ntr-un mediu limitat, depinznd de un sot sau de un tata imbecil; i plac
e ca ele sa fie inculte si chiar mbibate de idei false. Doamna de Renal si doamna
de Chasteller snt amndoua legitimiste n chip obstinat; prima este timida si lipsit
a de orice experienta, a doua, de o inteligenta stralucitoare, dar a carei valoa
re o ignora, ele nu snt, deci, ras273 punzatoare pentru erorile lor, ci mai curnd
snt victimele acestora, la fel cum snt victimele institutiilor si ale moravurilor.
Din eroare se naste romanescul, asa cum poezia ia nastere din esec. Un spirit l
ucid care-si hotaraste actele n deplina cunostinta de cauza este aprobat sau blam
at fara nici o implicare emotionala; n timp ce curajul si manevrele unui suflet g
eneros cautndu-si drumul n ntuneric snt admirate cu teama, mila, ironie sau dragoste
. Pentru ca femeile snt nselate, vedem nflorind n inimile lor virtuti inutile si fer
mecatoare precum pudoarea, orgoliul, extrema lor delicatete; ntr-un fel, acestea
snt niste defecte: vor zamisli minciuni, susceptibilitati, mnii, dar acestea se ex
plica ndeajuns prin situatia femeilor, determinate sa puna orgoliu n lucrurile mic
i, sau cel putin "n lucruri care nu au importanta dect prin sentimente", pentru ca
toate lucrurile "pretinse importante" snt n afara razei lor de actiune; pudoarea
lor este un rezultat al dependentei de care sufera: pentru ca le este interzis s
a arate ceea ce pot prin actele lor, si pun n joc nsasi fiinta lor; li se pare ca d
oar constiinta altora, si n special a amantului lor, le reveleaza n adevarul lor;
le e teama, vor sa fuga, sa i se sustraga; n evadarile, n ezitarile si revoltele l
or, chiar si n minciunile lor se exprima o autentica preocupare pentru adevar; si
acest lucru le face sa fie respectabile; dar se exprima cu stngacie, chiar cu re
a-credinta, ceea ce le

face sa fie nduiosatoare si chiar putin comice. Cnd libertatea se prinde n propriil
e sale capcane si triseaza cu sine nsasi este cea mai profund umana, si deci, n oc
hii lui Stendhal, cea mai captivanta. Femeile lui Stendhal snt patetice cnd suflet
ul lor le pune probleme neprevazute; nici o lege, nici o reteta, nici un rationa
ment, nici un exemplu venit din afara nu poate sa le calauzeasca; trebuie ca ele
sa decida singure: aceasta abandonare este momentul extrem al libertatii. Cleli
a este crescuta cu idei liberale, este lucida si rezonabila; dar opiniile nvatate
, juste sau false, nu snt de nici un sprijin ntr-un conflict moral; doamna de Rena
l l iubeste pe Julien n pofida moralei, Clelia l salveaza pe Fabricio mpotriva ratiu
nii sale; exista n cele doua cazuri aceeasi depasire a tuturor valorilor recunosc
ute. Aceasta ndrazneala o exalta Stendhal; dar ea este cu att mai emotionanta, cu
cit abia ndrazneste sa se marturiseasca; este si mai naturala din aceasta pricina
, mai spontana, mai autentica. La doamna de Renal ndrazneala este ascunsa n spatel
e inocentei; pentru ca nu cunoscuse dragostea, nu stie s-o recunoasca si i cedeaz
a fara nici o rezistenta; s-ar spune ca, pentru ca a trait n ntuneric, este fara a
parare naintea fulgurantei lumini a pasiunii; ea o primeste, orbita, chiar si mpot
riva lui Dumnezeu, mpotriva infernului; cnd acest foc se ntuneca, ea cade din nou n
tenebrele pe care le guverneaza sotii si preotii; nu are ncredere n propriile sale
judecati, dar evidenta o fulgera; de cum l regaseste pe Julien, i daruieste din n
ou sufletul ei; remuscarile, scri274 soarea pe care i-o smulge duhovnicul ei ne
permit sa ne dam seama de distanta uriasa pe care acest suflet arzator si sincer
o avea de parcurs pentru a se smulge din nchisoarea n care-1 nchisese societatea s
i pentru a ajunge sa cunoasca fericirea. Conflictul este mai constient la Clelia
; ea ezita ntre loialitatea fata de tatal sau si mila ei amoroasa; si cauta motive
; triumful valorilor n care crede Stendhal i se pare cu att mai stralucitor, cu ct
este resimtit ca o nfrngere de catre victimele unei civilizatii ipocrite; scriitor
ul este ncntat sa le vada folosind viclenia si reaua-credinta pentru a face sa nvin
ga adevarul pasiunii si al fericirii mpotriva minciunilor n care cred: doamna de R
enal, promitndu-i Fecioarei sa nu-1 mai vada pe Julien si accep-tndu-i timp de doi
ani sarutarile, mbratisarile, cu conditia sa ramna cu ochii nchisi, este n acelasi
timp ridicola si tulburatoare. Cu aceeasi tandra ironie considera Stendhal ezita
rile doamnei de Chasteller si incoerentele Mathildei de la Mole; attea ocolisuri,
siretlicuri, scrupule, victorii si nfrngeri ascunse pentru a ajunge la scopuri si
mple si legitime reprezinta pentru el cea mai ncntatoare comedie; e ceva caraghios
n aceste drame, pentru ca actrita este n acelasi timp judecator si inculpat, pent
ru ca este propria ei victima si pentru ca si impune drumuri complicate acolo und
e ar ajunge o porunca hotarta pentru ca nodul gordian sa fie taiat; si totusi ace
ste drame arata cea mai respectabila grija care poate chinui un suflet nobil; fe
meia vrea sa ramna demna de propria ei stima; si pune propria adeziune mai presus
de a altora, si prin chiar acest fapt se realizeaza ca un absolut. Aceste dezbat
eri solitare, fara ecou, snt mai grave dect o criza ministeriala; cnd se ntreaba dac
a va raspunde sau nu la dragostea lui Lucien Leuwen, doamna de Chasteller hotara
ste n privinta ei nsesi si a lumii: Poti sa ai ncredere n semenul tau? Poti sa te ncr
ezi n propria ta inima? Care este valoarea dragostei si a juramintelor omenesti?
Este nebun sau generos acela care crede si care iubeste? Aceste interogatii pun
sub semnul ntrebarii nsusi sensul vietii, a fiecaruia si a tuturor. Barbatul asa-z
is serios este de fapt superficial, pentru ca accepta justificari gata facute al
e vietii sale; n timp ce o femeie pasionata si profunda si revizuieste n orice mome
nt valorile stabilite; ea cunoaste constanta tensiune a unei libertati fara spri
jin; prin acest fapt, ea se simte fara ncetare n pericol; poate n orice moment sa cs
tige totul sau

sa piarda totul. Acest risc asumat cu neliniste da aventurii sale culorile unei
aventuri eroice. Si miza este cea mai nalta din cte exista: nsusi sensul acestei ex
istente care-i este dat fiecaruia, singura lui soarta. Aventura Minei de Vanghel
poate parea ntr-un sens absurda; dar ea angajeaza n aceasta aventura o ntreaga eti
ca. "Oare viata ei a fost un calcul gresit? Fericirea durase opt luni. Era un su
flet prea arzator pentru a se putea multumi cu realitatea vietii."' Mathilde de
la Mole este mai putin sincera dect Clelia 275 sau dect doamna de Chasteller; si co
nditioneaza actele dupa ideea pe care si-o face despre sine nsasi, mai degraba de
ct dupa evidenta dragostei, a fericirii: exista oare mai mult orgoliu, mai multa
maretie n a se apara dect n a se pierde, n a se umili n fata celui pe care-1 iubeste
dect n a-i rezista? Ea este singura n mijlocul ndoielilor si risca aceasta stima de
sine la care tine mai mult dect la propria-i viata. Cautarea fierbinte a adevarat
elor ratiuni de a trai prin tenebrele ignorantei, ale prejudecatilor, ale mistif
icarilor, n lumina tremuratoare si febrila a pasiunii, riscul infinit al fericiri
i sau al mortii, al maretiei sau al rusinii le da acestor destine de femei glori
a lor romanesca. Femeia nu stie nimic, binenteles, despre seductia pe care o eman
a n jurul ei. A se contempla pe sine nsasi, a juca un personaj este ntotdeauna o at
itudine neautentica; doamna Grandet, compa-rindu-se cu doamna Roland, dovedeste
prin chiar acest fapt ca nu seamana cu ea; daca Mathilde de la Mole ramne atragat
oare, este pentru ca se ncurca n comediile ei si adesea cade prada inimii sale n mo
mentele n care crede ca o domina; ea ne emotioneaza n masura n care scapa propriei
vointe. Dar nici eroinele cele mai pure nu snt constiente de ele nsele. Doamna de
Renal si ignora gratia, iar doamna Chasteller - inteligenta. Aceasta este una din
tre bucuriile cele mai profunde ale amantului, cu care autorul si cititorul se i
dentifica: este martorul prin care snt revelate aceste bogatii ascunse; numai el
poate admira aceasta vivacitate pe care o manifesta, departe de privirile altora
, doamna de Renal, acest "spirit viu, schimbator, profund"* de care cei din juru
l doamnei de Chasteller habar n-au; si chiar daca si altii apreciaza spiritul Sa
nseverinei, el este acela care patrunde cel mai adnc n sufletul ei n fata femeii, b
arbatul gusta placerea contemplatiei; vederea ei l mbata ca un peisaj sau un tablo
u; ea cnta n inima lui si da culoare cerului. Aceasta revelatie este si una a prop
riului sine: nimeni nu poate ntelege delicatetea femeilor, sensibilitatea si ardo
area lor fara asi fauri un suflet delicat, sensibil, fierbinte: sentimentele fem
inine creeaza o lume de nuante, de exigente, a caror descoperire l mbogateste pe a
mant; lnga doamna de Renal, Julien devine alta fiinta dect ambitiosul care se hota
rse sa fie, se alege din nou pe sine. Daca barbatul nu o doreste pe femeie dect ntr
-un mod superficial, se va amuza sa o seduca. Dar adevarata dragoste i transfigur
eaza viata. "Dragostea lui Werther deschide sufletul ... sentimentului si bucuri
ei frumosului, sub orice forma s-ar prezenta, chiar sub o haina de dimie. Trebui
e sa gasesti fericirea chiar fara bogatii.. ." Este un scop nou n viata, la care
totul se raporteaza si care schimba totul. Dragostea-pasiune face sa apara n fata
ochilor unui barbat toata natura, cu nfatisarile ei sublime, ca o noutate invent
ata abia ieri." Dragostea sfarma rutina cotidiana, alunga plictisul, plictisul n
care 276 Stendhal vede un rau att de profund pentru ca este absenta tuturor ratiu
nilor de a trai sau de a muri; ndragostitul are un scop si aceasta e de ajuns pen
tru ca fiecare zi sa se transforme ntr-o aventura; ce placere pentru Stendhal sa
petreaca trei zile ascuns n pivnita Mentei! Scarile de frnghie, cuferele nsngerate t
raduc n aceste romane nclinatia pentru

extraordinar. Dragostea, adica femeia, face sa apara adevaratele scopuri ale exi
stentei: frumosul, fericirea, prospetimea senzatiilor si a lumii. Ea i smulge bar
batului sufletul si prin aceasta i-1 daruieste; ndragostitul cunoaste aceeasi ten
siune, aceleasi riscuri ca si iubita sa si se cunoaste pe sine mai autentic dect n
cursul unei cariere planuite si gndite. Cnd Julien sovaie la poalele scarii ridic
ate de Mathilde, si pune sub semnul ntrebarii ntregul destin; n aceste momente el of
era "adevarata masura a valorii sale. Prin intermediul femeilor, sub influenta l
or, ca reactie la purtarile lor, Julien, Fabrice, Lucien nvata lumea si pe ei nsis
i. ncercare, recompensa, judecator, prietena, femeia este, ntr-adevar, la Stendhal
ceea ce Hegel, un moment, a fost tentat sa faca din ea: aceasta constiinta dife
rita, care, n recunoasterea reciproca, da subiectului diferit acelasi adevar prim
it de la el. Cuplul fericit care se recunoaste n dragoste sfideaza universul si t
impul; si este suficient, atinge absolutul. Dar aceasta presupune ca femeia nu es
te pura alternate; este ea nsasi subiect. Niciodata Stendhal nu se margineste la
a-si descrie eroinele n functie de eroii sai, ci le da un destin propriu: s-a pro
iectat chiar pe sine ntr-un pesonaj-femeie. Nu se apleaca asupra lui Lamiel precu
m Manvaux asupra Mariannei sau Richardson asupra Clarissei Harlow: i mbratiseaza d
estinul, asa cum facuse cu destinul lui Julien. Din acesta pricina, chiar figura
lui Lamiel ramne oarecum teoretica, dar este deosebit de semnificativa. Stendhal
a ridicat n jurul fetei toate obstacolele imaginabile: este saraca, taranca, ign
oranta, crescuta grosolan de oameni plini de prejudecati; dar ea ndeparteaza din
drumul ei toate barierele morale din ziua n care ntelege ntreaga extensie a acestor
cuvinte: "e stupid". Libertatea spiritului sau i permite sa reia pe socoteala ei
toate tresaririle curiozitatii, ale ambitiei, ale veseliei ei; naintea unei inim
i att de hotarte, obstacolele materiale nu pot sa nu se aplaneze; singura problema
va fi pentru ea sa-si croiasca, ntr-o lume mediocra, un destin pe masura. Acest
destin trebuia sa se mplineasca prin crima si prin moarte; dar este si soarta car
e i-a fost data lui Julien. Nu exista loc pentru marile suflete n societate, asa
cum este ea: barbatii si femeile snt priviti la fel. Este remarcabil ca Stendhal
poate fi n acelasi timp att de profund romanesc si att de hotart feminist; de obicei
, feministii snt spirite rationale care adopta n toate punctul de vedere universal
; dar nu numai n numele libertatii n general, ci n numele fericirii individuale rec
lama Stendhal emanciparea femeii. Dragostea nu va avea, 277 crede el, nimic de p
ierdut din asta; dimpotriva, va fi cu att mai adevarata, cu ct femeia, fiind pentr
u barbat o egala, l va putea ntelege pe de-a-ntregul. Fara ndoiala, cteva dintre cal
itatile care snt apreciate la femeie vor disparea; dar pretul lor vine din libert
atea care se exprima prin el, iar aceasta se va manifesta sub alte chipuri; si r
omanescul nu va disparea din lume. Doua fiinte separate, asezate n situatii difer
ite, nfruntndu-se n libertatea lor si cautnd una prin alta justificarea existentei,
vor trai ntotdeauna o aventura plina de riscuri si de promisiuni. Stendhal are ncr
edere n adevar; imediat cum individul fuge de el, moare; dar acolo unde straluces
te adevarul, stralucesc fru musetea, fericirea, dragostea, iubirea, o bucurie ca
re-si poarta justificarea n sine nsasi. De aceea Stendhal refuza falsa poezie a mi
turilor la fel de mult ca mistificarile seriozitatii. Realitatea umana i ajunge D
upa el, femeia este pur si simplu o fiinta umana; visele n-ar putea fauri nimic
mai ametitor. VI Vedem din aceste exemple ca n fiecare scriitor singular se re fl
ecta marile mituri colective: femeia ne-a aparut drept carne: carnea masculului
este zamislita de pntecele matern si recreata n mbratisarile amantei; prin aceasta
femeia se nrudeste cu natura, o ntruchipeaza:

animal, vale de snge, trandafir nflorit, sirena, culmea unei coline, i daruieste ba
rbatului lutul, seva, frumusetea sensibila si sufletul lumii; ea poate detine ch
eile poeziei; poate fi mediatoare ntre aceasta lume si lumea de dincolo: gratie s
au pythie, stea sau vrajitoare, ea deschide portile supranaturalului, ale suprar
ealului; este destinata imanentei; si prin pasivitatea ei radiaza n jur pacea, ar
monia; dar daca refuza acest rol, se transforma n insecta-calugarita, n cap-cauna.
n orice caz, ea apare ca un Celalalt privilegiat prin care subiectul se mplineste
: una dintre masurile barbatului, echilibrul sau, salvarea, aventura, fericirea.
Dar aceste mituri se orchestreaza pentru fiecare ntr-o maniera foarte diferita.
Celalalt este singular definit prin modul singular n care Unul alege sa se afirme
. Orice barbat se afirma ca o libertate si ca o transcendenta: dar nu toti dau a
cestor cuvinte acelasi sens. Pentru Montherlant, transcendenta este o stare: el
este transcendentul, planeaza n cerul eroilor; femeia stagneaza pe pamnt, la picio
arele sale; el se complace n a masura distanta care l desparte de ea; din cnd n cnd,
o ridica pna la el, o prinde, apoi o arunca din nou; niciodata nu 278 se njoseste
cobornd pna la sfera ei de tenebre lipicioase. Lawrence situeaza transcendenta n fa
lus; falusul nu este viata si putere dect datorita femeii; imanenta este, deci, b
una si necesara; falsul erou care pretinde ca nu atinge pamntul, departe de a fi
un semizeu, nu ajunge nici macar sa fie barbat; femeia nu este de dispretuit, ea
este o bogatie profunda, un izvor cald; dar trebuie sa renunte la orice transce
ndenta personala si sa se limiteze s-o hraneasca pe aceea a barbatului. Acelasi
devotament i-1 cere Claudel: femeia este pentru el cea care mentine viata, n timp
ce barbatul i prelungeste avntul prin actele sale; dar pentru catolic, tot ceea c
e se petrece pe pamnt se scalda n zadarnica imanenta; singura transcendenta este D
umnezeu; n ochii Lui, barbatul care actioneaza si femeia care-1 serveste snt la fe
l de egali; fiecare trebuie sasi depaseasca propria sa conditie terestra: salvar
ea este, n orice caz, o ntreprindere autonoma. Pentru Breton, ierarhia sexelor se
rastoarna; actiunea, gndirea constienta n care barbatul si situeaza transcendenta i
par o plata mistificare ce naste razboiul, prostia, birocratia, negarea umanului
; imanenta, pura prezenta opaca a realului este adevarul: adevarata transcendent
a sar mplini prin rentoarcerea la imanenta. Atitudinea sa este exact con-trapartea
aceleia a lui Montherlant: acestuia i place razboiul pentru ca femeile nu-si au
locul acolo, Breton venereaza femeia pentru ca aduce pacea; unul confunda spirit
ul si subiectivitatea, refuza univer sul dat; celalalt gndeste ca spiritul este o
biectiv prezent n inima femeii; femeia l compromite pe Montherlant pentru ca i sfar
ma singuratatea; pentru Breton, este revelatie, pentru ca l smulge subiectivitati
i sale Ct despre Stendhal, am vazut ca abia la el femeia capata o valoare mitica;
o considera ca fiind si ea o transcendenta; pentru acest umanist, libertatile s
e mplinesc n relatiile lor reciproce; si i ajunge ca Celalalt sa fie pur si simplu
altul pentru ca viata sa aiba pentru el "o savoare picanta"; nu cauta "un echili
bru stelar", nu se hraneste cu pinea dezgustului; nu asteapta nici un miracol; nu
vrea sa aiba de-a face cu cosmosul sau cu poezia, ci cu niste libertati. Aceast
a se ntmpla pentru ca se simte el nsusi ca o libertate translucida. Ceilalti - aces
ta este unul dintre punctele cele mai importante - se afirma ca transcendente, d
ar se simt prizonierii unei prezente opace aflate n nucleul lor nsisi: si atunci p
roiecteaza n femeie "acest smbure de ntuneric imposibil de sfarmaf. La Montherlant a
flam un complex adlerian din care se naste o rea-cre-dinta densa: acest ansamblu
de pretentii si de spaime l ntruchipeaza n femeie; dezgustul fata de ea este sila
pe care se teme s-o simta fata de sine; vrea ca n ea sa calce n picioare proba tot
deauna virtuala a propriei sale insuficiente; cere dispretului sa 1 salveze; fem
eia este

279 groapa n care arunca monstrii care-1 locuiesc.l Viata lui Lawrence ne arata c
a suferea de un complex analog, dar pur sexual; femeia are n opera sa valoarea un
ui mit de compensatie; prin ea se exalta o virilitate de care scriitorul nu era
sigur; cnd o descrie pe Kate la picioarele lui Cipriano, crede ca a repurtat asup
ra Friedei un triumf viril; nu admite ca tovarasa sa sa-1 puna n discutie: daca i
-ar contesta sco-Purile, si-ar pierde orice ncredere n ele; rolul ei este sa-1 lin
isteasca, li cere pacea, repausul, credinta, asa cum Montherlant i cerea certitud
inea superioritatii sale. Nu ncrederea n sine i lipseste lui Claudel: daca este tim
id, nu este dect n ceea ce priveste taina lui Dumnezeu. De aceea la el nu aflam ni
ci urma de razboi al sexelor. Barbatul ia asupra-si cu ndrazneala povara femeii.:
ea este sansa ispitei sau a mntuirii. Se pare ca pentru Breton barbatul nu este
adevarat dect prin misterul care l locuieste; i place ca Nadja sa vada aceasta stea
spre care se ndreapta el, care este "precum inima unei flori fara inima": n vise.
n presentimente, n desfasurarea spontana a limbajului sau interior, n aceste activ
itati care scapa de sub controlul vointei si al ratiunii se recunoaste el: femei
a este manifestarea sensibila a acestei prezente voalate, infinit mai substantia
la dect personalitatea sa constienta. Ct despre Stendhal, acesta coincide linistit
cu el nsusi; dar are nevoie de femeie, cum si ea are nevoie de el, pentru ca exi
stenta sa risipita sa se adune n unitatea unei figuri si a unui destin; barbatul
ajunge la fiinta ca pentru semenul sau; dar "trebuie ca acesta sai mprumute const
iinta: ceilalti barbati au fata de semenii lor prea multa indiferenta; numai fem
eia ndragostita si deschide inima catre iubitul sau si l adaposteste acolo cu totul
. n afara de Claudel, care afla n Dumnezu un martor ales, toti scriitorii despre c
are am vorbit asteapta ca, dupa cum spune Malraux, femeia sa ndrageasca n ei "aces
t monstru incomparabil"" pe care doar ei l cunosc. Prin colaborare sau prin lupta
, barbatii se nfrunta n generalitatea lor. Montherlant este pentru egalii sai un s
criitor, Lawrence, un doctrinar, Breton, un sef de scoala, Stendhal, un diplomat
sau un om de spirit; femeia este aceea care reveleaza ntr-unui un print magnific
si crud, n altul, un faun nelinistitor, n altul, un zeu sau un soare sau o fiinta
"neagra si rece ca un barbat fulgerat la picioarele Sfinxului""-, iar n ultimul,
un seducator, un vrajitor, un amant. 1 Stendhal a judecat, anticipnd cruzimile c
u care se amuza Montherlant: "Ce sa faci cu indiferenta? Dragostea-placere, dar
fara orori. Ororile vin ntot deauna dintr-un suflet nuc care cauta sa se linistea
sca asupra propriilor sale mente". 2 Nadja. 280 Pentru fiecare dintre ei, femeia
ideala va fi aceea care-1 va ntruchipa cel mai exact pe acel Celalalt capabil sa
-i descopere siesi propriul sau eu. Montherlant, spiritul solar, cauta n ea pura
animalitate; Lawrence, spiritul falie, i cere sa rezume sexul feminin n generalita
tea sa; Claudel o defineste ca pe un suflet geaman; Breton ndrageste o Melusine nr
adacinata n natura, si pune speranta n femeia-copil; Stendhal si doreste o iubita cu
ltivata, cu spiritul si moravurile libere, egala sa. Dar totdeauna, fie ca este
vorba de femeia egala sau de femeia-copil, de sufletul geaman sau de femeia-sex
ori de animalul feminin, singurul sau destin terestru este barbatul. Oricare ar
fi eul care se cauta n ea, nu se poate atinge pe sine dect daca femeia accepta sai serveasca drept creuzet. n orice caz, i se cer dragoste si uitare de sine. Mont
herlant

consimte sa se nduioseze asupra femeii care-i permite sa-si masoare puterea viril
a; Lawrence i nalta un imn fierbinte aceleia care renunta la sine n favoarea lui; C
laudel exalta vasala, roaba, credincioasa care i se supune lui Dumnezeu supunndui-se barbatului; Breton asteapta de la femeie sa mntuie omenirea, pentru ca ea es
te n stare de dragostea cea mai totala fata de copilul sau de iubitul sau; si chi
ar la Stendhal, eroinele snt mai tulburatoare dect personajele masculine, pentru c
a ele se daruiesc pasiunii cu o violenta mai nebuneasca; ele l ajuta pe barbat sa
si mplineasca destinul, asa cum Prouheze contribuie la salvarea lui Rodrigue; n ro
manele lui Stendhal se ntmpla adesea ca femeile sa-si salveze iubitul de la ruina,
de la nchisoare sau de la moarte. Devotamentul feminin este cerut ca o datorie d
e catre Montherlant sau de catre Lawrence; mai putin aroganti, Claudel, Breton,
Stendhal l admira ca pe o optiune generoasa; ei l doresc fara sa pretinda a-1 meri
ta; dar n afara de Lamiel - toate operele lor arata ca asteapta de la femei acel
altruism pe care Comte l admira la ele care i impunea respect si care, si u opinia
lui, constituia n acelasi timp o inferioritate flagranta si o echivoca superiorit
ae. Am putea multiplica exemplele, dar nu ar avea rost: concluziile ar fi acelea
si. Definind femeia, fiecare scriitor si defineste propria sa etica generala si i
deea singulara pe care si-o face despre el nsusi: adesea n ea nscrie distanta ntre v
iziunea sa asupra lumii si visele-i egotiste. Absenta sau insignifianta elementu
lui feminin n ansamblul operei sale este ea nsasi simptomatica; are o extrema impo
rtanta cnd rezuma n totalitatea lor toate aspectele Celuilalt, cum se ntmpla la Lawr
ence; si tot astfel, si pastreaza importanta daca femeia este sesizata pur si sim
plu drept un Celalalt, dar scriitorul se intereseaza de aventura individuala a v
ietii sale, ca n cazul lui Stendhal; dar si pierde aceasta importanta ntr-o epoca c
um este a noastra, n care problemele singulare ale fiecaruia trec pe locul al doi
lea Totusi femeia, n calitate de Celalalt, joaca un rol n masura n care, fie si num
ai pentru a se depasi, fiecare barbat are nca nevoie sa ia cunostinta de sine. 28
1 Capitolul III Mitul femeii joaca un rol considerabil n literatura; dar ce impor
tanta are n viata de zi cu zi? n ce masura afecteaza moravurile si conduitele indi
viduale? Pentru a raspunde la aceste ntrebari, ar trebui sa precizam raporturile
pe care le are cu realitatea Exista diferite feluri de mituri. Acesta, subliniin
d un aspect imuabil al conditiei umane - "mpartirea" omenirii n doua categorii de
indivizi este un mit static; el proiecteaza n cerul platonician o realitate sesiz
ata prin experienta sau conceptualizata plecnd de la experienta; el substituie fa
ptului, valorii, semnificatiei, notiunii, legii empirice, o Idee transcendenta,
atemporala, imuabila, necesara. Aceasta Idee se sustrage oricarei contestatii pe
ntru ca se situeaza dincolo de ceea ce este dat; este nzestrata cu un adevar abso
lut Astfel, existentei dispersate, contingente si multiple a unor femei, gndirea
mitica i opune Eternul feminin unic si ncremenit; daca definitia care i se da este
contrazisa de purtarile femeilor n carne si oase, acestea din urma snt vinovate;
se declara atunci nu ca Feminitatea este o entitate, ci ca femeile nu snt feminin
e. Dezmintirile pe care le aduce experienta nu au nici o putere mpotriva mitului.
Totusi, ntr-un anume fel, izvoarele mitului snt n femeie. Astfel, este exact ca fe
meia este diferita de bai bat, si aceasta alteritate este concret simtita n dorin
ta, n mbratisare, n dragoste; ca atare, da nastere unor drame autentice: prin eroti
sm, prin dragoste, prin prietenie si alternativele lor - deceptia, ura si rivali
tatea - alteritatea este lupta constiintelor care se vrea fiecare esentiala, est
e recunoasterea libertatilor care se confirma una pe alta, este trecerea nedefin
ita de la ostilitate la complicitate. A afirma Femeia nseamna a afirma un Celalal
t absolut, fara

reciprocitate, refuznd, mpotriva experientei, ca ea sa fie un subiect, un semen. n

realitatea concreta, femeia se manifesta sub diferite chipuri, dar fiecare dintr
e miturile construite n jurul ei pretinde s-o rezume n ntregime; fiecare se vrea un
ica; consecinta este ca exista o pluralitate de mituri incompatibile si ca barba
tii ramn visatori n fata ciudatelor incoerente ale ideii de feminitate; cum orice
femeie participa la o pluralitate de asemenea arhetipuri care pretind fiecare a
rezuma Adevarul ei, barbatii regasesc naintea tovaraselor lor vechea uimire a sof
istilor care nu ntelegeau ca omul poate fi n acelasi timp blond si brunet. Trecere
a spre absolut se exprima deja prin reprezentarile 282 sociale; relatiile se imo
bilizeaza aici cu usurinta n clase, functiunile, n tipuri, precum n mentalitatea in
fantila raporturile se fixeaza n lucruri. De exemplu, societatea patriarhala, cen
trata asupra pastrarii patrimoniului, implica n mod necesar, alaturi de indivizii
care detin si transmit bunurile, existenta unor barbati si a unor femei care le
smulg de la proprietarii lor si le fac sa circule; barbatii - aventurieri, escr
oci, hoti, speculanti - snt n general dezaprobati de colectivitate; femeile, folos
indu-se de farmecele lor, au posibilitatea de a-i ndemna pe tineri si chiar pe ta
tii de familie sa-si risipeasca averea, fara a iesi din legalitate; ele si nsusesc
averea acestora sau pun mna pe mostenirea lor; acest rol fiind considerat ca nef
ast, femeile care-1 joaca snt numite "femei rele". n fapt, ele pot, dimpotriva, ap
area n alt camin - acela al tatalui lor, al fratilor, al sotului sau amantului lo
r - ca un nger pazitor; cutare curtezana care toaca averile unor oameni de afacer
i bogati este pentru pictori si pentru artisti un Mecena. Ambiguitatea personaju
lui Aspaziei, al doamnei de Pompadour se poate usor ntelege ntr-o experienta concr
eti Dar daca afirmam ca femeia este Mantis religiosa, Mandragora, Demonul, spiri
tul ramne coafuz descoperind-o n ea si pe Muza, pe Zeita-Mama, pe Beatrice. Cum re
prezentarile colective si, ntre altele, tipurile sociale se definesc n general pri
n cupluri de termeni opusi, ambivalenta va parea o proprietate intrinseca a Eter
nului feminin. Mama cea sfnta si afla corelativul n mastera cruda, angelica fata, n
fecioara perversa: de aceea se va spune ca Mama nseamna cnd viata, cnd moarte, ca o
rice fecioara este un spirit pur sau un trup sortit diavolului. Evident, nu real
itatea dicteaza societatii sau indivizilor alegerea ntre doua principii opuse de
unificare; n fiecare epoca, n fiecare caz, societatea si indivizii hotarasc n funct
ie de nevoile lor. Adesea proiecteaza n mitul adoptat institutii si valori de car
e se simt legati. Astfel, paternalismul care cere ca femeia sa se consacre camin
ului sau o defineste ca sentiment, interioritate, imanenta; de fapt, orice faptu
ra este n acelasi timp imanenta si transcendenta; cnd nu i se propune nici un scop
, sau cnd este mpiedicata sa atinga vreunul, cnd este frustrata de victorie, transc
endenta sa se prabuseste zadarnica n trecut, adica recade n imanenta; aceasta este
soarta harazita femeii n patriarhat; dar nu este deloc o vocatie, nu mai mult de
ct sclavia este vocatia sclavului. Vedem clar n opera lui Auguste Comte dezvoltare
a acestei mitologii. A identifica Femeia cu Altruismul nseamna a-i garanta barbat
ului drepturi absolute la devotamentul ei, nseamna a le impune femeilor o obligat
ie categorica de a fi ntr-un fel anume. Nu trebuie sa confundam mitul cu capturar
ea unei semnificatii; semnificatia este imanenta obiectului; ea i este revelata c
onstiintei ntr-o experienta traita; n timp ce mitul este o Idee transcendenta care
se sustrage oricarei ntelegeri. Cnd, n Virsta de 283 barbat, Michel Leiris descrie
viziunea sa asupra organelor feminine,

ne ofera niste semnificatii fara a elabora nici un mit Uimirea n fata trupului fe
minin, dezgustul pentru sngele menstrual snt perceptii ale unei realitati concrete
. Nu exista nimic mitic ntr-o experienta care descopera nsusirile voluptuoase ale
trupului feminin; a ncerca sa le exprimi prin comparatii cu florile sau cu pietre
le nu nseamna a trece n zona mitului. Dar a spune ca Femeia este Carne, iar Carnea
este Noapte si Moarte, sau ca ea este splendoarea Cosmosului, nseamna a parasi a
devarul pamntului si a te avnta n zbor catre un cer vid. Caci si barbatul este pent
ru femeie carne; si femeia este altceva dect un obiect de carne; iar carnea mbraca
pentru fiecare si n fiecare experienta semnificatii singulare. La fel, este ntru
totul adevarat ca femeia este - ca si barbatul - o fiinta nradacinata n natura; es
te, mai mult dect barbatul, aservita speciei, animalitatea sa este mai evidenta;
dar n ea, ca si n el, datul este asumat de existenta, si ea apartine si regnului u
man. A o asimila Naturii este o simpla prejudecata. Putine mituri au fost mai av
antajoase dect acesta iubitei caste: el i justifica toate privilegiile si chiar o
autorizeaza sa abuzeze de ele. Barbatii nu trebuie sa se preocupe sa aline sufer
intele si poverile care snt n mod fiziologic soarta femeii din moment ce acestea sn
t "voite de Natura"; ei si fac din acestea un pretext pentru a spori si mai mult
mizeria conditiei feminine, spre exemplu, pentru a-i nega femeii orice drept la
placerea sexuala, pentru a o face sa munceasca precum o vita de povara. * Dintre
toate aceste mituri, nici unul nu este mai ancorat n inimile barbatilor dect acel
a al "misterului" feminin. El are o multime de avantaje. Si mai nti permite o expl
icatie gratuita a tot ceea ce pare inexplicabil; barbatul care "nu ntelege " o fe
meie este fericit sa substituie unei deficiente subiective o rezistenta obiectiv
a; n loc sa-si admita ignoranta, recunoaste prezenta unui mister n afara lui; iata
un alibi care-i flateaza n acelasi timp lenea si vanitatea; un suflet ndragostit
se scuteste astfel de o multime de deceptii: daca purtarile iubitei snt capricioa
se, daca spune fraze stupide, misterul feminin i serveste drept scuza pentru toat
e. n sfrsit, datorita misterului se per petueaza acest raport negativ care i se pa
rea lui Kierkegaard infinit preferabil unei posesiuni pozitive; n fata unei enigm
e vii, barbatul 1 Cf. BALZAC, Fiziologia mariajului: "Nu va nelinistiti cu nimic
de murmurele, de strigatele, de durerile ei; natura a facut-o spre folosul nost
ru, si pentru a purta totul: copii, tristeti, lovituri si suferinte ale barbatul
ui. Nu va acuzati de duritate. n toate natiunile asa-zise civilizate, barbatul a
scris legile care hotarasc destinul femeilor sub acest epigraf sngeros: "Vae vict
is!" Vai celor nvinsi !'" 284 ramne singur: singur cu visele lui, cu sperantele, c
u temerile sale, cu dragostea si cu vanitatea sa; acest joc subiectiv care poate
merge de la viciu la extaz mitic este pentru multi o experienta mai atragatoare
dect un raport autentic cu fiinta umani Pe ce se bazeaza, deci, o iluzie att de p
rofitabila? Desigur, femeia, ntr-un anume sens, este misterioasa, "misterioasa ca
toata lumea", asa cum spune Maeterlinck. Fiecare nu este subiect dect pentru sin
e; fiecare nu se poate sesiza n propria-i imanenta dect pe sine; din acest punct d
e vederea celalalt este ntotdeauna un mister. Pentru barbati, opacitatea pentru-s
inelui este mai flagranta ntr-o alteritate feminina; ei nu pot, prin nici un efec
t de simpatie, sa-i patrunda experienta singulara: calitatea placerii erotice a
femeii, neplacerile menstruatiei, durerile nasterii; toate acestea barbatii snt c
ondamnati sa le ignore. De fapt, exista o reciprocitate a misterului: n calitate
de Celalalt, un Celalalt de sex masculin, exista n inima fiecarui barbat o prezen
ta nchisa n sine si impenetrabila pentru femei; si ea ignora ce este erotismul mas
culin. Dar dupa regula universala pe care am constatat-o, categoriile prin care
barbatii privesc lumea snt

constituite, din punctul lor de vedere, ca absolute; aici si pretutindeni, ei nu

tin seama de reciprocitate. Fiind un mister pentru barbat, femeia este privita
ca un mister n sine. La drept vorbind, situatia ei o predispune n mod deosebit sa
fie considerata sub acest aspect. Destinul ei fiziologic este foarte complex; ea
nsasi l suporta ca pe o istorie straina, propriu-i trup nu este pentru ea o expre
sie limpede a ei nsesi; se simte alienata n acest trup; legatura care n orice indiv
id exista ntre viata fiziologica si viata psihica sau, cu alte cuvinte, relatia nt
re facticitatea individului si libertatea care l asuma este cea mai dificila enig
ma implicata de conditia umana: iar la femeie aceasta enigma se afirma n felul ce
l mai tulburator. Dar ceea ce se numeste mister nu este singuratatea subiectiva
a constiintei, nici secretul vietii organice. La nivelul comunicarii, cu-vntul si
capata adevaratul sau sens: nu se reduce la linistea pura, la noapte, la absenta
, ci implica o prezenta care biguie si nu reuseste sa se manifeste. A spune ca fe
meia este un mister nseamna a spune nu ca ea tace, ci ca limbajul ei nu este ntele
s; este acolo, dar ascunsa sub valuri; exista dincolo de aceste aparitii incerte
. Ce este ea? Un nger, un demon, o inspirata, o actrita? Se presupune fie ca exis
ta la aceste ntrebari niste raspunsuri imposibil de descoperit, fie ca, mai curnd,
nici unul nu este potrivit, pentru ca fiinta feminina este afectata de o fundam
entala ambiguitate; n sufletul ei este imposibil de definit chiar pentru sine nsas
i: este un sfinx. Fapt este ca femeia ar fi foarte ncurcata daca ar trebui sa hot
arasca cine este; ntrebarea nu are nici un raspuns; dar nu pentru ca 285 adevarul
ascuns ar fi prea alunecos pentru a se lasa definit: ci pentru ca n acest domeni
u nu exista adevar. O fiinta nu este nimic altceva dect ceea ce face; posibilul n
u depaseste realul, esenta nu preceda existenta: n pura ei subiectivitate, fiinta
umana nu este nimic. Masura sa este data de faptele sale. Despre o taranca se p
oate spune ca este o lucratoare buna sau dimpotriva, despre o actrita ca are sau
nu are talent; dar daca o femeie este considerata n prezenta ei imanenta, nu se
poate spune nimic despre ea, este n afara oricarei calificari. Or, n relatiile amo
roase sau conjugale, n toate relatiile n care femeia este vasala, Celalalt, ea est
e vazuta n imanenta ei. Este frapant ca o camarada, o colega, o asociata snt lipsi
te de mister; n schimb, daca vasalul este barbat, daca n fata unui barbat sau a un
ei femei mai n vrsta dect el un baiat, de exemplu, apare ca un obiect neesential, s
i el se nvaluie n mister. Si aceasta ne descopera o infrastructura a mis terului f
eminin care este de ordin economic. Nici un sentiment nu este nimic. "n domeniul
sentimentelor, realul nu se distinge de imaginar - scrie Gide. Si ajunge sa-ti i
maginezi ca iubesti pentru a iubi, de aceea ajunge sa spui ca-ti imaginezi ca iu
besti, cnd iubesti, pentru a ncepe imediat sa iubesti mai putin...'" ntre imaginar
si real nu exista discriminare dect prin purtarile oamneilor. Barbatul, pentru ca
detine n aceasta lume o pozitie privilegiata, este n stare sa-si manifeste activ
dragostea; adesea o ntretine pe femeie sau cel putin o ajuta; casatorindu-se cu e
a, i da o pozitie sociala; i face cadouri; independenta sa economica si sociala i ng
aduie initiative si inventii: des partit de doamna de Villeparisis, domnul de No
rpois calatorea cte douazeci si patru de ore ca s-o ntlneasca; foarte adesea el est
e ocupat, iar ea nu are nici o activitate; el i daruieste timpul pe care l petrece
cu ea, iar ea i ia acest timp: cu placere, cu pasiune sau pur si simplu pentru a
se distra? Oare accepta femeia aceste binefaceri din dragoste, sau din interes?
si iubeste barbatul sau iubeste casnicia? Binenteles, si dovezile pe care le ofer
a barbatul snt ambigue; cutare sau cutare dar este daruit din dragoste sau din mi
la? Dar, n timp ce n mod normal femeia afla n relatiile cu barbatul o serie de avan
taje, relatia cu o femeie nu este profitabila pentru

barbat dect n masura n care o iubeste. Astfel, dupa ansamblul activitatii sale se p
oate, aproximativ, masura gradul sau de atasament. n timp ce femeia nu prea are c
um sa-si sondeze propriile-i sentimente; le va vedea, dupa toane, din puncte de
vedere diferite, si atta timp ct le va suporta cu pasivitate, nici o interpretare
nu va fi mai adevarata dect alta; n cazurile destul de rare n care ea detine privil
egiile economice si sociale, misterul se inverseaza; ceea ce arata foarte bine f
aptul ca nu este legat mai mult de acest sex dect de celalalt, ci de o situatie.
Pentru un mare numar de femei, caile transcendentei snt nchise; pentru ca ele nu f
ac nimic, nu reusesc sa fie nimic; se ntreaba la 286 infinit ce-arfi putut deveni
, ceea ce le determina sa se ntrebe ce snt: este o ntrebare zadarnica; daca barbatu
l nu reuseste sa descopere aceasta esenta secreta, este pur si simplu pentru ca
aceasta nu exista. Mentinuta la marginea lumii, femeia nu se poate defini obiect
iv prin aceasta lume, iar misterul ei nu nvaluie dect vidul. n afara de asta, se ntmp
la ca ea, precum fac toti cei oprimati, sa-si disimuleze deliberat figura sa obi
ectiva; sclavul, servitorul, indigenul, toti cei care depind de capriciile unui
stapn au nvatat sa-i opuna un surs imuabil sau o enigmatica impasibilitate; si ascun
d cu grija adevaratele lor sentimente sau purtari. Femeia este nvatata nca din ado
lescenta sa-i minta pe barbati, sa umble cu viclenii si cu subterfugii. Ea i abor
deaza sub niste chipuri de mprumut; este prudenta, ipocrita, prefacuta Dar Mister
ul feminin, asa cum l recunoaste gndirea mitica, este o realitate mai profunda. De
fapt, el este imediat implicat n mitologia unui Celalalt'absolut. Daca admitem c
a si constiinta neesentiala este o subiectivitate translucida, capabila sa opere
ze Gndirea, admitem ca ea este ntr-adevar suverana si ca se ntoarce la esential; pe
ntru ca unui individ orice reciprocitate sa-i apara imposibila, Celalalt trebuie
sa fie pentru sine altul, trebuie ca subiectivitatea sa nsasi sa fie afectata de
altentate; aceasta constiinta care s-ar aliena n calitate de constiinta, n pura s
a prezenta imanenta ar fi, evident, Misterul; ar fi Misterul n-sine, prin faptul
ca ar fi pentru-sine; ar fi Misterul absolut. Astfel, prin secretul pe care-1 cr
eeaza disimularea, exista un secret al rasei negre, al rasei galbene, n calitatea
n care snt considerati n mod absolut ca un Celalalt neesential. Trebuie sa remarca
m ca cetateanul american care l deconcerteaza profund pe europeanul mediu nu este
, totusi, considerat ca fiind "misterios"; ntr-un fel mai modest, oamenii admit c
a nu-1 nteleg; astfel, nici femeia nu-1 "ntelege" pe barbat, dar nu exista mister
masculin; pentru ca bogata America sau barbatul snt de partea Stapnului, iar Miste
rul este proprietatea sclavului. Binenteles, nu putem visa n crepusculele relei-cr
edinte la realitatea pozitiva a Misterului; asemanator cu anumite halucinatii ma
rginale, imediat ce ncerci sa-1 fixezi, se risipeste. Literatura nu reuseste nici
odata sa descrie femei "misterioase"; ele pot aparea numai la nceputul romanului
ca fiind ciudate, enigmatice; nsa, daca nu cumva povestea ramne neterminata, sfrses
c prin a-si descoperi secretul si atunci devin personaje coerente si translucide
. De exemplu, eroii din cartile lui Peter Cheyney nu nceteaza sa se uimeasca n fat
a imprevizibilelor capricii ale femeilor: niciodata nu poti ghici cum se vor pur
ta, dejoaca orice calcule; de fapt, imediat cum resorturile actelor lor snt dezva
luite cititorilor, ele apar ca niste simple mecanisme; una era spioana, alta hoa
ta; orict de abila ar fi intriga, exista 287 ntotdeauna o cheie si n-ar putea fi a
ltfel, chiar daca autorul ar fi avut tot talentul si toata imaginatia din lume.
Misterul nu este niciodata altceva dect un miraj, se risipeste imediat ce ncerci s
a-1 delimitezi. Astfel vedem ca mitul se explica n mare parte prin felul n care l

folosesc barbatii. Misterul femeii este un lux. El nu poate aparea dect daca barb
atul scapa de apasarea imperioasa a nevoilor sale; cu ct raporturile snt mai concr
et traite, cu att ele snt mai putin idealizate. Felahul din Egiptul antic, taranul
beduin, artizanul din Evul Mediu, muncitorul din zilele noastre au, din pricina
necesitatii muncii si a saraciei, raporturi prea bine definite cu femeia singul
ara care le este tovarasa pentru a o mpodobi cu o aura fasta sau nefasta. Epocile
sau clasele carora li se ngaduia luxul de a visa au ridicat statui albe sau negr
e ale feminitatii. Dar si luxul are o utilitate; aceste vise erau imperios dirij
ate de interese. Totusi, majoritatea miturilor au radacini n atitudinea spontana
a omului fata de propria-i existenta si fata de lumea care l nvesteste; dar depasi
rea experientei catre Ideea transcendenta a fost deliberat operata de societatea
patriarhala n scopuri de auto justificare; prin mituri, le impunea indivizilor l
egile si moravurile sale ntr-o maniera sensibila, n imagini; sub o forma colectiva
, imperativul mitic se insinua n fiecare constiinta. Prin intermediul religiilor,
al traditiilor, al limbajului, al povestilor, al cntecelor, al cinematografului,
miturile patrund n existentele cele mai puternic aservite realitatilor materiale
. Fiecare poate lua din ele o sublimare a modestelor sale experiente: nselat de o
femeie iubita, unul declara ca aceasta este un sex nfometat; altul e obsedat de
ideea neputintei sale virile: iat-o pe femeie devenind Insectacalugarita; unuia i
place tovarasia sotiei sale: este Armonia, Odihna, Pamntul care ne hraneste pe t
oti. Gustul eternitatii ieftine, al unui absolut de buzunar, care se ntlneste la m
ajoritatea oamenilor, este satisfacut cu aceste mituri. Cea mai mica emotie, o c
ontradictie devin reflexul unei Idei atemporale si aceasta iluzie flateaza vanit
atea n chip placut. Mitul este una dintre acele capcane ale falsei obiectivitati n
care seriozitatea se arunca cu capul nainte. Este vorba nca o data de a nlocui exp
erienta traita si liberele judecati pe care le cere ea cu un idol ncremenit. Unui
raport autentic cu o fiinta autonoma, mitul Femeii i substituie contemplarea nem
iscata a unui miraj. "Miraj! miraj! trebuie sa le ucidem, din moment ce nu le pu
tem ntelege; sau mai bine sa le linistim, sa le informam, sa le facem sa le treac
a gustul pentru bijuterii, sa facem cu adevarat din ele tovarasele noastre egale
, prietenele noastre intime, asociate, acum si aici, sa le mbracam altfel, sa le
taiem parul, sa le spunem totul..." se indigna Laforgue. Barbatul n-ar avea nimi
c de pierdut, dimpotriva, daca ar renunta sa o deghizeze pe femeie n simbol. Visu
rile, cnd snt colective si dirijate, cnd snt clisee, snt foarte sarace si monotone fa
ta de realitatea vie; 288 pentru adevaratul visator, pentru poet, realul este o
sursa mult mai fecunda dect un miraculos uzat Epocile care au rasfatat cel mai si
ncer femeia nu snt nici feudalitatea plina de curtoazie, nici galantul secol al X
lX-lea: snt acelea n care - de pilda secolul al XVlII-lea -barbatii vedeau n femei
niste semene ale lor; de-abia atunci apar ele ca fiind cu adevarat romanesti; navem dect sa citim Legaturile primejdioase, Rosu si Negru, Adio, arme pentru a ne
da seama de asta. Eroinele lui Laclos, Stendhal si Hemingway snt lipsite de mist
er, dar nu snt mai putin atragatoare pentru acest fapt. A recunoaste n femeie o fi
inta umana nu nseamna a saraci experienta barbatului: aceasta nu ar pierde nimic
din diversitate, din bogatie si din intensitate daca ar fi asumata n intersubiect
ivitatea ei; a refuza miturile nu nseamna a distruge orice relatie dramatica ntre
sexe, nu nseamna a nega semnificatiile care i se reveleaza n mod autentic barbatul
ui prin realitatea feminina; nu nseamna a suprima poezia, dragostea, aventura, fe
ricirea, visul: nseamna numai a cere ca purtarile, sentimentele, pasiunile sa fie
ntemeiate pe adevar.' "Femeia este pe cale sa dispara. Unde snt femeile? Femeile
din ziua de azi nu mai snt femei"; am vazut care este sensul acestor misterioase

sloganuri. n ochii barbatilor si n aceia ai numeroaselor femei care vad prin acest
i ochi, nu ajunge sa ai un trup de femeie, nici sa-ti asumi ca amanta, ca mama,
functia de femeie pentru a fi o "adevarata femeie"; prin sexualitate si maternit
ate, subiectul si poate revendica autonomia; "adevarata femeie" este cea care se
accepta drept Celalalt. Exista n atitudinea barbatilor de azi o duplicitate care
creeaza n femeie o sfsiere dureroasa; ei accepta n mare masura ca femeia sa le fie
o tovarasa, o egala; si totusi, continua sai ceara sa ramna neesentialul; pentru
ea, aceste doua destine nu pot fi conciliate; ezita ntre ele, fara se putea adapt
a cu totul la nici unul, si de aici vine lipsa ei de echilibru. La barbat, ntre v
iata publica si viata sa particulara nu este nici o prapastie; cu ct si afirma pri
n actiune si munca priza sa asupra lumii, cu att apare ca fiind mai viril; n el se
confunda valorile umane si valorile vitale; n schimb, reusitele autonome ale fem
eii snt n contradictie cu feminitatea sa, din moment ce "adevaratei femei" i se ce
re sa devina obiect, sa fie Celalalt. E posibil ca n aceasta privinta sensibilita
tea, sexualitatea chiar a barbatilor sa se modifice. Deja s-a nascut o noua este
tica. Daca moda piepturilor plate 1 Laforgue mai spune despre femeie: "Cum a fos
t lasata n sclavie si n lene, fara alta ocupatie si arma dect sexul ei, ea 1-a hipe
rtrofiat si a devenit Femininul.... am lasat-o sa se hipertrofieze; ea a fost ad
usa pe lume pentru noi.... Ei bine! toate astea snt false... Pna acum ne-am jucat
cu femeia cum am fi facut cu papusile. Asta dureaza de prea mult timp !" 289 si
a soldurilor nguste - a femeii-efeb - n-a durat dect un timp, nu s-a revenit, totu
si, la idealul opulent al secolelor trecute. Trupului feminin i se cere sa fie c
arne, dar n mod discret; trebuie sa fie subtire, si nu ngreunat de grasime; muscul
os, suplu, robust, trebuie sa sugereze transcendenta; este de preferat sa nu fie
alb ca o planta de sera, ci sa fi nfruntat soarele universal, bronzat ca un tors
de muncitor. Devenind practic, costumul femeii n-a facut-o sa apara ca asexuata
; dimpotriva, fustele scurte i-au pus n valoare mai mult ca oricnd picioarele si c
oapsele. Nu vedem nici un motiv pentru care munca ar priva-o de atractia sa erot
ica. A percepe femeia n acelasi timp ca pe un personaj social si ca pe o prada ca
rnala poate fi ceva tulburator; ntr-o serie de desene ale lui Peynet aparute rece
nt^ era nfatisat un tnar parasindu-si logodnica pentru ca era sedus de frumoasa fe
me-ie-primar care se pregatea sa-i celebreze casatoria; faptul ca o femeie pract
ica o "oficiere civila" si este n acelasi timp dezirabila a fost mult timp tema u
nor glume mai mult sau mai putin licentioase; putin cte putin scandalizarea si ir
onia s-au mai tocit si se pare ca noi forme de erotism snt pe cale de a se naste;
si s-ar putea ca acestea sa dea nastere unor noi mituri. Ceea ce e sigur este c
a n zilele noastre femeilor le e foarte greu sa-si asume n acelasi timp conditia d
e individ autonom si destinul lor feminin; aici este sursa acelor stngacii si sta
ri de rau care le fac uneori sa fie privite ca un "sex pierdut". Si, fara ndoiala
, este mai confortabil sa nduri o sclavie oarba dect sa te straduiesti sa te elibe
rezi; si mortii snt mai bine adaptati pamntului dect cei vii. Oricum, o rentoarcere n
trecut nu numai ca nu este posibila, dar nici nu ar fi de dorit. Ceea ce trebui
e sa speram este ca si barbatii si vor asuma fara rezerve situatia care este pe c
ale sa fie creata; numai atunci femeia va putea trai fara sa fie divizata. Atunc
i, numai, va putea fi ndeplinita urarea lui Laforgue: "O, tinere fete, cnd veti fi
oare fratii nostri, fratii nostri intimi, fara nici un gnd de exploatare? Cnd ne
vom da mna cu adevarat?" Atunci "Melusine, care nu va mai fi sub povara fatalitat
ii pe care doar barbatul a dezlantuit-o asupra ei, Melusine eliberata... si va re
gasi "temelia omeneasca"'2. Numai atunci ea va fi pe deplin o fiinta omeneasca,
"cnd va fi sfarmata infinita sclavie a femeii, cnd va trai pentru sine si prin sine
,

dupa ce * n 2 3 290
barbatul - pna atunci abominabil - o va fi lasat libera"3. noiembrie 1948. BRETON
. Ai-cana 17. RIMBAUD, Scrisoare catre P. Demenx
CUPRINS Prefata de Delia Verdes 5 INTRODUCERE 24 Partea I traducere de Delia Ver
des DESTIN CAPITOLUL I: Datele biologiei 40 CAPITOLUL.il. Punctul de vedere psih
analitic 68 CAPITOLUL III. Punctul de vedere al materialismului istoric. . . Par
tea a Ii-a traducere de Delia Verdes ISTORIE I 88 II 92 III 106 IV 120 Partea a
Hl-a traducere de Diana Bolcu MITURI CAPITOLUL I 174 CAPITOLUL II I. Montherlant
sau pinea dezgustului 230 II. D. H. Lawrence sau orgoliul falie 245 III. Claudel
sau roaba lui Dumnezeu 253 IV. Breton sau poezia 262 V. Stendhal sau romanescul
adevarului 269 VI 279 CAPITOLUL III 282 291 Coperta : Augustin Ioan Redactor: E
lena Murgu Simone de Beauvoir
80
Acest volum a fost editat cu sprijinul acordat de FUNDATIA SOROS PENTRU O SOCIET
ATE DESCHISA CENTRAL EUROPEAN UNIVERSITY/ OPEN SOCIETY INSTITUTE. AL DOILEA SEX
Voi. II Traducere: DI AN A BOLCU SIMONE DE BEAUVOIR Le deuxicme sexe (c) Edition
s Gallimard, 1949 Toate drepturile asupra acestei versiuni apartin Editurii UNIV
ERS 79739 Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1. Editura OTUNIVERS ; C E U ^^ Buc
uresti -1998 4 k k ISBN 973-34-0465-9 Ce nenorocire este sa fii femeie! Si totus
i, cea mai mare nenorocire

pentru o femeie este sa nu nteleaga ca este femeie. KIERKEGAARD Pe jumatate victi

me, pe jumatate complice, ca toata lumea. JEANPAUL SARTRE INTRODUCERE Femeile de
astazi snt pe cale sa detroneze mitul feminitatii; ele ncep sa-si afirme concret
independenta; nsa nu le este usor sa-si traiasca integral conditia lor de fiinta
umana. Crescute de femei, n mijlocul unei lumi feminine, destinul lor normal este
casatoria, care, practic, le subordoneaza barbatului; prestigiul viril este dep
arte de a fi palit: el se ntemeiaza, nca. pe solide baze economice si sociale. Est
e necesar deci sa studiem cu grija destinul traditional al femeii Cum face femei
a ucenicia propriei sale conditii, cum o simte, n ce univers va fi nchisa, ce evaz
iuni i snt permise, iata ceea ce voi cauta sa descriu. Numai atunci vom putea ntele
ge cu ce probleme se confrunta femeile care, mostenind un trecut greu, ncearca sa
-si faureasca un viitor nou Cind folosesc cuvintele ,,femeie" sau ..feminism" nu
ma refer, evident, la nici un arhetip, la nici o esenta imuabila; dupa majorita
tea afirmatiilor mele, cititorul trebuie sa subnte-leaga ..n starea actuala a educ
atiei si a moravurilor" Intentia noastra nu este de a enunta aici adevaruri eter
ne, ci de a descrie fondul comun. ndepartnd de acesta orice existenta feminina sin
gulara. Partea I FORMATIE Capitolul I COPILARIE Nu te nasti, ci devii femeie. Ni
ci un destin biologic, psihic, economic nu defineste nfatisarea pe care si-o asum
a n mijlocul societatii femela speciei umane; ansamblul civilizatiei elaboreaza a
cest produs intermediar ntre mascul si castrat care este ndeobste calificat drept
feminin. Numai prin mediatia semenului sau individul poate fi constituit ca Cela
lalt. Asa cum exista pentru sine, copilul n-ar putea sa nteleaga faptul ca el est
e diferit din punct de vedere sexual. Pentru baieti si pentru fete, trupul este n
primul rnd iradierea unei subiectivitati, instrumentul care efectueaza ntelegerea
lumii: nvata universul prin ochi, nu prin partile lor sexuale. Drama nasterii, d
rama ntarcatului se desfasoara n acelasi fel pentru sugarii de ambele sexe; ei au
aceleasi interese si aceleasi placeri; suptul este n primul rnd sursa senzatiilor
lor celor mai placute; apoi trec prin faza anala, unde cele mai mari satisfactii
le snt procurate de functiile excretorii care !e snt comune; dezvoltarea lor geni
tala este analoaga; si exploreaza trupul cu aceeasi curiozitate si cu aceeasi ind
iferenta; au aceeasi placere nedefinita manipulndu-si organele genitale, fie ca e
ste vorba despre clitoris sau despre penis; n masura n care sensibilitatea lor se
obiectiveaza deja, ea se orienteaza catre mama: carnea feminina moale, neteda, e
lastica suscita dorintele sexuale, si aceste dorinte snt posesive; fetita, ca si
baietelul, si mbratiseaza mama, o pipaie, o mngie ntr-un fel foarte agresiv: manifest
a aceeasi gelozie fata de un frate nounascut, prin aceleasi purtari: mnie, mbufnar
e, tulburari ale functiilor urinare; recurg la aceleasi cochetarii pentru a cstig
a dragostea adultilor. Pna la doisprezece ani fetita este la fel de robusta ca si
fratii sai, manifesta aceleasi capacitati intelectuale; nu exista nici un domen
iu n care i este interzis sa concureze cu ei. Daca, nainte cu mult de pubertate, si
uneori chiar de la cea mai frageda vrsta, ea ne apare deja ca definita din punct
de vedere sexual, aceasta nu se ntmpla pentru ca niste instincte misterioase o fa
c sa fie sortita de la nceput pasivitatii, cochetariei, maternitatii: interventia
celorlalti n viata copilului este aproape originara, si nca din primii ani vocati
a sa i este insuflata imperios. 8

Lumea nu este prezenta la nceput pentru nou-nascut dect sub forma senzatiilor iman
ente; este nca necat n snul Totului, ca pe vremea cnd locuia n ntunecimile pntecelui;
e ca este alaptat la sn, fie cu biberonul, este nvestit cu caldura unei carni mate
rne. Putin cte putin, nvata sa perceapa obiecte diferite de el: se distinge de ace
stea; n acelasi timp, ntr-o maniera mai mult sau mai putin brutala, se detaseaza d
e trupul care 1-a hranit; cteodata reactioneaza la aceasta separare printr-o criz
a violenta ^: n orice caz, n momentul n care aceasta se consuma n jurul vrstei de sas
e luni, aproximativ -copilul ncepe sa se manifeste prin mimica, care se transform
a apoi ntr-o adevarata parada, dorinta de a-i seduce pe ceilalti. Desigur, aceast
a atitudine nu este definita ca o alegere gnditaj dar nu este nevoie sa gndesti o
situatie pentru a o face sa existe. ntr-o maniera imediata, sugarul traieste dram
a originara a oricarei fiinte, care este drama raportului sau cu Celalalt. n ango
asa, omul se simte abandonat. Fugind de libertatea sa, ar dori sa se piarda n snul
Totului: aici este originea reveriilor sale cosmice si panteiste, a dorintei sa
le de uitare, de somn, de extaz, de moarte. El nu ajunge niciodata sa-si aboleas
ca eul sau separat: doreste macar sa atinga soliditatea n-sinelui, sa fie pietrif
icat, transformat n lucru; n special cnd este tintuit n loc de privirea semenului sa
u apare ca o fiinta. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata purtarea copil
ului: sub o forma carnala, el descopera finitudinea, singuratatea, abandonarea nt
r-o lume straina, si atunci ncearca sa compenseze aceasta catastrofa alienndu-si e
xistenta ntr-o imagine a carei realitate si valoare le va ntemeia Celalalt. Se par
e ca ncepnd cu momentul n care si zareste imaginea n oglinda - moment ce coincide cu
acela al ntarcarii - copilul ncepe sa-si afirme identitatea2: eul sau se confunda
cu aceasta reflectare att de bine, nct nu se formeaza dect alienndu-se. Oglinda propr
iu-zisa joaca un rol mai mult sau mai putin important; n schimb, este sigur ca pe
la vrsta de sase luni copilul ncepe sa nteleaga expresia pe care-o au ntr-un moment
sau altul chipurile parintilor sai si sa se perceapa sub privirea lor ca obiect
. Este deja un subiect autonom care transcende catre lume: dar numai sub o figur
a nstrainata se va regasi pe sine nsusi. 1 Judith Gauthier povesteste n amintirile
sale ca a plns si s-a tnguit att de lamentabil cnd a fost separata de doica ei. nct au
trebuit sa renunte sa le desparta. Nu a fost ntarcata dect mult mai trziu. ^ Aceas
ta teorie este propusa de doctorul LACAN n lucrarea sa Complexe familiale n educat
ia individului. Acest lucru, de o importanta fundamentala, ar explica faptul ca n
cursul dezvoltarii sale ..eul pastreaza figura ambigua a spectacolului". 9 Atun
ci cnd creste, copilul lupta n doua feluri mpotriva abandonarii originare. ncearca s
a nege separatia: se ghemuieste n bratele maniei sale, cauta caldura ei vie, pret
inde mngierile sale. Si ncearca sa se justifice prin sufragiile celorlalti. Adultii
i apar ca niste zei care au puterea de a-i conferi fiinta. Simte forta magica a
privirii care l metamorfozeaza cnd ntr-un ngeras delicios, cnd n monstru. Aceste modur
i de aparare nu se exclud, dimpotriva, ele se completeaza si se ntrepatrund. Cnd s
eductia reuseste, sentimentul de justificare si gaseste o confirmare carnala n sar
utarile si n mbratisarile pe care le primeste: copilul cunoaste aceeasi fericita p
asivitate la snul maniei sale si sub ochii ei binevoitori. n primii trei sau patru
ani de viata nu e nici o diferenta ntre atitudinea baietilor si a fetitelor, tot
i ncerend sa perpetueze fericita stare de dinaintea ntarcatului; si la unii, si la
altii ntlnim aceleasi manevre de seductie si de parada; baietii snt la fel de dorit
ori ca si surioarele lor sa placa, sa provoace sursuri, sa fie admirati. Este mai
satisfacator sa negi sfisierea dect s-o depasesti, mai radical sa fii pierdut n i
nima Totului dect sa fii pietrificat de constiinta celuilalt:

fuziunea trupeasca creeaza o alienare mai profunda dect orice renuntare sub ochii
celuilalt. Seductia, parada reprezinta un stadiu mai complex, mai putin facil d
ect simplul abandon n bratele mamei. Magia privirii adulte este capricioasa; copil
ul pretinde a fi invizibil, parintii lui intra n joc, l cauta pe pipaite, rid si d
intr-o data declara: ,,Haide, ne-am plictisit, nu esti deloc invizibil" O fraza
a copilului i-a amuzat o data si, amintindu-si acest lucru, copilul o repeta: de
data aceasta, adultii vor ridica din umeri. ntr-o lume att de nesigura, la fel de
imprevizibila ca universul lui Kafka, la fiecare pas exista ceva de care te mpie
dici.1 De aceea attor copii le este frica sa creasca; snt disperati daca parintii
lor nceteaza sa-i ia pe genunchi, sa-i primeasca n patul lor: prin intermediul fru
strarii fizice n Portocala albastra. Yassu Gauclere a spus despre tatal sau: ..Bu
na sa dispozitie nu se parea la tel de redutabila ea st stanle sale de nerabdare
, pentru ca nimic nu nu se parea a le motiva...Nesigura de toanele lui, la fel c
um as fi fost de capriciile lui Dumnezeu, aveam pentru el un respect ncarcat de n
eliniste... mi lansam cuvintele ca si cum m-as fi jucat cap sau pajura, nestund c
um vor fi primite aceste cuvinte". Si, mai departe, povesteste anecdota urmatoar
e: ..Cum ntr-o zi. dupa ce fusesem certata. mi ncepusem litania: Masa veche, pene d
e parchet, cuptor, lighean, sticla, craticioara etc. mama ma au/i si izbucni n rs.
Cteva zile mai trziu. ncercai sa-mi folosesc nca o data litania ca s-o mblnzesc pe ma
ma care ma certase din nou: de data aceasta nu nu-a mai mers. n loc sa se nveselea
sca, mama a devenit de doua on mai severa st mi-a mai dat o pedeapsa pe lnga cea
pe care-o primisem. Miam spus atunci ca purtarea celor mari este absolut de nente
les". 10 ncearca din ce n ce mai crud sentimentul de abandon care, Ia fiinta umana
, este ntotdeauna nsotit de angoasa. n acest punct vor aparea mai nti fetitele ca fii
nd privilegiate. Un al doilea ntarcat, mai putin brutal, mai lent dect primul, sus
trage corpul mamei strnsorii copilului; dar mai ales baietilor li se refuza putin
cte putin sarutarile si mbratisarile; ct despre fetita, ea este n continuare alinta
ta, i se permite sa stea lnga fustele mamei, tatal o ia pe genunchi si i mngie parul
; cei mari o mbraca n rochii moi ca niste sarutari, snt indulgenti cu lacrimile si
capriciile ei. o piaptana cu grija, se amuza pe seama mutritclor si a cochetarii
lor ei: contactele fizice si privirile ntelegatoare o protejeaza mpotriva angoasei
singuratatii. Dimpotriva, baietelului i se va interzice chiar si cochetaria; ma
nevrele lui de seductie, scenele lui au darul de a-i irita pe adulti. ..Un barba
t nu cere sa fie sarutat... Un barbat nu se priveste in oglinda... Un barbat nu
plngc..." i se spune. Toti vor ca el sa fie un ..mic barbat": numai desprinzndu-se
de lumea adultilor va obtine laudele acestora. Va placea doar parnd ca nu ncearca
sa placa. Multi baieti. nspaimntati de dura independenta la care snt condamnati, d
oresc sa fie fete: pe vremea cnd erau mbracati mai nti n haine de fetita, adesea izbu
cneau n lacrimi cnd trebuiau sa abandoneze rochia si sa-si puna pantaloni sau cnd l
i se taiau buclele. Unii se ncapatneaza sa prefere feminitatea, si acesta e unul d
intre modurile de a se orienta catre homosexualitate: ..Doream cu pasiune sa fiu
fata, si am mpins ignoranta maretiei de a fi barbat pna la pretentia de a urina a
sezat pe vine", povesteste Maurice Sachs.' Totusi, daca baiatul apare la nceput m
ai putin favorizat dect surorile sale. aceasta se ntmpla pentru ca parintii au pret
entii mult mai mari de la el. Exigentele carora le este supus implica imediat o
valorizare. n amintirile sale. Mauras povesteste ca era gelos pe un frate mai mic
al sau pe care mama si bunica sa l alintau; tatal sau 1-a luat atunci de mna si 1
-a scos afara din camera: ..Noi sntem barbati: sa le lasam n pace pe femeile astea
", i-a spus el. Copilul este convins de cei din jurul sau ca se cere mai mult de
la el

pentru ca baietii snt superiori: pentru a-1 ncuraja pe acest drum dificil, i se in
sufla orgoliul virilitatii sale; aceasta notiune abstracta dobndeste pentru el o
figura concreta. fiind ntruchipata de penis. Mndria pe care o ncearca fata de micul
sau sex indolent nu este spontana, ci este resimtita datorita atitudinii antura
jului sau. Mamele si doicile perpetueaza traditia care asimileaza i'alusul si id
eea de masculinitate; fie cai recunosc prestigiul cu gratitudine tandra sau cu s
upunere, fie ca pentru ele nseamna o revansa faptul de a-1 vedea la sugar sub o f
orma umilita, ele trateaza penisul copilului cu o amabilitate deosebita. Rabelai
s ne povesteste 1 Sabatul. II jocurile si vorbele doicilor lui Gargantua*; istor
ia le-a retinut pe acelea ale doicilor lui Ludovic al XH-lea. Femei mai putin ne
rusinate ca acestea dau totusi un nume prietenos sexului baietelului, vorbind de
spre el ca despre o persoana n miniatura, care este n acelasi timp el nsusi si altu
l dect el nsusi; ele fac din sex, potrivit unei fraze deja citate, """ alter ego d
e obicei mai versat, mai inteligent si mai ndemnatic dect individul"1. Din punct de
vedere anatomic, penisul este ntru totul apt de a ndeplini acest rol; detasat de
trup, apare ca o mica jucarie naturala, un fel de papusa. Copilul va fi deci pus
n valoare prin valorizarea dublului sau. Un tata mi povestea ca unul dintre fiii
sai, la vrsta de trei ani, urina asezat pe vine; nconjurat de surori si de verisoa
re, era un copil timid si trist; ntr-o zi tatal sau 1-a luat cu el la toaleta, sp
unndu-i: "Am sa-ti arat acum cum fac barbatii". De atunci nainte copilul, foarte mn
dru ca putea urina n picioare, avea sa dispretuiasca fetitele, "care fac pipi pri
ntr-o gaura"; dispretul lui venea, la origine, nu din faptul ca acestora le lips
ea un organ, ci din aceea ca nu fusesera alese si initiate de tatal lui. Astfel,
penisul nu este descoperit ca un privilegiu imediat din care baiatul ar capata
un sentiment de superioritate; nici vorba de acest lucru; dimpotriva, valorizare
a lui apare ca o compensatie - inventata de adulti si acceptata cu pasiune de co
pil - pentru duritatea ultimului ntarcat: prin aceasta, este aparat mpotriva regre
tului de a nu mai fi bebelus, de a nu se fi nascut fata. Mai apoi, baiatul si va n
truchipa n sex transcendenta si suveranitatea orgolioasa2. Soarta fetitei este fo
arte diferita. Mamele si doicile nu au pentru organele ei genitale nici tandrete
, nici respect; ele im-i atrag atentia asupra acestui organ secret, din care nu
se vede dect ceea ce este la suprafata si care nu poate fi apucat; ntr-un anume se
ns, fetita nu are sex. Ea nu resimte aceasta absenta ca pe o lipsa; trupul sau e
ste pentru ea, evident, un ntreg; dar ea se afla n lume n alt mod dect baiatul; si u
n ansamblu de factori poate transforma n ochii sai aceasta diferenta ntr-o inferio
ritate. ..ncepuse de tunpunu sa se joace pe sub burta cu ursuletul, iar ngrijitoar
ele lui i-1 mpodobeau n fiecare dimineata, punndu-i buchete de flori, pan-glicute f
rumoase si cercei, ciucuri-ciucun. l rotunjeau n palme ca pe un sapunel, iar cnd ve
deau ca ciuleste urechile, rdeau st se veseleau, ca de-un joc placut, cu care si t
receau vremea. Una i zicea "cepuletul meu", alta "cercelusul meu", alta. "crengut
a mea de margean", altele "ceparul meu", "sfredelusul meu", "burghiul meu", "dop
sorul meu", "sulisoara mea" SL asa mai departe." (Frantois Rabelais, Gargantua s
i Pantagruel. traducere de Alexandru Hodos, Editura pentru Literatura Universala
. Bucuresti, 1967, pag. 76.) * A. BALINT. Viata intima a copilului, cf. voi I, p
ag. 89. - A se vedea voi. I. pag. 76. 12 Putine lucruri snt mai discutate n psihan
aliza dect faimosul "complex de castrare" feminin. Majoritatea specialistilor adm
it astazi ca

dorinta de a avea un penis se prezinta n cele mai diverse feluri.1 Mai nti, multe f
ete ignora pna la o vrsta avansata detaliile anatomiei masculine. Copilul accepta n
mod natural ca exista barbati si femei, asa cum exista un soare si o luna; el c
rede n esente continute n cuvinte si curiozitatea lui nu este mai nti analitica. Pen
tni altii, acea bucatica de carne ce atrna ntre picioarele, baietilor este ceva in
signifiant sau chiar derizoriu; este o ciudatenie care se confunda cu aceea a ha
inelor, a pieptanaturii; adesea este un lucru descoperit la un frate mai mic; "cn
d fetita este foarte mica, ea nu este impresionata de penisul fratelui sau", spu
ne H. Deutsch, citnd exemplul unei fetite de optsprezece luni care a ramas absolu
t indiferenta la descoperirea penisului, nedndu-i importanta dect mult mai trziu, n
raport cu preocuparile ei personale. Se nfmpla chiar ca penisul sa fie considerat
o anomalie: este o excrescenta, un lucru nedefinit care atrna precum negii, mamel
ele sau glcile, ceva care poate inspira dezgust. In sfrsit, fapt este ca n numeroas
e cazuri fetita este interesata de penisul unui frate sau al unui camarad; dar a
sta nu nseamna ca ncearca fata de el o gelozie propriuzis sexuala, si nca si mai pu
tin ca se simte profund marcata de absenta acestui organ; ea doreste sa puna sta
pnire pe penis asa cum doreste orice obiect; dar aceasta dorinta poate ramne super
ficiala. Desigur, functiile excretorii si n special functiile urinare snt obiectul
unui interes pasionat din partea copiilor: adesea, a urina n pat constituie un p
rotest mpotriva preferintei marcate a parintilor pentru un alt copil. Exista tari
n care barbatii urineaza sfnd pe vine, si se ntmpla si ca femeile sa urineze n picio
are; ntre altele, este un obicei frecvent la multe dintre femeile de la tara; dar
n societatea occidentala contemporana, moravurile cer n general ca femeia sa stea
pe vine n timp ce urineaza, pozitia verticala fiind rezervata barbatilor. Aceast
a diferenta este pentru fetita diferentierea sexuala cea mai frapanta. Pentru a
urina, ea trebuie sa se aseze pe vine, sa se dezveleasca si, implicit, sa se asc
unda: este o servitute rusinoasa si incomoda. Rusinea sporeste n cazurile, frecve
nte, n care fetita sufera de emisiuni de urina involuntare, n cazul crizelor de rs
1 n afara de operele lui Freud si Adler. asupra acestui subiect s-a sens o abunde
nta literatura. Abraham a emis primul ideea ca fetita si considera sexul ca pe o
rana rezultnd dintr-o mutilare. Karen Horney. Jones, Jeanne Lanipt de Groot. 11.
Deutsch. A. Balint au studiat problema din punct de vedere psihanalitic. Saussur
e ncearca sa concilieze psihanaliza cu ideile lui Piaget si Lucquet. A se vedea s
i Pollack. Ideile copilului asupra diferentei dintre se.xe. 13 nebun, de exemplu
; controlul este mai putin sigur la ea dect la baiat La acestia din urma, functia
urinara apare ca un joc liber, care are atractia tuturor jocurilor prin care se
exerseaza libertatea; penisul se lasa manipulat, prin el se poate actiona, ceea
ce este unul dintre interesele profunde ale copilului. O fetita, vaznd un baiete
l urinnd, a declarat cu admiratie: "Ct de comod este!"1 Jetul poate fi dirijat dup
a-bunul plac al baiatului, urina poate fi aruncata departe: un sentiment de omni
potenta ia nastere de aici. Freud a vorbit despre "ambitia arzatoare a fostilor
diuretici"; Stekel a discutat si el, cu multa aplicatie^ aceasta formula, dar es
te adevarat ca, asa cum spune Karen Horney2, "fantasmele de omnipotenta, mai ale
s acelea ale unui caracter sadic, snt adesea asociate jetului masculin de urina";
aceste fantasme, care se pastreaza la anumiti barbati3, snt importante pentru co
pil. Abraham vorbeste despre "marea placere pe care o ncearca femeile atunci cnd s
tropesc gradina cu furtunul"; eu cred, n conformitate cu teoriile lui Sartre si B
achelard4, ca nu neaparat asimilarea furtunului cu penisul este sursa acestei pl
aceri orice jet de apa apare ca un miracol, ca o sfidare a legilor gravitatiei:
a-1 dirija, a-1 conduce nseamna a cstiga o mica victorie mpotriva naturii;

n orice caz, pentru baietel aceasta nseamna o distractie care le este interzisa su
rorilor sale si care, mai ales la tara, i permite sa stabileasca prin jetul urina
r o serie de raporturi cu lucrurile: apa, pamnt, muschi, zapada etc Unele fetite,
pentru a cunoaste aceste experiente, se culca pe spate si ncearca sa faca urina
sa tsneasca "n sus" sau se straduiesc sa urineze n picioare. Karen Horney crede ca
fetitele snt invidioase mai curnd pentru posibilitatea de exhibitie de care se buc
ura baietii. "O bolnava a exclamat brusc, vaznd n strada un barbat care urina: "Da
ca as putea cere Providentei un dar, ini-as dori sa pot macar o data urina ca ba
rbatii"", relateaza Karen Horney. Fetitelor li se pare ca baiatul, avnd dreptul s
a-si atinga penisul, poate sa-1 foloseasca la fel ca pe o jucarie, n timp ce orga
nele lor sexuale snt tabu. Numeroase anchete si confidente primite de psihiatri s
tau marturie ca acest ansamblu de factori le face pe multe dintre fetite sa dore
asca a avea un sex masculin. Havelock Elliss citeaza aceste cuvinte ale unui sub
iect pe care-1 desemneaza sub numele de Zenia: "Zgomotul unui jet de de apa, mai
ales al aceluia tsnind dintr-un furtun lung, a fost ntotdeauna foarte excitant pe
ntru mine, pentru ca-mi \ Citat de A. Balint. - \'asterea complexului de castrar
e la femei. ..International Journal of Psychanalyse". 1923-1924. " 3 Cf. MONTHER
LANT. Omizile, Solstitii,! de vara. Z A se vedea voi. I, partea nti. capitolul II.
3 Cf. HAVELOCK ELLIS. Ondimsmul. 14 aminteste de zgomotul jetului de urina pe c
are-1 auzeam n copilarie la fratele meu si chiar la alte persoane". O alta, doamn
a R. S., povesteste ca, pe cnd era copil, i placea la nebunie sa tina n mna penisul
unui mic tovaras de joaca; ntr-o zi i s-a ncredintat un furtun de stropit gradina:
"Mi s-a parut delicios sa-1 tin n mna asa cum as fi tinut un penis". Ea insista a
supra faptului ca penisul nu avea pentru ea nici un sens sexual: cunostea numai
functia urinara a acestuia. Cazul cel mai interesant este acela al lui Florrie,
semnalat de Havelock Ellis1, si a carui analiza Stekel a reluat-o mai trziu. Cite
z mai jos un rezumat detaliat al acestuia: Este vorba de o femeie foarte intelig
enta, activa, biologic normala si noninvertita. Ea povesteste ca functia urinara
a avut ntotdeauna un rol foarte mare n copilaria ei; juca mpreuna cu fratii sai jo
curi urinare si se stropea pe mini fara sa ncerce nici cel mai mic dezgust. "Prime
le mele conceptii ale superioritatii barbatilor au fost legate de organele urina
re. Eram suparata pe natura care ma privase de un organ att de comod si decorativ
. "Nici un ceainic pe care cineva l-ar fi lipsit de cioc nu s-ar fi simtit mai n
efericit. N-a fost nevoie sa-mi insufle nimeni teoria predominantei si a superio
ritatii masculine. Aveam o dovada permanenta a acestora chiar sub ochii mei." Ea
nsasi ncerca o mare placere urinnd la tara. Nimic nu 1 se parea ca poate fi compar
at cu zgomotul vrajit al jetului caznd pe frunzele moarte ntr-un colt de padure, s
i T observa absorbtia. Dar ceea ce o fascina cel mai mult era sa urineze n apa. Es
te o placere la care multi dintre baieti snt sensibili; si exista o ntreaga imager
ie vulgara care i arata pe baietei urinnd n lacuri sau n ruri. Florne se plnge ca form
a pantalonasilor ei o mpiedica sa se dedea experientelor pe care ar fi vrut sa le
ncerce; adesea, n timpul plimbarilor n padure, 1 se ntmpla sa se abtina ct mai mult p
osibil si apoi sa-si dea drumul bnisc, din picioare. "mi amintesc perfect senzati
a intensa si interzisa a acestei placeri, si, de asemenea, uimirea mea vaznd ca j
etul putea tsni pe cnd eram n picioare." Dupa parerea ei, forma vesmintelor feminin
e are o mare importanta n psihologia unei femei n general. "Era pentru mine nu num
ai neplacerea de a trebui sa-mi desfac pantalonasii si apoi sa ma aplec pentru a
uu-i murdari n fata, dar partea de dinapoi, care trebuie sa fie data jos, dezgol
ind astfel fesele, explica de ce, la attea

femei, pudoarea este localizata n spate, si nu n fata. Prima distinctie sexuala ca

re mi s-a impus, de fapt, marea diferenta, a fost faptul ca baietii urineaza n pi
cioare, iar fetele ghemuite pe vine. Probabil ca astfel sentimentele mele de pud
oare cele mai vechi au fost asociate cu fesele, mai degraba dect cu pubisul." Toa
te aceste senzatii au capatat pentru Florrie o extrema importanta, pentru ca tat
al sau o biciuia adesea pna la snge, iar o guvernanta o batuse ntr-o zi la fund ca
s-o determine sa urineze; era bntuita de vise si de fantasme masochiste n care se
vedea biciuita de o nvatatoare sub ochii ntregii clase si urinnd atunci mpotriva voi
ntei ei, "idee care-mi dadea o 1 H. ELLIS, Studii de psihologie sexuala, voi. XI
II. 15 curioasa senzatie de placere". La cinci ani i s-a ntmplat ca, minata de o n
evoie urgenta, sa urineze pe o strada pustie. "Analizndu-mi senzatiile, cred ca c
ea mai importanta era rusinea de a fi n picioare si lungimea traiectului jetului
de urina ntre mine si pamnt. Distanta aceasta facea ca totul sa para important si
ridicol, chiar daca vesmintele ascundeau ceea ce se petrecea. n atitudinea obisnu
ita exista un element de intimitate. Cnd eram copil, chiar destul de mare, jetul
n-ar fi putut fi prea lung; nsa la cincisprezece ani eram destul de nalta, si-mi e
ra rusine gndindu-ma ct de lung era jetul. Snt sigura ca doamnelor despre care am v
orbit 1, care au iesit nspaimntate din urinoarul modern de la Portsrnouth, li s-a
parut foarte indecent pentru o femeie sa stea n picioare cu picioarele departate,
sa-si ridice fustele si sa faca sa tsneasca sub ele un jet att de lung." A nceput
din nou, la douazeci de ani, aceasta expenenta, relund-o adesea dupa aceea. Avea
un sentiment ambiguu, de rusine si de voluptate, la ideea ca ar putea fi surprin
sa si ca ar fi incapabila sa se opreasca. .Jetul parea sa iasa din mine fara voi
a mea, si lotusi mi producea mai multa placere dect daca l-as fi facut sa iasa dup
a bunul meu plac?- Aceasta senzatie curioasa ca jetul este tras afara din tine d
e catre o putere invizibila, care a hotart sa fie asa, este o placere exclusiv fe
minina si o ncntare subtila. Simti o placere intensa atunci cnd torentul iese din t
ine pnntr-o vointa mai presus de tine nsati." Mai apoi, Florne si-a dezvoltat un
erotism flagelatorul amestecat ntotdeauna cu obsesii urinare. Acest caz este foar
te interesant, pentru ca pune n lumina mai multe elemente ale experientei infanti
le. Dar este evident ca importanta lor enorma le-a fost conferita de niste mpreju
rari speciale. Pentru fetitele dezvoltate normal, privilegiul urinar al baiatulu
i este un lucru prea secundar pentru a naste direct un sentiment de inferioritat
e. Psihanalistii care, dupa Freud, presupun ca numai simpla descoperire a penisu
lui ar ajunge sa genereze un traumatism ignora profund mentalitatea infantila; e
a este mult mai putin rationala dect ar putea presupune acestia, nu afirma catego
rii transante si nu este stnjenita de contradictie. Cnd fetita care vede un penis
declara: ,,Si eu am avut unul la fel" sau "Voi avea si eu unul" sau ,,Si eu am u
nul la fel" nu nseamna ca ea este de reacredinta aparndu-se astfel Prezenta si abs
enta nu se exclud; copilul asa cum o dovedesc si desenele sale - crede mult mai
putin n ceea ce vede cu ochii sai dect n tipurile semnificante pe care si le-a fixa
t o data pentru totdeauna: el deseneaza adesea fara sa priveasca si, n orice caz,
nu regaseste n perceptiile sale dect ceea ce el nsusi a pus acolo. Saussure3, care
insista chiar asupra acestui punct, citeaza aceasta observatie foarte 1 Aluzie
la un episod pe care 1-a povestit mai nainte: la Portsmoutli se deschisese un uri
noar modern pentru femei. n care trebuia sa urinezi n picioare: toate clientele au
iesit imediat ce intrasera. - Florne subliniaza. 3 Psihogeneza si psihanaliza. n
"Revue francaise de psyehanalyse". 1933.

16 importanta a lui Luquet: "O data ce un traseu a fost recunoscut ca fiind gres
it, este ca si inexistent, copilul nu-l mai vede, literalmente, hipnotizat ntr-un
fel de noul traseu care-1 nlocuieste, si nu mai tine cont de liniile care se pot
afla ntmplator pe hrtie" Anatomia masculina constituie o forma puternica ce se imp
une adesea fetitei, astfel nct ea nu-si mai vede literalmente propriul sau corp. S
aussure citeaza exemplul unei fetite de patru ani care ncerca sa urineze ca un ba
iat printre stinghiile unui parapet, spunnd ca voia "un ceva lung care curge". Ea
afirma n acelasi timp ca are un penis si ca nu are, ceea ce vine sa confirme teo
ria gndirii prin "participare'" a copiilor, pe care a descris-o Piaget. Fetitei i
convine sa creada ca toti copiii au venit pe lume cu un penis, dar ca mai apoi p
arintii le taie acest organ unora pentru a face astfel din ei niste fetite; acea
sta idee satisface artificialismul copilului care, divinizndu-si parintii, "i conc
epe ca fiind cauza a tot ceea ce poseda", dupa cum spune Piaget; el nu vede de l
a nceput n aceasta castrare o pedeapsa. Pentru ca aceasta sa capete caracterul une
i frustrari, trebuie ca fetita sa fie, pentru vreun motiv oarecare, nemultumita
de situatia ei; asa cum pe buna dreptate ne atrage atentia H. Deutsch, un evenim
ent exterior, asa cum este vederea penisului, n-ar putea comanda o dezvoltare in
terioara: "Vederea organului masculin poate avea un efect traumatic, spune ea, d
ar numai cu conditia ca un lant de experiente anterioare capabile sa produca ace
st efect sa fi avut loc mai nainte". Daca fetita nu se simte n stare sa-si satisfa
ca dorintele sale de masturbare sau de exhibitie, daca parintii i reprima onanism
ul, daca are impresia ca este mai putin iubita, mai putin apreciata dect fratii e
i, atunci ea si va proiecta insatisfactia asupra organului masculin. "Descoperire
a de catre fetita a diferentierii anatomice fata de baiat este o confirmare a ne
voii pe care a resimtit-o anienor, rationalizarea acestei nevoi, ca sa spunem as
a.1" Si Adler a insistat chiar asupra faptului ca valorizarea efectuata de parin
ti si de anturaj este aceea care-i confera baiatului prestigiul; explicatia si s
imbolul acestuia devine, n ochii fetitei, penisul. Fratele ei este considerat ca
fiindu-i superior; el se mndreste cu virilitatea sa; atunci fetita l invidiaza pen
tru aceasta si se simte frustrata. Cteodata i poarta ranchiuna mamei sale, mai rar
, tatalui; sau se acuza ea nsasi de a se fi mutilat, ori se consoleaza gndind ca p
enisul este ascuns n trupul ei si ca ntr-o zi va iesi la iveala. Este sigur ca abs
enta penisului va juca un rol important n destinul fetitei, chiar daca ea nu dore
ste cu adevarat sa-1 aiba. Marele privilegiu al baiatului este ca, dotat cu un o
rgan care se lasa vazut si apucat, el poate, cel putin partial, sa se nstraineze
de acesta. Misterul 1 Cf. H. DEUTSCH, PsiMogia femeilor. Ea citeaza, de asemenea
, autoritatea lui R. Abraham si J. H. Wram Oplungsen. 17 corpului sau, amenintar
ile lui pot fi proiectate n afara lui, ceea ce-i permite sa le tina la distanta:
desigur, el si simte penisul n pericol, se teme de castrare, dar este o frica mult
mai usor de dominat dect teama difuza a fetitei fata de "interiorul" sau, teama
care adesea se va perpetua de-a lungul ntregii ei vieti de femeie. Ea este extrem
de preocupata de tot ceea ce se petrece nauntrul este nca de la nceput mult mai op
aca n propriii ei ochi, mai profund nvestita cu misterul vietii dect barbatul. Prin
faptul ca are un alter ego n care se recunoaste, baietelul poate sa-si asume cu
mai multa ndrazneala subiectivitatea: nsusi obiectul n care se alieneaza devine un
simbol al autonomiei, al transcendentei, al puterii; el si masoara lungimea penis
ului; si compara lungimea jetului urinar cu acela al camarazilor sai; mai trziu, e
rectia, ejacularea vor deveni surse de satisfactie si de sfidare. n schimb, fetit
a nu se poate ncarna n nici o parte din ea nsasi. Drept compensatie, i se pune n mini
, pentru a

ndeplini fata de ea rolul de alter ego, un obiect ciudat: o papusa. Trebuie sa sp

unem ca n franceza, "papusa" se numeste si bandajul cu care se nveleste un deget r
anit: un deget mbracat, separat de celelalte, este privit cu amuzament si cu un s
oi de mndrie, copilul schiteaza fata de acest deget un proces de nstrainare. nsa o
figurina cu fata umana - sau, n lipsa acesteia, un stiulete de porumb, chiar o bu
cata de lemn - va nlocui n cea mai satisfacatoare maniera acest dublu, aceasta juc
arie naturala care este penisul. Marea diferenta este ca, pe de o parte, papusa
reprezinta corpul n totalitate si ca, pe de alta parte, ea este un lucru pasiv. P
rin aceasta, fetita va fi ncurajata sa se alieneze n propria-i persoana si s-o con
sidere n ntregime ca fiind un dat inert. n timp ce baiatul se cauta pe sine n penis
ca subiect autonom, fetita si alinta si si mpodobeste papusa asa cum ea nsasi viseaz
a sa fie alintata si mpodobita; si invers, se imagineaza pe sine ca fiind o papus
a minunata. ^ Prin complimente si bombaneli, prin imagini si cuvinte, ea descope
ra sensul cuvintelor "frumoasa" si "urta"; va sti n curnd ca pentru a placea trebui
e sa fie "frumoasa ca o cadra"; va ncerca sa semene cu aceasta imagine, se va deg
hiza, se va privi n oglinda, se va compara cu printesele si cu znele din povesti.
Un exemplu frapant al acestei cochetarii infantile ne este furnizat de Marie Bas
hkirtseff. Fara ndoiala ca nu a fost o ntmplare faptul ca, ntarcata trziu (avea trei
ani si jumatate) ea a ncercat att de puternic, catre vrsta de patru-cinci ani, nevo
ia de a fi admirata, de a exista pentru ceilalti; socul a fost, probabil, violen
t pentru o fetita att de mare, iar ea a cautat cu si mai * Analogia ntre femeie si
papusa se mentine si la vrsta adulta: n franceza. femeia este numita vulgar "papu
sa", n engleza, se spune ca o femeie mpodobita este "dolled up'\ 18 multa pasiune
sa treaca peste despartirea care i se impunea: "La vrsta de cinci ani, scria ea n
jurnal, ma mbracam cu dantele de-ale mamei, mi puneam flori n par si veneam sa dans
ez n salon. Eram marea dansatoare Patipa, si toata casa se strngea acolo ca sa ma
priveasca. .." Acest narcisism apare att de precoce la fetita si va juca n viata f
emeii un rol att de primordial, nct sntem gata sa-1 consideram ca fiind emanatia unu
i misterios instinct feminin. Dar tocmai am vazut ca nu un destin anatomic i dict
eaza aceasta atitudine fetitei. Diferenta dintre ea si baiat este un fapt pe car
e l poate asuma ntr-o multime de feluri. Desigur, penisul constituie un privilegiu
, dar pretul sau se micsoreaza n mod natural atunci cnd copilul si pierde interesul
pentru functiile sale excretorii si se socializeaza: daca, o data depasita vrsta
de opt-noua ani, penisul si mai pastreaza ceva din acest prestigiu, aceasta se ntm
pla pentru ca ntre timp a devenit simbolul unei virilitati valorizate din punct d
e vedere social. ntr-adevar, influenta educatiei si a mediului este aici imensa.
Toti copiii ncearca sa compenseze separatia ntarcarii prin manevre de seductie si
de parada; baiatul este obligat sa depaseasca acest stadiu, este eliberat de nar
cisismul sau - transferat asupra penisului - n timp ce fetita este ncurajata n acea
sta tendinta de a deveni obiect care este comuna tuturor copiilor. Papusa o ajut
a sa faca acest lucru, dar nici ea nu mai are aici un rol determinant; si baiatu
l poate ndragi un urs, o marioneta nauntrul careia se proiecteaza; n forma globala
a vietii copilului, fiecare factor, fie ca este. vorba de penis sau de papusa, si
cstiga propria sa greutate. Astfel, pasivitatea care va caracteriza n mod esentia
l femeia "feminina" este o trasatura care se dezvolta n ea nca din primii sai ani
de viata. Dar este fals sa pretindem ca este vorba aici despre un dat biologic;
de fapt, este un destin pe care i-1 impun educatorii si societatea din jurul ei.
Sansa imensa a baiatului este ca maniera sa de a exista

pentru ceilalti l ncurajeaza sa se afirme pentru sine. El face ucenicia existentei

sale ca miscare libera catre lume; rivalizeaza n duritate si independenta cu alt
i baieti, le dispretuieste pe fete. Catarndu-se n copaci, batndu-se cu tovarasii de
joaca, nfruntndu-i n jocuri violente, si percepe trupul ca pe un mijloc de a domina
natura si ca pe un instrument de lupta; se mndreste cu muschii sai asa cum se mnd
reste cu sexul sau: prin intermediul jocurilor, sporturilor, luptelor, sfidarilo
r, ncercarilor de tot felul, cunoaste lectiile severe ale violentei; nvata sa ncase
ze lovituri, sa dispretuiasca durerea, sa refuze lacrimile vrstei fragede. ntrepri
nde, inventeaza, ndrazneste. Desigur, el se simte privit de ochii semenilor lui; s
i pune n discutie virilitatea, si vor urma multe probleme n raport cu adultii si c
u tovarasii sai. Dar foarte important este faptul ca nu exista o opozitie fundam
entala ntre preocuparea pentru aceasta figura 19 obiectiva care este a sa si voin
ta de a se afirma n proiecte concrete. Faptuind, el se face fiinta, dintr-o data.
Dimpotriva, n cazul femeii asistam, nca de la nceput, la un conflict ntre existenta
sa autonoma si cerinta de a fi altceva; este nvatata ca, pentru a placea, trebui
e sa caute sa placa, trebuie sa se transforme n obiect, sa renunte la autonomia e
i. Este tratata ca o papusa vie si i se refuza libertatea; astfel se contureaza
un cerc vicios; deoarece, cu ct si va exersa mai putin libertatea pentru a ntelege,
cu att va gasi n ea mai putine resurse, cu att mai putin va ndrazni sa se afirme ca
subiect; daca ar fi ncurajata, ar putea manifesta aceeasi vie exuberanta, aceeas
i curiozitate, acelasi spirit de initiativa, aceeasi ndrazneala ca si baiatul. Ac
easta se ntmpla adesea cnd unei fetite i se da o crestere virila; este crutata atun
ci de multe probleme.1 E interesant de observat ca adesea acesta e genul de educ
atie pe care tatii prefera sa-1 dea fiicelor lor. Majoritatea femeilor care au f
ost crescute de un barbat scapa de tarele feminitatii. Dar moravurile se opun ca
fetele sa fie tratate la fel ca baietii. Am cunoscut ntr-un sat fetite de trei s
i de patru ani pe care tatal lor le obliga sa poarte pantaloni. Toti copii le pe
rsecutau: "Snt fete sau baieti?", si pretindeau sa verifice aceasta, astfel nct fet
itele au ajuns sa-i implore pe parinti sa le mbrace n rochii. Doar daca nu cumva d
uce o viata foarte solitara, chiar daca parintii o lasa sa se poarte baieteste,
anturajul fetitei, prietenele, profesorii vor fi socati. Vor exista ntotdeauna ma
tusi, bunici, verisoare pentru a contrabalansa influenta tatalui. Normal, rolul
tatalui n privinta fetitelor este secundar. Unul dintre blestemele care atrna deas
upra femeii -Michelet 1-a semnalat - este faptul ca, n copilarie, este abandonata
n grija femeilor. Si baiatul este mai nti crescut de mama sa; dar ea i respecta vir
ilitatea, si astfel baiatul i scapa din mini foarte repede2, n timp ce fata va fi n
mod necesar integrata de catre mama lumii feminine. Vom vedea mai departe ct de c
omplexe snt raporturile ntre mama si fiica; fiica este pentru mama n acelasi timp d
ublul sau si o alta, n acelasi timp ndragita imperios si privita cu ostilitate; ea
i impune copilei propriul ei destin: este un mod de a-si revendica orgolios femi
nitatea si n acelasi timp de a se razbuna pe aceasta feminitate. Acelasi proces s
e ntlneste la pederasti, la jucatori, la drogati, la toti cei care se simt flatati
si totodata snt umiliti de faptul ca apartin unei anumite confrerii: ei ncearca s
a cstige adepti cu un prozelitism ardent Astfel, femeile, cnd le este ncredintata o
fetita, se straduiesc, 1 Cel putin n frageda copilarie. n starea actuala a societ
atii, conflictele adolescentei ar putea fi, dimpotriva, accentuate pna la exasper
are. 2 Binenteles, snt foarte multe exceptii; dar rolul mamei n formarea baia tului
nu poate fi studiat aici. 20

cu un zel si o aroganta n care se amesteca ranchiuna, sa o transforme ntr-o femeie

asemenea lor. Si chiar o mama generoasa, care doreste cu sinceritate binele cop
ilei sale, va gndi de obicei ca este mai prudent sa o transforme ntr-o "femeie ade
varata" deoarece astfel societatea o va accepta mai usor. I se dau astfel drept
prietene alte fetite, traieste printre matroane ca pe vremea gineceului, i se al
eg carti si jocuri care o initiaza n destinul sau, i se revarsa n urechi comorile n
telepciunii feminine, i se propun virtuti feminine, este nvatata sa gateasca, sa
coasa, sa trebaluiasca, n acelasi timp n care e deprinsa cu artificiile toaletei,
cu farmecul, cu pudoarea; este mbracata cu haine incomode si pretioase de care tr
ebuie sa aiba grija, este pieptanata complicat, i se impun reguli de tinuta: sta
i dreapta, nu merge ca o rata; pentru a fi gratioasa, ea va trebui sa-si reprime
miscarile spontane, i se cere sa nu adopte pozitii de baietoi, i se interzic ex
ercitiile violente, nu are voie sa se bata: pe scurt, este pregatita sa devina,
la fel ca surorile ei mai mari, o servitoare si un idol. Astazi, datorita cuceri
rilor feminismului, devine din ce n ce mai normal ca fata sa fie ncurajata sa stud
ieze, sa se consacre sporturilor; dar, daca nu reuseste n aceste lucruri, cei din
jur snt gata s-o ierte mult mai usor dect pe baieti; reusita ei este mult mai ngre
unata de faptul ca de la ea se cere un alt soi de realizare: sa fie si femeie, s
a nu-si piarda feminitatea. In primii ani, fetita se resemneaza fara prea multa
greutate sa urmeze aceasta soarta. Copilul evolueaza n planul jocului si al visul
ui; a face si a fi nu se disting net atunci cnd nu este vorba dect de fapte imagin
are. Fetita poate compensa superioritatea actuala a baietilor prin promisiunile n
chise n destinul ei de femeie, pe care deja le realizeaza n jocurile ei. Cum nu cu
noaste nca dect universul ei infantil, mama i apare nvestita cu mai multa autoritate
dect tatal; si imagineaza lumea ca pe un soi de matriarhat; si imita mama, vrea sa
se identifice cu ea; adesea chiar inverseaza rolurile: "Cnd o sa fiu eu mare si
tu o sa fii mica...", i spune mamei. Papusa nu este numai dublul, ci si copilul e
i, functii care se exclud cu att mai putin cu ct copilul este ntr-adevar pentru mam
a un alter ego; cnd fetita si cearta, si pedepseste papusa, iar apoi o consoleaza,
se apara mpotriva mamei sale si n acelasi timp se nvesteste pe ea nsasi cu demnitate
a de mama: ea rezuma cele doua elemente ale cuplului: vorbeste cu papusa, o educ
a, si afirma autoritatea suverana asupra ei, uneori chiar i smulge bratele, o bate
, o tortureaza: aceasta nseamna ca savrseste prin ea experienta afirmarii subiecti
ve si a alienarii. Adesea mama este asociata acestei vieti imaginare: fetita se
joaca cu papusa de-a mama si de-a tata, mama fiind, ca si ea nsasi, parintele pap
usii; este un cuplu din care barbatul este exclus. Nici aici nu e vorba de nici
un "instinct matern" nnascut si misterios. Fetita constata ca n21 grijirea copiilo
r i revine mamei, asa este nvatata; tot ceea ce aude, toate cartile pe care le cit
este, ntreaga ei experienta vine sa-i confirme acest lucru; este ncurajata sa fie n
cntata de viitoarele bogatii, i se daruiesc papusi pentru a le conferi acestora u
n aspect tangibil. "Vocatia" sa i este dictata imperios. Prin faptul ca un copil i
apare ca fiind ceva ce i este sortit si prin faptul ca se intereseaza de "interi
orul" ei mai mult dect un baiat, fetita este deosebit de curioasa n privinta miste
rului procreatiei; ea nceteaza curnd sa mai creada ca bebelusii se nasc din verze
sau ca snt adusi de barza; mai ales n cazul n care mama sa i face alti frati si suro
ri, nvata repede ca bebelusii se formeaza n burta materna. De altfel, parintii din
ziua de azi nu nvaluie nasterea copiilor cu atta mister cum o faceau generatiile
de mai nainte; fetita, n general, mai mult se minuneaza dect se sperie, pentru ca f
enomenul i apare

drept ceva magic, caruia nca nu-i ntelege toate implicatiile psihologice. Ea ignor
a de obicei rolul tatalui si presupune ca femeia ramne nsarcinata prin absorbtia a
numitor alimente, ceea ce este o tema legendara (n povesti, reginele nasc o fetit
a sau un baietel dupa ce au mncat cutare sau cutare fruct sau peste) si care face
sa existe mai trziu, la unele femei, o legatura ntre ideea de gestatie si aceea d
e sistem digestiv. Ansamblul acestor probleme si al acestor descoperiri absoarbe
o mare parte din interesul fetitei si i hraneste imaginatia. Voi cita ca fiind t
ipic exemplul cules de Jung1, care prezinta remarcabile analogii cu acela al mic
ului Hans, analizat de Freud cam n aceeasi vreme: Pe la vrsta de trei ani, Ana a nc
eput sa-i ntrebe pe parintii ei de unde vin nou-nascutii; cum auzise spunndu-se de
spre ei ca snt "ngerasi", mai nti a crezut ca, atunci cnd oamenii mor, se duc n cer st
se rencarneaza sub forma de nou-nascuti. Cnd avea patru ani, mama ei i-a nascut u
n fratior; fetita parea a nu fi remarcat sarcina mamei, dar a doua zi dupa naste
re, cnd a vazut-o culcata, a privit-o cu jena si nencredere si pna la urma a ntrebat
-o: "N-ai sa mori, nu-i asa?" A fost trimisa ctva timp la bunica ei, iar la ntoarc
ere a gasit o doica lnga patul micutului; a devenit geloasa pe fratele ei: se strm
ba, si spunea singura povesti, nu mai asculta de nimeni si ameninta ca va pleca d
in nou la bunica-sa; adesea si acuza mama ca nu-i spusese adevarul, fiindca banui
a ca o mintise n legatura cu nasterea copilului; simtind n mod obscur ca e o difer
enta ntre a "avea" un copil n calitate de doica si n calitate de mama, a ntrebat-o p
e maica-sa: "O sa devin si eu o femeie ca tine?" A capatat obiceiul sa-si cheme
parintii tipnd tare n toiul noptii; si cum se vorbea mult n jurul ei de cutremurele
de pamnt de la Messina, si-a facut din acesteajpretextul angoaselor sale; punea
fara ncetare ntrebari despre acest subiect. Intr-o zi, a nceput sa ntrebe pe neastep
tate: "De ce Sophie este mai mica dect mine? Unde era Fritz nainte sa se nasca? 1
JUNG. Conflictele sufletului infantil. 22 Era n cer? Ce facea acolo? De ce a cobo
rt de-acolo abia acum?" Mama ei i-a explicat n cele din urma ca fratiorul ei cresc
use n pntecele ei precum plantele n pamnt Ana paru ncntata la aceasta idee. Apoi a ntr
bat: "A iesit singur?" "Da." "Dar cum, din moment ce nu poate merge singur?" "A
iesit trndu-se." nseamna ca ai o gaura acolo?" (aratnd spre burta) sau a iesit pe gu
ra?" Fara a mai astepta raspunsul, a declarat ca stia ea ca 1-a adus barza; dar
seara a zis deodata: "Fratele meu^ este n Italia; are o casa de stofa si de sticl
a care nu se poate narui", si a ncetat sa se mai intereseze de cutremurele de pamn
t si sa mai ceara sa vada fotografii cu eruptii. nca le mai vorbea despre barza p
apusilor ei, dar fara nici o convingere. Curnd a nceput sa manifeste un alt soi de
curiozitate. Vazndu-si tatal n pat, 1-a ntrebat:, ,De ce esti n pat? Ai si tu o pla
nta n burta?" A povestit un vis pe care-1 avusese: visase arca lui Noe: "Si dedes
ubt, era un capac ce se deschidea si toate animalutele cadeau prin deschizatura"
; ntr-adevar, arca lui Noe se deschidea prin acoperis. Din acel moment, a nceput s
a aiba cosmaruri din nou: se putea deduce ca acum se ntreba care era rolul tatalu
i. O doamna gravida i-a facut ntr-o zi o vizita mamei sale, iar aceasta, a doua z
i, a vazut-o pe Ana punndu-si sub rochie o papusa si apoi scotnd-o ncet, cu capul n
jos, spunnd: "Vezi, uite copilasul cum iese, e aproape cu totul afara". Dupa ctva
timp, mncnd o portocala, a zis: "Vreau s-o mannc si s-o fac sa coboare pna jos, pna n
fundul burtii, si atunci o sa am un copil", ntr-o dimineata, cnd tatal ei era n bai
e, a sarit n pat, s-a ntins pe burta si a nceput sa dea din picioare, zicnd: "Asa fa
ce tati, nu-i asa?" Timp de cinci luni, paru sa se dezintereseze de preocuparile
sale; apoi a nceput sa manifeste nencredere si la adresa tatalui ei: a crezut ca
voise s-o nece etc. ntr-o zi, pe cnd se juca plantnd seminte n pamnt sub supravegherea
gradinarului, si-a ntrebat tatal: "Si ochii au fost plantati n cap? Si

parul?" Tatal i-a spus ca acestea erau deja n germene n corpul copilului nainte ca
acesta sa se dezvolte. Atunci fetita a ntrebat: "Dar cum a intrat n mama micul Fri
tz? Cine 1-a plantat n corpul ei? Si pe tine cine te-a plantat n corpul mamei tale
? Si pe unde a iesit micul Fntz?" Tatal ei i-a zis zmbind: "Tu ce crezi?" Atunci
ea si-a arata organele sexuale: "Pe aici a iesit?" "Pe-acolo." "Dar cum a intrat
n mama? Cineva a semanat n ea samnta?" Atunci tatal i-a spus ca tatal este acela c
are da samnta. Fetita a parut satisfacuta si a doua zi si-a tachinat mama: "Tati
mi-a povestit ca Fritz era un ngeras si ca 1-a adus barza". S-a aratat mult mai c
alma dect nainte, si totusi a avut un vis n care vedea niste gradinari urinnd, iar p
rintre ei era si tatal sau; a mai visat, dupa ce-1 vazuse pe gradinar ajustnd un
sertar, ca acesta i ajusta organele genitale; era n mod evident preocupata de rolu
l exact al tatalui. Se pare ca, aproape complet instruita la vrsta de cinci ani,
n-a mai ncercat apoi nici un fel de tulburare. Povestea este caracteristica, desi
adesea fetita se ntreaba mult mai putin precis despre rolul jucat de tata, iar p
arintii se arata mult 1 Era vorba de un frate mai mare, fictiv, care avea un rol
foarte important n jocunle ei. 23 mai evazivi cnd este vorba despre acest subiect
O multime de fetite si ascund sub sortulet perne pentru a se juca de-a gravidele
, sau si plimba papusa ntre cutele fustei si o lasa sa cada n leagan, sau o alaptea
za la sn. Baietii, ca si fetitele, admira misterul maternitatii; toti copii au o
imaginatie ,,n profunzime" care i face sa presimt n interiorul lucrurilor comori asc
unse; toti snt sensibil la miracolul "mbucarii", papusi care nchid n ele alte papusi
mai mici, cutii continnd alte cutii, viniete care se reproduc sub o forma redusa
chiar n miezul lor; toti snt fermecati cnd sub ochii lor este desfacut un mugure,
cnd li se arata un pui ntr-o coaja de ou sau cnd se desfasoara, ntr-o chiuveta cu ap
a, surpriza "florilor japoneze". Un baietel, desfacnd un ou de Pasti plin de oua
de zahar, a exclamat: "O! Uite o mama!" A face sa iasa din pntece un copil este l
a fel de frumos ca un truc de prestidigitator. Mama apare nzestrata cu puterea mi
rifica a znelor. Multi baieti snt nefericiti ca le este refuzat un asemenea privil
egiu. Daca, mai trziu, iau ouale din cuiburi, calca n picioare plantele tinere, da
ca distrug viata din jurul lor cu un fel de furie toate acestea se ntmpla fiindca
se razbuna pentru faptul ca nu snt n stare sa-i dea nastere; n timp se fetita este
fermecata la gndul ca ntr-o zi va putea si ea sa dea viata. n afara de aceasta sper
anta concretizata n jocul cu papusile, viata cotidiana i ofera si ea fetitei posib
ilitati de afirmare. O mare parte dm treburile casnice pot fi ndeplinite de o fet
ita nu prea mare; de obicei, baiatul este scutit de acestea; dar surorii sale i
se permite, i se cere chiar, sa mature, sa stearga praful, sa curete legume, sa
spele bebelusul, sa supravegheze inhicarea pusa la fiert n special sora mai mare
este adesea asociata treburilor mamei; fie din comoditate, fie din ostilitate or
i sadism, mama transfera asupra ei un mare numar dintre sarcinile ce-i reveneau;
fetita este atunci integrata precoce universului seriozitatii; sensul important
ei sale o va ajuta sa-si asume feminitatea; dar fericita gratuitate, nepasarea c
opilareasca i snt refuzate; femeie nainte de vreme, ea cunoaste mult prea curnd limi
tele pe care aceasta specificare le impune fiintei omenesti; ajunge adulta n adol
escenta, ceea ce da un caracter singular evolutiei sale. Copila suprancarcata de
sarcini poate fi prematur transformata n sclava, condamnata la o existenta lipsit
a de bucurie. Dar daca nu i se cere dect un efort pe masura ei, ncearca o mare mndr
ie simtindu-se eficace ca un om mare si se bucura sa fie solidara cu adultii. Ac
easta solidaritate este posibila prin faptul ca de la copila pna la gospodina nu
este o distanta considerabila. Un barbat specializat n meseria sa este separat de
stadiul infantil prin anii de

ucenicie; activitatile tatalui snt profund misterioase pentru baiat; n el abia se

schiteaza barbatul care va fi mai trziu. Dimpotriva, activitatea mamei i este acce
sibila fetitei; "Este deja o femeiusca", spun despre ea parintii, si adesea 24 e
ste apreciata ca fiind mai precoce dect baiatul; ntr-adevar, ea este mai aproape d
e stadiul adult tocmai pentru ca acest stadiu se pastreaza n mod traditional la m
ajoritatea femeilor mai infantile. Fapt este ca fetita se simte precoce, ca este
flatata sa joace pe lnga ultimii nascuti rolul unei "mici mame"; i convine sa dev
ina importanta, vorbeste cumpanit, da ordine, si ia aere de superioritate fata de
fratii ei nchisi n cercul copilariei, si trateaza mama ca de la egal la egal. In c
iuda acestor compensatii, ea nu accepta fara parere de rau destinul care i este a
tribuit; crescnd, va invidia virilitatea baietilor. Se ntmpla ca parintii si bunici
i sa ascunda prost faptul ca ar fi preferat un vlastar de sex masculin; sau sa a
rate mai multa afectiune fratelui dect surorii: anchetele au aratat ca majoritate
a parintilor doresc sa aiba mai degraba fii dect fiice. Baietilor li se vorbeste,
cu mai multa gravitate si stima, li se recunosc mai multe drepturi; ei nsisi le
trateaza pe fete cu dispret, nu le admit n grupul lor, jucndu-se numai ntre ei, le
insulta; ntre altele, le numesc "pisacioase", desteptnd prin acest cuvnt umilinta i
nfantila a fetitelor. In Franta, n scolile mixte, casta baietilor o oprima si o p
ersecuta deliberat pe aceea a fetelor. Totusi, daca acestea vor sa intre n compet
itie cu ei, sa se bata cu ei, snt certate. Ele snt de doua ori invidioase pentru a
ctivitatile prin care se disting baietii: pe de o parte, au o dorinta spontana d
e a-si afirma puterea asupra lumii, pe de alta parte, protesteaza mpotriva situat
iei de inferioritate la care snt condamnate. Sufera, ntre altele, pentru ca li se
interzice sa se urce n copaci, pe scari, pe acoperisuri. Adler remarca faptul ca
notiunile de "sus" si de "jos" au o mare importanta, ideea de elevare spatiala i
m-plicnd o superioritate spirituala, cum reiese dintr-un mare numar de mituri ero
ice; a urca pe un pisc, pe un vrf, nseamna a te ridica deasupra lumii ca un subiec
t suveran; ntre baieti, acesta este un pretext de sfidare frecvent. Fetita careia
i snt interzise aceste ispravi si care, asezata la poalele unui copac sau ale une
i stnci, vede deasupra ei baietii triumfatori se simte cu trup si suflet inferioa
ra. Acelasi lucru se petrece si atunci cnd ramne n urma la o ntrecere sau la un conc
urs de sarituri sau cnd este aruncata la pamnt ntr-o ncaierare, ori pur si simplu la
sata deoparte. Cu ct copila creste, cu att universul ei se largeste, cu att superio
ritatea masculina se afirma mai mult. Foarte adesea, identificarea cu mama nu ma
i apare ca o solutie satisfacatoare; daca fetita si accepta mai nti vocatia feminin
a, o face nu ca sa abdice, ci, dimpotriva, pentru ca vrea sa domine; ea se vrea
matroana pentru ca societatea matroanelor i se pare privilegiata; dar atunci cnd
cunostintele ei, studiile, jocurile, lecturile o smulg din cercul matern, ea ntel
ege ca nu femeile, ci barbatii snt stapnii lumii. Aceasta revelatie 25 - mult mai
mult dect descoperirea penisului - i modifica imperios constiinta propriei ei pers
oane. Ierarhia sexelor i se descopera mai nti n experienta familiala; ntelege putin
cte putin ca, desi autoritatea tatalui nu se face simtita zi de zi, ea este aceea
care domina; prin faptul ca nu este njosita, se acopera cu si mai multa straluci
re; chiar daca, de fapt, mama domneste ca o stapna n casnicie, ea are de obicei ab
ilitatea de a aseza nainte vointa tatalui; n momentele importante, mama cere, reco
mpenseaza sau pedepseste prin el, n numele lui. Viata tatalui este nconjurata de u
n misterios prestigiu: orele pe care le petrece acasta, camera unde lucreaza, ob
iectele care-1 nconjoara, ocupatiile, maniile lui au un caracter sacru.

El este cel care hraneste familia, el este seful ei si cel care raspunde de ea.
De obicei el lucreaza n afara casei si prin el familia comunica cu restul lumii:
este ntruchiparea acestei lumi aventuroase, dificile, imense si minunate; este tr
anscendenta, este Dumnezeu.1 Asta percepe prin simturile sale copilul n puterea b
ratelor care l ridica, n forta trupului lnga care se ghemuieste. Mama este detronat
a de el precum odinioara Isis de catre Ra si Glia de catre Soare. Dar situatia c
opilei s-a schimbat foarte mult; ea este chemata sa devina ntr-o zi o femeie asem
anatoare atotputernicei mame - ea nu va fi niciodata tatal suveran; legatura din
tre ea si mama era una de emulatie activa - din partea tatalui nu poate dect sa a
stepte pasiv o valorizare. Baiatul sesizeaza superioritatea paterna printr-un se
ntiment de rivalitate, n timp ce fetita o suporta cu o admiratie neputincioasa. A
m vorbit deja despre faptul ca ceea ce Freud numeste "complexul Electrei" nu est
e, asa cum pretinde acesta, o dorinta sexuala; este o abdicare profunda a subiec
tului care consimte sa se transforme n obiect prin supunere si adoratie. Daca tat
al simte pentru fetita tandrete, aceasta si simte existenta magnific justificata;
este nzestrata cu toate darurile pe care ceilalti trebuie sa le cstige cu mare gr
eutate; este coplesita si divinizata. Este posibil ca tot restul vietii sale sa
caute aceasta plenitudine si aceasta pace. Daca dragostea i este refuzata, ea poa
te sa se simta pentru totdeauna vinovata si condamnata; sau poate cauta aiurea o
valorizare a fiintei ei, devenind astfel indiferenta sau chiar ostila tatalui e
i. Tatal nu este, de altfel, singurul care detine cheile lumii: toti barbatii pa
rticipa n mod normal la prestigiul viril; nu exista nici un motiv ca ei sa fie co
nsiderati "substitute" ale tatalui. Prin faptul ca snt barbati, bunicii, fratii m
ai mari, unchii, tatii prietenelor, prietenii casei, profesorii, preotii, 1 "Per
soana lui generoasa mi inspira o mare dragoste si o teama extrema..." spune doamn
a de Noailles vorbind de tatal sau. "n primul rnd ma uimea. Primul barbat o uimest
e pe fetita. Simteam ca totul depinde de el." medicii o fascineaza imediat pe fe
tita. Consideratia emotionata pe care femeile adulte o aduc Barbatului ar fi de
ajuns sa-1 urce pe un piedestal.1 Totul contribuie la confirmarea acestei ierarh
ii n ochii fetitei. Cultura ei istorica, literara, cntecele, legendele cu care est
e obisnuita nca din leagan exalta cultul barbatului. Barbatii au facut Grecia, Im
periul Roman, Franta si toate natiunile, au descoperit pamntul si au inventat ins
trumentele destinate exploatarii lui, l-au guvernat, l-au populat cu statui, cu
tablouri si carti. Literatura pentru copii, mitologia, povestile, povestirile re
flecta miturile create prin orgoliul si prin dorintele barbatilor: prin ochii ba
rbatilor, fetita exploreaza lumea si si descifreaza destinul. Superioritatea masc
ulina este strivitoare: Perseu, Hercule, David, Ahile, Lancelot, Duguesclin, Bay
ard, Napoleon, cti barbati pentru o singura Ioana d'Arc! Si chiar si n spatele ace
steia se profileaza marea figura masculina a arhanghelului Mihail! Nimic mai pli
ctisitor dect cartile care descriu viata femeilor celebre: snt doar niste palide f
iguri pe lnga acelea, ale barbatilor, iar majoritatea se scalda n umbra vreunui er
ou masculin. Eva n-a fost creata pentru ea nsasi, ci ca tovarasa a lui Adam, scoa
sa din coasta lui; n Biblie exista doar cteva femei ale caror actiuni snt notorii:
Ruth n-a facut altceva dect sa-si gaseasca un sot. Ester a obtinut iertarea evrei
lor ngenunchind n fata lui Assuerus, si pe deasupra nu era dect un instrument docil
n minile lui Mardoheu; Judith a avut mai multa ndrazneala, dar si ea se supunea pr
eotilor, iar isprava ei are ceva dubios: n-ar putea fi comparata cu triumful pur
si stralucitor al tnarului David. Zeitele din mitologie snt frivole si capricioas
e si toate tremura n fata lui Zeus; n timp ce Prometeu fura, cu un gest superb, fo
cul din cer, Pandora deschide cutia si slobozeste pe Pamnt nenorocirile. Exista,
e adevarat, cteva vrajitoare, cteva femei

batrne care au o putere redutabila n povesti. ntre altele, n Gradina Paradisului a l

ui Andersen figura Mamei Vuiturilor aminteste de 1 Este remarcabil ca acest cult
al tatalui se ntlneste mai ales la fetita cea mai mare; tatal se intereseaza mai
mult de prima sa progenitura; adesea el si consoleaza fiica, precum si pe fiu, cnd
mama este acaparata de nou-veniti, iar fetita se ataseaza cu ardoare de el. Dim
potriva, pentru mezina tatal trebuie ntotdeauna mpartit cu cineva; de obicei este
geloasa pe tatal sau si pe sora ei mai mare; se fixeaza asupra acestei surori pe
care complezenta tatalui o nvaluie cu un mare prestigiu sau se ntoarce catre mama
ori se revolta mpotriva familiei si cauta sprijin n afara. n familiile numeroase,
sora cea mai mica si afla, dimpotriva, un loc privilegiat Binenteles, o multime de
mprejurari pot motiva predilectii singulare ale tatalui. Dar aproape toate cazur
ile pe care le cunosc eu confirma aceasta observatie despre atitudinile inversat
e ale surorii mai mari si ale celei mai mici.
26 27 Marea Zeita primitiva; cei patru fii ai sai i se supun tremurnd de frica, e
a i bate si i nchide n saci atunci cnd nu o asculti Dar acestea nu snt niste personaje
atragatoare. Mai seducatoare snt znele, sirenele si ondinele, care scapa de sub d
ominatia masculina. Dar existenta lor este nesigura, abia individualizata; ele i
ntervin n lumea umana fara a avea un destin propriu; cum devine femeie, micuta si
rena a lui Andersen cunoaste jugul dragostei si este menita suferintei, n povesti
rile contemporane, ca si n legendele vechi, barbatul este eroul privilegiat. Cart
ile doamnei de Segur snt o curioasa exceptie, descriind o societate matriarhala n
care sotul, cnd nu este absent, are un rol ridicol; dar de obicei, imaginea tatal
ui este, ca si n lumea reala, nimbata de glorie. Sub egida tatalui divinizat prin
absenta se desfasoara dramele feminine din Femeiusca. n romanele de aventuri bai
etii fac nconjurul lumii, calatoresc pe vapoare ca marinari, se hranesc n jungla c
u fructul arborelui de piine. Realitatea confirma romanele si legendele. Toate e
venimentele importante li se ntmpla barbatilor. Daca fetita citeste ziare, daca as
culta conversatiile celor mari, constata ca, astazi ca si altadata, barbatii con
duc lumea. Sefii de state, generalii, exploratorii, muzicienii, pictorii pe care
-i admira snt barbati; niste barbati care fac sa-i bata inima de entuziasm. Acest
prestigiu se reflecta n lumea supranaturala. n general, n urma rolului pe care-1 j
oaca n viata femeilor religia, fetita, care este n mai mare masura dect fratele ei
dominata de mama, sufera mai mult influentele religioase. Or, n religiile occiden
tale, Dumnezeu Tatal este un barbat, un batrn nzestrat cu un atribut specific viri
l: o barba alba si bogata.1 Pentru crestini, Christ este, si mai concret, un bar
bat n carne si oase, cu barba lunga si blonda. Dupa teologi, ngerii nu au sex; nsa
poarta nume masculine si se arata sub figura unor tineri adolescenti. Emisarii l
ui Dumnezeu pe Pamnt: papa, episcopii carora li se saruta inelul, preotul care ti
ne slujba, cel care predica, cel dinaintea caruia ngenunchezi la confesional, tot
i snt barbati. Pentru o fetita pioasa, raporturile cu tatal etern snt analoage ace
lora pe care le are cu tatal terestru; pentru ca acestea se deruleaza n planul im
aginarului, abandonul pe care l cunoaste este si mai total. Religia catolica, ntre
altele, exercita asupra ei cea mai tulbure 1 "Pe de alta parte, nu mai sufeream
de neputinta de a-1 vedea pe Dumnezeu, caci reusisem de putin timp sa mi-1 imag
inez sub trasaturile bunicului meu care murise; aceasta imagine era, pentru a sp
une

adevarul, mai degraba omeneasca; dar o divinizasem separnd de bust capul buniculu
i si aplicndu-1 mental pe un fond de cer albastru pe care norii albi i puneau un c
olier", povesteste Yassu Gauclere n Portocala albastra. 28 dintre influente.1 Fec
ioara ntmpina n genunchi cuvintele ngerului: "Snt roaba lui Dumnezeu" raspunde ea. Ma
ria-Magdalena se prosterneaza la picioarele lui Christ, si i le sterge cu lungil
e ei plete de femeie. Sfintele si declara n genunchi dragostea lor pentru un Chris
t stralucitor. n genunchi, n mireasma de tamie, copila se abandoneaza privirii lui
Dumnezeu si a ngerilor: privirii barbatului. S-a insistat adesea asupra analogiil
or dintre limbajul erotic si limbajul mistic al femeilor; de pilda, Sfnta Tereza
a Copilului lisus scrie: O, iubitul meu.de dragul tau accept sa nu-ti vad aici p
e pamnt dulceata privirii, sa nu simt sarutul de nedescris al gurii tale, dar te
implor sa ma aprinzi cu dragostea ta... Lasa-mi, iubite, ochii sa-ntrevada Sursul
tau dinti, dulceata-i bltida Delirului de foc ma lasa prada Si-n inima-ti. ftinta
-mi sa se-ascunda! Vreau sa fiu fascinata de privirea ta divina, vreau sa devin
prada dragostei tale. ntr-o zi, mi spune speranta, te vei pogor asupra mea ducndu-ma
n caminul dragostei, ma vei cufunda, n sfirsit n acest abis arzator ca sa ma faci
pentru totdeauna fericita-i victima. Dar nu trebuie sa tragem de aici concluzia
ca aceste efuziuni snt ntotdeauna sexuale; mai degraba, cnd se dezvolta sexualitate
a feminina, ea este patrunsa de sentimentul religios pe care femeia 1-a nchinat b
arbatului nca din copilarie. E adevarat ca fetita cunoaste alaturi de confesor si
chiar la piciorul altarului pustiu un fior foarte asemanator cu acela pe care-1
va simti mai trziu n bratele iubitului ei: aceasta se ntinpla pentru ca dragostea f
eminina este una dintre formele de experienta n care o constiinta se face obiect
pentru o fiinta care o transcende; si mai snt si deliciile pasive pe care tnara cr
edincioasa le gusta n umbra bisericii. Prosternata, cu chipul ascuns n mini, ea cun
oaste miracolul renuntarii: n genunchi, urca la cer; abandonul ei n bratele Domnul
ui i asigura o Adormire a Maicii Domnului mprejmuita de nori si de ngeri. Pe aceast
a experienta minunata calchiaza viitorul ei terestru. Copila poate sa-1 descoper
e pe multe alte cai: totul o invita sa se abandoneze n vis n bratele barbatilor, p
entru a fi transportata n Este nendoielnic faptul ca femeile snt infinit mai pasive
, mai supuse barbatului, servile si umilite n tarile catolice (Italia, Spania, Fr
anta), dect la protestanti (tarile scandinave si anglo-saxone). Si aceasta se dat
oreste n mare parte propriei lor atitudini: cultul Fecioarei, confesiunea etc. le
invita la masochism. 29 ceruri. nvata ca pentru a fi fericita trebuie sa fie iub
ita; pentru a fi iubita, trebuie sa astepte dragostea Femeia este Frumoasa din p
adurea adormita, Piele de magar, Cenusareasa, Alba;ca-Zapada, cea care primeste
si asupra careia se rasfrnge actiunea. n cntece, n povesti, tnarul este cel care plea
ca aventuros n cautarea femeii; el strapunge dragonii, se lupta cu uriasii; ea es
te nchisa ntr-un turn, ntr-un palat, ntr-o gradina, ntr-o pestera, nlantuita de o stnc
, captiva, adormita: ea asteapta. ntr-o zi va veni printul meu... Some day he'll
come along, the man I Iove... cntecele populare i insufla visuri de rabdare si de
speranta. Suprema necesitate pentru o femeie este sa farmece inima unui barbat;
chiar daca snt ndraznete, aventuroase, toate eroinele aspira la aceasta recompensa
; si cel mai adesea nu se cere de la ele alta virtute dect aceea a frumusetii. Es
te usor de nteles ca preocuparea pentru nfatisarea ei poate deveni pentru fetita o
adevarata obsesie; fie ca e vorba despre

printese sau ciobanite, ele trebuie sa fie frumoase pentru a cuceri dragostea si
fericirea. Urtenia este n mod crud asociata cu rautatea, si cnd nenorocirile se ab
at asupra urtelor, nu se stie prea bine daca destinul le pedepseste pentru crimel
e lor sau pentru faptul ca snt att de dizgratioase. Adesea tinerele frumuseti prom
ise unui viitor glorios ncep prin a aparea n rolul de victima; povestile cu Genove
va de Brabant, cu Griselidis nu snt att de inocente cum par; dragostea si suferint
a se nlantuie aici ntr-o maniera tulburatoare; caznd pe treapta cea mai de jos a ab
jectiei, femeia si asigura cele mai delicioase triumfuri; fie ca este vorba de Du
mnezeu sau de un barbat, fetita nvata ca numai consimtind la cele mai profunde re
nuntari va deveni atotputernica: ea se complace ntr-un masochism care i promite su
preme cuceriri. Sfnta Blandine, alba si sngernd ntre ghearele leului, Alba-ca-Zapada
, zacnd ca o moarta ntr-un sicriu de sticla, Frumoasa adormita, Atala lesinata, o n
treaga cohorta de eroine lovite, pasive, ranite, ngenuncheate, umilite o nvata pe
sora lor mai mica fascinantul prestigiu al frumusetii martirizate, abandonate, r
esemnate. Nu este deci deloc uimitor ca, n timp ce fratele ei se joaca de-a eroul
, fetita se joaca de-a martira: pagnii o arunca n groapa cu lei, Barba-Albastra o
traste de plete, sotul ei, regele, o exileaza n adncul padurii; ea se resemneaza, s
ufera, moare si fruntea ei este aureolata de glorie. "nca de pe vremea cnd eram mi
ca de tot, doream sa-mi atrag tandretea barbatilor, sa-i fac sa se teama pentru
mine, sa fiu salvata de ei, sa mor n bratele lor", scrie doamna de Noailles. Un e
xemplu remarcabil al acestor reverii masochiste l aflam n Voalul negru de Mane Le
Hardouin. La vrsta de sapte ani, din nu stiu care coasta, mi fabricam primul meu b
arbat. Era nalt, subtire, foarte tnar, mbracat cu un costum de satin negru cu mneci
lungi atrnnd pna la pamnt. Parul lung si blond i cadea n bucle 30 grele pe umeri... l
umeam Edmond Apoi a venit ziua cnd i-am daruit doi frati... Cei trei frati: Edmon
d Charles si Cedric, toti trei mbracati n satin negru, toti trei blonzi si subtiri
, m-au facut sa cunosc senzatii stranii de beatitudine. Picioarele lor n pantofi
de satin erau att de frumoase si minile lor att de fragile, nct nasteau n mine tot fel
ul de sentimente... Am devenit sora lor, Marguerite... mi placea sa ma imaginez s
upusa fratilor mei, roaba aflata la cheremul lor. Visam ca fratele meu mai mare,
Edmond, avea drept de viata si de moarte asupra mea. Niciodata nu-mi era ngaduit
sa-mi ridic ochii asupra chipului sau. Punea sa fiu biciuita pentru cele mai nen
semnate motive. Cnd mi adresa cuvntul, eram att de tulburata de teama si de parere d
e rau, nct nu gaseam nimic sa-i spun si bolboroseam fara ncetare "Da, domnule", "Nu
, domnule", cuvinte n care savuram ciudatul deliciu de a ma simti idioata... Cnd s
uferinta pe care ma facea s-o ndur era prea puternica, murmuram "Multumesc, domnu
le", si venea un moment n care, aproape lesinata de durere, mi puneam minile la gur
a ca sa nu strig, n timp ce avntul mi sfsia inima, atingnd una dintre acele stari n ca
re ai dori sa mori de-atta fericire. La o vrsta mai mult sau mai putin precoce, fe
tita viseaza ca deja a atins vrsta dragostei; Ia noua, la zece ani, se amuza fardn
du-se, si rotunjeste artificial corsajul, se deghizeaza n femeie. Totusi, nu ncearc
a nici o experienta erotica cu baietasi de vrsta ei; daca i se ntmpla sa se joace mp
reuna, prin colturi, de-a "aratatul chestiilor", este numai din simpla curiozita
te sexuala. Dar partenerul reveriilor amoroase este un adult, fie pur imaginar,
fie eVocat plecnd de la indivizi reali; n acest din urma caz, copila este satisfac
uta sa-1 iubeasca de la distanta. Vom gasi n amintirile lui Colette Audry1 un foa
rte bun exemplu al acestor reverii infantile; dupa cum povesteste ea, a descoper
it dragostea nca de la vrsta de cinci ani.

Aceasta nu avea, fireste, nici o legatura cu micile placeri sexuale ale copilari
ei, cu satisfactia pe care-o aveam, de pilda, calarind un anumit scaun din sufra
gerie sau mngindu-ma nainte de a adormi... Singura trasatura comuna ntre acel sentim
ent si placere era ca le ascundeam pe amndoua cu foarte mare grija celor din juru
l meu... Dragostea mea pentru acest tnar consta n a ma gndi la el nainte sa adorm, i
inaginndu-mi lucruri minunate... La Privas, am fost ndragostita succesiv de toti s
efii de cabinet ai tatalui meu... Nu eram prea mhnita cnd plecau, deoarece ei nu c
onstituiau dect un pretext pentru a-mi fixa reveriile amoroase. Seara, cnd ma culc
am, mi luam revansa pentru faptul ca eram prea timida si prea tnara. Pregateam tot
ul cu grija, nu-mi era deloc greu sa mi-1 imaginez pe iubitul meu, dar trebuia c
a eu sa ma transform astfel nct sa ma vad din interior, caci ncetam de a mai fi eu
pentru a deveni ea. Mai nti, eram frumoasa si aveam optsprezece ani. O cutie de bo
mboane ini-a fost de mare folos: o cutie drept1 Cu ochii amintirii. 31 unghiular
a si plata pe care era desenata o imagine reprezentnd doua fete nconjurate de poru
mbei. Eu eram cea bruna cu parul scurt, ntr-o rochie lunga de muselina. Ne revede
am dupa noua ani. El revenea ceva mai maturizat si era foarte tulburat la vedere
a minunatei creaturi. Ea parea ca abia si mai aminteste de el, era plina de natur
alete, de indiferenta si de spirit. Compuneam pentru aceasta prima ntlnire convers
atii cu adevarat sente-ietoare. Urmau nentelegeri, o ntreaga cucerire dificila, ore
crude de deznadejde si de gelozie pentru el. n sfrsit, la capatul rabdarii, el si
marturisea dragostea. Ea l asculta n tacere si, n momentul n care el credea ca totul
e pierdut, i spunea ca tot timpul 1-a iubit, si se mbratisau timid. Scena se petr
ecea de obicei pe o banca ntr-un parc, seara. Vedeam cele doua forme apropiate, a
uzeam murmurul vocilor, simteam n acest timp contactul cald al trupurilor. Dar de
aici nainte totul se destrama... niciodata nu ajungeam sa-mi imaginez casatoria.
A doua zi dimineata ma gndeam putin la asta n timp ce ma spalam. Nu stiu de ce fi
gura mea plina de sapun ma nenta cnd o priveam n oglinda (n restul timpului nu mi se
parea ca snt frumoasa) si ma umplea de speranta. M-as fi uitat ore ntregi la acest
chip ca facut din nori, putin nclinat, care parea sa ma astepte departe pe roata
viitorului. Dar trebuia sa ma grabesc; dupa ce ma stergeam, totul se termina, mi
recapatam figura banala de copil, care nu ma mai interesa. Jocurile si visurile
o ndreapta pe fetita spre pasivitate; dar ea este o fiinta umana nainte de a deve
ni femeie; si ea stie deja ca a se accepta ca femeie nseamna sa renunte la ea nsas
i si sa se mutileze. Daca renuntarea este tentanta, mutilarea e odioasa. Barbatu
l, Dragostea snt nca foarte departe, n ceturile viitorului; n prezent, fetita cauta,
ca si fratii ei, activitatea, autonomia. Povara libertatii nu este apasatoare p
entru copii deoarece ea nu implica responsabilitate; ei se simt n siguranta la ad
apostul adultilor; nu snt tentati sa scape de acestia. Elanul spontan catre viata
, nclinatia pentru joc, pentru rs, pentru aventura fac ca universul matern sa i se
para fetitei strmt si sufocant. Ar dori sa scape de autoritatea mamei. Este o au
toritate care se exercita ntr-o maniera mult mai cotidiana si mai intima dect cea
pe care trebuie s-o accepte baietii. Rare snt cazurile n care mama este att de ntele
gatoare si discreta cum e aceasta "Sido" pe care Colette a descris-o cu dragoste
. Fara a mai vorbi de cazurile patologice, att de frecvente2, n care mama este un
soi de calau, satis' Spre deosebire de nchipuirile masochiste ale doamnei I.e Har
douin, ale Colettei Audry snt de tip sadic. Ea doreste ca iubitul ei sa fie ranit
, n pericol, si ca ea sa-1 salveze cu eroism, nu fara a-1 umili. Aici este o nota
personala, caracteristica pentru o femeie care nu va accepta niciodata pasivita
tea si va cauta sa-si cstige autonomia de fiinta umana.

2 Cf. V. LEDUC. Asfixia. S. DE TERVAGNES, Ura materia. H. BAZIN. Vipera n pumn. 3

2 frndu-si asupra copilului instinctele sale de dominatie si sadismul, fiica este
obiectul privilegiat n fata caruia pretinde sa se afirme ca subiect suveran; acea
sta pretentie o face pe copila sa se cabreze cu ndaratnicie. Colette Audry a desc
ris aceasta rebeliune, a unei fetite normale mpotriva unei mame normale: N-as fi
stiut sa spun adevarul, orict de inocent ar fi fost, caci nu ma simteam niciodata
inocenta n fata mamei. Ea era adultul cel mai important n viata mea si aveam atta
ranchiuna mpotriva ei, nct nici pna acuin nu m-ain vindecat. n adncul meu era un fel d
e rana tumultuoasa si feroce a carei durere ascutita eram sigura ca o regasesc t
otdeauna... Nu ma gndeam: e prea severa, nici: nu are dreptul. Gndeam: nu, nu, nu,
din toate putenle mele. Nu-i reprosam faptul n sine al autoritatii sale, nici or
dinele sau interdictiile arbitrare, i reprosam ca voia sa ma mblnzeasca. Cteodata ea
spunea asta; cnd nu o spunea, ochii, vocea o spuneau n locul ei. Sau faptul ca po
vestise unor doamne ca, dupa o pedeapsa, copii snt mai ascultatori. Cuvintele ast
ea mi ramneau n gt, de neuitat; nu puteam sa le vomit, nu puteam nici sa le nghit. n a
ceasta furie se amestecau vinovatia mea fata de ea si rusinea fata de mine (caci
pna la urma ma temeam de ea si nu aveam la activ, ca represalii, dect cteva cuvint
e violente si cteva obraznicii) dar, cu toate acestea, si gloria: atta timp ct rana
va fi acolo, atta timp ct va fi vie furia muta care ma cuprindea numai cnd repetam
: mblhizire. ascultator. pedeapsa, umilire, nu voi fi mblnzita. Revolta este cu att
mai violenta cu ct adesea mama si pierde prestigiul. Ea apare ca aceea care asteap
ta, care suporta, care se plnge, care plnge, care face scene: si n realitatea cotid
iana acest rol ingrat nu duce la nici o apoteoza; victima, ea este dispretuita,
detestata, scorpie; destinul ei apare ca prototipul fadei repetitii: prin ea via
ta nu face dect sa se repete stupid, fara a duce nicaieri; marginita la rolul ei
de gospodina, opreste expansiunea existentei, este obstacol si negare. Fiica sa
nu vrea sa-i semene. Ea are un adevarat cult pentru femeile care au scapat servi
tutii feminine: actrite, scriitoare, profesoare; se consacra cu ardoare sporturi
lor, studiului, se catara n copaci, si rupe hainele, ncearca sa rivalizeze cu baiet
ii. Cel mai adesea si gaseste o prietena foarte buna careia i se destainuie; este
o prietenie exclusiva ca o pasiune amoroasa si care de obicei comporta si mparta
sirea secretelor sexuale: fetitele schimba ntre ele informatiile pe care au reusi
t sa si le procure si le comenteaza. Se ntmpla adesea sa se formeze un triunghi, u
na dintre fetite fiind ndragostita de fratele prietenei sale: astfel, Soma din Ra
zboi si pace este prietena intima a Natasei, pe al carei frate, Nikolai, l iubest
e. n orice caz, aceasta prietenie se nconjoara de mister, si n general fetitei, n ac
easta perioada, i place sa aiba secrete; din lucrul cel mai insignifiant face un
secret; astfel reactioneaza mpotriva misterelor care se opun curiozitatilor sale;
cauta prin toata mijloacele sa afle secrete si 33 ncearca sa intervina n viata ce
lor mari, inventeaza despre ei romane pe care nu le crede dect pe jumatate si n ca
re ea are un rol foarte important Cnd e alaturi de prietenele ei, se preface ca r
aspunde cu dispret la dispretul baietilor, facnd o gasca separata, strmbndu-se si b
atndu-si joc de ei. Dar, de fapt, este flatata daca acestia o trateaza de la egal
la egal si cauta pretuirea lor. Ar dori sa apartina castei privilegiate. Aceeas
i miscare care, n hoardele primitive, supune femeia suprematiei masculine se trad
uce n fiecare nou initiata n refuzul sortii sale: n ea, transcendenta condamna absu
rditatea imanentei. Fetita este iritata ca este maltratata de regulile decentei,
jenata de hainele ei, aservita

preocuparilor casnice, oprita n toate elanurile ei; n aceasta privinta, numeroase

anchete au adus aproape toate1 acelasi rezultat: toti baietii ca odinioara Plato
n - au declarat ca ar fi oribil sa fi fost fete; aproape toate fetele snt dezolat
e ca nu s-au nascut baieti. Dupa statisticile relatate de Havelock Ellis, un bai
at dintr-o suta ar voi sa fie fata; mai mult de 75% dintre fete ar vrea sa-si sc
himbe sexul. Dupa o ancheta facuta de Karl Pipai (raportata de Baudouin n cartea
sa despre Sufletul infantil), din douazeci de baieti ntre doisprezece si paisprez
ece ani, optsprezece au spus ca mult mai mult le-ar placea sa fie fete; din doua
zeci de fete, zece ar dori sa fie baieti; ele dadeau urmatoarele motive: "E mai
bine sa fii baiat; ei nu trebuie sa sufere ca femeile... Mama m-ar iubi mai mult
... Un baiat e mai nzestrat pentru studiu... Mi-ar placea sa le sperii pe fete...
Ei snt mai liberi... Jocurile lor, mai amuzante... Hainele nu-i sfnje-nesc..." Ac
easta din urma observatie revine adesea: fetele se plng aproape toate ca hainele
le jeneaza, ca nu snt libere n miscari, ca snt silite sa-si supravegheze tot timpul
fustele sau rochiile lor deschise la culoare, gata oricnd sa se murdareasca. n ju
rul vrstei de zecedoisprezece ani, fetele snt cu adevarat niste "baieti nereusiti"
, adica niste copii carora le lipseste permisiunea de a fi baieti. Nu numai ca e
le sufera pentru acest lucru ca de o privatiune sau de o nedreptate, dar regimul
la care snt condamnate e nesanatos. n ele e oprita exuberanta vietii, vigoarea lo
r nefolosita se transforma n nervozitate; ocupatiile lor prea cuminti nu le epuiz
eaza surplusul de energie; se plictisesc; din plictiseala si ca sa compenseze in
ferioritatea de care sufera, se abandoneaza unor reverii melancolice si romanest
i; prind gustul acelor evaziuni facile si si pierd sensul 1 Exceptie face, de exe
mplu, o scoala elvetiana n care baietilor si fetelor li se da aceeasi educatie mi
xta, n conditii privilegiate de confort si libertate si n care toti s-au declarat
satisfacuti: dar asemenea nprejurari snt exceptionale. Desigur, fetele ar putea fi
la fel de fericite ca si baietii; dar n societatea actuala nu snt. 34 lealitatii;
se abandoneaza emotiilor lor cu o exaltare dezordonata; n loc sa actioneze, vorb
esc, amestecnd fraze serioase cu vorbe fara sir; neglijate, "nentelese", cauta con
solare n sentimentele narcisiste: se considera eroine de roman, se admira si se p
lng; e normal ca ele sa devina cochete si prefacute, defecte care se vor accentua
la vrsta pubertatii. Nelinistea lor se traduce prin impertinenta, crize de furie
, lacrimi; au nclinatie catre plns - nclinatie pe care-o pastreaza apoi multe femei
- n mare parte pentru ca le place sa se joace de-a victimele: este n acelasi timp
un protest mpotriva destinului si o maniera de a se nduiosa de propria lor soarta
. "Fetitelor le place att de mult sa plnga, nct - am cunoscut cteva - plngeau n fata o
linzii ca sa se bucure de doua ori mai mult de aceasta stare", povesteste Mgr Du
panloup. Majoritatea dramelor lor si au originea n raporturile cu familia; ele ncea
rca sa rupa legaturile cu mama: ba i snt ostile, ba au o mare nevoie de protectia
ei; ar vrea sa acapareze dragostea tatalui, snt geloase, susceptibile si pretenti
oase. Uneori inventeaza romane, si nchipuie ca snt copii adoptati, ca parintii nu sn
t parintii lor adevarati; le atribuie acestora o viata secreta, si imagineaza leg
aturile dintre ei. si nchipuie cu usurinta ca tatal este nenteles, nefericit, ca na ntlnit n sotia lui tovarasa ideala care ar putea fi pentru el fiica; sau, dimpotr
iva, ca mama sa l socoteste pe buna dreptate grosolan si brutal si ca nu vrea sa
aiba nici un raport fizic cu el. Fantasme, comedii, tragedii puerile, false entu
ziasme, bizarerii, motivatia acestora nu trebuie cautata ntr-un misterios suflet
feminin, ci n situatia copilului. Este o ciudata experienta pentru un individ car
e ia cunostinta de sine ca subiect, autonomie, transcendenta, ca un absolut, sa
descopere n sine, ca esenta data, inferioritatea: este o experienta ciudata pentr
u cel

care se afirma pentru sine ca Unul sa fie revelat siesi ca alteritate. Aceasta i
se nfmpla fetitei cnd, facnd ucenicia vietii, se descopera pe sine ca femeie. Sfera
careia i apartine este nchisa din toate partile, limitata, dominata de un univers
masculin: orict de sus s-ar ridica, orict s-ar aventura de departe, va exista ntot
deauna un plafon deasupra capului sau, ziduri care i vor nchide drumul. Zeii barba
tului snt ntr-un cer att de ndepartat, nct, de fapt, pentru el nu exista zei: fetita t
raieste printre zei cu fata umana. Aceasta situatie nu este unica. Este si situa
tia negrilor din America, partial integrati unei civilizatii care i considera, to
tusi, ca pe o casta inferioara. Este ceea ce simte Big Thomas1, cu atta ranchiuna
, n amurgul vietii sale, aceasta inferioritate definitiva, aceasta blestemata alt
eritate care este nscrisa n culoarea pielii lui: se 1 Cf. R. WRIGHT. Fiul natural.
35 uita cum trec avioanele pe cer si stie ca cerul i este interzis fiindca este
negru. Pentru ca este femeie, fetita stie ca marea si polii, mii de aventuri, mi
i de bucurii i snt interzise: a fost nascuta sa fie ntr-o categorie inferioara. Mar
ea diferenta este ca negrii si ndura soarta cu revolta; nici un privilegiu nu vine
sa-i compenseze duritatea, n timp ce femeia este invitata la complicitate. Am vo
rbit deja1 despre faptul ca, pe lnga autentica revendicare a subiectului care se
vrea suveran, exista n fiinta o dorinta neautentica de renuntare si de fuga; snt d
eliciile pasivitatii, pe care parintii si educatorii, cartile si miturile, femei
le si barbatii le fac sa scnteieze n ochii fetitei; este nvatata sa le guste nca de
la cea mai frageda vrsta; tentatia se face din ce n ce mai insidioasa si fetita i c
edeaza cu att mai usor, cu ct elanul transcendentei sale se loveste de rezistente
mai severe. Dar acceptndu-si pasivitatea, ea accepta si sa suporte fara rezistent
a un destin care i va fi impus din afara, si aceasta fatalitate o nspaimnta. Fie ca
este ambitios, zapacit sau timid, baiatul se avnta catre un viitor deschis; va f
i marinar sau inginer, va ramne la munca pamn-tului sau va pleca la oras, va vedea
lumea, va deveni bogat; se simte liber n fata unui viitor n care l asteapta sanse
neprevazute. Fetita va fi sotie, mama, bunica; si va tine casa exact cum face mam
a ei, si va ngriji copiii asa cum a fost si ea ngrijita; are doisprezece ani si dej
a istoria ei este nscrisa n cer; o va descoperi zi de zi, fara a fi ea aceea care
o creeaza; este curioasa, dar si nspaimntata cnd evoca aceasta viata ale carei etap
e snt dinainte prevazute si spre care o ndreapta inevitabil fiecare zi. De aceea f
etita este mai preocupata dect fratii ei de misterele sexuale; desigur, si ei se
intereseaza de acestea la fel de pasionat; dar, n viitorul lor, nu se preocupa ce
l mai mult de rolul de tata sau de sot, pe cnd ntreg viitorul fetitei depinde de c
asatorie si de maternitate. Imediat cum ncepe sa presimta secretul, propriul ei t
rup i apare ca fiind n mod odios amenintat. Magia maternitatii s-a risipit: fie ca
a fost informata despre asta mai devreme sau mai trziu, ntr-o maniera mai mult sa
u mai putin coerenta, stie ca nu din ntmplare apar n trupul mamei copii si ca nu ie
s de-acolo prin cine stie ce farmec; se ntreaba cu o mare neliniste cum stau, de
fapt, lucrurile. Uneori, nu i se mai pare minunat, ci oribil, faptul ca un trup
parazit va prolifera nauntrul trupului ei; ideea acestei monstruoase umflaturi o n
spaimnta. Si cum va iesi bebelusul? Chiar daca nu i s-a vorbit niciodata despre u
rletele si despre chinurile femeii care naste, a auzit fraze, a citit cuvintele
biblice: "Si vei naste n chinuri si durere"; presimte torturi pe care nici nu si
le-ar putea imagina, inventeaza ciu1 Voi I. pag. 31. 36 date operatii n regiunea
buricului; daca presupune ca fetusul va fi expulzat prin anus, nu va fi nici atu
nci linistita; s-au vazut fetite fcnd

crize de constipatie nevrotica atunci cnd au crezut ca descopera procesul nasteri

i. Nici explicatiile exacte nu vor fi de vreun ajutor: fetita va fi bntuita de im
agini ale umflaturii, ale ruperii, ale hemoragiei. Cu ct este. mai imaginativa, c
u att fetita va fi mai sensibila la aceste viziuni; dar nici una nu va putea sa l
e nfrunte fara sa se nfioare. Colette povesteste ca mama ei a gasit-o lesinata, n u
rma lecturii unor pagini n care Zola descrie cum naste o femeie. Autorul descria
nasterea "cu un lux brusc si crud al detaliilor, o minutie anatomica, o exactita
te n culoare, atitudine, strigat n care nu am recunoscut nimic din competenta mea
linistita de fata tnara de la tara. M-am simtit nestiutoare, nspaimntata, amenintat
a n destinul meu de femela mica... Alte cuvinte pictau sub ochii mei imaginea car
nii sfsiate, excrementele, sngele murdar... Am cazut pe iarba, moale ca unul dintr
e acei iepurasi pe care braconierii i aduceau, calzi nca, n bucatarie". Asigurarile
pe care le dau oamenii mari nu au darul s-o linisteasca pe copila: crescnd, nvata
sa nu-i mai creada pe cei mari pe cuvnt; adesea, i-a surprins ca o mint chiar n p
rivinta secretelor venirii ei pe lume; stie si ca ei considera normale lucrurile
cele mai nfricosatoare; daca a ncercat vreun soc fizic violent - operatie de amig
dale, dinti extrasi, panaritiu scos cu bisturiul - va proiecta asupra nasterii a
ngoasa a carei amintire a pastrat-o. Caracterul fizic al sarcinii, al nasterii,
sugereaza imediat ca ntre soti se petrece "ceva fizic". Cu vuitul "snge", pe care l
aude adesea n expresii de genul ,, copil de acelasi snge, snge pur, snge amestecat"
orienteaza uneori imaginatia infantila; mariajul, ajunge sa presupuna fetita, e
ste nsotit de o transfuzie solemna. Dar cel mai adesea "chestia fizica" apare aso
ciat sistemului urinar si excremential. n special, copiii presupun ca barbatul ur
ineaza n femeie. Operatia sexuala este gndita ca fiind murdara. Aceasta l bulversea
za pe copil, pentru care lucrurile "murdare" snt nconjurate de cele mai severe tab
uuri: cum se face deci ca adultii le integreaza n viata lor? Copilul este, deci,
aparat de scandal prin nsasi absurditatea a ceea ce descopera: nu vede nici un se
ns n ceea ce aude sau citeste, n ceea ce este scris; totul i se pare ireal. n ferme
catoarea carte a lui Carson Mac Cullers, La minta, tnara eroina si surprinde vecin
ii dezbracati n pat; anomalia acestei ntmplari o mpiedica sa-i dea importanta. Era nt
r-o duminica de vara, si usa familiei Marlowe era deschisa Putea sa vada doar o
parte a camerei, o parte a comodei si piciorul patului lnga care fusese aruncat c
orsetul doamnei Marlowe. Dar n camera linistita se auzea un zgomot pe care nu-1 nt
elegea si, cnd nainta catre prag, fu 37 cuprinsa de o uimire care-o facu sa o ia l
a fuga spre bucatarie, strignd: "Domnul Marlowe are o criza!" Berenice se repezis
e n hol, dar, cnd privise n camera, nu facuse dect sa strnga din buze si sa trnteasca
usa.... Frankie ncercase s-o iscodeasca pe Berenice despre ce se ntmplase, dar Bere
nice i spuse doar ca vecinii erau niste oameni de rnd si ca, stiind ca prin preajm
a era o anumita persoana, ar fi trebuit sa nchida usa. Frankie stia ca ea era ace
a persoana, si totusi nu ntelegea. Ce fel de criza fusese aceea? a ntrebat ea. Dar
Berenice nu i-a raspunse dect: "Micuta mea, era o criza obisnuita". Si Frankie nt
elese din tonul vocii ei ca nu 1 se spunea totul. Mai trziu, si aminti de cuplul M
arlowe ca de niste oameni obisnuiti... Cnd copiii snt avertizati mpotriva necunoscu
tilor, cnd se interpreteaza n fata lor un incident sexual, li se vorbeste adesea d
e bolnavi, de maniaci, de nebuni; este o explicatie comoda; fetita pe care cel d
e lnga ea o pipaie la cinematograf, precum si cea care vede un necunoscut deschei
ndu-si prohabul se gndesc ca au de-a face cu niste

nebuni: desigur, ntlnirea cu nebunia este neplacuta: un atac de epilepsie, o criza

de isterie, o cearta violenta fac sa se clatine ordinea lumii adulte, si copilu
l care asista la acestea se simte amenintat; dar, de vreme ce ntr-o lume armonioa
sa exista vagabonzi, cersetori, infirmi cu plagi hidoase, pot fi ntlnite si anumit
e persoane anormale, fara ca ea sa fie zguduita din temelii. Doar atunci cnd pari
ntii, prietenii, profesorii snt banuiti ca celebreaza pe ascuns ritualuri satanic
e, copilul ncepe sa se teama de acestia cu adevarat. Cnd mi s-a vorbit pentru prim
a data de raporturile sexuale ntre femeie si barbat, le-am declarat imposibile, p
entru ca trebuiau sa existe si ntre parintii mei, si i pretuiam prea mult pentru a
crede acest lucru. Spuneam ca este prea dezgustator si ca n-am sa fac niciodata
asta. Din nefericire, la putin timp dupa aceea, auzind ce faceau parintii mei..
. a trebuit sa recunosc ca ma nselam... Acest moment a fost nspaimntator; mi-am asc
uns fata n cuvertura, astupndu-mi urechile si dorind sa fiu la o mie de kilometri
de acolo.1 Cum sa conciliezi imaginea unor oameni mbracati si demni, acesti oamen
i care te nvata decenta, rezerva, ratiunea, cu imaginea a doua animale dezbracate
care se nfrunta? Este o contestare a adultilor de catre ei nsisi care le zguduie
piedestalul, ntuneca cerul. Uneori copilul refuza cu ncapatnare odioasa revelatie:
"Parintii mei nu fac asta", declara el. Sau ncearca sa dea coitului o imagine dec
enta: " Cnd oamenii vor un copil", declara o fetita, "se duc la doctor; se dezbra
ca, snt legati la ochi, fiindca nu trebuie sa vada; doctorul i leaga unul de altul
si i ajuta ca totul sa mearga bine"; ea preschimbase actul amoros ntr-o operatie
chirurgicala, fara ndoiala 1 Citat din doctor LIEPMANN, Tinerete si sexualitate.
38 putin placuta, dar la fel de onorabila ca o sedinta la dentist Dar n ciuda ref
uzului si a fugii, nelinistea si ndoiala se insinueaza n inima fetitei. Se produce
un fenomen la fel de dureros ca ntarcatul; copila nu mai este de data aceasta de
spartita de trupul matern, dar n jurul ei universul se prabuseste; se trezeste fa
ra acoperis deasupra capului, parasita, absolut singura n fata unui viitor plin d
e ntuneric. Ceea ce sporeste angoasa fetitei este faptul ca nu reuseste sa contur
eze exact blestemul echivoc ce apasa asupra ei. Informatiile primite snt incoeren
te, cartile snt contradictorii; nici chiar reprezentarile tehnice nu risipesc cea
ta: se ridica o suta de alte ntrebari: actul sexual este dureros? sau extrem de p
lacut? ct timp dureaza? cinci minute sau o noapte ntreaga? Uneori n carti scrie ca
o femeie a devenit mama dintr-o mbratisare, altundeva, ca femeia ramne sterila dup
a ore ntregi de voluptate. Oare oamenii mari "fac chestia asta" n fiecare zi sau r
areori? Copilul ncearca sa afle citind Biblia sau rasfoind dictionare, sau ntrebndu
-si tovarasii, si bjbie n ntuneric si dezgust n aceasta privinta un document interesa
nt este ancheta realizata de doctor Liepmann. Iata cteva dintre raspunsurile pe c
are i le-au dat unele fete tinere despre initierea lor sexuala: Continuam sa rat
acesc cu ideile mele nebuloase si bizare. Nimeni nu aborda subiectul, nici mama,
nici nvatatoarea; nici o carte nu trata subiectul pe de-a-ntregul. Putin cte puti
n se tesea un soi de mister, de pericol si de urtenie n jurul actului care mi se p
aruse mai nti att de natural. Fetele mai mari, de doisprezece ani, se foloseau de g
lume grosolane ca sa creeze un fel de punte ntre ele si colegele de clasa. Toate
acestea erau att de vagi si de dezgustatoare, nct se discuta despre cum se formeaza
copiii n pntece; daca lucrul se nfmpla o singura data la om, din moment ce casatori
a era nconjurata de atta tam-tam. Cnd ini-a venit menstruatia prima data, la cincis
prezece ani, am avut o noua surpriza. La rndul meu, eram si eu prinsa n hora... ..
.Initiere sexuala! E o expresie la care nu trebuia sa faci aluzie n casa parintil
or mei!... Cautam n carti, dar ma chinuiam si ma iritam cautnd fara a sti ncotro so iau.., Ma duceam la o scoala de baieti:

pentru nvatator, aceasta problema nu parea sa existe... Cartea lui Horlam, Baiete
l 3i fetita, mi-a descoperit n sfrsit adevarul. Starea mea de crispare, de suresci
tare s-a risipit, desi eram atunci foarte nefericita si mi-a trebuit mult timp c
a sa recunosc si sa nteleg ca numai erotismul si sexualitatea constituie adevarat
a dragoste. Etapele initierii mele: I. Primele ntrebari si cteva vagi notiuni (del
oc satisfacatoare). De la trei ani si jumatate pna la unsprezece ani... Nici un r
aspuns la ntrebarile pe care le-am pus n anii urmatori. La sapte ani, cnd, dndu-i de
mncare iepuroaicei, am vazut niste pui micuti, fara par, trndu-se sub ea... Mama m
i-a spus ca la animale, ca si la oameni, puii cresc n burta mamei si ies printr-o
coasta. Aceasta nastere printr-o coasta mi s-a parut 39 irationala... O doica m
i-a povestit multe lucruri despre sarcina, gestatie, menstruatie... n sfirsit, la
ultima mea ntrebare, pe care i-am pus-o tatalui meu despre functia lui reala, mi
-a raspuns cu niste povesti obscure despre polen si pistil. II. Cteva ncercari de
initiere personala ( de la unsprezece la treisprezece ani). Am descoperit o enci
clopedie si o carte de medicina generala... N-a fost dect o informatie teoretica,
formata din gigantice cuvinte straine. III. Controlul cunostintelor nvatate (de
la treisprezece la cincisprezece ani): a) n viata de zi cu zi; b) n lucrarile stii
ntifice. La opt ani, ma jucam adesea cu un baiat de vrsta mea. ntr-o zi am abordat
subiectul. Stiam deja, pentru ca mi spusese mama, ca o femeie are multe oua n tru
p... si ca se naste cte un copil din aceste oua ori de cte on mama ncearca o dorint
a puternica... Cnd i-am dat aceeasi explicatie micului meu tovaras, mi-a raspuns:
" Esti complet stupida! Cnd macelarul si nevasta lui vor sa aiba un copil, se as
aza n pat si fac porcarii". Am fost indignata auzin-du-1... Aveam (pe la doisprez
ece ani si jumatate) o servitoare care ne povestea tot felul de povesti murdare.
Nu-i suflam un cuvnt despre asta mamei, caci mi era rusine; dar o ntrebam daca, at
unci cnd te asezi pe genunchii unui barbat, poti ramne nsarcinata. Ea ini-a explica
t totul cum nu se poate mai bine. De unde vin copiii am nvatat la scoala si am av
ut sentimentul ca era ceva ngrozitor. Dar cum veneau pe lume? Despre acest lucru
ne facuseram amndoua o idee oarecum monstruoasa, mai ales de atunci cnd, ntr-o dimi
neata de iarna, mergnd spre scoala, un barbat nea aratat organele Iui genitale si
, apropnndu-se de noi, ne-a zis: "Nu vi se pare ca ar fi bune de rontait?" Am si
mtit o sila de nedescns, am fost literalmente ogretosate. Pna la douazeci si unu d
e ani mi-am imaginat ca bebelusii vin pe lume prin buric. O fetita m-a luat deop
arte si m-a ntrebat: "Stu de unde vin copiii?" n cele din urma, s-a hotart sa decla
re: "Ei, asta-i! Proasta mai esti! Copilasii ies din burta femeilor, si, ca sa v
ina pe lume, ele fac mpreuna cu barbatii ceva cu totul dezgustator!" Dupa care mi
-a explicat n detaliu ce era lucrul acela dezgustator. Ceea ce mi-a spus m-a soca
t, refuzam categoric sa cred ca asemenea" chestii ar fi posibile. Ne culcam n ace
easi camera cu parintii nostri... ntr-una dintre noptile urmatoare am auzit ntmplndu
-se ceea ce nu credeam ca este posibil, si atunci mi-a fost rusine, da, ini-a fo
st rusine de parintii mei. Toate aceste lucruri parca mau preschimbat ntr-o alta
fiinta. Am ncercat atunci suferinte morale onbile. Mi se parea ca, prin faptul de
a cunoaste deja aceste lucruri, eram o creatura profund depravata. Trebuie sa p
recizam ca nici o informare corecta n-ar rezolva problema. Cu toata bunavointa p
arintilor si profesorilor, nu s-ar putea pune n cuvinte si n concepte experienta e
rotica, ce nu poate fi nteleasa dect traind-o; chiar si cea mai serioasa analiza d
in lume ar avea o latura umoristica si ar esua n nfatisarea adevarului. Pierind de
la poeticele iubiri ale florilor, de la nunta pestilor, si ajungnd la

40 pasari, la pisica, la capra, ridicndu-ne pna la specia umana, putem foarte bine
lamuri misterul procreatiei: nsa acela al voluptatii si al dragostei sexuale ar
ramne de nepatruns. Cum ai putea sa-i explici unui copil cu sngele linistit placer
ea unui sarut sau a unei mbratisari? n familie, se dau si se primesc saruturi, chi
ar si pe buze: de ce n anumite mprejurari aceasta ntlnire a mucoaselor provoaca amet
eli? Ar nsemna sa-i vorbesti unui orb despre culori. Atta timp ct lipseste intuitia
tulburarii si a dorintei care da functiei erotice sens si unitate, diferitele e
i elemente par socante, monstruoase. Fetita este revoltata mai ales cnd ntelege ca
este virgina si pecetluita si ca, pentru a o preschimba n femeie, un sex de barb
at va trebui sa o patrunda. Cum exhibitionismul este o perversiune destul de ras
pn-dita, multe fetite au vazut penisuri n erectie; n orice caz, au vazut sexe de an
imale si este regretabil ca adesea privirea le e atrasa de acela al calului: est
e normal sa fie nspaimntate. Frica de nastere, frica de sexul masculin, frica de "
crizele" care-i ameninta pe oamenii casatoriti, dezgust pentru practicile murdar
e, deriziune fata de gesturile lipsite de orice nteles, toate acestea o fac pe fe
tita sa declare: "N-am sa ma marit niciodata !"! Este cea mai sigura aparare mpot
riva durerii, a nebuniei, a obscenitatii. Degeaba i se explica apoi ca, atunci cn
d va veni vremea, nici deflorarea, nici nasterea nu i se vor mai parea att de ter
ibile, ca milioane de femei s-au resemnat cu aceasta soarta si ca se simt foarte
bine. Cnd unui copil i e teama de un eveniment exterior, adultii ncearca sa-1 lini
steasca, dar o fac spu-nndui ca, mai trziu, l va accepta n mod firesc: atunci i este
teama de el nsusi asa cum se va regasi alienat, ratacit, n negura viitorului. Meta
morfozele omidei care se transforma n crisalida si apoi n fluture i sadesc n suflet
o neliniste: oare mai este aceeasi omida la capatul acestui somn lung? Se mai re
cunoaste sub aripile-i stralucitoare? Am cunoscut fetite care, la vederea unei c
risalide, se cufundau ntr-un vis nspaimntat. 1 "Plina de repulsie, ma rugam la Dumn
ezeu sa-mi dea o vocatie religioasa care sa-mi permita sa nu urmez niciodata leg
ile maternitatii. Si dupa ce visasem mult timp la misterele dezgustatoare pe car
e mi le ascundeam mpotriva vointei mele, ntarita de toata aceasta repulsie ca de u
n semn divin, trageam concluzia: este clar ca destinul meu este castitatea", scr
ie Yassu Gauclere n Portocala albastra. ntre altele, ideea perforarii i provoca oro
are. "Iata deci ce facea ca noaptea nuntii sa fie att de teribila! Aceasta descop
erire m-a tulburat foarte tare, adaugnd la repulsia pe care-o simteam mai nainte t
eroarea fizica a acestei operatii pe care mi-o imaginam extrem de dureroasa. Ter
oarea mea ar fi fost si mai mare daca as fi stiut ca tot pe aceasta cale se si n
asc copii, dar, cum stiam de mult ca bebelusii se nasc din burta mamei, credeam
ca se detaseaza de aceasta prin segmentare." 41 Si totusi, metamorfoza are loc.
Fetita nu-i cunoaste ea nsasi sensul, dar si da seama ca, n raporturile cu lumea si
cu propriul ei trup, ceva este pe cale de a se schimba pe nesimtite: devine sen
sibila la contacte, gusturi, mirosuri care altadata o lasau indiferenta; n mintea
ei se desfasoara imagini baroce: i e greu sa se recunoasca privindu-se n oglinzi;
se simte "ciudat"; lucrurile au un aer "ciudat" asa i se ntmpla micutei Emily, pe
care Richard Hughes o descrie n Un ciclon n Jamaica: Ca sa se racoreasca, Emily s
e asezase n apa pna la mijloc si sute de pestisori gdilau cu boturile lor curioase
fiecare centimetru din trupul ei; parca erau niste saruturi usoare, lipsite de s
ens. n ultimul timp detesta sa o atinga cineva, dar asta i se parea de-a dreptul
abominabil. Nu mai putu suporta;:iesi din apa si se mbraca.

