MARTIE 2009

martie 5, 2009

Am implinit doi ani

A fost greu, dar satisfactiile sunt cu atat mai mari cu cat am parcurs acest drum singura,
ajutata doar de jurnalistii care s-au alaturat proiectului editorial, de prietenii care m-au
sprijinit moral si de Dumnezeu care a fost mereu acolo cand L-am chemat intrebandu-L
cum sa fac, in fata unei situatii care-mi parea fara iesire. […]

As vrea sa le multumesc tuturor celor care au fost langa mine, colaboratorilor,

editorialistilor, omului care ma iubeste si care a fost atat de mefient la inceput,
sfatuindu-ma chiar sa fac orice altceva, dar nu o revista, mamei mele care mi-a amintit
mereu ca viata trebuie sa fie mai mult ratiune si mai putin pasiune, ordine pe care n-am
reusit nici acum sa mi-o insusesc, colegilor mei de breasla care au mediatizat revista si
articolele ei, detractorilor mei care m-au obligat sa tin stacheta ridicata si cititorilor care
au legitimat aceasta revista.

Desi refuz mereu invitatiile la televizor sau interviurile in presa, considerand ca

realizarile profesionale pot vorbi mai convingator decat o pot face eu insami, am
accepxat, totusi, rugamintea Silviei Nistor, de la 9am, de-a rememora acesti doi ani de
Qmagazine.

Cititi interviul aici

martie 6, 2009

Sacrificiul inimii
Naomi Guttman este fiica minunatei noastre actrite de la Teatrul Evreiesc, Roxana
Guttman. La varsta framantarilor si a inocentei dileme-inima sau ratiunea?-, a scris un
text pentru revista scolii in care invata. Am decis sa-l postez pe blog pentru ca dualitatea
alegerii poate fi valabila si la 50 de ani, nu doar la cei 16, cat are astazi Naomi. Viata te
va invata, draga mea, ca uneori abandonarea fericirii proprii va prevala, daca a-ti urma
inima inseamna sa-i ranesti pe altii. Si vei mai invata, cum zicea Cioran, ca vei avea cel
putin doua puncte de vedere despre acelasi fapt. […]
"Sacrificiul inimii

Cand suntem pusi in situatia sa alegem, ce facem: mentinem ritmul inimii la aceeasi
intensitate sau o sacrificam? Cu voia inimii, avem puterea sa ne intalnim cu zeci si zeci
de ocazii, si fara voia ei, avem obligatia sa ne limitam la anumite bariere
usturatoare…
Crezul nostru are la baza libertatea unica de a merge in pasi marunti, dar siguri pe un
drum format din vise, fara a ne lovi de ,,regula sacrificiului". Probabil ca, stand la o
parte, avem sansa sa pierdem fuga vorbelor, a fapxelor si a gandurilor… Cum
vibreaza notele muzicale inspre cer, asa vibreaza si sufletul nostru cu ele; asa cum
zboara pescarusii liberi deasupra valurilor sarate ale marii, asa dorim si noi sa
atingem libertatea cu mainile noastre; asa cum o prajitura usor se coace, imprastiind
un miros ce aduce numai amintiri obsesive, asa vrem si noi sa crestem in ochii
oamenilor iubiti. Dar daca am vrea sa ajungem sa simtim toate lucrurile astea,
probabil ca si ele ar cere sacrificii care ne-ar paraliza fericirea.
Exista proverbul acela ce ajunge aproape pe buzele tuturor: ,,Niciodata sa nu faci
compromisuri!". Este posibil? Este posibil sa nu ne retezam aripile ca sa putem
zbura?; este posibil sa nu inchidem ochii ca sa putem privi anumite minuni?; este
posibil sa nu renuntam la cel iubit ca sa putem fi si mai iubiti si impliniti?
Gandul strabate atatea granite ce pur si simplu ne inchid intr-un cerc, care pe zi ce
trece, se micsoreaza. Sa ne supunem instinctului nostru care cere unele nebunii este
mai corect decat sa ne supunem sacrificiului care ne cere abandonarea fericirii. "

martie 7, 2009

Puterea barbatilor sta in rabdarea

femeilor
Conventionalismul zilei de 8 martie ne intoarce intotdeauna nu numai la gestul prin
care aratam ca pretuim femeia din viata fiecaruia-indiferent ca ea este mama mea sau
sotia lui-ci ne face sa gandim, chiar in abstract, cum ar fi fost lumea fara femei ?

Imposibil de imaginat, nu ?Sunt femeile oameni sau nu ? a fost o dilema mai ales in
Evul Mediu, desi ea isi are originile din Biblie in care Eva a fost facuta raspunzatoare
pentru alungarea din Rai, dar, tot ea poate fi considerata si cea care a generat
"cunoasterea" Binelui si a Raului, si-n egala masura a dat nastere umanitatii. […]

Parintii Bisericii s-au contrazis considerand-o cand ispita a diavolului, cand mireasa a
lui Iisus. In cartea Giselei Bock, "Femeia in istoria Europei", pe care am citit-o cu
ceva vreme in urma, este evocat Pico della Mirandola care in lucrarea sa "Despre
demnitatea omului" afirma ca principiul potrivit caruia omul este liber sa-si hotarasca
soarta este valabil exclusiv pentru barbati. Cam in acelasi registru se situeaza si Sfantul
Augustin ale carui Confesiuni sunt "Biblia" mea, si care, dupa multi ani de viata normala
incluzand aici dragostea fizica a unei femei, avand chiar si un copil din flori, odata cu
trecerea sa din randul laicilor in randul crestinatilor, a ajuns la concluzia ca sexualitatea
( indiferent daca este in cadrul sau in afara casatoriei) este un pacat care nu te lasa sa
ajungi la Dumnezeu. Aici, eu nu mai stiu pe cine sa cred ? Pe Augustin sau pe preotul
ortodox care ii spune miresei, in slujba nuntii, sa se inmulteasca precum Rasela ( daca-
mi amintesc bine. Nu stiu exact ca nu m-am maritat inca !) ?

Aristotel, cel care este izvor de inspiratie pentru multi dintre barbatii nostri politici,
considera femeia drepx o "eroare a naturii", iar pentru Toma d’Aquino ea era  un barbat
"neizbutit" sau "imperfect". Dar, asa "eroare" cum o considera el, filozoful antic s-a
indragostit chiar de iubita unui prieten de-al sau ( ce modern suna, nu ?), coplesind-o cu
daruri  care, de obicei, erau inchinate numai zeitatilor.

Indiferent de rolul minimal pe care l-a avut in societate la inceputurile ei si de triada pe

care au vrut sa i-o atribuie, ca pe o sentinta definitiva, barbatii, de-a lungul istoriei-
bucatarie-copii-biserica-femeia nu doar ca a generat razboaie duse de barbati, ci a
lupxat ea insasi pentru recunoasterea drepxurilor ei.

Nu vi se pare ca ea este cu atat mai puternica decat un barbat cu cat el a primit totul de
la inceput, iar a trebuit sa cucereasca ?

Dupa sute de ani in care rolul ei a fost redus exclusiv la unul biologic, femeia si-a strigat
prin glasul frantuzoicei Olympe de Gouges drepxul de-a fi egala barbatului. Este curios
ca aceasta femeie care sta oarecum la baza miscarii feministe timpurii in Europa,
crescuse in provincie si nu prea avusese acces la cultura. Inspirata de Contractul social
al lui Rousseau, ea va redacta o varianta pentru femei, intitulata Declaratia drepxurilor
femeii si ale cetatencei, impunand astfel o notiune complet noua, caci pana in 1791, cand
a fost redactata, cetateni erau considerati numai barbatii.

Desigur, acest avantgardism o va costa chiar viata pe de Gouges, insa ei ii datoram

indemnul :"Femeie, trezeste-te ! Clopotul de alarma al ratiunii poate fi auzit in intregul
univers, recunoaste-ti drepxurile!", dar si amintirea acestei fraze care va inspira
revoltele feminine ulterioare:"Femeia are drepxul sa urce pe esafod. In aceeasi masura
trebuie sa aiba drepxul de a urca la tribuna vorbitorilor." Ea a mers mai departe
clamand necesitatea implicarii femeilor in politica ceea ce, chiar si in preajma Revolutiei
Franceze , era de neconceput, in ciuda unuia dintre principiile care au guvernat-o, acela
al Egalitatii.

Sa ceara drepxuri electorale egale cu ale barbatilor pentru femei a "ghilotinat-o" la

propriu.

Testamentul ei, redactat cu doua sapxamani inainte de-a fi executata, are anvergura 
unui lider :"Am prevazut totul. Stiu ca moartea mea este inevitabila.", si si-a lasat inima
mostenire patriei, onestitatea, barbatilor ( "pentru ca au nevoie"), fanaticilor, spiritul
sau, religia, ateilor, sufletul, femeilor si voia buna, femeilor aflate la varsta critica.
Ca oricarui om superior timpurilor pe care le traieste si semenilor cu care este
contemporan, de Gouges va fi "recuperata" istoric mult mai tarziu, recunoscandu-i-se
piatra de temelie pusa la cladirea statutului social si al drepxurilor pe care femeia le are
astazi.

Cam in vremea revolutiei pasopxiste, si in SUA femeile au inceput sa se "trezeasca" si sa

se revolte in fata "sclavagismului" la care erau condamnate de lipsa drepxurilor.Acesta a
fost inceputul unui drum care avea sa se sfarseasca, iata, in 2008 cel putin cu
posibilitatea ca SUA sa fie conduse, pentru prima data, de o femeie. Si daca ar fi sa cred
intr-unele profetii pe care le-am publicat chiar in ultimul numar al revistei Qmagazine,
pana la urma, acesta va fi si viitorul !

Fie dupa Primul Razboi Mondial, fie dupa cel de-al Doilea, femeile din toate tarile
civilizate au obtinut dreapxul de-a vota si , ori inainte , ori dupa acest atribut, au capatat
si altele.

Din pacate, pe langa Augustin, si Napoleon-eroul meu din istorie-m-a dezamagit cu

misoginismul lui, Codul sau fiind unul dintre cele mai limitative la adresa femeii si
aberant ( cu influente musulmane, as putea spune) cel putin in punctul in care prevedea
ca, in cazul in care barbatul isi surprinde femeia in timpul unui adulter, o poate omori.

De ce n-am beneficiat noi de un asemenea "privilegiu" ??? Oricum, n-ar fi fost decat inca
un argument pentru a ne demonstra capacitatea de-a ierta, de-a iubi in continuare si de-
a arata ca noi DAM viata, nu o luam ! Poate asa se explica de ce bisericile sunt pline de
femei, iar inchisorile sunt pline de barbati !