Chiar si armonioasa Tessa a lui Margaret Kennedy cunoaste aceasta tulburare biza
ra: Dintr-o data se simti profund nefericita. Ochii ei priveau fix n ntunericul ho
lului taiat n doua de clarul de luna care intra ca un val prin usa deschisa. Nu m
ai putu ndura. Se ridica dintr-un salt cu un mic tipat exagerat: "O! striga ea, ct
de tare urasc lumea ntreaga!" Fugi atunci sa se ascunda pe munte, speriata si fu
rioasa, urmarita de un trist presentiment care parea sa umple casa cea linistita
. mpiedicndu-se de prag, ncepu din nou sa murmure ca pentru ea nsasi: "As vrea sa mo
r, as vrea sa fiu moarta". Stia ca nu credea ceea ce spunea, ca n-avea nici un c
hef sa moara. Dar violenta cuvintelor ei parea s-o satisfaca... n cartea deja cit
ata a lui Carson Mac Cullers, acest moment nelinistitor este descris cu multe am
anunte. Era vara n care Frankie se simtea scrbita si obosita de a fi Frankie. Se u
ra, devenise o vagabonda, o fiinta care nu era buna de nimic si care se nvrtea pri
n bucatarie: murdara si nfometata, nefericita si trista. Si, n afara de asta, era
o criminala... Primavara aceea fusese un anotimp ciudat care nu se mai sfrsea. Er
a n copacii nfrunziti si n florile de aprilie ceva care o ntrista. Nu stia de ce e t
rista, dar, din pricina acestei tristeti ciudate, credea ca ar trebui sa parasea
sca orasul. Ar fi trebuit sa paraseasca orasul si sa se duca undeva departe. Cac
i n acel an primavara trzie parea nonsalanta si dulce. Lungile dupa-amieze treceau
ncet si dulceata verde a anotimpului i provoca greata... Multe lucruri o faceau s
a plnga Dimineata devreme iesea n curte si ramnea ndelung privind rasaritul; si simt
ea parca o ntrebare nascndu-se n sufletul ei, iar cerul nu-i raspundea Lucruri pe c
are nainte nici nu le observa ncepura s-o emotioneze: lumina la ferestrele caselor
pe care le vedea cnd se plimba seara, o voce necunoscuta iesind dintr-o fundatur
a. Se uita la lumini, asculta vocea si ceva dinauntrul ei ncremenea n asteptare. D
ar luminile se stingeau, vocea tacea si, mpotriva asteptarilor 42 sale, nu se mai
ntmpla nimic. i era fiica de aceste lucruri care o faceau sa se ntrebe brusc cine e
ra, ce avea sa ajunga pe lumea asta si de ce se afla acolo, privind o lumina sau
ascultnd, ori fixnd cerul: singura. i era frica si i se strngea inima ntr-un fel biz
ar. ...Se plimba prin oras si lucrurile pe care le vedea i se pareau neterminate
, si avea aceasta angoasa n suflet. Se grabea sa faca ceva: dar nu asta trebuia s
a faca... Dupa lungile amurgim ale anotimpului, dupa ce terminase de batut orasu
l n lung si-n lat, nervii ei vibrau ca o melancolica arie de jazz, inima i se ntar
ea si i se parea ca sta n loc. n aceasta perioada trupul copilaresc devine un trup
de femeie, devine carne. n afara de cazul unei deficiente glandulare, cnd subiect
ul ramne fixat la vrsta infantila catre vrsta de doisprezece-treisprezece ani ncepe
criza pubertatii.1 Aceasta criza se manifesta mult mai devreme la fetita dect la
baiat si aduce schimbari mult mai importante. Fetita o primeste cu neliniste si
neplacere. n momentul n care i se dezvolta snii si i creste parul pubian, se naste n
ea un sentiment care uneori se transforma n mnie, dar initial este de rusine; brus
c, copila manifesta pudoare, refuza sa se arate dezbracata chiar si n fata mamei
sau surorilor ei, se examineaza cu o uimire amestecata cu oroare si pndeste cu an
goasa umflarea acestui miez tare, putin dureros, aparut sub sfrcurile altadata la
fel de inofensive ca buricul. Se nelinisteste pentru ca se simte n acest punct v
ulnerabila: fara ndoiala, aceasta durere este usoara, fata de suferinta unei arsu
ri sau a unei dureri de dinti; dar accidentele sau bolile snt ntotdeauna vazute de
copila ca anomalii, n timp ce acum, pieptul ei fraged e locuit n mod normal de nu
se stie ce surda ranchiuna. Ceva se petrece, ceva ce nu este o boala, ci e pres
upus de nsasi legea existentei, fiind totusi lupta, sfsiere. Desigur, de la

nastere la pubertate fetita a crescut, dar niciodata nu a simtit acest lucru: zi

de zi, propriul ei corp i era prezent ca un lucru exact, desavrsit; acum ea "se f
ormeaza": cuvntul nsusi i produce oroare. Fenomenele naturale nu snt linistitoare de
ct atunci cnd si-au gasit un echilibru si au capatat aspectul ncremenit al unei flo
ri fragede, al unui animal lustruit; dar n nmugurirea sinilor ei fetita simte ambi
guitatea cuvntului: viu. Nu este nici aur, nici diamant, ci o materie ciudata, mi
scatoare, nesigura, n miezul careia se elaboreaza alchimii impure. S-a obisnuit c
u pletele ce se desfasoara la fel de linistit ca niste fire de matase; dar aceas
ta vegetatie noua la subsuori, n josul pntecelui, o transforma n animal sau n alga.
Fie ca este mai mult sau mai putin prevenita despre ceea ce se ntmpla, presimte n a
ceste schimbari o finalitate 1 Am descris n volumul I, cap. I, procesele propriuzis fiziologice ale acesteia. 43 care o va smulge din ea nsasi; iat-o aruncata ntr
-un ciclu vital care depaseste momentul propriei ei existente si n care ghiceste
o dependenta care o sorteste barbatului, copilului, monnntului. Asa cum snt. snii a
par ca o proliferare inutila, indiscreta. Brate, picioare, piele, muschi, chiar
si fesele rotunde pe care stai, totul avea pna atunci o functie clara; numai sexu
l, definit ca organ urinar, era putin cam ciudat, dar era secret, invizibil pent
ru ceilalti. Sub pulover, sub bluza, apar snii. si acest corp pe care fetita l con
funda cu sine i apare drept trup; un obiect pe care ceilalti l privesc si l vad. "D
oi ani am purtat pelerine ca sa-mi acopar pieptul de care-mi era rusine", mi-a s
pus o femeie. Iar alta: " mi amintesc si acum ciudata tulburare pe care am simtit
-o atunci cnd o prietena de vrsta mea, dar mai dezvoltata dect mine, s-a aplecat sa
ridice o minge de jos si am vazut n deschizatura corsajului ei doi sni deja forma
ti: din pricina acestui trup att de asemanator cu al meu, dupa care avea sa se mo
deleze trupul meu, roseam pentru mine nsami". ,,La treisprezece ani ma plimbam n r
ochie scurta, cu picioarele goale", mi-a marturisit o alta femeie. "Un barbat a
facut, rnjind, o remarca despre gleznele mele groase. ncepnd cu a doua zi, mama m-a
pus sa port ciorapi si fuste lungi; dar nu voi uita niciodata socul pe care l-a
m simtit vazndu-ma vazuta." Fetita simte ca propriul ei corp i scapa, ca nu mai es
te expresia clara a individualitatii sale, ca devine strain de ea si, n acelasi m
oment, este perceputa ca un lucru; pe strada e urmarita cu privirea, i se coment
eaza formele; ar vrea sa se faca nevazuta; i e teama sa devina trup, i e teama sa s
i arate trupul. Acest dezgust se traduce la o multime de fete prin dorinta de a
slabi; nu mai vor sa mannce si, daca snt obligate s-o faca, vomita; si supravegheaz
a fara ncetare greutatea. Altele devin bolnavicios de timide; sa intre si chiar s
a iasa dintr-un salon este un supliciu pentru ele. Pornind de aici se dezvolta u
neori adevarate psihoze. Un exemplu tipic este acela al bolnavei pe care, n Obses
iile si psihastenia, Janet o descrie sub numele de Nadia: Nadia era o tnara dintr
-o familie bogata, remarcabil de inteligenta; eleganta, cu o fire de artista, er
a mai ales o excelenta muziciana; dar nca din copilarie s-a aratat ncapatnata si ir
itabila: "Tinea enorm sa fie iubita si cerea de la toata lumea o dragoste pasion
ata, de la parinti, surori, de la servitori: dar. de cum obtinea un pic de afect
iune, era att de pretentioasa, att de dominanta, net cu totii se ndepartau imediat de
ea fara ntrziere; fiind groaznic de susceptibila, glumele verilor ei, care doreau
sa-i schimbe caracterul, -au provocat un sentiment de rusine care i s-a localiza
t pe trup". Pe de alta parte, nevoia de a fi iubita i inspira dorinta de a ramne p
entru totdeauna copil, o fetita pe care cei din jur o alinta si care poate preti
nde totul, ntr-un cuvnt, ideea de a creste i facea oroare... Venirea precoce a pube
rtatii a agravat deosebit de

tare situatia, amestecnd temeri ale pudorii cu 44 fiica de a creste mare: "Cum ba
rbatilor le plac femeile grase, voi ramne totdeauna extrem de slaba". Teroarea pa
rului pubian, a dezvoltarii sinilor s-a adaugat la cele precedente. nca de la vrst
a de unsprezece ani, cum purta fuste scurte, i se parea ca toata lumea o privest
e; cnd au mbracat-o cu fuste lungi, i era rusine de soldurile, de picioarele ei etc
. Aparitia menstruatiei aproape ca a nnebunit-o; cnd parul pubian a nceput sa creas
ca, "a fost convinsa ca era singura din lume care avea aceasta monstruozitate si
pna la douazeci de ani s-a chinuit sa se epileze "pentru a face sa dispara podoa
ba aceea de salbatic". Dezvoltarea sinilor i-a agravat aceste obsesii, pentru ca
ntotdeauna avusese oroare de obezitate; nu o detesta la altii, dar socotea ca pe
ntru ea era o tara. "Nu tin sa fiu draguta, dar mi-ar fi prea rusine daca m-as v
edea umflata, mi-ar produce oroare; daca. din nenorocire, mas ngrasa, n-as mai ndr
azni sa ma arat nimanui." Atunci a nceput sa caute prin toate mijloacele sa nu cr
easca, se nconjura de precautii, se lega prin juraminte, se conjura; jura sa spun
a de cinci sau zece ori o rugaciune, sa sara ntr-un picior de cinci ori. "Daca at
ing de patru ori o nota de pian n aceeasi bucata, snt de acord sa nu cresc si sa n
u ma iubeasca nimeni." A sfrsit prin a refuza sa mannce. "Nu voiam nici sa ma ngras
, nici sa cresc, nici sa seman cu o femeie pentru ca as fi vrut sa ramn totdeauna
fetita" Promite solemn sa nu accepte nici un fel de mncare; cednd implorarilor ma
mei, si ncalca acest juramnt, dar atunci este vazuta ore ntregi n genunchi, scriind j
uraminte si apoi rupndu-le. Dupa ce mama ei moare, pe cnd Nadia avea optsprezece a
ni, si impune regimul urmator: doua farfurii de supa, un galbenus de ou, o lingur
ita de otet, o ceasca de ceai cu sucul unei laini este tot ce nghite o zi ntreaga.
Este torturata de foame. "Cteodata ma gndeam la mncare ore ntregi, att mi-era de foam
e; mi nghiteam saliva, mi muscam batista, ma tavaleam pe jos de pofta de a mnca." nsa
rezista tentatiilor. Desi era draguta, pretindea ca fata i era umflata si plina
de cosuri; daca medicul afirma ca nu le vede, spunea ca nu ntelege nimic, ca nu s
tie "sa recunoasca acele cosuri care snt ntre piele si carne". Pna la urma s-a desp
artit de familia ei st s-a nchis ntr-un mic apartament, unde nu intrau dect sora me
dicala si doctorul; nu iesea niciodata; nu accepta dect cu mare greutate vizita t
atalui sau, care ntr-o zi i-a provocat fara sa vrea o criza grava, spunndu-i ca ar
ata bine. Traia aproape tot timpul n ntuneric, att de intolerabil era pentru ea sa
fie vazuta sau chiar vizibila Foarte adesea, atitudinea parintilor contribuie la
a-i inculca fetitei rusinea de felul cum arata. O femeie povesteste:1 Sufeream
de un sentiment de inferioritate fizica ntretinut de criticile nencetate care mi s
e aduceau acasa... Mama, n vanitatea ei exagerata, voia totdeauna sa ma vada deos
ebit de aranjata, si i atragea mereu"croitoresei atentia ca trebuie sa-mi ascunda
defectele: umeni cazuti, soldurile prea mari, fesele prea plate, snii prea plini
etc. Cum suferisem de dureri de gt luni ntregi, nu aveam voie sa umblu cu gtul des
coperit... Eram vexata ndeosebi 1 STEK.EL. Femeia frigida. 45 din pricina picioar
elor mele, care n timpul pubertatii erau foarte urite, si, din pricina felului n c
are mergeam, cei din jur ma tachinau adesea... Sigur ca n asta era ceva adevarat,
dar ma facusera att de nefericita, mai ales pentru ca eram backfisch*, si att de
intimidata, nct nu mai stiam cum sa stau; cnd ntlneam pe cineva, primul meu gnd era: "
Daca as putea macar sa-mi ascund picioarele". Aceasta nisine o determina pe feti
ta sa se miste cu stngacie, sa roseasca tot timpul; fapt ce i sporeste timiditatea
si devine prin el nsusi

obiectul unei fobii. Stekel povesteste, ntre altele1, despre o femeie care, "pe cn
d era fata tnara, rosea ntr-un fel att de maladiv si de violent, nct un an ntreg a pur
tat pansamente n jurul fetei, pre-textnd dureri de dinti". Uneori, n perioada care
se poate numi prepuberala si preceda aparitia menstruatiei, fetita nca nu ncearca
dezgust fata de propriul ei corp; este mndra ca va deveni femeie, urmareste cu sa
tisfactie cum i se rotunjesc snii, si umfla corsajul cu batiste si se lauda fata d
e cele mai mari ca ea; nca nu patrunde semnificatia fenomenelor care se produc n e
a. Prima menstruatie i reveleaza aceasta semnificatie si apar sentimentele de rus
ine. Daca existau deja, se confirma si se exagereaza ncepnd cu acest moment. Toate
marturiile confirma acest lucru: fie ca fetita a fost sau nu prevenita, evenime
ntul i apare ca respingator si umilitor. Se ntmpla frecvent ca mama sa fi uitat s-o
previna; s-a observat ca mamele2 le dezvaluie cu mai multa usurinta fiicelor lo
r misterele sarcinii si chiar ale relatiilor sexuale dect pe acela al menstruatie
i; este pentru ca ele nsele au oroare de aceasta servitute feminina, oroare ce re
flecta vechile terori mistice ale barbatilor si pe care le-o transmit progenitur
ilor lor. Cnd fetita descopera pete suspecte pe lenjeria ei, se crede victima une
i diaree, a unei hemoragii mortale sau a unei maladii rusinoase. Conform unei an
chete relatate n 1896 de Havelock Ellis, din 125 de eleve ale unui colegiu americ
an, 36 nu stiau nimic despre menstruatie n momentul cnd le-a venit prima data, 39
aveau vagi cunostinte despre aceasta; adica mai mult de jumatate dintre ele erau
ignorante. Dupa Helen Deutsch, nici n 1946 lucrurile nu se schimbasera prea mult
. H. Ellis citeaza cazul unei adolescente care s-a aruncat n Sena pentru ca se cr
edea atinsa de "o boala necunoscuta". Stekel, n ale sale "Scrisori catre o mama",
povesteste despre o fata care a ncercat sa se sinucida, vaznd n fluxul menstrual s
emnul si pedeapsa unor impuritati care-i murdareau sufletul. E normal ca fetei s
a-i fie frica: i se pare ca * Backfisch {engl.) - adolescenta, fetiscana (n. tr)
. 1 STEKEL, Femeia frigida. 2 CI. lucrarile lui Daly si Chadwick citate de H. DE
UTSCH n Psihologia femeilor. 46 nsasi viata ei i scapa. Dupa Klein si scoala psihan
alitica engleza, sngele nseamna pentru ea o rana a organelor interne. Chiar daca e
xplicatii prudente o cruta de angoase prea puternice, i e rusine, se simte murdar
a: se repede la baie, ncearca sa spele sau sa-si ascunda lenjeria patata de snge.
O povestire tipica pentru aceasta experienta aflam n cartea lui Colette Audry Cu
ochii viitorului: n miezul acestei exaltari era nchisa o drama brutala. ntr-o seara
, dezbracndu-ma, m-am crezut bolnava; nu mi-a fost frica si n-am spus nimic, n spe
ranta ca avea sa-mi treaca a doua zi... Dupa patru saptamni, boala a nceput si mai
violent. M-am dus sa-mi arunc chilotii n cosul cu rufe murdare care se afla n bai
e, n spatele usii. Era o asemenea canicula, nct lespezile n forma de romburi ale cul
oarului erau caldute sub talpile mele. Cnd, dupa aceea, m-am dus la loc n pat, mam
a a venit sa-mi explice ce se ntmpla. Nu snt n stare sa-mi amintesc efectul pe care
l-au avut vorbele ei asupra mea, dar, n timp ce susotea, deodata Kaki si-a bagat
capul pe usa. Vederea acestui chip curios si rotund m-a scos din fire. Am striga
t la ea sa plece si a fugit nspaimntata. Am implorat-o pe mama s-o bata fiindca nu
ciocanise la usa nainte sa intre... Calmul mamei, aerul ei prevenitor si fericit
m-au facut sa-mi pierd capul cu totul. Dupa ce a plecat, m-am cufundat ntr-o noa
pte salbatica. Mi-am amintit brusc doua lucruri: cu cteva luni n urma, pe cnd ne

ntorceam dintr-o plimbare, mama, Kaki si eu ne-am ntlmt cu batrnul doctor din Privas
, ndesat ca un macelar si cu o barba lunga si alba. "A crescut mare fiica dumneav
oastra, doamna", a zis el uitndu-se la mine; si imediat l-am urt, fara sa nteleg de
ce. Ceva mai trziu, mama, la ntoarcerea din Paris, aranja n comoda un pachet de se
rvetele noi. "Ce snt astea?" ntrebase Kaki. Mama si luase acel aer firesc al adulti
lor atunci cnd ti spun numai un sfert de adevar, pastrndu-si pentru ei restul. "Snt
pentru Colette, n curnd." Muta, nefind n stare sa pun o ntrebare macar, mi detestasem
mama. Toata noaptea aceea m-am rasucit n asternut. Nu era posibil. Aveam sa ma t
rezesc. Mama se nselase, asta avea sa treaca si nu se va mai ntmpla... A doua zi, s
chimbata si murdarita din nou, a trebuit sa nfrunt alte lucruri. O priveam cu ura
pe sora mea fiindca ea nu stia nca, pentru ca era dintr-o data, fara macar sa st
ie, nzestrata cu o superioritate strivitoare fata de mine. Apoi am nceput sa detes
t barbatii, care n-aveau sa cunoasca niciodata asta si care stiau. Pna la urma am
ajuns sa detest si femeile, pentru ca-si acceptau att de linistite soarta. Eram
sigura ca, daca ar fi stiut ce mi se ntmpla, toate s-ar fi bucurat. "Ti-a venit si
tie raidul", ar fi zis. Si asta, mi ziceam eu cnd vedeam o femeie. Si asta. Lumea
ma pacalise. Mergeam greu si nu ndrazneam sa alerg. Pamntul, verdeata ncalzita de
soare, hrana pareau sa raspndeasca n aer un miros suspect... Criza a trecut si am n
ceput sa sper, mpotriva oricarui bun-simt, ca nu va mai reveni. Dupa o luna a tre
buit sa cedez n fata evidentei si sa admit definitiv raul, cu o stupoare apasatoa
re de aceasta data. De acum avea sa existe n memoria mea un "nainte". Tot restul v
ietii mele nu va mai fi dect un "dupa". 47 Lucrurile se petrec la fel pentru majo
ritatea fetitelor. Multe dintre ele ncearca oroarea de a-si dezvalui secretul cel
or din jur. O prietena mi-a povestit ca, neavnd mama, crescnd ntre tatal ei si o nva
tatoare, a trait trei luni de rusine si oroare, ascunzndu-si lenjeria murdarita, n
ainte de a descoperi ca i venise menstruatia. Chiar si femeile de la tara, pe car
e le-ai putea crede nasprite de cunoasterea celor mai dure aspecte ale vietii ani
male, resimt cu oroare acest blestem, pentru ca la tara menstruatia are nca un ca
racter tabu: am cunoscut o tnara fermiera care, timp de o iarna ntreaga, si-a spal
at pe ascuns lenjeria n rul nghetat, punndu-si apoi direct pe piele camasa uda pentr
u a-si ascunde secretul de nemarturisit. As putea cita o suta de alte cazuri ana
loage. Dar marturisirea acestei nenorociri uimitoare nu este o eliberare. Fara nd
oiala, acea mama care si-a palmuit brutal fiica spuniidu-i: "Idioato! Esti prea m
ica pentru asta!" este o exceptie. Dar multe dintre mame snt suparate auzind vest
ea. Majoritatea nu-i dau copilei lamuriri satisfacatoare si aceasta ramne plina d
e anxietate n fata starii noi pe care o inaugureaza criza menstruala: se ntreaba d
aca viitorul nu-i rezerva cumva noi surprize dureroase; ori si imagineaza ca de a
cum nainte poate ramne nsarcinata prin simpla prezenta sau prin atingerea unui barb
at si ncearca fata de barbati o adevarata teroare. Chiar daca este scutita de ace
ste angoase prin explicatii inteligente, nu se linisteste att de usor. nainte, fet
ita se putea crede cu usurinta o fiinta asexuata; putea sa nu se gndeasca deloc l
a asta; i se ntmpla chiar sa viseze ca se va trezi ntr-o buna zi schimbata n barbat;
acum, mamele si matusile susotesc cu un aer flatat: "S-a facut fata mare"; conf
reria matroanelor a avut cstig de cauza, de-acum le apartine, lat-o asezata fara
drept de apel n rndul femeilor Se ntmpla si ca fetita sa fie mndra de asta; gndeste ca
a devenit un om mare si ca existenta ei va fi de-acum cu totul schimbata. Thyde
Momi ier1, de pilda, povesteste: Mai multe dintre noi devenisera "fete mari" n t
impul vacantei; altora li se ntmpla la liceu, si atunci, imn dupa alta, in toalete
le din curte unde ele tronau ca niste regine pe scaune priniiudu-si supusii, mer
geam "sa

vedem sngele". Dar fetita este dezamagita n curnd, caci si da seama ca n-a obtinut n
ici un privilegiu si ca viata si urmeaza cursul ei normal. Singura noutate este e
venimentul murdar care se repeta n fiecare luna; unele copile plng ore ntregi cnd af
la ca snt condamnate la acest destin; ceea ce le agraveaza revolta este ca aceast
a tara rusinoasa este cunoscuta si de catre barbati: ar voi macar ca pentru 1 Eu
. 48 acestia umilitoarea conditie feminina sa fie voalata de mister. Dar nu: tat
al, fratii, verii, toti barbatii stiu si uneori fac si glume n legatura cu acest
lucru. Atunci se naste sau se exagereaza n sufletul fetitei dezgustul pentru un t
rup prea carnal. Chiar dupa ce a trecut prima surpriza, neplacerea lunara nu-si
pierde n intensitate: de fiecare data tnara fata regaseste acelasi dezgust n fata a
cestui miros fad, statut, care se ridica din ea nsasi - miros de mlastina, de vio
lete ofilite -, n fata acestui snge mai putin rosu, mai suspect dect cel ce curgea
din zgrieturile copilariei. Zi si noapte va trebui sa fie atenta sa se schimbe, s
a-si supravegheze lenjeria, cearsafurile, sa rezolve mii de probleme practice si
respingatoare; n familiile care fac economii, pansamentele igienice se spala n fi
ecare luna si si reiau locul ntre teancurile de batiste; va trebui deci sa lase n s
eama spalatoresei sau servitoarei, ale mamei sau ale surorii mai mari aceste dej
ectii care ies din sine. Pansamentele pe care le vnd farmacistii n cutii cu nume d
e flori: "Camelia", "Edelweiss" se arunca dupa folosire; dar n calatorie, n vilegi
atura, n excursie nu e att de comod sa scapi de ele, fiind strict interzis sa le a
runci la toaleta. Micuta eroina din Jurnal psihanalitic^ si descrie oroarea fata
de pansamentele igienice: chiar n fata surorii ei, nu consimte sa se dezbrace dect
n ntuneric atunci cnd are menstruatie. Acest obiect jenant, stnjenitor poate sa se
desprinda n cursul unui exercitiu violent; este o umilire mai grava dect sa-ti cad
a chilotii n plina strada: aceasta perspectiva atroce naste uneori manii neuraste
nice. Printr-un fel de rea-vointa a naturii, starile de indispozitie, durerile nc
ep numai dupa ce se porneste hemoragia, care poate trece neobservata; adesea, fe
tele au menstruatia neregulata, si atunci risca sa fie surprinse cnd snt la plimba
re, pe strada sau la niste prieteni; risca precum doamna de Chevreuse2 - sa-si m
urdareasca hainele, scaunul. O asemenea posibilitate le face pe unele dintre ele
sa traiasca o adevarata angoasa. Cu ct fata ncearca mai multa repulsie pentru ace
asta tara feminina, cu att este obligata sa se gndeasca la ea cu mai multa vigilen
ta pentru a nu se expune la ngrozitoarea umilinta a unui accident sau a unei conf
idente. Iata seria de raspunsuri pe care a obtinut-o n aceasta privinta doctor Li
epmann3 n cursul anchetei sale despre sexualitatea juvenila: La saisprezece ani,
cnd mi-a venit pentru pnma data ciclul, am fost foarte nspaimntata constatnd aceasta
dimineata. De fapt, stiam ca trebuia 1 Tradus de Clara Malraux. ^ Deghizata n ba
rbat n timpul Frondei, doamna de Chevreuse, dupa ce calarise ndelung, a fost demas
cata din pricina petelor de snge observate pe sa. 3 Cf. doctor LIEPMANN, Tinerete
si sexualitate. 49 sa se ntmple; dar mi-a fost att de rusine, nct am ramas n pat toat
a ziua si la toate ntrebarile nu am raspuns dect: Nu pot sa ma scol. Am ramas muta
de uimire cnd, la nici doisprezece ani, mi-a venit pentru prima oara menstruatia
. Am fost nspaimntata si, cum mama s-a multumit sa-mi spuna pe un ton sec ca avea
sa mi se ntmple n fiecare luna, mi s-a parut o mare porcarie si am refuzat sa cred
ca nu li se ntmpla si barbatilor. Aceasta aventura a determinat-o pe mama sa ma in
itieze, fara a uita

n acelasi timp menstruatia. Am ncercat atunci a doua dezamagire, pentru ca, prima
data cnd s-a ntmplat, m-am repezit radiind de bucurie la mama, care nca mai dormea,
si am trezit-o strignd: "Mama, mi-a venit!" "Si pentru asta m-ai trezit?" s-a mul
tumit ea sa raspunda. Cu toate astea, am socotit ca evenimentul mi dadea peste ca
p ntreaga existenta. De aceea am simtit teama cea mai intensa cnd mi-a venit pentr
u prima oara ciclul, constatnd ca hemoragia nu ncetase dupa cteva minute. Totusi, n
u am suflat nici un cuvnt nimanui, nici macar mamei. De-abia mplinisem cincispreze
ce ani. n plus, nu am suferit dect foarte putin. O singura data am avut dureri att
de nspaimntatoare, nct am lesinat si am ramas aproape trei ore ntinsa pe jos n camera
mea. Dar nici atunci n-am spus nimic. Cnd mi-a venit pentru prima data menstruati
a, aveam aproape treisprezece ani. Vorbisem deja despre asta cu colegele de clas
a, si m-am simtit mndra ca intrasem si eu n rndul celor mari. Dndu-mi importanta, iam explicat profesoarei de sport ca n ziua aceea nu puteam sa iau parte la lectie
, fiindca eram indispusa Nu mama m-a initiat. Ei i-a venit ciclul abia la nouasp
rezece am, si, de teama ca avea sa fie certata ca-si murdarise lenjeria, a ngropa
t-o n pamnt. mplinisem optsprezece ani si atunci mi-a venit ciclul prima oara.1 Nu
aveam habar de nimic... ntr-o noapte am avut hemoragii violente nsotite de dureri
abdominale puternice si n-am putut nchide ochii nici un moment. Dimineata, cu ini
ma batnd, m-am dus repede la mama si, plngnd ntruna, i-am cerut sfatul. Dar n-a facu
t dect sa ma certe: "Mai bine ti-ai fi dat seama de asta mai repede, si atunci nai mai fi murdarit n halul asta cearsafurile si patul". Asta a fost toata explica
tia. Fireste cami storceam creierii sa aflu ce crima putusem nfaptui si simteam o
teribila angoasa Stiam deja ce era. Si chiar o asteptam cu nerabdare, pentru ca
speram ca mama mi va spune atunci cum se fac copiii. Faimoasa zi a venit, dar ma
ma a pastrat tacerea. Totusi, am fost foarte bucuroasa: "Acum, mi spuneam, vei pu
tea sa faci copii: esti o doamna". 1 Este vorba despre o fata provenind dintr-o
foarte saraca familie berlineza. 50 Acesta criza se produce la vrste si mai frage
de; baiatul nu atinge adolescenta dect pe la cincisprezece-saisprezece ani, pe cnd
fetita se preschimba n femeie pe la treisprezece-paisprezece ani. Dar nu de aici
vine diferenta esentiala a experientei lor; ea nu rezida nici n manifestarile fi
ziologice care i dau fetei acea ngrozitoare stare: pubertatea capata deci pentru c
ele doua sexe o semnificatie radical diferita deoarece nu anunta un viitor comun
pentru amndoua. Desigur, si baietii, n momentul pubertatii, si resimt trupul ca pe
o prezenta stnjenitoare, dar, fiind nca din copilarie mndri de virilitatea lor, ca
tre aceasta virilitate transcend, cu mndrie, momentul formarii lor; si arata cu or
goliu parul crescut pe picioare, care i transforma n barbati; mai mult ca oricnd, s
exul este un obiect de comparatie si de sfidare. Sa devina adulti: este o metamo
rfoza care i intimideaza; multi adolescenti snt nelinistiti cnd li se anunta o libe
rtate ce presupune exigente mult mai mari; nsa snt fericiti sa atinga demnitatea m
asculina. Dimpotriva, pentru a se preschimba n adult, trebuie ca fetita sa se nchi
da ntre limitele pe care i le va impune feminitatea ei. Baiatul admira n parul ce
de-abia i creste niste promisiuni nedefinite; fetita ramne cufundata n "drama bruta
la si nchisa" care-i opreste n loc destinul. Asa cum valoarea privilegiata a penis
ului este conferita de contextul social, acelasi context social face din menstru
atie un blestem. Penisul simbolizeaza virilitatea, iar rnenstruatia, feminitatea
; menstruatia este ntmpinata cu atta scandal pentru ca feminitatea nseamna alteritat
e si

inferioritate. Viata ei i-a aparut ntotdeauna fetitei ca determinata de aceasta e

senta impalpabila careia absenta penisului nu reusea sa-i dea o valoare pozitiva
: ea se arata n fluxul rosu care curge dintre coapse. Daca fetita si-a asumat con
ditia, primeste evenimentul cu bucurie... "Acum esti femeie." Daca 1-a refuzat nt
otdeauna, verdictul nsngerat o fulgera; cel mai adesea, ezita: murdaria menstruala
o ndeamna catre dezgust si frica. "Iata deci ntelesul cuvintelor: a fi femeie!" F
atalitatea care pna atunci apasa asupra ei confuz si din afara este ghemuita n pnte
-cele ei; nu exista nici o modalitate de a-i scapa. ntr-o societate egalitara din
punct de vedere sexual, fetita nu ar privi menstruatia dect ca pe o maniera de a
ajunge la viata de adult; trupul omenesc cunoaste, la barbati ca si la femei, m
ulte alte servituti si mai repugnante, cu care se acomodeaza usor pentru ca, fii
nd comune tuturor, nu reprezinta pentru nimeni o tara; n schimb, menstruatia i pro
duce oroare adolescentei pentru ca o arunca n rndurile unei categorii inferioare s
i mutilate. Acest sentiment de decadere apasa greu asupra ei. Ar pastra orgoliul
trupului ei sngernd daca nu si-ar pierde mndria sa de fiinta umana. Si daca reuses
te s-o pastreze, va resimti mult mai puternic umilirea carnii sale: fata care, p
rin activitati sportive, sociale, intelectuale, mistice si deschide drumuri catre
tran51 scendenta nu va vedea n specificarea ei o mutilare si o va suporta usor.
Daca, n aceasta perioada, la fete apar psihoze, este pentru ca ele se simt fara a
parare n fata unei surde fatalitati care le condamna la ncercari inimaginabile; fe
minitatea nseamna n ochii lor maladie, suferinta, moarte, si snt fascinate de acest
destin. Un exemplu care ilustreaza ntr-o maniera surprinzatoare aceste angoase e
ste acela al bolnavei descrise de H. Deutsch sub numele de Molly: Molly avea pai
sprezece ani cnd a nceput sa sufere de tulburari psihice; era al patrulea copil di
ntr-o familie cu cinci copii; tatal, extrem de sever, si critica fiicele la fieca
re masa, mama era foarte nefericita si adesea parintii nu-si vorbeau ntre ei. Unu
l dintre frati fugise de acasa. Molly era foarte inteligenta, dansa remarcabil,
dar era timida si resimtea penibil atmosfera familiala; i era teama de baieti. So
ra ei mai mare s-a maritat mpotriva vointei mamei sale si Molly s-a aratat foarte
interesata de sarcina surorii ei; cnd aceasta a avut o nastere dificila, a fost
nevoie de forceps pentru a scoate copilul. Molly, care a aflat aceste detalii si
faptul ca femeile puteau muri la nastere, a ramas frapata. A avut grija de bebe
lus doua luni; cnd sora ei a plecat din casa, a avut loc o scena teribila si mama
ei a lesinat. Molly a lesinat si ea; vazuse la scoala cum si pierdeau cunostinta
colege de-ale ei si o obseda ideea de moarte si de lesin. Cnd i-a venit ciclul,
i-a spus mamei ei, cu un aer stnjenit: "Mi-a venit", si s-a dus sa cumpere pansam
ente igienice cu sora ei. Cnd s-a ntlnit cu un barbat pe strada, si-a plecat capul;
n general arata dezgust fata de sine nsasi. Nu simtea duren cnd avea menstruatie,
dar cauta ntotdeauna sa-i ascunda mamei sale acest lucru. O data, cnd, zarind o pa
ta pe cearsaf, mama sa a ntrebat-o daca era indispusa, i-a raspuns ca nu, desi er
a adevarat. ntr-o zi i-a spus surorii ei: "Mi se poate ntmpla orice acum: pot sa am
un copil". "Pentru asta trebuie sa traiesti cu un barbat", i-a raspuns sora sa.
"Dar traiesc cu doi barbati: tata si sotul tau". Tatal nu le permitea fiicelor
sale sa iasa singure seara, de teama sa nu fie violate: aceste temeri contribuia
u la ideile pe care si le facea Molly despre barbati: erau niste fiinte redutabi
le. Teama de a nu ramne nsarcinata, de a nu muri la nastere a capatat o asemenea i
ntensitate, nct n perioada menstruatiei, putin cte putin a nceput sa refuze sa mai ia
sa din camera ei; voia chiar sa ramua n pat toata ziua. Daca e obligata sa iasa, a
re teribile crize de anxietate; iar daca se ndeparteaza de casa,

face o criza si lesina. i e teama de masini, de taxiuri, nu mai poate dormi, si nch
ipuie ca noaptea intra hotii n casa, striga si plnge. Are manii alimentare: de exe
mplu mannca mult pentru a nu mai lesina; i e teama si cnd se simte nchisa. Nu mai po
ate sa mearga la scoala, nu mai poate sa duca o viata normala. O poveste asemana
toare, ce nu este legata de criza menstruatiei, dar n care se manifesta anxietate
a pe care o ncearca fetita fata de interiorul ei, este aceea a lui Nancy: 52 Feti
ta era, pe la vrsta de treiprezece ani, foarte legata de sora ei, si a fost foart
e mndra sa-i primeasca confidentele cnd aceasta s-a logodit pe ascuns, apoi s-a ma
ritat: a mpartasi secretul unui adult nsemna a fi admisa printre cei mari; ctva tim
p a stat la sora ei; dar cnd aceasta i-a spus ca avea sa "cumpere" un copil, Nanc
y a devenit geloasa pe cumnatul ei si pe copilul care trebuia sa vina: i se pare
a insuportabil sa fie din nou tratata ca un copil fata de care cei mari au secre
te. A nceput sa manifeste tulburari interne si a vrut sa fie operata de apendicit
a; operatia a reusit, dar, pe cnd statea n spital, Nancy era ntr-o continua agitati
e teribila; aveau loc scene violente ntre ea si sora, pe care o detesta ncerca sa1 seduca pe doctor, i dadea ntlnire, se arata provocatoare si, prin crizele ei nerv
oase, pretindea sa fie tratata ca o femeie. Se acuza ca este responsabila pentru
moartea fratelui ei mai mic, ntmplata cu ani n urma; si mai ales era convinsa ca n
u i se scosese apendicele, ca uitasera un bisturiu n pntecele ei: a cerut sa i se
faca raze X, sub pretextul ca nghitise o moneda de un pennv. Aceasta dorinta de a
fi operata - si n special de a fi operata de apendicita - se ntlneste frecvent la
aceasta vrsta; fetele si exprima astfel teama de viol, de sarcina, de nastere. Sim
t n pntecele lor amenintari obscure si spera ca medicul chirurg le va salva de ace
st pericol necunoscut care le pndeste. Nu numai aparitia menstruatiei i anunta fet
itei destinul sau de femeie; se produc nauntrul ei fenomene suspecte. Pna atunci e
rotismul ei era clitoridian. E dificil de stiut daca practicile solitare snt mai
raspndite la fetite dect la baieti; din primii ani, poate chiar din primele luni d
e viata, fetita se masturbeaza; se pare ca pe la doi ani renunta, pentru a reven
i la aceste obiceiuri mai trziu; prin conformatia ei anatomica, aceasta tija plan
tata n mijlocul trupului masculin solicita mai mult atingerile dect o mucoasa secr
eta: dar hazardul unei frecari copila catarndu-se pe aparatele de gimnastica, n co
paci, urcndu-se pe bicicleta - al unui contact vestimentar, al unui joc, sau o in
itiere facuta de prietene, surori mai mari, adulti i descopera fetitei senzatii p
e care se straduieste sa le renvie. n orice caz placerea, cnd este atinsa, este o s
enzatie autonoma: are usurinta si inocenta tuturor jocurilor infantile.1 Fetita
nu face nici o legatura ntre aceste delectari intime si destinul ei de femeie; re
latiile ei sexuale cu baietii, daca existau, aveau la origine doar curiozitatea.
Si iata ca acum se simte patrunsa de emotii tulburi n care nu se recunoaste. Sen
sibilitatea zonelor erogene se dezvolta, si acestea snt la femeie att de numeroase
, nct ntregul ei corp poate fi considerat ca erogen; n afara, binenteles, de cazurile
destul de numeroase n care interventia directa sau indirecta a parintilor sau a
scrupulelor religioase fac din aceasta un pacat.Vom gasi n apendice un exemplu ab
ominabil de persecutii la care copiii snt adesea supusi, sub pretextul ca snt dezv
atati de "obiceiurile lor urte". 53 acest lucru i-1 descopera mngierile celor din f
amilie, saruturi inocente, atingerea indiferenta a unei croitorese, a unui coafo
r, o mna amicala pe parul sau pe ceafa ei; ea nvata, uneori cauta deliberat, o

senzatie mai profunda n joc sau n lupta cu baieti ori cu fete; astfel se ntmpla cu G
ilberte luptndu-se n Champs Elyse"es cu Proust; n bratele profesorilor de dans, sub
ochiul ingenuu al mamei sale, fata ncearca senzatii ciudate de langoare. Si apoi
, chiar si tineretea ei bine pazita este expusa la experiente si mai precise; n m
ediile "respectabile" se trec sub tacere de comun acord aceste incidente regreta
bile; dar se ntmpla frecvent ca anumite mngieri ale prietenilor casei, ale unchilor
sau verilor, ca sa nu mai vorbim de bunici sau de tati, sa fie adesea mult mai p
utin inofensive dect presupune mama: un profesor, un preot, un medic au fost ndraz
neti, indiscreti. Vom gasi povestirea unor astfel de experiente n Asfixia de Viol
ette Leduc, n Ura materna de S. de Tervagnes si n Portocala albastra de Yassu Gauc
lere. Stekel apreciaza, ntre altele, ca bunicii snt adesea foarte periculosi. Avea
m cincisprezece ani. n ziua de dinaintea nmormntarii, bunicul venise sa doarma la n
oi. A doua zi, cnd mama se trezise deja, m-a ntrebat daca n-ar putea veni n patul m
eu sa se joace cu mine; m-am ridicat imediat din pat, fara sa-i raspund... Am nce
put sa ma tem de barbati, povesteste o femeie. ^ O alta fata si aminteste ca a su
ferit un soc serios la vrsta de opt sau zece am, cnd bunicul ei, un batrn de saptez
eci de ani, i pipaise organele genitale. O luase pe genunchi, strecurndu-i degetul
n vagin. Copila simtise o imensa angoasa si totusi nu ndraznise niciodata sa vorb
easca despre asta. De atunci i era foarte frica de tot ceea ce era legat de sexua
litate.' Aceste incidente snt n general trecute sub tacere de fetita, din cauza ru
sinii pe care i-o inspira. Si adesea, de altfel, daca se destainuie parintilor,
acestia nu fac dect sa o certe. "Nu mai spune prostii... Esti de rea-credinta." E
a pastreaza tacerea si asupra faptelor bizare ale unor necunoscuti. O fetita -a p
ovestit doctorului Liepmann2: nchiriasem de la un cizmar o camera la subsol. Ades
ea, cnd proprietarul era singur, venea la mine, ma lua n brate si ma saruta lung,
lung de tot, btindu-se nainte si napoi. n afara de asta, sarutul lui nu era deloc 1 F
emeia frigida. - LIEPMANN, Tinerefe si sexualitate. 54 superficial, caci si baga
limba n gura mea. l detestam pentru ceea ce-mi facea. Dar n-am spus nimanui nimic,
fiindca eram prea tematoare. n afara de camarazii ntreprinzatori, de prietenele p
erverse, mai este si genunchiul care apasa genunchiul fetitei la cinema, mna care
, noaptea n tren, aluneca pe picioarele ei, tinerii care rnjesc atunci cnd trece pe
lnga ei, strngerile, pipaielile furtive. Fetita nu ntelege bine sensul acestor ave
nturi. Adesea, ntr-un cap de cincisprezece ani e un tamesbalmes bizar, pentru ca
experientele concrete si cunostintele teoretice nu se potrivesc. Una a ncercat de
ja toate arsurile tulburarii si ale dorintei, dar si nchipuie - precum acea Clara
D'Elle'beuse inventata de Francis Jammes - ca ar ajunge un sarut al unui barbat
ca sa devina mama. Alta are cunostinte exacte despre anatomia organelor genitale
, dar cnd partenerul ei de dans o strnge n brate, crede ca ceea ce simte este o mig
rena. Desigur, fetele din ziua de astazi snt mai bine informate dect cele de altad
ata. Totusi, unii psihiatri afirma ca multe adolescente nu stiu ca organele sexu
ale au si alta functie dect aceea urinara. ^ Oricum, ele stabilesc putine raportu
ri ntre emotiile sexuale si existenta organelor lor genitale, pentru ca nici un s
emn att de precis ca erectia masculina nu le indica aceasta corelatie. ntre reveri
ile lor romanesti privitoare la barbat, la dragoste, si cruditatea anumitor fapt
e care le snt revelate exista o asemenea prapastie, nct nu pot sa creeze nici o sin
teza ntre ele. Thyde Monnier povesteste ca facuse cu cteva prietene juramntul de a
privi cum este facut un barbat si de a le spune si celorlalte:

Eu, intrnd nadins fara sa bat n camera tatalui meu, am descris urmatoarele: ,,Seama
na cu o mneca bufanta, adica e ca un rulou si apoi e ceva rotund". Era greu de ex
plicat. Am facut un desen, am facut chiar trei si fiecare si-1 lua pe al sau, as
cunzndu-1 n corsaj, si din cnd n cnd pufnea de rs uitndu-se la el, apoi ramnea visato
... Cum puteau niste fete inocente ca noi sa faca vreo legatura ntre aceste obiec
te si cntecele sentimentale, frumoasele povesti romanesti n care amorul, numai res
pect, timiditate, suspine si sarutari de mini, este sublimizat pna la a-1 transfor
ma ntr-un eunuc? Totusi, prin lecturi, conversatii, spectacole, prin frazele pe c
are le-a surprins, tnara fata da un sens tulburarii trupului ei; aceasta se trans
forma n chemare, n dorinta. Prin febra, prin frisoanele si transpiratia lui, prin
starile de rau nedefinit, trupul ei capata o noua si nelinistita dimensiune. Tnar
ul si revendica tendintele erotice pentru ca si asuma bucuros virilitatea; la el d
orinta sexuala este agresiva, prehensiva: vede n ea o afirmare a subiectivitatii
si a transcendentei 1 Cf. H. DEUTSCH, Psihologia femeilor. 1946. 55 sale; se lau
da cu ea naintea camarazilor sai; sexul ramne pentru el o tulburare cu care se mndr
este; elanul care-1 mna spre femeie este de aceeasi natura cu acela care-1 mna cat
re lume, de aceea se recunoaste n el. Dimpotriva, viata sexuala a fetitei a fost
totdeauna clandestina; cnd erotismul ei se transforma si i invadeaza tot trupul, m
isterul lui devine nelinistitor; ea suporta tulburarea ca pe o maladie rusinoasa
; nu este activa, este o stare, si nici chiar n imaginatie ea nu se poate elibera
prin nici o decizie autonoma; fetita nu viseaza sa posede, sa framnte, sa violez
e; ea este asteptare si chemare, se percepe pe sine ca dependenta; se simte n per
icol n carnea ei alienata. Caci speranta sa difuza, visul ei de pasivitate ferici
ta i revela cu certitudine trupul ei propriu destinat altuia; nu vrea sa cunoasca
experienta sexuala dect n imanenta ei; contactul minii, al gurii, al unui alt trup
l cheama ea, si nu mna, gura, trupul strain; lasa n umbra imaginea partenerului sa
u ori o neaca ntr-o ceata ideala; totusi, nu se poate mpiedica sa nu fie obsedata d
e aceasta prezenta. Terorile sale, repulsiile-i juvenile fata de barbat au capat
at un caracter mai echivoc dect altadata si, prin chiar acest fapt, mai angoasant
. Ele se nasteau mai nainte dintr-o separare profunda ntre trupul ei de copil si v
iitorul sau de adult; acum, originea lor se afla n nsasi aceasta complexitate pe c
are o simte fata n trupul ei. ntelege ca este destinata posesiunii pentru ca ea es
te aceea care o cheama; si se revolta mpotriva dorintelor sale. Doreste si n acela
si timp se teme de rusinoasa pasivitate a prazii care nu se mpotriveste Ideea de
a se dezbraca n fata unui barbat o umple de o tulburare adnca; dar simte si ca va
fi data fara aparare privirii sale, Mna care ia, care atinge are o prezenta mai i
mperioasa dect ochii: nspaimnta mai tare. Dar simbolul cel mai evident si cel mai d
etestabil al posesiunii fizice este penetrarea de catre sexul barbatului. Fata d
etesta ca acest corp pe care l confunda cu ea nsasi sa fie perforat cum este perfo
rata pielea, sa fie rupt asa cum se rupe o tesatura. Dar, mai mult dect rana si d
urerea care o nsoteste, ceea ce refuza tnara fata este faptul ca rana si durerea i
snt impuse. "Aceasta oribila idee de a fi patrunsa de un barbat", mi spunea ntr-o z
i o fata. Nu teama de membrul viril naste oroarea de barbat; ea este confirmarea
si simbolul acesteia, ideea de penetratie si dobndeste sensul ei obscen si umilit
or n interiorul unei forme mai generale, al carei element esential este, n schimb.
Anxietatea fetitei se traduce prin cosmaruri care o chinuie si fantasme care o
bntuie; n momentul n care simte n sine o insidioasa complezenta, ideea violului devi
ne n multe cazuri obsedanta. Ea se traduce n visuri si n purtarile fetei printr-o m
ultime de simboluri mai mult sau mai putin clare. Fata si exploreaza camera nainte
sa se culce,

cu teama de a descoperi vreun hot cu intentii dubioase; i se pare ca aude sparga

tori n casa; un agresor intra pe fereastra, narmat 56 cu un cutit cu care o strapu
nge. ntr-un fel mai mult sau mai putin accentuat, barbatii i inspira frica. ncepe s
a manifeste un anumit dezgust fata de tatal ei; nu mai poate suporta mirosul sau
de tutun, detesta sa intre dupa el la baie; chiar daca i este drag n continuare,
repulsia fizica este frecventa; si ia o figura exasperata, ca si cum ar fi deja o
stila tatalui ei, cum se ntmpla adesea cu mezinele. Exista un vis pe care psihiatr
ii sustin ca-1 ntlnesc adesea la tinerele lor paciente: si imagineaza ca snt violate
de un barbat sub ochii unei femei mai n vrsta, cu consimtamntul acesteia. Este cla
r ca n mod simbolic i cer mamei permisiunea de a se abandona dorintelor lor. Caci
una dintre constrngerile care le apasa cel mai greu este ipocrizia. Tnara este sor
tita "puritatii", inocentei, chiar n momentul n care descopera n ea si n jurul ei mi
sterele tulburi ale vietii si ale sexului. Cei din jur i cer sa fie alba ca hermi
na, transparenta precum cristalul, o mbraca n organdi vaporos, i tapeteaza camera n
culori de bomboana, vorbesc cu voce scazuta cnd se apropie, i interzic cartile sca
broase; or, nu exista nici o copila a Mariei care sa nu aiba nchipuiri si imagini
"abominabile"; ea ncearca sa le disimuleze chiar si fata de cea buna prietena, c
hiar si fata de sine; nu mai vrea sa traiasca si sa gndeasca dect n limitele interd
ictiilor; nencrederea n sine i da un aer prefacut, nefericit, maladiv; si, mai trziu
, nimic nu i va fi mai greu dect sa lupte mpotriva acestor inhibitii. Dar, n ciuda t
uturor refularilor, se simte coplesita de povara unei culpabilitati de nespus. si
suporta metamorfoza n femeie nu numai cu rusine, dar si cu remuscari. Se ntelege
ca vrsta ingrata este pentru fetita o perioada de dureroasa confuzie. Nu vrea sa
ramna copil. Dar lumea adultilor i se pare nfricosatoare sau plictisitoare: Asadar
, doream sa cresc, dar nu ma gndeam niciodata serios sa duc via(a pe care o ducea
u cei mari, spune Colette Audry... Si astfel nutream n mine vointa de a creste fa
ra sa-mi asum niciodata conditia de adult, fara sa devin solidara cu parintii, c
u stapnele casei, cu femeile casnice, cu tatii de familie. Ar dori sa se eliberez
e de jugul mamei; dar simte si o nevoie arzatoare de protectie. Greselile care i
apasa constiinta: practici solitare, prietenii echivoce, lecturi interzise fac c
a acest refugiu sa-i fie necesar. Scrisoarea urmatoare1, trimisa unei prietene d
e catre o fata de cincisprezece ani, este caracteristica: 1 Citata de H. DEl'TSC
H. 57 Mama vrea sa port o rochie lunga la marele bal dat de familia X..., prima
mea rochie lunga. E uimita ca eu nu vreau. Am implorat-o sa ma lase sa port roch
ita mea roz pentru ultima data. Mi-e att de teama. Mi se pare ca daca-mi pun roch
ia lunga, mama va pleca ntr-o calatorie pentru mult timp si nu stiu cnd se va ntoar
ce. Nu e stupid? Si, uneori, ma priveste ca si cum as fi o fetita. Ah! Daca ar s
ti! M-ar lega cu minile de pat si m-ar dispretui! n cartea lui Stekel, Femeia frig
ida, ntlnim un remarcabil document despre copilaria feminina. E vorba despre o anu
me "Susse Madel" vieneza care a redactat, catre vrsta de douazeci si unu de ani,
o confesiune detaliata. Aceasta constituie o sinteza concreta a tuturor momentel
or pe care le-am studiat separat. ,,La vrsta de cinci ani, mi-am ales primul tova
ras de joaca, Richard, care avea sase sau sapte ani. Voiam mereu sa stiu cum se
cunoaste un copil daca este baiat sau fata. Mi se spunea ca dupa cercei, dupa na
s... Ma multumeam cu aceasta explicatie, avnd, totusi, senzatia ca mi se

ascundea ceva Brusc, Richard a vrut sa faca pipi. M-am gndit sa-i mprumut olita me
a Vazndu-i membrul, ceva absolut surprinzator pentru mine, am strigat cuprinsa de
o mare bucurie: "Ce-ai acolo? Ce dragut! Doamne, as vrea sa am si eu unul la fe
l!" Si n acelasi timp l-am atins, curajoasa..." O matusa i-a surprins, si, ncepnd d
in acel moment, copiii snt strict supravegheati. La noua ani, se joaca de-a casat
oria cu doi baieti de opt si de noua ani; si de-a doctorul; 1 se ating organele
genitale, si ntr-o zi unul dintre baieti o atinge cu sexul lui, apoi i spune ca pa
rintii ei au facut acelasi lucru cnd s-au casatont: "Eram indignata n cel mai nalt
grad: O! Nu! ei n-au facut un lucru att de urt!" Continua mult timp aceste jocuri
si se leaga de cei doi baieti cu o mare prietenie amoroasa si sexuala. Matusa ei
afla ntr-o zi si are loc o scena ngrozitoare, n care o ameninta pe fata ca o va du
ce la scoala de corectie. nceteaza sa-1 mai vada pe Arthur, care era preferatul e
i, si sufera mult; ncepe sa nu mai nvete, sensul i se deformeaza, se uita crucis. n
cepe o alta prietenie cu Walter si Francois. "Walter mi ocupa toate gtidiinle si t
oate simturile. L-am lasat sa ma atinga pe sub fusta n timp ce eram n picioare sau
asezata n fata lui, facnd exercitii de scriere... Cum deschidea usa mama, si retra
gea mna, iar eu scriam n continuare. n sfrsit, am avut raporturi normale ntre barbat
si femeie, dar nu-i permiteam sa faca prea mult; cum credea ca a patruns n vaginu
l meu, ma smulgeam de lnga el, pretextnd ca vine cineva Nu-mi nchipuiam ca era un p
acat." Prieteniile ei cu baietii se termina si nu-i mai ramn dect prieteniile cu f
etele. "M-am atasat de Emily, o fata bine crescuta si instruita. Cnd aveam doispr
ezece ani, o data, de Craciun, am schimbat ntre noi inimioare de aur cu numele no
astre gravate nauntru. Consideram aceasta ca pe un soi de logodna, jurndu-ne "fide
litate eterna". i datorez o parte din instruirea mea lui Emmy. M-a informat si de
spre problemele sexuale. n clasa a cincea, ncepusem deja sa ma ndoiesc de povestea
cu barza care aduce copii. Credeam ca bebelusii veneau din burta si ca trebuia s
-o deschida cineva ca sa poata iesi. Emmy ma spena mai ales n ceea ce priveste ma
sturbatia. La scoala, mai multe evanghelii ne-au deschis ochii asupra problemelo
r sexuale. 58 De pilda, cnd Sfinta Mana venea s-o vada pe Sfnta Elizabeta: "Copilu
l n snul ei salta de bucurie", si alte pasaje curioase din Biblie. Noi subliniam a
ceste pasaje, si putin a lipsit ca toata clasa sa ia nota proasta la purtare cnd
acestea au fost descoperite. mi arata si "suvenirul de noua luni" de care vorbest
e Schiller n Hotii. Tatal lui Emmy a fost mutat cu serviciul si eu am ramas din n
ou singura. Ne-am trimis scrisori cu o scriitura secreta inventata de noi, dar,
cum ma simteam singura, m-am mprietenit cu o fetita evreica, Hedl. O data Emmy ma surprins iesind de la scoala mpreuna cu Hedl. Mi-a facut o scena de gelozie. Am
ramas cu Hedl pna am intrat la Scoala comerciala si eram cele mai bune prietene
din lume, visnd sa devenim cumnate, caci mi placea mult unul dintre fratii ei care
era student. Cnd mi vorbea, ma zapaceam att de tare, nct i dadeam raspunsuri ridicole
. n amurg, Hedl si cu mine stateam ghemuite una lnga alta pe micul divan si eu plng
eam amarnic, fara sa stiu de ce, cnd el cnta la pian. nainte de prietenia mea cu He
dl, am frecventat-o timp de mai multe sptamni pe o anume Ella, fata de oameni sara
ci. i vazuse pe parintii ei en tite-a-tete, trezita la miezul noptii de zgomotul
patului. Mi-a spus ca tatal ei se culcase peste maica-sa, care scosese niste str
igate teribile, iar tatal i spusese: "Du-te repede sa te speli ca sa nu se ntmple c
eva". Eram intngata de purtarea tatalui ei, l evitam pe strada si mi-era tare mil
a de maica-sa (probabil ca suferise foarte mult daca strigase astfel). Am vorbit
cu o alta colega despre lungimea penisului, am auzit o data vorbindu-se despre
o lungime ntre doisprezece si cincisprezece

centimetri; la lectia de croitorie luam metrul si masuram plecnd de la locul cu p

ricina, de-a lungul pntecelui nostru, pe deasupra fustelor. Ajungea, evident, n dr
eptul buricului, si eram nspaimntate de ideea ca vom fi literalmente trase n teapa
cnd ne vom marita" Priveste un cine mpreunndu-se cu o catea "Daca vedeam vreun cal u
rinnd pe strada, nu mai puteam sa-mi iau ochii de la el, cred ca lungimea penisul
ui ma unpresiona." Observa mustele, si, la tara, animalele. "La vrsta de doisprez
ece ani, am avut o angina puternica si m-a consultat un prieten doctor; asezat ln
ga patul meu, si-a vrt dintr-odata nna sub patura, aproape atingndu-mi "locul". Am tr
esarit stngnd: "Nu va este rusine?" Mama s-a repezit n camera, doctorul era groazn
ic de stnjenit si a pretins ca eram o mica obraznicatura si ca nu voise dect sami
controleze gleznele. Am fost silita sa-i cer iertare... Cnd, n sfrsit, mia venit me
n-struatia si tatal meu a descoperit pansamentele pline de snge, a avut loc o sce
na teribila De ce el, barbatul curat, "era obligat sa traiasca printre attea feme
i murdare"; mi se parea ca e vina mea ca eram indispusa." La cincisprezece ani,
are o alta prietena cu care comunica "n stenografie", "pentru ca nimeni din famil
ie sa nu ne poata citi scrisorile. Erau attea de spus despre cuceririle noastre. m
i comunica si un mare numar de versuri pe care le gasise scrise pe peretii toale
telor; mi amintesc unul pentru ca degrada pna la murdarie dragostea care era n imag
inatia mea att de sublima: "Care este scopul suprem al amorului? Patru fese suspe
ndate la capetele unei tije". Am hotart sa nu ajung niciodata pna acolo: un barbat
care iubeste o fata nu poate sa-i ceara un asemenea lucru. Pe cnd aveam cincispr
ezece ani si jumatate, mama mi-a nascut un frate, eram foarte geloasa pe el, cac
i pna atunci fusesem unicul copil. Prietena mea mi cerea mereu sa ma uit cum era 5
9 facut fratele meu, dar nu puteam deloc sa-i dau lamuririle pe care le voia. n a
cea vreme, o alta prietena mi-a descris o noapte a nuntii si dupa aceea, mi-a ve
nit ideea sa ma marit, numai din curiozitate; doar expresia "a gfii ca un cal", n
descrierea ei, mi ofensa simtul estetic... Oricare dintre noi ar fi dorit sa se m
arite ca sa se lase dezbracata si dusa n pat de iubitul ei sot, era att de tentant
..." S-ar zice - desi e vorba de un caz normal si nu patologic - ca aceasta feti
ta era de o exceptionala "perversitate" ; nsa era doar mai putin supravegheata de
ct altele. Daca dorintele si curiozitatile fetei "bine crescute" nu se traduc pri
n fapte nu nseamna ca ele exista mai putin sub forma de fantasme si de jocuri. Am
cunoscut odata o fata foarte pioasa si de o deconcertanta inocenta - ntre timp e
a a devenit o femeie desavrsita, patrunsa de maternitate si de devotiune - care nt
r-o seara ia propus, frematnd, unei surori mai mari: "Ct de minunat trebuie sa fie
sa te dezbraci n fata unui barbat! Hai sa zicem ca tu esti sotul meu". Si a ncepu
t sa se dezbrace, tremurnd de emotie. Nici o educatie nu o poate mpiedica pe fetit
a sa ia cunostinta de propriul sau corp si sa viseze la destinul ei; cel mult i
se pot impune stricte refulari, care vor apasa greu, mai trziu, asupra ntregii ei
vieti sexuale. Ar fi de dorit ca, dimpotriva, sa fie nvatata sa se accepte fara c
omplezenta si fara rusine. ntelegem, acum, ce drama o sfsie pe adolescenta la vrem
ea pubertatii sale; ea nu poate deveni "un om mare" fara sa-si accepte feminitat
ea; stia deja ca sexul ei o condamna la o existenta mutilata si ncremenita; l desc
opera acum sub forma unei maladii impure si a unei crime obscure. Inferioritatea
ei nu era resimtita, la nceput, dect ca o privatiune: absenta penisului s-a conve
rtit n murdarie si n vina Ranita, rusinata, nelinistita, vinovata, fetita se ndreap
ta catre viitor. Capitolul II TNARA FATA n timpul ntregii ei copilarii, fetita a fo
st maltratata si mutilata, si

totusi, ea se ntelegea pe sine ca individ autonom; n relatiile cu parintii ei, cu

prietenii, prin studii si jocuri, se descoperea prezentului ca o transcendenta:
nu facea dect sa viseze la viitoarea ei pasivitate. La pubertate, viitorul nu num
ai ca se apropie de ea, ci se instaleaza n trupul ei, devine cea mai concreta din
tre realitati. Viitorul pastreaza caracterul fatal pe care 1-a avut ntotdeauna; n
timp ce adolescentul se ndreapta activ catre vrsta adulta, fata pndeste nceputul ace
stei epoci noi, imprevizibile, a carei trama este deja tesuta si spre care o ant
reneaza, n trecerea lui, timpul. Detasata deja de trecutul ei de copil, prezentul
nu-i mai apare dect ca o tranzitie; ea nu mai descopera n el nici un scop valabil
, numai ocupatii. ntr-un fel mai mult sau mai putin deghizat, tineretea sa se con
suma n asteptare. Ea asteapta Barbatul. Desigur, si adolescentul viseaza femeia,
o doreste; dar ea nu va fi niciodata dect un element al vietii lui, nu-i rezuma d
estinul; n timp ce fetita, nca din copilarie, fie ca a dorit sa se realizeze ca fe
meie sau sa depaseasca limitele conditiei sale, a asteptat din partea barbatului
mplinirea si evaziunea: el are chipul orbitor al lui Perseu, al Simtului Gheorgh
e; este un eliberator; este bogat si puternic, detine cheile fericirii; este Pri
ntul din poveste. Fetita presimte ca, sub mn-gierile lui, va fi purtata de marele
curent al vietii ca pe vremea cnd se afla n poala mamei sale; supusa dulcii sale a
utoritati, va regasi aceeasi siguranta ca n bratele tatalui sau; magia mbratisaril
or si a privirilor lui o va transforma din nou n idol. A fost ntotdeauna convinsa
de superioritatea virila; acest prestigiu al barbatilor nu este un miraj copilar
esc, ci se sprijina pe baze economice si sociale; barbatii snt pur si simplu stapn
ii lumii; totul o convinge pe adolescenta ca e n interesul ei sa devina vasala lo
r; parintii ei o ndeamna la aceasta; tatal este mndru de succesele fiicei sale, ma
ma vede n ele promisiunea unui viitor prosper; prietenele o invidiaza pe aceea di
ntre ele care primeste cele mai multe omagii masculine; n colegiile americane, st
andardul unei studente este masurat prin numarul de ntlniri pe care le cumuleaza.
Mariajul nu este numai o cariera onorabila si 61 mai putin obositoare dect multe
altele: el, doar, el i permite femeii sa atinga demnitatea sociala si sa se reali
zeze sexual ca femeie si mama. Sub acest aspect i este vazut de catre cei din jur
viitorul, si chiar de catre ea nsasi. Este unanim admis ca a cuceri un sot - sau
, n anumite cazuri, un protector - este pentru ea cea mai importanta dintre ntrepr
inderi. n barbat se ntruchipeaza n ochii ei Celalalt, la fel cum, pentru barbat, Ce
lalalt este ntruchipat de ea: dar acest Celalalt i apare la modul esential, si ea
se percepe naintea lui ca neesential. Va evada din caminul parintesc, din strnsoar
ea materna, si va deschide viitorul nu printr-o cucerire activa, ci predndu-se pas
iva si docila n minile unui nou stapn. S-a pretins adesea ca, daca se resemneaza la
aceasta renuntare, este pentru ca, fizic si moral, devirie inferioara, baietilo
r, si incapabila sa rivalizeze cu acestia: renuntnd la o competitie zadarnica, se
preda unei caste superioare, voind sa-si asigure fericirea. De fapt, nu dintr-o
inferioritate data vine umilinta ei: dimpotriva, din aceasta se nasc toate neaj
unsurile sale; ea si are originea n trecutul adolescentei, n societatea care o nconj
oara si n chiar acest viitor care i este propus. Desigur, pubertatea transforma co
rpul adolescentei; este mai fragil dect altadata; organele feminine snt vulnerabil
e, functionarea lor e mai delicata; insoliti si stnjenitori, snii snt o povara; n ex
ercitiile violente, si fac simtita prezenta, freamata, dor. De acum nainte, forta
musculara, rezistenta, agilitatea femeii vor fi inferioare celor ale barbatului;
dezechilibrul functiilor hormonale creeaza o instabilitate nervoasa si vaso-mot
nce; criza menstruala e dureroasa; dureri de cap, de spate, de pntece fac ca acti
vitatile normale sa fie greu de nfaptuit si chiar

imposibile; acestor neplaceri li se adauga uneori tulburari psihice; se ntmpla fre

cvent ca femeia, nervoasa, iritabila, sa treaca n fiecare luna printr-o stare de
semialienare; controlul sistemului nervos si al sistemului simpatic de catre cen
tri nu mai este asigurat, tulburarile de circulatie, anumite autointoxicatii fac
din propriul ei trup un ecran care se interpune ntre femeie si lume, o ceata fie
rbinte care apasa asupra ei, o sufoca si o izoleaza; prin aceasta carne trista s
i pasiva, universul ntreg este o povara prea grea. Opresata, coplesita, femeia de
vine straina de sine nsasi prin faptul ca este straina restului lumii. Sintezele
se descompun, momentele nu se mai leaga ntre ele, celalalt nu mai este recunoscut
dect printr-o recunoastere abstracta; si daca rationamentul si logica ramn intact
e, cum se ntmpla n delirurile melancolice, snt puse n slujba unor evidente pasionale
care izbucnesc n mijlocul confuziei organice. Aceste fapte snt oricum extrem de im
portante: dar femeia le da greutate prin felul n care ia cunostinta de ele. Spre
vrsta de treisprezece ani, baietii fac o adevarata ucenicie a violentei, li se de
zvolta agresivitatea, vointa de putere, gustul sfidarii; 62 chiar n aceasta perio
ada fetele renunta la jocurile brutale. Sporturile i ramn accesibile; dar sportul,
care nseamna specializare, supunere la niste reguli artificiale, nu-i ofera echi
valentul unui recurs spontan si obisnuit la forta; se situeaza la marginea vieti
i; nu ofera nvataminte despre viata si despre sine nsasi ntr-un mod att de intim pre
cum o face o lupta dezordonata, o escaladare neprevazuta Sportiva nu ncearca nici
odata orgoliul cuceritor al unui baiat care si-a pus la pamnt camaradul. De altfe
l, n multe tari, majoritatea fetelor nu au nici un antrenament sportiv; ca si ncai
erarile, escaladarile le snt interzise; ele nu fac dect sa-si suporte, n mod pasiv,
trupul; mult mai mult dect n primii ani de viata, trebuie sa renunte la a se ridi
ca deasupra lumii date, sa se afirme deasupra restului omenirii; le este interzi
s sa exploreze, sa ndrazneasca, sa faca sa se retraga limitele posibilului. n spec
ial atitudinea de sfidare, att de importanta pentru baieti, le este aproape necun
oscuta; binenteles, si femeile se compara ntre ele, dar sfidarea este altceva dect
aceste confruntari pasive: doua libertati se nfrunta n calitatea pe care o presupu
ne faptul de a avea asupra lumii un impact ale carui limite pretind ca le respin
g; a se catara mai sus dect un camarad, a ndoi un brat nseamna pentru baiat a-si af
irma suveranitatea asupra ntregii lumi. Aceste purtari de cucerire nu-i snt permis
e tinerei fete si, n special, nu i este ngaduita violenta. Fara ndoiala, n universul
adultilor forta brutala nu are, n vremuri normale, un rol prea mare; totusi, ea c
ontinua sa-1 bntuie. Snt numeroase actiunile masculine care se decupeaza pe un fon
d de violenta posibila: la fiecare colt de strada se schiteaza ncaierari; n majori
tatea cazurilor snt nabusite; dar este suficient ca barbatul sa simta n pumni voint
a de afirmare de sine, pentru a se simti confirmat n suveranitatea lui. mpotriva o
ricarui afront, a oricarei tentative de a-1 reduce la starea de. obiect, barbatu
l poate sa loveasca, sa se expuna loviturilor: el nu-i permite celuilalt a-1 tra
ns-cende, se regaseste n miezul subiectivitatii sale. Violenta este proba autenti
ca a adeziunii fiecaruia la sine nsusi, la pasiunile, la vointa sa; a o refuza ra
dical nseamna a-si refuza orice adevar obiectiv, a se nchide ntr-o subiectivitate a
bstracta; o furie, o revolta care nu trec prin muschi ramn imaginare. Este o teri
bila frustrare aceea de a nu-ti putea nscrie emotiile pe suprafata painntului. n su
dul Statelor Unite, unui negru i este absolut imposibil sa faca uz de violenta fa
ta de un alb; aceasta constrngere este cheia misteriosului concept de "suflet neg
ru"; felul n care un negru se raporteaza la lumea alba, conduita prin care se ada
pteaza la ea, compensatiile pe care le cauta, ntregul lui fel de a simti si de a
actiona se explica plecnd de la pasivitatea la care este condamnat. n timpul Ocupa
tiei, francezii, care hotarsera sa nu cedeze

pornirilor violente fata de ocupanti, chiar daca ar fi fost provocati - fie din
prudenta egoista, fie pentru ca 63 aveau obligatii - si simteau situatia n lume pr
ofund bulversata; depindea de capriciul celuilalt ca ei sa fie preschimbati n obi
ect, subiectivitatea lor nu mai avea posibilitatea de a se exprima concret, nu e
ra dect un fenomen secundar. Astfel, universul are un cu totul alt chip pentru ad
olescentul caruia i este permis sa dea seama imperios despre sine nsusi si altul p
entru adolescenta ale carei sentimente snt private de eficacitate imediata; unul
pune lumea n discutie fara ncetare, poate, n orice moment, sa se revolte mpotriva a
ceea ce este dat, si, cnd l accepta, are impresia ca i se conformeaza n mod activ;
cealalta nu face dect sa suporte acest dat; lumea se defineste fara ea si are un
chip imuabil. Aceasta neputinta fizica se traduce printr-o timiditate mai genera
la: ea nu crede ntr-o forta pe care nu a experimentat-o n propriul ei corp; nu ndra
zneste sa ntreprinda, sa se revolte, sa inventeze ; predestinata docilitatii, res
emnarii, nu poate dect sa-si accepte n societate un loc dinainte determinat: ia or
dinea lucrurilor ca data. O femeie mi povestea ca, toata tineretea ei, si negase c
u o rea-vointa salbatica slabiciunea fizica; a o admite nsemna sa-si piarda gustu
l si curajul de a mai ntreprinde ceva n domeniul intelectual sau politic. Am cunos
cut o fata crescuta ca un baiat, exceptional de viguroasa, care se credea la fel
de puternica cum snt barbatii; desi era draguta, desi n fiecare luna avea dureri
la menstruatie, nu era constienta n nici un fel de feminitatea sa; avea bruschete
a, exuberanta n fata vietii, initiativele si ndraznelile unui baiat; nu ezita sa i
ntervina pe strada cu lovituri de pumn daca vedea ca este maltratat un copil sau
o femeie. Una sau doua experiente nefericite -au revelat faptul ca puterea este
de partea barbatilor. Cnd si-a dat seama de slabiciunea ei fizica, o mare parte d
in siguranta ei de sine s-a prabusit: a fost nceputul unei evolutii care a facuto sa se feminizeze, sa se perceapa ca pasivitate, sa-si accepte dependenta. A nu
mai avea ncredere n propriul corp nseamna a-ti pierde ncrederea n tine. N-avem dect s
a consideram importanta pe care tinerii o acorda muschilor lor pentru a ntelege c
a orice subiect si sesizeaza trupul ca pe o expresie obiectiva a sa. Impulsiunile
erotice ale baiatului nu fac dect sa-i confirme orgoliul pe care-1 are fata de c
orpul lui; descopera n ele semnul transcendentei si al puterii; tnara fata poate r
eusi sa-si asume dorintele: dar cel mai adesea acestea pastreaza un caracter rus
inos. Trupul ei ntreg este suportat cu jena. Nencrederea pe care o avea nca din cop
ilarie fata de "interiorul" ei contribuie la a da crizei menstruale caracterul s
uspect care o face odioasa. Prin atitudinea ei psihica, face ca servitutea menst
ruala sa constituie un mare handicap. Amenintarea care apasa asupra tinerei fete
n anumite perioade i poate parea att de intolerabila, nct va renunta la expeditii, l
a placeri pe, care si le-ar fi dorit, pentru a evita astfel ca dizgratia sa-i fi
e aflata 64 de altii. Oroarea pe care o inspira aceasta se repercuteaza n organis
m si-i accentueaza tulburarile si durerile. S-a vazut ca una dintre caracteristi
cile fiziologiei feminine este strnsa legatura dintre secretiile endocrine si fun
ctionarea sistemului nervos: exista o actiune reciproca; un corp de femeie - si
cu deosebire unul de fata - este un corp "isteric" n sensul ca nu exista, ca sa z
icem asa, distanta ntre viata psihica si realizarea ei fiziologica. Bulversarea p
e care o aduce descoperirea tulburarilor pubertatii o exaspereaza pe fata. Pentr
u ca trupul ei este suspect, pentru ca-1 pndeste cu neliniste, i se pare bolnav:
este bolnav. S-a vazut ca ntr-adevar acest corp este fragil si ca n el se produc d
ezordini propriu-zis organice, dar ginecologii snt de acord asupra

faptului ca noua zecimi dintre pacientele lor snt bolnave nchipuite, adica fie ca
starile lor de rau nu au nici o realitate fiziologica, fie ca dezordinea organic
a este ea nsasi motivata de o atitudine psihica. Trupul feminin este n mare masura
minat de angoasa de a fi femeie. Evident, daca situatia biologica a femeii cons
tituie pentru ea un handicap, este din pricina perspectivei din care este ea vaz
uta. Fragilitatea nervoasa, instabilitatea vasomotoare, cu exceptia cazurilor cnd
devin patologice, nu-i interzic nici o meserie: chiar ntre barbati, exista o mar
e diversitate de temperamente. O indispozitie de una sau doua zile pe luna, chia
r dureroasa, nu este nici ea un obstacol; de fapt, o multime de femei se acomode
aza cu ea, si mai ales cele pe care "blestemul menstrual" le-ar putea incomoda m
ai mult: sportivele, cele care calatoresc, femei care practica meserii dure. Maj
oritatea profesiilor nu reclama o energie superioara aceleia de care este n stare
femeia. Iar n sporturi, scopul tintit nu este o reusita independenta n aptitudini
le fizice, ci mplinirea perfectiunii care i este proprie fiecarui organism; campio
nul la categoria pana este la fel de valoros ca unul la categoria grea. O campio
ana de schi nu este inferioara unui campion mai rapid dect ea: pur si simplu, apa
rtin unor categorii diferite. Pozitiv interesate de propria lor mplinire, sportiv
ele snt cele care se simt cel mai putin handicapate n raport cu barbatii. E adevar
at ca lipsa fortei fizice nu-i permite femeii sa cunoasca lectiile violentei; da
ca ar putea sa se afirme n trupul ei si sa iasa n lume n alt fel, aceasta deficient
a ar fi usor de compensat. Daca noata, escaladeaza vrfuri, piloteaza un avion ori
lupta mpotriva fortelor naturii, si asuma riscuri si se aventureaza, ea nu va simt
i n fata lumii timiditatea despre care am vorbit. n ansamblul unei situatii care i
permite prea putine evadari, aceste singularitati si capata valoarea, si nu imedi
at, ci confirmnd complexul de inferioritate care s-a dezvoltat nca din copilarie.
Tot acest complex va apasa si asupra dezvoltarii intelectuale. S-a remarcat ades
ea ca, ncepnd cu pubertatea, fata pierde teren n 65 domeniile intelectuale si artis
tice. Aceasta se ntmpla din mai multe motive. Unul dintre cele mai frecvente este
ca adolescenta nu ntlneste n jurul ei ncurajarile care li se dau fratilor sai; dimpo
triva: cei din jur vor ca ea sa fie si femeie, iar ea trebuie sa cumuleze sarcin
ile muncii ei profesionale cu acelea pe care le presupune feminitatea Directoare
a unei scoli profesionale a facut n aceasta privinta remarcile urmatoare: Fata de
vine dintr-o data o fiinta care-si cstiga existenta muncind. Are dorinte noi, car
e nu mai au nimic de-a face cu familia. I se ntmpla destul de adesea sa trebuiasca
sa faca un efort considerabil... Se ntoarce seara acasa mpovarata de o oboseala c
umplita, cu capul plin de toate ntmplarile de peste zi... Cum este ea primita atun
ci? Mama o trimite repede sa cumpere ceva Mai are de terminat treburile casnice
si mai trebuie sa se ocupe si de propria ei garderoba. Este imposibil sa-si vada
de gndurile ei intime, care continua sa o preocupe. Se simte nefericita, si compa
ra situatia cu aceea a fratelui sau, care nu are nici o treaba de facut acasa, s
i se revolta' Treburile menajere sau corvezile mondene pe care mama nu ezita sa
i le impuna studentei sau ucenicei sfrsesc prin a o surmena. Am vazut n timpul raz
boiului, la Sevres, eleve coplesite de sarcinile familiale care se adaugau la sa
rcina de a nvata; una dintre ele s-a mbolnavit de boala lui Pott, alta, de meningi
ta. Mama - asa cum vom vedea - ncearca o surda ostilitate fata de emanciparea fii
cei, si. mai mult sau mai putin deliberat, o maltrateaza; efortul pe care l face
adolescentul de a deveni barbat este respectat, si deja i se recunoaste o mare l
ibertate. Fetei i se cere sa ramna acasa, iesirile ei snt supravegheate; nu e delo
c ncurajata sa hotarasca asupra placerilor si distractiilor ei. Rar vedem femei o
rganiznd singure o calatorie, o plimbare pe jos sau pe bicicleta, ori jucnd o part
ida

de biliard sau de mingi etc. n afara de lipsa de initiativa care vine din educati
e, moravurile fac ca independenta lor sa fie dificila. Daca vagabondeaza pe stra
zi, snt privite, acostate. Cunosc fete care, fara sa fie deloc timide, nu ncearca
nici o placere plimbndu-se singure prin Paris pentru ca, fara ncetare inoportunate
, trebuie sa fie n garda tot timpul; toata placerea este risipita. Daca niste stu
dente navalesc pe strazi n grupuri vesele, cum fac studentii, se dau n spectacol;
a merge cu pasi mari, a cnta, a vorbi tare, a mnca un mar, toate acestea nseamna pr
ovocare; vor fi imediat insultate, urmarite sau acostate. Nonsalanta devine pe l
oc o lipsa de tinuta; acest autocontrol la care femeia este obligata, si care de
vine un fel de a doua natura la "tnara fata bine crescuta", ucide spontaneitatea;
prin el, exuberanta 1 Citat din LIEPMANN, Tinerete si sexualitate. 66 vie este
maltratata. Rezulta de aici tensiunea si plictisul. Acest plictis este contagios
; fetele se plictisesc repede unele de altele; nu se ataseaza reciproc de nchisoa
rea lor; este unul dintre motivele care fac ca tovarasia baietilor sa le fie att
de necesara. Aceasta incapacitate de a-si fi suficiente siesi naste n tinerele fe
te o timiditate care se va ntinde de-a lungul ntregii lor vieti si care si pune amp
renta asupra muncii lor. si nchipuie ca triumfurile stralucitoare le snt rezervate
barbatilor si, de aceea, nici nu tintesc prea sus. S-a constatat ca fetitele de
cincisprezece ani, comparndu-se cu baietii, declara: "Baietii snt mai buni". Aceas
ta convingere le slabeste puterile si ncurajeaza lenea si mediocritatea. O fata care nu avea o deferenta deosebita pentru sexul tare - i reprosa unui barbat las
itatea sa; i s-a raspuns ca ea nsasi era foarte fricoasa; "Oh! la o femeie, nu e
acelasi lucru", a declarat ea cu un ton dispretuitor. Ratiunea profunda a acestu
i defetism este ca adolescenta nu se simte responsabila de viitorul ei; i se par
e inutil sa ceara prea mult de la ea nsasi, din moment ce nu de sine depinde, pna
la urma, soarta ei. Departe de a se predestina barbatului fiindca stie ca i este
inferioara, ea si constituie inferioritatea din faptul ca i se predestineaza acce
ptnd ideea inferioritatii sale. ntr-adevar, doar sporindu-si valoarea umana ea va
capata pret n ochii barbatilor, modelndu-se dupa visele lor. Cnd este neexperimenta
ta, nu-si da seama de acest lucru. I se ntmpla sa manifeste aceeasi agresivitate c
a si baietii; ncearca sa cucereasca cu o autoritate brutala, cu o franchete orgol
ioasa; aceasta atitudine o sorteste aproape sigur esecului. De la cea mai servil
a la cea mai nfumurata, toate nvata ca, pentru a placea, trebuie sa abdice. Mama l
e impune sa nu-i mai trateze pe baieti ca pe niste camarazi, sa nu le faca avans
uri, sa-si asume un rol pasiv. Daca doresc sa nceapa o prietenie, un flirt, trebu
ie sa evite cu grija sa ia ele initiativa; barbatilor nu le plac fetele baietoas
e, nici cele cu pretentii literare, nici cele inteligente; prea multa ndrazneala,
cultura, inteligenta i nspaimnta. n majoritatea romanelor, asa cum remarca George E
liot, eroina blonda si proasta triumfa asupra eroinei brune, cu caracter viril;
si n Moara de pe Floss, Maggie ncearca n zadar sa inverseze rolurile; moare pna la u
rma, iar Lucy cea blonda se marita cu Stephen; n Ultimul mohican, de nesarata Ali
ce se ndragosteste eroul, si nu de ndrazneata Clara; n Femeiusca, simpatica Joe nu
este pentru Laurie dect un camarad din copilarie; el i daruieste dragostea sa insi
pidei Amy, cea cu parul buclat. A fi feminina nseamna a se arata neputincioasa, u
suratica, pasiva, docila. Fata va trebui nu numai sa se mpodobeasca, sa se gateas
ca, ci si sa si reprime spontaneitatea si sa puna n locul acesteia gratia si farme
cul studiat pe care le nvata de la cele mai mari ca ea. Orice afirmare a fiintei
sale i diminueaza feminitatea si sansele 67

de seductie. Ceea ce face relativ usoara pornirea tnarului n viata este ca cele do
ua vocatii ale sale, de fiinta umana si de barbat, nu se opun una alteia; nca din
copilarie i se anunta aceasta soarta fericita, mplinindu-se ca independenta si c
a liberate, si cstiga valoarea sociala si, o data cu ea, prestigiul viril: ambitio
s, precum Rastignac, tinteste banii, gloria si femeile dintr-o singura miscare;
unul dintre cliseele care-1 stimuleaza este acela al barbatului puternic si cele
bru, adulat de femei. La fata, dimpotriva, exista o opozitie profunda ntre condit
ia ei propriu-zis umana si vocatia ei feminini De aceea adolescenta este pentru
femeie un moment att de dificil si de decisiv. Pna atunci era un individ autonom;
va trebui sa renunte la aceasta suveranitate. Nu numai ca este sfsiata ca si frat
ii sai, la fel de puternic, ntre trecut si viitor: dar, n afara de aceasta, izbucn
este un conflict ntre revendicarea originara de a fi subiect, activitate, liberta
te, si pe de alta parte, tendintele sale erotice si solicitarile sociale care o
invita sa se accepte ca obiect pasiv. Ea se sesizeaza spontan ca esential: cum s
e va resemna sa devina neesential? Dar daca nu ma pot mplini n calitate de Celalal
t, cum sa renunt la Eul meu? Aceasta este dilema angoasanta n care se zbate femei
a n devenire. Oscilnd ntre dorinta si dezgust, ntre speranta si teama, refuznd ceea c
e cheama, este nca suspendata ntre momentul independentei infantile si acela al su
punerii feminine; aceasta incertitudine i da, la iesirea din vrsta ingrata, un gus
t acid de fruct necopt Fata reactioneaza la situatia ei ntr-un fel foarte diferit
de optiunile ei anterioare. "Femeiusca", matroana n devenire, se poate resemna c
u usurinta la metamorfoza; totusi, ea poate sa fi extras din conditia ei de "mam
ica" un gust al autoritatii care o determina sa se rascoale mpotriva jugului masc
ulin: este gata sa ntemeieze un matriarhat, nu sa devina obiect erotic si servito
are. Va fi adesea cazul surorilor mai mari, care siau asumat de foarte tinere re
sponsabilitati importante. "Baiatul nereusit" , descoperind ca este femeie, ncear
ca uneori o deceptie arzatoare care o poate conduce direct la homosexualitate; t
otusi, ceea ce cauta n independenta si n violenta era posesiunea lumii: este posib
il ca ea sa nu vrea sa renunte la feminitate, la experientele maternitatii, la o
ntreaga parte a destinului ei. n general, prin intermediul anumitor rezistente, tn
ara consimte la feminitatea ei: deja, n stadiul cochetariei infantile, n fata tata
lui sau, n reveriile ei erotice, a cunoscut farmecul pasivitatii; i descopera, par
tial, si puterea; n rusinea pe care i-o inspira carnea sa se amesteca n curnd si va
nitatea. Mna care a emotionat-o, privirea care a tulburat-o erau o chemare, o rug
a; trupul ei i apare ca nzestrat cu virtuti magice; este mndra de el. Cochetaria sa
x care adesea dispare dupa primii ani ai copilariei autonome, renvie. ncearca fard
uri, coafuri; n loc sa-si ascunda snii, i maseaza ca sa-i faca sa creasca, si studia
za 68 B oglinda sursul. Legatura dintre tulburare si seductie este att de strnsa, nct
toate cazurile n care nu se desteapta sensibilitatea erotica, la subiect nu se o
bserva nici o dorinta de a placea. Experientele au aratat ca bolnavele suferind
de o insuficienta tiroidiana, care le facea apatice, triste, puteau fi transform
ate prin injectarea unei substante extrase din glanda tiroida; ncepeau sa surda, d
evenind vesele si fandosite. Cu ndrazneala, psihologii mbibati de metafizica mater
ialista au declarat ca cochetaria nu e dect un "instinct" secretat de aceasta gla
nda; dar aceasta explicatie obscura nu este valabila aici dect pentru primii ani
ai copilariei. Fapt este ca n toate aceste cazuri de deficienta organica: limfati
sm, anemie etc, trupul este resimtit ca o povara; strain, ostil, nu spera si nu
promite nimic; cnd si regaseste echilibrul si vitalitatea, subiectul l recunoaste i
mediat ca fiind al sau si, prin el, transcende catre Celalalt. Pentru tnara fata,
transcendenta erotica consta n a se transforma n prada, pentru a prinde barbatul n
capcana. Ea devine obiect si se

sesizeaza ca obiect; descopera cu surprindere acest nou aspect al fiintei sale:

i se pare ca se dedubleaza; n loc sa coincida exact cu sine, iata ca ncepe sa exis
te n afara. Astfel, n Invitatie la vals de Rosamond Lehmann, Olivia descopera n ogl
inda un chip necunoscut: este o eaobiect, care se trezeste deodata n fa{a ei nsesi
, ncearca o emotie repede risipita, dar bulversanta: De ctva timp, o emotie deoseb
ita o cuprindea n momentul n care se privea astfel din cap pna-n picioare: ntr-un fe
l neprevazut si rar, i se ntmpla sa vada n fata ei o necunoscuta, o fiinta noua. Se
ntmplase de doua sau de trei ori. Se privea n oglinda, se vedea. Dar ce se petrece
a?... Astazi, ceea ce vedea era altceva: o coama revarsnd n jur miscare si forta,
de parca ar fi fost strabatuta de curent electric. Trupul ei -poate era din cauz
a rochiei - i se parea ca se alcatuieste armonios, ca se centreaza, nfloreste, su
plu si solid n acelasi timp: viu. Avea n fata ei, ca ntr-un portret, o fata n roz pe
care toate obiectele din camera, reflectate n oglinda, pareau s-o ncadreze, s-o p
rezinte, munnurnd: Tu esti... Ceea ce o uimeste pe Olivia snt promisiunile pe care
crede a le citi n aceasta imagine n care-si recunoaste visele infantile si care e
ste ea nsasi; dar fata ndrageste n prezenta sa carnala acest corp de care se minune
aza ca si cum ar fi al alteia. Se mngie, si saruta rotunjimea umarului, ncheietura c
otului, si contempla pieptul, picioarele; placerea solitara devine pretext pentru
reverie, n care cauta o tandra posesiune de sine. La adolescent, exista o opozit
ie ntre dragostea de sine si miscarea erotica ce-1 mna spre obiectul posesiunii; n
arcisismul sau, n general, dispare n momentul maturitatii sexuale. n timp ce n eroti
smul femeii - aceasta fiind un obiect pasiv att n raport cu iubitul ei, ct si cu si
ne - exista o indistinctie 69 primitiva. ntr-o miscare complexa, tinteste glorifi
carea propriului sau corp prin intermediul omagiilor barbatilor carora le este d
estinat acest corp, si ar nsemna sa simplificam lucrurile afirmnd ca vrea sa fie f
rumoasa pentru a fermeca sau ca ncearca sa farmece pentru a se asigura ca este fr
umoasa: n singuratatea camerei sale sau n saloanele n care ncearca sa atraga priviri
le, ea nu face distinctie ntre dorinta barbatului si dragostea de sine. Aceasta c
onfuzie este evidenta la Marie Bashkirtseff. Am vazut deja ca o ntarcare tardiva
a predestinat-o, mai mult ca pe oricare alt copil, sa vrea sa fie privita si val
orizata de ceilalti; de la vrsta de cinci ani pna la iesirea din adolescenta, si de
dica ntreaga ei dragoste propriei sale imagini; i plac la nebunie minile, fata ei,
gratia, scrie: "Snt eroina mea..." Vrea sa devina cntareata ca sa fie privita de u
n public uimit si, n schimb, sa-1 masoare cu o privire mndra; dar acest "autism" s
e traduce prin vise romanesti; de la doisprezece ani este ndragostita: pentru ca
doreste sa fie iubita si nu cauta n adoratia pe care vrea s-o inspire dect confirm
area celei care se predestineaza. Viseaza ca ducele de H., de care este ndragosti
ta fara a-i fi vorbit vreodata, se prosterneaza la picioarele ei: "Vei fi orbit
de splendoarea mea si ma vei iubi... Nu esti demn dect de femeia care sper ca voi
fi eu". Aceeasi ambivalenta o ntlnim la Natasa din Razboi si pace: "Nici mama nu
ma ntelege. Dumnezeule, ce desteapta snt! E o adevarata minune Natasa asta!" conti
nua ea vorbind la persoana a treia si punnd aceasta exclamatie n gura unui persona
j masculin care i mprumuta toata perfectiunea sexului ei. Are totul. E inteligenta
si draguta si amabila si ndemnatica. noata, urca pe cal ca o amazoana, cnta fermeca
tor. Da, se poate spune astfel, fermecator!... Revenise n acea dimineata la acea
dragoste de sine, la acea admiratie fata de propria-i persoana care constituiau
starea ei de spirit obisnuita. "Natasa e o minune!" zicea, facnd sa vorbeasca un
al treilea personaj masculin si colectiv. "E tnara si draguta, are voce frumoasa,
nu

stnjeneste pe nimeni; deci lasati-o n pace!" Katherine Mansfield a descris astfel,

n personajul Beryl, un caz n care narcisismul si dorinta romanesca a unui destin
de femeie se ntrepatrund: n sufragerie, la lumina tremuratoare a unui foc de lemne
, Beryl, asezata pe o perna, cnta la chitara. Cnta pentru ea nsasi, cu voce scazuta
, si se privea. Lumina focului senteia pe pantofii ei, pe pntecele rotund al chita
rei si pe degetele ei albe... "Daca as fi afara si as privi pe fereastra, as fi
destul de uimita sa ma vad astfel", gndea ea visatoare. Se acompania n surdina; nu
mai cnta, ci asculta 70 "Prima data cnd te-am vazut, fetito, oh! credeai ca esti
singura! Erai asezata cu piciorusele pe o perna si cntai la chitara; Doamne! cum
as putea uita vreodata!.." Beryl ridica fruntea si ncepu sa cnte: Chiar fi luna-i
obosita... Dar cineva batu deodata la usa, tare. Aparu chipul stacojiu al servit
oarei. Nu, n-avea sa suporte prezenta acestei fete proaste. Fugi n salonul ntuneca
t si ncepu sa-1 strabata n lung si n lat. Oh! era agitata, agitata de tot. Deasupra
semineului era o oglinda Sprijinindu-se n coate, si privi imaginea palida. Ct de f
rumoasa era! Dar nu se afla nimeni acolo ca sa vada, nimeni...Beryl surise, si c
u adevarat zmbetul ei era att de adorabil, nct surse din nou... (Preludiu.) Acest cul
t al eului nu se traduce numai prin adoratia persoanei sale fizice; ea doreste s
a-si posede si sa-si ridice n slavi ntregul eu. Acesta e scopul urmarit de jurnale
le intime, n care fata este gata sa-si dezvaluie sufletul: acela al Mariei Bashki
rtseff este celebru, si este un model al genului. Fata vorbeste cu carnetelul ei
precum le vorbea altadata papusilor; este un prieten, un confident care poate f
i interpelat ca si cum ar fi o persoana. ntre file se nscrie un adevar ascuns pari
ntilor, prietenilor, profesorilor, cu care autoarea se mbata de una singura. O fe
tita de doisprezece ani, care si-a tinut jurnalul pna la vrsta de douazeci de ani,
scrisese ca moto: Snt micul tau carnet Dragut si discret Spune-mi al tau secret
Snt micul tau carnet.^ Altele au aceste cuvinte scrise pe prima pagina: ,,A nu se
citi dect dupa moartea mea", sau: ,,A se arde dupa moartea mea". Simtul secretul
ui, deja dezvoltat la fetita n perioada prepuberala, nu face dect sa cstige importa
nta. Se nchide ntr-o singuratate salbatica: refuza sa le arate celorlalti eul ei a
scuns, pe care-1 considera ca fiind adevaratul sau eu si care face din ea un per
sonaj imaginar; se joaca de-a dansatoarea, precum Natasa lui Tostoi, sau de-a sfn
ta, cum facea Marie Leneru, sau pur si simplu de-a aceasta minune nemaivazuta ca
re este ea nsasi. Exista totdeauna o enorma diferenta ntre aceasta eroina si chipu
l obiectiv pe care-1 recunosc parintii sau prietenii ei. De aceea, se convinge c
a este nenteleasa; raporturile ei cu sine nsasi devin din aceasta pricina si mai p
asionate: se mbata cu izolarea ei, se simte diferita, superioara, exceptionala: si
promite ca 1 Citat de DEBESSE. Criza de originalitate juvenila. 71 viitorul va
fi o revansa pentru mediocritatea vietii ei din prezent Din aceasta existenta st
rimta si meschina evadeaza prin vise. I-a placut totdeauna sa viseze; se va aban
dona mai mult ca niciodata acestei nclinatii; mascheaza sub clisee poetice un uni
vers care o intimideaza, aureoleaza sexul masculin cu seri cu luna plina, cu nor
isori roz, cu nopti catifelate; face din trupul ei un templu de marmura, de jasp
, de sidef; si povesteste istorii feerice si prostesti. Pentru ca nu are legatura
cu realitatea, cade att de adesea n stupiditate: daca ar trebui sa actioneze,

ar trebui sa vada realitatea: n timp ce ea poate sa astepte n mijlocul ceturilor.

Si tnarul viseaza; nsa el viseaza mai curnd aventuri n care are un rol activ. Fata p
refera aventurii miraculosul; ea raspndeste asupra oamenilor si asupra lucrurilor
o minunata lumina magica. Ideea de magie este aceea a unei forte pasive; pentru
ca este destinata pasivitatii, si pentru ca adesea ea doreste puterea, trebuie
ca adolescenta sa creada n magie: n magia corpului ei, care-i va nrobi pe barbati, n
aceea a destinului n general, care o va coplesi, fara ca ea sa aiba nimic de fac
ut. Ct despre lumea reala, ncearca sa o uite. "Uneori, la scoala, fug de nu stiu c
e subiect care ni se explica si mi iau zborul n tara viselor...", scrie o tnara fat
a.^ "Snt atunci att de absorbita de delicioasele himere, nct pierd complet notiunea
de realitate. Snt tintuita n banca si, cnd ma trezesc, snt complet aiurita vazinduma
ntre patru pereti." "mi place mai mult sa visez si sa fac versuri", sene alta, "s
a schitez n minte povesti dragute, fara cap si coada, sau sa inventez o legenda p
rivind muntii la lumina stelelor. E mult mai frumos pentru ca e mai vag, si asta
lasa o impresie de odihna, de prospetime." Reveria poate lua o forma morbida, i
nvadnd ntreaga existenta, ca n cazul urmator2: Mane B..., fata inteligenta si visat
oare, n momentul pubertatii, care intervine pe la paisprezece ani, are o cnza de
surescitare fizica nsotita de idei de grandoare. "Brusc, le declara parintilor sa
i ca este regina Spaniei, ia atitudini semete, se drapeaza ntr-o perdea, rde, cnta,
comanda, ordona." Timp de doi ani, aceasta se repeta n perioada menstruatiei; ap
oi, timp de opt ani, duce o viata normala, dar este foarte visatoare, adora luxu
l si spune adesea cu amaraciune: "Snt fiica unui functionar". Catre douazeci si t
rei de am, devine apatica, si dispretuieste anturajul, manifesta conceptii ambiti
oase; slabeste n asa hal nct este nchisa la sanatoriul Sainte-Anne, unde petrece 1 C
itat din MARGUERITE EVARD, Adolescenta. 2 Dupa BOREL si ROB IN, Reveriile morbid
e. Citat de MINKOWSK.I. Schizofrenia. 72 opt luni; se ntoarce n familie unde, timp
de trei ani, sta n pat, "dezagreabila, rautacioasa, violenta, capricioasa, fara
nici o ocupatie, facndu-le celor din jur viata amara". Este din nou internata la
SainteAnne, de unde nu mai iese. Sta n pat si nu se intereseaza de nimic. n anumit
e perioade - care par a corespunde cu menstruatia - se ridica, se nfasoara n cuver
turi, ia atitudini teatrale, pozeaza, le zmbeste medicilor sau i priveste cu ironi
e... Frazele ei exprima adesea un anumit erotism, iar atitudinea mareata traduce
niste conceptii megalomane. Se nfunda din ce n ce mai mult n reverie, n timpul care
ia sursuri de satisfactie i apar pe chip; nu-si mai face toaleta, si chiar si murda
reste patul. "Arboreaza niste podoabe bizare. Fara camasa, adesea fara cearsafur
i, nfasurata n cuverturi - cnd nu este goala - are capul mpodobit cu o diadema de st
aniol, bratele, ncheieturile, umerii, gleznele poarta nenumarate bratari facute d
in sfori si panglici." Totusi, uneori face niste confidente de-a dreptul lucide
despre starea ei. "mi amintesc de criza pe care am avut-o odata. In fond, stiam c
a nu era adevarat. Eram ca un copil care se joaca cu papusa si care stie bine ca
papusa nu e vie, dar vrea sa se convinga de asta... Ma pieptanam, ma nfasuram n c
uverturi. Ma amuza, dar, putin cte putin, mpotriva vointei mele, am fost ca fermec
ata; era ca un vis pe care-1 traiam... Eram ca o actrita care juca un rol. Eram n
tr-o lume imaginara. Traiam mai multe vieti si, n toate aceste vieti, eram person
ajul principal... Ah! am avut attea vieti diferite, o data m-am maritat cu un ame
rican foarte frumos care purta ochelari cu rame de aur... Aveam un hotel mare, s
i fiecare avea camera lui. Ce

petreceri am mai dat!... Am trait n epoca de piatra... M-am destrabalat odinioara

. Nici nu-i mai numaram pe toti cei cu care m-am culcat. Aici, toata lumea e put
in napoiata. Nu ntelege nimeni cnd ma dezbrac de tot, doar cu cte o bratara de aur n
jurul coapselor. Altadata aveam prieteni la care tineam mult. Erau petreceri la
mine acasa. Erau acolo flori, parfumuri, blanuri de hermina. Prietenii mei mi dar
uiau obiecte de arta, statui, masini... Cnd stau goala ntre cearsafuri, mi amintesc
viata mea de altadata. Ma adoram n oglinda, ca artista... Sub vraja, am facut to
t ce am vrut. Am facut chiar si prostii. Am fost morfino-mana, cocainomana. Am a
vut amanti... Se furisau noaptea la mine. Veneau cte doi. Aduceau coafori si ne u
itam la ilustrate." l iubeste pe unul dintre medici si declara ca este amanta lui
. Pretinde ca are o fetita de trei ani. Mai are si una de sase, foarte bogata, c
are calatoreste. Tatal acesteia din urma e un barbat ultrasic. "Mai snt nca alte z
ece povesti asemanatoare. Fiecare este povestirea unei vieti imaginare, pe care
o traieste n nchipuire." Dupa cum se vede, aceasta reverie morbida era n mod esenti
al destinata sa satisfaca narcisismul fetei care crede ca viata pe care o duce n
u este pe masura sa si care se teme sa nfrunte adevarul existentei; Marie B... nu
a facut dect sa duca pna la extrem un proces de compensatie care este mpartasit de
multe adolescente. Totusi, acest cult solitar fata de sine nu-i este suficient
fetei. Pentru asi gasi mplinirea, are nevoie sa existe n alta constiinta. Cauta ad
esea ajutor linga tovarasele sale. Cnd era mai mica, prietena 73 ei apropiata i se
rvea drept sprijin pentru a evada din cercul matern, pentru a explora lumea, si n
special lumea sexuala; n prezent ea este n acelasi timp un obiect care o smulge p
e adolescenta limitelor propriului sau eu si un martor care o restituie acestora
. Anumite fetite si arata unele altora nuditatea, si compara piepturile: poate va
mai amintiti scena din Fete n uniforma care nfatisa aceste jocuri ndraznete de elev
e de pension; fetele schimba ntre ele mngieri difuze sau precise. Asa cum arata Col
ette n Claudine la scoala si, mai pe ocolite, Rosamond Lehmann n Pulbere, tendinte
lesbiene exista la toate fetele; aceste tendinte se disting foarte putin de del
ectarea narcisista: n cealalta fiecare rvneste moliciunea propriei sale epiderme,
formele sale; si reciproc, n adoratia nchinata ei nsisi este implicat cultul femini
tatii n general. Din punct de vedere sexual, barbatul este subiect; barbatii snt d
eci n mod normal separati de dorinta care i mna spre un obiect diferit de ei nsisi;
dar femeia este obiectul absolut al dorintei; de aceea n licee, n scoli, n pensioan
e, n ateliere nfloresc attea "prietenii deosebite"; unele snt pur spirituale, altele
de-a dreptul carnale. n primul caz, ntre prietene se fac confidente, si deschid su
fletul una celeilalte; dovada de ncredere cea mai pasionata este de a-i arata ale
sei jurnalul sau intim; n lipsa mbratisarilor sexuale, prietenele schimba manifest
ari de tandrete extreme si adesea si dau, printr-un subterfugiu, un gaj fizic al
sentimentelor lor: astfel, Natasa si arde bratul cu o rigla nrosita n foc pentru ai dovedi Soniei dragostea ei; si mai ales se cheama cu mii de nume de alint, sch
imba scrisori nflacarate. Iata, de pilda, ce-i scria iubitei sale Emilie Dickinso
n, tnara puritana din Anglia: Ma gudesc la tine azi si te-am visat toata noaptea t
recuta. Ma plimbam cu tine n cea mai minunata dintre gradini si te ajutam sa cule
gi trandafiri, si cosuletul meu nu se umplea niciodata. Si astfel toata ziua ma
rog sa ma plimb cu tine; si cnd se apropie noaptea, snt fericita si numar cu nerab
dare orele care stau ntre mine si ntuneric si visele mele si cosuletul ce nu se ma
i umple... n cartea sa despre Sufletul adolescentei, Mendousse citeaza un mare nu
mar de scrisori analoage: Draga mea Suzanne... Mi-ar placea sa transcriu aici cte
va versete din Cntarea Ctitarilor. ct esti de frumoasa, prietena mea, ct esti de

frumoasa! Precum logodnica mistica, semeni cu trandafirul din Saron, cu crinii d

in vai, si, la fel ca ea, ai fost pentru mine mai mult dect o fata obisnuita; ai
fost un simbol, simbolul attor lucruri frumoase si elevate... si din cauza aceast
a, alba Suzanne, te iubesc cu o dragoste pura si dezinteresata n care exista ceva
religios. 74 Alta marturiseste n jurnal emotii mai putin elevate: Eram acolo, cu
talia strnsa de mna mea aceea micuta si alba, cu mna mea sprijinindu-se pe umarul
ei rotund, cu bratul meu peste bratul ei alb si caldut, apasata de dulceata piep
tului ei, avnd nainte-mi frumoasa ei gura ntredeschisa cu dintii mici... Aveam fris
oane, si mi simteam fata arznd.1 n cartea ei, Adolescenta, doamna Evard a strns un m
are numar din acest soi de efuziuni intime: Ah ! zna mea iubita, draga mea draga.
Zna mea frumoasa Oh! spunemi ca ma iubesti nca, spune-mi ca snt pentru tine priete
na ta devotata de-a pururi. Snt trista, te iubesc att de mult, o, draga mea L... s
i nu pot sa-ti vorbesc, sa-ti exprim ndeajuns dragostea mea. Idolatrie este putin
spus n raport cu ceea ce simt eu; uneori mi se pare ca inima mea se va face tand
ari. A fi iubita de tine e prea mult, nu pot sa cred asta. Oh! draguta mea. spun
e-mi, o sa ma mai iubesti nca multa vreme?... etc. De la aceasta tandrete exaltat
a se aluneca adesea la iubiri juvenile vinovate; uneori, una dintre prietene o d
omina pe cealalta si si exercita puterea cu sadism; dar adesea snt iubiri reciproc
e, fara umiliri sau lupte; placerea data si primita ramne la fel de nevinovata ca
pe vremea cnd fata se iubea n mod solitar, fara a fi dedublata ntr-un cuplu. Dar ns
asi aceasta inocenta e fada; cnd adolescenta doreste sa intre n viata, sa ajunga l
a Celalalt, vrea sa renvie n folosul ei magia privirii paterne, pretinde dragostea
si mngierile unei divinitati. Se va adresa unei femei mai putin straine si reduta
bile dect barbatul, dar care va mpartasi ceva din prestigiul viril al acestuia: o
femeie care are o meserie si si cstiga existenta, care, la un anume nivel de supra
fata al vietii sociale, va fi cu usurinta la fel de fascinanta ca un barbat: se
stie bine cte "flacari" se aprind n sufletul elevelor pentru profesoare, pentru su
praveghetoare. n Regiment de femei, Clemence Dane descrie ntr-un mod cast pasiuni
de o arzatoare intensitate. Uneori, fata i marturiseste prietenei sale apropiate
marea ei pasiune; se ntmpla chiar ca ele s-o mpartaseasca, si atunci fiecare se lau
da ca o simte mai tare. Astfel, o eleva i scrie prietenei ei: Snt n pat, bolnava de
gnpa, si nu pot dect sa ma gndesc la domnisoara X... N-am iubit niciodata att de t
are o profesoara. Din primul an mi-a placut mult; dar acum este vorba de o adeva
rata dragoste. Cred ca snt mai pasionata dect tine. Mi se pare ca o sarut; aproape
ca lesin, si ma bucur ca ma ntorc la scoala ca sa o vad iarasi... 1 Citat si aic
i din MENDOUSSE, Sufletul adolescentei. - Citat din MARGUERITE EVARD. Adolescent
a. 75 Cel mai adesea, fata ndrazneste sa-si marturiseasca sentimentele chiar idol
ului sau: Din pricina dumneavoastra, draga domnisoara, snt ntr-o stare de nedescri
s... Cnd nu va vad, as da orice pe lume ca sa va ntlnesc; ma gndesc la dumneavoastra
n fiecare clipa; daca va vad, mi se umplu ochii de lacrimi, simt dorinta sa ma a
scund; ma simt att de mica, att de ignoranta pe lnga dumneavoastra. Cnd mi vorbiti, sn
t ncurcata, emotionata, mi se pare ca aud vocea dulce a unei zne si un freamat de
lucruri iubitoare, imposibil de tradus; va pndesc cele mai mici gesturi, nu mai u
rmaresc conversatia si mormai cte-o prostie: o sa fiti de acord cu mine, draga do
mnisoara, ca totul e foarte confuz. Un singur lucru vad foarte clar, ca va iubes
c din adncul sufletului.1

Directoarea unei scoli profesionale povesteste2: mi amintesc ca, n tineretea mea,

ne certam pe hrtia n care tnara noastra profesoara ne aducea prnzul, ale carei bucat
i le plateam pna la cinci pfeningi. Tichetele ei de metrou folosite erau si ele o
biectul maniei noastre de colectionare. Pentru ca trebuie sa joace un rol viril,
este de preferat ca femeia iubita sa nu fie maritata; casatoria nu o descurajea
za ntotdeauna pe fata, dar o stnjeneste; ea detesta ca obiectul adoratiei sale sa
apara ca supus puterii unui iubit sau a unui sot. Adesea aceste pasiuni snt dezvo
ltate n secret, sau cel putin pe un plan pur platonic; dar trecerea la un erotism
concret este mult mai facila n acest caz dect daca obiectul iubit este de sex mas
culin; chiar daca experientele cu prietenele de vrsta ei n-au fost usoare, trupul
feminin nu o nspai-mnta pe tnara fata; a cunoscut adesea cu surorile ei, cu mama s
a, o intimitate n care tandretea era n mod subtil patrunsa de. senzualitate, si al
aturi de cea pe care o admira, trecerea de la tandrete la placere se va face la
fel, pe nesimtite. Cnd, n Fete n uniforma, Dorothy Wieck o saruta pe buze pe Herta
Thill, acest sarut era n acelasi timp matern si sexual. Exista ntre femei o compli
citate care dezarmeaza pudoarea; tulburarea pe care o trezesc una n cealalta este
n general lipsita de violenta; mngierile homosexuale nu implica nici deflorare, ni
ci penetratie; ele satisfac erotismul clitoridian al copilariei fara a implica n
oi si nelinistitoare metamorfoze. Tnara fata si poate realiza vocatia sa de obiect
pasiv fara a se simti profund alienata. Este ceea 1 Citat din MARGUERITE EVARD,
Adolescenta. 2 LIEPMANN, Tinerete si sexualitate. 76 "e exprima Ren6e Vivien n a
ceste versuri, n care descrie raporturile dintre niste "femei damnate" si amantel
e lor: Frateste, trupurile noastre oglinda snt, a trupurilor lor Sarutarile scris
e-n luna prin dulci palori ne-au fiost pecetluite, A degetelor noastre mngiere nic
i puful de pe-obraz nu-l va clinti Iar cnd n laturi cingatoarea va luneca, ne-om r
egasi, Deopotriva, ndeolalta, preascumpi amanti, surori, iubite.l Si n cele de mai
jos: Gingasa noastra lege este gratia Si-mbratisarea-mi snul nu-ti apasa Nu-i ch
ip ca gura-mi gura ta s-o muste...' Prin improprietatea poetica a cuvintelor "sni
" si "gura", ceea ce promite clar prietenei sale este sa nu o violenteze. Si n pa
rte din teama de violenta, de viol, adolescenta se ndragosteste prima data mai de
graba de o fata mai mare sau de o femeie dect de un barbat. Femeia virila rencarne
aza pentru ea n acelasi timp tatal si mama: de la tata are autoritatea, transcend
enta, este sursa si masura valorilor, se ridica deasupra lumii date, este divina
; dar ea ramne femeie: fie ca n copilarie fetita a fost prea lipsita de mngieri mate
rne sau dimpotriva, mama sa a rasfatat-o prea mult, adolescenta viseaza, ca si f
ratii sai, la caldura suiului; n aceasta came asemanatoare cu a sa regaseste aban
donndu-se fuziunea imediata cu lumea pe care ntarcatul a distrus-o; si prin aceast
a privire straina ce o nvaluie, izolarea care o individualizeaza este depasita. B
inenteles, orice raport uman implica niste conflicte, orice dragoste este nsotita
de gelozie. Dar multe dintre dificultatile care se ridica ntre fecioara si primul
ei iubit snt aplanate. Experienta homosexuala poate lua chipul unei iubiri adeva
rate; ea i poate aduce fetei un echilibru att de fericit, nct va dori sa-1 perpetuez
e, sa-1 repete, sau i va pastra o amintire nostalgica; poate revela sau face sa s
e nasca o vocatie lesbiana.3 Dar cel mai adesea nu reprezinta dect o etapa; nsasi
facilitatea ei o condamna la efemeritate. n dragostea nchinata unei fete mai mari,
tnara fata si rvneste propriul ei viitor; vrea sa se identifice cu un idol;

doar daca nu este nzestrata cu o superioritate exceptionala, cealalta si pierde re

pede aura; cnd la rndul ei ncepe sa se afirme, cea mai tnara compara, judeca; cealal
ta, care a fost aleasa pentru ca era cea mai 1 Ceasul minilor 'mpreunate. 2 Urme.
3 Cf. cap. IV. 77 aproape si nu o intimida, nu este ndeajuns de diferita pentru a
se impune prea mult timp; zeii masculini snt mult mai bine instalati, pentru ca
cerul lor este mai ndepartat Curiozitatea, senzualitatea ei o ndeamna pe fata sa d
oreasca mbratisari mai violente; foarte adesea, la origine nu a privit aventura h
omosexuala dect ca o tranzitie, o initiere, o asteptare; a simulat dragostea, gel
ozia, mnia, orgoliul, bucuria, suferinta n ideea mai mult sau mai putin recunoscut
a fata de ea nsasi ca imita fara vreun mare risc aventurile pe care le viseaza, d
ar pe care nu ndrazneste nca sau nu are ocazia sa le traiasca. Este destinata barb
atului, stie acest lucru; si vrea un destin de femeie normala si completa. Barba
tul o uluieste, si totusi i e teama de el. Pentru a concilia sentimentele contrad
ictorii pe care le are fata de el, fata va disocia masculul care o nspaimnta de di
vinitatea stralucitoare pe care o adora cu religiozitate. Brusc, fata care se ar
ata salbatica fata de prietenii ei va idolatriza niste printi ndepartati: actori
de cinema a caror fotografie o afiseaza deasupra patului, eroi morti sau vii, da
r, n orice caz, inaccesibili, necunoscuti ntlniti din ntmplare, pe care stie ca nu-i
va mai revedea niciodata. Asemenea iubiri nu ridica nici o problema. Adesea snt nc
hinate unui barbat nzestrat cu prestigiu social sau intelectual, dar a carui nfati
sare n-ar putea destepta emotii; de exemplu, unui batrn profesor putin ridicol; a
cesti barbati n vrsta se ridica deasupra lumii n care este nchisa adolescenta; ea po
ate sa li se predestineze n secret, sa se consacre lor asa cum i s-ar consacra lu
i Dumnezeu: o asemenea ofranda nu are nimic umilitor, este n mod liber consimtita
, din moment ce nu trupul barbatului este dorit, ndragostita romantica este gata
sa accepte chiar ca alesul ei sa aiba o nfatisare umila, sa fie urt, putin ridicol
; este un motiv n plus pentru a se simti n siguranta. Se preface ca deplnge obstaco
lele care o separa de el; dar, de fapt, 1-a ales pentru ca nici o legatura n-ar
fi fost posibila ntre ea si el. Astfel poate face din dragoste o experienta abstr
acta, pur subiectiva, care nu atenteaza la integritatea ei; inima ei bate, cunoa
ste durerea absentei, chinurile prezentei, ciuda, speranta, ranchiuna, entuziasm
ul, dar toate acestea numai de ncercare, fara efect real. Este amuzant de constat
at faptul ca idolul este ales cu att mai stralucitor cu ct este mai distant; este
bine ca profesorul de pian ntlnit n fiecare zi sa fie ridicol si urt; dar daca fata
se ndragosteste de un strain care evolueaza n sfere inaccesibile, atunci el va fi
preferat frumos si viril. Important este ca n ambele cazuri nici nu se poate vorb
i despre sexualitate. Aceste iubiri spirituale prelungesc si confirma atitudinea
narcisista si erotismul nu apare dect n imanenta sa, fara prezenta reala a celuil
alt. Pentru ca a gasit un alibi care i permite sa eludeze experientele concrete,
adesea adolescenta dezvolta o viata imaginara de o extraordinara intensitate. Ea
alege sa confunde 78 fantasmele cu realitatea ntre alte exemple, H. Deutsch1 rel
ateaza unul foarte semnificativ: este acela al unei fete dragute si seducatoare,
care ar fi putut cu usurinta sa fie curtata, dar refuza orice relatie cu tineri
i din anturajul ei; totusi, n adncul inimii alesese, la vrsta de treisprezece ani,
cultul unui baiat de saptesprezece ani, mai degraba aflat n dizgratie si care nui vorbise niciodata. si procurase o fotografie a lui, scrisese ea nsasi pe spatele
ei o dedicatie si timp de trei ani a tinut un

jurnal relatnd experientele sale imaginare; schimbau sarutari, mbratisari pasionat

e; erau uneori ntre ei scene n care plngeau, si ntradevar i se ntmpla sa aiba ochii ro
sii si umflati de plns; apoi se mpacau, si trimiteau flori etc. Cnd o schimbare de l
ocuinta a despartito de el, i-a scris scrisori pe care nu i le-a trimis niciodat
a, dar la care raspundea ea singura. Aceasta istorie este evident o aparare mpotr
iva experientelor reale, de care fetei i era teama. Acest caz este aproape patolo
gic. Dar el ilustreaza prin exacerbare un proces care se ntlneste frecvent n mod no
rmal. La Marie Bashkirtseff ntlnim un exemplu frapant de viata sentimentala imagin
ara. Ducelui de H..., de care pretinde ca este ndragostita, nu i-a vorbit nicioda
ta. Ceea ce doreste, de fapt, este exaltarea propriului sau eu; dar, fiind femei
e, mai ales n epoca si din clasa careia i apartine, nici nu putea fi vorba pentru
ea sa obtina prin succes o existenta autonoma. La vrsta de optsprezece ani, notea
za cu luciditate: "i scriu lui C... ca as vrea sa fiu barbat. Stiu ca as putea sa
devin cineva; dar unde sa ajungi mbracata n fuste? Casatoria este singura cariera
a femeilor; barbatii aii o multime de sanse, femeile n-au dect una, zeroul, ca l
a banca"'. Are deci nevoie de dragostea unui barbat, dar, pentru ca acesta sa fi
e n stare sa-i confere o valoare suverana, trebuie sa fie el nsusi o constiinta su
verana. "Niciodata un barbat aflat ntr-o pozitie inferioara aceleia n care ma aflu
eu n-ar putea sa-mi placa, scrie ea. Un barbat bogat, independent, poarta cu el
orgoliul si^ are un anumit aer linistitor. Siguranta are un anumit aer victorio
s. mi place la H... acest aer capricios, ngmfat si crud; are ceva din mparatul Nero.
" Si mai departe: "Aceasta aneantizare a femeii n fata superioritatii barbatului
iubit trebuie sa fie cea mai mare placere a amorului propriu pe care o poate ncer
ca o femeie superioara". Astfel, narcisismul conduce la masochism: aceasta legat
ura se ntlnea deja la fetita care visa la Barba-Albastra, la Griselidis, la sfinte
le martire. Eul este constituit ca pentru celalalt, prin celalalt; cu ct celalalt
este mai puternic, cu att eul are mai multe bogatii si putere; captivndu-si stapnu
l, nvaluie n sine toate 1 Psihologia femeilor. 79 virtutile acestuia; iubita de Ne
ro, Marie Basnkirtseff ar fi Nero; a se anihila n fata celuilalt ar nsemna sa-1 re
alizeze n acelasi timp n sine si pentru sine; de fapt, acest vis al neantului este
o orgolioasa vointa de a fi. n realitate, Marie Bashkirtseff n-a ntlnit niciodata
un barbat att de superb nct sa accepte sa se alieneze prin el. Una este sa ngenunche
zi n fata unui zeu pe care ti-1 fauresti tu nsati si care ramne la distanta, si alt
ceva sa te abandonezi unui mascul n came si oase. Multe fete se obstineaza ndelung
sa-si urmeze visele n mijlocul lumii reale: ele cauta un barbat care sa li se pa
ra superior tuturor celorlalti prin pozitie, prin merit, prin inteligenta; vor s
a fie mai n vrsta dect ele, sa-si fi croit deja un drum n viata, sa se bucure de aut
oritate si de prestigiu; averea, celebritatea le fascineaza; alesul le apare ca
Subiectul absolut care prin dragostea lui le-ar comunica splendoarea si necesita
tea sa Superioritatea sa idealizeaza dragostea pe care i-o poarta tnara fata; nu
pentru ca este barbat va voi sa i se dea, ci pentru ca este aceasta fiinta de el
ita; "As vrea uriasi, si nu ntlnesc dect barbati", mi spunea o data o prietena. n num
ele acestor exigente nalte, fata si dispretuieste pretendentii prea cotidieni si e
ludeaza problema sexualitatii. Ea mngie astfel, n visele ei, fara nici un risc, o i
magine a ei nsesi care o ncnta ca imagine, desi nu consimte deloc sa i se conformez
e. Astfel, Marie Le Hardouin1 povesteste ca i placea sa se imagineze ca victima t
otal devotata a unui barbat, desi era cu adevarat autoritara. Dmtr-un soi de pud
oare, n-am putut niciodata exprima n realitate aceste tendinte ascunse ale naturi
i mele pe care le-am trait att de mult n vise. Asa cum am nvatat sa ma cunosc, snt c
u adevarat autoritara,

violenta, incapabila n fond sa cedez. Supunudu-ma totdeauna unei nevoi de a ma abo

li, mi nchipuiam uneori ca eram o femeie deosebita, traind doar pentru a-mi face d
atoria si ndragostita pn la imbecilitate de un barbat caruia ma straduiam sa-i ghic
esc cele mai mici dorinte. Ne zbateam n mijlocul unei vieti mizerabile, pline de
nevoi. Muncea pe bruci si se ntorcea seara palid si frnt de oboseala. Eu mi stricam
ochii la o fereastra, fara lumina, crpindu-t hainele. ntr-o bucatarie strimta si p
lina de fum, i faceam niste mncarun amarte. Boala ameninta fara ncetare sa ne piarda
unicul nostru copil. Totusi, un surs crucificat de blndete plutea fara ncetare pe
buzele mele si n ochi aveam mereu acea expresie insuportabila de curaj tacut pe c
are n-am putut niciodata sa-1 ndur dect cu dezgust n realitate. n afara de aceste co
mplezente narcisiste, unele fete simt mai concret, uneori, nevoia unui ghid, a u
nui stapn. n momentul n care scapa din strnsoarea parintilor, snt ntotdeauna stnjenite
de o auto1 Valul negru. 80 nomie cu care nu au fost obisnuite; nu stiu s-o folos
easca dect negativ, cad n extravaganta si n capriciu; doresc sa se descotoroseasca
de aceasta libertate. Povestea tinerei fete capricioase, orgolioase, rebele, ins
uportabile, care din dragoste se lasa mblnzita de un barbat rational este un loc c
omun al literaturii ieftine si al cinematografului; este un cliseu care flateaza
n acelasi timp si femeile si barbatii. Este istoria pe care o povesteste, ntre al
tele, doamna de Sagur n Ce dragoste copilareasca! Copila Gisele, deceptionata de
un tata prea indulgent, se atasase de o batrna matusa severa; adolescenta, suport
a ascendentul unui tnar artagos, Julien, care i spune cu duritate adevarul despre
defectele ei, o umileste, cauta sa o schimbe; se marita cu un batrn duce lipsit d
e caracter, alaturi de care este nefericita si cnd, devenind vaduva, accepta iubi
rea plina de exigente a mentorului sau, gaseste, n sfrsit, dragostea si ntelepciune
a. n Sotii bune, de Louisa Alcott, independenta Joe ncepe sa se ndragosteasca de vi
itorul ei sot pentru ca acesta i reproseaza cu severitate o nerozie pe care o fac
use; o cearta si el, iar ea se grabeste sa se scuze, sa se supuna. n ciuda orgoli
ului crispat al femeilor americane, filmele de la Hollywood ne-au prezentat de o
suta de ori copile teribile mblnzite de brutalitatea sanatoasa a unui ndragostit s
au a unui sot; o pereche de palme, chiar o bataie la fund apar adesea ca mijloac
e sigure de seductie. Dar n realitate, trecerea de la dragostea ideala la dragost
ea sexuala nu este deloc simpla. Multe femei evita cu grija sa se apropie de obi
ectul pasiunii lor, dintr-o teama mai mult sau mai putin marturisita de a nu fi
deceptionate. Daca eroul, uriasul, semizeul raspund dragostei pe care o inspira
si o transforma ntr-o experienta reala, fata se nfricoseaza; idolul ei devine un m
ascul de la care si ntoarce fata, scrbita. Exista adolescenta cochete care se folos
esc de orice mijloc pentru a seduce un barbat considerat de ele ca "interesant"
sau "fascinant", dar care, n mod paradoxal, snt iritate daca acesta manifesta drep
t raspuns un sentiment prea viu; le placea pentru ca era inaccesibil: ndragostit,
devine banal. "Este un barbat ca toti ceilalti." Fata i poarta pica pentru decad
erea sa si face din asta un pretext pentru a refuza contactele fizice care-i nspa
imnta sensibilitatea virginala. Daca fata cedeaza "Idealului" sau, ramne insensibi
la n bratele lui si se ntmpla, spune Stekel1, ca tinerele fete exaltate sa se sinuc
ida n urma acestor scene n care edificiul imaginatiei ndragostite se prabuseste pen
tru ca Idealul se reveleaza sub forma unui "animal brutal". Adesea, dintr-o nclin
atie pentru imposibil, fata se ndragosteste de un barbat care-i face curte uneia
dintre prietenele ei, si tot din acest motiv alege, adesea un barbat nsurat Este
bucuros * Femeia frigida.

81 fascinata de cte un donjuan; viseaza sa se supuna si sa se lege de acest seduc

ator pe care nici o femeie nu-1 poate retine alaturi de ea; nutreste speranta de
a-1 schimba; dar, de fapt, stie ca va esua si tocmai de aceea l si alege. Unele
fete se dovedesc de-a pururi incapabile sa cunoasca o dragoste reala si completa
. Toata viata lor vor urmari un ideal imposibil de atins. Aceasta se ntmpla pentru
ca exista un conflict ntre narcisismul fetei si experientele la care o supune se
xualitatea ei. Femeia nu se accepta ca neesential dect cu conditia sa regaseasca
esentialul n miezul abdicarii sale. Facndu-se obiect, iata ca devine un idol n care
se recunoaste cu orgoliu; nsa refuza implacabila dialectica ce-i porunceste sa s
e ntoarca la neesential. Vrea sa fie o comoara fascinanta, nu un lucru gata sa fi
e luat i place sa apara ca un fetis minunat plin de efluvii magice, nu sa se cons
idere un trup de carne care se lasa vazut, pipait, lovit; astfel, barbatul ndrage
ste femeia-prada, dar fuge de zeita-capcaun Demeter. Mndra de a capta interesul m
asculin, de a suscita admiratia, ceea ce o revolta, nsa, este faptul de a fi la rn
dul ei capturata. O data cu pubertatea a nvatat ce nseamna rusinea: si rusinea ramn
e, amestecata cu cochetaria si cu vanitatea sa; privirile barbatilor o flateaza
si o ranesc n acelasi timp; n-ar vrea sa fie vazuta dect n masura n care ea se arata
; privirile snt adesea prea patrunzatoare. De unde si incoerentele care-i derutea
za pe barbati: fata si etaleaza decolteul, picioarele, dar, de ndata ce este privi
ta, roseste, devine nervoasa. Se amuza provocnd barbatul, dar daca si da seama ca
a trezit n el dorinta da napoi cu dezgust; dorinta masculina este o ofensa, dar si
un omagiu; n masura n care se simte responsabila de farmecul ei sau se crede libe
ra sa-1 exercite n mod nengradit, fata se simte ncntata de victoriile ei; dar daca t
rasaturile, formele, carnea ei snt resimtite ca fiind date si suportate, ea vrea
sa le sustraga libertatii straine si indiscrete care le rvneste. Acesta e sensul
profund al pudorii originare, care se interfereaza ntr-o maniera deconcertanta cu
cochetariile cele mai ndraznete. O fetita poate avea ndrazneli uimitoare, pentru
ca nu realizeaza ca initiativele acestea o reveleaza n pasivitatea ei; imediat cu
m si da seama de asta, se nspaimnta si se supara. Nimic nu este mai echivoc dect o p
rivire; exista de la distanta, si, prin aceasta distanta, pare respectuoasa; nsa
pune stapnire cu viclenie pe imaginea vazuta. Femeia n devenire se zbate prinsa n a
ceste capcane. Ea ncepe sa se abandoneze, dar numaidect se crispeaza si ucide n ea
dorinta. n trupul ei nca incert, mngierea este simtita cnd ca o placere tandra, cnd ca
o neplacuta gdilare; un sarut mai nti o tulbura, apoi o face sa rda; fiecarei accep
tari i urmeaza o revolta; se lasa sarutata, dar si sterge gura cu afectare, e surza
toare si tandra, apoi deodata ironica si ostila; face promisiuni pe care le uita
delibe82 rat Astfel este Mathilde de La Mole, sedusa de frumusetea si calitatil
e rare ale lui Julien, doritoare de a atinge prin dragostea sa un destin excepti
onal, dar refuznd cu salbaticie dominatia propriilor sale simturi si pe aceea a u
nei constiinte straine; trece de la servilitate la aroganta, de la implorare la
dispret; cere ca tot ceea ce da sa-i fie imediat platit Astfel este acea "Monica
" descrisa de Marcel Arland, care confunda tulburarea cu pacatul, iar dragostea
o vede ca pe o abdicare rusinoasa, al carei snge este fierbinte, dar care detesta
aceasta ardoare si nu se supune dect cabrndu-se. Exhibnd o natura infantila si per
versa, "fructul necopt" se apara mpotriva barbatului. Fata a fost adesea descrisa
sub aceasta figura pe jumatate salbatica, pe jumatate cumintita. Colette, print
re altii, a nfatisat-o, n Claudine la scoala si n Gnu n prg, sub trasaturile

seducatoarei Vinca. Ea pastreaza un interes fierbinte fata de lumea care i se as

terne nainte si asupra careia domneste ca suverana; dar are si curiozitate, precu
m si dorinta senzuala si romanesca a barbatului. Vinca se zgrie n maracini, pescui
este crevete, se catara n copaci, si totusi freamata cnd prietenul ei Phil i atinge
mna; cunoaste tulburarea prin care trupul se face carne si care este prima revel
atie a femeii ca femeie; tulburata, ncepe sa se vada frumoasa; uneori se piaptana
, se machiaza, se mbraca n organdi vaporos, se amuza sa fie cocheta si sa seduca;
dar cum vrea sa existe si pentru sine si nu numai pentru celalalt, alteori se mbr
aca n rochii vechi si urte, n pantaloni prost croiti; o mare parte din ea nsasi blam
eaza cochetaria si o considera ca pe o renuntare; de aceea si pateaza dinadins de
getele cu cerneala, se arata nepieptanata, nengrijita. Aceste revolte i dau o stnga
cie pe care o resimte cu ciuda; este agasata, roseste, nendemnarea ei creste si nce
pe sa aiba oroare de aceste tentative de seductie esuate. n acest stadiu, fata nu
mai vrea sa fie copil, dar nici nu accepta sa devina adult, si reproseaza rnd pe
rnd puerilitatea si resemnarea ei de femela. Atitudinea sa este de constant refuz
. Aceasta este trasatura care-o caracterizeaza pe fata si care ne da cheia major
itatii purtarilor sale: ea nu accepta destinul pe care i-1 harazesc natura si so
cietatea; si totusi, nu-1 repudiaza cu hotarre; este prea sfsiata interior pentru
a nfrunta lumea; se multumeste sa fuga de realitate sau sa o conteste n mod simbol
ic. Fiecare dintre dorintele ei este dublata de o angoasa; este avida sa intre n
posesia viitorului sau, dar se teme sa rupa cu trecutul; vrea sa "aiba" un barba
t, dar i repugna sa fie prada acestuia Si n spatele fiecarei temeri se ascunde o d
orinta; violul i produce oroare, dar aspira la pasivitate. De aceea este sortita
relei-credinte si tuturor sireteniilor; este predispusa la tot felul de obsesii
negative care traduc ambivalenta dorintei si a anxietatii. 83 Una dintre formele
de contestare ntlnite cel mai adesea la adolescente este rnjetul. Liceenele, midin
etele "pufnesc" de rs povestind istorii sentimentale sau scabroase, vorbind despr
e flirturile lor ori ntlnind barbati sau privind ndragostiti sarutndu-se; am vazut s
colarite care treceau nadins prin Gradina Luxembourg pe aleea ndragostitilor, numa
i ca sa rda; altele frecventnd baile turcesti ca sa faca haz de doamnele grase cu
burti rotunde si snii grei pe care le ntlneau acolo; a batjocori trupul feminin, ai face pe barbati ridicoli, a rde de dragoste snt tot attea moduri de a nega sexual
itatea: aceste rsete, aceasta sfidare a adultilor snt o maniera de a-si depasi pro
pria jena; fetele se joaca cu imagini sau cuvinte ca sa ucida n ele magia pericul
oasa; astfel, am vazut eleve din clasa a IV-a "pufnind" cnd au gasit ntr-un text l
atinesc cuvntul femur. Cu att mai mult, daca fetita se lasa sarutata, pipaita, si v
a lua revansa rzndu-i n nas partenerului sau rznd de el cu prietenele ei. mi amintesc
de doua fete, care, ntr-im compartiment al unui tren de noapte, se lasau mngiate pe
rnd de un comis-voiajor de-a dreptul fericit de norocul neasteptat care daduse p
este el; ntre fiecare sedinta, rdeau isteric, regasind, ntr-un compromis de sexuali
tate si de rusine, purtarile vrstei ingrate. Fetele cer n acelasi timp ajutorul rsu
lui nebunesc si al limbajului, auzim din gura unora cuvinte a caror grosolanie i
-ar face sa roseasca pe fratii lor; snt cu att mai putin nspaimntate de acestea cu ct
, fara ndoiala, expresiile pe care le folosesc nu trezesc n mintea lor, din cauza
faptului ca snt pe jumatate ignorante, o imagine foarte precisa: scopul lor este,
de altfel, daca nu sa mpiedice aceste imagini sa se formeze, macar sa le dezarme
ze. Istoriile grosolane pe care si le povestesc liceenele snt destinate nu att sa
le potoleasca instinctele sexuale, ct sa nege sexualitatea: fetele nu vor s-o con
sidere dect sub un aspect umoristic, ca pe o operatie mecanica si cvasichirurgica
la. Dar, ca si rsul, folosirea unui limbaj obscen nu e

numai o contestare; este si o sfidare a adultilor, un soi de sacrilegiu, o condu

ita deliberat perversa. Refuznd natura si societatea, fata le provoaca si le brav
eaza printr-o multime de ciudatenii. S-au observat adesea la tinerele fete manii
alimentare: mannca mine de creion, ceara de sigilat, bucati de lemn, crevete vii
, nghit aspirine cu zecile, uneori chiar si muste sau paianjeni; am cunoscut una
dintre aceste fete, foarte cumintita ntre timp, care si facea niste amestecuri gro
aznice de cafea si de vin alb pe care se chinuia sa le nghita; alteori mnca zahar m
bibat cu otet; am vazut una care, gasind un vierme alb n salata, 1-a mncat fara ni
ci o ezitare. Toti copiii ncearca sa experimenteze lumea cu ochii, cu minile si, m
ai intim, cu gura si stomacul. Dar la vrsta ingrata, fetitei i place n mod deosebit
sa exploreze ceea ce e mai indigest, mai dezgustator. Foarte adesea este atrasa
de ceea ce e "scrbos". De exemplu, o fata foarte draguta, cocheta si ngrijita, se
arata ntr-adevar fas84 cinata de tot ce parea "murdar" : atingea insecte, si cont
empla pansamentele igienice murdare, si sugea sngele de pe zgrieturi. Jocul cu mate
rii murdare este, evident, o maniera de a-si nvinge dezgustul; acest sentiment a
capatat o mare importanta n momentul pubertatii; fetitei i este scrba de un trup pr
ea carnal, de sngele menstrual, de practicile sexuale ale adultilor, de masculul
careia i este destinata; ea l neaga complacndu-se chiar n familiaritatea a ceea ce i
repugna. "Din moment ce sngerez n fiecare luna, dovedesc, sorbindu-mi sngele de pe
zgrieturi, ca nu-mi este teama de el. Din moment ce va trebui sa ma supun unei nce
rcari revoltatoare, de ce sa nu mannc un vierme alb?" ntr-o maniera si mai clara,
aceasta atitudine se afirma n automutilarile att de frecvente la aceasta vrsta. Fat
a si face taieturi pe coapsa cu briciul, se arde cu tigara, se taie, se zgrie; ca
sa nu mearga la un gardenparty plicticos, o prietena a mea din tinerete s-a taia
t la picior cu un toporas, astfel nct a trebuit sa stea n pat sase saptamni. Aceste
practici sado-masochiste snt n acelasi timp o anticipare a experientei sexuale si
o revolta mpotriva ei; suportnd aceste ncercari, fata trebuie sa se ntareasca mpotriv
a oricarei ncercari posibile si prin aceasta sa le faca inofensive pe toate, incl
usiv pe aceea din noaptea nuntii. Cnd si pune un melc pe piept, cnd nghite un tub de
aspirine, cnd se raneste singura, fata si sfideaza viitorul amant: N-ai sa ma fac
i niciodata sa sufar mai mult dect ma fac sa sufar eu nsami. Acestea snt initierile
triste si orgolioase n aventura sexuala. Destinata sa fie o prada pasiva, si reve
ndica libertatea pna la a ndura durerea si dezgustul. Cnd si impune muscatura unui c
utit, arsura jaraticului, protesteaza mpotriva penetrarii care o va deflora; prot
esteaza anulnd-o. Masochista, pentru ca prin purtarile sale accepta durerea, ea e
ste adesea si sadica; ca subiect autonom, biciuieste, batjocoreste, tortureaza a
ceasta carne dependenta, aceasta carne condamnata la supunere pe care o detesta,
fara a dori, totusi, sa se distinga de ea. Caci nu alege n toate aceste mprejurar
i refuzul autentic al destinului sau. Maniile sado-masochiste implica o reacre-d
inta fundamentala; daca fetita li se consacra, este pentru ca ea si accepta, prin
aceste refuzuri, viitorul de femeie; nu si-ar mutila cu ura trupul daca mai nti n
u s-ar recunoaste ca trup. Chiar si exploziile ei de violenta se decupeaza pe un
fond de resemnare. Cnd un baiat se revolta mpotriva tatalui sau, mpotriva lumii, s
e deda unor violente eficace; cauta cearta unui camarad, se bate, se afirma ca s
ubiect prin lovituri de pumn; se impune lumii, o depaseste. Dar adolescentei i es
te interzis sa se impuna, sa se afirme, si acest lucru o face sa se revolte att d
e tare n sufletul ei; nu spera nici sa schimbe lumea, nici sa iasa din limitele e
i; se stie sau cel putin se crede, si poate chiar se vrea, legata; nu poate dect
sa distruga; n furia ei este si disperare; n cursul unei seri n care este iritata,
sparge pahare,

85 geamuri, vaze; nu o face pentru a nvinge soarta, nu este dect un protest simbol
ic. Prin neputinta ei prezenta, fata se rascoala mpotriva aservirii ei viitoare;
si zadarnicele ei explozii, departe de a o elibera de legaturi, nu fac dect sa le
strnga si mai tare n jurul ei. Violenta ndreptata mpotriva ei sau mpotriva universul
ui nconjurator au ntotdeauna un caracter negativ: snt mai mult spectaculoase dect ef
icace. Baiatul care escaladeaza stncile, care se bate cu prietenii lui priveste d
urerea fizica, ranile si cucuiele, ca pe niste consecinte insignifiante ale acti
vitatilor pozitive carora li se deda; nu le cauta, nici nu fuge de acestea n sine
(dect n cazul unui complex de inferioritate care-1 pune ntr-o situatie analoaga cu
aceea a femeilor). Fata se priveste suferind, cauta n propriul ei suflet gustul
violentei si al revoltei, mai degraba dect sa se intereseze de rezultatele lor. P
erversitatea sa izvoraste din faptul ca ramne ancorata ntr-un univers infantil din
care nu poate sau nu vrea cu adevarat sa evadeze; prefera sa se zbata n cusca de
ct sa ncerce sa iasa; atitudinile ei snt reflexive, negative, simbolice. Exista caz
uri n care aceasta perversitate ia forme nelinistitoare. Destul de multe fete snt
cleptomane: cleptomania este o "sublimare sexuala" de natura foarte echivoca; vo
inta de a nfrnge legile, de a viola tabuurile, ameteala actului interzis si pericu
los snt, fara ndoiala, sentimente esentiale pentru cleptomana; dar si au reversul l
or. A lua obiecte fara a avea dreptul nseamna pentru fata a-si afirma cu aroganta
autonomia, a se afirma ca subiect n fata lucrurilor furate si a societatii care
condamna furtul, a refuza ordinea stabilita si a-i sfida pe pazitorii acestei or
dini; dar sfidarea are si o latura masochista; cea care fura e fascinata de risc
. de abisul n care s-ar scufunda daca ar fi prinsa; pericolul de a fi prinsa i mpru
muta actului de a fura o atractie att de voluptuoasa; atunci, sub privirile pline
de repros, sub mna pusa pe umarul ei, prin rusine, s-ar realiza total si fara dr
ept de apel ca obiect. A lua fara a fi prinsa, simtind angoasa de a deveni prada
, acesta este jocul periculos al sexualitatii feminine adolescente. Toate condui
tele perverse sau delincvente ntlnite la fete au aceeasi semnificatie. Unele se sp
ecializeaza n trimiterea de scrisori anonime, altele se amuza inventnd povesti pen
tru a-i minti pe cei din jur: o fetita de paisprezece ani convinsese un sat ntreg
ca una dintre case era bntuita de fantome Ele se bucura n egala masura de exercit
area clandestina a puterii lor, de nesupunerea lor, de sfidarea adusa societatii
si de riscul de a fi demascate; este un element att de important al placerii pe
care o ncearca, nct adesea se demasca singure; si chiar se acuza adesea de greseli
si de faradelegi pe care nu le-au comis. Nu este deloc uimitor faptul ca refuzul
de a deveni obiect conduce la reconstituirea ca obiect; este un proces comun tu
turor obsesiilor negative. ntr-o paralizie isterica, bolnavul, n acelasi timp, se
teme de paralizie, o doreste 86 si o realizeaza; el nu se vindeca dect ncetnd sa se
mai gndeasca la ea; tot astfel se ntmpla si cu ticurile psihastenicilor. Profunzim
ea relei sale credinte o nrudeste pe fata cu aceste tipuri de nevropati; manii, t
icuri, conjurari, perversitati: toate acestea snt simptome nevrotice ntlnite la tnar
a fata, provocate de ambivalenta dorinta-an-goasa pe care am semnalat-o mai naint
e. Este destul de frecvent, de exemplu, ca fata sa fuga de acasa; pleaca la ntmpla
re, rataceste departe de casa parinteasca si, dupa cteva zile, vine singura napoi.
Nu este vorba de o plecare adevarata, despre un act real de ruptura cu familia,
ci numai de o comedie a evaziunii, si adesea fata este foarte deconcertata daca
i se propune sa se sustraga definitiv anturajului sau; vrea sa-1 paraseasca si n
acelasi timp nu vrea. Fuga este adesea legata de fantasme ale prostituarii; fat
a viseaza ca este prostituata, si joaca rolul cu mai multa

sau mai putina timiditate; se fardeaza puternic, se apleaca pe fereastra si arun

ca ocheade trecatorilor; n anumite cazuri, pleaca de acasa si mpinge att de departe
comedia, nct aceasta se confunda cu realitatea Aceste purtari traduc adesea un de
zgust fata de dorinta sexuala, un sentiment de culpabilitate: din moment ce am a
ceste gnduri, aceste pofte, nu nsemn mai mult dect o prostituata, snt una dintre ele
, gndeste fata. Uneori cauta sa se elibereze: sa terminam cu asta, sa mergem pna l
a capat, si spune ea; vrea sa-si dovedeasca faptul ca sexualitatea nu are prea mu
lta importanta si atunci se da primului venit. n acelasi timp, o asemenea atitudi
ne manifesta ostilitate la adresa mamei, fie pentru ca fata are oroare de virtut
ea ei austera, fie pentru ca o banuieste ca si ea este de moravuri usoare; sau e
xprima ranchiuna la adresa tatalui care s-a aratat prea indiferent. Oricum, n ace
asta obsesie - ca n fantasmele de graviditate de care am mai pomenit si care ades
ea i se asociaza -se ntlneste aceasta inextricabila confuzie de revolta si complic
itate ce caracterizeaza ametelile psihastenice. E remarcabil faptul ca n toate ac
este purtari fata nu ncearca sa depaseasca ordinea naturala si sociala, nu pretin
de sa forteze limitele posibilului si nici sa opereze transmutatii de valori; se
multumeste sa-si exprime revolta n snul unei lumi stabilite, ale carei frontiere
si legi se pastreaza; este atitudinea definita adesea ca "demoniaca" si care imp
lica o nselatorie fundamentala; binele este recunoscut ca sa fie batjocorit, regu
la este facuta ca sa fie ncalcata, sacrul respectat pentru a fi posibila perpetua
rea sacrilegiilor. Atitudinea fetei se defineste n mod esential prin faptul ca, n
tenebrele angoasante si n reaua-credinta de care face dovada, ea refuza - acceptnd
-o - lumea, ca si propriul ei destin. Totusi, nu se limiteaza la a contesta nega
tiv situatia care i este impusa; ea cauta si sa-i compenseze insuficientele. Daca
viitorul o nspaimnta, nici prezentul nu o satisface; ezita sa devina femeie; este
agasata ca nu este nca dect un copil; si-a parasit deja trecutul, dar 87 nu este
angajata ntr-o viata noua. Este ocupata, dar nu face nimic: pentru ca nu face nim
ic, ea nu are nimic, nu este nimic. Prin comedii si prin mistificari se straduie
ste sa umple acest gol. I se reproseaza ca este prefacuta, mincinoasa, si ca "in
venteaza povesti". De fapt, ea este destinata secretului si minciunii. La saispr
ezece ani, o femeie a trecut deja prin ncercari grele: pubertate, menstruatie, tr
ezirea sexualitatii, primele tulburari, prima febra, temeri, dezgusturi, experie
nte ciudate; a nchis n sufletul ei toate aceste lucruri si a nvatat sa pastreze cu
grija secretul. Numai faptul ca trebuie sa-si ascunda bandajele igienice, sa-si
disimuleze menstruatia o mna deja spre minciuna, n nuvela Btrtna omenire, CA. Porte
r povesteste ca tinerele americane din Sud, pe la 1900, se mbolnaveau nghitind un
amestec de sare cu lamie ca sa-si opreasca fluxul menstrual atunci cnd mergeau la
bal; le era teama ca baietii sa nu le ghiceasca starea dupa ochii ncercanati, dup
a contactul minilor, poate dupa miros, si aceasta idee le bulversa. E greu sa te
joci de-a idolul, de-a zna. de-a printesa ndepartata, cnd simti ntre picioare un ban
daj nsngerat; si mai general, cnd cunosti mizeria originara de a fi trup. Pudoare:i
, care este un refuz spontan al subiectului de a se lasa perceput ca trup, ating
e ipocrizia. Dar adesea minciuna la care este condamnata adolescenta este aceea
ca trebuie sa se prefaca a fi obiect, un obiect prestigios, cnd ea se simte pe si
ne ca pe o existenta incerta, dispersata, careia i cunoaste tarele. Machiaje, buc
le false, corsete strimte, sutiene "umplute", toate acestea snt minciuni; nsasi fi
gura devine masca: pe chip snt suscitate cu arta expresii spontane, se mimeaza o
pasivitate mirata; nimic mai uimitor dect sa descoperi deodata n exercitiul functi
unii sale feminine o fizionomie al carei aspect familiar l cunosti; transcendenta
sa se reneaga si imita imanenta; privirea nu mai percepe, ci reflecta; trupul n
u mai traieste: este n asteptare; toate gesturile, toate

sursurile se transforma n chemari; dezarmata, disponibila, fata nu mai este dect o

floare oferita, un fruct gata sa fie cules. Barbatul o ncurajeaza u aceste amagiri
, dorindu-se amagit; apoi este iritat de acest lucru, si face reprosuri. Dar fata
de o fetita lipsita de artificiile vicleniei, nu are dect indiferenta si chiar o
stilitate. Numai cea care i ntinde capcane l seduce; oferindu-se, ea este aceea car
e pndeste prada; pasivitatea ei este pusa n serviciul actiunilor sale, iar din sla
biciune si face un instrument al puterii. Din moment ce i este interzis sa atace p
e fata, este redusa la manevre si la calcule; iar interesul ei este sa para a se
oferi gratuit; de aceea i se va reprosa ca este perfida si tradatoare: este ade
varat Dar la fel de adevarat e ca fata este obligata sa-i ofere barbatului mitul
supunerii sale, prin faptul ca acesta pretinde s-o domine. Si oare am putea sai cerem atunci sa-si nabuse revendicarile ei cele mai esentiale? 88 Complezenta e
i n-ar putea fi, prin nsasi originea sa, dect pervertita De altfel, fata nu trisea
za numai din viclenie planuita. Prin faptul ca toate drumurile i snt nchise, ca nu
poate face nimic, ca nu are ncotro dect sa fie, deasupra capului sau apasa un bles
tem n copilarie se juca de-a dansatoarea, de-a sfnta; mai trziu se joaca de-a sine n
sasi; ce este, de fapt, adevarul? n domeniul n care a fost nchisa, cuvntul acesta es
te lipsit de sens. Romanele pe care si le povesteste si care o au chiar pe ea dr
ept eroina principala - povestite adesea si altora - i se par a traduce mai bine
posibilitatile pe care le simte n sine dect rezumatul plat al vietii ei cotidiene
. Nu are mijloacele sa-si dea seama de adevarata ei valoare: se consoleaza prin
teatrul pe care-1 joaca si n mijlocul lui plaseaza un personaj caruia cauta sa-i
dea importanta; ncearca sa se singularizeze prin extravagante pentru ca nu-i este
permis sa se individualizeze n activitati definite. Se stie fara responsabilitat
i, insignifianta ntr-o lume de barbati: fara ndoiala ca "inventeaza povesti" pentr
u ca nu are de facut nimic serios. Electra lui Giraudoux este o femtne a histoir
es pentru ca numai lui Oreste i revine sarcina de a ndeplini o adevarata crima, cu
o spada adevarata. Ca si copilul, fata se epuizeaza n scene si n manifestari de f
urie, se mbolnaveste, prezinta tulburari isterice pentru a atrage atentia, pentru
a deveni cineva important. Pentru a fi importanta intervine n destinul celuilalt
; orice arma i este utila; ncredinteaza secrete, le inventeaza, tradeaza, calomnia
za; are nevoie de tragedie n jurul ei pentru a simti ca traieste, fiindca nu gase
ste nici un sprijin n propria ei viata. Pentru acelasi motiv este capricioasa. Fa
ntasmele pe care le formam, imaginile cu care ne leganam snt contradictorii; doar
actiunea unifica diversitatea timpului. Fata nu are o vointa adevarata, ci numa
i dorinte, si sare de la una la alta cu incoerenta. Ceea ce face inconsecventele
sale uneori periculoase este faptul ca n fiecare moment, implicndu-se doar n vis,
ea se angajeaza n ntregime, se situeaza pe un plan al intransigentei, al exigentei
; are nclinatie spre definitiv, spre absolut: pentru ca nu dispune de viitor, ar
vrea sa atinga eternitatea. "Nu voi abdica niciodata; am sa vreau ntotdeauna totu
l. Am nevoie sa-mi prefer propria mea viata pentru a o accepta", scrie Marie Len
eru. Ca un ecou al acestei fraze vine afirmatia Antigonei lui Anouilh: "Vreau to
tul, numaidect". Acest imperialism infantil nu poate fi ntlnit dect la un individ ca
re-si viseaza destinul: visul aboleste timpul si obstacolele, iar visatorul are
nevoie sa se exaspereze pentru a-si compensa deficitul de realitate; oricine are
proiecte adevarate cunoaste o finitudine care este gajul puterii sale concrete.
Fata vrea sa primeasca totul pentru ca nimic nu depinde de ea. De aici i se tra
ge, n fata adultilor si n special a barbatului, caracterul sau de "copil teribil".
Ea nu admite lim89 itele pe care i le impune unui individ insertia sa n lumea re
ala; l

sfideaza sa depaseasca aceste limite. Astfel, Hilde1 asteapta ca Solness sa-i de

a un regat ntreg: nu ea trebuie sa-1 cucereasca, de aceea vrea sa fie nemaginit;
cere sa i se cladeasca cel mai nalt turn care a existat vreodata, iar el "sa urce
att ct construieste": acesta ezita sa urce, i e teama de ameteala; iar ea, ramasa
jos, priveste ne-gnd contingenta si slabiciunea umana, si nu accepta faptul ca re
alitatea impune o limita viselor sale despre grandoare. Adultii i se par ntotdeau
na meschini si prudenti celei care nu da napoi n fata nici unui risc, pentru chiar
faptul ca nu are nimic de riscat; permitndu-si n vis cele mai extraordinare ndrazn
eli, le provoaca sa se transforme n realitate. Neavnd ocazia sa fie pusa la ncercar
e, se mpodobeste cu cele mai extraordinare virtuti fara ai fi teama ca i vor fi de
zmintite. Totusi, din aceasta absenta a controlului se naste incertitudinea; vis
eaza ca este infinita, dar nu se simte mai putin alienata n personajul pe care-1
propune admiratiei celorlalti si care depinde de aceste constiinte straine : est
e n pericol n acest dublu pe care-1 identifica cu sine nsasi, dar a carui prezenta
o suporta pasiv. De aceea este susceptibila si vanitoasa. Cea mai mica critica,
o gluma oarecare pun n discutie ntreaga ei fiinta. Nu este valorizata prin propriu
l ei efort, ci printr-un capricios sufragiu. Valoarea ei nu e definita prin acti
vitati singulare, ci constituita prin vocea generala a renumelui; pare deci a fi
masurabila cantitativ; pretul unei marfi se diminueaza cnd devine prea comuna: a
stfel, fata nu este exceptionala, rara, remarcabila, extraordinara dect daca nici
una dintre celelalte nu este astfel Tovarasele ei i snt rivale, chiar dusmance; nc
earca sa le deprecieze, sa le nege; este geloasa si rauvoitoare. Se vede ca toat
e defectele ce i se reproseaza adolescentei nu fac dect sa exprime situatia n care
se afla. i este foarte greu sa se stie pasiva si dependenta la vrsta ambitiei si
a sperantei, la vrsta la care se exalta vointa de a trai, de a ocupa un loc sub s
oare; la aceasta vrsta cuceritoare femeia afla ca nici o cucerire nu-i este permi
sa, ca trebuie sa se renege, ca viitorul ei depinde de bunul-plac al barbatilor.
Pe plan social, ca si pe plan sexual, noile aspiratii nu se desteapta n ea dect p
entru a se vedea condamnate sa ramna nesatisfacute; toate elanurile sale de ordin
vital si spiritual snt imediat stavilite. Este normal ca fetei sa-i fie greu sasi regaseasca echilibrul. Starile ei instabile, lacrimile, crizele nervoase nu sn
t att consecinta unei fragilitati fiziologice, ct semnul profundei sale neadaptari
. 1 Cf. IBSEN, Constructorul Solness. 90 Totusi, i se ntmpla sa-si asume la fel de
neautentic aceasta situatie de care fata fuge prin mii de cai neautentice. Ea i
agaseaza pe cei din jur prin defectele sale: dar uneori i si uimeste prin calitat
ile sale deosebite. Si unele si altele au aceeasi origine. Din refuzul lumii, di
n atitudinea ei nelinistita, din neantul sau si poate face o trambulina pentru a
iesi n largul solitudinii si al libertatii sale. Fata este ascunsa, chinuita, pra
da unor conflicte greu de rezolvat Aceasta complexitate o mbogateste; viata ei in
terioara se dezvolta mai profund dect aceea a fratilor sai; este mai atenta la se
ntimentele ei, care devin astfel mai nuantate, mai diverse; are mai mult simt ps
ihologic dect baietii, care snt mai interesati de scopuri exterioare. Este n stare
sa dea greutate acestor revolte care o opun lumii. Evita capcanele seriozitatii
si ale conformismului. Minciunile puse la cale de anturajul ei o gasesc ironica
si clarvazatoare. Simte din zi n zi tot mai apasatoare ambiguitatea conditiei sal
e: dincolo de protestele sterile, poate avea curajul sa puna n discutie optimismu
l solid, valorile primite de-a gata, morala ipocrita si linistitoare. Acesta est
e exemplul emotionant pe care-1 da, n Moara de pe Floss, personajul Maggie, n care
George Eliot a ntruchipat din nou ndoielile si curajoasele rebeliuni mpotriva Angl
iei

victoriene ale tineretii ei. Eroul - si n special Tom, fratele lui Maggie afirma
cu ncapatnare principiile acceptate, fac sa ncremeneasca morala n reguli formale: Ma
ggie ncearca sa reintroduca un suflu viu n viata lor, rastoarna regulile, merge pna
la capatul singuratatii sale si se ridica, libertate pura, deasupra universului
sclerozat al barbatilor. Adolescenta nu poate sa dea dect o ntrebuintare negativa
acestei libertati. Totusi, din disponibilitatea ei se poate naste o pretioasa f
acultate de receptivitate; se va arata atunci devotata, atenta, ntelegatoare, iub
itoare. Prin aceasta generozitate docila se disting eroinele lui Rosamond Lehman
n. n Invitatie la vals, o vedem pe Olivia nca stngace si timida, foarte putin coche
ta, scrutnd cu o curiozitate emotionata aceasta lume n care va intra mine. Ea i ascu
lta din toata inima pe dansatorii care se perinda pe lnga ea, se straduieste sa r
aspunda dorintelor lor, se face ecou, vibreaza si primeste tot ce se ofera. Eroi
na din Pulbere, Judy, are aceeasi calitate de a se atasa. Nu si-a renegat bucuri
ile copilariei; i place sa se scalde goala, noaptea, n rul din parc; i plac natura,
cartile, frumusetea, viata; nu are un cult narcisist pentru sine; lipsita de ipo
crizie si egoism, nu cauta o exaltare a propriei sale persoane prin intermediul
barbatilor; dragostea sa este o ofranda acordata oricarei fiinte care o seduce,
femeie sau barbat, Jennifer sau Rodi. Se daruieste fara a se pierde; duce o viat
a de studenta independenta, are lumea ei, proiectele ei. Dar ceea ce o distinge
de un baiat este atitudinea de asteptare, tandra ei docilitate, ntr-o maniera sub
tila, se predestineaza Celuilalt; Celalalt are n ochii ei o dimensiune miraculoas
a, astfel nct este ndragostita n acelasi timp de toti tinerii din familia vecina, de
casa lor, de sora lor, 91 de universul lor; nu n calitate de prietena, ci n calit
ate de Celalalt o fascineaza Jennifer. Iar ea i farmeca pe Rody si pe verii sai p
rin aptitudinea de a se plia, de a se modela dupa dorintele lor; este toata numa
i rabdare, blndete, acceptare si suferinta tacuta. Diferita, dar la fel de captiv
anta prin modul n care i primeste n sufletul ei pe cei pe care-i ndrageste, ne ajjar
e Tessa din Nimfa cu inima credincioasa de Margaret Kennedy. In acelasi timp spo
ntana, salbatica si oferindu-se, ea refuza sa abdice la ceva din ea nsasi; podoab
ele, fardurile, travestiurile, ipocrizia, gratia nvatata, prudenta si supunerea d
e femela i repugna profund; doreste sa fie iubita, dar nu sub masca; se pliaza st
arilor de spirit ale lui Lewis, nsa fara urma de servilism; l ntelege, vibreaza la
unison cu el; dar daca se cearta, Lewis stie ca nu prin mngieri va ajunge sa o sup
una; n timp ce Florence cea autoritara si vanitoasa se lasa nvinsa de sarutari, Te
ssa reuseste minunea de a ramne libera n dragostea ei, ceea ce i permite sa iubeasc
a fara ostilitate, nici orgoliu. Firea sa are toate seductiile artificiului; pen
tru a placea, niciodata nu se mutileaza, nu se diminueaza si nu se transforma ntr
-un obiect. nconjurata de artisti care si-au angajat toata existenta n creatia muz
icala, ea nu simte nlauntrul ei acest demon devorator; i iubeste, i ajuta, i ntelege
cu toata fiinta sa; o face fara nici un efort, printr-o generozitate tandra si s
pontana, si de aceea ramne perfect libera, chiar n momentele n care uita de sine n f
avoarea semenilor sai. Gratie acestei pure autenticitati, este crutata de confli
ctele adolescentei; poate sa sufere pentru duritatea lumii, dar nu este sfsiata i
nterior: este armonioasa n acelasi timp ca o copila nepasatoare si ca o femeie nte
leapta. Fata sensibila si generoasa, receptiva si ardenta este gata sa devina o
mare ndragostita. Cnd nu ntlneste dragostea, i se ntmpla sa ntlneasca poezia. Pentru
nu actioneaza, priveste, simte, nregistreaza; o culoare, un surs gasesc n ea profun
de ecouri; caci n afara ei, n orasele deja cladite, pe chipurile unor barbati deja
maturi, este risipit destinul ei; atinge, gusta ntr-o maniera la fel de pasionat
a si la fel de gratuita ca si baiatul.

Nefiind bine integrata n universul omenesc, adaptndu-i-se cu greu, ea l vede n felul

unui copil; n loc sa se intereseze numai de priza ei asupra lucrurilor, se atase
aza de semnificatia lor, le surprinde profilurile ciudate, metamorfozele nepreva
zute. Se ntmpla rar sa simta n ea o ndrazneala creatoare, si cel mai adesea tehnicil
e care i-ar permite sa se exprime i lipsesc; dar n conversatii, n scrisori, n eseuri
le literare sau n schite poate manifesta o sensibilitate originala. Fata se proie
cteaza cu ardoare catre lucruri, pentru ca nu este nca mutilata de transcendenta
ei; si faptul ca nu ndeplineste nimic, ca nu este nimic va face elanul ei cu att m
ai pasionat: vida si nelimitata, ceea ce va ncerca ea sa atinga, din mijlocul nea
ntului sau, 92 este Totul. De aceea va dovedi o dragoste deosebita pentru natura
; i nchina un adevarat cult, chiar mai mult dect adolescentul. Nemblnzita, inumana, N
atura rezuma n modul cel mai evident ceea ce este ea. Adolescenta nu si-a anexat n
ca nici o parcela din univers; gratie acestei saracii, el este nca n ntregime regat
ul sau; cnd pune stapnire pe el, pune stapnire, cu orgoliu, si asupra ei nsesi. Cole
tte1 ne-a povestit adesea acest gen de orgii juvenile: Caci mi placeau att de mult
zorile, nct mama mi le daruia n chip de recompensa. O convingeam sa ma trezeasca l
a trei si jumatate dimineata si ma duceam, cu cte un cosulet gol n fiecare mna, spr
e pamntunle mlastinoase care se refugiau n cotul strimt al rului, catre capsunile s
i coacazele negre. La ora trei si jumatate, totul dormea ntr-un albastru originar
, umed si confuz, si cnd coboram pe cararea nisipoasa, ceata pe care propria ei g
reutate o tragea spre pamnt mi scalda picioarele, apoi trunchiul meu mic^ine facut
, mi atingea buzele, urechile si narile, care erau mai sensibile dect restul corpu
lui... Pe acel drum, la acea ora, mi dadeam seama de pretul meu, de o stare de gr
atie indicibila si de perfecta mea ntelegere cu prima adiere aparuta, prima pasar
e, soarele nca deformat de nasterea de dupa lima orizontului... Ma ntorceam cnd sun
a clopotul pentru prima slujba. Dar nu nainte de a ma fi saturat, nu nainte de a f
i descris prin paduri un lung circuit precum un cine care vneaza singur si gusta a
pa a doua izvoare pierdute pe care aveam sa le visez... Mary Webb ne descrie si
el, n Greutatea umbrelor, bucuriile arzatoare pe care o tuara fata le poate cunoas
te n intimitatea unui peisaj familiar: Cnd atmosfera din casa devenea prea furtuno
asa, nervii Ambrei se ntindeau la maxim. Pleca atunci pna n padure, pe sus. Si i se
parea ca, n timp ce oamenii din Donner traiau sub puterea legu, padurea nu traia
dect din impulsuri. Deschizndu-se att de mult frumusetii padurii, ajunsese la o pe
rceptie deosebita a frumusetii. ncepu sa vada analogii; natura nu mai era o asamb
lare ntmplatoare de mici detalii, ci o armonie, un poem auster si maiestuos. Frumu
setea domnea acolo, lucea o lumina care nu era lumina unei flori sau a unei stel
e... Un tremur usor, misterios si captivant, parea sa fremete ca lumina prin toa
ta padurea... Plimbarile Ambrei n aceasta lume de verdeata aveau ceva religios. nt
r-o dimineata, cud totul era linistit, urca pna la Livada Pasarilor. Asta facea ad
esea nainte sa nceapa cte o zi de meschine intan... Ajunse n sfrsit pna la Haut-Bois,
si imediat prinse sa se lupte cu frumusetea. Acolo, n acele conversatii ale ei cu
natura, exista literalmente ceva dintr-o nclestare, ceva din aceasta stare de sp
irit care vorbeste astfel: ,,N-am sa te las sa pleci pna ce nu ma binecuvntezi..."
Cum statea 93 sprijinita de trunchiul unui mar salbatic, deveni constienta imed
iat, printr-un fel de simt interior al auzului, de urcarea sevei att de rapida si
att de puternica, nct si-o imagina spumegnd ca valurile. Apoi o adiere de vnt trecu
pe sub crestele nflorite ale copacului si ea se trezi din nou

la realitatea sunetelor, la discursurile ciudate ale frunzelor... Fiecare petala

, fiecare frunza i se parea a fredona o muzica amintind ea nsasi profunzimile din
care se nascuse. Fiecare dintre aceste flori delicat rotunjite i se parea plina
de ecouri prea grave pentru fragilitatea ei... Din vrful colinelor, veni o adier
e parfumata care se strecura printre ramuri. Lucrurile care aveau o forma si car
e cunosteau conditia pieritoare a formelor frematara naintea acestui ceva care tr
ecea, fara forma si inexprimabil. Din cauza lui, padurea nu mai era o simpla gru
pare, ci un ansamblu glorios ca o constelatie... Se poseda pe ea nsasi ntr-o exist
enta continua si imuabila. Asta o atragea pe Ambra, prada unei curiozitati carei taia rasuflarea, n aceste locuri bntmte ale naturii. Asta o tinea nemiscata ntr-u
n extaz ciudat... Femei att de diferite ca Emily Bronte si Anna de Noailles au cu
noscut n tineretea lor - si apoi si le-au prelungit de-a lungul ntregii vieti pasi
uni asemanatoare. Textele pe care le:am citat arata ndeajuns cta alinare gaseste a
dolescenta n naturi n casa parinteasca domnesc mama, legile, obiceiurile, rutina,
ea vrea sa se smulga din acest trecut; vrea sa devina la rndul ei un subiect suve
ran; dar, din punct de vedere social, nu accede la viata ei de adult dect devenin
d femeie; si plateste eliberarea cu o abdicare; n timp ce n mijlocul plantelor si a
l animalelor este o fiinta omeneasca; este eliberata n acelasi timp de familie si
de barbati, este un subiect, este libertate. Gaseste n adncul padurilor o imagine
a singuratatii sufletului sau, iar n vastele orizonturi ale cmpiilor figura sensi
bila a transcendentei; este ea nsasi aceasta landa nelimitata, aceasta culme arun
cata spre cer; poate sa urmeze si va urma aceste cai ce pleaca spre un viitor ne
cunoscut. Asezata n vrful colinei, domina toate bogatiile lumii revarsate la picio
arele ei, oferite; prin tresaltarea apei, prin freamatul luminii, presimte bucur
ii, lacrimi, extazuri pe care le ignora nca; ncretiturile lacului, petele de soare
i propun ntr-un fel confuz aventurile propriului ei suflet. Miresmele, culorile v
orbesc un limbaj misterios, dar din care se detaseaza cu o triumfatoare evidenta
cuvntul "viata". Existenta nu este numai un destin abstract care se nscrie n regis
trele primariei, ea este viitor si bogatie carnala. Faptul de a avea un trup nu
mai apare ca o tara rusinoasa; n dorintele pe care sub privirea materna adolescen
ta le repudiaza, recunoaste seva care urca din arbori; nu mai este blestemata, c
i revendica plina de mndrie nrudirea ei cu florile si cu frunzele; atinge o corola
si stie ca o prada vie i va umple ntr-o zi minile acum goale. Carnea nu mai este m
urdarie: este bucurie si frumusete. Confundata cu cerul si cmpia, fata este acest
suflu indistinct care nsufleteste si nfierbnta universul, este fiecare fir de iarb
a; 94 individ nradacinat n pamnt si constiinta infinita, este n acelasi timp viata s
i spirit; prezenta sa este imperioasa si triumfatoare ca aceea a pamntului nsusi.
Dincolo de natura, ea cauta adeseori o realitate mai ndepartata si mai orbitoare;
este dispusa sa se piarda n extazuri mistice; n epocile religioase, foarte multe
suflete feminine fragede i cereau lui Dumnezeu sa umple vidul fiintei lor; vocati
a Caterinei din Siena, a Terezei din Avila1 s-a revelat la o vrsta frageda. Jeann
e d'Arc era si ea o adolescenta. n alte epoci, umanitatea apare ca scop suprem; a
tunci elanul mistic se alcatuieste n proiecte definite; nsa n cazul doamnei Roland
sau al Rosei Luxemburg, o tnara dorinta de absolut a dat nastere flacarii din car
e se hraneste viata lor. n servitutea, n saracia ei, n profunzimea refuzului sau, f
ata poate sa descopere cele mai mari ndrazneli. ntlneste poezia; ntlneste si eroismul
. Unul dintre modurile de a-si asuma faptul ca este imperfect integrata n societa
te este sa-i depaseasca orizonturile limitate. Bogatia si forta naturii lor, ca
si unele circumstante fericite, le-au permis femeilor sa perpetueze n viata lor d
e adult proiectele pasionate

ale adolescentei. Dar acestea snt exceptii. Nu fara motiv George Eliot o face sa
moara pe Maggie Tulliver, iar Marguerite Kennedy, pe Tessa. Surorile Bronte au c
unoscut o soarta nemiloasa. Fata este patetica pentru ca ea se ridica, slaba si
singura, mpotriva lumii; dar lumea este prea puternica; daca se ncapatneaza s-o ref
uze, fata va fi sfarmata. Belle de Zuylen, care uimea toata Europa prin forta cau
stica si prin originalitatea spiritului sau, si nspaimnta toti pretendentii; refuzu
l oricarei concesii a condamnat-o mult timp la un celibat care o apasa foarte ta
re, din moment ce declara ca expresia "fecioara si martira" este un pleonasm. Ac
easta ncapatnare este rara. n imensa majoritate a cazurilor, fata si da seama ca lup
ta este prea inegala si sfrseste prin a ceda. "Toate muriti la cincisprezece ani"
, i scria Dderot Sophiei Volland. Cnd lupta nu a fost - cum se ntmpla cel mai adesea
- dect o revolta simbolica, nfrngerea este sigura. Pretentioasa n visurile ei, plina
de speranta, dar pasiva, fata le provoaca adultilor sursuri indulgente. Si ntr-ad
evar, dupa doi ani de despartire, regasesti copila rebela si baroca pe care o st
iai transformata ntr-o fata cumintita, gata sa-si accepte viata ei de femeie. Ace
asta este soarta pe care Colette i-o prezice personajului sau feminin, Vinca; si
tot astfel apar si eroinele din primele romane ale lui Mauriac. Criza adolescen
tei este un fel de "travaliu" asemanator cu ceea ce doctorul Lagache numeste "tr
avaliul doliului". Fata si Vom reveni asupra caracterelor singulare ale misticii
feminine. 95 ngroapa lent copilaria si pe individul imperios si autonom care a fo
st odata, si intra cu supunere n existenta adulta. Binenteles, nu poti stabili cat
egorii transante numai dupa vrsta. Exista femei care ramn infantile toata viata; c
onduitele pe care le-am descris se perpetueaza uneori pna la o vrsta avansata. Tot
usi, n ansamblu, este o mare diferenta ntre pustoaica de cincisprezece ani si o fa
ta trecuta de vrsta adolescentei. Aceasta din urma este adaptata realitatii; nu s
e mai misca pe planul imaginarului; este mai putin contradictorie dect altadata.
Marie Bashkirtseff scrie, catre optsprezece ani: Cu ct avansez spre batrnetea tine
retii mele, cu att ma umplu de indiferenta. Putine lucruri ma nsufletesc acum, pe
cnd nainte mi pasa de orice. Irene Reweliotty noteaza: Pentru a fi acceptata de cat
re barbati, trebuie sa gndesti si sa actionezi ca ei; daca nu, te trateaza cum nu
se poate mai rau, iar soarta ta va fi singuratatea. Si eu, acum, pot spune ca a
m avut parte de multa singuratate, si vreau multimea nu n jurul meu, ci cu mine..
. Acum trebuie sa traiesc, si nu sa exist asteptnd si visnd si tot povestindu-mi m
ie nsami istorii, cu gura nchisa si trupul nemiscat. Si mai departe: Fund tot mere
u flatata, curtata, devin teribil de ambitioasa. Nu mai este fericirea tremurato
are, uluita, de la cincisprezece ani. E un soi de betie rece si dura de a-mi lua
revansa asupra vietii, de a urca. Flirtez, ma joc de-a dragostea. Nu iubesc pe
nimeni.... Capat si mai multa inteligenta, suge rece, luciditate obisnuita. mi pie
rd sufletul. S-a facut ca o ruptura... n doua luni, im-am parasit copilaria. Apro
ape acelasi ton l au aceste confidente ale unei fete de nouasprezece ani: Altadat
a, ah! ce conflict ntre o mentalitate care parea incompatibila cu acest secol si
chemarile secolului nsusi! Acum am impresia unei alinari Fiecare noua idee mare c
are intra n mine, n loc sa provoace o tulburare greu de suportat, o distrugere si
o reconstructie nencetata, vine sa se adapteze minunat la ceea ce exista deja n mi
ne... Acum, trec pe nesimtite de la gndunle teoretice la viata curenta, fara nici
o solutie de continuitate.

Fata - doar daca nu este n mod deosebit lipsita de gratie - a sfirsit prin a-si a
ccepta feminitatea; si adesea ea este fericita sa se bucure gratuit de placerile
si de triumfurile care se pot obtine din 96 aceasta feminitate nainte de a se in
stala definitiv n destinul sau; nefiind nca cerut de nici o datorie iresponsabila,
disponibila, totusi prezentul nu i se pare nici vid, nici deziluzionam, din mom
ent ce nu este dect o etapa; toaletele, flirtul au nca lipsa de seriozitate a jocu
lui, iar visele sale de viitor i deghizeaza futilitatea. Astfel descrie Virginia
Woolf impresiile unei tinere cochete n cursul unei serate: Ma simt stralucitoare n
obscuritate. Picioarele mele matasoase se freaca dulce unul de altul. Pietrele
reci ale colierului se odihnesc pe piept. Snt mpodobita, snt gata... Buclele snt ras
ucite exact att ct trebuie. Buzele-mi snt ct vreau eu de rosii. Snt gata sa ma ntlnesc
cu acesti barbati, cu aceste femei care urca scara Snt egalii mei. Trec prin fata
lor, expusa privirilor lor, asa cum si ei snt expusi privirii mele... n aceasta a
tmosfera de par-fumuri, de lumini, nfloresc precum o feriga ce-si desface frunzel
e ei buclate... Simt nascndu-se n mine mii de posibilitati. Snt rnd pe rnd strengarit
a, vesela, tnjitoare, melancolica. Unduiesc deasupra radacinilor mele adnci. Aplec
ata spre dreapta, aune, i spun acestui tnar: "Apropie-te..." Se apropie. Vine spre
mine. Este momentul cel mai excitant pe care l-am trait vreodata. Freamat, undu
iesc... Nu-i asa ca sntem fermecatori stnd asezati unul lnga altul, eu mbracata n sat
in si el n alb si negru? Egalii mei pot sa ma (intuiasca cu privirile acum, barba
ti si femei. Va ntorc privirile. Snt una dintre voi. Snt aici n universul meu... Usa
se deschide. Usa se deschide fara ncetare. Prima data cnd se va deschide, poate c
a viata mea se va schimba toata... Usa se deschide. "Oh, apropie-te", i spun tnaru
lui aplecndu-ma spre el ca o mare floare de aur. "Apropie-te", i spun, si el vine
catre mine.^ Totusi, cu ct tnara fata nainteaza n vrsta, cu att o apasa mai tare autor
itatea materna. Daca acasa duce o viata de gospodina, sufera ca nu este pe primu
l loc, ar vrea sa-si consacre munca propriului ei camin, propriilor ei copu. Ade
sea rivalitatea cu mama sa devine exasperanta; n special, fata este iritata cnd i
se nasc frati sau surori; socoteste ca mama sa "si-a trait traiul" si ca acum es
te rndul ei sa nasca, sa domneasca. Daca lucreaza n afara casei, sufera cnd se ntoar
ce, vazndu-se tratata ca un simplu membru al familiei si nu ca un individ autonom
. Mai putin romauesca dect altadata, ncepe sa se gndeasca mai mult la casatorie dect
la dragoste. Nu-si mai mpodobeste viitorul sot cu o aureola de prestigiu: ceea c
e doreste este sa aiba o situatie stabila, sa nceapa sa-si traiasca viata de feme
ie. Virginia Woolf descrie astfel nchipuirile unei tinere fete de la tara: Curnd,
la ora calda cnd albinele bzie n junii caprifoiului, iubitul meu va veni. Nu va pron
unta dect o vorba, iar eu i voi raspunde cu un singur 1 Valurile. 97 cuvnt. i voi da
rui tot ce a crescut n mine. Voi avea copii, voi avea servitoare cu sorturi si lu
cratoare purtnd torte. Voi avea o bucatarie n care se vor aduce n panere iepuri bol
navi ca sa fie ncalziti, n care suncile vor atrna de grinzi si vor straluci funii d
e ceapa. Voi fi la fel ca mama, tacuta, cu un sort albastru si (innd n mna cheile d
ulapurilor.1 Un vis asemanator nutreste sarmana Prue Sarn:^ Ma gndeam ca sa nu te
mariti este ceva ngrozitor. Toate fetele se marita. Si cnd o fata se manta, are o
casa si, poate, o lampa pe care o aprinde seara, la ora cnd se ntoarce barbatul e
i; daca nu are dect candele, e la fel, caci le pate pune linga fereastra, si atun
ci el si spune: "Nevasta mea e acolo, a aprins candela". Si vine o zi n care doamn
a

Beguildy i face un leagan de trestie; si n alta zi poate fi vazut acolo un bebelus

frumos si cuminte, si se trimit invitatii la botez; si vecinii vin toti n jurul
mamei ca albinele n jurul reginei lor. Adesea, cnd mi mergea rau, mi ziceam: "Nu-i n
imic, Prue Sarn! ntr-o buna zi vei fi regina n propriul tau stup!" Pentru majorita
tea fetelor, fie ca duc o viata serioasa sau frivola, fie ca snt nchise n caminul p
arintesc sau evadeaza partial, cucerirea unui sot - sau, n cel mai rau caz, a unu
i amant serios - devine o ntreprindere din ce n ce mai urgenta. Aceasta grija este
adesea nefasta prieteniilor feminine, "Prietena de suflet" si pierde locul privi
legiat. In tovarasele sale, fata vede mai degraba complice dect rivale Am cunoscu
t o tnara inteligenta si dotata, dar care alesese sa se nchipuie "printesa ndeparta
ta" ; astfel se descria n poemele si n eseurile sale literare; marturisea cu since
ritate ca nu avea nici un atasament fata de prietenele ei din copilarie: daca er
au urte si proaste, nu-i placeau: daca erau seducatoare, se temea de ele. Astepta
rea cu nerabdare a barbatului, care adesea implica tot felul de manevre, sireten
ii si umiliri, nchide orizontul fetei; ea devine egoista si dura. Si daca Printul
ntrzie sa apara, n sufletul ei iau nastere dezgustul si acreala Caracterul si purt
arile fetei exprima chiar situatia ei; daca aceasta se modifica, si figura adole
scentei apare diferita Astazi, devine din ce n ce mai posibil pentru ea sa-si fau
reasca propriul sau destin, ia loc sa se ncredinteze barbatului. Daca este absorb
ita de studii, de sport, de nvatarea unei meserii, de o activitate sociala sau po
litica, se elibereaza de obsesia barbatului, este mult mai putin preocupata de c
onflicte sentimentale si sexuale. Totusi, i este mult mai greu dect unui tnar sasi
gaseasca mplinirea ca individ autonom. Am vorbit deja despre faptul ca nici famil
ia, nici moravurile nu-i sprijineau eforturile. n afara de aceasta, chiar daca al
ege independenta, nu 1 Valurile. 2 MARY WEBB. Sarn. 98 nseamna ca lasa loc mai pu
tin n viata ei pentru barbat, pentru dragoste. Adesea i va fi teama, daca se consa
cra n ntregime vreunei ntreprinderi, sa nu-si rateze destinul ei de femeie. Acest s
entiment ramne nemarturisit; dar este acolo, perverteste intentiile bine gndite, m
archeaza limite. In orice caz, femeia care munceste vrea sa concilieze reusita s
a cu succese pur feminine; asta nu nseamna n mod necesar casi consacra o parte con
siderabila din timpul ei toaletei, frumusetii, ci, fapt mult mai grav, ca intere
sele ei vitale snt divizate. Pe marginea programelor, studentul se amuza cu jocur
i gratuite ale mintii, din care se nasc cele mai bune descoperiri; reveriile fem
eii, n schimb, snt orientate n cu totul alta directie: se va gndi la nfatisarea ei, l
a barbat, la dragoste; nu va acorda dect strictul necesar studiilor, carierei sal
e, iar n aceste domenii nimic nu este mai necesar dect munca suplimentara. Nu este
vorba de o slabiciune mentala, de o neputinta de a se concentra, ci de un parta
j al intereselor sale, care nu se mpaca ntre ele, sau prea putin. Se formeaza astf
el un cerc vicios: adesea lumea se mira cu cta usurinta o femeie abandoneaza muzi
ca, studiile sau o meserie de ndata ce a gasit un barbat; de fapt, aceasta se ntmpl
a pentru ca pusese prea putin din ea nsasi n proiectele respective pentru a afla o
mare satisfactie n mplinirea lor. Totul se nlantuie pentru a-i frna ambitia persona
la, si n acest timp o enorma presiune sociala o invita sa gaseasca n casatorie o p
ozitie sociala, o justificare. Este firesc sa nu caute sa-si creeze ea nsasi un l
oc n lume sau sa nu ncerce dect cu timiditate. Atta timp ct nu va fi realizata o perf
ecta egalitate economica n societate si atta timp ct moravurile nu vor autoriza fem
eia sa profite, ca sotie si amanta, de privilegiile detinute de anumiti barbati,
visul unei reusite pasive se va pastra nlauntrul ei si va sta n calea propriilor
ei mpliniri.