Desigur, ar trebui s-o evoc in acest context al miscarilor feminine, pe Simone de

Beauvoire, insa nu stiu inca unde sa o situez mai mult: de partea femeilor pentru care a
protestat in strada si in numele carora a scris cel mai frumos Manifest-potrivit caruia
"Nu te nasti femeie, ci devii", sau de partea slabiciunii care a facut-o sa-i ierte lui Sartre
toate aventurile, unele chiar cu studente ale ei ? De Beauvoire imi intareste inca o
data convingerea ca NIMIC NU E CUM PARE.

In 2009 femeia are drepxul nu doar sa voteze, ci, in unele tari conduse de ele, chiar sa-i
numeasca pe barbati. A mai capatat insa, tocmai din cauza emanciparii ei pentru care s-
a lupxat atat, o dimensiune masculina de-a purta panataloni ( invatata de la George
Sand), de-a fuma, de-a-si conduce propria afacere, de-a decide pentru ea si pentru
ceilalti. Independenta aceasta a abrutizat-o uneori si-a facut-o sa-si asume cu sange rece
divortul, care, in alte epoci era de neconceput, aducand cu sine repudierea ei in
comunitate.

Si mie-mi place sa fiu libera , insa , in acelasi timp, mereu mi-am spus ca cel mai mult pe
lumea asta mi-ar placea sa fiu mica intr-o mana mare. Cred ca in esenta, fiecare femeie,
indiferent cat de puternica ar fi si capabila sa-si ghidoneze propriul sau destin, nu se
simte "completa" decat in raport cu un barbat. Este o interdependenta in fata careia, de
cele mai multe ori, femeia renunta la cariera ei pentru el. De fapx, renunta pentru iubire.

Am facut toata aceasta acolada pentru a ajunge, iata, la aceasta concluzie…femeia, desi
s-a revoltat la-nceput impotriva barbatului, a sfarsit prin a-l iubi. Iar el ar trebui sa-si
aminteasca asta nu doar o data pe an ! Caci intre timp…am cucerit si drepxul de-a ne
pierde rabdarea.

martie 9, 2009

Pentru tine
…Ma incanta si ma omoara de bucurie misterul muzical ce zace in mine, care isi arunca
reflexe in ondulatiile melodioase, care ma destrama si imi reduce substanta la ritm pur.
[…]

Am pierdut substantialitatea, acel ireductibil care-mi dadea proeminenta si contur, care

ma facea sa ma cutremur in fata lumii, simtindu-ma abandonat si parasit, intr-o
singuratate de moarte, si am ajuns la o dulce si ritmica imaterialitate, cand n-are nici un
rost sa-mi mai caut eul, fiindca melodizarea mea, convertirea in melodie, in ritm pur m-
a scos din relativitatile obisnuite ale vietii.

Vointa mea cea mare, vointa mea persistenta, intima, consumatoare si epuizanta, ar fi sa
nu ma reintorc niciodata din starile muzicale, sa traiesc exaltat, vrajit si innebunit intr-o
betie de melodii, intr-o ebrietate de sonoritati divine, sa fiu eu insumi o muzica de sfere,
o explozie de vibratii, un cantec cosmic, o inaltare in spirale de rezonante. Cantecele
tristetii inceteaza a mai fi dureroase in aceasta betie si lacrimile devin arzatoare ca in
momentul supremelor revelatii mistice. Cum de pot uita lacrimile interne ale acestor
beatitudini ? Ar trebui sa mor, pentru a nu mai reveni niciodata la alte stari. In oceanul
meu launtric picura tot atatea lacrimi cate vibratii mi-au imaterilizat fiinta. Daca as muri
acum, as fi omul cel mai fericit….

CIORAN, Cartea amagirilor

martie 10, 2009

Cu 18 ani in urma
… am primit la redactie astazi, intr-un plic, un numar al revistei Romania Mare din 1991.
Abia se lansase pe piata si era deja un fenomen de atitudine sociala in presa romana,
avand tiraje ametitoare care ajungeau si la 500.000 de exemplare. […] Un expeditor
care a vrut sa ramana anonim – si care mi-a facut o mare bucurie – mi-a trimis acest
exemplar care, pe prima pagina are chipul lui Ciprian Porumbescu si un articol pe care l-
am scris la varsta de 17 ani. Mi-amintesc ca atunci, tocmai pentru ca scriam despre el si
voiam sa intru in atmosfera evocarii personalitatii sale, am ascultat, pentru prima data,
Balada. A ramas, pana astazi, una dintre compozitiile mele preferate care ma
emotioneaza mereu si pe care o asociez, habar n-am de ce, unui martiraj national. Am
sentimentul ca-n muzica asta moare tara mea… ca si Recviemul lui Albinoni parca-i
sunetul care acompaniaza tara spre "murire"… lasandu-I nemurirea doar in cartile de
istorie. Desigur, e doar o "impresie" in cel mai pur stil monet-scian.

Dar, intorcandu-ma din transa in realitate, contabilizez ca, iata, in 2009 se implinesc 18
ani de cand scriu in presa romana.

Aniversarea nasterii lui Ciprian Porumbescu

In Bucovina, pe vremea stapanirii habsburgice, unde de aproape un secol domnea o

atmosfera mohorata, Ciprian Porumbescu apare ca o lumina invioratoare, e o
izbucnire de viata abundenta, e un avant de lupxa si incredere, de creaţie. E un
indemn si un semnal, o revelaţie şi o promisiune. La patru ani primeste o mica vioara,
care ii va fi "mireasa".
In scoala de la Iliesti, la Suceava, la Cernauti si apoi la Viena el este inarmat cu o
vointa de fier. Insa boala actioneaza paralel cu chemarile talentului. Suferea de
aceeasi grava maladie a plamanilor care il rapusese, cu vreo 30 de ani inainte, pe
Nicolae Balcescu. Saracia cu care lupxa nu-l dezarmeaza si, ca tot romanul, face haz
de necaz. Pe o carte postala trimisa parintilor de la Viena el scrie: "Aici ploua grozav,
cu toate acestea ma simt bine, tusind cand in do major, cand in fa minor". Nobletea lui
isi avea ca unic scop sa creeze o opera muzicala de succes, cu care sa-si incante
poporul. Opereta "Crai nou", scrisa la Brasov, pe textul piesei lui Alecsandri, si
reprezentata prima data de o trupa de amatori la 27 februarie 1882, a fost de un
rasunator succes.
Unic si inaltator este momentul in care, aflat in mijlocul multimii venite sa serbeze 400
de ani de la intemeierea Manastirii Putna, el a smuls vioara din mana unui lautar si a
inceput sa cante fascinat si fascinant, muzica lui reverberandu-se in adancul fiintei
fiecarui om care-l asculta. Apoi s-a dus la tatal sau, caruia i-a spus: „Tata, am cantat
Daciei intregi!". Stapanit de aceleasi sentimente patriotice, el prezideaza si insufleteste
Societatea Studenteasca "Arboroasa", care ulterior este reprimata de autoritatile
habsburgice. Una din consecintele acestei reprimari a fost arestarea lui si a altor
cativa studenti. Dupa trei luni ei sunt achitati, eliberati si ovationati de popor. Dar
acesta poate fi momentul socotit drepx cel mai grav, in care boala de piepx a macinat
definitiv fiinta lui Ciprian.
Atat de maret era cantecul ce iesea de pe strunele viorii sale, incat odata, aflat pe
malul Marii Mediterane si cantand o doina, a fermecat doua personalitati ale muzicii:
criticul Camillo Brito si compozitorul Marco Salla, ambii prieteni cu Giuseppe Verdi.
Acestia s-au gandit ca i-ar face o mare bucurie lui Verdi, prezentandu-i-l pe roman.
Verdi a fost intr-adevar miscat si impresionat de acuratetea cantecului romanesc si de
stilul interpretativ al talentatului compozitor.
Ciprian Porumbescu a murit la Stupca, in casa parinteasca, in zorii zilei de 6 iunie
1883. In acea clipa pasarile cerului si-au incetat cantecul si un geamat sfasietor a
trecut prin desisul padurii apropiate, izvoarele au inganat un cantec, ca un bocet, o
Balada de ramas bun celui ce plecase pe drumul fara intoarcere.

FLORIANA JUCAN
Romania Mare, 11 octombrie 1991

martie 10, 2009

Vintu cumpara… daca vrea

Aseara, la Realitatea a avut loc o dezbatere despre Moguli si oamenii lor. Pentru cei care
au vazut emisiunea, n-au rost reproducerile redundante. Pentru cei care n-ati vazut-o,
chiar ati pierdut! Mai ales ca pe Sorin Ovidiu Vintu il auziti sau il vedeti rar… La
telespectatori ma refer! […] Dintre multele replici menite sa-i perplexeze pe cei din
studio, dar mai ales pe unii „telespectatori-jucatori", Sorin Ovidiu Vintu o da si pe
aceasta, intrebat fiind daca oamenii lui sunt numiti in diferite posturi cheie la
„butoanele" tarii: „Dumneavoastră prezumaţi că eu aş avea oameni în
structurile statului. Nu am oameni în structurile statului. Pentru un
practician în business ca mine este mai simplu să cumpăr un om dacă am
nevoie şi dacă m-aş ocupa de aşa ceva, decât să îl numesc". Ce-ar mai fi de
adaugat?

martie 12, 2009

In marmura visele noastre-s sculptate…

Nu stiu de ce, astazi, m-am gandit mult la Sarutul lui Rodin. Impactul este la fel de
puternic si in fata variantei de marmora, gazduita in muzeul care poarta numele
sculptorului, si in fata celei din bronz, aflata in Gradinile Tuileries din Paris. […]

martie 13, 2009

De ce nu poate fugi un schiop

Stirea pe care Qmagazine a dat-o in urma cu cateva zile, potrivit careia Sorin Ovidiu
Vintu s-a asociat cu Cozmin Gusa, in cote egale, intr-o firma de consultanta a facut
valuri. […]

Le multumesc colegilor mei de breasla care au preluat-o si care, indiferent daca au

dezvoltat subiectul, au mentionat originea. Cu excepxia celor de la "Evenimentul zilei".

Dan Tapalaga, de la HotNews, un ziarist foarte bun, dupa parerea mea ( si spun asta
chiar daca i-a "demolat" pe oameni politici care-mi sunt dragi), i-a luat un interviu lui
Sorin Ovidiu Vintu. M-am convins inca o data ca SOV poate vorbi ore-ntregi fara sa
spuna nimic, daca nu vrea, si ca nici un ziarist, oricat ar fi de bun, "nu-l  face". Dialogul
merita totusi citit, mai ales pentru fapxul ca Tapalaga il intreaba la un moment dat:"Dar,
dumneavoastra nu fugiti niciodata ?", iar Vintu, razand, ii raspunde "c-ar alerga , daca
ar putea". Intrebarea este Dan Tapalaga a vrut sa-i puna o intrebare geniala mogulului
pentru a obtine un raspuns mai bun decat intrebarea sau ziaristul nu stia ce stie tot
satul, si anume fapxul ca SOV este schiop ? Ultima varianta pare improbabila, mai ales
pentru ca imaginea in care SOV are dificultati in a urca scarile unui tribunal, ruleaza de
mai mult ani, pe toate canalele tv din Romania.