Totusi, oricum si-ar aborda viata de adult, ucenicia fetei nu este nca terminata.
n etape lente sau n mod brutal, trebuie sa ndure initierea sexuala. Exista tinere
fete care o refuza. Daca incidente sexuale penibile le-au marcat copilaria, daca
o educatie stngace a nradacinat ncet-iicet n mintea lor oroarea de sexualitate, toat
a viata vor pastra fata de barbat o repulsie de fetita pubera. Se ntmpla si ca cir
cumstantele sa fie de asa natura, nct, mpotriva vointei lor, unele femei si pastreaz
a virginitatea pna trziu. Dar n marea majoritate a cazurilor fata si mplineste, la o
vrsta mai mult sau mai putin naintata, destinul ei sexual. Felul n care l nfrunta est
e, evident, n strnsa legatura cu trecutul ei. Dar este si o experienta noua care s
e propune n mprejurari imprevizibile si la care fata reactioneaza n mod liber. Acea
sta noua etapa va trebui s-o analizam n continuare. Capitolul III INITIEREA SEXUA
LA n acest sens, initierea sexuala a femeii, ca si aceea a barbatului, ncepe din c
ea mai frageda copilarie. Exista o nvatare teoretica si practica continuata din f
aza orala, anala, genitala pna n faza adulta. Dar experientele erotice ale fetei n
u snt o simpla prelungire a activitatilor sale sexuale anterioare, ci au, foarte
adesea, un caracter neprevazut si brutal; constituie ntotdeauna un eveniment nou
care marcheaza o ruptura cu trecutul. n momentul n care se confrunta cu ele, toate
problemele care se ridica naintea fetei snt rezumate sub o forma urgenta si acuta
. n anumite cazuri, criza trece cu usurinta; dar exista si mprejurari tragice, n ca
re aceasta nu se rezolva dect prin sinucidere sau prin nebunie. Oricum ar fi, fem
eia, prin felul n care reactioneaza, antreneaza n aceasta criza o mare parte a des
tinului ei. Toti psihiatrii snt de acord asupra extremei importante pe care o are
, la femeie, nceputul vietii erotice, care se repercuteaza apoi asupra ntregii ei
vieti. Situatia este aici profund diferita pentru barbat si pentru femeie, n acel
asi timp din punct de vedere biologic, social si psihologic. Pentru barbat, trec
erea de la sexualitatea infantila la maturitate este relativ simpla; obiectivare
a placerii erotice, n loc sa se realizeze n prezenta sa imanenta, este transferata
asupra unei fiinte transcendente. Erectia este expresia acestei nevoi; cu sexul
, cu minile, cu gura, cu tot trupul sau barbatul tinde catre partenera, nsa ramne n
miezul acestei activitati, asa cum n general se afla subiectul n fata obiectelor p
e care le percepe si a instrumentelor pe care le manipuleaza; se proiecteaza spr
e celalalt fara a-si pierde autonomia Trupul feminin este pentru barbat o prada
si vede n ea calitatile pe care senzualitatea lui le pretinde de la orice obiect;
fara ndoiala ca nu reuseste sa si le nsuseasca: dar macar le nlantuie pentru un ti
mp; mngierea, sarutul implica un semiesec: dar chiar acest esec este un stimulent
si o placere. Actul amoros si gaseste unitatea ntr-o mplinire naturala, orgasmul. C
oitul are un scop fiziologic precis; prin ejaculare barbatul se descarca de secr
etiile care l apasa; dupa mperechere, obtine o eliberare completa care se nsoteste i
i mod sigur de placere. Si, desigur, nu era vizata numai placerea, care ade100 s
ea este urmata de o deceptie: se poate spune ca nevoia a disparut, mai degraba d
ect ca a fost satisfacuta. n orice caz, un act definit a fost consumat, iar barbat
ul se regaseste cu un trup integru: serviciul pe care i 1-a adus speciei s-a con
fundat cu propria-i placere. Erotismul femeii este mult mai complex si reflecta n
sasi complexitatea situatiei feminine. Am vazut1 ca n loc sa integreze n viata sa
individuala fortele specifice, femela este prada speciei, ale carei interese snt
diferite de scopurile ei particulare; aceasta antinomie atinge paroxismul la fem
eie; ea se exprima, ntre altele, prin antinomia ntre doua organe: clitoris si vagi
n. n stadiul infantil, primul este centrul erotismului feminin; ctiva psihiatri su
stin ca exista o sensibilitate vaginala la unele fetite, dar este o opinie

foarte controversata; n orice caz, daca ar fi adevarat, faptul n-ar avea dect o im
portanta secundara. Sistemul clitoridian nu se modifica la vrsta adulta2, si feme
ia pastreaza toata viata aceasta autonomie erotica; spasmul clitoridian este, ca
si orgasmul masculin, un fel de detumescenta care se obtine ntr-o maniera aproap
e mecanica; dar nu este dect indirect legat de coitul normal si nu joaca nici un
rol n procreatie. Prin vagin femeia este patrunsa si fecundata; el nu devine un c
entrii erotic dect prin interventia barbatului, iar aceasta constituie ntotdeauna
un fel de viol. Printr-o rapire reala sau simulata, femeia era altadata smulsa d
in viata de copil si aruncata n existenta sa de sotie; este o violenta care o tra
nsforma din fata n femeie: se vorbeste despre "ai rapi unei fete virginitatea", d
e ,,a-i lua fecioria". Aceasta deflorare nu este dezno-damntul armonios al unei e
volutii continue, este o brusca ruptura cu trecutul, nceputul unui nou ciclu. Pla
cerea este atinsa prin contractii ale suprafetei interne a vaginului; acestea aj
ung oare la un orgasm precis si definitiv? nca se mai discuta asupra acestui subi
ect. Datele pe care ni le ofera anatomia snt foarte vagi. "Anatomia si clinica do
vedesc din abundenta ca cea mai mare parte a interiorului vaginului nu este nici
macar inervat" spune, ntre altele, raportul Kinsey. "Se pot face numeroase opera
tii chirurgicale n interiorul vaginului fara a se recurge la anestezice. S-a demo
nstrat ca n interiorul vaginului nervii snt localizati ntr-o zona situata n peretele
intern de la baza clitorisului." Totusi, n afara stimularii acestei zone inervat
e, "femeia poate fi constienta de intruziunea unui obiect n vagin n special daca m
uschii vaginali snt contractati; dar satisfactia astfel obtinuta se raporteaza pr
obabil mai mult la tonusul muscular dect la stimularea erotica a nervilor". Cu to
ate acestea, este n afara oricarei ndoieli ca placerea vaginala exista; si masturb
atia vaginala chiar - la 1 Voi. I. cap. I. - Doar daca nu se practica excizia. c
are este o regula la anumite popoare. 101 femeile adulte - este mai raspndita dect
spune Kinsey.1 Dar ceea ce este sigur este ca reactia vaginala este o reactie f
oarte complexa, care poate fi calificata drept psiho-fiziologica, pentru ca priv
este nu numai ansamblul sistemului nervos, dar depinde, n acelasi timp, de situat
ia traita de subiect; ea cere un consimtamnt profund al individului n ntregime; cic
lul erotic nou pe care-1 inaugureaza primul coit cere, pentru a se consolida, un
soi de "montaj" al sistemului nervos, elaborarea unei forme care nu este nca sch
itata si care trebuie sa cuprinda si sistemul clitoridian; aceasta are nevoie de
mult timp ca sa se realizeze si uneori nu ajunge sa se creeze niciodata. Este f
rapant faptul ca femeia are de ales ntre doua cicluri dintre care unul perpetueaz
a independenta juvenila, n timp ce altul o predestineaza barbatului si copilului.
Actul sexual normal pune efectiv femeia sub dependenta barbatului si a speciei.
Barbatul este - ca la aproape toate speciile de animale - cel care are rolul ag
resiv, n timp ce ea primeste mbratisarea. Normal, ea poate fi oricnd posedata de ba
rbat, n timp ce el nu poate sa o posede dect daca penisul lui este n stare de erect
ie; n afara de cazul n care o revolta foarte profunda o pecetluieste pe femeie mai
mult dect himenul, refuzul feminin poate fi depasit; si nca vaginismul i lasa barb
atului mijloace de a se satisface asupra unui trup pe care forta lui musculara i
permite sa1 manevreze dupa bunul sau plac. Din moment ce este obiect, inertia nu
modifica profund rolul sau natural; astfel net multor barbati nu le pasa daca fem
eia care mparte cu ei patul doreste coitul sau numai i se supune Un barbat se poa
te acupla chiar si cu o moarta mpreunarea n-ar putea avea loc, nsa, fara consimtamn
tul barbatului si satisfactia acestuia e rezultatul ei natural. Fecundatia, n sch
imb, se poate realiza chiar daca femeia nu ncearca nici o placere. Pe de alta par
te, fecun-datia

este departe de a reprezenta pentru ea mplinirea procesului sexual; dimpotriva, n

acest moment ncepe travaliul pe care-1 pretinde de la ea specia si care se realiz
eaza lent si cu greutate n sarcina, nastere, alaptare. * Folosirea unui penis art
ificial se constata fara ntrerupere nca din Antichitatea clasica, daca nu cu mult
mai nainte, si pna n zilele noastre... lata o lista de obiecte gasite n ultimii ani n
vagin sau n vezica urinara, care n-au putut fi extrase dect prin interventie chir
urgicala: creioane, bucati de ceara de sigilat, agrafe de par, bobine, ace de os
, bigudiuri, ace de cusut si andrele, suporturi de ace, compasuri, dopuri de cri
stal, candele, dopuri de pluta, pahare, furculite, scobitori, periute de dinti,
borcanase de crema (ntr-un caz citat de Schroeder. borcanasul continea un bondar,
si prin urmare era un substitut de rinutama japonez), oua de gaina etc. Obiecte
le mari au fost gasite, fireste. n vaginul femeilor maritate. 102 "Destinul anato
mic" al barbatului si cel al femeii snt, deci, profund diferite. Cu att mai mult s
ituatia lor morala si sociala. Civilizatia patriarhala a predestinat femeia cast
itatii; i se recunosc barbatului, mai mult sau mai putin, drepturile de a-si pot
oli dorintele sexuale, n timp ce femeia este nchisa ntre limitele casatoriei; pentr
u ea, actul carnal, daca nu este sanctificat dupa regula, prin sfnta taina a casa
toriei, este o vina, o cadere, o nfrngere, o slabiciune; ea trebuie sa-si apere vi
rtutea, onoarea; daca "cedeaza", "cade", trezeste dispretul; n timp ce chiar si d
ezaprobarea aratata nvingatorului sau contine admiratie. nca din vremea civilizati
ilor primitive si pna n zilele noastre, s-a admis ntotdeauna ca mpreunarea este pent
ru femeie un "serviciu" pentru care barbatul o recompenseaza cu cadouri sau asig
urndu-i ntretinerea; dar a servi nseamna a accepta un stapn; n acest raport nu exista
nici o reciprocitate. Structura casatoriei, ca si existenta prostituatelor, o d
ovedeste: femeia se da, barbatul o rasplateste si o ia. Nimic nu-i interzice bar
batului sa stapneasca, sa ia n posesiune creaturi inferioare: iubirile aristocrati
lor cu servitoare au fost ntotdeauna tolerate, n timp ce femeia care se ofera sofe
rului sau gradinarului este degradata din punct de vedere social. Americanii din
Sud, care snt rasisti fanatici, au fost ntotdeauna autorizati de moravuri sa se c
ulce cu femeile negre, nainte de Razboiul de Secesiune ca si n zilele noastre, si
se folosesc de acest drept cu o aroganta senioriala: nsa o alba care ar fi avut r
elatii cu un negrii pe vremea sclavajului ar fi fost ucisa, iar astazi ar fi lin
sata. Pentru a afirma ca s-a culcat cu o femeie, barbatul spune ca "a posedat-o"
sau ca ,,a avut-o"; si invers, pentru a spune ca ai pacalit pe cineva, se zice
ca l-ai "avut"; grecii o numeau "Parthenos ademos", fecioara nesupusa, pe femeia
care nu cunoscuse niciodata barbatul; romanii o calificau pe Messalina drept "i
nvicta" pentru ca nici unul dintre amantii sai nu-i daduse placerea. Pentru aman
t, actul amoros este deci cucerire si victorie. Daca, erectia apare adesea la al
tii ca o derizorie parodie a actului voluntar, fiecare o considera totusi, n prop
riul sau caz, cu oarecare vanitate. Vocabularul erotic al barbatilor se inspira
din vocabularul militar: amantul are ardoarea unui soldat, sexul sau se ncordeaza
ca un arc, cnd ejaculeaza "descarca" , este o mitraliera, un tun; vorbeste despr
e asalt, despre atac, despre victorie. n mpreunarea barbatului exista o nclinatie n
edefinita spre eroism. "Actul generator constnd n ocuparea unei fiinte de catre al
ta, scrie Benda'; impune, pe de o parte, ideea unui cuceritor, pe de alta parte,
aceea a unui lucru cucerit. Pentru acest fapt, cnd vorbesc despre relatiile lor
de dragoste, chiar si cei mai 1 Raportul lui L'riel. 103 civilizati dintre barba
ti vorbesc despre cucerire, atac, asalt, asediu si

aparare, nfrngere, capitulare, calchiind net ideea de dragoste pe ideea razboiului

. Acest act, comportnd murdarirea unei fiinte de catre alta, impune celui care mu
rdareste o anumita mndrie si celui care este murdarit, chiar si consimtind, o umi
lire." Aceasta ultima fraza introduce un nou mit: acela ca barbatul o supune pe
femeie unei murdariri. De fapt, sperma nu este un excrement; se vorbeste despre
"polutie nocturna" pentru ca n acest caz sperma este deturnata de la functia ei n
aturala; dar nu putem declara despre cafeaua care a patat o rochie deschisa la c
uloare ca este o mizerie care murdareste stomacul. Dimpotriva, alti barbati sust
in ca femeia este impura pentru ca ea este cea "murdarita" de umori, drept care
ea l murdareste pe barbat. Dar faptul de a fi acela care murdareste nu confera, n
orice caz, dect o superioritate foarte echivoca. De fapt, situatia privilegiata a
barbatului vine din integrarea rolului sau biologic agresiv functiei sale de se
f. de stapn; numai prin aceasta diferentele biologice si capata ntregul lor sens. P
entru ca, barbatul este suveran, n lume, el revendica, ca semn al suveranitatii,
violenta dorintelor sale. Se spune despre un barbat dotat cu mari capacitati ero
tice ca este tare, ca este puternic, epitete care-1 desemneaza ca activitate si
transcendenta; dimpotriva, femeia nefiind dect un obiect, se va spune ntotdeauna d
espre ea ca este rece sau calda, ceea ce nseamna ca nu va putea niciodata manifes
ta dect calitati pasive. Climatul n care se trezeste sexualitatea feminina este de
ci cu totul altul dect acela care se ntlneste n jurul adolescentului. Pe de o parte.
n momentul n care femeia l nfrunta pe barbat pentru prima data, atitudinea sa eroti
ca este foarte complexa. Nu este adevarat, cum s-a pretins adesea, ca fecioara n
u cunoaste dorinta dect daca barbatul i-a trezit senzualitatea. Aceasta legenda t
raduce nca o data gustul pentru dominatie a! masculului care vrea ca nimic la tov
arasa lui sa nu fie autonom, nici macar dorinta pe care o poate avea fata de el;
n fapt, si la barbat, adesea atingerea femeii trezeste dorinta, si invers, major
itatea fetelor cheama cu febrilitate mngieri nainte de a fi fost vreodata macar ati
nse n treacat de o inna. "Soldurile care, pna nu demult, mi dadeau o alura de baiat,
se rotunjira si, cu toata fiinta mea, simteam o imensa impresie de asteptare, u
n apel care urca n mine si al carui sens mi era foarte clar: nu mai puteam doimi n
oaptea, ma agitam, plina de febra, cu trupul dureros" spune, n Viata mea, isadora
Duncan. O tnara femeie, care i-a facut lui Stekel o lunga confesiune asupra viet
ii sale, povesteste: 104 Am nceput sa flirtez cu pasiune. mi trebuia o "gdilare a n
ervilor" (sic!). Dansatoare pasionata, nchideam ochii cnd dansam pentru a ma aband
ona acestei placeri... Dansnd, exprimam un soi de exhibitionism, pentru ca senzua
litatea nvingea pudoarea. n primul an, am dansat cu pasiune. mi placea sa dorm, dor
meam mult si ma masturbam n fiecare zi, uneori cte o ora ntreaga... Ma masturbam pna
cnd, scaldata de sudoare, incapabila sa mai continuu din cauza oboselii, adormea
m... Ardeam, si l-as fi acceptat pe acela care ar fi vrut sa ma potoleasca. Nu c
autam individul, ci barbatul.1 Mai mult ca orice, tulburarea virginala nu se tra
duce printr-o nevoie precisa; fecioara nu stie exact ce vrea. n ea supravietuiest
e erotismul agresiv al copilariei; primele sale impulsuri au fost prehen-sive, s
i nca simte nevoia de a strnge, de a poseda; doreste ca prada pe care o rvneste sa
fie nzestrata cu calitati care prin gust, miros, pipait i s-au revelat ca fiind v
alori; caci sexualitatea nu este un domeniu izolat, ci prelungeste visele si buc
uriile senzualitatii; copiilor si adolescentilor de ambele sexe le plac lucruril
e netede, satinate, onctuoase, moi, elastice: ceea ce, fara a se prabusi, fara a
se descompune, cedeaza presiunii, aluneca sub privire sau sub degete; ca si bar
batul, femeia este ncntata de calda moliciune a dunelor de nisip att de adesea comp
arate cu niste

sni, de atingerea matasii, de moliciunea unui puf, de catifelarea unui fruct sau
a unei flori; si cu deosebire fata ndrageste culorile palide ale pastelurilor, al
e tesaturii usoare ca aburul de tul sau muselina. Nu-i plac stofele aspre, pietr
isurile, aglomerarile de roci, savorile aspre, mirosurile acide; ca si fratii ei
, a ndragit si a mngiat mai nti carnea materna; n narcisismul sau, n experientele homo
exuale difuze sau precise se afirma ca un subiect si cauta posesiunea unui corp
feminin. Cnd nfrunta barbatul, simte n palme, pe buze, pofta de a mngia n mod activ o
prada. Dar barbatul, cu muschii sai duri, cu pielea aspra si adesea paroasa, cu
trasaturile sculptate grosolan, nu i se pare dezirabil: i inspira chiar repulsie.
Asta a ncercat sa exprime Renee Vivien cnd a scris: Fiind femeie, drept Ia frumus
ete nu am Doar barbatestile slittenii-mi snt osnda Lumina ce din ochi ti se revars
a Mireasma lungului tau par oprite-mi snt. Daca tendinta prehensiva, posesiva, ra
mne cea mai puternica la femeie, ea se va orienta, precum Renee Vivien, catre hom
osexualitate. Sau nu se va atasa dect de barbati pe care i poate trata ca pe o Fem
eia fitgid. 105 femeie: astfel, eroina din Domnul Venus, de Rachilde, si cumpara u
n tnar amant pe care i place sa-1 mngie cu pasiune, dar nu l lasa sa o defloreze. Exi
sta femei carora le place sa mngie baieti de trei-sprezecepaisprezece ani sau chia
r copii, si care se refuza barbatului matur. Dar am vazut ca la majoritatea feme
ilor s-a dezvoltat din copilarie o sexualitate pasiva: femeii i place sa fie strns
a, mngiata, si, n special ncepnd cu pubertatea, doreste sa devina trup n bratele barba
tului; lui i revine n mod normal rolul de subiect si ea stie acest lucru. "Un barb
at nu trebuie sa fie frumos", i se repeta; ea nu trebuie sa caute n el calitatile
inerte ale obiectului, ci puterea si forta virila De aceea sentimentele ei snt c
ontradictorii: cheama o strngere robusta care o va metamorfoza ntr-un lucru fremat
ator; dar grosolania si forta snt, n egala masura, niste rezistente ingrate care o
ranesc. Senzualitatea ei este localizata n acelasi timp n piele si n mina; si exig
entele uneia snt n parte opuse celeilalte. Pe ct se poate, ea alege un compromis; s
e da unui barbat viril, dar destul de tnar si seducator pentru a fi un obiect dez
irabil; la un adolescent frumos, va putea ntlni toate farmecele pe care le rvneste;
n Cntarca Cntrilor, exista o simetrie ntre delectarea sotiei si aceea a sotului; ea
sesizeaza n el ceea ce el doreste n ea: fauna si flora terestra, pietrele pretioas
e, rurile, stelele. Dar ea nu are mijloacele necesare pentru a lua aceste tezaure
; anatomia ei o condamna sa ramna stngace si neputincioasa ca un eunuc: dorinta de
posesiune esueaza, n lipsa unui organ n care s-ar putea ntruchipa. Iar barbatul re
fuza rolul pasiv. Adesea, de altfel, circumstantele o determina pe fata sa devin
a prada unui barbat ale carui mngieri o tulbura, dar pe care, n schimb, nu-i place
sa-1 mngie si sa-1 priveasca Nu s-a insistat destul asupra faptului ca n repulsia c
are se amesteca cu dorintele ei nu este numai frica de agresivitatea masculina,
ci si un profund sentiment de frustrare: voluptatea va trebui sa fie cucerita mpo
triva elanului spontan al senzualitatii, n timp ce pentru barbat bucuria de a ati
nge, de a vedea se confunda cu placerea sexuala propriu-zisa. Chiar elementele e
rotismului pasiv snt ambigue. Nimic nu este mai echivoc dect un contact. Multi oam
eni care ar framnta n minile lor, fara dezgust, orice materie, detesta sa fie atins
i de iarba sau de animale; atins de matase, de catifea, trupul feminin cnd freama
ta placut, cnd se zbrleste; mi amintesc de o prietena din tinerete careia numai ved
erea unei piersici i facea pielea de gaina; alunecarea de la tulburare la gdilat e
ste usoara, ca si aceea de la zgndarire la placere; bratele nlantuite n jurul trupu
lui pot sa fie refugiu sau protectie, dar pot si sa ntemniteze,

sa sufoce. n cazul fecioarei, aceasta ambiguitate se perpetueaza din pricina para

doxului situatiei sale: organul n care se va mplini metamorfoza ei este pecetluit.
Chemarea incerta si arzatoare a carnii ei este raspndita n 106 tot trupul, n afara
chiar de locul n care trebuie sa se ndeplineasca mpreunarea. Nici un organ nu-i pe
rmite fecioarei sa-si potoleasca erotismul activ; si nu are experienta traita a
celui care o predestineaza pasivitatii. Si totusi, aceasta pasivitate nu este pu
ra inertie. Pentru ca femeia sa fie tulburata, trebuie ca n organismul ei sa se p
roduca fenomene pozitive: inervatia zonelor erogene, umflarea anumitor tesuturi
erectile, secretii, ridicarea temperaturii, accelerarea pulsului si a respiratie
i. Dorinta si voluptatea cere de la ea, ca si de la barbat, o risipa de energie
vitala. Nevoia feminina este receptiva ntr-un sens activ, se manifesta printr-o a
ugmentare a tonusului nervos si muscular. Femeile apatice si melancolice snt ntotd
eauna reci; se ridica ntrebarea daca exista frigide prin constitutie, si este nend
oielnic faptul ca factorii psihici joaca un rol preponderent n capacitatile eroti
ce ale femeii; dar este sigur ca insuficientele fiziologice, o vitalitate micsor
ata, se exprima, ntre altele, prin indiferenta sexuala. Invers, daca energia vita
la se cheltuieste n activitati voluntare, n sport de exemplu, ea nu se integreaza
nevoii sexuale: scandinavele snt sanatoase, robuste si reci. Femeile "cu temperam
ent" snt cele care conciliaza langoarea si "focul", precum italiencele si spaniol
ele, adica acelea a caror ardenta vitalitate este n ntregime turnata n carnea lor.
A se face obiect, a deveni pasiva este cu totul altceva dect a fi un obiect pasiv
: o ndragostita nu este nici adormita, nici moarta; exista n ea un elan care se ep
uizeaza nencetat si care se rennoieste ncontinuu: elanul epuizat creeaza vraja prin
care se perpetueaza dorinta. Dar echilibrul ntre ardoare si abandon este usor de
distrus. Dorinta barbateasca este o tensiune; ea poate invada un corp n care ner
vii si muschii snt ncordati: posturile, gesturile care cer organismului o particip
are voluntara nu-1 contrariaza pe barbat si adesea, dimpotriva, l ajuta. n schimb,
orice efort voluntar mpiedica trupul feminin sa "fie luat"; de aceea, n mod spont
an1, femeia refuza acele forme de coit care cer travaliu si tensiune; schimbari
prea bruste, prea numeroase de pozitie, pretinderea unor activitati dirijate con
stient gesturi sau cuvinte - sparg vraja. Violenta tendintelor dezlantuite poate
aduce crispare, contractie, tensiune: femeile zgrie, musca, trupul lor se ncordea
za, nzestrat temporar cu o forta neobisnuita; dar aceste fenomene nu au loc dect a
tunci cnd este atins un anume paroxism, iar acesta nu se produce dect daca mai nti a
bsenta oricarei con-strngeri fizice sau morale - permite o concentrare a ntregii e
nergii asupra activitatii sexuale. Aceasta nseamna ca nu este de ajuns ca 1 Vom v
edea mai trziu ca pot exista ratiuni de ordin psihologic ce modifica atitudinea e
i de moment. 107 fata sa se lase n voia barbatului; docila, lnceda, absenta, ea nu
-si satisface nici partenerul, nici pe sine nsasi. I se cere o participare activa
la o aventura pe care nici trupul ei virgin, nici constiinta ei ncarcata de tabu
uri, de interdictii, de prejudecati, de exigente nu o vor n mod pozitiv. n conditi
ile pe care le-am descris este usor de nteles de ce nceputurile erotice ale fetei
snt dificile. Am vazut ca se ntmpla frecvent ca incidente ntmplate n copilarie sau n t
nerete sa fi nascut n ea o rezistenta profunda; aceasta e uneori imposibil de nvin
s; cel mai adesea fata se straduieste sa o depaseasca, dar atunci se nasc n ea ni
ste conflicte violente. O educatie severa, teama de pacat, sentimentul de culpab
ilitate fata de mama creeaza obstacole puternice. Virginitatii i se

confera un pret att de mare n unele medii, nct a o pierde nainte de casatoria legitim
a pare a fi un adevarat dezastru. Fata care cedeaza dintrun impuls, pe neastepta
te, se gn-deste ca se dezonoreaza. "Noaptea nuntii" care o arunca pe fecioara n br
atele unui barbat pe care de obicei nu ea 1-a ales si care pretinde a rezuma n cte
va ore - sau cteva minute - toata initierea sexuala, nu este nici ea o experienta
usoara. n general, orice "trecere" este angoasanta din cauza caracterului sau de
finitiv, ireversibil: a deveni femeie nseamna a rupe cu trecutul, fara drept de a
pel; nu se creeaza numai o ruptura ntre ieri si mine; fata este smulsa din lumea i
maginara n care se desfasura o buna parte a existentei sale si aruncata n lumea re
ala. Prin analogie cu cursele de tauri, Michel Leins numeste patul nuptial ,,un
teren al adevarului"; pentru fecioara, aceasta expresie capata sensul cel mai de
plin si cel mai redutabil. n perioada de logodna, de flirt, de curtare, orict de r
udimentara ar fi fost, fata a continuat sa traiasca n universul ei obisnuit de ce
remonial si de visare; putea nca sa triseze. Si deodata iat-o vazuta de ochi adev
arati, apucata de mini adevarate: este nspaimntata de realitatea implacabila a aces
tor priviri si a acestor mbratisari. Si destinul sau anatomic, si moravurile i con
fera barbatului rolul de initiator. Fara ndoiala, pentru tnarul virgin, prima iubi
ta este n egala masura o initiatoare; dar el poseda o autonomie erotica pe care e
rectia o manifesta n mod clar; iubita lui nu face dect sa-i ofere n realitate obiec
tul pe care deja l rvnea: un trup de femeie. Fata are nevoie de barbat pentru a-i
revela propriul ei trup. nca de la primele experiente, exista n mod obisnuit la ba
rbat activitate, decizie, fie ca-si plateste partenera, fie ca, ntr-o maniera mai
mult sau mai putin sumara, o curteaza si o solicita Dimpotriva, n majoritatea ca
zurilor, fata este curtata si solicitata; chiar daca ea a provocat mai nti barbatu
l, el este cel care controleaza relatia lor; adesea este mai n vrsta, mai experime
ntat, si este stabilit ca el poarta responsabilitatea 108 acestei aventuri noi p
entru fata; dorinta lui este mai agresiva si mai imperioasa Amant sau sot, el o
conduce pna la pat, iar ei nu-i mai ramne dect sa se abandoneze si sa se supuna. Ch
iar daca acceptase n mintea ei aceasta autoritate, n momentul n care trebuie sa o s
uporte n mod concret, fata este cuprinsa de panica. i e teama n primul rnd de aceast
a privire n care se pierde. Pudoarea ei este n mare parte nvatata, dar are niste ra
dacini profunde; si barbatii si femeile cunosc cu totii rusinea de propria lor c
arne; n pura sa prezenta imobila, n imanenta sa nejustificata, carnea exista sub p
rivirile celuilalt ca o absurda contingenta a facticitatii, si totusi, ea este s
ine: oamenii vor sa o mpiedice sa existe pentru celalalt; vor s-o nege. Exista ba
rbati care afirma ca nu suporta sa se arate goi n fata unei femei dect n stare de e
rectie; prin erectie, ntr-adevar carnea devine activitate, putere, sexul nu mai e
ste inert, ci, la fel ca mna sau chipul, devine expresia imperioasa a unei subiec
tivitati. Este unul dintre motivele pentru care pudoarea i paralizeaza mult mai p
utin pe barbati dect pe femei; prin rolul lor agresiv, snt mai putin expusi privir
ilor; si chiar daca snt priviti, se tem mai putin sa nu fie judecati, caci iubita
lor nu cere de la ei calitati inerte; mai curnd la potenta si la abilitatea lor
de a da placere se vor referi complexele barbatilor; cel putin se pot apara, pot
ncerca sa cstige partida. Dar femeii nu-i este dat sa-si preschimbe carnea n voint
a; cum renunta sa se mai refuze, se preda fara aparare; chiar daca doreste mngieri
le, se revolta mpotriva ideii de a fi vazuta si pipaita; cu att mai mult cu ct snii,
fesele snt o proliferare deosebit de carnala; multe femei adulte suporta greu sa
fie vazute din spate, chiar cnd snt mbracate; este usor de imaginat ce rezistente
trebuie sa nvinga o ndragostita naiva pentru a consimti sa se arate. Fara ndoiala,
o Phryne nu se teme de priviri, dimpotriva, se dezbraca cu mndrie: frumusetea ei
o

nvesmnteaza. Dar, chiar daca ar fi la fel de frumoasa ca Phryne, o fata n-are de u

nde sa stie cu certitudine acest lucru; ea nu poate avea orgoliul arogant al tru
pului ei atta timp ct sufragiile masculine nu i-au confirmat tnara ei vanitate; si
chiar aceasta o nspaimnta; amantul este mai redutabil dect o privire: este un judec
ator; o va revela siesi n adevarul ei; chiar daca este cu pasiune ndragostita de p
ropria-i imagine, orice fata se ndoieste de sine n momentul verdictului masculin;
de aceea cere sa se faca ntuneric, se nfasoara n cearsafuri; cnd se admira n oglinda,
nu facea altceva dect sa se viseze; se visa prin ochii unui barbat; acum acesti
ochi snt prezenti si i este imposibil sa mai triseze, imposibil sa lupte: o mister
ioasa libertate decide, iar aceasta decizie este fara drept de apel. n ncercarea r
eala a experientei erotice, obsesiile copilariei si ale adolescentei se vor risi
pi sau se vor confirma pentru totdeauna; multe fete sufera pentru ca au 109 glez
nele prea robuste, snii prea mici sau prea grei, soldurile prea slabe sau nu stiu
ce neg, ori se tem de vreo malformatie ascunsa. Once fata poarta n ea tot felul
de temeri ridicole pe care nu ndrazneste sa le marturiseasca, spune Stekel.* E in
credibil cte fete sufera de obsesia ca snt anormale din punct de vedere fizic si s
e chinuie n secret pentru ca nu pot avea certitudinea ca snt cladite asa cum trebu
ie. O fata credea, de exemplu, ca "deschizatura sa inferioara" nu era la locul e
i. Crezuse mult timp ca relatiile sexuale au loc prin buric. Era nefencita ca bu
ricul era nchis si ca nu-si putea vr degetul nauntru. Alta se credea hermafrodita, a
lta, estropiata si incapabila de raporturi sexuale. Dar chiar daca nu ar cunoast
e aceste obsesii, fetele s-ar speria la ideea ca anumite parti din trupul lor, c
are nu existau nici pentru ele, nici pentru nimeni altcineva, care nu existau de
loc, vor iesi dintr-o data la lumina. Aceasta figura necunoscuta, pe care fata t
rebuie sa si-o asume ca fiind a sa, va suscita oare dezgustul? ironia? indiferen
ta? ea nu poate dect sa suporte examenul masculin: zarurile snt aruncate. De aceea
atitudinea barbatului va avea rezonante att de profunde. Pasiunea, tandretea lui
pot sa-i dea femeii o ncredere n sine nsasi care va rezista oricarei dezmintiri: pn
a la optzeci de ani, ea se va crede floarea, pasarea dintr-o insula necunoscuta
pe care ntr-o noapte a facut-o sa se nasca dorinta unui barbat. Dimpotriva, daca
sotul sau amantul snt stngaci, vor crea n sufletul ei un complex de inferioritate p
e care se vor grefa nevroze de lunga durata; iar ea va simti o ranchiuna ce se v
a traduce printr-o frigiditate obstinata. Stekel raporteaza n aceasta privinta ni
ste exemple frapante. O doamna de treizeci de ani sufera, de paisprezece ani, de
duren lombare att de insuportabile nct trebuie sa stea n pat mai multe saptamm... Ea
a simtit pentru prima data aceste dureri n noaptea nuntii. In timpul deflorarii,
care a fost excesiv de dureroasa, sotul ei strigase: "M-ai nselat, nu mai esti v
irgina..." Durerea este fixarea acestei scene penibile. Aceasta maladie este ped
eapsa sotului, care a trebuit sa cheltuiasca mari sume pentru nenumaratele ei cu
re... Aceasta femeie a ramas insensibila n noaptea nuntii si va ramne astfel tot t
impul casatoriei sale... Noaptea nuntii a fost pentru ea un traumatism ngrozitor
care i-a determinat ntreaga viata ulterioara. O tnara femeie ma consulta pentru ma
i multe tulburari nervoase si frigiditate absoluta... n noaptea nuntii, dupa ce o
dezbracase, sotul ei strigase: "O! ce picioare scurte si groase ai!" Apoi a ncer
cat coitul, care a lasat-o perfect insensibila si nu i-a provocat dect dureri...
Stia foarte bine ca ofensa dia noaptea nuntii era cauza frigiditatii sale. O alt
a femeie frigida povesteste ca, n noaptea nuntii, sotul ei o jignise profund: vazn
d-o dezbracndu-se, i-a spus: "Doamne, ce slaba esti!" Apoi.

' Femeia fi-igida. 110 se hotarse s-o mngie. Pentru ea, momentul a fost de neuitat,
oribil. Ce brutalitate! Doamna Z.W. este complet frigida. Marele traumatism al
noptii ei de nunta s-a produs cnd sotul ei i-a spus, dupa primul coit: "Ai o gaur
a mare, m-ai nselat". Privirea este un pericol; minile snt o alta amenintare. n gene
ral, femeia nu are acces n universul violentei; ea nu a cunoscut niciodata ncercar
ea pe care a depasit-o tnarul prin ncaierarile din copilarie si din adolescenta: a
ceea de a fi un lucru facut din carne, aflat n puterea altcuiva; iar acum este ap
ucata, prinsa ntr-o lupta corp la corp, n care barbatul este cel mai tare; nu mai
este libera sa viseze, sa dea napoi, sa manevreze; este la discretia barbatului c
are dispune de ea dupa bunul sau plac. Aceste mbratisari att de asemanatoare lupte
i, n timp ce ea na luptat niciodata, o terorizeaza. Fata se abandona mngierilor unu
i logodnic, unui prieten, unui barbat civilizat si curtenitor; dar acum el a cap
atat un aspect strain, egoist si ncapatnat; este lipsita de aparare n fata acestui
necunoscut. Nu rar se ntmpla ca prima experienta a fetei sa fi fost un viol adevar
at si ca barbatul sa se fi aratat odios de brutal; la tara, ntre altele, unde via
ta este mai aspra, se ntmpla adesea ca tnara fata, pe jumatate consimtind, pe jumat
ate revoltata, sa-si piarda virginitatea prin cine stie ce sant, acoperita de sp
aima si de rusine. Ceea ce este n orice caz frecvent n toate mediile, n toate clase
le sociale, este ca fecioara sa fie bruscata de un amant egoist, care cauta mplin
irea propriei sale placeri ct mai repede, sau de un sot sigur de drepturile lui c
onjugale, pe care rezistenta sotiei l raneste ca o insulta, care se nfurie, chiar,
daca deflorarea se dovedeste dificila. De altfel, chiar n cazul n care barbatul s
e arata deferent si politicos, prima penetrare este totdeauna un viol. Pentru ca
ea doreste mngieri pe buzele, pe snii ei, pentru ca, poate, rviieste o placere cuno
scuta sau presimtita ntre coapsele ei, iata ca un sex barbatesc o sfsie pe fata si
patrunde n locuri unde nu era chemat. Adesea a fost descrisa uluirea dureroasa a
unei fecioare lesinate n bratele unui amant sau sot, care, creznd ca va atinge n s
frsit mplinirea viselor ei voluptuoase, simte n loc de asta n profunzimea sexului ei
o durere neasteptata; visele dispar, tulburarea se risipeste, iar dragostea ia n
fatisarea unei operatii chirurgicale. Din confesiunile culese de doctor Liepmann
*, redau aici povestirea urmatoare, care este tipica. Se refera la o fata aparti
nnd unui mediu social modest, foarte ignoranta din punct de vedere sexual. 1 Publ
icate n franceza sub litlul Tinerete si sexual mire. "Adesea, mi imaginam ca poti
avea un copil numai dintr-un sarut. Cnd aveam optsprezece ani, am cunoscut un dom
n dupa care, cum se spune, mi-am pierdut capul." A iesit adesea cu el, si, n lung
ile lor conversatii, el i explica cum ca atunci cnd o fata iubeste un barbat, treb
uie sa i se dea, pentru ca barbatii nu pot trai fara a avea relatii sexuale si c
a, atta timp ct nu au o situatie materiala suficient de buna ca sa se casatoreasca
, trebuie sa aiba raporturi cu tinerele fete. Ea rezista ntr-o zi, el a organizat
o excursie, astfel net sa poata petrece noaptea mpreuna. Ea i-a scris o scrisoarea
prin care-i repeta ca, "pentru ea, ar fi un foarte grav prejudiciu". n dimineata
zilei.fixate, ea i-a dat scrisoarea, dar el a bagat-o n buzunar fara s-o citeasc
a si a dus-o pe fata cu el la hotel; o domina din punct de vedere moral, pentru
ca l iubea; 1-a urmat. "Eram ca hipnotizata. Pe drum, l-am implorat sa ma crute..
. Cum am ajuns la hotel nu mai stiu. mi amintesc doar ca tremuram din tot corpul.
Tovarasul meu ncerca sa ma linisteasca; dar n-a reusit dect dupa o lunga rezisten
ta. Nu mai eram stapna pe mine si, mpotriva

vointei mele, l-am lasat sa faca cu mine tot ce a vrut. Cnd m-am pomenit mai trziu
n strada, mi s-a parut ca nu fusese dect un vis si ca aveam sa ma trezesc." Ea a
refuzat apoi sa ia de la capat aceasta experienta si timp de noua luni nu a mai
cunoscut nici un barbat. Mai trziu a ntlnit unul care i-a cerut sa se casatoreasca
cu el, iar ea a consimtit. n acest caz, deflorarea a fost un soi de viol. nsa, chi
ar daca fata este de acord, deflorarea poate fi penibila. Am vazut ce febra o ch
inuia pe tnara Isadora Duncan. Ea a ntlnit un actor nespus de frumos, de care s-a nd
ragostit la prima vedere si care i-a facut o curte arzatoare:1 Ma simteam si eu
tulburata, capul ini se nvrtea si o dorinta irezistibila de a-1 mbratisa si mai strn
s crestea n mine pna cnd, ntr-o seara, pierzndu-si orice control si cuprins parca de
furie, ma duse pe canapea. Speriata, cazuta n extaz si apoi stngnd de durere, am f
ost initiata n dragoste. Marturisesc ca primele mele impresii au fost o spaima gr
oaznica, o durere atroce, ca si cum mi-ar fi fost smulsi mai multi dinti n acelas
i timp; dar mila pe care o simteam pentru suferintele pe care el nsusi parea sa l
e ncerce m-a mpiedicat sa fug de ceea ce mi aparea mai nti doar o mutilare si o tortu
ra... (A doua zi), ceea ce nu era pentru mine dect o experienta dureroasa s-a rel
uat, printre gemetele si tipetele mele de martira. Ma simteam ca si cum as fi fo
st estropiata. Avea sa cunoasca n curnd, mpreuna cu acest amant mai nti. apoi cu alti
i, paradisuri carora le face o descriere de-a dreptul lirica. Totusi, n experient
a reala, ca altadata n nchipuirea virginala, nu durerea joaca rolul cel mai import
ant: faptul penetratiei conteaza mult mai mult. Barbatul nu antreneaza n mpreunare
dect un organ exterior; femeia e atinsa chiar n interiorul ei. Fara ndoiala, exist
a multi ' Viata mea. 112 tineri care nu se aventureaza fara angoasa n tenebrele s
ecrete ale femeii; regasesc teroarea pe care o simteau cnd erau copii n adncul grot
elor, al cavourilor, teama n fata maxilarelor, a coaselor, a capcanelor pentru lu
pi; si imagineaza ca penisul lor umflat va ramne prins n aceasta teaca facuta din m
ucoase; femeia, o data penetrata, nu mai are acest sentiment de pericol; n schimb
, se simte alienata n propria ei carne. Proprietarul si afirma drepturile asupra p
amnturilor sale, gospodina, asupra casei, proclamnd "intrarea interzisa"; n particu
lar, femeile, pentru faptul ca snt frustrate de transcendenta lor, si apara cu gel
ozie intimitatea: camera, dulapul lor, sipetul lor snt sacre. Colette povesteste
ca o prostituata i spunea ntr-o zi: "n camera mea, doamna, nici un barbat n-a intra
t vreodata; pentru treaba pe care o fac eu, Parisul e destul de mare". Daca nu t
rupul ei, cel putin un loc, o ncapere le erau interzise celorlalti. Dimpotriva, f
ata nu are, propriu-zis, dect trupul ei: este comoara sa cea mai pretioasa; barba
tul care patrunde n ea i ia aceasta comoara; expresia populara e confirmata de exp
erienta traita. Umilirea pe care o resimtea o ncearca acum n mod concret: este dom
inata, supusa, nvinsa. Ca aproape toate femelele, ea se afla n timpul coitului sub
barbat.1 Adler a insistat mult asupra sentimentului de inferioritate care rezul
ta de aici. nca din copilarie, notiunile de superior si de inferior snt cele mai i
mportante; a te catara n copaci este un act prestigios; cerul e deasupra pamntului
, infernul sub pamnt; a cadea, a cobor nseamna a decadea, iar a urca nseamna a se nal
ta; n lupta, victoria apartine celui care-si pune adversarul jos; or, femeia este
culcata pe. pat n pozitia nvinsului: este si mai rau daca barbatul o calareste ca
pe un animal cu hamuri si zabala. n orice caz, ea se simte pasiva; ea este mngiata
, patrunsa, ea suporta coitul, n timp ce barbatul este activ. Fara ndoiala, sexul
masculin nu este un muschi striat pe care l comanda vointa; nu este nici fier de
plug, nici sabie, ci doar came; totusi, barbatul i imprima o miscare voluntara; s
e duce, vine, se opreste, n timp ce femeia l primeste cu docilitate; barbatul este
cel care - mai

ales cnd femeia este novice - alege posturile amoroase, care hotaraste n privinta
duratei coitului si a frecventei sale. Ea se simte ca un instrument: toata liber
tatea i apartine celuilalt. Ceea ce este exprimat n mod poetic spunnd ca femeia est
e ca o vioara, iar barbatul este arcusul care o face sa freamete. "n dragoste, sp
une 1 Fara ndoLala ca pozitia poate fi inversata. Dar n primele experiente, se ntinp
la foarte rar ca barbatul sa nu practice coitul asa-zis normal. 2 Fiziologia mar
iajului. n Breviarul dragostei experimentale. Mes Guyot spune despre barbat: ..Es
te menestrelul care produce armonia sau cacofonia cu mna si arcusul sau. Femeia,
din acest punct de vedere, este cu adevarat instru mentul cu mai multe corzi car
e va produce sunete armonioase sau discordante, dupa cum este bine sau rau acord
at'". 113 Balzac-% fara a mai tine cont de suflet, femeia este ca o lira care nu
-si ncredinteaza secretul dect aceluia care stie sa cnte la ea." El si ia placerea,
ea o da; nici macar cuvintele nu implica reciprocitate. Femeia este impregnata c
u reprezentari colective care dau mperecherii masculine un caracter glorios si ca
re fac din tulburarea feminina o abdicare rusinoasa: experienta ei intima confir
ma aceasta asimetrie. Nu trebuie uitat ca adolescentul si adolescenta si simt cor
pul n maniere foarte diferite: primul si-1 asuma linistit si si revendica plin de
orgoliu dorintele; pentru cea de-a doua, n ciuda narcisismului sau, este o povara
ciudata si nelinistitoare. Sexul barbatului este curat si simplu ca un deget si
este exhibat cu inocenta, adesea baietii l-au aratat camarazilor din orgoliu si
sfidare; sexul feminin este misterios chiar si pentru femeie, ascuns, chinuit,
format din mucoase, umed; sngereaza n fiecare luna, adesea e murdarit de secretii,
are o viata secreta si periculoasa. n mare parte pentru ca femeia nu se recunoas
te n el, nu-si recunoaste nici dorintele ca fiind ale sale Acestea se exprima ntru
n fel rusinos. n timp ce barbatul "se excita". femeia "se umezeste"; chiar n acest
cuvnt exista amintirile infantile ale patului udat, ale abandonului vinovat si i
nvoluntar nevoii urinare; barbatul are acelasi dezgust n fata inconstientelor pol
utii nocturne; a proiecta un lichid, urina sau sperma, nu este ceva umilitor: es
te o operatie activa; nsa umilinta exista daca lichidul scapa involuntar, caci tr
upul nu mai este atunci un organism, muschi, sfinctere, nervi, comandate de crei
er si exprimnd un subiect constient, ci un vas, un receptacul facut din materie i
nerta, jucarie a unor capricii mecanice Daca din trup se preling picaturi - ca d
intr-un zid vechi sau dintr-un cadavru - impresia este nu ca din el iese un lich
id, ci carnea nsasi se lichefiaza; este un proces de descompunere care produce or
oare mperecherea feminina este palpitatia moale a unei scoici; n timp ce barbatul
este impetuos, femeia nu este dect rabdatoare; asteptarea ei poate deveni ardenta
fara a nceta sa fie pasiva; barbatul se repede asupra prazii ca vulturul, ca soi
mul: ea pndeste ca o planta carnivora, precum mlastina n care se mpotmolesc insecte
le; ea este absorbtie, ventuza, este ca humusul, este smoala si clei, un apel ne
miscat, insinuant si vscos; cel putin, acesta este sentimentul surd pe care-1 ncea
rca. De aceea, n ea nu este numai rezistenta mpotriva barbatului care pretinde a o
supune, ci si conflict interior. Peste tabuuri, peste inhibitiile provenind din
educatie se suprapun dezgustau, refuzuri care-si au sursa n experienta erotica ns
asi: si unele si celelalte se ntaresc reciproc, astfel nct dupa primul coit femeia
este foarte adesea mai revoltata ca nainte mpotriva destinului ei sexual n sfrsit, m
ai este si un alt factor care-i mprumuta de multe ori

barbatului un chip ostil si preschimba actul sexual ntr-o grava primejdie: este a
menintarea unei sarcini. Un copil nelegitim este n majoritatea civilizatiilor un
asemenea handicap social si economic 114 pentru femeia necasatorita, nct s-au vazu
t fete care s-au sinucis descoperind ca erau gravide, si fete-mame omorndu-si nou
-nascutii. Un asemenea risc constituie o frna sexuala destul de puternica pentru
ca multe tinere fete sa-si pastreze castitatea prenuptiala ceruta de moravuri. Cn
d frna nu este ndeajuns de puternica, fata, desi i cedeaza amantului, este nspaimntat
a de teribila primejdie pe care acesta o poarta n sine. Stekel citeaza, ntre altel
e, o fata care, tot timpul ct dura mpreunarea, striga: "De nu s-ar ntmpla! De nu s-a
r n-tmpla!" Chiar si ntr-o casatorie, uneori femeia nu doreste o sarcina, pentru ca
sanatatea nu-i permite sau fiindca un copil ar reprezenta pentru tnarul cuplu o
povara. Fie ca-i este sot sau amant, daca femeia nu are n partenerul ei o ncredere
absoluta, erotismul ei va fi paralizat de prudenta. Ori va supraveghea cu nelin
iste purtarile barbatului, ori, imediat ce s-a terminat coitul, va alerga la toa
leta pentru a alunga din pntecele ei germenele viu depus acolo fara voia ei; acea
sta operatie igienica contrazice cu brutalitate magia senzuala a mngierilor, produ
ce o separare profunda a corpurilor pe care le confunda aceeasi placere; atunci
sperma masculina apare ca un germene nociv, ca o murdarire; ea se curata asa cum
se curata un vas murdar, n timp ce barbatul se odihneste pe pat n suprema sa inte
gritate. O tnara divortata mi-a povestit oroarea ei, dupa o noapte nuptiala nu pr
ea placuta, cnd a trebuit sa se nchida n baie n timp ce sotul ei si aprindea cu nonsa
lanta o tigara: se pare ca din acest moment s-a declansat ruina cuplului lor. Re
pulsia pentru irigator sau bideu este una dintre cauzele frecvente ale frigidita
tii feminine. Existenta metodelor anticonceptionale mai sigure si mai convenabil
e ajuta foarte mult la eliberarea sexuala a femeii: ntr-o tara ca America, unde a
ceste practici snt mai raspndite, numarul de fete care ajung la casatorie virgine
este mult inferior aceluia din Franta; acestea permit mai mult abandon n timpul a
ctului amoros. Dar si asa tnara femeie are de nvins mult dezgust nainte de. a-si tr
ata trupul ca pe un lucru: asa cum nu se resemna sa fie "strapunsa" de barbat, n
u se resemneaza deloc bucuroasa sa fie "astupata" pentru a-i satisface dorintele
barbatului. Fie ca-si pecetluieste uterul sau introduce n ea vreun tampon mortal
pentru spermatozoizi, o femeie constienta de echivocurile trupului si ale sexul
ui va fi jenata de o premeditare rece: tot astfel, multor barbati le repugna fol
osirea prezervativelor. Ansamblul comportamentului sexual justifica diversele mo
mente ale acestuia: purtari care, analizate, ar parea dezgustatoare par naturale
cnd trupurile snt transfigurate de virtutile erotice pe care le capata. Penetrati
a, pe care o ndragostita o va simti cu placere ca pe o uniune, o fuziune cu trupu
l barbatului iubit, si regaseste caracterul chirugical si murdar pe care-1 are n o
chii copiilor daca se realizeaza n afara tulburarii, a dorintei, a placerii: este
ceea ce se ntmpla prin folosirea de comun 115 acord a prezervativelor. Oricum, ac
este precautii nu snt la ndemna tuturor femeilor; multe fete nu cunosc nici o apara
re mpotriva amenintarii unei sarcini si simt ntr-un fel angoasant ca soarta lor de
pinde de bunul-plac al barbatului caruia i se abandoneaza. Este deci usor de ntel
es ca o ncercare suportata dupa atta rezistenta, plina de un sens att de grav, cree
aza adesea teribile traumatisme. Se ntmpla destul de des ca o dementa precoce sa f
ie revelata de prima aventuri Stekel da mai multe exemple: Domnisoara M.G...., n
vrsta de nouasprezece ani, a fost brusc atinsa de un delir acut. O vad n camera ei
, tipnd si repetnd ncontinuu: "Nu

vreau! Nu vreau!" si smulgea hainele si voia sa alerge goala pe condor... A trebu

it sa o ducem ntr-o clinica de psihiatrie. Acolo delirul s-a potolit si s-a trans
format n stare catatonica. Aceasta fata era stenodactilografa si era ndragostita d
e mputernicitul companiei la care lucra Plecase la tara cu o prietena si cu doi c
olegi. Unul dintre ei i-a cerut sa petreaca noaptea n camera lui, promitnd ca "nu
va fi dect o gluma". O mngiase trei nopti la rnd fara sa atenteze la virginitatea ei
... Ea ramasese "rece ca botul unui cine" si declarase ca era o porcarie. Cteva mi
nute fusese ca si tulburata si strigase: Alfred! Alfred! ( numele mputernicitului
). Avusese remuscari (ce-ar fi spus mama ei daca ar fi stiut?) ntoarsa acasa, se
strecurase n pat, plngndu-se de o durere de cap. Domnisoara L. X..., foarte deprima
ta, plngea adesea, nu mnca, nu dormea; ncepuse sa aiba halucinatii si nu mai recuno
stea persoanele dm preajma ei. Sarise pe pervazul ferestrei ca sa se arunce n str
ada. Au trimis-o ntr-un ospiciu. "Am gasit-o pe aceasta fata de douazeci si trei
de ani asezata pe pat; nu mi-a remarcat intrarea... Figura ei exprima angoasa si
teroare: minile-i erau proiectate nainte, ca pentru a se apara, iar picioarele ncr
ucisate se miscau convulsiv. A strigat: "Nu! Nu! Bruta! Astfel de oameni ar treb
ui opriti!Ma doare! Ah!" Apoi, u-a mai rostit dect cuvinte nentelese. Deodata expr
esia i s-a schimbat, ochii i straluceau, buzele i s-au tuguiat ca pentru sarut, p
icioarele s-au linistit si s-au ndepartat usor; rostea cuvinte care exprimau mai
degraba voluptate... Accesul s-a terminat priutr-o criza de lacrimi tacuta si de
lunga durata... Bolnava si tragea camasa sa se acopere, ca si cum ar fi fost o r
ochie si repeta mereu: ,,Nu!" Se stia ca un coleg casatorit venise de mai multe
ori s-o vada cnd era bolnava, ca fusese mai nti fericita, dar apoi avusese halucina
tii cu tentativa de sinucidere. S-a vindecat, dar n-a mai permis nici unui barba
t sa se apropie de ea si a refuzat o cerere serioasa n casatorie. n alte cazuri, m
aladia astfel declansata este mai putin grava. Iata un exemplu n care regretul pe
ntru virginitatea pierduta joaca rolul principal n tulburari ce urmeaza primului
coit: O fata de douazeci si trei de am sufera de diferite fobii. Boala a nceput l
a Franzesbad, prin teama de a nu ramne gravida dintr-un sarut sau dintr-o 116 ati
ngere ntr-o toaleta publica... Poate ca un barbat lasase sperma n apa dupa o mastu
rbare; cerea ca baia sa fie curatata de trei ori n prezenta ei si nu ndraznea sa s
e aseze n pozitia normala pentru defecatie. Dupa ctva timp s-a dezvoltat la ea o f
obie de sfsiere a himenului, nu ndraznea sa sara, sa danseze sau sa treaca peste o
bariera, nici macar sa mearga altfel dect cu pasi mici; daca zarea un stlp, se te
mea sa nu se defloreze printr-o miscare stngace si facea un lung ocol, tremurnd. A
lta fobie a ei era, n tren sau n mijlocul unei multimi, ca un barbat si-ar putea i
ntroduce n ea membrul pe la spate, deflornd-o si pricinuindu-i o sarcina... n ultim
a perioada a maladiei, se temea sa nu se afle n pat sau pe camasa ei ace care i-a
r fi putut intra n vagin. n fiecare seara bolnava statea goala n mijlocul camerei, n
timp ce nefericita ei mama era obligata sa examineze amanuntit lenjeria... si af
irmase ntotdeauna dragostea pentru logodnicul ei. Analiza a descopent ca nu mai e
ra virgina si ca amna casatoria pentru ca se temea de contestarile funeste ale lo
godnicului ei. Apoi i-a marturisit ca fusese sedusa de un tenor, s-a maritat cu
el si s-a vindecat. ^ n alte cazuri, remuscarea - care n-a fost compensata de o s
atisfactie voluptuoasa - provoaca tulburari psihice: Domnisoara H. B..., n vrsta d
e douazeci de ani, dupa o calatorie cu o prietena n Italia a manifestat o grava d
epresiune. Refuza sa iasa din camera ei, nu rosteste nici un cuvnt. Au dus-o ntr-u
n ospiciu unde starea ei s-a agravat. Auzea voci care o insultau, toata lumea si
batea joc

de ea etc. A fost adusa din nou la parintii ei, unde statea toata ziua ntrun colt
, fara sa se miste. L-a ntrebat pe medic: ,,De ce n-am venit nainte sa se fi comis
crima?" Era moarta. Totul era stins, totul era distrus. Era murdara. Nu mai put
ea cnta nici o singura nota, puntile catre lume erau taiate... Logodnicul ei a ma
rturisit ca s-au ntlnit la Roma, unde ea i s-a daruit dupa o lunga rezistenta; avu
sese crize de plns... A marturisit ca nu-i placuse niciodata logodnicul ei. S-a v
indecat cnd a gasit un amant care o satisfacea si care s-a casatorit cu ea. "Micu
ta vieneza" ale carei confesiuni infantile le-am rezumat mai nainte si-a povestit
n mod detaliat si surprinzator primele experiente de adult Se va remarca faptul
ca - n ciuda caracterului exagerat al aventurilor ei anterioare - "initierea" ei
a avut un caracter absolut nou. "La saisprezece ani si jumatate m-am angajat la
un birou. La saptesprezece ani si jumatate am avut primul meu concediu. A fost o
perioada frumoasa pentru mine. Toti mi faceau curte... Eram ndragostita de un tnar
coleg de birou... Ne duceam n parc. Era 15 aprilie 1909. M-a asezat alaturi de e
l pe o banca Ma saruta implornduma: Deschide-ti gura... dar eu mi 1 STEKEL. Femeia
frigida. 117 strngeam convulsiv buzele. Apoi a nceput sa-mi descheie jacheta. As
fi vrut sa-1 las, dar mi-am amintit ca n-aveam sni; am renuntat la senzatia volup
-tuoasa pe care as fi avut-o daca m-ar fi atins... Pe 7 aprilie, un coleg nsurat
m-a invitat sa vad mpreuna cu el o expozitie. Am baut vin la cina. Mi-am mai pier
dut putin din rezerva mea obisnuita si am nceput sa povestesc niste glume deochea
te. n ciuda rugamintilor mele, a chemat o trasura, si abia se pusese n miscare, ca
a nceput sa ma sarute. Devenea din ce n ce mai intim, ma mngia din ce n ce mai ndrazn
et; ma aparam din toate puterile, si nu-mi mai amintesc daca si-a atins scopul.
A doua zi am mers la birou destul de tulburata. Mi-a aratat minile pline de zgriet
urile pe care i le facusem... Mi-a cerut sa vin pe la el mai des... Am cedat, nu
prea n largul meu, dar plina de curiozitate, totusi... Cum se apropia de sexul m
eu, ma smulgeam de lnga el si ma ntorceam la locul meu; dar o data, mai viclean de
ct mine, m-a nvins si probabil ca si-a introdus degetul n vaginul meu. Plngeam de du
rere. Era n iunie 1909, si am plecat n vacanti Am facut o excursie mpreuna cu o pri
etena. Au aparut doi turisti, care ne-au invitat sa-i nsotim. Tovarasul meu a vru
t s-o sarute pe prietena mea, dar ea i-a tras un pumn. A venit la mine, m-a apuc
at pe la spate, m-a mbratisat, m-a sarutat. N-am rezistat... M-a invitat sa merg
cu el. I-am dat mna si am cobort n mijlocul padurii. M-a sarutat... Mi-a sarutat se
xul, spre marea mea indignare. L-am ntrebat: "Cum poti sa faci o asemenea porcari
e?" Mi-a pus sexul lui n mna... l mngiam... deodata mi-a smuls mna si s-a acopent cu o
batista ca sa ma mpiedice sa vad ce se petrecea... Dupa doua zile ne-am dus mpreu
na la Liesing. Pe o pajiste ascunsa privirilor si-a scos dmtr-o data paltonul si
1-a ntins pe iarba... M-a trntit jos, astfel nct imul dintre picioarele lui se stre
curase ntre ale mele. nca nu realizam ct de grava era situatia. l imploram sa ma uci
da, mai degraba dect sa-mi ia "podoaba cea mai frumoasa". A devenit foarte grosol
an, mia spus cuvinte urte si m-a amenintat cu politia Mi-a pus mna la gura si si-a
introdus penisul n mine. Am crezut ca mor. Mi-era greata. Cnd a terminat, n sfirsi
t, a nceput sa mi se para suportabil. A fost obligat sa ma ridice, caci ramasesem
ntinsa. Mi-a acopent fata si ochii cu sarutari. Nu vedeam si nu auzeam nimic. Da
ca nu m-ar fi tinut, as fi nimerit orbeste sub rotile masinilor... Eram singuri n
tr-un compartiment de clasa a doua, s-a descheiat la pantaloni si a venit din no
u spre mine. Am scos un strigat si am alergat prin tot vagonul pna la ultima scar
a... n sfrsit, m-a lasat cu un rs brutal si strident pe care n-am sa-1 uit niciodat
a, spunndu-mi ca snt o gsca stupida care nu stie ce e bun. M-a

lasat sa ma ntorc singura la Vieua Acolo m-am dus repede la W.C. pentru ca simtis
em ceva cald curgndu-mi pe coapse. nspaimntata, am vazut ca erau urme de suge. Cum s
a ascund asta acasa? M-am culcat ct de devreme am putut si am plns ore ntregi. Simt
eam n continuare presiunea provocata n pntece de patrunderea penisului. Atitudinea
mea ciudata, lipsa poftei de inncare i-au aratat mamei ca se ntmplase ceva. I-am ma
rturisit tot. Nu s-a parut nimic att de teribil... Colegul meu facea tot ce putea
ca sa ma consoleze. Profita de serile ntunecoase ca sa se plimbe prin parc cu mi
ne si sa ma mngie pe sub fusta; l lasam; doar ca, atunci cnd simteam ca mi se umezes
te vaginul, ma smulgeam de lnga el, pentru ca mi-era ngrozitor de rusine." 118 Se
duce uneori ntr-un hotel mpreuna cu el, dar fara a face dragoste. Cunoaste un tnar
foarte bogat cu care ar vrea sa se marite. Se culca cu el, dar fara a simti nimi
c dect dezgust. si reia relatiile cu colegul ei, dar tnjeste dupa celalalt si ncepe
sa se uite crucis, sa slabeasca. Este trimisa la sanatoriu, unde e gata sa se cu
lce cu un tnar rus, dar l alunga din patul ei n ultimul moment. Schiteaza relatii c
u un medic, cu un ofiterT dar fara a consimti la raporturi sexuale complete. Atu
nci se mbolnaveste moral si hotaraste sa se ngrijeasca. Dupa aceasta curata consim
tit sa se dea unui barbat care o iubea si cu care s-a casatorit apoi. n cadrul ac
estei casatorii, frigiditatea ei a disparut. n aceste cteva exemple, alese printre
o multime de altele asemanatoare, brutalitatea partenerului sau cel putin carac
terul neasteptat al evenimentului este faptul care determina traumatismul sau de
zgustul. Cazurile cele mai favorabile unei initieri sexuale snt acelea n care, far
a violenta sau surpriza, fara consemn fix si fara termen precis, fata nvata lent
sa-si nfrnga pudoarea, sa se familiarizeze cu partenerul, sa-i placa mngienle lui. n
acest sens, nu poate fi dect aprobata libertatea de moravuri de care se bucura ti
nerele americane si pe care frantuzoaicele ncearca s-o cucereasca n zilele noastre
:^ele aluneca aproape fara sa-si dea seama de la necking si petting* la raportur
i sexuale complete. Initierea este cu att mai usoara cu ct are mai putin un caract
er tabu, cu ct fata se simte mai libera fata de partenerul ei, iar n el se atenuea
za caracterul masculin; daca amantul este si el tnar, novice, timid, un egal, rez
istenta fetei este mai slaba; dar si metamorfoza ei va fi mai putin profunda. n r
omanul lui Colette, Gru n prg, Vinca, dupa o deflorare destul de brutala, manifesta
o placiditate care-1 surprinde pe prietenul ei Phil; este pentru ca nu s-a simt
it "posedata" ci, dimpotriva, s-a eliberat de virginitate din orgoliu, fara sa nc
erce nici o bulversanta ratacire; ntr-adevar, Phil degeaba se mira, prietena lui
nu a cunoscut, de fapt, barbatul. Mai tulburata era Claudine dupa un tur de dans
n bratele lui Renaud. Mi s-au relatat cuvintele unei liceene frantuzoaice, nca ra
masa la stadiul de "fruct verde" care, dupa ce petrecuse o noapte cu un prieten,
a alergat dimineata la o prietena ca s-o anunte: ,,M-am culcat cu C., a fost fo
arte amuzant". Un profesor de colegiu american mi-a spus ca elevele lui nceteaza
sa mai fie virgine cu mult nainte de a deveni femei; partenerii lor le respecta p
rea mult ca sa le nspaimnte pudoarea, snt prea tineri si ei nsisi prea pudici pentru
a trezi n ele vreun demon. Exista tinere fete care se arunca n experiente erotice
si Termeni aproape echivalenti desemnnd jocurile sexuale ale adolescentilor, n ca
re se ajunge cliiar la orgasm, fara nsa a avea loc aclul sexual propriu-zis (n. t
r. ). 119 care le multiplica pentru a scapa de angoasa sexuala; spera sa se elib
ereze astfel de curiozitate si de obsesiile lor; dar adesea actele lor pastreaza
un caracter teoretic care le face la fel de ireale ca fantasmele

prin care altii anticipeaza viitorul. A se darui din sfidare, din teama, din rat
ionalism puritan nu nseamna a realiza o adevarata experienta erotica: se capata n
umai un surogat, fara vreo savoare deosebita; actul sexual nu se nsoteste nici de
angoasa, nici de rusine, pentru ca tulburarea ramne superficiala, iar placerea n
u a invadat carnea. Aceste fecioare deflorate ramn fete: si este probabil ca n mom
entul n care se vor afla fata n fata cu un barbat senzual si imperios i vor opune o
rezistenta virginala. Pna atunci, ramn nca la vrsta ingrata; mngierile le gdila, saru
urile adesea le fac sa rda. privesc amorul fizic ca pe o joaca, si daca nu snt dis
puse sa se distreze, exigentele amantului lor le apar repede ca inoportune si gr
osolane Daca nu depasesc repede acest stadiu - ceea ce este, dupa spusele barbat
ilor americani, cazul multor americane - ele si vor petrece restul vietii ntr-o st
are de semifrigiditate. Nu exista maturitate sexuala dect la femeia care consimte
sa devina trup ntr-o stare de tulburare si de placere. Totusi, nu trebuie sa cre
dem ca toate dificultatile se atenueaza la femeile cu temperament ardent. Dimpot
riva, se ntmpla CP. acestea sa se intensifice Tulburarea feminina poate atinge o i
ntensitate pe care barbatul nu o cunoaste. Dorinta barbatului este violenta, dar
loca lizata, si l lasa sa fie - n afara, poate, de momentul spasmului constient d
e sine nsusi; femeia, dimpotriva, sufera o adevarata alienare; de multe ori, acea
sta metamorfoza este momentul cel mai voluptuos si cel mai definitiv al dragoste
i: dar are si un caracter magic si nfricosator. Se ntmpla ca barbatul sa se sperie
de femeia pe care o tine n brate, ntr-att aceasta pare absenta din ea nsasi, prada r
atacirii; bulversarea pe care o simte este o transmutatie mult mai radicala dect
frenezia agresiva a masculului. Aceasta febra o elibereaza de rusine; dar atunci
cnd si revine, i provoaca la rndul ei rusine si oroare; pentru a o accepta fericita
- si chiar cu orgoliu -ar trebui cel putin ca ea sa se fi pierdut n flacarile vo
luptatii; si-ar putea revendica dorintele daca si le-ar fi potolit glorios: daca
nu, le repudiaza cu mnie. Aici atingem problema cruciala a erotismului feminin:
la nceputul vietii erotice, abdicarea femeii nu este compensata printr-o placere
violenta si sigura. Ea si-ar sacrifica mult mai lesne pudoarea si orgoliul daca
astfel i s-ar deschide portile paradisului. Dar am vazut ca deflorarea nu este o
fericita mplinire a erotismului juvenil, dimpotriva, este un fenomen insolit; pl
acerea vaginala nu se declanseaza imediat; dupa statisticile lui Stekel - pe car
e le confirma o multime de sexologi si de psihanalisti - abia 4% dintre femei si
mt 120 placere de la primul coit; 50% nu ating placerea vaginala dect dupa saptamn
i, luni, poate chiar ani ntregi. Factorii psihici joaca aici un rol esential. Tru
pul femeii este deosebit de "isteric" n sensul ca adesea la ea nu e nici o distan
ta ntre faptele constiente si expresia lor organica; rezistentele morale mpiedica
aparitia placerii; nefiind compensate prin nimic, de multe ori se perpetueaza si
formeaza un baraj din ce n ce mai puternic: o prima stngacie a amantului, un gest
nepotrivit, un surs arogant se vor repercuta pe timpul ntregii luni de miere, une
ori toata viata; deceptionata pentru ca nu a cunoscut imediat placerea, femeia p
astreaza o ranchiuna care nu este de natura sa o predispuna la o experienta mai
fericita. E adevarat ca, n lipsa satisfactiei normale, barbatul i poate da placere
a clitoridiana care, n ciuda legendelor moralizatoare, este susceptibila sa-i adu
ca destindere si alinare. Dar multe femei o refuza pentru ca, mai mult dect place
rea vaginala, le apare ca impusa; caci, daca femeia sufera pentru egoismul barba
tilor care nu se gndesc dect la propria lor satisfactie, este ranita si de o voint
a prea explicita de a-i asigura placerea "A-l face pe celalalt sa juiseze, spune
Stekel, nseamna a-l domina; a te darui cuiva nseamna a abdica de la propria voint
a." Femeia va accepta cu mai multa usurinta placerea daca i

se pare a decurge n mod natural din placerea barbatului, cum se ntmpla ntr-un coit n
ormal reusit. "Femeile se supun cu placere imediat cum si dau seama ca partenerul
lor nu vrea sa le supuna", mai spune Stekel; si invers, daca simt aceasta dorin
ta de a le domina, se revolta. Multora le repugna sa fie mngiate cu mna, pentru ca
mna este un instrument care nu participa la placerea pe care o da, este activitat
e, si nu came; si daca sexul nsusi apare nu ca o carne patrunsa de dorinta, ci ca
o unealta folosita cu abilitate, femeia va ncerca aceeasi repulsie; mai mult, or
ice compensatie i se va parea a ratifica neputinta ei de a cunoaste senzatiile u
nei femei normale. Stekel noteaza, dupa o multime de observatii, ca toata dorint
a femeilor zise frigide merge spre normali-tate: "Vor sa obtina orgasmul ca oric
e femeie normala, nici un alt procedeu nu le satisface din punct de vedere moral
". Atitudinea barbatului are, deci, o extrema importanta. Daca dorinta acestuia
este violenta si brutala, partenera sa se simte n bratele lui redusa la starea de
lucru; dar daca este prea stapn pe el, prea detasat, nu se constituie ca trup; i
cere femeii sa se preschimbe n obiect, fara ca ea sa aiba n schimb vreun impact as
upra lui. n ambele cazuri orgoliul ei se revolta; pentru a putea concilia metamor
foza ei n obiect de carne cu revendicarea subiectivitatii sale, trebuie ca, facndu
-se prada pentru barbat, sa faca si din el o prada pentru sine. De aceea, att de
des, femeia se ncapatneaza n frigiditatea ei. Daca amantul nu e seducator, daca e r
ece, neglijent, stngaci, nu reuseste sa-i trezeasca sexualitatea sau o lasa nesat
isfacuta; daca e 121 viril si expert poate suscita reactii de refuz; femeia se t
eme de dominatia lui: unele, nu pot ncerca placere dect alaturi de barbati timizi,
nu prea nzestrati sau pe jumatate neputinciosi, care nu le nspaimnta. Este foarte
usor pentru barbat sa trezeasca n iubita lui acreala si ranchiuna. Ranchiuna este
sursa cea mai obisnuita a frigiditatii feminine; n pat, femeia l face sa plateasc
a pe barbat, printr-o raceala insultatoare, toate afronturile pe care crede ca l
e-a primit; exista adesea n atitudinea ei un complex de inferioritate agresiv: Di
n moment ce nu ma iubesti, din moment ce am defecte care ma mpiedica sa plac si sn
t de dispretuit, nu ma voi abandona dragostei, dorintei, placerii. Astfel se raz
buna n acelasi timp pe ea nsasi si pe el daca a umilit-o prin neglijenta lui, daca
i-a trezit gelozia, daca i-a declarat prea trziu sentimentele, daca a facut din
ea iubita lui n timp ce ea ar fi dorit casatoria; plngerea poate aparea brusc si p
oate declansa aceasta reactie chiar ntr-o legatura al carui nceput paruse fericit.
Rar se ntmpla ca barbatul care a suscitat aceasta dusmanie sa reuseasca s-o nvinga
el nsusi: totusi, uneori o marturie convingatoare de dragoste sau de pretuire po
ate modifica situatia. S-au vazut femei defensive si tepene n bratele amantului,
pe care o verigheta le-a transformat radical; fericite, flatate, cu constiinta mp
acata, toata rezistenta lor se prabusea. Dar un nou-venit respectuos, ndragostit,
delicat va putea cel mai bine sa transforme femeia nciudata ntr-o iubita sau ntr-o
sotie fericita; daca o elibereaza de corn plexul de inferioritate, i se va daru
i cu ardoare. Cartea lui Stekel, Femeia frigida, ncearca n special sa demonstreze
rolul factorilor psihici n frigiditatea feminina. Exemplele urmatoare arata clar
ca frigiditatea este adesea izvorta dintr-o ranchiuna la adresa sotului sau amant
ului: Domnisoara G. S.... 1 se daduse unui barbat asteptud ca el s-o ia n casatori
e, dar insistud asupra faptului "ca nu tinea la casatorie, ca nu voia sa se lege"
. Se prefacea ca este o femeie libera. De fapt, era o sclava a moralei, la fel"
ca ntreaga ei familie. Dar amantul ei a crezut-o si nu vorbea niciodata despre ca
satorie. Incapatnarea ei s-a intensificat din ce n ce mai mult, pna ce a devenit in
sensibila. Cnd n sfrsit a fost ceruta n casatorie, s-a razbunat pe el martunsindu-i
ca era ca si anesteziata;

nu mai voia sa auda de mariaj. Nu mai voia sa fie fericita. Asteptase prea mult.
.. Se sfrsea de gelozie si astepta cu anxietate ziua n care avea s-o ceara din nou
pentru a-1 refuza nca o data... Apoi, a vrut sa se sinucida numai si numai pentr
u a-si pedepsi cu rafinament amantul. O femeie care pna atunci simtise placere mpr
euna cu sotul ei, dar foarte geloasa, si nchipuie n timpul unei maladii ca barbatul
ei o nsala. ntorcudu-se acasa, s-a hotart ca trebuie sa ramna rece cu sotul ei. Nici
odata nu trebuia sa mai fie excitata de el, din moment ce el nu o pretuia si nu
se folosea de ea dect la nevoie. La nceput se servea de mici trucuri ca sa nu se e
xcite. Si-1 nchipuia pe sotul ei facndu-i curte unei prietene, dar n curnd orgasmul
a fost nlocuit de dureri... 122 O fata de saptesprezece ani avea o legatura cu un
barbat, care i provoca o nespusa placere. Ciad, la nouasprezece aui, a ramas nsar
cinata, i-a cerut amantului ei sa o ia n casatorie; cum acesta era nehotart si a s
fatuit-o sa avorteze, ea a refuzat. Dupa trei saptarnni, el a declarat ca era gat
a sa se nsoare cu ea si a devenit sotia lui. Dar nu 1-a iertat niciodata pentru a
ceste trei saptamni de chin si a devenit frigida. Mai trziu, o explicatie cu sotul
ei a nvins aceasta frigiditate. Doamna N. M. afla ca sotul ei, dupa doua zile de
la casatorie, s-a dus sa-si vada o fosta iubita Orgasmul pe care l avea a dispar
ut pentru totdeauna. Avea ideea fixa ca nu-i mai placea sotului ei pentru ca o d
ezamagise: aceasta era cauza frigiditatii ei. Chiar daca femeia si nvinge rezisten
tele si cunoaste dupa un timp, mai mult sau mai putin lung, placerea vaginala, n
u toate dificultatile ei au fost abolite: caci ritmul sexualitatii ei si acela a
l sexualitatii masculine nu coincid. Ea ajunge sa simta placerea mult mai lent d
ect barbatul. Trei sferturi, poate, dintre barbati cunosc orgasmul n cursul primel
or doua minute de la nceperea actului sexual, spune Kinsey. Daca se iau n consider
are numeroasele femei din nivelul superior a caror stare este att de defavorabila
sexualitatii nct le trebuie ntre zece si cincisprezece minute de stimulare dintre
cele mai active pentru a cunoaste orgasmul, si daca se tine seama de numarul des
tul de mare de femei care nu au orgasm toata viata, trebuie n mod natural ca barb
atul sa aiba o competenta de-a dreptul exceptionala de a-si prelungi activitatea
sexuala fara a ejacula pentru a putea crea o armonie cu partenera lui. Se pare
ca n India, sotul, ndeplinindu-si ndatoririle conjugale, fumeaza bucuros pipa pentr
u a se distrage de la propria sa placere si de a o prelungi pe aceea a sotiei lu
i; n Occident, un Casanova se lauda mai curnd cu numarul "loviturilor" sale; si su
prema sa mndrie este ca partenera sa ceara ndurare; dupa traditia erotica, este o
isprava greu de realizat; barbatii snt gata sa se plnga de exigentele tovarasei lo
r: este un sex vesnic flamnd; o capcauna, o nfometata; nu este niciodata satisfacu
ta. Montaigne expune acest punct de vedere n cartea a IlI-a a Eseurilor sale: Ele
snt incomparabil mai capabile si mai pasionate n efectele dragostei dect noi, asa
cum a marturisit acel preot din antichitate care era cnd barbat, Cnd femeie... si n
afara de faptul ca am aflat din propna lor gura ncercarea pe care au facut-o alt
adata n alte secole un mparat si o mparateasa din Roma, foarte priceputi si srguiuci
osi la aceasta treaba (el a dezvirginat ntr-o singura noapte zece fecioare sarmat
e, captivele sale; dar ea a facut fata 123 ntr-adevar ntr-o noapte la douazeci si
cinci de partide, schimbnd partenerul dupa gusturile si nevoile ei, adhimc ardens
ngidae tentigine vulvae ^ Et lassata vlris, necdum satiata recessit , si ca n nen
telegerea ntmplata n Catalonia ntre o femeie care se

plngea de eforturile prea asidue ale barbatului ei, dupa parerea mea nu pentru ca
o incomodau (caci nu cred dect n miracole ale credintei) ... a intervenit acest n
otabil ordin al reginei din Aragon prin care, dupa o gndire ndelungata, buna doamn
a a poruncit ca limite legitime si necesare numarul de sase pe zi, lasnd si renun
tnd la multa nevoie si dorinta a sexului ei pentru a stabili, zicea ea, o forma l
a ndemna, si deci permanenta si de nestramutat. ntr-adevar, voluptatea nu are deloc
acelasi chip pentru femeie si pentru barbat. Am spus deja ca nu se stie exact d
aca placerea vagi-nala ajunge vreodata la un orgasm definit: asupra acestui punc
t confidentele feminine snt rare, si, chiar cnd vizeaza precizia, rainn extrem de v
agi; se pare ca reactiile snt foarte diferite n functie de subiect. Ceea ce este s
igur este faptul ca pentru barbat coitul are o functie biologica precisa: ejacul
area; si desigur, printr-o multime de alte intentii foarte complexe este tintit
acest scop; dar o data obtinuta, ea apare ca o mplinire si, daca nu ca o satisfac
ere a dorintei, cel putin ca suprimare a ei. Dimpotriva, la femeie scopul este d
e la nceput incert si are o natura mai mult psihica dect fizica; ea vrea tulburare
a, voluptatea n general, dar trupul ei nu proiecteaza nici o ncheiere neta a actul
ui amoros; si de aceea pentru ea coitul nu este niciodata pe deplin terminat: nu
comporta nici un scop. Placerea masculina este ca o sageata; cum atinge un anum
it prag, se mplineste si moare brusc n orgasm; structura actului sexual este finit
a si discontinua. Placerea feminina este iradiata n ntreg trupul: nu este centrata
numai pe sistemul genital; si chiar atunci, contractiile vaginale, mai degraba
dect un veritabil orgasm, constituie un sistem de ondulatii care se nasc ritmic,
se atenueaza, se refac, ating pe alocuri paroxismul, apoi se ncetoseaza si se pie
rd, fara a muri cu totul. Prin faptul ca nu-i este atribuit nici un termen fix,
placerea vizeaza infinitul: adesea o oboseala nervoasa sau cardiaca sau o satiet
ate psihica limiteaza posibilitatile erotice ale femeii, mai degraba dect o satis
facere precisa; chiar coplesita, chiar epuizata, ea nu este niciodata pe de-a-ntregul eliberata: Lassata necdum satiata, dupa cum spune Juvenal. .. .nca nflacara
ta de pulsatia vulvei rigide Si s-a departat, obosita de barbati, dar nicidecum
satisfacuti (lat.) 124 Barbatul comite o grava eroare cnd pretinde sa-i impuna pa
rtenerei sale propriul sau ritm si cnd se nversuneaza sa-i dea un orgasm: adesea n
u reuseste dect sa sfarme forma voluptuoasa pe care ea tocmai o traia n felul ei s
ingular.1 Este o forma destul de plastica pentru a-si da singura un termen: anum
ite spasme localizate n vagin sau n ansamblul sistemului vaginal sau emannd din tot
corpul pot constitui o rezolvare; la anumite femei, se produc destul de regulat
si cu destula violenta pentru a fi asimilate orgasmului; dar o ndragostita poate
gasi si n orgasmul masculin o ncheiere care o linisteste si o satisface. Si se po
ate si ca ntro maniera continua, fara punct culminant, forma erotica sa se dizolv
e linistit. Reusita nu consta, asa cum cred o multime de barbati meticulosi, dar
simplisti, ntr-o sincronizare matematica a placerii, ci n realizarea unei forme,
erotice complexe. Multi si imagineaza ca "a face sa juiseze" o femeie este o ches
tiune de timp si de tehnica, deci de violenta, ignornd masura n care sexualitatea
femeii este conditionata de ansamblul situatiei. Voluptatea este pentru ea, s-a
spus, un soi de vraja; ea reclama uii abandon total; daca gesturile, sau cuvinte
le contesta magia mngierilor, vraja se risipeste. Este unul dintre motivele pentru
care att de adesea femeia nchide ochii; fiziologic, este un reflex menit sa compe
nseze dilatarea pupilei; dar chiar si n ntuneric ea si pleaca pleoapele; vrea sa ab
oleasca astfel orice decor, sa aboleasca singularitatea momentului, a ei si a am
antului ei, vrea sa se piarda n mijlocul unei nopti carnale la fel de indistincte
ca si snul matern. Si mai

ales doreste sa suprime aceasta separare care l nalta pe barbat n fata ei, doreste
sa se confunde cu el. Am spus deja ca ea doreste, transformndu-se n obiect, sa ramn
a subiect Mai profund alienata dect barbatul, pentru faptul ca ea este dorinta si
tulburare n ntregul ei corp, ea nu ramne subiect dect prin unirea cu partenerul ei;
daca barbatul se limiteaza la a lua fara sa dea, sau daca da placerea fara a o
lua si el, ea se simte manevrata; cum se realizeaza drept Celalalt, ea este un c
elalalt neesential; trebuie sa nege alteri-tatea. De aceea momentul separarii tr
upurilor i este aproape totdeauna penibil. Dupa mpreunare, barbatul, fie ca este t
rist sau fericit, pacalit de natura sau victima a femeii, n orice caz reneaga car
nea; redevine un corp integru, vrea sa doarma, sa faca o baie, sa fumeze o tigar
a, sa iasa la aer. Ea ar vrea sa prelungeasca contactul carnal piia ce vraja care
a facut-o came se risipeste cu totul; separarea este o smulgere dureroasa ca un
nou ntarcat; simte ranchiuna fata de amanLawrence a vazut foarte bine opozitia a
cestor doua forme erotice; dar este arbitrar sa declari, asa cum face el. ca fem
eia nu trebuie sa cunoasca orgasmul. Daca este o eroare ncercarea de a-1 provoca
cu orice pret, este la fel de gresit sa-1 refuzi cu totul, asa cum face don Cipn
ano n Sarpele cu pene. 125 tul care se ndeparteaza de ea prea brusc. Dar ceea ce o
raneste cel mai tare snt cuvintele care contesta fuziunea n care crezuse la un mo
ment dat "Sotia lui Gilles", a carei poveste a relatat-o Madeleine Bourdouche, s
e retracteaza cnd sotul ei o ntreaba: " Ti-a placut?" i pune mna la gura; cuvntul pro
duce oroare multor femei, pentru ca reduce placerea la o senzatie imanenta si se
parata. "E destul? Mai vrei? A fost bine?" nsasi faptul de a pune aceste ntrebari
exprima separare, schimba actul amoros ntr-o operatie mecanica careia barbatul ia asigurat conducerea. Si chiar de aceea le si pune. Mai mult dect fuziune si rec
iprocitate, el cauta dominatia. Cnd unitatea cuplului se desface, el se regaseste
ca singurul subiect; i trebuie multa dragoste si generozitate pentru a renunta l
a acest privilegiu; i place ca femeia sa se simta umilita, posedata mpotriva voint
ei ei; vrea totdeauna s-o ia putin mai mult dect se da ea. Femeia ar fi scutita d
e multe probleme daca barbatul n-ar avea o multime de complexe care l fac sa cons
idere actul amoros ca pe o lupta: atunci ea ar putea sa nu considere patul ca pe
o arena. Totusi, n acelasi timp ca narcisismul si orgoliul, la fata se observa o
dorinta de a fi dominata. Masochismul ar fi, dupa anumiti psihanalisti, una din
tre caracteristicile femeii, si gratie acestei tendinte ea se poate adapta la de
stinul ei erotic. Dar notiunea de masochism este foarte confuza si trebuie exami
nata ndeaproape. Psihanalistii disting, dupa Freud, trei forme de masochism: una
consista n legarea durerii de voluptate, alta ar fi acceptarea feminina a depende
ntei erotice, ultima ar avea la baza un mecanism de autopedepsire. Femeia ar fi
masochista pentru ca n ea placerea si durerea snt legate prin deflorare si nastere
, si pentru ca ea consimte la rolul ei pasiv. Trebuie sa remarcam mai nti ca a atr
ibui durerii o valoare erotica nu constituie deloc o conduita de supunere pasiva
. Adesea durerea serveste la ridicarea tonusului individului care o suporta, la
trezirea unei sensibilitati amortite de nsasi violenta tulburarii si a placerii;
este o lumina patrunzatoare stralucind n noaptea carnala, ea smulge ndragostitul d
in limburile unde se sfrsea de placere pentru a-1 proiecta din nou acolo. Durerea
face parte n mod normal din frenezia erotica; trupuri care snt ncntate de a fi trup
uri pentru bucuria lor reciproca ncearca sa se gaseasca, sa se uneasca, sa se con
frunte n toate felurile posibile. Exista n erotism o smulgere din sine nsusi, un tr
ansport, un extaz; si suferinta distruge limitele eului, este o depasire si un p
aroxism; durerea a jucat ntotdeauna un rol important n orgii; si se stie ca

placerea cea mai rafinata si durerea se nvecineaza; o mngiere poate deveni tortura,
un supliciu poate sa faca placere. mbratisarea duce lesne la muscaturi, la ciupi
turi, la zgrieturi; aceste conduite nu snt n general sadice; ele exprima o 126 dori
nta de fuziune, nu de distrugere; iar subiectul care le suporta nu mai ncearca sa
se renege si sa se umileasca, ci sa se contopeasca; de altfel nu snt specific ma
sculine, departe de aceasta. De fapt, durerea nu are semnificatie masochista dect
n cazul n care este nteleasa si voita ca manifestare a unei servituti. Ct despre du
rerea deflorarii, n-am putea spune ca este nsotita de placere. Femeile se tem de
durerile facerii si snt fericite sa fie scutite de acestea prin metode moderne. D
urerea nu are nici mai mult nici mai putin loc n sexualitatea lor dect n aceea a ba
rbatului. Docilitatea feminina este, pe de alta parte, foarte echivoca. Am vazut
ca n cea mai mare parte a timpului fata accepta n imaginatie dominatia unui semiz
eu, a unui erou, a unui barbat; dar nca nu este un joc narcisist. Ea nu este delo
c dispusa sa suporte n realitate expresia carnala a acestei autoritati. Adesea, d
impotriva, se refuza barbatului pe care l admira si l respecta, se daruieste unui
barbat lipsit de prestigiu. Este o eroare sa cauti n fantasmele ei cheia purtaril
or sale concrete; caci fantasmele snt create si nutrite n calitate de fantasme. Fe
tita care viseaza violul cu un amestec de oroare si de complezenta nu doreste sa
fie violata, si ntmplarea, daca s-ar produce, ar fi o catastrofa odioasa. Am vazu
t la Marie Le Hardouin un exemplu tipic al acestei disocieri. Tot ea scrie urmat
oarele: Dar pe calea catre distrugere, ramnea un domeniu n care nu intram dect cu n
arile strnse si cu inima batnd. Era acela care dincolo de senzualitatea amoroasa m
a ducea la senzualitate pur si simplu... Nu exista nici macar o infamie vicleana
pe care sa n-o fi comis n vis... Sufeream de nevoia de a ma afirma in toate felu
rile posibile. ^ Trebuie amintit si cazul Mariei Bashkirtseff: Toata viata am ca
utat in mod voluntar sa ma asez sub o dominatie iluzorie oarecare, dar oamenii c
u care am ncercat asta erau att de obisnuiti n comparatie cu mine, nct n-am simtit fa
ta de ei dect dezgust. Pe de alta parte, e adevarat ca rolul sexual al femeii est
e n mare parte pasiv; dar trairea n mod imediat a acestei situatii pasive nu este
masochista mai mult dect este sadica agresivitatea normala a barbatului; femeia p
oate transcende mngierile, tulburarea, penetratia catre propria ei placere, mentinn
du-si astfel afirmarea subiectivitatii sale; poate astfel sa caute uniunea cu am
antul, sa i se daruiasca, ceea ce toseamna o depasire de sine, si nu o abdicare.
Masochismul apare cnd individul alege sa fie constituit ca un simplu lucru de ca
tre 1 Valul negru. 127 constiinta celuilalt, sa se reprezinte pe sine ca lucru,
sa se joace pretinznd ca este lucru. "Masochismul este o tentativa nu de a-1 fasc
ina pe celalalt prin obiectivitatea mea, ci de a fi fascinat eu nsami de obiectiv
itatea mea pentru celalalt.1" Juliette a lui Sade sau tnara fecioara din Filosofi
e n budoar, care se dau barbatului n toate felurile posibile, dar n scopul propriei
lor placeri, nu snt deloc masochiste. Lady Chatterley sau Kate, n totalul abandon
la care consimt, nu snt masochiste. Pentru a putea vorbi despre masochism, trebu
ie ca eul sa fie altul, iar aceasta dubla alienare sa fie ca si ntemeiata pe libe
rtatea celuilalt n acest sens vom ntlni, fireste, la unele femei un masochism verit
abil. Fata este predispusa la masochism, din moment ce este din voia

ei narcisista, iar narcisismul consta n a se aliena n propriul sau eu. Daca ar ncer
ca de la nceputul mitierii sale erotice o tulburare si o dorinta violenta, si-ar
trai n mod autentic experientele si ar nceta sa se mai proiecteze catre acest pol
ideal pe care-1 numeste eu; dar n cazul frigiditatii, eul continua sa se afirme;
a face din sine lucrul pe care-1 poseda un barbat apare atunci ca o greseala. Or
, "masochismul, ca si sadismul, presupune culpabilitate. Snt vinovat, ntr-adevar,
numai prin faptul ca snt obiect". Aceasta idee a lui Sartre face ecou ideii freud
iene de autopedepsire. Fata se socoteste vinovata de a-si fi predat eul altcuiva
si se pedepseste pentru acest lucru dublndu-si n mod voit umilirea si servitudine
a; am vazut ca fecioarele si sfidau viitorul amant si se pedepseau pentru supuner
ea lor de mai trziu prin diverse torturi; cnd amantul este real si prezent, se ncap
atneaza n aceasta atitudine. Frigiditatea nsasi ne-a aparut ca o pedeapsa pe care f
emeia si-o impune att siesi, ct si partenerului sau; ranita n vanitatea ei, simte r
achiuna mpotriva ei nsesi si si interzice placerea. Daca este cu adevarat masochist
a, se va face cu disperare sclava barbatului, i va spune cuvinte de adoratie, va
dori sa fie umilita, lovita; iar furia de a-si fi acceptat propria-i alienare o
va aliena din ce n ce mai profund. Acesta este cazul destul de clar al Mathildei
de la Mole, de exemplu; ea se uraste pentru ca i s-a dat lui Julien; de aceea, n
anumite momente, cade la picioarele lui, vrea sa-i ndeplineasca toate capriciile,
si sacrifica pletele; dar, n acelasi timp, este revoltata mpotriva lui tot att de m
ult ct se revolta mpotriva ei nsesi; ne dam seama ca ramne de gheata n bratele lui. F
alsul abandon al femeii masochiste creeaza noi obstacole care o apara de placere
; si n acelasi timp, se razbuna pe sine mpotriva incapacitatii sale de a cunoaste
placerea. Cercul vicios care merge de la frigiditate la masochism poate sa se mio
ade pentru totdeauna, antrennd n 1 J. P. SARTRE. Fiinta si .Xeantul. 128 acest caz
, pentru compensatie, conduite sadice. Se poate si ca maturizarea erotica sa o e
libereze pe femeie de frigiditate, de narcisism, si, aceasta, asumndu-si pasivita
tea sexuala, sa o traiasca instantaneu n loc sa o simuleze. Caci paradoxul masoch
ismului este ca subiectul se reafirma fara ncetare chiar n efortul sau de a se abd
ica; n daruirea inconstienta, n miscarea spontana catre celalalt reuseste sa se ui
te pe sine. Este deci adevarat ca femeia va fi mai mult nclinata dect barbatul spr
e masochism; situatia ei erotica de obiect o sileste sa simuleze pasivitatea; ac
est joc este autopedepsirea pe care o atrag revoltele ei narcisiste si frigidita
tea care decurge din ele; fapt este ca multe femei, si n special tinere fete, snt
masochiste. Colette povesteste n Uceniciile mele despre primele ei experiente amo
roase: Tnara si ignoranta fund, ncepusem prin ameteala, o ameteala vinovata, un el
an ngrozitor si tulbure de adolescenta. Numeroase snt fetele abia nubile care vise
aza sa fie spectacolul, jucaria, capodopera libertina a unui barbat matur. Este
o dorinta urta pe care o ispasesc satisfacnd-o, o dorinta care merge mna n mna cu nev
rozele pubertatii, cu obiceiul de a rontai creta si carbune, de a bea apa de-gur
a, de a citi carti obscene si de a-si nfige ace n palma. Nimeni n-ar putea sa expr
ime mai bine faptul ca masochismul face parte dintre perversiunile juvenile, ca
nu este o solutie autentica a conflictului creat de destinul sexual al femeii, c
i o maniera de a-1 evita, tavalindu-se prin el. Masochismul nu reprezinta deloc
dezvoltarea normala si fericita a erotismului feminin. Aceasta dezvoltare presup
une ca - prin dragoste, prin tandrete, prin senzualitate - femeia sa reuseasca s
a-si depaseasca pasivitatea si sa stabileasca mpreuna cu partenerul ei un raport
de reciprocitate. Asimetria erotismului masculin si feminin creeaza probleme ins
olubile atta timp ct exista o lupta ntre sexe; ele se pot rezolva cnd femeia simte f
ata de barbat n acelasi timp dorinta si respect; daca el i rvneste carnea

recunoscndu-i n acelasi timp libertatea, ea regaseste esentialul n momentul n care s

e face obiect, ea ramne libera n supunerea la care consimte. Atunci, amantii pot c
unoaste fiecare n felul sau o placere comuna, care este resimtita de fiecare part
ener ca fiind a sa, desi si are originea n celalalt. Cuvintele ,,a primi" si "a da
"' si schimba sensul, bucuria este gratitudine, placerea este tandrete. Sub o for
ma concreta si carnala, se ndeplineste recunoasterea reciproca a propriului eu si
a celuilalt n constiinta cea mai acuta a celuilalt si a eului. Unele femei spun
ca simt n ele sexul masculin ca pe o parte a propriului lor trup; anumiti barbati
cred ca snt femeia pe care o penetreaza; aceste expresii snt, evident, inexacte;
dimensiunea celuilalt ramne; dar fapt este ca alteritatea nu mai are un caracter
ostil; aceasta constiinta a uniunii corpurilor n sepa129 rarea lor confera actulu
i sexual caracterul sau emotionant; este cu att mai tulburator faptul ca cele dou
a fiinte care mpreuna si neaga si si afirma pasionat limitele snt asemanatoare, si t
otusi diferite. Aceasta diferenta care, prea adesea, le izoleaza, devine, atunci
cnd se ntlnesc, sursa uimirii lor; femeia contempla n febra nemiscata care o devore
aza figura inversata a ardorii virile; potenta barbatului este puterea pe care o
are asupra lui; acest sex umflat de seva vietii i apartine, la fel cum i apartine
sursul ei barbatului care da placerea. Toate bogatiile feminitatii, ale virilita
tii se reflecta, se sesizeaza iarasi unele prin altele, compunnd o unitate extati
ca si trecatoare. Nu prin rafinamente tehnice se realizeaza o astfel de armonie,
ci mai degraba pe bazele unei atractii erotice imediate, o generozitate recipro
ca a sufletului si a trupului. Aceasta generozitate este adesea frnata de vanitat
e la barbati, iar la femei, de timiditate; atta timp ct nu si-a depasit inhibitiil
e, ea n-ar putea sa faca sa triumfe generozitatea. De aceea nflorirea sexuala est
e n general la femeie att de tardiva: spre treizeci si cinci de ani abia atinge ap
ogeul din punct de vedere erotic. Din nefericire, daca este maritata, sotul ei s
-a obisnuit prea mult cu frigiditatea ei; ea mai poate nca seduce noi amanti, dar
ncepe sa-si piarda prospetimea: timpul feminitatii ei este limitat. Abia n moment
ul n care nceteaza sa mai fie dezirabile, majoritatea femeilor se hotarasc n sfrsit
sa-si asume dorintele. Conditiile n care se desfasoara viata sexuala depind nu nu
mai de aceste date, ci de ntreg ansamblul situatiei sale sociale si economice Ar
fi prea abstract sa pretindem sa-1 studiem mai n profunzime fara acest context. D
ar din examinarea noastra reies mai multe concluzii general valabile. Experienta
erotica este una dintre cele care descopera fiintelor umane n modul cel mai sfsie
tor ambiguitatea conditiei lor; prin erotism se percep ca trup si spirit, Celala
lt si subiect. Pentru femeie acest conflict mbraca un caracter dintre cele mai dr
amatice, pentru ca se vede pe sme mai nti ca obiect, pentru ca nu afla imediat n pl
acere o autonomie sigura; trebuie sa-si recstige demnitatea ei de subiect transce
ndent si liber, asumndu-si n acelasi timp conditia ei carnala; este o ntreprindere
dificila si plina de riscuri, care esueaza adesea. Dar nsasi dificultatea situati
ei sale o apara mpotriva mistificarilor carora barbatul le cade prada; el se lasa
usor nselat de privilegiile iluzorii pe care le implica rolul sau agresiv si sol
itudinea satisfacuta a orgasmului; ezita sa se recunoasca pe deplin drept trup.
Femeia are o experienta mult mai autentica a propriei sale fiinte. Fie ca se ada
pteaza mai mult sau mai putin exact rolului sau pasiv, femeia este totdeauna fru
strata ca individ activ. Nu organul posesiunii l invidiaza ea la barbat, ci prada
. Este un paradox foarte curios faptul ca barbatul traieste ntr-un univers senzua
l de blndete. 130 de tandrete, de moliciune, o lume feminina, n timp ce femeia se
misca

n universul masculin care este dur si sever; minile sale pastreaza dorinta de a st
rnge carnea neteda, frageda si fondanta: adolescent, femeie, flori, blanuri, copi
l; o parte din ea nsasi ramne disponibila si doreste posesiunea unui tezaur analog
aceluia pe care l ofera ea barbatului. Prin aceasta se explica de ce n multe feme
i subzista, ntr-o maniera mai mult sau mai putin larvara, o tendinta spre homosex
ualitate. Iar la unele dintre ele, dintr-o multime de ratiuni complexe, aceasta
tendinta se afirma cu o autoritate deosebita. Nu toate femeile accepta sa dea pr
oblemelor lor sexuale solutia clasica, singura admisa oficial de societate. Treb
uie sa consideram si situatia acelora care aleg drumurile condamnate. Capitolul
IV LESBIANA Sntem gata sa ne-o reprezentam pe lesbiana purtnd o palarie sobra, par
ul scurt si cravata; virilitatea ei ar fi o anomalie traducnd un dezechilibru hor
monal. Nimic mai eronat dect aceasta confuzie ntre o invertita si o femeie barbato
asa. Exista multe homosexuale printre odalisce, curtezane, printre femeile cele
mai deliberat "feminine"; invers, numeroase femei "masculine" snt heterosexuale.
Sexologii si psihiatrii confirma ceea ce sugereaza viata de zi cu zi: o mare par
te dintre "femeile damnate" au aceeasi constitutie ca si celelalte. Nici un "des
tin anatomic" nu le determina sexualitatea. Desigur, exista cazuri n care datele
fiziologice creeaza situatii singulare. Nu exista ntre cele doua sexe o distincti
e biologica riguroasa; o soma identica poate fi modificata prin actiuni hormonal
e a caror orientare este definita din punct de vedere genotipic, dar poate fi de
viata n cursul evolutiei fetusului; de aici rezulta aparitia unor indivizi interm
ediari ntre masculi si femele. Unii barbati au o nfatisare feminina pentru ca matu
rizarea organelor lor virile este tardiva: de aceea se vad uneori fete - mai ale
s sportive - preschimbndu-se n baieti. H. Deutsch povesteste despre o fata care ia facut o curte pasionata unei femei maritate, a voit sa o rapeasca si sa traias
ca mpreuna cu ea; ntr-o zi si-a dat seama ca de fapt era barbat, ceea ce i-a permi
s sa se casatoreasca cu iubita sa si sa aiba copii cu ea. Dar n-ar trebui sa tra
gem de aici concluzia ca orice invertita ar fi un "barbat ascuns" sub o forma nse
latoare. Hermafroditul la care cele doua sisteme genitale snt abia schitate are a
desea o sexualitate feminina; am cunoscut una dintre aceste fiinte, exilata din
Viena de nazisti, care era dezolata fiindca nu placea nici heterosexualilor, nic
i pederastilor, n timp ce ea nu era atrasa dect de barbati. Sub influenta unor hor
moni masculini, femeile "viriloide" prezinta caractere sexuale secundare masculi
ne; la femeile infantile, hormonii feminini snt n deficienta si dezvoltarea lor ra
mne neterminata. Aceste particularitati pot motiva mai mult sau mai putin direct
o vocatie lesbiana. O persoana dotata cu o vitalitate viguroasa, agresiva, exube
ranta, doreste sa-si cheltuieasca energia n mod activ si refuza de obicei pasivit
atea; daca este dizgratioasa, malfonnata, o femeie poate 132 ncerca sa-si compens
eze urtenia dobndind calitati virile; daca sensibilitatea sa erogena nu este dezvo
ltata, nu doreste mngierile masculine. Dar anatomia si hormonii nu definesc niciod
ata dect o situatie; nu afirma obiectul spre care aceasta se va transcende. H. De
utsch citeaza si cazul unui soldat polonez ranit pe care 1-a ntlnit n timpul razboi
ului din 1914-1918, si care era, de fapt, o tnara cu caractere viriloide acuzate;
urmase armata ca infirmiera, apoi reusise sa mbrace uniforma; aceasta n-o mpiedic
ase sa se ndragosteasca de un soldat - cu care apoi s-a si casatorit - ceea ce-i
facea pe cei din jur sa o considere homosexual. Purtarile sale virile nu contraz
iceau un erotism de tip feminin. Nici barbatul nu doreste exclusiv femeia; faptu
l ca organismul homosexualului barbat poate fi perfect viril presupune ca

virilitatea unei femei nu o predestineaza neaparat homosexualitatii. Chiar si n c

eea ce priveste femeile fiziologic normale s-a pretins uneori ca exista o distin
ctie ntre "clitoridiene" si "vaginale", primele fiind sortite iubirilor lesbiene;
dar am vazut ca la toate erotismul infantil este clitoridian. Nu depinde de nic
i un dat anatomic ca el sa se fixeze n acest stadiu sau sa se transforme; nu este
adevarat nici ceea ce s-a sustinut adesea, si anume ca masturbatia infantila ex
plica privilegiul ulterior al sistemului clitoridian; sexologia recunoaste astaz
i n onanismul copilului un fenomen normal si absolut raspndit. Elaborarea erotismu
lui feminin este - am vazut acest lucru - o istorie psihologica n care snt nvaluiti
factorii fiziologici, dar care depinde de atitudinea globala a subietului n fata
existentei. Maranon considera ca sexualitatea este "cu sens unic" si ca la barb
at atinge o forma desavrsita, n timp ce la femeie ramne "la jumatatea drumului"; nu
mai lesbiana ar avea un libido la fel de bogat ca al barbatului, si ea ar fi dec
i un tip feminin "superior". De fapt, sexualitatea feminina are o structura orig
inala, iar ideea de a ierarhiza libidourile masculin si, respectiv, feminin este
absurda; alegerea obiectului sexual nu depinde deloc de cantitatea de energie d
e care dispune femeia. Psihanalistii au avut marele merit de a vedea n inversiune
un fenomen psihic si nu organic; totusi, ea apare si la acestia ca determinata
de circumstante exterioare, pe care, de altfel, le-au studiat foarte putin. Dupa
Freud, maturizarea erotismului feminin cere trecerea de la stadiul clitoridian
la stadiul vaginal, pasaj simetric aceluia care a transferat asupra tatalui drag
ostea pe care fetita a ncercat-o mai nti fata de mama; diverse motive pot sa frneze
aceasta dezvoltare; femeia nu se resemneaza cu castrarea, si ascunde absenta peni
sului, ramne fixata asupra mamei, careia i cauta niste substitute. Pentru Adler, a
ceasta fixare nu este un accident suferit pasiv; el este voit de subiect care, p
rin vointa de putere, si neaga deliberat mutilarea si cauta sa se identifice cu b
arbatul a carui dominatie o refuza. Fixatie infantila sau protest viril, homosex
ualitatea ar aparea n orice caz ca 133 o nemplinire. De fapt, lesbiana nu este mai
mult o "femeie nereu sita" dect o femeie "superioara". Istoria individului nu es
te un pro gres fatal: la fiecare miscare trecutul este sesizat iarasi printr-o a
legere noua si "normalitatea" alegerii nu-i confera nici o valoare privile giata
: trebuie judecat n functie de autenticitatea sa. Homosexualitatea poate fi pentr
u femeie o maniera de a fugi de conditia ei sau un mod de a si-o asuma. Marea gr
eseala a psihanalistilor este ca, dintr-un conformism moralizator, nu o consider
a niciodata dect ca pe o atitu dine inautentica. ~Femeia este o fiinta careia i s
e cere sa se faca obiect; ca subiect, are o senzualitate agresiva care nu este s
atisfacuta de trupul masculin; de aici se nasc conflictele pe care erotismul ei
trebuie sa le depaseasca. Se considera normal sistemul care, dnd-o ca prada unui
barbat, i restituie suveranitatea punndu-i n brate un copil; dar acest "naturalism"
este comandat de un interes social mai mult sau mai putin bine nteles. Chiar het
erosexualitatea permite alte solutii. Homosexualitatea femeii este o tentativa,
printre altele, de a concilia autonomia si pasivitatea carnii sale. Si daca este
invocata natura, se poate spune ca n mod natural orice femeie este homosexuala.
Lesbiana se caracterizeaza ntr-adevar prin refuzul barbatului si prin gustul ei p
entru trupul feminin; dar orice adolescenta se teme de penetratie, de dominatia
masculina, ncearca fata de trupul barbatului o anumita repulsie; n schimb, corpul
feminin este pentru ea, ca si pentru barbat, un obiect al dorintei. Am spus deja
acest lucru: barbatii, afirmndu-se ca subiecte, se afirma n acelasi timp ca

diferiti; a-1 considera pe celalalt un lucru care poate fi luat nseamna a atenta n
el, si solidar n sine nsusi, la idealul viril; dimpotriva, femeia care se recunoa
ste ca obiect viril vede n semenele sale si n sine nsasi o prada. Pederastul le ins
pira ostilitate heterosexualilor barbati si femei pentru ca acestia cer ca barba
tul sa fie un subiect dominator^; dimpotriva, cele doua sexe considera n mod spon
tan lesbiana cu indulgenta. "Marturisesc, spune contele de Tilly, ca este o riva
litate care nu ma deranjeaza deloc; dimpotriva, ma amuza, si chiar am imoralitat
ea sa rd de ea." Colette i-a atribuit aceeasi amuzata indiferenta Im Renaud n fata
cuplului pe care Claudine l formeaza cu Rezi.2 Barbatul este mai agasat de o het
erosexuala activa si autonoma dect de o homosexuala nonagresiva; doar prima conte
sta prerogativele 1 O heterosexuala poate ncerca usor prietenie pentru unii peder
asti, pentru ca ea gaseste siguranta si amuzament n aceste raporturi asexuate. Da
r n ansamblu, simte ostilitate fata de acesti barbati care, n sine sau n celalalt,
degradeaza barbatul suveran aducndu-1 n starea de lucru pasiv. - Este remarcabil f
aptul ca legislatia engleza pedepseste la barbati homosexualitatea, fara a o con
sidera un delict la femei. 134 masculine; iubirile safice snt departe de a contra
zice forma traditionala a diviziunii sexelor; n majoritatea cazurilor, ele snt o a
sumare a feminitatii, nu refuzul acesteia. Am vazut ca aceste relatii apar adese
a la adolescenta ca un surogat al relatiilor heterosexuale pe care nu a avut nca
ocazia sau ndrazneala de a le trai; este o etapa, o ucenicie, si cea care i se de
dica cu mai multa ardoare poate fi mine cea mai pasionata sotie, amanta sau mama.
Ceea ce trebuie deci explicat n cazul invertitei nu este aspectul pozitiv al ale
gerii sale, ci latura ei negativa; ea se caracterizeaza nu numai prin gustul ei
pentru femei, ci prin exclusivitatea acestui gust Se disting adesea - dupa Jones
si Hesnard - doua tipuri de lesbie-ne: unele "masculine" care "vor sa imite bar
batul" , altele "feminine", carora "le este teama de barbat". E adevarat ca n mar
e pot fi distinse nlauntrul inversiunii doua tendinte; anumite femei refuza pasiv
itatea, altele aleg, pentru a se abandona n mod pasiv, mbratisarea feminina; dar a
ceste atitudini actioneaza unele asupra altora; raporturile cu obiectul ales, cu
obiectul refuzat se explica unele prin celelalte. Dintr-o multime de motive, as
a cum vom vedea, distinctia indicata ni se pare destul de arbitrara. A defini le
sbiana "virila" prin dorinta ei de a imita barbatul mi se pare o ncercare de a o
predestina nautenticitatii. Am spus deja cte echivocun creeaza psihanalistii accep
tnd categoriile masculin-femi-niu asa cum le defineste societatea actuala. ntr-ade
var, barbatul reprezinta astazi pozitivul si neutrul, adica barbatul si fiinta u
mana, n timp ce femeia este numai negativul, femela. De fiecare data cnd se poarta
ca o fiinta umana, se declara despre ea ca ncearca sa se identifice cu barbatul.
Activitatile sale politice, sportive, intelectuale, dorinta ei fata de alte fem
e i snt interpretate ca "proteste virile"; oamenii refuza sa tina cont de valoril
e spre care ea transcende, ceea ce conduce evident la a concluzia ca a ales inau
tentic o atitudine subiectiva. Marea nentelegere pe care se ntemeiaza acest sistem
de interpretare este ca se admite ca firesc pentru fiinta umana femela sa faca
din ea nsasi o fiinta feminina; nu ajunge sa fie heterosexuala, nici macar mama,
pentru a realiza acest ideal; "adevarata femeie" este un produs artificial pe ca
re civilizatia l fabrica asa cum se fabricau odinioara castratii; pretinsele sale
"instincte" de cochetarie, de docilitate, i snt insuflate asa cum barbatului i est
e insuflat orgoliul ' falie; el nu-si accepta ntotdeauna vocatia sa virila; ea ar
e motive ntemeiate pentru a accepta cu si mai putina docilitate ceea ce-i este so
rtit. Notiunile "complex de inferioritate", "complex de

masculinitate" mi amintesc de aceasta anecdota pe care Denis de Rougemont o poves

teste n Partea diavolului: o doamna si imagina ca, atunci cnd se plimba la tara, er
a atacata de pasari; dupa mai multe luni de tratament psihanalitic care nu a reu
sit s-o vindece de aceasta obsesie, 135 medicul care o nsotea ntr-o plimbare prin
gradina clinicii si-a dat seama ca pasarile o atacau. Femeia se simte diminuata
pentru ca ntradevar constrngerile feminitatii o diminueaza Spontan, ea alege sa fi
e un individ complet, un subiect si o libertate n fata careia se deschid lumea si
viitorul: daca alegerea se confunda cu aceea a virilitatii, aceasta se ntmpla n ma
sura n care feminitate nseamna n zilele noastre mutilare. Se vede clar din confesiu
nile unor invertite - platonice n primul caz, declarate n cel de-al doilea - pe ca
re le-au cules Havelock Ellis si Stekel, ca specificarea feminina a fost lucrul
care -a indignat pe cei doi subiecti. Dupa cte mi amintesc, spune una, mi m-am cons
iderat niciodata fata si am trait ntr-o tulburare perpetua. Spre cinci sau sase a
m, mi-am zis ca, oricare ar fi fost parerea celor dm jur, chiar daca nu eram bai
at, n orice caz nu puteam fi fata... mi priveam conformatia trupului ca pe un acci
dent misterios... Cnd de-abia ncepusem sa merg ma interesau ciocanele si cuiele, v
oiam sa stau pe spinarea unui cal. Pe la sapte ani, am aflat ca tot ceea ce mi pl
acea era nepotrivit pentru o fata. Nu eram deloc fencita si adesea plngeam si ma n
furiam, att ma iritau conversatiile astea despre fete si baieti... n fiecare dumin
ica ieseam cu baietii de la scoala tatalui meu. Pe la unsprezece am, pentru a ma
pedepsi pentru ceea ce eram, m-au trimis la internat... La cincisprezece ani, o
riunde mi s-ar fi ndreptat gndurile, punctul meu de vedere era acela al unui baiat
... M-am simtit patrunsa de compasiune pentru femei. Am devenit protectorul si s
prijinul lor. Ct despre travestita lui Stekel: Fina la sase ani, in ciuda afirmat
iilor anturajului sau, se credea un baiat mbracat u haine de fetita dm motive necu
noscute... La sase ani, si spunea: "Voi fi locotenent si, daca o sa am zile de la
Dumnezeu, maresal". Visa adesea ca urca pe cal si iesea din oras n fruntea unei
armate. Foarte inteligenta, a fost nefericita cnd a fost transferata de la scoala
normala la un liceu, se temea sa nu devina efeminata. Aceasta revolta nu implic
a deloc o predestinare safica; majoritatea fetitelor cunosc aceeasi revolta si a
ceeasi disperare cnd afla ca accidentala conformatie a trupului lor le condamna g
usturile si aspiratiile; Colette Audry1 a descoperit cu mnie la doisprezece ani c
a nu va putea deveni niciodata marinar; la fel de natural, viitoarea femeie se i
ndigneaza de limitele pe care i le impune propriul ei sex. A ntreba de ce le refu
za nseamna a formula nepotrivit ntrebarea; problema este mai degraba de a ntelege d
e ce le accepta. Conformismul ei vine din docilitate, din timiditate; dar aceast
a resemnare se va transforma CM ochii amintirii. 136 usor n revolta atunci cnd com
pensatiile pe care i le ofera societatea nu snt suficiente. Asta se va ntmpla daca
adolescenta se crede dezavantajata ca femeie; mai ales prin acest subterfugiu da
tele anatomice capata importanta; urta la chip sau la trup, ori crezndu-se astfel,
femeia refuza un destin feminin pentru care nu se simte nzestrata; dar ar fi fal
s sa spunem ca atitudinea virila este adoptata pentru a compensa o lipsa de femi
nitate; mai curnd, n schimbul avantajelor virile pe care i se cere sa le sacrifice
, sansele acordate i se par adolescentei prea nensemnate. Toate fetele invidiaza
hainele comode ale baietilor; imaginea lor n oglinda, promisiunile pe care le cit
esc acolo le fac, ncetul cu ncetul, sa li se para pretioase gatelile; daca oglinda
reflecta sec o figura obisnuita, daca nu promite nimic, dantelele si panglicile
devin o livrea jenanta, chiar ridicola, si "baiatul nereusit" se ncapatneaza sa r
amna baiat.

Chiar daca este bine facuta, draguta, femeia care este angajata n proiecte deoseb
ite sau care-si revendica libertatea n general refuza sa abdice n favoarea unei al
te fiinte umane; ea se recunoaste n actele sale, nu n prezenta ei imanenta; dorint
a masculina care o reduce la limitele propriului ei corp o socheaza la fel cum l
socheaza pe baiat; ncearca fata de semenele ei supuse acelasi dezgust ca barbatul
viril fata de pederastul pasiv. n parte pentru a repudia orice asemanare cu ele
adopta o atitudine masculina; si travesteste hainele, alura, limbajul, formeaza c
u o prietena feminina un cuplu n care ea ntruchipeaza personajul masculin; aceasta
comedie este, ntr-adevar, ,,un protest viril"; dar ea apare ca un fenomen secund
ar; ceea ce este spontan este scandalizarea subiectului cuceritor si suveran la
ideea de a se preschimba ntr-o prada carnala. O mare parte dintre sportive snt hom
osexuale; ele nu-si sesizeaza corpul care este muschi, miscare, detenta, elan ca
pe o carne pasiva; el nu cheama n chip magic mngierile, este priza asupra lumii, n
u un lucru aflat n lume; prapastia care exista ntre trupul-pentru-sine si trupul-p
entru-celalalt este n acest caz de netrecut. Se ntlnesc rezistente analoage la feme
ia de actiune, la femeia "intelectuala" pentru care renuntarea, fie ea si sub fo
rma carnala, este imposibila. Daca egalitatea sexelor ar fi realizata n mod concr
et, acest obstacol s-ar aboli ntr-un mare numar de cazuri; dar barbatul este nca i
mpregnat de superioritatea sa si contrariul este o convingere incomoda pentru fe
meie. Trebuie sa remarcam, totusi, ca femeile cele mai voluntare, cele mai domin
atoare, ezita putin sa nfrunte masculul; femeia asa-zisa "virila" este adesea o h
eterosexuala lipsita de ipocrizie. Ea nu vrea sa-si renege revendicarea sa de a
fi o fiinta umana; dar nu ntelege nici sa se mutileze n feminitatea ei, ea alege s
a ajunga n lumea masculina, chiar sa si-o anexeze. Senzualitatea ei robusta nu se
nspaimnta de asprimea masculina; pentru a-si gasi bucuria ntr-un trup de barbat 13
7 are de nvins mai putine rezistente dect fecioara timida. O natura mai frusta, ma
i animala nu va simti umilirea coitului; o intelectuala cu spiritul ndraznet o va
contesta; sigura de sine, bataioasa, femeia se va angaja bucuroasa ntr-un duel n
care este sigura ca va nvinge. George Sand avea o predilectie pentru baieti, pent
ru barbatii "feminini"; dar doamna de Stael n-a cautat dect trziu, la amantii sai,
tineretea si frumusetea: dominnd barbatii prin forta spiritului sau, primindu-le
cu orgoliu admiratia, nu trebuia deloc sa se simta ca o prada n bratele lor. O s
uverana precum Catherina a Rusiei putea chiar sa-si permita betii masochiste, ra
mnnd nsa singurul stapn n aceste jocuri . Isabelle Ehberardt, care, mbracata n haine b
rbatesti, a strabatut Sahara pe cal, nu se socotea cu nimic diminuata cnd se daru
ia vreunui viguros tiralior. Femeia care nu se vrea vasala barbatului este ntotde
auna departe de a fugi de el; mai curnd ncearca sa-1 faca instrumentul propriei sa
le placeri. n circumstante favorabile -depinznd n mare parte de partenerul ei - nsas
i ideea de competitie se va aboli si i va placea sa traiasca n plenitudinea condit
iei sale de femeie asa cum barbatul si traieste conditia de barbat. Dar aceasta c
onciliere ntre personalitatea sa activa si rolul de femela pasiva este, cu toate
acestea, mult mai dificila pentru ea dect pentru barbat; mai degraba dect sa se co
nsume din pricina acestui efort, multe femei vor renunta sa-1 ncerce. Printre art
iste si scriitoare se ntlnesc multe lesbiene. Si aceasta nu pentru ca ciudatenia l
or sexuala ar fi o sursa de energie creatoare sau ar manifesta existenta vreunei
energii superioare; mai degraba, absorbite de o activitate serioasa, nu mai vor
sa-si piarda timpul jucnd rolul de femeie, nici sa lupte mpotriva barbatilor. Cum
nu admit superioritatea masculina, nu vor nici sa simuleze ca o recunosc, nici
sa se oboseasca sa o conteste; cauta n voluptate destindere, linistire, amuzament
; socotesc ca este mai bine sa

ntoarca spatele unui partener care are nfatisarea unui adversar; si prin aceasta s
e elibereaza de obstacolele pe care le implica feminitatea. Desigur, adesea natu
ra experientelor ei hetero-sexuale o va decide pe femeia "virila" sa aleaga asum
area sau repudierea propriului sau sex. Dispretul masculin i confirma femeii urte
sentimentul ca este dizgratioasa; aroganta unui amant o va rani pe cea orgolioas
a. Toate motivele frigiditatii pe care le-am considerat: ranchiuna, ciuda, teama
de sarcina, traumatism provocat de un avort, se regasesc aici. Ele dobndesc cu a
tt mai multa greutate cu cit femeia abordeaza barbatul cu mai multa nencredere. To
tusi, homosexualitatea nu apare totdeauna, cnd este vorba de o femeie dominatoare
, ca o solutie pe de-a-ntregul satisfacatoare; din moment ce cauta sa se afirme,
nu-i displace sa-si realizeze integral posibilitatile sale feminine; relatiile
heterosexuale i apar n acelasi timp ca o diminuare si ca o mbogatire; repudiind lim
itarile impuse 138 de sexul ei, se ntmpla ca, n alt fel, sa se limiteze ea nsasi. As
a cum femeia frigida doreste placerea, desi o refuza, lesbiana ar vrea adesea sa
fie o femeie normala si completa, si n acelasi timp nu vrea acest lucru. Aceasta
ezitare se manifesta n cazul travestitei studiate de Stekel: Am vazut ca nu-i pl
acea sa stea dect cu baietii si ca nu voia sa "se efemineze". La saisprezece ani,
a nceput sa aiba primele sale relatii cu fete; avea pentru ele un profund dispre
t, ceea ce a conferit imediat erotismului ei un caracter sadic; unei prietene pe
care o respecta i-a facut o curte pasionata, dar platonica; fata de cele pe car
e le poseda nu ncerca dect dezgust. S-a aruncat cu furie n studiul unor materii dif
icile. Deceptionata n prima ei iubire safica, s-a abandonat cu frenezie experient
elor pur senzuale si s-a apucat de baut. La saptesprezece ani, a cunoscut un tnar
cu care s-a casatorit. A avut mai nti vaginism, si niciodata mpreunarea nu i-a adu
s orgasmul. I se parea ca pozitia ei e "umilitoare"; totdeauna ea era aceea care
-si"asuma rolul agresiv si activ. Si-a parasit sotul, "desi l iubea la nebunie",
si si-a reluat raporturile cu femei. A cunoscut un artist caruia i s-a dat, dar
tot fara sa ajunga la orgasm. Viata ei se mpartea n perioade net delimitate; un ti
mp scria, era creator si se simtea complet masculina; atunci se culca cu femei, n
tr-o maniera episodica si sadica. Apoi avea o perioada de femela. S-a hotart sa m
earga la medic pentru ca dorea sa cunoasca orgasmul. Lesbiana ar putea n mod faci
l sa consimta la pierderea feminitatii sale daca ar cstiga prin aceasta o triumfa
toare virilitate. Dar acest lucru nu se ntmpla. Ea ramne n mod evident privata de or
ganul v ril; poate deflora o prietena cu mna sau poate utiliza un penis artificia
l pentru a mima posesiunea; nu nseamna ca nu este un castrat. Se ntmpla ca ea sa su
fere profund din aceasta cauza. Nemplinita ca femeie, neputincioasa ca barbat, st
area ei se traduce de multe ori prin psihoze. O bolnava i spunea lui Dalbiez1: "D
aca as avea ceva cu care sa penetrez, ar merge mai bine". Alta si dorea ca snii ei
sa fie rigizi. Adesea lesbiana va ncerca sa-si compenseze inferioritatea virila
printr-o aroganta, un exhibitionism care manifesta de fapt un dezechilibru inter
ior. Uneori ea va reusi sa creeze cu alte femei un tip de raporturi analoage cu
acelea pe care le ntretine cu ea un barbat "feminin" sau un adolescent nca nesigur
de virilitatea lui. Un caz dintre cele mai frapante ale unui asemenea destin es
te cazul lui "Sandor" pe care-1 relateaza Krafft Ebbing. Femeia atinsesese prin
acest mijoc indirect un echilibru pe care numai interventia societatii 1-a distr
us. Metoda psihanalitica fi doctrina freudmna. 139 Sarolta era originara dintr-o
familie nobila maghiara renumita pentru excentricitatile sale. Tatal ei a cresc
ut-o ca pe un baiat: calarea, vna etc.

Aceasta influenta s-a prelungit pna la vrsta de treisprezece ani, cnd a fost dusa l
a pension; atunci s-a ndragostit de o micuta englezoaica, a pretins ca este baiat
si a rapit-o. A revenit la mama ei, dar n curnd, mbracata n haine baietesti, a plec
at ntr-o calatorie cu tatal ei; se dedica sporturilor virile, fuma si frecventa b
ordelurile. Se simtea n special atrasa de actritele si de femeile singure care, p
e ct posibil, erau trecute de prima tinerete. Ii placea ca acestea sa fie "cu ade
varat feminine". "mi placea, spune ea, pasiunea feminina care se manifesta sub un
val poetic. Orice nerusinare, venind din partea unei femei, ma umplea de dezgus
t... Aveam o aversiune de nedescris pentru vesmintele femeiesti si n general pent
ru tot ceea ce este feminin, dar numai la mine si n mine; caci, dimpotriva, sexul
frumos ma entuziasma." A avut numeroase legaturi cu femei si a cheltuit multi b
ani cu ele. Colabora n acest timp la doua mari ziare din capitala. A trait ca ntro casnicie, timp de trei ani, cu o femeie cu zece ani mai n vrsta si i-a fost foar
te greu s-o determine pe aceasta sa accepte o ruptura. Inspira pasiuni violente.
ndragostita de o tnara nvatatoare, s-a unit cu ea ntr-un simulacru de mariaj: logod
nica ei si familia acesteia o credeau barbat; socrul ei crezuse ca remarca la vi
itorul sau ginere un membru n erectie ( probabil un penis artificial); se radea d
e forma, dar camerista gasise pe lenjeria ei urme de snge menstrual si, privind p
rin gaura cheii, se convinsese ca Sandor era femeie. Demascata, aceasta a fost nc
hisa, dar mai apoi achitata. Era foarte mhnita ca fusese despartita de iubita ei
Mana, careia i scria din celula scrisorile cele mai pasionate. Nu avea deloc o co
nformatie feminina; bazinul i era foarte ngust, nu avea talie. Snii i avea dezvoltat
i, partile genitale erau feminine ntru totul, dar imperfect dezvoltate. Sandor nu
avusese menstruatie dect la saptesprezece ani si simtea fata de fenomenul menstr
ual o profunda oroare. Ideea raporturilor sexuale cu barbati i producea, de aseme
nea, oroare; pudoarea ei nu se manifesta dect fata de femei, astfel nct prefera sa m
parta patul cu un barbat dect cu o femeie. Foarte jenata cnd era tratata ca femeie
, a fost prada unei adevarate angoase cnd a fost obligata sa se mbrace n haine femi
nine. Se simtea "atrasa ca de o forta magnetica spre femeile ntre douazeci si pat
ru si treizeci de ani". si afla satisfactia sexuala doar mngindu-si prietena, nicio
data lasndu-se mngiata. La nevoie se folosea de un ciorap umplut cu stofa ca de un
membru fals. Detesta barbatii. Foarte sensibila la stima morala a celorlalti, av
ea mult talent literar, o cultura remarcabila si o memorie colosala. Sandor nu a
fost psihanalizata, dar din simpla expunere a faptelor reies cteva lucruri foart
e evidente. Se pare ca, fara "protest viril", n modul cel mai spontan, ea s-a gndi
t ntotdeauna ca fiind barbat, datorita educatiei pe care a primit-o si constituti
ei organismului sau; felul n care tatal sau a asociat-o calatoriilor si vietii sa
le a avut, evident, o importanta decisiva; virilitatea sa era att de sigura, nct nu
manifesta fata de femei nici un fel de ambivalenta; le iubea ca un barbat, fara
a a se simti compromisa de ele; le iubea ntr-un fel pur dominator si activ, fara
a accepta reciprocitatea. Totusi, e frapant fap140 toi ca "detesta barbatii" si
ca ndragea mai mult femeile n vrsta. Aceasta sugereaza ca Sandor avea fata de mama
sa un complex oedipian de tip masculin; ea perpetua atitudinea infantila a oric
arei fetite care, formnd un cuplu cu mama, nutreste speranta sa o protejeze si sa
o domine ntr-o zi. Foarte adesea, cnd copila a fost frustrata de tandretea matern
a, nevoia de aceasta tandrete o obsedeaza toata viata ei de adult; crescuta de t
atal sau, Sandor probabil ca a visat sa fie o mama iubitoare si ndragita, pe care
a cautat-o mai trziu n alte femei; aceasta explica profunda ei gelozie fata de ba
rbati, legata de respectul, de dragostea ei "poetica" pentru femeile "singure" s
i mai n vrsta, care aveau n ochii ei un caracter sacru. Atitudinea ei era exact ace
ea a lui Rousseau fata de

doamna de Warens, a tnarului Benjamin Constant fata de doamna de Charnere; adoles

centii sensibili, "feminini" snt atrasi si ei de iubitele materne. Sub figuri mai
mult sau mai putin acuzate se ntlneste adesea acest tip de lesbiana care nu s-a i
dentificat niciodata cu mama sa pentru ca o admira sau o detesta prea mult - dar
care, refuznd sa fie femeie, doreste n jurul ei dulceata unei protectii feminine;
din snul acestei matrice calde, ea poate iesi n lume cu ndrazneli de baiat; se poa
rta ca un barbat, dar, ca barbat, are o fragilitate care o face sa caute dragost
ea unei femei mai n vrsta; cuplul va reproduce cuplul heterosexual clasic format d
in matroana si adolescent. Psihanalistii au subliniat importanta raporturilor pe
care lesbiana le-a avut n trecut cu mama sa. Exista doua cazuri n care adolescent
ei i este greu sa scape din strnsoarea materna; daca a fost rasfatata pasionat de
o mama anxioasa sau daca a fost maltratata de o "mama rea" care i-a insuflat un
profund sentiment de culpabilitate; n primul caz relatiile dintre mama si fiica f
rizau homosexualitatea: dormeau mpreuna, se mngiau sau si sarutau snii; fata va cauta
n alte brate aceeasi fericire. n cel de-al doilea caz, va ncerca nevoia acuta a un
ei "mame bune" care sa o protejeze mpotriva celei dinti, care sa ndeparteze blestem
ul pe care-1 simte apasnd asupra ei. Unul dintre subiectele a caror poveste o rel
ateaza Havelock Ellis, care-si detestase mama pe perioada ntregii ei copilarii, a
descris astfel dragostea pe care a ncercat-o la saisprezece ani pentru o femeie
mai n vrsta: Ma simteam ca o orfana care a capatat deodata o mama si am nceput sa m
a simt mai putin ostila fata de oamenii mari, chiar sa am respect pentru ei... D
ragostea mea pentru ea era ntru totul pura si ma gndeam la ea ca la o mama... mi pl
acea sa ma atinga si uneori ma strngea n brate sau ma lasa sa ma asez pe genunchii
ei... Cnd ma culcam, venea sa-mi spuna noapte buna si ma saruta pe gura Daca fem
eia mai n vrsta se preteaza la mbratisari mai fierbinti, cea mai tnara li se va aban
dona cu bucurie. De obicei si va asuma 141 rolul pasiv, caci i place sa fie domina
ta, protejata, leganata si mngiata ca un copil. Fie ca aceste relatii ramn platonic
e, fie ca devin carnale, ele au adesea caracterul unei adevarate pasiuni amoroas
e. Dar tocmai prin faptul ca apar n evolutia adolescentei ca o etapa clasica, ele
n-ar putea fi suficiente pentru a explica o alegere hotarta a homosexualitatii.
Fata cauta n acelasi timp o eliberare si o liniste pe care le-ar putea gasi n brat
ele unui barbat. O data trecuta perioada entuziasmului amoros, cea mai tnara ncear
ca fata de cealalta sentimentul ambivalent pe care-1 avea fata de maica-sa; i sup
orta influenta, ncerend n acelasi timp sa i se smulga; daca cealalta se ncapatneaza s
a o retina, va ramne un timp "prizoniera" ^; dar, prin scene violente sau prieten
este, va ncerca sa evadeze; iesind din adolescenta, se simte destul de matura pen
tru a nfrunta o viata de femeie normala. Pentru ca vocatia ei lesbiana sa se afir
me, trebuie fie ca ea sa-si refuze - precum Sandor - feminitatea, fie ca feminit
atea ei sa nfloreasca cel mai bine n bratele unei alte femei. Aceasta echivaleaza
cu a spune ca fixatia ei asupra mamei nu ajunge pentru a explica inversiunea. Ia
r aceasta poate fi aleasa din cu totul alte motive. Femeia poate descoperi sau p
resimti prin experientele ei complete sau schitate ca nu va descoperi nici o pla
cere n relatiile heterosexuale, ca numai o femeie este n stare sa o satisfaca: n sp
ecial pentru femeia care are cultul feminitatii sale, mbratisarea safica se doved
este a fi cea mai satisfacatoare. Este foarte important sa subliniem acest lucru
: nu ntotdeauna refuzul de a se face obiect conduce femeia spre homosexualitate:
majoritatea lesbienelor ncearca, dimpotriva, sa-si nsuseasca tezaurele feminitatii
lor. A consimti la metamorfozarea n lucru pasiv nu nseamna

a renunta la orice revendicare subiectiva: femeia spera astfel sa se atinga sub

figura n-sinelui; dar atunci va ncerca sa se sesizeze din nou n alteritatea sa. n si
nguratate, nu reuseste cu adevarat sa se dedubleze; daca si mngie pieptul, nu simte
cum s-ar revela sinii ei unei mini straine, nici cum s-ar simti traind sub o mna
straina; un barbat poate sa-i descopere existenta pentru sine a carnii ei, dar n
u ceea ce este ea pentru celalalt. Numai cnd degetele ei modeleaza trupul unei fe
mei se ndeplineste miracolul oglinzii. ntre barbat si femeie dragostea este un act
; fiecare se smulge din sine si devine altul; ceea ce o uimeste pe ndragostita es
te ca langoarea pasiva a carnii ei este reflectata sub figura ardorii virile; da
r o narcisista nu-si va recunoaste dect foarte confuz farmecele ntr-un sex n erecti
e. ntre femei, dragostea este contemplare; mngierile snt destinate mai putin sa si-o
aproprieze pe cealalta dect sa se recreeze lent 1 Ca n romanul lui DOROTHY BAKER.
Trio, care este, de altfel, foarte superficial. 142 prin ea; separatia este abo
lita, nu exista nici lupta, nici victorie, nici nfirngere; ntr-o reciprocitate exac
ta, fiecare este n acelasi timp subiect si obiect, suverana si sclava: dualitatea
este complicitate. "Asemanarea foarte mare, spune Colette1, linisteste nsasi vol
uptatea Prietena se complace n certitudinea de a mngia un trup caruia i cunoaste sec
retele si ale carei preferinte i le arata propriul ei trup." Iar Rene'e Vivien:
Sub snul de femeie bat inimi semene Iubito! Trupul ntocmai ni-i alcatuit Si aceesi
soarta sufletele gemene Ne-apasa Incit tlcul umbrei crude Pe chip ori rsu-ti stiu
sa-l talmacesc Aidoma dulceata ni-i, ca unor rude Si-n tine prunc si sora, prie
tena iubesc.2 Aceasta dedublare poate sa capete o figura materna; mama care se r
ecunoaste si se alieneaza n fiica ei are adesea pentru ea un atasament sexual; ncl
inatia sa de a proteja si a legana n bratele ei un obiect fraged de carne este co
muna cu aceea a lesbienei. Colette subliniaza aceasta analogie cnd. scrie n Crceii
de vita: mi vei da voluptatea, aplecata deasupra mea, cu ochii plini de o nelinis
te materna, tu, cea care cauti n prietena ta pasionata copilul pe care nu l-ai av
ut niciodata. Si Renee Vivien exprima acelasi sentiment: Vino, n bratele te voi d
uce, ca pe-un copil bolnav Ca pc-un copil tremurnd si plngnd si bolnav Puternic, br
atul meu cuprinde-n strnsoarc tnipu-ti fin Ca pot durereas-o alin vei sti atunci,
si adapost sati tin Ca bratul meu anume facut a fost, catrainic adapost sa-ti t
in} Si tot astfel: Mai draga-mi esti asa, plapnda si-mpacata, si mult mi place-mi
brate sa te tin Pndind asupra ta cum se asterne usor, n caldul leagan, somnul lin.
1 Placerile... 2 Vraja. J Ceasul mimlor mpreunate. 143 n orice dragoste - sexuala
sau materna - exista n acelasi timp avaritie si generozitate, dorinta de a-1 pose
da pe celalalt si de a-i da totul; dar n special n masura n care ambele forme snt na
rcisiste, mngind n copil sau n amanta prelungirea sau reflectarea lor proprie, mama
si lesbiana se confunda. Totusi, narcisismul nu conduce mei el n mod necesar la h
omosexualitate: exemplul Mariei Bashkirtseff o dovedeste; nu gasim n scrierile ei
nici cea mai mica urma de sentiment afectuos fata de o femeie; cerebrala mai cu
rnd dect senzuala, extrem de vanitoasa, viseaza nca din copilarie sa fie valorizata
de barbat; nu o intereseaza dect ceea ce ar

putea sa contribuie la gloria ei. Femeia care se idolatrizeaza exclusiv si care

vizeaza o reusita abstracta este incapabila de o calda complicitate la adresa ce
lorlalte femei; ea nu vede n ele dect prietene sau dusmance. ntr-adevar, nici un fa
ctor nu este niciodata determinant; este vorba ntotdeauna de o alegere efectuata n
miezul unui ansamblu complex si sprijinindu-se pe o decizie libera: nici un des
tin sexual nu guverneaza viata individului: erotismul ei traduce, dimpotriva, o
atitudine globala fata de existenta. mprejurarile, totusi, au si ele un rol impor
tant n aceasta alegere. Si astazi, cele doua sexe traiesc n mare parte separate; n
pensioane, n scolile de fete, se aluneca repede de la intimitate la homosexualita
te; se ntlnesc mult mai putine lesbiene n mediile n care camaraderia ntre fete si bai
eti favorizeaza experiente heterosexuale. Multe femei care muncesc n ateliere, n b
irouri, ntre femei, si care nu au prea multe ocazii sa frecventeze barbati vor le
ga ntre ele prietenii amoroase; material si moral, le va fi comod sa-si uneasca v
ietile. Absenta sau esecul relatiilor heterosexuale le vor predestina inversiuni
i. E greu sa trasezi o limita ntre resemnare si predilectie: o femeie se poate co
nsacra femeilor pentru ca barbatul a dezamagit-o, dar uneori o dezamageste deoar
ece cautase n el o femeie. Pentru toate aceste motive, o distinctie radicala ntre
heterosexuala si homosexuala ar fi falsi O data trecut timpul incert al adolesce
ntei, barbatul normal nu-si mai permite abateri pederaste; dar adesea femeia nor
mala se ntoarce la iubiri care - platonice sau nu - i-au nentat tineretea Deception
ata de barbat, va cauta n brate feminine amantul care a tradat-o; Colette a arata
t n Vagabonda acest rol consolator pe care-1 joaca adesea n viata femeilor volupta
tile condamnate: se ntmpla ca unele sa-si petreaca ntreaga existenta consolndu-se. C
hiar o femeie coplesita de mbratisari masculine poate sa nu dispretuiasca volupta
ti 144 mai linistite. Daca este pasiva si senzuala, mngierile unei prietene nu-i v
or displacea, din moment ce nu are de facut altceva dect sa se abandoneze, sa se
lase coplesita. Daca este activa, pasionata, va aparea ca "androgin" nu printr-o
misterioasa combinatie de hormoni, ci numai pentru faptul ca agresivitatea si g
ustul pentru posesiune apar drept calitati virile; pe Claudine dragostea pentru
Renaud n-o mpiedica sa rvneasca farmecele lui Rezi; este pe deplin femeie, fara a n
ceta pentru aceasta sa doreasca sa ia si sa inngie ea nsasi. Binenteles, la "femeile
cinstite" , aceste "dorinte perverse" snt refulate cu grija: se manifesta totusi
, sub forma unor prietenii pure, dar pasionate, sau sub aceea a tandretei matern
e; uneori, se descopera izbucnind zgomotos n cursul unei psihoze sau al unei criz
e provocate de menopauza. De aceea este si mai zadarnic sa pretindem a aseza les
bienele n doua categorii separate. Prin aceea ca o comedie sociala se suprapune a
desea peste adevaratele lor raporturi, complacndu-se n a imita un cuplu bisexuat,
sugereaza ele nsesi diviziunea n "virile" si "feminine". Dar nu trebuie sa ne nsele
faptul ca una poarta un taior sobru si cealalta o rochie vaporoasa. Privind mai
ndeaproape lucrurile, ne dam seama ca n afara de cazurile-limita - sexualitatea l
or este ambigua. Femeia care devine lesbiana pentru ca respinge dominatia mascul
ina gusta adesea bucuria de a recunoaste n cealalta orgolioasa amazoana; odinioar
a, multe amoruri vinovate nfloreau printre studentele de la Sevres care traiau mpr
euna departe de barbati; voiau sa fie rnndre ca apartin unei elite feminine si vo
iau sa ramna subiecte autonome; aceasta complexitate care le reunea mpotriva caste
i privilegiate i permitea fiecareia sa admire ntr-o prietena acea fiinta prestigio
asa pe care o ndragea n sine nsasi; mbratisndu-se, fiecare era n acelasi timp barbat s
i femeie si era ncntata de aceste virtuti androgine. Invers, o femeie care vrea sa
se bucure de feminitatea ei n bratele alteia cunoaste si orgoliul

de a nu se supune nici unui barbat Renee Vivien iubea pasionat frumusetea femini
na si se voia frumoasa; se mpodobea, era mndra de parul ei lung; dar i placea si sa
se simta libera, intacta: n poemele sale exprima dispretul fata de cele care con
simt prin mariaj sa devina servitoarele unui barbat. Gustul ei pentru bauturile
tari, limbajul uneori grosolan manifestau dorinta sa de virilitate. De fapt, n im
ensa majoritate a cuplurilor mngierile snt reciproce. De aceea rolurile se mpart ntrun fel foarte incert: femeia cea mai infantila poate juca personajul unui adoles
cent n fata unei matroane protectoare sau pe acela al unei iubite tinute n brate d
e un amant Se pot iubi, una fiind egala celeilalte. 145 Prin faptul ca parteneri
i snt asemanatori, toate combinatiile, transpozitiile, schimburile sau rolurile sn
t posibile. Raporturile se echilibreaza dupa tendintele psihologice ale fiecarei
a si dupa situatia privita n ansamblu. Daca una dintre ele o ajuta sau o ntretine
pe cealalta, si va asuma functiile barbatului; protector tiranic, victima exploat
ata, suzeran respectat si uneori chiar sustinator; o superioritate morala, socia
la, intelectuala i va conferi adesea autoritatea; n acest timp cea mai iubita se v
a bucura de privilegiile pe care le presupune atasamentul pasionant de cea care
iubeste mai mult. Ca si asociatia dintre un barbat si o femeie, uniunea a doua f
emei poate lua o multime de nfatisari diferite; se ntemeieaza pe sentiment, intere
s sau obisnuinta; este conjugala sau romanesca; face loc sadismului, masochismul
ui, capriciului, egoismului, tradarii; exista printre lesbi-ene prostituate, dar
si mari ndragostite. Totusi, anumite circumstante confera acestor legaturi trasa
turi particulare. Ele nu snt consacrate de o institutie sau de obiceiuri, nici re
glate de conventii, de aceea snt traite cu mai multa sinceritate Barbatul si feme
ia - chiar si casatoriti - joaca fiecare, mai mult sau mai putin, cte un rol n fat
a celuilalt, mai ales femeia careia barbatul i impune ntotdeauna cte ceva: virtute
exemplara, farmec, cochetarie, infantilism sau austeritate; niciodata, n prezenta
sotului sau a amantului, ea nu se simte pe de-a-ntregul ea nsasi: alaturi de o p
rie tena nu va face nici o parada, nu trebuie sa simuleze, snt prea asemanatoare
pentru a nu se arata descoperite. Aceasta similitudine creeaza cea mai totala in
timitate. Adesea erotismul nu are dect un rol nensemnat n aceste uniuni; voluptatea
are un caracter mai putin fulgerator, mai putin vertiginos dect ntre barbat si fe
meie, ea nu opereaza metamorfoze att de bulversante; dar cnd amantii si-au despart
it trupurile, redevin straini; si chiar corpul masculin i se pare femeii dezgust
ator; iar barbatul ncearca uneori un fel de sila insipida n fata aceluia al tovara
sei sale; ntre femei, tandretea carnala este mai egala, mai continua; nu snt antre
nate n extazuri frenetice, dar nici nu cad niciodata ntr-o indiferenta ostila; a s
e vedea, a se atinge este o placere linistita care o prelungeste n surdina pe cea
din pat Legatura lui Sarah Posonby cu iubita sa a durat aproape cincizeci de an
i fara nici un nor; se pare ca au stiut sa-si creeze la marginea lumii un paradi
s linistit. Dar si sinceritatea se plateste. Pentru ca se arata descoperite, far
a grija de a se controla sau de a disimula, femeile si provoaca una alteia violen
te nemaiauzite. Barbatul si femeia se intimideaza pentru ca snt diferiti; el ncear
ca fata de ea mila, neliniste, se straduieste sa o trateze cu multa curtoazie, c
u indulgenta, cu 146 retinere; ea l respecta si se teme putin de el, ncearca sa se
domine n fata lui; fiecare are grija sa-1 crute pe misteriosul Celalalt ale caru
i reactii si sentimente nu le poate ndeajuns masura. Femeile ntre ele snt necrutato
are; se demasca, se provoaca, se urmaresc, se ndrjesc si se antreneaza reciproc n a
bisurile abjectiei. Calmul masculin - fie ca este

indiferenta sau stapnire de sine - este un dig de care se sfarma scenele feminine
; dar ntre doua prietene are loc o risipa de lacrimi si convulsii; rabdarea lor n
a respinge reprosurile si explicatiile este insatiabila. Exigenta, proteste, gel
ozie, tiranie, toate aceste flageluri ale vietii conjugale se dezlantuie sub o f
orma exasperata. Daca asemenea amoruri snt adesea furtunoase, este si din pricina
ca ele snt mai amenintate dect iubirile heterosexuale. Fiind blamate de societate
, nu reusesc sa i se integreze. Femeia care-si asuma atitudinea virila - prin ca
racterul, situatia sau forta pasiunii sale - regreta ca nu-i poate oferi prieten
ei sale o viata normala si respectabila, ca nu se poate casatori cu ea, ca o duc
e pe cai insolite; acestea snt sentimentele pe care, n Fntni de singuratate, Radclif
fe Hali i le atribuie eroinei sale; aceste remuscari se traduc printr-o anxietat
e morbida si adesea printr-o gelozie chinuitoare. Ct despre prietena pasiva sau m
ai putin ndragostita, ea va suferi ntradevar din pricina blamului societatii; se v
a socoti degradata, pervertita, frustrata, va simti ranchiuna fata de aceea care
-i impune aceasta soarta. Se poate ca una dintre cele doua femei sa doreasca un
copil; ori nu se va resemna dect cu tristete la sterilitate, ori amndoua vor adopt
a un copil, ori cea care doreste maternitatea va apela la serviciile unui barbat
; copilul este uneori o legatura puternica ntre cele doua, alteori o noua sursa a
certurilor. Ceea ce confera femeilor nchise n homosexualitate un caracter viril n
u este viata lor erotica - aceasta, dimpotriva, le limiteaza la un univers femin
in - ci responsabilitatile pe care si le asuma prin faptul ca se lipsesc de barb
ati. Situatia lor este opusa aceleia a curtezanei, care uneori capata un spirit
viril din pricina ca traieste printre barbati - precum Ninon de Lenclos -, dar c
are depinde de acestia. Atmosfera insolita care. domneste n jurul lesbienelor pro
vine din contrastul ntre climatul gineceului n care se desfasoara viata lor partic
ulara si independenta masculina a existentei lor publice. Se poarta ca niste bar
bati ntr-o lume fara barbati. Femeia singura apare ntotdeauna ca fiind putin ciuda
ta: nu e adevarat ca barbatii respecta femeile; ei se respecta unii pe altii pri
n femeile lor - sotii, iubite, fete "ntretinute"; cnd protectia masculina nu se ma
i extinde asupra ei, femeia este dezarmata n fata unei caste superioare care se a
rata agresiva, batjocori147 toare si ostila Ca "perversiune erotica", homosexual
itatea feminina strneste mai degraba zmbete; dar, n masura n care implica un mod de
viata, suscita scandal sau dispret. Daca este multa provocare si afectare n atitu
dinea lesbienelor, aceasta se ntmpla pentru ca nu exista pentru elenici o cale dea-si trai situatia cu naturalete. Naturaletea implica sa nu reflectezi asupra ta
, sa actionezi fara sa-ti reprezinti propriile acte; dar purtarea celorlalti o d
etermina fara ncetare pe lesbiana sa ia cunostinta de sine. Numai daca este destu
l de matura sau nzestrata cu un mare prestigiu social va putea merge pe drumul ei
cu o indiferenta linistita. Este greu de decretat, de exemplu, daca din nclinati
e sau dintr-o reactie de aparare lesbiana se mbraca att de adesea ntr-un fel ce den
ota masculinitate. Fara ndoiala, pentru majoritatea este o alegere spontana. Nimi
c n-ar fi mai putin natural dect sa se mbrace n haine de femeie; fara ndoiala, haina
masculina este si ea artificiala, dar este mai comoda si mai simpla, este facut
a pentru a favoriza actiunea n loc sa o mpiedice; George Sand, Isabelle Ehberardt
purtau costume barbatesti; Thyde Monnier, n ultima sa carte1, si afirma preferinta
pentru pantaloni; orice femeie activa prefera tocurile joase, stofele rezistent
e. Sensul toaletei feminine este evident: el este acela de a "mpodobi" si a mpodob
i nseamna a oferi; feministele hetero-sexuale s-au aratat odinioara asupra acestu
i punct la fel de intransigente ca si lesbienele; refuzau sa faca din ele nsele o
marfa care se expune, adoptau taioare si palarii sobre; rochiile mpodobite, deco
ltate li se pareau simbolul ordinii

sociale mpotriva careia luptau. Astazi, au reusit sa stapneasca realitatea, si sim

bolul are n ochii lor mai putina importanta. Totusi, pentru lesbiana si pastreaza
aceasta importanta n masura n care ea simte ca mai are de revendicat ceva. Se ntmpla
si - daca particularitatile sale fizice i-au motivat vocatia - ca vesmintele au
stere sa-i vina mai bine. Trebuie adaugat ca unul dintre rolurile jucate de podo
aba este acela de a satisface senzualitatea prehensiva a femeii; dar lesbiana di
spretuieste consolarile catifelei, ale matasii; ca si lui Sandor, i va placea sa
le vada la prietenele sale sau chiar trupul prietenei va tine locul acestora. To
t din acest motiv adesea lesbienei i place sa bea bauturi tari, sa fumeze, sa vor
beasca grosolan, sa-si impuna exercitii violente; din punct de vedere erotic, mpa
rtaseste tandretea feminina; prin contrast, i place un climat mai putin fad. Prin
aceasta cale indirecta, poate ajunge sa se simta bine n compania barbatilor. Dar
aici intervine un factor nou: lEu. 148 adesea ntretine cu acestia o relatie foar
te ambigui O femeie foarte sigura de virilitatea ei nu va accepta ca prieteni sa
u camarazi dect barbati: aceasta siguranta nu se ntlneste dect la acelea care au avu
t cu barbatii interese comune, care - n afaceri, n actiune sau n arta muncesc si re
usesc la fel ca ei. Gertrude Stein, cnd si primea prietenii, nu vorbea dect cu barb
atii, lasndu-i Alicei Toklas sarcina de a le ntretine pe nsotitoarele lor.1 Fata de
femei, homosexuala foarte virila va avea o atitudine ambivalenta: le dispretuie
ste, dar are n fata lor un complex de inferioritate att n calitate de barbat, ct si
ca femeie; se teme ca nu cumva sa le apara drept o femeie nereusita, un barbat n
eterminat, ceea ce o determina sa afiseze o superioritate nfumurata, sau sa manif
este fata de ele - precum travestita lui Stekel - o agresivitate sadica. Dar ace
ste cazuri snt destul de rare. Am vazut ca majoritatea lesbienelor refuza barbatu
l cu reticenta; exista si n ele, ca si n femeia frigida, dezgust, ranchiuna, timid
itate, orgoliu; nu se simt cu adevarat asemanatoare cu ei; la ranchiuna lor femi
nina se adauga un complex de inferioritate viril; barbatii snt rivali mai bine nar
mati pentru a seduce, pentru a poseda si pentru a pastra prada; ele detesta pute
rea lor asupra femeilor, detesta "murdarirea" pe care le-o impun femeilor. Snt ir
itate si de faptul ca i vad detinnd privilegiile sociale, si fiindca snt mai tari d
ect ele; este o umilire aspra pentru ele aceea de a nu putea sa se lupte cu un ri
val, de al sti n stare sa le doboare cu o lovitura de pumn. Aceasta ostilitate co
mplexa este una dintre ratiunile care le determina pe unele homosexuale sa se af
iseze; ele nu se frecventeaza dect ntre ele, formeaza un fel de cluburi pentru a a
rata ca nu au nevoie de barbati din punct de vedere social, nici sexual. De aici
, se aluneca usor la inutile fanfaronade si la tot felul de comedii ale inautent
icitatii. Lesbiana se preface mai nti ca este barbat; apoi, a fi lesbiana chiar de
vine un joc; travestiul, deghizarea se preschimba ntr-o livrea; iar femeia, sub p
retextul de a se sustrage opresiunii masculine, se face sclava personajului sau;
n-a voit sa se nchida n situatia ei de femeie, se va ntemnita n aceea de lesbiani N
imic nu creeaza o impresie mai puternica de ngustime de spirit si de mutilare dect
aceste clanuri de femei eliberate. Trebuie adaugat ca multe femei nu se declara
homosexuale dect din complezenta interesata; ele adopta mai mult dect constient p
osturi echivoce, spernd mai ales sa-i strneasca pe barbatii carora le plac "vicioa
sele". 1 O heterosexuala care crede - sau vrea sa se convinga - ca transcende pr
in valoarea ei diferenta dintre sexe va fi gata sa manifeste aceeasi atitudine:
de exemplu, doamna de Stael. 149 Aceste zeloase provocatoare de scandal - care sn
t, evident, cele mai remarcate - contribuie la discreditarea a ceea ce opinia pu
blica socoteste a fi un viciu si o pozl

ntr-adevar, homosexualitatea nu este mai mult o perversiune deliberata dect un ble

stem fatali Este o atitudine aleasa n cadrul unei situatii, adica n acelasi timp m
otivata si adoptata n mod liber. Nici unul dintre factorii pe care subiectul si-i
asuma prin aceasta alegere - date fiziologice, istorie psihologica, circumstant
e sociale -nu este determinant, desi toate contribuie la explicarea ei. Pentru f
emeie, este o maniera printre attea altele de a rezolva problemele pe care i le p
une conditia ei n general, prin situatia ei erotica n particular. Ca toate conduit
ele umane, va antrena prefacatorie, dezechilibru, esec, minciuna sau, dimpotriva
, va fi sursa unor experiente fecunde, dupa cum va fi traita n rea-credinta, lene
si inautenticitate sau, din-potriva. n luciditate, generozitate si libertate. 1
Fntna de singuratate prezinta o eroina marcata de o fatalitate psihofizto-logica .
Dar valoarea documentara a acestui roman este mult prea slaba n raport cu reputa
tia pe care a cunoscut-o. 150 Partea a Ii-a SITUATIE Capitolul V FEMEIA MARITATA
Destinul pe care societatea l propune n mod traditional femeii este casatoria. Si
n zilele noastre, majoritatea femeilor snt casatorite, au fost casatorite, se pre
gatesc sa se casatoreasca sau sufera ca nu snt casatorite. Celibatara se definest
e prin raportare la casatorie, fie ca este frustrata, revoltata sau chiar indife
renta fata de aceasta institutie. Deci va trebui sa ne continuam acest studiu pr
in analiza casatoriei. Evolutia economica a conditiei feminine este pe cale sa b
ulverseze institutia casatoriei; aceasta devine o uniune liber consimtita de cat
re doua individualitati autonome; angajamentele conjugale snt personale si recipr
oce; adulterul este pentru ambele parti o denuntare a contractului; divortul poa
te fi obtinut de catre o parte sau de cealalta n aceleasi conditii. Femeia nu mai
este cantonata n functia ei reproducatoare: aceasta si-a pierdut n mare parte car
acterul sau de servitute naturala, se prezinta ca o sarcina voluntar asumata1; s
i este asimilata unei munci productive pentru ca, n majoritatea cazurilor, timpul
de repaus cerut de o sarcina trebuie platit mamei de catre stat sau de catre pa
tron. n U.R.S.S., mariajul a aparut timp de citi va ani ca un contract individual
sprijinindu-se numai pe libertatea sotilor; se pare ca astazi este un serviciu
pe care statul l impune amndurora. Depinde de structura generala a societatii ca n
lumea de mine una sau alta dintre aceste tendinte sa fie nvingatoare; dar, n orice
caz, tutela masculina este pe cale de disparitie. Totusi, epoca n care traim este
din punct de vedere feminist o epoca de tranzitie Numai o parte dintre femei pa
rticipa la productie, si chiar si acestea apartin unei societati n care supraviet
uiesc structuri antice, valori antice. Mariajul modern nu poate fi nteles dect n lu
mina trecutului pe care-1 perpetueaza. Casatoria s-a prezentat ntotdeauna ntr-un f
el radical diferit pentru femeie si pentru barbat. Cele doua sexe si snt necesare
unul altuia, dar aceasta necesitate nu a nascut niciodata reciprocitate; 1 Vezi
voi. I. 152 niciodata femeile n-au constituit o casta care sa stabileasca pe pic
ior de egalitate schimburi si contracte cu casta masculini Din punct de vedere s
ocial, barbatul este un individ autonom si complet; este privit nainte de orice c
a producator, si existenta lui este justificata prin munca pe care o furnizeaza
colectivitatii; am vazut1 din ce motive rolul reproducator si domestic n care est
e cantonata femeia nu i-a garantat o demnitate egala. Desigur, barbatul are nevo
ie de ea; la anumite popoare primitive, se ntmpla ca celibatarul, incapabil sa-si
asigure singur subzistenta, sa fie privit ca un soi de paria; n comunitatile agri
cole, o

tovarasa de munca i este indispensabila taranului; si, pentru majoritatea barbati

lor, este avantajos sa treaca anumite corvezi asupra unei femei; individul dores
te o viata sexuala stabila, doreste o posteritate, iar societatea i cere sa o per
petueze. Dar nu femeii i este adresat acest apel al barbatului: societatea barbat
ilor permite fiecaruia dintre membrii ei sa se mplineasca n calitate de sot si de
tata; integrata ca sclava sau vasala unor grupuri familiale n care domina tatii s
i fratii, femeia a fost ntotdeauna data n casatorie de niste barbati altor barbati
. La nceput, clanul, rudele de sex masculin dispuneau de ea aproape ca de un obie
ct: facea parte din prestatiile cu care grupurile cadeau reciproc de acord; cond
itia ei nu a fost profund modificata cnd casatoria a capatat n cursul evolutiei sa
le2^ o forma contractuala; nzestrata sau lundu-si partea ei de mostenire, femeia a
pare ca o persoana civila; dar si zestrea si mostenirea o aservesc familiei sale
si mai mult; timp ndelungat contractele de mariaj au fost semnate ntre socru si g
inere, nu ntre sot si sotie; numai vaduva se bucura pe atunci de autonomie econom
ica.3 Libertatea de alegere a fetei a fost totdeauna foarte restrnsa; iar celibat
ul - n afara de situatiile exceptionale n care are un caracter sacru - o coboara l
a starea de parazit si de paria; mariajul este singura ei posibilitate de a-si cs
tiga pinea si singura justificare sociala a existentei sale. El i este deci impus
din doua motive principale: trebuie sa dea comunitatii copii; dar rare snt cazuri
le n care - ca n Sparta si, ntr-o oarecare masura, sub regimul nazist - statul i ia
pe copii direct sub protectia sa si nu-i cere femeii dect sa fie mama. Chiar si c
ivilizatiile care ignora rolul generator al tatalui cer ca femeie sa fie sub pro
tectia unui sot; ea are att ndatorirea de a satisface nevoile sexuale ale barbatul
ui ct si de a avea grija de caminul sau. Menirea pe care i-o impune societatea es
te considerata ca un 1 A se vedea voi. I. 2 Acesta evolutie s-a produs ntr-o mani
era discontinua. S-a repetat n Egipt, la Roma, n civilizatia moderni A se vedea pr
imul volum, "Istorie". ^ De unde caracterul singular al tinerei vaduve n literatur
a erotica. 153 serviciu adus sotului; de aceea el i datoreaza sotiei sale cadouri
sau o mostenire, sau se angajeaza sa o ntretina; prin acest mijloc societatea si
achita datoria fata de femeia pe care i-o sacrifica. Drepturile pe care sotia le
cstiga ndeplinindu-si datoriile se traduc prin obligatiile pe care le are fata de
ea barbatul. El nu poate sfarma dupa bunul sau plac legatura conjugala; repudier
ea si divortul nu se obtin dect printr-o decizie a puterilor publice si uneori so
tul i datoreaza femeii o compensatie baneasca: acest obicei devine chiar abuziv n
Egiptul lui Bocchoris, ca si astazi n USA, sub forma de alimony*. Poligamia a fos
t ntotdeauna mai mult sau mai putin tolerata; barbatul si poate aduce n pat sclave,
concubine, iubite, prostituate; dar trebuie sa respecte anumite privilegii ale
sotiei sale legitime. Daca este maltratata sau lezata, aceasta are posibilitatea
- mai mult sau mai putin concret garantata - sa se ntoarca la familia sa, sa obt
ina din partea ei separarea sau divortul. Astfel, pentru cei doi soti, casatoria
nseamna n acelasi timp o sarcina si un profit; dar situatia lor nu este simetrica
; pentru fete, mariajul este singurul mijloc de a se integra n societate si, daca
snt refuzate, ele snt niste deseuri din punct de vedere social. De aceea mamele a
u cautat ntotdeauna cu atta ndrjire sa le capatuiasca. n secolul trecut, pe vremea bu
rgheziei, abia daca erau ntrebate n privinta casatoriei lor. Erau oferite eventual
ilor pretendenti n cursul unor "ntrevederi" dinainte aranjate. Zola a descris aces
t obicei n Viata de zi cu zi: Ratata, e ratata, zise doamna Josserand lasndu-se la
loc n scaun. Ah ! zise simplu domnul Josserand.

Dar nu ntelegi, relua doamna Josserand cu o voce ascutita, ti spun, nca o casatorie
dusa pe apa smbetei, si e a patra pe care o rateaza! Asculta, ncepu iarasi doamna
Josserand, ducndu-se spre fiica ei. Cum de-ai ratat si casatoria asta? Berthe nte
lese ca-i venise rndul. Nu stiu, mama, murmura ea. Un subsef de birou, continua m
aica-sa; sub treizeci de am, cu un viitor stralucit. n fiecare luna ti aduce banii
in casa; e ceva solid, fie si numai asta... Ai mai facut iar vreo prostie, cum
ai facut si cu ceilalti? Te asigur ca nu, mama. Cnd ati dansat, ati trecut n salon
as'1 Berthe se tulbura: Da, mama... Si, cum era singur, a vrut sa faca niste luc
ruri urte, m-a sarutat apucndu-ma asa. Atunci mi-a fost frica, si l-am mpins. Mama
ei o ntrerupse, cuprinsa din nou de furie: L-a mpins! Auzi, nenorocita, 1-a mpins!
Dar, mama, nu-mi dadea drumul. * Alimony (engl.) pensie alimentara ( n. tr.). 15
4 Ei, si? Nu-ti dadea drumul... mare lucru! Pe proastele astea ar trebui sa le d
uca la pension! Ia zi, ce te-am nvatat? Pentru un sarut dupa usa! Chiar trebuie s
a ne vorbesti de asta noua, parintilor tai? Sa mpingi oamenii asa, sa-ti ratezi c
asatoria! si lua un aer doctoral si continua: S-a terminat, snt disperata, esti pr
oasta, fata mea... Din moment ce n-ai avere, trebuie sa ntelegi ca nu-i poti prin
de pe barbati prin altceva. Trebuie sa fu draguta, sa faci ochi dulci, sa-ti uit
i mna ntr-a lui, sa-i permiti copilarii fara sa ai aerul ca-i dai voie; n sfirsit,
sa pescuiesti un barbat... Si ce ma nfurie si mai tare e ca se pricepe la asta, cn
d vrea, relua doamna Josserand. Haide, sterge-ti ochii, uita-te la mine ca si cu
m as fi un domn care-ti face curte. Vezi, lasi sa-ti cada evantaiul, pentru ca d
omnul, ridicndu-1, sa-ti atinga degetele. Si nu sta teapana, misca-te mai gratios
. Barbatilor nu le plac scndurile. Mai ales, daca merg prea departe, nu face pe p
roasta. Un barbat care merge prea departe e aprins, draga mea. Pendula din salon
suna ora doua; si n agitatia acestei stari de veghe prelungite, n dorinta ei furi
oasa de a obtine o casatorie imediata, mama gndea cu glas tare, sucind-o si rasuc
ind-o pe fiica-sa ca pe o papusa de carton. Aceasta, moale, fara vointa, se lasa
n voia ei, dar era foarte mhnita; se simtea sufocata de teama si de rusine... Ast
fel, fata apare ca fiind absolut pasiva; este maritata, data n casatorie de catre
parinti. Baietii se nsoara, si iau nevasta. Ei cauta n casatorie o expansiune, o c
onfirmare a existentei lor, si nu a dreptului

nsusi de a exista; este o sarcina pe care si-o asuma n mod liber. Se pot deci inte
roga asupra avantajelor si inconvenientelor, asa cum au facut autorii satirici g
reci si cei din Evul Mediu; nu este pentru ei dect un mod de viata, nu un destin.
Le este la ndemna sa prefere singuratatea celibatului, unii se casatoresc trziu sa
u nu se casatoresc niciodata. Femeile, maritndu-se, primesc ca domeniu o particic
a de lume; garantii legale o apara mpotriva capriciilor barbatului; dar ea devine
vasala lui. El este din punct de vedere economic seful comunitatii si deci el o
ntruchipeaza n ochii societatii. Ea i ia numele; este asociata cultului sau, integ
rata clasei, mediului sau; apartine familiei lui, devine "jumatatea" lui. l urmea
za acolo unde munca lui l solicita: n mod esential, dupa locul n care lucreaza el si
fixeaza domiciliul conjugal; mai mult sau mai putin brutal, rupe cu trecutul, e
ste anexata universului sotului ei; i daruieste propria-i persoana; i datoreaza vi
rginitatea si o riguroasa fidelitate. Ea pierde o parte din drepturile pe care c
odul i le recunoaste femeii necasatorite. Legislatia romana o aseza pe femeie n m
anile unui barbat loco filiae; la nceputul secolului al XlX-lea, Bonnard declara
ca nevasta este pentru sot ceea ce este copilul pentru mama; pna la legea din 194
2, codul francez cerea ca ea sa se supuna barbatului sau; legile si moravurile nc
a i mai confera acestuia o mare autoritate: este implicata prin situatia sa 155 ns
asi n snul societatii conjugale. Din moment ce el este producatorul, el depaseste
interesul familiei catre acela al societatii care i deschide un viitor coopernd la
edificarea unui viitor colectiv: el ntruchipeaza transcendenta. Femeia este dest
inata perpetuarii speciei si ntretinerii caminului, adica imanentei1. ntr-adevar,
orice existenta umana este transcendenta si imanenta n acelasi timp; pentru a se
depasi, ea cere sa se mentina, pentru a se lansa spre viitor, trebuie sa-si inte
greze trecutul si, comunicnd cu ceilalti, trebuie sa se confirme siesi. Aceste do
ua momente snt implicate n orice miscare vie: barbatului, casatoria i permite chiar
fericita sinteza; n meseria sa, n viata sa politica el cunoaste schimbarea, progr
esul, si traieste risipirea n timp si n univers; si cnd este satul de acest vagabond
aj, si ntemeieaza un camin, se fixeaza, se ancoreaza n lume; seara, se ntoarce n casa
n care femeia vegheaza peste mobile si peste copii, asupra trecutului pe care l nm
agazineaza. Dar aceasta nu are alta ndatorire dect sa mentina si sa ntretina viata n
pura si identica sa generalitate; ea perpetueaza esenta imuabila, asigura ritmu
l egal al zilelor si permanenta caminului, ale carui usi le pastreaza nchise: nu
i se ofera nici un impact direct asupra viitorului, nici asupra universului; nu
transcende spre colectivitate dect prin mijlocirea unui sot. Astazi, mariajul pas
treaza n mare parte aceasta nfatisare traditionala. Si, mai nti, i se impune mult ma
i imperios fetei dect baiatului. Exista nca numeroase straturi sociale n care nici
o alta perspectiva nu i se deschide fetei; n rndunle taranilor, femeia necasatorit
a este o paria; ramne servitoarea tatalui, a fratilor si a cumnatului ei; exodul
spre oras este imposibil; casatoria, aservind-o unui barbat, o face, totusi, sta
pna casei n care traieste. n anumite medii burgheze, fata este incapabila sa-si csti
ge pinea; ea nu poate dect sa vegeteze ca parazita n caminul parintesc sau sa accep
te n vreun camin strain o pozitie inferioara. Chiar si n cazul n care este emancipa
ta, privilegiul economic detinut de barbati o face sa prefere casatoria unei mes
erii: va cauta un barbat a carei situatie sa fie superioara celei pe care o are
ea sau despre care spera ca va "ajunge" mai repede si mai sus dect ar putea-o fac
e ea. Se admite, ca si altadata, ca actul amoros este, din partea femeii, un ser
viciu pe care-1 face barbatului; el si ia placerea si n schimb i datoreaza o compen
satie. Trupul femeii este un obiect care se cumpara; pentru ea, reprezinta un ca
pital pe care este n drept sa-1

exploateze. Uneori i 1 Ci. voi. I. ntlnim aceasta teza la Saint-Paul, Parintii Bise
ricii, Rousseau. Proudhon, Auguste Comte, D. H. Lawrence etc. 156 aduce sotului
sau o zestre; adesea, se angajeaza sa faca anumite treburi casnice; va tine casa
, va creste copiii, m orice caz, are dreptul sa se lase ntretinuta, si morala tra
ditionala chiar o ndeamna la asta Este natural sa fie tentata de aceasta facilita
te, cu att mai mult cu ct meseriile feminine snt adesea ingrate si prost platite; c
asatoria este o cariera mai avantajoasa dect multe altele. Moravurile fac nca difi
cila eliberarea sexuala a celibatarei; n Franta, adulterul sotiei a fost pna n zile
le noastre un delict, n timp ce nici o lege nu i interzicea femeii amorul liber; t
otusi, daca voia sa-si ia un amant, femeia trebuia nti sa se marite. Multe tinere
fete burgheze, foarte sever crescute, se marita si n prezent "pentru a fi libere"
. Un mare numar de americane si-au cucerit libertatea sexuala; dar experientele
lor seamana cu acelea ale tinerilor primitivi descrisi de Malinowski care gusta,
n Casa celibatarilor, placeri lipsite de consecinte; cei din jur asteapta ca ei
sa se casatoreasca, si abia atunci snt priviti pe deplin ca adulti. O femeie sing
ura, n America mai mult dect n Franta, este o fiinta incompleta din punct de vedere
social, chiar daca-si cstiga singura existenta; i trebuie o verigheta pe deget pe
ntru a cstiga demnitatea integrala a unei persoane si plenitudinea drepturilor sa
le. ndeosebi, maternitatea nu este respectata dect la femeia maritata; fata-mama r
amne un obiect al scandalului, iar copilul este un handicap care apasa greu asupr
a ei. Pentru toate aceste motive, multe adolescente din Vechea si din Noua Lume,
ntrebate despre proiectele lor de viitor, raspund astazi, la fel ca si altadata:
"Vreau sa ma marit" . Nici un tnar, totusi, nu considera casatoria drept proiect
ul sau fundamental. Reusita economica i va conferi demnitatea sa de adult: ea poa
te implica mariajul - mai ales pentru tarani - dar poate, de asemenea, sa-1 excl
uda. Conditiile vietii moderne - mai putin stabile, mai incerte dect altadata - f
ac ca ndatoririle casatoriei sa fie deosebit de dificile pentru tnar; dimpotriva,
profiturile ei s-au micsorat din moment ce el poate singur sa se ntretina, iar sa
tisfactiile sexuale snt, n general, posibile. Fara ndoiala, casatoria comporta unel
e facilitati materiale ("Mannci mai bine acasa dect la restaurant"), facilitati er
otice ("Asa ai bordelul acasa"), l salveaza pe individ de singuratate, l fixeaza n
spatiu si n timp dndu-i un camin si copii: este o mplinire definitiva a existentei
sale. Nu conteaza ca n ansamblu cererile masculine snt inferioare ofertelor femini
ne. Tatal mai mult se debaraseaza de fiica dect o daruieste; fata care cauta un s
ot nu raspunde unui apel masculin, ci l provoaca. Casatoriile aranjate nu au disp
arut; exista o ntreaga burghezie cumsecade care le perpetueaza. n jurul mormntului
lui Napoleon, la Opera, la bal, pe o plaja, la un ceai, aspiranta cu parul proas
pat pieptanat, mbracata cu o rochie noua, si exhiba cu timiditate gratiile fizice
si conversatia modesta; n jurul ei parintii o hartuiesc: "Mau 157 costat deja foa
rte scump ntrevederile astea; hotaraste-te! Data viitoare va fi rndul surorii tale
!" Nefericita candidata stie ca sansele ei scad pe masura ce nainteaza n vrsta; pre
tendentii nu snt numerosi: nu are mai multa libertate de alegere dect tnara beduina
care este data n schimbul unei turme de oi. Cum spune Colette1: "O fata fara ave
re si fara o meserie care este o povara pentru fratii sai nu are dect sa taca, sa
-si accepte norocul si sa-i multumeasca lui Dumnezeu!" ntr-o maniera mai putin cr
uda, viata mondena le ngaduie tinerilor sa se ntlneasca sub ochiul vigilent al mame
lor. Ceva mai eliberate acum, fetele ies mai des, frecventeaza facultati, si iau
o slujba care le da ocazia sa cunoasca barbati. ntre 1945 si 1947, n rndunle burghe
ziei belgiene,

doamna Claire Leplae a condus o ancheta privind problema alegerii matrimoniale.Autoarea si-a ales ca forma de cercetare interviul; voi cita cteva dintre ntrebar
ile pe care le-a pus si raspunsurile obtinute. {..Casatoriile aranjate snt frecven
te0 R.: Nu mai exista casatorii aranjate (51%). Casatoriile aranjate snt foarte r
are (1% pna la 16%). ntre 1 si 3% dintre casatorii snt aranjate (28%) 5 pna la lo% d
intre casatorii snt aranjate (5%). Persoanele interesate semnaleaza ca mariajele
aranjate, numeroase nainte de 1945, aproape ca au disparut. Totusi, "interesul, a
bsenta relatiilor, timiditatea sau vrsta, dorinta de a realiza o buna uniune snt m
otivele unor casatorii aranjate". Acestea snt adesea intermediate de catre preoti
; alteori fata se manta pnn corespondenta. "si fac ele nsele portretul n scris, ace
sta e publicat ntr-o foaie speciala, sub un numar. Ea comporta de exemplu doua su
te de candidate la casatorie si un numar aproape egal de candidati. Si ei si-au
facut portretul. Toti si pot alege n mod liber un corespondent caruia i scriu pnn a
ceasta modalitate." 1: n ce mprejurari si-au gasit perechea tinerii n ultimii zece
ani! R.: Reuniunile mondene (48%). Studiile, munca lor n comun (22%). Reuniuni in
time, sejumri (30%). Toata lumea este de acord n a sustine ca "mariajele ntre prie
teni din copilane snt foarte rare. Dragostea se naste din neprevazut". L: Banii j
oaca un rol primordial n alegerea persoanei cu care te casatoresti? R.: 3o% dintr
e mariaje nu snt dect o chestiune de bani (48%). 50% dintre mariaje nu snt dect o ch
estiune de bani (35%). 70% dintre mariaje nu snt dect o chestiune de bani (17%). 1
Casa Claudinei. 2 Cf. CLAIRE LKPLAE. Logodna. 158 l: Parintii snt avizi sa-si ma
rite fiicele? R.: Parintii snt avizi sa-si marite fiicele (58%). Parinfii snt dorn
ici sa-si marite fiicele (25%). Parintii doresc sa-si pastreze fiicele alaturi d
e ei (18%). L: Fetele snt avide sa se marite? R.: Fetele snt avide sa se mante (36
%). Fetele doresc sa se mante (38%). Fetele, dect sa nu faca o partida buna, pref
era sa nu se mante(26%). "Fetele i asalteaza pe tineri. Fetele se marita cu primu
l venit ca sa se capatuiasca. Toate spera sa se marite si si dau toata osteneala
ca s-o faca. Este o umilinta pentru fata sa nu fie solicitata; ca sa evite aceas
ta, adesea se manta cu primul venit. Fetele se grabesc sa se marite pentru ca ma
riajul le asigura mai multa libertate." Asupra acestui punct, aproape toate mart
uriile snt de acord. .: Cautnd sa se marite, fetele snt mai active dect Ixiietii? R.:
Fetele le declara baietilor sentimentele lor si apoi le cer sa le ia n casatone(
43%). Fetele snt mai active dect baietii cnd vor sa se mante (43%). Fetele snt discr
ete (14%). Si aici ntlnim aproape unanimitate: fetele iau de obicei initiativa mar
itisului. "Fetele si dau seama ca nu au cu ce sa se descurce n viata; nestiind cum
ar putea munci ca sa-si procure cele necesare traiului, cauta n mariaj o pluta d
e salvare. Fetele fac declaratii, se agata de gtul baietilor. Snt nfioratoare! Fata
se foloseste de orice mijloc pentru a se manta... Femeia cauta barbatul etc." N
u exista un document asemanator relativ la Franta: dar situatia burgheziei fiind
analoaga n Franta si n Belgia, s-ar ajunge fara ndoiala la concluzii similare; mar
iajele "aranjate" au fost ntotdeauna mai

numeroase n Franta dect n orice alta tara, iar faimosul "Club al gaitanelor verzi",
ai carui aderenti se regasesc n seratele destinate sa faciliteze apropierile ntre
cele doua sexe, prospera nca; anunturile matrimoniale ocupa coloane lungi ntr-o m
ultime de ziare. n Franta, ca si n America, mamele, surorile mai mari, revistele p
entru femei le nvata cu cinism pe tinerele fete arta de a "pune mna pe un sot", as
a cum hrtia de prins muste atrage mustele; este un "pescuit", o "vnatoare", care c
ere multa ndemnare: nu tintiti prea sus, nici prea jos: nu fiti romantice, ci real
iste; combinati cochetaria cu modestia; nu cereti nici prea mult, nici prea puti
n... Tinerii nu au ncredere n femeile "care vor sa se marite". Un fnar belgian decl
ara1: "Nu e nimic mai dezagreabil pentru un barbat dect sa se simta urmarit, sa-s
i dea seama ca a nimerit n ghearele unei 1 Cf. CLAIRH I.BPLAK. U>godna. 159 femei
". Ei se straduiesc sa le dejoace capcanele. Alegerea fetei este cel mai adesea
foarte limitata: n-ar fi cu adevarat libera dect daca si ea s-ar socoti la fel de
libera sa nu se marite. De obicei n decizia ei exista mai mult calcul, dezgust,
resemnare dect entuziasm. "Daca tnarul care o cere este ct de ct convenabil (mediu,
sanatate, cariera), fata l accepta fara sa-1 iubeasca l accepta chiar daca exista
mai multi "dar" si si pastreaza luciditatea." Totusi, desi doreste casatoria, n ac
elasi timp fata se teme de ea. Reprezinta pentru ea un beneficiu considerabil ma
i mare dect pentru barbat, si de aceea ea o doreste cu mai multa aviditate; dar c
ere, de asemenea, si niste sacrificii greu de nfaptuit; n special, implica o ruptu
ra mult prea brutala cu trecutul. S-a vazut ca multe adolescente erau angoasate
la ideea de a parasi casa parinteasca; cnd evenimentul se apropie, anxietatea dev
ine exasperanta. n acest moment se nasc o multime de nevroze; ele se ntlnesc si la
tinerii care se nspaimnta de responsabilitatile noi pe care si le asuma, dar snt mu
lt mai raspndite la fete, din motivele pe care le-am aratat deja si care capata n
aceasta criza ntreaga lor greutate. Nu voi cita dect un exemplu din Stekel, care a
trebuit sa trateze o fata de familie buna care manifesta mai multe simptome nev
rotice. n momentul n care Stekel o cunoaste, sufera de stari de voma, ia morfina n
fiecare seara, are crize de mnie, refuza sa se spele, mannca n pat, sta nchisa n came
ra. Este logodita si afirma ca-si iubeste cu pasiune logodnicul. i marturiseste l
ui Stekel ca i s-a daruit... Mai trziu, i spune ca nu a ncercat nici o placere si c
hiar ca si aminteste cu repulsie de saruturile lui, care-i dadeau acele senzatii
de voma. Se descopera ca de fapt ea 1 s-a daruit logodnicului ei ca sa-si pedeps
easca mama, de care nu se simtea destul de iubita, cnd era copil, si pndea parintii
noaptea pentru ca-i era teama sa nu-i faca un frate sau o sora; si adora mama. ,
,Si acum trebuia sa se marite, sa plece din casa parinteasca, sa paraseasca dorm
itorul parintilor sai? Era imposibil." Se ngrasa mncnd prea mult, si zgrie si si urtes
e minile, se abrutizeaza, se mbolnaveste, ncearca sa-si ofenseze prin orice mijloc
logodnicul. Medicul o vindeca, dar ea si implora mama sa renunte la ideea acestei
casatoni: "Voia sa ramna acasa, totdeauna, sa ramna copil". Mama sa insista sa se
marite. Cu o saptamna nainte de ziua nuntii este gasita n patul ei, moarta; se sin
ucisese cu un glonte de revolver. n alte cazuri, fata se ncapatneaza ntr-o lunga mal
adie; este disperata pentru ca starea ei nu-i permite sa se casatoreasca cu barb
atul "pe care-1 adora"; ntr-adevar, se mbolnaveste ca sa nu se marite cu el, si nu
-si regaseste echilibrul dect rupnd logodna. Uneori, teama de mariaj vine din fapt
ul ca fata a avut mai nainte experiente erotice care au marcat-o; n special, poate
sa se teama ca va fi descoperita pierderea virginitatii. Dar adesea, o pasiune
arzatoare fata de tata, mama sau sora,

ori atasamentul de casa parinteasca n general i fac 160 insuportabila ideea de a s

e supune unui barbat strain. Si multe se hotarasc s-o faca pentru ca trebuie sa
se marite, pentru ca se fac presiuni asupra lor, pentru ca stiu ca este unica so
lutie rezonabila, pentru ca vor o existenta normala de sotie si de mama; cu toat
e acestea, vor pastra n adncul sufletului secrete si rezistente ncapatnate care fac
ca nceputurile vietii lor conjugale sa fie dificile si le pot mpiedica chiar sa-si
gaseasca vreodata echilibrul. n general, deci, nu din dragoste se hotarasc casat
oriile. "Sotul nu este niciodata, ca sa spunem asa, dect un substitut al barbatul
ui iubit, niciodata barbatul iubit", afirma Freud. Aceasta disociere nu este del
oc accidentala. Este implicata de nsasi natura acestei institutii, ce presupune t
ranscenderea spre interesul colectiv a uniunii economice si sexuale a barbatului
si a femeii, nu asumarea fericirii lor individuale. n regimurile patriarhale, se
ntmpla - se mai ntmpla si astazi la anumite popoare musulmane - ca logodnicii alesi
de autoritatea parintilor sa nu-si fi vazut unul altuia nici macar chipul pna n z
iua nuntii. Nici macar nu se pune problema ca un destin, considerat sub aspectul
sau social, sa fie ntemeiat pe un capriciu sentimental sau erotic. n acest trg cum
inte, spune Montaigne, poftele nu snt att de nebunatice; snt sumbre si mai tocite.
Dragostea detesta sa fie tinuta pe de latun si se amesteca n mod las cu legaturil
e care sut facute si ntretinute sub alte chipuri, cum este casatoria; alianta, ave
rea atrna mai greu dect gratiile sau frumusetea. Nu te casatoresti pentru tine, as
a se spune; te casatoresti pentru posteritate, pentru familia ta (Cartea a IlIa,
cap. IV.). Barbatul, prin faptul ca el isi "ia" nevasta - si mai ales cnd oferte
le feminine snt numeroase -, are ceva mai multa libertate de alegere. Dar, cum ac
tul sexual este considerat ca un serviciu impus femeii, pe care se ntemeiaza avan
tajele ce-i snt acordate, este logic sa se treaca peste preferintele ei particula
re. Casatoria este destinata sa o apere mpotriva libertatii barbatului: dar cum n
u exista nici dragoste, nici individualitate n afara libertatii, pentru a asigura
existentei sale protectia unui barbat, ea trebuie sa renunte la viata unui indi
vid singular. Am auzit o mama de familie pioasa nvatndu-le pe fiicele sale ca "dra
gostea este un sentiment grosolan rezervat barbatilor si pe care nu-1 cunosc fem
eile comme ilfaut". Era, sub o forma naiva, chiar doctrina pe care o exprima Heg
el n Fenomenologia spiritului: "Raporturile de mama si de sojte au, nsa, pe de o p
arte, singularitatea ca ceva natural, care apartine placerii, n parte, ca ceva ne
gativ, care si vede n acest raport doar disparitia sa; n parte, singularitatea este
, tocmai de aceea 161 ceva contingent, care poate fi nlocuit printr-o alta singul
aritate. n casa eticului, nu acest sot, nu acest copil sunt aceia pe care se fund
eaza aceste relatii ale femeii, ci un sot, copii n genere, nu sensibilitatea, ci
universalul. Diferenta vietii ei etice fata de aceea a barbatului consta tocmai n
aceasta, ca n determinarea sa pentru viata individuala si n placerea ei, femeia r
amne nemijlocit universala si ramne straina la singularitatea dorintei, pe cnd, din
contra, la barbat, aceste doua laturi se despart si, ntruct, ca cetatean, el pose
da puterea constiintei-de-sine a universalitatii, el si rascumpara prin aceasta d
reptul dorintei, si si prezerva totodata libertatea fata de acest drept. ntruct n ac
easta relatie a femeii este deci amestecata singularitatea, viata ei etica nu es
te pura; n masura n care nsa aceasta viata este etica, singularitatea este indifere
nta si femeii i lipseste momentul prin care ea se recunoaste n altii ca fiind aces
t Sine."