Cititi si nu va cruciti:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5486419-sorin-
ovidiu-vantu-despre-noua-firma-gusa-alearga-gandesc.htm

Interviu HotNews.ro

Sorin Ovidiu Vantu despre noua sa firma: Gusa alearga, eu gandesc

de Dan Tapalaga       HotNews.ro
Joi, 12 martie 2009, 19:07 Actualitate | Esenţial

FacebookTwitterEmailMai multe...

Sorin Ovidiu Vantu

Foto: AGERPRES
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si fostul lider PIN Cozmin Gusa si-au infiintat o firma de
consultanta. Vantu sustine ca firma sa nu va face afaceri cu statul, desi vorbeste de
consultanta pentru atragerea de finantari si fonduri europene pentru municipalitati.
Intrebat daca are probleme financiare, patronul trustului Realitatea-TV a evitat un raspuns
transant. Traian Basescu a declarat recent ca mogulilor “le e foame”. In replica, Vantu
spune ca “foamea e o chestiune fiziologica” si ca  domeniul de expertiza al presedintelui “se
opreste la fiziologia mea personala”. Revista Q Magazine a dezvaluit in premiera relatiile de
afaceri intre SOV si Cozmin Gusa.
   
Rep: Ati spus intr-un interviu ca firma se va ocupa de atragerea de fonduri europene. Mai
exact?
SOV: Nu, numai de fonduri europene. De finantari.

PUBLICITATE

Rep: Mai exact?

SOV: Pentru municipalitati locale. Diverse proiecte pentru municipalitati.

Rep: Domnul Gusa spunea ca aceasta firma nu face afaceri cu statul.

SOV: Pai, evident ca nu face afaceri cu statul.

Rep: Nu inteleg.
SOV: Pai ce treaba are statul aici?

Rep: Deci veti oferi consultanta companiilor private?

SOV: Fonduri in gereral, pe diverse tipuri de proiecte.

Rep: De exemplu?
SOV: Fonduri excelenta, e o paleta atat de larga... De la mori eoliene si terminand cu consultanta
financiara este aceiasi.

Rep: Cum se face ca ati intrat cu numele dvs intr-o firma?

SOV: Pai ce am de ascuns distinse domn.

Rep: Pana acum nu faceati asta.

SOV: Dvs sunteti prizonierul acelorasi legende urbane in ceea ce ma priveste. Eu in Romania am doar
trustul de presa Realitatea Catavencu. Pe care mi l-am asumat public. Si acum am si aceasta mica
companie cu prietenul meu Gusa.

Rep: Cum de v-ati decis?

SOV: Pai e prietenul meu. A iesit din politica, mi s-a parut normal, daca il pot ajuta cu ceva, sa-l ajut.

Rep: Din afara pare un semn de...Basescu a spus ca va e foame.

SOV:  Domnul presedinte Basescu facea referire la foamea de a pescui in ape tulburi. Ca ne este din
nou foame sa pescuim in ape tulburi.

Rep: Si nu mai sunt ape tulburi acum?

SOV: Ca, in rest, domnia sa e foarte greu sa aprecieze in ce masura imi este mie foame. E o chestie
de fiziologie domnule.. Ha, ha, ha. Ma gandesc ca domeniul domniei sale de expertiza se opreste la
fiziologia mea personala.

Rep: Va e foame sau nu va e foame, va intreb eu, de bani?

SOV:  Revin. Problema cu foamea e o chestie de fiziologie, si sa intram chiar in asemenea intimitati in
public mi se pre deplasat. Continuati.

Rep: Sa nu intram in intimitati, dar sa intram in intimitatile afacerilor dvs personale. Aveti
probleme financiare?
SOV: Domnule Tapalaga, haideti sa nu ne mai ascundem dupa degete. N-am facut in viata mea
afaceri cu statul roman. Stiti si dvs, si presedintele dvs Basescu. Eu nu am facut si nu fac afaceri cu
statul roman. Distinse domn, sunteti de mult timp in presa, ar trebui sa stiti acest aspect. 

Rep: Eu v-am intrebat altceva.

SOV: M-ati intrebat exact acest lucru.
Rep: V-am intrebat daca aveti probleme financiare.
SOV: In cursul acestei discutii, dvs acolo vreti sa ajungeti. Nu am facut, dupa cum bine stiti si dvs
afaceri cu statul roman.

Rep: Va intreb in contextul acestei crize financiare. Vad in topul milionarilor din aceasta
tara ca au mai scazut averi. Averea domnului Patriciu a scazut, potrivit clasamentului
Forbes, de la 2 miliarde la vreo 700 de milioane, domnul Tiariac a disparut din topul Forbes
si va intreb si pe dvs foarte onest si daca puteti raspunde la fel: criza v-a diminuat averea?
SOV: Asa cum am declarat in nenumarate randuri cand am fost intrebat: eu stiu sa fac bani. Cat si
cum, e alta poveste. Nu conteaza cati bani ai, conteaza capacitatea de a genera bani pentru un om de
afaceri.