Aceasta nseamna ca femeia nu trebuie sa-si ntemeieze n singularitatea lor raporturi

cu un sot ales de ea, ci sa justifice n generalitatea lor exercitiul functiunilo
r sale feminine: ea nu trebuie sa cunoasca placerea dect sub o forma specifica si
nonindividualizata; rezulta de aici, ntlnindu-se cu destinul ei erotic, doua cons
ecinte initiale: mai nti, ea nu are dreptul la nici o activitate sexuala n afara ma
riajului; pentru cei doi soti, actul sexual devenind o institutie, dorinta si pl
acerea snt depasite spre interesul social; dar barbatul, care transcende spre uni
versal ca lucrator si cetatean, poate gusta nainte de nunta, si pe marginea vieti
i conjugale, placeri con tingente: n orice caz, si gaseste salvarea pe alte drumur
i; n timp ce ntr-o lume n care femeia este esential definita ca femela, trebuie ca
ea sa fie pe deplin justificata ca femela Pe de alta parte, s-a vazut ca legatur
a dintre general si particular este biologic diferita la barbat si la femeie: nde
plmindu-si sarcina specifica de sot si de mascul reproducator, primul si afla cu
siguranta placerea-; dimpotriva. Ui femeie exista adesea o disociere ntre functia
genitala si voluptate Astfel net, pretinznd ca da vietii sale erotice o demnitate
etica, casatoria, dimpotriva, si propune sa o suprime. Aceasta frustrare sexuala
a femeii a fost n mod deliberat acceptata de catre barbati; s-a vazut ca se sprij
ineau pe un naturalism optimist pentru a se resemna fara dificultate sa i accept
e suferintele: asta * F. HEGliL - Fenomenologul spiritului. VA. IR1. Bucuresti.
1995. trad. Virgjl Bogdan, pag. 263 (n. tr.). - Binenteles, zicala "Toate gaurile
snt la fel" este grosolan umoristica: barbatul cauta altceva dect placerea bruta:
totusi, prosperitatea anumitor bordeluri ajunge sa dovedeasca faptul ca barbatu
l poate afla o oarecare satisfactie cu prima femeie ntlmta. 162 e soarta ei: blest
emul biblic i confirma aceasta opinie comoda. Durerile facerii - aceasta grea ras
cumparare acordata femeii n schimbul unei scurte si incerte placeri - au fost chi
ar tema a numeroase glume. "Cinci minute de placere, noua luni de chin... Intra
mai usor dect iese..." Acest contrast i-a nveselit adesea pe barbati. n aceasta fil
osofie intra o doza de sadism: multi barbati se bucura de suferinta feminina si
le repugna ideea ca ar putea fi atenuata.1 ntelegem deci ca acesti barbati nu au
nici un fel de scrupule n a-i nega nsotitoarei lor dreptul la satisfactie sexuala;
li s-a parut chiar mai avantajos sai refuze, o data cu autonomia placerii, si t
entatiile dorintei - Acest lucru l exprima, cu un cinism fermecator, Montaigne: T
ot un fel de incest este sa folosesti n aceasta nrudire venerabila si sacra efortu
rile si extravagantele libertatii amoroase; trebuie, zice Aristotel, "sa-ti atin
gi femeia cu prudenta si severitate, de teama ca nu cumva, gdilnd-o prea lasciv, p
lacerea sa n-o faca sa iasa din ttnile ratiunii..." Nu vad, dintre casatoriile car
e esueaza prea devreme si se tulbura, dect din acelea ncheiate pentru motive de fr
umusete si dorinte amoroase: trebuie ca o Unii sustin, de exemplu, ca durerile n
asterii snt necesare aparitiei instinctului matern: caprioarele care au nascut su
b efectul unui anestezic n-au mai vrut sa-si vada puii. ['aptele afirmate ranin ns
a foarte incerte: n orice caz, femeia nu este caprioara. Adevarul este ca anumiti
barbati snt scandalizati la ideea ca sarcinile feniininitatii ar putea fi usurat
e. - Si n zilele noastre, pretentiile la placere ale femeii suscita iinia masculina
; n aceasta privinta avem un document uimitor, opusculul doctorului GREMILLON: Ad
evarul despr. orgasmul venerian al femeii. Din prefata aflam ca autorul, erou n r
azboiul din anii 1914-1918. care a salvat viata a cincizeci si patru de prizonie
re germane, este un om de cea mai nalta moralitate. Combatnd cu violenta cartea lu
i Stekel, Femeia frigida, declara ntre altele: "Femeia normala, cea care are ovul
ati a

regulata, nu are orgasm venerian. Numeroase snt mamele ( si snt cele mai bune ) ca
re nu au ncercat niciodata spasmul mirific... Zonele erogene cele mai latente nu
snt naturale, ci artificiale. Femeile se mndresc atunci cnd le dobndesc, dar snt stig
mate ale decaderii... Spuneti-i toate acestea Barbatului placerii, nu va tine co
nt de nimic. El vrea ca tovarasa lui de mrsavie sa aiba un orgasm venerian si ea l
va avea. Daca nu exista, va fi creat. Femeia moderna vrea sa fie facuta sa vibr
eze. Noi i raspundem: Doamna, n-avem timp si de altfel e interzis de igiena! Crea
torul zonelor erogene lucreaza mpotriva lui nsusi; el creeaza femei insatiabile. O
trfa, fara a obosi, poate epuiza nenumarati soti... femeia mpartita n zone erogene
devine o femeie noua cu o stare de spirit noua. uneori o femeie teribila care p
oate ajunge la crima...N-ar mai exista nevroza, n-ar mai ti psihoze daca oamenii
ar fi convinsi ca "a face pe dobitocul cu doua spinari" este un act la fel de i
ndiferent ca a mnca. a urina, a defeca, a dormi..." 163 casnicie sa aiba baze mai
solide si mai constante si sa se ntemeieze pe luciditate; voiosia stralucitoare
nu valoreaza nimic... o casnicie buna, daca este asa, refuza tovarasia si condit
iile dragostei (Cartea a IlI-a, cap. V.) [....] "nsesi placerile pe care le au di
n relatiile cu femeile lor - mai spune el - snt condamnate daca n ele nu exista mo
deratie; si n libertate si desfrnare poti sa cazi ca ntr-un subiect nelegitim. Dori
ntele rusinoase pe care ni le sugereaza acest joc snt nu numai indecente, ci si d
aunatoare femeilor noastre. Cel putin sa nvete n alt fel nerusinarea. Ele snt ntotde
auna destul de treze pentru dorintele noastre... Casnicia este o legatura religi
oasa si sfnta: iata de ce placerea pe care o avem din ea trebuie sa fie o placere
retinuta, senoasa si amestecata cu ceva severitate; trebuie sa fie o voluptate
prudenta si constiincioasa." ntr-adevar, daca sotul trezeste senzualitatea femini
na, o trezeste n generalitatea sa, din moment ce el nu a fost special ales; el fs
i predispune sotia sa-si caute placerea n alte brate; sa tnngi foarte mult o femeie
nseamna, zice Montaigne, "sa-ti faci treaba ntr-un paner pentru ca mai apoi sa ti
-l pui n cap". De altfel autorul, de buna-credinta, este de acord ca prudenta ma
sculina o pune pe femeie ntr-o situatie foarte ingrata. Femeile nu eresesc deloc
cnd refuza regulile de viata care snt introduse n lume; cu att mai mult cu ct barbati
i su/aceia care le-au facut pentru ele. Fireste ca exista nepotriviri ntre noi si
ele. Noi le tratam fara consideratie, astfel: dupa ce ne-am dat seama ca snt far
a asemanare mai pasionate si mai pncepute ntr-ale dragostei dect noi.... le-am imp
us castitatea sub pedepsele cel mai strasnice... vrem sa fie sanatoase, viguroas
e, n stare buna, bine hranite si caste totodata, adica si calde si reci; caci cas
atoria - care spunem noi ca are sarcina sa le mpiedice sa arda - le aduce putina
alinare, dupa moravurile noastre. Proudhon are mai putine scrupule: a ndeparta dr
agostea de casatorie este, zice el, conform cu "dreptatea": Dragostea trebuie sa
fie necata n dreptate... orice conversatie amoroasa. chiar ntre logodnici, chiar nt
re soti, este necuviincioasa, distruge respectul zilnic, dragostea de munca si p
ractica datoriei sociale... ( o data ndeplinit oficiul amorului)... trebuie sa o n
departam precum ciobanul care, dupa ce a nchegat laptele, separa brnza de zer... T
otusi, n cursul secolului al XlX-lea, conceptiile burgheziei s-au modificat putin
; ea se straduia cu ardoare sa apere si sa mentina casatoria; si, pe de alta par
te, progresul individualismului facea sa fie imposibila nabusirea revendicarilor
feminine: Saint-Simon. Fourier, George Sand si toti romanticii proclamasera cu p
rea multa violenta dreptul la dragoste. S-a ridicat problema integrarii n mariaj
164 a sentimentelor individuale care pna atunci fusesera excluse. n

aceasta epoca a fost inventata notiunea echivoca de "dragoste conjugala", fruct

miraculos al mariajului traditional de convenienta. Balzac exprima toate inconse
cventele n idei ale burgheziei conservatoare. El recunoaste ca n principiu dragost
ea si casatoria nu au nimic de-a face una cu aha; dar este dezgustator sa asimil
ezi o institutie respectabila unui simplu trg, n care femeia este tratata ca un lu
cru; si se ajunge astfel la incoerentele deconcertante din Fiziologia mariajului
, unde citim: Casatoria poate fi considerata dm punct de vedere politic, civil s
i moral ca o lege, ca un contract, ca o institutie... Casatoria poate fi, deci,
obiectul respectului general. Societatea nu a putut lua n considerare dect aceste
somitati care pentru ea domina chestiunea conjugala. Majoritatea barbatilor nu a
u n vedere, prin casatorie, dect reproducerea, proprietatea copilului; dar nici re
producerea, nici copilul nu constituie fericirea. Porunca crescite ei multiplica
wiiii nu implica dragostea. A cere unei fete pe care ai vazut-o de paisprezece o
ri n cincisprezece zile dragoste n numele legii, al regelui si al dreptatii este o
absurditate demna de majoritatea predestinatilor. Iata ceva la fel de net ca te
oria hegeliana. Dar Balzac continua fara nici un fel de tranzitie: Dragostea est
e acordul dintre nevoie si sentiment, fericirea n casnicie rezulta dintr-o perfec
ta ntelegere ntre sufletele celor doi soti. Reiese de aici ca, pentru a fi fericit
, un barbat este obligat sa-si impuna anumite reguli de onoare si delicatete. Du
pa ce s-a folosit de beneficiul legii sociale care consacra nevoia, trebuie sa s
e supuna legilor secrete ale naturii care fac sa nfloreasca sentimentele. Daca fe
ricirea lui sta n a fi iubit, trebuie sa iubeasca sincer: nimic nu rezista unei p
asiuni adevarate. Dar a fi pasionat nseamna a dori tot timpul. Poti sa-ti doresti
tot timpul sotia9 - Da. Dupa care, Balzac si expune teoriile sale despre casator
ie. Dar ne dam seama repede ca pentru barbat este vorba nu numai sa fie iubit, c
i si sa nu fie nselat: el nu va ezita sai impuna sotiei sale un regim abrutizant,
sa-i refuze orice cultura, sa o ndobitoceasca n singurul scop de a-si salva onoar
ea. Si aici este vorba de dragoste? Daca vrem sa gasim un sens n aceste idei ceto
ase si dezlnate, se pare ca barbatul are dreptul sa aleaga o femeie cu ajutorul c
areia si va satisface nevoile n generalitatea lor, generalitate care este garantia
fidelitatii sale: apoi sa trezeasca dragostea sotiei sale folosind anumite rete
te. Dar este el oare cu adevarat ndragostit daca se casatoreste pentru proprietat
ea sa, pentru a lasa urmasi? Si daca nu este, cum va fi pasiunea lui att de irezi
stibila nct sa antreneze o 165 pasiune reciproca? Iar Balzac ignora oare cu adevar
at ca o dragoste nempartasita, departe de a seduce ineluctabil, dimpotriva, inopo
rtuneaza si dezgusta? Se vede clar reaua sa credinta n Memoriile a doua tinere ca
satorite, roman epistolar si cu teza. Louise de Chaulieu pretinde ca si ntemeiaza
casatoria pe dragoste: prin excesul pasiunii sale, si ucide primul sot; mai apoi,
moare ca urmare a exaltarii geloase pe care o simte fata de cel de-al doilea. R
enee de l'Estorade si-a sacrificat sentimentele n favoarea ratiunii; dar bucuriil
e maternitatii o recompenseaza ndeajuns si ea si ntemeiaza pe acestea o fericire so
lida. Mai nti ne ntrebam ce blestem - daca nu cumva un decret al autorului nsusi - i
interzice ndragostitei Louise maternitatea pe care-o doreste: dragostea nu a mpied
icat niciodata procreatia; si, pe de alta parte, ne gndim ca pentru a accepta cu
placere mbratisarile sotului ei, ia trebuit lui Renee acea "ipocrizie" pe care St
endhal o ura la "femeile cinstite". Balzac descrie noaptea nuntii n acesti termen
i: Animalul pe care l numim sot, dupa expresia ta, a disparut. i scrie Renee priet
enei sale. M-am ntlmt, ntr-o ncntatoare seara, cu un amant ale carui vorbe mi mergeau
la suflet, de bratul caruia ma

sprijineam cu o placere de nedescris..? curiozitatea s-a trezit n sufletul meu...

Sa stii, totusi, ca n-a lipsit nimic din ceea ce presupune dragostea cea mai ta
ndra, nici din neprevazutul care, ntr-un amumit fel, onoreaza acea clipa: farmece
le misterioase pe care nchipuirile noastre i-o cer, pierderea ratiunii care scuza
orice, consimtamntul smuls, voluptatile ideale mult timp ntrevazute, care ne subj
uga sufletul nainte sa revenim la realitate, toate seductiile se aflau acolo, cu
formele lor fermecatoare. Acest miracol probabil ca nu s-a mai repetat de prea m
ulte ori, ntruct, dupa cteva scrisori, o gasim pe Renee n lacrimi: "nainte eram o fii
nta, acum snt un obiect"; si ea si consoleaza noptile de "dragoste conjugala" citi
nd Bonald. Dar ar fi, totusi, interesant de aflat "prin ce mijloace sotul s-a sc
himbat, n momentul cel mai dificil al initierii feminine, ntr-un vrajitor; acelea
pe care le arata Balzac n Fiziologia mariajului snt sumare: "Nu va ncepeti niciodat
a casatoria printr-un viol", sau vagi: "A sti sa prinzi cu ndemnare nuantele place
rii, a le dezvolta, a le da un stil nou, o expresie originala, n acestea sta geni
ul unui sot". De altfel, adauga imediat ca "ntre doua fiinte care nu se iubesc, a
cest geniu este un libertinaj". Or, chiar aceasta se ntmpla: Renee nu l iubeste pe
Louis; si atunci de unde vine "geniul"" asa cum ne este descris? ntr-adevar, Balz
ac a eludat cu cinism problema. Nu a recunoscut ca nu exista sentimente neutre s
i ca absenta dragostei, constrngerea, plictiseala dau nastere nu prieteniei tandr
e, ci mai degraba ranchiunei, nerabdarii, ostilitatii 166 Scriitorul este mai si
ncer n Crinul din vale, iar destinul nefericitei doamne de Mortsauf apare mult ma
i putin edificator. A mpaca dragostea si casatoria este un asemenea tur de forta,
nct trebuie nici mai mult, nici mai putin dect o interventie divina pentru a reusi
: este solutia pe care o gaseste Kierkegaard, prin complicate ocolisuri. Filosof
ul se complace n a denunta paradoxul casatoriei: Ciudata inventie mai este si cas
atoria! Si ceea ce o face si mai ciudata este ca trece drept un demers spontan;
si totusi, nici un demers nu este decisiv... Un act att de decisiv ar trebui deci
nfaptuit spontan.* Dificultatea este aceasta: dragostea si nclinatia amoroasa snt
cu totul spontane, casatoria este o decizie; totusi, nclinatia amoroasa trebuie s
a fie trezita de casatorie sau de decizie: sa vrei sa te casatoresti: aceasta nse
amna ca lucrul cel mai spontan trebuie sa fie n acelasi timp decizia cea mai libe
ra, si ca din pricina spontaneitatii, ceea ce este att de inexplicabil nct trebuie
atribuit divinitatii trebuie n acelasi timp sa se ntmple n virtutea unei reflectii,
si a unei reflectii att de epuizante, nct din ea rezulta decizia. Mai mult, una nu
trebuie urmata de cealalta, decizia nu trebuie sa vina pe la spate cu pasi de lu
p, totul trebuie sa se ntmple simultan, cele doua lucruri trebuie sa se reuneasca n
momentul deznodamntului.Este totuna cu a spune ca a iubi nu nseamna a te casatori
si ca e foarte greu de nteles cum ar putea dragostea sa devina o datorie. Dar pa
radoxul nu-1 sperie pe Kierkegaard: ntregul sau eseu despre casatorie este facut
pentru a elucida acest mister. Este adevarat, convine el, ca: "Reflectia este nge
rul exterminator al spontaneitatii... daca ar fi adevarat ca reflectia trebuie s
a se plieze pe inc li natia amoroasa, n-ar mai fi existat casatorii..." Dar "dec
izia este o noua spontaneitate obtinuta prin reflectie, ncercata ntr-o maniera pur
ideala, spontaneitate care corespunde chiar aceleia a nclinatiei amoroase. Deciz
ia este o conceptie religioasa despre viata construita pe datele etice, si poate
astfel sa deschida calea'ncli-natiei amoroase si sa o asigure mpotriva oricarui p
ericol dinauntru sau dm afara". De aceea "un sot, un sot adevarat, este prin el n
susi un miracol!.. Sa poata pastra placerea dragostei n timp ce existenta ngramade
ste toata puterea seriozitatii asupra lui si asupra iubitei lui!"

Ct despre femeie, ei nu-i este data ratiunea, nu are "reflectie""; de aceea ea ,.

trece de la imediatul dragostei la imediatul religios"'. Tradusa ntr-un limbaj ma
i simplu, aceasta doctrina nseamna ca un \lnr,norentas. - Despre casatorie. 167 b
arbat care iubeste se hotaraste sa se casatoreasca printr-un act de credinta n Du
mnezeu care trebuie sa-i garanteze acordul dintre sentiment si angajament; si ca
femeia, cum ncepe sa iubeasca, se gndeste la casatorie. Am cunoscut o batrna doamn
a catolica care, si mai naiv, credea n acea "dragoste fulgeratoare sacramentala";
ea afirma ca n momentul n care sotii pronunta n fata altarului da-ui definitiv, si
mt ca inima ncepe sa li se nfierbnte. Kierkegaard admite ca n prealabil trebuie sa e
xiste "nclinatie" , dar promisiunea ca aceasta sa dureze o ntreaga viata nu este m
ai putin miraculoasa. Totusi, n Franta, romancierii si dramaturgii de la sfirsitu
l secolului trecut, mai putin ncrezatori n virtutile tainei casatoriei, cauta sa a
sigure prin procedee dintre cele mai umane fericirea conjugala; cu si mai multa n
drazneala dect Balzac, iau n considerare posibilitatea de a integra erotismul casa
toriei legitime. Porto-Riche afirma, n ndragostita, incompatibilitatea dintre drag
ostea sexuala si viata casnica: sotul, excedat de pasiunea sotiei sale, si cauta
linistea lnga o iubita mai temperata. Dar, la instigarea lui Paul Hervieu, n cod s
e scrie ca "dragostea" este o datorie ntre soti. Marcel Prevost l nvata pe tnarul ca
satorit ca trebuie s-o trateze pe sotia sa ca pe o iubita si evoca n termeni disc
ret libidinosi voluptatile conjugale. Bemstem se face dramaturgul amorului legit
im; alaturi de femeia amorala, mincinoasa, senzuala, hoata, rautacioasa, sotul a
pare ca o fiinta nteleapta, generoasa; si se ghiceste n el, n acelasi timp, un aman
t puternic si expert. Ca reactie la romanele de adulter apar o multime de apolog
ii romanesti ale casatoriei. Chiar si Colette cedeaza acestui val moralizator cnd
, n Ingenua libertina, dupa ce descrisese experientele cinice ale unei tinere cas
atorite deflorate cu stngacie, hotaraste sa-si faca eroina sa cunoasca voluptatea
n bratele sotului sau. Tot astfel. Martin Maurice, ntr-o carte care a facut oarec
are vlva, o aduce din nou pe tnara femeie, dupa o scurta incursiune n patul unui am
ant priceput, n patul sotului sau, pe care l face sa profite de experienta ei. Din
alte motive, n alt fel, americanii din zilele noastre, care snt individualisti, r
espectnd n acelasi timp institutia conjugala, si multiplica eforturile de a integra
sexualitatea casatoriei. In fiecare an apar o multime de carti destinate sai nve
te pe soti sa se adapteze unul la celalalt, si mai ales sa-1 nvete pe barbat sa a
junga mpreuna cu femeia la o fericita armonie. Psihanalistii, medicii joaca rolul
de "consilieri conjugali"; este admis faptul ca si femeia are dreptul la placer
e si ca barbatul trebuie sa cunoasca tehnicile susceptibile sa io procure. Dar s
-a constatat ca aceasta reusita conjugala nu este numai o chestiune de tehnica.
Chiar daca tnarul a nvatat pe dinafara manuale ca Ce trebuie sa stie toti barbatii
, Secretul fericirii conjugale, Dragostea fara teama, nu este sigur ca se va fac
e iubit de proaspata lui sotie. Aceasta reactioneaza la ansamblul situatiei psih
ologice. Iar 168 casatoria traditionala este departe de a crea conditiile cele m
ai favorabile trezirii si desteptarii erotismului feminin. Altadata, n comunitati
le matriarhale, nu se pretindea ca tnara sotie sa fie virgina; si chiar, din moti
ve mistice, ea trebuia n mod obisnuit sa fie deflorata nainte de nunta. n anumite t
inuturi franceze, se observa nca ramasite ale acestor vechi obiceiuri: tinerelor
fete nu li se cere sa fie caste n noaptea nuntii; si chiar, fetele care au "gresi
t" ori fetele-mame si gasesc mai usor un sot dect celelalte. Pe de alta parte, n me
diile care

accepta emanciparea femeii, li se recunoaste fetelor aceeasi emancipare sexuala

ca si baietilor. Totusi, etica paternalista reclama imperios ca sotia sa fie dat
a virgina sotului; el vrea sa fie sigur ca nu poarta n ea un germene strain, vrea
proprietatea integrala si exclusiva a acestui trup pe care si-1 nsuseste^; virgi
nitatea a capatat o valoare morala, religioasa si mistica, si aceasta valoare es
te n general foarte mult recunoscuta astazi. n Franta, exista regiuni n care priete
nii miresei stau lnga usa camerei nuptiale, rznd si cntnd pna ce mireasa vine sa le ar
ate cearsaful patat de^ snge; sau parintii l expun dimineata vederii oamenilor din
vecini.2 Sub o fonna mai putin brutala, "obiceiul din noaptea nuntii" este si a
stazi foarte raspndit. Nu din ntmplare a fost sursa de inspiratie a unei ntregi lite
raturi licentioase; separatia socialului de animal creeaza n mod necesar obscenit
ate. O morala umanista cere ca orice experienta vie sa aiba un sens uman, sa fie
locuita de o libertate; ntr-o viata erotica n mod auten tic morala, exista o asum
are libera a dorintei si a placerii sau cel putin o lupta patetica pentru a recu
ceri libertatea n snul sexualitatii; dar acest lucru nu este posibil dect daca este
nfaptuita o recunoastere singulara a celuilalt n dorinta sau n dragoste. Cnd sexual
itatea nu mai trebuie sa fie salvata de individ, ci Dumnezeu sau societatea pret
ind sa o justifice, raportul dintre cei doi parteneri nu mai este dect un raport
bestial. Este deci de nteles ca matroanele cu bun-simt vorbesc cu dezgust despre
aventurile carnale: ele le-au cobort la rangul de functii scatologice. De aceea s
e aud n timpul petrecerii de nunta attea rsete scabroase. Exista un paradox obscen n
suprapunerea unei ceremonii pompoase peste o functie animalica de o realitate b
rutala. Casatoria si arata semnificatia ei universala si abstracta: un barbat si
o femeie snt uniti dupa niste rituri simbolice sub ochii tuturor; dar n secretul p
atului niste indivizi concreti si singulari se nfrunta, si toate privirile se ntor
c de la nclestarea aceasta. 1 A se vedea volumul I, Miturile. ~ "Astazi. n anumite
regiuni din Statele Unite, emigrantii din prima generatie trimit adeseori cears
aful nsngerat familiei ramase n Europa, ca proba a consumarii casatoriei", spune ra
portul Kinsey. 169 Colette, asistnd la vrsta de treisprezece ani la o nunta tarane
asca, a ncercat o confuzie cumplita cnd o prietena a dus-o sa vada camera nuptiala
: Camera tinerilor casatoriti... Sub perdelele rosii de bumbac ieftin, patul ngus
t si nalt, patul umplut cu fulgi, plin de perne umplute cu puf de gsca, patul n car
e ajunge toata aceasta zi fumegnd de sudoare, de tamie, de rasuflare de animat de
aburi de sos.,. n curnd, tinerii au sa vina aici. Nu ma gndisem la asta. Se vor cuf
unda n acest pat adnc... Va avea loc ntre ei o lupta obscura despre care candoarea n
drazneata a mamei si viata animalelor m-au nvatat prea mult si prea putin. Si apo
i? Mie teama de aceasta camera si de acest pat la care nu ma gndisem.' n disperare
a ei infantila, fetita a simtit contrastul ntre ceremonia sarbatorii familiale si
misterul animalic al marelui pat nchis. Latura comica si desucheata a casatoriei
nu apare deloc la civilizatiile care nu individualizeaza femeia: n Orient. n Grec
ia, la Roma: functia animalica apare aici la fel de generala ca riturile sociale
; dar n zilele noastre, n Occident, barbatii si femeile snt priviti ca indivizi, si
invitatii rnjesc pentru ca barbatul acesta si femeia aceasta vor con suma ntr-o e
xperienta n ntregime singulara actul deghizat cu ajutorul ritualurilor, al discurs
urilor si al florilor. Desigur, exista un contrast macabru si ntre pompa anumitor
nmonnntari si putreziciunea mormonului. Dar mortul nu se trezeste atunci cnd este
cobort n pamnf. n timp ce tnara casatorita ncearca o teribila surpriza cnd descopera s
ngularitatea si contingenta experientei reale la care o predestinau esarfa trico
lora a primarului si orgile bisericii Nu numai n vodeviluri se pot vedea tinere

fete ntorendu-se n lacrimi la mamele lor dupa noaptea nuntii: cartile de psihiatrie
citeaza o multime de relatari de acest gen: mi sau povestit direct cteva cazuri;
era vorba de fete foarte bine crescute care nu primisera nici o educatie sexual
a si pe care brusca descoperire a erotismului le-a tulburat adnc. n secolul trecut
, doamna Adam si imagina ca era de datoria ei sa se casatoreasca cu un barbat car
e a sarutat-o pe gura, caci ea credea ca aceasta era forma desavrsta a uniunii se
xuale. Mai recent, Stekel povesteste despre o tnara casatorita: "Cnd sotul ei, n cu
rsul calatoriei de nunta, a deflorat-o, 1-a luat drept nebun, si n-a ndraznit sa
spuna nici un cuvnt de teama ca avea de-a face cu un alienat mintal"2. Sa ntmplat c
hiar ca o fata sa fie ndeajuns de inocenta pentru a se marita cu o invertita si p
entru a trai mult timp cu un pseudosot fara a banui ca nu avea alaturi de ea un
barbat. 1 Casa Claudinei. 2 Starile nervoase de angoasa. 170 Daca n ziua nuntii, n
torcndu-va acasa, va obligati sotia sa intre noaptea ntr-un put, va ramne muta de u
imire. Degeaba avusese o usoara neliniste... Ia uite, si spune ea, deci asta nseam
na maritisul. De aceea era nconjurata de attea secrete. Deci m-am lasat prinsa n tr
eaba asta. Dar, orict de jignita ar fi, nu zice nimic. De aceea veti putea s-o sc
ufundati adnc n apa, de mai multe ori, fara a provoca scandal prin vecini. Acest f
ragment dintr-un poem de Michaux1, intitulat Nopti de nunta, ofera o imagine cla
ra asupra situatiei. Astazi, multe fete snt mai informate; dar consimtamntul lor r
amne abstract, iar deflorarea si pastreaza caracterul unui viol. "Exista, desigur,
mai multe violuri comise n cadrul casatoriilor dect n afara casatoriilor", scrie H
avelock Ellis. n cartea sa Monatsscrift fiir Geburtshilfe, 1889, volumul IX, Neug
ebauer a reunit mai mult de cinci sute de cazuri de rani provocate femeilor de p
enis n timpul coitului; cauzele acestora erau brutalitatea, betia, o pozitie pros
t aleasa, o disproportie a organelor n Anglia, relateaza Havelock Ellis, o doamna
le-a ntrebat pe sase femei maritate apartinnd clasei de mijloc, inteligente, desp
re reactia lor n noaptea nuntii: pentru toate, coitul avusese caracterul unui soc
; doua dintre ele nu-si mai aminteau nimic; altele credeau ca-si amintesc, dar n
u erau mai putin ranite psihic dect celelalte. Si Adler a insistat pe importanta
psihica a actului deflorarii. Acest prim moment n care barbatul si cstiga toate dre
pturile este adesea hotartor pentru tot restul vietii. Sotul fara experienta si s
tngaci poate semana atunci germenele insensibilitatii feminine si, prin nepricepe
rea si brutalitatea sa de mai apoi, poate s-o transforme n anestezie permanenta.
S-au vazut n capitolul precedent multe exemple de initiere nefericita. Iata nca un
caz raportat de Stekel: Doamna H. N., crescuta foarte pudic, tremura la gndul no
ptii ei de nunta. Sotul ei a dezbracat-o aproape cu violenta, fara a-i permite s
a se culce. S-a despuiat de vesminte, cerndu-i sa-1 priveasca gol si sa-i admire
penisul. Ea si-a ascuns fata n mini. Atunci barbatul a exclamat: "De ce n-ai ramas
acasa la tine, proasto!" Apoi a aruncat-o pe pat si a deflorat-o cu brutalitate
. Fireste ca ea a ramas pentru totdeauna frigida. Am avut ocazia sa vedem, fara n
doiala, toate rezistentele pe care fecioara trebuie sa le nvinga pentru a-si mplin
i destinul sexual: initierea sa reclama un ntreg "travaliu" n acelasi timp fiziolo
gic si psihic. Ar fi stupid, si, pe deasupra, o barbarie sa ncerci sa-1 rezumi 1
Noaptea freamata. 171

ntr-o noapte; este absurd sa transformi ntr-o datorie operatia att de dificila a pr
imului coit Femeia se simte cu att mai terorizata cu ct operatia la care e supusa
este sacra, iar societatea, religia, familia, prietenii ei au predat-o n mod sole
mn sotului ei ca unui stapn; si cu att mai mult cu ct n acest act pare a se angaja nt
regul ei viitor, casatoria avnd nca un caracter definitiv. Atunci ea se simte cu a
devarat revelata n absolut: acest barbat caruia i s-a dat pentru tot deauna ntruch
ipeaza n ochii ei Barbatul; si acesta i se reveleaza sub o figura necunoscuta, de
o teribila importanta, din moment ce el i va fi alaturi pentru tot restul vietii
. n acelasi timp, barbatul este si el nelinistit de consemnul care i se impune; a
re si el propriile lui dificultati, propriile-i complexe care l fac timid si stnga
ci sau, dimpotriva, brutal; multi barbati se arata neputinciosi n noaptea nuntii,
chiar din cauza solemnitatii momentului. Janet scrie n Obsesiile si psihastenia:
Cine na cunoscut tineri casatoriti foarte rusinati de soarta lor deoarece nu re
usesc sa mplineasca actul conjugal si care din aceasta pricina snt urmariti de obs
esia rusinii si de disperare? Anul trecut am asistat la o scena tragicomica foar
te curioasa, cnd un socru mnios 1-a trt la Salpetnere pe ginerele sau umil si resemn
at: socrul cerea o adeverinta medicala care sa-i permita sa ceara divortul. Biet
ul baiat a explicat ca altadata nu avusese probleme in .a ndeplini actul sexual,
dar ca, de cnd se casatorise, acesta devenise imposibil din pricina unui sentimen
t de jena si de rusine. Prea multa ardoare o nspaimnta pe fecioara, prea mult resp
ect o umileste; femeile l urasc pentru totdeauna pe barbatul care si-a satisfacut
dorinta cu pretul suferintei lor1; nsa vor avea o ranchiuna vesnica fata de acel
a care a parut sa le dispretuiasca. Helene Deutsch semnaleaza2 ca unii soti timi
zi sau nepriceputi i cer medicului sa le defloreze sotia printr o operatie chirur
gicala, sub pretext ca este mal formata; motivul nu este valabil, n general. Feme
ile, mai spune ea, pastreaza pentru totdeauna dispret si ranchiuna la adresa sot
ului care nu a fost n stare sa le penetreze n mod normal. Una dintre observatiile
lui Freud3 arata ca neputinta sotului poate sa dea nastere unui traumatism n mint
ea femeii: O bolnava avea obiceiul sa alerge dintr-o camera ntr-o alta n mijlocul
careia se afla o masa. Aranja fata de masa ntr-un anume fel, si chema servi toarea
care trebuia sa se apropie de masa, apoi o lasa sa plece... Cnd a 1 A se vedea o
bservatiile lui Stekel citate n capitolul precedent. 2 Psihologia femeilor. 3 Rez
umam dupa Stekel. Femeia frigida. 172 ucercat sa explice aceasta obsesie, si-a am
intit ca fata de masa avea o pata urta si ca ea o aranja de fiecare data n asa fel
nct ca pata sa-i sara n ochi servitoarei... Toata scena era o reproducere a noptii
ei de nunta, n care sotul ei nu se aratase viril. Venise de zeci de ori din came
ra lui ntr-a ei pentru a ncerca din nou. Fiindu-i rusine de servitoarea care trebu
ia sa faca paturile, ea varsase cerneala rosie pe pat pentru a o face sa creada
ca era snge. "Noaptea nuntii" transforma experienta erotica ntr-o proba pe care fi
ecare este nelinistit ca nu va putea s-o depaseasca, prea preocupat de propriile
-i probleme pentru a se gndi cu generozitate la celalalt; i confera o solemnitate
care o face redutabila; si nu este deloc uimitor ca, adesea, acest moment o pred
estineaza pe femeie frigiditatii. Dificila problema care se ridica n fata sotului
este aceasta: daca "si gdila prea lasciv sotia", ea poate fi scandalizata si jign
ita; se pare ca aceasta temere i paralizeaza, ntre altele, pe sotii americani, mai
ales n cuplurile care au primit o educatie universitara - remarca raportul Kinse
y - pentru ca femeile, mai constiente de ele nsesi, snt mai profund inhibate. Totu
si, daca el "o

respecta". nu va reusi sai trezeasca senzualitatea. Aceasta dilema este creata d

e ambiguitatea atitudinii feminine: tnara femeie doreste si n acelasi timp refuza
placerea; ea pretinde o discretie din pricina careia sufera. Doar n cazurile feri
cite sotul nu va aparea ca un libertin sau, dimpotriva, ca fiind nepriceput. Nu
este deci uimitor ca "datoriile conjugale" i apar adesea femeii ca o corvoada rep
ugnanta. Supunerea la un stapn care-i displace este pentru ea o corvoada, spune D
iderot. Am vazut o femeie cinstita pe care-o treceau fiorii de oroare cnd se apro
pia de ea sotul ei; am vazut-o intrnd n baie, creznd ca n-o sa se mai spele nicioda
ta de murdaria datoriei; noua acest soi de sila ne este necunoscuta. Organul nos
tru este mai indulgent. Multe femei vor muri fara sa fi simtit apogeul voluptati
i. Aceasta senzatie pe care as fi gata s-o consider drept o epilepsie trecatoare
este rara pentru ele si ntotdeauna soseste cnd noi o chemam. Suverana fericire fu
ge de ele cnd se afla n bratele barbatului pe care l adora. Noi o aflam alaturi de
orice femeie de ocazie, chiar daca ne displace. Mai putin stapne pe simturile lor
dect noi, recompensa este mai putin prompta si mai putin sigura pentru ele. De o
suta de ori asteptarile lor snt nselate. Multe femei, ntr-adevar, devin mame si bu
nici fara a fi cunoscut niciodata placerea, nici macar tulburarea; ele ncearca sa
se sustraga de la "murdaria datoriei" prin scoaterea unor certificate medicale
sau sub alte pretexte. Raportul Kinsey arata ca, n America, un mare 1 Despre feme
i. 173 numar de sotii "considera frecventa mpreunarilor ca fiind deja prea mare s
i ar vrea ca sotul lor sa nu doreasca raporturi att de frecvente. Foarte putine f
emei doresc raporturi mai frecvente". S-a vazut, totusi, ca posibilitatile eroti
ce ale femeii erau aproape infinite. Aceasta contradictie arata clar ca mariajul
, pretinznd ca reglementeaza erotismul feminin, dimpotriva, l ucide. n Therese Desq
ueyroux, Mauriac a descris reactiile unei tinere femei "maritate convenabil" fat
a de casatorie n general si de datoria conjugala n particular: (...) poate ca ceea
ce cautase n casatorie nu era att dorinta de a stapni, de a se mbogati si mai mult,
ci mai curnd dorinta de a-si gasi un refugiu. Nu cumva se grabise sa se mante mpi
nsa de un soi de teama? Fiind obligata de mica sa se ocupe de gospodarie, Theres
e dovedise spint practic si astepta cu nerabdare sa-si faca un rost al ei, sasi
ocupe odata pentru totdeauna locul care i revenea; ntr-un cuvut voia sa se puna la
adapost mpotriva unui pericol pe care n-ar fi putut sa-1 defineasca precis. Nicio
data nu paruse att de echilibrata ca n timpul logodnei, stiind ca se integreaza ntr
-o familie unita ca un monolit, "ca se capatuieste", ca intra ntr-o categorie bin
e definita. Si era convinsa ca astfel scapa de orice primejdie. (...) n ziua nabus
itoare a nuntii, n biserica nencapatoare de la SaintClair, unde trancaneala cucoan
elor acoperea sunetul ragusit al armoniumului si unde parfumurile dominau mirosu
l de tamie, abia atunci simti Therese ca era pierduta. Intrase ca o somnambula n c
usca si acum, la zgomotul usa grele care se nchisese, se trezi deodata n ea copilu
l nenorocit de altadata. Nimic nu se schimbase si totusi avea sentimentul ca de
azi nainte nu numai ea este pierduta, ci va duce si pe altii la pierzanie. Inima
ei, mpresurata, sufocata de cei din jur, avea sa arda mocnit ca un foc ascuns, ca
re se furiseaza pnn maracinis, aprinde un pm, apoi altul, apoi. trndu-se din copac
n copac, isca o padure de torte. (...) n seara acestei nunti, pe jumatate taranea
sca, pe jumatate burgheza, grupuri de oaspeti, n care straluceau rochiile fetelor
tinere, silira masina mirilor sa ncetineasca mersul pentru a-i aclama. Pe drumul
presarat cu flori de salcm depasira sarete care mergeau n zigzag, conduse de flac
ai

ametiti de bautura. Therese. gndindu-se la noaptea ce a urmat, murmura: "A fost o

ribil..." apoi se corecteaza: "Nu, nu chiar att de oribil..." Se ntreaba daca a su
ferit mult n timpul calatoriei de nunta, cnd au vizitat lacurile dm nordul Italiei
. Nu, nu prea mult; aproape ca o si amuza jocul de a nu se trada. Sa nseli un log
odnic e usor, dar un sot nu. Oricine stie sa rosteasca cuvinte prefacute, prefac
atoria trupului nsa cere mult mai multa pricepere. Nu oricine stie sa mimeze dori
nta, bucuria, oboseala placuta. Therese reusi sa joace toate aceste senzatii, ca
re-i dadeau chiar o satisfactie amara. Imaginatia ei i sugera ca n lumea necunoscu
ta a simturilor, n care un barbat o silea sa patrunda, ar fi putut gasi ea ferici
re. Dar n ce consta aceasta fericire17 Therese descoperea voluptatea asa cum, pri
vind un peisaj care abia se zareste pnn ploaie. ti nchipui cum ar putea sa arate nt
r-o zi cu soare. 174 Ct de usor se lasa amagit Bernard, tnarul acesta cu privirea
inexpresiva (...) Bernard se izola n placerea lui egoista ca acei purcei dragalas
i, care snt att de hazlii cnd i privesti prin gard, cum gfie de multumire, cu ritul n
roaca ("eu eram troaca" si zise Therese) (...) De unde nvatase el oare sa clasific
e toate placerile trupesti, sa distinga mngierile unui om cumsecade de ale unui sa
dic? Cum de nu sovaia niciodata? (...) Bietul Bernard, de fapt nu-i mai rau dect
altii. Dar dorinta l transforma pe omul care se apropie de tine ntr-un monstru, ca
re nu mai seamana cu el nsusi. Nimic nu te desparte mai tare de complicele tau de
ct pasiunea lui: cnd Bernard se afunda n placerea lui, eu faceam pe moarta, de team
a ca nu cumva acest dement, acest epileptic sa ma sugrume la cel mai mic gest al
meu."* Iata o marturie si mai cruda. Este o confesiune culeasa de Stekel, din c
are citez pasajul care priveste viata conjugala. Este vorba despre o femeie de d
ouazeci si opt de ani, crescuta ntr-o familie de oameni rafinati si cultivati. Er
am o logodnica fericita; n sfrsit aveam senzatia ca snt la adapost, dintr-o data de
venisem cineva care atragea atentia. Eram rasfatata, logodnicul meu ma admira, t
otul era nou pentru mine... Sarutarile lui ( logodnicul meu nu ncercase niciodata
altfel de mngieri) ma nfierbntasera att de tare, nct de-abia asteptam ziua nuntii. n
mineata casatonei, eram att de surescitata, nct m-am trezit cu camasa uda de transp
iratie. Era din pricina ideii ca aveam sa cunosc n sfrsit necunoscutul pe care-1 d
orisem atta. mi imaginam copilareste ca barbatul trebuia sa urineze n vaginul femei
i... n camera noastra, am ncercat deja o mica deceptie cnd sotul meu m-a ntrebat dac
a trebuia sa treaca in alta camera n timp ce ma dezbracam, l-am cerut-o, caci mi e
ra cu adevarat rusine de el. Scena dezbracatului avusese un rol foarte important
n nchipuirile mele. Cnd a revenit, foarte stnjenit, eu eram n pat. Mai trziu, mi-a ma
rturisit ca nfatisarea mea l intimidase: eram ntruchiparea tineretii stralucitoare
si pline de asteptare. Cum s-a dezbracat, a stins lumina. M-a sarutat, apoi imed
iat a ncercat sa ma posede. Mi-era foarte teama si i-am cerut s.i ma lase n pace. n
acel moment as fi vrut sa fiu foarte departe de el. Eram oripilata de faptul ca
ncercase fara sa ma fi mngiat mai nti. Mi se parea brutal, si i-am si reprosat aceas
ta mai trziu: dar nu era brutalitate, ci doar o mare stngacie si o lipsa de sensib
ilitate. Toate ncercarile lui au fost zadarnice n noaptea aceea Am nceput sa ma sun
t foarte nefericita, mi-era rusine de stupiditatea mea, mi se parea ca snt vinova
ta si ca nu sut bine facuta.... Pna la urma m-am multumit cu sarutarile sale. Dupa
zece zile a reusit n sfrsit sa ma defloreze, actul nu a durat dect cteva secunde si
, n afara de o usoara durere, nu am simtit nume. A fost o mare deceptie! Apoi, si
mteam o oarecare placere n timpul mpreunarii, dar reusita fusese prea grea, sotul
meu nca se straduia sa-si atinga tinta...

La Praga, n garso* Fr. MAUR1AC Therese Desqueyroux, trad. Eimim si Minai Bcmuc. L
d. pentru Literatura Universala. Bucuresti. 1967. p. 29-31-32-33. 175 niera cumn
atului meu, mi imaginam senzatiile cumnatului meu aflnd ca fusesem culcata n patul
lui. Acolo am avut primul orgasm care in-a facut foarte fericita. Sotul meu a fa
cut dragoste cu mine n fiecare zi n primele saptamm. Atingeam orgasmul, dar nu eram
satisfacuta, pentru ca era prea scurt, tar eu eram excitata pna la lacrimi... Du
pa doua nasteri... mpreunarea devenea din ce n ce mai putin satisfacatoare. Rareor
i mi aducea orgasmul, sotul meu l avea ntotdeauna naintea mea; cu anxietate, urmarea
m fiecare partida de amor (Oare ct timp va dura?). Daca el era satisfacut lasndu-m
a doar pe jumatate satisfacuta, l uram. Uneori, mi-1 imaginam pe varul meu n timpu
l mpreunarii sau pe medicul care ma ajutase sa nasc. Sotul meu a ncercat sa ma exc
ite cu degetul... Eram foarte excitata dar, n acelasi timp, acest mijloc mi se pa
rea rusinos si anormal si nu ncercam nici o placere... Tot timpul ct a durat casat
oria noastra, n-a mngiat niciodata nici macar o particica din trupul meu. ntr-o zi
mi-a spus ca nu ndraznea sa faca nimic cu mine... Nu m-a vazut niciodata goala, c
aci faceam dragoste cu camasile de noapte pe noi, si asta nu se ntmpla dect noaptea
. Aceasta femeie care era ntr-adevar foarte senzuala a fost pe urma perfect feric
ita n bratele unui amant Logodna este destinata chiar sa creeze n initierea fetei
etape succesive; dar adesea moravurile i impun logodnicei o castitate extrema, n c
azul n care fecioara si "cunoaste" viitorul sot, n aceasta perioada situatia sa nu
este diferita de aceea a tinerei casatorite. Ea nu cedeaza dect pentru ca logodna
i se pare un angajament la fel de definitiv ca o casatorie, si primul coit past
reaza acest caracter de proba; o data ce sa daruit - chiar daca nu este nsarcinat
a, lucru care i desavrseste nlantuirea - snt destul de rare cazurile n care ndrazneste
sa-si ia cuvntul napoi. Dificultatile primelor experiente snt depasite cu usurinta
daca dragostea sau dorinta i fac pe parteneri sa vrea cu toata fiinta lor sa se
uneasca. Dragostea fizica este puternica si demna tocmai prin placerea pe care s
i-o daruiesc si o mpartasesc amantii n constiinta reciproca a libertatii lor; atun
ci nici o practica nu mai este infama deoarece, pentru nici unul dintre ei, nu e
ste suportata, ci dorita cu generozitate. Dar principiul casatoriei este obscen
pentru ca trans forma n drepturi si datorii un schimb care trebuie ntemeiat pe un
elan spontan; el confera trupurilor, destmndu-le sa se sesizeze n generalitatea lo
r, un caracter instrumental, deci degradant; sotul este adesea nspaimntat, inhibat
de ideea ca ndeplineste o datorie, iar femeii i este rusine simtindu-se predata c
uiva care si exercita asupra ei un drept. Binenteles, se poate ntmpla ca la nceputul
vietii conjugale raporturile sa se individualizeze; ucenicia sexuala se face ade
sea prin lente gradatii; nca din prima noapte sotii pot descoperi unul fata de ce
lalalt o fericita atractie fizica. Casatoria faciliteaza abandonul femeii suprimn
d notiunea de pacat att de ade176 sea, nca, legata de ideea dragostei carnale; o c
oabitare regulata si frecventa naste o intimitate trupeasca favorabila maturizar
ii sexuale: n primii ani de casatorie exista sotii cu adevarat fericite. Este rem
arcabil faptul ca acestea le pastreaza sotilor lor o recunostinta care le determ
ina mai trziu sa-i absolve de orice vini "Femeile care nu se pot elibera dintr-o
casnicie nefericita au fost ntotdeauna satisfacute de sotii lor", spune Stekel. T
otusi, tnara fata risca teribil de mult angajndu-se sa se culce toata viata cu un
barbat pe care nu-1 cunoaste din punct de vedere

sexual, n vreme ce destinul ei erotic depinde n mod esential de personalitatea par

tenerului; acesta este paradoxul pe care Leon Blum l denunta pe buna dreptate n ca
rtea sa, Casatoria. Este o ipocrizie sa pretindem ca ntr-o uniune ntemeiata pe con
veniente dragostea are multe sanse sa se nasca; a cere de la doi soti legati pri
n interese practice, sociale si morale sa-si acorde voluptatea toata viata este
o pura absurditate. Totusi, partizanii casatoriei din interes pot demonstra cu s
ucces ca o casatorie din dragoste nu are prea multe sanse sa asigure fericirea s
otilor. Mai nti, dragostea ideala pe care adesea o cunoaste tnara fata nu o predisp
une totdeauna la dragostea sexuala; adoratiile sale platonice, reveriile, pasiun
ile n care ea si proiecteaza obsesiile infantile sau juvenile nu snt destinate sa s
uporte proba vietii cotidiene, nici sa se perpetueze mult timp. Chiar daca exist
a ntre fata si logodnicul ei o atractie erotica sincera si violenta, aceasta nu e
ste o baza solida pentru o viata ntreaga. Voluptatea are n desertul nelimitat al d
ragostei un loc fierbinte si foarte strimt; este att de arzatoare, nct nu o vezi ma
i nti dect pe ea, scrie Colette. n jurul acestui camin "^himbator se ntinde necunoscu
tul, pericolul. Cnd ne vom trezi dintr-o mbratisare scurta sau chiar dintr-o lunga
noapte de dragoste, va trebui sa ncepem sa traim unul lnga altul, unul pentru alt
ul. n afara de acestea, chiar n cazul n care dragostea carnala exista nainte de casa
torie sau se desteapta la nceputul casniciei, se ntm-pla foarte rar ca ea sa dureze
mult timp. Desigur, fidelitatea este necesara dragostei sexuale prin faptul ca
dorinta celor doi amanti ndragostiti implica singularitatea lor; ei refuza ca ace
asta singularitate sa fie contestata de experiente straine, vor sa fie de nenlocu
it unul pentru celalalt; dar aceasta fidelitate nu are sens dect atta timp ct este
spontana; si n mod spontan, magia erotismului se mprastie destul de repede. Minune
a este ca erotismul i ofera imediat fiecaruia dintre amanti, n prezenta sa carnala
, o fiinta a carei existenta este o transcendenta nedefinita: si fara ndoiala ca
posesiunea acestei fiinte este imposibila, dar cel putin este atinsa ntr-un fel p
rivilegiat si profund tulburator. Dar cnd indivizii nu mai vor sa se atinga pentr
u ca 177 ntre ei se ridica ostilitatea, dezgustul, indiferenta, atractia erotica
dispare, pierind aproape la fel de sigur ca si n cazul n care exista stima si prie
tenie; caci doua fiinte umane care se ntlnesc chiar n momentul transcendentei lor,
prin lumea si prin actiunile lor comune, nu mai au nevoie sa se uneasca trupeste
; si chiar, prin faptul ca aceasta uniune si-a pierdut semnificatia, ajunge sa l
e fie dezagreabila. Cuvntul incest pe care-1 pronunta Montaigne are o semnificati
e profunda. Erotismul este o miscare catre Celalalt, acesta este caracterul lui
esential; dar n snul cuplului sotii devin unul fata de celalalt Acelasi; nici un s
chimb nu mai este posibil ntre ei, nici un dar si nici o cucerire. De aceea, daca
ramn amanti, adesea le este rusine de acest lucru; simt ca actul sexual nu mai e
ste o experienta intersubiectiva, n care fiecare se depaseste pe sine, ci un soi
de masturbatie n comun. Faptul ca se considera reciproc ca pe o unealta necesara
sa le satisfaca nevoile este disimulat de politetea conjugala, dar devine eviden
t atunci cnd aceasta politete este refuzata, cum se ntmpla n observatiile relatate d
e doctorul Lagache n opera sa Natura si forma geloziei; femeia priveste membrul v
iril ca pe o anume provizie de placere care i apartine, cu care se arata la fel d
e avara ca fata de conservele ncuiate n dulap: daca barbatul i da din ea si vecinei
sale, nu-i va mai ramne mare lucru ei; i examineaza banuitoare lenjeria sa vada d
aca nu cumva a risipit pretioasa samnta. Jouhandeau semnaleaza n Cronicile marital
e aceasta "cenzura cotidiana exersata de sotia legitima care va pndeste camasa si
somnul pentru a surprinde semnul ticalosiei"" Ct despre barbat, el si satisface a
supra ei dorintele fara a-i

cere parerea Aceasta brutala satisfactie a nevoii nu ajunge de altfel pentru a p

otoli sexualitatea umana. De aceea adesea exista n aceste mbratisari privite ca fi
ind cele mai legitime un fel de gust amar al viciului. Stekel citeaza marturia u
nei femei de douazeci si cinci de ani care ,,poate ncerca un orgasm usor cu sotul
ei imaginndu si ca un barbat puternic si mult mai n vrsta dect ea o poseda fara s-o
ntrebe daca vrea, astfel nct ea nu se poate apara". Ea si imagineaza ca este violat
a, batuta, ca sotul ei nu este el nsusi, ci un altul. Si el nutreste acelasi vis:
cnd si poseda sotia, poseda coapsele unei dansatoare vazute ntr-un music-hall, snii
fotomodelului dintr-un afis, o amintire, o imagine: sau si nchipuie sotia dorita,
posedata, violata, ceea ce este o maniera de a-i reda alteritatea pierduta. "Ca
satoria, spune Stekel, creeaza transpozitii grotesti si inversiuni, actori rafin
ati, scene jucate ntre doi parteneri care ameninta sa distruga orice limita ntre a
parenta si realitate," La limita, viciile defi nite se declara. Barbatul devine
voyeur: are nevoie sa stie sau sa-si vada sotia culcndu-se cu un amant pentru a r
egasi ceva din magia ei: sau se nversuneaza n mod sadic sa faca sa se nasca n ea 17
8 refuzul, astfel nct sa apara n sfrsit constiinta si libertatea ei, si n acest fel s
a posede o fiinta umana. Si invers, conduitele masochiste se schiteaza la femeia
care cauta sa destepte n barbat stapnul, tiranul care nu este; am cunoscut o doam
na crescuta la mnastire, foarte pioasa, autoritara si dominatoare n timpul zilei,
care noaptea l conjura pe sotul ei s-o biciuiasca, lucru pe care acesta l facea cu
oroare. Viciul nsusi capata n cadrul casatoriei un aspect organizat si rece, un a
spect serios care face din el cea mai trista dintre solutiile ultime. Adevarul e
ste ca dragostea fizica n-ar putea fi tratata nici ca un scop absolut, nici ca u
n simplu mijloc; n-ar putea justifica existenta nimanui: dar nu poate primi nici
o justificare din afara. Aceasta nseamna ca ar trebui sa joace n viata fiecaruia
un rol episodic si autonom. Aceasta nseamna ca nainte de toate ar trebui sa fie li
bera. Tot astfel, optimismul burghez nu promite tinerei sotii dragostea; idealul
pe care i-1 flutura prin fata ochilor este acela al fericirii, adica al unui ec
hilibru linistit n snul imanentei si al repetitiei. n anumite epoci de prosperitate
si de securitate, acest ideal a fost acela al ntregii burghezii si mai ales al p
roprietarilor funciari; tinta lor era nu cucerirea viitorului si a lumii, ci pas
trarea netulburata a trecutului, statu quo. O mediocritate aurita fara ambitie s
i fara pasiuni, zile care nu duc nicaieri si care ncep din nou, la infinit, o via
ta care aluneca ncetisor catre moarte fara a-si cauta motive, iata ceea ce lauda,
de exemplu, autorul Sonetului fericirii; aceasta pseudontelep-ciune vag inspirat
a din Epicur si din Zenon si-a pierdut n zilele noastre creditul: a pastra si a r
epeta lumea asa cum este nu pare a fi ceva dezirabil, nici posibil. Vocatia barb
atului este actiunea: trebuie ca el sa combata, sa cree7f\ sa progreseze, sa se
depaseasca spre totalitatea universului si infinitatea viitorului; dar mariajul
traditional nu invita femeia sa transceanda o data cu el, ci o ncercuieste n imane
nta. Ea nu poate deci sa-si propuna altceva dect sa-si cladeasca o viata echilibr
ata, n care prezentul, prelungind trecutul, scapa amenintarilor zilei de mine, adi
ca sa cladeasca nsasi fericirea. Totusi, nici o fiinta nu renunta vreodata la tra
nscendenta ei, chiar si atunci cnd se ncapatneaza sa o renege. Burghezul de odinioa
ra gndea ca, pastrnd ordinea existenta si manifestndu-i virtutile prin prosperitate
, l servea pe Dumnezeu, si servea tara, un regim, o civilizatie; a fi fericit nsemn
a a-ti ndeplini functia de barbat. Si pentru femeie, trebuie ca viata armonioasa
a caminului sa fie depasita catre anumite scopuri: barbatul este cel care va ser
vi drept intermediar ntre personalitatea femeii si univers, el va mbraca ntr-o valo
are umana facticitatea ei contingenta. Alaturi de sotie

el va gasi puterea de a actiona, de a ntreprinde, de a lupta, el o justifica: fem

eia nu are dect sa-si predea n minile lui existenta, el i va da un sens. Aceasta 179
presupune din partea ei o renuntare umila; dar este recompensata prin aceea ca,
protejata, calauzita de forta masculina, se va sustrage abandonului originar, v
a deveni necesari Regina n stupul ei, odih-ninduse linistita n sine nsasi n mijlocul
domeniului sau, dar purtata prin medierea sotului prin spatiul si timpul nelimi
tat; sotie, mama, stapna a casei, femeia afla n casatorie n acelasi timp forta de a
trai si sensul propriei sale vieti. Trebuie sa vedem cum se traduce n realitate
acest ideal. Idealul fericirii s-a materializat totdeauna ntr-o casa, fie ca este
vorba de o coliba sau de un palat; ea ntruchipeaza permanenta si izolarea de res
tul lumii. ntre peretii ei familia se constituie ca o celula separata si si afirma
identitatea dincolo de succesiunea generatiilor; trecutul conservat sub forma d
e mobile si de portrete ale stramosilor prefigureaza un viitor lipsit de riscuri
: n gradina anotimpurile si nscriu n legume comestibile ciclul lor linistitor; n fiec
are an, aceeasi primavara mpodobita de aceleasi flori promite ntoarcerea vesnicei
veri, a toamnei cu fructele sale identice acelora din toate toamnele: nici timpu
l, nici spatiul nu evadeaza catre infinit, ci se rotesc cuminte n cerc. n orice ci
vilizatie ntemeiata pe pro prietatea funciara exista o abundenta literatura care
cnta poezia si virtutile casei: n romanul lui Henri Bordeaux intitulat chiar Cosa,
aceasta rezuma toate valorile burgheze: fidelitate fata de trecut. rabdare, eco
nomie, prevedere, dragoste fata de familie, de pamntul natal etc. Este frecvent c
a zeii casei sa fie femei, din moment ce rolul lor este sa asigure fericirea gru
pului familial; rolul femeii, ca pe vremea n care domina salasluia n atrium, este
de a fi "stapna casei". Astazi casa a pierdut mult din splendoarea ei patriarhala
; pentru majoritatea oamenilor este numai un habitat pe care nul mai striveste a
mintirea generatiilor stinse, care nu mai nchide n el se cole viitoare. Dar femeia
se straduieste nca sa dea "interiorului" sau sensul si valoarea pe care-o avea a
devarata casa. n Cannery Road, Steinbeck descrie o vagabonda care se ncapatneaza sa
mpodobeasca cu perdele si covoare vechiul cilindru abandonat n care traieste cu s
otul ei; degeaba obiecteaza acesta ca absenta ferestrelor face ca perdelele sa f
ie inutile. Aceasta grija este specific feminina. Un barbat normal considera obi
ectele care l nconjoara ca pe niste instrumente; el le asaza dupa scopurile carora
le snt destinate; "ordinea" sa - n care femeia nu va vedea adesea dect dezordine este sa aiba la ndemna tigarile, hrtiile, uneltele. Adesea, artistii carora le est
e dat sa recreeze lumea cu ajutorul unei materii - sculptori sau pictori - snt cu
totul nepasatori fata de cadrul n care traiesc. Rilke scrie despre Rodin: 180 Pr
ima data cnd am fost la Rodin, am nteles ca pentru el casa nu era nimic, poate doa
r o biata necesitate: un adapost mpotriva frigului, un acoperis deasupra capului.
l lasa total indiferent si nu apasa deloc asupra singuratatii si reculegerii lui
. El si afla un camin n sine nsusi: umbra, refugiu si liniste. Devenise propriul sa
u cer, padurea sa si fluviul pe care nimic nu-1 mai opreste. Dar pentru a gasi n
sine un camin, omul trebuie mai nti sa se realizeze prin operele sau actele sale.
El nu se intereseaza dect prea putin de interiorul sau, pentru ca universul ntreg i
este accesibil si pentru ca se poate afirma n proiectele sale. n timp ce femeia e
ste nchisa n comunitatea conjugala; pentru ea se pune problema de a schimba aceast
a nchisoare ntr-un regat Atitudinea sa fata de camin este comandata de aceeasi dia
lectica ce defineste n general conditia sa: ia n

posesie facndu-se prada, se elibereaza abdicnd: renuntnd la lume, ea vrea sa cucere

asca o lume. Nu fara regret nchide ea n spatele sau portile caminului; pe vremea cn
d era tnara fata, avea drept patrie ntreaga lume; padurile erau ale ei. Acum este n
chisa ntr-un spatiu strimt; natura se reduce la dimensiunile unui ghiveci cu musc
ate; peretii nchid orizontul. O eroina a Virginiei Woolf' murmura: Nu mai disting
iarna de vara prin starea ierburilor cmpiei, ci prin noroiul sau nghetul care se
formeaza pe geamuri. Eu, care altadata mergeam n padurile de stejari admirnd culoa
rea albastra pe care o capata penele gaitei cnd cad, eu, care ntlneam n drum vagabon
zi si ciobani... trec dm camera n camera, cu un manunchi de pene n mna. Dar casa se
va stradui sa nege aceasta limitare. Ea nchide ntre zidurile ei, sub chipuri mai
mult sau mai putin costisitoare, fauna si flora terestra, tarile exotice, epocil
e trecute, pe sotul care rezuma pentru femeie colectivitatea umana, copilul care
i ofera, sub o forma portabila, ntregul viitor. Caminul devine centrul lumii si c
hiar unicul ei adevar; asa cum pe buna dreptate observa Bachelard, este "un soi
de contraunivers sau un univers al contrariului"; refugiu, loc retras, grota, pnt
ece, este un adapost mpotriva amenintarilor din afara: aceasta confuza exteriorit
ate devine ireala. Mai ales seara, cnd obloanele snt trase, femeia se simte regina
; lumina raspndita la prnz catre soarele universal o stnjeneste; noaptea nu se mai
simte deposedata, caci aboleste ceea ce nu poseda: ea vede stralucind sub abajur
o lumina care este a sa si care i lumineaza exclusiv locuinta: nimic altceva nu
mai exista. Un text al Virginiei Woolf ne arata rea1 Valurile. 181 litatea conce
ntrndu-se n casa, n timp ce spatiul din afara se prabuseste. Noaptea era acum tinut
a la distanta de geamuri, iar acestea, n loc sa dea o imagine exacta a lumii exte
rioare o faceau sa se curbeze parca la colturi ntr-un fel ciudat, astfel nct ordine
a, fixitatea, pamntul ferm pareau a se fi instalat n interiorul casei; afara, dimp
otriva, nu mai era dect un reflex n care lucrurile devenite fluide tremurau si dis
pareau. Datorita catifelei, matasurilor, portelanurilor cu care se nconjoara, fem
eia va putea sa-si satisfaca partial aceasta senzualitate pre-hensiva pe care de
obicei nu si-o satisface n viata sa erotica; ea va gasi n acest decor o expresie
a personalitatii ei; a ales, a fabricat, a "descoperit" mobile si bibelouri, lea asezat dupa o estetica n care n general preocuparea pentru simetrie are un rol f
oarte important; ele i trimit napoi imaginea ei singulara, fiind o marturie social
a a standardului ei de viata. Caminul este deci pentru ea soarta care i este meni
ta pe pamnt, expresia valorii ei sociale si a adevarului sau cel mai intim. Pentr
u ca ea nu face nimic, se cauta cu aviditate n ceea ce are. Prin munca ei casnica
femeia si face "cuibul" sa fie al sau. De aceea, chiar daca ea este "ajutata", t
ine sa puna si ea mna la treaba; cel putin supraveghind, controlnd, criticnd, se st
raduieste sa si nsuseasca rezultatele obtinute de servitori. Femeia se justifica
din punct de vedere social prin administrarea locuintei sale; sarcina ei este si
aceea de a veghea asupra alimentatiei, vesmintelor, ntr-o maniera mai generala a
supra ntretinerii societatii familiale. Astfel se realizeaza, la rndul ei, ca o ac
tivitate. Dar este, se va vedea, o activitate care nu o smulge imanentei sale si
nu-i permite o afirmare singulara a ei nsesi. A fost foarte mult laudata poezia
muncilor casnice. E adevarat ca acestea o pun pe femeie n legatura directa cu mat
eria, si ca ea realizeaza cu obiectele o intimitate care este o dezvaluire a fii
ntei, si deci o mbogateste. n cartea sa n cautarea Mariei, Madeleine Bourdhouxe des
crie placerea pe care o ncearca eroina sa ntinznd pe cuptor pasta de

curatat: ea simte n vrful degetelor libertatea si puterea a carei imagine straluci

toare i-o reflecteaza fonta bine curatata. Cnd iese din pivnita, i place aceasta g
reutate a galetilor pline care pe fiecare treapta se ngreuneaza si mai mult. A si
mtit ntotdeauna o adevarata dragoste pentru materiile simple, fiecare cu mirosul
lor, rugozitatea si curbura lor. Si de-acum stie cum sa le manevreze. Marie are
mim care fara nici o ezitare, fara nici o miscare de recul, plonjeaza n cuptoarele
stinse sau n apele cu spuma, curata de rugina si ung fierul, ntind ceara de parch
et, string 182 cu un singur gest circular cojile de legume si de fructe care aco
pera masa Este o perfecta ntelegere, o camaraderie ntre palmele sale si obiectele
pe care le atinge. Foarte multe scriitoare au vorbit cu dragoste despre lenjeria
proaspat calcata, despre reflexele albastrii ale apei cu sapun, despre cearsafu
rile albe, despre alamurile stralucitoare. Cnd gospodina curata si lustruieste mo
bilele, "visuri de mbibare sustin dulcea rabdare a minii care da lemnului frumuset
ea prin lustruirea cu ceara", spune Bachelard. O data terminata treaba, gospodin
a cunoaste placerea contemplatiei. Dar pentru ca niste calitati pretioase sa se
reveleze: luciul unei mese, al unui candelabru, albeata de zapada a lenjeriei sc
robite, trebuie ca mai nti sa se fi exersat o actiune negativa; trebuie ca orice p
rincipiu rau sa fi fost expulzat. Aceasta este, scrie Bachelard, reveria esentia
la careia 1 se abandoneaza gospodina: este visul curateniei active, adica al cur
ateniei cucerite mpotriva murdariei. El o descrie astfel: Se pare deci ca imagina
tia luptei pentru curatenie are nevoie de o provocare. Aceasta imaginatie trebui
e sa se excite ntr-o mnie maligna. Cu ce zmbet rautacios este nsotita acoperirea cu
pasta de lustruit a robinetului de arama! Este ncarcat de murdaria unui tripoli nt
ins pe crpa veche st soioasa. Amaraciunea si ostilitatea se unesc n sufletul celei
care munceste. De ce este nevoie de munci att de vulgare? Dar cnd vine momentul cr
pei uscate, apare malitia vesela, malitia viguroasa si vorbareata: robinet, ai s
a fu curat oglinda: cazaniile, ai sa stralucesti ca soarele! n sfrsit, cind arama
straluceste si rde cu grosolania unui baiat zdravan, sa facut pace. Menajera si co
ntempla victoriile ei sclipitoare.' Ponge a evocat lupta ntre murdarie si puritat
e care se da nauntrul unui cazan de spalat rufe: Cine n-a trait macar o iarna n ap
ropierea unui cazan de spalat rufe nu stie nimic despre o anumita ordine de cali
tati si de emotii foarte miscatoare. Trebuie sa-1 fi ridicat de la pamnt - cu gre
u - plin de rufe murdare, dintr-o singura miscare, pentru a-1 duce pna la vatra u
nde trebuie trt ntr-un anume fel, apoi, pentru a fi asezat chiar n mijlocul vetrei.
Trebuie sa fi attat sub el vreascurile, nsufletindu-le progresiv, pipamdu-i adesea
peretii calduti sau fierbinti; apoi sa fi ascultat fosnetul adnc dinauntru, iar
apoi, de mai multe ori, sa fi ridicat capacul pentru a verifica tensiunea jeturi
lor si regularitatea stropirii. Trebuie, cnd s-a nfierbntat de tot, sa fie mbratisat
din nou pentru a fi pus iar pe pamnt... 1 BACHELARD. Pamniul si reveriile cxhhnei
. 183 Cazanul este construit n asa fel nct, umplut cu o gramada de tesaturi ignobil
e, emotia interioara, indignarea clocotinda pe care o simte, canalizata catre pa
rtea superioara a fiintei sale, sa cada apoi n ploaie catre aceasta gramada de te
saturi ignobile care i fac greata - si aceasta aproape ncontinuu - si ca prin toat
e acestea sa ajunga la o purificare... Desigur, lenjeria, atunci cnd o primeste c
azanul, a fost mai nainte spalata..?

Totusi el ncearca o idee sau un sentiment de murdarie difuza a lucrurilor din int
eriorul lui, asupra caruia, prin emotie, fierbere si eforturi, reuseste sa trium
fe, sa detaseze rufele, n asa fel nct, clatite sub o catastrofa de apa rece, vor ap
area de o extrema albeata. Si iata ca miracolul s-a produs: O mie de ceasafuri a
lbe snt desfasurate dintr-o data - atestnd nu o capitulare, ct o victorie - si poa
te nu snt numai semnul curateniei corporale a celor din partea locului... Aceste
dialectici pot da muncilor gospodaresti atractia jocului; fetita se amuza uneori
facnd sa straluceasca argintaria, curatnd clantele usilor. Dar pentru ca femeia s
a afle astfel satisfactii pozitive, trebuie ca ea sa consacre aceste griji unui
interior de care sa tie mndra; daca nu, ea nu va cunoaste placerea contemplatiei,
singura capabila de a i recompensa efortul. Un reporter american' care a trait
mai multe luni printre ,.sarmanii albi" din sudul Statelor Unite a descris patet
icul destin al uneia dintre aceste femei coplesite de munca ce se straduiesc n za
dar sa faca dintr-o cocioaba un interior locuibil. Ea traia mpreuna cu sotul ei s
i cu sapte copii ntr-o baraca de lemn cu peretii acoperiti de funingine, cu plosn
ite imsunnd peste tot; ncercase sa "nfrumuseteze casa'"; n camera pricipala, semineu
l acoperit cu o tencuiala albastruie, o masa si cteva tablouri atmate pe pereti ev
ocau un soi de altar. Dar cocioaba rainnea tot cocioaba, si doamna G. spunea cu l
acrimi n ochi: ,,Ah! urasc att de tare casa asta! Mi se pare ca nu exista nimic n l
ume ca s-o pot face mai frumoasa!" O multime de femei nu capata n schimbul muncii
lor nimic altceva dect o oboseala nceputa la infinit n cursul unei lupte care nu a
duce niciodata vreo victorie. Chiar n cazuri mai fericite, victoria nu este nicio
data definitiva. Putine munci snt mai nrudite ca aceea a gospodinei cu muncile lui
Sisif; zi de zi trebuie spalate farfuriile, sterse de praf mobilele, crpite rufe
le care vor fi din nou, mine, murdarite, prafuite, rupte. Gospodinei i secatuiesc
puterile mergnd pe loc; ea nu face nimic, ci numai perpetueaza prezentul; nu are
impresia ca reuseste sa cucereasca un Bine pozitiv, ci ca lupta la infinit mpotri
va raului. Este o lupta care ncepe de la capat n fiecare zi. Se stie povestea acel
ui valet care, cu melancolie, refuza sa 1 Cf. ALGEE, Sa-i laudam pe faimosii bar
bati. 184 lustruiasca ncaltarile stapnului. "La ce bun?' zicea el. "Mine va trebui
s-o iau de la capat." Multe fete care nu s-au resemnat nca mpartasesc aceasta desc
urajare. mi amintesc compunerea unei fete de saisprezece ani care ncepea cam asa:
"Astazi e zi de curatenie generali Aud zgomotul aspiratorului pe care mama l plim
ba prin salon. As vrea sa fug. Jur ca atunci cnd voi fi mare, nu va exista niciod
ata n casa mea o zi de curatenie generala". Copilul priveste viitorul ca pe o asc
ensiune nelamurita spre nu stiu ce pisc. Deodata, n bucataria n care mama spala va
sele, fetita ntelege ca de ani ntregi, n fiecare dupa-amiaza, la aceeasi ora, minile
ei s-au cufundat n apa unsuroasa, au sters portelanul cu crpa aspra. Si pna la moa
rte vor fi supuse acestor rituri. A mnca, a dormi, a curata..., anii nu mai escal
adeaza cerul, ci se etaleaza identici si gri ntr-o pnza orizontala; fiecare zi o i
mita pe cea de dinaintea ei; este un vesnic prezent inutil si fara speranta. n nu
vela intitulata Praful, Colette Audry a descris cu subtilitate trista vanitate a
unei activitati care se nversuneaza mpotriva timpului; A doua zi, trecndu-si matur
a pe sub divan, aduse n mijlocul camerei ceva despre care crezu mai nti ca era o bu
cata veche de bumbac sau un puf gros. Dar nu era dect un ghemotoc de praf, cum se
formeaza uneori pe dulapurile nalte care snt uitate cnd e vorba de sters praful sa
u n spatele mobilelor, ntre lemn si perete. Ramase gnditoare n fata acestei curioase
substante. Iata ca traia de opt sau de zece saptamni n acele camere si deja, n ciu
da vigilentei Juliettei, un ghemotoc de praf avusese

ragazul sa se formeze, sa se ngrase, ghemuit n umbra ca animalele cenusii de carei era teama cnd era mica. O cenusa fina de praf proclama neglijenta, exista un nce
put de abandon n impalpabila depunere din aerul pe care-1 respiram, n vesmintele c
are flutura, n vntul care intra pe ferestrele deschise; dar acest ghemotoc repreze
nta deja o stare secunda a prafului, praful triumfator, o ngrosare care ia o form
a si din depunere devine deseu. Era aproape frumos, transparent si usor precum p
uful ciulinilor, dar mai tern. ...Praful cstigase repede toata forta aspiranta a
lumii, pusese stapnire pe lume, iar aspiratorul nu mai era dect un obiect-martor,
destinat sa arate tot ceea ce era n stare sa risipeasca specia umana, munca, mate
rie si ingeniozitate pentru a lupta mpotriva irezistibilei murdariri. Era deseul
din care se facuse instrument. ...Din pricina vietii lor n comun se ntmplau toate a
stea, din pricina prnzurilor care lasau resturi, din cauza celor doua trupuri de
tarina ale lor care se amestecau peste tot... Fiecare cuplu secreta aceste mici
gunoaie care trebuie distruse pentru a face loc celor noi... Ce viata duci pentr
u a putea iesi cu o bluza proaspata care atrage privirea trecatonlor, pentru ca
un inginer, care este sotul tau, sa arate bine n viata de toate zilele... Prin ca
pul Margueritei se nvrteau tot soiul de formule: a veghea la ntretinerea parchetulu
i... pentru ntretinerea alamurilor, folositi... si luase sarcina ntretinem a doua p
ersoane pna la sfrsitul vietii lor... t 185 A spala, a calca, a matura, a depista
ghemotoacele de clti si praf ascunse sub noaptea dulapurilor nseamna, oprind moart
ea, sa refuzi si viata: caci timpul creeaza si distruge dintr-o singura miscare:
gospodina nu percepe dect aspectul negator. Atitudinea sa este una maniheista. C
eea ce-i este propriu maniheismului nu este numai recunoasterea a doua principii
, unul bun si altul rau, ci afirmatia ca la bine se ajunge prin abolirea raului,
si nu printr-o miscare pozitiva; n acest sens, crestinismul nu este deloc manihe
ist, n ciuda existentei diavolului, caci crestinul lupta cel mai bine mpotriva dem
onului nchinndu-i-se lui Dumnezeu, si nu ncercnd sa-1 nvinga pe demon. Orice doctrina
a transcendentei si a libertatii subordoneaza nfrngerea raului n progresul catre b
ine. Dar femeia nu este chemata sa cladeasca o lume mai buna; casa, camera, rufe
le murdare, parchetul snt lucruri ncremenite; ea nu poate dect sa expulzeze la infi
nit principiile rele care se strecoara n lucruri; ataca praful, petele, noroiul,
jegul: combate pacatul, lupta mpotriva Satanei. Dar este o soarta trista: n loc sa
fie ndreptata spre scopuri pozitive, femeia are fara ncetare de respins un dusman
; adesea gospodina o ndura cu foarte multa mnie. Bachelard pronunta la adresa ei c
uvntul "rautate", pe care-1 ntlnim si n scrierile psiha nalistilor. Pentru ei mania
menajera este o forma de sado-maso-chism; maniile si viciile snt caracterizate pr
in aceea ca antreneaza libertatea sa voiasca ceea ce nu vrea; pentru ca detesta
ca soarta ei sa fie negativitatea, murdaria, raul, gospodina maniaca se nversunea
za cu furie mpotriva prafului, ridicndu-se mpotriva unui destin care o revolta. Pri
n resturile pe care le lasa n urma orice expansiune vie, gospodina se lupta cu vi
ata nsasi. Cum intra o fiinta vie pe dome niul ei, n ochi i se aprinde o sclipire
rea. "Stergeti picioarele; nu ravasi totul, nu te atinge de asta." Ar vrea sai mp
iedice pe cei din jur sa respire; cel mai mic suflu este o amenintare Orice even
iment implica amenintarea unei munci ingrate: o tumba de copil este o stricaciun
e de reparat. Nevaznd n viata dect o promisiune a descompunerii, exigenta unui efor
t infinit, ea si pierde orice bucurie de a trai; ochii ei devin duri, chipul preo
cupat, serios, mereu n alerta; se apara prin prudenta si avaritie. nchide ferestre
le, caci, o data cu soarele, ar putea intra insecte, germeni si praf; de altfel,
soarele roade matasea tapiseriilor; fotoliile vechi snt ascunse sub huse, mbalsam
ate cu naftalina: lumina le-ar ofili. Nici macar nu are vreo

placere n a le arata vizitatorilor; admiratia pateaza Aceasta nencredere se transf

orma n acreala si trezeste ostilitate fata de tot ceea ce traieste. S-a vorbit ad
esea despre aceste burgheze din provincie care si pun manusi albe pentru a se asi
gura ca nu a ramas pe mobila nici un fir de praf invizibil; surorile Papin au in
terpretat acum ctiva ani rolul unor femei din aceeasi specie; ura lor fata de 186
murdarie era totuna cu ura fata de servitori, fata de lume si fata de ele nsesi.
Putine femei aleg nca din tineretea lor un viciu att de trist. Cele care iubesc c
u generozitate viata snt la adapost. Colette ne spune despre Sido: E drept ca era
sprintena si vioaie, dar nu o gospodina srgmncioasa; curata, cinstita, delicata,
dar departe de geniul maniac si solitar de femeie care numara prosoapele, bucat
ile de zahar si sticlele pline. Cu crpa n mna si supraveghind servitoarea care ster
gea ndelung geamurile rznd cu vecinul, i scapau rsete nervoase, de chemare nerabdatoa
re a libertatii: "Cnd sterg ndelung si cu grija cestile din portelan de China, zic
ea ea, simt ca mbatrnesc". si termina cu loialitate treaba si apoi urca cele doua t
repte ale pragului nostru si intra n gradina. Imediat ncetau surescitarea ei moroc
anoasa si ranchiuna. n aceasta nervozitate, n aceasta ranchiuna se complac femeile
frigide sau frustrate, fetele batrne, sotiile dezamagite, cele pe care un sot au
toritar le condamna la o existenta solitara si goala. Am cunoscut, printre altel
e, o femeie batrna care se scula n fiecare dimineata la ora cinci pentru a-si insp
ecta dulapurile si a ncepe din nou sa le aranjeze; se pare ca la douazeci de ani
era vesela si cocheta; nchisa ntr-o proprietate izolata, cu un sot care o neglija
si cu un singur copil, s-a apucat sa faca ordine asa cum altii ncep sa bea. n cazu
l Elisei din Cronicile maritale1, gustul pentru gospodarit provine din dorinta e
xasperata de a domni asupra unui univers, dintr-o exuberanta vie si dintr-o voin
ta de a domina care, n lipsa unui obiect, se roteste n gol; este si o sfidare arun
cata timpului, universului, vietii, oamenilor, o sfidare a tot ce exista. De la
ora noua, dupa micul dejun, spala. E miezul noptii. Atipisem, dar curajul ei, ca
si cum mi insulta odihna dndu-i un aer de lene, ma ofenseaza. ELISE: Pentru a fac
e curatenie, mai nti nu trebuie sa-ti fie teama sa te murdaresti pe mini. Si casa n
curnd va fi att de curata ca nimeni nu va mai ndrazni s-o locuiasca. Exista paturi
pentru odihna, dar trebuie sa te odihnesti alaturi, pe podea. Pernele snt prea pr
oaspete. Ti-e teama sa le nnegresti sau sa le ofilesti sprijinindu-ti capul pe el
e, sau picioarele, si de fiecare data cnd calc pe un covor, o mna ma urmeaza, narma
ta cu o chestie mecanica sau cu o crpa care-mi sterge urma. Seara: - Gata. 1 JOUH
ANDRAU. Cronicile mantale. 187 Ce face ea, de cnd se scoala pna se culca? Deplasea
za fiecare obiect si fiecare mobila si atinge n toate dimensiunile parchetul, per
etii si tavanele casei. Pentru moment, n ea triumfa gospodina Dupa ce a scuturat
de praf interiorul dulapurilor, sterge praful de pe frunzele muscatelor. MAMA: E
lise este ntotdeauna att de ocupata, nct nici nu-si da seama ca exista. Treburile ca
snice i permit ntr-adevar femeii o fuga nencetata departe de sine nsasi. Chardonne a
firma, pe buna dreptate: Este o sarcina meticuloasa si dezordonata, fara oprelis
ti, nici limite. n

casa, o femeie ncredintata ca place atinge repede un punct de uzura, o stare de a

bsenta si de vid mental care o suprima... Aceasta fuga, acest sado-masochism n ca
re femeia se ndrjeste n acelasi timp mpotriva obiectelor si mpotriva sa are adesea un
caracter sexual precis. "Menajul, care cere o gimnastica a trupului, este borde
lul accesibil femeii", afirma Violette Leduc. Frapant este ca nclinatia pentru cu
ratenie are o importanta suprema n Olanda, unde femeile snt reci, si n civilizatiil
e puritane care opun bucuriilor carnii un ideal de ordine si de puritate. Daca S
udul mediteranean traieste ntr-o vesela murdarie, nu este numai pentru ca apa e r
ara aici; dragostea fata de trup, fata de animalitate naste toleranta mirosurilo
r omenesti, a jegului si chiar a verminei Pregatirea mesei este o activitate mai
pozitiva si adesea mai vesela dect aceea a curateniei. Ea implica mai nti momentul
cumparaturilor, care pentru multe gospodine este momentul privile giat al zilei
. Solitudinea caminului apasa asupra femeii cu att mai mult cnd sarcinile de rutin
a nu-i absorb gndurile. Ea este fericita cnd, n orasele din Sud, poate sa coasa, sa
spele, sa curete legume, asezata pe pragul usii si palavragind; sa mearga dupa
apa la ru este o mare aventura pentru musulmanele pe jumatate ntemnitate: am vazut
un satuc din Kabylie n care femeile distrusesera fntna pe care un administrator pu
sese sa fie cladita n piata; a cobor toate n fiecare dimineata, mpreuna, pna la izvor
ul care curgea la poalele colinei era unica lor distractie. Facnd cumparaturi, fe
meile schimba ntre ele, la cozi, n magazine, la coltul strazii, fraze prin care af
irma "valorile menajere" din care fiecare si extrage sentimentul propriei sale im
portante; ele se simt membre ale unei comunitati care - pentru moment - se opune
societatii barbatilor asa cum neesentialul se opune esentialului Dar adesea cum
paraturile reprezinta o profunda 1 / r nfometara. 188 placere; snt o descoperire,
o inventie. Gide remarca n Jurnal ca musulmanii, care nu cunosc jocul, i-au subst
ituit descoperirea comorilor ascunse; aceasta este poezia si aventura civilizati
ilor mercantile. Gospodina ignora gratuitatea jocului: dar o varza buna, un came
m-bert bine facut snt comori pe care vnzatorul le ascunde cu rautate si care trebu
ie sa-i fie subtilizate; ntre vnzator si cumparatoare se stabilesc raporturi de lu
pta si de siretenie; pentru ea, scopul este sasi procure cea mai buna marfa la c
el mai mic pret; extrema importanta acordata celei mai mici economii n-ar putea
fi explicata numai prin grija de a echilibra un buget redus: ea trebuie sa cstige
o partida. n timp ce examineaza cu suspiciune tarabele, gospodina este regina; l
umea i se asterne la picioare, cu bogatiile si capcanele sale, pentru ca ea sa-s
i ia prada. Cnd goleste pe masa sacosa cu provizii, gospodina ncearca un triumf fu
gitiv. Aranjeaza n dulap conservele, alimentele neperisabile care o asigura pentr
u viitorul, si contempla cu satisfactie nuditatea legumelor si a carnurilor pe c
are le va supune puterii ei. Gazul si electricitatea au ucis magia focului; dar
la tara multe femei cunosc nca bucuria de a destepta din lemnul nensufletit flacar
i vii. Focul aprins preschimba femeia ntr-o vrajitoare. Cu o simpla miscare a mini
i - cnd bate ouale sau framnta aluatul -sau prin magia focului, ea opereaza transf
ormarea substantelor; materia devine aliment. Si Colette descrie farmecul acesto
r alchimii: Totul este magie, farmec, tot ce se petrece ntre clipa n care ai pus p
e foc craticioara, ceainicul, oala si continutul lor si momentul plin de dulce a
nxietate, de speranta voluptuoasa n care iei capacul de pe mncarea aburinda asezat
a pe masa.. ntre altele, ea descrie cu complezenta metamorfozele care au loc n sec
retul cenusii calde. Cenusa lemnului coace, dndu-i un gust savuros, alimentul car
e 1 se

ncredinteaza. Marul, para puse ntr-un cuib de cenusa calda ies de acolo ridate, af
umate, dar moi sub pielea ca o burta de crtita si, onct de ,.gustos" se face marul
n cuptorul dm bucatarie, ramne departe de aceasta dulceata nchisa n nvelisul ei orig
inar, congestionat de savoare si care nu a lasat sa se prelinga afara - daca va
pricepeti la asta - dect o singura lacrima de miere... Un cazan cu trei picioare n
alte continea o cenusa cernuta care nu vedea niciodata focul. Dar, ndopat cu cart
ofi care stateau n cenusa unul lnga altul fara sa se atinga, urcat pe labele lui n
egre chiar deasupra jaraticului, cazanul oua niste tuberculi albi ca zapada, fie
rbinti si solzosi. Scriitoarele au celebrat n special poezia dulceturilor: este m
are lucru sa unesti n lighenele de arama zaharul solid si pur cu pulpa moale a fr
uctelor; spumegnda, vscoasa, fierbinte, substanta care se 189 elaboreaza acolo est
e periculoasa: este o lava n fierbere pe care gospodina o mblnzeste si o toarna, cu
orgoliu, n borcane. Cnd le pune etichete si nscrie data victoriei sale, ea triumfa
chiar asupra timpului; a prins durata n capcana zaharului, a pus viata n borcane.
Bucataria face mai mult dect sa patrunda si sa reveleze intimitatea substantelor
. Ea le modeleaza din nou, le recreeaza. n framntarea aluatului si ncearca puterea.
"Mna, la fel ca si privirea, si are reveriile si poezia ei"", spune Bachelard.1 Mna
bucataresei care framnta este ,,o mna fericita", iar coacerea i daruieste aluatulu
i o valoare noua. "Coacerea este, de asemenea, o mare devenire mate riala, o^ de
venire care merge de la paloare la auriu, de la aluat la crusta"2: femeia poate
afla o satisfactie deosebita n reusita prajiturii, a pateului n foitaj, caci nu tu
turor le este dat sa reuseasca: trebuie sa ai un adevarat har pentru asa ceva. "
Nimic mai complicat dect arta aluaturilor, scrie Michelet. Nimic care sa poata fi
mai putin stabilit prin reguli, nvatat. Trebuie sa te nasti cu asta. Totul este
un har dobndit de la mama" Si n acest domeniu, ntelegem ca fetitei i face o placere
pasionata sa le imite pe cele mai mari ca ea. Se joaca facnd din creta, din iarba
, substitute ale mncarurilor; este si mai fericita cnd are drept jucarie un cuptor
adevarat n miniatura, sau cnd mama sa o lasa sa intre n bucatarie si sa ruleze alu
atul prajiturii n palme, ori sa decupeze zaharul caramel fierbinte. Dar si aici s
e ntmpla la fel ca n gri jile casnice: repetitia a epuizat repede aceste placeri. L
a indienii care se hranesc mai ales cu tortillas, femeile si petrec cte o jumatate
de zi framntnd, punnd la copt, ncalzind, framntnd din nou turtitele identice sub fiec
are acoperis, identice de-a lungul secolelor: aceste femei nu mai snt deloc sensi
bile la magia focului din cuptor. Nu poti n fiecare zi sa transformi cumparaturil
e ntr-o vnatoare de co mori, nici sa te extaziezi de stralucirea robinetului. Mai
ales scriitorii si scriitoarele exalta cu lirism aceste triumfuri, pentru ca nu
fac deloc menajul sau l fac foarte rar. Repetata zi de zi, munca aceasta devine m
onotona si masinala; este ntrerupta de asteptari; trebuie sa astepti ca apa sa fi
arba, ca friptura sa fie numai bine rumenita, ca rufele sa fie uscate; chiar dac
a diferitele sarcini snt organizate, ramn lungi momente de pasivitate si de vid; n
cea mai mare parte a timpului snt ndeplinite cu plictiseala; nu snt, ntre viata prez
enta si viata de mine, dect un intermediar neesential. Daca individul care le exec
uta este el nsusi producator, creator, se integreaza existentei sale la fel de na
tural ca si functiile organice; de aceea corvezile coti 1 BACHIiLARD. Pamntul si
reveriile vointei. 2 Ibidem. 190 diene par mult mai putin triste atunci cnd snt nde
plinite de barbati, pentru ca pentru ei nu reprezinta dect un moment contingent s
i negativ

din care se grabesc sa evadeze. Dar ceea ce face ingrata soarta femeiiservitoare
este diviziunea muncii care o sorteste n ntregime generalului si neesentialului;
habitatul, alimentele snt utile vietii, dar nu-i dai acesteia nici un sens: scopu
rile imediate ale gospodinei nu snt dect mijloace, nu scopuri veritabile si n ele n
u se reflecta dect proiecte anonime. Se ntelege ca pentru a pune suflet n ceea ce f
ace, ea ncearca sa-si antreneze n munca singularitatea si sa dea o valoare absolut
a rezultatelor obtinute; are riturile, superstitiile ei, tine la maniera ei de a
aseza tacmurile, de a aranja salonul, de a repara ceva, de a gati un anume fel d
e mncare; se convinge ca n locul ei nimeni n-ar putea reusi att de bine o friptura
sau lustruirea unei piese de mobilier; daca sotul sau fiica ei vor sa o ajute sa
u ncearca sa se lipseasca de ea, le smulge din mini matura sau acul. "Nu esti n sta
re sa cosi un nasture," Dorothy Parker' a descris cu o ironie nduiosata confuzia
unei tinere femei convinse ca trebuia sa aduca la aranjarea caminului ei o nota
personala si nu stia cum sa procedeze. Doamna Ernest Weldon ratacea ntr-o garsoni
era bine aranjata, dndu-i cteva dintre micile ei tuse feminine. Nu era experta n ar
ta de a da tuse. Ideea era placuta si mbietoare. nainte sa se fi maritat, si imagin
ase ca se plimba ncetisor prin noua ei locuinta, deplasnd aici un trandafir, ridicn
d o floare si transformnd astfel casa ntr-o "acasa". Chiar si acum, dupa sapte ani
de casatorie, i placea sa-si nchipuie ca se dedica acestei ocupatii gratioase. Da
r, desi ncerca n mod constincios n fiecare seara, imediat ce erau aprinse lampile c
u abajur roz, se ntreba cu un fel de disperare cum sa procedeze pentru a savrsi ac
ele mici miracole care fac ca un interior sa se deosebeasca de oricare altul ntru
totul... A da o tusa feminina era rolul sotiei. Si doamna Weldon nu era o femei
e care sa se eschiveze de la responsabilitatile ei... Cu im aer de incertitudine
care-ti facea aproape mila, pipai pe deasupra semineului, ndica o mica vaza jap
oneza si ramase n picioare cu vaza n tnna, mspectnd camera cu o privire disperata...
Apoi se dadu ctiva pasi napoi si si privi inovatiile. Era incredibil ce putine sch
imbari adusese camerei. n aceasta cautare a originalitatii sau a unei perfectiuni
singulare, femeia risipeste mult timp si multe eforturi; este ceea ce da muncii
sale acel caracter al unei ,,sarcini meticuloase si dezordonate, fara oprelisti
, nici limite"" pe care-1 semnaleaza Chardonne si care face att de dificil de apr
eciat sarcina pe care-o reprezinta cu adevarat muncile menajere. Dupa o recenta
ancheta (publicata n 1957 de ziarul Combat sub semnatura lui C. Hebert), femeile
maritate con1 Mare pacat. 191 sacra n jur de patru ore muncilor gospodaresti (men
aj, aprovizionare) n fiecare zi lucratoare si opt ore n zilele de odihna, aproxima
tiv treizeci de ore pe saptamna, ceea ce corespunde cu trei sferturi din durata m
uncii saptamnale a unei muncitoare sau a unei functionare; nseamna enorm daca aces
tea vin sa se suprapuna peste o slujba; este prea putin daca femeia nu are nimic
altceva de facut (cu att mai mult cu ct muncitoarea si functionara pierd timp si
prin deplasari, care, n cazul nostru, nu au echivalent). ngrijirea copiilor, mai a
les daca snt numerosi, sporeste considerabil oboseala femeii: o mama de familie s
araca si epuizeaza fortele de-a lungul unor zile dezordonate. Dimpotriva, burghez
ele care au servitori devin aproape lenese, iar rascumpararea acestui timp liber
este plictiseala. Pentru ca se plictisesc, multe femei si complica si si nmultesc
la infinit datoriile gospodaresti, astfel nct devin mai istovitoare dect o munca ce
presupune calificare. O prietena care trecuse printr-o depresie nervoasa mi spun
ea ca, atunci cnd era sanatoasa, si tinea casa aproape fara sa se gndeasca la asta,
si i ramnea timp si pentru ocupatii cu caracter mult mai obligatoriu; cnd neuraste
nia o mpiedica sa se dedice acestora din urma, se lasa nghitita

de muncile menajere si atunci, chiar consacrndu-le zile ntregi, i era greu sa le te

rmine. Cel mai trist este ca aceasta munca nici macar nu ajunge la o creatie dur
abila. Femeia este tentata - cu att mai mult cu ct s-a preocupat mai mult de reusi
ta - sa-si considere opera ca pe un scop n sine. Contemplnd prajitura scoasa din c
uptor, suspina: chiar ca e pacat sa o mannci! E pacat ca barbatul si copiii si tras
c picioarele pline de noroi pe parchetul proaspat lustruit. Imediat ce lucrurile
folosesc la ceva, snt murdarite sau distruse; de aceea femeia este tentata sa le
sustraga oricarei folosiri; una pastreaza dulceturile pna capata mucegai; alta nc
uie usa salonului. Dar timpul nu poate fi oprit; proviziile atrag sobolanii sau
fac viermi. Cuverturile, perdelele, vesmintele snt roase de molii: lumea nu este
un vis de piatra, ci este facuta dintr o substanta ndoielnica amenintata de desco
mpunere; stofa ei comestibila este la fel de echivoca precum monstrii de carne a
i lui Dali: pare inerta, anorganica, dar larvele ascunse au preschimbat-o n cadav
ru. Gospodina care se alieneaza n lucruri depinde, ca si lucrurile, de lumea ntrea
ga: lenjeria se prleste, friptura se arde, portelanul se sparge; snt dezastre abso
lute, caci lucrurile, cnd se strica, se strica pentru totdeauna, iremediabil. Imp
osibil sa obtii prin ele permanenta si securitatea. Razboaie cu pradaciuni si bo
mbe ameninta dulapurile, casa. Trebuie, deci, ca produsul muncii gospodaresti sa
se consume: femeii i se cere o renuntare constanta, ale carei operatii nu se te
rmina dect prin distrugere. Pentru a consimti la aceasta fara regret. 192 cel put
in trebuie ca aceste marunte holocausturi sa aprinda undeva flacara unei bucurii
, a unei placeri. Dar cum munca gospodareasca se straduieste pna la epuizare sa m
entina un statu quo, sotul, ntor-cnduse acasa, remarca dezordinea si neglijenta, d
ar i se pare, n schimb, ca ordinea si curatenia se fac singure. El manifesta un i
nteres mult mai pozitiv pentru masa bine pregatita. Momentul n care triumfa bucat
areasa este acela n care pune pe masa un fel de mncare reusit: barbatul si copiii
o ntmpina cu caldura, nu numai prin cuvinte, ci mncnd cu placere. Alchimia culinara
continua, alimentul devine chin si snge. ntretinerea unui corp constituie un inter
es mai concret, mai vital dect ntretinerea parchetului; ntr-o maniera evidenta, int
eresul bucataresei este orientat catre viitor. Totusi, daca este mai putin zadar
nic sa te sprijini pe o libertate straina dect sa te alienezi n lucruri, nu este m
ai putin periculos. Numai din gura celor care stau la masa, munca bucataresei si
afla adevarul; ea are nevoie de aprecierile lor; ea cere ca mncarurile sale sa fi
e laudate, ca mesenii sa-si mai ia nca o portie; se enerveaza daca acestora nu le
mai e foame; astfel nct nu se mai stie daca nu cumva sotul este facut pentru cart
ofii prajiti, si nu cartofii prajiti pentru sot. Acest echivoc se regaseste n toa
te atitudinile femeii casnice; ea are grija de casa pentru sotul ei; dar cere ca
acesta sa foloseasca toti banii pe care-i cstiga cumparnd mobile sau frigidere. V
rea sa-1 faca fericit, dar nu aproba, dintre toate activitatile lui, dect pe acel
ea care intra n cadrele fericirii pe care a construit-o ea. Au existat epoci n car
e aceste pretentii erau n general satisfacute: pe vremea cnd fericirea era si idea
lul barbatului, n care el era nainte de orice atasat n ntregime de casa, de familie,
iar copiii nsisi alegeau sa fie definiti de catre parinti, de traditiile si trec
utul lor. Atunci, cea care veghea asupra caminului, care statea n capul mesei era
recunoscuta drept suverana; n anumite familii de proprietari funciari, ea nca mai
are acest rol glorios, sau la taranii bogati care mai perpetueaza, pe ici pe co
lo, civilizatia patriarhala. Dar, n ansamblu, casatoria este astazi supravietuire
a unor moravuri apuse, iar situatia sotiei este si mai ingrata dect altadata, pen
tru ca ea are nca aceleasi datorii, dar care nu-i mai confera aceleasi drepturi;
are aceleasi sarcini, dar nu mai primeste n

schimbul lor nici o recompensa, nici o cinstire. Barbatul, n zilele noastre, se c

asatoreste pentru a se ancora n imanenta, nu pentru a se nchide n ea; vrea un camin
, dar doreste sa ramna liber de a evada oricnd din el; se stabileste ntr-un loc, da
r adesea ramne, n sufletul lui, un hoinar; nu dispretuieste fericirea, dar nici nu
face din ea un scop n sine; repetitia l plictiseste; cauta noutatea, riscul, rezi
stentele de nvins, camaraderia, prieteniile care l smulg singuratatii u doi. Mai mu
lt dect sotul, copiii doresc si ei sa depaseasca limitele caminului; viata 193 lo
r e n alta parte, n fata lor, copilul vrea ntotdeauna altceva. Femeia ncearca sa con
stituie un univers de permanenta si de continuitate; sotul si copiii vor sa depa
seasca situatia pe care o creeaza ea si care nu este pentru ei dect un dat De ace
ea, daca nu vrea sa recunoasca precaritatea activitatilor carora li se dedica to
ata viata, ea ajunge sa-si impuna prin forta serviciile; din mama si gospodina s
e transforma ntr-o mama vitrega si ntr-o scorpie. Astfel, munca pe care femeia o f
ace n interiorul casei nu-i confera autonomie; nu este n mod direct utila colectiv
itatii, nu are porti deschise spre viitor, nu produce nimic. Nu capata sens si d
emnitate dect daca este integrata unor existente care transcend catre societate p
rin productie sau actiune; aceasta nseamna ca, departe de a o elibera pe matroana
, o fac sa fie dependenta de sotul si de copiii ei; prin ei se justifica ea: nu
este, n vietile lor, dect o mediere neesentiala Faptul ca din cod a fost stearsa s
upunerea din rndul datoriilor ei nu-i schimba cu nimic situatia; aceasta nu se sp
rijina pe vointa sotilor, ci pe structura nsasi a comunitatii conjugale. Nu-i est
e permis femeii sa faca o opera pozitiva si, prin urmare, sa se faca cunoscuta c
a o persoana mplinita. Orict de respectata ar fi, ea ramne subordonata, secundara,
parazita. Blestemul greu care apasa asupra ei vine din faptul ca nu poate contro
la nsusi sensul existentei sale De aceea reusitele si esecurile vietii ei conjuga
le au mult mai multa greutate pentru ea dect pentru barbat; el este cetatean, pro
ducator nainte de a fi sot; ea este nainte de toate, si adesea exclusiv, sotie; mu
nca nu o elibereaza de conditia sa; dimpotriva, prin aceasta este -sau nu este pretioasa. Daca este ndragostita, devotata cu generozitate, si va ndeplini cu bucu
rie sarcinile; daca si face treburile cu ranchiuna, i vor parea niste corvezi insi
pide. Ele nu vor avea niciodata n destinul ei dect un rol neesential si nu-i vor f
i de nici un ajutor n avatarurile vietii conjugale. Va trebui deci sa vedem cum s
e traieste concret aceasta conditie n mod esential definita prin "servi ciul" pat
ului si "serviciul" gospodariei, n care femeia nu-si gaseste demnitatea dect accep
tndu si vasalitatea. Fata a trecut de la copilarie la viata adulta printr-o criza
; o criza si mai acuta nca o va precipita n viata ei de adult. Tulburarilor pe car
e le provoaca usor la femeie o initiere sexuala prea brusca li se adauga angoase
le inerente oricarei "treceri" de la o conditie la alta. A fi aruncata ca pnntro oribila lovitura de trasnet n realitate si n cunoastere, prin casatorie, a surpr
inde lupta dintre dragoste si contradictie, a trebui sa simti ntr-un singur obiec
t ncntarea, sacrificiul, datoria, mila si spaima, din pricina alaturarii neastepta
te dintre Dumnezeu si fiara... sa creat aici un labirint al sufletului pentru ca
re n zadar am cauta asemanare. scrie Nietzsche. 194 Agitatia traditionalei "calat
orii de nunta" era destinata n parte sa mascheze aceasta confuzie; aruncata timp
de cteva saptamni n afara lumii cotidiene, rupnd provizoriu toate legaturile cu lume
a, femeia nu se mai situa n spatiu, n timp, n realitate.1 Dar, mai devreme sau mai
trziu, trebuia sa se ntoarca; ntotdeauna se regasea cu neliniste n noul sau camin. L
egaturile sale cu casa parinteasca snt mult mai strnse dect

n cazul tnarului. A se smulge de lnga familia ei nseamna o ntarcare definitiva: atunc

i ea cunoaste toata angoasa abandonului si ameteala libertatii. Ruptura este mai
mult sau mai putin dureroasa, de la caz la caz; daca a rupt deja relatiile care
o legau de tatal ei, de fratii si surorile sale si mai ales de mama, i paraseste
fara a face din aceasta o drama. Daca, fiind nca dominata de ei, poate practic s
a ramna sub protectia lor, schimbarea conditiei sale se va face mai putin simtita
; dar de obicei, chiar daca ar dori sa evadeze din casa parinteasca, se simte de
concertata cnd este separata de mica societate n care era integrata, rupta de trec
utul ei, de universul copilariei sale cu principii sigure, cu valori garantate.
Numai o viata erotica si plina ar putea s-o faca sa se scalde din nou n pacea ima
nentei; dar de obicei este mai mult ravasita dect satisfacuta; mai mult sau mai p
utin reusita, initierea sexuala nu face dect sa-i sporeasca tulburarea. n ajunul n
untii, fata si regaseste reactiile avute la prima ei menstruatie: adesea ncearca d
ezgust n fata acestei supreme revelatii a feminitatii sale si simte oroare la gndu
l ca experienta se va repeta. Cunoaste si amara deceptie de a doua zi; cnd i venea
menstruatia, fetita si dadea seama cu tristete ca nu era adult; dezvirginata, de
vine femeie adulta, ultima etapa a fost trecuta; si ce va mai urma? Aceasta dece
ptie nelinistita este de fapt legata de casatoria propriu-zisa la fel de mult ca
de deflorare: o femeie care si "cunoscuse" deja logodnicul sau care "cunoscuse"
alti barbati, dar pentru care casnicia reprezinta deplina accedere la viata de a
dult, va avea adesea aceeasi reactie. Este exaltam sa traiesti nceputul unei acti
uni; dar nimic nu este mai deprimant dect sa descoperi un destin asupra caruia nu
mai ai nici un control. Pe acest fond definitiv, imuabil, libertatea se detasea
za cu cea mai intolerabila gratuitate. Altadata, fata, la adapostul autoritatii
parintesti, se folosea de libertatea ei cu revolta si speranta; tindea chiar spr
e casatorie din miezul caldurii familiale; acum este maritata, nu mai are n fata
alt viitor. Portile caminului s-au nchis n spatele ei: aceasta i va fi soarta pe pa
mnt. Stie exact ce sarcini i revin: snt 1 Literatura sfrsitului de secol situeaza ad
esea deflorarea n vagonul de 195 chiar acelea pe care le ndeplinea mama ei. Zi de
zi se vor repeta acelesi rituri. Cnd era fata, avea minile goale; n visarile, n sper
antele ei, putea poseda orice. Acum a dobndit o particica de lume si se gndeste cu
profunda neliniste: doar asta este, pentru totdeauna. Pentru totdeauna am acest
sot, aceasta casa. Nu mai are nimic de asteptat, nimic important de dorit Totus
i, i e teama de noile sale responsabilitati. Chiar daca sotul e mai n vrsta si are
autoritate asupra ei, faptul ca are cu el raporturi sexuale i ia acestuia o parte
din prestigiu: n-ar putea nlocui tatal, cu att mai putin o mama, nu poate s-o eli
bereze de libertatea ei. n singuratatea noului camin, legata de un barbat care i e
ste mai mult sau mai putin strain, nemaifiind de-acutn copil, ci sotie si destin
ata sa fie la rndul ei mama, femeia este disperata; definitiv smulsa de la snul ma
tern, pierduta n mijlocul unei lumi n care nimic nu o cheama, parasita ntr-un preze
nt nghetat, descopera plictiseala si gustul fad al purei facticitati. Aceasta dis
perare este exprimata ntr-o maniera frapanta n jurnalul tinerei contese Tolstaia;
se casatorise cu entuziasm cu marele scriitor pe care-1 admira; dupa mbratisarile
pasionate pe balconul de lemn, la Iasnaia Poliana, contesa s-a simtit dezgustat
a de dragostea carnala, departe de ai sai, rupta de trecut, alaturi de un barbat
cu care fusese logodita opt zile, cu saptesprezece ani mai n vrsta dect ea, cu un
trecut si cu interese care i snt total straine: totul i se pare gol, nghetat; viata
ei nu mai este dect somn. Trebuie sa citam ceea ce povesteste ea despre nceputul
casniciei si paginile de jurnal din primii ani de casatorie. La 23 septembrie 18
62, Sofia se marita, iar seara si paraseste familia:

Un sentiment penibil, dureros ma facea sa-mi sunt gtlejul contractat si ma strngea

ca o gheara. Am simtit atunci ca venise momentul sa-nu parasesc pentru totdeaun
a familia si pe toti cei care ma iubeau din tot sufletul, alatun de care traisem
pna atunci... Au nceput mbratisarile de ramas bun, a fost ceva teribil... Venisera
ultimele clipe. O lasasem dinadins pe mama la urma... cnd m-am smuls din mbratisa
rea ei si cnd, fara sa ma mai ntorc, m-am urcat n trasura, a scos un stngat sfisiet
or, pe care n-am sa-1 pot uita toata viata. Ploaia de toamna cadea ntruna... Ghem
uita n coltul meu, coplesita de oboseala si de durere, am lasat lacrimile sa-mi c
urga pe obraji... Lev Nikolaevici parea foarte uimit, chiar nemultumit... Cnd am
iesit din oras, mi-a fost teama n ntuneric... Bezna mi apasa sufletul... Nu ne-am v
orbit aproape deloc pua la pruna statie, Birioulev, daca nu ma nsel, mi amintesc ca
Lev Nikolaevici era foarte tandru si pini de atentie fata dt mine. La Birioulev
, ui s-au dat asazisele camere ale tarului, niste ncaperi mari cu mobile tapisate
cu rips rosu, deloc primitoare. Ni s-a adus un samovar. Ghemuita ntr-un colt al
divanului, taceam ca o condamnata. ,,Ei bine, mi-a zis Lev Nikolaevici, ce-ar fi
daca ai face tu onorurile?" M-am supus si am turnat ceaiul n cesti. Eram confuza
si nu puteam scapa de o 196 anumita temere. Nu ndrazneam sa-1 tutuiesc pe Lev Ni
kolaevici, si evitam sa-i spun pe nume. Mult timp dupa aceea am continuat sa-i v
orbesc la persoana a doua plural. Dupa douazeci si patru de ore, ajung la Iasnai
a Poliana. Pe 8 octombrie, Sofia si reia jurnalul. Se simte nelinistita si sufera
din pricina trecutului sotului ei. De cnd ma stiu, am visat ntotdeauna sa fiu o f
iinta completa, proaspata, pura, pe care s-o iubesc... mi-e greu sa renunt la ac
este visuri copilaresti. Cnd ma saruta, ma gndesc ca nu snt pmna pe care a sarutato astfel. A doua zi noteaza: Ma simt ncoltita. Toata noaptea am visat urt si, desi
nu ma gndesc tot timpul, asta nu ma mpiedica sa-mi simt inima grea. Am visat-o pe
mama si m-a durut foarte tare. Era ca atunci cnd dormi si nu te poti trezi... Ce
va mi apasa sufletul. Tot timpul mi se pare ca am sa mor n curnd. E ciudat, acum am
un sot. l aud dormind si mi-e teama singura. Nu ma lasa sa patrund n forul sau in
terior si asta ma mhneste. Toate aceste relatii fizice snt dezgustatoare. // octom
brie: Groaznic! Snt ngrozitor de trista! Ma nchid si mai mult n mine nsami. Sotul meu
e bolnav, e prost dispus si nu ma iubeste. Mi asteptam la asta, dar nu credeam
sa fie att de ngrozitor. Cui i pasa daca snt fericita sau nu? Nimeni nu-si da seama
ca eu nu stiu sa cladesc aceasta fericire, nici pentru mine, nici pentru el. n ce
asurile de tristete, mi se ntmpla sa ma ntreb: la ce bun sa traiesti, daca lucruril
e merg att de prost, si pentru tine si pentru ceilalti0 E ciudat, dar ideea ma ob
sedeaza. El devine din ce n ce mai rece, n timp ce eu, dimpotriva, l iubesc dm ce n
ce mai mult... mi amintesc de familia mea. Ce bine era atunci cnd eram mpreuna! n ti
mp ce acum, Dumnezeule! Nimeni nu ma iubeste! Draga de mama, draga de Tama, ct de
dragute erau! De ce le-am parasit? E trist, e ngrozitor! Totusi, Liovocika este
extraordinar... Altadata, traiam cu pasiune, si la fel munceam, mi vedeam de treb
urile casei... Acum s-a sfrsit: as putea sa stau tacuta zile ntregi, cu bratele ncr
ucisate, framntnd n minte amintirea anilor trecuti. Mi-ar fi placut sa muncesc, dar
nu pot... Mi-ar fi placut sa cnt la pian, dar aici este foarte incomod... Liovoc
ika mi-a propus sa ramn azi acasa, n timpul ct se duce la Nikolskoi. Ar fi trebuit
sa fiu de acord sa-1 eliberez de mine, dar n-am avut puterea... Bietul de el! Ca
uta peste tot prilejuri de distractie si pretexte pentru a ma evita. De ce m-am
mai nascut?

13 noiembrie 1863: Marturisesc ca nu stiu cu ce sa ma ocup. Liovocika este feric

it pentru ca e nzestrat cu inteligenta si talent, n timp ce eu nu am nici una, nic
i alta. Nu mi-e greu sa gasesc ceva de facut, munca ar fi destula. Dar trebuie s
a prinzi gustul acestor treburi marunte, sa te stradutesti sa-ti placa: sa ngrije
sti de pasan, sa cnti la pian, sa citesti o gramada de prostii si putine lucruri
interesante, sa pui castraveciori la saramura... Snt att de amortita, ncit nici cal
atoria la Moscova, nici faptul ca astept un copil nu ma 197 fac sa simt nici cea
mai mica emotie, nici cea mai nensemnata bucurie, nimic. Cine-mi va spune cum sa
ma trezesc, cine ma va aduce din nou la viata? Singuratatea ma copleseste. Nu sn
t obisnuita cu ea. Acasa totul fremata de viata, iar aici, n lipsa lui, totul e s
umbru. El e obisnuit cu singuratatea Nu-si afla, ca mine, placerea stnd cu priete
nii apropiati, ci n activitatea sa... A crescut fara a avea o familie. 23 noiembr
ie: Desigur, snt inactiva, dar nu snt asa din fire. Pur si simplu nu stiu de ce sa
ma apuc. Cteodata am o dorinta nebuna sa scap de sub influenta lui... de ce ma a
pasa aceasta influenta? O suport, dar nu ma voi transforma n el. Nu voi face dect
sa-mi pierd personalitatea. Deja nu mai snt aceeasi, ceea ce-mi face viata si mai
grea. / aprilie: Am marele defect ca nu pot gasi resurse n mine nsami... Liova es
te foarte absorbit de munca lui si de administrarea mosiei, n timp ce eu nu am ni
ci o grija. Nu snt nzestrata pentru nimic. As vrea sa am mai mult de facut, dar sa
fie o munca adevarata. Altadata, n aceste frumoase zile de primavara, simteam ne
voia, donnta de ceva. Dumnezeu stie la ce visam! Acum nu mai am nevoie de nimic,
nu mai ncerc acea vaga si stupida aspiratie spre nu stiu ce, caci am gasit totul
, nu mai am nimic de ascuns. Totusi, mi se ntmpla sa ma plictisesc. 20 aprilie: Li
ova se ndeparteaza de mine din ce n ce mai mult. Latura fizica a dragostei la el a
re un rol foarte important, n timp ce pentru mine nu nseamna nimic. Se poate vedea
cum tnara femeie sufera, n cursul acestor prime sase luni, din cauza despartirii
de familia ei, a singuratatii, a aspectului definitiv pe care I-a luat soarta sa
; detesta relatiile fizice cu sotul ei si se plictiseste. Aceeasi plictiseala pna
la lacrimi o ncearca mama Colettei' dupa prima ei casatorie, pe care i-o impuses
era fratii ei: A parasit, deci, casa belgiana cea calda, bucataria din subsol ca
re mirosea a gaz, pinea calda si cafeaua, a parasit pianul, vioara, marele Salvat
or Rosa mostenit de la tatal ei, cutia cu tutun si pipele fine de pamnt ars cu te
ava lunga... cartile deschise si ziarele mototolite, pentru a intra, tnara casato
rita, n casa cu terasa pe care o nconjura iarna aspra a tinuturilor mpadurite... A
gasit acolo un salon neasteptat decorat n alb si auriu, la parter, dar primul eta
j era de-abia tencuit, abandonat ca un pod... dormitoarele nghetate nu te mbiau ni
ci la dragoste, nici la somn adnc... Sido, care cauta prieteni, o sociabilitate i
nocenta si vesela, n-a gasit n propria sa casa dect servitori, fermieri vicleni...
Ea a facut sa nfloreasca acea casa, a pus sa se varuiasca bucataria ntunecata, a
supravegheat ea nsasi mncarunle flamande, a framntat prajituri cu stafide si a visa
t la primul ei copil Salbaticul i surdea, ntre doua hoinareli, si pleca din nou...
Cnd s-au terminat retetele gurmande, rabdarea si ceara de parchet, Sido, care sla
bise din cauza izolarii, a plns... 1 Casa Claudinei. 198 Marcel PreVost descrie, n
Scrisori catre Francoise casatorita, confuzia tinerei femei la ntoarcerea din ca
latoria de nunta: Se gndeste la apartamentul parintesc, cu mobilele sale stil Nap
oleon

al IlI-lea si Mac-Mahon, cu peretii mbracati n plus si oglinzi, cu dulapurile de l

emn de prun negru, tot ce ei i se parea att de demodat, att de ridicol... Toate ac
estea i apar un moment n memorie ca un refugiu real, ca un adevarat cuib, un cuib n
care a fost rasfatata de o tandrete dezinteresata, la adapost de orice intemper
ie si de orice pericol. Acest apartament, cu mirosul lui de covor nou, cu ferest
rele fara perdele, cu sarabanda scaunelor, cu aerul sau de improvizatie, ca si c
um locuitorii sai ar fi gata sa plece n orice moment, acest apartament nu este, n
nici un caz, un cuib. Nu este dect locul n care ar trebui sa se cladeasca un cuib.
.. se va simti deodata oribil de trista, tnsta ca si cum ar fi fost abandonata nt
r-un desert. Din aceasta confuzie se nasc adesea la tnara femeie lungi melancolii
si diferite psihoze. n special, ea simte, sub forma unor obsesii psihastenice, a
meteala libertatii sale goale de continut; de pilda, n fantasmele de prostitutie
pe care le-am semnalat deja. Pierre Janet1 citeaza cazul unei tinere casatorite
care nu putea suporta sa ramna singura n apartamentul sau pentru ca se simtea tent
ata sa se aseze la fereastra si sa arunce de acolo ocheade trecatorilor. Unele f
emei ramn abulice n fata unui univers care "nu mai pare adevarat" , care nu este p
opulat dect de fantome, ntr-un decor de carton pictat. Altele se straduiesc sa-si
nege conditia lor de adult si se^vor ncapatna s-o nege toata viata. Astfel se ntmpla
cu bolnava- pe care Janet o desemneaza cu initialele Qi. Qi, o femeie de treize
ci si sase de ani, e obsedata de ideea ca este o fetita de 10 sau 12 ani; mai al
es cnd e singura, i place sa sara, sa rda, sa danseze, si desface parul, l lasa sa fl
uture pe umeri, si taie suvite din el. Ar vrea sa se poata abandona complet acest
ui vis de a fi copil: e att de tnst faptul ca nu poate, n fata tuturor, sa se joac
e de-a v-ati ascunselea, sa faca strengarii... "As vrea ca oamenilor sa le placa
de mine, mi-e teama ca snt groaznic de urta, as vrea ca toti sa ma iubeasca, sa-m
i vorbeasca, sa ma rasfete, sa-mi spuna tot timpul ca ma iubesc, asa cum li se s
pune copiilor... Iubesti un copil pentru strengariile lui, pentru inimioara lui
buna, pentru dragalaseniile lui, si ce i cen n schimb? Sa te iubeasca si el, nimic
mai mult... Asta e foarte bine, dar uui pot spune asta sotului meu, nu m-ar ntel
ege. Vedeti, as vrea att de mult sa fiu fetita, sa am un tata sau o mama care sa
ma tina pe genunchi, sa-mi mngie parul... Dar nu, eu snt o doamna, mama de familie.
.. trebuie sa tin casa, sa fiu serioasa, sa gndesc singura, oh, ce mai viata!" 1
Obsesiile si psihastenia. 2 Ihuiem. 199 Si pentru barbat, casatoria este adesea
o criza: dovada ca multe psihoze masculine se nasc n timpul logodnei sau n prima p
erioada a vietii conjugale. Mai putin atasat de familie dect surorile sale, tnarul
apartinea unei confrerii - scoala, universitate, atelier, echipa, gasca - care l
proteja mpotriva abandonarii; el o paraseste pentru a-si ncepe adevarata existent
a de adult: se teme de singuratatea care va urma si adesea se casatoreste pentru
a scapa de aceasta singuratate. Dar este victima acestei iluzii pe care o ntreti
ne colectivitatea si care reprezinta cuplul ca pe o "societate conjugala". n afar
a de cazul unei scurte nflacarari amoroase, doi indivizi n-ar putea consti tui o
lume care i protejeaza pe fiecare dintre ei mpotriva lumii, amndoi simt acest lucru
a doua zi dupa nunta. Sotia, devenita n scurt timp familiara, aservita, nu-i poa
te ascunde sotului libertatea sa; ea este o povara, nu un alibi; nu l elibereaza
de povara responsabilitatilor sale, dimpotriva, le agraveaza. Diferenta dintre s
exe implica adesea diferente de vrsta, de educatie, de situatie, care nu permit n
ici un fel de ntelegere reala: n familiaritatea lor, sotii 1 si snt adesea straini.
Altadata, ntre ei era adesea un adevarat

abis: fata, crescuta ntr-o stare de ignoranta, de inocenta, nu avea nici un "trec
ut", n timp ce logodnicul ei "trecuse prin viata": el trebuia s-o initieze n reali
tatea existentei. Unii barbati se simteau flatati de acest rol delicat; daca era
u mai lucizi, masurau cu neliniste distanta cate i separa de viitoarea lor sotie.
Edith Warton a descris n roma nul sau Vusta inocentei scrupulele pe care si le f
ace tnarul american de la 1830 in fata celei care i este destinata: Cu un soi de t
eroare respectuoasa, contempla fruntea pura, ochii seriosi, gura inocenta si ves
ela a tinerei creaturi care urma sa-i ncredinteze sufletul ei. Acest produs redut
abil al sistemului social din care facea parte si n care credea - fata care nu st
ia nimic si care spera totul - i aparea acum ca o straina... ce stiau ei cu adeva
rat unul despre altul din moment ce era de datoria lui, ca barbat galant ce era,
sa-si ascunda trecutul logodnicei sale, iar aceasta sa nu aiba nici unul?... Fa
ta, centru al acestui sistem de mistificare n mod superior elaborat, se ntmpla sa f
ie, prin chiar franchetea si ndrazneala ei, o enigma si mai indescifrabila nca. Er
a cinstita, biata de ea, pentru ca nu avea nimic de ascuns; ncrezatoare, pentm ca
nu-si nchipuia ca trebuia sa se pazeasca de ceva; si fara nici o pregatire, treb
uia sa se cufunde, ntr-o singura noapte, n ceea ce se numea "realitatile vietii"..
. Dupa ce facuse pentru a suta oara nconjurul acestui suflet prea putin complicat
, reveni descurajat la gndul ca aceasta pura facticitate, att de abil construita d
e conspiratia mamelor, a matusilor, a bunicilor, pna la stramoasele puritane, nu
exista dect pentru a-i satisface gusturile sale personale, pentru ca el sa poata
exersa asupra lor drepturile sale de senior si pentru a o sfarma apoi ca pe o pla
smuire de zapada. 200 Astazi, prapastia e mai putin adnca, pentru ca fata este o
fiinta mai putin artificiala; este mai bine informata, mai bine narmata pentru vi
ata. Dar adesea ea este, nca, mult mai tnara dect sotul ei. Este un fapt a carui im
portanta nu a fost subliniata ndeajuns: adesea snt luate drept diferente ntre sexe
consecintele unei inegale maturitati; n multe cazuri femeia este un copil nu pent
ru ca este femeie, ci pentru ca de fapt ea este foarte tnara. Sofia Tolstaia scri
a la aproape un an dupa nunta: El este att de batrn, este prea absorbit, iar eu ma
simt acum att de tnara si am un chef teribil sa fac nebunii! n loc sa ma culc, miar placea sa fac piruete, dar cu cine? Ma nvaluieste o atmosfera de batrnete, toti
cei din jurul meu snt batrm. Ma straduiesc sa-mi reprim ori.ce elan de tinerete c
are ar parea deplasat n acest mediu rezonabil. Ct despre sot, el vede n sotia sa un
"copilas"; nu este pentru el tovarasa pe care o astepta si o face sa simta aces
t lucru, iar ea este umilita. Fara ndoiala, i place sa gaseasca o noua calauza la
iesirea din casa parinteasca, dar vrea si sa fie privita ca ,,un om mare"; dores
te sa ramna copil, vrea sa devina femeie; barbatul mai n vrsta nu poate niciodata s
-o trateze ntr-un fel care sa o satisfaca ntru totul. Chiar daca diferenta de vrsta
este nensemnata, nu este mai putin adevarat ca tnarul si fata au fost crescuti n d
oua feluri total diferite; ea vine dintr-un univers feminin n care i-a fost incul
cata o ntelepciune feminina, respectul valorilor feminine, n timp ce el este mbibat
de principiile eticii masculine. Adesea le este greu sa se nteleaga si conflicte
le nu ntrzie sa apara. Prin faptul ca mariajul o subordoneaza n mod normal pe femei
e barbatului, adesea pentru ea problema relatiilor conjugale devine o problema a
cuta. Paradoxul casatoriei este ca are n acelasi timp o functie erotica si o func
tie sociala: aceasta ambivalenta se reflecta n chipul pe care-1 ia sotul n ochii t
inerei femei. Este un semizeu nzestrat cu prestigiu viril si destinat sa-1 nlocuia
sca pe tatal ei: protector, sustinator, tutore, calauza; viata ei de sotie trebu
ie sa nfloreasca n

umbra lui; el este cel care detine valorile, garanteaza adevarul, justifica din
punct de vedere etic cuplul. Dar este, de asemenea, un barbat cu care trebuie sa
mpartaseasca o experienta adesea rusinoasa, baroca, odioasa ori tulburatoare, n o
rice caz, contingenta; o invita pe femeie sa se tavaleasca mpreuna n bestialitate,
n timp ce el se ndreapta cu pasi siguri spre ideal. ntr-o seara la Paris, unde se
oprisera la ntoarcere, Bernard parasi ostentativ un spectacol de music-hull. care
l indignase: "Cnd te gndesti ca 201 strainii vad asa ceva la noi. Mai mare rusinea
! E firesc sa ne judece dupa asemenea lucruri..." Therese se uita aproape cu adm
iratie la el: doar omul acesta pudic era tot acela a carui laborioasa ingeniozit
ate nocturna va fi obligata s-o suporte peste mai putin de o ora.* ntre mentor si
faun pot exista o multime de forme hibride. Uneori barbatul este n acelasi timp
sot si amant, actul sexual devine o orgie sacra si sotia este o ndragostita care
afla n bratele sotului o salvare definitiv cumparata printr-o totala supunere. Ac
easta dragoste-pasiune n snul vietii conjugale este foarte rara. Altadata se ntmpla
ca femeia sa-si iubeasca platonic sotul, dar sa refuze abandonul n bratele unui b
arbat prea respectat. Astfel este aceasta femeie al carei caz este relatat de St
ekel: "Doamna D. S., vaduva unui mare artist, are acum patruzeci de ani. si adora
sotul, nsa asta no mpiedica sa ramna total frigida n relatiile cu el". Dimpotriva,
ea poate cunoaste mpreuna cu sotul ei o placere de care sufera ca de o decadere c
omuna si care ucide n sufletul ei stima si respectul. Pe de alta parte, un esec e
rotic l coboara pentru totdeauna pe barbat n rndurile brutelor: carnea femeii l va u
r, mintea ei l va dispretui; si invers, am vazut cum dispretul, antipatia, ranchiu
na o predestineaza pe femeie frigiditatii. Se ntmpla frecvent ca sotul sa ramna, du
pa experienta sexuala, o fiinta superioara ale carei slabiciuni animalice trebui
e respectate: se pare ca acesta a fost, printre altele, cazul Adelei Hugo. Sau s
a devina un partener agreabil, lipsit de prestigiu K Mansfield a descris una din
tre formele pe care o poate lua aceasta ambivalenta n nuvela Preludiu: Ea l iubea
cu adevarat. l ndragea, l admira si l respecta enorm. Oh1 mai mult ca pe oricine din
aceasta lume. l cunostea n profunzime. Era franchetea, respectabilitatea nsasi, si
, cu toata experienta lui practica, ramnea simplu, absolut ingenuu, multumit cu p
utin, usor de jignit. Numai de n-ar mai sari astfel dupa ea, latrind att de tare,
privindo cu ochii lui att de lacomi, att de ndragostiti! Era prea mult pentru ea. n
ca dm copilarie detesta lucrurile care se napusteau asupra ei. Erau momente n car
e devenea terifiant, cu adevarat terifiant, n care putin lipsea ca ea sa strige d
in toate puterile: O sa ma omori! Atunci i venea sa-i spuna grosolanii, lucruri d
etestabile... da, da, era adevarat: cu toata dragostea, respectul si admiratia e
i pentru Stanley, l detesta. Niciodata nu simtise asta att de lamurit: toate senti
mentele fata de el erau clare, definite, la fel de adevarate. Si aceata ura era
la fel de reala ca si restul. Ar fi putut sa le puna pe toate n pachetele mici si
sa i le dea lui Stanley. Ar fi vrut sa -l dea pe ultimul ca pe o surpriza si si i
magina ce ochi ar fi facut cnd l-ar fi deschis. * I;r. MAUR1AC. Therese Desquyero
ux. op. cit. 202 Tnara femeie este departe de a-si marturisi totdeauna cu aceeasi
sinceritate sentimentele. A-si iubi sotul, a fi fericita constituie o datorie f
ata de sine nsasi si fata de societate; asta asteapta de la ea familia sa; sau, d
aca parintii s-au aratat ostili casatoriei, este o dezmintire pe care vrea sa le
-o aduca. Ea ncepe de obicei prin a-si trai situatia ei conjugala cu rea-credinta
; se convinge usor ca simte o mare dragoste pentru sotul ei; si aceasta pasiune m
braca o forma cu att mai maniaca, posesiva,

geloasa cu ct, din punct de vedere sexual, femeia este mai putin satisfacuta; pen
tru a se consola de deceptia pe care mai nti refuza sa sio marturiseasca, are nevo
ie fara ncetare de prezenta sotului ei. Stekel citeaza numeroasele cazuri de asem
enea atasamente maladive. O femeie ramasese frigida n primiii ani ai casatoriei,
ca urmare a unor obsesii infantile. Atunci s-a dezvoltat n sufletul ei o dragoste
hipertrofiata, cum se ntmpla adesea cu femeile care nu vor sa recunoasca fata de
ele nsele ca sotul lor le este indiferent. Nu traia si nu se gndea dect la sotul ei
. Nu mai avea nici un fel de vointa. El trebuia sa-i faca dimineata programul zi
lei, sa-i spuna ce trebuia sa cumpere etc. Executa totul plina de constiinciozit
ate. Daca nu-i spunea nimic, ramnea n camera ei fara sa faca nimic, tnjind dupa el.
Nu putea sa-1 lase sa mearga nicaieri fara sa-1 nsoteasca. Nu putea sa ramna sing
ura si i placea s-o tina de mna... Era nefericita si plngea ore ntregi, tremura pent
ru sotul ei, si, daca nu avea ocazii pentru a se teme, si le crea ea nsasi. Al do
ilea caz ce-mi revenise era acela al unei femei care se nchisese n camera ei ca ntr
-o nchisoare, din teama de a iesi singura. O gaseam tinndu-1 de mini pe sotul ei, i
mplorndu-1 sa ramna pentru totdeauna alaturi de ea... Erau casatoriti de sapte ani
, iar el nu reusise niciodata sa faca dragoste cu sotia sa. Cazul Sofiei Tolstai
a este analog; reiese clar din pasajele pe care le-am citat si din tot jurnalul
ca, imediat ce se maritase, si-a dat seama ca nusi iubea sotul. Relatile fizice
pe care le avea cu el o dezgustau; i reprosa trecutul lui, i se parea batrn si pli
ctisitor, nu avea dect ostilitate fata de ideile lui; de altfel i se parea ca, pu
rtndu-se cu aviditate si brutalitate n pat, o neglija si o trata cu asprime. Si to
tusi, protestele de dragoste pasionata se amesteca adesea la Sofia cu strigatele
de disperare, cu marturiile de plictiseala, de tristete, de indiferenta. Vrea s
a-1 aiba fara ncetare alaturi de ea pe iubitul ei sot; cum se ndeparteaza, este to
rturata de gelozie. Iata ce scrie: 203 //. /. 1863: Gelozia este la mine o boala
nnascuta. Poate ca vine din faptul ca, iubindu-1, si iubindu-1 numai pe el, nu p
ot fi fericita dect cu el si prin el. 15. I. 1863: As vrea sa nu ma viseze dect pe
mine, sa nu se gndeasca dect la mine, sa ma iubeasca numai pe mine.. De-abia mi sp
un: iubesc cutare si cutare lucru, ca-mi retrag spusele si simt ca nu iubesc nim
ic n afara de Liovocika. Totusi, ar trebui sa iubesc si eu altceva, asa cum el si
iubeste munca lui... Totusi, snt att de nelinistita fara el, o neliniste care atin
ge angoasa. Simt ca, pe zi ce trece, creste n mine nevoia sa nu-1 parasesc niciod
ata... 17. 10. 1863: Ma sunt incapabila sa-1 nteleg cu adevarat, de aceea probabi
l ca l pndesc cu att a gelozie... 31. 7. 1868: Ce ciudat sa-ti citesti din nou jurn
alul! Cte contradictii! Ce nefericita eram! Exista oare cupluri mai unite si mai
fericite dect sntem noi? Dragostea mea creste ntruna. l iubesc mereu cu aceeasi drag
oste nelinistita, pasionata, geloasa, poetica. Calmul si siguranta lui ma irita
uneori. 16. 9. 1876. Caut cu aviditate paginile din jurnalul lui n care este vorb
a despre dragoste, si, cum le gasesc, snt devorata de gelozie. Snt suparata pe

Liovoeika pentru ca a plecat. Nu dorm, nu mai mannc aproape deloc, uni nghit lacri
mile sau pling pe ascuns. n fiecare zi am un pic de febra, iar seara ma apuca fri
soanele... Oare snt pedepsita pentru ca am iubit att de mult? Simtim n toate aceste
pagini un efort zadarnic de a compensa printro exaltare morala sau "poetica" ab
senta dragostei adevarate: exigentele, anxietatea, gelozia traduc toate acest vi
d din inima Sofiei De multe ori gelozia morbida se dezvolta n asemenea conditii:
gelozia tradeaza, ntr-o maniera indirecta, o insatisfactie pe care femeia o obiec
tiveaza inventnd o rivala; cum nu ncearca niciodata lnga sotul ei un sentiment de p
lenitudine, si rationalizeaza ntr-o oarecare masura deceptia imaginndu-si ca acesta
o nsala. Foarte adesea, din moralitate, ipocrizie, orgoliu, timiditate, femeia s
e ncapatneaza n minciuna. "De multe ori, aversiunea pen tru sotul ndragit nu a fost n
teleasa o viata ntreaga: este numita melancolie sau poarta alt nume", scrie Chard
onne ' Dar chiar daca nu este numita ca atare, ostilitatea nu este mai putin pre
zenta si traita. Ea se exprima cu mai multa sau mai putina violenta prin efor tu
l tinerei femei de a refuza dominatia sotului ei. Dupa luna de miere si dupa per
ioada de confuzie care-i urmeaza de multe ori, femeia ncearca sa-si recapete auto
nomia. Nu este deloc usor. Prin faptul ca adesea sotul este mai n vrsta dect ea, ca
poseda n orice caz un prestigiu viril, ca este "capul familiei" dupa lege, detin
e o superioritate morala si sociala: foarte adesea are - cel putin n aparenta - u
n 1 / ,". 204 ascendent intelectual asupra femeii. Mai are si avantajul culturii
sau cel putin al unei formatii profesionale; cunoaste putin dreptul, este la cu
rent cu politica, tine de un partid, de un sindicat, de o asociatie; muncitor, c
etatean, gndirea sa este angajata n actiune; cunoaste proba realitatii, cu care nu
se poate trisa: aceasta nseamna ca un barbat obisnuit are tehnica rationamentulu
i, gustul faptelor si al experientelor, un anume simt critic; este ceea ce le li
pseste multor fete; chiar daca au citit, au ascultat conferinte, au cochetat cu
artele de agrement, cunostintele lor ngramadite mai mult sau mai putin la ntmplare
nu se constituie ntr-o cultura; nu n urma unui viciu cerebral nu stiu sa rationeze
, ci pentru ca practica nu le-a constrns la aceasta; pentru ele gndirea este mai d
egraba un joc dect un instrument; chiar daca snt inteligente, sensibile, sincere,
ele nu stiu, dintr-o lipsa de tehnica intelectuala, sa-si demonstreze parerile s
i sa-si asume consecintele lor. Prin aceasta sotul - chiar si mediocru fiind - v
a triumfa usor asupra lor; va sti sa demonstreze ca are dreptate, chiar daca nu
are. Chardonne a descris foarte bine n Epitalam aceasta forma deghizata de opresi
une. Mai n vrsta, mai cultivat si mai instruit dect Berthe. Albert se simte autoriz
at prin aceasta superioritate sa nege orice valoare opiniilor sotiei sale, cnd nu
le mpartaseste; i dovedeste nencetat ca are dreptate; iar ea se ncapatneaza si refuz
a sa acorde vreun continut rationamentelor sotului ei; se obstineaza n ideile ei
si att. Astfel ntre ei nentelegerea devine din ce in ce mai grava. El nu ncearca sa n
teleaga sentimentele si reactiile pe care ea nu le poate justifica, dar care au n
launtrul ei radacini profunde; ea nu ntelege ce poate fi viu n Io gica pedanta cu
care sotul ei o copleseste. El merge pna la a se iuta n fata unei ignorante pe car
e, totusi, ea nu i-a ascuns-o niciodata, si i pune, cu sfidare, ntrebari din astro
nomie; este, totusi, flatat sai dirijeze lecturile, sa gaseasca n ea un auditoriu
pe care l domina cu usurinta. ntr-o lupta n care insuficienta ei intelectuala o co
ndamna sa fie nvinsa fara drept de apel. tnara femeie nu poate recurge dect la tace
re, la lacrimi sau la violenta:

Cu creierul amortit, ca si cum ar fi fost coplesit de lovituri, Berthe nu mai pu

tea ghidi cnd i auzea vocea studenta si sacadata, iar Albert continua sa o nvaluie n
tr-un bzht imperios pentru a o zapaci, a o rani n confuzia spiritului ei umilit .
Era nvinsa, descumpanita n fata asperitatilor unei argumentatii de neconceput si,
pentru a se elibera din aceasta nedreapta putere, striga: Lasa-ma-n pace i Acest
e cuvinte 1 se pareau prea slabe: vazu pe masuta de toaleta un flacon de cristal
si dintro data arunca cu el n Albert... 205 Femeia ncearca uneori sa lupte. Dar a
desea ea accepta, de voie, de nevoie, precum Nora din Casa cu papusi[, ca barbat
ul gndeste n locul ei; el va fi constiinta cuplului. Din timiditate, nepricepere s
au lene, ea se bazeaza pe sot pentru a-si fauri opinii comune asupra tuturor sub
iectelor generale si abstracte. O femeie inteligenta, cultivata, independenta, d
ar care timp de cincisprezece ani admirase un sot pe care-1 socotea superior, mi
spunea cu cta confuzie, dupa moartea acestuia, se vazuse obligata sa hotarasca ea
nsasi asupra convingerilor si purtarilor ei: ncearca si astazi sa ghiceasca ce-ar
fi putut gndi si hotar el n fiecare mprejurare. n general, sotul se complace n acest
rol de mentor si de superior.2 n seara unei zile n care a cunoscut dificultatile r
aporturilor cu egalii sai, supunerea fata de superiori, i place sa se simta de o
superioritate absoluta si sa risi peasca n jur adevaruri incontestabile. Povestes
te ntmplarile de peste zi, si sustine dreptatea mpotriva adversarilor sai, fericit s
a gaseasca n sotia sa un dublu care-1 confirma n sine nsusi; comenteaza ziarul si n
outatile politice, este gata sa-i citeasca sotiei cu voce tare, pentru ca raport
ul acesteia cu cultura sa nu fie autonom. Pentru asi spori autoritatea, exagerea
za cu placere incapacitatea feminina; ea accepta cu mai multa sau mai putina doc
ilitate acest rol subordonat. Se stie cu cta uluita placere femeile care ^ ..Cnd e
ram la tata. mi spunea toate felurile n care poti vedea, si atunci le adoptam si e
u pe aceleasi: si daca aveam altele. 1 le ascundeam; caci asta nu -ar ti placut..
. Din manile tatei am trecut ntrale tale... Faceai totul dupa bunul tau plac. si
eu am avut aceleasi gusturi ca ale tale. sau ni-am prefacut ca le ani: nu stiu p
rea mult: eu cred ca anindoi ati fost de vina. cnd unul, cnd celalalt Tu si tata im
-ati facut mult rau. Din pricina voastra nu snt buna de nimic;' - HRLMRR: ..Crezi
. nsa, ca-nu esti mai putin draga fiindca nu te-ai pii-ceput sa te descurci singu
ra'.' Nu. nu; spnjina-te pe nune, te voi conduce, te voi ndruma. N-as ti barbat d
aca incapacitatea ta feminina nu te-ar face de doua ori mai atragatoare n ochii m
ei (...) Nu trebuie sa tii seama de cuvintele aspre pe care ti le-am spus n primu
l moment de groaza cnd simteam ca totul se darma pe mine. Te-am iertat. Nora: ti ju
r ca te-am iertat (...)" Henri Ibsen. 3 Cf. LAWRliNCH. O fantezie a inconstientu
lui: "Trebuie sa lupti pentru ca sotia ta sa vada n tine un barbat adevarat, un c
uceritor adevarat. Nimeni nu este barbat daca femeia sa nu vede n el un cuceritor
... Si trebuie sa porti o lupta grea pentru ca femeia sa-si supuna interesele in
tereselor tale... Ce viata minunata vei avea atunci! Ce deliciu sa te ntorci sear
a la ea si s-o gasesti asteptndu-te cu neliniste: Ce placere sa te ntorci acasa si
sa te asezi linga ea... Ct de bogat si de ngreunat te simti, cu toata munca zilei
n spate, pe (irumul spre casa... ncerci o recunostinta de nedescns pentru femeia
care te iubeste, care crede n munca ta..." 206 regreta cu sinceritate absenta sot
ului lor descopera n ele nsele cu aceasta ocazie posibilitati nebanuite: gireaza a
faceri, cresc copii, decid, administreaza fara nici un ajutor. Ele sufera cnd ntoa
rcerea sotului lor le fac sa devina din nou incompetente.

Casatoria l ncurajeaza pe barbat ntr-un imperialism capricios: tentatia de a domina

este cea mai universala si cea mai irezistibila din cte exista: a-1 ncredinta pe
copil mamei, a o ncredinta pe femeie sotului ei nseamna a cultiva pe pamnt tirania;
adesea sotului nu-i ajunge sa fie aprobat, admirat, sa sfatuiasca, sa ghideze:
el ordona, se joaca de-a suveranul; el se elibereaza acasa, asuprindu-si sotia,
pentru toate ranchiunele adunate de-a lungul copilariei sale si al vietii sale nt
regi, strnse zi de zi printre ceilalti oameni a caror existenta l opreseaza si l ra
neste; mimeaza violenta, puterea, intransigenta; porunceste cu o voce severa, sa
u striga, bate cu pumnul n masa; aceste scene snt pentru femeie o realitate cotidi
ana. Este att de convins de drepturile sale, nct cea mai mica autonomie pe care o p
astreaza sotia lui i apare ca o rebeliune; ar dori sa o poata mpiedica sa respire
fara el. Si totusi, ea se revolta. Chiar daca a nceput prin a-i recunoaste presti
giul viril, orbirea ei se risipeste repede; copilul si da seama ntr-o buna zi ca t
atal sau nu este dect un individ obisnuit; sotia descopera ntr-o zi ca nu are naint
ea ei mareata figura a Suzeranului, a Stapnului, a Sefului, ci doar un barbat; nu
mai vede nici un motiv sa-i ramna aservita; nu reprezinta n ochii ei dect o datori
e ingrata si injusta. Uneori se supune cu o complezenta masochista: si asuma rolu
l de victima si resemnarea ei nu mai este dect un lung repros tacut; dar se ntmpla
de multe ori sa intre n lupta deschisa mpotriva stapnului sau si se straduieste sa1 tiranizeze, la riidul ei. Barbatul este naiv cnd si imagineaza ca i va fi usor s-o
supuna pe femeie gusturilor sale si ca o va "forma"' dupa bunul sau plac. "Feme
ia este ceea ce face din ea sotul sau"", spune Balzac, dar, dupa cteva pagini, af
irma contrariul. Pe terenul abstractiei si al logicii, femeia se resemneaza uneo
ri sa accepte autoritatea masculina; dar cnd e vorba de idei sau obiceiuri la car
e tine cu adevarat, i opune o tenacitate vicleana. Influenta copilariei si a adol
escentei este mult mai profunda n cazul ei dect al barbatului, pentru faptul ca ea
ramne mai mult nchisa in istoria ei individuala. Cel mai adesea ea nu se va dezic
e niciodata de ceea ce a acumulat n aceasta perioada. Sotul i poate impune o opini
e politica; dar nu-i va schimba convingerile religioase, nu o va clinti din supe
rstitiile ei; este ceea ce constata Jean Barois, care-si imagina ca poate avea o
influenta reala asupra prostutei cu care urma sa-si mparta viata. El spune, copl
esit: "Un creier de fetita, zaharisit n umbra unui oras de provincie: toate afirm
atiile prostiei ignorante: este ceva ce nu mai poate fi scos la 207 lumina". Fem
eia si pastreaza, n ciuda opiniilor nvatate, n ciuda principiilor pe care le debitea
za ca un papagal, propria ei viziune asupra lumii. Aceasta rezistenta poate s-o
faca incapabila sa nteleaga un sot mai inteligent dect ea; sau, dimpotriva, l va ri
dica deasupra seriozitatii masculine, asa cum se ntmpla cu eroinele lui Stendhal s
au Ibsen. Uneori se cramponeaza deliberat, din ostilitate fata de barbat - fie p
entru ca a dezamagit-o din punct de vedere sexual, fie ca, dimpotriva, o domina
si ea doreste sa se razbune pentru asta - de niste valori care nu snt ale sale: s
e sprijina pe autoritatea mamei, a tatalui, a unui frate sau a vreunei personali
tati masculine care i se pare "superioara", a unui confesor, a unei surori, pent
ru al face sa esueze. Sau, fara a-i opune nimic pozitiv, se nversuneaza sa-1 cont
razica sistematic, sa-1 atace, sa-1 raneasca; se straduieste sa-i inculce un com
plex de inferioritate. Binenteles, daca are capacitatea necesara, se va complace n
a-si uimi sotul, n a-i impune parerile ei, opiniile, directivele ei; va pune sta
pnire pe toata autoritatea morala. n cazurile n care i este imposibil sa conteste su
prematia spirituala a sotului ei, va ncerca sa-si ia revansa pe plan sexual. Sau
i se refuza, ca doamna Michelet, despre care Halevy ne povesteste ca:

Voia sa domine pretutindeni: n pat, pentru ca el trebuia sa treaca pe acolo, si l

a masa de lucru. Masa era tinta ei, si Michelet i-a mterzis-o mai nti, n timp ce ea
i interzicea patul. Timp de mai multe luni, casatoria nu s-a consumat. n sfirsit,
Michelet a ajuns n pat, iar la scurt timp dupa aceea, Athenais Mialaret a cstigat
masa: era o scriitoare nnascuta, si acolo era locul ei... Sau amne teapana n bratel
e lui si l face sa sufere afrontul frigiditatii sale; sau se arata capricioasa, c
ocheta, impunndu-i o ati tudine imploratoare; flirteaza, l face gelos, l nsala; ntr u
n fel sau n altul ncearca sal umileasca n virilitatea sa. Daca prudenta i interzice
sa-1 scoata din sarite, cel putin si nchide cu orgoliu n inima secretul racelii ei
dispretuitoare; l ncredinteaza uneori unui jurnal sau, mai degraba, unor prietene;
multe femei se amuza sa le marturiseasca altora "trucuri" de care se folosesc p
entru a simula o placere pe care pretind ca no simt; si rid cu ferocitate de van
itoasa naivitate a victimelor lor; aceste confidente snt poate un alt soi de come
die; intre frigiditate si vointa de a fi frigida, frontiera este destul de greu
de definit. n orice caz, ele se socotesc insensibile, si astfel si satisfac resent
imentul. Exista femei cele comparate cu insecta numita calugarita, tnantis relig
iosa - care vor sa triumfe n egala masura noaptea si ziua; snt reci n mbratisari, di
spretuitoare n conversatie, tiranice n purtarile lor. Astfel se purta dupa 208 mar
turia lui Mabel Dodge - Frieda cu Lawrence. Neputnd sa-i nege superioritatea inte
lectuala, pretindea sa-i impuna propria ei viziune asupra lumii, n care contau nu
mai valorile sexuale. Trebuia sa vada lumea prin ochii ei, si rolul ei era sa o
vada din punct de vedere al sexului. n aceasta perspectiva se aseza ea pentru a a
ccepta sau pentru a condamna viata. ntr-o zi ia declarat lui Mabel Dodge: Trebuie
ca el sa primeasca totul de la mine. Atta timp ct nu snt lnga el, nu simte nimic; n
imic, si de la mine primeste cartile, continua ea cu ostentatie. Nimeni nu stie
asta Am facut pagini ntregi din cartile pe care le sene n locul lui. Totusi, simte
o nevoie arzatoare sa-si dovedeasca fara ncetare ca are nevoie de ea; i cere sa s
e ocupe de ea ncontinuu; daca nu o face spontan, l ncolteste s-o faca: Foarte const
iincioasa, Frieda se straduia sa nu permita niciodata relatiilor ei cu Lawrence
sa se deruleze n aceasta liniste care se stabileste adesea ntre cuplurile casatori
te. Cum simtea ca atipeste n obisnuinta, i arunca o bomba. Facea astfel ca el sa n
u o uite niciodata. Aceasta nevoie de o atentie necontenita... devenise, cnd i-am
vazut, arma de care te folosesti mpotriva unui dusman. Fneda stia sa-1 atinga n p
unctele cele mai sensibile... Daca ziua nu-i daduse destula atentie, seara ea aj
ungea sa-1 insulte. Viata lor conjugala devenise o suita de scene luate de la ca
pat Ia infinit, n care nici unul nu voia sa se lase mai prejos, dnd celor mai mici
nentelegeri figura titanica a unui duel ntre Barbat si Femeie. ntr-o maniera foart
e diferita, regasim la Elise, asa cum ne-o descrie Jouhandeau1, o vointa de domi
natie salbatica ce o determina sa-si njoseasca sotul ct mai mult posibil: ELISE: nc
a de la nceput micsorez totul n jurul meu. Apoi snt linistita. Nu mai am de-a face
dect cu maimute sau cu figuri grotesti. Cnd se trezeste, ea ma cheama: - Pocitanie
. Este o politica. Vrea sa ma umileasca. Cu ce veselie sincera m-a facut sa renu
nt la toate iluziile pe care mi le facusem despre mine, una dupa alta. Niciodata
n-a pierdut nici o ocazie

sa-ini spuna ca snt asa si pe dincolo, un prapadit, n fata prietenilor mei stu' Cr
onici maritale si S'oi cronici maritale. 209 pefiati sau a servitorilor... Ca sa
ma dispretuiasca, nu rateaza nici o ocazie de a ma face sa simt ca opera mea o
intereseaza mai putin dect bunastarea pe care ne-ar putea-o aduce. Ea a secat izv
orul gndirii mele descurajndu-ma cu rabdare, cu pertinenta, ncet-ncet, uimlindu-ma c
u metoda, fcndu-ma sa renunt mpotriva vointei mele, pic cu pic, cu o logica precisa
, imperturbabila, implacabila, la orgoliul meu. - De fapt, cstigi mai putin dect u
n muncitor, mi-a aruncat ea ntr-o zi n fata servitorului care freca parchetul. ...
Vrea sa ma umileasca pentru a parea superioara, sau cel putin egala, si pentru c
a acest dispret sa o mentina n fata mea n maretia ei... Nu are stima pentru mine d
ect n masura n care ceea ce fac i serveste drept treapta sau constituie o marfa. Fri
eda si Elise, pentru a se afirma, la rndul lor, n fata barbatilor drept subiect es
ential, folosesc o tactica pe care acestia au denuntat-o adesea: se straduiesc s
a le nege transcendenta. Barbatii snt gata sa presupuna ca femeia nutreste fata d
e ei visuri de castrare; de fapt, atitudinea lor este ambigua: ea doreste mai de
graba sa umileasca sexul masculin dect sa 1 suprime. Mai exact, ea doreste sa-1 m
u tileze pe barbat, sa-1 priveze de proiectele, de viitorul sau. Triumfa atunci
cnd sotul sau copilul snt bolnavi, obositi, redusi la conditia de trup. Atunci nu
mai apar, n casa n care ea domneste, dect ca niste obiecte printre celelalte; i trat
eaza cu o competenta de menajera; i panseaza asa cum ar pune laolalta si ar lipi
o farfurie sparta, i curata cum ar spala un vas; nimic nu e prea dezgustator pent
ru ninile ei angelice, obisnuite cu laturile si cu cojile de legume si fructe. Law
rence i spunea lui Mabel Dodge, vorbind despre Frieda: "Nu poti ntelege ce nseamna
sa simti mna acestei femei cnd esti bolnav. Mna grea, nemteasca, a carnii". n mod co
nstient, femeia i impune mna aceasta n toata greutatea ei pentru a-1 face pe barbat
sa simta ca si el este doar o fiinta facuta din carne Aceasta atitudine n-ar pu
tea fi mpinsa mai departe dect o face Elise, despre care Jouhandeau povesteste: mi
amintesc, de exemplu, de paduchele Tchang Tsen, la nceputul casniciei noastre...
N-am cunoscut intimitatea cu o femeie dect datorita lui, in ziua cnd Elise m-a lua
t pe genunchii ei, gol-pusca, luniinndu-mi toate partile trupului cu o luminare p
e care-o plimba pe lnga mine. Oh, nceata inspectie a subsuorilor, a pieptului, a b
uricului, a pielii testiculelor ntinsa ca o toba ntre degetele ei, ntrzierile de-a l
ungul coapselor, ntre picioare si lama de ras trecnd n jurul anusului: n sfrsit, cade
rea n cosulet a unui buchet de par blond n care se ascundeau paduchii si pe care e
a l arse. predndu-ma dintr-o data, n acelasi tnnp n care ma scapa de paduchi si de a
scunzisurile lor, unei nuditati noi si pustiului izolarii. 210 Femeii i place ca
barbatul sa fie nu un corp n care se exprima o subiectivitate, ci o carne pasivi
Ea opune viata existentei, valorile carnale - valorilor spirituale; este gata sa
adopte fata de actiunile masculine atitudinea umoristica a lui Pascal; si ea cr
ede ca "toata nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: ca nu pot ramne l
inistiti nchisi ntr-o camera"; din partea ei, i-ar nchide cu draga inima n casa; sot
ia lui Bernard Palissy este indignata ca acesta arde mobilele pentru a inventa u
n nou smalt de care lumea se putuse lipsi pna atunci; doamna Racine vrea ca sotul
ei sa se intereseze de coacazele din gradina si refuza sai citeasca tragediile.
Jouhandeau n Cronicile mantale se arata adesea

exasperat, pentru ca Elise se ncapatneaza sa nu-i considere munca literara dect ca

pe o sursa de profituri. i spun: Ultima mea nuvela va aparea saptamna aceasta Fara
a voi sa fie cinica, numai pentru ca ntr-adevar numai acest lucru o intereseaza,
mi-a raspuns: nseamna ca vor fi pe putin trei sute de franci n plus saptamna asta.
Se ntmpla ca aceste conflicte sa devina att de exasperante nct sa provoace o ruptura
. Dar n general, desi refuza dominatia sotului, femeia vrea totusi sa "l pastreze"
. Lupta mpotriva lui ca sa-si apere autonomia, si mpotriva restului lumii pentru a
pastra "situatia" care o predestineaza dependentei. Acest joc dublu este difici
l de jucat, ceea ce explica n parte starea de neliniste si de nervozitate n care-s
i petrec viata o multime de femei. Stekel da un exemplu foarte semnificativ: Doa
mna Z.T., care n-a avut niciodata orgasm, este maritata cu un barbat foarte cult
ivat. Dar nu-i poate suporta superioritatea, si a nceput pun a vrea sa-1 egaleze
studiindu-i specialitatea. Cum era mult prea greu, si-a abandonat studiile nca di
n perioada logodnei. Barbatul este foarte cunoscut si are numeroase studente car
e i fac ochi dulci. Ea si propune sa nu se lase niciodata n voia acestui cult ridic
ol. n casnicie a fost nca de la nceput insensibila si asa a ramas. Nu ajungea la or
gasm dect prin masturbatie, dupa ce sotul ei o parasea satisfacut, si ea i spunea
asta Refuza ncercarile lui de a o excita prin mngieri... n scurt timp a ajuns sa rid
iculizeze si sa deprecieze munca sotului ei. Nu ajungea sa le nteleaga pe "gstele
care alergau dupa el, pe cnd ea cunostea culisele vietii particulare a marelui om
". n certurile lor zilnice, se ntmpla sa-i spuna: "Mie n-ai sa ajungi sa ini te imp
ui prin mzgalelile tale!" sau: "Crezi ca poti face ce vrei din mine fiindca esti
un scrta-scrta pe hrtie". Sotul se ocupa din ce n ce mai mult de elevele sale, iar e
a se nconjura de tineri. A continuat astfel ani ntregi, pna ce sotul ei s-a ndragost
it de o alta femeie. ntotdeauna i suportase micile legaturi, chiar se mprietenea cu
"sarmanele prostute" abandonate... Dar de data aceasta si-a schimbat atitudinea
si s-a abandonat, fara a simti orgasmul, n bratele primii211 lui tinerel mai ins
istent. I-a marturisit sotului ei ca l nselase, iar acesta a spus ca avea dreptate
. Puteau sa se desparta n liniste... Ea a refuzat divortul. A avut loc o mare sce
na de explicatii si de mpacare... Sa abandonat plngnd si a avut primul ei orgasm in
tens... Se poate vedea ca, n lupta mpotriva sotului ei, femeia nu a luat niciodata
n considerare posibilitatea de al parasi. Este o ntreaga arta de "a pune mna pe un
sot": "al pastra" este o adevarata meserie. Pentru asta, este necesara multa nde
mnare Unei tinere femei artagoase, o sora prudenta i spunea: "Fii atenta, daca o s
a-i tot faci scene lui Marcel, ai sa-ti pierzi situatia". Miza cea mai serioasa:
securitatea materiala si morala, un camin al sau, o demnitate de sotie, un subs
titut mai mult sau mai putin reusit al dragostei, al fericirii. Femeia afla repe
de ca atractia sa erotica nu este dect cea mai slaba dintre armele sale, care se
risipeste o data cu obisnuinta; si vai! exista attea femei dezirabile pe lume; ea
se stra duieste, totusi, sa devina seducatoare, sa placa: adesea este sfsiata ntr
e orgoliul care o face sa ncline spre frigiditate si ideea ca prin pasiunea ei se
nzuala l va flata si l va lega de ea pe barbat. Ea conteaza si pe forta obisnuinte
i, pe farmecul pe care barbatul l afla ntr-o locuinta agreabila, pe gustul lui pen
tru mncaruri bune, pe tandretea fata de copii; se straduieste "sa-i faca cinste"
prin felul de a primi oaspeti, de a se mbraca, si sa capete un ascendent asupra l
ui prin sfaturile sau influenta ei. Pe ct se poate, se va face indispen sabila fi
e reusitei sale mondene, fie muncii sale. Dar, cu precadere, o ntreaga traditie l
e nvata pe sotii arta de "a sti cum sa ia un barbat": trebuie sa-i descopere si s
ai flateze slabiciunile, sa dozeze cu

abili tate linguseala si dispretul, docilitatea si rezistenta, vigilenta si indu

lgenta. Aceasta ultima combinatie este foarte delicata. Nu trebuie lasata sotulu
i nici prea multa, nici prea putina libertate Prea ngaduitoare, femeia vede cum s
otul ei i scapa: o frustreaza de banii si de pasiunea amoroasa pe care le cheltui
este cu alte femei; risca n acest fel ca o iubita sa capete asupra lui suficienta
putere pentru a obtine un divort sau pentru a dobndi cel mai important loc n viat
a lui. Totusi, daca i interzice orice aventura, daca l excedeaza cu supravegherea
ei, cu scenele si exigentele ei, poate sa-si atraga diz gratia lui. Trebuie ca f
emeia sa stie a "face concesii" cu buna stiinta, daca barbatul "calca strmb", va n
chide ochii; dar, n alte momente, trebuie sa fie foarte atenta; n special se feres
te de tinerele fete care ar fi fericite sa-i fure "pozitia". Pentru al smulge pe
sot de lnga o rivala primejdioasa, va face mpreuna cu el o calatorie, va ncerca sa
-1 distraga; la nevoie - lund-o ca model pe doamna de Pompadour - va prilejui ntlni
rea cu o alta rivala mai putin periculoasa; daca nimic nu reuseste, va avea ca u
ltima solutie crizele de lacrimi. 212 crizele de nervi, tentativele de sinucider
e; dar prea multe scene si acuzatii l vor alunga pe sot de acasa; femeia se va fa
ce insuportabila n momentul n care va simti nevoia cea mai acuta de a seduce; daca
vrea sa cstige partida, va doza cu abilitate lacrimile nduiosatoare si sursurile e
roice, santajul si cochetaria. A se preface, a nsela, a ur si a se teme n tacere, a
miza pe slabiciunile si pe vanitatea unui barbat, a nvata sai dejoace intentiile
, sa-1 joace pe degete, sa-1 manevreze este o stiinta foarte trista. Marea scuza
a femeii este ca i s-a impus sa se angajeze cu totul n casatorie: nu are meserie
, nici nsusiri, nici relatii personale, nici macar numele pe care l poarta nu mai
este al sau; ea nu este dect "jumatatea" sotului ei. Daca l paraseste, nu va gasi,
cel mai adesea, nici un ajutor, nici n sine nici n afara sa. E usor sa arunci cu
piatra n Sofia Tolstaia, cum fac A. de Monzie si Montherlant: dar daca ar fi refu
zat ipocrizia vietii conjugale, unde s-ar fi dus? Ce soarta ar fi asteptat-o? De
sigur, ea pare a fi fost o scorpie odioasa: dar am fi putut oare sa-i cerem sa-s
i iubeasca tiranul, sa-si binecuvnteze sclavia? Pentru a exista ntre soti loialita
te si prietenie, conditia sine qua non este sa fie amndoi liberi unul fata de cel
alalt si egali n mod concret. Atta timp ct numai barbatul poseda autonomie economic
a si detine - prin lege si moravuri privilegiile pe care i le confera virilitate
a, e firesc sa apara att de adeseori ca un tiran, ceea ce o incita pe femeie la r
evolta si viclenie. Nimeni nu se gndeste sa nege tragediile si meschinariile conj
ugale: dar ceea ce sustin aparatorii casatoriei este ca certurile ntre soti si au
originea n reaua vointa a indivizilor, si nu n institutia nsasi. Tolstoi, ntre altel
e, a descris n epilogul romanului sau Razboi si pace cuplul ideal: acela format d
in Pierre si Natasa. Aceasta din urma a fost o adolescenta cocheta si romantioas
a: casatorita, i uimeste pe toti cei din jur renuntnd la toalete, la lume, la oric
e distractie pentru a se consacra exclusiv sotului si copiilor ei: devine protot
ipul matroanei. Pe fata nu i se mai aprindea, ca altadata, focul nsufletirii care
era farmecul ei pe atunci. Acum, de cele mai multe ori i vedeai fata doar, si tr
upul, dar din suflet nu 1 se mai vedea nimic. Tot ce se vedea era femeia voinica
, frumoasa si fecunda.* Ea cere de la Pierre o dragoste la fel de exclusiva ca c
ea pe care ea o simte fata de el; este geloasa; el renunta sa mai iasa n lume, *
LEV TOLSTOI - Razboi s, pace. Editura pentru Literatura Universala. Bucuresti. 1
969, traducere de Ion r;mn/etii si N. Farocescu. 213 renunta la orice camaraderi
e pentru a se consacra, la rndul lui, n ntregime familiei sale.

"Nu trebuia sa se mai duca la club si la mese cu prietenii numai asa. ca sa-si m
at treaca vremea; nu trebuia sa cheltuiasca bani pentru capricii, nu trebuia sa
plece n calatorii pe termen lung, exceptnd calatoriile de afaceri n nudul carora Na
tasa punea si preocuparile lui cu caracter stiintific, din care ea nu pricepea n
imic, dar carora le atribuia o importanta deosebita." (...) Pierre era "sub papu
cul sotiei sale", dar , n schimb: "Natasa, acasa la ea, se socotea roaba barbatul
ui ei; si toata casa umbla n vrful picioarelor cnd Pierre avea de lucru, citea adic
a, sau scria n cabinetul sau. Era de ajuns sa arate Pierre vreo preferinta oareca
re si orice chef 1 se mplinea numaidect. Era destul sa-si exprime el vreo dorinta
si Natasa dadea fuga sa 1-0 mplineasca. (... )"* Cnd Pierre este plecat departe de
ea, Natasa l ntmpina la ntoarcere cu nerabdare, pentru ca a suferit din pricina abs
entei sale; ntre soti domneste o ntelegere minunata; ei se nteleg fara sa fie nevoi
e de prea multe cuvinte. ntre copii si sotul ei iubit si respectat, n casa ei, Nat
asa gusta o fericire aproape netulburata. Acest tablou idilic merita sa fie stud
iat mai ndeaproape. Natasa si Pierre snt uniti, spune Tolstoi, ca trup si suflet;
dar cnd sufletul paraseste trupul, este vorba de o singura moarte: ce s-ar ntmpla d
aca Pierre ar nceta s-o iubeasca pe Natasa? Si Lawrence refuza ipoteza nestatorni
ciei masculine: Don Ramon o va iubi ntotdeauna pe micuta indiana Teresa care ia d
aruit sufletul ei. Totusi, unul dintre cei care lauda cel mai nfocat dragostea un
ica, absoluta, eterna, Andre Breton, este obligat sa admita ca, cel putin n mpreju
rarile actuale, aceasta dragoste poate sa se nsele asupra obiectului ales: fie ca
este vorba de eroare sau de nestatornicie, pentru femeie nseamna acelasi abandon
. Pierre, robust si senzual, va fi atras trupeste de alte femei; Natasa este gel
oasa; n curnd raporturile lor se vor altera; sau l va parasi, ceea ce-i va ruina ei
viata, sau el o va minti, iar ea va suporta cu ranchiuna, ceea ce-i va otravi l
ui existenta, ori vor trai din compromis si din jumatati de masura, ceea ce-i va
face pe amndoi nefericiti. Se va obiecta ca Natasei i vor ramne macar copiii: dar
copiii nu snt un izvor de fericire dect n snul unei forme echilibrate, n care sotul e
ste unul dintre vrfuri; pentru sotia abandonata, geloasa, ei devin o povara ingra
ta. Tolstoi admira devotamentul orb * Ibidem. 214 al Natasei fata de ideile lui
Pierre; dar un alt barbat, Lawrence, care si el cere de la sotia sa un devotamen
t orb, si bate joc de Pierre si de Natasa; un barbat poate, deci, dupa parerea al
tor barbati, sa fie un idol de lut, si nu un adevarat zeu; nchinndu-i un cult, fem
eia si pierde viata n loc sa o salveze; cum ar putea sa stie? Prieteniile masculin
e snt contestate; autoritatea nu mai functioneaza: trebuie ca femeia sa judece si
sa critice, iar ea n-ar putea fi dect un ecou docil. De altfel, a-i impune princ
ipii, valori la care nu adera prin nici un impuls liber, nseamna s-o umilesti; ce
ea ce mpartaseste ea din gndirea sotului ei n-ar putea fi mpartasit dect printr-o ju
decata autonoma; ceea ce i este strain nu trebuie nici sa aprobe, nici sa refuze;
nu poate mprumuta de la cineva propriile sale ratiuni de a exista. Cea mai radic
ala condamnare a mitului Pierre-Natasa o ofera cuplul Lev-Sofia. Sofia simte rep
ulsie fata de sotul ei, l gaseste "groaznic de plictisitor"; el o nsala cu toate t
arancile din mprejurimi, ea este geloasa si se plictiseste; si traieste multele ei
sarcini ntr-o stare de nervozitate, iar copii nu pot sa umple golul din inima ei
, nici pustietatea zilelor sale; pentru ea, caminul este un desert arid; pentru
el, un iad. Si totul se sfrseste cu batrna femeie isterica culcndu-se aproape goala
n ntunericul umed al padurii, cu batrnul haituit care o ia la fuga, renegnd la sfrsi
t ,,uniunea" de o viata ntreaga.

Desigur, cazul lui Tolstoi este exceptional; exista o multime de casnicii care ,
,merg bine": snt acelea n care sotii ajung la un compromis; traiesc unul lnga celal
alt fara a se opresa prea mult, fara a se minti prea mult. Dar exista un blestem
de care foarte rar scapa: plictisul. Fie ca sotul face din femeia sa un ecou al
fiintei sale, sau fiecare se nchide n universul sau, dupa cteva luni sau ctiva ani,
nu mai au nimic sa-si comunice. Cuplul este o comunitate ai carei membri si-au
pierdut autonomia, fara a ajunge sa scape de singuratate; snt static asimilati un
ul altuia, n loc sa sustina ntre ei un raport dinamic si viu; de aceea, n domeniul
spiritual ca si pe plan erotic, nu mai pot sa-si dea nimic, sa schimbe nimic ntre
ei. Intr-una dintre cele mai bune nuvele ale sale, Mare pacat!, Dorothy Parker
a rezumat trista poveste a celor mai multe vieti conjugale; este seara si domnul
Welton se ntoarce acasa: Doamna Welton i deschide atunci cnd el suna la usa Ei bin
e! zice ea vesela. si zmbesc cu vioiciune. Buna! zice el. Ai stat acasa? Se saruta
usor. Cu un interes politicos, ea l urmareste cum si agata n cuier paltonul, palar
ia, cum scoate din buzunar ziarele si i ntinde unul dintre ele. 215 Ai adus ziare!
remarca ea, lundu-1. Ei bine, ce-ai facut toata ziua? ntreaba eL Asteptase aceast
a ntrebare; si nchipuise nainte de ntoarcerea lui cum i va povesti toate micile incide
nte ale zilei... Dar acum i se pareau a fi o lunga poveste insipida. Oh! nimic,
raspunse ea cu un chicotit vesel. Ai avut o dupa-amiaza buna? Ei bine! ncepu el..
. Dar interesul ei disparuse nainte de a fi nceput sa vorbeasca... De altfel, era
ocupata sa smulga un fir din franjurii de lna de pe una dintre perne. Gata, asta
a fost, zise el. Ea se pricepea sa vorbeasca destul de bine cu alti oameni... Si
Ernest era destul de vorbaret n societate... ncerca sa-si aminteasca despre ce vo
rbeau nainte sa se casatoreasca, pe cnd erau logoditi. Nu avusesera niciodata mare
lucru sa-si. spuna. Dar aceasta nu o preocupase niciodata... Erau sarutarile si
altele la care sa te gndesti. Dar nu poti conta pe sarutari si pe tot restul pen
tru a face sa treaca senle dupa sapte ani. S-ar putea crede ca n sapte ani te ob
isnuiesti, ca ti dai seama cri asa merg lucrurile si ca te resemnezi. Dar nu e as
a. Chestia asta ncepe sa te calce pe nervi. Nu este una dintre acele taceri blnde,
prietenesti, care se hsa uneori ntre oameni. ti da impresia ca ar trebui sa faci
ceva, ca nu-ti ndeplinesti datona. Precum o stapna a casei cnd petrecerea pe care a
dat-o nu e reusita.... Ernest se ducea sa citeasca srguincios, dar pe la jumatat
ea ziarului ncepea sa caste. Cnd facea asta, n "sufletul doamnei Weidon se ntmpla cev
a. Murmura ca trebuie sa vorbeasca cu Delia si se repezea n bucatarie. Ramnea acol
o mult timp, privind vag n borcane, verificnd listele de la spalatorie, iar cnd rev
enea el tocmai si facea toaleta pentru noapte. ntr-un an, trei sute dintre serile
lor se petreceau astfel. De sapte ori trei sute, asta nseamna mai mult de doua mi
i. Adeseori se pretinde ca nsasi aceasta tacere este semnul unei intimitati mai p
rofunde dect orice cuvinte; si, desigur, nimeni nu se gndeste sa nege faptul ca vi
ata conjugala creeaza o intimitate: astfel se ntmpla cu toate raporturile de famil
ie care nu acopera din aceasta pricina mai putina ura, gelozie si ranchiuna. Jou
handeau accentueaza

foarte tare diferenta ntre aceasta intimitate si o adevarata fraternitate umana a

tunci cnd scrie: Elise este sotia mea si fara ndoiala nici unul dintre prietenii m
ei, nici unul dintre membrii familiei mele, nici unul dintre apropiatii mei nu-m
i este mai intim dect ea, dar orict de aproape de mine ar fi locul pe care si 1-a
facut ea, pe care i l-am facut n universul meu cel mai particular, orict de nradaci
nata ar fi n inextricabila tesatura a carnii mele si a sufletului meu (aici este
tot misterul si toata drama uniunii noastre imposibil de desfacut), necunoscutul
care trece n acest moment pe bulevard si pe care abia l vad de la fereastra, oric
ine ar fi el, mi este omeneste mai putin strain dect ea. 216 El spune, de altfel: t
i dai seama ca ti s-a dat o otrava, dar ca te-ai obisnuit cu ea. Cum sa renunti
la ea de-acum nainte fara a renunta la tine nsuti? Si mai departe: Cnd ma gndesc la
ea, simt ca dragostea conjugala n-are nimic comun nici cu simpatia, nici cu senz
ualitatea, nici cu pasiunea, nici cu prietenia, nici cu dragostea. Adecvata doar
la sine nsasi, nefiind reductibila la nici unul dintre aceste sentimente diverse
, are propria sa natura, esenta sa particulara si felul sau unic, dupa cuplul pe
care l uneste. Avocatii dragostei conjugale1 snt gata sa pledeze ca de fapt aceas
ta dragoste nu e dragoste, si chiar acest lucru i da un caracter minunat. Caci bu
rghezia a inventat n ultimii ani un stil epic: rutina ia chipul aventurii, fideli
tatea, pe acela al nebuniei sublime, iar ura familiala este forma cea mai profun
da a dragostei. De fapt, legatura dintre doi indivizi care se detesta, fara a se
putea totusi lipsi unul de celalalt, nu este cea mai adevarata si cea mai misca
toare dintre relatiile umane: este cea mai jalnica. Idealul ar fi, dimpotriva, c
a doua fiinte umane sa-si fie suficiente perfect una celeilalte, si sa nu fie nla
ntuite dect de dragostea liber consimtita. Tolstoi admira legatura dintre Pierre
si Natasa ca pe ceva "nedefinit, dar ferm, solid, asa cum era uniunea propriului
sau suflet cu trupul". Daca acceptam ipoteza dualista, trupul nu reprezinta pen
tru suflet dect o pura fac-ticitate; astfel, n uniunea conjugala, fiecare ar avea
pentru celalalt ineluctabila greutate a datului contingent; ar trebui ca celalal
t sa fie asumat si iubit, ca prezenta absurda, care nu a fost aleasa, ca o condi
tie necesara si materie nsasi a existentei. ntre aceste doua cuvinte se face o con
fuzie voluntara si de aici se naste mistificarea: nu iubesti ceea ce ti asumi. ti
asumi trupul, trecutul, situatia prezenta; dar dragostea este o miscare catre Ce
lalalt, catre o existenta separata de a ta, un scop, un viitor; felul de a-ti as
uma o povara, o tiranie, nu nseamna sa le iubesti, ci sa te revolti mpotriva lor.
O relatie umana nu are valoare atta timp ct este suportata n imediat; raporturile c
opiilor cu parintii, de exemplu, nu-si capata adevaratul * Poate exista dragoste
n casnicie: dar n acest caz nu se mai vorbeste despre "dragoste conjugala"; cnd pr
onuntam aceste cuvinte, nseamna ca dragostea este absenta; asa cum, atunci cnd spu
nem despre cineva ca este "foarte comunist", aratam prin chiar aceste cuvinte ca
nu e comunist: un mare "om de onoare" este un om care nu apartine pur si simplu
categoriei oamenilor de onoare etc. 217 pret dect atunci cnd snt reflectate de o c
onstiinta; n-am putea sa admiram, la raporturile conjugale, faptul ca ele recad n
contingent si ca sotii si ngroapa n ele propria lor libertate. Nu ni se pretinde s
a respectam acest amestec complex de atasament, de ranchiuna, de ura, de consemn
e, de resemnare, de lene si ipocrizie numita dragoste conjugala dect pentru ca el
ne serveste drept alibi. Dar n prietenie lucrurile se

petrec la fel ca n dragostea fizica: pentru a fi autentica, trebuie mai nti sa fie
libera. Libertatea nu nseamna capriciu: un sentiment este un angajament care depa
seste momentul; dar nu tine dect de individ sa-si confrunte vointa generala si pu
rtarile sale particulare astfel nct sa mentina hotarrea, sau, dimpotriva, sa o sfar
me; sentimentul este liber cnd nu depinde de nici o constrngere din afara, cnd este
trait ntr-o sinceritate lipsita de teama. Consemnul "dragostei conjugale" invita
, n schimb, la toate refularile si la toate minciunile. Si n primul rnd le interzic
e sotilor sa se cunoasca cu adevarat. Intimitatea cotidiana nu creeaza nici ntele
gere, nici simpatie. Sotul si respecta prea mult sotia pentru a se interesa de av
atarurile vietii ei psihologice: ar nsemna sa-i recunoasca o secreta autonomie ca
re s-ar putea dovedi jenanta, periculoasa: oare ncearca placerea n pat, cu adevara
t? si iubeste ntradevar sotul? Este fericita sa-1 asculte? Prefera sa nu si puna ac
este probleme: snt niste ntrebari care chiar i se par socante. Sa casatorit cu "o
femeie cinstita"; prin definitie ea va fi virtuoasa, devotata, fidela, pura, fer
icita, si va gndi ceea ce trebuie sa gndeasca. Un bolnav, dupa ce le multumise tut
uror prietenilor, apropiatilor, infirmierelor, ia spus tinerei sale sotii care,
timp de sase luni, veghease nentrerupt la capatiul lui: "Tie nu-ti multumesc, nu t
i ai facut dect datoria" Din nici una dintre calitatile ei nu face un merit: aces
tea snt garantate de societate, snt implicate de nsasi institutia casatoriei; nu-si
da seama ca sotia sa, depaite de a fi iesit dintr-o carte a lui Bonald, este un
individ n carne si oase; crede ca fidelitatea ei se datoreste consemnelor pe car
e si le impune; nu tine seama de faptul ca ea poate avea de nfrnt tentatii sau poa
te le cedeaza, ca n orice caz rabdarea, castitatea, decenta ei snt niste dificile
cuceriri; cu si mai multa nversunare i ignora visurile, fantasmele, nostalgiile, c
limatul afec tiv n care-si petrece zilele. Astfel, Chardonne ne arata n Eva un sot
care ani ntregi tine un jurnal al vietii sale conjugale: vorbeste despre sotia s
a n nuante delicate; dar numai despre sotia sa asa cum o vede el, asa cum este pe
ntru el, fara a-i restitui vreodata dimensiunea sa de individ liber; este fulger
at cnd afla deodata ca ea nu-1 iubeste, ca l paraseste. S-a vorbit adesea despre d
eziluzia barbatului naiv si loial n fata perfidiei feminine: sotii din cartile lu
i Bernstein desco pera scandalizati ca tovarasa lor de viata este hoata, rautaci
oasa, adultera; ncaseaza lovitura cu un curaj viril, dar asta nu-1 mpiedica 218 pe
autor sa esueze n a-i face sa apara generosi si puternici; si ne apar cu precade
re ca niste indivizi grosolani, lipsiti de sensibilitate si de bunavointa; barba
tul le reproseaza femeilor prefacatoria, dar este nevoie de multa complezenta pe
ntru a se lasa pacalit n mod att de constant. Femeia este predestinata imoralitati
i fiindca pentru ea morala consista n ntruchiparea unei entitati inumane: femeia p
uternica, mama admirabila, femeia cinstita etc. Imediat cum gndeste, viseaza, doa
rme, doreste sau respira liber, ea tradeaza idealul masculin. De aceea multe fem
ei nu se lasa n voia libertatii "de a fi ele nsele" dect n absenta sotului lor. Reci
proc, femeia nu-si cunoaste sotul; crede ca-i zareste adevaratul chip pentru ca l
vede n contingenta sa cotidiana: dar barbatul este mai nti ceea ce face n lume, n mi
jlocul celorlalti barbati. A refuza sa ntelegi momentul transcendentei sale nseamn
a a-1 denatura. "Te casatoresti cu un poet, zice Elise, si, cnd devii sotia lui,
primul lucru pe care l remarci este ca uita sa traga apa la toaleta"1. Aceasta nu
nseamna nsa ca este mai putin poet, iar femeia care nu se intereseaza de opera sa
l cunoaste mai putin dect cel mai ndepartat cititor. Adesea nu este vina femeii da
ca aceasta complicitate i este interzisa: ea nu se poate pune la curent cu afacer
ile sotului sau, n-are experienta, cultura necesara pentru "a-1 urma": esueaza n
tentativa de a se uni cu el prin proiecte cu mult mai nsemnate pentru el dect mono
tona repetitie de fiecare zi. n anumite

cazuri privilegiate, femeia poate reusi sa devina o tovarasa adevarata pentru so

tul ei: discuta mpreuna despre proiectele lui, i da sfaturi, participa la munca lu
i. Dar si face iluzii daca crede ca prin aceasta a realizat personal ceva: el ramn
e singura libertate responsabila si activa. Trebuie ca ea sa-1 iubeasca pentru a
-1 servi cu bucurie; daca nu, va fi nciudata, pentru ca se va simti frustrata de
produsul eforturilor sale. Barbatii - fideli ndemnului lui Balzac de a trata feme
ia ca pe o sclava, convingnd-o ca este o regina - exagereaza cu placere important
a influentei pe care o exercita femeile; n fond, stiu foarte bine ca este o minci
una. Georgette le Blanc sa lasat nselata de aceasta mistificare cnd i-a cerut lui
Maeterlinck sa nscrie si numele ei alaturi de al lui pe cartea pe care, credea ea
, o scrisesera mpreuna; n Prefata la Amintirile cntaretei, Grasset i explica fara me
najamente ca orice barbat este gata sa salute n sotia lui o asociata, o inspirato
are, dar ca acest lucru nu-1 mpiedica sa considere rezultatul muncii lui ca fiind
numai al lui; si pe buna dreptate. n orice actiune, n orice opera conteaza moment
ul deciziei si al alegerii. Femeia joaca n general rolul globului de sticla n care
se uita prezicatoarele: oricare alta, n locul 1 Cf. JOUHANDEALJ. Cronici mamaie.
219 ei, s-ar descurca la fel de bine. Si dovada este ca adesea barbatul ntmpina c
u aceeasi ncredere o alta sfatuitoare, o alta colaboratoare. Sofia Tolstaia copia
manuscrisele sotului ei, le trecea pe curat; mai trziu, el i-a ncredintat aceasta
sarcina uneia dintre fiicele sale; Sofia a nteles ca zelul ei nu reusise s-o fac
a indispensabila. Numai munca independenta poate sai asigure femeii o autonomie
adevarata.1 Viata conjugala poate capata nfatisari diferite. Dar pentru majoritat
ea femeilor ziua se desfasoara aproape la fel. Dimineata, barbatul pleaca de lnga
femeie n graba: ea aude cu placere usa nchizndu-se n urma lui; i place sa ramna liber
a, fara obligatii, stapna n casa ei. La rndul lor, copiii pleaca la scoala; va ramne
singura toata ziua; bebelusul care se framnta n leagan sau se joaca n patutul lui
cu gratii nu este o companie. si petrece un timp mai mult sau mai putin lung cu t
oaleta, cu gospodaria; daca are servitoare, i da ordine, ntrzie putin prin bucatari
e palavragind cu ea. Daca nu, se va duce sa hoinareasca prin piata, sa mai schim
be o vorba despre preturi cu vecinele sau cu vnzatoru. Daca sotul si copiii vin a
casa la prnz ca sa ia masa, ea nu profita prea mult de prezenta lor: este prea oc
upata sa pregateasca inncarea, sa puna masa, sa strnga masa; dar cel mai adesea es
te singura la prnz. Oricum, are n fata ei o lunga dupa-a miaza goala. si duce copii
i mai mici n parc si se apuca sa tricoteze, supraveghindu-i; ori, asezata la fere
astra, coase sau crpeste. Minile ei lucreaza, iar gndurile i zboara n alta parte; se
gndeste la grijile care o framnta; si face proiecte; viseaza, se plictiseste; nici
una din tre ocupatiile ei nu-si este siesi suficienta; mintea ei merge n ntmpinarea
copiilor care vor purta camasile pe care le coase, care vor mnca mncarea pe care
o pregateste; nu traieste dect pentru acestia; dar ei i snt macar recunoscatori? Pl
ictiseala i se schimba ncet-ncet n nerabdare, ncepe sa le astepte cu anxietate ntoarc
erea Copiii se ntorc de la scoala, i mbratiseaza, le pune ntrebari; dar ei au lectii
de facut, vor sa se joace unii cu altii, i scapa printre degete, nu are cum sa s
e distreze cu ei. Si apoi, au luat note rele, si-au pierdut fularul, fac zgomot,
dezordine, se iau la bataie; tot timpul trebuie sa-i certi, mai mult sau mai pu
tin. Prezenta lor mai degraba o oboseste pe mama dect s-o linisteasca. l asteapta
pe sotul ei din ce n ce mai nerabdatoare. Ce face? De ce n-a venit pna acum? A mun
cit, s-a vazut cu altii, a vorbit cu altii, nu sa gndit la ea; ncepe 1 Exista uneo
ri ntre barbat SL femeie o adevarata colaborare. n care anindoi snt la fel de indepe
ndenti: ca n cuplul Joliot-Cune. de exemplu. Dai atunci femeia, la fel de compete
nta ca si sotul ei, si depaseste rolul

de sotie; relatia lor nu mai este de ordin conjugal. Exista si femei care se ser
vesc de barbat pentru a-si atinge scopun personale: ele se sustrag, n acest caz,
conditiei de femeie maritala. 220 sa rumege cu nervozitate gndul ca e o proasta s
a-si sacrifice tineretea pentru el, care nu-i poarta recunostinta pentru asta. B
arbatul, n drumul spre casa unde este nchisa sotia lui, si da si el seama ca, oarec
um, este vinovat; n primii ani de casatorie i aducea ca ofranda cte un buchet de fl
ori, cadouri marunte; dar acest ritual si pierde n curnd sensul; acum soseste cu min
ile goale, si este cu att mai putin grabit cu ct se teme de primirea cotidiana. ntr
-adevar, adeseori femeia se razbuna pnntr-o scena pentru asteptarea sau pentru p
lictiseala din ziua aceea; prin aceasta previne si deceptia provocata de o preze
nta care nu-i va ndeplini sperantele asteptarii. Chiar daca si trece sub tacere ne
multumirile, barbatul este, la rndul sau, si el dezamagit. La birou n-a stat sa s
e amuze, este obosit; simte o dorinta contradictorie, de excitatie si de odihna.
Chipul prea familiar al sotiei sale nu poate sa-1 smulga din sine nsusi; simte c
a ea ar vrea sa-1 faca sai mpartaseasca grijile sale si ca asteapta la rndul ei di
stractie si destindere: prezenta ei l apasa fara al coplesi, nu gaseste alaturi d
e ea o adevarata relaxare. Nici copiii nu aduc pace sau amuzament; se ia cina, s
eara se scurge ntr-o stare vaga de proasta dispozitie; citind, ascultnd radioul, v
orbind de una, de alta, fiecare, sub acoperirea intimitatii, va ramne singur. Tot
usi, femeia se ntreaba cu o speranta anxioasa daca n aceasta noapte - n sfrsit! nca o
data! - se va ntmpla ceva. Adoarme deceptionata, iritata sau usurata; mine diminea
ta va auzi cu placere cum se nchide usa n urma lui. Soarta femeilor este cu att mai
grea cu ct snt mai sarace si mai coplesite de munca; daca au n acelasi timp si cli
pe de ragaz, si distractii, este mai suportabila. Dar aceasta schema: plictiseal
a, asteptare si deceptie se ntlneste n foarte multe cazuri. Anumite evaziuni1 snt po
sibile pentru femei; dar din punct de vedere practic, nu toate si le pot permite
. Mai ales n provincie, lanturile casniciei snt grele; trebuie ca femeia sa gaseas
ca un mod de a-si asuma o situatie din care nu poate scapa. Am vazut cum unele d
intre ele si dau o importanta excesiva si devin matroane tiranice, scorpii. Altel
e se complac ntr-un rol de victima, se fac sclavele ndurerate ale sotilor si copii
lor lor si ncearca o bucurie masochista n acest rol. Altele continua purtarile nar
cisiste pe care le-am descris vorbind despre fete; si ele sufera pentru ca nu re
usesc n nici o actiune si, pentru ca, nefacnd nimic, nu snt nimic; nedefinite, se s
imt nelimitate si se cred nentelese; aduc un cult melancolic propriei persoane; s
e refugiaza n vise, n scene, n boli si manii; creeaza n jurul lor drame sau se nchid n
tr-o lume imaginara; "surzatoarea doamna Beudet", descrisa de Amiel, este una din
tre 1 Ci", cap. VII. 221 acestea. nchisa n monotonia unei vieti provinciale, lnga u
n sot necioplit, neavnd nici ocazia de a actiona, nici pe aceea de a iubi, ea est
e roasa de sentimentul vidului si al inutilitatii vietii sale; ncearca sa afle o
compensatie n reveriile ei romanesti, n florile de care se nconjoara, n toalete, n pe
rsonajul pe care-1 ntruchipeaza; sotul ei tulbura pna si aceste jocuri. Ea sfrseste
prin a ncerca sa-1 ucida. Conduitele simbolice n care evadeaza femeia pot antrena
perversiuni, obsesiile ei pot ajunge la crima. Exista crime conjugale care snt d
ictate nu att de interes, ct de ura cea mai pura. Astfel, Mauriac ne-o nfatiseaza p
e Therese Desqueyroux ncercnd sa-si otraveasca sotul cum facuse altadata doamna La
farge. De curnd a fost achitata o femeie de patruzeci de ani care suportase timp
de douazeci de ani un sot odios si care ntr-o zi, cu snge rece si ajutata de fiul
ei cel mai mare, l sugrumase. Pentru ea nu

exista alt mijloc de a scapa dintr-o situatie intolerabila. Unei femei care aleg
e sa-si traiasca situatia cu luciditate, cu autenticitate, nu-i ramne adesea altc
eva dect un orgoliu stoic. Pentru ca depinde de tot si de toti, nu poate cunoaste
dect o o libertate interioara, deci abstracta; refuza pricipiile si valorile pri
mite de-a gata, le pune sub semnul ntrebarii, si prin aceasta scapa de sclavia co
njugala; dar rezerva ei dispretuitoare, adeziunea ei la formula "Suporta si abti
ne-te" nu constituie dect o atitudine negativa. Teapana n renuntarea ei, n cinism, i
lipseste o ntrebuintare pozitiva a fortelor sale; atta timp ct este pasionata, pli
na de vioiciune, se straduieste sa le foloseasca: l ajuta pe celalalt, consoleaza
, protejeaza, ofera, si multiplica ocupatiile; dar sufera ca nu are nici o sarcin
a care sa o solicite cu adevarat, ca nu-si consacra activitatea nici unui scop A
desea, roasa de singuratate si de sterilitate, sfrseste prin a se rene ga, a se d
istruge. Un remarcabil exemplu al unui asemenea destin ne este oferit de doamna
de Charriere. n cartea nduiosatoare pe care i-a consacrat-o1, Geoffrey Scott o des
crie astfel: "Trasaturi de foc, frunte de gheata". Dar nu ratiunea stinge n ea ac
easta flacara a vietii despre care Hermenches spune ca "ar fi ncalzit si o inima
de lapon"; casnicia a ucis-o ncetul cu ncetul pe stralucitoarea Belle de Zuylen. D
in resemnare, ea si-a facut o ratiune; i-ar fi trebuit geniu sau eroism pentru a
inventa o alta solutie. Faptul ca marile ei calitati, foarte rare de altfel, nau reusit sa o salveze este una dintre cele mai pregnante condamnari ale institu
tiei conjugale din istorie. Stralucitoare, cultivata, inteligenta, pasionata, do
mnisoara de Tuyle uimea Europa si si nspaimnta petitorii; a refuzat totusi mai mult
de doisprezece, dar altii, mai acceptabili poate, au dat napoi 1 Portretul Zel i
dei. 222 Cu singurul barbat care-o interesa, Hermenches, nici nu era vorba sa se
casatoreasca; a ntretinut cu el o corespondenta de doisprezece ani; dar aceasta
prietenie si studiile ei nu i-au mai ajuns, n cele din urma. "Fecioara si martira
" este un pleonasm, spunea ea; iar con strngerile vietii n familia Zuylen i erau in
suportabile; voia sa fie femeie, voia sa fie libera; la treizeci de ani s-a casa
torit cu domnul de Charriere; aprecia "onestitatea" pe care o descoperise la el,
spiritul sau justitiar; mai nti hotarse sa faca din el "sotul cel mai iubit care a
existat vreodata pe lume"; mai trziu. Benjamin Constant va povesti ca "l chinuise
mult pentru a-i imprima o miscare egala cu a sa"; n-a reusit nsa sa-i nvinga temp
eramentul sau flegmatic si metodic; nchisa la Colombier ntre acest sot onest si ta
cut, un socru senil si doua cumnate lipsite de farmec, doamna de Charriere a ncep
ut sa se plictiseasca; societatea provinciala din Neufchtel nu-i placea, fiindca
oamenii erau destul de marginiti; si omora timpul spalnd rufele din casa si jucnd,
serile, "cometa". Un tnar a trecut prin viata ei, scurt, lasnd-o si mai singura de
ct nainte. "Facndu-si din plictis o muza", a scris patru romane despre moravurile d
in Neufchtel, si cercul prietenilor sai se micsora din ce n ce mai mult. ntr-una di
ntre operele ei, a descris lunga nefericire a casatoriei unei femei sensibile si
vioaie cu un barbat bun, dar rece si greoi: viata conjugala i aparea ca o suita
de nentelegeri, de deceptii, de ranchiune marunte. Era evident ca ea nsasi era nef
ericita; s-a mbolnavit, s-a nsanatosit, a revenit la acea lunga singuratate n tovar
asia altora care era viata ei. "Este evident ca rutina vietii de la Colombier si
blndetea negativa si supusa a sotului ei sapa nencetat n sufletul sau goluri pe ca
re nici o activitate nu le putea umple", scrie biograful ei. Atunci s-a ivit Ben
jamin Constant, care a fost obiectul atentiei sale pasionate timp de opt ani. Du
pa ce, prea mndra pentru a si-1 disputa cu doamna de Stael, a renuntat la el, org
oliul ei ranit i-a mpietrit sufletul. i scrisese ntr-o zi: "Viata la Colombier era
odioasa, si nu mai puteam reveni acolo fara disperare. N-am vrut s-o parasesc si
am facut-o suportabila". S-a nchis

acolo si n-a mai iesit din gradina ei timp de cincisprezece ani; astfel aplica e
a preceptul stoic: cauta sa-ti nvingi sufletul mai degraba dect soarta. Prizoniera
, nu-si putea afla libertatea dect alegndu-si alta nchisoare. "Acceptase prezenta d
omnului de Charriere lnga ea asa cum accepta Alpii", spune Scott. Dar era prea lu
cida pentru a nu ntelege ca aceasta resemnare nu constituia, pna la urma, dect o pa
caleala; era att de nchisa n sine, att de dura, se putea ghici n ea atta disperare, nc
nspaimmta pe ceilalti. si deschisese casa emigrantilor care veneau suvoi la Neufc
htel, i proteja, i ajuta, i conducea; scria opere elegante si deziluzionate pe care
le traducea Huber, un filosof 223 german n mizerie; si risipea sfaturile ntr-un cer
c de tinere femei si i preda lectii despre Locke favoritei sale, Henriette; i plac
ea sa joace rolul providentei fata de taranii din mprejurimi; evitnd din ce n ce ma
i mult societatea din Neufchtel, si strimta cu orgoliu cercul existentei sale; "Nu
se mai straduia dect sa creeze rutina si s-o faca suportabila. Gesturile ei de i
nfinita bunatate aveau ceva nfricosator prin sngele rece care le dicta... Facea as
upra celor care o cunosteau impresia unei umbre care trece printr-o camera goala
."1 n rare ocazii - o vizita, de exemplu flacara vietii se trezea n ea. Dar "anii
treceau si viata ei era pustie. Domnul si doamna de Charriere mbatrneau alaturi, d
espartiti de o ntreaga lume, iar vizitatorii, parasind casa cu un suspin de usura
re, aveau impresia ca ies dintr-un mormnt... Pendula si batea tic-tacul, domnul de
Charriere, jos, lucra la studiile lui de matematica; din hambar se auzea zgomot
ul monoton pe care-1 faceau taranii mblatind grul... Viata mergea nainte, desi mblac
iele o goleau de samnta ei... O viata din fapte marunte, redusa cu disperare la nc
ercarea de a astupa cele mai mici crapaturi ale zilei; iata unde ajunsese aceast
a Zelide care detesta nimicnicia". Se va spune poate ca viata domnului de Charri
ere na fost mai vesela dect aceea a sotiei sale; cel putin el era cel care o ales
ese; si se pare ca aceasta existenta se potrivea cu mediocritatea lui. Daca ne-a
m putea imagina un barbat nzestrat cu exceptionalele calitati ale Bellei de Zuyle
, nu s-ar fi consumat n singuratatea arida de la Colombier. Si-ar fi croit locul
sau n lumea n care ar fi ntreprins ceva, ar fi luptat, ar fi actionat, ar fi trait.
Cte femei ngropate ntr-o casnicie n-au fost, dupa cuvintele lui Stendhal, "pierdut
e pentru umanitate"! Sa spus ca o casnicie l diminueaza pe barbat; adesea este ad
evarat; dar aproape ntotdeauna o anihileaza pe femeie. Chiar si Marcel Prevost, c
are este un aparator al casatoriei, recunoaste acest lucru. De o suta de ori, ntln
indu-ma dupa cteva luni sau dupa ctiva ani cu o tnara femeie pe care o cunoscusem cn
d era adolescenta, eram frapat de banalitatea caracterului ei, de insignifianta
vietii pe care o ducea. Snt aproape aceleasi cuvinte pe care le scrie Sofia Tolst
aia la sase luni dupa nunta. Existenta mea este att de banala: este moartea. n tim
p ce el are o viata plina, o viata interioara, talent si nemurire. (23. 12. 1863
.) 1 ti. scorr. 224 Cteva luni mai trziu, si exprima o alta nemultumire: Cum ar put
ea o femeie sa se multumeasca sa stea toata ziua pe un scaun, cu un ac n mna, sa cn
te la pian, sa fie singura, absolut singura, daca se gndeste ca sotul ei n-o iube
ste si a redus-o pentru totdeauna la sclavie? (9 mai, 1863.) Dupa unsprezece ani
, scrie aceste cuvinte la care azi subscriu nca o multime de femei (22. 10. 1875)
: Astazi, mine, lunile, anii, ntotdeauna, ntotdeauna e acelasi lucru.

Ma trezesc dimineata si nu am curajul sa ma ridic din pat. Cine ma va ajuta sa i

es din amorteala? Ce ma rnai asteapta? Da, stiu, va veni bucatarul, si apoi va f
i rndul doicii. Apoi ma voi aseza n tacere si-mi voi lua broderia englezeasca, apo
i voi repeta gramatica si gamele. Cnd va veni seara, voi lua din nou broderia eng
lezeasca n timp ce matusica si Pierre si vor relua eternele lor asteptari... Tnguir
ea doamnei Proudhon are exact aceeasi tonalitate, "Tu ai ideile tale, i spunea ea
sotului ei. Iar eu, cnd esti la lucru, cnd copiii snt la scoala, nu am nimic."' Ad
esea, mai ales n primii ani, femeia se leagana cu iluzii, ncearca sa si admire nec
onditionat sotul, sa-1 iubeasca fara rezerve, sa se simta indispensabila lui si
copiilor lui; si apoi ies la iveala adevaratele ei sentimente; si da seama ca sot
ul ei ar putea sa se lipseasca de ea, ca, la rndul lor, copiii snt facuti sa se de
zlipeasca de lnga ea; ntotdeauna snt mai mult sau mai putin ingrati. Caminul nu o m
ai protejeaza mpotriva libertatii sale vide; se trezeste solitara, abandonata, un
subiect; dar nu vede ce ar putea sa faca cu ea nsasi. Afectiunea, obiceiurile po
i n nca de mare ajutor, dar nu snt o salvare. Toate scriitoarele sincere au vorbit
despre aceasta melancolie din inima "femeilor de treizeci de ani", este o trasa
tura comuna eroinelor nfatisate de Katherine Mansfield, Dorothy Parker, Virginia
Woolf. Cecile Sauvage, care a descris cu atta veselie, la nceputul vietii sale, ca
satoria si maternitatea, mai trziu si-a exprimat n scrierile ei o delicata dispera
re. E remarcabil ca daca se compara numarul de sinucideri n rndurile femeilor neca
satorite si a celor maritate, aflam ca acestea din urma snt solid protejate mpotri
va dezgustului de a trai ntre douazeci si treizeci de ani ( mai ales de la douaze
ci si cinci la treizeci de ani), dar nu si n anii urmatori. "Ct despre mariaj, scr
ie Halbwachs1, acesta protejeaza femeile, din 1 Cauzele sinucidem, pp. 195-239.
Remarca citata se aplica la Franta si Elvetia, dar nu la Ungaria si la Oldenbour
g. 225 provincie ca si din Paris, mai ales pna la treizeci de ani, dar din ce n ce
mai putin dupa aceea" Drama casatoriei este ca ea nu-i asigura femeii fericirea
pe care i-o promite - nu exista niciodata siguranta fericirii, si tocmai lipsa
acestei certitudini o mutileaza - si o sorteste repetitiei si rutinei. Primii do
uazeci de ani ai vietii feminine snt de o extraordinara bogatie; femeia traversea
za experientele menstruatiei, ale sexualitatii, ale casatoriei, ale maternitatii
, descopera lumea si propriul sau destin. La douazeci de ani, se trezeste stapna n
tr-un camin, legata de un barbat, cu un copil n brate: viata ei s-a sfrsit pentru
totdeauna Adevarata actiune, adevarata munca snt privilegii ale barbatului, ea nu
are dect ocupatii care snt adesea istovitoare, dar nu o multumesc niciodata. Iau
fost ridicate n slavi renuntarea, devotamentul; dar adesea i se pare zadarnic sa
se consacre "ntretinerii a doua fiinte oarecare pna la sfrsitul vietii lor". Este f
oarte frumoasa uitarea de sine, dar trebuie sa stii pentru cine, pentru ce. Si c
el mai rau este ca devotamentul ei nsasi apare ca inoportun, transformndu-se n ochi
i sotului ntr-o tiranie de care ncearca sa scape; si totusi, el i-1 impune sotiei
sale ca fiind suprema, unica ei justificare; casatorindu-se cu ea, o obliga sa i
se daruiasca n ntregime; nu accepta obligatia reciproca pe care o implica accepta
rea acestei daruiri. Cuvintele Sofiei Tolstaia: ,,Traiesc prin el, pentru el, si
cer acelasi lucru n ceea ce ma priveste", snt, desigur, revoltatoare; dar Tolstoi
cerea ntr-adevar ca ea sa nu traiasca dect prin si pentru el, atitudine pe care o
poate justifica numai reciprocitatea. Duplicitatea sotului o sorteste pe femeie
unei nefericiri de care mai apoi se plnge el nsusi ca ia cazut victima. La fel cu
m n pat el o vrea n acelasi timp calda si rece, pretinde ca ea sa i se daruiasca t
otal, dar fara ca acest fapt sa

implice pentru el responsabilitate. i cere sa-1 lege de un loc anume si de ea, si

n acelasi timp sa-1 lase liber, sa asigure repetitia mono tona a zilelor si toto
data sa nu 1 plictiseasca, sa fie ntotdeauna prezenta si niciodata inoportuna; vr
ea sa fie cu totul a lui, dar sa nu-i apartina; sa traiasca n cuplu si sa vietuia
sca singur. Astfel, nca din momentul n care se casatoreste cu ea, o nsala. Iar viat
a ei trece masurnd dimensiunile acestei tradari. Ceea ce spune D. H. Lawrence des
pre dragostea sexuala este n general valabil: uniunea a doua fiinte umane e sorti
ta esecului daca este un efort de a se completa una pe alta, ceea ce presupune o
mutilare originara; ar trebui ca mariajul sa fie asezarea laolalta a doua exist
ente autonome, nu un adapost, o anexare, o fuga, un remediu. Acest lucru l ntelege
Nota cnd hotaraste ca nainte de a putea fi sotie si mama, trebuie mai ntii 1 IBSHN
, Casa cu papusi. 226 sa devina o persoana. Ar trebui ca un cuplu sa nu fie cons
iderat o comunitate, o celula nchisa, ci ca individul sa fie integrat ca atare un
ei societati n snul careia sa-si poata dezvolta personalitatea singur; atunci iar
fi permis sa creeze, din pura generozitate, legaturi cu un alt individ adaptat l
a colectivitate, legaturi care ar fi ntemeiate pe cunoasterea celor doua libertat
i. Acest cuplu echilibrat nu este o utopie; el exista, uneori chiar n cadrul mari
ajului, cel mai adesea n afara lui; unele cupluri snt unite printr-o mare dragoste
de natura sexuala care i lasa liberi pe parteneri de prieteniile si de ocupatiii
le lor; altii snt legati printr-o prietenie care nu mpiedica libertatea sexuala; m
ai rar, snt n acelasi timp amanti si prieteni, dar fara a cauta unul n celalalt uni
ca lor ratiune de a trai. n raporturile dintre barbat si femeie o multime de nuan
te snt posibile; prin camaraderie, prin placere, prin ncredere, prin tandrete, pri
n complicitate, prin dragoste, pot sa fie unul pentru celalalt cea mai fecunda s
ursa de bucurie, de bogatie, de forta care poate sa-i fie data unei fiinte omene
sti. Nu indivizii snt responsabili de esecul casatoriei; dimpotriva - contrar cel
or spuse de Bonald, Comte, Tolstoi - institutia nsasi este pervertita nca de la or
igine. A declara ca un barbat si o femeie care nici macar nu s-au ales unul pe c
elalalt trebuie sa-si fie suficienti n toate privintele, toata viata, este o mons
truozitate care naste n chip necesar ipocrizie, minciuna, ostilitate, nenorocire.
Forma traditionala a casatoriei este n curs de modificare; dar constituie nca o o
presiune pe care cei doi soti o simt n feluri diferite. Chiar daca nu consideram
dect drepturile abstracte de care se bucura ei, astazi snt aproape egali; se aleg
mai liber dect altadata, pot sa se desparta mai usnr mai ales n America, unde divo
rturile snt ceva obisnuit; ntre soti diferenta de vrsta si de cultura este mai mica
dect odinioara; sotul i recunoaste mai usor sotiei sale autonomia pe care aceasta
o revendica; se ntmpla sa mparta egal sarcinile gospodariei; distractiile lor snt c
omune: camping, bicicleta, not etc. Ea nu-si mai petrece zilele asteptnd ntoarcerea
sotului; face sport, este membra a unor asociatii sau cluburi, este ocupata n af
ara casei, uneori are o slujba care i aduce ceva bani. Multe tinere cupluri dau i
mpresia de perfecta egalitate. Dar atta timp ct barbatul pastreaza responsabilitat
ea economica a cuplului, egalitatea nu este dect o iluzie. El stabileste domicili
ul conjugal dupa exigentele muncii sale; ea l urmeaza din provincie la Paris, de
la Paris n provincie, n colonii, n strainatate; nivelul vietii lor se hotaraste dup
a cstigurile sale; ritmul zilelor, al saptamnilor, al anilor se regleaza n functie
de ocupatiile lui; relatiile si prieteniile depind cel mai adesea de natura prof
esiei sale. Fiind integrat mai pozitiv societatii dect femeia, barbatul pastreaza
conducerea cuplului n domeniile intelectuale, 227

politice, morale. Divortul nu este pentru femeie dect o posibilitate abstracta da

ca nu are mijloacele de asi cstiga singura existenta; daca n America the alimony e
ste pentru barbat o obligatie mpovaratoare, n Franta soarta femeii, a mamei abando
nate cu o pensie derizorie est un adevarat scandal. Dar inegalitatea vine din ac
eea ca barbatul se mplineste n mod concret n munca sau actiune, n timp ce pentru sot
ie, ca atare, libertatea nu are dect o forma negativa: situatia tinerelor america
ne, ntre altele, o aminteste pe aceea a femeilor romane emancipate din epoca deca
denta. Am vazut ca aces tea puteau alege ntre doua moduri de a trai: unele perpet
uau felul de a-si duce viata si virtutile bunicilor lor; altele si petreceau timp
ul ntr-o zadarnica agitatie; tot astfel, multe americane ramn "femei de casa" conf
orm modelului traditional; altele nu fac dect sa-si risipeasca fortele si sa-si p
iarda timpul. n Franta, chiar daca sotul ar avea toata bunavointa din lume, cnd tna
ra femeie devine mama, sarcinile caminului nu o coplesesc mai putin dect nainte. E
ste un loc comun sa afirmi ca n cuplurile moderne, si mai ales n S.U.A., femeia 1a redus pe barbat la sclavie. Faptul nu este nou nca din Antichitate barbatii s-a
u plns de tirania Xantipelor; este adevarat ca femeia intervine n domenii care alt
adata i erau interzise; cunosc, de pilda, sotii de studenti care contribuie la re
usita barbatilor lor cu o frenetica nversunare; le fac programul, le fixeaza un r
egim, le supravegheaza munca; i priveaza de orice distractie, putin lipseste sa n
u i ncuie n casa; este adevarat si ca barbatul este mai dezarmat dect altadata n fat
a acestui despotism, recunoaste ca femeia are drepturi abstracte si ntelege ca le
poate face sa se con cretizeze pun el: va compensa prin eforturile sale neputin
ta, stenii tatea la care este condamnata femeia; pentru a realiza n asociatia lor
o aparenta egalitate, trebuie sa-i dea femeii din surplusul sau, dm moment ce e
l are mai mult. Dar tocmai pentru ca este mai saraca, femeia primeste, ia, cere.
Dialectica sclavului si a stapnului si gaseste aici aplicarea ei cea mai concreta
; oprimnd, devii optimat Barbatii s-au nlantuit prin nsasi suveranitatea lor; pentr
u ca doar ei cstiga banii, sotiile lor pretind cecuri, pentru ca numai ei practic
a o meserie, ele le cer sa aiba succes, pentru ca numai ei ncarneaza transcendent
a, ele vor sa le-o fure nsusindu-si proiectele si reusitele lor. Si invers, tiran
ia exercitata de femeie nu face dect sa-i manifeste'dependenta: ea stie ca reusit
a cuplului, viitorul, fericirea ei, justificarea ei se afla n minile altcuiva; dac
a ncearca cu atta asprime sa-1 supuna vointei sale, aceasta se ntmpla pentru ca feme
ia sa alienat n barbat. Din slabiciunea ei si-a facut o arma; dar tot slaba ramne.
Sclavia conjugala este mai cotidiana si mai iritanta pentru sot; dar este mai p
rofunda pentru femeie; sotia care-si retine ore ntregi sotul alaturi de ea pentru
ca se plictiseste l opreseaza, 228 prezenta ei l apasa; dar, la urma urmei, barba
tul se poate lipsi de ea mai usor dect ar putea-o face femeia; daca o paraseste,
viata ei va fi distrusa. Marea diferenta este ca, n cazul femeii, dependenta este
interiorizata; ea este sclava, chiar atunci cnd se poarta cu o aparenta libertat
e; n timp ce barbatul este n chip esential autonom, si este nlantuit nu dinauntru,
ci din afara. Daca are impresia ca el este victima, este pentru ca sarcinile pe
care le suporta snt mai evidente; femeia se hraneste din el, ca un parazit; dar u
n parazit nu este un stapn triumfator. De fapt, asa cum din punct de vedere biolo
gic masculii si femelele nu snt niciodata victime unii pentru altii, ci mpreuna ap
artin speciei, tot astfel sotii ndura mpreuna opresiunea unei institutii pe care n
u au creat-o ei. Daca se spune ca barbatii le asupresc pe femei, sotul se indign
eaza; el se simte cel asuprit: chiar si este; dar realitatea e ca nsusi codul mas
culin, societatea creata de barbati n interesul lor a definit

conditia feminina sub o forma care este n prezent pentru cele doua sexe un izvor
al chinurilor In interesul lor comun ar trebui schimbata acesta situatie, interz
icndu-se ca mariajul sa fie pentru femeie o "cariera". Barbatii care se declara a
ntifeministi sub pretextul ca "femeile snt si asa destul de otravitoare"" nu au p
rea multa logica n gndire: tocmai pentru ca mariajul le transforma pe femei n "inse
cte-calugarite", n "lipitori"' si n ,,otravuri" trebuie ca institutia casatoriei s
a fie schimbata, si prin aceasta si conditia femeii Femeia l apasa att de tare pe
barbat pentru ca i se interzice sa aiba deplina ncredere n el; el se va elibera el
ibetnd-o. adica dndu-i ceva de facut n aceasta lume Unele tinere femei ncearca deja
sa cucereasca aceasta libertate pozitiva; dar rare snt acelea care persevereaza m
ult timp n meserie sau n studii: cel mai adesea stiu ca interesele muncii lor vor
fi sacrificate n favoarea carierei sotului lor; nu aduc n casa dect un salariu care
-1 completeaza pe acela al barbatului; nu se angajeaza dect cu timiditate ntr-o ac
tivitate care le smulge din servitutea conjugala. Chiar cele care au o meserie s
erioasa nu reusesc sa aiba de pe urma ei aceleasi beneficii sociale ca barbatul;
sotiile de avocati, de exemplu, au dreptul la o pensie dupa moartea sotilor lor
; dar n cazul femeilor-avocat sa interzis ca, n caz de deces, sotilor lor sa le fi
e acordata n acelasi fel o pensie. Aceasta echivaleaza cu a afirma ca femeia care
munceste nu este considerata ca egala cu barbatul. Exista femei care afla n prof
esiunea lor o adevarata independenta; dar mai numeroase snt acelea pentru care mu
nca ,,n afara" nu reprezinta, n cadrul casatoriei, dect o oboseala n plus. De altfel
, cel mai adesea, nasterea unui copil le obliga sa se limiteze la rolul lor de m
atroane; n vremurile noastre este ntr-adevar foarte greu sa mpaci o profesie cu mat
ernitatea. 229 Dupa traditie, chiar copilul trebuie sa-i asigure femeii o autono
mie concreta care sa o scuteasca de obligatia de a se consacra oricarui alt scop
. Daca, n calitate de sotie, femeia nu este un individ complet, ea va deveni astf
el n calitate de mama; copilul este bucuria si justificarea existentei sale. Prin
copil ea se realizeaza din punct de vedere sexual si social; deci prin maternit
ate institutia casatoriei si capata sensul si si atinge scopul. Sa examinam, asada
r, aceasta suprema etapa a dezvoltarii femeii. Capitolul VI MAMA Prin maternitat
e femeia si ndeplineste integral destinul ei fiziologic; aceasta este vocatia ei "
naturala" , pentru ca tot organismul ei este orientat spre perpetuarea speciei.
Dar s-a spus deja ca societatea omeneasca nu a fost niciodata lasata n seama natu
rii. Si, mai ales, de aproape un secol, functia de reproducere nu mai este coman
data numai de hazardul biologic, ci prin vointa.1 Unele tari au adoptat oficial
metode precise de planning; n natiunile supuse influentei catolicismului, adesea
acestea snt clandestine; sau barbatul practica ceea ce se numeste coitus interrup
tus, sau femeia, dupa actul amoros, alunga din trupul ei spermatozoizii. Adesea
aceasta este, ntre amanti sau soti, o sursa de conflicte si de ranchiuna; barbatu
l este iritat ca trebuie sa-si supravegheze placerea; femeia detesta corvoada sp
alatului; el este suparat pe pntecele prea fecund al femeii; ea se teme de germen
ii vietii care s-ar putea depune n ea. Si amndoi ncearca aceeasi consternare cnd, n c
iuda precautiilor, ea se trezeste nsarcinata. Cazul este frecvent n tarile n care m
etodele anticonceptionale snt rudimentare. Atunci antiphysis mbraca o forma deoseb
it de grava: avortul. Desi este interzis si n tarile n care se practica planning-u
\, cazurile n care se recurge la el snt mult mai rare. Dar n Franta este o operatie
la care multe femei se vad ncoltite sa recurga si care obsedeaza viata sexuala a
multora dintre

ele. Exista putine subiecte pe care societatea burgheza le trateaza cu atta ipocr
izie: avortul este o crima dezgustatoare, la care este indecent sa faci aluzie.
Daca un scriitor descrie bucuriile si suferintele unei mame care a nascut, este
perfect; daca vorbeste de o femeie care avorteaza, este acuzat ca se tavaleste n
noroi si ca descrie umanitatea ntr-o lumina abjecta; or, n Franta exista n fiecare
an tot attea avorturi cte nasteri. Este un fenomen att de raspndit, nct trebuie consid
erat ca unul dintre riscurile normale implicate de conditia feminina. Traditia s
e obstineaza totusi sa faca din acesta un 1 Cf. voi. I. pag. 88 si urm., unde se
afla un istoric al chestiunii controlului nasterilor si al avorturilor. 231 del
ict si cere ca aceasta operatie delicata sa fie executata clandestin. Nimic mai
absurd dect argumentele invocate mpotriva legiferarii avorturilor. Se pretinde ca
avortul este o operatie periculoasa. Dar medicii onesti recunosc, o data cu doct
or Magnus Hirschfeld, ca "avortul facut de mna unui adevarat medic specialist ntro clinica si lundu-se masurile preventive necesare nu implica aceste pericole gra
ve, a caror existenta o afirma legea penala". Dimpotriva, sub forma lor actuala
si clandestina, avortul o face pe femeie sa-si asume mai multe riscuri. Lipsa de
competenta a "moaselor", conditiile n care acestea opereaza prilejuiesc o multim
e de accidente, multe din tre ele mortale. Maternitatea fortata duce la aruncare
a n lume a unor copii plapnzi, pe care parintii snt incapabili sa-i hraneasca si ca
re vor deveni victimele Asistentei publice sau "copii-martiri". Trebuie sa remar
cam de altfel ca societatea, att de ndrjita cnd este vorba sa apere interesele embri
onului uman, se dezintereseaza de copii de ndata ce acestia snt adusi pe lume; snt
urmarite moasele care fac avorturi n loc sa se ia masuri pentru a reforma aceasta
scandaloasa institutie numita Asistenta publica; snt lasati n libertate tutori! c
are-si dau pupilele pe minile tortionarilor; se nchid ochii la oribila tiranie pra
cticata n "casele de corectie" sau n locuintele particulare de catre calaii de cop
ii; si, daca nu se admite faptul ca fetusul apartine femeii care l poarta n pntece,
copilul este considerat. n schimb, un lucru care apartine parintilor sai. n aceea
si saptamna. un chirurg se sinucide pentru ca se dovedise ca a provocat avorturi,
iar un tata care aproape ca si oinorse n bataie copilul este con damnat la trei lu
ni de nchisoare cu suspendare. Recent, un tata si-a lasat copilul sa moara de lar
ingita difterica, nedndu-i nici un fel de ngrijiri; o mama a refuzat sa cheme medi
cul sa-i vada fiica, n numele abandonului ei neconditionat n voia Providentei; la
cimitir, copiii au aruncat cu pietre n ea; si, cum ctiva ziaristi s-au indignat, o
cohorta de oameni de bine au protestat spunnd ca parintii snt stapnii sortii copii
lor lor si ca orice control din afara ar fi inaccepta bil. Astazi exista "un mil
ion de copii n pericol", spune ziarul Ce soir; iar France-Soir scrie urmatoarele:
"Cinci sute de mii de copii au fost semnalati ca fund n pericol, fizic sau moral
". n Africa de Nord, femeia araba nu are posibilitatea de a avorta: din zece copi
i pe care-i naste, sapte sau opt mor, si nimanui nu-i pasa ca aceste peni bile s
i absurde nasteri au ucis n ea sentimentul matern. Daca morala are de profitat de
aceasta, ce putem gndi despre o asemenea morala? Trebuie sa adaugam si ca barbat
ii care arata cel mai mare respect vietii embrionare snt aceia care se arata cei
mai grabiti cnd este vorba sai condamne pe adulti la moartea militara. 232 Ratiun
ile practice invocate mpotriva avortului legal nu au nici o greutate; ct despre ra
tiunile morale, acestea se reduc la un vechi argument al religiei catolice: fetu
sul are si el un suflet, caruia i se nchide

usa paradisului, din moment ce este suprimat nainte de a fi botezat. Trebuie rema
rcat nsa faptul ca Biserica autorizeaza, n unele situatii, uciderea oamenilor: n ra
zboi, sau cnd este vorba de condamnatii la moarte; ct despre fetus, este tratat cu
un umanitarism intransigent. El nu este rascumparat prin botez: dar, pe vremea
razboaielor sfinte mpotriva pagnilor, faptul ca necredinciosii nu erau botezati nu
mpiedica Biserica sa ncurajeze cu tarie masacrafea acestora. Victimele Inchizitie
i nu erau, fara ndoiala, toate n starea de gratie, si nici, n vremurile noastre, cr
iminalul care este ghilotinat sau soldatii ce mor pe cmpul de lupta. n toate acest
e cazuri. Biserica face recurs la gratia divina; admite ca omul nu este dect o un
ealta n minile Domnului si ca salvarea sufletului sau i revine ei si lui Dumnezeu.
De ce i s-ar interzice deci lui Dumnezeu sa pri measca sufletul fetusului uman n
ceruri? Daca un conciliu bise ncesc ar aproba acest lucru. Dumnezeu n-ar protest
a mai mult dect n frumoasele timpuri ale masacrului pios al indienilor. De fapt. a
ici ne lovim de o veche si obstinata traditie care nu are nimic de-a face cu mor
ala. Trebuie sa tinem seama si de acel sadism masculin despre care am vorbit dej
a. Cartea pe care doctorul Roy i-a consacrat-o n 1943 lui Petain reprezinta un ex
emplu stralucit: un monument de reacredinta. Autorul insista parinteste asupra r
iscurilor avortului; dar nimic nu i se pare mai igienic dect o cezariana. Vrea ca
avortul sa fie considerat o crima, si nu un delict; si ar don ca acesta sa fie
interzis chiar si sub forma sa terapeutica, adica n cazurile n care sarcina pune n
pericol viata sau sanatatea mamei; este imoral sa alegi ntre o viata si alta, dec
lara el, si, patruns de acest argument, recomanda sacrificarea mamei. Declara ca
fetusul nu apartine mamei, ci este o fiinta autonoma. Totusi, cnd chiar acesti m
edici "de bine" exalta maternitatea, ei afirma ca fetusul face parte din trupul
mamei, ca nu este un parazit care se hraneste pe socoteala ei. Putem vedea ct de n
versunat este antifeminismul din ndrjirea cu care unii barbati refuza tot ceea ce
ar putea-o elibera pe femeie. De altfel, legea care sorteste mortii, sterilitati
i, bolii o multime de tinere femei este total neputincioasa cnd este vorba sa asi
gure o crestere a natalitatii. Un punct asupra caruia snt de acord partizanii si
inamicii avortului este esecul radical al represiunii. Conform spuselor profesor
ilor Doleris, Balthasar, Lacassagne, n Franta ar fi avut loc cinci sute de mii de
avorturi pe an prin 1993; o statistica (citata de doctorul Roy) facuta n 1938 es
tima numarul la un milion. 233 n 1941, doctorul Aubertin de Bordeaux ezita ntre op
t sute de mii si un milion. Aceasta din urma cifra pare a fi mai aproape de adev
ar, ntrun articol aparut n ziarul Combat n martie 1948, doctor Desplas scrie: Avort
ul a devenit un obicei... Represiunea practic a esuat... n departamentul Senei, n
1943, 1300 de anchete au antrenat 750 de inculpari, dintre care 360 de femei are
state, 513 condamnari de la mai putin de un an la mai mult de cinci ani, ceea ce
este putin n raport cu 15 000 de avorturi presupuse n acest departament. Se numar
a n acest teritoriu 10 000 de procese. Si adauga: Avortul asa-zis criminal este l
a fel de raspndit n toate clasele sociale ca si politicile anticonceptionale accep
tate de societatea noastra ipocrita. Doua treimi dintre femeile care avorteaza sn
t casatorite... Putem estima cu aproximatie ca n Franta snt tot attea avorturi cte n
asteri. Din pricina faptului ca operatia se practica n conditii adesea dezastruoa
se, multe avorturi se termina prin moartea femeii. Cadavre de femei care nu muri
t n urma unui avort sosesc n fiecare saptamna la institutul medico-leeal; multe avo
rturi provoaca boli care nu se vor vindeca niciodata. S-a spus adesea ca avortul
este "o crima de clasa" si n mare parte

este adevarat Practicile contraceptive snt mult mai raspndite n rndurile burgheziei;
existenta unui cabinet de toaleta face aplicarea acestora mai usoara dect n casel
e de muncitori sau de tarani care nu au apa curenta; fetele din familiile burghe
ze snt mai prudente dect altele, iar n interiorul casniciilor dm aceasta clasa soci
ala, copilul este mai putin o povara; saracia, criza de locuinte, necesitatea ca
femeile sa munceasca n afara casei snt cteva dintre cele mai frecvente cauze ale a
vorturilor. Se pare ca cel mai adesea dupa doua nasteri cuplul se hotaraste sa s
e opreasca aici; astfel nct femeia cu trasaturi hidoase care a facut un avort este
aceeasi minunata mama care leagana n bratele ei doi ngeri blonzi. ntr-un document
publicat n Temps modernes din octombrie 1945, sub numele de "Sala comuna", Genevi
eve Sarreau descrie o sala de spital unde a trebuit sa stea un timp si unde mult
e bolnave tocmai suferisera un chiuretaj: cincisprezece dm optsprezece facusera
avorturi, din care mai mult de jumatate fusesera provocate. Numarul 9 era sotia
unui hamal; din doua casatorii se nascusera zece copii vii, din care nu mai rama
sesera dect trei, avusese sapte avorturi, dintre care 234 cinci provocate; folose
a tehnica "baghetei", pe care o expunea cu amabilitate, si niste pastile al caro
r nume 1-a spus celor interesate. Numarul 16, la numai saisprezece ani, maritata
, avusese niste aventuri si suferea de salpingita n urma unui avort. Numarul 7, n
vrsta de treizeci si cinci de ani, explica: "Snt douazeci de ani de cnd m-am marita
t; nu lam iubit; douazeci de ani m-am purtat cum trebuie. Acum trei luni am avut
un amant O singura data, ntr-o camera de hotel. M-am trezit nsarcinata. Deci n-av
eam ncotro, nu-i asa? L-am dat afara. Nimeni nu stie nimic, nici sotul meu, nici.
.. el. Acum s-a terminat. N-am s-o mai fac niciodata. Suferi prea mult... Nu, nu
vorbesc despre chiuretaj... E altceva... e vorba de mndrie, vedeti..." Numarul 1
4 avusese cinci copii n cinci ani; la patruzeci de ani parea o femeie batrna. La t
oate se putea vedea aceeasi resemnare disperata. "Femeia este facuta ca sa sufer
e", ziceau ele cu tristete. Gravitatea acestei ncercari variaza dupa mprejurari Fe
meia maritata cu un burghez sau confortabil ntretinuta, care are un barbat cu ban
i si relatii drept sprijin, este foarte avantajata; mai nti, obtine mai usor dect c
elelalte permisiunea unui avort "terapeutic"; la nevoie, are posibilitatea sa-si
plateasca o calatorie n Elvetia, unde avortul este tolerat n mod liberal; n condit
iile actuale ale ginecolo-giei, este o operatie benigna cnd este efectuata de un
specialist cu toate garantiile de igiena si, daca este nevoie, sub anestezie; n l
ipsa unei complicitati oficiale, gaseste un sprijin oficios care este la fel de
sigur; cunoaste adrese de ncredere, are destui bani ca sa-si plateasca ngrijiri co
nstiincioase si sa avorteze la timp, cnd sarcina nu este nca avansata. Va fi trata
ta cu multa atentie; unele dintre aceste privilegiate pretind ca acest mic accid
ent este profitabil pentru sanatate si ca da stralucire tenului. n schimb, exista
putine situatii mai vrednice de mila dect disperarea unei fete fara bani sau rel
atii, care se vede ncoltita sa comita o "crima" pentru a ascunde o "greseala" pe
care anturajul sau nu iar ierta-o: n Franta acesta este n fiecare an cazul a aproa
pe trei sute de mii de functionare, secretare, studente, muncitoare, taranci; ma
ternitatea nelegitima este nca o tara att de ngrozitoare, nct se prefera sinuciderea
sau infanti-cidul starii de "fata-mama"; ceea ce nseamna ca nici o penalitate n-a
r putea sa le mpiedice pe aceste femei sa "dea copilul afara". Un caz banal care
se ntlneste de mii de ori este acela pe care l relateaza o confesiune culeasa de do
ctorul Liepmann.' Este vorba de o fata din Berlin, copilul natural al unui cizma
r si al unei servitoare: 1 Tinerete si sexualitate. 235

L-am cunoscut pe fiul unui vecin, cu zece ani mai n vrsta dect mine.. Mngierile lui e
rau ceva att de nou pentru mine, nct m-am lasat n voia lui. Totusi, aceasta nu putea
fi nicicum dragoste. A continuat sa ma initieze n toate felurile, dndu-mi sa cite
sc carti despre femei; si pna la urma i-am daruit fecioria mea. Cnd, dupa o astept
are de doua luni, am acceptat un post de educatoare la gradinita din Speuze, era
m nsarcinata. Nu mi-a mai venit ciclul timp de alte doua luni. Seducatorul meu mi
scria ca trebuia neaparat sa ma ocup de asta, sa beau petrol si sa mannc sapun ne
gru ca sa-mi vina din nou. Nu snt n stare sa va descriu chinurile pe care le-am ndu
rat... A trebuit sa mere singura pna la capat cu mizeria asta. De teama de a nu a
vea un copil am facut lucrul acela ngrozitor. Atunci am nvatat sa urasc barbatii.
Pastorul scolii, aflnd povestea dintr-o scrisoare ratacita, i tine o lunga predica
si ea se desparte de tnan este tratata de toti cu dispret E ca si cum mi-as fi p
etrecut optsprezece luni ntr-o scoala de corectie. Apoi a devenit guvernanta copi
ilor unui profesor, unde ramne patru ani. n aceasta perioada am cunoscut un magist
rat. Eram fericita ca iubeam un barbat adevarat, l-am dat totul mpreuna cu dragos
tea mea. Raporturile noastre au avut ca urmare nasterea unui baiat bine facut. A
veam douazeci si patru de ani. Copilul are astazi zece ani. Nu l-am vazut pe tat
al lui timp de noua ani si jumatate... cum mi se parea insuficienta suma de doua
inii cinci sute de marci si pentru ca, refuznd sa dea un nume fiului sau, si rene
ga paternitatea, totul s-a sfrsit ntre noi. Nici un barbat nu mi mai inspira acum
nici o dorinta. Adesea, nsusi seducatorul este cel care o convinge pe femeie sa s
cape de copil. Fie ca a abandonat-o deja cnd a descoperit ca este nsarcinata, fie
ca ea vrea cu generozitate sai ascunda starea ei, nu va gasi nici un sprijin n ba
rbat. Uneori, femeia regreta ca trebuie sa avorteze; ori nu s-a liotart imediat,
ori nu cunoaste pe nimeni care ar putea sa-i provoace avortul sau n are banii ne
cesari si si pierde timpul ncercnd droguri ineficiente; ajunge la a treia, a patra,
a cincea luna de sarcina cnd se hotaraste sa scape de copil; atunci avortul va f
i infinit mai periculos, mai dureros, mai compromitator dect n cursul primelor sap
tamni Femeia stie asta; si ncearca sa se elibereze cu angoasa si cu disperare. La
tara nu se cunoaste folosirea sondei; taranca nsarcinata se lasa sa cada pe scara
podului, se arunca din capul scarii si de multe ori se raneste fara nici un rez
ultat; dar se ntmpla sa fie gasit n maracinisuri, n hatisuri, n latrine cte un mic cad
avru sugrumat. n orase, femeile se ajuta ntre ele Dar nu e ntotdeauna usor sa dai d
e o ,.moasa" si este nca si mai dificil sa aduni banii pe care-i cere; femeia nsar
cinata cere ajutorul 236 unei prietene sau se opereaza ea nsasi; aceste doctorite
de ocazie snt putin competente; reusesc imediat sa se perforeze cu bagheta sau c
u andreaua; un medic mi-a povestit ca o bucatareasa ignoranta, vrnd sa-si injecte
ze otet n uter, si 1-a injectat n vezica urinara, ceea ce i-a provocat suferinte a
troce. Provocat brutal si ngrijit precar, avortul, adesea mai greu dect o nastere
normala, poate fi nsotit de tulburari nervoase care pot merge pna la marginea unor
crize epileptice, provoaca uneori grave maladii interne si poate declansa o hem
oragie mortala. Colette a povestit, n Gribiche, agonia unei mici dansatoare de mu
sic-hall abandonate n minile ignorantei sale mame; un remediu obisnuit, zicea ea,
este sa bei o solutie concentrata de sapun si apoi sa alergi un sfert de ora: pr
in aceste tratamente, se ajunge la suprimarea copilului prin uciderea mamei. Mi
sa povestit despre o dactilografa care a stat patru zile nchisa n camera ei, scald
ata n snge, fara sa mannce sau sa bea, pentru ca nu ndraznea sa cheme pe nimeni. Est
e greu de imaginat un abandon mai ngrozitor dect acela n care amenintarea mortii se
contopeste cu aceea a crimei si a

rusinii. ncercarea este mai putin dura n cazul femeilor sarace, dar maritate, care
actioneaza cu acordul sotului lor si fara sa fie chinuite de scrupule inutile:
o asistenta sociala mi spunea ca "prin partea locului" si dau reciproc sfaturi, si m
prumuta instrumente si se asista una jpe alta la fel de simplu precum ar fi vorb
a sa-si scoata bataturile. Insa femeile ndura grele suferinte fizice; n spitale me
dicii snt obligati sa primeasca femeia care a nceput sa avorteze; dar este pedepsi
ra cu sadism refuzndu-i-se orice calmant cnd are dureri si cnd i se face operatia u
ltima a chiuretajului. Cum se vede, ntre altele, din marturia Genevievei Sarreau,
aceste perse cutii nici macar nu le indigneaza pe femei, care snt prea obisnuite
cu suferinta: n schimb, snt sensibile la umilirile de care sufera din plin Faptul
ca operatia ndurata este clandestina si criminala i multiplica riscurile si i conf
era un caracter abject si angoasant. Durerea, boala, moartea capata nfatisarea un
ei pedepse: se stie ce distanta separa suferinta de tortura, accidentul de pedea
psa; prin riscurile pe care si le asuma, femeia se simte vinovata, si aceasta in
terpretare a durerii si a greselii este pentru ea deosebit de dureroasa. Acest a
spect moral al dramei este resimtit, dupa mprejurari, cu mai multa sau mai putina
intensitate. Pentru femeile foarte ,,libere" datorita averii lor, situatiei soc
iale si mediului caruia i apartin, pentru cele pe care saracia si mizeria le-au nv
atat sa dispretuiasca morala burgheza, nu se ridica prea multe ntrebari: este un
moment mai mult sau mai putin neplacut de trecut si care trebuie sa treaca, asta
e tot. Dar o multime de femei snt intimidate de o morala care si pastreaza n ochii
lor ntregul sau prestigiu, desi nu i se pot conforma; ele respecta n sufletul lor
legea pe care o ncalca si sufera 237 din pricina delictului pe care-1 comit; suf
era si mai tare pentru ca trebuie sa-si caute complici. ndura mai nti umilinta de a
cersi: cersesc o adresa, ngrijirile unui medic, ale moasei; risca sa se vada res
pinse cu dispret; sau se expun unei complicitati degradante. A invita deliberat
pe un altul sa comita un delict este o situatie pe care majoritatea barbatilor o
ignora si pe care femeia o traieste cu un amestec de teama si de rusine. Adesea
respinge, n forul ei interior, interventia pe care o cere. Se poate ca ea sa-si
doreasca spontan acest copil pe care-1 mpiedica sa se nasca. Caci, daca nu este a
devarat ca avortul este un asasinat, n-ar putea fi nici asimilat unei simple pra
ctici contraceptive; s-a ntmplat un eveniment care este un nceput absolut si a care
i dezvoltare este opriti Unele femei vor fi urmarite toata viata de amintirea co
pilului care nu s-a nascut. Helene Deutsch1 citeaza cazul unei femei maritate, n
ormala din punct de vedere psihologic, care, avortnd de doua ori, din pricina con
stitutiei sale fizice, fetusi de trei luni, a pus sa li se faca doua micute morm
inte la care mergea sa se roage cu mare pietate, chiar dupa ce nascuse numerosi
copii. Cu att mai mult, daca avortul a fost provocat, femeia va avea adesea senti
mentul de a fi comis un pacat, nvie remuscarea care urmeaza, n copilarie, dorintei
geloase de asi vedea mort fratiorul nounascut, si femeia se simte vinovata de a
fi omort cu adevarat un copil. Aceste sentimente de culpabilitate se pot exprima
printr-o melancolie patologica. Pe lnga femeile care cred ca au atentat la o via
ta alta dect a lor, multe se socotesc muti late de o parte a propriului trup; de
aici se naste ranchiuna mpotriva barbatului care a acceptat sau solicitat aceasta
mutilare. Tot Helene Deutsch citeaza cazul unei fete profund ndragostite de iubi
tul ei, care a insistat ea nsasi pentru a face sa dispara copilul care ar fi fost
un obstacol n calea fericirii lor; la iesirea din spital, a refuzat sal mai vada
vreodata pe barbatul pe care l iubea. Daca o ruptura att de definitiva este rara,
n schimb, se ntmpla frecvent ca femeia sa ramna frigida, fie n raport cu toti barbat
ii, fie numai fata de cel care a lasat-o nsarcinata.

Barbatii au tendinta sa nu dea o prea mare importanta avortului; l privesc ca pe

unul dintre numeroasele accidente la care natura haina le-a sortit pe femei: nu
pot masura valorile care intra n joc aici. Femeia reneaga valorile feminitatii, v
alorile sale, n momentul n care etica masculina se contesta n modul cel mai radical
. Tot viitorul sau moral este zguduit din aceasta pricina. ntr-adevar, nca din cop
ilarie i s-a repetat femeii ca este facuta pentru a da viata la rndul ei si i se
ridica n slavi minunile maternitatii; inconvenientele 1 Psihologia femeilor. 238
conditiei sale - menstruatie, boli etc. - plictiseala treburilor casnice, totul
se justifica prin acest miraculos privilegiu de a aduce pe lume copii. Si iata c
a barbatul, pentru a-si pastra libertatea, pentru a nu avea nici o piedica n cale
a viitorului sau, n interesul meseriei sale, i cere femeii sa renunte la triumful
ei de femela. Copilul nu mai este deloc o comoara fara pret; a naste nu mai e o n
datorire sacra; aceasta proliferare devine contingenta, inoportuna, este nca una
dintre tarele feminitatii. Corvoada lunara a menstruatiei apare, n comparatie, ca
binecuvntata; iata ca acum femeia pndeste cu anxietate ntoarcerea acestei scurgeri
rosii care i facea oroare fetitei; numai promitndu-i-se bucuriile maternitatii fu
sese atunci determinata sa se resemneze. Chiar daca este de acord cu avortul, ch
iar daca l doreste, femeia l resimte ca pe un sacrificiu al feminitatii sale: treb
uie ca ea sa vada definitiv n propriul sau sex un blestem, o infirmitate, o prime
jdie. Mergnd pna la capat n aceasta renegare, unele femei devin homosexuale n urma u
nor traumatisme provocate de avort. Totusi, n momentul n care barbatul, pentru a r
eusi mai bine n destinul sau de barbat, i cere femeii sa si sacrifice posibilitati
le sale carnale, el denunta ipocrizia codului moral al masculilor. Acestia inter
zic aproape unanim avortul; dar l accepta cu deosebire ca pe o solutie comoda; se
pot contrazice cu un cinism aiurit; dar femeia simte aceste contradictii n carne
a ei ranita; n general este prea timida pentru a se revolta deliberat mpotriva rel
ei-credinte masculine; desi se crede victima unei nedreptati care o decreteaza c
riminala fara voia ei, ea se simte murdarita, umilita ntruchipeaza, sub o nfatisar
e concreta si imediata, n sine, vina barbatului; el comite greseala, dar o arunca
asupra ei; nu face dect sa vorbeasca pe un ton rugator, amenintator, rezonabil,
furios; va uita repede aceste cuvinte; ei i este dat sa traduca aceste fraze n dur
ere si n snge. Uneori barbatul nu spune nimic, pur si simplu pleaca, dar tacerea s
i fuga lui snt o dezmintire si mai evidenta dect ntregul cod moral instituit de bar
bati. Nu trebuie sa ne mire "imoralitatea" femeilor, tema favorita a misoginilor
; cum ar putea oare ele sa nu ncerce o sfidare intima la adresa principiilor arog
ante pe care barbatii le afiseaza n public, iar n secret le denunta? Ele nvata sa n
u mai creada ce spun barbatii atunci cnd exalta femeia sau cnd exalta barbatul: si
ngurul lucru sigur este pntecele sfrtecat si sngernd, fsiile de viata rosie, absenta
copilului. La primul avort femeia ncepe ,,sa nteleaga". Pentru multe dintre ele, l
umea nu va mai avea niciodata acelasi chip. Si totusi, din lipsa metodelor contr
aceptive, avortul este astazi n Franta singura cale pentru femeia care nu vrea sa
aduca pe lume 239 copii condamnati sa moara n mizerie. Stekel1 a exprimat acest
lucru ntr-o fraza plina de adevar: "Interzicerea avortului este o lege imorala di
n moment ce ea trebuie sa fie n mod obligatoriu ncalcata n fiecare zi, n fiecare cea
s". Planning-u\ si avortul legal i-ar permite femeii sa-si asume maternitatea n m
od liber. De fapt, fecunditatea feminina este hotarta n parte de o vointa delibera
ta, n parte de hazard. Atta timp ct nsamntarea artificiala nu a devenit o practica ob
isnuita, se ntmpla ca

femeia sa-si doreasca un copil fara sa-1 poata avea - fie pentru ca nu are relat
ii cu barbati, fie ca sotul ei este steril sau ea are o conformatie necorespunza
toare. n schimb, adesea femeia se vede silita sa nasca mpotriva vointei sale. Sarc
ina si maternitatea vor fi traite n feluri foarte diferite, dupa cum se vor desfa
sura n revolta, n resemnare, n satisfactie sau entuziasm. Trebuie sa tinem seama de
faptul ca deciziile si sentimentele pe care le marturiseste tnara mama nu coresp
und ntotdeauna cu dorintele ei profunde. O fata-ma-ma poate sa fie coplesita din
punct de vedere material de sarcina care i este deodata impusa, sa fie disperata
si sa arate acest lucru, si totodata sa afle n copil mplinirea unor visuri nutrite
n secret; si invers, o tnara casatorita care si ntmpina sarcina cu bucurie si nindrie
poate sa se teama de ea n tacere, sa o deteste prin obsesii, fantasme, amintiri
infantile pe care ea nsasi refuza sa le recunoasca. Este unul dintre motivele car
e le face pe femei sa nvaluie cu atta taina acest subiect. Tacerea lor vine n parte
din placerea de a nconjura n mister o experienta care este exclusiv un privilegiu
al lor: dar, de asemenea, pot fi si deconcertate de contradictiile si de confli
ctele care le Minima "Preocuparile din timpul sarcinii snt un vis pe care-1 uiti
la fel cum uiti de visul durerilor de la nastere"2, a spus o femeie. Ele se stra
duiesc sa ngroape n uitare adevarurile eoni plexe care i se descopera n acele momen
te femeii. Am vazut ca n copilarie si n adolescenta, femeia trece prin mai multe f
aze n raport cu maternitatea. Cnd este mica, aceasta reprezinta un miracol si un j
oc; ca si n papusa, n copilul care va veni fetita presimte un obiect pe care-1 poa
te poseda si domina. Adolescenta, vede n copil, dimpotriva, o amenintare la integ
ritatea pretioasei ei persoane. Sau l refuza cu salbaticie, precum eroina Colette
i Audry , care ne marturiseste: 1 Femeia fiiguia. 2 N. HALE. 3 Jucmi n pierdere, .
.Copilul". 240 Uram fiecare copilas care se juca n nisip, l uram pentru ca iesise
dintr-o femeie... i uram si pe oamenii mari pentru ca le porunceau copiilor, le d
adeau purgative, i bateau la fund, i mbracau, i umileau n toate felurile: pe femei, c
u trupul lor moale n care totdeauna erau gata sa nmugureasca alti bebelusi, pe bar
batii care priveau toata aceasta caracatita formata din femeile si din copiii lo
r, cu un aer satisfacut si independent. Trupul meu mi apartinea numai mie, nu-mi
placea dect bronzat, ncrustat cu sarea marii, zgriat de maracini. Trebuia sa ramna t
are si pecetluit. Sau se teme de o sarcina, n acelasi timp dorind-o, ceea ce duce
la fantasme de graviditate si la tot felul de angoase. Exista fete carora le pl
ace sa-si exerseze autoritatea pe care le-o confera maternitatea, dar nu snt disp
use sa-si asume responsabilitatile ei. Este cazul tinerei Lydia, citat de H. Deu
tsch, care, la vrsta de saisprezece ani, angajata ca guvernanta, se ocupa de copi
ii care-i fusesera ncredintati cu cel mai mare devotament; era o prelungire a rev
eriilor infantile n care ea mpreuna cu mama ei formau un cuplu care crestea un cop
il; brusc a nceput sa-si neglijeze slujba, sa se arate indiferenta fata de copii,
sa iasa la plimbare, sa flirteze; vremea jocurilor trecuse si ncepea sa se preoc
upe de viata ei adevarata, n care dorinta de a fi mama ocupa un loc foarte restrns
. Unele femei si pastreaza toata viata aceasta dorinta de a domina copiii, dar snt
oripilate de travaliul biologic al nasterii; atunci se fac moase, infirmiere, nv
atatoare; snt matusi devotate, dar refuza sa nasca. Altele, fara a respinge cu de
zgust maternitatea, snt prea absorbite de viata lor amoroasa sau de cariera pentr
u a-i face loc n viata lor Sau le e teama de povara pe care ar reprezenta-o copil
ul pentru ele sau pentru sotul lor. Adesea femeia si asigura deliberat sterilitat
ea, fie sustragndu-se

oricarui raport sexual, fie prin practici de planning; dar snt cazuri n care nu-si
marturiseste teama de a avea un copil, si atunci un proces psihic de aparare fa
ce imposibila conceptia; nauntrul femeii se produc tulburari functionale care pot
fi descoperite la o examinare medicala, dar care snt de origine nervoasa. Doctor
ul Arthus^ citeaza, printre altele, un exemplu frapant: Doamna H... fusese rau p
regatita pentru viata de femeie de catre mama ei; aceasta i prezisese cele mai ma
n catastrofe daca s-ar fi ntmplat sa ramna nsarcinata. Cnd doamna H... s-a maritat, s
a crezut nsarcinata n luna imediat urmatoare; a recunoscut ca se nselase; si nca o d
ata dupa alte trei luni: din nou eroare. Dupa un an a consultat un ginecolog car
e nu a descoperit nici la ea, nici la sotul ei vreo cauza oarecare de sterilitat
e. Dupa 1 Casatoria. 241 trei ani s-a dus sa consulte un alt doctor, care i-a sp
us: "Veti ramne nsarcinata cnd veti vorbi mai putin despre asta..." Dupa cinci ani
de casatorie, doamna H... si sotul ei se mpacasera cu ideea ca nu vor avea niciod
ata copii. Copilul s-a nascut n anul urmator. Acceptarea sau refuzul conceperii u
nui copil este influentat de aceiasi factori ca si sarcina n general. n timpul sar
cinii snt resusci tate visele infantile ale gravidei si angoasele sale din adoles
centa. Devenind la rndul ei mama, femeia ia, ntr-o oarecare masura, locul celei ca
re i-a dat viata. Pentru ea este o totala emancipare. Daca o doreste cu sincerit
ate, se va bucura de sarcina si va tine sa o poarte fara ajutorul nimanui; daca
este nca dominata si consimte sa fie astfel, dimpotriva, se va preda n minile mamei
sale: nou-nascutul i se va parea mai degraba un frate sau o sora dect fructul pr
opriului ei pntece; daca vrea sa se elibereze si n acelasi timp nu ndrazneste s-o f
aca, se teme ca, n loc s-o salveze, copilul ar putea-o face din nou sa cada sub j
ug; aceasta angoasa poate provoca avorturi; H. Deutsch citeaza cazul unei tinere
femei care, trebuind sa-si nsoteasca ntr-o calatorie sotul si sa-si lase copilul
ce urma sa se nasca n grija mamei sale, a nascut acest copil mort; a fost uimita
ca nu-i parea prea rau dupa el, caci si-1 dorise foarte tare; dar si-a dat seama
ca se gndea cu oroare sa i-1 lase mamei sale, care ar fi dominat-o n con tinuare
prin acest copil. Am vazut ca sentimentul de culpabilitate fata de mama este foa
rte frecvent la adolescente; daca la vrsta matu ritatii acest sentiment este nca v
iu, femeia si imagineaza ca un blestem apasa asupra progeniturii sale sau asupra
ei nsesi: copilul crede ea, i va provoca moartea venind pe lume sau va muri nascn d
u se. Aceasta remuscare este la originea angoasei, att de frecventa la tinerele f
emei, ca nu-si vor putea duce sarcina la bun sfirsit. Se vede din acest exemplu
relatat de H. Deutsch cita importanta nefasta pot avea relatiile dintre fiica si
mama: Doamna Smith, cea mai mica dintr-o familie numeroasa n care nu era dect un
baiat, fusese primita cu ciuda de catre mama ei care voia un baiat; datorita afe
ctiunii pe care 1-0 aratau tatal sau si surorile mai mari, n-a suferit prea mult
din cauza acestei relatii. Dar cnd s-a maritat si a ramas nsarcinata, desi si dore
a nespus de mult copilul, ura pe care-o avusese altadata fata de mama ei a facut
-o sa deteste ideea de a deveni la rndul ei mama; a nascut un copil mort, cu o lu
na nainte de termen. nsarcinata a doua oara, i-a fost teama de un nou accident; di
n fericire, una dintre prietenele ei apropiate a ramas gravida n acelasi timp cu
ea. Aceasta avea o mama foarte afectuoasa care le-a protejat pe cele doua femei n
timpul sarcinii; dar prietena si concepuse copilul cu o luna mai devreme dect doa
mna Smith, care s-a nspaimntat la ideea de a naste singura; spre surpriza tuturor,
prietena a 242

ramas nsarcinata nca o luna dupa termenul prevazut pentru nastere' si cele doua fe
mei au nascut n aceeasi zi. Prietenele au hotart sa-si conceapa n aceeasi zi urmato
rul copil, si doamna Smith si-a nceput fara nici o neliniste noua sa sarcina. Dar
n cea de-a treia luna, prietena a trebuit sa paraseasca orasul; n ziua n care a af
lat, doamna Smith a facut un avort. N-a mai putut avea copii niciodata dupa acee
a; amintirea mamei sale o apasa prea tare. Un raport nu mai putin nsemnat este ac
ela pe care femeia l are cu tatal copilului. O femeie deja matura, independenta,
poate avea un copil care nu-i apartine dect ei: am cunoscut una dintre aceste fem
ei ai carei ochi se aprindeau la vederea unui barbat frumos, dar nu dintr-o dori
nta senzuala, ci pentru ca-i masura acestuia nsusirile de armasar; aceste amazoan
e ale maternitatii saluta cu entuziasm mira- colul nsamntarii artificiale. Daca ta
tal copilului si mparte viata cu ele, i vor refuza orice drept asupra progeniturii
sale, vor ncerca -precum mama lui Paul din Fii si ndragostiti - sa formeze cu micu
tul un cuplu nchis. Dar, n majoritatea cazurilor, femeia are nevoie de un sprijin
masculin pentru asi accepta noile sale responsabilitati; nu se va devota cu bucu
rie nounascutului dect daca un barbat i este devotat. Cu ct este mai infantila si m
ai timida, cu att aceasta nevoie e mai presanta. Tot H. Deutsch povesteste despre
o tnara femeie care s-a casatorit la cincisprezece ani cu un baiat de saisprezec
e ani, care o lasase nsarcinata. De cnd era doar o fetita i placeau copiii si o aju
tase pe mama ei sa-i ngrijeasca pe fratii si pe surorile ei mai mici. Dar cnd a aj
uns ea nsasi mama a doi copii, a intrat n panica, i cerea sotului ei sa stea tot ti
mpul lnga ea; a trebuit ca el sa-si ia o slujba care-i permitea sa "tea ore ntregi
acasa. Traia ntr-o continua anxietate, exagernd certurile ntre micuti, dnd o import
anta excesiva celor mai mici incidente ale zilei. Multe tinere mame cer astfel a
jutorul sotului lor, pe care-1 alunga adesea de acasa coplesindu-1 cu grijile lo
r. H. Deutsch citeaza si alte cazuri curioase, printre care si acesta: 0 tnara ma
ritata a crezut ca a ramas gravida si a fost extrem de fericita; plecnd ntr-o cala
torie fara sotul ei, a avut o foarte scurta aventura pe care a acceptat-o tocmai
pentru ca, fiind coplesita de maternitate, nimic altceva nu 1 se parea mai impo
rtant; revenind lnga sotul ei, si-a dat seama ceva mai trziu ca ntr-adevar se nselas
e asupra conceptiei, care data din acea calatorie. Cnd s-a nascut copilul, s-a ntr
ebat brusc daca era fiul sotului ei sau al amantului de ocazie; era incapabila s
a ncerce vreun sentiment fata de 1 H. DEUTSCH afirma ca a verificat faptul ca nas
terea copilului a avut loc la zece luni dupa ce fusese conceput. 243 copilul pe
care si-1 dorise att; plina de angoasa, nefericita, a recurs la un psihiatru si n
u s-a interesat de copil dect din momentul n care s-a hotarit sa-1 considere pe so
tul ei ca fiind tatal nou-nascutului. Femeia care simte afectiune fata de sotul
ei si va modela adesea sentimentele sale dupa ale lui: ea ntmpina sarcina si matern
itatea cu bucurie sau cu proasta dispozitie, dupa cum el va fi mndru sau inoportu
nat de aceasta veste. Uneori femeia si doreste copilul pentru a consolida o legat
ura sau casatoria, si atasamentul pe care l va avea fata de el depinde de reusita
sau de esecul planurilor sale. Daca ncearca ostilitate la adresa sotului ei, sit
uatia este si mai diferita: poate sa se consacre cu nversunare copilului si sai n
ege tatalui posesiunea acestuia

sau, dimpotriva, sa priveasca cu ura vlastarul barbatului pe care-1 detesta. Doa

mna H. N., a carei noapte a nuntii am povestit-o conform celor relatate de Steke
l, a ramas imediat gravida si a detestat toata viata fetita conceputa n oroarea a
cestei brutale initieri. Putem vedea si din Jurnalul Sofiei Tolstaia cum ambival
enta sentimentelor fata de sot se reflecta n prima ei sarcina. Ea scrie: Aceasta
stare mi este, fizic si moral, insuportabila. Fizic, snt tot timpul bolnava, iar d
in punct de vedere moral, simt o plictiseala, un vid, o angoasa teribila. Si pen
tru Liova am ncetat sa mai exist. Nu-i mai pot aduce nici o bucurie, caci snt nsarc
inata. Singura placere pe care o afla n aceasta stare este de ordin masochist: fa
ra ndoiala, esecul raporturilor sale amoroase a facut-o sa simta o nevoie infanti
la de autopedepsire. De ieri snt foarte rau bolnava, mi-e teama sa nu fac un avor
t. Durerea din pntece mi produce nsa un soi de placere. E ca atunci cnd eram copil s
i faceam o prostie, mama ma ierta, dar eu, nu. Ma ciupeam sau ma ntepam tare n mna,
pna ce durerea devenea insuportabila Totusi, o suportam si chiar mi facea o imens
a placere. Cnd... copilul se va naste, va ncepe din nou, e dezgustator! Totul mi s
e pare nespus de plictisitor. Pendula bate atit de trist orele... Ah! Daca Liova
...! Dar sarcina este mai ales o lupta care pentru femeie se da nlauntrul ei; o r
esimte n acelasi timp ca pe o mbogatire si ca pe o mutilare; fetusul este o parte
din trupul ei, dar si un parazit care o exploateaza; l poseda si este posedata de
el; i rezuma ntreg viitorul si, purtndu-1, se simte ct lumea de bogata; dar chiar a
ceasta bogatie o anihileaza, ea are impresia ca nu mai este nimic. O noua existe
nta se va manifesta si-i va justifica propria ei existenta, este mndra de acest l
ucru: dar se simte totodata jucaria unor forte obscure, este 244 purtata de colo
-colo, violentata Ciudat la femeia nsarcinata este ca, chiar n momentul cnd corpul
ei transcende, este sesizat ca fiind imanent: se nchide n sine nsusi n greturi si st
ari de rau; nceteaza de a mai exista numai pentru sine si tot atunci devine mai v
oluminos dect a fost vreodata. Transcendenta artizanului, a barbatului de actiune
este locuita de o subiectivitate, dar la viitoarea mama opozitia subiect/obiect
este abolita; ea formeaza mpreuna cu copilul cu care este nsarcinata un cuplu ech
ivoc pe care viata l inunda; prinsa n mreaja naturii, este ca o planta, ca un anim
al, o rezerva de coloid, o masina de clocit, un ou; i nspaimnta pe copii, cu trupur
ile lor egoiste, si i face sa rnjeasca pe tineri pentru ca este o fiinta umana, o
constiinta si o libertate care a devenit o unealta pasiva a vietii. Viata nu est
e, de obicei, dect o conditie a existentei: n gestatie ea apare ca fiind creatoare
; dar este o creatie ciudata care se realizeaza n contingenta si n facticitate. Pe
ntru unele femei bucuriile sarcinii si ale alaptarii snt att de puternice, nct vor s
a le repete la infinit; cum si ntarca bebelusul, se simt frustrate. Aceste femei,
care snt mai degraba masini de facut copii dect mame, cauta cu aviditate posibilit
atea de a-si aliena libertatea n profitul carnii lor: existenta le apare ca justi
ficata n liniste de pasiva fertilitate a propriului corp. Daca trupul este pura i
nertie, nu poate ncarna, nici macar sub o forma degradata, transcendenta; este le
ne si plictiseala, dar imediat ce nmugureste devine trunchi, izvor, floare, se de
paseste, devine miscare catre viitor si n acelasi timp o prezenta consistenta. Se
pararea de care femeia a suferit odinioara n momentul ntarcarii este compensata; e
a este din nou scaldata n acest curent al vietii, reintegrata ntregului, veriga n l
antul fara sfrsit al generatiilor, carne care exista prin si pentru alta carne. A
tunci cnd simte copilul n pntecele ei ngreunat sau cnd l strnge la pieptul ei umflat d
lapte, mama realizeaza acea contopire cautata n bratele barbatului si care i este
refuzata imediat ce ia fost acordata. Nu mai este un obiect supus unui subiect,
ci chiar aceasta

echivoca realitate care este viata. Trupul ei n sfrsit i apartine, din moment ce es
te al copilului care i apartine. Societatea i recunoaste aceasta posesiune si, mai
mult, i confera un caracter sacru. Poate sa-si arate snii care erau altadata un o
biect erotic, iar acum au devenit un izvor al vietii: astfel nct tablouri pioase n
e-o nfatiseaza pe Fecioara Maria descoperindu-si pieptul si implorndu-1 pe fiul ei
sa salveze umanitatea. Alienata n trupul ei si n demnitatea sa sociala, mama are
iluzia linistitoare ca este o fiinta n sine, o valoare acceptata. Dar nu este dect
o iluzie. Caci ea nu creeaza, de fapt, copilul: el se creeaza n ea; carnea ei na
ste numai carne: este incapabila sa ntemeieze o existenta care va trebui sa se nte
meieze ea nsasi; creatiile care emana libertate afirma obiectul ca valoare si i da
u o necesitate; 245 n pntecele matern, copilul este nejustificat, nu este nca dect o
proliferare gratuita, un fapt brut a carui contingenta este simetrica cu aceea
a mortii. Mama poate sa aiba motivele ei sa vrea un copil, dar nu iar putea da a
cestui celalalt care va fi mine propriile ei ratiuni de a fi; ea l concepe n genera
litatea trupului ei, nu n singularitatea existentei sale. Acest lucru l ntelege ero
ina Colettei Audry cnd spune: Nu ma gndisem niciodata ca ar putea da un sens exist
entei mele... Fiinta lui ncoltise n mine si trebuise sa-1 duc pua la capat, orice s
-ar fi ntmplat, fara a putea grabi lucrurile, chiar daca putin ar fi lipsit sa mor
. Apoi a fost acolo, nascut din trupul meu; astfel semana cu opera pe care as fi
putut s-o nfaptuiesc n viata... dar, n sfrsit, nu era n acest sens misterul ntruchipa
rii se repeta n fiecare femeie; orice copil care se naste este un zeu care se tra
nsforma n om; nu s-ar putea realiza ca libertate si constiinta daca n-ar veni pe
lume: mama se preteaza acestui mister, dar nul poate comanda; supremul adevar al
acestei fiinte care se faureste n pntecele ei i scapa. Acest echivoc se traduce pr
in doua fantasme contradictorii: orice mama crede ca vlastarul ei va fi un erou;
astfel si exprima uimirea la ideea de a da nastere unei constiinte si unei liber
tati; dar se ntmpla si sa se teama ca va naste un infirm, un monstru, pentru ca ea
cunoaste ngrozitoarea contingenta a carnii, si acest embrion care-o locuieste nu
este dect carne In unele cazuri unul dintre cele doua mituri este mai puternic;
dar adesea femeia oscileaza ntre ele. Ea este sensibila si la un alt echivoc. Pri
nsa n marele ciclu al speciei, afirma viata mpotriva timpului si al mortii: prin a
ceasta este promisa nemuririi; dar ea simte n carnea ei adevarul cuvintelor lui H
egel: "Nasterea copiilor nseamna moartea parintilor". Copilul, se mai spune, este
pentru parinti "fiinta pentru sine a dragostei lor care cade n afara lor"; si in
vers, el si va obtine fiinta pentru sine "din despartirea de izvor, despartire n u
rma careia izvorul seaca". Aceasta depasire de sine este si pentru femeie prefig
urarea propriei sale morti. Ea traduce acest adevar prin frica pe care o ncearca
imaginndu-si nasterea: de fapt se teme sa nu-si piarda viata. Semnificatia sarcin
ii fiind att de ambigua, e normal ca atitudinea femeii sa fie ambivalenta; de alt
fel, ea se modifica n diferitele stadii ale evolutiei fetusului. Trebuie sa subli
niem mai nti ca la nceputul procesului, copilul nu este prezent, nu are dect o exist
enta imagi nara; mama poate visa la acest mic individ care se va naste dupa cteva
luni, poate sa-i pregateasca leaganul, scutecele: ea nu sesizeaza concret dect f
enomenele organice tulburi din trupul ei. Exista preoti ai Vietii si ai Fecundit
atii care pretind, mistic, ca femeia cunoaste dupa placerea ncercata n actul amoro
s daca barbatul 246 a lasat-o nsarcinata; este unul dintre miturile la care trebu
ie sa renuntam. Femeia nu are niciodata o intuitie decisiva a evenimentului, ci l
deduce plecnd de la niste semne incerte. I se opreste ciclul, se ngrasa,

i se ngreuneaza snii si o dor, are ameteli, greturi; uneori se crede pur si simplu
bolnava si afla de la medic despre sarcina. Atunci ea si da seama ca trupul ei a
primit o destinatie care o trans-cende; zi de zi, un polip nascut din carnea ei
si strain de ea se va dezvolta n ea; este prada speciei care i impune misterioase
le sale legi si n general aceasta alienare o nspaimnta; teama ei se manifesta prin
stari de voma, care snt n parte provocate de modificarile sucurilor gastrice; daca
aceasta reactie, necunoscuta femelelor de mamifere, capata o importanta aparte,
ea se ntmpla din motive psihice, tradnd caracterul acut pe care-1 mbraca, la femeie
, conflictul ntre specie si individ. 1 Chiar daca femeia si doreste foarte tare co
pilul, trupul ei se revolta mai nti atunci cnd trebuie sa nasca. Stekel afirma ca v
omitarile femeii nsarcinate exprima ntotdeauna un anumit refuz al copilului; si da
ca acesta este primit cu ostilitate pentru motive adesea nemarturisite - tulbura
rile stomacului se exagereaza. "Psihanaliza nea aratat ca exagerarea psihica a s
imptomelor de voma nu se ntlneste dect n cazul n care expulzia orala traduce sentimen
te de ostilitate la adresa sarciniii sau a fetusului", spune H. Deutsch, si adau
ga: "Adesea continutul psihic al vomelor legate de sarcina este exact acelasi ca
n cazul vomelor isterice ale fetelor, provenite din fantasme de graviditate"2. n
ambele cazuri este din nou activata nvechita idee de fecundatie pe gura pe care o
au copiii. Pentru femeile infantile n special, sarcina este, ca si altadata, asi
milata unei boli a aparatului digestiv. H. Deutsch citeaza o bolnava care-si stu
dia cu anxietate voma pentru a vedea daca nu gaseste acolo fragmente de embrion;
totusi stia, spunea ea, ca aceasta obsesie este absurda. Bulimia, lipsa de apet
it, greturile marcheaza aceeasi ezitare ntre dorinta de a pastra si aceea de a di
struge embrionul. Am cunoscut o tnara care suferea n acelasi timp de vome exaspera
te si de o constipatie ndaratnica; mi-a spus ea nsasi ntr-o zi ca avea impresia ca n
acelasi timp cauta sa arunce fetusul afara si ncearca sa l retina; ceea ce coresp
unde exact cu dorintele sale marturisite. Doctorul Arthus3 citeaza exemplul urma
tor pe care-1 rezum: 1 Cf. voi. I. - Mi s-a citat foarte exact cazul unui barbat
care n timpul primelor luni de sarcina a sotiei sale - pe care totusi nu o iubea
prea mult - a prezentat exact siinptomele de greata, de ameteala si voma ntlnite
la femeile gravide. Evident, aceasta traducea ntr-o maniera isterica niste confli
cte constiente. 3 Casatoria. 247 Doamna T... prezinta tulburari ale sarcinii cu
vomitari grave... Situatia este att de nelinistitoare, nct se pune problema unei ntr
eruperi a sarcinii... Tnara femeie este dezolata... Scurta analiza care poate fi
practicata releva ca: doamna T... se identifica inconstient cu una dintre vechil
e sale prietene de la pension care a jucat un rol foarte important n viata sa afe
ctiva si care a decedat de pe urma prunei sale sarcini. Imediat cum aceasta cauz
a poate fi descopenta, simptomele se amelioreaza; dupa cincisprezece zile, nca ma
i are stari de voma, dar care nu prezinta nici un pericol. Constipatia, diareea,
travaliul de expulziune manifesta totdeauna acelasi amestec de dorinta si de an
goasa: rezultatul este adesea un avort: aproape toate avorturile spontane au o o
rigine psihica. Aceste tulburari se accentueaza cu att mai mult cu ct femeia le da
mai multa importanta si cu ct "se asculta" mai mult. n special, faimoasele "pofte
" ale femeilor nsarcinate snt obsesii de origine infantila nutrite cu complezenta:
ele se refera ntotdeauna la alimente, n urma vechii idei de fecundatie alimentara
; femeia, sim tindu-se ratacita n trupul ei, traduce, cum se ntmpla adesea n psi has
tenii, acest sentiment de nstrainare printr-o dorinta de care adesea este fascina
ta. Exista de altfel o "cultura" a

acestor pofte prin traditie, asa cum altadata a existat o cultura a isteriei; fe
meia se asteapta sa aiba pofte, le pndeste, le inventeaza. Mi sa citat cazul unei
fete-mame care avusese o pofta att de nestapnita de spanac, nct alergase la piata s
a-1 cumpere si trepida de nerabdare privind cratita n care fierbea: si exprima ast
fel angoasa singuratatii sale; stiind ca nu poate conta dect pe ea nsasi, se grabe
a cu febrilitate sa-si satisfaca doinitele. Ducesa de Abrantes a descris ntr-un f
el foarte amuzant n Memoriile sale un caz n care pofta este sugerata imperios de c
ei din jurul femeii. Ea se plnge ca n timpul sarcinii a fost nconjurata de prea mul
ta solicitudine: Aceste ngrijiri, aceste atentii sporesc starea de rau, greata, n
ervozitatea si nca o mie" si una de suferinte care nsotesc ntotdeauna primele sarci
ni Am ncercat-o pe pielea mea... Mama a nceput, ntr-o zi cnd cinam la ea. . Ah! Doam
ne, mi zise ea dintr-o data punnd jos furculita si privindu-ma cu un aer consterna
t, ah! Doamne, am uitat sa te ntreb ce aveai iu chef sa mannci. Dar n-am pofta de
nimic, am raspuns eu. N-ai pofta, a zis mama... N-ai pofta! asa ceva nu s-a mai
vazut! Te nseli. Asta pentru ca nu i dai nici o atentie. O sa vorbesc cu soacrata.
Si uita-le pe cele doua mame ale mele consultndu-se ntre ele. Si iata1 pe Junot c
are, de teama ca am sa-i fac vreun copil cu cap de mistret.. ma ntreba n fiecare d
imineata: "Laura, de ce anume ai pofta9" Cumnata mea care se ntorsese de la Versa
illes s-a adaugat corului... cum ca ea vazuse cazurile de persoane desfigurate d
in cauza unor pofte nesatisfacute... Am sfrsit prin a ma nspaimnta eu nsami... Am ca
utat n minte ceva ce-mi 248 placea cel mai mult si n-am gasit nimic. n sfrsit, ntr-o
zi mi s-a ntmplat sa ma gndesc, mncnd o bomboana cu aroma de ananas, ca un ananas ar
fi ntr-adevar ceva nemaipomenit... O data ce m-am convins ca aveam pofta de anan
as, am simtit mai nti o foarte vie dorinta de a mnca ananas, care a sporit din clip
a cnd Corcelet a declarat ca... nu era sezonul. Oh! atunci am simtit acea suferin
ta aproape de turbare care te face sa vrei s-o satisfaci sau, daca nu, sa mori.
(Junot, dupa o multime de demersuri, a primit pna la urma un ananas de la doamna
Bonaparte. Ducesa de Abrantes a fost foarte bucuroasa si si-a petrecut noaptea m
irosindu-1 si atingndu-1, caci doctorul i ordonase sa nu-1 mannce dect dimineata. Cnd
, n sfrsit, Junot i 1-a servit): Am mpins farfuria de lnga mine. "Dar... nu stiu ce
am, nu pot sa mannc ananas." El mi apropie de nas blestemata aceea de farfurie, ce
ea ce-mi provoca din nou o asertiune pozitiva: nu puteam mnca ananas. A trebuit n
u numai sa ia farfuna, ci sa deschida ferestrele, sa parfumeze aerul din camera
pentru a nlatura si cea mai mica urma din mirosul care ntr-o secunda numai mi deven
ise odios. Si mai ciudat e ca niciodata de atunci n-am mai putut mnca ananas fara
sa-mi fie sila... Femeile care snt nconjurate cu prea multa atentie, sau care se
preocupa excesiv de ele nsele prezinta cele mai multe fenomene morbide. Cele care
trec cel mai usor proba sarcinii snt, pe de o parte, matroanele total dedicate f
unctiei lor materne, pe de alta parte, femeile virile pe care nu le fascineaza a
venturile propriului lor trup si care tin neaparat sa le depaseasca usor: doamna
de Stael purta o sarcina la fel de usor ca pe o conversatie. Cnd sarcina avansea
za, raportul ntre mama si fetus se schimba. Acesta este solid instalat n pntecele m
atern, cele doua organisme s-au adaptat unul la altul si au loc schimburi biolog
ice care-i permit femeii sa-

si regaseasca echilibrul. Ea nu se mai simte posedata de specie: ea poseda acum

fructul pntecelui ei. n primele luni era o femeie oarecare, diminuata de travaliul
secret care se mplinea n ea; mai trziu este mama n mod evident si starile et de rau
snt reversul gloriei sale. Neputinta de care suferea devine, accentundu-se, un al
ibi. Multe femei afla atunci n sarcina o minunata pace; se simt justificate; avus
esera dintotdeauna nclinatia de a-si observa, de asi pndi propriul lor trup, dar n
u ndrazneau, din simtul datoriei sociale, sa se intereseze de sine cu prea multa
complezenta; acum ele au dreptul sa faca asta; tot ceea ce fac pentru propria lo
r sanatate o fac si pentru copil. Nu li se mai cere nici munca, nici efort; nu m
ai trebuie sa le pese de restul lumii; visele de viitor dau sens momentului prez
ent; ele nu trebuie dect sa traiasca, snt n vacanta. Ratiunea existentei lor este a
colo, n pntece, si le da o impresie perfecta de plenitudine. "Este ca o sobita, ia
rna, totdeauna aprinsa numai pentru tine, n ntregime supusa vointei tale. Este ca
un dus rece scaldndu-te fara ncetare n timpul verii. Asta este", i spunea o femeie H
elenei 249 Deutsch. Satisfacuta, femeia simte si multumirea de a se sti "interes
anta": aceasta a fost dorinta ei cea mai profunda nca din adolescenta; ca sotie,
suferea de dependenta fata de barbat; acum nu mai este nici obiect sexual, nici
servitoare, ci ncarneaza specia, este o promisiune a vietii, a eternitatii; cei d
in jur o respecta, chiar si capriciile ei devin sacre; aceasta o si determina, a
sa cum am vazut, sa-si inventeze "pofte". "Sarcina i permite femeii sa dea un sen
s unor acte care altfel ar parea absurde", spune Helene Deutsch. Justificata de
prezenta altuia n pntecele ei, femeia se bucura n sfirsit pe deplin de a fi ea nsasi
. Colette a descris n Steaua Vesper aceasta faza a sarcinii. Insidios, fara eraba
, ma cuprindea beatitudinea femelelor grele. Nu mai eram tributara nici" unei ne
linisti, nici unei nenorociri. Eufone, tors de pisica, cu care nume, stiintific
sau familiar, sa numesti aceasta ocrotire? Probabil ca m-a satisfacut pe deplin,
din moment ce nu o pot uita. M-am plictisit sa trec sub tacere ceea ce nu am sp
us niciciodata, adica starea de orgoliu, de banala magnificenta pe care-o gustam
pregatindu-mi fructul. n fiecare seara mi luam cte putin adio de la vremurile bune
ale vietii mele. Stiam bine ca am s-o regret. Dar vioiciunea, torsul de pisica,
euforia inundau totul, si asupra mea domnea dulcea bestialitate, nonsalanta pe
care mi-o aduceau greutatea mea sporita si chemarile surde ale creaturii pe care
o fauream n mine. A sasea, a saptea luna... Primele capsuni, primii trandafiri.
Pot sa-mi numesc sarcina altfel dect o lunga sarbatoare? Chinurile facerii se uit
a, dar nu poti uita o lunga sarbatoare unica: nu am uitat nume. mi amintesc mai a
les ca somnul, la cele mai capricioase ore, punea stapmre pe mine si ca eram cupr
insa, ca pe vremea copilariei, de nevoia de a dormi pe jos, pe iarba, pe pamntul
cald de soare. Unica "pofta", o pofta sanatoasa. Spre sfrsit paream un sobolan ca
re traste dupa el un ou furat. Devenisem incomoda pentru mine nsami, mi se ntmpla sa
fiu prea obosita ca sa ma culc... Chiar si ducnd povara acestei greutati si a ob
oselii, lunga mea sarbatoare continua. Eram purtata pe un scut de privilegii si
de atentie... Despre aceasta fericita sarcina, Colette ne spune ca una dintre pr
ietenele ei a numit-o "sarcina de barbat". Si ea apare ntr-adevar ca apartinnd ace
stei specii de femei care-si suporta curajos starea pentru ca nu snt absorbite de
ea. n timpul graviditatii si-a continuat munca de scriitor. "Copilul mi-a dat pr
imul de stire ca va veni si atunci am pus capacul stiloului." Alte femei si dau s
i mai multa importanta; ele si rumega la infinit noua lor nsemnatate. Cum snt putin
ncurajate, ele si asuma pe

socoteala lor miturile masculine: ele opun luciditatii de spirit noaptea fecunda
a Vietii, constiintei limpezi, misterele interiontatii, libertatii facile, greu
tatea pntecelui care este acolo, n enorma lui facticitate; viitoarea mama se simte
humus si glie, izvor, radacina; cnd atipeste, somnul sau este acela al haosului
unde fermenteaza 250 lumi. Unele viitoare mame, gata sa uite de sine, snt ncntate m
ai ales de comoara vietii care creste n ele. Aceasta bucurie o exprima Cecile Sau
vage n poemul sau Sufletul nmugurit: Tu esti al meu precum snt zorii ai dmpului pe
care-l scalda, In jurul tau se strnge viata-mi, te-mprejmuieste - lina calda In u
mbra caruia cresc tainic mici madulare zgribulite^ Si mai departe: Te mngi tematoa
re-n culcusul tau de vata Mic suflet-mugur, prins de floarea mea, ceresc Tipar p
lapndei inimi cu inima-mi tocmesc Tu, fruct al meu, de puf, tu, gura-nrourata. Si
ntr-o scrisoare catre sotul ei: E ciudat, mi se pare ca asist la formarea unei p
lanete infime si ca-i plamadesc globul ei fragil. N-am fost niciodata att de apro
ape de viata. Nu am simfit niciodata cu atta acuitate ca snt sora pamntului, cu veg
etatia si sevele lui. Picioarele mele pasesc pe pamnt ca deasupra unui animal viu
. Visez la ziua plina de cntece de flaut, de albine trezite, de roua, caci iata c
a el se rasuceste si se agita n mine. Daca ai sti ce prospetime de primavara si c
e tinerete aduce n mine acest suflet nmugurit! Si, pe deasupra, este sufletul de c
opil al lui Pierrot, elabornd n noaptea fiintei mele doi ochi mari de infinit, ase
manatori cu ai lui. n schimb, femeile care snt foarte cochete, care se simt esenti
al un obiect erotic, care se iubesc n frumusetea trupului lor sufera sa se vada d
eformate, urtite, incapabile sa suscite dorinta. Sarcina nu le mai apare ca o sar
batoare sau ca o mbogatire, ci ca o diminuare a eului lor. Citim, ntre altele, n Vi
ata mea de Isadora Duncan: Copilul si facea simtita prezenta... Frumosul meu trup
de marmura se ntindea, se sfarma, se deforma... mergnd pe malul marii, simteam une
ori un exces de forta si de vigoare si mi spuneam uiieon ca mica creatura va fi a
mea, numai a mea; dar n alte zile... aveam impresia ca snt un biet animal nchis n c
usca. Alternnd speranta cu disperarea, ma gndeam adesea la pelerinajele tineretii
mele, la ratacirile mele, la descopenrea artei, si toate nu erau dect un prolog s
travechi, pierdut n ceata care se sfrsea cu asteptarea unui copil, capodopera la nd
emna oricarei taranci... Au nceput sa ma cuprinda tot felul de temeri. Degeaba mi s
puneam ca toate femeile au copii. Era ceva firesc, st totusi mi-era teama Teama
de ce? Desigur, nu de moarte si nici macar de suferinta, mi-era o teama nelamuri
ta de necunoscut. Din ce n ce mai mult, frumosul meu trup se deforma sub priviril
e mele uimite. 251 Unde erau gratioasele mele forme juvenile de naiada? Unde mi e
rau ambitia, renumele? Adesea, n ciuda vointei mele, ma simteam nefericita si nvin
sa. Lupta cu viata, aceasta uriasa, era inegala; dar atunci ma gndeam la copilul
care avea sa se nasca si toata tristetea mea disparea Ore crude de asteptare n no
apte. Ct de scump platim gloria de a fi mame! n ultimul stadiu al sarcinii, se sch
iteaza separarea ntre mama si copil. Femeile simt diferit prima miscare, lovitura
de picior la portile lumii data n pntecele care-1 nchide pe copil departe de lume.
Unele primesc cu o uimire fericita acest semnal ce anunta prezenta unei vieti a
utonome; altele se gndesc cu repulsie ca snt receptaculul unui individ strain. Din
nou se tulbura uniunea dintre fetus si trupul matern: uterul coboara, femeia ar
e senzatia de presiune, de tensiune, de dificultate respiratorie.

Este posedata de data aceasta nu de o specie indistincta, ci de copilul care se

va naste; nu era pna acum dect o imagine, o speranta; acum prezenta lui devine apa
satoare Realitatea lui creeaza noi probleme Orice trecere este nelinistitoare na
sterea apare ca fiind deosebit de nspaimntatoare. Cnd femeia se apropie de termen,
toate terorile copilariei ei renvie; daca n urma unui sentiment de vinovatie se cr
ede blestemata de mama ei, se convinge ca o sa moara ea sau copilul va muri. Tol
stoi a descris n Razboi si Pace, n personajul Lisei, una dintre aceste femei infan
tile care vad n nastere o condamnare la moarte; si ea chiar moare. Nasterea va av
ea, dupa caz, caractere foarte diferite: femeia doreste n acelasi timp sa pastrez
e n trupul ei comoara de carne care este o bucatica pretioasa din ea nsasi si sa s
e debaraseze de acea prezenta care o stnjeneste; vrea sa si vada visul cu ochit,
dar i e teama de responsabilitatile noi pe care le implica aceasta materia lizaie
; o dorinta poate fi mai puternica dect alta, dar de multe ou femeia oscileaza ntr
e cele doua Adesea se ntmpla sa nu fie hotarita in forul ei interior sa abordeze nc
ercarea aceasta angoasanta: vrea sa-si dovedeasca siesi si celor din jur - mamei
sau sotului ei -- ca e n stare sa o depaseasca fara ajutorul lor; dar n acelasi t
imp uraste lumea, viata, pe cei apropiati pentru suferintele pe care le ndura si
adopta, protestnd, o conduita pasiva. Femeile independente - matroane sau femei v
irile - tin neaparat sa aiba un rol activ n momentele care preceda nasterea si n t
impul nasterii nsesi; daca snt infantile, femeile se vor abandona pasiv moasei sau
mamei lor; unele nu tipa n durerile facerii, din orgoliu; altele refuza orice co
nsemn. Se poate spune ca prin aceasta criza ele si exprima atitudinea lor profund
a fata de lume n general si fata de maternitate n particular; snt stoice, resemnate
, protestatare, imperioase, revoltate, inerte, ncordate... Aceste dispozitii psih
ologice au o enorma influenta asupra duratei si dificultatii nasterii (care depi
nde si de 252 factori pur organici). Semnificativ este ca n mod normal, femeia -c
a si femelele anumitor animale domestice - are nevoie de ajutor pentru a ndeplini
functia la care o predestineaza natura; exista taranci cu obiceiuri aspre si fe
te-mame care nasc singure; dar acest fapt atrage adesea moartea copilului sau bo
li de nevindecat ale mamei. Chiar n momentul n care femeia si ndeplineste destinul e
i feminin, ea este nca dependenta: ceea ce dovedeste ca, n ceea ce priveste specia
umana, natura nu se distinge niciodata de artificiu. Fireste, conflictul ntre in
teresul individului feminin si acela al speciei este att de acut, nct antreneaza de
multe ori moartea copilului sau a mamei: interventiile umane ale chirurgiei, al
e medi-cinei au diminuat considerabil - si chiar au eliminat aproape - accidente
le att de frecvente altadata. Metodele anesteziei snt pe cale sa dezminta afirmati
a biblica: "ti vei naste copilul n chinuri"; utilizata n mod curent n America, anest
ezia ncepe sa se raspndeasca si n Franta; n martie 1949, un decret a facut-o obligat
orie n Anglia'. Care snt exact suferintele de care anestezia o cruta pe femeie, es
te greu de stiut. Faptul ca nasterea dureaza uneori mai mult de douazeci si patr
u de ore, iar alteori se termina n doua-trei ore interzice orice generalizare. Pe
ntru unele femei, nasterea este un martiriu Este cazul Isadorei Duncan: si traise
sarcina n adnca neliniste, si fara ndoiala rezistentele ei psihice au agravat si m
ai tare durerile nasterii; ea scrie: Se poate spune orice despre Inchizitia span
iola, nici o femeie care a nascut nu se poate teme de torturile ei, care snt o jo
aca de copii n corn paratie cu durerile facem. Fara ncetare, fara mila, acest eeni
u invizibil si crUd ma tinea in gheare, mi sfisia oasele si nervii. Se spune ca a
semenea sufennte se uita repede. Tot ceea ce pot sa raspund este ca ajunge sa nch
id ochii pentru a-mi auzi din nou strigatele si tinguielile.

1 Ani spus deja cum unii antifeimnisti se indignau n numele naturii si ui Bibliei
mpotriva ideii ca suferintele facerii ar trebui suprimate: acestea ar fi una din
tre sursele ..instinctului" matern. H. Deulsch pare tentata de aceasta opinie: d
aca mama nu a simtit chinurile facerii, ea nusi recunoaste profund copilul ca fu
nd al sau n momentul n care i este aratat, spune ea: totusi, este de acord ca acela
si sentiment de gol si de nstrainare se ntlneste si la mamele care au suferit la na
stere; si sustine de-a lungul ntregii sale carti ca dragostea materna este un sen
timent, o atitudine constienta, si nu un instinct; ca nu este legata neaparat de
sarcina: dupa ea, o femeie poate simti o imensa dragoste materna fata de un cop
il adoptat sau fata de cel pe care sotul ei 1-a avut dintr-o alta legatura etc.
Aceasta contradictie provine, evident, din faptul ca autoarea afirma ca femeia e
ste nclinata spre masochism, iar aceasta teza o constrnge sa acorde o nalta valoare
suferintelor feminine. 253 Alte femei considera, dimpotriva, ca nasterea e o nce
rcare relativ usor de ndurat. Foarte putine afla n ea o placerea senzuala. Snt o fi
inta att de profund sexuala, nct chiar si nasterea este pentru mine un act sexual,
scrie una dintre acestea.1 Aveam o asistenta foarte frumoasa. Ma spala si mi face
a injectii. Era destul pentru a-mi provoca o stare de mare excitatie nsotita de f
risoane nervoase. Unele afirma ca au ncercat n timpul nasterii o impresie de puter
e creatoare; ele au ndeplinit cu adevarat un travaliu voluntar si creator; multe
se simt, dimpotriva, pasive, o unealta suferinda, torturata. Primele raporturi a
le femeii cu copilul snt la fel de variabile. Unele femei sufera de vidul pe care
-1 simt n trup; li se pare ca le-a fost furata comoara. Ramasa fara grai, snt stup
ul Din care roiul a pornit spre cer ndumicatu-mi snge, niciodata Nu va mai trece n
faptura ta Fiinta mea e casa ferecata Din carc-un mort au scos, abia scrie Cecil
e Sauvage. Si mai departe: Tu nu mai esti, cu totul, al meu. nca de-acuma Capul t
au - iata-l oglinda pentru alte bolti ceresti. Si n alta parte: Nascut a fost si,
pentru totdeauna, pierdut c fragedu-mi iubit Nascut a fost, cumplit dc-nsingura
ta ma regasesc, si-n van ascult In mine rascolit de groaza, al sngelui meu vid tu
mult n acelasi timp, totusi, toate tinerele mame ncearca o curiozitate mirata. Est
e un miracol bizar sa vezi, sa tii n brate o fiinta vie plamadita n tine, iesita d
in tine. Dar ce rol a avut, de fapt, mama n evenimentul extraordinar care aduce p
e lume o noua existenta? Nu stie. N-ar fi existat fara ea, si totusi i scapa. Cu
o tristete uluita si vede copilul n afara ei, desprins din ea. Si aproape ntotdeaun
a simte deceptie Femeia ar vrea sa-1 simta al sau la fel de sigur ca pe 1 Este v
orba de subiectul de la care Stekel a priimt o detaliata confesiune pe care am r
ezumat-o partial. 254 propria ei mna: dar tot ceea ce simte copilul este nchis n el
, este opac, impenetrabil, separat; nu-1 recunoaste pentru ca nu-1 cunoaste: sia trait sarcina fara el: nu are un trecut comun cu micutul strain. Nu se astepta
sai fie imediat familiar; dar nu, este un nou-venit, si mama este stupefiata de
indiferenta cu care-1 primeste. n reveriile ei din vremea sarcinii, copilul era
o imagine, era infinit, si femeia se juca n mintea ei cu viitoarea sa maternitate
; acum se trezeste cu un mic individ finit, este acolo cu adevarat, contingent,
fragil, pretentios. Bucuria ca n sfrsit este acolo, real, se amesteca cu regretul
ca nu este dect att. Multe tinere mame regasesc prin alaptare, dincolo de separati
e, un intim raport animal cu copilul lor; este o oboseala mai epuizanta dect a

sarcinii, dar care-i permite femeii ce alapteaza sa perpetueze starea de "vacant

a", de pace, de plenitudine pe care o savura pe cnd era nsarcinata. Cnd i dadea copi
lului sa suga, spune despre una dintre eroinele sale Colette Audry', nu avea nim
ic altceva de facut, si asta ar fi putut dura ore ntregi; nici nu se gndea la ce a
r putea veni dupa aceea. Nu trebuia dect sa astepte ca micutul sa 1 se desprinda
de piept ca o albina mare. Dar exista femei care nu pot alapta si n care indifere
nta uimita din primele ore se perpetueaza pna cnd si gasesc o legatura concreta cu
copilul. Acesta a fost, ntre altele, cazul Colettei, care nu si-a putut alapta fi
ica si a descris cu sinceritatea ei obisnuita primele sentimente materne2: Urina
rea este contemplarea unei persoane noi care a intrat in casa fara a veni din af
ara... Puneam oare destula dragoste n aceasta contemplare? Nu ndraznesc s-o afirm.
Desigur, aveam obiceiul - l am nca - de a ma mira. l exersam asupra acestui ansamb
lu de minunatii care este un nou-nascut: unghiutele asemanatoare, n transparenta
lor, cu solzii crevetelor roz, talpa picioruselor cu care venise la noi fara a a
tinge pamntul. Umbra usoara a genelor coborte pe obraz, asezate ntre peisajele tere
stre si visul albastrui al ochiului. Sexul micut, ca o migdala abia incizata, cu
doua valve, nchise exact una linga alta. Dar aceasta minutioasa admiratie pe car
e 1-0 dedicam fiicei mele nu o numeam dragoste, nu simteam ca e dragoste. Pndeam.
.. Nu simteam, privind spectacolul pe care viata mea l asteptase att de mult timp,
vigilenta si emulatia mamelor orbite. Cnd va veni oare pentru mine semnul care ns
oteste o a doua efractie, mai dificila? A trebuit sa accept faptul ca o seama de
avertismente, de emotn furtive si geloase, de premonitii false si chiar adevara
te, mndna de a dispune de o viata a carei umila creatoare Juc'ind n pierdere. 2 CO
LETTE, Steaua Vesper. 255 eram, constiinta un pic perfida ca dadeam altcuiva o l
ectie de modestie m-au schimbat n cele din urma ntr-o mama obisnuita. Si nca nu m-a
m nseninat dect atunci cnd limbajul inteligibil a nflorit pe buzele ei fermecatoare,
cnd constiinta, malitia si chiar tandretea au facut dintr-un bebelus ca toti cei
lalti o fata, si dintr-o fata, fiica mea! Exista si mame nspaimntate de noile lor
responsabilitati. n timpul sarcina, nu trebuiau dect sa se abandoneze trupului lor
; nu li se cerea nici o initiativa. Acum se trezesc n fata unei persoane care are
drepturi asupra lor. Unele femei si mngie cu veselie copilul ct snt la spital, nca bi
ne dispuse si nepasatoare, dar ncep sa-1 priveasca ca pe o povara imediat ce se nt
orc acasa. Chiar si alaptarea nu le aduce nici un fel de bucurie, dimpotriva, se
tem sa nu-si strice forma sinilor; si privesc cu ranchiuna pieptul plin de vinis
oare si de glande dureroase: gura copilului le raneste; li se pare ca le aspira
fortele, viata, fericirea. Le constrnge sa ndure o grea servitute si nu mai face p
arte din ele, ci apare ca un tiran: ele privesc cu ostilitate acest nuc individ
strain care le ameninta carnea, libertatea, eul lor ntreg O multime de alti facto
ri pot interveni. Relatiile femeii cu mama sa si pastreaza ntreaga lor importanta.
H. Deutsch citeaza cazul unei tinere manie al carei lapte seca de fiecare data
cnd mama ei venea s-o vada; adesea femeia cere ajutorul alteia, dar este geloasa
pe cea care-i alapteaza copilul si este morocanoasa cu aceasta. O mare nsemnatate
au si raporturile cu tatal copilului si sentimentele pe care el le nutreste. Un
ntreg ansamblu de ratiuni economice, sentimentale, defineste copilul ca pe o pov
ara, un lant, sau ca pe o eliberare o bucurie, o stare de securitate. Sint cazur
i n care ostilitatea se transforma n ura declarata ce se traduce printr-o extrema
neglijenta sau prin maltratarea copilului. Cel mai adesea mama, constienta de nda
toririle sale, lupta mpotriva acestui sentiment; ea simte o remus-care care naste
angoase n care se

prelungesc temerile sarcinii. Toti psihanalistii admit ca mamele care au obsesia

sa nu le faca rau copi ilor lor, cele care-si imagineaza accidente oribile ncear
ca n majoritatea cazurilor fata de copii lor o dusmanie pe care se straduiesc s-o
refuleze. Ceea ce este oricum remarcabil si distinge aceasta relatie de orice a
lta relatie umana este ca n primele timpuri copilul nu inter vine n ea: sursurile,
gngurelile lui nu au alt sens dect acela pe care li -l da mama; depinde de ea, nu
de copil, ca acesta sa i se para fermecator, unic, sau plictisitor, banal, odios
. De aceea femeile reci. nesatisfacute, melancolice, care asteptau de la copil o
companie, o caldura, o surescitare care sa le scoata din starea lor obisnuita sn
t dezamagite. Ca si "starea de trecere" a pubertatii, a initierii sexuale, a cas
atoriei, aceea a maternitatii naste deceptie la femeile care spera 256 ca un eve
niment exterior le poate justifica sau rennoi viata Este sentimentul pe care Sofi
a Tolstaia l descrie astfel: Aceste noua luni au fost cele mai teribile din viata
mea Ct despre a zecea, mai bine sa nu mai vorbim despre ea. Degeaba se straduies
te sa consemneze n jurnalul ei o bucurie conventionala: tristetea si teama ei de
responsabilitate ne frapeaza. Totul s-a terminat. Am nascut, mi-am primit partea
de suferinta, miam revenit si, putin cte putin, ma ntorc la viata cu o neliniste
si o teama constante fata de copil si mai ales fata de sotul meu. Ceva s-a rupt n
mine. Ceva mi spune ca voi suferi tot timpul de-acum nainte, cred ca este teama d
e a nu-mi putea ndeplini ndatoririle fata de familia mea. Am ncetat sa mai fiu natu
rala pentru ca mi-e teama de aceasta dragoste vulgara a femelei pentru puii ei s
i de a-mi iubi exagerat sotul. Se spune ca este o virtute sa-ti iubesti sotul si
copiii. Ideea aceasta ma consoleaza uneori... Ct de puternic este sentimentul ma
tern, si ct de natural im se pare sa fiu mama. Este copilul lui Liova si de aceea
l iubesc. Dar se stie ca si afiseaza att de tare dragostea pentru sotul ei tocmai
pentru ca nu l iubeste; aceasta antipatie se rasfrnge asupra copilului pe care l co
ncepuse n urma unor mbratisari ce o scrbeau. K. Mansfield a descris ezitarea unei t
inere mame care-si iubeste sotul, dar i suporta cu repulsie mngierile. Ea ncearca fa
ta de copiii sai n acelasi timp tandrete si o impresie de vid, pe care o interpre
teaza cu tristete ca pe o completa indiferenta. Linda, odihnindu-se n gradina lnga
ultimul ei nascut, se gndeste la sotul ei, Stanley1. Acum era casatorita cu ci,
si chiar l iubea Nu pe Stanley cel pe care l cunostea toata lumea, nu pe Stanley c
el de fiecare zi: ci pe un Stanley timid, sensibil, inocent, care ngenunchea n fie
care seara pentru a-si spune rugaciunea. Dar nenorocirea era... ca-1 vedea pe St
anley al ei att de rar. Avea clipe luminoase, momente de liniste, dar n restul tim
pului impresia ei era ca traia ntr-o casa gata dintr-un moment n altul sa ia foc,
pe un vas gata n fiece zi sa naufragieze. Si ntotdeauna Stanley era n mijlocul prim
ejdiei. si petrecea timpul salvndu-1, ngrijindu-1, linistindu-1 si ascultndu-i poves
tea. Timpul care-i mai ramnea l petrecea temndu-se sa nu ramna nsarcinata... E foarte
frumos sa spui ca soarta femeilor este sa aiba copii. Nu este adevarat. Ea, de
exemplu, putea dovedi ca e o idee falsa. Era darmata, slabita, descurajata de sar
cinile ei. Iar si mai greu de suportat era faptul ca nu-si iubea copiii. Navea n
ici un rost sa se prefaca... Nu, era ca si cum un vnt rece ar fi nghetat-o n fiecar
e dintre acele teribile calatorii; nu-i 1 Despre laguna. 257 mai ramnea nici un p
ic de caldura pentru ei. Ct despre baietel, ei bine! slava Domnului, era al mamei
ei, Beryl, care-1 voia. Ea de-abia l tinuse n brate. i era att de indiferent cnd se
odihnea la picioarele ei. si pleca privirea... Era ceva att de bizar, att de neaste
ptat n sursul lui,

nct Linda surise si ea. Dar si lua seama si-i spuse copilului cu raceala: "Mie nu-m
i plac copiii" "Nu-ti plac copiii T Nu putea crede. "Nu ma iubesti?" si agita stu
pid bratele spre mama lui. Linda se lasa sa cada n iarba. "De ce zmbesti n continua
re?" zise ea cu severitate. "Daca ai sti ce gndeam, n-ai mai rde..." Linda era att
de uimita de ncrederea micii creaturi. A, nu, fii sincera. Nu asta simtea; era ce
va cu totul diferit, ceva att de nou, att de... Lacrimi i venira n ochi; i sopti nceti
sor copilului: "Buna ziua, micutul meu caraghios..." Toate aceste exemple snt suf
iciente pentru a arata ca nu exista "instinct" matern: cuvntul nu se aplica n nici
un caz speciei umane. Atitudinea mamei este definita prin ansamblul situatiei s
ale si prin felul n care ea si-o asuma. Aceasta situatie este, dupa cum am vazut,
extrem de variabila. Fapt este ca, daca mprejurarile nu snt de-a dreptul defavora
bile, mama va afla n copil o mbogatire. Era ca un raspuns al realitatii propriei s
ale existente.... prin copil ea avea drept sprijin toate lucrurile si pe ea nsasi
pentru a ncepe... scrie Colette Audry despre o tnara mama. Tot ea i mprumuta alteia
aceste cuvinte: Atrna n bratele mele, pe pieptul meu, ca lucrul cel mai greu din
lume. pna la limita puterilor mele. Ma ngropa n pamnt, n tacere si n noapte. Dintr-o d
ata mi aruncase toata greutatea lumii pe umeri. Chiar din acest motiv l voisem. Si
ngura eram prea usoara. Daca unele femei care snt mai degraba "masini de facut co
pii" dect mame nceteaza sa se mai intereseze de copil imediat cum l ntarca si nu dor
esc dect o noua sarcina, multe dintre ele, n schimb, simt ca tocmai aceasta separa
re l face pe copil sa devina al lor; nu mai este o bucata indistincta din ele nsel
e, ci o parte din lume; nu le mai bntuie surd trupul, pot sa-1 vada, sa-1 atinga;
dupa melancolia nasterii, Cecile Sau vage exprima bucuria maternitatii posesive
: lata-te, micul meu amant nepretuit, n patul larg al mamei tolanit, Pot sa te ti
n n brate, sa te sarut usor, Sa-ti cntaresc cu mna frumosul viitor; Tie, mica statu
ie plasmuita Din snge, bucurie si carne dezgolita Micul meu dublu, marea-mi tulbu
rare... 258 S-a spus si s-a repetat ca femeia afla n mod fericit n copil un echiva
lent al penisului: este absolut inexact De fapt, barbatul adult a ncetat sa mai v
ada n penisul sau o jucarie miraculoasa: valoarea pe care si-o pastreaza organul
sau este aceea a obiectelor dezirabile a caror posesiune o asigura; tot astfel f
emeia invidiaza prada pe care si-o anexeaza barbatul, nu instrumentul acestei an
exari; copilul potoleste acest erotism agresiv pe care mbratisarea masculina nu-1
satisface pe deplin; este omologul ei n ipostaza sa de iubita, cnd se daruieste p
e deplin barbatului, fara a capata aceeasi daruire n schimb; binenteles, echivalen
ta nu este exacta; orice relatie este unica; dar mama afla n copil - ca si amantu
l n iubita lui - o plenitudine trupeasca, si aceasta nu n abandon, ci n dominare. E
a sesizeaza n copil ceea ce cauta n femeie barbatul: un altul care e n acelasi timp
natura si constiinta si care sa fie prada sa, dublul sau. Eroina Colettei Audry
spune ca ea afla la copilul ei: Pielea facuta pentru degetele mele, care tinuse
promisiunea tuturor pisoiasilor, tuturor florilor... Trupul copilului are aceas
ta netezime, aceasta calduta elasticitate pe care, de cnd era fetita, femeia a rvn
it-o n trupul mamei sale si, mai trziu, peste tot n lume. El este planta, animal, a
re n ochi ploile si rurile, azurul cerului si al marii, unghiile sale snt de coral,
parul o vegetatie matasoasa, este o papusa vie, o pasare, un pisoi; floarea mea
,

perla mea, puiul meu, mieluselul meu... mama aproape ca murmura cuvintele ndragos
titului si, la fel ca acesta, foloseste cu aviditate adjectivele posesive; folos
este aceleasi moduri de apropriere: mngieri, sarutari; si strnge copilul la piept, l n
valuie n caldura bratelor si a patului sau. Uneori aceste relatii au un caracter
manifest sexual. Astfel, n confesiunea culeasa de Stekel si pe care deja am citat
-o, se relateaza: mi alaptam fiul, dar fara nici o bucurie, caci nu crestea, si a
mndoi slabeam. Alaptatul reprezenta pentru mine ceva sexual, si mi era rusine cnd i
dadeam sa suga. Aveam o senzatie fermecatoare cnd corpul lui micut se strngea lnga
al meu; frematam cnd i simteam minutele atingndu-ma... Toata dragostea mea se detas
a de eul meu pentru a merge catre copil. Statea prea mult cu mine. Cum ma vedea n
pat - avea atunci cam doi ani - se tra catre pat, ncerca sa se catere pe mine. mi
mngia snii cu mnutele si voia sa-si coboare degetul si mai jos; mi facea atta placere,
nct mi-era greu sa-1 resping. Adesea a trebuit sa lupt mpotriva tentatiei de a ma
juca cu penisul lui... 259 Maternitatea capata alta nfatisare atunci cnd copilul c
reste; la nceput nu era dect un bebelus ca toti ceilalti; nu exista dect n generalit
atea lui; putin cte putin, se individualizeaza. Femeile prea dominatoare sau prea
senzuale devin reci fata de el; abia n acest moment, altele - este cazul Colette
i - ncep sa se intereseze de copil. Raportul mama-copil devine din ce n ce mai com
plex: este dublul ei si uneori este tentata sa se alieneze n el, dar este totodat
a si un subiect autonom, deci rebel. Astazi este real, dar n negura viitorului es
te un adolescent, un adult imaginar; este o bucurie, o comoara, dar si o povara,
un tiran. Bucuria pe care mama o poate gasi n el este o bucurie a generozitatii;
trebuie ca ea sa se complaca n a servi, a da, a crea fericire, precum mama pe ca
re o descrie Colette Audry: Avea deci o copilarie fencita ca n caiti, dar care er
a fata de copilaria dm carti precum adevaratii trandafiri fata de trandafirii di
n cartile postale. Si aceasta fericire a lui iesea din mine ca laptele cu care-1
hranisem. Ca si ndragostita, mama este ncntata de a se simti necesara; este justif
icata prin exigentele pe care le satisface; dar ceea ce face dragostea materna a
tt de dificila si de grandioasa este faptul ca ea nu implica reciprocitate; femei
a nu are nainte-i un barbat, un erou, un semizeu, ci o constiinta mica, bolbosind
cuvinte de nenteles, necata ntr-un trup fragil si contingent; copilul nu detine ni
ci o valoare si nu poate conferi nici o valoare; n fata lui, femeia ramne singura,
ea nu asteapta nici o recompensa n schimbul darurilor sale, numai propria ei lib
ertate poate sa le justifice. Aceasta generozitate merita laudele pe care i le a
duc fara ncetare barbatii; dar mistifi carea ncepe cnd religia Maternitatii proclam
a ca orice mama este exemplara. Caci devotamentul matern poate fi trait cu cea m
ai per fecta autenticitate; dar, de fapt, rareori se ntmpla aceasta. De obi cei, m
aternitatea este un straniu compromis de narcisism, de altruism, de vis, de sinc
eritate, de devotament si de cinism. Marele pericol n care moravurile noastre l pu
n pe copil este ca femeia careia i se ncredinteaza lipsit de aparare este aproape
totdea una o femeie nemplinita; din punct de vedere sexual este frigida sau nesa
tisfacuta; din punct de vedere social, ea se simte inferioara barbatului; nu are
nici o priza asupra viitorului, nici asupra lumii, si de aceea va cauta sa-si c
ompenseze cu ajutorul copilului toate aceste frustrari; cnd ntelegem ct de greu est
e pentru femeie sa se mplineasca n situatia ei actuala, cte dorinte, revolte, prete
ntii, revendicari nabusite o locuiesc, ne nspaimntam ca niste copii fara aparare snt
dati n grija ei. Ca pe vremea cnd, rnd pe rnd, si alinta si si tortura papusa, purtar
ile ei snt simbolice: dar aceste simboluri devin pentru copil o aspra realitate.
O mama care-si pedepseste copilul

260 nu-si bate numai copilul, si, ntr-un anume sens, nu-1 bate deloc; ea se razbu
na mpotriva unui barbat, a lumii, sau a ei nsesi; dar copilul este acela care prim
este loviturile. Mouloudji a exprimat n Enrico aceasta teribila nentelegere: Enric
o ntelege bine ca nu pe el mama sa l loveste cu atta sallbaticie; trezita din delir
, aceasta izbucneste n hohote de remuscari si de tandrete; el nu-i poarta ranchiu
na, dar acest lucru nu-1 mpiedica sa ramna desfigurat de lovituri. Tot astfel, mam
a descrisa de Violette Leduc n Asfixia, dezlantuindu-se mpotriva fiicei sale, se r
azbuna pe seducatorul care a parasit-o, pe viata care a umilit-o si a nvins-o. Ac
est aspect crud al maternitatii a fost cunoscut dintotdeauna; dar ideea de "mama
rea" a fost dezarmata cu ipocrizie, inventndu-se prototipul "masterei"; sotia de
-a doua chi-nuie copilul "mamei bune", care a murit De fapt, n doamna Fichini afl
am o mama care este pandantul exact al doamnei de Fleurville, pe care nea descri
s-o contesa de Segur. ncepnd cu Morcoveata a lui Jules Renard, actele de acuzare s
-au multiplicat: Enrico, Asfixia, Ura materna de S. de Tervagnes, Vipera n pumn d
e Herve Bazin. Daca tipurile descrise n aceste romane snt oarecum exceptionale, es
te pentru ca majoritatea femeilor, din moralitate si decenta, si refuleaza impuls
urile spontane; dar acestea se manifesta fulgerator si intermitent prin palme, s
cene, accese de mnie, insulte, pedepse etc. Alaturi de mamele evident sadice, exi
sta altele care snt mai ales capricioase, ncntate de ideea de a domina; cnd era mic,
copilul era o jucarie: daca e baiat, se amuza fara scrupule cu sexul lui; daca
e fata, fac din ea o papusa; mai trziu vor ca micul sclav care este pruncul lor s
a li se supuna orbeste: daca snt vanitoase, si vor exhiba copilul ca pe un animal
savant; daca snt geloase si exclusiviste, l vor izola de restul lumii. Adesea, fem
eia nu renunta sa fie recompensata pentru ngrijirile pe care le da copilului: mod
eleaza n el o fiinta imaginara care o va recunoaste cu gratitudine ca pe o fiinta
admirabila si n care ea se va recunoaste. Cnd Cornelia, aratndu-si fiii, spunea cu
mndrie: "Iata-mi bijuteriile", dadea cel mai nefast exemplu posteritatii; prea m
ulte mame traiesc cu speranta de a repeta ntr-o zi acest gest orgolios; si nu ezi
ta sa sacrifice n acest scop individul n carne si oase a carei existenta contingen
ta, indecisa, nu o satisface. Ele i impun sa semene cu sotul lor sau, dimpotriva,
sa nu semene, sau sa ncarneze un tata, o mama, un stramos venerat; uneori imita
un model prestigios: o socialista germana o admira profund pe Lily Braun, povest
este Helene Deutsch; celebra agitatoare avea un fiu genial care a murit tnar; imi
tatoarea ei s-a ncapatnat sa-si trateze fiul ca pe un viitor geniu, si rezultatul
a fost ca acesta a devenit un bandit Daunatoare pentru copil, aceasta tiranie ne
adaptata este aproape totdeauna pentru mama o sursa de deceptie. Helene 261 Deut
sch citeaza un alt exemplu frapant, acela al unei italience a carei evolutie a u
rmarit-o timp de ctiva ani. Doamna Mazetti avea numerosi copii si se plngea fara nc
etare ca are greutati cu unul sau cu altul; cerea ajutor, dar era greu sa fie aj
utata, pentru ca se credea superioara tuturor si mai ales sotului si copiilor ei
; se purta cu multa retinere si cu maretie n afara familiei sale: dar acasa la ea
, dimpotriva, era surescitata si facea scene violente. Crescuse ntr-un mediu de o
ameni saraci si inculti si voise ntotdeauna ,,sa se ridice", urmase liceul seral
si si-ar fi satisfacut, poate, ambitiile daca nu s-ar fi maritat, la saisprezece
ani, cu un barbat care o atragea din punct de vedere sexual si care-o lasase nsa
rcinata. A continuat sa ncerce sa iasa din mediul ei unrind cursuri etc; sotul ei
era un bun muncitor calificat, pe care atitudinea ei agresiva si superioara 1-a
dus, pnntr-o reactie defensiva, la alcoolism; probabil pentru a se razbuna, a la
sat-o gravida de

multe on. Despartita de sotul ei, dupa un timp n care s-a resemnat cu conditia sa
, a nceput sa-si trateze copiii n acelasi fel; cnd erau mici, era multumita de ei; n
vatau bine, luau note bune etc. Dar cnd Louise, fata cea mare, a mplinit saispreze
ce am, mamei 1 s-a facut teama ca aceasta i va repeta experienta; a devenit att de
severa si de dura, nct Louise, ca razbunare, a facut si ea un copil nelegitim. Co
piii i luau n general partea tatalui mpotriva mamei lor care i nnebunea cu naltele ei
exigente morale; ea nu putea niciodata sa se ataseze cu tandrete decit de un cop
il, punndu-si n el toate sperantele; apoi si schimba favoritul, fara motiv, facindu
-i pe copii furiosi si gelosi. Una dupa alta, fetele au nceput sa frecventeze bar
bati, sa ia sifilis si sa aduca n casa copu nelegitimi; baietii au devenit hoti I
ar mama nu voia sa nteleaga ca exigentele ei de idealitate i mpinsesera pe acest dr
um. Aceasta ncapatnata vointa de educare si sadismul capricios despre care am vorb
it se amesteca adesea; mama, ca pretext acceselor sale de mnie, pretinde ca vrea
sa "formeze" copilul; si invers, esecul ncercarii sale i exaspereaza ostilitatea.
O alta atitudine, destul de frecventa si nu mai putin nefasta pentru copil, este
devotamentul masochist; unele mame, din nevoia de a compensa vidul din sufletul
lor si de a se pedepsi pentru o ostilitate pe care nu vor sa si-o marturiseasca
, se fac sclavele progeniturilor lor; cultiva la infinit o anxietate morbida, nu
suporta sa-si vada copilul ndepartndu-se de ele; renunta la orice placere, la ori
ce viata personala, ceea ce le pennite sa capete o nfatisare de victime; si prin
aceste sacrificii si iau dreptul de a nega si copilului orice independenta; aceas
ta renuntare se mpaca foarte bine cu o vointa tiranica de dominare; mater doloros
a face din suferintele ei o arma de care se foloseste cu sadism. Scenele sale de
resemnare nasc n sufletul copilului sentimente de culpabilitate care l vor apasa
toata viata: acestea snt si mai nocive dect niste scene agresive. Purtat de colo-c
olo. zapacit, copilul nu gaseste nici o atitudine de aparare: cnd prin lovi262 tu
ri, cnd prin lacrimi, este denuntat ca fiind un criminal. Marea scuza a mamei est
e ca progenitura ei este departe de a-i aduce acea fericita mplinire a sinelui sa
u care i se promisese nca din copilarie: i e ciuda pe el pentru aceasta mistificar
e careia i-a cazut victima si pe care copilul o denunta cu inocenta. Cnd era feti
ta, facea ce voia cu papusile ei; cnd o ajuta sa-si ngrijeasca bebelusul pe sora e
i sau pe vreo prietena, aceasta nu implica nici o responsabilitate. Acum societa
tea, sotul ei, mama si propriul ei orgoliu i cer socoteala de aceasta mica viata
straina ca si cum ar fi opera sa: sotul, n special, este iritat de defectele copi
lului ca de o cina ratata sau de o greseala a sotiei sale; exigentele lui abstra
cte apasa adesea foarte tare asupra raportului dintre mama si copil; o femeie in
dependenta - datorita singuratatii, nepasarii sau autoritatii sale n casnicie - v
a fi mult mai senina dect cea asupra careia apasa vointe dominatoare la care, de
voie, de nevoie, trebuie sa se supuna obligndu-1 si pe copil sa li se supuna. Cac
i cea mai mare dificultate este sa nchizi n cadrele prevazute o existenta misterio
asa ca aceea a animalelor, turbulenta si dezordonata precum fortele naturii, si
totusi omeneasca; copilul nu poate fi nici dresat n tacere, asa cum se dreseaza u
n cine, nici convins cu cuvintele adultilor: el mizeaza pe acest echivoc, opunnd c
uvintelor animalitatea hohotelor, a convulsiunilor lui, iar constrngerilor, insol
enta limbajului. Desigur, problema astfel pusa este pasionanta, si, cnd are ragaz
ul necesar, femeii i place sa fie educatoare: bebelusul instalat linistit n caruci
or ntr-un parc este nca un alibi, ca pe vremea cnd femeia l purta n pntece; adesea, cu
m ea a ramas mai mult sau mai putin infantila, i place sa se prosteasca cu el, ren
viind jocurile, cuvintele, preocuparile, bucuriile vremurilor trecute. Dar atunc
i cnd femeia spala, gateste, alapteaza alt copil, face piata, primeste vizite si
mai

ales cnd se ocupa de sotul ei, copilul nu mai este dect o prezenta inoportuna, scito
are; nu mai are timp sal "educe"; trebuie mai nti sa-1 mpiedice sa nu strice totul n
jurul lui; el sparge, rupe, murdareste, este o primejdie nencetata pentru obiect
e si pentru sine nsusi; se agita, striga, vorbeste, face zgomot; traieste pentru
el singur; si viata lui o deranjeaza pe aceea a parintilor sai. Interesele lui s
i ale lor nu se ntlnesc; de aici se naste drama. Fara ncetare stnjeniti de el, parin
tii i impun sacrificii a caror ratiune nu o ntelege: l sacrifica linistii lor si pr
opriului sau viitor. Este normal ca el sa se revolte. Nu ntelege explicatiile pe
care i le da mama sa; ea nu poate patrunde n constiinta lui; visele, fobiile, obs
esiile, dorintele lui fonneaza o lume opaca: mama nu poate dect sa puna ordine di
n afara, pe pipaite, n aceasta fiinta care simte aceste legi abstracte ca pe o vi
olenta absurda. Cnd copilul creste, nentelegerea ramne: intra ntr-o lume de interese
si de valori din care mama este exclusa, si adesea o dispretuieste pen263 tru a
sta. Mai ales baiatul, mndru de prerogativele sale masculine, si bate joc de ordin
ele unei femei; ea i cere sa-si faca lectiile, dar n-ar putea sa rezolve probleme
le pe care le are de rezolvat copilul, sau sa-i traduca textul latinesc; nu poat
e sa "tina pasul cu el". Uneori mama se enerveaza pna la lacrimi facnd aceasta ing
rata sarcina a carei dificultate rar o ntelege sotul ei: sa conduca o fiinta cu c
are nu comunica, si care este totusi o fiinta omeneasca; sa se amestece ntr-o lib
ertate straina care nu se defineste si nu se afirma dect revoltndu-se mpotriva ei.
Situatia este diferita dupa cum copilul este baiat sau fata; si desi baiatul est
e mai "dificil", n general mama se ntelege mai bine cu el. Din cauza prestigiului
cu care femeile nvaluiesc barbatii si a privilegiilor pe care acestia le detin n m
od concret, multe si doresc baieti. "E minunat sa aduci pe lume un barbat!" zic e
le; am vazut ca visau sa nasca un "erou", si eroul este evident de sex masculin.
Fiul va fi o capetenie, un conducator, un soldat, un creator; si va impune voint
a pe fata pamntului si mama va mpartasi nemurirea lui; casele pe care nu le-a cons
truit ea, tarile pe care nu le-a explorat, cartile pe care nu le-a citit, toate
acestea i vor fi date de fiul ei. Prin el va poseda lumea; dar cu conditia sa aib
a un fiu. De aici se naste para doxul atitudinii ei. Freud considera ca relatia
dintre mama si fiu este cea n care se ntlneste cel mai putin ambivalenta; dar de fa
pt n maternitate, ca si n mariaj sau n dragoste, femeia are o atitudine echivoca fa
ta de transcendenta masculina; daca viata conjugala sau amoroasa a facut-o ostil
a barbatilor, va fi o satisfactie pentru ea sa domine barbatul redus la figura s
a infantila; i va trata cu o familiaritate ironica sexul cu pretentii arogante: u
neori l sperie pe copil spunndu-i ca o sa ii taie daca nu e cuminte. Dar daca, mai
umila, mai linistita fiind, respecta n fiul sau eroul care va veni, pentru a fi
cu adevarat al sau l va reduce la realitatea sa imanenta; asa cum si trateaza sotu
l ca pe un copil, l va trata pe copil ca pe un bebelus. Este prea rational, prea
simplu sa crezi ca vrea sa-si castreze fiul; visul ei este mai degraba contradic
toriu; l vrea infinit si totusi att de mic ct sa ncapa n palma ei; dominnd lumea ntrea
a, si totusi ngenuncheat la picioarele ei. l ncurajeaza sa se arate moale, gurmand,
generos, timid, sedentar, i interzice sportul, camaraderiile, l face nencrezator n
sine pentru ca vrea sa-l aiba numai penru ea; dar este deceptionata daca nu devi
ne un campion, un aventurier, un geniu cu care s-ar putea mndri. Ca influenta ei
este nefasta - asa cum a afirmat Montherlant, asa cum a aratat Mauriac n Genitrix
-este fara ndoiala adevarat. Din fericire pentru baiat, el poate scapa destul de
usor din aceasta strnsoare: moravurile si societatea l ncurajeaza. Mama se reseinn
eaza si ea; stie bine ca lupta cu un barbat 264

este inegali Se consoleaza juchidu-se de-a mater dolorosa si rumegndu-si orgoliul

de a fi dat nastere unuia dintre nvingatorii ei. Fetita este, mai mult dect baiat
ul, predata n minile mamei sale. Raporturile lor capata un caracter mult mai drama
tic. Mama nu saluta n fiica un membru al castei alese, ci si cauta n ea un dublu. P
roiecteaza n fetita toata ambiguitatea propriei ei relatii cu sine nsasi; si cnd al
teritatea acestui alter ego se afirma, se simte tradata, ntre mama si fiica, conf
lictele despre care am vorbit capata o nfatisare exasperata. Exista femei care snt
destul de multumite de viata lor pentru a putea sa se vada ntruchipate ntr-o fiic
a, sau cel putin sa o ntmpine fara deceptie: vor voi sa-i ofere copilei lor sansel
e pe care le-au avut ele, dar si pe cele pe care nu le-au avut: i vor oferi o ado
lescenta fericita. Colette a descris una dintre aceste mame generoase si fericit
e: Sido o ndrageste pe fiica ei n libertate; o multumeste pe deplin fara a-i cere
nimic n schimb, caci bucuria de a o iubi o afla n propriul sau suflet. Este posibi
l ca, dedicndu-se cu totul acestui dublu n care se recunoaste si se depaseste pe s
ine, mama sa se alieneze n cele din urma cu totul n el; renunta la eul sau, singur
a ei grija este fericirea copilului; se va arata chiar dura si egoista fata de r
estul lumii; o pndeste primejdia de a deveni inoportuna pentru cea pe care o ador
a, cum a fost doamna de Sevigne pentru doamna de Grignan; fata va ncerca, mbufnata
, sa scape de devotamentul acesta, care i se pare a fi tiranic; adesea nu reuses
te si va ramne toata viata infantila, timida n fata responsabilitatilor sale, pent
ru ca a fost prea "rasfatata". Dar n special o anume forma masochista a maternita
tii risca sa apese greu asupra tinerei femei. Anumite femei si simt feminitatea c
a pe un blestem absolut: si doresc sau ntmpina o fiica ncercnd placerea amara de a se
regasi n alta victima. Si n acelasi timp se simte vinovata pentru ca a adus-o pe
lume; remus-carile, mila pe care o simt fata de ele nsele prin fiica lor se tradu
c prin infinite nelinisti; nu se vor ndeparta de copila nici cu un pas; vor dormi
n acelasi pat pna ce fata mplineste cincisprezece, douazeci de ani; fetita va fi a
nihilata de flacara acestei pasiuni nelinistite. Majoritatea femeilor si revendic
a si n acelasi timp si detesta conditia feminina, pe care o vor trai cu resentimen
te. Dezgustul pentru propriul lor sex ar putea sa le incite sa le dea fiicelor o
educatie virila, dar rar se ntmpla ca mamele sa aiba aceasta generozitate. Iritat
a de a fi nascut o fata, mama o ntmpina cu acest blestem echivoc: "Vei fi femeie".
Spera sa-si rascumpere inferioritatea fcnd din fiinta pe care o considera un dubl
u al ei o creatura superioara; de asemenea, are si tendinta de a-i impune tara d
e care a suferit ea. Uneori cauta sa-i impuna copilei propriul ei destin: "Ceea
ce a fost 265 destul de bun pentru mine va fi si pentru tine; astfel am fost cre
scuta, iar tu ai sa-mi mpartasesti soarta". Alteori, dimpotriva, i interzice cu fe
rocitate sa-i semene: vrea ca experienta ei sa foloseasca la ceva, este un mod d
e asi rascumpara greselile. Femeia usuratica si va nchide fiica ntr-o mnastire, cea
ignoranta o va trimite sa-si faca studiile. n Asfixia, femeia care vede n fiica ei
urmarea detestata a unei greseli din tinerete i spune acesteia cu mnie: ncearca sa
ntelegi. Daca ti s-ar ntmpla ceva asemanator, te-as renega. Eu nu stiam nimic. Pac
atul! Este att de vag cuvntul asta! Daca te^ cheama un barbat, nu te duce. Vezi-ti
de drum. Nu te ntoarce din calea ta. ntelegi? Acum te-am prevenit, nu trebuie sa
ti se ntmple si tie, si daca ti s-ar ntmpla, n-as avea nici o mila, te-as lasa n moci
rla. Am vazut ca doamna Mazetti, voind sa o crute pe fiica ei de eroarea pe care
ea nsasi o facuse, o mpinsese n prapastie. Stekel povesteste un caz complex de "ur
a materna": Cunosteam o mama care nca de la nastere nu-si putuse suporta cea de-a
patra fiica, o creatura fermecatoare si draguta... O acuza ca a

mostenit toate defectele sotului ei... Copila se nascuse ntr-o vreme cnd un alt ba
rbat i tacea curte, un poet de care fusese ndragostita cu pasiune; spera ca - asa
cum se ntmpla n Afinitati elective de Goethe copilul va avea trasaturile barbatului
iubit. Dar nca de la nastere fetita a semanat cu tatal sau. Mai mult, femeia ved
ea n ea propriul sau reflex: entuziasmul, blndetea, devotiunea, senzualitatea ei.
Ar fi voit sa fie dura, inflexibila, casta, puter nica, energica. Se detesta pe
sine n acest copil mai mult dect si detesta sotul. Cnd fetita creste, se nasc adevar
ate conflicte; am vazut ca dorea sa-si afirme autonomia n fata mamei sale: n ochii
mamei, aceasta este o trasatura de o ingratitudine odioasa; se ncapatneaza sa "do
mesticeasca" aceasta vointa care i se sustrage; nu accepta ca dublul ei sa devin
a o alta. Placerea pe care barbatul o gusta alaturi de femeie, aceea de a se sim
ti absolut superior, femeia nu o ncearca dect alaturi de copiii ei si mai ales de
fiice; se simte frustrata cnd trebuie sa renunte la privilegiile si la autoritate
a ei. Fie ca este o mama pasionata sau ostila, independenta copilului ei i ruinea
za sperantele. Este de doua ori geloasa: pe lume, pentru ca i rapeste fiica, pe f
iica ei, care, cucerind o parte din lume, i-a furat-o. Aceasta gelozie se ndreapt
a mai nti spre raporturile fetitei cu tatal ei; uneori mama se foloseste de copil
pentru a-1 lega pe sotul ei de camin: n caz de esec, este nciudata, dar, daca mane
vra i reuseste, este gata sa renvie sub o forma inversata propriul ei complex infa
ntil: este iritata mpotriva fiicei ca altadata mpotriva mamei sale. Este mbufnata,
se socoteste abandonata si nenteleasa. O frantuzoaica, maritata 266 cu un strain
care-si iubea foarte mult fiicele pe care le aveau mpreuna, i-a spus ntr-o zi cu mn
ie: "M-am saturat sa traiesc cu niste straini!" Adesea fata cea mai mare, favori
ta tatalui, este cu deosebire tinta persecutiilor materne. Mama o copleseste cu
sarcini ingrate, pretinde de la ea o seriozitate mai presus de vrsta ei; din mome
nt ce-i este rivala, o va trata ca pe un adult; o va nvata ca "viata nu este un r
oman, nu totul este roz, nu faci numai ceea ce vrei, nu ai venit pe lume ca sa t
e distrezi..." Adesea, mama si palmuieste fiica numai pentru "a o nvata sa se poar
te". ntre altele, tine sa-i demonstreze ca ea este stapna: caci ceea ce o agaseaza
cel mai tare este faptul ca nu este cu nimic superioara unei copile de unspreze
ce sau de doisprezece ani; aceasta si poate ndeplini perfect sarcinile ei casnice;
este o "femeiusca"; are chiar o vioiciune, o curiozitate, o luciditate care o f
ac n multe privinte superioara femeii adulte. Mamei i place sa domneasca fara a fi
contestata n universul ei feminin; se vrea unica, de nenlocuit; si iata ca tnara e
i asistenta o reduce la pura generalitate a functiei sale. si cearta cu duritate
fiica daca, dupa doua zile de absenta, gaseste casa n dezordine; nsa intra dea dre
ptul ntr-o transa de furie daca si da seama ca viata familiala poate fi perfect co
ntinuata fara ea. Nu accepta ca fiica ei sa devina cu adevarat un dublu, un subs
titut al ei nsesi. Totusi, i este si mai insuportabil ca ea sa se afirme de-a drep
tul ca fiind alta. Le detesta sistematic pe prietenele n care fiica ei cauta ajut
or mpotriva opresiunii familiale si care "i dau idei de razvratire"; le critica, i
interzice fiicei sale sa le vada prea des sau chiar, sub pretextul ca "au o infl
uenta rea asupra ei", i interzice sa le mai frecventeze. Orice influenta care nu
este a sa este rea; manifesta o deosebita animozitate fata de femeile de vrsta ei
- profesoare, mame ale unor prietene - spre care fetita si ndreapta afectiunea: d
eclara ca aceste sentimente snt absurde sau nesanatoase. Uneori, ajung s-o exaspe
reze chiar si veselia, inconstienta, rsetele si jocurile copilei, pe care le trec
e cu vederea mai usor cnd e vorba de baieti; ei se folosesc de privilegiile lor m
asculine, e normal, iar ea a renuntat de mult la o competitie imposibila. Dar de
ce aceasta alta femeie, care este fiica sa, sar bucura de avantaje care ei i snt
refuzate? nchisa n cusca seriozitatii,

invidiaza toate ocupatiile si toate distractiile care o smulg pe fetita din plic
tiseala caminului; aceasta evaziune este o dezmintire a tututror valorilor caror
a le este sacrificata. Cu ct copila creste, cu att ranchiuna roade mai tare suflet
ul mamei. Fiecare an o ndreapta catre declin; de la an la an, trupul juvenil se a
firma, nfloreste; mamei i se pare ca fata a furat de la ea viitorul care i se des
chide n fata; de aici iritarea unor mame atunci cnd fetei lor i vine prima data men
struatia: snt suparate pentru ca de acum nainte ele snt ridicate la gradul de femei
e. Nouvenitei i se ofera, n con267 trast cu repetitia si rutina care vor fi soart
a mamei n continuare, posibilitati nca infinite: aceste sanse le invidiaza si le d
etesta mama; neputnd sa si le nsuseasca, va cauta sa le diminueze, sa le suprime:
o tine pe fata n casa, o supravegheaza, o tiranizeaza, o leaga n lanturi; dinadins
i refuza orice distractii, se nfurie daca adolescenta se fardeaza, daca iese la p
limbare; toata ranchiuna ei fata de viata o ndreapta mpotriva tinerei vieti care s
e avnta catre un viitor necunoscut; ncearca s-o umileasca pe fata, si bate joc de i
nitiativele ei, o maltrateaza. O lupta deschisa se declara ntre ele, si fireste c
a cea mai tnara cstiga, caci are timpul de partea ei; dar victoria ei are gustul v
inii; atitudinea mamei sale a nascut n ea n acelasi timp revolta si remuscare; chi
ar si numai prezenta mamei o face sa se simta vinovata: am vazut ca acest sentim
ent va apasa foarte greu asupra viitorului ei. Cu sau fara voia sa, mama sfrseste
prin asi accepta nfrngerea; cnd fiica ei devine adulta, se restabileste ntre ele o
prietenie tulburata mai mult sau mai putin de resentimente. Dar mama va ramne pen
tru totdeauna deceptionata, frustrata, iar fiica se va crede urmarita de un bles
tem. Vom reveni asupra acestor raporturi pe care le sustine cu copiii ei, ajunsi
adulti, o femeie n vrsta; dar este evident ca n primii douazeci de ani ei ocupa n v
iata mamei lor cea mai mare parte. Din descrierea pe care tocmai am facut-o reie
se clar primejdioasa falsi tate a doua prejudecati n mod curent admise. Prima est
e ca maternitatea ajunge n toate cazurile s-o satisfaca pe deplin pe femeie: nimi
c mai putin adevarat. Exista mame nefericite, acrite, nesatisfacute Exemplul Sof
iei Tolstaia, care a nascut de mai mult de douasprezece ori, este semnificativ.
Ea nu nceteaza sa repete. n paginile ntregii lui sau jurnal, ca totul i se pare inu
til si gol, n lume si n ea nsasi Copiii i aduc un fel de bucurie masochista. "Cnd snt
cu copiii, deja nu mai am sentimentul ca snt tnara. Snt calma si fericita." Renunta
rea la tineretea, la frumusetea ei, la viata sa personala i aduce un pic de linis
te. Se simte batrna, justificata. "Sentimentul ca le snt indispensabila este o fer
icire pentru mine." Copiii snt o arma care-i permite sa refuze superioritatea sot
ului ei. "Singurele mele resurse, singurele mele arme pentru a restabili ntre noi
egalitatea snt copiii, energia, bucuria, sanatatea..." Dar ei nu ajung pentru a
da un sens existentei sale roase de plictiseala. La 25 ianuarie 1905, dupa un mo
ment de exaltare, scrie: Si eu vreau si pot lotul} Dar imediat ce trece acest se
ntiment, constat ca nu vreau si nu pot nimic, nimic, sau poate numai sa ngrijesc
bebelusii, sa 1 Sublinierea i apartine Sofiei Tolstaia. 268 mannc, sa beau, sa dor
m, sa-mi iubesc sotul si copiii, ceea ce n definitiv nseamna fericirea, dar ma ntri
steaza si, ca si ieri, ma face sa plng. Si dupa unsprezece ani: Ma consacru energ
ic si cu o dorinta arzatoare educatiei copiilor mei. Dar, Doamne! ct de nerabdato
are snt, ct de irascibila, cum pot tipa la ei! Cta de trista este aceasta lupta nes
frsita cu copiii! Raportul dintre mama si copii se defineste n miezul formei globa
le a

vietii; depinde de relatiile cu sotul ei, de trecutul ei, de ocupatiile pe care

le are, de sine nsasi; este o eroare pe ct de nefasta pe att de absurda aceea de a
vedea n copil un soi de panaceu. Aceasta este concluzia la care ajunge Helene Deu
tsch n opera sa pe care am citat-o si n care studiaza, prin prisma experientei sal
e de psihiatru, fenomenele maternitatii. Autoarea acorda o importanta primodiala
acestei functii si socoteste ca prin ea femeia se mplineste total; dar cu condit
ia ca ea sa fie liber asumata si dorita cu sinceritate; trebuie ca tnara femeie s
a se afle ntr-o situatie psihologica, morala si materiala care sa-i permita sa su
porte aceasta povara; daca nu, consecintele vor fi dezastruoase. Este, mai ales,
o adevarata crima sa sfatuiesti o femeie sa nasca un copil ca remediu al unor t
ulburari melancolice sau nervoase; asta nseamna sa faci rau si femeii si copilulu
i. Numai femeia echilibrata, sanatoasa, constienta de nda toririle sale poate dev
eni o "buna mama". Am spus ca blestemul care apasa asupra casatoriei este ca pre
a adesea indivizii se unesc din slabiciune, nu din pricina ca snt puternici, si f
iecare i cere celuilalt, n loc sa daruiasca. Este o iluzie nca si mai amagitoare vi
sul de a atinge, printr-un copil, o plenitudine, o caldura, o valoare pe care fe
meia nu a stiut sa le creeze ea nsasi; copilul nu aduce bucurie dect aceleia care
este n stare sa doreasca dezinteresat binele altuia, aceleia care cauta fara nceta
re o depasire a propriei sale existente. Desigur, copilul este o ntreprindere car
eia i se poate consacra n mod valabil; dar, la fel ca oricare alta, nu reprezinta
o justificare gata facuta; si trebuie sa fie dorita pentru el nsusi, nu pentru n
iste ipotetice beneficii. Stekel afirma pe buna dreptate: Copiii nu snt niste sur
ogate ale dragostei; nu nlocuiesc scopul unei vieti distruse; nu snt materialul de
stinat sa umple vidul vietii noastre; snt o responsabilitate si o grea datorie; sn
t mugurii cei mai generosi ai dragostei libere. Nu snt nici jucaria parintilor, n
ici mplinirea nevoii lor de a trai, nici succedanee ale ambitiilor lor nesatisfac
ute. Copiii nseamna obligatia de a creste niste fiinte fericite. 269 O asemenea o
bligatie nu are nimic natural; natura n-ar putea niciodata sa dicteze o optiune
morala; acesta implica un angajament. A naste nseamna pentru mama asi lua un anga
jament; daca apoi nu-1 respecta, se face vinovata fata de o existenta umana, fat
a de o libertate; dar nimeni nu-i poate impune sa-1 respecte. Raportul ntre parin
ti si copii, ca si acela ntre soti, ar trebui sa fie liber. Si nu este adevarat n
ici faptul ca pentru mama copilul ar fi o mplinire privilegiata; se spune adesea
despre o femeie ca este cocheta, ndragostita, lesbiana sau ambitioasa "fiindca nu
are un copil"; viata ei sexuala, scopurile, Valorile pe care le urmareste ar fi
astfel substitute ale copilului. De fapt, este o incertitudine primara: se poat
e spune la fel de bine ca femeia doreste un copil din lipsa de dragoste, din lip
sa unei ocupatii sau a prilejului de a-si satisface nclinatiile homosexuale. Sub
acest pseudonaturalism se ascunde o morala sociala si artificiala. Afirmatia ca
scopul suprem al femeii este copilul nu are dect valoarea unui slogan publicitar.
A doua prejudecata imediat implicata de prima este aceea ca n bratele mamei copi
lul si va afla o fericire sigura. Nu exista mama "denaturata", pentru simplul mot
iv ca dragostea materna nu are nimic natural: dar chiar din aceasta pricina exis
ta mame rele. Si unul dintre marile adevaruri pe care le-a proclamat psihanaliza
este peri colul pe care-1 constituie pentru copil chiar parintii "normali" Comp
lexele, obsesiile, nevrozele de care sufera adultii si au radacinile n trecutul lo
r familial; parintii care au propriile lor conflicte, certurile si dramele lor sn
t compania cea mai putin dezirabila pentru copil. Profund marcati de viata din c
asa parinteasca, ei si abordeaza copilul prin complexele si frustrarile lor: si a
cest lant de mizerii se perpetueaza la infinit. n special, sado-masochismul creea
za la fetita un sentiment de culpabilitate care se

va traduce prin purtari sado-ma-sochiste fata de copiii ei, si tot astfel, la ne

sfrsit. Exista o rea-vointa extravaganta n concilierea dispretului fata de femei c
u respectul de care snt nconjurate mamele. Este un paradox criminal sa i se refuze
femeii orice activitate publica, sa i se nchida carierele masculine, sa i se pro
clameze incapacitatea n toate domeniile, si n acelasi timp sa i se ncredinteze sarc
ina cea mai delicata, si n acelasi timp cea mai grava din cte exista: formarea une
i fiinte omenesti. Snt o multime de femei carora moravurile, traditia le refuza nc
a educatia, cultura, responsabilitatile, activitatile care snt privilegiul barbat
ilor si carora, totusi, li se pun copii n brate fara scrupule, precum altadata er
au consolate cu papusi pentru inferioritatea lor n rapoit cu baietii; ele snt mpied
icate sa traiasca; drept compensatie, li se ngaduie sa se joace cu niste papusi n
carne si oase. Ar trebui ca femeia sa fie per fect fericita sau sa fie o sfnta pe
ntru a rezista tentatiei de a abuza de drepturile sale. Montesquieu avea poate d
reptate cnd spunea ca ar 270 trebui sa li se ncredinteze femeilor mai degraba cond
ucerea stalului dect a unei familii. Caci, imediat cum i se ofera ocazia, femeia
este la fel de rationala, la fel de eficace ca si barbatul; n gndirea abstracta, n
actiunea planuita si nvinge sexul cu cea mai mare usurinta; i este mult mai greu, a
cum, sa se elibereze de trecutul ei de femeie, sa gaseasca un echilibru afectiv
pe care nimic nu-1 favorizeaza n situatia ei. Si barbatul este mult mai echilibra
t si rational n munca sa dect acasa; si face calculele cu o precizie matematica; de
vine nsa ilogic, mincinos si capricios alaturi de sotia lui, cu care "si da drumul
"; la fel, ea "si da drumul" fata de copilul ei. Si aceasta autosatisfacere este
si mai periculoasa, pentru ca ea se poate apara mai bine mpotriva sotului ei dect
se poate apara fata de ea copilul. Fara ndoiala, ar fi de dorit, pentru binele co
pilului, ca mama sa fie o persoana completa si nu una mutilata, o femeie care ga
seste n munca ei, n raporturile sale cu colectivitatea, o mplinire de sine pe care
sa nu ncerce s-o atinga prin copil; si ar fi de dorit, de asemenea, ca acesta sa
fie mult mai putin lasat n minile parintilor sai dect este n prezent, ca studiile, d
istractiile lui sa se desfasoare n mijlocul altor copii, sub controlul unor adult
i care sa nu aiba cu el dect raporturi impersonale si pure. Chiar n cazul n care co
pilul apare ca o bogatie n snul unei vieti fericite sau cel putin echilibrate, n-a
r putea sa limiteze orizontul mamei sale. El nu o smulge din imanenta ei; ea i sl
efuieste trupul, l ntretine, l ngrijeste; nu poate sa creeze niciodata o situatie de
fapt care apartine numai libertatii copilului de a o depasi; chiar si cnd mizeaz
a pe viitorul lui, tot pun procura transcende prin univers si prin timp; adica, n
ca o data, este sortita dependentei. Nu numai ingratitudinea, ci si esecul fiulu
i sau vor constitui dezmintirea tuturor sperantelor sale: ca si n casnicie si n dr
agoste, ea ncredinteaza altuia grija de ai justifica viata, atunci cnd singura con
duita autentica ar fi sa si-o asume n mod liber. Am vazut ca inferioritatea femei
i provenea la origine din aceea ca nca de la nceput sa limitat la a repeta viata, n
timp ce barbatul inventa ratiuni de a trai, mai importante n ochii sai dect simpl
a facticitate a vietii; a nchide femeia n maternitate nseamna a perpetua aceasta si
tuatie. Ea cere astazi sa participe la miscarea prin care umanitatea ncearca fara
ncetare sa se justifice depasindu-se; nu poate consimti sa dea viata dect daca vi
ata ei are un sens; n-ar putea fi mama fara sa ncerce sa aiba un rol n viata econo
mica, politica, sociala. Sa nasti carne de tun, sclavi, victime nu este acelasi
lucru cu a naste oameni liberi, ntr-o societate organizata n mod convenabil, n care
copilul ar fi n cea mai mare parte a timpului dat n grija colectivitatii, iar mam
a ajutata si ngrijita, maternitatea n-ar mai fi inconciliabila cu munca feminina.
Dimpotriva: femeia care munceste - taranca, chimista sau 271