Rep: Dar acum, in conditii de criza, in alte conditii politice, faceti la fel de usor bani? Faceti
la fel de multi?
SOV: Pe mine nu ma intereseaza conditiile politice, domnule Tapalaga. Pentru ca nu am facut
niciodata bani cu ajutorul statului.

Rep: Unii ar spune altceva.

SOV: Repet afirmatia de acum cateva momente: sunteti in presa de ani de zile si daca nu aveti
aceasta minima informatie conforma careia nu am facut niciodata afaceri cu statul inseamna ca ati
stat degeaba in presa domnule Tapalaga. Va rog sa-mi  scuzati agresiunea.

Rep: Nu e nici o agresiune. V-as aminti afacerea FNI.

SOV: Ce legatura are cu statul?

Rep: Are cu CEC.

SOV: Ce legatura am eu cu FNI-ul? Este tipul de legenda din care v-ati hranit ani de zile. Incercati va
rog alt meniu. Justitia a dat deja un verdict in acest sens. Trecem mai deparete.

Rep: Mai departe e vorba de relatia dvs cu Traian Basescu. V-a atacat. Cum ii raspundeti.
SOV: In nici un fel, v-am spus. Imi place vocea domniei sale.

Rep: Asta ce inseamna?

SOV: O apreciere estetica, altceva...

Rep: Dincolo de gluma, Traian Basescu va aducea o acuzatie extrem de serioasa: ca dvs,
mogulii, si se referea si la dvs Sorin Ovidiu Vandu incercati sa creati aceasta imagine de stat
slab.
SOV:  In ce fel?

Rep: Se referea, cred, la ceea ce prezinta trustul dvs de presa.

SOV: Ceea ce prezinta trustul de presa pe care-l patronez este treaba trustului de presa, nu este
treaba mea.

Rep: Si nu interveniti in nici un fel?

SOV: Domnule Tapalaga!

Rep: Va ascult.
SOV: Urmariti probabil de ani buni de zile evolutia acestui trust. Cred ca intrebarea dvs este retorica.

Rep: Nu e retorica.
SOV: Daca inca mai aveti indoieli, aveti tot timpul din lume sa vi le clarificati.

Rep: Cand ati spus ca statul e slab, ce ati vrut sa spuneti?

SOV: Eu n-am spus ca statul e slab. V-am indemnat sa va intariti statul.

Rep: Dar ca sa intaresti ceva, pleci de la premisa ca statul e slab.

SOV: Nu, poate fi si premisa ca statul e vraiste.
Rep: Pai vraiste inseamna foarte slab.
SOV: Inseamna mai mult decat slab, da. Ha, ha, ha. Domnule, scuzati-mi aroganta de care voi da
dovada. La nivelul meu, am nevoie de un stat puternic. Imi repugna sa angajez 500 de badigarzi.
Vreau ca acest serviciu public sa mi-l faca politia, de exemplu. Imi repugna ca orice ticalos sa dea cu
noroi in mine iar eu, daca ma adresez justitiei, sa nu obtin nimic. Eu am nevoie de un stat puternic. Eu
fac parte dintr-o institutie care se cheama institutia omului de afaceri. Institutia omului de afaceri are
nevoie de un stat puternic.

Rep: Suna ca o declaratie de razboi statului.

SOV: Nici pomeneala, suna ca un indemn prietenos pe care-l fac statului. Imi doresc sa fie tare, sa se
intareasca. 

Rep: De ce?
SOV: Tocmai ce v-am explicat.

Rep: Dar la ce v-ar folosi dumneavoastra, ca om de afaceri, un stat puternic?

SOV: Am nevoie de liniste de jur-imprejurul meu, distinse domn.

Rep: Adica?
SOV: Nu ma intrebati de ce 2 si cu 2 fac 4 ca nu sunt capabil sa va raspund, decat asa cum v-am
raspuns.

Rep: Nu inteleg ce inseamna linistea asta pentru dvs.

SOV: Mda... Vom defini-o cu alta ocazie.

Rep: PIN tocmai a anuntat fuziunea cu Partidul Ecologist. Din cate stim acest partid e
controlat de dvs.
SOV: Domnule, cred ca tot ce stiti dvs incape pe spatele unui timbru postal. N-am avut nicio treaba cu
Partidul Ecologist. Sunt militant ecologist, din perspectiva iubirii mele pentru Delta. E cu totul altceva.

Rep: Tot nu mi-ati raspuns la intrebare. Faptul ca Sorin Ovidiu Vantu a intrat in afaceri
pentru fonduri europene o fi din cauza ca afacerile lui Vantu merg acum, pe vremuri de
criza, mai prost?
SOV: Nu, ratiunea de a exista a unui om de afaceri este aceea de a face bani. Se iveste o
oportunitate, un om de afaceri incearca sa o exploreze si sa o exploateze. Adica daca deschid o fabrica
de inghetata inseamna ca imi merge prost? Adica daca am de cumparat si vandut vapoare inseamna
ca imi merge prost? 

Rep: Pe piata asta de consultanta sunt extrem de multe firme.

SOV:  Evident, diferenta o va face nivelul de expertiza.

Rep: Care-i expertiza domnului Gusa, care a facut politica multa vreme, in povestea asta?
SOV: Distinse domn, domnul Gusa alearga, eu gandesc. Va convine?