scriitoare - si poarta sarcina cel mai usor, si asta datorita faptului ca nu este
fascinata de propria-i persoana; femeia care are viata personala cea mai bogata
va da cel mai mult copilului si i va cere n schimb cel mai putin; ea, cea care cst
iga prin eforturi, prin lupta, cunoasterea adevaratelor valori umane, va fi cea
mai buna educatoare pentru copiii ei. Daca prea ades, n zilele noastre, femeii i e
ste greu sa mpace munca ei care o tine departe de casa ore ntregi si care i ia toat
e fortele - cu interesul pentru copii, munca femeii este prea adesea o sclavie;
pe de alta parte, nu s-a facut nici un efort de a asigura ngrijirea, supraveghere
a, educatia copiilor n afara caminului. Este vorba aici de o carenta sociala; dar
este un sofism sa o justificam pretinznd ca o lege scrisa n cer sau n maruntaiele
pamntu-lui cere ca mama si copilul sa-si apartina exclusiv unul altuia; aceasta a
partenenta reciproca nu constituie, de fapt, dect o dubla si nefasta opresiune. E
ste o mistificare afirmatia ca prin maternitate femeia devine egala n mod concret
cu barbatul. Psihanalistii si dau multa osteneala pentru a demonstra ca pentru f
emeie copilul e un echivalent al penisului: dar orict de dezirabil ar fi acest at
ribut, nimeni nu pretinde ca simpla lui posesiune poate justifica o existenta, s
i nici ca ar fi scopul suprem al acesteia. S-a vorbit enorm despre drepturile sa
cre ale femeii, dar nu n calitate de mame au cstigat femeile dreptul la vot; fatamama este nca dispretuita; numai prin casatorie este glorificata mama, adica numa
i ct ramne subordonata barbatului. Atta timp cit sotul este capul familiei din punc
t de vedere economic, desi ea se ocupa mult mai mult de copii, acestia depind ma
i mult de el dect de mama. De aceea, asa cum am vazut, raportul mamei cu copiii e
ste strns legat de relatia pe care o are ea cu sotul ei. Astfel raporturile conju
gale, viata casnica, maternitatea formeaza un ansamblu ale carui momente se dete
rmina toate unul pe altul. Daca este unita tandru cu sotul ei, femeia poate sa p
oarte cu bucurie sarcinile caminului, daca va fi multumita de copiii ei si feric
ita, va fi indulgenta cu sotul ei. Dar aceasta armonie nu este usor de realizat,
caci diferitele functii ale femeii nu se potrivesc ntre ele. Revistele feminine
o nvata mai nti pe gospodina arta de a-si pastra farmecele continund sa spele vasele
, sa ramna eleganta n timpul sarcinii, sa concilieze cochetaria cu maternitatea si
economia Dar o femeie care si-ar impune sa urmeze cu vigilenta aceste sfaturi a
r fi repede nnebunita si desfigurata de griji; este foarte greu sa rami atragatoar
e cnd ai minile crapate si trupul deformat de nasteri; de aceea o femeie ndragostit
a simte adesea ranchiuna fata de copiii sai, care-i ruineaza forta de seductie s
i o priveaza astfel de mngierile sotului ei; daca, dimpotriva, sentimentele ei mat
erne snt profunde, este geloasa pe barbatul care, si el, i revendica pe copii ca f
iind ai sai. Pe 272 de alta parte, idealul casnic contrazice, cum am vazut, misc
area vietii; copilul este dusmanul parchetelor proaspat lustruite. Dragostea mat
erna se pierde adesea n certuri si mnii pe care le dicteaza grija unui camin bine n
tretinut Nu este uimitor ca femeia care se zbate n aceste contradictii si petrece
multe dintre zilele sale n nervozitate si acreala; ea pierde ntotdeauna pe unul sa
u altul dintre planuri, iar victoriile ei snt precare, na se nscriu n nici o reusit
a sigura. Niciodata nu se poate salva prin munca ei; aceasta o tine ocupata, dar
nu este niciodata o justificare, pentru ca se ntemeiaza pe libertati straine. Fe
meia nchisa n caminul ei nu-si poate cladi ea nsasi viata; nu are mijloacele sa se
afirme n singularitatea ei: si, prin urmare, aceasta singularitate nu-i este recu
noscuta. La arabi, la indieni, n multe populatii rurale, femeia nu este dect o fem
ela domestica apreciata dupa munca ei si care este nlocuita fara regret atunci cnd
dispare, n civilizatiile moderne, ea este

individualizata mai mult sau mai putin n ochii sotulai ei; dar daca nu renunta cu
totul la eul ei, scufundndu-se, precum Natasa, ntr-un devotament pasionat si tira
nic fata de familia ei, ea sufera de a fi redusa la pura sa generalitate. Ea est
e stapna casei, sotia, mama unica si indistincta. Natasa se complace n aceasta ane
antizare suverana si, respingnd orice confruntare, i neaga pe ceilalti. Dar femeia
occidentala moderna doreste, dimpotriva, sa fie remarcata de ceilalti ca aceast
a stapna a casei, aceasta sotie, aceasta mama, aceasta femeie. Este satisfactia p
e care o va cauta n societate. Capitolul Vn VIATA DE SOCIETATE Familia nu este o
comunitate nchisa; dincolo de izolarea ei, stabileste comunicatii cu celelalte ce
lule sociale; caminul nu este numai un "interior" prin care cuplul se delimiteaz
a, ci si expresia standardului sau de viata, a averii, a gusturilor sale: el tre
buie sa fie expus privirilor celorlalti. Femeia va fi aceea care va ordona esent
ialmente aceasta viata mondena. Barbatul este legat de colectivitate, ca produca
tor si cetatean, prin legaturile unei solidaritati organice ntemeiate pe diviziun
ea sociala a muncii; cuplul este o persoana sociala, definit prin familia, clasa
, mediul, rasa carora le apartine, legat prin raporturi de o solidaritate mecani
ca de grupurile care snt situate analog din punct de vedere social; femeia este s
usceptibila sa-1 ntruchipeze cu cea mai mare puritate: relatiile profesionale ale
sotului nu coincid adesea cu afirmarea valorii sale sociale; n timp ce femeia pe
care nici o munca nu o solicita poate sa se cantoneze n frecventarea egalilor sa
i; mai mult, ea are timpul sa faca "vizite" si sa "primeasca oaspeti", aceste ra
porturi practic inutile si care, binenteles, nu au importanta dect n categoriile ca
re se straduiesc sa-si mentina rangul n ierarhia sociala, care, adica, se socotes
c superioare altora. Femeia este ncntata sa-si arate interiorul, si chiar figura,
pe care sotul si copiii nu o vad, pentru ca le apartine pe de-a-ntregul. Datoria
ei mondena care este de a "reprezenta" se va confunda cu placerea pe care o ncea
rca aratndu-se. Si mai nti trebuie ca ea sa se reprezinte pe sine nsasi; acasa, vaznd
u-si de treburile ei, este doar acoperita de haine; pentru a iesi, pentru a prim
i vizite, "se mbraca". Toaleta are un dublu caracter; este destinata sa manifeste
demnitatea sociala a femeii ( standardul ei de viata, averea, mediul caruia i ap
artine ) dar, n acelasi timp, concretizeaza narcisismul feminin; toaleta este o u
niforma si o podoaba; prin ea, femeia care sufera ca nu face nimic crede ca-si e
xprima fiinta. A se ngriji de nfrumusetarea ei, a se mbraca constituie un soi de mu
nca cei permite sa-si nsuseasca propria-i per soana, asa cum si nsuseste caminul pr
in treburile casnice; eul ei i se pare atunci ales si recreat de ea. Moravurile
o incita sa se alieneze astfel n imaginea ei. Vesmintele barbatului, ca si trupul
lui, trebuie 274 sa-i arate transcendenta, si nu sa atraga privirile1; pentru e
l, nici eleganta, nici frumusetea nu ajung sa se constituie ca obiect; de aceea,
n mod normal nu-si considera nfatisarea ca pe un reflex al fiintei sale. Dimpotri
va, societatea nsasi i cere femeii sa devina un obiect erotic. Scopul modei careia
femeia i este aservita nu este acela de a revela un individ autonom, ci, dimpotr
iva, de a o separa de transcendenta ei pentru a o oferi ca pe o prada dorintelor
masculine: nu ncearca sa-i serveasca proiectele, dimpotriva, vrea sa le stnje-nea
sca. Fusta este mai putin comoda dect pantalonii, pantofii cu tocuri nalte o ncurca
la mers; rochiile si pantofii cei mai putin practici, palariile si ciorapii cei
mai fragi li snt cei mai eleganti. Fie ca deghizeaza trupul, l deformeaza sau l mu
leaza, hainele feminine, n orice caz, l ofera privirilor. De aceea toaleta este un
joc ncntator pentru fetita care doreste sa se contemple; mai

trziu, autonomia ei de copil se revolta mpotriva constrngerilor muselinei de culoar

e deschisa si a pantofilor de lac; la vrsta ingrata, oscileaza ntre dorinta si ref
uzul de a se expune privirilor; cnd si-a acceptat vocatia de obiect sexual, ncepe
sa-i placa sa se mpodobeasca. Prin podoaba, asa cum am spus~, femeia se nrudeste c
u natura, mprumutnd de la aceasta necesitatea artificiului; ea devine pentru barba
t o floare, o piatra pretioasa. nainte de a-i oferi unduirile apei, calda molicin
e a blanurilor, ea si le nsuseste. Mai intim dect de la bibelouri, covoare, perne,
flori, ea a luat de la pene, perle si brocarturi atingerea matasoasa pe care o
are carnea ei; aspectul lor lucios, contactul lor moale compenseaza asprimea uni
versului erotic de care are parte; si pretul lor este cu att mai mare n ochii ei c
u ct senzualitatea sa este mai nesatisfacuta. Daca multe dintre lesbiene se mbraca
viril, nu este numai din spirit de imitatie al barbatilor si din sfidare la adr
esa societatii; ele nu au nevoie de mngierea catifelei si a matasii pentru ca surp
rind ntr-un trup feminin calitatile lui pasive.3 Femeia sortita asprei mbratisari
masculine - chiar daca i place, si cu att mai mult daca nu simte nici o placere nu poate mbratisa alta prada carnala dect propriul ei corp: l parfumeaza 1 A se ved
ea volumul I. Fac exceptie pederastii care se sesizeaza chiar ca niste obiecte s
exuale; si la fel, datuiy, care ar merita un studiu separat. Astazi. n special ,,
zuisuitismul" negrilor din America, care se mbraca n haine de culori tipatoare si
cu croieli extravagante, se explica prin ratiuni foarte com plexe. 2 Voi. I. 3 S
andor, al carei caz 1-a relatat Krafft-Ebing, adora femeile bine mbracate. nsa ei
nu-i placea sa se "mbrace". 275 pentru a-1 preschimba n floare si stralucirea diam
antelor pe care si le pune la gt nu se deosebeste de aceea a pielii sale; pentru
a le poseda, se identifica cu toate bogatiile lumii. Nu-i rvneste numai comorile
senzuale, ci si valorile sentimentale, ideale. Cutare bijuterie este o amintire,
alta, un simbol. Unele femei se fac buchet de flori, colivie; altele snt niste m
uzee, altele hieroglife. Georgette Leblanc ne spune n Memoriile ei, evocndu-si ani
i tineretii: Am fost ntotdeauna mbracata ca ntr-un tablou. Ma plimbam n chip de Van
Eyck, de alegorie a lui Rubens sau de Fecioara de Memling. Ma vad si acum traver
snd o strada din Bruxelles ntr-o zi de iarna, cu o rochie de catifea de culoarea a
metistului, mpodobita cu vechi fireturi de argint luate de pe un patrafir. Trnd dup
a mine o lunga trena de care mi se parea de prisos sa ma preocup, maturam consti
incios trotuarele. O caciula de blana galbena mi ncadra parul blond, dar cel mai n
eobisnuit era diamantul din diadema de pe fruntea mea. De ce toate acestea? Pur
si simplu pentru ca asa-mi placea, si pentru ca astfel credeam ca traiesc n afara
oricarei conventii. Cu ct oamenii rdeau mai mult de mine, cu att nascoceam mai mul
te asemenea inventii burlesti. Mi-ar fi fost rusine sami schimb ceva n nfatisare n
umai pentru ca oamenii rdeau. Cnd eram acasa, era altceva. ngerii lui Gozzoli, ai l
ui Fra Angelico, tablourile lui Burne Jones si Watt erau modelele mele; purtam r
ochii ample care se etalau n trene multiple n jurul meu. n ospicii se ntlnesc cele ma
i elocvente exemple ale acestei aproprieri magice a universului. Femeia care nusi mai poate contro la dragostea sa fata de obiectele pretioase si de simboluri s
i uita propria figura si risca sa se mbrace extravagant. Astfel, fetita vede n toa
leta mai ales o

deghizare care o preschimba n regina, n zna, n floare; se crede frumoasa pentru ca e

ste plina de ghirlande si de panglici si fiindca se identifica cu aceste minunat
e false podoabe; fermecata de culoarea unei stofe, tnara fata naiva nu-i vede nua
nta palida care se reflecta pe chipul ei; acest prost gust generos se ntlneste si
la femeile adulte, artiste sau intelectuale fascinate mai mult de lumea exterioa
ra dect constiente de propria lor figura: ndragostite de tesaturile antice, de bij
uteriile stravechi, snt ncntate sa evoce China sau Evul Mediu, si nu arunca n oglind
a dect o ocheada rapida sau avizata. Uneori oamenii se mira de ciudatele toalete
cu care se mpodobesc femeile n vrsta: diademe, dantele, rochii sclipitoare, coliere
baroce care atrag suparator atentia asupra trasaturilor lor devastate. Adesea p
entru ca au renuntat sa mai seduca, toaleta a redevenit pentru ele un joc gratui
t, cum era n copilarie. Dimpotriva, o femeie eleganta poate, la rigoare, sa caute
n toaleta sa placeri senzuale sau estetice, dar trebuie sa le concilieze cu armo
nia imaginii sale: culoarea rochiei i va pune n valoare 276 tenul, croiala i va sub
linia sau va rectifica linia trupului; ea se ndrageste pe sine nsasi mpodobita, si
nu obiectele care o mpodobesc. Toaleta nu este numai o podoaba; ea exprima, dupa
cum am mai spus, situatia sociala a femeii. Numai prostituata, a carei functie e
ste exclusiv aceea a unui obiect erotic, trebuie sa se manifeste doar sub acest
aspect; ca odinioara parul roscat si florile care-i presarau rochia, astazi tocu
rile nalte, rochiile colante de satin, machiajul violent, parfumurile prea tari i
anunta profesia. Orice alta femeie este blamata daca "se mbraca precum o trfa" Vir
tutile ei erotice snt integrate vietii sociale si nu trebuie sa apara dect sub ace
asta nfatisare cuminte. Dar trebuie sa subliniem ca decenta nu nseamna pentru feme
ie sa se mbrace cu o pudoare riguroasa. O femeie care cheama ntr-un mod prea expli
cit dorinta masculina este "soi rau"; dar nici aceea care pare a o repudia nu es
te bine vazuta: cei din jur gndesc ca vrea sa se masculinizeze: este lesbiana; sa
u sa se singularizeze: este excentrica; refuzndu-si rolul de obiect, ea sfideaza
societatea: este anarhista. Daca vrea numai sa nu se faca remarcata, trebuie sas
i pastreze feminitatea. Traditia reglementeaza compromisul ntre exhibitionism si
pudoare; "femeia cinstita" trebuie sasi ascunda cnd gleznele, cnd pieptul, uneori
tnara fata are dreptul sasi sublinieze farmecele astfel nct sa-si atraga pretendent
ii, n timp ce femeia maritata renunta la orice podoaba; acesta e obiceiul n multe
dintre civilizatiile taranesti; alteori fetei i se impun toalete vaporoase, n cul
ori pastelate si cu croiala discreta, n timp ce femeile adulte poarta rochii mula
te, tesaturi grele, culori vii, croieli provocatoare; pe un trup de saisprezece
ani, negrul pare tipator, pentru ca regula este sa nu fie purtat la aceasta vrsta
.1 Binenteles, femeia trebuie sa se supuna acestor legi; dar n orice caz, si chiar
n mediile cele mai austere, caracterul sexual al femeii va fi subliniat; o sotie
de pastor si onduleaza parul, se machiaza discret, urmeaza moda cu discretie, ma
rcnd astfel, prin grija pentru farmecul ei fizic, ca si accepta rolul de femela. A
ceasta integrare a erotismului n viata sociala este deosebit de evidenta n "rochia
de seara". Pentru a marca sarbatoarea, adica luxul si risipa, aceste rochii tre
buie sa fie costisitoare si delicate; snt facute sa fie ct mai incomode; fustele sn
t lungi, sau att de largi sau strimte nct mpiedica mersul; sub bijuterii, volane, pa
iete, flori, pene, peruci, femeia este preschimbata 1 ntr-un film de altfel stupi
d a carei actiune se situa la sfrsitul secolului trecut, (este vorba de Jezebel;
n. ed.) Bette Davis provoca scandal purtnd la un bal o roclue rosie, n timp ce pna
la casatorie albul era obligatoriu. Actul sau era privit ca o rebeliune mpotriva
ordinii stabilite. 277

ntr-o papusa de came; chiar aceasta came se etaleaza; asa cum florile se deschid
gratuit, femeia si arata umerii, spatele, pieptul; n afara de petrecerile-orgii, b
arbatul nu poate arata ca o doreste: nu are dreptul dect la priviri si la strngeri
le dansului; dar poate fi ncntat ca este regele unei lumi cu att de fragede comori.
De la barbat la barbat, serbarea ia nfatisarea unui potlatch; fiecare ofera celo
rlalti, ca pe un dar, vederea acestui trup de femeie care-i apartine. mbracata n r
ochie de seara, femeia este deghizata n femeie pentru placerea tuturor barbatilor
si pentru orgoliul proprietarului. Aceasta semnificatie sociala a toaletei i per
mite femeii sa-si exprime prin felul ei de a se mbraca atitudinea fata de societa
te; supusa ordinii stabilite, si confera o personalitate discreta si de bon ton;
o multime de nuante snt posibile: va deveni fragila, infantila, misterioasa, cand
ida, austera, vesela, ponderata, un pic prea ndrazneata sau stearsa, dupa bunul e
i plac. Sau, dimpotriva, si va afirma prin originalitate refuzul fata de conventi
i. Este frapant faptul ca n multe romane femeia "libera" se singularizeaza printr
-o ndrazneala a toaletei care-i subliniaza caracterul de obiect sexual, deci depe
ndenta sa: astfel, n Vrsta inocentei de Edith Wharton, o tnara divortata cu trecut
aventuros, cu inima ndrazneata, este mai nti prezentata ca fiind exagerat de decolt
ata; freamatul de scandal pe care-1 suscita i trimite napoi reflexul tangibil al d
ispretului ei fata de conformism. Astfel, fata se va amuza sa se mbrace ca o feme
ie, femeia n vrsta, ca o fetita, curtezana, ca o femeie de lume, iar aceasta din u
rma, ca o vampa. Chiar daca fiecare se mbraca potrivit conditiei sale, si aici es
te un joc. Artificiul, ca si arta, se situeaza n imaginar. Nu numai corsetul, sut
ienul, parul vopsit, machiajul deghizeaza trupul si figura; dar femeia cea mai p
utin sofisticata, imediat cum "se mbraca" nu se propune perceptiei: este precum t
abloul, statuia, precum actorul pe scena, un analogon prin care se sugereaza un
subiect absent care este personajul ei, nu ea nsasi. Acesta confuzie cu un obiect
ireal, necesar, perfect ca un personaj de roman, ca un poitret sau un bust, o f
lateaza pe femeie; se straduieste sa se alieneze n el si sa apara astfel ea nsasi m
pietrita, justificata. Astfel, n Scrierile intime ale Mariei Bashkirtseff o vedem
din pagina n pagina multiplicndu-si chipul. Nu ne scuteste de nici una dintre roc
hiile sale: cu fiecare noua toaleta, se crede alta si se admira din nou. Am luat
de'la mama un sal mare, i-am facut o deschizatura pentru cap si i-am cusut latu
rile. Acest sal care cade n falduri clasice mi da un aer oriental, biblic, ciudat.
278 Ma duc la Laferriere si Caroline, n trei ore, ini face o rochie n care parca sn
t nvaluita ntr-un nor. Este o bucata de crep englezesc pe care o drapeaza pe trupu
l meu si care ma face eleganta, subtire, nalta. Intr-o rochie de lna calda cu pliu
ri armonioase, o figura de Lefebvre, pictorul care stie att de bine sa redea trup
urile suple si tinere nfasurate n tesaturi pudice. Acest refren se repeta n fiecare
zi: "Eram fermecatoare n negru... n gri, eram fermecatoare... Eram mbracata n alb, n
cn-tatoare". Doamna de Noailles, care acorda si ea multa importanta gatelilor, ev
oca plina de tristete n Memoriile ei drama unei rochii nereusite. mi placea vivaci
tatea culorilor, contrastele lor ndraznete, o rochie mi se parea un peisaj, o mom
eala pentru destin, o promisiune de aventura. n momentul cnd mbracam rochia lucrata
de niste mini sovaitoare, sufeream pentru toate defectele care mi se descopereau
. Daca toaleta are pentru multe femei o importanta att de considerabila, este pen
tru ca ea pare a le oferi, iluzoriu desigur, n acelasi timp lumea si propriul lor
eu. ntr-un roman german, Fata n rochie de matase artificiala^, ni se povesteste p
asiunea unei fete sarace pentru un mantou din blana de veverita; ea iubeste cu s
enzualitate caldura lui

mngietoare, tandretea blanii; sub acest nvelis pretios se ndrageste pe sine nsasi; n s
frsit, poseda frumusetea lumii pe care niciodata nu o atinsese mai nainte si desti
nul stralucitor care nu fusese al sau niciodata. Si iata ca am vazut un mantou a
gatat pe un umeras, o blana att de moale, att de tandra, att de cenusie, att de timi
da: mi venea sa o sarut, att de mult mi placea. Avea un aer de alinare si de Ziua T
uturor Sfintilor si de siguranta desavrsita, precum cerul. Era blana de veverita
adevarata. n tacere, mi-am dat jos impermeabilul, am mbracat mantoul. Blana asta e
ra ca un diamant pentru pielea mea care o iubea, iar ceea ce iubesti nu mai dai n
apoi, o data ce l ai. n interior, o captuseala de crep marocan de matase naturala,
cu broderie facuta de mna. Mantoul ma nvaluia si-i vorbea mai mult dect mine inimi
i lui Hubert... Snt att de eleganta cu blana asta Este ca un barbat exceptional ca
re m-ar face mie nsami pretioasa prin dragostea lui fata de mine. Aceasta blana m
a vrea si o vreau: ne avem una pe cealalta. Din moment ce femeia este un obiect,
este usor de nteles ca maniera n care este mbracata si mpodobita i modifica valoarea
1 I. Keun. 279 intrinseca. Nu din pura desertaciune da ea atta importanta ciorap
ilor de matase, palariei, manusilor; a-si pastra rangul este o imperioasa necesi
tate. n America, o parte enorma din bugetul femeii care munceste este consacrat f
rumusetii si vesmintelor ei; n Franta, aceasta povara este mai putin grea; totusi
, femeia este cu att mai respectata cu ct "reprezinta mai bine"; cu ct are nevoie m
ai mare sa gaseasca de lucru, cu att i este mai util sa aiba un aer de bunastare:
eleganta este o arma, o insigna, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de
recomandare. Este si o servitute; valorile pe care le confera se platesc; si se
platesc att de scump, nct, adesea, inspectorii surprind n marile magazine o femeie
de lume sau o actrita sustragnd parfumuri, cio rapi de matase sau lenjerie. Multe
femei se prostitueaza sau ,,se lasa ajutate" pentru a se mbraca; toaleta este ac
eea care comanda nevoia lor de bani. A fi bine mbracata cere timp si multe griji;
este o sarcina care nseamna uneori sursa unor bucurii: si n acest domeniu exista
descoperirea "comorilor ascunse", trguieli, viclenii, combi natii, inventii; daca
este ndemnatica, femeia chiar poate deveni creatoare. Zilele de expozitie - si ma
i ales de solduri - snt niste aventuri frenetice. O rochie noua este prin ea nsasi
o sarbatoare Machiajul, coafura snt substitute ale unei opere de arta. Astazi, m
ai mult dect odinioara1, femeia cunoaste bucuria de asi modela trupul prin sport,
gimnastica, bai, masaje, regimuri alimentare; ea hotaraste asupra greutatii, li
niei trupului, culorii pielii ei; estetica moderna i permite sa integreze frumuse
tii sale calitati active: are dreptul sa-si exerseze muschii, refuza invadarea c
u grasime a trupului ei; n cultura fizica, se afirma ca subiect, aflnd n ea un soi
de eliberare fata de carnea contingenta; dar aceasta eliberare se ntoarce cu usur
inta la dependenta. Steaua de cinema de la Hollywood triumfa asupra naturii: dar
se trezeste ca este un obiect pasiv n minile producatorului. Alaturi de aceste vi
ctorii n care femeia se poate complace pe buna dreptate, cochetaria implica - la
fel ca si grijile gospodariei - o lupta mpotriva timpului; caci si trupul ei este
un obiect pe care l roade trecerea timpului. Colette Audry a descris aceasta lup
ta, 1 Se pare totusi, dupa anchete recente, ca n Franta salile de gimnastica snt a
proape goale; mai ales ntre 1920 si 1940 frantuzoaicele s-au consacrat culturii f
izice. n acest moment dificultatile gospodanei apasa prea greu asupra lor. 280 an
aloaga cu aceea pe care o da mpotriva prafului din casa ei

gospodina1 Deja carnea ei nu mai era ferma ca n tinerete; de-a lungul bratelor si
al coapselor desenul muschilor se arata sub un strat de grasime si de piele cam
lasat. Nelinistita, si dadu iar peste cap programul zilnic: dimineata facea o ju
matate de ora de gimnastica, iar seara, nainte sa se culce, un sfert de ora de ma
saj. ncepu sa consulte manuale de medicina, reviste de moda, sa-si supravegheze c
ircumferinta taliei. si pregatea sucuri de fructe, lua purgative din cnd n cnd si sp
ala vasele cu manusi de cauciuc. Cele doua preocupari ale ei se topira ntr-una si
ngura: sa-si ntinereasca att de bine trupul, sa-si lustruiasca att de tare casa, nct n
tr-o zi sa ajunga la un fel de perioada imobila, la un soi de punct mort.... lum
ea ar fi ca oprita, suspendata dincolo de mbatrnire si de resturi... La piscina lu
a lectii pentru a-si ameliora stilul, iar revistele feminine o tineau cu respira
tia taiata prin retetele lor rennoite la infinit. Ginger Rogers ne marturiseste:
"mi perii parul n fiecare dimineata de o suta de ori, mi ia exact doua minute si ju
matate si am ntotdeauna parul matasos..." Cum sa va subtiati gleznele: ridicati-v
a n fiecare zi de treizeci de ori pe vrfuri fara a pune calciele jos, acest exercit
iu nu cere dect un minut; ce este un minut fata de o zi ntreaga? Altadata erau bai
a de ulei pentru unghii, pasta de lainie pentru mini, capsunile strivite pe fata.
Si aici, rutina face ca ngrijirea frumusetii si garderoba sa se transforme ntr-o c
orvoada. Oroarea de degradare pe care o antreneaza orice devenire suscita n anumi
te femei reci sau frustrate chiar oroarea de viata nsasi: cauta sa se pastreze pe
ele nsele asa cum pastreaza dulceturile sau mobilele. Aceasta ncapatnare negativa
le face dusmance ale propriei lor existente si ostile celorlalti: o masa buna de
formeaza linia siluetei, vinul strica tenul, prea mult zmbet aduce riduri pe fata
, soarele strica pielea, odihna ngreuneaza, munca uzeaza, dragostea face cearcane
, sarutarile aprind obrajii, mngierile deformeaza snii, mbratisarile ofilesc trupul,
maternitatea urteste fata si chipul; stim cu cta mnie resping tinerele mame copilu
l care se minuneaza n fata rochiei de seara. ,,Nu ma atinge, ai minile umede, o sa
ma murdaresti". Cocheta opune aceleasi respingeri avnturilor sotului sau ale ama
ntului. Asa cum mobilele snt ascunse sub huse, ea ar vrea sa se sustraga barbatil
or, timpului, lumii. Dar toate aceste precautii nu mpiedica aparitia firelor albe
din par si a ridurilor. nca din tinerete, femeia stie ca nu poate scapa de acest
destin. Si cu toata prudenta ei, se ntmpla accidente: o picatura de vin i cade pe
rochie, o tigara aprinsa arde tesatura; atunci creatura de lux si de sarbatoare
care surdea cu orgoliu ntr-un salon dispare: femeia si ia chipul serios si dur al g
ospodinei; descoperi brusc ca Jucrui n pierdere. 281 toaleta sa nu era o jerba, un
foc de artificii, o splendoare gratuita si perisabila destinata sa ilumineze cu
generozitate un moment: ea reprezinta o bogatie, un capital, o investitie care
a costat-o sacrificii; pierderea ei este un dezastru ireparabil. Pete, rupturi,
rochii nereusite, coafuri permanente ratate, acestea snt catastrofe nca si mai gra
ve dect o friptura arsa sau un vas spart: caci femeia cocheta nu numai ca s-a ali
enat n lucruri, ci s-a voit lucru, si fara intermediar se simte n pericol n lume. R
aporturile ei cu croitoreasa si modista, nerabdarea, pretentiile ei manifesta sp
iritul sau de seriozitate si senzatia de insecuritate. Rochia reusita face din e
a personajul viselor ei; dar ntr-o toaleta veche sau prost croita se simte decazu
ta De rochie depindeau dispozitia, tinuta mea si expresia chipului, totul... sen
e Marie Bashkirtseff. Si mai departe: Sau te plimbi goalagoluta, sau te mbraci po
trivit fizicului, gusturilor, caracterului tau. Cnd nu am aceste conditii, ma sim
t stngace, comuna si, n consecinta, umilita. Ce se ntmpla cu buna dispozitie si cu s
piritul? Ele nu fac dect sa se gndeasca la crpe, si atunci esti proasta, plictisita
, nu mai stii unde

sa te ascunzi. Multe femei prefera sa renunte la o petrecere dect sa se duca pros

t mbracate, chiar daca nu trebuie sa fie remarcate. Totusi, desi unele femei afir
ma: "Nu ma mbrac dect pentru mine", am vazut ca pna si n narcisism este implicata pr
ivirea celuilalt. Numai n ospicii poti ntlni cochete care pastreaza cu ncapatnare o nc
redere deplina n niste priviri absente; n mod normal, ele cer martori. As vrea sa
plac, sa mi se spuna ca snt frumoasa, iar Liova sa vada si sa auda asta... La ce
mi-ar folosi sa fiu frumoasa? Micutul meu fermecator Petia o iubeste pe batrna lu
i doica la fel cum ar iubi o frumusete, iar Liovocika s-ar fi obisnuit cu chipul
cel mai hidos... As vrea sa-mi ondulez parul. Nu va sti nimeni, dar n-ar fi mai
putin fermecator. Ce nevoie am eu sa fiu vazuta? Panglicile si gatelile mi fac p
lacere, as vrea o centura noua de piele, si acum, ca am sens asta, mi vine sa plng
.... scrie Sofia Tolstaia, dupa zece ani de casnicie. Sotul si ndeplineste foarte
prost acest rol. Si aici exigentele lui snt duplicitare. Daca sotia sa este prea
atragatoare, devine gelos; totusi, orice sot are, mai mult sau mai putin, ceva d
in regele Candaules: ar vrea ca sotia lui sa-i faca cinste, sa fie eleganta, dra
guta sau macar "bine"; daca nu, i va spune cu ciuda cuvintele lui Ubu: "Dar ce urt
a esti astazi! Asta pentru ca primim oaspeti?" n casnicie, asa cum am vazut, valo
rile erotice si sociale nu se mpaca prea bine, si acest antagonism se reflecta si
aici. Femeia care-si subliniaza atractivitatea sexuala este n ochii sotului ei "
soi rau"; el 282 blameaza ndraznelile care, la o straina, l-ar seduce, si aceasta
dezaprobare ucide n el dorinta; daca femeia se mbraca decent, o aproba, nsa cu rac
eala: nu o gaseste atragatoare, si n mod vag i reproseaza asta. Din aceasta cauza,
rar o priveste cu propriii sai ochi: de fapt, o masoara cu ochii celorlalti. "C
e se va spune despre ea?" Nu e n stare sa prevada, pentru ca le mprumuta altora pe
rspectiva sa de sot. Nimic nu este mai iritant pentru o femeie dect sa vada cum s
otului ei i plac la alta femeie rochii si atitudini pe care le critica la ea. De
altfel, n mod spontan, este prea aproape de ea ca s-o mai vada; pentru el chipul
ei este neschimbat, nu-i remarca nici rochiile, nici faptul ca si-a schimbat pie
ptanatura. Chiar si sotii ndragostiti si amantii pasionati snt adesea indiferenti
la toaleta femeii. Daca o iubesc cu pasiune n goliciunea ei, podoabele cele mai f
rumoase nu fac dect s-o deghizeze n ochii lor; si le va placea la fel de mult cnd e
prost mbracata, obosita, ca si atunci cnd este stralucitoare. Daca nu o mai iubes
c, rochiile cele mai minunate nu-i vor mai spune nimic. Toaleta poate fi un inst
rument de cucerire, dar nu o arma de aparare; arta ei consta n a crea miraje, a o
feri privirilor un obiect imaginar; n mbratisarea carnala, n relatia sentimentala c
otidiana, ntreaga vraja se risipeste; sentimentele conjugale, precum si dragostea
fizica se situeaza pe tarmul realitatii. Femeia nu se mbraca pentru barbatul iubi
t. ntruna dintre nuvelele sale1, Dorothy Parker, descrie o tnara femeie care, aste
ptndu-si cu nerabdare sotul ce vine n permisie, decide sa se nfrumuseteze pentru a1 primi: si cumpara o rochie noua; neagra: lui i placeau rochiile negre; simpla, f
iindca lui i placeau rochiile simple; si era att de scumpa, nct nici nu-i venea sa-s
i aminteasca ct daduse pe ea... ti place rochia mea? Sigur ca da! zise el. ntotdeau
na mi-ai placut n rochia asta. Simti ca se preschimba ntr-o bucata de lemn. Rochia
asta, zise ea articulnd cuvintele cu o claritate insultatoare, este noua-nouta.
Nu am purtat-o niciodata. n cazul n care te intereseaza, am cumparat-o chiar pentr
u mprejurarea asta

Iarta-ma, draga mea, zise el. Oh! binenteles, acum vad ca nu seamana deloc cu cel
elalte. E minunata ntotdeauna mi-ai placut mbracata n negru. n momente ca astea, spu
se ea, aproape ca doresc sa am un alt motiv sa ma mbrac n negru. S-a spus adesea c
a femeia se mbraca pentru a trezi gelozia altor femei: aceasta gelozie este ntr-ad
evar un semn eclatant de reusita, The Lovely Eave. 283 dar nu este singurul scop
vizat. n complimentele invidioase sau admirative, femeia cauta afirmarea absolut
a a frumusetii sale, a elegantei si a gustului sau, de fapt, a ei nsesi. Se mbraca
pentru a se arata: se arata pentru a exista. Se supune astfel unei dureroase de
pendente; devotamentul gospodinei este util chiar daca nu este recunoscut; efort
ul cochetei este zadarnic daca nu se nscrie n nici o constiinta. Ea cauta o valori
zare definitiva a ei nsesi; aceasta pretentie la absolut i face cautarea att de ist
ovitoare; daca e dezaprobata de o singura voce, palaria ei nu este frumoasa. Un
compliment o flateaza, dar o dezmintire o ruineaza; si cum absolutul nu se manif
esta dect printr-o serie infinita de aparitii, ea nu va cstiga niciodata cu totul;
de aceea cocheta este att de susceptibila. Tot de aceea, unele femei frumoase si
adulate pot fi n mod trist convinse ca nu snt nici frumoase, nici elegante, ca le
lipseste chiar aprobarea suprema a unui judecator pe care nu-1 cunosc nici ele:
acestea vizeaza un n-sine care este imposibil de realizat. Rare snt cochetele att
de orgolioase nct ntruchipeaza ele nsele legile elegantei, pe care nimeni nu le poat
e surprinde, pentru ca ele definesc prin decrete succesul sau esecul; acestea, a
tta timp ct dureaza domnia lor, pot sa se considere ca o reusita exemplara. Nenoro
cirea este ca aceasta reusita nu foloseste nimanui la nimic. Toaleta implica n mo
d imediat iesirea n lume si primirea vizi telor, si acesta este de altfel scopul
ei principal. Femeia si plimba din salon n salon noul ei taior si invita alte feme
i s-o vada dominnd n "interiorul" ei. n anumite cazuri deosebit de solemne, sotul o
nsoteste n aceste ,,vizite"; dar n majoritatea cazurilor ea si nde plineste aceste "
obligatii mondene" cnd el este la lucru. A fost descrisa de mii de ori implacabil
a plictiseala care apasa asupra acestor reuniuni si care vine din aceea ca femei
le reunite de "datoriile mondene" nu au nimic sa-si comunice. Nici un interes co
mun nu o leaga pe sotia avocatului de sotia medicului - si nici pe nevasta docto
rului Dupont de aceea a doctorului Durnd. Este de prost gust, ntr-o conversatie ge
nerala, sa vorbesti despre nazbtiile copilului sau despre grijile domestice. Feme
ia este deci redusa la consideratii asupra vremii, la pareri despre ultimul roma
n la moda, la cteva idei generale mprumutate de la sotul ei. Obiceiul "zilei de pr
imire a doamnei" tinde sa dispara; dar, sub diverse forme, corvoada "vizitei" a
supravietuit n Franta. Americanii snt gata sa substituie conversatiei jocul de bri
dge, ceea ce nu este un avantaj dect pentru femeile carora le place acest joc. To
tusi, viata mondena mbraca forme mai atragatoare dect aceasta trndava ndeplinire a u
nei datorii de politete. A primi oaspeti nu nseamna numai a-1 primi pe semenul ta
u n locuinta ta privata; nseamna sa-ti schimbi casa ntr-un domeniu fermecat. Manife
starea 284 mondena este n acelasi timp sarbatoare si potkuch. Stapna casei si expun
e comorile: argintarie, lenjerie, cristaluri; ea umple casa de flori; efemere, i
nutile, florile ntruchipeaza gratuitatea petrecerilor, care snt n acelasi timp risi
pa si lux; raspndite n vaze, sortite unei morti rapide,

snt foc de artificii, tamie si mir, libatiune, sacrificiu. Masa se ncarca de mncarur
i rafinate, de vinuri pretioase. Trebuie ca femeia, satisfacnd nevoile mesenilor,
sa inventeze daruri gratioase care sa vina n ntmpinarea dorintelor lor. Virginia W
oolf subliniaza acest caracter ntrun pasaj n care vorbeste doamna Dalloway: Asa ca
pnn usile batante ncepu o forfota muta si fermecatoare de fete cu sorturi si bon
ete albe, nu slujitoare ale necesitatii, ci initiate n misterul sau n marele iluzi
onism practicat de doamnele din Mayfair de la unu si jumatate la doua, cnd la un
semn al minit, traficul se opreste si n locul lui se nfiripa amagirea aceasta adnca,
nti n privinta nncarii parca n-ar costa nimic - si apoi masa care se asterne singura
, spontan, cu argint si cristal, mici mpletituri de rafie, cupe cu fructe rosii;
bmme stravezii de smntna cafenie voaleaza calcanul; n tavi noata bucati de pui; focu
l arde, colorat, festiv; si o data cu vinul si cafeaua (care nu costa nimic) se
isca dinaintea ochilor visatori naluciri voioase; ochi blnzi, gnditon; ochi careia
viata le apare muzicala, tainica... * Femeia care prezideaza aceste mistere est
e mndra de a se simti creatoarea unui moment perfect, de a sti ca risipeste feric
ire si veselie. Prin ea s-au reunit invitatii, prin ea a avut loc evenimentul, e
ste sursa gratuita a bucuriei, a armoniei. Este exact ceea ce simte doamna Dallo
way. Dar presupuiund ca Peter i-ar spune "Bine, bine, dar seratele tale - ce ros
t au seratele tale9" tot ce i-ar fi putut raspunde (si nu-i puteai cere nimanui
sa nteleaga) ar fi fost: "Snt o ofranda" (...) Iata pe Cutare din South Kennington
; altul din Bayswater; si un altul sa zicem din Mayfair. Iar ea avea o constiint
a mereu constanta a existentei lor; simtea ca e asa pacat; simtea ca e asa dezol
ant; si simtea ce bine ar fi sa poata fi adunati la un loc. Si-i aduna la un loc
. Si aceasta era o ofranda; sa mbini, sa creezi; dar pentru cine?** Daca n acest o
magiu adus semenilor este numai pura generozitate, sarbatoarea este cu adevarat
o sarbatoare. Dar rutina sociala a preschimbat repede potlatch-u\ n institutie, d
arul n obligatie si VIRGINIA WOOLF Doamna Dalloway. Editura pentru Literatura Uni
versala. Bucuresti. 1968. traducere de Petru Cretia. Ibidein. 285 sarbatoarea n r
itual. Savurndu-si "cina n oras", invitata se gndeste ca va trebui sa ofere si ea o
cina; uneori se plnge ca a fost prea bine primita. "Familia X a vrut sa ne epate
ze", i spunea ea cu acreala sotului ei. Mi s-a povestit, ntre altele, ca n timpul u
ltimului razboi, ceaiurile devenisera ntr-un orasel din Portugalia cele mai costi
sitoare potlatch-mv. la fiecare reuniune stapna casei trebuia sa serveasca o mai
mare varietate si cantitate de prajituri dect la reuniunea precedenta: aceasta sa
rcina a devenit att de grea, nct ntr-o zi toate femeile au decis de comun acord sa n
u mai serveasca altceva dect ceai. n asemenea mprejurari, sarbatoarea si pierde cara
cterul generos si magnific; este o corvoada printre attea altele; accesoriile car
e exprima festivitatea nu snt dect un izvor de ngrijorare: femeia trebuie sa suprav
egheze cristalurile, fata de masa, sa masoare sampania, sa numere fursecurile; o
ceasca sparta, matasea arsa a unui fotoliu snt dezastre: mine va trebui sa curete
, sa aranjeze, sa puna n ordine totul: femeia se teme de aceasta munca suplimenta
ra, ea simte aceasta multipla dependenta care defineste destinul gospodinei: dep
inde de reusita sufleului, a fripturii, de macelar, de bucatareasa, depinde de s
otul care se ncrunta imediat cum ceva nu merge bine; depinde de invitatii care ma
soara din ochi mobilele, vinurile, si care hotarasc daca petrecerea a fost sau n
u reusita. Numai femeile generoase si sigure de ele vor traversa cu sufletul mpac
at o asemenea ncercare. Triumful poate sa le dea o vie satisfactie. Dar multe sea
mana n aceasta privinta cu doamna Dalloway, despre care Virginia Woolf scrie: "De
si iubea aceste triumfuri... ca si stralucirea si

surescitarea pe care io dadeau, simtea n ele vidul, iluzia" Femeia nu poate ntr-ad
evar sa se complaca n ele dect daca nu le da prea multa importanta; n caz contrar,
va cunoaste chinurile vanitatii niciodata satisfacute. Exista, de altfel, putine
femei att de norocoase nct sa afle n "mondenitate" sensul vietii lor. Cele care i s
e consacra n ntregime ncearca de obicei nu numai sa-si aduca un cult al propriei pe
rsoane, ci si sa depaseasca aceasta viata mondena spre anumite scopuri: adevarat
ele "saloane" au un caracter literar sau politic. Ele se straduiesc prin acest m
ijloc sa capete un ascendent asupra barbatilor si sa aiba un rol personal, evadnd
astfel din conditia femeii maritate. n general, aceasta din urma nu este satisfa
cuta pe deplin de placeri, de triumfurile efemere care i snt acordate rar si care
de multe ori reprezinta pentru ea oboseala n aceeasi masura ca si distractie. Via
ta mondena i cere sa "reprezinte", sa se expuna, dar nu creeaza ntre ea si semenii
ei o adevarata comunicare si nu o smulge din singuratatea sa. "Este dureros sa
gndesti, scrie Michelet, ca femeia, aceasta fiinta relativa care nu poate trai de
ct n doi, este mai adesea singura dect 286 barbatul. El gaseste tovarasie peste tot
, si creeaza relatii noi. Ea nu este nimic fara familia ei. Iar aceasta o coplese
ste: toata greutatea apasa asupra femeii." Si, ntr-adevar, femeia nchisa, desparti
ta de lume, nu cunoaste bucuriile camaraderiei care implica urmarirea n comun a a
numitor scopuri; munca ei nu-i ocupa spiritul, educatia nu i-a dat nici gustul,
nici obisnuinta independentei, si totusi si petrece zilele n singuratate; am vazut
ca este una dintre nenorocirile de care se plnge Sofia Tolstaia. Casatoria ei a n
departat-o adesea de caminul parintesc, de prieteniile ei din tinerete. Colette
a descris n Uceniciile mele dezradacinarea unei tinere casatorite aduse din provi
ncie la Paris; ea nu gaseste alinare dect n lungile scrisori pe care le schimba cu
mama ei; dar scrisorile nu pot nlocui prezenta cuiva, si nu-i poate marturisi lu
i Sido deceptiile ei. n multe cazuri nu mai exista o adevarata intimitate ntre tnar
a femeie si familia ei; nici mama, nici surorile sale nu-i mai snt prietene. Asta
zi, din pricina crizei de locuinte, multe tinere casatorite locuiesc cu familia
ei sau a sotului; dar aceste prezente impuse snt departe de a constitui totdeauna
pentru ele o adevarata tovarasie. Prieteniile feminine pe care reuseste sa le p
astreze sau sa le creeze vor fi pretioase pentru femeie; ele au un caracter foar
te diferit de relatiile pe care le au ntre ei barbatii; acestia comunica ntre ei c
a niste indivizi, prin ideile si proiectele lor personale; femeile, nchise n gener
alitatea destinului lor de femei, snt unite printr-un soi de complicitate imanent
a. Si ceea ce cauta n primul rnd unele la altele este afirmarea universului lor co
mun. Nu-si discuta parerile, ci schimba ntre ele confidente si retete; se solidar
izeaza pentru a construi un contraunivers ale carui valori sa domine valorile ma
sculine; unite, ele gasesc forta de asi scutura lanturile; neaga dominatia sexua
la a barbatului rnarturisindu-si una alteia frigiditatea, batndu-si joc n mod cini
c de poftele barbatului lor sau de stngacia lui; de asemenea, contesta cu ironie
superioritatea morala si intelectuala a sotului lor si a barbatilor n general. si
confrunta experientele: sarcini, nasteri, boli ale copiilor, boli personale, gri
ji menajere, toate acestea devin elemente esentiale ale istoriei omenesti. Munca
lor nu este o tehnica: transmitndu-si retete de bucatarie, de menaj, le dau aces
tora demnitatea unei stiinte secrete ntemeiate pe traditia orala. Uneori examinea
za mpreuna probleme de ordin moral. Pagina de corespondenta din revistele feminin
e ofera un esantion elocvent al acestor schimburi; n-am putea imagina un "curier
al inimilor" care se adreseaza barbatilor; acestia se ntlnesc n lume, care este lu
mea lor; n timp ce femeile trebuie sa-si defineasca, sa masoare, sa exploreze pro
priul lor teren. Ele si comunica mai ales sfaturi despre frumusete, retete de buc
atarie si de lucru de mna, si cer parerea; n nclinatia lor

catre palavrageala si exhibitie, uneori se simte o 287 adevarata angoasa Codul m

asculin - femeia stie asta - nu este si al sau, si barbatul nsusi conteaza pe fap
tul ca ea nu observa acest lucru, din moment ce o mpinge spre avort, adulter, gre
seli, tradari, minciuni pe care oficial le condamna; ea le cere deci celorlalte
femei sa o ajute sa defineasca un fel de "lege a mediului", un cod moral propriu
femeilor. Nu numai din rea-vointa femeile comenteaza si critica att de mult purt
arile prietenelor lor: pentru a le judeca pe acestea si pentru a se purta ele nse
le cum trebuie le este necesara mult mai multa inventivitate morala dect barbatil
or. Ceea ce confera valoare unor asemenea relatii este adevarul pe care-1 compor
ta. n fata barbatului, femeia joaca ntotdeauna un rol; minte acceptndu-se ca o alte
ritate neesentiala, minte nfatisnd n fata lui, prin mimica, toaleta, cuvinte gndite
dinainte, un personaj imaginar. Aceasta comedie reclama o tensiune constanta; lng
a sotul ei, lnga amantul ei, o femeie gndeste, mai mult sau mai putin: "Nu snt eu ns
ami'"; lumea masculina e dura, are muchii taioase, vocile snt prea sonore, lumini
le prea crude, contactele aspre. Lnga celelalte femei, femeia se afla n spatele de
corului; si lustruieste armele, n asteptarea luptei; si combina toaleta, inventeaza
un nou machiaj, si pregateste vicleniile: lncezeste n papuci si halat prin culise,
nainte de a urca pe scena; i place aceasta atmosfera calduta, blnda, destinsa. Col
ette descrie astfel momentele petrecute la prietena ei Marco: Confidente scurte,
distractii de calugarite, ore care semanau cnd cu acelea dmtr-un atelier de lucr
u, cnd cu timpul n care se scurge convalescenta. .. i placea sa joace pe lnga femeia
mai n vrsta rolul sfatuitoarei: n dupa-amiezele calde, sub storul balconului, Marc
o si broda lenjeria. Cosea prost, dar cu gnja, si eram foarte mndra de sfaturile p
e care le dadeam... "Nu trebuie sa brodezi cu albastru camasile, rozul este mai
frumos pe lenjerie, si mai aproape de culoarea pielii." Peste putin timp i dadeam
si alte sfaturi despre culoarea pudrei si a rujului pe care le folosea, despre
felul prea evident n care-si creiona pleoapele, de altfel foarte frumos desenate.
"Crezi? crezi?" mi raspundea ea. Tnara mea autoritate nu se lasa mai prejos. Luam
pieptenele, deschideam o carare gratioasa n parul ei, ma aratam experta n a-i fac
e privirea nflacarata, n a aprinde o aurora rosie n obrajii ei, aproape de tmple. Ce
va mai departe, ne-o arata pe Marco pregatindu-se cu anxietate pentru ntlnirea cu
un tnar pe care voia sa-1 cucereasca: Voia sa-si stearga ochii plini de lacrimi,
dar am mpiedicat-o. 288 anumite familii - cum este celebra familie americana Juke
- toate femeile se consacra acestei meserii. Printre tinerele vagabonde, se num
ara multe fetite abandonate de familiile lor, care ncep prin a cersi si apoi fac
trotuarul. n 1857, Parent-Duchtelet descoperise ca, din 5 000 de prostituate, 1 44
1 fusesera influentate de saracie, 1 425 seduse si apoi parasite, 1 255 abandona
te si lasate fara nici un fel de resurse de parintii lor. Anchetele moderne suge
reaza aproape aceleasi concluzii. Boala o mpinge adesea spre prostitutie pe femei
a devenita incapabila sa desfasoare o adevarata munca sau care si-a pierdut sluj
ba; ea distruge echilibrul precar al bugetului femeii si o obliga sa-si inventez
e resurse noi. La fel ca si nasterea unui copil. Mai mult de jumatate dintre fem
eile de la Saint-Lazare au avut cel putin un copil; multe au crescut ntre trei si
sase copii; doctorul Bizard semnaleaza o prostituata care adusesese pe lume pai
sprezece copii, dintre care opt erau nca n viata la data cnd o cunoscuse. Putine, s
pune el, si abandoneaza copilul; si adesea fatamama devine prostituata pentru a-1
creste. ntre altele, citeaza acest caz: Deflorata la nouasprezece ani, n provinci
e, pe cnd se afla nca n

mijlocul familiei sale, de un patron care avea saizeci de ani, a fost obligata,
ramnnd nsarcinata, sa plece de acasa si a nascut o fetita sanatoasa pe care a cresc
ut-o n mod corect. Dupa ce a nascut, a venit la Pans, s-a angajat ca doica si a nc
eput sa se prostitueze la vrsta de douazeci si noua de ani. O face, deci, de trei
zeci si trei de am. La capatul puterilor si al curajului, cere acum sa fie inter
nata la Saint-Lazare. Este cunoscut faptul ca n timpul razboaielor si n perioadele
de criza care urmeaza are loc o recrudescenta a prostitutiei. Autoarea povestir
ii Vj~tj; unei prostituate, publicata partial n Lcs Temps modcrnes^, si povesteste
astfel nceputurile: M-ain maritat la saisprezece ani cu un barbat cu treisprezec
e am mai n vrsta dect mine. M-ain casatorit ca sa scap din casa parintilor mei. Sot
ul meu nu se gndea dect sa-mi toarne copii. "Asa vei ramne acasa, n-ai sa mai iesi
prea mult", zicea el. Nu-mi dadea voie sa ma fardez, nu voia sa ma duca la cinem
a. Trebuia s-o suport pe soacra mea, care venea la noi n fiecare zi si-i dadea dr
eptate ticalosului ei de fiu. Primul meu copil a fost un baiat, Jacques; dupa pa
isprezece luni, am nascut un altul, Pierre... Cum ma plictiseam foarte tare, m-a
m apucat sa urmez niste cursuri de infirmiera, mi placea mult... Am fost angajata
la un spital la periferia Parisului, la sectia de femei. O infirmiera, care era
o strengarita, m-a nvatat lucruri pe care nu le Stiam. Cnd ma culcam cu sotul meu
, aceasta era pentru mine mai degraba o Autoarea a publicat clandestin aceasta p
ovestire sub pseudonimul Marie-Therese: o voi desemna cu acest nume. 305 corvoad
a. La sectia de barbati am ramas sase luni fara a face nici o prostie. Dar ntr-o
buna zi, un soldat, genul scrbos, dar baiat frumos, a intrat n camera mea... M-a f
acut sa nteleg ca as putea sa-mi schimb viata, ca am sa merg cu el la Paris, ca n
-am sa mai muncesc... Stia sa toarne gogosi... M-am hotart sa plec cu el.... O lu
na, am fost cu adevarat fericita... ntr-o zi a adus o femeie bine mbracata, sic, s
punndu-mi: "Uite, ea stie sa se descurce". La nceput nu i-a mers. Chiar am gasit u
n post de infirmiera ntr-o clinica din cartier ca sa-i arat ca nu voiam sa fac tr
otuarul, dar nu puteam rezista mult timp. mi zicea: "Nu ma iubesti. Cine-si iubes
te barbatul munceste pentru el". Plngeam. La clinica eram trista tot timpul. Pna l
a urma m-am lasat dusa la coafor... Am nceput sa ies la agatat... Julot ma urmare
a sa vada daca ma descurcam bine si ca sa ma avertizeze daca apareau politaii...
n anumite privinte, aceasta istorie este conforma cu povestea clasica a fetei mpi
nse sa faca trotuarul de catre amantul care devine pestele ei. Se ntmpla ca acest
rol sa fie jucat de sot. Si uneori chiar de o femeie. n 1931, L. Faivre a facut o
ancheta chestionnd 510 prostituate1; el a descoperit ca 284 dintre ele traiau si
ngure, 132, cu un prieten, 94, cu o prietena cu care ntretineau de obicei legatur
i homosexuale. El citeaza ( cu ortografia lor) extrase din scrisorile urmatoare:
Suzanne, saptesprezece ani. M-am dedat prostitutiei mai mult cu prostituate. Un
a care m-a tinut mult timp era foarte geloasa, de-aia am plecat de pe strada...
Andree, cincisprezece ani si jumatate. Am plecat de la parinti ca sa stau cu o p
rietena pe care am ntlmt-o la un bal, mi dadeam seama ca voia sa ma iubeasca ca un
barbat, am ramas cu ea patru luni, apoi... Jeanne, paisprezece ani. Bietul meu t
ati se numea X... si a murit la spital, n 1922, de pe urma unor rani capatate n ra
zboi. Mama s-a recasatorit. M-am dus la scoala ca sa-mi iau certificatul de stud
ii, apoi, dupa ce l-am obtinut, a trebuit sa nvat croitoria... pe urma, cum cstiga
m foarte putin, au nceput certurile cu tatal meu vitreg. A trebuit sa intru servi
toare la doamna X... Eram singura de zece zile cu fiica ei care avea cam douazec
i si cinci de ani; mi-am dat seama de o schimbare foarte mare n atitudinea mea fa
ta de ea; ntr-o zi, la fel ca un baiat, im-a

marturisit marea ei dragoste. Ezitam, dar, de teama sa nu fiu concediata, pna la

urma am cedat; am nteles atunci anumite lucruri.... Am muncit, apoi, trezmdu-ma f
ara slujba, m-am dus n Bois, unde m-am prostituat cu femei. Am cunoscut o doamna
foarte generoasa etc. Adesea femeia nu priveste prostitutia dect ca pe un mijloc
oarecare de a-si spori resursele. Dar a fost descris de nenumarate ori felul Tin
erele prostituate vagabonde n nchisoare. 306 n care ea se trezeste pe urma nlantuita
. Daca snt rare cazurile de trafic de carne vie, n care femeia este trta n acest angr
enaj prin violenta, promisiuni mincinoase, nselaciuni etc; ceea ce se ntmpla oricum
frecvent este ca ea sa fie retinuta n aceasta "cariera" mpotriva vointei sale. Ca
pitalul necesar nceputurilor i-a fost furnizat de catre un "sustinator" barbat sa
u femeie care a cstigat drepturi asupra ei, primeste cea mai mare parte din cstigu
rile sale si de care prostituata nu mai poate scapa. Marie-The'rese a dus timp d
e mai multi ani o adevarata lupta pentru a reusi sa se elibereze. Am nteles n sfrsi
t ca Julot nu voia dect sa-mi ia agoniseala si m-am gndit ca, departe de el, as pu
tea sa pun ceva bani deoparte... La nceput eram timida la bordel, nu ndrazneam sa
ma apropii de clienti si sa le spun: "Urci?" Nevasta unui amic de-al lui Julot m
a urmarea tot timpul si socotea de cte ori ma culcam cu clientii. ntr-o zi Julot m
i-a scris ca trebuia sa-i dau n fiecare seara banii patroanei, "ca sa nu mi-i fur
e cineva"... Cnd am vrut sa-mi cumpar o rochie, proprietara mi-a zis ca Julot i in
terzisese sa-mi dea napoi agoniseala... Mi-am propus sa plec ct mai repede din bor
delul ala. Cnd patroana a aflat ca vreau sa plec, nu mi-a mai pus tamponul * naint
e de vizita, ca alte dati, si am fost arestata si dusa la spital... a trebuit sa
ma ntorc la bordel pentru a-mi cstiga banii pentm calatone... dar n-am ramas acol
o dect patru saptamni. Am lucrat cteva zile la Barbes, ca nainte, dar mi era prea ciu
da pe Julot ca sa pot ramne la Paris: ne certam urt, ma batea, o data era sa ma ar
unce pe fereastra... M-am aranjat cu un tip sa ma duc n provincie. Cnd miam dat se
ama ca tipul l cunostea pe Julot, nu m-am mai dus la ntlmre, cum ne nteleseseram. Ce
le doua gagici ale tipului m-au gasit apoi pe strada Belhotnme si mi-au tras o b
ataie crunta.... A doua zi mi-am facut valiza si am plecat singura pe insula T..
.. Dupa trei saptamni ma saturasem de bordel, i-am scris doctorului cnd a venit pe
ntru vizita sa ma treaca bolnava ca sa ies... Julot m-a vazut pe bulevardul Mage
nta si m-a batut... Mi-au ramas semne pe fata dupa bataia de pe bulevardul Magen
ta... Ma saturasem de Julot. Am facut deci un contract sa plec n Germania... Lite
ratura a popularizat figura acestui "Julot". El joaca n viata trfei un rol de prot
ector. i da bani sa-si cumpere toaletele, apoi o apara de concurenta cu celelalte
femei, de politie - uneori este el nsusi politist -, de clienti. Acestia ar fi b
ucurosi sa poata consuma fara sa plateasca; altii ar fi gata sa-si satisfaca sad
ismul chinuind-o. La Madrid, acum ctiva ani, niste baieti blonzi si fascisti se a
muzau aruncnd n fluviu prostituatele, n noptile reci; n Franta, studentii veseli duc
uneori femeile la tara pentru a le abandona, goale-pusca, * "Un tampon pentru a
adormi microbul blenoragiei, care li se dadea femeilor nainte de vizita, asa nct d
octorul nu descoperea o femeie bolnava dect (Jaoa madama voia sa scape de ea." 30
7 noaptea. Pentru a-si lua banii si pentru a evita sa fie maltratata, prostituat
a are nevoie de un barbat Acesta i aduce, de asemenea, si un sprijin moral: "Sing
ura nu lucrezi att de bine, nu te trage inima, te lasi pe tnjala", zic unele. Ades
ea prostituata l iubeste pe pestele ei; din dragoste a mbratisat aceasta meserie,
sau asa se justifica; n mediul sau

exista o enorma superioritate a barbatului asupra femeii: aceasta distanta favor

izeaza dragostea-religie, ceea ce explica abnegatia pasionata a unor prostituate
. n violenta masculului, ele vad semnul virilitatii lui si i se supun cu si mai m
ulta docilitate. Cunosc alaturi de el gelozia, chinurile, dar si bucuriile ndrago
stitei. Totusi, de multe ori nu au pentru acesta dect ostilitate si ranchiuna; nu
mai din teama, pentru ca snt dominate, ramn alaturi de el, cum am vazut n cazul Mar
iei-Therese. Atunci se ntmpla adesea ca ele sa se consoleze cu un "prieten de sufl
et" ales dintre clienti. Toate femeile aveau, n afara de pestele lor, cte un priet
en, si eu de asemenea, sene Marie-Therese. Era un marinar, un baiat foarte frumo
s. Desi facea bine amor, nu puteam ramne cu el, dar simteam multa prietenie unul
pentru celalalt. Adesea urca la mine fara sa faca amor, numai ca sa vorbim, si-m
i spunea ca ar trebui sa plec de acolo, ca locul meu era n alta parte. Prostituat
ele se consoleaza si cu femei. O mare parte dintre ele snt homosexuale Am vazut a
desea ca la originea carierei lor sta o aventura homosexuala si ca multe continu
au sa traiasca mpreuna cu o prietena. Dupa Anna Rueling, n Germania aproximativ 20
% dintre prostituate ar fi homosexuale. Faivre semnaleaza ca n nchisoare tinerele
detinute schimba ntre ele scrisori pornografice, cu accente pasionate, semnate "U
nite pe viata". Aceste scrisori snt omoloage cu cele pe care le scriu scolaritele
cu inimile "nflacarate"; acestea din urma snt mai putin avizate, mai timide, pe cn
d femeile merg pna la capat, n cuvinte ca si n actele lor. Se observa din viata Mar
iei-Therese - care a fost initiata n voluptate de o femeie - ce rol privilegiat j
oaca "prietena" fata de clientul dispretuit, de protectorul autoritar: Julot a a
dus o fata, o amarta care n-avea mei pantofi n picioare. [ s-a cumparat totul de l
a solduri, apoi a venit cu mine sa lucreze. Era foarte draguta si cum, n plus, i p
laceau femeile, ne ntelegeam bine. mi amintea tot ce nvatasem cu infirmiera. Ne dis
tram foarte bine si adeseori, n loc sa lucram, ne duceam la cinema Eram multumita
ca traia alaturi de noi. Deci prietena joaca aproape rolul pe care-1 are amantu
l pentru femeia cinstita nchisa printre femei: este o tovarasa de placere, cu ea
raporturile snt libere, gratuite, pot fi deci dorite; obosita de barbati, dezgust
ata de ei sau dorind o diversiune, prostituata va cauta destindere si placere n b
ratele altei femei. n orice caz, complicitatea 308 despre care am vorbit si care
le uneste imediat pe femei se creeaza si mai puternic n acest caz dect n oricare al
tul. Prin faptul ca raporturile lor cu o jumatate de omenire snt de natura comerc
iala, ca ansamblul societatii le trateaza ca pe niste paria, prostituatele se si
mt ntr-o strnsa solidaritate unele cu altele. Li se ntmpla sa fie rivale, sa fie gel
oase, sa se insulte, sa se bata; dar au o profunda nevoie una de alta pentru a c
onstitui un "contraunivers" n care-si regasesc demnitatea umana; prietena este co
nfidentul si martorul privilegiat; ea apreciaza rochia, pieptanatura care snt mij
loace destinate sa-i seduca pe barbati, dar care apar drept scopuri n sine pentru
privirile invidioase sau admirative ale altor femei. Ct despre raporturile prost
ituatei cu clientii ei, parerile snt foarte mpartite, iar cazurile, fara ndoiala, v
ariabile. Adesea a fost subliniat faptul ca ea pastreaza pentru prietenul ei de
suflet sarutul pe gura; expresie a unei tandreti libere, si ca ea nu face nici o
comparatie ntre mbratisarile amoroase si mbratisarile profesioniste. Marturiile ba
rbatilor snt suspecte pentru ca vanitatea lor i incita sa se lase pacaliti de simu
larea placerii. Trebuie spus ca mprejurarile snt foarte diferite atunci cnd este vo
rba de o ,,partida" care adesea este nsotita de o oboseala fizica epuizanta, ori
de un act rapid, de o "noapte de amor

platita", sau de relatii frecvente cu un client familiar. Marie-Therese si exerci

ta de obicei meseria cu indiferenta, dar evoca deliciul unor anumite nopti; a av
ut "capricii" si spune ca toate camaradele ei aveau. Se ntmpla ca femeia sa refuze
sa fie platita de un client care -a placut, iar uneori, daca e strmtorat, sa-i pr
opuna sa-1 ajute. Totusi, n ansamblu, femeia lucreaza "la rece". Unele nu au pent
ru clientii lor dect indiferenta, cu o nuanta de dispret. "Oh! Ce prosti snt barba
tii! Cum pot femeile sa le bage n cap tot ce vor!" scrie Marie-Therese. Dar multe
dintre ele ncearca o ranchiuna dezgustata fata de barbati; ntre altele, snt scrbite
de viciile lor. Fie ca se duc la bordel ca sa-si satisfaca niste vicii pe care
nu ndraznesc sa le marturiseasca sotiilor lor, fie ca bordelul i incita sa-si inve
nteze vicii, o multime de barbati i cer prostituatei "fantezii". MarieTherese se
plngea n special ca francezii au o imaginatie insatiabila. Bolnavele ngrijite de do
ctorul Bizard i-au marturisit ca "toti barbatii snt mai mult sau mai putin vicios
i" . Una dintre prietenele mele a avut lungi discutii, la spitalul Beaujon, cu o
tnara prostituata, foarte inteligenta, care ncepuse prin a fi servitoare si care
traia cu un "peste" pe care-1 adora. "Toti barbatii snt viciosi, zicea ea, n afara
de al meu. De-asta l iubesc. Daca am sa descopar vreodata ca are un viciu, am sa
-1 parasesc. Prima data clientul nca nu ndrazneste, pare normal. Dar cnd revine, nce
pe sa vrea niste chestii... Spui ca barbatul dumintale n-are vicii: o sa vezi. T
oti au." i detesta pe barbati (Sin cauza viciilor. O alta prietena a mea, n 1943,
la Fresnes, 309 se mprietenise cu o prostituata. Aceasta sustinea ca 90% dintre b
arbati aveau vicii, 50% aproximativ fiind pederasti rusinati de conditia lor. Ce
i care manifestau prea multa imaginatie o nspaimntau. Un ofiter neamt o pusese sa
se plimbe goala prin camera, cu un buchet de flori n brate, n timp ce el imita o p
asare care si ia zborul; n ciuda curtoaziei si a generozitatii acestuia, fata o lu
a la fuga de cte ori l vedea. MarieThe'rfese avea oroare de "fantezii", desi pretu
l era mai mare dect pentru o simpla mpreunare, si adesea i cerea mai putin efort Ac
este trei femei erau foarte inteligente si sensibile. Fara ndoiala, si dadeau seam
a ca, imediat ce nu mai erau protejate de rutina meseriei, iar barbatul nceta sa
mai fie un client n general si se individualiza, erau prada unei constiinte, a un
ei libertati capricioase; nu mai era vorba despre un simplu trg. Anumite prostitu
ate, totusi, se specializeaza n "fantezii" pentru ca este mai profitabil. In osti
litatea lor fata de client intra adesea un resentiment de clasa. Helene Deutsch
povesteste n amanunt cum Arma, o prostituata draguta, blonda, copilaroasa, n gener
al foarte blnda, avea crize de furie mpotriva anumitor barbati. Venea dintr-o fami
lie de muncitori; tatal bea prea mult, mama era bolnava: acest cuplu nefericit i
-a creat o asemenea oroare de viata de familie, nct n-a vrut sa se casatoreasca ni
ciodata, desi de-a lungul carierei sale i s-a propus de multe ori acest lucru. T
inerii din cartierul sau o pervertisera; i placea meseria ei; dar cnd, atinsa de t
uberculoza, a fost dusa la spital, s-a descoperit ca avea o ura salbatica fata d
e medici; barbatii "respectabili" i erau odiosi; nu suporta politetea, solicitudi
nea medicului care o ngrijea. "Nu stim oare ca acesti barbati si lasa usor sa cada
masca de amabilitate, de demnitate, de stapnire de sine, si ca se poarta ca nist
e brute?" spunea ea. n afara de asta, era, din punct de vedere mental, echilibrat
a. A mintit pretinznd ca avea un copil pe care-1 lasase la o doica, daca nu cumva
era adevarat. A murit de tuberculoza. O alta tnara prostituata, Julia, nca de la
cincisprezece ani se daruia tuturor celor pe care-i ntlnea, nu-i placeau dect barba
tii saraci si neputinciosi; cu ei era blnda si draguta; pe ceilalti i considera ca
pe niste "fiare salbatice care merita cele mai rele pedepse". (Avea un complex
foarte pronuntat care arata o vocatie materna nesatislacuta: intra ntr-o transa f
urioasa imediat cum se pronuntau n fata ei cuvintele "mama", "copil" sau cuvinte
cu o

sonoritate asemanatoare. ) Majoritatea prostituatelor snt adaptate moral conditie

i lor; asta nu nseamna ca snt ereditar sau congenital imorale, ci ca se simt, pe b
una dreptate, integrate ntr-o societate care are nevoie de serviciile lor. Ele st
iu bine ca discursurile deosebit de instructive ale politistului care le obliga
la vizita sanitara snt vorbe goale, iar sentimentele nalte pe care clientii lor le
afiseaza n afara bordelului nu le 310 intimideaza prea tare. Marie-Th6rese* i exp
lica brutaresei la care locuieste n Berlin: Mie mi place toata lumea. Cnd e vorba d
e bistari, madam... Da, caci daca te culci cu un barbat pe ochi frumosi, n sfrsit,
fara bani, tot aia o sa gndeasca despre tine, asta e o trfa, dar daca l pui sa pla
teasca, tot trfa te crede, dar o trfa desteapta; fiindca, daca-i ceri bani barbatu
lui, poti sa fii sigura ca-ti zice imediat: "Oh! nu stiam ca faci meseria asta",
sau: "Ai avut un barbat, da? Cu bani sau fara bani, pentru mine e acelasi lucru
." "Ah! da, raspunde ea, ai dreptate". Caci, i spun, te duci si stai la coada o j
umatate de ora ca sa capeti un tichet pentru pantofi. Eu ntr-o jumatate de ora ma
culc cu un tip. Am pantofii; ct despre plata, dimpotriva, daca stiu sa ciripesc,
mai capat si alti bani. Deci vezi ca am dreptate. Nu situatia lor morala si psi
hologica face ca existenta prostituatelor sa fie att de grea. n majoritatea cazuri
lor, conditia lor materiala este deplorabila. Exploatate de pestele lor, de patr
oana bordelului, traiesc ntr-o stare de insecuritate si trei sferturi dintre ele
nu au bani. Dupa cinci ani de meserie, aproximativ 75% se mbolnavesc de sifilis,
spune doctorul Bizard care a ngrijit o multime. Mai ales minorele neexperimentate
snt contaminate cu o repeziciune nspaimntatoare; mai mult de 25% trebuie sa fie op
erate n urma unor complicatii provocate de blenoragie. Una din douazeci are tuber
culoza, 60% devin alcoolice sau intoxicate cu droguri; 40% mor nainte de patruzec
i de ani. Trebuie adaugat ca, n ciuda precautiilor, li se ntmpla din cnd n cnd sa ramn
nsarcinate si, n general, se opereaza n conditii mizere. Prostitutia ieftina este
o meserie grea n care femeia, oprimata din punct de vedere sexual si economic, su
pusa arbitrarului politiei, umilitoarei supravegheri medicale, capriciilor clien
tilor, sortita microbilor si bolii sau mizeriei, este cu adevarat coborta la cond
itia de obiect. De la prostituata ieftina la curtezana de lux exista o multime d
e variante intermediare. Diferenta esentiala este ca prima pune n joc pura ei gen
eralitate, astfel nct concurenta o mentine la nivelul unei vieti mizere, n timp ce
a doua se straduieste sa-si faca recunoscuta singularitatea; daca reuseste, poat
e aspira la un destin mai bun. Frumusetea, farmecul si sex-appeal-u\ i snt necesar
e, dar nu sufi1 Evident, nu prin masuri negative sau ipocrite se poate modifica
aceasta situatie. Pentru ca prostitutia sa dispara ar trebui ndeplinite doua cond
itii: prima, sa li se asigure tuturor femeilor o meserie decenta; a doua, ca mor
avurile sa nu mai opuna nici un obstacol amorului liber. Numai suprimnd nevoile c
arora li se raspunde se va suprima prostitutia. 311 ciente: trebuie ca femeia sa
fie distinsa prin opinia altora. Valoarea ei va fi dezvaluita adesea prin dorin
ta unui barbat: dar nu va fi "lansata" dect atunci cnd barbatul i va proclama pretu
l n ochii lumii. n secolul trecut, hotelul, echipajul, perlele puneau n evidenta as
cendentul pe care o "cocota" l avea asupra protectorului ei, care o ridica la ran
gul de demimondena; meritul sau se afirma atta timp ct barbatii continuau sa se ru
ineze pentru ea. Schimbarile sociale si economice au facut sa dispara acest tip
de Blanche d'Antigny. Nu mai exista un "demi-lume" n snul caruia sa se poata afirm
a o astfel de reputatie. Ambitioasa va

ncerca sa-si cstige altfel un renume. Ultima ntruchipare a hetairei este starul de
cinema. Avnd alaturi de ea un sot -cerut cu rigurozitate de Hollywood - sau un pr
ieten serios, nu se nrudeste mai putin cu Phryne, Imperia sau Casque d'Or. Ea liv
reaza Femeia visurilor barbatilor, care i dau n schimb avere si glorie. ntotdeauna
a existat ntre prostitutie si arta o granita incerta, dat fiind ca, ntr-o maniera
echivoca, frumusetea si voluptatea snt asociate. De fapt, nu Frumusetea naste dor
inta, ci teoria platoniciana a dragostei propune justificari ipocrite lubricitat
ii. Phryne, dezgolindu-si pieptul, ofera areopagului contemplarea unei idei pure
. Exhibitia unui trup nud devine un spectacol de arta; comedia burlesca american
a a facut din dezbracare o drama. "Nudul este cast", afirma batrnii domni care. s
ub numele de "nuduri artistice", colectioneaza fotografii obscene. La bordel, mo
mentul "alegerii" este deja o parada; imediat cum acesta se complica, clientilor
le snt oferite "tablouri vii" , "poze artistice". Prostituata care vrea sa capet
e o valoare deosebita nu se margineste numai sa-si arate trupul n mod pasiv, ci s
e straduieste sa-si dezvolte talente particulare. "Cntaretele la nai" grecoaice i
fermecau pe barbati prin muzica si dans. Cele din Ouled-Nail care danseaza din b
uric, spaniolele care danseaza si cnta n Barrio-Chino nu fac dect sa se propuna ntro maniera rafinata alegerii amatorului. Nana urca pe scena pentru a gasi "protec
tori" . Unele music-hall-un, precum odinioara acele cafc-conccrts, snt pur si sim
plu niste bordeluri. Toate meseriile n care femeia si exhiba trupul pot fi utiliza
te n scopuri galante. Desigur, exista "girls", "taxi-girls", dansatoare goale, an
imatoare, fotomodele, manechine, cntarete, actrite care nu permit vietii lor erot
ice sa se amestece cu meseria lor; cu ct aceasta implica mai multa tehnica si inv
entivitate, cu att poate fi luat drept un scop n sine; dar adesea femeia care "se
produce" n public pentru a-si cstiga existenta este tentata sa dea farmecelor ei o
ntrebuintare mai intima. Si invers, curtezana doreste o meserie care sa-i servea
sca drept alibi. Rare snt acelea care, precum Lea, personajul Colettei, i-ar rasp
unde unui prieten care o numeste "draga artista": "Artista? ntradevar, amantii me
i snt de-a dreptul indiscreti". Am mai spus ca 312 reputatia i confera o valoare c
omerciala: pe scena sau pe ecran, si va face un "nume" care va deveni un fond de
comert Cenusareasa nu viseaza ntotdeauna la Printul cel Frumos; sot sau amant, ea
se teme ca el sa nu se preschimbe ntr-un tiran si prefera sa viseze la propria-i
imagine zmbind la portile marii cinematografii. Dar cel mai adesea, gratie unor
"protectii" masculine si va atinge aceste scopuri; si barbatul va fi acela care fie ca este sot, amant sau ndragostit - i va confirma triumful facnd-o sa particip
e la averea sau la renumele lui. Aceasta necesitate de a placea indivizilor, mul
timii, o nrudeste pe "vedeta" cu hetaira. Ea are n societate un rol analog: voi fo
losi cuvntul ,.hetaira" pentru a desemna toate femeile care-si trateaza nu numai
trupul, ci si propria lor persoana n ntregime ca pe un capital care trebuie exploa
tat. Atitudinea lor este foarte diferita de aceea a unui creator care transcende
n opera sa si prin aceasta depaseste o situatie data si, prin ceilalti, cheama o
libertate; hetaira nu dezvaluie lumea, nu deschide nici un drum transcendentei
umane1: dimpotriva, cauta sa o capteze n folosul sau; oferindu-se sufragiilor adm
iratorilor sai, ea nu reneaga aceasta feminitate pasiva care o predestineaza bar
batului: dimpotriva, o nzestreaza cu o putere magica care i permite sa-i prinda pe
masculi n capcana prezentei sale si sa se hraneasca cu ei; i scufunda mpreuna cu e
a n imanenta. Pe aceasta cale, femeia a reusit sa capete o anumita independenta, m
prumutndu-se mai multor barbati, nu mai apartine definitiv nici unuia; banii pe c
are-i strnge, numele care o "lanseaza" asa cum se lanseaza un produs pe piata i as
igura o independenta economica.

Femeile cele mai libere din Antichitatea greaca nu erau nici matroanele, nici pr
ostituatele ieftine, ci hetairele. Curtezanele din Renastere, gheisele japoneze
se bucurau de o libertate infinit mai mare dect a contemporanelor lor. n Franta, f
emeia care ni se pare a fi cea mai independenta, la modul viril, este poate Nino
n de Lenclos. Paradoxal, aceste femei care-si exploateaza la maximum feminitatea
si creeaza o situatie aproape echivalenta cu a unui barbat; prin sex, care le li
vreaza barbatilor ca obiecte, ele devin subiecte. Nu numai ca si cstiga existenta
precum barbatii, dar traiesc ntr-o companie aproape exclusiv masculina; libere n m
oravuri si n cuvinte, se pot ridica - precum Ninon de Lenclos la cea mai nalta lib
ertate a spiritului. Cele mai distinse snt adesea nconjurate de scriitori sau arti
sti 1 Se ntmpla ca ea sa fie si artista si ca, ncercnd sa placa, sa inventeze si sa
creeze. Ea poate cumula atunci aceste doua functii sau poate depasi stadiul gala
nteriei intrnd n categoria femeilor actrite, cntarete. dansatoare, despre care vom
vorbi mai departe. 313 pe care femeile "cinstite" i plictisesc. Miturile masculin
e si afla n hetaira ntruchiparea lor cea mai seducatoare: ea este mai mult dect oric
are alta femeie trup si constiinta, idol, inspiratoare, muza; va inspira visuril
e poetilor; n ea intelectualul va explora tezaurele "intuitiei" feminine; i este m
ai usor sa fie inteligenta dect matroanei, pentru ca este mai putin afectata de i
pocrizie. Cele care snt nzestrate cu calitati superioare nu se vor mai multumi cu
acest rol de Egerie; vor simti nevoia sa manifeste ntr-un fel autonom valoarea pe
care le-o confera sufragiile celorlalti; vor vrea sa-si traduca nsusirile lor pa
sive n activitate. Iesind n lume ca subiecte suverane, scriu versuri, proza, compu
n muzica, picteaza. Astfel, Imperia a devenit celebra printre curtezanele italie
ne. Se poate si ca, folosindu-i pe barbati ca instrumente, sa exercite prin inte
rmediul acestora functiuni virile: "marile favorite", prin amantii lor puternici
, au participat la guvernarea lumii. 1 Aceasta eliberare se poate traduce, ntre a
ltele, pe plan erotic. Se ntmpla ca n banii sau serviciile extorcate de la barbat,
femeia sa gaseasca o compensatie a instinctului sau de inferioritate feminin. Ba
nii au un rol purificator: abolesc lupta dintre cele doua sexe. Daca multe femei
care nu snt profesioniste tind sa-si determine amantul sa le ofere cadouri si ba
ni, asta nu nseamna neaparat cupiditate: a-1 pune pe barbat sa plateasca - sau a1 plati, asa cum vom vedea mai departe nseamna a-1 preschimba ntr-un instrument. P
rin aceasta femeia se apara mpotriva ideii ca ea este instrumentul; poate ca barb
atul crede ca "o are", dar aceasta posesiune sexuala este iluzorie; ea "l are" pe
terenul mult mai solid al economiei. Amorul sau propriu este satisfacut. Poate
sa se abandoneze mbratisarilor amantului; nu cedeaza unei vointe straine; placere
a n-ar putea sa-i fie "impusa", ci apare ca un profit suplimentar; nu va mai fi
"luata" din moment ce este platita. Totusi, curtezana are reputatia de a fi frig
ida. i este util sa stie sa-si stapneasca trupul si pntecele: sentimentala sau senz
uala, risca sa suporte ascendentul unui barbat care o va exploata sau o va acapa
ra si o va face sa sufere. Printre mbratisarile pe care le accepta exista multe m
ai ales la nceputul carierei sale - care o umilesc; revolta ei mpotriva arogantei
masculine se exprima prin frigiditate. Hetairele, ca si matroanele, si ncredinteaz
a adesea "trucuri" care le permit sa-si faca meseria simulnd placerea. Acest disp
ret, acest dezgust fata de barbati arata bine ca n jocul exploatator-exploatat el
e nu 1 Asa cum unele femei folosesc casatoria pentru a-si atinge propriile scopu
ri, altele si folosesc amantii pentru a atinge un scop politic. Ele depasesc situ
atia hetairei, asa cum aceasta o depaseste pe aceea a matroanei. 314

snt cu totul sigure ca au cstigat Si ntr-adevar, n imensa majoritate a cazurilor, snt

sortite dependentei. Nici un barbat nu este definitiv stapnul lor. Dar au cea ma
i mare nevoie de el. Curtezana si pierde toate mijloacele ei de existenta daca nce
teaza sa-1 doreasca; debutanta stie ca tot viitorul ei este n minile lui; chiar si
vedeta de cinema, privata de sprijinul masculin, si vede prestigiul ofilindu-se:
parasita de Orson Welles, Rita Hayworth a ratacit ndelung prin Europa, cu un aer
suferind de orfelina, nainte de a-1 gasi pe Aii Khan. Femeia cea mai frumoasa nu
este niciodata sigura de ziua de mine, caci armele ei snt magice, iar magia este
capricioasa; ea este legata de protectorul ei - sot sau amant - la fel de strns p
recum sotia "cinstita" de sotul ei. i datoreaza nu numai servicii amoroase; trebu
ie sai suporte prezenta, conversatia, prietenii si mai ales exigentele vanitatii
sale. Platindu-i metresei sale pantofii cu toc nalt, o fusta de satin, protector
ul face un plasament care i va asigura niste venituri; industriasul, producatorul
care-i ofera perle si blanuri prietenei lui si afirma prin aceasta puterea si bo
gatia; fie ca femeia este un mijloc de a cstiga bani, fie ca e un pretext de a-i
cheltui, este vorba de aceeasi servitute. Darurile cu care este coplesita femeia
reprezinta lanturile ei. Iar toaletele, bijuteriile pe care le poarta snt oare c
u adevarat ale ei? Uneori barbatul i le. cere napoi dupa ruptura, cum a facut alt
adata, cu eleganta, Sacha Guitry. Pentru a-si "pastra" protectorul fara a renunt
a la placerile ei, femeia va ntrebuinta siretlicurile, manevrele, minciunile, ipo
crizia care dezonoreaza viata conjugala; chiar daca doar se preface ca este serv
ila, acest joc va fi prin el nsusi servil. Daca este frumoasa si celebra va putea
, n cazul n care stapnul ei actual i se pare odios, sa-si aleaga un altul. Dar frum
usetea este o grija, o comoara fragila; hetaira depinde de propriul ei trup, pe
care timpul l degradeaza necrutator; pentru ea lupta mpotriva mbatrnirii capata aspe
ctul cel mai dramatic. Daca este nzestrata cu un mare prestigiu, va supravietui r
uinei chipului si trupului ei. Dar grija de a-si pastra acest renume care este b
unul pe care poate conta cel mai mult o supune celei mai dure dintre tiranii: ac
eea a opiniei celorlalti. Se stie la ce grad de sclavie ajung vedetele de la Hol
lywood. Trupul lor nu le mai apartine: producatorul hotaraste ce culoare va avea
parul lor, care le va fi greutatea si linia siluetei, carui tip i vor apartine;
pentru a modifica rotunjimea unui obraz, actritei i se vor scoate cteva masele. R
egim, gimnastica, probe, machiaj, toate acestea snt niste corvezi cotidiene. Sub
rubrica "Persomial appearance" snt prevazute plimbarile, flirturile; viata privat
a nu mai este dect un moment al vietii publice. n Franta, regulile acestea nu snt s
crise; dar o femeie prudenta si abila stie ce anume implica "publicitatea" sa. V
edeta care refuza sa se conformeze aces315 tor exigente va cunoaste o decadere l
enta sau brutala, dar ineluctabila. Prostituata care nu-si daruieste dect trupul
este, poate, mai putin sclava dect femeia care-si face o meserie din a placea. O
femeie "realizata" care are o meserie adevarata si al carei talent este recunosc
ut - actrita, cntareata, dansatoare - reuseste sa se sustraga conditiei de hetair
a si poate cunoaste o adevarata independenta; dar majoritatea ramn n pericol toata
viata lor; ele trebuie fara ncetare sa seduca publicul si barbatii. Foarte adese
a, femeia ntretinuta si interiorizeaza independenta; supusa opiniei publice, ea i r
ecunoaste valoarea; admira "lumea buna" si adopta moravurile acesteia; vrea sa f
ie considerata n raport cu normele burgheze. Parazita a burgheziei bogate, adera
la ideile ei; este "rezonabila"; altadata si trimitea fiicele la manastire, iar cn
d mbatrnea devenea ea nsasi bigota, convertindu-se cu mare vlva. Este de partea cons
ervatorilor. Este prea mndra ca si-a gasit un loc pe lume pentru a

dori sa-1 schimbe cu altul. Lupta pe care-o duce ca sa "razbata" nu o face deloc
disponibila pentru sentimentele de fraternitate si de solidaritate umana; si-a
platit succesele prin prea multe compromisuri n situatia ei de sclava pentru a do
ri cu sinceritate libertatea universala. Zola a subliniat aceasta trasatura la N
ana: n materie de carti si de drame, Nana avea niste pareri foarte napoiate; visa
opere tandre si nobile, lucruri care s-o faca sa viseze si sai nalte sufletul...
Se mnie mpotriva republicanilor. Ce voiau jegosii astia care nu se spalau niciodat
a? Nu traiau fericiti, nu facuse mparatul totul pentru ei? Poporul asta .... toti
niste gunoaie! i cunostea ea, stia ce vorbeste: Ei, nu, republica lor ar fi o ma
re nenorocire pentru toata lumea. Ah! Dumnezeu sa-1 tina sanatos pe mparat ct mai
mult. n timpul razboaielor, nimeni nu etaleaza un patriotism mai agresiv dect mari
le trfe; prin nobletea sentimentelor pe care le afecteaza, spera sa se ridice la
nivelul duceselor. Locuri comune, clisee, prejudecati, emotii conventionale, ace
stea constituie fondul conversatiilor lor publice, si adesea si-au pierdut pna si
n adncul inimii lor orice urma de sinceritate. ntre minciuna si hiperbola, limbaju
l se aneantizeaza. Toata viata hetairei este o parada: vorbele, mimicile ei snt d
estinate nu sa-i exprime gndirea, ci sa produca un anume efect. Joaca pentru prot
ectorul ei comedia iubirii: uneori se preface, si fata de ea nsasi. n fata opiniei
publice joaca - sfrsind prin a crede si ea nsasi ca este un model de virtute si u
n idol sacru - comedia decentei si a prestigiului. Viata ei interioara este guve
rnata de o rea-credinta * F.niik Zola. Naiia, Editura Univers, Bucuresti, 1972.
traducere de Vaier Conea. 316 obstinata, care-i permite sa mprumute minciunilor d
inainte gndite firescul adevarului. Exista uneori n viata ei reactii spontane: nu
ignora cu totul dragostea; are "slabiciuni", "capricii"; uneori chiar este "nebu
neste ndragostita". Dar cea care acorda prea multa atentie toanelor, sentimentelo
r, placerii si va pierde repede "situatia". n general, n fanteziile ei se poarta cu
prudenta sotiilor adultere; se ascunde de protectorul ei si de ochii lumii; nu
poate deci sa ofere prea mult din ea nsasi "amantilor de suflet"; acestia nu snt d
ect o distractie, un moment de destindere. De altfel, n general este prea obsedata
de grija reusitei pentru a se uita pe sine ntr-o dragoste adevarata. Ct despre ce
lelalte femei, se ntmpla uneori ca hetaira sa le iubeasca cu senzualitate; dusmanc
a a barbatilor care i impun dominatia lor, va afla n bratele unei prietene o volup
tuoasa liniste si n acelasi timp o revansa: astfel se ntmpla cu Nana si scumpa ei S
atin. Asa cum doreste sa joace n lume un rol activ ca sa-si foloseasca libertatea
n mod pozitiv, i place si sa posede alte fiinte: barbati foarte tineri pe care se
va amuza chiar sa-i "ajute" sau femei pe care este gata sa le ntretina, alaturi
de care n orice caz va juca un rol viril. Fie ca este sau nu homosexuala, va avea
cu femeile n ansamblu raporturi complexe, despre care deja am vorbit: are nevoie
de ele ca judecatori si martori, confidente si complice, pentru a crea acel "co
n-traunivers" pe care l revendica orice femeie oprimata de barbat. Dar rivalitate
a feminina si atinge aici paroxismul. Prostituata care-si pune n joc generalitatea
are concurente; dar daca este destul de lucru pentru toate, ele se simt solidar
e prin chiar certurile lor. Hetaira care ncearca .,sa se distinga" este a priori
ostila celei care rvneste, ca si ea, un loc privilegiat. n acest caz toate temele
cunoscute despre "ncaierarile" dintre femei si gasesc confirmarea. Cea mai mare ne
norocire a hetairei este aceasta: nu numai ca independenta ei este reversul nsela
tor a o mie de dependente, ci chiar si libertatea ei este negativa. O actrita ca
Rachel, o dansatoare ca Isadora Duncan, chiar daca snt ajutate de barbati, au o
meserie care le revendica si le justifica; au o munca pe care si-o asuma si o iu
besc, o libertate concreta. Dar pentru imensa majoritate a femeilor, arta, meser
ia

nu snt dect un mijloc ce nu angajeaza adevarate proiecte. Mai ales cinematograful,

care-o aserveste pe vedeta producatorului, nu permite inventia, progresul unei
activitati creatoare. Se exploateaza ceea ce este ea; ea nu creeaza un obiect no
u. Mai mult, este foarte greu ca o femeie sa ajunga vedeta. n "viata galanta" pro
priu-zisa nu se deschide nici un drum pentru transcendenta. Si aici plictiseala n
soteste nchiderea femeii n imanenta. Zola a descris aceasta trasatura la Nana: Cu
toate acestea, cu tot luxul ei, Nana se plictisea de moarte n mijlocul acestei cu
rti. Avea barbati pentru toate ceasurile dm noapte si bani pna si n 317 sertarele
toaletei, amestecati cu piepteni si perii de cap; dar asta n-o multumea deloc, s
imtea sapndu-se un gol n jurul ei, o vagauna care adesea o facea sa caste. Viata i
se scurgea fara nici o ocupatie, zi de zi readucnd aceleasi ore monotone. Pentru
Nana nu exista un mine, traia ca o pasare, sigura de mncare, gata sa nnopteze pe p
rima creanga nllnita. Aceasta certitudine, ca are cine s-o hraneasca, o facea sa s
tea tolanita ziua ntreaga, adormita n aceasta trndavie si supunere de manastire, ca
si cum ar fi fost prizoniera meseriei ei de cocota. Neiesind dect n trasura, pier
duse obiceiul de a mai folosi picioarele. si ngaduia din nou toane de strengarita,
l saruta de dimineata pna seara pe Bijou, omorndu-si timpul cu placeri prostesti, n
exclusiva asteptare a barbatului (...) . Literatura americana a descris de nenu
marate ori plictiseala opaca ce apasa asupra Hollywoodului si care-1 frapeaza pe
calator nca de la sosire: actorii si figurantii se plictisesc, de altminteri, la
fel ca si femeile a caror conditie o mpartasesc. Chiar si n Franta, iesirile ofic
iale au de multe ori caracterul unor corvezi. Protectorul care domneste asupra v
ietii starletei este un barbat n vrsta, care are prieteni n vrsta: preocuparile lor
snt straine celor ale tinerei femei, conversatiile lor o plictisesc de moarte; ex
ista o prapastie si mai adnca dect n casatoria burgheza ntre debutanta de douazeci d
e ani si bancherul de patruzeci si cinci de ani care-si petrec alaturi zilele si
noptile. Monstrul caruia hetaira si sacrifica placerea, dragostea, libertatea es
te cariera ei. Idealul matroanei este o fericire statica ce ar nvalui relatiile s
ale cu copiii si cu sotul ei. "Cariera" se ntinde de-a lungul timpului, dar ea nu
este mai putin un obiect imanent care poate fi rezumat ntr-un nume. Numele se la
teste pe afise si trece din gura n gura pe masura ce, pe scara sociala, urca din
ce n ce mai sus. Conform temperamentului ei, femeia si conduce actiunea cu prudent
a sau ndrazneala. Una gusta satisfactiile gospodinei mpaturind o lenjerie frumoasa
n dulap, alteia i place betia aventurii. Uneori femeia se margineste sa mentina n
echilibru o situatie fara ncetare amenintata si care uneori se prabuseste; alteor
i si construieste la nesfrsit - ca pe un turn Babei care tinteste zadarnic sa ajun
ga la cer - renumele. Unele, amestecnd galanteria cu alte activitati, apar ca nis
te adevarate aventuriere: snt spioane, precum Mata Hari, sau practica meseria de
agent secret; n general nu au initiativa proiectelor lor, ci snt mai degraba instr
umente n minile barbatilor. Dar n ansamblu atitudinea hetairei prezinta analogii cu
aceea a aventurierului; ca si acesta, se afla adesea la jumatatea drumului dint
re seriozitate si aventura propriu-zisa; vizeaza valori gata facute: bani si glo
* Emile Zola, op. cit. 318 rie; dar pune tot atta pret pe cucerirea lor ca si pe
posesiune; iar n final, valoarea suprema n ochii ei este reusita subiectiva. Aceas
ta justifica, si ea, individualismul hetairei printr-un nihilism mai mult sau ma
i putin sistematic, dat trait cu o convingere cu att mai intensa cu cit

este mai ostila barbatilor, iar n femei vede niste rivale. Daca este destul de in
teligenta pentru a simti nevoia unei justificari morale, va invoca nietzscheismu
l mai mult sau mai putin asimilat; si va afirma dreptul fiintei de elita asupra o
amenilor de rnd. Persoana ei i apare ca o comoara a carei simpla existenta este un
dar; astfel nct, consacrndu-se siesi, va pretinde ca actioneaza n folosul comunitat
ii. Destinul femeii devotate barbatului este bntuit de dragoste: aceea care-1 exp
loateaza pe barbat se lafaie n cultul propriei sale persoane. Daca da atta importa
nta gloriei sale, nu este numai din interes economic: n glorie ea cauta apoteoza
narcisismului sau. Capitolul IX DE LA MATURITATE LA BATRNETE Viata femeii - prin
faptul ca aceasta este nca nchisa n functiunile ei de femela - depinde, mult mai mu
lt dect n cazul barbatului, de destinul ei fiziologic; si curba acestui destin est
e mai accidentata, mai discontinua dect curba masculina. Fiecare perioada din via
ta femeii este statica si monotona: dar trecerile de la un stadiu la altul snt de
o brutalitate primejdioasa si se tradeaza prin crize mult mai decisive dect la b
arbati: pubertate, initiere sexuala, menopauza, n timp ce barbatul mbatrneste n mod
continuu, femeia si pierde brusc feminitatea; este nca tnara atunci cnd si pierde put
erea de atractie erotica si fecunditatea care, n ochii celorlalti si n propriii sa
i ochi, i justificau existenta si sansele ei de fericire: i mai ramne de trait, pri
vata de orice viitor, aproape jumatate din viata ei de adult. "Vrsta periculoasa"
este caracterizata prin anumite tulburari organice ^, dar ceea ce le sporeste i
mportanta este valoarea simbolica pe care o capata. Criza este resimtita cu mult
mai putina acuitate de catre femeile care nu au mizat n mod esential pe feminita
tea lor; acelea care muncesc din greu - acasa sau n afara casei - primesc cu usur
are disparitia servitudinii menstruatiei; taranca, sotia muncitorului, pe care l
e ameninta fara ncetare noi sarcini, snt fericite cnd, n sfrsit, acest risc este elud
at. n aceasta conjunctura, ca n multe altele, nu att din propriul ei trup provin st
arile de rau ale femeii, ci din angoasa cu care le nregistreaza. Drama morala ncep
e de obicei nainte ca fenomenele fiziologice sa se declare, si nu se termina dect
atunci cnd acestea au ncetat de mult sa se mai manifeste. Cu mult timp nainte de mu
tilarea definitiva, femeia este obsedata de oroarea mbatrnirii. Barbatul matur est
e angajat n actiuni mai importante dect dragostea; pasiunile sale erotice snt mai p
utin vii dect n tinerete; si, cum nu i se cer calitatile pasive ale unui obiect, a
lterarea trasaturilor chipului si a corpului sau nu-i ruineaza posibilitatile sa
le de seductie. Dimpotriva, n general catre vrsta de treizeci si cinci de ani, fem
eia, dupa ce si-a nvins n sfrsit toate inhibitiile, 1 Ci. voi. 1. cap. 1. 320 ating
e deplina sa nflorire din punct de vedere erotic: atunci dorintele ei snt mai viol
ente si vrea cu mai multa nversunare sa si le potoleasca; ea a mizat mult mai mul
t dect barbatul pe valorile sexuale pe care le detine; pentru a-si pastra sotul,
pentru a-si asigura protectie n majoritatea meseriilor pe care le practica, trebu
ie sa placa; nu i s-a permis sa ia contact cu lumea dect prin intermediul barbatu
lui: ce se va ntmpla cu ea cnd nu va mai avea nici o influenta asupra lui? Aceasta n
trebare si-o pune cu anxietate femeia, n timp ce asista neputincioasa la degradar
ea acestui obiect de carne cu care se confunda; lupta; dar vopsirea parului, ngri
jirile cosmetice, operatiile estetice nu vor face niciodata dect sa-i prelungeasc
a tineretea n agonie. Cel putin se poate nsela privindu-se n oglinda. Dar cnd ncepe p
rocesul fatal, ireversibil, care va distruge n ea ntregul edificiu cladit n timpul
pubertatii, femeia se simte atinsa de nsasi fatalitatea mortii. S-ar putea crede
ca femeia care s-a mbatat cu cea mai mare pasiune

cu frumusetea si tineretea ei cunoaste cea mai adnca disperare; dar nu este asa;
narcisista este prea mult preocupata de propria ei persoana ca sa nu fi prevazut
inevitabila decadere si ca sa nu-si fi cladit sisteme de aparare; va suferi din
pricina mutilarii, cu siguranta; dar cel putin nu va fi luata pe nepregatite si
se va adapta destul de repede. Femeia care s-a uitat pe sine nsasi, care s-a dev
otat si sacrificat, va fi mult mai bulversata de revelatia brusca: ,,O singura v
iata aveam; iata care a fost soarta mea, iata unde-am ajuns!" Spre uimirea celor
din jur, se produce atunci n ea o schimbare radicala: pentru ca, alungata din ad
aposturile ei, deposedata de proiectele ei, se trezeste brusc fara nici o aparar
e n fata propriei sale fiinte. O data trecut acest prag de care se mpiedica pe nea
steptate, i se pare ca nu va mai face dect sa supravietuiasca. Visurile, dorintel
e pe care nu si le-a realizat vor ramne pentru totdeauna nemplinite; din aceasta p
erspectiva noua se ntoarce catre trecut; a venit momentul sa-si faca socotelile,
sa traga linie; si face bilantul ntregii sale vieti. Si se n-spaimnta de limitele att
de nguste ntre care a fost nevoita sa-si duca existenta. n fata acestei istorii sc
urte si triste care este a sa, femeia si recapata purtarile adolescentei aflate n
pragul unui viitor nca inaccesibil; si refuza conditia efemera si opune saraciei e
xistentei sale bogatia nebuloasa a personalitatii ei. Prin faptul ca, fiind feme
ie, si-a suportat mai mult sau mai putin pasiv destinul, i se pare ca i-au fost
furate sansele, ca a fost pacalita, ca a alunecat de la tinerete la maturitate f
ara sa-si fi dat seama de acest lucru. Descopera ca sotul ei, mediul n care traie
ste, ocupatiile sale nu erau demne de ea; se simte nenteleasa. Se izoleaza de cei
din jur, carora li se crede superioara: se nchide n sine cu secretul pe care-1 po
arta n suflet si care este cheia misterioasa a sortii ei nefericite; cauta sa-si
foloseasca 321 posibilitatile pe care nu le-a epuizat nca. ncepe sa tina un jurnal
intim; daca si gaseste confidenti ntelegatori, se lanseaza n infinite conversatii;
si si rumega si ziua si noaptea parerile de rau, plngerile. Precum tnara fata care
viseaza la ce va fi viitorul sau, ea se gndeste la ce-ar fi putut fi trecutul; si
aminteste de ocaziile pe care le-a pierdut si construieste frumoase povesti ret
rospective. H. Deutsch citeaza cazul unei femei care, fiind nefericita n casnicie
, se despartise foarte tnara de sotul ei si apoi petrecuse ani lungi si linistiti
lnga un barbat cu care se recasatorise: la patruzeci si cinci de ani, a nceput sa
-si regrete dureros primul sot si a cazut n melancolie. Preocuparile copilariei s
i ale adolescentei renvie, femeia repeta fara ncetare povestea copilariei si a ado
lescentei sale, iar sentimentele uitate pe care le ncerca odata fata de parinti,
frati si surori snt din nou exaltate. Uneori se abandoneaza unei tristeti visatoa
re si pasive. Dar cel mai adesea ncearca, printr-o tresarire, sa-si salveze exist
enta ratata, si afiseaza, si etaleaza personalitatea pe care tocmai si-o descopera
n contrast cu meschinaria destinului sau, i lauda meritele, reclama imperios sa i
se faca dreptate. Maturizata de experienta ei, gndeste ca n sfrsit se poate pune n
valoare; ar vrea sa-si ia revansa. Si mai nti, printr-un patetic efort, ncearca sa
opreasca timpul n loc Femeia care are vocatia maternitatii afirma ca poate nca sa
nasca: cu pasiune, va ncerca sa creeze nca o noua viata. Femeia senzuala se stradu
ieste sa cucereasca un nou amant. Cocheta este mai mult ca niciodata avida de a
placea. Toate declara ca niciodata nu s-au simtit att de tinere. Vor sa-i conving
a pe ceilalti ca trecerea timpului nu le-a afectat cu adevarat; ncep sa se mbrace
tinereste, sa adopte mi-mici copilaresti. Femeia care mbatrneste stie foarte bine
ca nceteaza sa mai fie un obiect erotic; si nu este numai pentru ca trupul sau nu
mai ofera barbatului bogatii proaspete, ci pentru ca trecutul, experienta fac d
in ea, vrnd-nevrnd, o persoana; a luptat, a iubit, a voit, a suferit, a ncercat pla
cerea: aceasta autonomie intimideaza; ea ncearca sa o renege; si exagereaza femini
tatea, se mpodobeste, se parfumeaza, este toata numai

farmec, numai gratie, pura imanenta; l admira cu o privire naiva si cu intonatii

infantile pe interlocutorul ei masculin; si evoca volubila amintirile de cnd era f
etita. n loc sa vorbeasca, ciripeste, bate din palme, rde n hohote Joaca toata acea
sta comedie cu un fel de sinceritate. Pentru ca interesul nou pe care si-1 desco
pera fata de sine, dorinta de a scapa de vechile obiceiuri si de a o lua de la c
apat i dau impresia unui nou nceput De fapt, nu este vorba de un nceput adevarat; n
u descopera n lume scopuri carora ar putea sa li se dedice ntr-o miscare libera si
eficace. Agitatia ei mbraca o forma excentrica, incoerenta si zadarnica, pentru
ca nu este destinata dect sa compenseze simbolic erorile 322 si esecurile din tre
cut ntre altele, femeia crede ca nu este prea trziu sa-si realizeze toate dorintel
e ei de copil si de adolescenta; una ncepe din nou sa cnte la pian, alta sa scrie,
sa sculpteze, sa calatoreasca, nvata sa schieze, studiaza limbi straine. Acum, cn
d este prea trziu, se hotaraste sa primeasca pasiv tot ceea ce refuzase pna atunci
, si marturiseste repulsia pentru un sot pe care-1 tolerase pna atunci si devine f
rigida n bratele lui; sau, dimpotriva, se abandoneaza pasiunilor pe care si le nfrn
ase; si copleseste sotul cu exigentele ei; revine la practica masturbatiei, aband
onata din copilarie. Tendintele homosexuale existente n stare larvara n aproape to
ate femeile - se declara acum. Adesea, subiectul le transfera asupra fiicei ei;
dar uneori sentimentele acestea insolite se nasc fata de o prietena. n cartea sa
numita Sex, viata si credinta, Rom Landau povesteste istoria urmatoare care i-a
fost ncredintata chiar de cea aflata n cauza: Doamna X se apropia de cincizeci de
ani; casatorita de douazeci si cinci de ani, mama a trei copii ajunsi la vrsta ad
ulta, avnd o pozitie proeminenta n organizatiile sociale si caritabile din orasul
ei, s-a ntlnit la Londra cu o femeie cu zece ani mai tnara dect ea, care se dedicase
, ca si ea, actiunilor sociale. S-au mprietenit, si doamna X i-a propus sa vina s
a stea la ea n urmatoarea calatorie. Ea a acceptat si, chiar din a doua seara, sa trezit sarutnd-o cu pasiune pe gazda sa: ne-a asigurat n mai multe rnduri ca nu a
vea nici cea mai mica idee despre cum putuse sa se ntmple aceasta; si-a petrecut n
oaptea cu prietena ei si s-a ntors acasa, terifiata. Pna atunci nu stiuse nimic de
spre homosexualitate, habar navea ca "un asemenea lucru" poate exista. Se gndea l
a doamna Y cu pasiune, si pentru prima data n viata ei mngienle si sarutul zilnic a
l sotului ei l-au devenit neplacute. S-a hotrt sa-si vada prietena pentru "a lamur
i lucrurile" si pasiunea ei a crescut si mai mult; aceasta relatie i aducea delic
ii pe care nu le cunoscuse niciodata. Dar era chinuita de ideea ca a comis un pa
cat si s-a adresat medicului pentru a afla daca exista "o explicatie stiintifica
" a starii sale si daca putea fi justificata pri n vreun argument de ordin moral
. n acest caz, femeia a cedat unui elan spontan si a fost profund deconcertata ea
nsasi. Dar adesea ncearca deliberat sa traiasca povestile de dragoste pe care nu
le-a cunoscut, pe care n curnd nu le va mai putea cunoaste. Se ndeparteaza de camin
ul sau, pentru ca i se pare nedemn de ea si pentru ca n acelasi timp doreste sing
uratatea si cauta aventura. Daca o ntlneste, se va arunca cu aviditate n ea. Astfel
se ntmpla n aceasta poveste pe care o relateaza Stekel: Doamna B. Z... avea patruz
eci de ani, trei copii si douazeci de ani de viata conjugala n urma ei, cnd a ncepu
t sa creada ca este nenteleasa, ca-si ratase viata^ s-a dedicat unor activitati n
oi, si ntre altele a plecat la munte sa faca schi; acolo a ntlnit un barbat de trei
zeci de ani si a devenit iubita lui; dar la putin timp dupa aceea barbatul s-a nd
ragostit de fiica doamnei B. Z. 323

si aceasta a fost de acord cu casatoria lor pentru a-si pastra alaturi de ea ama
ntul; ntre mama si fiica exista o dragoste hoinosexuala, nemarturisita, dar foart
e intensa, care explica partial aceasta hotarre. Totusi, situatia a devenit n curnd
intolerabila, uneori amantul iesind din patul mamei, noaptea, pentru a se ntoarc
e n acela al fiicei. Doamna B. Z... a ncercat sa se sinucida. n aceasta perioada avea atunci patruzeci si sase de ani - a fost tratata de Stekel. S-a hotart sa ru
pa legatura cu amantul ei, iar fiica a renuntat si ea la proiectul sau de casato
rie. Doamna B. Z... a redevenit atunci o sotie exemplara si s-a cufundat din nou
ntr-un devotament nemarginit. Femeia asupra careia apasa o traditie de decenta s
i de onestitate nu ajunge niciodata la asemenea acte. Dar visele sale se populea
za cu fantasme erotice pe care le renvie si n stare de veghe; manifesta fata de co
piii sai o tandrete exaltata si senzuala; nutreste obsesii incestuoase fata de f
iii ei; se ndragosteste n secret de tineri, unul dupa altul; ca si adolescenta, es
te bntuita de fantasme de viol si cunoaste si ameteala prostitutiei; ambivalenta
dorintelor si a temerilor sale naste n sufletul ei anxietate si uneori provoaca n
evroze: atunci i scandalizeaza pe cei din jur cu purtari bizare, care de fapt nu
fac dect sa traduca viata ei imaginara. Granita dintre imaginar si real este nca s
i mai incerta n aceasta perioada tulbure dect la pubertate. Una dintre trasaturile
cele mai manifeste la femeile care mbatrnesc este sentimentul de depersonalizare
care le face sa-si piarda toate reperele obiective. Oamenii pe deplin sanatosi c
are au trecut pe lnga moarte spun ca au ncercat o curioasa senzatie de dedublare;
cnd te simti constiinta, activitate, libertate, obiectul pasiv care este jucaria
fatalitatii apare n mod necesar ca un altul; nu pe mine ma loveste masina; nu snt
eu aceasta femeie batrna pe care-o vad n oglinda. Femeia care "nu s-a simtit nicio
data att de tnara" si care niciodata nu s-a vazut att de batrna ajunge cu greu sa co
ncilieze aceste doua aspecte ale ei nsesi; timpul trece n vis, durata lui actionea
za necrutator asupra ei numai n nchipuire. Astfel, realitatea se ndeparteaza si se
micsoreaza: n acelasi timp, ea nu se mai distinge de iluzie. Femeia are ncredere m
ai degraba n dovezile ei interioare dect n aceasta lume ciudata n care timpul merge
de-a-ndoaselea, n care dublul ei nu-i mai seamana, iar evenimentele au tradat-o.
De aceea este nclinata spre extaz, spre iluminari si deliruri. Si cum dragostea e
ste mai mult ca niciodata preocuparea ei principala, este normal sa se abandonez
e iluziei ca este iubita. Dintre bolnavii de erotomanie, noua din zece snt femei:
si acestea au aproape toate ntre patruzeci si cincizeci de am. Totusi nu le este
dat tuturor sa poata trece att de usor peste zidul realitatii. Frustrate, chiar
si n visele lor, de orice dragoste umana, multe femei cauta ajutorul lui Dumnezeu
. n momentul menopauzei, cocheta, ndragostita, femeia aiurita, toate devin bigote;
ideile vagi 324 despre destin, despre secret, despre personalitate nenteleasa pe
care le nutreste femeia n toamna vietii sale si gasesc n religie o unitate rationa
la. Bigota si considera viata ratata ca pe o ncercare pe care Dumnezeu i-a trimiso; sufletul ei a gasit n nenorocire merite exceptionale care o fac apta sa fie al
easa de gratia divina; va fi gata sa creada ca cerul i trimite iluminari, sau chi
ar - precum doamna Krtidener - ca i-a poruncit sa duca la bun sfrsit o misiune. C
um si-a pierdut mai mult sau mai putin sensul realului, femeia este n aceasta per
ioada de criza dispusa sa primeasca orice sugestii; un conducator poate foarte b
ine, prin pozitia sa, sa capete un puternic ascendent asupra sufletului ei. Va p
rimi cu entuziasm, la fel de bine, si autoritati mai contestate; este o prada si
gura pentru sectele religioase, spiritisti, profeti, vraci, pentru

tot felul de sarlatani. Nu numai ca si-a pierdut orice simt critic pierzndusi con
tactul cu lumea reala, dar este si avida de un adevar definitiv: i trebuie remedi
ul, formula, cheia care, brusc, o va salva salvndu-i universul. Dispretuieste mai
mult ca niciodata logica, ce nu s-ar putea aplica, evident, la cazul ei singula
r; doar argumentele care i snt destinate n mod special i se par convingatoare; reve
latiile, inspiratiile, mesajele, semnele, chiar si miracolele ncep atunci sa nflor
easca n jurul ei. Descoperirile sale o antreneaza uneori pe drumurile actiunii: s
e lanseaza n afaceri, n ntreprinderi, n aventuri a caror idee i-a fost dictata de vr
eun sfatuitor sau de niste voci interioare. Uneori se margineste la a se proclam
a detinatoarea adevarului si a ntelepciunii absolute. Activa sau contemplativa, a
titudinea ei este nsotita de exaltari febrile. Criza menopauzei taie n doua, cu br
utalitate, viata femeii; aceasta discontinuitate i da femeii iluzia unei "vieti n
oi"; n fata ei se deschide o alta perioada, pe care o abordeaza cu o fervoare de
convertita; si chiar este convertita la dragoste, la viata religioasa, la arta,
la umanitate: n aceste entitati, se pierde si se ridica n slavi. A murit si a renvi
at, masoara acum pamntul cu o privire care a patruns pna la secretele lumii de din
colo si si nchipuie ca si ia zborul spre cuhni neatinse. Totusi, pamntul nu se schim
ba; culmile ramn de neatrfis n continuare; mesajele primite - chiar si n cea mai or
bitoare claritate - nu se lasa descifrate cu usurinta; luminile interioare se st
ing; n fata oglinzii ramne o femeie care a mbatrnit si mai mult de la o zi la alta.
Momentelor de fervoare le corespund triste ore de depresiune. Organismul indica
acest ritm, caci diminuarea secretiilor hormonale este compensata printr-o super
activitate a hipofizei; dar mai ales situatia psihogica determina aceasta altern
anta. Caci agitatia, iluziile, fervoarea nu snt dect o reactie de aparare mpotriva
a ceea ce s-a petrecut. Din nou, angoasa pune stapnire pe femeia a carei viata sa consumat deja, fara ca moartea sa o primeasca. n loc sa lupte 325 mpotriva dispe
rarii, adesea alege sa se intoxice cu ea. si repeta fara ncetare plngerile, regrete
le, protestele; si imagineaza uneltiri tenebroase ale vecinilor sau ale celor apr
opiati. Daca are o sora sau o prietena de aceeasi vrsta, strns legata de viata ei,
se ntmpla sa dezvolte mpreuna deliruri de persecutie. Dar mai ales ncepe sa aiba fa
ta de sotul ei o gelozie morbida: este geloasa pe prietenii, pe surorile lui, pe
meseria lui; si, pe drept sau pe nedrept, si acuza rivala ca este raspunzatoare
pentru toate nenorocirile ei. ntre patruzeci si cincizeci de ani cazurile patolog
ice de gelozie snt cele mai numeroase. Dificultatile menopauzei se prelungesc - u
neori pna la moarte -la femeia care nu se hotaraste sa mbatrneasca; daca nu are alt
e resurse dect exploatarea farmecelor sale, va lupta cu nversunare pentru a le pas
tra; si la fel de ndrjita va lupta daca dorintele ei sexuale ramn vii. Cazurile ace
stea nu snt deloc rare. Printesa Mettemich, ntrebata la ce vrsta nceteaza o femeie s
a mai fie chinuita de pofte trupesti, a raspuns: "Nu stiu, n-am dect saizeci si c
inci de am". Casatoria care, dupa Montaigne, nu-i ofera femeii dect "putina racor
ire'" devine un remediu din ce n cea mai insuficient pe masura ce ea nainteaza n vrs
ta; adesea, plateste la maturitate rezistentele, raceala din tinerete; cnd ncepe n
sfrsit sa cunoasca febra dorintei, sotul ei s-a resemnat de mult la indiferenta e
i: s-a linistit. Deposedata de farmecele ei de obisnuinta si de timp, sotia nu m
ai are nici o sansa sa renvie flacara conjugala. nciudata, hotarta ,,sa-si traiasca
viata", va avea mai putine scrupule dect altadata - daca a avut vreodata - sa-si
ia amanti; nsa n plus, trebuie ca acestia sa se lase cuceriti; este o adevarata vn
atoare de barbati. Femeia pune n joc mii de siretlicuri: prefacndu-se ca se ofera,
vrea sa se impuna; din politete, din prietenie, din recunostinta si face

capcane. Nu numai din pofta de trup tnar pune ochii pe barbati tineri: ci pentru
ca doar din partea lor poate spera aceasta tandrete dezinteresata pe care adoles
centul o simte uneori fata de o iubita materna; ea nsasi a devenit agresiva, domi
natoare: docilitatea lui Cheri o satisface pe Lea la fel de mult ca si frumusete
a lui; doamna de Stael, dupa ce trecuse de patruzeci de ani, si alegea tineri paj
i pe care-i strivea cu prestigiul ei. Cnd seductia si manevrele se dovedesc cu ad
evarat ineficace, femeii perseverente i mai ramne o resursa, aceea de a-si plati p
lacerea. Povestea "bricegelor" care circula n Evul Mediu ilustreaza destinul aces
tor devoratoare de barbati insatiabile: o tnara femeie cerea, ca multumire pentru
favorurile sale, fiecaruia dintre amantii ei un "briceag" pe care-1 punea ntr-un
dulap; ntr-o zi dulapul s-a umplut; dar n acel moment amantii ei au nceput sa-i ce
ara dupa fiecare noapte de amor un "briceag"; n scurt timp, dulapul s-a golit; a
trebuit sa cumpere alte "bricege". Unele femei considera situatia cu cinism; lea trecut vremea, este rndul lor sa "dea napoi bricegele". 326 Banii pot avea n ochi
i lor un rol invers dect cel pe care-1 aveau n cazul curtezanei, dar la fel de pur
ificator: l preschimba pe barbat ntr-un instrument si-i permite femeii acea libert
ate erotica pe care altadata o refuza tnarul ei orgoliu. Dar daca este mai mult r
omanesca dect lucida, iubita-binefacatoare ncearca adesea sa cumpere un miraj de t
andrete, de admiratie, de respect; se convinge, chiar, ca ofera pentru placerea
de a oferi, fara sa-i ceara nimeni nimic; si n acest caz amantul este preferat tna
r, caci femeia se poate mndri cu o generozitate materna fata de el. Si apoi, n el
exista ceva din acest mister pe care si barbatul l cere femeii pe care "o ajuta",
pentru ca astfel cruzimea trgului se ascunde sub aparenta unei enigme. Dar rar s
e ntmpla ca reaua-credinta sa fie mult timp ngaduitoare. Lupta ntre sexe se schimba n
tr-un duel ntre exploatator si exploatat n care femeia risca, deceptionata, batjoc
orita, sa sufere niste crude nfrngeri. Prudenta, se va resemna sa "predea armele"
fara sa mai astepte prea mult, chiar daca nca nu i s-au stins toate poftele. Din
ziua n care femeia accepta sa mbatrneasca, situatia ei se schimba. Pna atunci era o
femeie nca tnara, ndrjindu-se sa lupte mpotriva unui rau care o urtea si o deforma n c
ip misterios; devine o fiinta diferita, asexuata, dar a carei evolutie este term
inata: o femeie batrna. Se poate considera ca atunci criza menopauzei este nchisa.
Dar nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca i va fi mai usor sa traiasca de ac
um nainte. Cnd a renuntat sa mai lupte mpotriva fatalitatii timpului, o alta lupta n
cepe: trebuie sa-si pastreze si ea, n continuare, un loc pe aceasta lume. n toamna
vietii sale, spre sfrsit de tot chiar, femeia se elibereaza de lanturi; invoca p
retextul vrstei sale naintate pentru a scapa de corvezile care o apasa; l cunoaste
prea bine pe sotul ei ca sa se mai lase intimidata de el, i evita mbratisarile, si
construieste alaturi de el - cu prietenie, indiferenta sau ostilitate - o viata
proprie; daca intra n declin mai repede, dect ea, va prelua ea conducerea cuplului
. Poate sa-si permita si sa sfideze moda, opinia celorlalti; se sustrage obligat
iilor mondene, regimurilor si ngrijirilor cosmetice: astfel se ntmpla cu Lea, pe ca
re Cheri o regaseste eliberata de croitorese, de corsetiere, de coafori, perfect
fericita sa-si satisfaca poftele alimentare de tot felul. Ct despre copii, acest
ia snt destul de mari ca sa se lipseasca de ea, se casatoresc, pleaca din casa pa
rinteasca. Despovarata de obligatiile ei, si regaseste n sfrsit libertatea Din nefe
ricire, n istoria individuala a femeii se repeta faptul pe care l-am constatat: e
a descopera aceasta libertate n momentul n care nu mai are ce face cu ea. Aceasta
repetitie nu are nimic ntmplator: societatea patriarhala a dat tuturor functiunilo
r feminine caracterul unor servituti; femeia nu scapa de aceasta sclavie dect n mo
mentul n care si pierde orice eficacitate. Catre cincizeci de ani, se afla

n deplinatatea 327 fortelor ei, se simte bogata n experienta; n jurul acestei vrste
barbatul accede la situatia sa sociala cea mai importanta, la posturile cele mai
importante; ct despre femeie, ea este data deoparte. Nu a fost nvatata dect sa se
devoteze altora. Si acum nimeni nu-i mai cere devotamentul. Inutila, nejustifica
ta, si contempla lungii ani lipsiti de speranta care i-au mai ramas de trait si m
urmura: "Nimeni nu are nevoie de mine!" Dar nu se resemneaza imediat Uneori se a
gata cu disperare de sot; l copleseste cu ngrijirile ei mai imperios ca niciodata;
dar rutina vietii lor conjugale este prea solida; sau si-a dat seama de mult ca
nu-i este necesara sotului ei, sau nu i se mai pare destul de pretios pentru a
o justifica. A asigura desfasurarea n bune conditii a vietii lor comune este o sa
rcina la fel de contingenta ca si aceea de a veghea de una singura asupra propri
ei ei persoane. si va ndrepta sperantele catre copii: pentru ei zarurile nu snt nca
aruncate; ar vrea sa traiasca n calea deschisa de ei. Femeia care a avut sansa sa
nasca la o vrsta naintata este privilegiata: este nca o tnara mama la vrsta la care
altele snt bunici. Dar n general, ntre patruzeci si cincizeci de ani, mama si vede c
opiii presclumbndu-se n adulti. n momentul n care i scapa se straduieste cu pasiune s
a traiasca prin ei. Atitudinea ei este diferita dupa cum ea conteaza pe salvarea
sa de catre un fiu sau de catre o fiica; de obicei si va pune n fiul ei cea mai a
vida speranta de a trai. lata-1 venind n sfrsit, din adncul trecutului, pe barbatul
a carui aparitie miraculoasa o pndea altadata la orizont; de la primele tipete a
le nou-nascutului, a asteptat aceasta zi n care el i va darui toate comorile pe ca
re tatal lui n-a stiut sa i le ofere. ntre timp, i-a administrat palme si purgati
ve pe care le-a uitat: cel pe care 1-a purtat n pntece era de pe-atunci unul dintr
e semizeii care conduc lumea si destinele femeilor: acum o va recunoaste n gloria
maternitatii sale. O va apara mpotriva suprematiei sotului, o va razbuna pentru
amantii pe care i-a avut si pentru cei pe care nu i-a avut, va fi eliberatorul,
salvatorul ei. n fata lui regaseste purtarile de seductie si de parada a fetei pnd
indu-1 pe Printul Fermecat; cnd se plimba alaturi de el, eleganta, fermecatoare nc
a, se gndeste ca pare "sora lui mai mare"; este ncntata daca - dupa modelul eroilor
din filmele americane - o tachineaza si o mpinge, glumet si respectuos: cu o umi
linta orgolioasa, recunoaste superioritatea virila a celui pe care 1-a purtat n pn
tece. n ce masura se pot califica aceste sentimente ca fiind incestuoase? Sigur e
ste ca, atunci cnd se complace nclupuindu-se la bratul fiului sau, cuvintele "sora
mai mare" traduc ntrun fel pudic fantasme echivoce; cnd doarme, cnd nu se supraveg
heaza, reveriile ei o duc uneori foarte departe: adesea acestea snt de ajuns, snt m
plinirea desavrsita a unei dorinte care nu reclama dect o satisfacere n imaginar. Cn
d femeia, ntr-o maniera mai mult 328 sau mai putin voalata, se joaca vaznd n fiul e
i un amant, nu este dect un joc. Erotismul propriu-zis are de obicei un loc foart
e restrns n acest cuplu. Dar este un cuplu; din adncul feminitatii sale, femeia sal
uta n fiul ei barbatul suveran; se preda n minile lui cu o fervoare de ndragostita s
i, n schimbul acestui dar, crede ca va fi naltata la dreapta lui Dumnezeu. Pentru
a obtine aceasta mntuire, ndragostita apeleaza la libertatea amantului: si asuma cu
generozitate un risc; rascumpararea snt exigentele ei anxioase. Mama crede ca si
-a csti-gat drepturi sacre prin simplul fapt de a fi adus pe lume un copil; nu as
teapta ca fiul sa se recunoasca n ea pentru a-1 privi ca pe o creatura a sa, un b
un care-i apartine; este mai putin pretentioasa ca o amanta, pentru ca este de o
rea-credinta linistita; faurind un trup de carne, si-a nsusit o existenta:

pune stapnire pe actiunile, pe meritele, pe rezultatele fiului. Exaltnd fructul pnt

ecelui ei, si nalta n slavi propria-i persoana. A trai prin procura reprezinta ntotd
eauna o solutie precara. Lucrurile pot sa nu mearga asa cum doreste femeia. Se ntm
pla adesea ca fiul sa nu fie dect o haimana, un derbedeu, un ratat, un fruct gaun
os, un nerecunoscator. Mama are ideile ei despre eroul pe care acesta ar trebui
sa-1 ntruchipeze. Nimic nu este mai rar dect o femeie care sa respecte n copilul ei
o persoana umana, care-i recunoaste pna si libertatea de a pierde, care-si asuma
mpreuna cu el riscurile pe care le implica orice angajament. Se ntlnesc mult mai a
desea rivale ale acelei femei spartane mult prea laudate care si condamna cu voio
sie fiul la glorie sau la moarte; rostul fiului pe aceasta lume este sa justific
e existenta mamei sale cucerind, n folosul lor comun, valori pe care ea le respec
ta. Orice femeie vrea sa dea nastere unui erou, unui geniu; dar toate mamele ero
ilor si ale geniilor au nceput prin a se plnge ca fiii lor le zdrobeau inima. Ades
ea barbatul cucereste n ciuda mamei sale trofeele cu care visa sa se mpodobeasca s
i pe care nici nu le recunoaste cnd el i le arunca la picioare. Chiar daca aproba
, n principiu, actiunile fiului ei, este sfsiata de o contradictie asemanatoare ac
eleia care o chinuie pe ndragostita. Pentru a-si justifica existenta - si pe acee
a a mamei sale barbatul trebuie sa depaseasca aceasta existenta catre niste scop
uri; si pentru a le atinge, ajunge sa-si primejduiasca sanatatea, sa-si asume an
umite riscuri: nsa el contesta valoarea darului pe care i 1-a facut mama sa atunc
i cnd pune unele scopuri mai presus de faptul de a trai pur si simplu. Este scand
alizata de acest lucru; nu domneste asupra barbatului ca suverana dect daca trupu
l pe care 1-a nascut este pentru el bunul cel mai de pret; nu are dreptul sa dis
truga aceasta opera pe care ea a zamislit-o n chinuri. "O sa te obosesti, o sa te
mbolnavesti, o sa ti se ntmple o nenorocire", i spune ea fara ncetare. Totusi, stie
bine ca nu este suficient sa traiesti, daca nu 329 chiar faptul de a procrea ar
fi inutil; este prima care se enerveaza daca vlastarul ei este un lenes sau un l
as. Niciodata nu-si afla linistea Cnd fiul ei pleaca la razboi, vrea sa-1 vada ve
nind teafar, dar purtnd decoratii. Ar vrea ca el sa "ajunga departe" n cariera sa,
dar tremura de teama sa nu se extenueze muncind. Orice ar face fiul ei, ntotdeau
na mama va asista ngrijorata la desfasurarea unei istorii care este a lui si pe c
are ea n-o poate determina; i e teama ca el sa n-o ia pe un drum gresit, teama sa
nu esueze, teama ca nu cumva, reusind, sa se mbolnaveasca. Chiar daca are ncreder
e n el, diferenta de vrsta si de sex nu-i permite sa stabileasca o adevarata compl
icitate cu fiul ei; nu este la curent cu munca lui si nu i se cere sa-1 ajute n n
ici un fel. De aceea, chiar daca-si admira fiul cu orgoliul cel mai nemarginit,
mama va ramne nesatisfacuta. Creznd nu numai ca a dat nastere unui trup, ci a si nt
emeiat o existenta absolut necesara, se simte retrospectiv justificata; dar drep
turile ei nu snt o ocupatie: pentru a-si umple zilele, are nevoie sa perpetueze a
ceasta actiune benefica; vrea sa se simta indispensabila zeului sau; nselatoria d
evotamentului este n acest caz denuntata n modul cel mai brutal: sotia fiului ei o
va deposeda de functiunile sale. A fost n repetate rnduri descrisa ostilitatea pe
care o ncearca la adresa strainei care i "ia" copilul. Mama a ridicat facticitate
a contingenta a nasterii la naltimea unui mister divin; refuza sa admita ca o dec
izie umana poate avea mai multa greutate. n ochii ei valorile snt gata facute, vin
de la natura, din trecut: nu cunoaste pretul liberului angajament. Fiul ei i dat
oreaza viata: ce-i datoreaza acestei femei pe care pna mai ieri nici nu o cunoste
a? Pesemne prin cine stie ce vrajitorie 1-a convins de existenta unei legaturi c
are pna atunci nu exista; este intriganta, interesata, periculoasa. Mama asteapta
cu nerabdare ca impostura sa se descopere; ncurajata de vechiul mit al mamei bun
e cu mini ali-natoare

care bandajeaza ranile provocate de femeia cea rea, pndeste pe fata fiului ei sem
nele nenorocirii; le descopera chiar daca el le tagaduieste; l plnge cnd el nu se p
lnge de nimic; si pndeste nora, o critica, opune tuturor inovatiilor ei trecutul, o
biceiul care condamna nsasi prezenta intrusei. Fiecare ntelege n felul sau fericire
a barbatului: sotia vrea sa vada n el barbatul prin intermediul caruia va stapni l
umea; mama ncearca, pentru a-1 pastra, sa-1 aduca din nou spre copilarie; proiect
elor tinerei femei, care asteapta ca sotul ei sa devina bogat sau important, mam
a le opune legile esentei sale imuabile: el este fragil, nu trebuie sa se surmen
eze. Conflictul ntre prezent si viitor devine acut atunci cnd nouvenita ramne la rnd
ul ei nsarcinata. "Nasterea copiilor nseamna moartea parintilor"; abia atunci aces
t adevar si reveleaza toata forta lui plina de cruzime: mama care spera sa suprav
ietuiasca n fiul ei ntelege ca acesta o condamna la moarte. A dat viata; viata va
continua fara ea; nu mai este Mama, 330 este numai o veriga dintr-un lant; cade
din cerul idolilor vesnici; nu mai este dect o fiinta cu o existenta finita, peri
mata. n cazurile patologice, ura devine att de violenta, nct provoaca o nevroza sau
o mpinge pe mama sa comita o crima; abia cnd a fost declarata sarcina nurorii sale
, doamna Lefevbre, dupa ce o detestase mult timp nainte, s-a hotart sa o asasineze
.1 n mod normal, bunica si nvinge ostilitatea; uneori se nca-patneaza sa vada n nou-na
scut numai copilul fiului ei si l iubeste cu tiranie; dar n general tnara mama a no
u-nascutului si-1 revendica; geloasa, bunica nutreste fata de bebelus una dintre
acele afectiuni ambigue n care dusmania se disimuleaza sub nfatisarea anxietatii.
Atitudinea mamei fata de fiica sa mai mare este foarte ambivalenta; n fiul ei ea
cauta un zeu; n fiica sa gaseste un dublu. "Dublul" este un personaj ambiguu, ca
re asasineaza fiinta a carei emanatie este, dupa cum se vede n povestirile lui Po
e, n Portretul lui Dorian Gray, n istoria pe care o relateaza Marcel Schwob. Astfe
l, fiica, devenind femeie, si condamna mama la moarte; si totusi, i permite sa-si
supravietuiasca. Atitudinea mamei este foarte diferita, dupa cum vede n nflorirea
copilului sau o promisiune de ruina sau de resurectie. Multe femei devin rigide n
ostilitatea lor; nu accepta sa fie nlocuite de ingrata careia i-au dat viata; a
fost adesea subliniata gelozia cochetei fata de tnara adolescenta care-i denunta
artificiile; cea care a detestat n orice femeie o rivala va ur rivala pna si n fiica
ei; o ndeparteaza de sine sau o sechestreaza, ori se straduieste sa-i refuze san
sele pe care le are aceasta. Cea a carei glorie era sa fie, ntr-un fel exemplar s
i unic, Sotia, Mama, refuza cu tot atta salbaticie sa se lase detronata; continua
sa afirme ca fiica ei nu este dect un copil, i considera actiunile ca pe un joc p
ueril; e prea tnara pentru a se marita, prea fragila pentru a procrea; daca se nca
1 n august 1925. o burgheza din Nord. doamna Lefevbre, n vrsta de saizeci de ani, c
are traia mpreuna cu sotul si cu parintii ei, st-a ucis nora nsarcinata n sase luni
n timpul unei calatorii n masina, n timp ce fiul ei era la volan. Condamnata la mo
arte, gratiata, si-a sfrsit zilele ntr-o casa de corectie, si pna a murit nu a mani
festat nici o remuscare; socotea ca Dumnezeu i-a aprobat fapta atunci cnd a uciso pe nora ei "cum smulgi buruienile, neghina, cum omori animalele salbatice". Dr
ept unic motiv al acestei salbaticii ea relata replica pe care i-o daduse tnara f
emeie ntr-o zi: "Acum snt aici, deci va trebui sa tineti seama si de mine". Cnd a b
anuit ca nora ei era nsarcinata, si-a cumparat un revolver, pretextnd ca voia sa s
e apere de hoti. Dupa menopauza se agatase cu disperare de maternitatea sa; timp
de doisprezece ani avusese stari de rau care exprimau simbolic o sarcina imagin
ara. 331

patneaza sa vrea un camin, un sot, copii; acestia nu vor fi niciodata dect niste a
parente; fara ncetare mama critica, ironizeaza sau prezice nenorociri. Daca cei d
in jur i-o permit, si condamna fiica la o eterna copilarie; daca nu, ncearca sa di
struga aceasta viata de adult pe care cealalta o revendica. Dupa cum am vazut, d
e multe ori reuseste: multe femei tinere ramn sterile, fac avorturi, se arata inc
apabile sa alapteze si sa-si creasca progeniturile, sa-si tina casa, din pricina
acestei influente malefice. Viata lor conjugala se dovedeste imposibila. Neferi
cite, izolate, si vor afla un refugiu n bratele suverane ale mamei lor. Daca i rezi
sta, un conflict perpetuu le va opune una alteia; mama frustrata transfera n mare
parte asupra ginerelui ei iritarea provocata n ea de insolenta independenta a fi
icei. Mama care se identifica pasionat cu fiica sa nu este mai putin tiranica; p
entru ca vrea ca, nzestrata cu experienta ei de femeie matura, sa-si renceapa tine
retea: astfel si va salva trecutul salvndu-se de el; si va alege ea nsasi un ginere
conform acelui barbat visat pe care nu 1-a avut niciodata; daca e cocheta, tandr
a, va fi gata sa-si imagineze ca acesta, n strafundul inimii sale, se casatoreste
cu ea, si nu cu fiica ei. Prin fiica ei si va ndeplini vechile sale dorinte de bo
gatie, de succes, de glorie; au fost adesea descrise aceste femei care si ,,mping"
cu ardoare copila pe caile vietii galante, ale cinematografului sau ale teatrul
ui; am auzit chiar de unele cazuri n care mama i primeste n patul ei pe ndragostitii
care aspira la inima fiicei sale. Dar rar se ntmpla ca fiica sa suporte la infini
t aceasta tutela; din momentul n care si va gasi un sot sau un protector serios, s
e va razvrati. Soacra care ncepuse prin a-si ndragi ginerele i devine atunci ostila
; se plnge de ingratitudinea omeneasca, pozeaza n victima; devine la rndul ei o mam
a dusmanoasa. Presimtind aceste deceptii, multe femei se lauda cu indiferenta lo
r cnd si vad copiii crescnd; dar n acest caz nu se vor bucura deloc de ei. Unei mame
i trebuie un amestec rar de generozitate si de detasare pentru a gasi n viata cop
iilor sai o mbogatire fara a-i tiraniza si fara a-i preschimba n calaii ei. Sentim
entele bunicii fata de nepotii ei le prelungesc pe acelea ale mamei fata de fiic
a; adesea si transfera asupra acestora ostilitatea. Nu numai din teama de ce va s
pune lumea, attea femei si obliga fiica sedusa sa faca un avort, sa-si abandoneze
copilul, sa-1 omoare: snt fericite sa-i interzica fiicei maternitatea, pentru ca
se ncapa-tneaza n vointa de a detine doar ele acest privilegiu. Chiar si pe mama le
gitima snt gata sa o sfatuiasca sa avorteze copilul, sa nu-1 alapteze, sa si-1 nde
parteze. Ele nsele vor nega prin indiferenta aceasta mica viata insolenta; sau l v
or certa tot timpul pe copil, l vor pedepsi, chiar l vor maltrata. Dimpotriva, mam
a care se identifica cu fiica ei i ntmpina de multe ori copiii cu mai multa avidita
te dect 332 tnara femeie, care este deconcertata de sosirea micului necunoscut; bu
nica l recunoaste: da timpul napoi cu douazeci de ani, redevine o tnara mama care t
ocmai a nascut; toate bucuriile posesiunii si ale dominatiei pe care de mult tim
p copiii ei nu i le mai dadeau i snt din nou oferite, toate dorintele de maternita
te la care renuntase din momentul menopauzei snt n mod miraculos satisfacute; ea e
ste adevarata mama, ia asupra sa ngrijirea copilului cu autoritate si, daca este
lasat n seama ei, i se va devota cu pasiune. Din nefericire pentru ea, tnara mama
tine sa-si afirme drepturile: bunica nu este autorizata sa joace dect rolul de as
istenta, pe care altadata surorile mai mari l avusesera fata de ea; se simte detr
onata; si mai trebuie sa fie pusa la socoteala si mama ginerelui ei, fata de car
e simte n mod natural gelozie. Ranchiuna perverteste adesea dragostea spontana pe
care o simtea fata de copil la nceput. Anxietatea remarcata adesea la bunici tra
duce

ambivalenta sentimentelor lor; ndragesc bebelusul n masura apartine si n acelasi ti

mp i snt ostile micului strain si aceasta dusmanie. Totusi, daca renunta sa-i ia n
posesie cu bunica pastreaza fata de copii o calda afectiune, poate juca rol priv
ilegiat de divinitate tutelara: fara a-si recunoaste
n care le le este rusine de totul, n viata lor un nici drepturi, nici
responsabilitati, i iubeste din pura generozitate; nu nutreste prin ei vise narci
siste, nu le cere nimic, nu-i sacrifica unui viitor n care ea nu va fi prezenta:
ceea ce ndrageste snt micile fiinte n carne si oase care traiesc acolo, n contingent
a si n gratuitatea lor; nu este o educatoare, nu ntruchipeaza justitia abstracta,
legea. De aici se vor ivi conflicte care uneori o situeaza pe o pozitie opusa ce
lei a parintilor. Se ntmpla ca femeia sa nu aiba urinasi sau acestia sa n-o intere
seze; n lipsa unor legaturi naturale cu copiii sau cu nepotii ei, ncearca n unele c
azuri sa-si creeze pe cale artificiala niste substitute. Le propune tinerilor o
tandrete materna; fie ca afectiunea ei rmne sau nu platonica, nu numai din ipocriz
ie declara ca-si iubeste tnarul protejat "ca pe un fiu": si invers, sentimentele
materne snt ale unei ndragostite. Este adevarat ca rivalelor doamnei de Warens le
place sa satisfaca, sa ajute, sa educe un barbat cu generozitate: se vor izvorul
, conditia necesara, temelia unei existente care le depaseste. Foarte adesea se n
tmpla si ca femeia sa adopte tinere fete: si n acest caz raporturile lor mbraca for
me mai mult sau mai putin sexuale; dar ntr-un mod fie platonic, fie carnal, ceea
ce cauta n protejatele ei este un dublu ntinerit ca prin farmec. Actrita, dansatoa
rea, cntareata devin educatoare: si formeaza elevele; daca snt intelectuale - precu
m doamna Charriere n solitudinea domeniului sau de la Colombier - si ndoctrineaza d
iscipolii; credincioasa va reuni n jurul ei fiice spirituale; femeia galanta devi
ne protectoarea unor trfe. Daca pun un zel att de fierbinte n prozelitismul lor, nu
este numai 333 din pur interes: cauta cu pasiune sa se rencarneze. Tiranica lor
generozitate naste putin cte putin aceleasi conflicte ca ntre mama si fiica unite
prin legaturi de snge. Se poate si ca ele sa adopte copii: surorile bunicii unui
copil, nasele snt gata sa joace un rol analog aceluia al bunicii. Dar n orice caz
este foarte rar ca femeia sa gaseasca n posteritatea ei - naturala sau aleasa - o
justificare a vietii ei n declin: esueaza n a-si nsusi ntreprinderea uneia dintre a
ceste tinere existente. Sau se obstineaza n efortul sau de a o anexa, sau se cons
uma n lupte si n drame care o lasa deceptionata, zdrobita; ori se resemneaza la o
participare modesta. Este cazul cel mai obisnuit. Mama mbatrnita, bunica si reprima
dorintele de dominare, ori disimuleaza ranchiunele; se multumesc cu ceea ce bin
evoieste sa le ofere copilul. Dar atunci nu afla destul ajutor din partea acesto
ra si ramn disponibile n desertul viitorului, prada singuratatii, regretului si pl
ictisului. Aici ne dam seama de lamentabila tragedie a femeii batrne; toata viata
ei, femeia burgheza are adesea de rezolvat aceasta problema derizorie: cum sa-s
i umple timpul? Dar o data ce copiii au crescut, sotul a izbutit sa-si faca o ca
riera sau sa ajunga n vrf, timpul ncepe sa se trasca. "Lucrul de mna" femeiesc a fost
inventat pentru a disimula aceasta trndavie oribila; minile brodeaza, tricoteaza,
se misca; nu este nsa vorba de o adevarata munca, pentru ca obiectul produs nu e
ste scopul tintit; nu este important, si chiar, adesea, destinatia lui este o ad
evarata problema: femeia se debaraseaza de el dndu-1 unei prietene, unei organiza
tii caritabile, ncarcnd cu el semineele si masutele; nu este nici un joc care sa d
escopere, n pura lui gratuitate, bucuria de a exista; si abia daca poate constitu
i un alibi, din moment ce mintea ramne neocupata: este divertismentul absurd, asa
cum l descrie Pascal; cu acul sau croseta, femeia si tese trist nsusi neantul zile
lor ei. Acuarela,

muzica, lectura au exact acelasi rol; femeia lipsita de ocupatie nu ncearca dedicn
du-se acestor ndeletniciri sa-si largeasca priza sa asupra lumii, ci numai sa-si
alunge plictiseala; o activitate care nu deschide nici un viitor cade din nou n v
anitatea imanentei; femeia ncepe o carte, o arunca ct colo, deschide pianul, l nchid
e, revine din nou la broderia ei, casca si sfrseste prin a pune mna pe telefon. ntr
-adevar, ea cauta cel mai adesea un sprijin n viata mondena; se plimba, face vizi
te, da o extrema importanta - precum doamna Dalloway - receptiilor sale; ia part
e la toate nuntile, la toate nmormntarile; nemaiavnd o existenta a sa, se hraneste
din prezenta altora; din cocheta, devine brfitoare: observa, comenteaza ce se ntmpl
a; si compenseaza lipsa de activitate risipind n jurul ei critici si sfaturi. si pu
ne experienta n serviciul tuturor acelora care nu i-o cer. Daca are mijloacele ne
cesare, si deschide un salon; spera astfel sa-si nsuseasca actiuni si reusite alte
le dect ale sale; se stie cu 334 ct despotism guvernau asupra supusilor lor doamna
de Deffand, doamna Verdurin. A fi un centru de atractie, o rascruce, o muza, a
crea o "ambianta" era deja un substitut de actiune. Exista si maniere mai direct
e de a interveni n viata lumii; n Franta exista "organizatii de binefacere" si une
ori "asociatii", dar mai ales n America femeile se aduna n cluburi sau joaca bridg
e, distribuie premii literare si mediteaza la ameliorari sociale. Ceea ce caract
erizeaza pe ambele continente majoritatea unor asemenea organizatii este ca ele n
sine snt propria lor ratiune de a exista: scopurile pe care pretind a le urmari
le servesc numai ca pretexte. Lucrurile se petrec exact ca n apologul lui Kafka1:
nimeni nu se preocupa sa construiasca Turnul Babei; n jurul locului ideal se con
struieste o vasta aglomeratie care si epuizeaza fortele n a se administra, a se ma
ri, a-si lichida disensiunile interne. Astfel, doamnele din organizatiile de bin
efacere si petrec cea mai mare parte a timpului lor organizndu-si organizatiile; si
aleg un birou, i discuta statutul, se cearta ntre ele si lupta pentru prestigiu c
u asociatiile rivale: nu trebuie ca altii sa le fure saracii lor, bolnavii lor,
orfanii lor; mai degraba i-ar las a sa moara dect sa-i cedeze vecinilor. Si snt de
parte de a dori un regim care, suprimnd injustitiile si abuzurile, le-ar face dev
otamentul inutil; binecuvnteaza razboaiele, foametea care le transforma n binefaca
toare ale umanitatii. E clar ca n ochii lor caciulile tricotate, pachetele cu mnca
re nu snt destinate soldatilor si celor flamnzi, ci acestia au fost creati special
pentru a primi aceste lucruri. Si totusi, unele dintre aceste grupuri au rezult
ate pozitive. n USA influenta acestor Moms venerate este puternica; ceea ce se ex
plica prin timpul liber pe care li-1 lasa o existenta parazitara: de aici, faptu
l ca aceasta influenta este nefasta. "Necunoscnd nimic despre medicina, arta, sti
inta, religie, drept, sanatate, igiena... spune Philipp Wyllie^ vorbind despre a
ceasta Mom americana, pe ea o intereseaza rar ceea ce face ca membru al uneia di
ntre aceste nenumarate organizatii: i ajunge sa aiba ceva de facut." Efortul lor
nu este integrat nici unui plan coerent si constructiv, nu vizeaza scopuri obiec
tive: nu tinde dect sa le manifeste imperios gusturile, prejudecatile sau sa le s
erveasca interesele. n domeniul cultural, de exemplu, au un rol considerabil: ele
consuma cele mai multe carti; dar citesc ca si cum ar face o pasienta; literatu
ra si capata sensul si demnitatea cnd se adreseaza unor indivizi angajati n niste p
roiecte, cnd i ajuta sa se depaseasca spre orizonturi mai largi; ea trebuie sa fie
integrata n miscarea transcendentei umane; n loc de asta, femeia nghite tablouri *
Armele orasului. - Generatie de vipere. 335 si opere de arta ngropndu-le m imanen
ta ei; tabloul devine bibelou,

muzica refren, romanul o reverie la fel de zadarnica precum un mileu crosetat Am

ericanii snt responsabili de decaderea best-seller-nn\ox: acestea nu numai ca nu
pretind dect sa placa pur si simplu, ci vor sa placa femeilor trndave n lipsa unor
alte evadari. Ct despre ansamblul activitatilor lor, Philipp Wyllie le defineste
astfel: i terorizeaza pe politicieni pna i fac sa devina de un servilism plngaret si
i ngrozesc pe pastori; i plictisesc pe presedintii de banca si i fac sa zboare n tan
dari pe directorii de scoli. Mom multiplica organizatiile al caror scop real est
e sa-i reduca pe semenii ei la o supunere abjecta la dorintele ei egoiste... le
expulzeaza din oras, si din stat daca este posibil, pe tinerele prostituate... a
ranjeaza astfel nct liniile de autobuz sa treaca pe unde este practic pentru ea, m
ai degraba dect pentru muncitori... organizeaza blciuri si serbari de caritate pro
digioase, iar banii pe care-i strnge i da portarului pentru a cumpara bere pentru
mahmureala de a doua zi a membrilor comitetului.... Cluburile i furnizeaza ocazii
incalculabile de a-si vr nasul n treburile altora. Exista mult adevar n aceasta sat
ira agresiva. Nefiind specializate nici n politica, nici n economie, n nici o disci
plina tehnica, ba-trnele doamne nu au nici o legatura concreta cu realitatea; ign
ora problemele pe care le ridica actiunea si snt incapabile sa elaboreze vreun pr
ogram constructiv. Morala lor este abstracta si formala precum imperativele lui
Kant; pronunta interdictii n loc sa caute sa descopere caile progresului; nu ncear
ca sa creeze situatii noi, ci ataca ceea ce exista deja, n loc sa elimine partea
rea a lucrurilor; aceasta explica faptul ca ntotdeauna se coalizeaza mpotriva a ce
va: mpotriva alcoolului, a prostitutiei, a pornografiei; nu nteleg ca un efort pur
negativ este destinat insuccesului, cum a dovedit-o n America esecul prohibitiei
, iar n Franta acela al legii pe care a votat-o Marthe Richard. Atta timp ct femeia
ramne o parazita, nu poate sa participe n mod eficace la elaborarea unei lumi mai
bune. Se ntmpla, totusi, ca unele femei, angajndu-se n ntregime ntr-o ntreprindere, s
nceapa cu adevarat sa actioneze; atunci nu vor cauta numai sa-si umple timpul, c
i vor urmari niste scopuri. Producatoare autonome, evadeaza din categoria parazi
tara despre care am vorbit mai nainte. Majoritatea femeilor, n activitatile lor pr
ivate sau publice, vizeaza nu un scop, ci o maniera de a-si petrece timpul; si o
rice ocupatie ramne zadarnica atunci cnd nu este dect un mijloc de a ajuta timpul s
a treaca mai repede. Multe dintre ele sufera din aceasta pricina; avnd n spatele l
or o viata deja terminata, cunosc aceeasi deruta ca adolescentii a caror viata n
u a nceput nca; nimic nu le solicita, n jurul unora si altora nu este dect pustiul; n
fata oricarei actiuni, murmura: La ce bun? Dar adolescentul, fie ca vrea 336 sa
u nu, este antrenat ntr-o existenta de barbat care si dezvaluie responsabilitatile
, scopurile, valorile; este aruncat n lume, se angajeaza n ceva, ia o pozitie oare
care. Femeia n vrsta, daca i se sugereaza sa nceapa o noua viata, raspunde cu trist
ete: E prea trziu. Nu numai timpul ei este de acum nainte masurat: o femeie este d
ata deoparte foarte devreme; dar i lipsesc elanul, ncrederea, speranta, mnia care i
-ar permite sa descopere n jurul ei scopuri noi. Se refugiaza n rutina care a fost
ntotdeauna soarta ei; si face din repetitie un sistem, se cufunda n manii casnice;
se adnceste din ce n ce mai mult n devotiune; se mndreste cu stoicismul ei, precum
doamna de Charriere. Devine seaca, indiferenta, egoista. Abia la sfrsitul vietii
ei, cnd a renuntat la lupta, cnd apropierea mortii o elibereaza de angoasa viitoru
lui, femeia batrna si gaseste n sfrsit seninatatea. Daca, asa cum se ntmpla adesea, so
tul este mai n vrsta dect ea, asista la decaderea lui cu o complezenta tacuta: este
revansa ei; daca moare primul, ea va suporta cu vioiciune doliul; s-a

observat de multe ori ca barbatii snt mult mai coplesiti de o vaduvie trzie; au ma
i multe foloase din casatorie dect femeia, mai ales la batrnete; caci atunci unive
rsul este concentrat n limitele caminului; zilele prezente nu se mai revarsa n vii
tor: ea a asigurat ritmul monoton al acestei vieti si ea este aceea care conduce
viata lor comuna; dupa ce-si pierde functiunile sale publice, barbatul devine c
omplet inutil; femeia si pastreaza cel putin conducerea caminului; i este necesara
sotului, pe cnd el este doar inoportun. Femeile au orgoliul acestei independente
; ncep n sfrsit sa priveasca lumea cu propriii lor ochi; si dau seama ca au fost toa
ta viata lor pacalite si nselate; lucide, nencrezatoare, ating uneori un cinism sa
vuros. n special femeia care ,,si-a trait viata" i cunoaste pe barbati asa cum nic
i un barbat uu-i cunoaste: caci ea a vazut nu figura lor publica, ci individul c
ontingent n care fiecare se complace atunci cnd nu este mpreuna cu barbatii; ea le
cunoaste si pe femei, care nu se arata n spontaneitatea lor dect altor femei: stie
cum arata si reversul medaliei. Dar, chiar daca experienta ei i permite sa denun
te mistificarile si minciunile, nu ajunge sa-i descopere adevarul. Fie ca este a
muzata sau plina de amaraciune, ntelepciunea batrnei ramne tot negativa: este conte
stare, acuzatie, refuz: este sterila. n gndirea ca si n actele sale, cea mai mare f
orma de libertate pe care o goate cunoaste femeia-parazit este sfidarea stoica s
au ironia sceptica. n nici o epoca a vietii sale, ea nu reuseste sa fie n acelasi
timp eficace si independenta. Capitolul X SITUATIA SI CARACTERUL FEMEII Putem ac
um ntelege de ce se ntlnesc attea trasaturi comune n rechizitoriile mpotriva femeii, d
in Antichitate pna n zilele noastre, conditia sa a ramas aceeasi, comportnd doar ni
ste schimbari superficiale, si ea defineste ceea ce se cheama "caracterul" femin
in: femeia se tavaleste n imanenta, se contrazice din principiu, este prudenta si
meschina, nu are simtul adevarului, nici al exactitatii, nu are moralitate, est
e n mod josnic pragmatica, este mincinoasa, prefacuta, interesata... n toate acest
e afirmatii exista o parte de adevar. Numai ca aceste conduite pe care le denunt
a nu-i snt dictate femeii de hormoni, nici prefigurate n compartimentele creierulu
i ei: ele snt implicate, ca ntr-un film n care imaginile se vad pe negativ, de situ
atia sa. n aceasta perspectiva, vom ncerca o trecere n revista sintetica a acestei
situatii, ceea ce ne va obliga la anumite repetitii, dar ne va permite sa sesiza
m, n ansamblul conditionarilor sale economice, sociale, istorice, "eternul femini
n". Uneori, "lumea feminina" este opusa universului masculin, dar trebuie sublin
iat nca o data ca femeile n-au constituit niciodata o societate autonoma si nchisa
; ele s-au integrat colectivitatii guvernate de barbati, n care ocupa un loc subo
rdonat; snt unite numai att ct si snt asemanatoare printr-o solidaritate mecanica: nu
exista ntre ele acea solidaritate organica pe care se ntemeiaza orice comunitate
unificata; sau straduit ntotdeauna - pe vremea misterelor din Eleusis, ca si n zil
ele noastre n cluburi, saloane, ateliere - sa se uneasca pentru a construi un "co
ntraunivers"; dar ele l afirma chiar n snul universului masculin. Si de aici vine p
aradoxul situatiei lor: apartin n acelasi timp lumii masculine si unei sfere n car
e lumea masculina este contestata: nchise n aceasta din urma, nvestite de prima, nu
se pot instala nicaieri n liniste. Docilitatea le este dublata ntotdeauna de un r
efuz, refuzul de a accepta ceva; si prin aceasta atitudinea lor se apropie de ac
eea a tinerei fete; dar n cazul femeii adulte aceasta atitudine este mai greu de
sustinut, fiindca pentru ea nu mai este vorba de a visa la propria-i viata prin
intermediul simbolurilor, ci de a o trai. 338 Femeia nsasi recunoaste ca universu
l n ansamblul lui este masculin;

barbatii l-au slefuit, l-au condus si l domina si n prezent; ct despre ea, nu se co

nsidera responsabila; e de la sine nteles ca este inferioara, dependenta; nu a nva
tat lectiile violentei, nu s-a ridicat niciodata ca un subiect n fata altor membr
i ai colectivitatii; nchisa n trupul ei, n locuinta ei, se sesizeaza ca fiind pasiv
a n fata acestor zei cu fata umana care definesc scopurile si valorile. n acest se
ns, exista ceva adevar n sloganul care o condamna sa ramna vesnic "copil". S-a spu
s si despre muncitori, despre sclavii negri, despre indigenii colonizati ca snt c
a niste "copii mari" atta timp ct nimeni nu s-a temut de ei; aceasta nsemna ca treb
uiau sa accepte fara discutie adevarurile si legile care le erau propuse de catr
e alti oameni. Soarta femeii este supunerea si respectul. Ea nu are nici un impa
ct, nici macar n gnd, asupra realitatii care o nvesteste. n ochii ei este o prezenta
opaca. De fapt, nu a nvatat tehnicile care i-ar permite sa domine materia; iar e
a nu se lupta cu materia, ci cu viata, si aceasta nu se lasa stapnita prin nici u
n fel de mijloace: femeia nu-i poate dect suporta legile secrete. Lumea nu-i apar
e ca un "ansamblu de ustensile" intermediar ntre vointa si scopurile ei, asa cum
o defineste Heidegger: este, dimpotriva, o rezistenta ncapatnata, de nemblnzit; este
dominata de fatalitate si traversata de misterioase capricii. Nici o matematica
n-ar fi n stare sa puna n ecuatie misterul unei fragute de snge care se transfonna
n pntecele matern ntr-o fiinta omeneasca, nici o masina n-ar putea sa-i grabeasca
sau sa-i ncetineasca cresterea; femeia simte rezistenta duratei pe care cele mai
ingenioase aparate nu reusesc sa o mparta sau sa o nmulteasca; ea o simte n trupul
ei supus ritmurilor lunii, pe care anii l maturizeaza, apoi l erodeaza. Zi de zi,
bucatarin o nvata rabdarea si pasivitatea; este o adevarata alchimie; trebuie sa
se supuna focului, apei, sa "astepte sa se topeasca zaharul", sa aiba rabdare sa
creasca aluatul, sa se usuce lenjeria, sa se coaca fructele. Muncile gospodinei
seamana cu o activitate tehnica; dar snt prea rudimentare, prea monotone pentru
a o convinge pe femeie de legile cauzalitatii mecanice. De altfel, chiar si n ace
st domeniu, lucrurile si au capriciile lor; exista tesaturi care intra la apa, al
tele care nu intra, pete care ies la spalat si altele care se ncapatneaza sa nu ia
sa, obiecte care se sparg singure, praf care ncolteste ca plantele. Mentalitatea
femeii o perpetueaza pe aceea a civilizatiilor agricole care adora virtutile mag
ice ale pamntului: ea crede n magie. Erotismul ei pasiv i descopera dorinta nu ca p
e vointa si agresiune, ci ca pe o atractie analoaga aceleia care face sa oscilez
e pendulul descoperitorului de izvoare; doar prezenta trupului ei ntareste si fac
e sa se ridice sexul barbatului; de ce un izvor ascuns n-ar face sa tresara bagh
eta de alun? Se simte nconjurata de unde, de radiatii, de fluide; crede n telepati
e, n astrologie, n radiestezie, 339 n fluidul lui Mesmer, n teosofie, n mesele turnan
te, n vindecatori; introduce n religie superstitiile primitive: luminari, ex-votouri* etc; ntruchipeaza n sfinti spiritele antice ale naturii: unul i apara pe calat
ori, altul pe lauze, altul gaseste obiectele pierdute; si, binenteles, nici o min
une nu o uimeste. Atitudinea sa va fi una de conjurare si de ruga; pentru a obti
ne un anume rezultat, se va supune anumitor rituri a caror eficacitate a fost do
vedita. E usor de nteles de ce este att de supusa rutinei; timpul nu are pentru ea
o dimensiune de noutate, nu este o tsnire creatoare; pentru ca este sortita repe
titiei, femeia nu vede n viitor dect o copie a trecutului; daca stie cuvntul si for
mula potrivite, durata se aliaza cu puterile fecunditatii; dar chiar si aceasta
se supune ritmului lunilor, al anotimpurilor; ciclul fiecarei sarcini, al fiecar
ei nfloriri l reproduce identic pe cel de dinainte; n aceasta miscare circulara chi
ar si numai devenirea timpului este o lenta degradare: el roade mobilele si vesm
intele, tot astfel precum devasteaza chipul; puterile fertile snt putin cte putin
distruse de trecerea anilor. De aceea femeia nu are ncredere n aceasta forta att de
nversunata n a distruge.

Nu numai ca ignora ce nseamna adevarata actiune, n stare sa schimbe fata lumii, ci

este pierduta n mijlocul acestei lumi ca n inima unei imense si confuze nebuloase
. Nu se pricepe sa se foloseasca de logica masculina. Stendhal observa ca o mnuie
ste la fel de bine ca barbatul, la nevoie. Dar este un instrument pe care nu a a
vut deloc ocazia sa-1 utilizeze. Un silogism n-o ajuta sa reuseasca o maioneza,
nici sa linisteasca un copil care plnge; rationamentele masculine nu snt adecvate
realitatii cu care este obisnuita femeia. Si n mparatia barbatilor, din moment ce
ea nu face nimic, gndirea ei, care nu ia forma nici unui proiect, nu se distinge
de vis; nu are sensul adevarului, n lipsa eficacitatii; nu se lupta niciodata dect
cu imagini si cuvinte: de aceea ntmpina usor asertiunile cele mai contradictorii,
nu se preocupa prea tare sa elucideze misterele dintr-un domeniu care este oric
um intangibil; se multumeste cu niste cunostinte nfiorator de vagi despre acesta:
confunda partidele, opiniile, locurile, oamenii, evenimentele; n capul ei este u
n bizar talmes-balmes. Dar, la urma urinei, nu este treaba ei sa vada limpede lu
crurile: a fost nvatata sa accepte autoritatea masculina; renunta, deci, sa criti
ce, sa examineze si sa judece de una singura. Se bazeaza pe sprijinul castei sup
erioare. De aceea lumea masculina i apare ca o realitate transcendenta, un absolu
t. "Barbatii fac zeii, spune Frazer, femeile i adora." Ei nu pot ngenunchea cu o t
otala convingere n fata idolilor pe care * Ex-voto (lat.) tablou, obiect, placa p
urtnd inscriptia unei formule de recunostinta si plasate ntr-o biserica, drept mul
tumire adusa lui Dumnezeu sau nsotind de un juramnt. 340 si i-au faurit; dar cnd fe
meile ntlnesc n drumul lor aceste statui uriase, nu-si imagineaza ca snt facute de o
mna omeneasca si se prosterneaza cu docilitate n fata lor.1 n special, femeilor le
place ca Ordinea, Dreptatea sa se ncarneze ntr-o capetenie. n orice Olimp exista u
n zeu suveran; prestigioasa esenta virila trebuie sa se ntruchipeze ntrun arhetip
; tatal, sotul, amantii nu snt dect reflexe incerte ale acestuia. Este oarecum car
aghios sa afirmi ca acest cult pe care-1 aduc marelui totem este de natura sexua
la; este adevarat nsa ca n fata lui si satisfac pe deplin visul infantil de abandon
si de ngenunchere. In Franta, generalii - Boulanger, P6tain, de Gaulle2 -au avut
ntotdeauna femeile de partea lor; ne amintim cu cta pasiune l evocau altadata pe T
ito si frumoasa lui uniforma ziaristele de la L'Humanite. Generalul, dictatorul
cu privirea de vultur, cu barbia voluntara - este tatal celest pe care l cere uni
versul seriozitatii, cel care-i garanteaza n mod absolut toate valorile. Din inef
icacitatea si din ignoranta lor se naste respectul pe care femeile l acorda eroil
or si legilor lumii masculine; l recunosc nu printr-un rationament, ci printr-un
act de credinta; forta fanatica a credintei vine din aceea ca nu este o stiinta:
este oarba, pasionata, ncapatnata, stupida; ceea ce afirma ea, afirma necondition
at mpotriva ratiunii, mpotriva istoriei, mpotriva tuturor dezmintirilor. Aceasta re
verenta obstinata poata sa capete doua nfatisari, dupa mprejurare: femeile adera c
u pasiune cnd la continutul legii, cnd la forma sa vida. Daca face parte din elita
privilegiata care beneficiaza de pe urma ordinii sociale date, vrea ca aceasta
sa fie de neclintit si se remarca prin intransigenta. Barbatul stie ca el poate
reconstrui alte institutii, o alta etica, alte legi; sesizndu-se ca transcendenta
, priveste si istoria ca pe o devenire; cel mai conservator dintre barbati stie
ca o anumita evolutie este fatala si ca trebuie sa-si adapteze la ea actiunea si
gndirea; femeia, neparticipnd la istorie, nu-i ntelege necesitatile; nu are ncreder
e n viitor si ar dori sa opreasca timpul n loc. Daca idolii propusi de tatal, de f
ratii sau de sotul ei snt doborti, ea nu vede nici un alt mijloc de a repopula cer
ul; de aceea se nversuneaza sa-i apere. 1 Cf. JEAN-PAUL SARTRE, Minile murdare. "H
oeder: Snt

ncapatnate, ntelegi, primesc idei de-a gata si cred n ele ca n Bunul Dumnezeu. Noi fa
cem ideile si noi ne pricepem la degustarea mncarurilor; nu sntem niciodata siguri
ca avem dreptate". ~ "Cnd trecea generalul, n multime erau mai ales femei si copi
i" (Les Journaux n legatura cu turneul din septembrie 1948 n Savoia). "Barbatii ap
laudara discursul generalului, dar femeile se distingeau prin entuziasmul lor. E
rau cteva care si manifestau literalmente extazul, punnd n valoare fiecare cuvnt, apl
audnd SL strignd cu o asemenea fervoare, nct chipurile li se nroseau ca focul (Aux ec
outes. 11 apnlie 1947). 341 n timpul Razboiului de Secesiune, cei care sustineau
cu cea mai mare pasiune, n Sud, sclavagismul, erau femeile; n Anglia, n razboiul mpo
triva burilor, n Franta, mpotriva Comunei, ele s-au aratat cele mai ndrjite; ncearca
sa-si compenseze lipsa de activitate prin intensitatea sentimentelor pe care le
afiseaza; n caz de victorie, se dezlantuie ca niste hiene asupra dusmanului dobort
la pamnt; n caz de nfrngere, refuza cu asprime orice tentativa de reconciliere; ide
ile lor nefiind dect atitudini, le este indiferent faptul ca apara cauze dintre c
ele mai perimate: pot fi legitimiste n 1914, tariste n 1949. Uneori, barbatul le nc
urajeaza surznd: i place sa vada reflectate ntr-o forma fanatica ideile pe care el l
e exprima ntr-un mod mai cumpanit; dar uneori este iritat de aspectul stupid si nc
apatnat pe care-1 mbraca propriile sale idei. Numai n civilizatiile si n clasele foa
rte bine integrate femeia face figura ireductibila. n general, credinta ei e oarb
a, respecta legea numai fiindca e lege; daca legea se schimba, si pastreaza, totu
si, prestigiul; n ochii femeilor, forta creeaza drepturile, pentru ca drepturile
pe care le recunosc barbatilor vin din forta acestora; de aceea, cnd o colectivit
ate se destrama, snt primele care se arunca la picioarele nvingatorilor, n general,
accepta ceea ce este. Una dintre trasaturile lor caracteristice este resemnarea
. Cnd s-au dezgropat statuile de cenusa pietrificata din Pompei, s-a remarcat fap
tul ca barbatii erau ncremeniti n atitudini de revolta, sfidnd cerul si cautnd sa fu
ga, n timp ce femeile nclinate, ghemuite, aveau fetele ntoarse spre pamnt. Ele se st
iu neputincioase mpotriva amenintarilor: vulcani, politie, patroni, barbati. "Fem
eile snt facute ca sa sufere, si spun ele. Asta-i viata... Nu poti face nimic." Di
n aceasta resemnare se naste rabdarea care a fost adesea admirata ca o calitate
a femeilor. ndura mult mai bine dect barbatii suferinta fizica; snt n stare de un cu
raj plin de stoicism, cnd mprejurarile l cer: n lipsa ndraznelii agresive a barbatilo
r, multe femei se disting prin tenacitatea qxlma a rezistentei lor pasive; nfrunt
a crizele, mizeria, nenorocirea mult mai energic dect sotii lor; respectnd timpul
pe care nici o graba nu-1 poate face sa treaca mai repede, nu stau sa-1 masoare;
cnd, ntr-o actiune oarecare, si pun toata ncapatnarea lor linistita, obtin adesea re
zultate extraordinare. "Ce vrea femeia...", zice proverbul. La femeile generoase
, resemnarea mbraca forma indulgentei: admite orice, nu condamna pe nimeni, pentr
u ca socoteste ca oamenii si lucrurile snt asa cum snt si nu pot fi altfel. O orgo
lioasa si poate face din resemnare o virtute semeata, precum doamna de Charriere
cea ntepenita n stoicismul ei. Dar aceasta poate da nastere si unei prudente steri
le; femeile ncearca ntotdeauna sa pastreze, sa repare, sa aranjeze mai degraba dect
sa distruga si sa recladeasca din nou; prefera 342 compromisurile si tranzactii
le revolutiilor. n secolul al XlX-lea, femeile au constituit cel mai mare obstaco
l n calea emanciparii clasei muncitoare: exista doar cteva femei ca Flora Tristan,
Louise Michel; n schimb, cte gospodine cu mintile pierdute de temeri nu-si implor
au sotul sa nu intre n bucluc! Le era teama nu numai de greve, de somaj, de

mizerie: se temeau ca nu cumva revolta sa nu fie o greseala. Este usor de nteles

de ce, ndurnd pentru a ndura, prefera rutina aventurii: si ncropesc mai degraba o via
ta linistita acasa, dect pe drumuri. Soarta lor se confunda cu aceea a lucrurilor
perisabile; pierzndu-le pe acestea, ar pierde totul. Numai un subiect liber, afi
rmndu-se pe deasupra duratei, poate evita orice decadere; femeii i s-a interzis a
cest suprem recurs. n esenta, ea nu crede n eliberare pentru ca n-a ncercat nicioda
ta puterile libertatii: lumea i se pare condusa de un destin obscur mpotriva caru
ia ar fi o ngmfare sa te ridici. Nu ea a deschis aceste cai primejdioase pe care c
eilalti vor s-o oblige sa le urmeze: este firesc sa nu se repeada spre ele cu en
tuziasm.1 Daca i se deschide calea spre viitor, ea nu se mai cramponeaza de trec
ut. Cnd femeile snt ndemnate concret sa actioneze, cnd se recunosc n scopurile care l
e snt desemnate, ele snt la fel de curajoase ca si barbatii. Multele defecte care
li se reproseaza femeilor: mediocritate, meschinarie, timiditate, ngustime, lene,
frivolitate, servilism exprima pur si simplu faptul ca orizontul lor este nchis.
Femeia este, zice-se, senzuala, se tavaleste n imanenta; dar mai nti a fost nchisa n
imanenta. Sclava ncuiata n harem nu simte nici o pasiune morbida pentru dulceata
de trandafiri, pentru baile parfumate; trebuie sa-si omoare timpul; n masura n car
e femeia se sufoca ntr-un gineceu mohort - bordel sau camin burghez - se va refugi
a n confort si n bunastare; de altfel, daca urmareste cu aviditate voluptatea, ace
asta se ntmpla pentru ca este frustrata de ea; nesatisfacuta sexual, sortita aspri
mii masculine, "barbatestilor slutenii", se consoleaza cu sosuri onctuoase, cu v
inuri ametitoare, cu catifele, cu mngierile apei, ale soarelui, ale unei prietene,
ale tnarului amant. Daca i apare barbatului ca o fiinta att de "fizica", este pent
ru ca nsasi conditia ei o incita sa dea o extrema importanta animalitatii sale. T
rupul ei nu-si striga Cf. GIDE, Jurnal. "Creuse sau nevasta lui Loth: una ntrzie,
alta priveste n urma. ceea ce este un mijloc de a ntrzia. Nu exista un strigat mai
sfsietor de pasiune dect acesta: Iar Fedra, cobornd cu rine-n Labirint I Cu rine sar fi regasit sau ratacit. Dar pasiunea o orbeste: dupa ctiva pasi n adevar, s-ar
fi asezat, sau ar fi voit sa se ntoarca sau, n sirsit, ar fi pus pe cineva s-o poar
te." 343 mai tare drepturile si poftele dect acela al barbatului; dar femeia i pnde
ste cele mai mici murmure si le amplifica; voluptatea, ca si sfsierea suferintei,
este triumful fulgerator al imediatului; prin violenta momentului, viitorul si
universul snt negate: n afara de flacara trupului, ceea ce este nu nseamna nimic; n
timpul acestei scurte apoteoze, nu mai este mutilata, nici frustrata. Dar, nca o
data, ea nu acorda atta importanta acestor triumfuri ale imanentei dect pentru ca
aceasta este soarta ei. Frivolitatea ei are aceeasi cauza ca si "materialismul e
i sordid" ; pune pret pe lucrurile marunte pentru ca nu are acces la cele mari:
de altfel, nimicurile care-i umplu ziua snt adesea dintre cele mai serioase; treb
uie sa aiba grija de toaleta, de frumusetea si de farmecele sale, de sansele car
e i-au fost date. Se arata adesea lenesa, indolenta: dar ocupatiile care i se pr
opun snt la fel de zadarnice ca si trecerea timpului, pur si simplu; daca este vo
rbareata, daca face pe scriitoarea, este pentru a-si nsela trndavia: substituie cu
vintele unor acte imposibile. Fapt este ca atunci cnd o femeie este angajata ntr-o
ntreprindere demna de o fiinta omeneasca, stie sa se arate la fel de activa, efi
cace, ascetica si tacuta ca un barbat. A fost acuzata de servilism; este ntotdeau
na gata, sa spiib. sa ngenuncheze la picioarele stapnului sau si sa sarute mna care
a lovit-o; e adevarat ca, n general, este lipsita de un orgoliu adevarat; sfatur
ile pe care rubricile de corespondenta ale revistelor pentru femei le dau sotiil
or nselate, amantelor abandonate snt inspirate

de un spirit abject de supunere; femeia se epuizeaza n scene arogante si sfirsest

e prin a aduna firimiturile pe care sotul ei binevoieste sa i le arunce. Dar ce
poate face fara sprijinul masculin o femeie pentru care barbatul este n acelasi t
imp singurul mijloc si singura ratiune de a trai? Este obligata sa ncaseze toate
umilirile; sclavul n-ar putea avea simtul "demnitatii umane"; i este de ajuns sasi salveze pielea. n sfrsit, daca este "comuna" "plata", pragmatica n mod meschin,
este pentru ca i s-a impus sa-si consacre existenta pregatind mncare si curatnd mu
rdaria: nu din aceste activitati poate sa-si dezvolte un simt al grandorii. Treb
uie sa asigure monotona repetitie a vietii n contingenta si n facticitatea sa: e f
iresc ca ea sa repete, sa nceapa din nou, fara a inventa niciodata, ca timpul sa
i se para a se nvrti n cerc fara a duce nicaieri; este ocupata fara a face nimic; s
e alieneaza deci n ceea ce are; aceasta dependenta fata de lucruri, consecinta a
dependentei pe care barbatii i-o impun, explica spiritul ei prudent de economie,
avaritia. Viata ei nu este ndreptata catre niste scopuri: ea se concentreaza n a
produce sau a ntretine lucruri care nu snt niciodata dect mijloace: hrana, vesminte
, locuinta; acestea snt intermediare ntre viata animala si libera existenta; singu
ra valoare care se adauga mijlocului neesential este utilitatea; chiar la acest
nivel al 344 utilului traieste gospodina, si ea nsasi nu este flatata dect de idee
a ca le este folositoare celorlalti. Dar nici o fiinta n-ar putea fi satisfacuta
cu un rol neesential: atunci transforma mijloacele n scopuri - cum fac politicie
nii - si valoarea mijlocului devine n ochii ei o valoare absoluta. Astfel, utilit
atea ocupa n scara de valori a gospodinei un loc mai nalt dect adevarul, frumusetea
, libertatea; din aceasta perspectiva a sa priveste ntreg universul; de aceea ado
pta morala aristotelica a mediocritatii. Cum ar putea exista n ea ndrazneala, pasi
une, detasare, grandoare? Aceste calitati nu apar dect n cazul n care o libertate s
e propulseaza catre un viitor deschis, naltndu-se deasupra oricarui dat nchidem fem
eia n bucatarie sau ntr-un budoar, si apoi ne miram ca orizontul ei este ngust; i ta
iem aripile, si o deplngem ca nu stie sa zboare. Daca i se va deschide viitorul,
nu va mai fi obligata sa traiasca n prezent. Aceeasi inconsecventa este evidenta
atunci cnd, nchiznd-o n limitele eului sau ale caminului sau, i se reproseaza narcis
ismul, egoismul, cu ntregul lor cortegiu: vanitate, susceptibilitate, rautate etc
: i se nlatura orice posibilitate de comunicare concreta cu ceilalti; n experienta
ei nu are parte nici de chemarea, nici de avantajele singuratatii, pentru ca es
te n ntregime dedicata familiei sale, separata; n-am putea deci astepta sa se depa
seasca spre un interes general. Se cantoneaza cu obstinatie n singurul domeniu ca
re i este familiar, unde poate avea un impact asupra lucrurilor si n snul caruia ga
seste o precara suveranitate. Totusi, degeaba nchide usile, astupa ferestrele, fe
meia nu poate afla n caminul ei o securitate absoluta; acest univers masculin, pe
care-1 respecta de departe fara a ndrazni sa se aventureze n el, o nvesteste; si t
ocmai pentru ca este capabila sa-1 sesizeze prin anumite tehnici, printro logica
sigura, prin cunostinte articulate, se simte precum copilul sau primitivul nconj
urat de primejdioase mistere. Proiecteaza n acest univers conceptia ei magica des
pre realitate; nu poate distinge prea bine posibilul de imposibil, este gata sa
creada pe oricine; primeste si transmite mai departe toate zvonurile, declanseaz
a stari de panica; chiar si n perioadele linistite, traieste n alerta; noaptea, pe
jumatate treaz, pe jumatate adormit, omul ntins pe pat, inert, se nspaimnta de nfat
isarile de cosmar pe care le mbraca realitatea; tot astfel, pentru femeia condamn
ata la pasivitate, viitorul opac este bntuit de fantomele razboiului, ale revolut
iei, ale foametei sau ale mizeriei; neputnd sa

actioneze, se nelinisteste. Sotul sau fiul ei, cnd se lanseaza ntr-o actiune, cnd sn
t luati de firul evenimentelor, si asuma riscurile, proiectele, consemnele carora
li se supun le deseneaza n obscuritate un drum sigur; dar femeia se zbate ntr-un n
tuneric confuz; ea ,,si face griji'4 pentru ca nu face nimic; n ima345 ginatie, to
ate variantele virtuale au aceeasi realitate: trenul poate deraia, operatia poat
e fi ratata, afacerea poate esua; ceea ce ncearca zadarnic sa conjure n lungile ei
framntari triste este spectrul propriei sale neputinte. Grija traduce nencrederea
sa n lumea nconjuratoare; daca i se pare plina de amenintari, gata sa se scufunde
n obscure catastrofe, este pentru ca femeia nu se simte fericita n ea. n cea mai m
are parte a timpului nu se resemneaza sa fie resemnata; stie bine ca ceea ce ndur
a se ntmpla fara voia ei; este femeie fara sa fi fost ntrebata; nu ndrazneste sa se
revolte, dar se supune cu inima grea; atitudinea ei este o constanta revolta. To
ti cei ce asista la confidentele femeii, medici, preoti, asistente sociale, stiu
ca modul cel mai general al destainuirilor este plngerea; cnd se afla ntre prieten
e, fiecare si deplnge propriile sale nenorociri, si toate mpreuna se plng de nedrept
atea destinului, de lume si de barbati n general. Un individ liber nu se socotest
e dect pe sine vinovat pentru esecurile sale, si le asuma: dar tot ce i se ntmpla f
emeii este din vina altcuiva, cineva este responsabil de toate nenorocirile ei.
Disperarea ei furioasa respinge toate remediile; nu foloseste la nimic sa-i prop
ui solutii unei femei care se ncapatneaza sa se plnga: nimic nu i se pare acceptabi
l. Daca 1 se propune o schimbare, si ridica bratele spre cer: "Asta mi mai lipsea!
" Stie ca raul este mai profund dect pretextele pe care le invoca si ca nu ajunge
un expedient pentru a o elibera: este suparata pe ntreaga lume pentru ca a fost
cladita fara ea si mpotriva ei; din adolescenta, din copilarie a protestat mpotriv
a conditiei sale; 1 s-au promis compensatii, a fost asigurata ca, daca si va ncred
inta sansele n minile barbatilor, i se vor da napoi nsutit, iar acum se socoteste nse
lata si pune sub acuzatie ntregul univers masculin: ranchiuna este reversul depen
dentei: cnd dai totul, nu primesti niciodata destul n schimb. Totusi, are nevoie s
i sa respecte universul masculin; daca l-ar contesta n ansamblu s-ar simti n peric
ol fara un acoperis deasupra capului: atunci, adopta atitudinea maniheista care i
este sugerata si de experienta ei casnica. Individul care actioneaza se recunoa
ste drept responsabil la fel ca si ceilalti pentru tot ce se ntmpla, bine sau rau,
stie ca el trebuie sa defineasca scopurile, sa le faca sa triumfe; dovedeste n a
ctiune ambiguitatea oricarei solutii; dreptatea si nedreptatea, cstigurile si pie
rderile snt inextricabil amestecate. Dar oricine este pasiv iese din joc si refuz
a sa-si puna, chiar si n gnd, problemele etice; binele trebuie sa fie realizat, si
daca nu este, undeva s-a strecurat o greseala pentru care cei vinovati trebuie
pedepsiti. Ca si copilul, femeia si reprezinta binele si raul n imagini simple de
Epinal; maniheismul linisteste spiritul suprimnd angoasa alegerii; a decide ntre u
n rau si un alt rau mai mic, ntre un 346 avantaj prezent si un alt avantaj mai ma
re care va veni, a trebui sa definesti ce este nfrngere, ce este victorie nseamna a
-ti asuma riscuri teribile; pentru maniheist, grul este foarte clar distinct de n
eghina, si nu are de facut dect sa smulga neghina; praful se condamna de la sine,
iar curatenia este perfecta absenta a murdariei; a curata nseamna a expulza dese
urile si noroiul. Astfel, femeia gndes-te ca "totul este din vina" evreilor, a fr
ancmasonilor sau a bolsevicilor, sau a guvernului; ea este ntotdeauna mpotriva cui
va sau a ceva; n afacerea Dreyfus, femeile au fost mpotriva cu mult mai multa nvers
unare dect barbatii ele nu stiu

ntotdeauna unde anume salasluieste principiul raului; dar ceea ce asteapta de la

un "guvern bun" este sa-1 alunge asa cum se alunga praful din casa. Adeptelor fe
rvente ale generalului de Gaulle, acesta le apare ca regele maturatorilor; si-1 n
chipuie cu pamatuful si cu crpa de praf n mna, cura-tnd si lustruind pentru a face d
in Franta o tara "curata". Dar aceste sperante se situeaza ntotdeauna ntr-un viito
r incert; n asteptare, raul continua sa erodeze binele; si cum nu-i are la nde-mna
pe evrei, pe francmasoni sau pe bolsevici, femeia cauta un responsabil mpotriva c
aruia poate sa se indigneze concret: sotul este victima ei numarul unu. n el se nt
ruchipeaza universul masculin, prin el societatea masculina si-a integrat femeia
si a nselat-o; el duce pe umeri greutatea lumii, si daca lucrurile nu merg bine,
este din vina lui. Cnd se ntoarce, seara, femeia i se plnge de copii, de vnzatori,
de gospodarie, de preturi, de reumatismul ei, de vremea de-afara; si ar vrea ca
acestia sa se simta vinovat. Adesea are fata de el plngeri speciale; dar nainte de
toate este vinovat ca este barbat; poate sa aiba si el bolile sau grijile lui:
"Nu e acelasi lucru"; detine un privilegiu pe care femeia l resimte constant ca p
e o nedreptate. E remarcabil ca ostilitatea pe care o simte fata de sot sau de a
mant o leaga si mai tare de ei, n loc sa o ndeparteze. Barbatul care a nceput sa-si
deteste sotia sau amanta ncearca sa fuga de ele; nsa ea vrea sa-1 aiba alaturi pe
barbatul pe care-1 uraste pentru a-1 face sa plateasca. A alege reprosurile si
acuzatiile nu nseamna sa te debarasezi de propriile nenorociri, ci sa te balacest
i n ele; suprema ei consolare este sa faca pe martira. De aceea, ca n copilarie, s
e va abandona att de usor freneziei lacrimilor sau scenelor. Desigur, pentru ca v
iata ei se decupeaza pe un fond de revolta neputincioasa, femeii i vine att de uso
r sa plnga; fara ndoiala ca are, din punct de vedere fiziologic, mai putin control
dect barbatul asupra sistemului sau nervos si simpatic; chiar educatia ei a nvata
t-o sa se lase n voia emotilor; interdictiile au aici un rol foarte important, di
n moment ce Diderot, Benjamin Constant varsau ruri de lacrimi, la vremea lor; dar
barbatii au ncetat sa mai plnga de cnd 347 obiceiul le-o interzice. nsa femeia este
mai ales ntotdeauna dispusa sa adopte fata de lume o conduita a esecului, pentru
ca nu si-a asumat-o niciodata cu franchete. Barbatul este de acord cu lumea; ni
ci nenorocirea nsasi nu-i va schimba atitudinea; i va face fata, "nu se va lasa do
bort" ; n schimb, femeii i ajunge sa fie o data contrariata pentru a descoperi din
nou ostilitatea universului si nedreptatea sortii sale; atunci se va precipita n
cel mai sigur refugiu pe care-1 are: n sine nsasi. Dra umeda de pe obraji, arsura p
e care-o simte sub pleoape este prezenta sensibila a sufletului ei dureros; dulc
i pe piele, abia sarate cnd ajung pe limba, lacrimile snt totodata o tandra si ama
ra mngiere; chipul ia foc sub o siroire de apa iertatoare; lacrimile snt n acelasi t
imp plngere si consolare, febra si racoare linistitoare. Snt si un alibi suprem; b
ruste ca si furtuna, varsndu-se n valuri, ciclon, revarsare a apelor, grindina, o
metamorfozeaza pe femeie ntr-o fntna primitiva, ntr-un cer framntat; ochii ei nu mai
vad, un val i acopera; nu mai snt nici macar privire, se topesc n ploaie; oarba, fe
meia se ntoarce la pasivitatea lucrurilor naturale Celalalt vrea s-o nvinga; ea se
scufunda n nfrngere, cade tocmai la timp, se neaca, i scapa barbatului care o contem
pla, neputincios ca naintea unei cataracte. El socoteste acest procedeu necinstit
; dar ea considera ca lupta este de la nceput nedreapta, pentru ca nu i-a fost pu
sa n mna nici o arma eficace. nca o data, recurge la o conjuratie magica. Si faptul
ca hohotele sale l exaspereaza pe barbat i ofera nca un motiv sa se precipite n ace
asta conjuratie. Daca lacrimile nu ajung sa-i exprime revolta, va juca scene a c
aror violenta incoerenta l deconcerteaza mult mai tare pe barbat. In anumite

medii, se ntmpla ca barbatul sa-si loveasca sotia cu lovituri adevarate; n altele,

tocmai pentru ca este mai tare, iar pumnul sau este un instrument eficace, si int
erzice orice violenta. Dar femeia, ca si copilul, se dezlantuie simbolic; poate
sa se arunce asupra barbatului, sa-1 zgrie, nu snt dect niste gesturi. Dar mai ales
ea mimeaza n trupul ei, prin crize nervoase, refuzurile pe care nu le poate real
iza n mod concret. Nu numai din ratiuni fiziologice este supusa unor manifestari
convulsive: convulsia este o interiorizare a unei energii care, aruncata spre lu
me, nu reuseste sa prinda nici un obiect; este o cheltuire zadarnica a tuturor p
osibilitatilor de negare suscitate de situatie. Mama face rar crize de nervi n fa
ta copiilor sai pentru ca poate sa-i bata, sa-i pedepseasca; n fata fiului sau ad
olescent sau adult, a sotului, a amantului asupra caruia nu mai are nici o puter
e, femeia se lasa n voia unei disperari furioase. Scenele isterice ale Sofiei Tol
staia snt semnificative; desigur, vina ei cea mare este ca n-a reusit niciodata s
a-si nteleaga sotul, si n propriul ei jurnal ea nu apare nici generoasa, nici sens
ibila, nici sincera; este departe de a ni 348 se nfatisa ca o figura iubitoare, d
ar faptul ca este sau nu vinovata nu schimba cu nimic oroarea situatiei sale; to
ata viata nu a facut dect sa ndure, protestnd tot timpul, mbratisarile conjugale, sa
rcinile, singuratatea, modul de viata pe care sotul ei i-1 impunea; cnd noile dec
izii ale lui Tolstoi au exasperat conflictul, s-a trezit fara arme mpotriva voint
ei dusmane pe care o refuza cu toata vointa ei neputincioasa; s-a aruncat atunci
n scene de refuz - false sinucideri, false fugi de acasa, false maladii - odioas
e pentru cei din jurul ei, epuizante pentru ea nsasi; nu vedem ce alta iesire ar
fi fost posibila pentru ea, din moment ce nu avea nici un motiv pozitiv sa reduc
a la tacere sentimentele sale de revolta si nici un mijloc eficace de a le expri
ma. Exista, totusi, o iesire pentru femeia care a ajuns la capatul refuzului: si
nuciderea. Dar se pare ca ea o foloseste mult mai rar dect barbatul. Statisticile
snt ambigue n aceasta privinta1: daca se iau n consideratiile sinuciderile reusite
, mai multi barbati dect femei si pun capat zilelor; dar tentativele de sinucidere
snt mai frecvente la femei. Faptul ca ele snt satisfacute mai usor jucnd teatru ar
putea fi un motiv: simuleaza mai adesea dect barbatii sinuciderea, dar o vor cu
adevarat mai rar. n parte este si pentru ca mijloacele brutale le repugna; nu fol
osesc aproape niciodata armele albe, nici armele de foc. Snt gata mai degraba sa
se nece, precum Ofelia, manifestnd acea afinitate a femeii cu apa pasiva si plina
de ntuneric, n care i se pare ca viata ei poate sa se dizolve n mod pasiv. n ansambl
u, se poate observa aici ambiguitatea pe care deja am semnalat-o; femeia nu caut
a cu sinceritate sa paraseasca ceea ce detesta. Simuleaza ruptura, dar la sfrsit
ramne lnga barbatul care o face sa sufere; se preface, ca paraseste aceasta viata
care o chinuieste, dar este relativ rar ca ea sa se sinucida cu adevarat. Nu are
nclinatie catre solutiile definitive; protesteaza mpotriva barbatului, mpotriva vi
etii, mpotriva conditiei sale, dar nu evadeaza din ea. Exista o multime de condui
te feminine care pot fi interpretate ca niste proteste. Am vazut ca adesea femei
a si nsala sotul din sfidare, si nu din placere; este zapacita si cheltuitoare toc
mai pentru ca este de fapt metodica si econoama. Misoginii care o acuza pe femei
e ca ,,este mereu n ntrziere" gndesc ca i lipseste simtul exactitudinii, ntr-adevar, a
m vazut cu cta docilitate se pliaza exigentelor timpului. Intrzierile ei snt delibe
rate. Unele cochete cred ca prin aceasta intensifica dorinta barbatului si dau c
u att mai mult pret prezentei lor; dar este mai ales pentru ca femeia, facndu-1 pe
barbat sa suporte cteva momente de asteptare, se razbuna pentru aceasta lunga as
teptare care 1 A se vedea HALBWACHS. Cauzele sinuciderii.