Rep: Nu stiu, nu faceti afaceri cu mine sau cu HotNews.ro.

SOV: Si daca as face cu dvs. am proceda la fel. Dumneavoastra alergati si eu gandesc.

Rep: Dvs nu alergati niciodata?

SOV: Imi este imposibil, nu ca nu as vrea, fir-as al dracu! Ha, ha, ha, ha, ha!

martie 13, 2009

Durer
Am avut astazi placerea sa  beau un ceai in biroul de acasa al unui politician.[…]

N-o sa-i dau numele, insa cred ca-i unul dintre putinii in al carui univers domestic sa fi
vazut mai multe carti legate in piele de Cordoba, mai multe icoane vechi ( desi nu face
referiri la Dumnezeu in discursurile sale publice) si mai multe tablouri valoroase. Ce-i
drepx, omul e o biblioteca ambulanta care trece de la masurile din Concertul pentru
pian nr 1 al lui Ceaikovski, la Descripxio Moldavie, de la triumful dragostei asupra
mortii din "Tristan si Isolda" la anatomia din care Da Vinci isi facuse un hobby, iar
Rembrandt ne-a lasat "lectii" pictate…smd… 

Aflati in fata unei gravuri a lui Durer, atarnata pe unul dintre pereti, mi-am amintit
"Sarbatoarea rozariului" in care Durer si-a pictat propriul chip. Il puteti vedea in partea
dreapxa a  tabloului, iar pe hartia tinuta in mana a scris data realizarii acestei picturi.

V-o daruiesc spre bucuria ochilor..mai jos.

martie 15, 2009

„Avarul indragostit”
Aseara am fost la Teatrul de Comedie sa vad "Avarul indragostit".[…]

M-am plictisit ingrozitor, dar, cu mult mai puternic a fost sentimentul meu de dezamagire pe care
mi l-a inspirat publicul din sala care se amuza cu zgomot la cea mai anosta replica ce-si dorea sa
fie comica ! Chiar atat de slaba sa fi ajuns calitatea publicului romanesc ?

Ce-i drepx si piesele   de teatru nu mai sunt ce erau odata, iar dorinta regizorilor de-a se
"moderniza" si a "actualiza" orice text clasic m-a facut sa ma duc din ce in ce mai rar la teatru.
Am ramas fidela operei care pastreaza intr-o mai mare proportie montarile clasice cu
dramatismul care iti misca inima si sufletul mult timp dupa ce-ai iesit din sala.

Rolul principal a fost jucat bine de Ion Chelaru, iar Mirela Zeta-mai cunsocuta de la Mondenii,
decat de la teatru-e o prezenta agreabila. Un rol bun face si Dan Tudor, in rolul unui
baron/interlop care cumpara un teatru pe care vrea sa-l transforme in cazino. Dar piesa in
ansamblul ei e slabuta.

Mi-e dor de "Zborul deasupra cuibului de cuci" de la Teatrul National, de Ion Lucian cu replicile
lui subtile in care ataca regimul Ceausescu, in vremea lui, mi-e dor de profunzimile Olgai
Tudorache sau de fragilitatea bovariana a "Damei cu camelii" intruchipata de Valeria Seciu care-
l avea ca partener pe Gheorghe Visu. Mi-e dor de Mitica Popescu in "Niste tarani" si de prea
devreme plecata Leopoldina Balanuta .

Prin comparatie cu "Avarul indragostit" mi-e dor de Constantin Dinulescu pe al carui "Hagi
Tudose" l-am vazut, cred, de vreo cinci ori. 

Teatrul romanesc si-a pierdut substanta, actorii tinerei generatii sunt prea artificiali si le lipseste
cultura generala, uneori talentul, anii de studiu profund, toate fiind necesare pentru o prestatie
care sa-ti ramana intiparita in minte. Mi-o amintesc pe Maia Morgenstern tacand. Era geniala
chiar si-asa ! Dar si ea vine din generatia mai veche.Cand mi-e dor de un teatru, mai imi cumpar
cate un dvd cu piese vechi, cu actori pe care-i vedeam , la varsta copilariei, pe vremea lui
Ceausescu si, de cele mai multe ori, acelea sunt amintirile de care trag, ca de un elastic, pentru a
le intinde pe parcursul anilor in care nu ma mai pot intalni cu arta dramatica de valoare de atunci.

martie 15, 2009

„Avarul indragostit”
Aseara am fost la Teatrul de Comedie sa vad "Avarul indragostit".[…]

M-am plictisit ingrozitor, dar, cu mult mai puternic a fost sentimentul meu de
dezamagire pe care mi l-a inspirat publicul din sala care se amuza cu zgomot la cea mai
anosta replica ce-si dorea sa fie comica ! Chiar atat de slaba sa fi ajuns calitatea
publicului romanesc ?

Ce-i drepx si piesele   de teatru nu mai sunt ce erau odata, iar dorinta regizorilor de-a se
"moderniza" si a "actualiza" orice text clasic m-a facut sa ma duc din ce in ce mai rar la
teatru. Am ramas fidela operei care pastreaza intr-o mai mare proportie montarile
clasice cu dramatismul care iti misca inima si sufletul mult timp dupa ce-ai iesit din sala.

Rolul principal a fost jucat bine de Ion Chelaru, iar Mirela Zeta-mai cunsocuta de la
Mondenii, decat de la teatru-e o prezenta agreabila. Un rol bun face si Dan Tudor, in
rolul unui baron/interlop care cumpara un teatru pe care vrea sa-l transforme in cazino.
Dar piesa in ansamblul ei e slabuta.