349 este viata ei. ntr-un sens, ntreaga-i existenta este o asteptare, pentru ca es
te nchisa n limburile imanentei, ale contingentei si pentru ca justificarea ei est
e ntotdeauna n minile altuia; asteapta omagiile, sufragiile barbatilor, asteapta re
cunostinta si elogiile sotului ei, ale amantului; asteapta de la ei ratiunile sa
le de a exista, valoarea si fiinta ei nsesi. Asteapta de la ei subzistenta; astea
pta sa aiba n mna carnetul de cecuri sau sa primeasca n fiecare saptamna sau luna su
mele pe care i le da sotul ei; trebuie ca el sa-si ia salariul, sa fi obtinut o
promovare pentru ca ea sa plateasca datoria la magazin sau sa-si cumpere o rochi
e noua. Asteapta prezenta barbatului; dependenta ei economica o pune la dispozit
ia lui; nu este dect un element al vietii masculine, n timp ce barbatul este toata
viata ei; sotul are ocupatii n afara caminului; femeia i suporta absenta de-a lun
gul ntregii zile; amantul - chiar si cel pasionat - hotaraste despartirile si ntlni
rile n functie de obligatiile lui. n pat, asteapta dorinta barbatului, asteapta uneori cu anxietate - propria ei placere. Tot ce poate sa faca ea este sa ajunga
cu ntrziere la ntlnirea pe care i-a fixat-o amantul ei, sa nu fie gata la ora pe ca
re i-a indicat-o sotul ei; prin acest lucru si afinna importanta propriilor sale
ocupatii, si revendica independenta, redevine pentru un moment subiectul esential
a carui vointa celalalt o suporta cu pasivitate. Dar snt niste revanse timide; o
rict de obstinata ar fi n a-i face sa astepte pe barbati, nu va compensa niciodata
orele infinite pe care si le petrece asteptnd, spernd, supunndu-se bunului-plac al
barbatului. n general, desi recunoaste n linii mari suprematia barbatilor, acceptn
du-le autoritatea, adorndu-le idolii, le va contesta pas cu pas domnia; de aici v
ine acel faimos "spirit de contradictie" care i se reproseaza adesea; cum nu pos
eda nici un domeniu autonom, nu poate opune adevaruri, valori pozitive celor pe
care le afinna barbatii: poate doar sa le nege. Negatia ei este mai mult sau mai
putin sistematica, dupa felul cum dozeaza respectul si ranchiuna. Dar fapt este
ca ea cunoaste toate faliile sistemului masculin si ca se grabeste sa le denunt
e. Femeile nu au contact direct cu lumea barbatilor pentru ca experienta lor nu
le nvata sa mnuiasca logica si tehnica: si invers, puterea instrumentelor masculin
e este anulata la frontierele domeniului feminin. Exista o ntreaga regiune a expe
rientei umane pe care barbatul o ignora deliberat, pentru ca nu reuseste sa o gnd
casca: femeia traieste aceasta experienta. Inginerul, att de precis cnd si ntocmeste
planurile, se poarta acasa la el ca un demiurg: un cuvnt, si masa e servita, cam
asile apretate, copiii linistiti; a procrea este un act la fel de rapid ca semnu
l pe care Moise l face cu bagheta; nu este uimit de aceste miracole. Notiunea de
miracol este diferita de ideea de magie: ea afirma n snul unei lumi rationale dete
rminate disconti350 nuitatea radicala a unui eveniment fara cauza, de care se sf
arma orice ncercare de a-1 gndi; n timp ce fenomenele magice snt unificate de forte
secrete a caror devenire continua o constiinta docila o poate cuprinde - fara a
o ntelege. Nou-nascutul este miraculos pentru tatal demiurg, magic pentru mama n a
l carei pntece s-a format. Experienta barbatului este inteligibila, dar plina de
gauri negre; aceea a femeii este, n limitele sale, obscura, dar plina. Aceasta op
acitate o ngreuneaza; n raporturile cu ea, barbatul i se pare lipsit de greutate:
are aceasta usuratate a dictatorilor, a generalilor, a judecatorilor, a birocrat
ilor, a codurilor si a principiilor abstracte. Acest lucru voia sa-1 spuna, fara
ndoiala, gospodina care murmura ntr-o zi ridicnd din umeri: "Barbatii nu gndesc!" T
ot femeile afirma adesea: "Barbatii habar n-au de nimic; nu cunosc viata". Ele o
pun mitului insectei-ca-lugarita simbolul bondarului frivol si inoportun.

ntelegem de ce, n aceasta perspectiva, femeia recuza logica masculina. Nu numai ca

aceasta nu-i influenteaza experienta, dar stie si ca n minile barbatilor ratiunea
devine o forma vicleana de violenta; afirmatiile lor peremptorii snt destinate s
a o nsele. Vor s-o nchida ntr-o dilema: Ori esti de acord, ori nu esti; n numele ori
carui sistem al principiilor admise, ea trebuie sa fie de acord; refuzndu-si adez
iunea, refuza ntreg acest sistem; nu poate sa-si permita un asemenea scandal; nu
are mijloacele, necesare sa construiasca o alta societate; totusi, nu adera la c
ea existenta. La jumatatea drumului ntre revolta si sclavie, se resemneaza n sila
sa accepte autoritatea masculina. De fiecare data, trebuie constrnsa prin violent
a sa-si asume consecintele incertei sale supuneri. Barbatul urmareste himera une
i tovarase de viata care alege n mod liber sa fie sclava; vrea ca, cedndu-i, sa ce
deze evidentei unei teoreme; dar ea stie ca el nsusi a ales postulatele pe care s
e sprijina viguroasele sale deductii; atta timp ct evita sa le puna n discutie, el i
va nchide gura cu usurinta; si totusi, nu o va convinge, pentru ca ea ghiceste a
rbitrarul acestora. Astfel, el o va acuza cu iritare de ncapatnare si de lipsa de
logica: ea refuza sa joace jocul pentru ca stie ca zarurile snt masluite. Femeia
nu crede ca adevarul este altul dect pretind barbatii, ci mai degraba admite ca a
devarul mi exista. Nu numai devenirea vietii o face sa nu se ncreada n principiul
identitatii, si nici fenomenele magice care o nconjoara nu fac sa se prabuseasca
notiunea de cauzalitate: n miezul lumii masculine nsasi, n ea, ca fiinta care face
parte din aceasta lume, sesizeaza ambiguitatea oricarui principiu, a oricarei va
lori, a tot ceea ce exista. Stie ca morala masculina este, n ceea ce o priveste,
o enorma mistificare. Barbatul i induce cu mare pompa codul sau de virtute si de
onoare; dar pe ascuns o ndeamna sa nu i se supuna: conteaza chiar pe aceasta nesu
punere; fara ea, toata aceasta frumoasa fatada n spatele careia se adaposteste sar prabusi. Barbatul este gata sa se nvesteasca cu autoritatea ideii hegeliene po
trivit careia cetateanul si cstiga autoritatea sa etica prin transcen351 derea cat
re universal: ca individ singular, are dreptul la dorinta, la placere. Raporturi
le sale cu femeia se situeaza deci ntr-o regiune contingenta n care morala nu se a
plica, iar purtarile snt indiferente. Cu ceilalti barbati stabileste relatii n car
e snt angajate valori; este o libertate confruntndu-se cu alte libertati dupa legi
le pe care toti le recunosc n mod universal; dar alaturi de femeie - ea a fost in
ventata chiar n acest scop - nceteaza sa-si mai asume propria sa existenta, se aba
ndoneaza mirajului n-sinelui, se situeaza pe un plan neautentic; se arata tiranic
, sadic, violent, sau pueril, masochist, plngaret; ncearca sasi satisfaca obsesiil
e, maniile; se "destinde", se "relaxeaza" n numele drepturilor pe care si le-a cst
igat n viata publica. Sotia sa este adesea uimita - precum Therese Desqueyroux de contrastul ntre tinuta nalta a frazelor, a purtarilor sale n public si "laborioa
sa ingeniozitate nocturna" . Poate predica cresterea natalitatii: e nsa n stare sa
nu faca mai multi copii dect i convine. Le ridica n slavi pe sotiile caste si fide
le: dar o invita la adulter pe nevasta vecinului. Am vazut cu cta ipocrizie decre
teaza barbatii ca avortul este o crima, n timp ce n Franta n fiecare an un milion d
e femei snt mpinse de catre barbati sa avorteze; foarte adesea sotul sau amantul e
ste cel care i impune aceasta solutie; de cele mai multe ori presupun n mod tacit
ca va fi adoptata la nevoie. Sconteaza - n mod declarat - pe faptul ca femeia va
consimti sa se faca vinovata de un delict: "imoralitatea" ei este necesara armon
iei societatii morale respectate de barbati. Exemplul cel mai flagrant al aceste
i duplicitati este atitudinea barbatului n fata prostituatei; cererea lui este ce
a care creeaza oferta; am vazut cu ct scepticism dezgustat i privesc prostituatele
pe domnii respectabili care nfiereaza viciul n general, dar

arata multa indulgenta pentru maniile lor personale; totusi, snt considerate perv
erse sau desfrnate femeile care si vnd trupul, si nu barbatii care se folosesc de e
le. Exista o anecdota care ilustreaza aceasta stare de spirit: la sfrsitul secolu
lui trecut, politia a descoperit ntr-un bordel doua fetite de doisprezece-treispr
ezece ani; a avut loc un proces n care au depus marturie, vorbind despre clientii
lor care erau niste domni cu o situatie foarte buna; una dintre ele a deschis g
ura pentru a rosti un nume. Procurorul nsa a oprit-o grabit: Nu murdari numele un
ui barbat cinstit! Un domn decorat cu Legiunea de Onoare ramne un barbat cinstit
chiar si atunci cnd defloreaza o fetita; si are si el slabiciunile sale, dar cine
nu are slabiciuni? n timp ce fetita care nu accede la zona etica a universalului
- care nu este nici magistrat, nici general, nici mare patriot, nimic dect o feti
ta - si pune n joc valoarea morala n regiunea contingenta a sexualitatii: este o pe
rversa, o ratacita, o vicioasa care trebuie dusa la casa de corectie. Barbatul p
oate, ntr-o multime de cazuri, sa-si murdareasca 352 semeata sa figura prin comit
erea, n complicitate cu femeia, a unor acte care pentru femeie snt stigmatizante.
Ea nu prea ntelege aceste subtilitati; ceea ce ntelege este ca barbatul nu actione
aza n conformitate cu principiile pe care le afiseaza si ca i cere sa nu li se sup
una nici ea; nu vrea ceea ce afirma ca vrea: de aceea nici ea nu-i da ceea ce se
preface ca-i da. Va fi o sotie casta si fidela; dar pe ascuns va ceda dorintelo
r ei; va fi o mama admirabila: dar va practica cu grija planning-\\\, iar la nev
oie va avorta. Barbatul o dezavueaza oficial, aceasta este regula jocului: dar i
este n mod clandestin recunoscator uneia pentru moravurile ei usoare, alteia, pen
tru sterilitatea ei. Femeia are rolul acelor agenti secreti care trebuie sa se l
ase mpuscati daca se ntmpla sa cada n minile dusmanului, dar care snt coplesiti de rec
ompense daca reusesc; ea trebuie sa ia asupra ei toata imoralitatea barbatilor:
nu numai prostituata, ci toate femeile snt folosite drept canaturi de scurgere n p
alatul luminos si curat n care locuiesc barbatii cinstiti. Cnd, mai apoi, li se vo
rbeste despre demnitate, onoare, loialitate, despre toate naltele virtuti virile,
nu trebuie sa ne miram daca ele refuza sa joace acest joc. n special femeile fac
grimase atunci cnd masculii virtuosi le reproseaza ca snt interesate, prefacute,
mincinoase': ele stiu ca nici o alta iesire nu este posibila pentru ele. Si barb
atul "este interesat" de bani, de succes; dar el are mijloacele de a le cuceri p
rin munca sa, pe cnd femeii i s-a dat un rol de parazit; orice parazit este n mod
necesar un exploatator; are nevoie de barbat pentru a-si cstiga o demnitate umana
, pentru a mnca, a avea orgasm, a procrea; prin serviciile ei sexuale si asigura b
unastarea; si, pentru ca este nchisa n aceasta functiune, este n ntregime un instrum
ent de exploatare. Ct despre minciuni, n afara de cazul prostitutiei, nu SP poate
vorbi despre un trg declarat ntre ea si protectorul ei. Chiar barbatul i cere sa se
prefaca: vrea ca ea sa fie Celalalt; dar orice fiinta, orict de nebuneste s-ar r
enega, ramne subiect; vrea ca ea sa fie obiect: ea se face obiect; n momentul n car
e devine fiinta, exercita o activitate libera; aceasta este tradarea ei originar
a; nu trebuie sa fie dect un lucru oferit, o prada. Totusi, el cere ca pua si aces
t lucru sa i se ofere n mod liber: n pat i cere sa simta placere; n caminul lor, tre
buie sa-i recunoasca n mod sincer superioritatea si meritele; n momentul n care se
supune, trebuie deci ca ea sa simuleze independenta, n timp ce n alte momente treb
uie sa joace comedia pasivitatii. Minte pentru a-1 tine alaturi de ea pe barbatu
l care-i asigura pinea cea de toate zilele: scene si lacrimi, * "Toate au aceasta
nfatisare delicata, de mironosita, acumulata de un tre-"ut de sclavie, fara alt
mijloc de salvare si de a-si cstiga traiul dect acest aer seducator fara a se vrea
astfel, care si asteapta ceasul." (Jules Laforgue)

353 pasiune, crize de nervi; minte si pentru a scapa de tirania pe care o accept
a din interes. El o ncurajeaza la prefacatorii de care profita imperialismul si v
anitatea lui: ea ntoarce aceasta putere de disimulare mpotiva lui; si ia astfel o r
evansa de doua ori mai delicioasa: caci, nselndu-1, si satisface dorintele ei indiv
iduale si gusta si placerea de asi bate joc de el. Sotia, curtezana mint simulnd
o pasiune pe care nu o ncearca; apoi se amuza mpreuna cu amantul sau cu prietenele
ei de vanitatea naiva a victimei lor: "Nu numai ca nu snt buni de nimic, dar mai
vor si sa ne obosim tipnd de placere", spun ele cu ranchiuna. Aceste conversatii
seamana cu acelea ntre servitorii care, la bucatarie, si brfesc stapnii. Femeia are
aceleasi defecte pentru ca este victima aceleiasi opresiuni paternaliste; manif
esta acelasi cinism pentru ca vede barbatul de jos n sus, asa cum valetul si vede
stapnii. Dar este clar ca nici una dintre trasaturile ei nu manifesta o esenta sa
u o vointa perversa de la nceput, ci numai reflecta o situatie. "Oriunde exista u
n regim coercitiv, exista si falsitate", spune Fourier. "Prohibitia si contraban
da snt inseparabile n dragoste, cum se ntmpla si cu marfurile." Si barbatii stiu att
de bine ca defectele femeii snt manifestari ale conditiei sale, nct, preocupati sa
mentina ierarhia sexelor, ncurajeaza la tovarasa lor de viata aceleasi trasaturi
care-i ndeamna sa o dispretuiasca. Fara ndoiala ca sotul, amantul snt iritati de ta
rele femeii cu care traiesc; totusi, ridicnd n slavi farmecele feminitatii n genera
l, cred ca aceste tare i snt inerente. Daca femeia nu este perfida, usuratica, las
a, indolenta, si pierde puterea de seductie. n Casa cu papusi, Hehner arata ct de d
rept, puternic, ntelegator, indulgent se simte barbatul atunci cnd i iarta femeii c
elei slabe greselile ei puerile. Astfel sotii din scrierile lui Bernstein se ndui
oseaza - cu complicitatea autorului - de soarta femeii hoate, rele, adultere; ap
lecndu-se asupra ei cu indulgenta, si masoara propria ntelepciune virila. Rasistii
americani, colonistii francezi doresc si ei ca negrul sa se arate mincinos, lene
s, pungas: prin acestea se dovedeste ct de nedemn este; dreptatea este de partea
asupritorilor; daca negrul se ncapatneaza sa se arate onest, cinstit, loial, este
privit ca neserios. Defectele femeii se exagereaza deci cu att mai mult cu ct ea n
u se va stradui sa lupte mpotriva lor, ci, din contra, se va mpodobi cu ele. Recuzn
d principiile logice, imperativele morale, sceptica n fata legilor naturii, femei
a nu are simtul universalului; lumea i apare ca un ansamblu confuz de cazuri sing
ulare; de aceea crede mai usor n brfe dect ntr-un expozeu stiintific; fara ndoiala ca
respecta cartea tiparita, dar acest respect aluneca de-a lungul paginilor scris
e fara a retine continutul: dimpotriva, anecdota povestita de un necunoscut la c
oada sau ntr-un salon capata o autoritate strivitoare; n domeniul ei, 354 totul es
te magie; nu cunoaste criteriul verosimilitatii; numai experienta ei imediata o
convinge: propria ei experienta sau a altuia, ndata ce aceasta se afirma cu destu
la forta. Ct despre ea, prin faptul ca, izolata n caminul ei, nu se confrunta cu c
elelalte femei n mod activ, se considera spontan ca un caz singular; asteapta ntot
deauna ca destinul si barbatii sa faca o exceptie n favoarea ei; mult mai mult de
ct n rationamentele valabile pentru toti, ea crede n iluminarile care o strabat; ad
mite usor ca i snt trimise de Dumnezeu sau de cine stie ce spirit obscur al lumii;
despre anumite accidente, sau nenorociri gndeste: "Asta nu mi se putea ntmpla dect
mie". Si invers, si nchipuie ca "pentru mine se va face o exceptie". Are o adevara
ta nclinatie pentru favoruri; vnzatorul i va vinde mai ieftin, sergentul de strada
o va lasa sa treaca fara permis de libera-trecere; a fost nvatata sa supraestimez
e valoarea sursurilor sale, si cei care au nvatat-o asta au uitat sa-i spuna ca to
ate

femeile surd. Nu se crede mai extraordinara dect vecina ei pentru simplul motiv ca
nici nu se compara cu ea; din acelasi motiv, rar se ntmpla ca experienta ei sa-i
aduca vreo dezmintire: ncearca un esec dupa altul, dar nu face o suma a acestora.
De aceea femeile nu reusesc sa construiasca solid un "contra-univers" de unde s
a-i poata sfida pe barbati; sporadic, tuna si fulgera mpotriva barbatilor n genera
l, si mpartasesc povesti despre acuplari si nasteri, si comunica horoscoape si rete
te cosmetice. Dar nu au destula convingere pentru a cladi cu adevarat aceasta "l
ume a resentimentului" pe care ar dori-o ranchiuna lor; atitudinea lor fata de b
arbati este prea ambivalenta. ntr-adevar, acesta este un copil, un trup contingen
t si vulnerabil, un naiv, un trntor inoportun, un tiran meschin, un egoist, un va
nitos; dar este si eroul eliberator, divinitatea care mparte darurile. Dorinta lu
i este o pofta grosolana, mbratisarile lui o corvoada degradanta; totusi ardoarea
, virilitatea apar ca o energie demiurgica. Cnd o femeie spune n extaz: "Este un b
arbat adevarat!" evoca n acelasi timp vigoarea sexuala si eficacitatea sociala a
barbatului pe care-1 admira; n ambele calitati se exprima aceeasi suveranitate cr
eatoare; nusi imagineaza ca poate fi un mare artist, un mare om de afaceri, un g
eneral, un sef, fara a fi un amant puternic; si invers, este gata sa recunoasca
geniul masculului care o satisface. De altfel, ea reia n aceasta privinta un mit
masculin. Pentru Lawrence si pentru attia altii, falusul reprezinta n acelasi timp
o energie vie si transcendenta umana. Astfel femeia poate vedea n placerile trup
esti o comuniune cu spiritul lumii. Facnd din barbat obiectul unui cult mistic, s
e pierde si se regaseste n gloria lui. Contradictia este aici usor rezolvata, dat
orita pluralitatii indivizilor care participa la virilitate. Unii - cei a caror
contingenta o simte n viata de zi cu zi - snt ntruchiparea mizeriei umane; n altii s
e exalta 355 grandoarea barbatului. Dar femeia accepta ca aceste doua figuri sa
se confunde ntr-una singura. "Daca devin celebra, scria o tnara fata ndragostita de
spre un barbat pe care l considera superior, R... se va casatori cu mine n mod sig
ur, caci vanitatea lui va fi flatata; si va umfla pieptul cnd se va plimba la brat
cu mine." Si totusi l admira nebuneste. Acelasi individ poate foarte bine sa fie
, n ochii femeii, avar, meschin, vanitos, nensemnat, si totusi un zeu; la urma urm
ei, si zeii si au slabiciunile lor. Cnd iubesti un individ n libertatea, n umanitate
a lui, ncerci fata de el acea severitate exigenta care este reversul unei stime a
utentice; n timp ce o femeie ngenuncheata la picioarele barbatului sau poate foart
e bine sa se laude ca "stie cum sa-1 ia", ca "l manevreaza", i flateaza cu complez
enta defectele, fara ca acesta sa-si piarda prestigiul; este dovada ca ea nu sim
te prietenie pentru persoana lui n special, asa cum apare prin actele reale, ci s
e prosterneaza orbeste n fata esentei generale la care participa idolul: virilita
tea este o aura sacra, o valoare data, ncremenita, care se afirma n ciuda micimii
individului care o poarta; acesta nu conteaza; dimpotriva, femeia geloasa pe pri
vilegiul lui se complace n a capata asupra lui o superioritate maligna. Ambiguita
tea sentimentelor pe care femeia i le arata barbatului se regaseste n atitudinea
sa generala fata de sine nsusi si de lume; domeniul n care este nchisa este nvestit
de universul masculin; dar este bntuit de forte obscure pentru care barbatii nsisi
snt niste jucarii; daca se aliaza acestor virtuti magice, va cuceri, la rndul sau
. puterea. Natura este aservita de societate, nsa o domina; Spiritul se afirma de
asupra Vietii; dar daca viata nu-1 mai suporta, acesta se stinge. Acest echivoc
o face pe femeie sa se simta ndreptatita sa acorde mai multa realitate unei gradi
ni dect unui oras, unei boli dect unei idei, unei nasteri dect unei revolutii; se s
traduieste sa restabileasca aceasta domnie a pamntului, a Mamei pe care o visa Ba
schoffen, pentru a se

regasi ca esential n fata neesentialului. Dar cum si ea este, la rndul ei, o fiint
a locuita de o transcendenta, n-ar putea valoriza aceasta regiune n care este nchi
sa dect transfigurnd-o: de aceea i mprumuta o dimensiune transcendenta. Barbatul tra
ieste ntr-un univers coerent care este o realitate gndita. La rndul ei, femeia se l
upta cu o realitate magica ce nu o lasa sa gudeasca: evadeaza din ea prin gnduri l
ipsite de continut real. n loc sa-si asume existenta, contempla n cer pura Idee a
destinului sau, n loc sa actioneze, si cladeste o statuie n imaginar; n loc sa ratio
neze, viseaza. De aici faptul ca, fiind att de "fizica" este si att de artificiala
; ca, att de terestra fiind, devine att de eterata. si petrece viata curatnd cratite
, si este o minunata poveste romantica; vasala a barbatului, se crede idolul ace
stuia; umilita n nsusi trupul ei, exalta 356 Dragostea. Pentru ca este condamnata
sa nu cunoasca dect facticitatea contingenta a vietii, se face o preoteasa a Idea
lului. Aceasta ambivalenta este evidenta n modul n care femeia si percepe trupul. E
ste o povara; minat de servitudinile speciei, sngernd n fiecare luna, prolifernd n mo
d pasiv, nu este pentru ea pur si simplu instrumentul prin care ia contact cu lu
mea, ci o prezenta opaca; nu-si asigura cu certitudine placerea si si creeaza dur
eri care l sfsie: femeia se simte n primejdie n "interiorul" ei. Este un trup "ister
ic" din cauza legaturii intime a secretiilor endocrine cu sistemul nervos si sim
patic care comanda muschii si viscerele; exprima reactii pe care femeia refuza s
a si le asume: prin hohote de plns, convulsii, vomitari, trupul ei i scapa, o trad
eaza; este adevarul ei cel mai intim, dar este un adevar rusinos pe care l tine a
scuns. Si totusi, este si dublul ei minunat; l contempla cu uimire n oglinda; este
o promisiune de fericire, o opera de arta, o statuie vie; l modeleaza, l mpodobest
e, l arata. Cnd si surde n oglinda, uita de contingenta ei carnala; n mbratisarea amor
asa, n maternitate, imaginea ei dispare. Dar adesea, visnd la sine nsasi, se mira c
a este n acelasi timp aceasta eroina si acest trup. Natura i ofera n mod simetric u
n dublu chip: ea alimenteaza virtutile traiului linistit, dar o incita si la efu
ziuni mistice. Devenind gospodina, mama, femeia a renuntat la escapadele ei libe
re pe cmpie sau prin paduri, a preferat sa le substituie cultivarea linistita a g
radinii de legume, a mblnzit florile si le-a pus n vaze: cu toate acestea, nca se ma
i entuziasmeaza n fata noptilor cu luna plina si a apusurilor de soare. n fauna si
n flora terestra ea vede nainte de toate alimente si ornamente; si totusi, n ele c
ircula o seva care este generozitate si magie. Viata nu este numai imanenta si r
epetitie, ci are si o latura orbitoare de lumina; n cmpiile pline de flori se reve
leaza ca Frumusete. n acord cu natura prin fertilitatea pntecelui sau, femeia se s
imte n acelasi timp atinsa de suflul care o anima si care este spirit. Si, n masur
a n care ramne nesatisfacuta sau se simte precum tnara fata, nemplinita, nelimitata,
si sufletul ei va navali spre drumuri nesfrsite, spre orizonturi fara limite. As
ervita sotului ei, copiilor, caminului, se va regasi beata de fericire n singurat
ate, suverana pe coline; nu mai este sotie, mama, gospodina, ci o fiinta omeneas
ca; contempla lumea pasiva si si aminteste ca ea nsasi este n ntregime o constiinta,
o libertate ireductibila. n fata misterului apei, al crestelor avntate, supremati
a barbatului dispare; cnd merge prin ierburi, cnd si cufunda mna n apa rului, nu mai t
raieste pentru altii, ci numai pentru sine. Femeia care si-a pastrat independent
a n ciuda tuturor servitutilor ei va iubi cu pasiune n Natura propria-i li357 bert
ate. Celelalte vor gasi n ea doar pretextul unor extazuri distinse; si vor ezita,
la apusul soarelui, ntre un lesin extatic si teama de a nu capata o raceala. Ace
sta dubla apartenenta la lumea carnala si la o lume "poetica"

defineste metafizica, ntelepciunea la care adera femeia, mai mult sau mai putin e
xplicit. Ea se straduieste sa confunde viata si transcendenta; aceasta nseamna ca
respinge cartezianismul si toate doctrinele nrudite; este n largul ei ntr-un natur
alism analog cu acela al stoicilor si al neoplatonicienilor din secolul al XVI-l
ea: nu este uimitor ca femeile, n frunte cu Margareta de Navarra, s-au atasat de
o filosofie att de materialista si att de spirituala n acelasi timp. Din punct de v
edere social maniheista, femeia are o nevoie profunda sa fie optimista din punct
de vedere ontologic; moralele actiunii nu-i convin, pentru ca-i este interzis s
a actioneze; ea suporta ceea ce este dat; trebuie deci sa-i fie dat Binele; dar
un Bine recunoscut, precum la Spinoza, de ratiune, sau prin calcul, ca n filosofi
a lui Leibniz, n-ar putea s-o atinga. Ea reclama un Bine care sa fie o Armonie v
ie si n snul caruia sa se situeze prin simplul fapt de a trai. Notiunea de armonie
este una dintre cheile universului feminin: ea implica perfectiunea n imobilitat
e, justificarea imediata a fiecarui element nce-pnd cu ansamblul si participarea e
i pasiva la totalitate. ntr-o lume armonioasa, femeia atinge ceea ce va cauta bar
batul n actiune: are un impact asupra lumii, este ceruta de ea, contribuie la tri
umful Binelui. Momentele pe care femeile le considera drept revelatii snt acelea n
care si descopera acordul cu o realitate care se odihneste n pace n sine nsasi: snt
momentele de fericire luminoasa pe care Virginia Woolf - n Doamna Dalloway, n Spre
farul -, pe care K. Mansfield, de-a lungul ntregii sale opere, le acorda eroinel
or ca pe o suprema recompensa. Bucuria, care este o tresarire de. libertate, i es
te rezervata barbatului; femeia cunoaste o impresie de plenitudine surzatoare.1 D
in moment ce traieste tot timpul n tensiunea refuzului, a reprosurilor, a revendi
carii, ntelegem de ce ataraxia poate sa capete 1 Dintr-o multime de texte, voi ci
ta aceste rnduri de Mabel Dodge n care trecerea la o viziune globala asupra lumii
nu este explicita, ci clar sugerata. "Era o a linistita de toamna, numai aur si
purpura. Frieda si cu mine alegeam fructele, eram asezate pe jos, cu merele rosi
i ngramadite n jurul nostru. Ne odihneam putin n acel moment. Soarele si pamntul fec
und ne ncalzeau si ne parfumau, iar merele erau niste semne vii de plenitudine, d
e pace si de abundenta. Seva mustea n pamnt si curgea si n venele noastre, si ne si
mteam vesele, de nemblnzit si pline de bogatii ca si livezile. Pentru un moment er
am unite n acest sentiment pe care l au uneori femeile ca snt perfecte, ca si snt suf
iciente lor nsele, sentiment care si avea tursa n sanatatea noastra bogata si feric
iti" 358 n ochii ei o nalta valoare; n-am putea sa-i reprosam faptul ca se bucura
de o dupa-amiaza frumoasa sau de blndetea unei seri. Dar este o amagire sa cauti
aici definitia adevarata a sufletului ascuns al lumii. Binele nu este; lumea nu
este armonie, si nici un individ nu are n ea un loc necesar. Exista o justificare
, o compensatie suprema pe care societatea s-a straduit ntotdeauna s-o acorde fem
eii: religia. Este necesara o religie pentru femei, asa cum este necesara o reli
gie pentru popor, exact din aceleasi motive: cnd unul dintre sexe sau o clasa soc
iala snt condamnate la imanenta, trebuie sa li se ofere mirajul unei transcendent
e. Este n avantajul barbatului sa-1 faca pe Dumnezeu sa-si asume legile pe care e
l le fabrica: si mai ales pentru ca exerseaza asupra femeii o autoritate suveran
a, este bine ca aceasta sa-i fi fost conferita de o fiinta suverana. La evrei, l
a mahomedani, la crestini, barbatul este stapnul prin dreptul divin: frica de Dum
nezeu va nabusi orice pornire de revolta a femeii oprimate. Se poate miza pe cred
ulitatea ei. Femeia adopta n fata universului masculin o atitudine de respect si
de credinta: Dumnezeu din cer i apare abia putin mai ndepartat dect un ministru, ia
r misterul Genezei este asemanator misterului centralelor electrice. Dar mai ale
s, daca femeia este gata sa se cufunde n religie^ aceasta se

ntmpla pentru ca ea vine sa satisfaca o nevoie profunda. n civilizatia moderna care

ofera tuturor - chiar si femeii - partea sa de libertate, religia apare mult ma
i putin ca un instrument de constrngere, ct un instrument de mistificare. I se cer
e mai putin femeii sa-si accepte n numele Domnului inferioritatea dect sa se cread
a, prin gratia Lui, egala barbatului suzeran; nsasi tentatia revoltei este suprim
ata pretinzndu-se ca se depaseste nedreptatea. Femeia nu mai este frustrata de tr
anscendenta din moment ce-i destineaza lui Dumnezeu imanenta ei; numai n ceruri s
e masoara meritele sufletelor, si nu dupa faptuirile lor de pe pamnt; aici nu exi
sta niciodata, dupa cum spunea Dostoievski, dect ocupatii: a lustrui pantofii sau
a cladi un pod este una si aceeasi desertaciune; dincolo de discriminarile soci
ale, egalitatea sexelor este restabilita. De aceea fetita si adolescenta plonjea
za n devotiune cu o fervoare infinit mai mare dect fratii ei; privirea lui Dumneze
u care-i transcende transcendenta l umileste pe baiat: va ramne pentru totdeauna c
opil sub aceasta putere tutelara, este o castrare mai radicala dect aceea de care
se simte amenintat prin existenta tatalui sau. n timp ce "eterna copila" si afla
mntuirea n aceasta privire care o metamorfozeaza ntr-o sora a ngerilor si care anule
aza privilegiul baiatului de a avea un penis. O credinta sincera o ajuta mult pe
fetita sa evite orice complex de inferioritate; nu este nici mascul, nici femel
a, ci o faptura a lui Dumnezeu. De aceea ntlnim la multe dintre marile sfinte o 35
9 fermitate aproape virila: Sfnta Brigita, Sfnta Caterina din Siena pretindeau cu
aroganta sa domneasca asupra lumii; nu recunosteau nici o autoritate masculina:
Caterina si conducea chiar cu o extrema duritate confesorii; Ioana d'Arc, Sfinta
Tereza si urmau calea cu o ndrazneala pe care nici un barbat nu a ntrecut-o. Biseri
ca vegheaza pentru ca Dumnezeu sa nu le autorizeze niciodata pe femei sa se sust
raga tutelei masculine; ea a pus exclusiv n minile barbatilor aceste arme redutabi
le: refuzul iertarii pacatelor, excomunicarea; pentru ca s-a ncapatnat sa-si susti
na viziunile, Ioana d'Arc a fost arsa pe rug. Totusi, desi supusa prin chiar voi
nta lui Dumnezeu legii barbatilor, femeia gaseste n El un sprijin puternic mpotriv
a lor. Logica masculina este contestata de mistere; orgoliul barbatilor devine u
n pacat, agitatia lor este nu numai absurda, ci vinovata: de ce sa modelezi din
nou aceasta lume pe care Dumnezeu a creat-o? Pasivitatea la care este sortita fe
meia este sanctificata. Numarndu-si mataniile n fata semineului, se simte mai apro
ape de cer dect sotul ei care bntuie ntrunirile politice. Nu este nevoie sa faca ni
mic pentru a-si salva sufletul, este suficient sa traiasca n deplina supunere. Si
nteza vietii si a spiritului este consumata: mama nu da nastere numai unui trup,
ci creeaza un suflet pentru Dumnezeu; este o nfaptuire mult mai nalta dect patrund
erea secretelor desarte ale atomului. Cu complicitatea Tatalui Ceresc, femeia po
ate revendica sus si tare mpotriva barbatului gloria feminitatii ei. Nu numai Dum
nezeu restabileste astfel demnitatea sexului feminin n general; fiecare femeie va
gasi n absenta celesta un sprijin particular; ca persoana umana, nu are prea mul
ta greutate; dar ndata ce actioneaza n numele unei inspiratii divine, vrerile sale
, dorintele sale devin sacre. Doamna Guyon spune ca boala unei calugarite a nvata
t-o "ce nseamna sa poruncesti prin Verb si sa te supui aceluiasi Verb"; astfel cr
edincioasa si camufleaza autoritatea n spatele unei supuneri umile; cresendu-si cop
iii, conducnd o manastire, orga-niznd o asociatie de caritate, nu este dect o uneal
ta docila n minile providentei; nu poti sa nu i te supui fara sa-1 jignesti pe Dum
nezeu. Desigur, nici barbatii nu dispretuiesc acest sprijin; dar acesta nu mai e
ste deloc puternic cnd au de nfruntat semeni de-ai lor care pot sa si-1 revendice n
aceeasi masura: conflictul se atenueaza pentru a se rezolva pe plan uman. Femei
a invoca vointa divina pentru a-si justifica n mod absolut autoritatea n ochii cel
or care i snt

deja subordonati n mod natural, pentru a o justifica n propriii sai ochi. Daca ace
asta cooperare i este utila, faptul se ntmpla fiindca ea este ocupata mai ales cu r
aporturile ei cu sine nsasi - chiar cnd aceste raporturi i intereseaza si pe ceilal
ti; numai n aceste dezbateri cu totul interiorizate linistea suprema poate avea f
orta unei legi 360 ntr-adevar, femeia si ia drept pretext religia pentru a-si sati
sface dorintele. Frigida, masochista, sadica, se sanctifica renuntnd la propriul
ei trup, victimizndu-se, sufocnd n juru-i orice elan viu; mutilndu-se, anihilndu-se,
tinteste un rang dupa altul n ierarhia alesilor; cnd si martirizeaza barbatul si co
piii, privndu-i de orice fericire terestra, le pregateste un loc privilegiat n par
adis; Margareta din Cortone, "spre a se pedepsi fiindca pacatuise", ne spun pios
ii ei biografi, si maltrata copilul pentru vina ei; nu-i dadea sa mannce dect dupa
ce hranea toti cersetorii care treceau; ura fata de copilul nedorit este, dupa c
um am vazut, frecventa: este o adevarata pomana pentru o femeie sa se poata lasa
n voia ei cu o furie virtuoasa. Din partea ei, femeia a carei morala nu este pre
a riguroasa si aranjeaza un loc comod pe lnga Dumnezeu; certitudinea de a fi mine p
urificata de pacat prin mntuire o ajuta adesea pe femeia pioasa sa-si nvinga scrup
ulele. Fie ca a ales ascetismul sau senzualitatea, orgoliul sau umilinta, grija
pe care o are pentru salvarea sufletului ei o ncurajeaza sa se consacre acestei p
laceri pe care o prefera oricarei alteia: sa se ocupe de sine; si asculta toate s
entimentele, si pndeste tresaririle trupului, justificat prin prezenta gratiei naun
trul lui, precum femeia nsarcinata prin gratia rodului sau. Nu numai ca se examin
eaza cu o tandra vigilenta, dar merge sa se confeseze unui duhovnic; n vremurile
de altadata, putea gusta chiar betia confesiunilor publice. Se povesteste ca Mar
gareta din Cortone, pentru a se pedepsi ca pacatuise prin vanitate, a urcat pe t
erasa casei sale si a nceput sa tipe ca o femeie n chinurile facerii: "Sculati-va,
locuitori din Cortone, sculativa cu candele si torte si iesiti s-o ascultati pe
pacatoasa!" si enumera toate pacatele, strigndu-si nefericirea spre stele. Prin a
ceasta umilire zgomotoasa, si satisfacea acea nevoie de exhibitionism care se ntlne
ste att de adesea la femeile narcisiste. Religia le da dreptul femeilor sa fie mu
ltumite de ele nsele; ea le ofera calauza, tatal, amantul, divinitatea tutelara d
upa care tnjesc; i alimenteaza reveriile; i umple ceasurile pustii. Dar mai ales i c
onfirma ordinea lumii, i justifica resemnarea aduendu-i speranta unui viitor mai b
un ntr-un cer n care nu mai exista diferente ntre sexe. De aceea femeile snt si n zil
ele noastre un atu att de puternic n minile Bisericii; de aceea Biserica este att de
ostila oricarei masuri susceptibile de a facilita emanciparea lor. Trebuie sa e
xiste o religie pentru femei; este nevoie de femei, de "femei adevarate" pentru
a perpetua religia. Se vede astfel ca ansamblul ce formeaza "caracterul" unei fe
mei convingerile, valorile, ntelepciunea, morala, gusturile, purtarile sale - se
explica prin situatia sa. Faptul ca i este refuzata transcendenta i interzice, fir
este, accesul la cele mai marete atitudini umane: 361 eroism, revolta, detasare,
inventivitate, creatie; dar nici la barbati acestea nu snt att de obisnuite. Exis
ta multi barbati care, ca si femeia, snt limitati la domeniul intermediarului, al
mijlocului neesential; muncitorul evadeaza prin actiunea politica ce exprima o
vointa revolutionara; dar barbatii din clasele care chiar asa snt si numite "mijl
ocii" se instaleaza deliberat ntre aceste limite; predestinati, ca si femeia, rep
etitiei sarcinilor cotidiene, alienati n valori primite de-a gata, respectnd opini
a celorlalti si necautnd pe pamnt dect un oarecare confort, functionarul, negustoru
l, birocratul nu le snt cu nimic superiori sotiilor lor; gatind, spalnd rufele, ti
nnd casa, crescndu-si copiii, ele

manifesta mai multa initiativa si independenta dect barbatul aservit consemnelor;

ziua, el trebuie sa li se supuna superiorilor lui, sa poarte guler fals si sa-s
i afirme rangul social; ea poate sa se ftie prin casa n capot, sa cnte, sa rda cu vec
inele; face cum o taie capul, si asuma riscuri usoare, cauta sa obtina ntr-un mod
eficace anumite rezultate. Ea traieste mult mai putin dect sotul ei n conventie si
n aparenta. Universul birocratic pe care 1-a descris, ntre altele, Kafka, acest u
nivers de ceremonialuri, de gesturi absurde, de purtari lipsite de sens este ese
ntialmente masculin; femeia actioneaza mult mai mult asupra realitatii dect el; d
upa ce a aliniat cifrele sau a convertit n monede cutiile de sardine, el nu a ses
izat nimic dect abstractiuni; copilul satul din leagan, lenjeria alba, friptura sn
t niste bunuri mult mai tangibile; totusi, tocmai pentru ca n urmarirea concreta
a acestor scopuri femeia le simte contingenta - si. prin analogie, propria sa co
ntingenta - i se ntmpla adesea sa nu se alieneze n ele, ramnnd astfel disponibila. Ac
tiunile barbatului snt n acelasi timp proiecte si evadari; se lasa consumat de car
iera sa, de personajul pe care-1 ntruchipeaza; i place sa fie important, serios; c
ontestnd logica si morala masculina, femeia nu cade n aceste capcane; asta aprecia
Stendhal att de mult la ea: nu eludeaza cu orgoliu ambiguitatea conditiei sale;
nu se ascunde n spatele mastii demnitatii umane; si descopera cu mai multa sinceri
tate gndurile de razvratire, emotiile, reactiile spontane. De aceea conversatia c
u ea este mult mai putin plictisitoare dect aceea cu sotul ei, imediat cum ncepe s
a vorbeasca n numele ei si nu ca jumatate legala a stapnului sau; el debiteaza ide
i asa-zise generale, adica formule si cuvinte ntlnite n ziare sau n operele speciali
zate; ea reveleaza o experienta limitata, dar concreta. Faimoasa "sensibilitate
feminina" tine ntr-un fel de mit, ntr-un fel de prefacatorie; dar este la fel de a
devarat ca femeia este mai atenta dect barbatul la sine nsasi si la lume. Din punc
t de vedere sexual, traieste ntr-un climat masculin aspru: prin compensatie, i pla
c "lucrurile frumoase", ceea ce poate naste afectare, dar si delicatete; pentru
ca domeniul ei este limitat, obiectele pe care le are i se par pretioase: fara s
a le nchida n concepte, nici n proiecte, ea 362 stie sa le dezvaluie bogatiile; dor
inta ei de evaziune se exprima prin gustul pentru sarbatoare: este ncntata de grat
uitatea unui buchet de flori, a unei prajituri, a unei mese bine servite, i place
sa transforme vidul timpului sau liber ntr-o ofranda generoasa; cum i plac rsetele
, cntecele, podoabele, bibelourile, este gata sa primeasca tot ceea ce palpita n j
urul ei: spectacolul strazii, al cerului; o invitatie, o plimbare i deschid orizo
nturi noi; adesea barbatul refuza sa participe la aceste placeri; cnd se ntoarce a
casa, vocile vesele nu se mai aud, femeile din familie si iau acea nfatisare plict
isita si decenta care se asteapta de la ele. Din miezul solitudinii, al desparti
rii, femeia extrage sensul singularitatii vietii sale; are o experienta mult mai
intima a trecutului, a mortii, a curgerii timpului dect barbatul; este interesat
a de aventurile inimii sale, ale trupului, ale spiritului sau pentru ca stie ca
numai att i este dat pe acest pamnt. Si de aceea, prin faptul ca este pasiva, supor
ta realitatea care o inunda ntr-o maniera mai pasionata, mai patetica dect individ
ul absorbit de ambitie sau de o meserie; are timpul necesar si placerea de a se
abandona emotiilor ei, de a-si studia senzatiile si de a desprinde din ele un se
ns. Cnd imaginatia sa nu se pierde n visuri zadarnice, devine afinitate: ncearca sa
-1 nteleaga pe celalalt n singularitatea sa si sa-1 recreeze n ea; este capabila de
o adevarata identificare cu sotul, cu amantul ei: si nsuseste proiectele, grijile
lui, ntr-un fel pe care el nu ar fi n stare sa-1 imite. Acorda lumii ntregi atenti
a ei anxioasa; aceasta i apare ca o enigma; fiecare fiinta, fiecare obiect poate
fi un raspuns; interogheaza cu aviditate totul. Cnd mbatrneste, asteptarea ei dezam
agita se converteste n ironie si ntr-un

cinism adesea savuros; refuza mistificarile masculine, vede reversul contingent,

absurd, gratuit al impozantului edificiu cladit de barbati. Dependenta sa i inte
rzice detasarea; dar adesea devotamentul care i este impus se transforma ntr-o ade
varata generozitate; se uita pe sine nsasi n favoarea sotului, a amantului, a copi
lului, nceteaza sa se mai gndeasca la sine, este cu totul ofranda, dar. Nefiind pr
ea bine adaptata societatii barbatilor, este adesea obligata sa-si inventeze ea n
sasi conduite; nu se poate multumi att de usor cu retete primite de-a gata, cu cl
isee; daca este de buna-credinta, exista n ea o neliniste mai aproape de autentic
itate dect siguranta importanta a sotului ei. Dar nu va avea asupra barbatului ac
est ascendent dect cu conditia sa respinga mistificarile pe care i le propune. n c
lasele superioare, femeile devin complicele stapnilor lor cu mai multa pasiune, p
entru ca tin sa profite de privilegiile pe care acestia li le asigura. Am vazut
ca femeile din marea burghezie, aristocratele si-au aparat ntotdeauna interesele
lor de clasa cu si mai multa ncapatnare dect sotii lor: nu ezita sa le sacrifice ra
dical autonomia lor de fiinte umane; nabusa n ele orice gndire, orice judecata crit
ica, orice elan spontan; repeta ca 363 niste papagali opiniile admise, se confun
da cu idealul impus de codul masculin; n inima lor, pe fata lor, orice sinceritat
e a murit Gospodina si afla independenta n munca ei, n ngrijirea copiilor: experient
a ei este limitata, dar concreta: femeia pe care altii o servesc nu mai are nici
o priza asupra lumii; traieste n vis si n abstractiune, n gol. Nu-si da seama ct de
departe merg ideile pe care le afiseaza; cuvintele pe care le debiteaza si-au p
ierdut orice sens n gura ei; omul de afaceri, industriasul, uneori chiar si gener
alul si asuma oboseala, grijile, riscurile; si cumpara privilegiile printr-un trg n
edrept, dar cel putin platesc cu propria lor persoana; sotiile lor, n schimbul a
tot ceea ce primesc, nu fac nimic; si au o credinta cu att mai oarba n niste drept
uri imprescriptibile. Zadarnica lor aroganta, incapacitatea lor radicala, ignora
nta ncapatnata fac din ele niste fiinte inutile, cele mai nule pe care le-a produs
vreodata specia umana. Este deci absurd sa vorbim despre "femeia" n general ca s
i de "barbatul" etern. Si ntelegem de ce toate aceste comparatii prin care oameni
i se straduiesc sa decida daca femeia este superioara, inferioara sau egala barb
atului snt inutile: nsasi situatia lor este profund diferita. Daca snt confruntate
chiar aceste situatii, este evident ca aceea a barbatului este infinit preferabi
la, n sensul ca el are mult mai multe posibilitati concrete de a-si proiecta n lum
e libertatea; de aici rezulta n mod necesar ca realizarile masculine snt de depart
e mai valoroase dect acelea ale femeilor: acestora aproape ca le este interzis sa
. faca ceva. Totusi, a confrunta felul n care si folosesc libertatea barbatii si f
emeile ntre propriile lor limite este a priori o tentativa lipsita de sens, tocma
i pentru ca ei o folosesc n mod liber. Sub forme diverse, capcanele releicredinte
, mistificarile seriozitatii i pndesc n egala masura: libertatea exista n ntregime n f
iecare. Numai ca, prin faptul ca la femeie ramne abstracta si vida, ea nu s-ar pu
tea asuma n mod autentic dect prin revolta: este singurul drum care li se deschide
celor care nu au posibilitatea sa construiasca nimic; trebuie sa refuze limitel
e situatiei lor si sa caute sa-si deschida drumurile viitorului; resemnarea nu e
ste dect o renuntare si o fuga: pentru femeie nu exista nici o alta iesire dect sa
se straduiasca sa obtina eliberarea. Aceasta eliberare n-ar putea fi dect colect
iva, si ea cere nainte de orice ca evolutia economica a conditiei feminine sa se
desa-vrseasca. Si totusi au fost, si nca snt o multime de femei care cauta n mod sol
itar salvarea individuala. Ele ncearca sa-si justifice existenta n snul imanentei l
or, adica sa realizeze transcendenta n imanenta. Acest ultim efort - uneori ridic
ol, alteori patetic - al femeii ncatusate de a-si converti

nchisoarea ntr-un orizont de glorie, servitutea n libertate suverana, l ntlnim la feme

ia narcisista, ndragostita, mistica. 364 Partea a IlI-a JUSTIFICARI Capitolul XI
NARCISISTA S-a pretins uneori ca narcisismul este atitudinea fundamentala a oric
arei femei1; dar, extinznd abuziv aceasta notiune, se ajunge la distrugerea ei, a
sa cum La Rochefoucauld a distrus-o pe aceea de egoism. De fapt, narcisismul est
e un proces de alienare bine definit: eul este afirmat ca scop absolut, iar subi
ectul evadeaza n el. Multe alte atitudini autentice sau inautentice - se ntlnesc la
femeie: deja am studiat cteva dintre acestea. Adevarul este ca mprejurarile o ndea
mna pe femeie mai mult dect pe barbat sa-si ndrepte atentia catre sine si sa-si co
nsacre propria-i iubire. Orice dragoste reclama dualitatea unui subiect si a unu
i obiect. Femeia este condusa spre narcisism pe doua drumuri convergente. Ca sub
iect, se simte frustrata; n copilarie a fost privata de acest alter-ego care pent
ru baiat este penisul; mai trziu, sexualitatea-i agresiva a ramas nesatisfacuta.
Si, lucru mult mai important, activitatile virile i snt interzise. Este ocupata fa
ra a face nimic; prin functiile sale de sotie, mama, gospodina, nu este recunosc
uta n singularitatea ei. Adevarul barbatului se afla n casele pe care le construie
ste, n padurile pe care le defriseaza, n bolnavii pe care-i ngrijeste: neputndu-se mp
lini prin proiecte si scopuri, femeia se va stradui sa se sesizeze n imanenta per
soanei sale. Parodiind cuvintele lui Sieyes, Marie Bashkirtseff scria: "Ce snt eu
? Nimic. Ce-as vrea sa fiu? Totul". Tocmai pentru ca nu snt nimic, attea femei si l
imiteaza salbatic interesele la propriul lor eu, pe care-1 hipertrofiaza astfel n
ct l confunda cu Totul. "Eu snt propria mea eroina", mai spunea Mane Bashkirtseff.
Un barbat care actioneaza se confrunta n mod necesar cu restul lumii. Separata, i
neficace, femeia nu poate nici sa-si afle locul, nici sa-si cunoasca adevarata v
aloare; si acorda o importanta suverana pentru ca nici un obiect important nu-i e
ste accesibil. Daca poate astfel sa se propuna propriilor sale dorinte, este pen
tru ca nca din copilarie s-a perceput ca obiect Educatia primita a ncura-jat-o sa
se alieneze n ntregul ei trup, pubertatea i-a revelat acest trup 1 Ci. HELBN DEUTS
CH, Psihologia femeilor. 366 ca fiind pasiv si dezirabil; este un lucru spre car
e si poate ntoarce minile ce iubesc moliciunea satinului si a catifelei, pe care l p
oate contempla cu o privire de ndragostit Se ntmpla ca, practicnd masturbatia, femei
a sa se dedubleze ntr-un subiect mascul si un obiect femela; astfel, Irene, al ca
rei caz 1-a studiat Dalbiez1, si spunea: "O sa fac dragoste cu mine" sau, si mai
pasional, "Am sa ma posed", sau, la paroxism: "Am sa ma fecundez". Marie Bashkir
tseff este si ea n acelasi timp subiect si obiect cnd scrie: "Totusi, este mare pa
cat ca nimeni numi vede bratele si torsul, toata aceasta prospetime si tinerete"
. ntr-adevar, nu este posibil ca cineva sa fie pentru sine cu totul altul, si sa
se sesizeze n lumina constiintei ca obiect. n cazul fetitei, papusa materializeaza
acest vis; se recunoaste n ea mai concret dect n propriul sau corp pentru ca exist
a separare ntre cele doua. Doamna de Noailles a exprimat, printre altele, n Cartea
vietii melc, aceasta nevoie de a fi doi pentru a stabili ntre sine si sine un ta
ndru dialog: mi placeau papusile, mprumutam nemiscarii lor nsufletirea propriei mel
e existente; n-as fi putut dorini sub caldura cuverturilor daca n-ar fi fost si
ele nfasurate n lna si puf... Visam sa gust cu adevarat pura singuratate dedublata.
.. Nevoia aceasta de a ramne intacta, de a fi de doua ori eu nsami, o ncercam cu av
iditate pe vremea cnd eram mica de

tot... Ah! ct de mult am dorit, n momentele tragice, n care blndetea mea visatoare e
ra jucaria unor lacrimi insultatoare, sa am alaturi de mine o micuta Anna care s
a se arunce de gtul meu, care sa ma nteleaga, sa ma consoleze.... Toata viata am g
asit-o n inima mea si am pastrat-o acolo cu toata ardoarea: m-a ajutat nu sub for
ma alinarii pe care-o sperasem, ci sub aceea a curajului. Adolescenta si lasa pap
usile sa doarma. Dar, de-a lungul ntregii sale vieti, femeia va gasi un sprijin p
uternic, n efortul sau de a iesi din sine si de a se ntoarce, n magia oglinzii. Ran
k a evidentiat relatia ntre oglinda si dublu n mituri si n vise. Imaginea reflectat
a se lasa asimilata cu eul mai ales n cazul femeii. Frumusetea masculina este sem
nul transcendentei, n timp ce aceea a femeii are pasivitatea imanentei: numai cea
de-a doua este facuta sa retina privirea, si deci poate fi prinsa n capcana imob
ila a oglinzii; barbatul care se simte si se vrea activitate, subiectivitate, nu
se recunoaste n imaginea sa ncremenita; nu-1 atrage fiindca trupul barbatului nu
apare ca obiect al dorintei; n timp ce femeia, stiindu-se, facndu-se 1 Psihanaliza
. n copilarie, Irenei i placea sa urineze ca baietii; se viseaza adesea sub forma
de ondina, ceea ce confirma ideea lui Havelock Ellis despre raportul ntre narcisi
sm si ceea ce ea numeste "onduiism" adica un anumit erotism unnar. 367 obiect, c
rede cu adevarat ca se vede n oglinda: pasiva si data, imaginea sa reflectata est
e, ca si femeia nsasi, un lucru; si cum ea rvneste carnea feminina, carnea sa, nsuf
leteste cu admiratia si dorinta ei virtutile inerte pe care le zareste. Doamna d
e Noailles, care se cunostea pe sine, ne marturiseste: Ma mndream mai putin cu nsu
sirile mintii mele, att de puternice nct nu ma ndoiam de ele, dect cu imaginea reflec
tata de oglinda n care ma priveam foarte des ... Numai placerea fizica multumeste
pe deplin sufletul. Sintagma "placere fizica" este aici vaga si improprie. Ceea
ce multumeste sufletul este ca figura contemplata este acolo, astazi, data, n af
ara oricarei ndoieli, n timp ce spiritul trebuie sa ofere dovezi ale existentei sa
le. ntregul viitor este adunat n aceasta suprafata luminoasa al carei cadru creeaz
a un univers: n afara acestor limite nguste, lucrurile nu snt dect un haos; lumea es
te redusa la aceasta bucata de sticla n care straluceste o imagine: Femeia Unica
Fiecare femeie, cufundata n propria ei imagine, domneste peste spatiu si timp, pe
ste noroc, glorie si voluptate. Marie Bashkirtseff era att de mbatata de. frumuset
ea ei, nct voia s-o fixeze ntr-o marmura vesnica; astfel ea nsasi ar fi fost menita
nemuririi. ntorcndu-ma acasa, ma dezbrac, ramn complet goala si snt frapata de frumu
setea trupului meu ca si cnd nu l-as fi vazut niciodata. Ar trebui sa mi se model
eze o statuie, dar cum? Fara sa ma casatoresc este aproape imposibil. Si trebuie
neaparat, am sa ma urtesc, am sa ma murdaresc... Trebuie sa ma marit, chiar daca
n-ar fi dect pentru a-mi face o statuie, Cecile Sorel, pregatindu-se pentru o ntln
ire amoroasa, se descrie astfel: Stau n fata oglinzii. As vrea sa fiu mai frumoas
a. Ma lupt cu coama mea de leoaica. Scntei tsnesc de sub pieptene. Capul meu este
un soare n mijlocul parului ridicat ca niste raze de aur. mi amintesc de o tnara fe
meie pe care am vazut-o ntr-o dimineata n toaleta unei cafenele; avea un trandafir
n mna si parea ametita; si apropia buzele de oglinda ca pentru a-si sorbi imaginea
si murmura surznd: "Adorabila, snt adorabila". n acelasi timp preoteasa si idol, na
rcisista pluteste ncununata de glorie n miezul vesniciei si, de cealalta parte a n
orilor, creaturi ngenuncheate o adora: este Dumnezeu

contemplndu-se pe sine. "Ma iubesc, snt propriul meu Dumnezeu!" spunea doamna Meje
rowsky. A se transforma n Dumnezeu nseamna a realiza imposibila sinteza a n-sinelui
si a pentru-sinelui: momentele n care individul si imagineaza ca a reusit 368 ace
st lucru snt pentru el momente privilegiate de bucurie, de exaltare, de plenitudi
ne. La nouasprezece ani, Roussel a simtit ntr-o zi, ntr-un pod, nimbul gloriei n ju
rul capului sau: si nu s-a mai vindecat niciodata. Fata care a vazut n adncul ogli
nzii frumusetea, dorinta, dragostea, fericirea ntruchipate n propriile-i trasaturi
- nsufletite, crede ea, de constiinta sa - va ncerca toata viata sa ndeplineasca p
romisiunile acestei revelatii orbitoare. "Pe tine te iubesc", i marturiseste ntr-o
zi Marie Bashkirtseff imaginii sale din oglinda. n alta zi, scrie: "Ma iubesc att
de mult, snt att de fericita din aceasta pricina, nct astazi la cina eram ca nebuna
". Chiar daca femeia nu are o frumusete ireprosabila, va vedea cum transpar pe c
hipul ei bogatiile neobisnuite ale sufletului sau, si asta ajunge pentru a-i hra
ni extazul. n romanul n care se nfatiseaza sub trasaturile Valeriei, doamna Kriiden
er se descrie astfel: Are ceva deosebit, ceva ce nca n-am mai vazut la nici o alt
a femeie. Oricare ar putea avea mai multa gratie, mai multa frumusete, ramnnd totu
si att de departe de ea. Poate ca nu este admirata, dar are n ea ceva ideal si fer
mecator care te obliga sa o remarci. Este att de delicata, att de subtire, de parc
a ar fi doar o nchipuire... Oamenii nu au dreptate cnd se mira ca femeile urte pot
cunoaste si ele extazul oglinzii: ele snt tulburate fie si numai de faptul ca snt
un lucru facut din came, care se afla acolo; ca si n cazul barbatului, este de aj
uns pura generozitate a unui trup tnar de femeie; si, ntruct se sesizeaza ca subiec
t singular, cu un pic de rea-credinta, si vor nzestra, de asemenea, cu un farmec d
eosebit calitatile specifice; vor descoperi pe chipul sau pe trupul lor vreo tra
satura gratioasa, rara, picanta: se vor crede frumoase prin simplul fapt ca snt f
emei. De altfel oglinda, desi privilegiata, nu este singurul instrument de dedub
lare. n dialogul interior, fiecare ncearca sa-si creeze un frate geaman. Fiind sin
gura n cea mai mare parte a zilei, plictisindu-se de treburile casnice, femeia ar
e timp sa-si slefuiasca n vis propriul ei chip. Cnd era adolescenta, visa la viito
r; nchisa ntr-un prezent nedefinit, si povesteste propria sa istorie si o retuseaza
astfel nct sa introduca n ea o ordine estetica, transformndu-si nca nainte de a muri
viata contingenta ntr-un destin. Printre altele, se stie ct de profund snt atasate
femeile de amintirile lor din copilarie; literatura feminina o dovedeste; n gener
al, n autobiografiile masculine copilaria nu ocupa dect un loc secundar; femeile,
dimpotriva, se limiteaza adesea sa-si povesteasca primii lor ani de viata. O fem
eie care-si povesteste viata unei prietene, unui amant, ncepe aproape ntodeauna pr
in: "Cnd eram mica..." Femeile ncearca o adevarata nostalgie a acestei perioade. n
acele vremuri 369 simteau pe crestet mna impozanta si binevoitoare a tatalui, gus
fnd n acelasi timp din bucuriile independentei; protejate si justificate de adulti
, erau niste indivizi autonomi n fata carora se deschidea un viitor liber; n timp
ce acum snt imperfect aparate prin casatorie si prin dragoste, si au devenit serv
itoare sau obiecte ntemnitate n prezent Domneau asupra lumii, zi de zi cucereau o
particica din ea, si iata-le despartite de univers, predestinate repetitiei si i
manentei. Se simt decazute. Dar cel mai mult sufera din pricina faptului ca snt a
bsorbite n generalitate: o sotie, o mama, o gospodina, o femeie printre milioane
de femei; pe cnd n copilarie fiecare si-a trait conditia ntr-un mod singular; ignor
a analogiile ntre felul n care ea nvata lumea si acela al prietenelor

ei; parintii, profesorii, prietenele o recunosteau n individualitatea ei, se cred

ea incomparabila, unica, avnd sanse unice. Femeia se ntoarce cu emotie spre aceast
a sora mai tnara; a abdicat de la libertatea, exigentele si suveranitatea acestei
a, a tradat-o, mai mult sau mai putin. Femeia n care s-a transformat regreta fiin
ta umana care a fost odata si ncearca sa regaseasca n adncul sinelui sau fetita car
e a murit. Ea nu se limiteaza sa se minuneze de departe n fata acestei copilarii
att de neobisnuite, ci ncearca s-o renvie n ea. Cauta sa se convinga ca gusturile, i
deile, sentimentele ei au pastrat acea prospetime insolita. Perplexa, interognd n
imicul, jucndu-se cu colierul sau rasucindu-si pe deget inelul, murmura: "Ce ciud
at... asa snt eu... Imagineaza-ti, ma fascineaza apa. Oh! mi place la nebunie natu
ra!" Fiecare preferinta pare o excentricitate, fiecare opinie o sfidare aruncata
lumii. Dorothy Parker a surprins cu acuitate aceasta trasatura att de raspndita.
Ea o descrie astfel pe doamna Welton: i placea sa-si imagineze ca era o femeie ca
re nu putea fi fericita dect daca era nconjurata de flori cu corolele larg deschis
e... Le marturisea oamenilor, n elanuri de confidente, ct de mult i placeau florile
. Avea aproape un ton de scuza spunnd asta, de parca le-ar fi cerut celor care-o
ascultau sa nu-i judece aceasta nclinatie drept prea neobisnuita. Parea ca asteap
ta ca interlocutorul sau sa cada pe spate, lovit de uimire si strignd: "Ei, chiar
asa! Unde ajungem?" Din cnd n cnd si marturisea si alte marunte nclinatii; ntotdeauna
cu un soi de perplexitate, ca si cum, n delicatetea ei, nu i-ar fi placut sa se
destainuie, spunea ct de mult i placeau culorile, natura, distractiile, o piesa cu
adevarat interesanta, vesmintele bine croite, soarele. Dar cel mai adesea si mar
turisea dragostea pentru flori. Avea impresia ca aceasta, mai mult dect oricare a
lta predilectie, o deosebea de restul muritorilor. Femeia este gata sa confirme
aceste analize prin felul n care se poarta; si alege o culoare: "Verdele e culoare
a mea"; are o floare preferata, un parfum, un muzician favorit, superstitii, man
ii pe care le trateaza cu respect; nu are nevoie sa fie frumoasa pentru a-si exp
rima 370 personalitatea n toalete si n decorarea casei. Personajul pe care l ntruchi
peaza are mai multa sau mai putina coerenta si originalitate, n functie de inteli
genta, ncapatnarea si profunzimea alienarii ei. Unele nu fac dect sa amestece la ntmp
lare cteva trasaturi razlete si neclare; altele creeaza n mod sistematic o figura
al carei rol l joaca tot timpul: dupa cum am vazut, femeia nu este n stare sa-si d
ea seama prea bine de diferenta ntre acest joc si adevar. n jurul acestei eroine,
viata se organizeaza ca un roman trist si minunat, totdeauna ntructva bizar. Uneor
i este vorba despre un roman care a fost deja scris. O multime de fete mi-au spu
s ca s-au recunoscut n Judy, personajul din Pulbere; mi amintesc de o doamna foart
e batrna care obisnuia sa spuna: "Cititi Crinul din vale; este chiar povestea mea
"; cnd eram copil, priveam cu o uimire respectuoasa acest crin ofilit. Altele mur
mura fraze mai putin precise: "Viata mea e un roman". Pe fruntile lor stralucest
e o stea fasta sau nefasta. "Asta nu mi se poate ntmpla dect mie", spun ele. Ghinio
nul le urmeaza pas cu pas sau norocul le surde; n orice caz, au un destin care est
e numai al lor. Cocile Sorel scrie, cu acea naivitate pe care o pastreaza pe tot
cuprinsul Memoriilor sale: "Astfel mi-am facut intrarea n lume. Primii mei priet
eni erau geniul si frumusetea". Iar n Cartea vietii mele, care este un fabulos mo
nument de narcisism, doamna de Noailles scrie: ntr-o zi, guvernantele au disparut
si soarta le-a luat locul. Soarta a maltratat-o, asa cum nainte o coplesise cu d
aruri, pe creatura puternica si slaba totodata, a lasat-o sa pluteasca deasupra
valurilor ca pe o Ofelie luptatoare, tinndu-si strns n brate florile si cntnd fara nce
tare. I-a cerut sa spere ca aceasta ultima promisiune era adevarata: pentru grec
i

moartea este binevenita. Trebuie citat, ca exemplu de literatura narcisista, si

pasajul urmator: De la fetita robusta care eram, cu membre delicate, dar pline,
cu obrajii mbujorati, am pastrat trasaturile fizice fragile, diafane, care au fac
ut din mine o adolescenta patetica, n ciuda izvorului de viata care poate tsni din
pustiul meu, din foamea mea, din mortile mele scurte si misterioase, la fel de
ciudat ca izvorul tsnit din stnca lui Moise. Nu-mi voi lauda curajul, asa cum ar t
rebui. l asimilez cu fortele mele, cu sansele pe care le am. As putea sa-1 descri
u, cum se spune: Am ochii verzi, parul negru, minile mici si puternice... Ca si a
ceste rnduri: Astazi pot recunoaste ca, ajutata de sufletul meu si de puterea lui
de armonie, am trait dupa cum am vrut... 371 Daca nu este nzestrata cu frumusete
, cu stralucire, cu fericire, femeia si va alege un personaj de victima: se va ob
stina sa ntruchipeze toate acele Mater dolorosa, sotiile nentelese, va fi, n propri
ii sai ochi, "femeia cea mai nefericita din lume". Este cazul bolnavei de melanc
olie despre care ne vorbeste Stekel1: n fiecare an, de Craciun, doamna H. W....,
palida, mbracata n culori nchise, vine la mine sa se plnga de soarta ei. Plngnd, mi sp
ne o poveste trista. O viata ratata, o casnicie nereusita! Prima data cnd a venit
, am fost emotionat pna la lacrimi si gata sa plng mpreuna cu ea... ntre timp, au tr
ecut multi ani, iar ea continua sa locuiasca ruinele sperantelor sale, plngndu-si
viata pierduta... Pe fata ei se vad primele semne de mbatrnire, ceea ce-i da nca un
motiv n plus sa se plnga ,,n ce hal am ajuns, eu, careia toti i admirau frumusetea!
" Se plnge tot mai mult, si arata tot mai tare disperarea, astfel ca toti prieteni
i ei sa-i cunoasca soarta nefericita... Plictiseste pe toata lumea cu tnguirile e
i... Este o alta ocazie de a se simti nefericita, singura si nenteleasa. Nu exist
a nici o iesire din acest labirint al suferintei... Aceasta femeie si afla bucuri
a n rolul acesta tragic. Gndul ca era cea mai nefericita femeie de pe pamnt o amete
a literalmente. Orice efort de a o determina sa ia parte la o viata activa au es
uat. Este o trasatura comuna micutei doamne Welton, superbei Anna de Noailles, n
efericitei bolnave al carei caz l descrie Stekel si unei ntregi multimi de femei m
arcate de un destin exceptional: aceea ca toate se simt nentelese; cei din jur nu
le recunosc - sau nu le recunosc ndeajuns singularitatea; ele traduc pozitiv ace
asta ignoranta, aceasta indiferenta a celorlalti prin ideea ca nchid n ele un secr
et de nepatruns. E adevarat ca multe dintre ele au ngropat n tacere ntmplari din cop
ilaria si din tineretea lor care aveau pentru ele o mare importanta; stiu ca bio
grafia lor oficiala nu se confunda cu adevarata lor poveste. Dar mai ales se ntmpl
a ca, n lipsa unei realizari efective n viata, eroina aleasa de narcisista sa nu f
ie dect una imaginara; unitatea ei nu-i este conferita de lumea concreta: este un
principiu ascuns, un soi de "putere", de "virtute", la fel de obscura ca focul
alchimic; femeia crede n prezenta ei, dar daca ar vrea sa i-o dezvaluie altcuiva,
ar fi la fel de ncurcata ca o psihastenica ncerend sa marturiseasca niste crime im
palpabile. n ambele cazuri, "secretul" se reduce la convingerea vida ca n strafund
ul sufletului ei exista o cheie care-i permite sa descifreze si sa justifice anu
mite sentimente si purtari. Abulia, inertia ei i confera psihasteni-cei aceasta i
luzie; pentru ca nu se poate exprima n actiuni cotidiene, femeia se crede si ea l
ocuita de un mister inexprimabil: faimosul mit 1 Femeia frigida. 372 al misterul
ui feminin o ncurajeaza sa creada aceasta, si la rndul lui se confirma prin aceast
a credinta.

Bogata prin comorile ei necunoscute, fie ca steaua ei este norocoasa sau nenoroc
oasa, femeia capata n propriii sai ochi necesitatea eroilor de tragedie carora le
este harazit un destin imuabil. ntreaga lor viata se transfigureaza ntr-o drama s
acra. Sub rochia aleasa cu solemnitate se nalta n acelasi timp o preoteasa nvesmntat
a cu haina sacerdotala si un idol mpodobit de mini credincioase, oferit adoratiei
credinciosilor. Interiorul ei devine templul n care se desfasoara propriul sau cu
lt. Marie Bashkirtseff acorda tot atta atentie cadrului de care este nconjurata ca
si rochiilor sale: Lnga birou, un fotoliu n stil vechi, astfel nct atunci cnd cineva
intra, nu trebuie dect sa misc putin fotoliul ca sa ma aflu n fata lui..., alatur
i de biroul pedant, carti pe peretele din spate, ntre tablouri si plante, lasnd sa
mi se vada picioarele, n loc sa fiu ca taiata n doua de lemnul negru al biroului,
ca mai nainte. Deasupra divanului snt atrnate pe perete doua mandoline si chitara.
Imaginati-va n mijlocul acestor lucruri o tnara fata blonda, cu pielea alba, cu mi
nile mici si fine pe care se deseneaza vinisoare albastre. Cnd straluceste ntr-un
salon, cnd se abandoneaza n bratele unui amant, femeia si ndeplineste misiunea; este
Venus daruind lumii comorile frumusetii sale. Nu pe ea nsasi se apara Cecile Sor
el, ci Frumusetea, atunci cnd a spart paharul n caricatura lui Bib; din Memoriile
ei vedem ca n fiecare moment al vietii sale i-a invitat pe muritori sa aduca un c
ult Artei. La fel si Isadora Duncan, atunci cnd se descrie n Viata mea: Dupa spect
acole, sene ea, mbracata n tunica si cu trandafiri n plete, eram att de frumoasa! De
ce n-ar putea cineva sa se bucure de acest farmec? De ce un barbat care lucreaz
a cu creierul toata ziua... n-ar fi nlantuit de aceste brate splendide, de ce n-a
r gasi alinare pentru truda lui n cteva ore de frumusete si de uitare? Generozitat
ea si narcisismul i snt de folos: mai mult dect n oglinzi, n privirea admirativa a un
ui barbat femeia si zareste dublul ncununat de un nimb de glorie. n lipsa unui publ
ic complezent, si deschide inima duhovnicului sau, unui medic, unui psihanalist;
se duce sa consulte chiromante, ghicitoare n cafea, n carti sau n globul de sticla.
"Nu pentru ca as crede", mi spunea o starleta la nceputurile carierei, "dar mi pla
ce att de mult sa mi se vorbeasca despre mine!"; face confesiuni prietenelor ei, n
amant cauta, mai nainte de orice, un martor; ndragostita si uita repede propriul e
go; nsa o multime de femei snt incapabile de o adevarata dragoste tocmai din prici
na faptului ca nu snt n stare niciodata sa uite de sine. 373 Prefera o scena mai v
asta intimitatii alcovului. De aici importanta pe care o are pentru ele viata mo
ndena; le trebuie priviri care sa le contemple, urechi care sa le auda; pentru p
ersonajul lor au nevoie de cel mai numeros public posibil. Descriindu-si nca o da
ta camera, Marie Bashkirtseff lasa sa-i scape aceasta marturisire: n acest fel snt
n scena cnd cineva intra si ma gaseste scriind. Si mai departe: M-am hotart sa-mi
platesc o punere n scena considerabila. Voi cladi un hotel mai frumos dect acela p
e care-1 are Sarah si ateliere mai mari... Iar doamna de Noailles scrie: Mi-a pl
acut si mi place agora... De aceea adesea i-am linistit pe prietenii care se scuz
au pentru numarul mare de invitati, temndu-se sa nu ma noportuneze, cu aceasta mar
turisire sincera: nu-mi place sa joc teatru n fata unor fotolii goale. Toaleta, c
onversatia satisfac n mare parte acest gust feminin pentru parada. Dar un narcisi
sm ambitios doreste sa se etaleze mai rar si n moduri mai variate. n special, facnd
din viata ei o piesa oferita aplauzelor publicului, femeii i va placea sa se rep
rezinte n realitate.

Doamna de Stael a povestit amanuntit n Corinne cum fermeca multimea de italieni r

ecitnd poeme pe care le acompania la harpa. La Coppet, una dintre distractiile ei
preferate era declamarea rolurilor tragice; n rolul Fedrei, i placea sa le faca d
eclaratii nflacarate tinerilor sai amanti pe care i deghiza n Hippolyte. Doamna Kru
dener se specializase n dansul salului, pe care l descrie astfel n Vale'rie: Valene
ceru sa 1 se aduca salul de muselina albastru-nchis, si dadu la o parte parul de
pe frunte; si puse salul pe cap, lasndu-1 sa coboare de-a lungul tmplelor si al ume
rilor; fruntea i se decupa astfel ca un profil de statuie antica, parul disparus
e, pleoapele i coborra, sursul ei obisnuit se sterse putin cte putin: si nclina capul,
salul cazu ncetisor pe bratele-i ncrucisate, pe piept, si acest vesmnt albastru, a
ceasta figura pura si blnda pareau a fi fost desenate de Coreggio pentru a exprim
a resemnarea linistita; si cnd si ndica ochii, cnd buzele ei schitara un surs, parca
era Rabdarea surznd Durerii alaturi de un monument, asa cum a fost descrisa de Sh
akespeare. ...Trebuie s-o vezi pe Valene. n acelasi timp timida, nobila, profund
sensibila, tulbura, emotioneaza, te face sa lacrimezi si sa-ti bata inima ca si
cum ar fi cuprinsa de o emotie mai presus de ea; Valene are aceasta gratie fenne
catoare ce nu poate fi nvatata de nicaieri, dar pe care natura le-a revelat-o pe
ascuns unor fiinte supenoare. 374 Daca mprejurarile i-o permit, nimic nu-i va da
narcisistei o satisfactie att de profunda ca aceea de a se consacra public teatru
lui: Teatrul, spune Georgette Leblanc, mi aducea ceea ce cautam: un motiv de exal
tare; astazi mi apare ca o caricatura a actiunii, ceva indispensabil temperamente
lor excesive. Expresia pe care o foloseste este frapanta: n lipsa actiunii, femei
a si inventeaza substitute ale actiunii, iar teatrul reprezinta pentru unele un s
urogat privilegiat. De altfel, actrita poate sa tinteasca scopuri foarte diferit
e. Uneori teatrul este un mijloc de a-si cstiga existenta, o simpla meserie; n alt
e cazuri este calea prin care femeia si cstiga o faima care va fi exploatata n scop
uri galante; pentru altele este triumful narcisismului lor; cele mai mari actrit
e - Rachel, Duse - snt artiste autentice, care transcend n rolurile pe care le cre
eaza; dimpotriva, pe cabotina o preocupa nu ceea ce realizeaza, ci gloria care s
e va rasfrnge asupra ei; nainte de orice, cauta sa se puna n valoare pe sine nsasi.
O narcisista obstinata va fi limitata, n arta ca si n dragoste, pentru ca nu stie
sa se daruiasca. Acest defect se va face simtit n toate activitatile sale. Va fi
tentata de toate drumurile care pot conduce la glorie; dar niciodata nu se va an
gaja pe nici unul dintre ele fara rezerve. Pictura, sculptura, literatura snt dis
cipline care cer o ucenicie severa si o munca solitara; multe femei le ncearca, d
ar renunta repede daca nu snt mnate de o dorinta pozitiva de creatie; tot astfel,
multe dintre cele care persevereaza nu fac niciodata dect sa "se joace" de-a munc
a. Marie Bashkirtseff, att de avida de glorie, si petrecea ore ntregi n fata sevalet
ului; dar se iubea prea mult pe sine ca sa iubeasca si ndeletnicirea de a picta.
Ea nsasi marturiseste, dupa ani de frustrare: "E adevarat, nu-mi dau osteneala sa
pictez, m-am observat cu atentie astazi: trisez." Cnd o femeie reuseste, precum
doamna de Stael sau Anna de Noailles, sa cladeasca o opera, asta se ntmpla pentru
ca ea nu este n ntregime absorbita de cultul propriei persoane: dar aceasta este u
na dintre tarele care apasa asupra multor scriitoare: complezenta fata de sine,
care dauneaza sinceritatii lor, le limiteaza si le diminueaza. Multe femei pline
de sentimentul superioritatii lor nu snt, totusi, capabile sa-1 manifeste n vazul
tuturor; ambitia lor va fi atunci de a folosi ca intermediar un barbat pe care l
vor convinge de meritele lor: nu tintesc valori deosebite prin proiecte libere,
ci vor sa anexeze eului lor

valori gata facute; se vor ntoarce deci catre barbatii care au influenta si glori
e, n speranta ca - devenindu-le muze, inspiratoare, sfatuitoare - se vor identifi
ca cu ei. Un exemplu frapant este acela al lui Mabel Dodge n raporturile sale cu
Lawrence: 375 Voiam, spune ea, sa-1 constrng sa produca anumite lucruri... Aveam
nevoie de sufletul, de vointa lui, de imaginatia lui creatoare si de viziunea lu
i luminoasa. Ca sa pun stapnire pe aceste instrumente esentiale, trebuia sa-i dom
in sngele... Am cautat ntotdeauna sa-i determin pe ceilalti sa faca anumite lucrur
i fara a ncerca vreodata sa fac ceva eu nsami. Aveam atunci o senzatie de activita
te, de fecunditate, prin procura. Era un soi de compensatie pentru sentimentul t
rist ca nu am nimic de facut. Si mai departe; Voiam ca Lawrence sa cucereasca pr
in mine, sa se foloseasca de experienta mea, de observatiile mele. de Taos-ul me
u. si sa formuleze toate acestea ntr-o magnifica creatie de arta. Tot astfel, Geo
rgette Leblanc voia sa fie pentru Maeterlinck "aliment si flacara"; dar voia si
sa-si vada numele nscris pe cartea pe care o scrisese poetul. Nu este vorba aici
de firi ambitioase care si-au ales niste scopuri personale si i folosesc pe barba
ti pentru a le atinge - precum printesa des Urssins sau doamna de Stael -, ci de
femei animate de o dorinta foarte subiectiva de a fi importante, care nu vizeaz
a nici un scop obiectiv si pretind sa si nsuseasca trancendenta celuilalt. Snt depa
rte de a reusi ntotdeauna; dar stiu sa-si ascunda cu abilitate esecul si sa se co
nvinga ca snt nzestrate cu o putere de seductie irezistibila. Stiindu-se demne de
a fi iubite si dorite, admirate, se simt sigure ca snt iubite, dorite, admirate.
Orice narcisista este Belise. Chiar si inocenta Brett, devotata lui Lawrence, si
fabrica un mic personaj pe care-1 nzestreaza cu o seductie grava: Ridic privirea
si mi dau seama ca ma privesti malitios cu aenil tau de faun, o sclipire provocat
oare ti straluceste n ochi, Pan. Te (intuiesc tu un aer solemn si demn, pna ce scli
pirea aceasta se stinge pe chipul tau. Aceste iluzii pot da nastere unor adevara
te deliruri; nu Iara motiv Clerambault considera erotomania ca pe "un fel de del
ir profesional"; a te simti femeie nseamna a te simti un obiect al dorintei, nseam
na a te simti dorita si iubita. Este remarcabil faptul ca, din zece cazuri de bo
lnavi atinsi de "iluzia de a fi iubiti", noua snt femei. Este clar ca n amantul im
aginar ele cauta o apoteoza a narcisismului lor. L-ar voi nzestrat cu o valoare i
ncontestabila: preot, medic, avocat, un om superior; iar adevarul categoric pe c
are-1 descopera purtarile sale este ca iubita lui ideala este superioara tuturor
celorlalte femei, ca poseda virtuti irezistibile si suverane. Erotomania poate
aparea ca nucleu al diverselor psihoze, dar continutul ei este ntotdeauna acelasi
. Bolnava este iluminata si glorificata de dragostea pentru un om de mare valoar
e, care a fost brusc fascinat de farmecele sale - n timp ce ea nu astepta nimic d
e la 376 acesta - si care si manifesta sentimentele pe cai ocolite, dar ntr-o mani
era imperioasa; aceasta relatie ramne uneori ideala, alteori mbraca o forma sexual
a; dar ceea ce o caracterizeaza esentialmente ramne faptul ca semizeul glorios si
puternic iubeste mai mult dect este iubit si si manifesta pasiunea prin purtari b
izare si ambigue. Printre multele cazuri relatate de psihiatri, iata unul caract
eristic, pe care-1 rezum plecnd de la expunerea facuta de Ferdiere^. O femeie de
patruzeci si opt de ani, MarieYvonne, marturiseste urmatoarele: Este vorba de ma
estrul Ahile, fost deputat si subsecretar de stat, membra al Baroului si al Cons
iliului de Ordine. II cunosc din 12 mai

1920; cu o zi nainte ncercasem sa-1 gasesc la Palat; i remarcasem de departe naltime

a, dar nu stiam ca el era; m-a luat cu frig... Da, ntre el si mine este vorba de
sentimente, de sentimente reciproce: privirile, ochii sau ntlnit. De prima data cnd
l-am vazut am simtit o slabiciune pentru el: era pe la nceputul lui 1922; ma pri
mea n salonul lui, totdeauna singura; ntr-o zi, chiar 1-a trimis de acolo pe fiul
lui... ntr-o zi... s-a ridicat si a venit spre mine, continund sa vorbeasca. Am nte
les imediat ca era mnat de un elan sentimental... Mi-a dat de nteles prin vorbe. P
rin diferite amabilitati, im-a dat de nteles ca sentimentele noastre erau recipro
ce. Altadata - eram tot n cabinetul lui - s-a apropiat de mine spunnd: "Dumneavoas
tra, numai dumneavoastra si nimeni alta, doamna, ntelegeti, nu?" Am fost att de tu
lburata, nct n-am stiut ce sa raspund. Am spus doar: "Multumesc, maestre!" Altadat
a m-a condus pna n strada; chiar s-a debarasat de un domn care l nsotea, -a dat ctiva
bani pe scara si i-a zis: "Lasa-ma, baiete, vezi ca snt cu doamna!" Toate astea c
a sa ma nsoteasca si sa rainna singur cu mine. mi strngea ntotdeauna nimle foarte tare
la despartire. n tunpul primei sale pledoarii, a spus o fraza prin care m-a lasat
sa nteleg ca era necasatorit. A trimis un cntaret sub fereastra mea ca sa ma faca
sa nteleg ca ma iubeste... Se uita la ferestre; as putea sa va cnt acest cntec...
A pus sa defileze prin fata usii mele fanfara din partea locului. Am fost proast
a. Ar fi trebuit sa raspund avansurilor lui. M-am purtat cu raceala... atunci a
crezut ca-1 resping si a actionat; mai bine-ar fi vorbit deschis; s-a razbunat.
Maestrul Achille credea ca tin la B... Era gelos. M-a facut sa sufar prin farmec
e facute asupra fotografiei mele; iata ce-am descoperit n acest an tot citind car
ti si dictionare. S-a straduit mult cu fotografia: totul de-acolo vine... ntr-ade
var, acest delir se poate schimba usor ntr-un delir de persecutie. Iar acest proc
es se ntlneste chiar si n cazurile normale. Narcisista nu poate admite ca semenii s
ai nu-i poarta un interes pasionat; daca are dovada evidenta ca nu este adorata,
presupune imediat ca este vorba de ura invidioasa. Pune pe seama geloziei si a
ciudei celorlalti toate criticile care i se aduc. Esecurile sale snt rezul' Eroto
mania. 377 tatul unor negre uneltiri; si, prin ele nsele, i confirma ideea importa
ntei sale. Narcisista aluneca usor spre megalomanie sau spre delirul persecutiei
care este figura inversata a megalomaniei: centru al universului sau si necunos
cnd alt univers dect al sau, iat-o crezndu-se centrul absolut al lumii. Dar comedia
narcisista se desfasoara n dauna vietii reale; un personaj imaginar solicita ate
ntia unui public imaginar; femeia, prada eului sau, pierde orice priza cu lumea
concreta, nu este preocupata sa stabileasca nici un raport concret cu ea; doamna
de Stael n-ar fi declamat Fedra cu atta placere daca ar fi presimtit sarcasmele
pe care "admiratorii" sai le noteau seara n carnetele lor; dar narcisista refuza
sa admita ca ceilalti ar putea-o vedea altfel dect se arata ea: aceasta explica d
e ce, att de ocupata sa se contemple, reuseste att de putin sa se judece si astfel
cade att de usor n ridicol. Nu mai asculta, ci vorbeste numai, iar cnd vorbeste si
declama rolul: Ma amuza, scrie Mane Bashkirtseff. Nu vorbesc cu el, ci joc teatr
u, si, simtind ca ma aflu n fata unui public bun, excelez n intonatii copilaresti
si fanteziste si n atitudini. Ea se priveste prea mult pentru a mai vedea ceva; n
u-i ntelege pe ceilalti dect n masura n care se recunoaste n ei; ceea ce nu poate com
para cu povestea ei, cu experienta ei i ramne strain. Ii place sa-si multiplice ex
perientele: vrea sa cunoasca betia si chinurile ndragostitei, bucuriile pure ale
maternitatii, prietenia, solitudinea, lacrimile, rsul; dar,

lipsita de puterea de a se darui vreodata, sentimentele si emotiile ei snt fabric

ate. Fara ndoiala, Isadora Duncan a plns cu lacrimi adevarate la moartea copiilor
sai. Dar cnd le-a aruncat cenusa n mare cu un gest teatral, nu era dect o comediana
; si n-am putea citi fara o anume indispozitie acest pasaj din Viata mea, n caresi evoca suferinta: Simt caldura umeda a propriului meu trup. mi plec ochii spre
picioarele mele goale pe care mi le ntind, spre sni, spre bratele care nu stau nic
iodata neclintite, ci se misca fara ncetare n blude unduiri, si vad ca de doispreze
ce ani snt trista, ca pieptul meu nchide o durere nesecata, ca mimle mele au fost m
arcate de tristete si ca, atunci cnd snt singura, rareori mi se ntmpla sa nu am ochi
i plini de lacrimi. n cultul propriului sau ego, adolescenta poate epuiza curajul
de a aborda viitorul nelinistitor; dar este o etapa pe care trebuie s-o depasea
sca repede: daca nu, viitorul se nchide. ndragostita care-si nchide amantul n imanen
ta cuplului l sorteste mortii mpreuna cu ea: narcisista, alienndu-se n dublul sau im
aginar, se autodistruge. Amintirile ei ngheata, purtarile-i devin stereotipe, rep
eta aceleasi cuvinte, aceleasi inimici care putin cte putin se golesc de orice co
ntinut: de aici impresia de saracie pe care ne-o lasa attea "jurnale intime" sau
"autobiografii feminine"; ocupata sa se ridice pe sine 378 nsasi n slavi, femeia c
are nu face nimic nu devine nimic si acest nimic l ridica n slavi. Din nefericire,
cu toata reaua ei credinta, ea cunoaste acest neant Nar putea exista o relatie
reala ntre un individ si dublul sau, pentru ca acest dublu nu exista. Narcisismul
ajunge la un esec radical; femeia nu se mai poate sesiza ca totalitate, plenitu
dine, nu poate dect sa-si mentina iluzia de a fi n sine - pentru sine. Singuratate
a ei, ca a oricarei fiinte umane, este resimtita ca abandonare si contingenta Si
de aceea doar daca nu se petrece o conversiune - narcisista este condamnata sa
alerge fara ncetare catre multime, catre zgomot, catre ceilalti. Ar fi o eroare g
rosolana sa credem ca, alegnd sa fie scopul suprem, femeia se sustrage dependente
i: dimpotriva, se predestineaza sclaviei celei mai nguste; nu-si afla sprijin n li
bertatea ei, ci face din sine un obiect n primejdie n lume si n constiintele strain
e. Nu numai pentru ca trupul si chipul ei snt facute dintr-o materie vulnerabila
pe care timpul o degradeaza. Dar, practic, este o ntreprindere costisitoare sa mpo
dobesti idolul, sa-i ridici un piedestal, sa-i cladesti un templu: am vazut ca,
pentru a-si nscrie formele ntr-o marmura nemuritoare, Marie Bashkirtseff ar fi con
simtit sa se casatoreasca din interes. Din averea barbatilor au fost platite aur
ul, smirna si tamia pe care Isadora Duncan si Ce*cile Sorel le depuneau la picioa
rele tronului lor. Pentru ca barbatul ntruchipeaza n ochii femeii destinul, femeil
e si masoara de obicei reusita prin numarul si calitatea barbatilor care se supun
puterii lor. Dar reciprocitatea intervine din nou aici: mantis religiosa, care n
cearca sa faca din barbat o unealta, nu ajunge prin aceasta sa se elibereze de e
l, caci pentru a-1 nlantui trebuie sa-1 farmece. Femeia americana, dorindu-se ido
l, se face sclava adoratorilor sai, nu se mbraca, nu traieste, nu respira dect pri
n barbat si pentru barbat. Daca scapa de sub dominatia unui barbat anume, o face
acceptnd tirania opiniei tuturor celorlalti. Aceasta legatura care o nlantuie de
ceilalti nu implica reciprocitatea unui schimb; daca ar ncerca sa fie recunoscuta
de libertatea celuilalt, recunoscnd-o la rndul ei ca scop prin diverse activitati
, ar nceta sa mai fie narcisista. Paradoxul atitudinii sale este ca cere sa fie v
alorizata de o lume careia i neaga orice valoare, din moment ce numai aceasta con
teaza n ochii ei. Sufragiile celorlalti snt o forta inumana, misterioasa, capricio
asa, pe care trebuie sa ncerce s-o capteze prin magie. n ciuda arogantei ei superf
iciale, narcisista se simte amenintata; de aceea este nelinistita, susceptibila,
iritabila, fara ncetare

la pnda; vanitatea sa nu este niciodata satisfacuta; cu ct mbatrmeste, cu att cauta

cu anxietate elogiile si succesul, cu att banuieste mai multe comploturi n junii e
i; ratacita, obsedata, se cufunda n noaptea relei sale credinte si sfrseste prin a
cladi n jurul ei un delir paranoic, n cazul ei, zicala urmatoare se potriveste ul
uitor de bine: "Cine vrea sa-si salveze viata o va pierde". 379 Capitolul XII NDR
AGOSTITA Cuvntul "dragoste" nu are deloc acelasi nteles pentru cele doua sexe, si
aceasta este sursa unor grave nentelegeri care le separa. Byron a spus - si avea
dreptate - ca n viata barbatului dragostea nu este dect o ocupatie, n timp ce pentr
u femeie reprezinta toata viata ei. Aceeasi idee o exprima Nietzsche n Stiinta vo
ioasa: (...) Pentru ca prin dragoste barbatul si femeia nteleg fiecare altceva, i
ar una dintre conditiile dragostei la ambele sexe este ca un sex sa nu presupuna
la celalalt acelasi simtamnt, aceeasi idee de "dragoste". Ceea ce ntelege femeia
prin dragoste e destul de limpede: daruire totala (nu numai sacrificiu) cu trup
si suflet, tara a tine seama de nimic, fara nici o rezerva, cu pudoare si teama
mai curnd la gndul unei daruiri legate de clauze si conditii." (...)! Este adevara
t ca si unii barbati, n anumite momente ale vietii lor, au putut fi amanti pasion
ati, dar nu exista nici unul care poate fi definit ca un "mare ndragostit"; chiar
si n pasiunile lor cele mai violente, nu abdica niciodata n totalitate; chiar si
atunci cnd cad n genunchi n fata iubitei lor, ceea ce doresc este s-o posede, sa si
-o anexeze; ramn n miezul vietii lor ca subiecte suverane; femeia iubita nu este d
ect o valoare printre alte valori; vor s-o integreze n existenta lor, nu sa-si scu
funde ntreaga existenta n ea. Dimpotriva, pentru femeie dragostea este o renuntare
totala n folosul unui stapn. Trebuie ca femeia sa-si uite propna sa personalitate
cnd iubeste, scrie Cerile Sauvage. Este o lege a naturii. O femeie nu exista far
a un stapn. Fara un stapn, este un buchet risipit. De fapt, nu este vorba de o leg
e a naturii. n conceptia pe care barbatul si femeia si-o formeaza despre dragoste
se reflecta nsasi diferenta situatiei lor. Individul care este subiect, care est
e el nsusi, daca are o nclinatie generoasa spre transcendenta, se straduieste sa-s
i mareasca impactul asupra lumii: este ambitios, actioneaza. Dar o * Fr. Nietzsc
he. Stiinta voioasa. Cartea a cincea. Ed. Humanitas. Bucuresti. 1994, traducere
de Liana Micescu. 380 fiinta neesentiala nu poate descoperi absolutul n miezul su
biectivitatii sale; o fiinta predestinata imanentei nu s-ar putea realiza n actel
e sale. nchisa n sfera relativitatii, destinata barbatului nca din copilarie, obisn
uita sa vada n el un suveran pe care nu-i este ngaduit sa-1 egaleze, femeia care n
u si-a nabusit revendicarea de a fi o fiinta omeneasca viseaza sa-si depaseasca l
imitele fiintei sale catre una dintre aceste fapturi superioare, sa se uneasca,
sa se confunde cu subiectul suveran; pentru ea nu exista alta solutie dect aceea
de a se pierde cu trup si suflet n acela care i este desemnat ca fiind absolutul,
esentialul. Din moment ce este oricum condamnata la dependenta, ea prefera, mai
curnd dect sa se supuna unor tirani - parinti, sot, protector - sa se nchine unui z
eu; alegerea ei este sa doreasca sclavia cu atta pasiune, nct sa-i apara ca expresi
a libertatii sale; se va stradui sa-si depaseasca situatia de obiect neesential,
asumnd-o n mod radical; prin trupul, prin sentimentele si purtarea ei si va exalta
suveran iubitul, l va afirma ca valoare si realitate suprema: se va aneantiza n f
ata lui. Dragostea devine pentru ea o religie. Am vazut ca adolescenta ncepe prin
a voi sa se identifice cu barbatii;

cnd renunta la aceasta, cauta sa participe la virilitatea lor cautnd sa se faca iu

bita de unul dintre ei; nu o seduce individualitatea cutarui sau cutarui barbat,
ci este ndragostita de barbati n general. "Cum va astept pe voi, barbatii pe care
am sa-i iubesc! Ct ma bucur ca am sa va cunosc n curnd: mai ales pe tine, care vei
fi primul!" scrie Irene Reweliotty. Trebuie, binenteles, ca barbatul sa apartina
aceleiasi clase sociale, aceleiasi rase ca si ea: privilegiul sexului nu action
eaza dect n acest cadru; ca sa fie un semizeu, trebuie ca barbatul sa fie mai nti, e
vident, o fiinta omeneasca. Pentru fiica ofiterului colonial, indigenul nu este
barbat; daca fata se daruieste unei fiinte inferioare, nseamna ca ea ncearca sa se
degradeze pentru ca nu se simte demna de a fi iubita. n mod normal, va cauta bar
batul n care se afirma superioritatea masculina; ajunge repede sa-si dea seama ca
multi indivizi apartinnd sexului ales snt deplorabil de terestri si de comuni; da
r la nceput are fata de ei prejudecati favorabile. Barbatul nu trebuie att sa-si d
ovedeasca valoarea, ct sa nu o dezminta ntr-un mod prea grosolan: aceasta explica
attea erori adesea lamentabile; tnara fata naiva este prinsa n oglinda virilitatii.
Dupa mprejurari, valoarea barbatului se va manifesta n ochii ei prin forta fizica
, eleganta, bogatie, cultura, inteligenta, autoritate, situatie sociala, uniform
a militara: dar ceea ce doreste ea ntotdeauna este ca iubitul ei sa ntruchipeze es
enta barbatului. Familiaritatea este adesea de ajuns pentru a distruge prestigiu
l acestuia, care se spulbera o data cu primul sarut sau din pricina obisnuintei
de zi cu zi, sau n noaptea nuntii. Totusi, dragostea de la distanta nu este dect o
fantasma, nu o experienta reala. Dorinta de dragoste devine dragoste pasionata
cnd este confirmata printr-o 381 relatie fizica Si invers, dragostea se poate nas
te din iubirea carnala, femeia dominata din punct de vedere sexual exaltnd barbat
ul care pna atunci i se paruse insignifiant Dar aceasta se ntmpla rar; adesea femei
a nu reuseste sa transforme n zeu nici unul dintre barbatii pe care-i cunoaste. D
ragostea ocupa n viata femeii un loc mai putin important dect s-a pretins tot timp
ul. Sotul, copii, caminul, placerile, distractiile mondene, vanitatea, sexualita
tea, cariera snt mult mai nsemnate .pentru ea. Aproape toate femeile au visat "mar
ea dragoste": toate au cunoscut surogate ale acesteia ori s-au apropiat de ea; s
ub chipuri nemplinite, ranite, derizorii, imperfecte, mincinoase, marea dragoste
i s-a nfatisat fiecareia. Cele mai mari ndragostite snt n majoritatea cazurilor feme
i care nu si-au uzat sentimentele n flirturi juvenile; au acceptat mai nti destinul
feminin traditional: un sot, un camin, copii; au cunoscut o singuratate nendurat
oare sau au mizat pe o actiune care a esuat, mai mult sau mai putin. Si atunci cn
d ntrezaresc sansa de a-si salva vietile lor n declin nchinndu-le unei fiinte de eli
ta, se lasa cu disperare n voia acestei sperante. Domnisoara Aisse, Juliette Drou
et, doamna d'Agoult aveau aproape treizeci de ani la nceputul vietii lor amoroase
, Juliette de Lespinasse se apropia de patruzeci; viata lor nu avea nici o tinta
, nu erau n stare sa ntreprinda nimic care le-ar fi parut ntemeiat: pentru ele nu e
xista nici o alta solutie dect dragostea. Chiar daca independenta i este permisa,
acest drum este nca acela care li se pare majoritatii femeilor cel mai atragator;
a-ti asuma propria existenta este o ntreprindere care genereaza angoasa; si adol
escentul se ndreapta spre femei mai n vrsta dect el, n care cauta o calauza, o sfatui
toare, o mama; dar educatia sa, moravurile, interdictiile pe care le ntlneste n pro
pria sa fiinta i interzic sa se opreasca definitiv la solutia facila a abdicarii;
el nu priveste o asemenea dragoste dect ca pe o etapa. Sansa barbatului - la vrst
a adulta ca si n copilarie - este aceea ca cei din jur l constrng sa o ia pe caile
cele mai aspre, dar si cele mai sigure; nenorocirea femeii este aceea de a fi nco
njurata de tentatii aproape irezistibile; totul o incita sa urmeze panta facilit
atii: n loc sa fie

ndemnata sa lupte de una singura, i se spune ca nu trebuie dect sa se lase sa alun

ece la vale si va ntlni paradisuri fermecate; cnd si da seama ca a fost victima unui
miraj, este prea trziu; fortele ei s-au epuizat n aceasta aventura. Psihanalistii
snt gata sa pretinda ca femeia urmareste n iubitul sau imaginea tatalui ei; nsa ac
esta o uimea pe copila nu pentru ca-i era tata, ci pentru ca era barbat, si oric
e barbat participa la aceasta magie; femeia nu doreste sa ntruchipeze un barbat n
altul, ci sa renvie o situatie disparuta: aceea pe care a cunoscut-o cnd era fetit
a, la adapostul adultilor; a fost profund integrata n caminul parintesc, a gustat
acolo pacea unei stari aproape pasive; dragostea i-o va readuce napoi pe mama ca
si pe tatal ei, i va reda copilaria; ceea ce doreste 382 este regasirea unui aco
peris deasupra capului, niste pereti care sa-i ascunda faptul ca a fost abandona
ta n mijlocul lumii, legi care s-o apere mpotriva libertatii ei. Acest vis infanti
l bntuie o multime de iubiri feminine; femeia este fericita cnd iubitul ei o numes
te "fetita mea, copila mea draga" ; barbatii stiu bine ca aceste cuvinte: "Parca
esti o fetita mica", snt printre cele care ating cel mai sigur inimile femeilor:
am vazut cte sufera pentru ca au crescut mari; multe se ncapatneaza sa se poarte c
opilareste, prelungindu-si la infinit copilaria prin atitudinea lor si felul de
a se mbraca. A se ntoarce n copilarie n bratele unui barbat este lucrul care le face
. pe deplin fericite. Este tema acestui cntecel de mare succes: Ma simt la tine-n
brate att de mica Att de mica, o, iubirea mea... tema care se repeta fara ncetare n
conversatiile si n corespondenta ndragostitilor. "Baby, micuta mea", murmura iubi
tul; iar femeia se numeste singura "micuta ta". Irene Reweliotty scrie: "Cnd va v
eni oare cel care va sti sa ma domine?" Iar atunci cnd crede ca 1-a ntlnit: "mi plac
e sa simt ca esti barbat si ca-mi esti superior". O bolnava de psihastenie, al c
arei caz 1-a studiat Janet^, ilustreaza ntr-un mod uimitor aceasta atitudine: Din
cte-mi amintesc, toate prostule sau toate faptele bune pe care leam facut provin
din aceeasi cauza, o aspiratie spre dragostea perfecta si ideala prin care sa m
a daruiesc cu totul, sa-mi ncredintez fiinta unei alte fiinte, Dumnezeu, barbat s
au femeie, att de superioara net sa nu mai am nevoie sa gndesc cum sa ma port n viata
sau sa veghez asupra mea. Sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca ndeajuns net sa
se straduiasca sa ma faca sa traiesc, cineva caruia m-as supune orbeste cu toata
ncrederea, sigura ca m-ar scuti de orice greseala si ca m-ar duce drept nainte, nc
etisor si cu multa dragoste spre perfectiune. Ct invidiez dragostea ideala a Mari
ei-Magdalena si a lui Iisus: sa fiu discipolul pasionat al unui stapn adorat si c
are menta aceasta; sa traiesc si sa mor pentru idolul meu, sa cred n el fara nici
cea mai mica ndoiala, sa obtin victoria definitiva a ngerului asupra animalului,
sa stau n bratele lui att de adapostita, att de mica, att de ghemuita si de bine apa
rata, att de a lui net eu sa nu mai exist. Multe exemple de acest fel ne-au dovedit
ca acest vis de aneanti-zare este de fapt o vointa avida de a exista. n toate re
ligiile, adoratia lui Dumnezeu se confunda pentru credincios cu grija de a-si sa
lva propriul sau suflet; daruindu-se cu totul idolului sau, femeia spera ca i va
da n acelasi timp posesia fiintei ei si pe aceea a universului, care este rezumat
n el. De cele mai multe ori ea i cere iubitului sau l Obsesiile si psihastenia. 3
83 justificarea si exaltarea propriului sau ego. Multe femei nu se abandoneaza d
ragostei dect daca snt la rndul lor iubite: iar dragostea care li se arata este de
multe ori suficienta pentru a le face sa se

ndragosteasca. Tnara fata a visat la ea nsasi prin ochii unui barbat: si tot n ochii
unui barbat femeia crede ca se regaseste, n sfrsit. pe sine. Sa merg alaturi de t
ine - scrie Cecile Sauvage -, cu picioarele mele mici care-ti placeau att, sa le
simt att de micute n pantofii din catifea cu tocuri nalte ma facea sa sunt dragoste
pentru toata dragostea cu care le nconjurai. Cele mai usoare miscari ale minilor n
manson, ale bratelor, expresia fetei, inflexiunile vocii mele ma umpleau de fer
icire. Femeia se simte nzestrata cu o valoare sigura si nalta; n sfrsit. i este ngadui
t sa se ndrageasca pe sine prin dragostea pe care o inspira. Este mbatata de ideea
ca n iubitul ei gaseste un martor, dupa cum recunoaste personajul din romanul Va
gabonda de Colette: Am cedat - marturisesc - am cedat dndu-i voie acestui barbat
sa se ntoarca a doua zi, dorintei de a pastra nu un ndragostit, nu un prieten, ci
unui spectator avid al vietii si al persoanei mele... Trebuie sa mbatrnesti teribi
l de tare, mi-a spus ntr-o zi Margot, pentru a renunta la vanitatea de a trai n fa
ta cuiva. ntr-una dintre scrisorile adresate lui Middleton Murry, Katherine Mansf
ield povesteste ca tocmai a cumparat un nentator corset mov, si adauga imediat: "C
e pacat ca nu este nimeni aici sa-1 vada!" Nu exista pentru femeie amaraciune ma
i mare dect sa se simta floarea, parfumul, comoara pe care nici o dorinta nu o re
vendica: ce este o bogatie care nu ma mbogateste pe mine si pe care nimeni nu o d
oreste? Dragostea este revelatorul care face sa apara n trasaturi pozitive si cla
re imaginea negativa terna, la fel de zadarnica precum un cliseu alb; prin ea ch
ipul femeii, rotunjimile trupului ei, amintirile ei din copilarie, lacrimile plns
e, rochiile, obiceiurile ei, universul ei, tot ceea ce este ea, tot ceea ce-i ap
artine se elibereaza din contingent si devine necesar: este un dar minunat la po
alele altarului nchinat zeului ei. nainte ca el sa-si fi pus cu blndete minile pe um
erii ei, nainte ca ochii lui s-o fi privit ndelung, nu fusese niciodata dect o feme
ie foarte draguta ntr-o lume incolora si tnsta. Din momentul cnd o sarutase, ea ra
masese n picioare, dreapta n lumina sidefie a nemuririi. 1 1 M. WEBB. Greutatea um
brelor. 384 De aceea barbatii nzestrati cu prestigiu social si priceputi n a flata
vanitatea feminina vor destepta pasiuni, chiar daca seductia fizica le lipseste
cu desavrsire. In numele situatiei lor elevate, ntruchipeaza Legea, Adevarul: con
stiinta lor dezvaluie o realitate incontestabila. Femeia pe care o lauda se simt
e preschimbata ntr-o comoara fara pret. De aici ar veni, de exemplu, dupa spusele
Isadorei Duncan', succesele lui d'Annunzio. Cnd d'Annunzio iubeste o femeie, i nal
ta sufletul pna n tarmurile unde traieste si straluceste Beatrice. Rud pe rnd, o face
pe fiecare femeie sa participe la esenta divina, o duce sus, att de sus, nct ea si n
chipuie cu adevarat ca este pe aceeasi treapta cu Beatrice.... Arunca rnd pe rnd a
supra favoritelor sale un val scnteietor. Iubita lui se ridica deasupra celorlalt
i muritori si mergea nvaluita ntr-o lumina bizara. nsa atunci cnd capriciul poetului
lua sfrsit si o abandona pentru alta, valul de lumina disparea, aureola se sting
ea si femeia cadea din nou n trupul ei de lut... Pentru o femeie, a se auzi lauda
ta cu acea magie speciala a lui d'Annunzio este o bucurie comparabila cu aceea s
imtita de Eva cnd a auzit vocea sarpelui n Paradis. D'Annunzio poate sa-i dea oric
arei femei impresia ca este centrul Universului. Doar n dragoste femeia poate sasi mpace armonios erotismul cu narcisismul; am vazut deja ca ntre aceste doua sist
eme exista o opozitie care face ca femeia sa se adapteze cu greu la destinul ei
sexual. A se face obiect de came, prada, aceasta contrazice cultul pe care si-1 n
china; i se pare ca mbratisarile i ofilesc si i murdaresc trupul sau ca-i njosesc su
fletul. De aceea attea femei aleg frigiditatea, creznd ca astfel si

pastreaza integritatea cgo-uhri lor. Altele fac distinctie ntre voluptatile anima
lice si sentimentele elevate. Un caz foarte caracteristic este acela al doamnei
D. S..., relatat de Stekel, si pe care l-am citat deja n legatura cu casatoria. F
rigida in raporturile cu un sot respectat, dupa moartea acestuia a ntlmt un tnar la
fel de artist, mare muzician, si a devenit iubita lui. Dragostea ei este nca abs
oluta, nu se simte fencita dect alaturi de el. Toata viata i este umpluta de Lotha
r. Dar, desi l iubea nebuneste, ramne frigida n bratele lui. Un alt barbat s-a ivit
n viata ei, un padurar puternic si brutal, care, rainnnd singur cu ea ntr-o zi, a p
osedat-o pur si simplu, fara prea multe vorbe. A fost att de uimita, nct n-a protes
tat. Dar n bratele lui a simtit orgasmul cel mai violent. "n bratele lui, spune ea
, m-am refacut pentru luni ntregi. Este ca o betie salbatica, nsa unnata de un dez
gust indescriptibil de ndata ce ma gndesc la Lothar. l detest pe Paul si l iubesc pe
Lothar. Totusi, Paul ma satisface. La Lothar totul ma atrage. Dar se pare ca ma
preschimb ntr-o prostituata penlru a juisa, din moment ce, ca femeie de lume, or
ice juisare mi este refuzata." Refuza sa se casatoreasca cu Paul, dar continua sa
se 1 1SADORA DUNCAN. Viata mea. 385 culce cu el; n acele momente "se transforma n
tr-o alta fiinta, rosteste cuvinte crude pe care n-ar fi ndraznit niciodata sa le
pronunte". Stekel adauga ca "pentru majoritatea femeilor, caderea n animalitate
este o conditie a orgasmului". Ele vad n dragostea fizica o njosire care nu s-ar p
utea concilia cu sentimentele de stima si de afectiune. Dar pentru altele, dimpo
triva, aceasta njosire poate fi abolita prin stima, tandretea si admiratia barbat
ului. Ele nu accepta sa se daruiasca unui barbat dect daca se cred iubite din adnc
ul sufletului; unei femei i trebuie mult cinism, indiferenta si orgoliu pentru a
considera relatiile fizice ca pe un schimb de placeri din care fiecare partener s
i afla satisfactia. Si barbatul - poate mai mult dect femeia - se revolta mpotriva
celei care vrea sa-1 exploateze din punct de vedere sexual1; dar n general ea es
te cea care are impresia ca partenerul ei se foloseste de ea ca de un instrument
. Numai o admiratie exaltata poate compensa umilinta unui act pe care l considera
ca pe o nfrngere. Am vazut ca actul amoros i cere o alienare profunda; se scalda n
langoarea pasivitatii; cu ochii nchisi, anonima, pierduta, se simte leganata de v
aluri, luata pe sus de furtuna, nvaluita n noapte; aneantizata, se ntlneste cu Totul
, sufletul ei este nimicit Dar cnd barbatul se desprinde de ea, se trezeste arunc
ata pe pamnt, pe un pat, n lumina; si reia chipul, numele: este o nvinsa, o prada, u
n obiect. Atunci are nevoie de dragoste. Asa cum dupa ntarcat copilul cauta privi
rea linistitoare a parintilor sai, femeia trebuie, prin ochii amantului care o c
ontempla, sa se simta reintegrata n Totul de care trupul ei a fost despartit n mod
dureros. Rareori este satisfacuta pe de-a-ntregul; chiar daca a cunoscut alinar
ea placerii, nu este definitiv eliberata de vraja carnala; tulburarea i se prelu
ngeste n sentiment; acordndu-i placerea, barbatul o leaga de el si nu-i mai da dru
mul. Totusi, el nu mai o doreste acum, iar ea nu-i iarta aceasta indiferenta de
moment dect daca el i-a dedicat un sentiment atemporal si absolut. Atunci imanent
a momentului este depasita; amintirile arzatoare nu mai snt un regret, ci o comoa
ra; stingndu-se, voluptatea devine speranta si promisiune; juisarea este justific
ata, femeia poate sa-si asume glorios sexualitatea, pentru ca o transcende; tulb
urarea, placerea, dorinta nu mai snt o stare, ci un dar; trupul ei nu mai este un
obiect; este o cntare a cntarilor, o flacara. Atunci se poate abandona cu pasiune
magiei erotismului; noaptea se preschimba n lumina, ndragostita poate deschide oc
hii, poate privi barbatul care o 1 Cf.. printre altele. Aincmtul doamnei Chanerl
ey. Prin cuvintele lui Mellors. Lawrenee si exprima oroarea fata de femeile care
tac clin el un

instrument al placerii. 386 iubeste si a carui privire o glorifica; prin el nean

tul devine plenitudine de a fi, iar fiinta este transfigurata n valoare; nu se ma
i scufunda ntr-o noapte ntunecoasa, este purtata pe aripi catre cer. Abandonul dev
ine extaz sacru. Cnd l primeste pe barbatul iubit, femeia este locuita, se afla n s
tarea de gratie precum Fecioara primind Duhul Sfnt sau credinciosul cuminecatura.
Asta explica analogia obscena dintre imnurile pioase si cntecele desucheate: nu
pentru ca dragostea mistica ar avea ntotdeauna un caracter sexual; dar sexualitat
ea ndragostitei capata o nuanta mistica "Dumnezeul meu, adoratul meu, stapne...",
aceleasi cuvinte se desprind de pe buzele sfintei ngenuncheate si ale ndragostitei
culcate pe pat; una si ofera trupul figurii lui Christ, ntinde minile pentru a lua
asupra ei stigmatele, cheama arsura Dragostei divine; cealalta este si ea ofran
da si asteptare: lancea, darda, sagetile snt ntruchipate n sexul barbatului. Amndoua
snt locuite de acelasi vis, visul infantil, visul mistic, visul ndragostit de a e
xista n mod suveran, nimicindu-se n snul celuilalt S-a pretins uneori1 ca aceasta d
orinta de nimicire duce la masochism Dar asa cum am amintit vorbind despre eroti
sm, nu se poate vorbi despre masochism dect atunci cnd ncerc ,,sa fiu fascinata eu n
sami de obiectivitatea mea cu ajutorul celuilalt"; adica atunci cnd constiinta me
a se ntoarce catre cgo pentru a-1 sesiza n umilinta situatiei sale. Or, ndragostita
nu este numai o narcisista alienata n eul sau: ea simte si o dorinta pasionata d
e a-si depasi propriile limite si de a deveni infinita, prin intermediul celuila
lt, care are acces la realitatea infinita. Mai nti se abandoneaza iubirii pentru a
se salva; dar paradoxul dragostei idolatre este ca, n loc sa se salveze, ea sfrse
ste prin a se renega pe de-a-ntregul. Sentimentele ei capata o dimensiune mistic
a; nu-' r.'.ai cere zeului sa o admire, sa o aprobe; ar vrea sa se topeasca n el,
sa uite de sine n bratele lui. "As fi vrut sa fiu o sfnta a dragostei - scrie doa
mna d'Agoult. i invidiam pe martiri n asemenea momente de exaltare si de furoare a
scetica." Ceea ce transpare din aceste cuvinte este dorinta unei radicale distru
geri a fiintei sale prin sfarmarea limitelor care o separa pe femeie de iubitul e
i: nu este vorba de masochism, ci de un vis extatic. Acelasi vis l inspira cuvint
ele Georgettei Leblanc: "n acea perioada, daca cineva mar fi ntrebat ce doresc mai
mult pe lume, as fi raspuns fara ezitare: sa fiu hrana si flacara pentru spirit
ul lui". Pentru a realiza aceasta uniune, femeia doreste mai nti sa fie de folos;
raspuiiznd exigentelor amantului sau, se va simti necesara; va fi integrata n exis
tenta lui, va participa la valoarea lui, va fi justificata: chiar si misticilor
le place sa creada, asa cum afirma Angelus Silesius, ca Dumnezeu are nevoie de o
m; n caz contrar, daruirea lor 1 ntre altele n teza HLLKNEI DtiUTSCH. Psihologia fem
eilor. 387 ar fi zadarnica. Cu ct barbatul i cere mai mult, cu att femeia se simte
mai satisfacuta. Desi izolarea pe care Hugo i-o impune Juliettei Drouet o apasa
pe tnara femeie, simtim ca este fericita sa i se supuna: a ramne asezata n fata sem
ineului nseamna a face ceva pentru fericirea stapnului. Femeia va ncerca cu pasiune
sa-i fie cu adevarat utila. i gateste feluri de mncare fine, i transforma casa ntrun camin: "cuibusorul nostru", zice ea cu dragalasenie; se ngrijeste de hainele l
ui. Vreau sa-ti patezi, sa-ti rupi toate hainele ct mai mult posibil, si numai eu
, neajutata de nimeni, sa le cos si sa le curat, i scrie ea. Pentru el citeste zi
arele, decupeaza articole, claseaza scrisori si nsemnari, copiaza manuscrise, Est
e dezolata cnd poetul i ncredinteaza o parte din aceasta munca fiicei sale, Leopold
ine. Asemenea trasaturi snt ntlnite la orice femeie ndragostita. La nevoie se tirani
zeaza pe sine n

numele amantului sau; trebuie ca tot ceea ce este, tot ceea ce are, toate moment
ele vietii ei sa-i fie nchinate si sa-si gaseasca astfel ratiunea de a fi; nu vre
a sa posede nimic dect prin el; ar fi nefericita daca el nu i-ar cere nimic, astf
el nct un amant delicat ajunge sa inventeze pretentii. Mai nti, femeia cauta n dragos
te o confirmare a ceea ce a fost, a trecutului sau, a personajului sau; dar si pu
ne n joc si viitorul: pentru al justifica, l des-tineaza celui care detine toate v
alorile; astfel se elibereaza de transcendenta sa si o subordoneaza transcendent
ei unui Celalalt esential, a carei vasala si sclava devine. Pentru a se gasi pe
sine, pentru a se salva, ncepe prin a se pierde n el: si ntr-adevar, ncetul cu ncetul
, chiar se va pierde: toata realitatea este n celalalt. Dragostea care se definea
la nceput ca o apoteoza narcisista se ndeplineste n bucuriile aspre ale unui devot
ament care conduce adesea la automutilare. La nceputul unei mari pasiuni, femeia
devine mai frumoasa, mai eleganta ca niciodata: "Cnd ma piaptana Adele, mi privesc
fruntea, pentru ca o iubesti"", scrie doamna d'Agoult. A gasit o ratiune de a f
i chipului ei, trupului, camerei n care locuieste, propriului sau ego, si le ndrag
este prin intermediul barbatului iubit si care o iubeste, Dar putin mai trziu, re
nunta, dimpotriva, la orice cochetarie; daca iubitul ei doreste, si modifica nfati
sarea care altadata i era mai pretioasa dect dragostea nsasi, se dezintereseaza de
ea; tot ceea ce este, tot ceea ce are i daruieste suveranului sau; reneaga ceea c
e el dispretuieste; ar vrea sa-i consacre fiecare bataie a inimii sale, fiecare
picatura de snge, maduva oaselor ei; aceasta se traduce printr-un vis de martira:
a exagera daruirea de sine pna la tortura, pna n pragul mortii, a fi pmntul pe care
calca iubitul, a nu fi altceva dect un raspuns la chemarea lui. Tot ce-i este inu
til iubitului sau ea se grabeste sa distruga. Daca aceasta daruire de sine este
acceptata n 388 ntregime, nu poate fi vorba de masochism: la Juliette Drouet, spre
exemplu, nu ntlnim prea multe semne de masochism. n excesul adoratiei sale, uneori
ngenunchea naintea portretului poetului si i cerea iertare pentru greselile pe car
e le comisese; nsa nu se ntorcea cu mnie mpotriva ei nsesi. Dar se aluneca usor de la
entuziasmul generos la furia masochista. ndragostita care se afla n fata iubitulu
i sau precum copilul naintea parintilor sai regaseste acel sentiment de vinovatie
pe care l ncerca alaturi de ei; si nu se va revolta mpotriva lui atta timp ct l iubes
te: se va revolta mpotriva ei nsesi. Daca el o iubeste mai putin dect ar dori ea, d
aca nu reuseste sa-1 absoarba, sa-1 faca fericit, sa-i fie de ajuns, tot narcisi
smul ei se converteste n dezgust, n umilire, n ura de sine care o incita la autoped
epsire. n timpul unei crize mai mult sau mai putin lungi, uneori pe durata ntregii
sale vieti, se va face victima voluntara, se va ndrji sa-i faca rau acelui eu car
e n-a stiut sa-i multumeasca iubitul. Atunci atitudinea sa este de-a dreptul mas
ochista. Dar nu trebuie sa confundam aceste cazuri n care ndragostita si cauta sufe
rinta ca sa se razbune pe ea nsasi cu acelea n care ea tinteste confirmarea libert
atii barbatului si a puterii lui. Este un loc comun - si se pare ca este adevara
t - ca prostituata este mndra sa fie batuta de iubitul ei: dar nu ideea de a fi b
atuta si aservita o exalta, ci forta, autoritatea, suveranitatea barbatului de c
are depinde: i place si sa-1 vada maltratnd un alt barbat, l atta uneori sa intre n nt
receri periculoase: vrea ca stapnul ei sa fie detinatorul valorilor recunoscute n
mediul caruia i apartine. Femeia care se supune cu placere unor capricii masculin
e admira si n tirania care se exercita asupra ei dovada unei libertati suverane.
Trebuie sa spunem ca, daca dintr-un motiv oarecare, prestigiul amantului se naru
ie, violenta si pretentiile acestuia vor deveni odioase: ele nu au pret dect atun
ci cnd manifesta divinitatea iubitului. n acest caz, bucuria de a se simti prada u
nei libertati straine devine ametitoare; pentru o faptura umana, cea mai neastep
tata aventura este sa se

trezeasca motivata de vointa diversa si imperioasa a Celuilalt; uneori pe oameni

i oboseste consecventa cu propria lor persoana; supunerea oarba este singura san
sa de schimbare radicala pe care o poate cunoaste o fiinta umana. Femeia devine
sclava, regina, floare, caprioara, vitraliu, rogojina, servitoare, curtezana, mu
za, nsotitoare, mama, sora, copil, dupa visele nestatornice, dupa poruncile imper
ioase ale amantului: ea se preteaza cu ncntare la aceste metamorfoze atta timp ct nu
recunoaste fata de sine ca pastreaza totdeauna pe buze gustul identic al supune
rii. Pe planul dragostei ca si pe acela al erotismului, observam ca masochismul
este unul dintre drumurile pe care le ia femeia nesatisfacuta, dezamagita de Cel
alalt si de sine; dar nu este calea naturala a unei renuntari fericite. Masochis
mul per389 petueaza prezenta eului sub o nfatisare ranita, decazuta; dragostea ti
nteste uitarea de sine n favoarea subiectului esential. Scopul suprem al dragoste
i omenesti, ca si al dragostei mistice, este identificarea cu fiinta iubita. Mas
ura valorilor, adevarul lumii snt n constiinta barbatului; de aceea nu este de aju
ns sa fie servit. Femeia ncearca sa vada cu ochii lui; citeste cartile pe care le
citeste el. prefera tablourile si muzica pe care el le prefera, nu o intereseaz
a dect privelistile pe care le vede cu el, ideile care vin de la el; i adopta prie
teniile, dusmaniile, parerile; cnd si pune o ntrebare, se straduieste sa auda ce-ar
fi raspuns el; vrea sa respire aerul pe care-1 respira el; fructele si florile
pe care nu le primeste de la el nu au nici gust, nici parfum; chiar si spatiul e
i hodologic este bulversat: centrul lumii nu mai este locul n care se afla ea. ci
locul unde sta iubitul ei: toate drumurile pleaca din pragul casei lui si se nto
rc tot acolo. Se foloseste de cuvintele lui, i reface gesturile, i mprumuta maniile
si ticurile. "Eu snt Heathcliff", spune Catherine n La rascruce de vntiiri: acesta
este strigatul oricarei ndragostite: ea este o alta ntruchipare a iubitului, refl
exul lui, dublul lui: este ci nsusi. Ea si va lasa propria-i lume sa se scufunde n
contingenta si traieste n universul barbatului. Fericirea suprema a ndragostitei e
ste aceea de a fi recunoscuta d.barbatul iubit ca o parte din el nsusi; cnd acesta
spune "noi", ea se asociaza si se identifica cu el, i mpartaseste prestigiul si d
omneste mpreuna cu el asupra restului lumii; ea nu se mai satura sa tepeie chiar
si n mod abuziv acest ,.noi" savuros. Fiindu-i necesara unei fiinte care este nec
esitatea absoluta, care se proiecteaza n lume prin scopuri necesare si care-i res
tituie lumea sub nfatisarea necesitatii, ndragostita cunoaste n abandonul ei posesi
unea magnifica a absolutului. Aceasta certitudine este izvorul attor bucurii: se
simte ridicata la dreapta lui Dumnezeu; putin i pasa ca este pe locul doi, din mo
ment ce are locul sau, pentru totdeauna, ntr-un univers minunat ordonat. Atta timp
cit iubeste, se simte total justificata si gusta pacea si bucuria. Aceasta a fo
st poate soarta domnisoarei Aisse alaturi de cavalerul d'Aydie, nainte ca scrupul
e de ordin religios sa-i tulbure sufletul, sau a Juliettei Drouet n umbra lui Vic
tor Hugo. Dar rar se ntmpla ca aceasta beatitudine glorioasa sa fie stabila Nici u
n barbat nu este Dumnezeu. Raporturile pe care femeia mistica le ntretine cu abse
nta divina depind numai de fervoarea ei: dai barbatul divinizat, care nu este to
tusi Dumnezeu, este prezent. De aici se vor naste chinurile ndragostitei. Destinu
l ei cel mai obisnuit este ilustrat de cuvintele Juliettei de Lespinasse: "n fiec
are moment al vietii mele, prietene, te iubesc, sufar si te astept". Desigur, si
n cazul barbatilor suferinta este legata de dragoste; dar chinurile lor nu durea
za prea mult si nu snt devoratoare; Benjamin Constant a vrut sa moara pentru Juli
ette Recamier: dupa un an se vindecase. Stendhal a regretat-o pe Metilde ani ntre
gi, dar aceasta parere de ru mai 390

degraba i mngia viata dect sa i-o otraveasca. n timp ce femeia, asumndu-se ca neesenti
al, acceptnd o totala dependenta, si creeaza singura infernul; orice ndragostita se
poarta precum micuta sirena a lui Andersen, care, din dragoste, pentru a-si sch
imba coada de peste n picioare de femeie, a mers pe ace si pe carbuni ncinsi. Nu e
ste adevarat ca barbatul este necesar n mod neconditionat si ca femeia nu-i este
necesara; el nu este n masura sa o justifice pe cea care se consacra cultului sau
si nu se lasa posedat de ea. Dragostea autentica ar trebui sa-si asume continge
nta celuilalt, adica lipsurile, limitele sale si gratuitatea sa originara; nu ar
pretinde sa fie salvarea celuilalt, ci o relatie interumana. Dragostea idolatra
i confera iubitului o valoare absoluta: aceasta este prima minciuna care sare n o
chi tuturor privirilor straine: "El nu merita atta dragoste", se sopteste n jurul n
dragostitei; posteritatea surde cu mila atunci cnd evoca figura palida a contelui
Guilbert. Pentru femeie este o deceptie sfsietoare sa descopere lipsurile, medioc
ritatea idolului sau. Colette a facut adesea aluzie - n Vagabonda, n Uceniciile me
le - la aceasta amara agonie; deziluzia este nca si mai mare dect a copilului care
a vazut ruinndu-se prestigiul patern, pentru ca femeia 1-a ales ea nsasi pe acela
caruia i-a daruit ntreaga ei fiinta. Chiar daca alesul este demn de cel mai prof
und atasament, adevarul sau este terestru: nu pe el l iubeste femeia ngenuncheata n
aintea unei fiinte superioare; ea a fost nselata de aceasta seriozitate care refu
za sa puna valorile "ntre paranteze" ; adica sa recunoasca faptul ca sursa lor es
te n existenta umana;, reaua sa credinta ridica o bariera ntre ea si cel pe care-1
adora. II nalta n slavi, i se prosterneaza, dar nu i este prietena, pentru ca nu r
ealizeaza ca el este n pericol n aceasta lume, ca proiectele si scopurile lui snt l
a fel de fragile ca el nsusi; considerndu-1 drept Credinta, Adevarul, nu-i cunoast
e cu adevarat libertatea, care este ezitare si angoasa. Acest refuz de a-i aplic
a amantului o masura umana explica multe paradoxuri feminine. Femeia i cere iubit
ului ei o favoare si el i-o acorda: atunci este generos, bogat, magnific, se poa
rta regeste, este divin; daca refuza, este avar, meschin, crud, este o fiinta de
monica sau bestiala. Oricine ar fi tentat sa obiecteze: daca un "da" surprinde c
a o suprema extravaganta, trebuie atunci ca un "nu" sa uimeasca? ntre supraomenes
c si inuman nu exista oare loc pentru uman? Aceasta se nfmpla pentru ca un zeu dec
azut nu este barbat: este o impostura; amantul nu are dect alternativa de a doved
i ca este cu adevarat regele adorat; sau, daca nu, sa se denunte ca un uzurpator
ce este. Cum nu mai este adulat, trebuie sa fie calcat n picioare. n numele acest
ei glorii cu care ea i-a ncununat fruntea, ndragostita i interzice orice slabiciune
; este deceptionata si iritata daca el nu se conformeaza imaginii pe care i-a su
bstituit-o; daca este obosit, zapacit, daca i este foame sau sete ntr-un moment ne
potrivit, daca da gres, daca se contrazice, femeia decreteaza ca "nu este la nalt
ime" si se plnge de asta. Prin acest subterfugiu, i va reprosa 391 toate initiativ
ele cu care nu este de acord; si judeca judecatorul, si, pentru a merita sa ramna
stapnul ei, i neaga libertatea. Cultul pe care i-1 nchina este uneori mai satisfacu
t de absenta dect de prezenta barbatului; dupa cum am vazut, exista femei care se
consacra unor eroi morti sau inaccesibili, astfel net niciodata sa nu se confrunt
e cu fiinte n came si oase, pentru ca acestea, n mod fatal, le vor contrazice vise
le. De aici vin sloganele blazate: "Nu trebuie sa crezi n Fat-Frumos. Barbatii nu
snt dect niste sarmane creaturi". nsa ei nu ar parea niste pitici daca nu li s-ar
cere sa fie uriasi. Acesta este unul dintre blestemele care apasa asupra femeii
pasionate: generozitatea ei se converteste numaidect n exigenta. S-a

alienat n celalalt, si apoi vrea sa-si recapete individualitatea: trebuie sa si-1

anexeze pe acela care i poseda fiinta. I se daruieste n ntregime: dar trebuie ca e
l sa fie disponibil pe de-a-ntregul pentru a primi cu demnitate acest dar. i dedi
ca toate clipele vietii ei; dar e! trebuie sa fie prezent n fiecare clipa. Nu vre
a sa traiasca dect prin el: dar vrea sa traiasca; el trebuie sa se consacre acest
ui scop: s-o faca sa traiasca. Te iubesc uneori nebuneste si n aceste momente nu n
teleg ca eu nas putea, n-as avea cum si n-ar trebui sa fiu pentru tine o obsesie
, asa cum esti tu pentru mine, i scrie doamna d'Agoult lui Liszt. Ea ncearca sa-si
nfrneze dorinta spontana de a fi totul pentru el Aceeasi chemare transpare din tng
uirea doamnei de Lespinasse: Doamne! Daca ai sti cum snt zilele, cum e viata goli
ta de interesul si de placerea de a te vedea! Prietene, dumitale ti snt de ajuns d
iversele lucruri ntre care ti mparti viata, ocupatiile, miscarea; n timp ce, pentru
nune, fericirea esti dumneata, numai dumneata; n-as vrea sa traiesc daca n-ar tr
ebui sa te vad si sa te iubesc n fiecare moment al vietii mele. La nceput ndragosti
ta era nentata sa satisfaca dorinta amantului sau; apoi - precum pompierul legenda
r care din dragoste pentru meseria lui face sa izbucneasca peste tot incendii se straduieste sa trezeasca aceasta dorinta pentru a avea ce sa satisfaca; daca
nu reuseste, se simte umilita, inutila, ntr-att net amantul ajunge sa simuleze o pas
iune pe care n-o mai ncearca. Aceasta e o alta minciuna a dragostei si o multime
de barbati - Lawrence, Montherlant --au denuntat-o cu ranchiuna: dragostea n aces
t caz se crede un dar, cnd de fapt nu este dect tiranie. Benjamin Constant a descr
is cu asprime, n Adolphc, lanturile cu care l nconjoara pe barbat chiar si pasiunea
cea mai generoasa a unei femei. "Nu-si masura sacrificiile, pentru ca era prea
ocupata sa ma faca sa le accept", scrie el, cu cruzime, despre Eleonore. Accepta
rea este ntr-adevar un angajament care l nlantuie pe amant, fara macar sa aiba priv
ilegiul de a aparea 392 ca fiind el acela care ofera; femeia i cere sa primeasca
cu recunostinta poverile cu care ea l copleseste. Iar tirania sa este insatiabila
. Barbatul ndragostit este autoritar; dar cnd a obtinut ceea ce voia, este satisfa
cut, n timp ce devotamentul plin de exigente al femeii este nelimitat. Un barbat
care are ncredere n iubita lui accepta fara neplacere ca ea sa lipseasca, sa fie d
eparte de el; daca e sigur ca-i apartine, i place mai mult sa posede o fiinta lib
era dect un obiect. Dimpotriva, absenta amantului este totdeauna pentru femeie o
tortura: el este o privire, un judecator, si imediat ce-si atinteste privirea as
upra altui lucru, o frustreaza; tot ceea ce vede este furat de la ea; departe de
el, se simte deposedata n acelasi timp de sine nsasi si de lume. Chiar si asezat
alaturi de ea, citind, scriind, o abandoneaza, o tradeaza. Ea i uraste somnul. Pe
Baudelaire l nduioseaza femeia adormita. "Frumosii tai ochi snt obositi, biata mea
iubita." Proust o priveste cu placere pe Albertine adormita*; pentru ca gelozia
masculina este pur si simplu vointa unei posesiuni exclusive; iubita, cnd somnul
i reda candoarea dezarmata a copilariei, nu apartine nimanui: barbatului i ajunge
aceasta certitudine. Dar zeul, stapnul nu trebuie sa se abandoneze odihnei imane
ntei; femeia priveste aceasta transcendenta fulgerata cu o privire ostila; i dete
sta inertia animalica, trupul barbatului nu mai exista pentru ea, ci n sine, aban
donat unei contingente a carei rascumparare este propria sa contingenta. Violett
e Leduc a exprimat foarte pregnant acest sentiment: i urasc pe cei care dorm. Ma
aplec asupra lor cu intentii rele. Supunerea lor ma exaspereaza. Urasc seninatat
ea lor inconstienta, falsa anestezie, chipul de orb studios, betia rationala, st
raduinta lor de incapabili... Am pndit, am asteptat ndelung o bula roz care sa ias
a din gura iubitului meu adormit. Nu voiam de la el dect o bula care sa dovedeasc
a faptul ca este acolo. Nu s-a ntmplat nunic. Am vazut ca

pleoapele lui de noapte erau pleoape de mort... Ma refugiam n voiosia pleoapelor

sale, cnd nu reuseam sa ma nteleg cu acest barbat. Are somnul greu. Mi-a furat tot
ul. l urasc pe iubitul meu cnd doarme; poate sa-si creeze cu inconstienta o linist
e care mie mi-e straina...i urasc fruntea de miere.... n adncul lui, se straduieste
pentru odihna lui. Recapituleaza nu se stie ce.... Am plecat n zbor, ca niste pa
sari. Am vrut sa parasim pamntul cu ajutorul temperamentului nostru. Am decolat,
am escaladat naltimi, am pndit, am asteptat, am fredonat, am ajuns, am gemut, am cs
tigat si am pierdut mpreuna. Am tras chiulul cu seriozitate. Am descoperit un nou
fel de neant. Acum dormi. Nu e cinstit sa te sustragi astfel... Daca iubitul me
u care doarme se misca, mna mea atinge, fara sa vrea, samnta. Pivnita cu cincizeci
de saci de gru este sufocanta, despotica. Testiculele unui barbat care doarme au
cazut pe mna mea... Tin n inini micii saci cu samnta. Tin n rnna cmpurile care vor fi
arate, livezile care vor fi ngrijite, * Nimic nu se schimba daca Albertine este u
n Albert; atitudinea lui Proust este aici, n once caz, virila. 393 forta apelor c
are va fi transformata, cele patru scnduri care vor fi batute n cuie, prelatele ca
re vor fi ridicate. Tin n mua fructele, florile, animalele selectionate. Tin n mna b
isturiul, foarfecele de gradinar, sonda, revolverul, forcepsul, si toate acestea
nu-mi umplu mna. Samnta lumii care doarme nu este dect prisosul care se leaeana nco
lo si-ncoace al unei prelunciri a sufletului... Cnd dormi, te urasc.' Nu trebuie
ca zeul sa adoarma: daca asta se ntmpla, devine lut. carne; nu trebuie sa nceteze s
a fie prezent: astfel, faptura lui se prabuseste n neant. Pentru femeie, somnul b
arbatului este avaritie si tradare. Uneori amantul si trezeste iubita pentru a o m
bratisa; ea l trezeste pur si simplu pentru ca el sa nu doarma, sa nu se ndepartez
e, sa nu se gndeasca dect la ea, nchis n camera, n patul, n bratele ei, ca Dumnezeu n
abemaclu Asta doreste femeia: este o temnicera. Si totusi, nu consimte cu adevar
at ca barbatul sa nu fie altceva dect prizonierul ei. Este unul dintre paradoxuri
le dureroase ale dragostei: captiv, zeul se leapada de divinitatea sa Femeia si s
alveaza transcendenta destinnd-o iubitului sau; dar trebuie ca el s-o poarte catr
e ntreaga lume. Daca cei doi amanti se cufunda mpreuna n absolutul pasiunii, toata
libertatea se degradeaza n imanenta, numai moartea mai poate atunci sa le aduca o
solutie; acesta este unul dintre sensurile mitului Tristan si holda. Doi amanti
care se destineaza exclusiv unul altuia snt morti deja: mor de plictiseala. n car
tea sa Pniintiiri straine. Mareei Arland a descris aceasta lenta agonie a unei iu
biri care se devora singura. Femeia cunoaste aceasta primejdie. In afara de criz
ele sale de frenezie geloasa, ea nsasi i cere barbatului sa fie proiect, actiune:
nu mai este un erou daca nu face nici o fapta de vitejie Cavalerul care pleaca s
pre noi batalii si ofenseaza iubita; dar l dispretuieste daca ranine sa stea la pic
ioarele ei Este chinul imposibilei iubiri: femeia vrea sa-1 aiba pe barbat n ntreg
ime, dar 11 cere sa depaseasca orice posesie posibila: nimeni nu arc o libertate
; ea vrea sa nchida aici o fiinta care, dupa expresia lui Heidegger, este "o crea
tura a departarilor"', si ea stie bine ca aceasta tentativa este condamnata "Pri
etene, te iubesc asa cum trebuie sa iubesti, excesiv, nebuneste, cu pasiune si d
isperare", scrie Juliette Lespinasse. Dragostea idolatra, daca este lucida, nu p
oate fi dect disperata Caci femeia care i cere iubitului sau sa fie erou, urias, s
emizeu, i cere sa nu fie totul pentru el, n timp ce ea nu poate fi fericita dect cu
conditia ca el sa-i umple cu totul fiinta. Pasiunea femeii, renuntarea totala l
a orice fel de drepturi propni pos tuleaza precis ca acest sentiment, aceasta do
nnta de renuntare nu exista peu-

1 /.' urasc pe ce, care donn 394 tru celalalt sex, spune Nietzsche1, caci daca a
mndoi ar renunta la sine pentru dragoste, ar rezulta, pe legea mea, nu stiu prea
bine ce, poate teama de vid? Femeia poate fi luata... ea vrea deci pe cineva car
e s-o ia. care sa nu se dea el nsusi, care sa nu se abandoneze, ci, dimpotriva, s
a vrea sa-si mbogateasca eul prin dragoste... Femeia se da, barbatul se mbogateste
cu ea... Cel putin, femeia si va putea afla bucuria n aceasta mbogatire pe care io aduce iubitului; ea nu este Totul pentru el: dar va ncerca sa se creada indispe
nsabila; nu exista o gradare a necesitatii. Daca el "nu se poate lipsi de ea" se
considera temelia pretioasei lui existente si si afla n aceasta propria-i valoare
. l serveste cu bucurie; dar el trebuie sa recunoasca aceste servicii si sa le ap
recieze asa cum merita; darul devine exigenta dupa dialectica obisnuita a devota
mentului2. O femeie cu scrupule se va ntreba: "Oare chiar are nevoie de mine?'' B
arbatul o ndrageste, o doreste cu o tandrete si o dorinta deosebite: dar n-ar sim
ti si pentru alta la fel? Multe ndragostite se lasa nselate; ignora cu buna stiint
a faptul ca generalitatea este nvaluita n singularitate, iar barbatul le ajuta sa n
tretina aceasta iluzie pentru ca si el o mpartaseste la nceput; adesea n dorinta lu
i exista o ardoare care pare a sfida timpul; n momentul n care doreste o femeie, o
doreste cu pasiune, n-o doreste dect pe ea: si, desigur, clipa este absoluta, da
r este absolutul unei clipe. Victima a iluziei, femeia vrea s-o prelungeasca n et
ernitate. Divinizata de mbratisarea stapnului, crede ca a fost ntotdeauna divinizat
a si predestinata zeului, ea singura. Dar dorinta masculina este pe ct de imperio
asa, pe att de trecatoare; o data satisfacuta, se stinge la fel de repede In schi
mb, femeia devine prizoniera barbatului iubit cel mai adesea dupa ce a facut dra
goste cu el. Este o tema care circula n toata literatura facila si n cntecele iefti
ne. "Un baiat trecea, o fata chita. Un baiat cnta, o fata plngea..." Si chiar daca
barbatul este legat de femeie cu legaturi puternice, aceasta nu nseamna ca ea i e
ste necesara. Totusi, acest lucru l cere ea: abdicarea ei nu o salveaza dect cu co
nditia sa-i restituie imperiul; nu poti scapa de jocul reciprocitatii Ea trebuie
deci sa sufere sau sa se minta. Cel mai adesea se agata de minciuna. si imaginea
za dragostea barbatului ca fiind aidoma celei pe care i-o poarta ea; este de rea
-credinta atunci cnd ia dorinta drept dragoste, erectia, drept dorinta, dragostea
, drept o religie. l obliga pe barbat sa o minta: "Ma iubesti9 Ma iubesti ca alta
data? Ma vei iubi ntotdeauna?" Este foarte abila n a pune aceste ntrebari n momentel
e n care nu este timp pentru raspunsuri nuantate sau sincere, n asa fel nct mprejurar
ile interzic aceste raspunsuri: n timpul mbratisarilor amoroase, cnd este bolnava,
printre hohote de plns sau pe peronul unei gari, femeia i pune ntrebari imperioase,
iar din raspunsurile 1 Stiinta voioasa. - Asa cum ani ncercat sa aratam n Pyrrhus
si Cine'as. 395 primite si face niste trofee; n lipsa unor raspunsuri, face sa vo
rbeasca tacerea: orice ndragostita adevarata este mai mult sau mai putin paranoic
a. mi amintesc de o prietena care declara, vorbind despre iubitul ei de departe c
are nu-i mai daduse de mult timp nici o veste: "Cnd vrei sa parasesti pe cineva, i
scrii ca sa-i anunti ruptura"; apoi, dupa ce primise o scrisoare lipsita de ori
ce ambiguitate: "Cnd vrei s-o rupi cu cineva, nu-i scrii deloc"'. De multe ori e
foarte dificil de hotart, n fata confidentelor primite, unde ncepe delirul patologi
c. Descrise de ndragostita n panica, purtarile barbatului apar ntotdeauna ca extrav
agante: este un nevrotic, un sadic, un refulat, un masochist, un demon, un usura
tic, un las, sau toate acestea la un loc, sfidnd

explicatiile psihologice cele mai subtile. "X... ma adora, este gelos ca un nebu
n, ar vrea sa port o masca atunci cnd ies din casa: dar e o fiinta att de ciudata
si care nu are ncredere n dragoste: cnd sun la usa lui, ma primeste n hol, nici maca
r nu ma lasa sa intru..." Sau: "Z.. ma adora. Dar era prea orgolios ca sa-mi cea
ra sa merg la Lyon, unde locuieste: mam dus, m-am instalat la el. Dupa opt zile.
fara macar sa ne certam, m-a dat afara. L-am mai vazut de doua ori. A treia oar
a cnd i-am telefonat, a nchis n mijlocul convorbirii. E nebun". Aceste povesti mist
erioase se limpezesc atunci cnd barbatul explica: ,,N-o iubeam absolut deloc", sa
u: "Simteam pentru ea prietenie, dar n-as fi suportat sa traiesc o luna alaturi
de ea". Cnd este prea obstinata, reaua-credinta o conduce pe femeie de-a dreptul
la ospiciu: una dintre trasaturile constante ale erotomaniei este faptul ca purt
arile iubitului apar ca fiind enigmatice sau paradoxale: prin acest mijloc, deli
rul bolnavei izbuteste totdeauna sa sfarme rezistentele realitatii. O femeie nor
mala reuseste uneori sa se recunoasca nvinsa n fata realitatii, sa recunoasca fapt
ul ca nu este iubita. Dar atta timp ct nu a fost ncoltita s-o faca. ntotdeauna trise
aza putin. Chiar si n dragostea reciproca, ntre sentimentele celor doi iubiti este
o diferenta fundamentala pe care ea se straduieste s-o mascheze. Trebuie ca bar
batul sa fie n stare sa se justifice fara ajutorul ei, din moment ce spera sa fie
justificata prin el. Daca i este necesar, aceasta se ntmpla pentru ca ea fuge de l
ibertatea sa: dar daca el si asuma libertatea fara de care nu ar fi erou, si nici
macar barbat, nimic si nimeni nu i-ar putea fi necesar. Dependenta pe care o ac
cepta femeia vine din slabiciunea ei: cum ar putea afla ea o dependenta reciproc
a la cel pe care-1 iubeste tocmai pentru forta lui? Un suflet deosebit de exigen
t nu si-ar putea gasi linistea n dragoste, pentru ca vizeaza un scop contradictor
iu. Sfsiat, chinuit, risca sa devina o povara pentru cel caruia visa sa-i fie scl
av; pentru ca nu se simte indispensabil, devine inoportun, odios. Este o tragedi
e care se ntmpla foarte frecvent. Daca este nteleapta si mai putin intransigenta, nd
ragostita se resemneaza. Nu este totul, nu este absolut necesara: i ajunge sa fie
de folos; alta de-abia asteapta sa-i ia locul, si de aceea se multumeste sa fie
cea care este acolo. Poate 396 atunci sa guste o fericire modesta; dar chiar si
ntre aceste limite fericirea va fi umbrita de nori. ndragostita asteapta, si este
mai dureros acest lucni pentru ea dect pentru sotie. Daca sotia nsasi este n mod e
xclusiv o ndragostita, treburile casnice, maternitatea, ocupatiile, placerile nu
au nici o valoare n ochii ei: doar prezenta sotului o smulge din limburile plicti
sului: "Cnd nu esti aici, mi se pare ca nici nu merita sa privesc lumina zilei; t
ot ce mi se ntmpla atunci mi se pare mort, nu mai snt dect o rochie aruncata pe un s
caun", scrie Cerile Sauvage n primii ani ai casatoriei.1 Si am vazut ca. foarte a
desea, n afara casatoriei se naste si nfloreste dragostea-pasiune. Unul dintre cel
e mai remarcabile exemple ale unei vieti dedicate n ntregime dragostei este acela
al Juliettei Drouet: viata ei nu este dect o asteptare infinita. "Trebuie ntotdeau
na sa revin n acelasi punct de plecare, adica sa te astept la nesfrsit" i scrie ea
lui Hugo. "Te astept ca o veverita n cusca." "Doamne! ce trist este pentru o fire
ca a mea sa astepte de la un capat al vietii la altul!" "Ce zi! Credeam ca nu m
ai trece odata, att de mult te-am asteptat, si acum mi se pare ca a trecut prea r
epede, pentru ca nu te-am vazut..."' "Mi se pare ca o zi dureaza o vesnicie..."
"Te astept pentru ca, la urma urmei, prefer sa te astept dect sa cred ca n-ai sa
vii niciodata..." Este adevarat ca Hugo, dupa ce o determinase pe Juliette sa ru
pa relatia cu protectorul ei, printul Demidoff, a nchis-o ntr-un apartament si tim
p de doisprezece ani i-a interzis sa iasa singura, astfel nct sa nu poata relua le
gaturile cu nici unul dintre prietenii ei de altadata. Dar, chiar si atunci cnd s
oarta celei care semna "Sarmana ta victima ntemnitata" s-a

ndulcit, aceasta a continuat sa traiasca numai pentru iubitul ei si n tot acest ti

mp sa-1 vada foarte rar. "Te iubesc, multiu-bitul meu Victor" , scrie ea n 1841,
"dar inima mi-e trista si plina de amaraciune; te vad att de putin, att de putin,
si n putinul timp n care te vad. mi apartii att de putin, nct toate acestea se aduna n
r-o tristete care mi umple inima si mintea." Ea viseaza sa concilieze independent
a si dragostea. "As vrea sa fiu n acelasi timp libera si sclava, libera printr-un
statut care sa-mi asigure existenta si sclava numai a dragostei mele." Dar, cum
esuase n cariera ei de actrita, a trebuit ,,de la un capat al vietii la altul" s
a se resemneze la a nu fi dect o amanta. n ciuda eforturilor sale de a-si servi id
olul, ceasurile ei erau prea pustii: stau marturie cele saptesprezece mii de scr
isori pe care i le-a scris lui Hugo ntr-un ritm de trei sau patru sute pe an. ntre
vizitele stapnului sau, nu putea dect sa ncerce sa-si omoare timpul. Pentru femeia
din harem, cea mai mare oroare este 1 liste cu totul altce\a daca femeia si-a a
flat n casatorie autonomia: atunci dragostea ntre cei dot soti poate ti un scluiub
liber ntre doua fiinte suficienti; lor nsesi. 397 aceea ca zilele sale snt pustiur
i de plictis: cnd barbatul nu se. foloseste de acest obiect pe care-1 reprezinta
ea n ochii lui, femeia nu mai este nimic, absolut nimic. Situatia ndragostitei est
e asemanatoare: nu vrea sa fie dect femeia iubita, nimic altceva nu are pret n och
ii ei. Pentru a exista, trebuie ca amantul sa fie alaturi de ea, sa se ocupe de
ea; i asteapta venirea, dorinta, trezirea; cum a parasit-o ncepe din nou sa-1 aste
pte. Acesta este blestemul care apasa asupra eroinei din Strada laturalnica1, sa
u asupra aceleia din Intemperii-, preotese si victime ale dragostei pure. Este p
edeapsa cea mai rea a femeii care nu si-a luat destinul n propriile-i mini. A aste
pta poate fi o bucurie; pentru cea care-si asteapta iubitul stind ca acesta vine
spre ea, stiind ca o iubeste, asteptarea este o promisiune stralucitoare. Dar d
upa ce a trecut betia ncrezatoare a dragostei care schimba chiar si prezenta n abs
enta, n pustiul absentei se amesteca chinurile nelinistii: barbatul poate sa nu s
e mai ntoarca niciodata. Am cunoscut o femeie care, de fiecare data cnd iubitul ei
se ntorcea. l primea cu uimire. ..Credeam ca nu mai vii", i spunea. Si, daca o ntre
ba de ce, raspundea: "Ai putea sa nu mai vii Cnd te astept am impresia ca n-am sa
te mai vad niciodata". Mai ales ca e posibil ca el sa nceteze s-o iubeasca: poat
e sa se ndragosteasca de alta. Caci violenta cu care femeia ncearca sa se minta, s
punnd: "Ma iubeste la nebunie, nu ma iubeste dect pe mine", nu exclude chinurile g
eloziei. Este o trasatura tipica pentru automistificare sa permita existenta uno
r afirmatii pasionate si contradictorii. Astfel, nebunul care se crede cu ncapataa
re Napoleon recunoaste fara nici o jena ca este si frizer. Rar accepta femeia sa
se ntrebe pe sine- ,,Oare ma iubeste cu adevarat?" n schimb, se ntreaba de o suta
de ori: "Oare iubeste pe alta?" Nu vrea sa admita ca pasiunea amantului ar fi pu
tut sa se stinga putin cte putin, nici ca acesta ar putea pune mai putin pret pe
dragoste dect ea: imediat si inventeaza rivale Considera ca dragostea este n acelas
i timp un sentiment liber si o magie, si crede ca barbatul ,,ei" continua s-o iu
beasca n libertatea sa n timp ce este "mbrobodit", "prins n capcana" de o intriganta
priceputa la asfel de lucruri. Barbatul o sesizeaza pe femeie ca fiind asimilat
a lui, n imanenta ei; de aceea i face jocul; s-a straduit sa-si imagineze ca si ea
este un Celalalt care-i scapa; gelozia nu este la el dect o criza trecatoare, la
fel ca si dragostea: se ntmpla ca aceasta criza sa fie violenta si chiar ucigasa,
dar se ntmpla rar ca nelinistea sa persiste n el mai mult timp Gelozia apare la el
ca o manifestare derivata: cud afacerile i merg prost, cnd se simte napastuit de v
iata, crede ca este batjocorit de ! l'ANNV IIURST. Strada laturalnica. 2 R. LliH
MANN. Intemperii. 398

femeia cu care traieste.1 Dimpotriva, femeia, care-1 iubeste pe barbat datorita

alteritatii si a transcendentei lui, se simte n primejdie n orice moment. ntre trad
area absentei si infidelitate nu este o distanta prea mare. Cum se simte prea pu
tin iubita, devine geloasa: date fiind exigentele pe care le are, ntotdeauna se ntm
pla asa, mai mult sau mai putin; reprosurile, plngerile ei, oricare le-ar fi pret
extele, se traduc prin scene de gelozie: astfel si va exprima nerabdarea si plict
isul asteptarii, sentimentul amar al dependentei sale, regretul de a nu avea dect
o existenta mutilata. Tot destinul ei este n joc n fiecare privire pe care barbat
ul iubit i-o arunca altei femei, pentru ca s-a alienat n ntregime n el. De aceea es
te iritata cnd ochii lui se ntorc un moment catre o straina; daca el i aminteste ca
si ea s-a uitat lung la un necunoscut, raspunde cu convingere: ,,Nu e acelasi l
ucru". Si are dreptate. Un barbat privit de o femeie nu primeste nimic: darul nu
intervine dect atunci cnd trupul feminin se transforma n prada. n timp ce femeia rvn
ita este imediat metamorfozata n obiect dezirabil si dorit; iar ndragostita dispre
tuita "cade in lutul obisnuit". De aceea este fara ncetare la pnda. Ce face el? La
ce se uita*7 Cu cine vorbeste? Un surs poate sa-i ia napoi ceea ce i-a dat o dori
nta, ajunge un singur moment pentru ca barbatul sa fie aruncat din "lumina sidef
ie a nemuririi" n crepusculul cotidian. A primit totul de la dragoste, poate pier
de totul pierznd-o Imprecisa sau bine definita, fara temei sau justificata, geloz
ia este pentru femeie o tortura nnebunitoare, pentru ca este o contestare radical
a a dragostei: daca tradarea e sigura, ea tiebuie fie sa renunte sa-si mai faca
din dragoste o religie, fie sa renunte la aceasta dragoste; este o rasturnare att
de radicala, nct este usor de nteles cum ndragostita, ndoindu-se si mistificndu-se rn
pe rnd, este obsedata de dorinta si de teama de a descoperi adevarul ucigator. Cn
d femeia este n acelasi timp aroganta si anxioasa, se ntmpla adesea sa fie geloasa
fara ncetare si sa greseasca: Juliette Drouet a cunoscut chinurile banuielii fata
de toate femeile din apropierea Un Hugo, uitnd sa se teama doar de Leonie Biard,
care a fost totusi iubita lui timp de opt ani. n incertitudinea n care pluteste nd
ragostita, orice alta femeie este o rivala, un pericol. Dragostea ucide prieteni
a, prm faptul ca ndragostita se nchide n universul barbatului iubit; gelozia i exasp
ereaza singuratatea si, prin aceasta, face ca dependenta ei sa fie si mai strnsa.
Ea gaseste, totusi, un sprijin mpotriva plictisului: a pastra im sot este o mese
rie; a pastra un amant este un soi de chemare divina. Femeia care, pierduta n ado
ratia sa fericita, si neglija propria persoana ncepe sa se preocupe de ea imediat
ce presimte o amenintare. Toaletele, ngrijirea casei, 1 Aceasta reiese. ntre altel
e, din opera lui LAUACHK: Xatura si formei? geloziei. 399 paradele mondene devin
momentele unei adevarate batalii. Lupta este o activitate tonica; atta timp ct es
te aproape sigura ca va nvinge, razboinica afla n ea o placere sfsietoare. Dar team
a nelinistita a nfrngerii transforma ntr-o servitute umilitoare darul acceptat cu g
enerozitate. Pentru a se apara, barbatul ataca. O femeie, chiar si orgolioasa, v
a fi constrnsa sa devina blnda si pasiva; manevrele, siretlicurile, prudenta, vicl
enia, sursurile, farmecul, docilitatea snt cele mai bune arme ale sale. mi amintesc
de acea femeie la usa careia am sunat ntr-o seara pe neasteptate; o parasisem cu
doua ore mai devreme, prost machiata, mbracata neglijent, cu ochii stinsi; acum l
astepta pe ci; cnd m-a zarit si-a reluat expresia obisnuita, dar o clipa am reus
it s-o vad, pregatita pentru el, crispata n teama si ipocrizie, gata la orice suf
erinta n spatele sursului ei fericit; era pieptanata cu grija, un fard insolit i nsu
fletea buzele si obrajii, era deghizata ntr-o bluza de dantela

de un alb stralucitor. Haine de sarbatoare, anne de lupta. Mascurii, cosmeticien

ii, "esteticienii" stiu cta seriozitate tragica pun clientele lor n ngrijirile care
altora li se par superficiale. Femeia trebuie sa inventeze seductii noi pentru
amantul ei, trebuie sa se transforme n aceea pe care el vrea s-o ntlneasca si s-o p
osede, Dar toate eforturile snt zadarnice: nu va mai reusi sa nvie n ea acea imagin
e straina care l atrasese mai nti, care poate sa-1 atraga la o alta femeie. n amant
exista aceeasi exigenta duplicitara si imposibila ca si n cazul sotului: ar vrea
ca iubita lui sa fie numai a lui si totusi sa-i fie straina; vrea sa corespunda
exact visului sau si sa fie diferita de tot ce-ar putea inventa imaginatia lui,
un raspuns la asteptarea lui si o surpriza neprevazuta Aceasta contradictie o sfs
ie pe femeie si o predestineaza esecului ncearca sa se modeleze dupa dorinta aman
tului; multe femei, care nflorisera n primele timpuri ale unei iubiri ce le confir
ma narcisismul, i nspaimnta pe barbati prin servilismul lor maniac atunci cnd se sim
t mai putin iubite; obsedate, saracite, l irita pe amant; daruin-du-i-se orbeste,
femeia a pierdut acea dimensiune de libertate care o facea la nceput att de fasci
nanta. El cauta n femeie un reflex al sau; dar daca imaginea este prea asemanatoa
re, se plictiseste. Una dintre nenorocirile ndragostitei este ca propria-i dragos
te o desfigureaza, o distruge; nu mai este dect o sclava, o servitoare, o oglinda
prea docila, un ecou prea fidel. Cnd si da seama de asta, nefericirea i scade si m
ai mult pretul; prin lacrimi, revendicari si scene, si pierde cu totul orice sedu
ctie. O fiinta este ceea ce face; ct despre ndragostita, ea s-a ncredintat unei con
stiinte straine si a renuntat sa mai faca ceva. "Nu stiu dect sa iubesc", scrie J
uliette de Lespinasse. Eu nu snt dect dragoste: acest titlu de roman1 este deviza n
dragostitei; ea 1 Al lui DOMIN1QUE ROL1N. 400 nu este dect dragoste; iar atunci cn
d dragostea este privata de obiectul ei, nu mai este nimic. Adesea si ntelege eroa
rea si ncearca sa-si reafirme libertatea, sa-si regaseasca alteritatea; devine co
cheta. Dorita de alti barbati, ncepe sa-1 intereseze din nou pe amantul blazat: e
ste tema frecventa a numeroase romane de amor; departarea ajunge pentru a-i reda
prestigiul; Albertine pare fada cnd este prezenta si docila; absenta, redevine m
isterioasa, si Proust, gelos, o doreste din nou. Dar aceste manevre snt delicate;
daca barbatul le vede n adevarata lor lumina, nu fac dect sa-i confirme n mod deri
zoriu aservirea sclavei sale. Si chiar si reusita lor este primejdioasa: barbatu
l si dispretuieste iubita pentru ca este a lui, dar este legat de ea din acelasi
motiv; o infidelitate va distruge dispretul sau atasamentul? Este posibil ca bar
batul, nciudat, sa se ndeparteze de femeia devenita indiferenta: poate ca o vrea l
ibera, dar vrea sa-i apartina. Ea cunoaste acest risc, si cochetaria sa este ca
si paralizata. ndragostitei i este aproape imposibil sa joace cu ndemnare acest joc;
i este prea teama sa nu fie prinsa n capcana. Si, n masura n care si respecta nca iub
itul, i repugna sa-1 nsele: cum ar mai putea ramne un zeu n ochii ei? Daca va cstiga
partida, si va pierde idolul; daca o pierde, se pierde pe sine. Nu exista nici o
scapare. 0 ndragostita prudenta - dar aceste doua cuvinte nu se potrivesc deloc mp
reuna - se straduieste sa converteasca pasiunea amantului n tandrete, n prietenie,
n obisnuinta; sau ncearca sa-1 lege de ea prin legaturi durabile: casatorie, un c
opil; multe relatii snt obsedate de aceasta dorinta a casatoriei, care este de fa
pt o dorinta de securi tate; o iubita priceputa profita de generozitatea de la nc
eput a iubirii spre a-si lua masuri de siguranta pentru viitor: dar daca se deda
aces tor speculatii nu mai mcriia numele de ndragostita. Caci aceasta viseaza sa
capteze pentru totdeauna libertatea amantului, si nu sa o anihileze. De aceea, n
afara de cazul foarte rar n care liberul angaja ment se pastreaza toata viata, d
ragostea-religie duce la o catastrofa,

n relatia sa cu Mora, domnisoara de Lespinasse a avut norocul sa se plictiseasca

prima: si s-a plictisit pentru ca 1-a ntlnit pe Gilbert, care 1-a rndul lui s-a pli
ctisit imediat de ea. Dragostea dintre doamna d'Agoult si Liszt a murit din pric
ina acestei dialectici implacabile: pasiunea, vitalitatea, ambitia care-1 faceau
pe Liszt demn de a fi iubit l predestinau unor alte iubiri. Calugarita portughez
a nu putea dect sa fie abandonata. Flacara care-1 facea pe d'Annunzio att de capti
vant1 avea ca revers infidelitatea sa. O ruptura l poate marca profund pe barbat:
dar are oricum nainte viata lui de barbat Pe cnd o femeie parasita nu mai are nim
ic, nu mai este nimic. Daca este ntrebata "Cum traiai nainte?" nici macar nu-si ma
i aminteste. Ea si-a lasat 1 Dupa spusele Isadorei Duncaii. 401 lumea sa se prab
useasca n cenusa pentru a adopta o patrie noua din care este brusc izgonita; a re
negat toate valorile n care credea, a rupt legaturile cu prietenii ei; se trezest
e deodata fara adapost, si totul n jurul ei e pustiu. Cum ar putea ea ncepe o viat
a noua, din moment ce n afara de iubitul ei nu mai exista nimic? Se refugiaza n de
lirurile ei, precum altadata femeile se duceau la manastire; sau, daca este prea
rationala, nu-i ramne dect sa moara; foarte repede, precum doamna de Lespinasse,
sau ncetul cu ncetul; agonia poate dura mult. Cnd timp de zece ani, douazeci de ani
, o femeie i s-a dedicat cu trup si suflet unui barbat, cnd el a reusit sa se men
tina ferm pe piedestalul pe care ea i 1-a naltat, parasirea este o catastrofa ful
geratoare. "Ce pot face - se ntreba o femeie de patruzeci de ani - ce pot face da
ca Jacques nu ma mai iubeste?" Se mbraca, se pieptana, se machia cu minutiozitate
; dar figura ei asprita, deja descompusa, nu mai putea trezi o dragoste noua. Ia
r ea, dupa douazeci de ani petrecuti n umbra unui barbat, mai putea iubi pe altul
? Cnd ai patruzeci de ani, ti mai ramn nca multi ani de trait. mi amintesc de o femei
e care avea nca ochi frumosi si trasaturi nobile, n ciuda unei figuri umflate de s
uferinta, si care, nedndu-si macar seama, lasa lacrimile sa-i curga pe obraji n pu
blic, fara sa vada nimic, fara sa auda nimic Acum zeul spune alteia cuvintele in
ventate pentru ea; regina detronata, nu mai stie daca a domnit vreodata peste un
regat adevarat. Daca femeia este nca tnara, mai are sanse sa se vindece: va fi vi
ndecata de o noua dragoste; uneori se daruieste cu ceva mai multa rezerva, ntelegn
d ca ceea ce nu este unic nu poate fi absolut; dar adesea se va sfarma si mai vio
lent dect prima data, pentru ca trebuie sa-si rascumpere si nfrngerea de dinainte.
Esecul dragostei absolute nu este o ncercare fecunda dect daca femeia este n stare
sa se redreseze; despartita de Abe"lard, Heloise nu s-a transformat ntr-o epava p
entru ca si-a construit o existenta autonoma conducnd o manastire. Eroinele lui C
olette snt prea orgolioase si au prea multe resurse pentru a se lasa sfarmate de o
deceptie amoroasa: Renee Mere se salveaza prin munca. Iar Sido i spunea fiicei s
ale ca nu o nelinistea prea mult destinul ei sentimental pentru ca stia ca ea, C
olette, este altceva dect o ndragostita. nsa putine crime antreneaza o pedeapsa mai
mare dect aceasta vina generoasa de a se darui n ntregime n minile cuiva. Dragostea
autentica ar trebui sa fie ntemeiata pe recunoasterea reciproca a doua libertati;
fiecare dintre amanti s-ar simti n acelasi timp ca fiind el nsusi si altul; nici
unul n-ar renunta la transcendenta sa, nici unul nu s-ar mutila; amndoi ar dezval
ui mpreuna n lume valori si scopuri. Si pentru unul si pentru celalalt dragostea a
r fi o revelatie a lui nsusi prin daruirea sa si prin mbogatirea universului n cart
ea sa despre Cunoasterea de sine, George Gusdorf rezuma foarte exact ceea ce bar
batul vrea de la dragoste. 402

Dragostea ne reveleaza noua nsine fcndu-ne sa iesim din noi nsine. Ne afirmam n conta
ct cu ceea ce ne este strain si complementar. Dragostea ca forma a cunoasterii d
escopera noi ceruri si noi pamnturi chiar n peisajul n care am trait pna atunci. Ace
sta este marele secret: lumea e alta, eu nsumi snt altul. Si nu mai snt singurul ca
re o stie. Ba chiar mai mult: cineva m-a nvatat asta. Femeia are deci un rol indi
spensabil si capital n constiinta despre sine nsusi a barbatului. De aici importan
ta pe care o capata pentru barbatul tnar ucenicia amoroasa1; am vazut cum Stendha
l, Malraux se minuneaza de miracolul care face ca "eu nsumi sa fiu altul" . Dar G
usdorf se nsala cnd scrie: "Si, ntr-un fel asemanator, barbatul reprezinta pentru f
emeie un intermediar indispensabil al ei nsesi n relatie cu ea nsasi"; caci n zilele
noastre situatia sa nu mai este asemanatoare; barbatul se reveleaza sub o alta
figura, dar ramne el nsusi, iar chipul sau cel nou este integrat n ansamblul person
alitatii sale. Pentru femeie n-ar fi acelasi lucru dect daca ea ar exista ntr-un m
od la fel de esential ca si pentru sine; ceea ce ar implica independenta ei econ
omica, ar nsemna ca ea sa se proiecteze n scopuri proprii si sa se depaseasca fara
intermediari catre colectivitate. Atunci snt posibile iubiri ntre egali, cum ar f
i aceea dintre Kyo si May pe care o descrie Malraux. Se poate chiar ca femeia sa
joace un rol viril si dominator, precum doamna de Warens n relatia ei cu Roussea
u sau Lea fata de Cheri. Dar, n majoritatea cazurilor, femeia nu este cunoscuta d
ect drept Celalalt; capacitatea de a fi pentru Celalalt se confunda cu fiinta ei n
sesi. Dragostea nu este pentru ea un intermediar de la sine la sine, pentru ca n
u se regaseste n existenta ei subiectiva. Ramne ngropata n aceasta amanta pe care ba
rbatul nu numai ca a descoperito, dar a si creat-o; salvarea ei depinde de aceas
ta libertate despotica care a ntemeiat-o si care poate s-o distruga n orice clipa.
Toata viata ei va tremura n fata aceluia care-i tine n mini destinul, fara sa vrea
si sa fara sa stie nimic despre aceasta; este n primejdie n Celalalt, este martor
ul nelinistit si neputincios al propriului ei destin. Tiran fara sa vrea, calau n
ciuda vointei sale, acest Celalalt are un chip dusman: n locul uniunii cautate, n
dragostita cunoaste cea mai amara dintre singuratati, n locul complicitatii, lupt
a si adesea chiar si ura Dragostea este pentru femeie o suprema tentativa de a-s
i depasi, asumnd-o, dependenta la care este condamnata; dar, chiar si consimtita,
dependenta n-ar putea fi traita dect n teama si servilism. Barbatii au proclamat
care mai de care ca dragostea este pentru femeie suprema mplinire. "O femeie care
iubeste ca o femeie devine prin aceasta si mai femeie", spune Nietzsche, iar Ba
lzac: "n ordinea elevata, viata barbatului este glorie, viata femeii este iubire.
Femeia nu devine egala barbatului dect facnd din viata ei o ofranda vesnica, 1 A
se vedea voi. I. 403 asa cum aceea a barbatului este vesnica actiune". Dar si ac
easta este nca o cruda mistificare, pentru ca barbatii nu se preocupa deloc sa ac
cepte ce le ofera femeia. Barbatul nu are nevoie de devotamentul neconditionat p
e care-1 cere, nici de dragostea idolatra care-i flateaza vanitatea; nu le prime
ste dect cu conditia ca el sa nu satisfaca exigentele pe care aceste atitudini le
implica, n schimb. O ndeamna pe femeie sa se daruiasca, dar darurile ei l obosesc;
ea se trezeste stnjenita de inutilele ei daruri, stnjenita de existenta ei inutil
a. n ziua n care femeia va putea iubi prin forta, nu prin slabiciunea ei, nu pentr
u a fugi de sine, ci pentru a se regasi, nu pentru a renunta, ci pentru a se afi
rma, atunci pentru ea dragostea va deveni, la fel ca ^si pentru barbat, un izvor
de viata, si nu o primejdie de moarte. n asteptare, dragostea rezuma sub nfatisar
ea sa cea mai patetica blestemul care apasa asupra femeii nchise n universul ei fe
minin, femeia mutilata, incapabila sa-si fie suficienta siesi. Nenumaratele mart
ire ale dragostei au depus marturie mpotriva

nedreptatii unui destin care le propune ca ultima salvare un infern steril. Capi
tolul XIII FEMEIA MISTICA Dragostea i-a fost data femeii ca suprema sa vocatie s
i, cnd o nchina unui barbat, n el l cauta pe Dumnezeu: daca mprejurarile i interzic dr
agostea omeneasca, daca este dezamagita sau prea pretentioasa, va alege sa adore
divinitatea n Dumnezeu nsusi. Desigur, au existat si barbati care au fost consuma
ti de aceasta flacara; dar acestia snt rari, iar fervoarea lor avea o nfatisare in
telectuala foarte pura. Pe cnd femeile care se abandoneaza cu deliciu logodnei ce
leste snt o multime, si traiesc aceasta iubire ntr-o maniera ciudat de afectiva. F
emeia este obisnuita sa traiasca n genunchi; n mod firesc, va astepta ca salvarea
ei sa coboare din cerul n care troneaza barbatii; si acestia snt nvaluiti n nori; ma
iestatea lor se descopera dincolo de valurile prezentei lor carnale. Cel iubit e
ste ntotdeauna mai mult sau mai putin absent; comunica prin semne ambigue cu ador
atoarea lui; ea nu-i cunoaste sentimentele dect printr-un act de credinta; si cu
ct i apare superior, cu att atitudinile lui i se par mai impenetrabile. Asa cum am
vazut, n erotomanie aceasta credinta rezista tuturor dezmintirilor. Femeia nu are
nevoie sa vada, nici sa atinga pentru a simti linga ea Prezenta divina. Fie ca
este vorba de un medic, de un preot sau de Dumnezeu, va cunoaste aceleasi incont
estabile dovezi, va primi ca o sclava n inima ei valurile unei iubiri care cade d
e sus. Dragostea omeneasca, dragostea divina se confunda, nu pentru ca ultima ar
fi o sublimare a celei dinti, ci pentru ca si dragostea omeneasca este un avnt ca
tre transcendent, catre absolut ndragostita, n orice caz, tinteste sa-si salveze e
xistenta contingenta unindu-se cu Totul ntruchipat ntr-o Persoana suverana. Acest
echivoc este flagrant n anumite cazuri - patologice sau normale - n care amantul e
ste divinizat, sau Dumnezeu capata o nfatisare omeneasca. l voi cita numai pe acel
a raportat de Ferdiere n cartea sa despre erotomanie. Ceea ce urmeaza este discur
sul bolnavei: n 1923, am corespondat cu un ziarist de la Presse; n fiecare zi cite
am articolele sale despre morala, le citeam printre rnduri; mi se parea ca-mi 405
raspundea, mi dadea sfaturi; i scriam scrisori de dragoste, i scriam mult... n 1924
, mi-a venit brusc aceasta idee: mi se parea ca Dumnezeu cauta o femeie, ca urma
sa vina n curnd sa-mi vorbeasca; aveam impresia ca-mi daduse o misiune, ca ma ale
sese ca sa ntemeiez un templu; ma credeam n centrul unei multimi foarte importante
n care ar fi niste femei ngrijite de docton... n acel moment... am fost transferat
a la ospiciul din Clermont... Acolo erau niste medici tineri care voiau sa refac
a lumea: n celula mea le simteam sarutarile pe degete, le simteam organele sexual
e n mna mea; o data, mi-au spus: "Nu esti sensibila, ci senzuala; ntoarce-te". M-am
ntors si i-am simtit n mine; era foarte placut... Medicul de garda, doctorul D...
, era ca un zeu; simteam ca se ntmpla ceva cu el cnd venea lnga patul meu. Ma privea
si parea sa-mi spuna: Snt numai al tau. Ma iubea cu adevarat. ntr-o zi m-a privit
insistent, ntr-un fel cu totul extraordinar... ochii lui, din verzi, s-au facut
albastri ca cerul... si s-au marit intens, ntr-un fel formidabil... privea efectu
l produs vorbind cu o alta bolnava si surdea... am ramas acolo blocata, legata de
doctorul D..., nu oricine poate fi nlocuit si, n ciuda tuturor amantilor mei (am
avut cincisprezece sau saisprezece), n-am putut sa ma despart de el; aici el est
e vinovat... De mai mult de doisprezece ani port discutii cu el, n gnd.... cnd voia
m sa-1 uit, aparea din nou... uneori chiar ridea de mine putin... "Vezi, ti-e te
ama de mine, spunea el mereu, ai putea sa iubesti pe altii, dar ai sa revii ntotd
eauna la mine..." i scriam frecvent scrisori, i fixam chiar ntlmri la care ma duceam
. Anul trecut m-am dus sa-1 vad; a luat o atitudine rece; m-am simtit stupida si
am

plecat... Mi se spune ca s-a casatorit cu alta femeie, dar ma va iubi ntotdeauna.

.. este sotul meu si totusi actul nu s-a ntmplat niciodata, actul care ne-ar uni..
. "Lasa totul, imi spune uneori, cu mine vei urca ntotdeauna, nu vei mai fi precu
m fiintele de pe painnt" Vedeti: de fiecare data cnd l caut pe Dumnezeu, gasesc un
barbat, nu mai stiu spre ce religie sa ma ntorc. Este vorba aici despre un caz pa
tologic. Dar la multe bigote ntlnim aceasta confuzie inextricabila ntre barbat si D
umnezeu. Mai ales confesorul ocupa acest loc echivoc ntre pamnt si cer. El asculta
cu urechile lui de carne marturisirile pacatoasei care-si deschide sufletul, da
r o lumina supranaturala straluceste n privirea cu care o nvaluie; este un barbat
divin, este Dumnezeu prezent sub nfatisarea unui barbat. Doamna Guyon descrie n ac
esti termeni ntlnirea ei cu parintele Ea Combe: "Mi s-a parut ca o unda de gratie
trecea de la el la mine prin adncul cel mai intim al sufletului si se ntorcea de l
a mine la el astfel nct el simtea acelasi efect". Interventia calugarului a eliber
at-o de uscaciunea de care suferea de ani ntregi si i-a nflacarat iar sufletul cu
pasiune. A trait alaturi de el de-a lungul ntregii sale perioade mistice. Si mart
uriseste: "Nu mai era dect o unitate, un ntreg, astfel nct nu-l mai puteam distinge
de Dumnezeu". Ar nsemna sa rezumam prea mult spunnd ca era ndragostita de fapt de u
n barbat si ca se prefacea ca-1 iubeste pe Dumnezeu: l iubea si pe acel barbat, p
entru ca n ochii ei era altceva dect el nsusi. Precum bolnava lui Ferdiere, ceea ce
cauta ea n mod indis406 tinct sa atinga era sursa suprema a valorilor. Orice mis
tica tinteste acest scop. Intermediarul barbat i este uneori folositor pentru a-s
i lua zborul catre pustietatea cerului; dar nu este indispensabil. Nereusind sa
distinga realitatea de joc, actul de conduita magica, obiectul de imaginar, feme
ia este prin excelenta capabila sa faca prezenta, prin trupul ei, o absenta. Mul
t mai grav este sa identifici, cum s-a ntmplat uneori, misticismul si erotomania;
erotomana se simte valorizata de dragostea unei fiinte suverane; aceasta ia init
iativa raportului amoros si iubeste cu mai multa pasiune dect este iubita; si arat
a sentimentele prin semne evidente, dar secrete; este gelos si iritat de lipsa d
e fervoare a alesei, si atunci nu ezita sa o pedepseasca; nu se manifesta aproap
e niciodata sub o nfatisare carnala si concreta. Toate aceste trasaturi se regase
sc la femeile mistice: Dumnezeu ndrageste pe vecie sufletul pe care-1 nflacareaza
cu dragostea lui, si-a varsat sngele pentru ea, i pregateste splendide apoteoze. T
ot ceea ce poate face ea este sa se abandoneze fara nici o rezistenta flacarilor
iubirii sale. Este cunoscut faptul ca erotomania capata o nfatisare cnd sexuala,
cnd platonica. Tot astfel, trupul este mai mult sau mai putin implicat n sentiment
ele pe care mistica i le nchina lui Dumnezeu. Efuziunile sale snt calchiate pe ace
lea ale ndragostitilor de pe pamnt. n timp ce Angela din Foligno contempla o imagin
e a lui Clirist strngndu-1 n brate pe Sfntul Francisc, Iisus i spune: "Iata cum am sa
te tin strns n bratele mele, si mai mult dect se poate vedea cu ochii trupului...
nu te voi parasi niciodata daca ma iubesti". Doamna Guyon scrie: ,,Dragostea numi lasa nici un moment de odihna. i spuneam: "O, dragostea mea, ajunge, lasama".
"Vreau dragostea care ti da fiori inefabili n suflet, dragostea care te face sa le
sini..." "O, Doamne! daca le-ai face pe femeile cele mai senzuale sa simta ceea
ce simt eu acum, ar renunta imediat la falsele lor placeri pentru a se bucura de
un dar att de adevarat""'. Se cunoaste celebra viziune a Sfintei Tereza: ngerul t
inea n mini o lunga lance aurita. Din cnd n cnd o nfigea n inima mea si o mpingea pn
runtaie. Cnd scotea din mine lancea, era ca si cum mi-ar fi smuls maruntaiele si
ramneam nflacarata de dragoste divina... Snt sigura de un lucra, ca durerea mi patru
nde

pna n adncul maruntaielor si mi se pare ca ele snt sfsiate cnd sotul meu spiritual sco
ate sageata cu care le-a strapuns. Uneori se pretinde cu pietate ca saracia limb
ajului o obliga pe mistica sa mprumute acest vocabular erotic; dar ea nu are dect
un singur trup, si mprumuta din dragostea terestra nu numai cuvinte, ci si atitud
ini fizice; i se ofera lui Dumnezeu la fel cum i s-ar oferi unui barbat. Aceasta
nu micsoreaza deloc valoarea sentimentelor sale. Cnd 407 Angela din Foligno devi
ne, rnd pe rnd, "palida si uscata" sau "grasa si rubiconda", dupa sentimentele sal
e, cnd raspndeste ruri de lacrimi1 cnd se prabuseste, n-am putea deloc considera ace
ste fenomene ca fiind pur "spirituale"; dar a le explica numai prin excesiva "em
otivitate" este ca si cum am invoca "virtutea adormitoare" a macului; trupul nu
e niciodata cauza experientelor subiective, pentru ca el este, sub nfatisarea sa
obiectiva, subiectul nsusi; acesta si traieste atitudinile n unitatea existentei sa
le. Adversarii si admiratorii misticilor cred ca a da un continut sexual extazel
or Sfintei Tereza nseamna s-o coboare la nivelul unei isterice. nsa ceea ce-1 njose
ste pe subiectul isteric nu este faptul ca trupul lui i exprima n mod activ obsesi
ile, ci faptul ca este obsedat, ca libertatea sa este fermecata si anulata; maie
stria unui fachir, exercitata asupra propriului sau organism, nu-1 face sclavul
acesteia; mimica trupului poate fi nvaluita n elanul unei libertati. Textele Sfint
ei Tereza nu lasa loc nici unei ambiguitati si justifica statuia lui Bernin care
ne-o nfatiseaza lesinata n excesele unei voluptati fulgeratoare; la fel de fals a
r fi sa-i interpretam emotiile ca fiind o simpla "sublimare sexuala"; nu exista
mai nti o dorinta sexuala nemarturisita care ia nfatisarea dragostei divine; ndragos
tita nsasi nu este mai nti prada unei dorinte fara obiect care se fixeaza asupra un
ui individ: prezenta amantului trezeste n ea o tulburare care este imediat ndrepta
ta spre el; tot astfel, dintr-o data, Sfnta Tereza cauta sa se uneasca cu Dumneze
u si sa traiasca aceasta uniune n trupul ei; nu este sclava nervilor si a hormoni
lor: trebuie mai degraba sa admiram n ea intensitatea unei credinte care penetrea
za n adncurile cele mai profunde ale carnii ei. De fapt, asa cum Sfnta Tereza nsasi n
telesese, valoarea unei experiente mistice se masoara nu dupa maniera n care a fo
st traita n mod subiectiv, ci dupa influenta ei obiectiva. Fenomenele de extaz snt
aproape aceleasi la Sfnta Tereza sau la Marie Alacoque: interesul mesajului lor
este foarte diferit. Sfnta Tereza pune ntr-un mod foarte intelectual dramatica pro
blema a raportului ntre individ si Fiinta transcendenta: ea a trait, ca femeie, o
experienta al carei sens depaseste orice specificare sexuala; trebuie asezata a
laturi de Sfntul loan al Crucii. Dar ea este o exceptie uimitoare. Ceea ce ne red
au surorile ei mai mici este o viziune esential feminina a lumii si a mntuirii; e
le nu vizeaza transcendentul, ci mntuirea feminitatii lorFemeia cauta mai nti n drag
ostea divina ceea ce ndragostita i cere barbatului: apoteoza narcisismului sau; pe
ntru ea este o pomana 1 "Lacrimile i ardeau obrajii att de rau, nct trebuia sa se sp
ele cu apa rece pe fata"', scrie unul dintre biografii ei. 2 La Caterina din Sie
na, preocuparile teologice rainn totusi foarte impor tante. Si ea apartine unui t
ip destul de viril. 408 miraculoasa aceasta privire suverana fixata cu atentie s
i dragoste asupra ei. n viata ei de fata, de tnara femeie, doamna de Guyon a fost n
totdeauna chinuita de dorinta de a fi iubita si admirata. O mistica protestanta
moderna, domnisoara V6e, scrie: "Nimic nu ma face mai nefericita dect faptul de a
nu avea pe nimeni care sa se intereseze ntr-

un fel special si simpatic de ceea ce se petrece n mine". Doamna Krudener si imagi

na ca Dumnezeu era fara ncetare ocupat s-o priveasca, astfel nct, povesteste Sainte
-Beuve, "n momentele cel mai decisive cu amantul ei, gemea: "Doamne, ct snt de feri
cita. Iti cer iertare pentru aceasta prea multa fericire!" ntelegem betia care cu
prinde inima narcisistei atunci cnd cerul ntreg devine oglinda ei; imaginea sa div
inizata este infinita ca Dumnezeu nsusi, nu se va stinge niciodata; si n acelasi t
imp si simte n pieptul fierbinte, pal-pitnd, inundat de dragoste, sufletul creat, r
ascumparat, ndragit de adorabilul Tata; si mbratiseaza dublul, se mbratiseaza pe sin
e infinit ridicata n slavi prin medierea lui Dumnezeu. Textele care urmeaza, din
Angela din Foligno, snt deosebit de semnificative. Iata cum i vorbeste Iisus: Dulc
ea mea fiica, fiica mea, iubita mea, templul meu. Fata mea, iubita mea, ubeste-ma
, caci eu te iubesc pe tine mult, mult mai mult dect ma poti iubi tu. Toata viata
ta: hrana ta, bautura, somnul tau, toata viata ta e pe placul meu. Voi face n ti
ne lucrun man n ochii neamurilor; n tme voi fi cunoscut si n tine numele meu va fi
laudat de o multime de oameni. Fata mea, sotia mea dulce inimii mele, te iubesc
mult. Si mai departe: Fata mea, care mult mai dulce mi esti dect ti snt eu, dulceata
mea, mima lui Dumnezeu cel atotputernic este acum n inima ta. Dumnezeu cel atotp
uternic a pus n tine multa dragoste mai multa dect n orice femeie din acest oras; e
l a facut din tine deliciile sale. Si tot astfel: ti port o asemenea dragoste, nct
nu-mi mai pasa de slabiciunile tale, iar ochii mei nu le mai privesc. Am pus n ti
ne o mare comoara. Aleasa n-ar putea sa nu raspunda cu pasiune unor declaratii a
tt de fierbinti care vin din slavile cerului. Ea ncearca sa ajunga la amantul ei p
rin tehnica obisnuita a ndragostitei: prin aneantizare. "N-am de facut dect un sin
gur lucru: sa iubesc, sa uit de mine, sa ma nimicesc", scrie Marie Alacoque. Ext
azul mimeaza corporal aceasta abolire a eului; subiectul nu vede, nu mai simte, s
i uita corpul, l reneaga. Prin violenta acestui abandon, prin acceptarea pier409
duta a pasivitatii este indicata cu semn inversat orbitoarea si suverana Prezent
a. Chietismul doamnei Guyon facea din aceasta pasivitate un sistem: ct despre ea,
si petrecea o mare parte a timpului sau ntr-un fel de catalepsie; dormea n stare d
e trezie. Majoritatea femeilor mistice nu se multumesc sa se abandoneze n mod pas
iv lui Dumnezeu; ele se straduiesc n mod activ sa se nimiceasca prin distrugerea
carnii lor. Desigur, ascetismul a fost practicat si de calugari si de sihastri.
Dar ndrjirea cu care femeia si batjocoreste carnea ia nfatisari singulare. Am vazut
ct de ambigua este atitudinea femeii fata de trupul ei; prin umilire si suferinta
l metamorfozeaza n glorie. Livrata amantului ca un obiect al placerii, ea devine
templu, idol; sfsiata de durerile facerii, da nastere unor eroi. Mistica si va tor
tura trupul pentru a avea dreptul sa si-1 revendice: reducndu-1 la abjecti une, l
exalta ca pe un instrument al salvarii sale. Astfel se explica ciudatele excese
carora li s-au dedat unele dintre sfinte. Sfnta Angela din Foligno povesteste ca
a baut cu ncntare apa n care spalase minile si picioarele leprosilor: Aceasta bautur
a ne-a inundat att de suav, nct bucuria i-a urmat numaidect si ne-a facut sa ne veni
m n fire. Niciodata nu bausem vreo bautura cu atta ncntare. n gtlej mi se opnse o buca
ta de piele solzoasa cazuta de pe ranile unui lepros. n loc sa o arunc, am facut
mari eforturi sa o nghit si am reusit. Mi s-a parut ca tocmai primisem cuminecatu
ra. Niciodata n-am reusit sa exprim deliciile de care am fost cuprinsa. Stim ca
Marie Alacoque a curatat cu limba voma unui bolnav; n autobiografia ei descrie fe
ricirea pe care a simtit-o cnd si-a umplut gura

de excrementele unui om atins de diaree; Iisus a rasplatit-o lasnd-o sa stea timp

de trei ore cu buzele lipite de inima lui sfnta. Mai ales n tarile de o senzualit
ate ardenta, precum Italia si Spania, devotiunea mbraca nuante att de carnale: ntrun sat din Abruzzes, si astazi femeile si sfsie limbile lingnd pietrele de pe drumu
l crucii. In toate aceste practici ele nu fac dect sa-1 imite pe Mntuitor, care a
salvat carnea prin njosirea propriei sale canii: femeile snt sensibile ntr-o manier
a mult mai concreta dect barbatii la acest mare mister. Cel mai adesea Dumnezeu i
apare femeii sub nfatisarea sotului celest; uneori se descopera n toata gloria lui
, stralucind de albeata si de frumusete, dominator; o mbraca ntr-o rochie de nunta
, i pune coroana, o prinde de mna si i propune o celesta apoteoza. Dar de cele mai
multe ori este o faptura de came: verigheta pe care Iisus i-o daduse Sfintei Cat
erina si pe care ea o purta, invizibila, la deget, era acel "inel de carne" care
i fusese taiat prin sfnta circumciziune. Dumnezeu este mai ales un trup chinuit s
i nsngerat; se neaca n contemplarea Rastignitului cu cea mai mare fervoare; se ident
ifica cu 410 Fecioara Maria tinnd n brate ramasitele Fiului sau ori cu Magdalena n
picioare la poalele crucii, stropita de sngele celui Preaiubit Asfel si satisface
femeia fantasmele sado-masochiste. n umilirea lui Dumnezeu, admira decaderea Omul
ui; inert, pasiv, acoperit de rani, rastignitul este imaginea inversata a martir
ei palide si nsngerate oferite fiarelor, pumnalelor, masculilor, cu care fetita sa identificat de attea ori; este adnc tulburata vaznd ca Omul, Omul-Dumnezeu, si-a
asumat rolul ei. Ea este cea culcata pe cruce, promisa splendorii nvierii. Ea est
e; o dovedeste: fruntea ei sngereaza sub coroana de spini, minile, picioarele, coa
stele i snt strapunse de un ascutis invizibil. Din trei sute douazeci si unu de st
igmatizati cti numara Biserica Catolica, numai patruzeci si sapte snt barbati. Res
tul -Elena a Ungariei, Sfnta Ioana a Crucii, G. d'Osten, Osane din Mantua, Claire
din Montfalcon - snt numai femei, dintre care cele mai multe au depasit vrsta men
opauzei. Cea mai celebra, Catherine Emerich, a fost prematur nsemnata cu semnul a
lesilor. La vrsta de douazeci si patru de ani, tnjind dupa suferintele coroanei de
spini, a vazut venind spre ea un tnar orbitor care i-a pus coroana pe cap. A dou
a zi, fruntea si tmplele i s-au umflat, sngele a nceput sa-i curga pe obraji. Dupa
patru ani, ntr-un moment de extaz, 1-a vazut pe Christ cu trupul plin de rani de
unde izvorau raze ascutite ca niste lame fine de cutit care au strapuns-o pe sfnt
a, facnd sa-i tsneasca picaturi de snge din mini, din picioare, din trup. Ea asuda sn
ge, scuipa snge. Si astazi, n fiecare vinere sfnta, Tereza Neumann si ntoarce spre vi
zitatori chipul siroind de sngele lui Christ. n stigmate se ndeplineste misterioasa
alchimie care preschimba trupul n glorie, peiyru ca ele snt, sub forma unei durer
i nsngerate, prezenta nsasi a iubirii divine. ntelegem de ce femeile au o nclinatie d
eosebita pentru metamorfoza fluxului rosu n flacara pura de aur. Snt obsedate de a
cest snge care curge din coasta regelui oamenilor. Sfnta Caterina din Siena vorbes
te despre aceasta n aproape toate scrisorile sale. Angela din Foligno se cufunda
si ea n contemplarea nesfrsita a inimii lui Iisus si a ranii sale deschise. Cather
ine Emmerich mbraca o camasa rosie ca sa-i semene lui Iisus cnd acesta era ,,ca o
crpa nmuiata n snge" ; vedea toate lucrurile "prin sngele lui Iisus". Ct despre Marie
Alacoque, am vazut n ce mprejurari s-a adapat timp de trei ore la sfnta inima a lui
Iisus. Ea a propus adoratiei credinciosilor enormul cheag de snge ncununat de sag
etile arzatoare ale dragostei. Aceasta este emblema ce rezuma marele vis feminin
: de la snge la glorie prin dragoste. Extaze, viziuni, dialoguri cu Dumnezeu: ace
asta experienta interioara le este de ajuns anumitor femei. Altele simt nevoia s
-o comunice lumii prin faptele lor. Legatura ntre actiune si contemplatie mbraca d
oua

forme foarte diferite. Exista femei de actiune, precum 411 Sfnta Catherine, Sfnta
Tereza, Ioana d'Arc, care stiu foarte bine ce scopuri si propun si care inventeaz
a cu luciditate mijloacele pentru a le atinge: revelatiile lor nu fac dect sa dea
o figura obiectiva certitudinilor lor, si ele le ncurajeaza sa urmeze drumurile
pe care si le-au trasat cu precizie. Exista femei narcisiste, precum doamna Guyo
n, doamna Krudener, care, epuizate de o fervoare tacuta, se simt deodata "n stare
a apostolica"*. Nu vorbesc foarte precis despre sarcinile lor; si - precum doamn
elor din societatile de binefacere care se plictisesc - putin le pasa de ceea ce
fac, numai sa faca ceva Dupa ce s-a dat n spectacol ca ambasadoare, ca romancier
a, doamna Krudener si-a interiorizat parerea pe care o avea despre propriile ei
merite: a pus stapnire pe destinul lui Alexandru I nu pentru a face sa triumfe ni
ste idei anume, ci pentru a se confirma n rolul sau de inspirata de divinitate. D
aca adesea este de ajuns putina inteligenta si frumusete pentru ca femeia sa se
simta ca fiind nzestrata cu un caracter sacru, cu att mai mult, cnd se stie aleasa
lui Dumnezeu, crede ca i-a fost ncredintata o misiune: predica doctrine nesigure,
este gata sa ntemeieze secte, ceea ce-i permite sa opereze, prin membrii colecti
vitatii pe care o inspira, o ametitoare multiplicare a personalitatii sale. Ferv
oarea mistica, la fel ca dragostea si narcisismul nsusi, pot fi integrate unei vi
eti active si independente. Dar aceste eforturi de salvare individuala, n sine, n
u ar putea dect sa esueze. Fie ca femeia intra n legatura cu o fiinta ireala - dub
lul sau, ori Dumnezeu; fie ca ea creeaza un raport ireal cu o fiinta reala, n nic
i unul dintre aceste doua cazuri nu are nici un impact asupra lumii; nu evadeaza
din subiectivitatea ei; libertatea sa ramne mistificata. Nu exista dect un mod de
a o ndeplini n autenticitate, si acesta este proiectarea sa printr-o actiune pozi
tiva n societatea umana. 1 Doamna Guyon. 412 Partea a IV-a CATRE ELIBERARE Capito
lul XIV FEMEIA INDEPENDENTA Printre legile nescrise nu se mai numara astazi, n Fr
anta, supunerea ca datorie a femeii, si fiecare cetateana are drept de vot; aces
te libertati civice ramn abstracte cnd nu snt nsotite de o autonomie economica; feme
ia ntretinuta - sotie sau curtezana - nu s-a eliberat de sub dominatia barbatului
ei numai pentru ca are n mna un buletin de vot; daca moravurile i impun mai putine
constrngeri dect altadata, aceste libertati negative nu i-au modificat profund si
tuatia; ramne n continuare nchisa n conditia sa de vasala. Doar prin munca femeia a
reusit sa treaca n mare parte peste limitele care o desparteau de barbat; numai m
unca i poate garanta o libertate concreta. Imediat cum nceteaza sa mai fie un para
zit, sistemul ntemeiat pe dependenta ei se prabuseste; ntre ea si univers nu mai e
ste nevoie de un mediator masculin. Blestemul care apasa asupra femeii vasale es
te ca nu i se permite sa faca nimic: atunci se ncapatneaza n imposibila urmarire a
fiintei prin narcisism, dragoste sau religie; daca produce ceva, daca are o acti
vitate, si recucereste transcendenta. Prin proiectele sale se afirma concret ca u
n subiect; prin legatura sa cu scopul pe care-1 urmareste, cu banii si drepturil
e pe care si le nsuseste, si simte propria-i responsabilitate. Multe femei snt cons
tiente de acest avantaj, chiar si printre cele care exercita cele mai modeste me
serii. Am auzit o data o femeie de serviciu care spunea, n timp ce spala pe jos n
holul unui hotel: "N-am cerut niciodata nimic de la nimeni. Am razbit singura n v
iata"'. Era la fel de mndra ca un Rockefeller de a-si fi siesi suficienta. Totusi
n-ar trebui sa credem ca simpla alaturare a dreptului de vot si a unei meserii
ar fi o

perfecta eliberare: astazi, munca nu nseamna libertate. Numai n lumea socialista f

emeia, ajungnd sa munceasca, si-ar asigura libertatea. Majoritatea lucratorilor sn
t exploatati n ziua de azi. Pe de alta parte, structura sociala nu a fost profund
modificata de evolutia conditiei feminine; aceasta lume care a apartinut ntotdea
una barbatilor pastreaza nfatisarea care i-a fost imprimata. Nu trebuie sa pierde
m din vedere aceste fapte din care provine complexitatea problemei muncii femini
ne. O doamna importanta si rezonabila a facut recent o ancheta printre muncitoar
ele de la uzinele Renault: ancheta spune ca acestea ar prefera sa stea acasa dect
sa munceasca n uzina 414 Fara ndoiala, ele nu ajung la independenta economica dect
n snul unei clase oprimate din punct de vedere economic; pe de alta parte, munca
la uzina nu le scuteste de corvezile de acasa.* Daca li s-ar fi propus sa aleaga
ntre patruzeci de ore de lucru pe saptamna la uzina sau acasa, fara ndoiala ca ar
fi dat alte raspunsuri. Si poate ca ar accepta cu usurinta aceasta cumulare daca
, n calitate de muncitoare, sar integra unei lumi care ar fi lumea lor, la creare
a careia ar participa cu bucurie si cu orgoliu. La ora actuala, fara a mai vorbi
despre femeile de la tara2, majoritatea femeilor care muncesc nu evadeaza din l
umea feminina traditionala; nu primesc nici de la societate, nici de la sotul lo
r, ajutorul care le-ar fi necesar pentru a deveni egale cu barbatii. Numai cele
care au un crez politic, care militeaza n sindicate, care au ncredere n viitor pot
da un sens etic ingratelor si obositoarelor sarcini cotidiene. nsa, private de ti
mpul lor liber, mostenitoare ale unei traditii a supunerii, e normal ca femeile
sa fie abia la nceput n dezvoltarea unui simt politic si social. Este normal ca, n
eprimind n schimbul muncii lor profiturile morale si sociale pe care le asteapta
pe buna dreptate, ele sa-i suporte fara entuziasm con-strngerile. Este de nteles s
i faptul ca midineta, functionara, secretara nu vor sa renunte la avantajele spr
ijinului masculin. Asa cum am spus, existenta unei caste privilegiate careia i es
te permis sa i se alature doar daruindu-si trupul este pentru tnara femeie o tent
atie aproape irezistibila; este predestinata unei vieti galante, prin faptul ca
salariul ei este minim, n timp ce standardul de viata pe care societatea l pretind
e de la ea este foarte ridicat; daca se multumeste cu ceea ce cstiga, nu va fi de
ct o paria: daca este prost mbracata, daca sta ntr-o locuinta modesta, toate distra
ctiile si chiar dragostea i vor fi interzise. Virtuosii o ndeamna la ascetism; ntradevar, regimul sau alimentar este adesea la fel de auster ca acela al unei calu
garite carmelite; numai ca nu oricine l poate lua pe Dumnezeu drept iubit: trebui
e ca femeia sa le placa barbatilor pentru a reusi n viata ei de femeie. Se va las
a deci ajutata; asta si urmareste, cu cinism, patronul la care lucreaza atunci cn
d i da un salariu de mizerie. Uneori, acest ajutor i permite sa-si amelioreze situ
atia si sa cucereasca o adevarata independenta; alteori, dimpotriva, si va abando
na meseria pentru a se lasa ntretinuta. Adesea le cumuleaza: se elibereaza de ama
ntul sau prin munca, evadeaza din munca sa cu ajutorul amantului; dar poate cuno
aste si dubla servitute a unei meserii si a unei protectii masculine. Pentru fem
eia casatorita, salariul nu reprezinta, n general, dect o suma de completare; pent
ru "femeia care se lasa ajutata", sprijinul care vine de la barbat apare ca nees
ential; dar nici una, nici cealalta * Ani vorbit n voi. I, pag. 168, ct de grele sn
t acestea pentru femeia care munceste n afara casei. - A caror conditie am examin
at-o n voi. I, pag. 166. 415 nu-si cumpara prin efortul lor personal o totala ind
ependenta. Totusi, exista astazi un numar destul de mare de privilegiate care-si
afla n profesia lor o autonomie economica si sociala. Despre ele este vorba

atunci cnd ne interogam despre posibilitatile femeii si despre viitorul ei. De ac

eea, desi ele nu constituie nca dect o minoritate, este deosebit de interesant sa
le studiem situatia; n legatura cu ele snt si vor mai fi attea dispute ntre feminist
i si antifeministi. Acestia din urma afinna ca femeile emancipate de astazi nu r
eusesc sa faca nimic important n aceasta lume si ca, pe de alta parte, le este gr
eu sa-si gaseasca echilibrul interior, pe cnd feministii exagereaza rezultatele p
e "care le obtin femeile, ramnnd orbi la confuzia lor. De fapt, nimic nu ne ndrepta
teste sa spunem ca acestea au luat-o pe un drum gresit; si totusi este sigur ca
ele nca nu si-au asumat pe deplin si n liniste noua lor conditie: nu snt nca dect la
jumatatea drumului. Femeia care s-a sustras dominatiei barbatului din punct de v
edere economic nu se afla pentru acest motiv ntr-o situatie morala, sociala, psih
ologica identica cu aceea a barbatului. Felul n care se angajeaza n profesia ei si
i se consacra acesteia depinde de contextul constituit de ntreaga ei viata. Or,
cnd femeia intra n viata adulta, ea nu are n urma acelasi trecut ca un barbat, univ
ersul i se nfatiseaza dintr-o perspectiva diferita. Faptul de a fi femeie ridica n
zilele noastre deosebite probleme unei fiinte umane autonome. Privilegiul barba
tului, care se manifesta nca din copilarie, este ca vocatia sa de fiinta umana nu
este, contrazisa de destinul sau de barbat. Prin asimilarea falusului cu transc
endenta, reusitele sale sociale sau spirituale l nzestreaza cu prestigiu viril. Ba
rbatul nu este divizat, n timp ce femeii, pentru a-si mplini feminitatea, i se cer
e sa devina obiect si prada, adica sa renunte la revendicarile ei de subiect suv
eran. Este un conflict care caracterizeaza foarte bine situatia femeii libere. E
a refuza sa se cantoneze n rolul ei de femela pentru ca nu vrea sa se mutileze; d
ar asi repudia sexul nseamna, de asemenea, mutilare. Barbatul este o fiinta umana
sexuata; femeia nu este un individ complet si egala a barbatului dect daca este
si ea o fiinta umana sexuata. Misoginii i-au reprosat adesea femeii intelectuale
ca "se neglijeaza" ; nsa tot ei i-au tinut astfel de predici: "Daca vreti sa fit
i egale cu noi, ncetati sa va mai fardati si sa va lacuiti unghiile". Acest din u
rma sfat este absurd. Tocmai pentru ca ideea de feminitate este definita artific
ial de obiceiuri si de mode, ea i se impune din afara femeii; ea poate evolua n a
sa fel nct canoanele sale sa se apropie de acelea adoptate de barbati: pe plaja, p
antalonul a devenit o tinuta feminina. Aceasta nu schimba nimic din fondul probl
emei: nimeni nu are libertatea de a modela dupa bunul sau plac ideea de feminita
te. Cea care nu i se conformeaza se devalorizeaza din punct de vedere sexual, si
prin urmare social, din moment ce societatea a 416 integrat n ea valorile sexual
e. Refuznd atributele feminine, femeia nu capata atribute virile; nici macar trav
estita nu reuseste sa se transforme n barbat: este o travestita Am vazut ca nsasi
homosexualitatea constituie o specificare: neutralitatea este imposibila Nu exis
ta nici o atitudine negativa care sa nu implice o contraparte pozitiva. Adolesce
nta crede adesea ca poate pur si simplu sa dispretuiasca conventiile; dar prin c
hiar acest fapt ea si exprima clar atitudinea; creeaza o situatie noua antrennd co
nsecinte pe care va trebui sa si le asume. Imediat ce un individ se sustrage unu
i cod stabilit, el devine im razvratit. O femeie care se mbraca extravagant minte
cnd afinna cu simplitate ca nu face dect sa se mbrace dupa bunul ei plac, nimic ma
i mult; ea stie bine ca este o extravaganta. Dimpotriva, cea care nu vrea sa tre
aca drept excentrica se conformeaza regulilor comune. A alege sfidarea, n afara d
e cazul cnd ea reprezinta o actiune eficace n mod pozitiv, nseamna a face un calcul
gresit: se consuma mai mult timp si mai multe forte dect se economisesc. O femei
e care nu doreste sa socheze, care nu vrea sa se devalorizeze social trebuie sasi asume ca femeie conditia ei de femeie. Dar, n timp ce pentru barbat conformism
ul este foarte firesc - deoarece cutumele s-au ajustat dupa nevoile individului
autonom si activ - va

trebui ca femeia, care este si ea subiect, activitate, sa se adapteze unei lumi

care a predestinat-o pasivitatii. Este o servitute cu att mai apasatoare, cu ct fe
meile nchise n sfera feminina i-au hipertrofiat importanta: au transformat toalete
le, treburile casnice ntr-o arta dificila. Barbatul nu trebuie sa se preocupe del
oc de hainele lui; snt comode, adaptate unei vieti active, nu trebuie sa fie ales
e cu grija; abia daca fac parte din personalitatea sa; mai mult, nimeni nu astea
pta de la el sa le ntretina singur: o femeie binevoitoare sau una platita ia asup
ra ei aceasta sarcina. Dimpotriva, femeia stie ca, atunci cnd este privita, nu po
ate fi separata de aparenta ei; este judecata, respectata, dorita prin vesmintel
e pe care le poarta. Ele au fost initial destinate sa o faca neputincioasa, si a
u ramas fragile: ciorapilor li se duc firele, tocurile se sclciaza, bluzele si ro
chiile de culoare deschisa se murdaresc, pliurile se desfac; si ea va trebui sa
remedieze singura cea mai mare parte dintre aceste accidente; semenii sai nu-i v
in n ajutor de bunavoie, iar ea va pregeta sa ncarce si mai tare cheltuielile case
i cu lucruri pe care le poate face ea nsasi: coafatul, plisarea stofelor, farduri
le, rochiile noi costa si asa destul de mult. Cnd se ntorc seara, secretara sau st
udenta au ntotdeauna ciorapi de remaiat, bluze de spalat, rochii de calcat. Femei
a care cstiga destul si poate permite sa transfere asupra altora aceste corvezi; d
ar va fi constrnsa la o eleganta mai complicata, va pierde timpul facnd cumparatur
i si probe la croitoreasa. Traditia i impune femeii, chiar daca este necasatorita
, o anumita grija fata de interiorul ei; un functionar numit n alt oras locuieste
fara griji la hotel; n timp ce colega sa va ncerca sa se 417 instaleze undeva; va
trebui sa-si ntretina interiorul cu atentie, caci nu i s-ar trece cu vederea o n
eglijenta care la un barbat ar fi socotita naturala. De altfel, nu numai grija d
e ce va spune lumea o face sa-si consacre timpul si preocuparile frumusetii ei s
i treburilor casei. Pentru propria-i satisfactie ea doreste sa ramna o femeie ade
varata. Nu reuseste sa se aprobe pe sine, n prezent si n trecut, dect cumulnd existe
nta ei actuala cu destinul pe care i-1 pregatisera mama sa, jocurile de copil si
viata de adolescenta. A nutrit visuri narcisiste, si continua sa opuna orgoliul
ui falie al barbatului cultul propriei sale imagini; vrea sa se expuna privirilo
r, sa farmece. Mama si surorile mai mari i-au inspirat gustul pentru "cuib": o c
asa a ei este forma primitiva a visurilor sale de independenta; si nu vrea sa-si
renege visurile nici atunci cnd si-a gasit libertatea pe alte cai. n masura n care
se simte nesigura n lumea masculina, simte permanent nevoia unui adapost, simbol
al acelui refugiu interior pe care s-a obisnuit sa-1 gaseasca n ea. Docila fata
de traditia feminina, va lustrui parchetul, va gati singura, n loc sa se duca sa
mannce la restaurant precum colegul ei. Vrea sa traiasca n acelasi timp si ca un b
arbat si ca o femeie, si prin aceasta si sporeste oboseala si sarcinile. Daca vre
a sa ramna pe deplin femeie este pentru ca vrea sa aiba sanse maxime n abordarea c
eluilalt sex. n domeniul sexual se ivesc problemele ei cele mai dificile. Pentru
a fi un individ complet, egal cu barbatul, trebuie ca femeia sa aiba acces la lu
mea masculina, asa cum si barbatul are acces la lumea feminina; sa aiba acces la
Celalalt; numai ca exigentele Celuilalt nu snt simetrice n cele doua cazuri. O da
ta cucerite, averea sau celebritatea, aparnd ca virtuti imanente, pot sa mareasca
forta de seductie a femeii; dar faptul de a avea o activitate autonoma i contraz
ice feminitatea, si ea stie asta. Femeia independenta - si mai ales intelectuala
care e constienta de situatia ei - va suferi, ca femela, de un complex de infer
ioritate; nu are timp sa consacre frumusetii sale ngrijiri att de atente precum co
cheta, a carei unica grija este aceea de a seduce; degeaba va urma sfaturile spe
cialistilor, nu va fi niciodata dect o amatoare n domeniul elegantei; farmecul fem
inin cere ca transcendenta,

degradndu-se n imanenta, sa nu mai apara dect ca o subtila palpitatie a carnii; tre

buie ca femeia sa fie o prada oferita n mod spontan, n timp ce intelectuala stie c
a se ofera, stie ca este o constiinta, un subiect; nu-si poate impune prin puter
ea vointei sa-si ucida privirea si sa-si preschimbe ochii ntr-un petic de cer sau
ntr-o oglindire de apa; nu poate, desigur, sa opreasca elanul unui trup care se
avnta catre lume pentru a-1 metamorfoza ntr-o statuie nsufletita de surde vibratii.
Intelectuala va ncerca cu att mai mult zel, cu ct i va fi mai teama de nereusita; d
ar acest zel constient este si el o activitate, si deci nu-si atinge scopul Va c
omite erori analoage cu acelea sugerate de menopauza: ncearca sa-si nege cerebral
itatea, asa cum femeia care mbatrneste ncearca 418 sa-si nege vrsta; se mbraca precum
o fetita, se mpopotoneaza cu flori, cu volane, cu haine n culori tipatoare; si exa
gereaza mimicile infantile si uluite. Se prosteste, topaie, gngureste, mimeaza de
zinvoltura, zapaceala, spontaneitatea. Dar seamana cu acei actori care, pentru c
a nu reusesc sa ncerce emotia care ar antrena destinderea anumitor muschi, si cont
racta printr-un efort de vointa grupele de muschi antagoniste, fac o grimasa n lo
c sa-si plece pleoapele sau sa-si lase n jos colturile gurii; astfel intelectuala
, pentru a mima abandonul, se crispeaza. Simte asta si este iritata; pe figura p
ierduta n naivitate trece deodata o stralucire de inteligenta prea ascutita; buze
le ce surd promitator se strng ntr-un rictus. Daca i este greu sa placa, aceasta se n
tmpla fiindca ea nu este, precum surorile ei mai mici, sclavele, o pura vointa de
a placea; dorinta de a seduce, orict de vie, nu a cobort n profunzimea trupului ei
; cum simte ca este nendemnatica, se irita din pricina servilitatii sale; vrea sas
i ia revansa ducnd mai departe jocul, dar de aceasta data cu armele masculine: vo
rbeste n loc sa asculte, si etaleaza gndurile subtile, emotiile inedite. si contrazi
ce interlocutorul n loc sa l aprobe, ncearca sa obtina un ascendent asupra lui. Doa
mna de Stael stia sa amestece cu destul de multa abilitate cele doua metode pent
ru a obtine triumfuri fulgeratoare: rar i rezista cineva. Dar atitudinea de sfida
re, att de frecventa, printre altele, la femeile americane, mai degraba i agaseaza
pe barbati dect i domina; de altfel, ei atrag aceasta atitudine prin propria lor
atitudine sfidatoare; daca ar accepta sa iubeasca n locul unei sclave o egala a l
or - cum fac cei care snt lipsiti n acelasi timp de aroganta si de complexe de inf
erioritate -femeile ar fi mult mai putin obsedate de preocuparea pentru feminita
tea lor. Ar capata mai multa naturalete, mai multa simplitate, si ar descoperi c
a a fi femeie nu necesita atta osteneala, pentru ca, la urma urmei, ele snt oricum
femei. Fapt este ca barbatii ncep sa accepte rezonabil inevitabilul: conditia no
ua a femeii; cum nu se mai simte aprioric condamnata, aceasta ncepe sa devina mai
usoara: astazi, faptul ca lucreaza nu o mpiedica pe femeie sa fie feminina si sa
-si pastreze atractivitatea sexuala. Aceasta reusita care marcheaza deja un prog
res spre echilibru - ramne, totusi, incomplet; femeii i este nca mult mai greu dect
barbatului sa aiba cu celalalt sex relatiile pe care le doreste. Viata sa erotic
a si sentimentala ntlneste numeroase obstacole. n aceasta privinta, femeia vasala n
u este, de altfel, cu nimic mai privilegiata: din punct de vedere sexual si sent
imental, majoritatea sotiilor si a curtezanelor snt radical frustrate. Daca dific
ultatile snt mai evidente n cazul femeii independente este pentru ca ea a ales lup
ta n locul resemnarii. Toate problemele vii gasesc n moarte o solutie tacuta; o fe
meie care este ocupata sa traiasca este deci mai plina de contradictii dect aceea
care si nmormnteaza vointa si dorintele; dar 419 ea nu va accepta ca aceasta din u
rma sa-i fie data ca exemplu. Numai comparndu-se cu un barbat va creste n propriii
ei ochi.

Femeia care se consuma, care are responsabilitati, care cunoaste duritatea lupte
i mpotriva rezistentelor lumii, are nevoie - ca si barbatul nu numai sa-si satisf
aca dorintele fizice, ci si sa cunoasca destinderea, diversiunea pe care i-o adu
c niste aventuri sexuale reusite. Or, exista nca medii n care aceasta libertate nu
-i este recunoscuta n mod concret; daca o foloseste, femeia risca sa-si compromit
a reputatia, cariera; sau macar i este impusa o ipocrizie care o apasa. Cu ct a re
usit sa se impuna mai mult din punct de vedere social, cu att i se trec cu vedere
a mai multe; dar, mai ales n provincie, este pndita cu severitate, n majoritatea ca
zurilor. Chiar si n mprejurarile cele mai favorabile - cnd teama de opinia celorlal
ti nu este prezenta - situatia femeii nu este echivalenta cu a barbatului. Difer
entele provin n acelasi timp din traditie si din problemele pe care le ridica nat
ura singulara a erotismului feminin. Barbatului i este usor sa faca dragoste cu o
partenera aleasa la ntmplare, care poate la rigoare sa-i linisteasca trupul si sa
-1 destinda din punct de vedere moral. Au existat femei - doar cteva - care au ce
rut sa se nfiinteze bordeluri pentru femei; ntr-un roman intitulat Numarul /, o fe
meie propunea sa se creeze niste case de toleranta n care femeile sa se poata "us
ura din punct de vedere sexual" cu ajutorul unui soi de "taxi-boys".l Se pare ca
un asemenea bordel exista altadata la San Francisco, dar l frecventau numai pros
tituatele, amuzndu-se sa plateasca n loc sa fie platite; n curnd stabilimentul a fos
t nchis de catre protectorii lor. Lasnd deoparte faptul ca aceasta solutie este ut
opica si putin profitabila, fara ndoiala ca nu ar avea prea mult succes; am vazut
ca femeia nu poate obtine o "usurare" la fel de mecanica precum barbatul; major
itatea ar socoti situatia ca fiind prea putin propice unui abandon voluptuos. n o
rice caz, fapt este ca aceasta posibilitate le este refuzata n zilele noastre. So
lutia care consta n a gasi pe strada un partener de o noapte sau de o ora -presup
unnd ca femeia nzestrata cu un temperament puternic si care a depasit toate inhibi
tiile priveste fara dezgust aceasta iesire - este mult mai periculoasa pentru ea
dect pentru barbat. Riscurile bolilor venerice snt mai grave pentru ea din moment
ce barbatul trebuie sa fie atent sa evite contaminarea; si, orict de prudenta ar
fi ea, nu este n nici un moment pe deplin sigura ca poate evita o sarcina. Dar m
ai ales n relatiile ntre necunoscuti - vorbind de acele relatii care se situeaza p
e un plan brutal - diferenta de forta fizica este foarte importanta. Un barbat n
u trebuie sa se teama de cine stie ce din 1 Autoarea - careia i-am uitat numele,
lapsus care se pare ca nu are prea multa importanta - explica pe ndelete cum ar
putea fi acestia dresati sa satisfaca orice clienta, ce gen de viata ar trebui s
a li se impuna etc. 420 partea femeii pe care a adus-o la el acasa; i ajunge puti
na vigilenta. Nu e acelasi lucru pentru femeia care lasa sa intre n casa ei un ba
rbat Mi s-a relatat povestea a doua femei tinere care, proaspat venite la Paris
si avide sa "cunoasca viata", dupa o raita de noapte prin cafenele invitasera ac
asa doi pesti seducatori din Montmartre: dimineata s-au trezit jefuite, maltrata
te si amenintate cu santajul. Un caz si mai semnificativ este acela al unei feme
i de vreo patruzeci de ani, divortata, care muncea din greu toata ziua pentru asi hrani cei trei copii si parintii batrni. Desi era nca frumoasa si atragatoare,
nu avea deloc timp sa duca o viata mondena, sa fie cocheta, sa cucereasca n mod d
ecent pe cineva, lucru care de altfel ar fi plictisit-o. Totusi, era o fiinta se
nzuala; s i credea ca are dreptul sa-si satisfaca simturile la fel ca un barbat.
Seara se ducea uneori sa se plimbe pe strazi si facea n asa fel nct agata cte un ba
rbat. Dar ntr-o noapte, dupa o ora sau doua petrecute ntr-un hatis din Bois de Bou
logne, amantul sau de ocazie n-a mai lasat-o sa

plece: voia sa-i afle numele, adresa, voia s-o revada, sa locuiasca mpreuna cu ea
; si cum femeia a refuzat, a batut-o cu salbaticie, lasnd-o acolo plina de vnatai
si de rani, terorizata. Doar femeile bogate pot sa faca un amant sa se ataseze d
e ele ntretinndu-1 sau ajutndu-1. Unele prefera acest trg: platindu-1 pe barbat, fac
din el un instrument, ceea ce le permite sa se foloseasca de el cu o nepasare d
ispretuitoare. Dar este vorba mai ales de femei n vrsta, care pot disocia n mod att
de crud erotismul si sentimentul, n timp ce n adolescenta feminina uniunea este, a
sa cum am vazut, att de profunda. Chiar si dintre barbati snt o multime care nu ac
cepta aceasta diviziune ntre trup si constiinta. Cu att mai mult, majoritatea feme
ilor nu vor consimti s-o ia n consideratie. De altfel, ele snt mai sensibile la nse
laciunea ascunsa ntr-un asemenea raport: cel care plateste este si el un instrume
nt de care partenerul se foloseste pentru a-si cstiga existenta. Orgoliul viril i
ascunde barbatului echivocurile dramei erotice: el se minte n mod spontan; mai us
or de umilit, mai susceptibila, femeia este si mai lucida; ea nu va reusi sa fie
orbita dect cu pretul unei rele-credinte mai viclene. Cumpararea unui barbat - p
resupunnd ca are mijloacele s-o faca -nu o va satisface n general pe femeie. Pentr
u majoritatea femeilor - ca si pentru barbati - nu este vorba numai sa-si satisf
aca dorintele, ci si sa-si mentina n acelasi timp demnitatea lor de fiinte umane.
Cnd barbatul se bucura de trupul femeii si cnd i da placerea, el se afirma ca unic
ul subiect: cuceritor imperios, donator generos sau ambele n acelasi timp. Si fem
eia vrea sa afirme faptul ca-si aserveste partenerul propriei ei placeri si ca l
copleseste cu daruri. De aceea, cnd i se impune barbatului, fie prin binefacerile
pe care i le promite, fie miznd pe curtoazia lui, fie trezindu-i prin diverse ma
nevre dorinta n pura sa generalitate, femeia este gata sa se convinga ca l satisfa
ce pe deplin. Datorita acestei 421 convingeri avantajoase, poate sa-1 solicite f
ara a fi umilita, pentru ca pretinde ca actioneaza din generozitate. Astfel, n Gru
n prg, "doamna n alb", care rvneste mngierile lui Phil, i spune cu nfumurare: "Nu-mi
ac dect cersetorii si nfometatii". ntr-adevar, procedeaza cu abilitate n asa fel nct e
l sa adopte o atitudine imploratoare. Atunci, spune Colette, "se grabi catre reg
atul strmt si obscur n care orgoliul sau putea crede ca tnguirea este marturisirea
disperarii si unde cersetoarele de felul ei beau iluzia liberalitatii". Doamna d
e Warens este prototipul acelor femei care-si aleg amanti tineri sau nefericiti,
ori de conditie inferioara, pentru a da poftelor lor nfatisarea generozitatii. D
ar exista si femei ndraznete care i ataca pe barbatii cei mai puternici si care snt
ncntate sa-i copleseasca, n timp ce ei n-au cedat dect din politete sau din teroare
. Daca femeia care-1 prinde pe barbat n capcana vrea sa-si imagineze ca ea este c
ea care daruieste, invers, cea care se daruieste vrea sa afirme ca, de fapt, l ia
n posesie pe celalalt. "Eu snt o femeie care poseda", mi spunea ntr-o zi o tnara zia
rista. De fapt, exceptnd cazurile de viol, nimeni nu poseda pe nimeni. Dar femeia
se minte de doua ori n aceasta privinta. Caci barbatul, de fapt, seduce prin pas
iunea lui, prin agresivitate, el smulge ntr-un mod activ consimtamntul partenerei
sale. n afara de cazurile exceptionale - atre altele doamna de Stael despre care a
m mai vorbit - pentru femeie lucrurile se petrec altfel; ea nu poate face mai mu
lt dect sa se ofere; caci majoritatea barbatilor vor cu nversunare sa-si pastreze
rolul; vor sa trezeasca n femeie o tulburare unica, nu sa fie alesi pentru a sati
sface nevoile acesteia n generalitatea lor; daca snt alesi, se simt exploatati.' "
O femeie careia nti-i este teama de barbati i sperie pe acestia", mi spunea un tnar
. Si adesea -am auzit pe barbati declarnd: "Am oroare ca femeia sa ia initiativa".
Cnd femeia se ofera cu prea multa ndrazneala, barbatul da napoi; tine sa fie el cu
ceritorul. Femeia nu poate deci sa posede dect transformndu-se n

prada: trebuie sa devina un lucru pasiv, o promisiune de supunere. Daca reuseste

, va gn-di ca a facut n mod voluntar aceasta conjuratie magica, se va crede subiec
t Dar si asuma riscul de a fi transfonnata ntr-un obiect inutil de dispretul barba
tului. De aceea este att de profund umilita cnd acesta i refuza avansurile. Si barb
atul se poate nfuria atunci cnd crede ca a fost manipulat; totusi, el n-a facut de
ct sa rateze o actiune, nimic mai mult n timp ce femeia a acceptat sa devina trup
prin tulburare, asteptare, promisiune; ea nu putea cstiga dect pierzndu-se pe sine:
si ramne pierduta. Trebuie sa fie oarba sau exceptional de lucida pentru a profi
ta de o asemenea nfrngere. Si chiar cnd seductia reuseste, victoria ramne echivoca; n
tr-adevar, 1 Acest sentiment i corespunde celui pe care l-am aratat vorbind despr
e tnara fata. Numai ca ea sfrseste prin a se resemna cu acest destin. 422 dupa opi
nia comuna, barbatul nvinge, el are femeia. Nu este admis faptul ca ea, ca si bar
batul, si poate asuma dorintele: ea este prada acestora. Este de la sine nteles ca
barbatul a integrat individualitatii lui forte specifice: n timp ce femeia este
sclava speciei.1 Ea este imaginata mai degraba ca pura pasivitate: este privita
ca "trfa regimentului", gata oricnd sa se ofere; disponibila, deschisa, este o une
alta; cedeaza moale la nvaluirea dorintei, este fascinata de barbatul care o cule
ge ca pe un fruct Uneori este privita ca o activitate alienata: exista un diavol
care tropaie n pntecele ei, n adncul vaginului ei pndeste un sarpe nesatios, avid de
sperma barbatului. n orice caz, este refuzata ideea ca femeia este pur si simplu
libera. n Franta mai ales, exista o confuzie obstinata ntre femeia libera si feme
ia usoara, ideea de frivolitate implicnd o absenta a rezistentei si a controlului
, o lipsa, negatia nsasi a libertatii. Literatura feminina ncearca sa combata acea
sta prejudecata: de exemplu, n Griselidis, Clara Malraux insista asupra ideii ca
eroina sa nu cedeaza unui impuls, ci ndeplineste un act pe care-1 revendica. n Ame
rica se recunoaste n activitatea sexuala a femeii o libertate, ceea ce o favorize
aza foarte tare. Dar dispretul pe care-1 au n Franta fata de "femeile usoare" chi
ar acei barbati care profita de favorurile lor le paralizeaza pe foarte multe fe
mei. Ele au oroare de reprezentarile pe care le-ar suscita, de cuvintele care le
-ar lua drept pretext. Chiar daca femeia dispretuieste brfele anonime, ea simte n
relatiile cu partenerul ei niste dificultati concrete; caci opinia celorlalti se
ntruchipeaza n el. Adesea barbatul considera patul ca fiind terenul pe care trebu
ie sa-si afirme superioritatea agresiva. Vrea sa ia si nu sa primeasca, sa rapea
sca si nu sa ofere ceva n schimb. Cauta sa posede femeia dincolo de ceea ce aceas
ta i ofera; vrea ca acceptarea ei sa fie o nfrngere, cuvintele pe care le murmura e
a trebuie sa fie declaratii de iubire pe care el i le smulge; daca si admite plac
erea, si recunoaste sclavia. Cnd Claudine l sfideaza pe Renaud prin promptitudinea
cu care i se supune, el i-o ia nainte: se grabeste s-o violeze n momentul n care ea
avea sa i se ofere; o obliga sa-si tina ochii deschisi pentru a-si contempla tr
iumful n rostogolirea lor. Tot astfel, n Conditia umana, autoritarul Ferral se ncap
atneaza sa aprinda lumina, n timp ce Valerie vrea s-o stinga. Daca este orgolioasa
, revendicatoare, femeia abordeaza barbatul ca pe un adversar; n aceasta lupta ar
e mult mai putine arme dect el; el are forta fizica si i este mult mai usor sa-si
impuna vointa; asa cum am vazut, tensiunea si activitatea se armonizeaza cu erot
ismul sau, n timp ce femeia, refuznd pasivitatea, distruge vraja care o duce la vo
luptate; Am vazut n primul volum ca exista un oarecare adevar n aceasta opinie. Da
r asimetria nu se manifesta chiar n momentul dorintei, ci n procreatie. n dorinta,
barbatul si femeia si asuma n mod identic functia lor naturala.

423 daca n atitudine si n miscari mimeaza dominatia, nu ajunge sa simta placerea:

majoritatea femeilor care se sacrifica orgoliului lor devin frigide. Rar se ntlnes
c amanti care sa le permita iubitelor lor sa-si satisfaca tendintele autoritare
sau sadice; si mai rare nca snt femeile care sa-si afle o deplina satisfactie erot
ica n aceasta docilitate. Exista o cale care pare mult mai spinoasa pentru femeie
: masochismul. Atunci cnd ziua lucreaza, lupta, si asuma responsabilitati sau risc
uri, pentru ea este o destindere sa-si asume noaptea capricii puternice. ndragost
ita sau naiva, femeii i place ntr-adevar sa se aneantizeze n avantajul unei vointe
tiranice. Dar mai trebuie si sa se simta cu adevarat dominata. Nu-i este usor ce
lei care traieste n fiecare zi printre barbati sa creada n superioritatea necondit
ionata a barbatilor. Mi s-a citat cazul unei femei, nu cu adevarat masochista, d
ar foarte "feminina", care gusta, adica, profund placerea de a uita de sine n bra
tele barbatilor; de la vrsta de saisprezece ani avusese mai multi soti si numeros
i amanti care-i adusesera multa placere; dupa ce a dus la bun sfrsit o actiune di
ficila, n cursul careia le daduse ordine unor barbati, se plngea ca devenise frigi
da: abandonul fericit ajunsese pentru ea imposibil pentru ca se obisnuise sa-i d
omine pe barbati, pentru ca prestigiul lor se naruise. Cnd femeia ncepe sa se ndoia
sca de superioritatea barbatilor, pretentiile pe care le au acestia nu fac dect s
a micsoreze stima pe care ar putea s-o aiba fata de ei. n pat, n momentul n care ba
rbatul se vrea mascul cu cea mai mare nversunare, tocmai prin faptul ca mimeaza v
irilitatea apare ca infantil pentru o privire cunoscatoare: nu face dect sa ncerce
sa ndeparteze vechiul complex al castrarii, umbra tatalui sau ori cine stie ce a
lta fantasma. Nu ntotdeauna din orgoliu refuza femeia sa cedeze capriciilor amant
ului sau: ea vrea sa aiba de-a face cu un adult care traieste un moment real al
vietii sale, nu cu un baietas care-si spune povesti. Masochista este deosebit de
deceptionata: o complezenta materna, excedata sau indulgenta nu este abdicarea
la care viseaza ea. Sau va trebui sa se multumeasca si ea cu jocuri derizorii, p
refacndu-se a se crede dominata sau aservita, sau va alerga dupa barbatii asa-zis
i "superiori" n speranta de a-si descoperi un stapn, sau va deveni frigida. Am vaz
ut ca atunci cnd doi parteneri se recunosc reciproc ca fiind egali, pot scapa de
tentatiile sadismului si ale masochismului. Daca n barbat si n femeie exista o farm
a de modestie si generozitate, ideea de victorie si aceea de nfrngere dispar: actu
l dragostei devine un schimb liber. Dar, n mod paradoxal, femeii i este mai greu d
ect barbatului sa recunoasca drept semen al ei un individ apar-tinnd celuilalt sex
. Casta masculina detine superioritate, si tocmai pentru acest motiv barbatul po
ate simti o stima afectuoasa pentru numeroase femei n parte: o femeie este usor d
e iubit; are mai nti privilegiul de a-si introduce iubitul ntr-o lume diferita de a
sa, ale 424 carei laturi acestuia i place sa le exploreze; l intriga si l amuza, c
el putin pentru un timp; apoi, prin faptul ca situatia sa este limitata, subordo
nata, toate calitatile sale apar drept cuceriri, n timp ce erorile snt usor de ier
tat; Stendhal le admira pe doamna de Renal si pe doamna de Chasteler n ciuda prej
udecatilor lor detestabile; daca o femeie are idei false, daca nu e prea intelig
enta, clarvazatoare sau curajoasa, barbatul nu o socoteste vinovata: este o vict
ima, se gndes-te el - uneori pe buna dreptate - a situatiei sale; viseaza la ce-a
r fi putut sa fie, la ceea ce probabil va fi ea, poate: femeia poate fi crezuta
pe cuvnt, i se poate mprumuta mult, din moment ce nu este nimic definit; din prici
na acestei absente, amantul se va plictisi repede; dar tot din aceasta absenta p
rovin misterul, farmecul care-1 seduce si l face sa fie nclinat catre o tandrete

facila. Este mult mai greu sa simti prietenie pentru un barbat: caci el este cee
a ce a voit sa fie, fara cale de ntoarcere; trebuie sa fie iubit pentru prezenta
si adevarul lui, nu pentru promisiuni si posibilitati incerte. El este raspunzat
or de actele, de ideile sale; el exista fara nici o scuza. Cu el nu exista frate
rnitate dect daca i aprobi actiunile, scopurile, opiniile; Julien poate iubi o leg
itimista; dar o Lamiel n-ar putea iubi un barbat ale carei idei le dispretuieste
. Chiar fiind gata sa faca niste compromisuri, femeii i va fi greu sa adopte o at
itudine indulgenta. Caci barbatul nu-i deschide un paradis nverzit al copilariei,
ea l ntlneste n aceasta lume care este lumea lor comuna si n care el nu se aduce dect
pe el nsusi. nchis n sine, definit, decis, nu lasa sa nfloreasca visele; cnd vorbest
e trebuie ascultat; se ia n serios; daca nu este interesant, plictiseste, prezent
a lui este apasatoare. Numai baietii foarte tineri se lasa mpodobiti cu un miracu
los ieftin, poti cauta n ei mister si promisiune, poti sa le gasesti scuze, sa nu
-i iei n serios; este unul dintre motivele care-i fac att de seducatori n ochii fem
eilor mature. Numai ca ei le prefera mai ntotdeauna pe femeile tinere. Femeia de
treizeci de ani este atrasa de barbatii adulti. Si fara ndoiala ca printre acesti
a va afla barbati care nu-i vor descuraja stima sau prietenia; dar este norocoas
a daca acestia nu afiseaza nici un fel de aroganta. Atunci cnd doreste o aventura
, o poveste de dragoste n care sa-si poata darui si sufletul o data cu trupul, pr
oblema femeii este sa ntlneasca un barbat pe care sa-1 poata considera egalul ei f
ara ca acesta sa se considere superior. Mi se va spune ca n general femeile nu snt
att de exigente, ca profita de ocazie atunci cnd aceasta se iveste fara sa-si pun
a prea multe ntrebari, apoi se descurca cum pot cu orgoliul si cu senzualitatea l
or. Este adevarat. Dar este adevarat si faptul ca ele ascund n adncul inimii lor o
multime de deceptii, de umilinte, de regrete, de ranchiune, pentru care nu afla
m - n general - echivalente la barbati. Dintr-o poveste mai mult sau mai putin ra
tata, barbatul are aproape sigur cel putin profitul placerii, pe cnd ea poate foa
rte bine sa nu se 425 aleaga cu nimic; chiar daca este indiferenta, se lasa din
politete n voia mbratisarii amantului cnd vine momentul decisiv: se ntmpla ca amantul
sa fie neputincios, si atunci ea sufera ca s-a compromis ntr-o tovarasie att de d
erizorie; daca nu ajunge la orgasm, se simte "avuta", pacalita; daca este satisf
acuta, va ncerca sa-1 lege de ea pe amant Rar este pe de-a-ntregul sincera atunci
cnd pretinde ca nu vrea dect o aventura de o noapte, urmarind placerea, caci plac
erea, departe de a o elibera, o leaga de barbat; o despartire, chiar si prieteno
asa, o raneste. Mult mai rar auzi o femeie vorbind amical despre un fost amant d
ect un barbat despre iubitele sale. Natura erotismului, dificultatile unei vieti
sexuale libere o ndeamna pe femeie la monogamic Totusi, legatura sau casatoria se
conciliaza pentru ea mult mai greu cu o cariera dect pentru un barbat. Se ntmpla c
a barbatul sau amantul sa-i ceara sa renunte la munca ei: ea ezita, precum Vagab
onda lui Colette, care doreste cu ardoare alaturi de sine caldura unui barbat, d
ar se teme de constrnge-rile unei vieti conjugale; daca cedeaza, at-o din nou vasa
la; daca refuza, se condamna la o solitudine pustiitoare. n zilele noastre barbat
ul accepta, n general, ca tovarasa lui de viata sa aiba o meserie; romanele lui C
olette Yver care ne nfatiseaza o tnara femeie ncoltita sa-si sacrifice meseria pent
ru a pastra linistea caminului ei snt putin cam perimate; viata n comun a doua fii
nte libere este pentru fiecare o mbogatire, si n ocupatiile celuilalt fiecare afla
garantia propriei sale libertati; femeia care si este siesi suficienta l eliberea
za pe sotul ei de sclavia conjugala care era rascumpararea propriei sale sclavii
. Daca barbatul este de o bunavointa scrupuloasa, amantii si sotii ajung, ntr-o g
enerozitate lipsita de exigente, la o perfecta egalitate ' nsusi barbatul joaca u
neori rolul de servitor

devotat; astfel, alaturi de George Eliot, Lewes crea atmosfera propice pe care s
otia o creeaza de obicei n jurul sotului-suzeran. Dar n cea mai mare parte a timpu
lui, femeii i revine astazi grija armoniei caminului. Barbatului i se pare firesc
ca ea sa fie cea care tine casa, care se ocupa singura de ngrijirea si de educat
ia copiilor. Chiar si femeia crede ca, maritndu-se, si-a asumat sarcini de care v
iata ei personala nu o scutesc; nu vrea ca sotul ei sa fie privat de avantajele
pe care le-ar fi avut uninduse cu o "femeie adevarata": se vrea eleganta, buna g
ospodina, mama devotata, asa cum snt n mod traditional sotiile. Este o sarcina car
e devine repede coplesitoare. Femeia si-o asuma n acelasi timp din grija pentru p
artenerul ei si din fidelitate fata de sine; caci tine, asa cum am vazut, sa nu
rateze nimic din destinul ei de femeie. Va fi pentru sotul ei un dublu n acelasi
timp n care este ea nsasi; se va ncarca cu sarcinile lui, va participa la reusitele
lui tot att ct se intereseaza de propria ei 1 Se pare ca viata Clarei si a lui Ro
bert Schumann a fost un timp o reusita de acest gen. 426 soarta, si chiar mai mu
lt Crescuta n respectul superioritatii masculine, este posibil ca ea nca sa creada
ca barbatul trebuie sa stea pe primul plan; uneori este convinsa ca, daca i-ar
revendica acest drept, si-ar ruina casnicia; femeia este sfsiata ntre dorinta de a
se afirma si aceea de a trece neobservat! Exista, totusi, un avantaj pe care-1
poate avea femeia prin chiar faptul inferioritatii sale; pentru ca are de la ncep
ut mai putine sanse dect barbatul, nu se simte aprioric vinovata fata de el; nu e
a trebuie sa compenseze nedreptatea sociala, nu i se cere asta. Un barbat de bun
acredinta trebuie sa "menajeze" femeile pentru ca este mai favorizat dect ele. Se
va lasa nlantuit de scrupule, de mila, risca sa devina o prada a femeilor-crampo
n, a femeilor-mncatoare-de-barbati, pentru ca femeile snt dezarmate. Femeia care cs
tiga o independenta virila se bucura de marele privilegiu ca are de-a face din p
unct de vedere sexual cu indivizi autonomi si activi care - n general - nu vor ju
ca n viata lor un rol parazitar, nu o vor nlantui prin slabiciunea lor si prin exi
genta nevoilor lor. Numai ca rar se ntlnesc femei care sa stie sa stabileasca un r
aport liber cu partenerul lor; si creeaza singure lanturi pe care nu doresc sa le
schimbe: adopta atitudinea de ndragostite. n douazeci de ani de asteptare, de spe
ranta, tnara fata a visat la mitul eroului eliberator si salvator: independenta cs
tigata prin munca nu ajunge sa nimiceasca dorinta unei abdicari glorioase. Ar tr
ebui ca ea sa fi fost crescuta exact ca un baiat1 pentru a putea depasi usor nar
cisismul adolescentei: nsa ea pastreaza pe toata durata vietii ei de adult acest
cult al propriului eu la care a predispus-o ntreaga ei tinerete; din reusitele ei
profesionale si face merite cu care-si mpodobeste imaginea ; are nevoie de o priv
ire venita de sus care sa-i reveleze si sa-i consacre valoarea. Chiar daca este
severa cu barbatii pe care-i vede n fiecare zi si a caror masura o stie exact, ac
easta nu o mpiedica sa venereze Barbatul si, daca l ntlneste, este gata sa-i cada n g
enunchi. A-si vedea existenta justificata de catre un zeu este mai usor dect a o
justifica prin propriile ei eforturi; lumea o ncurajeaza sa creada n posibilitatea
unei salvari care i-a fost menita, si ea nsasi alege sa creada n aceasta posibili
tate. Uneori renunta n ntregime la autonomia sa, nu mai este dect o ndragostita; cel
mai adesea ncearca o conciliere; dar dragostea idolatra, dragostea-abdi-care est
e devastatoare; i ocupa toate gndurile, n fiecare clipa, este obsedanta, tiranica. n
cazul unor nereusite profesionale, femeia si cauta refugiul n dragoste: esecurile
ei se traduc prin scene si pretentii pe care trebuie sa le suporte amantul. Dar
suferintele ei din dragoste snt departe de a-i mari zelul profesional: n general
se ntmpla tocmai invers: este iritata mpotriva acestui fel de viata care 1 Adica nu
numai dupa aceleasi metode, ci si n acelasi climat, ceea

ce este imposibil n ziua de azi, n ciuda tuturor eforturilor educatorilor. 427 i in

terzice calea regala a marii iubiri. O femeie care lucra acum zece ani n redactia
unei reviste politice dirijate de femei mi spunea ca n birouri se vorbea rar desp
re politica, si fara ncetare despre dragoste: una se plngea ca nu este iubita dect
pentru trupul ei, nesocotindu-i-se marea inteligenta; alta se tnguia ca barbatii
nu-i apreciau dect spiritul, fara sa se intereseze de farmecele ei tnipesti. Si n
acest caz, pentru ca femeia sa poata fi ndragostita n felul unui barbat, adica far
a a-si pune ntreaga fiinta n joc, n libertate, ar trebui ca ea sa se creada egala b
arbatului, si sa fie astfel n mod concret: ar trebui sa se angajeze cu aceeasi ho
tarire n actiunile sale, ceea ce, asa cum vom vedea, este nca destul de rar. Exist
a o functiune feminina care n zilele noastre este aproape imposibil de asumat n de
plina libertate: maternitatea. n Anglia, n America, femeia poate cel putin sa refu
ze dupa bunul sau plac o sarcina, datorita practicilor de planning; dar n Franta
este adesea constrnsa la avorturi dificile si costisitoare; adesea se trezeste cu
un copil pe care nu1 voia, si acest fapt i distruge viata profesionala Daca acea
sta este o povara, este pentru ca moravurile nu-i dau voie femeii sa procreeze cn
d vrea; o mama necasatorita scandalizeaza, iar pentru copil o nastere nelegitima
este o tara; rar o femeie poate deveni mama fara sa accepte lanturile casatorie
i sau fara sa decada. Daca ideea inseminarii artificiale le intereseaza att de mu
lt pe femei, nu este pentru ca ar dori sa evite relatia fizica cu barbatii, ci p
entru ca spera ca n sfrsit maternitatea libera va fi admisa de societate. Trebuie
adaugat si ca, n lipsa unor crese, a unor gradinite de copii convenabil organizat
e, un copil este de ajuns pentru a paraliza ntreaga activitate a femeii; ea nu po
ate continua sa munceasca dect daca-1 lasa n grija parintilor sai, a prietenelor s
au a servitoarelor. Are de ales ntre sterilitate, care adesea este resimtita ca o
dureroasa frustrare, si niste sarcini care snt greu de conciliat cu practicarea
unei profesii. Astfel, femeia independenta este astazi divizata ntre interesele p
rofesionale si grijile vocatiei sale sexuale; i e greu sa-si gaseasca un echilibr
u; daca l dobndeste, aceasta se ntmpla cu pretul unor concesii, sacrificii, acrobati
i care i cer o tensiune perpetua. n aceasta, mai mult dect n datele fiziologice, ar
trebui sa cautam motivele fragilitatii si nervozitatii att de adesea observate la
femei. E greu de spus n ce masura constitutia fizica a femeii reprezinta un hand
icap n sine. S-a ridicat adesea, ntre altele, problema menstruatiei. Femeile care
se fac remarcate prin munca si prin actiune par sa-i acorde putina importanta: o
are chiar si datoresc reusita naturii benigne a tulburarilor lor menstruale? Ne p
utem ntreba daca nu cumva, dimpotriva, alegerea unei vieti active si ambitioase l
e-a conferit acest privilegiu: caci interesul pe care femeia l acorda indispoziti
ilor sale le exagereaza; sportivele, femeile active sufera mai putin dect altele,
pentru ca snt n stare sa-si depaseasca suferintele. Desigur, acestea 428 au si ca
uze organice, si am vazut femei dintre cele mai energice stnd douazeci si patru d
e ore pe zi n pat, prada unor dureri necrutatoare; dar activitatea lor n-a suferi
t niciodata din aceasta pricini Snt convinsa ca de fapt cea mai mare parte a star
ilor de rau si a bolilor care le coplesesc pe femei au cauze psihice, lucru pe c
are mi l-au confirmat ginecologii. Din cauza tensiunii morale despre care am vor
bit, din cauza tuturor obligatiilor pe care si le asuma, a contradictiilor n mijl
ocul carora se zbat, femeile snt fara ncetare hartuite, pna la limita; asta nu nseam
na ca bolile lor snt imaginare: ele snt reale si devoratoare ca si situatia pe car
e o exprima. Dar nu situatia depinde de trupul femeii, ci invers. Astfel,

sanatatea sa nu o va mpiedica sa munceasca atunci cnd femeia va avea n societate lo

cul pe care-1 merita; dimpotriva, munca o va ajuta foarte mult sa-si mentina ech
ilibrul fizic, interzicndu-i sa se preocupe fara ncetare de acesta. Cnd judecam reu
sitele profesionale ale femeii si cnd, plecnd de la el, pretindem sa-i anticipam v
iitorul, nu trebuie sa pierdem din vedere ansamblul acestor fapte. Femeia se ang
ajeaza ntr-o cariera fiind nca ntr-o situatie chinuitoare, aservita ndatoririlor pe
care le implica prin traditie feminitatea. Circumstantele obiective nu snt nici e
le ntotdeauna favorabile. ntotdeauna este greu pentru un nou-venit sa-si croiasca
un drum printr-o societate ostila, sau cel putin nencrezatoare. Richard Wright a
aratat n Negrul cum snt stavilite nca de la nceput ambitiile unui tnar negru din Amer
ica, ce lupta trebuie sa poarte numai pentru a se ridica la nivelul la care ncep
sa se ridice problemele pentru albi Negrii care vin din America n Franta se confr
unta si ei - n interiorul lor ca si n afara - cu dificultati asemanatoare cu acele
a pe care le ntlnesc femeile. Mai nti, femeia se afla n inferioritate n perioada de nv
tare: am aratat-o deja cnd am vorbit despre tnara fata, dar trebuie sa revenim cu
mai multa precizie. n timpul studiilor, n timpul primilor ani, att de decisivi, ai
carierei sale, rar se ntmpla ca femeia sa aiba cu adevarat noroc: multe vor fi mar
cate de handicapul unui nceput nepotrivit. ntradevar, ntre optsprezece si treizeci
de ani, conflictele mai sus pomenite si ating intensitatea lor maxima: n acel mome
nt se hotaraste destinul profesional al femeii. Fie ca femeia traieste cu parint
ii ei, fie ca este casatorita, cei din jur i vor respecta rar eforturile asa cum
le respecta pe acelea ale unui barbat; i vor impune servicii, corvezi, libertatea
ei va fi nesocotita; ea nsasi este prea mult marcata de educatia sa, respectnd va
lorile pe care le afirma celelalte femei, bntuita de visele ei de copil si de ado
lescenta; nu poate sa concilieze mostenirea trecutului sau cu interesele viitoru
lui. Uneori refuza feminitatea, ezita ntre castitate, homosexualitate sau atitudi
nea provocatoare a femeii masculinizate, se mbraca la nimereala sau se travestest
e; pierde mult timp si forta sfidnd, prefacndu-se sau fiind furioasa. Mai curnd va
voi, dimpotriva, sa se afirme: este 429 cocheta, iese la plimbare, flirteaza, es
te ndragostita, oscileaza ntre masochism si agresivitate. Oricum, si pune ntrebari,
se agita, se risipeste. Numai prin faptul ca este prada unor preocupari straine,
nu se angajeaza n ntregime n actiunile ei; de aceea nu obtine prea multe avantaje
si este tentata sa abandoneze. Ceea ce este extrem de demoralizant pentru femeia
care ncearca sa-si fie siesi suficienta este existenta altor femei apartinnd acel
eiasi categorii sociale, avnd de la nceput aceeasi situatie, aceleasi sanse ca ea,
si care duc o existenta parazitara; barbatul poate avea resentimente fata de pr
ivilegiati, dar este solidar cu clasa sa; n general, cei care pleaca n viata avnd s
anse egale ajung aproape la acelasi nivel de viata; n timp ce, prin intermediul b
arbatilor, femei de aceeasi conditie vor avea situatii materiale foarte diverse.
Prietena maritata sau confortabil ntretinuta este o tentatie pentru cea care tre
buie sa-si asigure singura reusita; i se pare ca s-a condamnat n mod arbitrar sa
aleaga caile cele mai dificile; la fiecare piedica pe care-o ntmpina se ntreaba dac
a nu ar fi mai bine sa adopte alt mod de viata. "Cnd ma gndesc ca trebuie sa fac t
otul cu mintea mea!" mi spunea scandalizata o studenta tnara si saraca. Barbatul s
e supune unei imperioase necesitati; femeia trebuie fara ncetare sa-si rennoiasca
decizia; ea avanseaza nu fixndu-si un scop naintea ei, ci lasndu-si privirile sa ra
taceasca n jur; de aceea mersul ei este timid si nesigur. Cu att mai mult cu ct i s
e pare - asa cum am aratat - ca renunta la alte sanse pe masura ce nainteaza; dac
a devine scriitoare, intelectuala, n general le va displacea barbatilor; sau si va
umili sotul

ori amantul printr-o reusita prea stralucitoare. Nu numai ca se straduieste mai

mult sa apara drept eleganta, frivola, ci si si stavileste elanul. Speranta de a
se elibera ntr-o zi de grija fata de propria ei persoana, teama de a trebui, asumndu-si aceasta grija, sa renunte la speranta se unesc npiedicnd-o pe femeie sa se
consacre fara reticenta studiilor si carierei sale. Cnd femeia vrea sa fie femeie
, conditia sa independenta i creeaza un sentiment de inferioritate; si invers, fe
minitatea sa o face sa se ndoiasca de sansele sale profesionale. Este una dintre
problemele ei cele mai importante. Dupa cum am vazut, fetitele de paisprezece, a
ni declarau, n cursul unui sondaj: "Baietii snt mai destepti; nvata mai usor". Fata
este convinsa ca nsusirile sale, capacitatea sa snt limitate. Prin faptul ca pari
ntii si profesorii admit ca nivelul fetelor este inferior aceluia al baietilor,
elevele snt gata sa admita si ele acelasi lucru; si efectiv, n ciuda programelor i
dentice, n licee cultura lor este mai superficiala. n afara de cteva exceptii, ansa
mblul unei clase feminine de filosofie, de exemplu, este mult sub nivelul unei c
lase de baieti: multe eleve nu vor sa-si continue studiile, nvata putin, iar cele
lalte sufera de lipsa emulatiei. Atta timp ct este vorba de examene destul de usoa
re, aceasta insuficienta nu e prea manifesta; dar cnd va fi vorba de concursuri s
erioase, studenta va deveni constienta de lip430 surile sale; le va atribui nu m
ediocritatii educatiei sale, ci nedreptului blestem legat de feminitatea ei; res
emnndu-se cu aceasta inegalitate, o agraveaza; se convinge ca sansele sale de reu
sita n-ar putea sa stea dect n rabdare si n straduinta; se hotaraste sa-si crute cu
avaritie fortele, si acesta este un calcul detestabil. Mai ales n cazul studiilo
r si al profesiilor care cer putina inventie si originalitate, cteva descoperiri
marunte, atitudinea utilitara este nefasta: conversatiile, lecturile pe marginea
programei, o plimbare n timpul careia spiritul hoinareste liber pot sa fie mult
mai folositoare chiar si traducerii unor texte din elina dect compilatia mohorta a
unor carti groase de sintaxa. Strivita de respectul pentru autoritati si de pov
ara eruditiei, cu privirea stavilita de ochelari de cal, studenta prea constiinc
ioasa ucide n ea simtul critic si inteligenta nsasi. ndrjirea ei metodica naste tens
iune si plictiseala: n clasele n care liceenele si pregatesc concursul de Sevres do
mneste o atmosfera sufocanta care descurajeaza toate individualitatile ceva mai
vioaie. Crendu-si ea singura o temnita, candidata nu doreste dect sa scape de acol
o; cum nchide cartile, ncepe sa se gndeasca la altceva. Nu cunoaste acele momente f
ecunde n care studiul si distractiile se confunda, n care aventurile spiritului ca
pata o caldura vie. Coplesita de ingratitudinea sarcinilor sale, se simte din ce
n ce mai putin n stare sa le duca la bun sfrsit. mi amintesc de o studenta care spu
nea, n perioada n care la filosofie era un concurs comun pentru femei si pentru ba
rbati: ,,Baietii pot reusi ntr-un an sau doi. Noua ne trebuie cel putin patrii an
i". Alta, careia i se indicase lectura unei lucrari despre Kant, autor din progr
ama: "E o carte prea grea; o carte pentru cei de la Scoala Normala!" Parea sa-si
imagineze ca femeile ar putea trece concursul nvatnd mai putin; asta nsemna ca, di
n start recunoscndu-se nvinsa, le lasa efectiv barbatilor toate sansele de succes.
Ca o consecinta a acestui defetism, femeia se obisnuieste usor cu o reusita med
iocra; nu ndrazneste sa tinteasca prea sus. Abordndu-si meseria cu o pregatire sup
erficiala, pune foarte repede limite ambitiilor sale. Adesea faptul ca-si cstiga
singura existenta i se pare un merit destul de mare; ar fi putut, ca si altele,
sa-si ncredinteze existenta n minile unui barbat; pentru a continua sa-si doreasca
independenta, are nevoie de un efort de care este mndra, dar care o epuizeaza. I
se pare ca a facut destul imediat ce se hotareste sa faca ceva. "Pentru o femeie
, nu este deloc rau", se gndeste ea. O femeie care practica o meserie insolita

si spunea: "Daca as fi barbat, as simti obligatia sa ajung n primele rnduri; dar snt
singura femeie din Franta care ocupa un asemenea post; e destul pentru mine". E
xista o doza de prudenta n aceasta modestie. Femeii i e teama ca, ncercnd sa ajunga
mai departe, sa nu-si rupa gtul. Trebuie spus ca este stnjenita, si pe buna drepta
te, de gndul ca ceilalti nu au ncredere n ea In general, casta superioara este osti
la parvenitilor din clasa infe431 rioara: albii nu se vor duce sa consulte un me
dic de culoare, nici barbatii nu vor merge la doctorita; dar indivizii din casta
inferioara, patrunsi de sentimentul inferioritatii lor specifice, adesea plini
de ranchiuna fata de aceia care au nvins destinul, prefera sa se ntoarca spre stapn
i; n special, majoritatea femeilor patrunse de adoratia barbatului vor cauta cu a
viditate un stapn n medic, n avocat, n seful de birou etc. Nici barbatilor, nici fem
eilor nu le place sa lucreze sub ordinele unui barbat. Superiorii femeii, chiar
daca o stimeaza, vor avea ntotdeauna la adresa ei un fel de condescendenta; a fi
femeie nseamna, daca nu o tara, cel putin o singularitate. Femeia trebuie fara nce
tare sa cstige o ncredere care nu-i este de la nceput acordata; la primii pasi, est
e suspecta, trebuie sa arate de ce este n stare, Daca este valoroasa, o va dovedi
, se afirma. Dar valoarea nu este o esenta data, ci mplinirea unei dezvoltai! reu
site. Sentimentul ca asupra ei apasa o prejudecata nu o ajuta pe femeie sa reuse
asca dect n foarte rare cazuri. Complexul de inferioritate initial antreneaza, cum
se ntmpla de obicei, o reactie de aparare care este o autoritate afectata n mod ex
agerat. De exemplu, majoritatea medicilor femei au prea multa autoritate. Daca r
amn naturale, nu reusesc sa intimideze, caci ntreaga lor viata le face sa ncline ma
i degraba spre seductie dect spre a porunci; bolnavul, caruia-i place sa fie domi
nat, va fi deceptionat de niste sfaturi date cu simplitate; constienta de acest
fapt, doctorita adopta o voce grava, un ton transant: dar nu poate avea bonomia
rotunda care seduce la un medic sigur pe sine. Barbatul este obisnuit sa se impu
na; clientii cred n competenta sa; poate sa se poarte cum vrea, oricum va impresi
ona. Femeia nu inspira acelasi sentiment de securitate; de aceea si da importanta
, exagereaza, n afaceri, n administratie, se arata scrupuloasa, crcotasa si devine
usor agresiva. Ca si atunci cnd studiaza, i lipseste dezinvoltura, avntul, ndrazneal
a. Pentru a reusi, se crispeaza. Activitatea ei este o suita de sfidari si de af
irmari abstracte ale propriei sale persoane. Acesta este marele ei defect care n
aste lipsa de siguranta: subiectul nu poate sa uite de sine. Nu vizeaza cu gener
ozitate un scop, ci cauta sa ofere acele dovezi ale valorii sale care i se cer.
Daca se proiecteaza cu ndrazneala n scopurile ei, risca sa fie deceptionata, dar p
oate, de asemenea, sa obtina rezultate uluitoare; prudenta condamna la mediocrit
ate. Rar se ntlneste la o femeie gustul pentru aventura, pentru experienta gratuit
a, curiozitatea dezinteresata; cauta "sa-si faca o cariera" asa cum altele urmar
esc fericirea; ramne dominata, nvestita de universul masculin, nu are ndrazneala sa
-i sparga plafonul, nu se pierde cu pasiune n proiectele ei; nca si considera viata
ca pe o ntreprindere imanenta: vizeaza nu un obiect, ci, prin obiect, reusita ei
subiectiva. Este o atitudine foarte frapanta, ntre altele, la americane; le plac
e sa aiba o slujba si sa-si dovedeasca faptul ca snt n stare sa-si faca munca asa
cum trebuie; dar nu le pasioneaza continutul sarcinilor lor; tot astfel, femeia
are tendinta sa acorde prea multa importanta micilor esecuri si succeselor 432 m
odeste; rnd pe rhd este descurajata sau plina de vanitate; cnd reusita era asteptat
a, ea este primita cu simplitate: dar daca era ndoielnica, devine un triumf ameti
tor atunci cnd se produce. Aceasta

este scuza femeilor care si dau prea multa importanta si se mndresc ostentativ cu
cele mai mici mpliniri. Fara ncetare privesc n urma pentru a masura drumul parcurs,
ceea ce le taie elanul. Prin acest mijloc ar putea realiza cariere onorabile, d
ar nici o actiune spectaculoasa. Trebuie sa adaugam ca, de asemenea, multi barba
ti nu snt capabili sa-si cladeasca dect niste mediocre destine. Numai prin compara
tie cu cei mai buni dintre ei, femeia - n afara de cteva exceptii - ne apare ca fi
ind nca n uima. Pentru a face lucruri mari, femeii din zilele noastre i lipseste ce
va esential: uitarea de sine. Dar pentru ca cineva sa uite de sine trebuie mai nti
sa se asigure pe deplin ca s-a gasit deja. Nou-venita n lumea barbatilor, spriji
nita din mila de acestia, femeia este nca prea ocupata sa se caute pe sine. Exist
a o categorie de femei la care aceste remarci nu i se aplica, prin aceea ca prof
esia lor, departe de a fi n dauna feminitatii, le-o ntareste: este vorba despre ac
elea care cauta sa depaseasca prin expresia aitistica nsasi datul pe care-1 const
ituie: actrite, dansatoare, cntarete. Timp de trei secole, au fost singurele care
au detinut n snul societatii o independenta concreta, si chiar si n prezent ocupa
o pozitie privilegiata. Altadata actritele erau blestemate de Biserica; chiar ex
cesul acestei severitati le-a ndreptatit ntotdeauna la o mare libertate a moravuri
lor, adesea viata lor frizeaza galanteria, si, precum curtezanele, si petrec o m
are parte din timpul lor mpreuna cu barbatii; dar pentru ca si cstiga singure exist
enta, aflnd n munca sensul vietii lor, scapa de dominatia masculina. Marele avanta
j pe care-1 au este acela ca succesele profesionale contribuie - ca n cazul barba
tilor - la valorizarea lor sexuala; reali-zndu-se ca fiinte umane, se mplinesc ca
femei: nu snt sfsiate ntre aspiratii contradictorii; dimpotriva, n meseria lor gases
c o justificare a narcisismului lor: toaletele, ngrijirile cosmetice, farmecul fa
c parte dintre datoriile lor profesionale; pentru femeia ndragostita de propria e
i imagine este o mare satisfactie sa faca ceva numai expunnd privirilor ceea ce e
ste; si aceasta exhibitie cere n acelasi timp destul studiu si artificii pentru a
aparea, dupa expresia Georgettei Leblanc, ca un surogat de actiune. O mare actr
ita va tinti si mai sus: va depasi ceea ce este dat prin maniera u care i confera
o expresie, va fi ntr-adevar o artista, un creator care da un sens vietii sale dnd
un sens lumii. Dar aceste rare privilegii ascund si niste capcane: n loc sa inte
greze n viata sa artistica complezentele ei narcisiste si libertatea sexuala care
-i este acordata, mult mai adesea actrita se cufunda n cultul eului sau ori n friv
olitate; am vorbit deja despre acele pseudoartiste care cauta prin cinema si tea
tm doar sa-si "faca un nume", reprezentnd un capital bun de exploatat n bratele ba
rbatilor. Comoditatea unui sprijin masculin este foarte tentanta comparata cu ri
scurile unei meserii si cu severitatea pe 433 care o implica orice munca adevara
ta. Dorinta unui destin feminin un sot, un camin, copii - si vraja dragostei nu
se mpaca prea bine cu vointa de a reusi n viati Dar mai ales admiratia pe care o nc
earca fata de sine limiteaza n multe cazuri talentul actritei; si face iluzii desp
re pretul simplei sale prezente, astfel net o munca serioasa i se pare inutila; ti
ne nainte de orice sa-si puna n lumina propria-i figura si sacrifica acestui cabot
inism personajul pe care-1 interpreteaza; nu are, nici ea, generozitatea de a se
uita pe sine, ceea ce-i rapeste posibilitatea de a se depasi; rare snt actritele
precum Rachel sau Duse, care pot trece de aceasta piedica si care fac din perso
ana lor instrumentul artei, n loc de a vedea n arta o servitoare a eului lor. Si n
viata ei privata, cabotina si va exagera toate defectele sale narcisiste: se va a
rata vanitoasa, susceptibila, prefacuta, va considera ca lumea ntreaga nu este de
ct o scena. n zilele noastre nu numai artele de expresie le snt deschise femeilor;
multe dintre ele ncearca activitati creatoare. Situatia femeii o predispune sa ca
ute o salvare n literatura si n arta. Traind pe marginea lumii

masculine, nu o percepe sub nfatisarea sa universala, ci are o viziune singulara

asupra ei; este pentru ea nu un ansamblu de ustensile si de concepte, ci o sursa
de senzatii si de emotii; se intereseaza de calitatile lucrurilor n ceea ce au a
cestea gratuit si secret; adoptnd o atitudine de negatie, de refuz, nu se scufund
a n realitate; protesteaza n cuvinte mpotriva ei; cauta n natura imaginea sufletului
sau, se abandoneaza reveriilor, vrea sa-si atinga fiinta: este de la nceput sort
ita esecului, pentru ca nu-si poate recupera fiinta dect n zona imaginarului. Pent
ru a nu lasa sa dispara n neant o viata interioara care nu foloseste la nimic, pe
ntru a se afuma mpotriva datului pe care-1 suporta revoltndu-se mpotriva lui, pentr
u a crea o alta lume dect aceea pe care nu reuseste sa o atinga, are nevoie sa se
exprime. De aceea, e bine stiut, e vorbareata si i place sa scrie; se raspndeste n
conversatii, n scrisori, n jurnale intime. Este suficient sa aiba putina ambitie
pentru a ajunge sa-si scrie memoriile, transpunndu-si biografia n roman exaltndu-si
sentimentele n poeme. Are avantajul de a dispune de mult timp liber care favoriz
eaza aceste activitati. Dar nsasi circumstantele care o ndreapta pe femeie pe drum
ul creatiei constituie obstacole pe care i va fi foarte greu sa le nvinga. Cnd se d
ecide sa picteze sau sa scrie numai cu scopul de a-si umple timpul, tablourile s
i ncercarile ei vor fi tratate ca atare; nu le va consacra nici mai mult timp, ni
ci mai multa preocupare, iar valoarea lor va fi pe masura. Adesea, femeia la men
opauza, pentru a compensa faliile existentei sale, se consacra cu frenezie scris
ului sau picturii: dar este prea trziu; n lipsa unei formatii serioase, nu va fi n
iciodata dect o amatoare. Chiar daca ncepe destul de devreme, rar va privi arta ca
pe o munca serioasa; obisnuita sa leneveasca, pentru ca n-a simtit n viata ei au
stera necesitate a disciplinei, nu va fi n stare de un efort sustinut si persever
ent, nu se va stradui sa nvete o tehnica solida; nu poate suferi 434 tatonarile i
ngrate si solitare ale muncii care nu este facuta pentru a fi vazuta, pe care tr
ebuie s-o distruga si s-o reia de o suta de ori; si cum, nca din copilarie, fiind
nvatata sa placa, a fost nvatata sa triseze, spera sa rezolve totul prin cteva sir
etlicuri. Mane Bashkirtseff marturiseste: "Da, este adevarat, nu-mi dau osteneal
a sa pictez. M-am observat astazi... Trisez"... Femeia este gata sa se joace dea munca, dar nu munceste. Creznd n virtutile magice ale pasivitatii, confunda conj
urarea si actele, gesturile simbolice si conduitele eficace; se deghizeaza n stud
enta la Arte Frumoase, se narmeaza cu un arsenal de pensule; protapita n fata seva
letului, privirea ei rataceste de la pnza alba la oglinda; dar buchetul de flori,
fructiera cu mere nu vin sa se imprime singure pe canava. Asezata la biroul ei,
rumegnd povesti vagi, femeia si asigura un alibi linistit imaginndu-si ca este scr
iitoare; dar trebuie sa ajunga sa scrie niste semne pe pagina alba, si trebuie c
a acestea sa aiba un sens n ochii altora. Atunci nselatoria este descoperita. Pent
ru a placea ajunge sa creezi miraje; dar opera de arta nu este un miraj, este un
obiect solid; pentru a-1 construi trebuie sa-ti cunosti meseria. Nu numai dator
ita nzestrarii sau temperamentului sau a devenit Colette scriitoare; scrisul i-a
fost adesea un mijloc de a-si cstiga existenta si i-a cerut munca grijulie pe car
e un artizan bun o pretinde de la unealta sa. De la Claudine pna la Nasterea zile
i, amatoarea a devenit profesionista: dramul parcurs demonstreaza stralucit bine
facerile unei ucenicii severe. Totusi, majoritatea femeilor nu nteleg problemele
pe care le ridica dorinta lor de a comunica: aceasta le explica n parte lenea ntot
deauna s-au considerat ca fiind strict determinate; cred ca meritele lor vin din
trun fel de gratie care le locuieste si nu-si imagineaza ca valoarea se poate cu
ceri; pentru a seduce nu stiu dect sa se manifeste: farmecul lor actioneaza sau n
u, ele nu au nici un impact asupra reusitei sau esecului; si presupun ca, ntr-o m
aniera analoaga, ajunge sa arate ceea ce snt

pentru a se exprima; n loc sa-si elaboreze opera printr-o munca bine gndita, se ncr
ed n spontaneitatea lor; a scrie sau a suride pentru ele nseamna acelasi lucru; si n
cearca norocul, succesul poate veni sau nu. Sigure de ele nsele, cred ca tabloul
sau cartea vor fi reusite fara prea mare efort; daca snt timide, cea mai mica cri
tica le descurajeaza; nu stiu ca eroarea poate sa le deschida drumul progresului
si si nchipuie ca este o catastrofa iremediabila, la fel ca o malformatie. De ace
ea se arata adesea de o susceptibilitate care le este nefasta: nu-si recunosc gr
eselile dect cu iritare si descurajare, n loc ca acestea sa fie izvorul unor lecti
i fecunde, Din nefericite, spontaneitatea nu este o atitudine att de simpla precu
m pare: paradoxul locului comun - asa cum explica Paulhan n Florile din Tarbes este ca el se confunda adesea cu imediata traducere a unei impresii subiective;
asfel net n momentul n care femeia, descopeiind fara a tine seama de ceilalti imagin
ea care se formeaza n ea, se crede cea mai singulara, nu face dect sa inventeze un
banal cliseu. Daca cineva i spune asta, este uimita, nciudata si se lasa de 435 s
cris; nu-si da seama ca cititorul citeste cu ochii lui, cu propriile lui gnduri,
si ca un epitet proaspat trezeste n memoria lui numeroase amintiri uzate; desigur
, este un dar pretios acela de a sti sa cauti n tine pentru a aduce la suprafata
limbajului impresii pe de-a-ntregul vii; la Colette admiram acea spontaneitate n
entlnita la scriitorii barbati; dar desi acesti termeni par sa nu mearga deloc mpre
una - este vorba la ea de o spontaneitate gndita: refuza anumite aporturi ale ei
pentru a accepta cu buna stiinta altele; amatoarea, n loc sa sesizeze cuvintele c
a pe un raport interindividual, un apel catre celalalt, vede n el revelarea direc
ta a sensibilitatii sale; i se pare ca a alege, a sterge nseamna a repudia o part
e din sine nsusi; nu vrea sa sacrifice nimic pentru ca se complace n ceea ce este
si n acelasi timp nu spera sa devina alta Vanitatea sterila vine din aceea ca se n
drageste asa cum este fara a ndrazni sa se construiasca. De aceea, din multimea d
e femei care cocheteaza cu literele si cu arta, putine persevereaza; chiar si ac
elea care trec de acest prim obstacol snt adesea sfsiate ntre narcisism si complexe
le lor de inferioritate. Defectul de a nu sti sa uite de sine va apasa asupra fe
meii mai mult dect n orice alta cariera; daca scopul lor esential este o abstracta
afirmare de sine ori satisfactia formala a reusitei, nu se vor abandona n contem
plarea lumii; vor fi incapabile sa o creeze din nou. Marie Bnshkirtseff s-a hota
rt sa picteze pentru a deveni celebra; obsesia gloriei se interpune ntre ea si rea
litate; de fapt nu-i place sa picteze, arta nu este decit un mijloc: nu visele e
i ambitioase si gaunoase i vor dezvalui sensul culorii sau al unui chip omenesc. n
loc sa se daruiasca cu generozitate operei pe care o ntreprinde, femeia o consid
era prea adesea ca pe un simplu ornament al vietii sale; cartea si tabloul nu snt
decit un intermediar neesential care-i permite sa exhibe n public aceasta realit
ate esentiala care este propria-i persoana. De aceea persoana ei este principalu
l - une-on unicul - subiect care o intereseaza: doamna Vigee-Lebrun nu se plicti
sea sa redea pe pnza, fara ncetare, surzatoarea-i maternitate. Chiar daca trateaza
teme de interes general, scriitoarea va vorbi tot despre sine nsasi: nu poti citi
unele cronici teatrale fara sa fii informat despre talia si greutatea autoarei
lor, despre culoarea parului ei si despre trasaturile particulare ale caracterul
ui ei. Desigur, eul nu este ntotdeauna detestabil. Putine caiti snt la fel de pasi
onante ca anumite confesiuni; dar trebuie ca ele sa fie sincere, iar autoarea lo
r sa aiba ceva de spus. Narcisismul femeii, n loc sa o mbogateasca, o saraceste; n
efacnd nimic altceva dect sa se contemple, se nimiceste; chiar si dragostea pe car
e si-o poarta este stereotipa; n ceea oe scrie nu dezvaluie experienta ei autenti
ca, ci un idol imaginar construit din clisee. N-am putea sa-i reprosam ca se pro
iecteaza n romanele sale, cum au facut Benjamin Constant, Stendhal; dar din

nefericire ea si vede prea adesea povestea ca pe o feerie stupida; tnara fata si ca

mufleaza n spatele unor metereze puternice de miraculos realitatea a caior crudit
ate o nspaimnta: din pacate, o 436 data devenita adult, neaca si mai mult lumea, pe
rsonajele ei si pe ea nsasi n niste ceturi poetice. Cnd adevarul iese la iveala de
sub acest travesti, uneori se obtin fermecatoare reusite; dar cte romane fade de
evaziune pe lnga Pulbere si Nimfa cu inima credincioasa! E normal ca femeia sa nce
rce sa evadeze din aceasta lume n care adesea se simte necunoscuta si nenteleasa;
regretabil este ca ea nu ndrazneste sa-si ia zborul curajos, precum Gerard de Ner
val sau Poe. Exista mai multe motive ale timiditatii sale. A placea este grija e
i cea mai mare; si adesea i e teama de a nu displacea ca femeie, prin simplul fap
t ca scrie. Sintagma bas-bku\ desi este putin cam tocita, trezeste nca rezonante
neplacute; femeia nu are curajul de a displacea si ca scriitoare. Un scriitor or
iginal, atta timp ct este n viata, scandalizeaza ntotdeauna; noutatea nelinisteste s
i indispune; femeia este nca uimita si flatata ca a fost primita n lumea spiritulu
i si a artei, care este o lume masculina; nu ndrazneste sa deranjeze, sa explorez
e, sa arunce n aer; i se pare ca trebuie sa-si ceata iertare pentru pretentiile e
i literare prin modestia si bunul ei gust; mizeaza pe valorile sigure ale confor
mismu-lui: introduce n literatura chiar acea nota personala care este asteptata d
e la ea; i aminteste cititorului ca este femeie prin cteva trasaturi gratioase, gi
ngasii si pretiozitati bine alese; astfel va excela n redactarea unor bcstsellermi; dar nu trebuie sa contam pe ea cnd este vorba sa se aventureze pe cai inedite
. Nu pentru ca femeile ar fi lipsite, n purtarile si sentimentele lor, de origina
litate: unele snt att de ciudate, nct trebuie sa fie izolate de restul lumii; n gener
al vorbind, multe dintre ele snt mai baroce, mai excentrice dect barbatii a caror
disciplina o refuza. Dar bizarul lor geniu se manifesta n conversatii, n viata, n c
orespondenta; daca ncearca sa scrie, se simt strivite de universul culturii, pent
ru ca este un univers al barbatilor; nu fac dect sa bolboroseasca vorbe nentelese.
Dimpotriva, femeia care decide sa rationeze si sa se exprime potrivit unor tehn
ici masculine se va stradui din toate puterile sa nabuse o singularitate n care nu
are ncredere; ca si studenta, va deveni usor srguincioasa si pedanta, va imita ri
goarea si vigoarea masculina. Va putea deveni o excelenta teoreticiana, va putea
cstiga un talent solid; dar si va impune sa repudieze tot ceea ce este n ea "difer
it". Exista femei nebune si exista femei talentate; nici una nu are aceasta nebu
nie talentata care se numeste geniu. Pna acum aceasta modestie rezonabila a defin
it limitele talentului feminin. Multe femei au dejucat - si dejoaca din ce n ce m
ai mult capcanele narcisismului si ale falsului miraculos; dar nici una nu a cal
cat n picioare orice prudenta pentm a ncerca sa iasa deasupra lumii date. Mai nti, e
xista, binenteles, multe femei care accepta societatea asa cum este; ele vor fi p
rin excelenta poete ale burgheziei, reprezentnd, n aceasta clasa amenintata, eleme
ntul cel mai conservator. n adjective ' Bas-bleu (fr.) femeie cu pretentii litera
re ( n. tr. ). 437 alese, evoca rafinamentele unei asa-zise "civilizatii a calit
atii"; exalta idealul burghez al fericirii si deghizeaza sub culorile poeziei in
teresele clasei lor, acompaniaza mistificarea destinata sa le convinga pe femei
"sa ramna femei"; batrne case, parcuri si gradini de legume, bunici pitoresti, cop
ii strengari, rufe spalate, dulceturi, serbari de familie, toalete, saloane, bal
uri, sotii ndurerate dar exemplare, micile necazuri si marile bucurii ale iubirii
conjugale, visuri de tinerete, resemnarea maturitatii, toate aceste teme au fos
t exploatate pna la ultimele resurse de romancierele din Anglia, din Franta, din
America, din Canada si din Scandinavia.

Acestea au cstigat glorie si bani, dar n mod sigur nu ne-au mbogatit viziunea asupr
a lumii. Mult mai interesante snt revoltatele care au pus sub acuzatie aceasta lu
me nedreapta. O literatura a revendicarii poate crea opere puternice si sincere;
George Eliot a extras din revolta sa o viziune n acelasi timp dramatica si minut
ioasa a Angliei victoriene; totusi - asa cum ne atrage atentia Virginia Woolf Jane Austen, surorile Bronte. George Eliot au trebuit sa risipeasca n mod negativ
atta energie pentru a se elibera de constrngerile exterioare, net abia si mai tragea
u sufletul ajungnd n acel stadiu de la care pornesc scriitorii de mare anvergura;
nu le mai ramnea destula foita pentru a profita de victorie si a rupe toate legat
urile cu tarmul; de pilda, nu vom afla la scriitoare ironia si dezinvoltura lui
Stendhal, nici sinceritatea lui linistita. Nu pot avea nici bogatia experientei
unor scriitori ca Dostoievski sau Tolstoi: de aceea Middlemarch, aceasta carte a
tt de frumoasa, nu egaleaza Razboi si pace; La rascruce de vnturi, n ciuda grandori
i ei, nu este la naltimea Fratilor Karamaiov. In prezent, femeilor le este deja m
ult mai usor sa se afirme; dar ele nu au depasit cu totul specificitatea milenar
a care le cantoneaza n feminitatea lor. Luciditatea, de exemplu, este o cucerire
de care pe buna dreptate snt mndre, dar cu care se multumesc cam prea repede, Fapt
ul ca femeia traditionala e o constiinta mistificata este un instrument al misti
ficarii. Ea ncearca sa-si disimuleze dependenta, ceea ce este o maniera de a fi d
e acord cu ea; a denunta aceasta dependenta este deja o eliberare; cinismul este
un mod de aparare mpotriva umilirii, mpotriva rusinii, este nceputul unei atitudin
i de asumare. Voiudu-se lucide, scriitoarele aduc cel mai mare serviciu cauzei f
emeii; dar - n general fara sa-si dea seama - ramn prea legate de servirea acestei
cauze pentru a mai putea adopta n fata universului acea atitudine dezinteresata
care deschide vaste universuri. Dupa ce au ndepartat valurile iluziei si ale minc
iunii, cred ca au facut destul: n acelasi timp, aceasta ndrazneala negativa ne pun
e naintea unei enigme; caci adevarul nsusi este ambiguitate, abis, mister: dupa ce
i-am indicat prezenta, ar trebui gndit, recreat. Este foarte bine sa nu fii paca
lit; dar abia din acest punct ncepe totul; femeia si epuizeaza curajul risipind mi
rajele si se opreste nspaimntata n pragul realitatii. De aceea exista, de exemplu,
autobiografii feminine care snt sincere si nduiosatoare: dai nici una nu se compar
a cu Amintiri egoiste, sau Confesiuni, de exemplu Sntem nca prea mult preocupate s
a vedem limpede pentru a ncerca sa iluminam alte tenebre dincolo de aceasta lumin
a. 438 "Femeile nu trec niciodata mai departe de pretext", mi spunea un scriitor.
Este n mare masura adevarat Fiind nca destul de uimite ca au primit permisiunea d
e a explora lumea, i fac inventarul fara a ncerca sai descopere sensul. Ele excele
aza uneori n observarea a ceea ce este dat: femeile fac niste reportaje remarcabi
le; nici un ziarist n-a depasit marturiile Andreei Viollis despre Indochina si d
espre India. Ele stiu sa descrie atmosfera locurilor, personaje, sa arate raport
urile subtile ntre acestea, sa ne faca sa participam la sentimentele lor secrete:
Willa Cather, Edith Wharton, Dorothy Parker, Katherine Mansfield au evocat ntr-o
maniera acuta si nuantata indivizi, climate si civilizatii. Rar reusesc sa cree
ze personaje masculine att de convingatoare ca Heathcliff: n barbat ele nu sesizea
za n general dect masculul; dar au descris adesea ntr-o maniera foarte reusita viat
a lor interioara, experienta, universul lor feminin; atasate de substanta secret
a a obiectelor, fascinate de singularitatea propriilor lor senzatii, ele redau o
rice experienta nounouta prin adjective savuroase, prin imagini carnale: vocabul
arul lor este de obicei mai remarcabil dect sintaxa, pentru ca le intereseaza mai
mult lucrurile dect raporturile; nu vizeaza o eleganta abstracta; n schimb, cuvin
tele lor vorbesc direct simturilor. Unul dintre domeniile pe care l-au explorat
cu cea mai mare dragoste este Natura. Pentru fata, pentru

femeia care nu a abdicat pe de-a-ntregul, natura reprezinta ceea ce reprezinta f

emeia pentru barbat: ea nsasi si negatia sa, un regat si un loc al exilului; ea e
ste totul sub nfatisarea celuilalt. Vorbind despre pamnturi si despre gradini, rom
anciera nu va revela n modul cel mai intim experienta si visurile ei. Multe nchid
miracolele sevei si ale anotimpurilor n vaze, in ghivece, n straturi de flori; alt
ele, fara a ntemnita plantele si animalele, ncearca totusi sa si le aproprieze pri
n dragostea atenta pe care le-o poarta, precum Colette si Katherine Mansfield; f
oarte rare snt acelea care abordeaza natura n libertatea ei inumana, care ncearca s
a-i desluseasca semnificatiile necunoscute si care se pierd pentru a se uni cu a
ceasta prezenta straina: pe drumurile pe care le-a inventat Rousseau, nu s-au av
enturat dect Emily Bronte, Virginia Woolf si, uneori, Mary Webb. Cu att mai mult,
le putem numara pe degete pe femeile care au traversat ceea ce este dat n cautare
a dimensiunii lor secrete: Emily Bronte a interogat moartea. Virginia Woolf, via
ta, iar Katherine Mansfield, uneori - nu foarte des -contingenta cotidiana si su
ferinta. Nici o femeie n-a scris Procesul, Moby Dick, Ulise sau Cei sapte stlpi a
i ntelepciunii. Femeile nu contesta conditia umana, pentru ca deabia ncep sa si-o
poata asuma integral. Prin aceasta se explica faptul ca n general operelor lor le
lipsesc nuantele metafizice si umorul negru; ele nu asaza lumea ntre paranteze,
nu-i pun ntrebari, nu-i denunta contradictiile: o iau n serios. Este adevarat, de
altfel, ca majoritatea barbatilor cunosc aceleasi limitari. Femeia apare ca medi
ocra numai cnd este comparata cu ctiva artisti care snt cu adevarat mari. Nu destin
ul ei o limiteaza: este usor de 439 nteles de ce nu i-a fost dat - de ce probabil
nu-i va fi dat nca mult timp de aici ncolo - sa atinga culmile cele mai nalte. Art
a, literatura, filosofia snt ncercari de a ntemeia din nou lumea pe o libertate uma
na: aceea a creatorului; trebuie mai nti ca fiinta sa se afirme fara echivoc drept
libertate pentru a putea nutri o asemenea pretentie. Restrictiile pe care educa
tia si traditia i le impune femeii i limiteaza impactul asupra universului; cnd lu
pta pentru a ocupa un loc n aceasta lume este prea aspra, nu poate fi vorba sa se
smulga din ea; or, trebuie sa iasa la suprafata ntr-o solitudine suverana daca v
rea sa ncerce sa intre din nou n posesia ei: ceea ce-i lipseste n primul nd femeii es
te nvatarea, prin angoasa si orgoliu, a renuntarii si a transcendentei sale. Ceea
ce rvnesc, scrie Mane Bashkirtseff, este libertatea de a ma plimba singura, ncolo
si ncoace, de a ma aseza pe bancile din Jardin des Tuileries. Iata libertatea fa
ra de care nu poti deveni un adevarat artist. Credeti ca cineva poate profita de
ceea ce vede cnd este nsotit sau cnd, pentru a putea merge la Luvru, trebuie sa-si
astepte masina, doamna de companie, familia!... Aceasta este libertatea care li
pseste si fara de care nu poti ajunge sa fu ceva serios. Gndirea este nlantuita ca
urmare a acestei stnjeniri stupide si continue... Ajunge pentru a face sa cada a
ripile. Este unul dintre marile motive pentru care nu exista artisti printre fem
ei. ntr-adevar, pentru ca cineva sa devina creator nu ajunge sa se cultive, adica
sa integreze n viata lui spectacole, cunostinte de tot felul; cultura trebuie nsu
sita prin libera miscare a unei transcendente: trebuie ca spiritul, cu toate bog
atiile sale, sa se nalte catre cerul pustiu pe care are sarcina sa-1 nsufleteasca;
dar daca o mie de legaturi l nlantuie de pamnt, elanul sau este sfarmat. Fara ndoial
a ca n prezent tinerele fete ies singure sa se plimbe n Jardm des Tuilenes; dar am
aflat deja ct de ostila i este strada; peste tot o pndesc priviri si mini care vor
s-o atinga; daca rataceste la ntmplare, cu gndurile aiurea, daca si aprinde o tigara
pe terasa unei cafenele, daca merge singura la cinema, nu nfrzie sa apara un inci
dent neplacut. Trebuie ca fata sa inspire respect prin

vesmintele si tinuta ei: aceasta grija o tintuieste de pamnt si de sine nsasi. "Ar
ipile cad." La optsprezece ani, T. E. Lawrence a facut singur o excursie cu bici
cleta prin Franta; unei tinere fete nu i s-ar permite acest lucru; si mai putin
i-ar fi ngaduit, cum a facut Lawrence - un an mai trziu - sa se aventureze pe jos n
tr-un tinut aproape pustiu si periculos. Totusi, asemenea experiente au o nsemnat
ate incalculabila: atunci individul, n betia libertatii si a descoperirii, nvata s
a priveasca ntreg pamntul ca fiind domeniul sau. Femeia este si asa privata de lec
tiile violentei: am aratat n ce masura slabiciunea sa fizica o face sa ncline spre
pasivitate; cnd un baiat se lupta cu pumnii, simte ca poate sa se bazeze pe sine
n grija pentru el nsusi; ar trebui ca prin compensatie sa li se permita tinerelor
fete macar initiativa spoitului, a aventurii, mndria 440 obstacolelor. Dar nu se
ntmpla astfel. Ea se poate simti solitara n mijlocul lumii; niciodata nu se ridica
n fata ei, unica si suverana. Totul o incita sa se lase nvestita, dominata de exi
stente straine; si mai ales n dragoste, se reneaga n loc sa se afirme. n acest sens
nenorocirea sau dizgratia snt adesea niste ncercari fecunde; izolarea i-a permis
lui Emily Bronte sa scrie o carte puternica si cuprinzatoare; n fata naturii, a m
ortii, a destinului, ea nu astepta ajutor dect de la sine nsasi. Rosa Luxembourg e
ra urita; ea n-a ncercat niciodata sa se cufunde n propriul ei cult. sa se faca ob
iect, prada si capcana: nca din tineretea ei a fost n ntregime spirit si libertate,
Chiar si n acest caz, foarte rar femeia si asuma pe deplin acel nelinistitor ttc-a
-tte cu lumea data. Constringeiile de care este nconjurata si toata traditia care
apasa asupra ei o mpiedica sa se simta responsabila de univers; aceasta este rati
unea cea mai importanta a mediocritatii ei. Barbatii pe care-i numim "mari1" snt
aceia care - ntr-un fel sau altul si-au luat pe umerii lor greutatea lumii; s-au
descurcat mai bine sau mai rau. au reusit s-o recreeze sau s-au scufundat n ea; d
ar la nceput si-au asumat acesta povara enorma. Ceea ce nici o femeia n-a facut s
i n-ar fi putut face niciodata. Pentru a privi universul ca fiind al tau, pentru
a te considera vinovat de greselile lui si a te ncununa cu gloria progreselor lu
i, trebuie sa apaitu castei privilegiatilor. Numai acestora, care detin pu terea
, le revine sarcina de a-1 justifica modificndu-1, gndindu-1, dezvaluindu-1; doar
ei se pot recunoaste n el, pot ncerca sa-i imprime amprenta lor n barbat, nu n femei
e s-a ncarnat, pna acum. Omul. Or, indivizii care ni se par exemplari, cei care snt
mpodobiti cu numele de genii snt cei care au pretins sa joace n existenta lor sing
ulara destinul ntregii omeniri. Nici o femeie nu s-a crezut autorizata sa faca ac
easta Cum ar fi putut fi Van Gogh o femeie? O femeie n-ar fi fost trimisa n misiu
ne n Borinage, ea n-ar fi simtit mizeria oamenilor ca pe propria sa crima, n-ar f
i cautat mntuirea; deci n-ar fi pictat niciodata lanul de floarea-soarelui al lui
Van Gogh. Fara a mai vorbi despre faptul ca genul de viata al pictorului, singu
ratatea din Arles, frecventarea cafenelelor, bordelurile, tot ceea ce alimenta a
rta lui Van Gogh. alimentudu-i sensi

bilitatea, i-ar fi fost interzis. O femeie n-ar fi putut niciodata sa devina Kaf
ka: n ndoielile si n nelinistile sale, n-ar fi recunoscut angoasa Omului alungat di
n Paradis. Doar Sfnta Tereza a trait de una singura, ntr-o renuntare totala, condi
tia umana: am vazut de ce. Situndu-se din colo de ierailiiile terestre, ea nu sim
tea mai mult dect Sfntul loan al Crucii un acoperis linistitor deasupra capului sa
u. Pentru amndoi era aceeasi noapte, aceleasi fulgerari de lumina, acelasi neant,
n Dumnezeu aceeasi plenitudine. Cnd n sfrsit orice fiinta umana va putea sa-si situ
eze orgoliul dincolo de orice diferenta sexuala, n gloria dificila a existentei s
ale libere, numai atunci femeia si va confunda istoria, pro blemele, ndoielile, sp
erantele cu acelea ale umanitatii; numai atunci va putea cauta n viata si iii ope
rele sale sa dezvaluie ntreaga realitate, si nu 441 numai propria-i persoana Atta
timp ct ea trebuie sa lupte pentru a fi o fiinta umana, nu va fi o creatoare. nca
o data, pentru a-i explica limitele trebuie sa invocam situatia ei, si nu o mist
erioasa absenta: viitorul ramne larg deschis. Barbatii au sustinut care mai de ca
re ca femeile nu poseda "geniu creator"; este teza pe care o apara, ntre altele,
Maithe Borely, antifeminista notorie: dar s-ar zice ca a ncercat sa faca din cart
ile sale o dovada vie a lipsei de logica si a stupiditatii feminine, si astfel c
artile ei se contrazic singure. De altfel, ideea unui "instinct" creator ar treb
ui aruncata, ca si aceea a "eternului feminin", n dulapul vechi al entitatilor. U
nii misogini, ntr-un mod ceva mai concret, afirma ca femeia, fiind o nevrotica, n
-ar putea crea nimic valabil; dar snt adesea aceiasi care declara ca geniul este
o nevroza n orice caz, exemplul lui Proust arata ndeajuns ca dezechilibrul psihofi
ziologic nu nseamna nici mediocritate, nici neputinta. Ct despre argumentul mprumut
at din examinarea istoriei, am vazut ce trebuie sa gndim despre asta: faptul isto
ric n-ar putea fi considerat ca definind un adevar etern; el nu face dect sa trad
uca o situatie care se manifesta ca istorica tocmai pentru ca este pe cale de a
se schimba. Cum ar putea sa aiba femeile geniu, cnd orice posibilitate de a mplini
o opera geniala sau chiar numai o opera - le era refuzata? Batrina Europa i-a c
oplesit cu dispret, altadata, pe barbarii americani care nu aveau nici artisti,
nici scriitori: "Lasati-ne sa existam nainte de a ne cere sa ne justificam existe
nta", a raspuns Jefferson - un raspuns cu adevarat profund Negrii le raspund la
fel rasistilor care le reproseaza ca nu au dat lumii nici un Whitman, nici un Me
lville. Proletariatul francez nu poate sa opuna nici un nume lui Racine sau lui
Mallarme. Femeia libera este pe cale de a se naste; cnd se va fi dobndit pe sine v
a justifica poate profetia lui Rimbaud: "Poetele vor exista! Cnd va fi sfarmata n s
frsit infinita sclavie a femeii, cnd ea va trai pentru ea si prin ea, dupa ce barb
atul - pna atunci abominabil - i va fi dat libertatea, va fi si ea poeta! Femeia v
a gasi necunoscutul. Lumea sa de idei va fi diferita de a noastra? Va descoperi
lucruri straine, insondabile, delicioase, respingatoare, iar noi le vom lua, noi
le vom ntelege"!. Nu este sigur ca aceasta "lume de idei" va fi diferita de acee
a a barbatilor, pentru ca, ea se va elibera de barbati asimilndu-se cu ei, pentru
a sti n ce masura va ramne singulara, n ce masura singularitatea ei va ramne import
anta, ar trebui sa ne hazardam n anticipari foarte ndraznete. Sigur este faptul ca
pna acum posibilitatile femeii au fost nabusite si pierdute pentru umanitate si c
a a venit vremea, n interesul ei si al tuturor, sa i se permita sa-si ncerce sanse
le. 1 Scrisoare catre Pierre Demeny. 15 mai 1871. 442

CONCLUZIE "Nu, femeia nu este semenul nostru; prin lenea si coruptia ei, am facu
t din ea o fiinta aparte, necunoscuta, neavnd alta arma n afara de sexul ei, ceea
ce nu nseamna numai razboiul continuu, ci si o arma plina de ipocrizie - adornd sa
u urnd, nefiind niciodata un tovaras sincer, o fiinta care sta alaturi de multime
cu devotament si camaraderie spontana -, suspiciuni de vesnic sclav marunt." Mu
lti barbati ar subscrie nca acestor cuvinte ale lui Jules Laforgue; multi cred ca
ntre cele doua sexe vor exista mereu "tertipuri si certuri" si ca niciodata frat
ernitatea nu va fi posibila ntre ele. Este adevarat ca nici barbatii, nici femeil
e nu snt satisfacuti unii de altii. Dar ntrebarea este daca un blestem originar i c
ondamna sa se sfisie ntre ei, sau daca nu cumva conflictele care-i fac sa se opun
a nu exprima dect un moment de tranzitie al istoriei umane. Am vazut ca, n ciuda l
egendelor, nici un destin fiziologic nu impune Masculului si Femelei ca atare o
eterna ostilitate; nici macar faimoasa mantis religiosa nu-si devora masculul de
ct n lipsa de alte alimente si n interesul speciei: acesteia i snt subordonati toti i
ndivizii, de sus n jos, pe scara animala. De altfel, omenirea este altceva dect sp
ecia: este o devenire istorica si se defineste prin felul n care-si asuma factici
tatea naturala, ntr-adevar, chiar si cu cea mai mare rea-credinta din lume, este
imposibil de decelat ntre masculul si femela speciei umane o rivalitate de ordin
fiziologic. De aceea rivalitatea ior va fi situata mai degraba pe acel teren int
ermediar ntre biologie si psihologie care este psihanaliza. Se spime ca femeia l i
nvidiaza pe barbat pentru penisul sau si doreste sa-1 castreze; dar dorinta infa
ntila de penis nu capata importanta n viata femeii adulte dect daca ea si simte fem
initatea ca pe o mutilare; abia atunci ea doreste sa-si aproprieze organul mascu
lin, ca fiind acel lucru care ntruchipeaza toate privilegiile virilitatii. Este a
dmis cu usurinta faptul ca visul de castrare are o semnificatie simbolica: femei
a, se crede, vrea sa-1 priveze pe barbat de transcendenta lui. Dorinta ei este d
e fapt, asa cum am vazut, mult mai ambigua: ntr-un fel contradictoriu, ea vrea sa
aiba aceasta transcendenta, ceea ce presupune ca n acelasi timp o suspecteaza si
o neaga, ca vrea sa se arunce asupra ei si s-o pastreze n sine. Aceasta nseamna c
a drama nu se desfasoara pe plan sexual; sexualitatea, de altfel, nu ne-a aparut
niciodata ca definind un destin, ca fiind n sine o cheie a conduitelor umane; ea
exprima totalitatea unei situatii la a carei definire contribuie. Lupta sexelor
nu este neaparat implicata n anatomia barbatului si a femeii. ntr-adevar, cnd este
evocata, se ia drept buna ideea ca n cerul vesnic al Ideilor se desfasoara o bat
alie ntre aceste esente nesi443 gure: Eternul feminin, Eternul masculin; si nimen
i nu observa ca aceasta lupta titanica mbraca pe pamnt forme cu totul diferite, co
respunznd unor momente istorice diferite. Femeia care este limitata n imanenta ei n
cearca sa-1 retina si pe barbat n aceasta nchisoare; astfel nchisoarea se va confun
da cu lumea si nu va mai suferi ca este nchisa acolo: mama, sotia, amanta snt nist
e temnicere; societatea codificata de barbati decreteaza ca femeia este inferioa
ra: ea nu poate aboli aceasta inferioritate dect distrugnd superioritatea virila.
Ea ncearca sa-1 mutileze pe barbat, l contrazice, i neaga adevarul si valorile. Dar
prin aceasta nu face dect sa se apere; nici o esenta imuabila, nici o alegere vi
novata nu au menit-o transcendentei, inferioritatii. Acestea i-au fost impuse di
n afara ei. Orice opresiune creeaza o stare tensionata, si nici acest caz nu fac
e exceptie. Fiinta considerata drept neesentiala nu poate sa nu pretinda recstiga
rea suveranitatii sale. Astazi, lupta capata o alta nfatisare; n loc sa vrea sa-1 n
chida pe barbat n temnita, femeia ncearca sa evadeze ea de acolo; nu mai cauta

sa-1 aduca n regiunile imanentei, ci sa iasa ea nsasi deasupra, n lumina transcende

ntei. Atunci atitudinea barbatilor creeaza un nou conflict: barbatul este plin d
e rea-vointa atunci cnd "i da liber femeii". i place sa ramna subiectul suveran, sup
eriorul absolut, fiinta esentiala; refuza sa vada n mod concret n tovarasa sa o eg
ala, si raspunde sfidarii sale printr-o atitudine agresiva. Nu mai este vorba de
un razboi ntre indivizi nchisi fiecare n sfera lui: o casta revendicatoare asaltea
za si este tinuta n sah de casta privilegiata. Aici se nfrunta doua transcendente;
n loc sa se recunoasca reciproc, fiecare libertate vrea s-o domine pe cealalta.
Aceasta diferenta de atitudine se rasfinge pe plan sexual, precum si pe plan spir
itual; femeia "feminina" ncearca, facndu-se o prada pasiva, sa-1 reduca si pe barb
at la pasivitate carnala; se straduieste sa-1 prinda n capcana, sa-1 nlantuie prin
dorinta pe care i-o trezeste facndu-se cu docilitate lucru; dimpotriva, femeia "
emancipata" se vrea activa, prehensiva si refuza pasivitatea pe care barbatul vr
ea sa i-o impuna. Tot astfel, Elise si cele ca ea neaga valoarea activitatilor v
irile; asaza carnea deasupra spiritului, contingenta deasupra libertatii, ntelepc
iunea lor de rutina deasupra ndraznelii creatoare. Dar femeia "moderna" accepta v
alorile masculine: ea se mndreste ca gndeste, actioneaza, munceste, creeaza la fel
ca si barbatul; n loc sa caute sa-1 njoseasca, afirma ca este egala lui n masura n
care se exprima prin actiuni concrete, aceasta revendicare este legitima si atun
ci insolenta barbatilor este condamnabila. Dar trebuie spus, spre scuza acestora
, ca femeile snt gata sa complice lucrurile Mabel Dodge pretindea sa-1 aserveasca
pe Lawrence prin farmecele feminitatii sale pentru a-1 domina apoi din punct de
vedere spiritual; multe femei, pentru a demonstra prin reusitele lor ca snt la f
el de valoroase ca un barbat, se straduiesc sa-si asigure prin sex un sprijin ma
sculin. Ele lupta pe doua fronturi, cernd vechea atentie curtenitoare si totodata
o pretuire noua, miznd pe batrna magie si pe tinerele lor drepturi. Este de nteles
ca barbatul, iritat, ia pozitie defensiva; dar si el este la fel de duplicitar
cnd pretinde ca femeia sa joace cinstit n timp ce el i refuza. 444 din nencredere, d
in ostilitate, niste atuuri indispensabile. ntradevar, lupta n-ar putea sa aiba o
nfatisare limpede din moment ce chiar figura femeii este opacitate; nu se ridica
n fata barbatului ca un subiect, ci ca un obiect paradoxal nzestrat cu subiectivi
tate; se afirma n acelasi timp ca sine si ca altul, ceea ce nseamna o contradictie
antrennd consecinte deconcertante. Cnd si face o arma din slabiciunea, dar si din
forta ei, nu este voita de un calcul; ea si cauta n mod spontan salvarea n calea ca
re i-a fost impusa, aceea a pasivitatii, n acelasi timp n care si revendica activ s
uveranitatea. Si fara ndoiala ca nu este un procedeu cinstit; dar i este dictat de
situatia care i-a fost impusa. Totusi, barbatul, cnd o trateaza ca pe o libertat
e, este indignat ca ea ramne pentru el o capcana; daca o flateaza si o satisface
atta timp ct i este prada, barbatul este agasat de pretentiile la autonomie ale fem
eii; orice ar face, el se simte pacalit, iar ea se crede jignita. Disputa va dur
a atta timp ct barbatii si femeile vor continua sa nu se recunoasca drept semeni;
adica atta timp ct se va perpetua feminitatea ca atare; care dintre cele doua sexe
vrea, oare, cu mai multa ndrjire s-o pastreze? Femeia care se elibereaza de femin
itate vrea totusi sa-i pastreze prerogativele; iar barbatul cere ca n acest caz s
a-si asume si limitarile ei. ..Este mai usor sa acuzi un sex dect sa scuzi gresel
ile celuilalt", spune Montaigne. mparti blamuri si recompense este zadarnic. ntr-a
devar, daca e greu de sfarimat acest cerc vicios, este pentru ca cele doua sexe
snt fiecare victima celuilalt si n acelasi timp a lui nsusi. ntre doi adversari nfrun
tndu-se n pura lor libertate, s-ar putea stabili cu

usurinta un acord; cu att mai mult cu ct acest razboi nu foloseste nimanui; dar co
mplexitatea razboiului ntre sexe provine din aceea ca fiecare tabara este complic
e celei rivale; femeia nutreste visul abandonului, barbatul, pe acela al alienar
ii; inautenticitatea nu este profitabila; fiecare pune pe seama celuilalt neferi
cirea pe care si-o atrage cednd tentatiilor facilitatii; ceea ce femeia si barbat
ul si lasa unul altuia este esecul rasunator al propriei lor rele-credinte si las
itati. Am vazut de ce barbatii, la origine, le-au aservit pe femei; devalorizare
a feminitatii a fost o etapa necesara a evolutiei umane; dar ar fi putut naste o
cooperare a celor doua sexe; opresiunea se explica prin tendinta fiintei de a f
ugi de sine alienndu-se n Celalalt, pe care-1 oprima n acest scop; astazi, tendinta
se regaseste n fiecare barbat n parte; barbatul se cauta n sotia ori n iubita sa su
b nfatisarea unei statui de piatra; el urmareste n femeie mitul virilitatii, al su
veranitatii sale, al realitatii sale imediate. "Sotul meu nu merge niciodata la
cinema"', spune femeia, si incerta opinie masculina se imprima n marmura eternita
tii. Dar el nsusi este sclavul dublului sau: ce truda sa cladesti o imagine n care
esti mereu n primejdie! Ea este, la urma urmei, ntemeiata pe capricioasa realitat
e a femeilor: trebuie ca aceasta sa fie fara ncetare modelata spre a deveni potri
vita ; barbatul este ros de grija de a se arata viril, important, superior; se p
reface pentru ca femeia sa se prefaca n fata lui; este si agresiv, nelinistit; i e
ste ostil femeii pentru ca i este teama de ea, si i e teama de ea pentru ca se tem
e de personajul cu care el se confunda. Ct timp si cte 445 forte risipeste lichidnd
, sublimnd, transpunnd complexe, vorbind despre femei, seducndu-le, temndu-se de ele
! Ar fi el nsusi eliberat daca ar consimti ca ele sa se elibereze. Dar tocmai ace
asta l nspaimnta. Si se obstineaza n mistificari menite s-o tina pe femeie nlantuita.
Multi barbati snt constienti de faptul ca femeia este mistificata. "Ce nenorocir
e este sa fii femeie! Si totusi, cea mai mare nenorocire pentru o femeie este sa
nu nteleaga ca este femeie", spune Kierkegaard.^ De mult timp ncoace, oamenii se
straduiesc sa deghizeze aceasta nenorocire. A fost suprimata, de pilda, tutela:
femeii i s-au dat "protectori", si daca acestia snt nvestiti cu drepturile tutoril
or antici, este n propriul ei interes. Faptul ca i este interzis sa lucreze, ca es
te constrnsa sa ramna acasa nseamna ca este aparata mpotriva ei nsesi, ca i este asigu
rata fericirea. Am vazut sub ce valuri poetice erau disimulate sarcinile monoton
e care-i revin: gospodarie, maternitate; n schimbul libertatii sale i s-au daruit
nselatoarele tezaure ale "feminitatii" sale. Balzac a descris foarte bine aceast
a manevra cnd 1-a sfatuit pe barbat sa o trateze ca pe o sclava, convingnd-o n aces
t timp ca este o regina. Desi mai putin cinici, multi barbati se straduiesc sa s
e convinga singuri ca femeia este cu adevarat o privilegiata. Exista sociologi a
mericani care iau n serios teoria numita ,,law-class gain", adica a "avantajelor
claselor inferioare". Si n Franta s-a proclamat adesea - desi ntr-o maniera mai pu
tin stiintifica - icieea ca muncitorii snt foarte norocosi ca nu trebuie sa "se r
eprezinte"; si cu att mai mult vagabonzii, care se pot mbraca n zdrente si culca pe
trotuare, placeri inedite contelui de Beaumont si bietilor domni de Wendel L.a
fel ca si paduchiosii nepasatori care se scarpina cu voiosie, la tel ca si negri
i cei veseli rznd sub loviturile de cravasa, ca si arabii din Souss care-si ngroapa
copiii morti de inanitie cu sursul pe buze, femeia se bucura de acest privilegiu
incomparabil: iresponsabilitatea. Fara osteneala, fara ndatoriri de ndeplinit, fa
ra griji, este evident ca i-a fost data partea cea mai buna. Tulburator este ca,
printr-o perversitate obstinata - legata fara ndoiala de pacatul originar - de-a
lungul secolelor si n toate tarile, cei care au partea cea mai buna le striga to
tdeauna binefacatorilor lor: "Este prea mult! M-as multumi cu partea voastra!" D
ar magnificii capitalisti, colonistii generosi, barbatii cei mndri se

ncapatneaza: "Pastrati-va partea cea buna, pastrati-o!" Este adevarat ca barbatii n

flnesc la tovarasele lor mai multa complicitate dect afla asupritorul din partea c
elui asuprit; si se simt ndreptatiti * In vino venras. ..Galanteria i revine esent
ialmenie femeii si faptul ca ea o accepta fara sa ezite se explica prin solicitu
dinea naturii pentru cel mai slab. pentru fiinta defavorizata, pentru care o ilu
zie nseamna mai mult dect o compensatie. Dar chiar aceasta iluzie i este fatala...
a se simti eliberata de mizerie datorita imaginatiei sale, a fi victima nchipuiri
i, nu nseamna oare aceasta o batjocura si mai profunda'.'... Femeia este foarte d
eparte de a fi Venvahrlos (abandonata), dar n alt sens ea chiar este astfel, pent
ru ca nu poate niciodata sa scape de aceasta iluzie de care natura s-a folosit c
a s-o consoleze. 446 sa declare cu rea-credinta ca ea nsasi a voit destinul pe ca
re i l-au impus. Am vazut ca, de fapt, toata educatia ei conspira la nchiderea dr
amurilor revoltei si ale aventurii; societatea ntreaga - ncepnd cu parintii respect
ati - o minte exaltndu-i dragostea pentru devotament, pentru daruirea de sine, si
ascunzndu-i faptul ca nici amantul, nici sotul, nici copiii nu vor fi dispusi sa
suporte povara apasatoare a acestora. Ea accepta de bunavoie aceste minciuni pe
ntru ca o ndeamna sa urmeze panta facilitatii; si aceasta este cea mai mare crima
faptuita mpotriva ei; din copilarie, toata viata ei este pervertita, corupta, de
semnndu-i-se ca vocatie abandonul ce o tenteaza pe orice fiinta pentru care liber
tatea este angoasa; daca un copil este ndemnat la lenevie, fiind distrat n fiecare
zi fara a-i da ocazia sa nvete, fara a-i arata utilitatea studiului, nu se va pu
tea spune, cnd a devenit adult, ca a ales el nsusi sa fie incapabil si ignorant; a
stfel este crescuta femeia, fara a fi nvatata niciodata necesitatea de a-si asuma
propria-i existenta; atunci este bucuroasa sa conteze pe protectia, dragostea,
ajutorul si dominatia altora; se lasa fascinata de speranta puterii fara a face
nimic sa-si mplineasca visul. Dar nu barbatul trebuie sa-i reproseze acest lucru,
din moment ce el nsusi a ndemnat-o pe aceasta cale. Cnd izbucneste un conflict ntre
ei, fiecare l face pe celalalt responsabil pentru situatia n care se afla; ea i re
proseaza ca el a determinat-o sa fie astfel: ,,N-am fost nvatata sa gndesc, nici s
a-mi cstig existenta..." El i reproseaza ca a acceptat aceasta situatie: "Nu stii
nimic, nu esti n stare de nimic..." Fiecare sex crede ca se poate justifica prelun
d ofensiva: dar greselile unuia nu-1 poate face nevinovat pe celalalt. Numeroase
le conflicte care i opun pe femei si pe barbati vin din aceea ca nici una dintre
cele doua tabere nu-si asuma toate consecintele acestei situatii pe care una o p
ropune, iar cealalta o suporta: aceasta notiune incerta de "egalitate n inegalita
te" de care una se foloseste pentru a-si ascunde despotismul, iar cealalta, lasi
tatea, nu rezista experientei: n schimburile lor, femeia cere egalitatea abstract
a care i-a fost garantata, iar barbatul, inegalitatea concreta pe care o constat
a. De aici si faptul ca n toate legaturile se perpetueaza o dezbatere nesfrsita de
spre echivocul cuvintelor a da si a lua: ea se plnge ca da totul, el protesteaza
ca femeia i ia totul. Trebuie ca femeia sa nteleaga ca schimburile - este, de altf
el, o lege fundamentala a economiei politice - se regleaza dupa valoarea pe care
marfa oferita o are n ochii cumparatorului, si nu ai vnzatorului: ea a fost nselat
a prin convingerea care i s-a inculcat: aceea ca pretul ei este nemasurat; de fa
pt ea este pentru barbat doar o distractie, o placere, o companie, un bun neesen
tial; n timp ce el reprezinta sensul, justificarea vietii ei ntregi; schimbul nu s
e face, deci, ntre obiecte de aceeasi calitate. Aceasta inegalitate se va face si
mtita n mod deosebit prin faptul ca timpul pe care-1 petrec mpreuna - si care pare
, n mod nselator, a fi acelasi pentru amndoi - nu are pentru parteneri aceeasi valo
are; n seara pe care un barbat o petrece cu iubita lui ar putea sa faca ceva util
pentru

cariera lui, sa-si vada prietenii, sa-si cultive relatiile, sa se distreze; pent
ru un barbat normal ncadrat n societate, timpul este o bogatie pozitiva; bani, rep
utatie, placere. Dimpotriva, pentru femeia trndava, care se plictiseste, 447 este
o povara de care nu mai ajunge sa se debaraseze; cum reuseste sa faca sa treaca
cteva ore, a obtinut ceva: prezenta barbatului este un pur profit; n numeroase ca
zuri, ceea ce-1 intereseaza n mod evident pe barbat ntr-o relatie este cstigul sexu
al: la limita, el se poate multumi sa petreaca exact atta timp cu iubita lui ct i e
ste necesar pentru a ndeplini actul sexual; ct despre femeie - fara exceptie - cee
a ce doreste ea este sa faca sa "treaca" tot acel timp cu care nu are ce face: s
i precum negustorul care nu vinde cartofi dect daca i se cumpara si napii - ea nu
-si cedeaza trapul dect daca amantul l plateste prin ore ntregi de conversatii si d
e iesiri mpreuna. Ei ajung la un echilibra daca ntregul costurilor nu i se va pare
a prea ridicat barbatului: aceasta depinde, binenteles, de intensitatea dorintei
sale si de importanta pe care o au pentru el ocupatiile pe care le sacrifica n ac
est scop. Dar daca femeia cere - si ofera - prea mult timp, devine inoportuna ea
nsasi, precum nul care iese din matca, si barbatul se hotaraste sa nu mai aiba n
imic, dect sa aiba prea mult. Ea si ajusteaza deci exigentele: dar prea adesea ech
ilibrul se stabileste cu pretul unei duble tensiuni; ea socoteste ca se "da" pre
a ieftin barbatului; el crede ca plateste prea scump. Binenteles, aceasta rezumar
e a situatiei este putin umoristica; totusi - n afara de cazul unei pasiuni geloa
se si exclusive, cnd barbatul o vrea pe femeie cu totul - acest conflict este evi
dent chiar n tandrete, n dorinta, chiar n dragoste; barbatul are ntotdeauna ..altcev
a de facut" cu timpul sau: n timp ce ea cauta sa-si faca timpul sa treaca: si ast
fel el nu considera orele pe care i le consacra femeia ca pe un dar, ci ca pe o
sarcina. n general, accepta s-o suporte pentru ca stie bine ca este de partea pri
vilegiatilor, si fnce ..mustrari de constiinta": daca are ceva bunavointa, va ncer
ca sa compenseze inegalitatea conditiilor prin generozitatea sa: n acelasi timp si
face un merit din aceasta marinimie si la prima nentelegere o acuza pe femeie de
a fi nerecunoscatoare, spune cu iritare: "Snt prea bun". Ea simte ca se poarta c
a o cersetoare n timp ce este convinsa de marea valoare a darurilor sale, si este
umilita. Aceasta explica cruzimea de care se arata adeseori capabila femeia; ea
are "constiinta mpacata" pentru ca este de partea defavorizata; crede ca nu este
obligata sa menajeze n nici un fel casta privilegiata, se gndeste numai cum sa se
apere mai bine; va fi de multe ori fericita daca are ocazia sa-si manifeste ran
chiuna la adresa amantului care nu a multumit-o: din mo ment ce acesta nu da des
tul, ea i va lua totul, si aceasta i face o placere salbatica. Atunci, barbatul ra
nit descopera pretul global al legaturii pe care o dispretuia n fiecare moment: e
ste gata sa faca orice promisiune, chiar daca se va crede din nou exploatat atun
ci cnd va trebui sa o ndeplineasca; si acuza iubita de santaj; ea ii reproseaza ava
ritia, si amndoi snt jigniti. Si n acest caz, este zadarnic sa acordam scuze si bla
muri; nicio data nu se poate face dreptate n snul nedreptatii. Un administrator co
lo mal nu are nici o posibilitate de a se purta corect fata de indigeni, nici un
general fata de soldatii sai; singura solutie ar fi sa nu mai existe nici colon
isti, nici sefi; dar barbatul nu s-ar putea mpiedica sa nu fie barbat Iata-1 deci
vinovat fara voie si oprimat de aceasta greseala pe care nu a comis-o el nsusi;
tot astfel ea este victima si harpie n pofida vointei sale; uneori el se revolta,
alege cruzimea, dar n acest caz se face complice al 448 nedreptatii, iar vina de
vine cu adevarat a lui; uneori se lasa anihilat, devorat de victima sa revendica
toare; dar atunci se va simti pacalit. De

cele mai multe ori se multumeste cu un compromis care l njoseste si n acelasi timp l
face sa se simta prost. Un barbat de buna-credinta va fi chiar mai afectat dect
femeia de aceasta situatie: ntr-un sens, este mai bine sa fii de partea nvinsilor;
dar, daca si femeia este de buna-credinta, incapabila sa-si fie siesi suficient
a, daca i repugna sa-1 striveasca pe barbat cu greutatea destinului ei, va fi pri
nsa ntr-o confuzie inextricabila. Intlnim n viata de zi cu zi o multime de astfel d
e cazuri, care nu-si gasesc nici o solutie satisfacatoare, pentru ca snt definite
de conditii nesatisfacatoare: un barbat care se vede obligat sa continue sa sus
tina material si moral o femeie pe care n-o mai iubeste se simte victima; dar da
ca ar abandona-o fara resurse pe cea care si-a angajat ntreaga existenta alaturi
de el, atunci ea ar deveni victima, si ar fi la fel de nedrept. Raul nu vine din
tr-o perversitate individuala - si reauacredinta ncepe atunci cnd fiecare l nvinovat
este pe celalalt - ci dintr-o situatie mpotriva careia orice conduita singulara e
ste neputincioasa. Femeile "se agata de barbati"', ele snt o povara si sufera din
aceasta cauza; este pentru ca au soarta unor paraziti a caror sursa de existent
a se afla ntr-un organism strain; daca ar fi nzestrate cu un organism autonom, dac
a ar putea lupta mpotriva lumii, smulgndu-i acesteia mijloacele de subzistenta car
e-i snt necesare, dependenta lor ar fi abolita, si la fel aceea a barbatului. Far
a ndoiala ca si unora si altora lear fi mult mai bine astfel. Este usor de imagin
at o lume n care barbatii si femeile ar fi egali, caci este exact aceea pe care o
promisese revolutia sovietica: femeile crescute si educate exact la fel ca barb
atii ar lucra n cele mai bune conditii' si pentru aceleasi salarii; libertatea er
otica ar fi admisa de moravuri, dar actul sexual n-ar mai fi considerat ca un "s
erviciu" remunerat; femeia ar fi obligata sa-si gaseasca un alt mijloc de a-si cs
tiga existenta; casatoria ar fi ntemeiata pe un angajament liber la care cei doi
soti ar putea renunta oricnd; maternitatea ar fi libera, adica planning-n] si avo
rtul ar fi autorizate si li s-ar da n schimb mamelor si copiilor lor exact acelea
si drepturi, fie ca ar fi casatorite sau nu; concediile de maternitate ar fi pla
tite de colectivitate, care si-ar asuma si ngrijirea copiilor, ceea ce nu nseamna
ca parintilor li s-ar lua copiii, ci ca acestia nu vor fi abandonati n seama pari
ntilor. Dar oare ajunge sa schimbam legile, institutiile, moravurile, opiniile s
i ntregul context social pentru ca barbatii si femeile sa fie cu adevarat egali?
"Femeile vor fi ntotdeauna femei", spun scepticii; iar alti clarvazatori profetiz
eaza ca, lepadndu-si feminitatea, ele nu vor reusi prin aceasta sa se preschimbe n
barbati, nsa vor deveni niste monstri. Asta nFaptul ca anumite meserii prea dure
le snl interzise nu contra/iee acest proiect: chiar si n cazul barbatilor se urmar
este din ce n ce mai mult realizarea unei adaptari profesionale: capacitatile lor
fizice si intelectuale le limiteaza posibilitatile de a alege: ceea ce se impun
e. n orice caz. este sa nu fie trasata nici o frontiera ntre sexe sau ntre caste so
ciale. 449 seamna sa admitem ca femeia de astazi este o creatie a naturii; trebu
ie sa repetam nca o data ca n colectivitatea umana nimic nu este natural si ca, ntr
e altele, femeia este un produs elaborat de civilizatie; interventia Celuilalt n
destinul ei este originara; daca aceasta actiune ar fi fost altfel dirijata, ar
fi ajuns la cu totul alt rezultat Femeia nu este definita nici de hormoni, nici
de misterioase instincte, ci de maniera n care si resesizeaza, prin constiinte str
aine, trupul si raportul ei cu lumea. Abisul care o separa pe adolescenta de ado
lescent a fost actncit n mod constient si premeditat nca din copilaria lor, mai trzi
u, femeia nar putea fi mpiedicata sa fie ceea ce s-a facut din ea, si va tr ntotdeau
na acest trecut n urma ei. Desigur, nu trebuie sa credem ca

ajunge sa-i modificam conditia economica pentru ca femeia sa fie transformata; a

cest factor a fost si ramne un factor primordial al evolutiei sale; dar atta timp
ct nu a antrenat consecintele morale, sociale, culturale etc. pe care le anunta s
i le cere, noua femeie va ntrzia sa apara; la ora actuala acestea nu au fost reali
zate nicaieri, nu mai mult n U.R.S.S. dect n Franta sau n Statele Unite. De aceea fe
meia de astazi este sfsiata ntre trecut si viitor, cel mai adesea apare ca o "feme
ie adevarata" deghizata n barbat, si se simte stnjenita n pielea ei de femeie n acee
asi masura ca n hainele-i masculine. Trebuie sa se schimbe cu totul si sa-si croi
asca singura vesmintele, N-ar putea reusi dect datorita unei evolutii colective.
Nici un educator izolat nu ar putea astazi slefui "o fiinta umana femela" care s
a fie exact omologul unei "fiinte umane mascul": crescuta baieteste, tnara fata s
e simte exceptionala si prin aceasta sufera un nou fel de specificare. Stendhal
a nteles foarte bine acest lucru: "Trebuie sa plantam dintr-o data toata padurea"
. Dar daca presupunem, dimpotriva, o societate n care egalitatea sexelor ar fi co
ncret realizata, aceasta egalitate s-ar afirma din nou n fiecare individ. Daca, d
e la vrsta cea mai frageda, fetita ar fi crescuta cu aceeasi exigenta si cu acele
asi privilegii, aceeasi severitate si aceleasi licente ca si fratii sai, partici
pnd la aceleasi studii si aceleasi jocuri, promisa fiind aceluiasi viitor, nconjur
ata de barbati si de femei care i-ar aparea fara echivoc ca fiindu-i egali, sens
ul "complexului lui Edip" si al "complexului castrarii" ar fi profund modificate
. Asumndu-si la fel ca si tatal responsabilitatea materiala si morala a cuplului,
mama s-ar bucura de acelasi durabil prestigiu; copilul ar simti astfel n jurul l
ui o lume androgina, si nu una masculina; chiar daca fiica ar fi mai mult atrasa
din punct de vedere afectiv catre tata - ceea ce nici macar nu este sigur drago
stea ei ar fi nuantata de o vointa de emulatie, si nu de un sentiment de neputin
ta: nu s-ar orienta catre pasivitate; autorizata sa-si arate valoarea prin munca
si prin sport, rivaliznd n mod activ cu baietii, absenta penisului - compensata d
e speranta de a avea un copil - n-ar fi de ajuns pentru a naste un "complex de i
nferioritate"; n mod corelativ, baiatul n-ar avea spontan un "complex de superior
itate" daca acesta nu iar fi fost insuflat si daca ar pretui la fel de mult feme
ile ct pe barbati.1 Fetita n-ar cauta deci niste 1 Cunosc un baietel de opt ani c
are locuieste mpreuna cu mama, matusa si bunica lui. toate trei extrem de indepen
dente si de active, si cu un batrn bunic 450 compensatii sterile n narcisism si n v
is, nu s-ar socoti drept determinata, o data pentru totdeauna, s-ar angaja fara
reticente n tot felul de activitati. Am spus deja ct de usoara i-ar fi pubertatea
daca fetita s-ar depasi, precum baiatul, catre un viitor liber de adult; menstru
atia nu-i inspira atta oroare dect pentru ca ea constituie o cadere brutala n femin
itate; tot astfel, si-ar asuma mult mai linistita erotismul incipient daca n-ar
simti un dezgust nspaimntat fata de ntregul ei destin; o educatie sexuala coerenta
ar ajuta-o mult sa depaseasca aceasta criza. Si datorita educatiei mixte, mister
ul august al Barbatului n-ar mai avea ocazia sa se nasca: ar fi ucis de familiar
itatea cotidiana si de competitii deschise. Obiectiile care se opun acestui sist
em implica ntotdeauna respectul unor tabuuri sexuale; dar este zadarnica pretenti
a de a inhiba la copil curiozitatea si placerea; nu se ajunge dect la refulari, o
bsesii si nevroze; sentimentalitatea exaltata, fervorile homosexuale, pasiunile
platonice ale adolescentilor, cu tot cortegiul lor de stupiditate si confuzie, sn
t mult mai nefaste dect cteva jocuri infantile si experiente precise. Profitabil p
entru tnara fata ar fi mai ales faptul ca, necautnd n barbat un semizeu, ci numai u
n camarad, un partener, un prieten, n-ar mai fi deturnata de la asumarea libera
a propriei sale existente; erotismul,

dragostea ar capata caracterul unei libere depasiri si nu pe acela al unui aband

on; ar putea sa le traiasca ca pe un raport de la egal la egal. Binenteles, nu po
ate fi vorba sa fie suprimate dintr-o data toate dificultatile pe care fetita le
are de nvins pentru a se transforma n adult; educatia cea mai inteligenta, cea ma
i toleranta n-ar putea s-o scuteasca de a-si trai propria ei experienta. Tot cee
a ce putem cere este sa nu i se puna piedici. Faptul ca fetitele "vicioase" nu m
ai snt nsemnate cu fierul rosu este deja un progres; psihanaliza i-a instruit puti
n pe parinti; totusi, conditiile actuale n care au loc educatia si initierea sexu
ala a femeii snt att de deplorabile, nct obiectiile care se opun ideii unei schimbar
i radicale n-ar putea fi valabile. Nu se pune problema de a aboli n femeie contin
gentele si mizeria conditiei umane, ci de a-i da posibilitatea de a le depasi. F
emeia nu este victima nici unei fatalitati misterioase; singularitatile care-i sn
t specifice si datoreaza importanta semnificatiei pe care o mbraca; ele vor putea
fi depasite imediat ce vor fi sesizate n perspective noi; astfel am vazut ca, pri
n experienta ei erotica, femeia simte - si uneori detesta - dominatia masculina:
nu trebuie sa tragem de aici concluzia ca ovarele sale o condamna sa traiasca l
a nesfrsit n genunchi. Agresivitatea virila nu apare ca un privilegiu seniorial de
ct n snul unui sistem care conspira la afirmarea suveranitatii masculine; si femeia
nu se simte, n actul amoros, att de profund pasiva dect pentru ca deja se gindeste
ca atare. Revendicndu-si demnitatea de fiinta umana, multe femei modeme si nteleg n
ca viata erotica plecnd de la o traditie a sclaviei; de aceea li pe jumatate nepu
tincios. Copilul are un strivitor "complex de inferioritate" fata de sexul opus.
desi mama sa se straduieste sa-1 combata. n liceu si va dispretul camarazii si pr
ofesorii pentru ca snt niste bieti barbati. 451 se pare umilitor sa fie culcate s
ub barbat, patrunse de el, si se crispeaza n frigiditate; dar daca realitatea ar
fi diferita, sensul pe care-1 exprima simbolic gesturile si posturile amoroase a
r fi si el diferit: o femeie care-si plateste, care-si domina amantul, poate, de
exemplu, sa se simta mndra de superba sa trndavie si sa considere ca-si aserveste
barbatul care actioneaza; si exista de mult timp o multime de cupluri echilibra
te din punct de vedere sexual n care notiunile de victorie si de nfrngere au facut
loc ideii de schimb. ntr-adevar, barbatul este, ca si femeia, trup, deci pasivita
te, jucarie a hormonilor si a speciei, prada nelinistita a dorintei; si ea este,
ca si el n mijlocul febrei carnale, consimtamnt, daruire, activitate; fiecare tra
ieste n felul lui echivocul unei existente devenite trup. n aceasta nclestare n care
-si nchipuie ca se nfrunta unul pe altul, fiecare lupta de fapt mpotriva sa, proiec
tndu-si n partener acea parte din sine pe care o repudiaza; n loc sa traiasca ambig
uitatea conditiei sale, fiecare se straduieste sa-1 faca pe celalalt sai suporte
abjectia, pastrndu-si pentru sine onoarea. Daca, totusi, amndoi si-ar asuma-o cu
o modestie lucida, corelativa unui orgoliu autentic, s-ar recunoaste ca fiind se
meni si ar trai cu prietenie drama erotica. Faptul de a fi o fiinta omeneasca es
te infinit mai important dect toate singularitatile care le disting pe fiintele u
mane una de alta; niciodata ceea ce este dat nu confera superioritate: "virtutea
", cum o numeau anticii, se defineste la nivelul a "ceea ce depinde de noi". n ce
le doua sexe se joaca aceeasi drama a trupului si a spiritului, a finitudinii si
a transcendentei: ambele consumate de timp, pndite de moarte, au o nevoie esenti
ala unul de altul: pot sa extraga din libertatea lor aceeasi glorie: daca ar sti
sa o guste, n-ar mai fi tentate sa-si dispute privilegii nselatoare; si atunci s
-ar putea naste ntre ele fraternitatea. Mi se va spune ca toate aceste considerat
ii snt utopice, fiindca ar trebui, pentru a "reface femeia", ca deja societatea s
a fi facut realmente din ea egala barbatului; conservatorii nu au scapat nicioda
ta ocazia, n

orice mprejurari, sa denunte acest cerc vicios: si totusi, istoria nu se nvrteste n

cerc. Fara ndoiala, daca o casta este mentinuta n stare de inferioritate, va ramne
inferioara; dar libertatea poate sfarma cercul; daca negrilor li se permite sa vo
teze, ei devin demni de a vota; daca femeii i se atribuie responsabilitati, ea v
a fi n stare sa le faca fata; fapt este ca nu s-ar putea astepta din partea asupr
itorilor un gest gratuit de generozitate: astfel, barbatii au ajuns, n propriul l
or interes, sa le ajute pe femei sa se emancipeze partial: ele nu mai trebuie de
ct sa-si urmeze ascensiunea, iar succesele pe care le obtin le ncurajeaza; pare ap
roape sigur ca vor ajunge, ntr-un timp mai mult sau mai putin scurt, la perfecta
egalitate economica si sociala, ceea ce va duce la o metamorfoza interioara n ori
ce caz, vor obiecta unii, daca o asemenea lume este posibila, ea nu este de dori
t. Cnd femeia va fi "la fel" ca barbatul ei, viata si va pierde "sarea si piperul"
Nici argumentul acesta nu este nou: cei care au interesul sa perpetueze prezent
ul vor varsa totdeauna lacrimi gndindu-se la trecutul mirific care va disparea fa
ra a apuca sa surda macar tnarului viitor. Este adevarat ca, supnmndu-se trgurile de
sclavi, au fost distruse 452 marile plantatii att de magnific mpodobite cu azalee
si camelii, a fost ruinata ntreaga civilizatie sudista, att de delicata; vechile
dantele au trecut n podul timpului, lnga timbrul att de pur al vocilor castratilor
din corul Capelei Sixtine; iar acum un anumit "farmec feminin" ameninta si el sa
se transforme n pulbere. Snt de acord ca ar fi o barbarie sa nu apreciem florile
rare, dantelele, vocea cristalina a unui eunuc, farmecul feminin. Cnd se arata pr
ivirilor n toata splendoarea ei, "femeia fermecatoare" este un obiect mult mai ex
altant dect "picturile idioate, decoratiile de deasupra usilor, decorurile, pnzele
saltimbancilor, firmele, anluminurile populare" care-i placeau la nebunie lui R
imbaud; mpodobita cu artificiile cele mai moderne, prelucrata dupa tehnicile cele
mai noi, ea soseste din adncul timpurilor, din Teba, din Minos, din Chichen Itza
; ea este si totemul plantat n inima junglei africane; este un elicopter si este
o pasare; si iata cea mai mare minune: sub parul ei pictat, fosnetul frunzelor s
e transforma n gndire si cuvinte ncep sa se auda din sinii ei. Barbatii ntind mini av
ide catre aceasta minune; dar cum o ating, ea dispare; sotia, iubita vorbesc ca
toata lumea, cu gura; vorbele lor nu valoreaza dect ceea ce snt; la fel si snii lor
. Un att de efemer mu:acol - si att de rar - este ndeajuns de pretios pentru a perp
etua o situatie att de nefasta pentru cele doua sexe9 Putem aprecia frumusetea fl
orilor, farmecul femeilor la adevarata lor valoare; daca aceste comori se plates
c cu snge sau cu nenorocire, trebuie sa stim sa le sacrificam. Este adevarat ca a
cest sacrificiu li se pare barbatilor deosebit de dificil; multi nu doresc din a
dincul inimii lor ca femeia sa se mplineasca ; cei care o dispretuiesc nu vad ce
ar avea de cstigat din asta, cei care o ndragesc vad prea mult ce ar avea de pierd
ut; si este adevarat ca evolutia actuala nu ameninta numai farmecul femeii: ncepnd
sa existe pnn sine, femeia va renunta la functia ei de dublu si de mediatoare c
are i asigura n universul masculul un loc privilegiat; pentru barbatul prins ntre l
inistea naturii si prezenta exigenta a altor libertati, o fiinta care este n acel
asi timp semenul sau si un lucru pasiv apare ca o pretioasa comoara; nfatisarea s
ub care si vede tovarasa poate fi mitica, dar experientele al caror izvor si pret
ext este ea nu snt mai putin reale: si nu exista experienta mai pretioasa, mai in
tima, mai fierbinte; nu poate fi negat faptul ca dependenta, inferioritatea, nef
ericirea feminina le vor imprima caracterul lor singular; desigur, autonomia fem
eii, daca le va cruta barbatilor destule necazuri, le va nega, de asemenea, nume
roase facilitati; desigur, n lumea de mine se vor pierde anumite feluri de a trai
aventura sexuala, dar asta nu nseamna ca dragostea, fericirea, poezia,

visul vor fi alungate din aceasta lume. Trebuie sa luam seama ca lipsa noastra d
e imaginatie ne face sa vedem ntotdeauna viitorul pustiu; pentru noi nu este dect
o abstractiune; fiecare dintre noi deplnge n surdina absenta a ceea ce a fost el;
dar omenirea de mine va trai viitorul n carnea si n libertatea ei, va fi un cadou a
l ei si la rindul sau l va prefera; ntre sexe se vor naste noi relatii carnale si
afective despre care nca nu stim nimic; deja au aparut ntre barbati si femei priet
enii, rivalitati, complicitati, camaraderii, caste sau sexuale, pe care secolele
trecute n-ar fi putut sa le inventeze. Intre 453 altele, nimic nu mi se pare ma
i contestabil ca sloganul care sorteste lumea noua uniformitatii, deci plictisul
ui Nu cred ca din lumea actuala lipseste plictisul, nici ca vreodata libertatea
ar crea uniformitate. Mai nti, vor exista ntotdeauna anumite diferente ntre barbat s
i femeie; cum erotismul, deci lumea ei sexuala, are o nfatisare singulara, n-ar p
utea sa nu dea nastere unei sensibilitati si unei senzualitati singulare: raport
urile ei cu propriul sau trup, cu trupul barbatului, cu copilul nu vor fi niciod
ata identice cu acelea pe care barbatul le are cu trupul lui, cu trupul femeii s
i cu copilul; cei care vorbesc atta de "egalitate n diferenta" n-ar putea sa nu fi
e de acord cu faptul ca pot exista diferente n egalitate. Pe de alta parte, insti
tutiile creeaza monotonia; tinere si frumoase, sclavele din harem vor fi ntotdeau
na aceleasi n bratele sultanului; crestinismul a dat erotismului savoarea sa de p
acat si de legenda, daruindu-i un suflet femelei barbatului; chiar daca i se res
tituie suveranitatea ei singulara, mbratisarile ei vor avea acelasi gust patetic.
Este absurd sa pretinzi ca orgia, viciul, extazul, pasiunea ar deveni imposibil
e daca barbatul si femeia ar fi n mod concret egali; contradictiile care opun tru
pul si spiritul, clipa si vesnicia, senzatia de ameteala a imanentei si chemarea
transcendentei, absolutul placerii si neantul uitarii nu vor fi niciodata rezol
vate; n sexualitate se vor materializa vesnic tensiunea, sfisierea, bucuria, esec
ul si triumful existentei. A elibera femeia nseamna a refuza s-o nchizi n raporturi
le care o leaga de barbat, nu sa negi aceste raporturi; daca se afirma pentru si
ne, nu nseamna ca nu va continua sa existe ti pentru el: recunoscndu-se reciproc c
a subiect, fiecare va ramne, totusi, pentru celalalt un altul; reciprocitatea rel
atiilor lor nu va suprima miracolele pe care le naste diviziunea fiintelor umane
n doua categorii separate: dorinta, posesiunea, dragostea, visul, aventura; iar
cuvintele care ne tulbura: a dami, a cuceri, a se uni si vor pastra ntregul lor se
ns. Dimpotriva, cnd va fi abolita sclavia unei jumatati a omenirii si tot sistemu
l de ipocrizii pe care l implica, "sectiunea" umanitatii si va revela semnificatia
sa autentica, iar cuplul uman si va gasi adevarata lui nfatisare. "Raportul imedi
at, natural, necesar, de la barbat la barbat este raportul barbatului cu femeia"
, a spus Marx.1 "Din caracterul acestui raport rezulta n ce masura barbatul s-a nt
eles pe sine nsusi ca fiinta generica, ca om; raportul barbatului cu femeia este
raportul cel mai natural al unei fiinte umane cu o alta fiinta umana. Reiese de
aici n ce masura comportamentul natural al barbatului a devenit uman sau n ce masu
ra fiinta umana a devenit fiinta sa naturala, n ce masura natura umana a devenit
natura sa." Acest mare adevar n-ar fi putut fi mai bine exprimat. n snul lumii dat
e barbatul trebuie sa faca sa triumfe domnia libertatii sale; pentru a cstiga ace
asta suprema victorie, este necesar, ntre altele, ca dincolo de diferentierile na
turale care exista ntre ei, barbatii si femeile sa-si afirme fara echivoc fratern
itatea. l Opere filosofice, voi.VI. Sublinierea lui Marx. Partea a treia. 454 CU
PRINS

INTRODUCERE 6 Partea I FORMATIE Capitolul I. Copilaria 8 Capitolul II. Tnara fata

61 Capitolul III. Initierea sexuala 100 Capitolul IV. Lesbiana 132 Partea a Iia SITUATIE Capitolul V. Femeia maritata 152 Capitolul VI Mama 231 Capitolul VII.
Viata de societate 274 Capitolul VIII. Prostituate si hetaire 301 Capitolul IX.
De la maturitate la batrnete Capitolul X. Situatia si caracterul femeii 338 Part
ea a IlI-a JUSTIFICARI Capitolul XI. Narcisista 366 Capitolul XII. ndragostita 38
0 Capitolul XIII. Femeia mistica 405 Partea a IV-a CATRE ELIBERARE Capitolul XIV
. Femeia independenta 414 CONCLUZIE 443 455
320