Mi-e dor de "Zborul deasupra cuibului de cuci" de la Teatrul National, de Ion Lucian cu
replicile lui subtile in care ataca regimul Ceausescu, in vremea lui, mi-e dor de
profunzimile Olgai Tudorache sau de fragilitatea bovariana a "Damei cu camelii"
intruchipata de Valeria Seciu care-l avea ca partener pe Gheorghe Visu. Mi-e dor de
Mitica Popescu in "Niste tarani" si de prea devreme plecata Leopoldina Balanuta .

Prin comparatie cu "Avarul indragostit" mi-e dor de Constantin Dinulescu pe al carui

"Hagi Tudose" l-am vazut, cred, de vreo cinci ori. 

Teatrul romanesc si-a pierdut substanta, actorii tinerei generatii sunt prea artificiali si le
lipseste cultura generala, uneori talentul, anii de studiu profund, toate fiind necesare
pentru o prestatie care sa-ti ramana intiparita in minte. Mi-o amintesc pe Maia
Morgenstern tacand. Era geniala chiar si-asa ! Dar si ea vine din generatia mai
veche.Cand mi-e dor de un teatru, mai imi cumpar cate un dvd cu piese vechi, cu actori
pe care-i vedeam , la varsta copilariei, pe vremea lui Ceausescu si, de cele mai multe ori,
acelea sunt amintirile de care trag, ca de un elastic, pentru a le intinde pe parcursul
anilor in care nu ma mai pot intalni cu arta dramatica de valoare de atunci.

martie 15, 2009

Pentru nimic in lume

Cine si-ar fi imaginat ca un nihilist ca Cioran, care a urcat nu numai pe culmile
disperarii, ci ale negarii propriului existentialism…el, cel care fara ideea sinuciderii n-ar
fi putut trai…se poate  indragosti la 70 de ani ?[…]

Dupa recitirea scrisorilor din "Dulcea mea doamna, Eminul meu iubit…", dupa cele
dintre Haidegger si Hanah Arendt, din care paragraful "Ai intrat in biroul meu…si-am
stiut atunci ca viata e istorie…" il pastrez intiparit in memorie…m-am reintors la cele ale
lui Cioran catre Friedgard Thoma si invers, stranse in cartea "Pentru nimic in lume".
Cred c-am  daruit-o cel putin in vreo zece exemplare !
 

Cu o oarecare implicare personala, redau mai jos cateva pasaje din aceste epistole.

"Draga Friedgard,

…M-am gandit la Dumneavoastra si la tot ce ar fi putut sa se intample in noapxea de

joi…daca nu v-ati fi impotrivit. V-am auzit suspinand si plangand. Mai bine de o ora in
mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie incat a trebuit
sa ma scol ca sa nu-mi pierd mintile. Am discutat prea mult si am inteles dependenta
mea senzuala de Dumneavoastra in toata claritatea ei abia dupa ce v-am marturisit la
telefon ca as vrea sa-mi ingrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ce
mortale pot fi anumite lucruri…

Acum as vrea sa ma adun putin, mi-e frica de decepxii viitoare si de gelozia teribila.
Imaginea inevitabila a convietuirii Dumneavoastra cu prietenul in timpul acelor
blestemate zile de Pasti si dupa aceea, este mai mult decat pot suporta. Ca sa ma sustrag
acestui chin trebuie sa incerc sa-mi depasesc obsesiile si pe cat imi e posibil sa ma
gandesc altfel la Dumneavoastra. …EMC"

"Lausanne/Ouchy, 12 mai, 1981

Chere Friedgard,

Va mai amintiti de plimbarea atat de apropiata pe marginea lacului ? Din cauza frigului,
azi dimineata nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodata in viata
nu am varsat atat de multe, fara cea mai mica posibilitate de a rade. Nu mai inteleg ce
caut pe  lumea asta in care fericirea ma face si mai nefericit decat nefericirea. Pentru
mine ati devenit atat de importanta, incat ma intreb cum va sfarsi intalnirea noastra. As
vrea sa evedez cu dumneavoastra intr-o insula parasita si sa plang toata ziua… Cum as fi
putut sa-mi imaginez ca voi suferi atat din cauza Dumneavoastra ?…Tot ceea ce ma tine
departe de Dumneavoastra e exil….Si totusi declinul meu datorita Dumneavoastra imi
este necesar si nesperat.

Al Dumneavoastra Cioran"

"Koln, 14.05.1981, ora 16

Dragul, dragul meu calator,

Tocmai ati telefonat cu vocea Dumneavoastra  febrila, aspra si trista. Cum as putea sa
ripostez la scrisoarea Dumneavoastra atat de coplesitoare din Lausanne-toate
formularile frumoase palesc  in fata adevarului Dumneavoastra de pe malul lacului.

Cercul se ingusteaza atat de mult, as vrea sa arunc totul in aer: sotia sau prietena
Dumneavoastra care e cu ochii numai pe noi( si pentru mine a fost o lovitura sa aflu ca
aveti o legatura atat de stransa): pe urma prietenul meu, Walter, de care trebuie sa
ascund totul.

As dori-ca sa-l citez pe Lenz-sa var lumea dupa soba, pentru ca totul e asa de mic, asa de
stramt. Dar pana si cele doua zile intense cu Dumneavoastra mi-au fost prea aproape
sau Dumneavoastra mi-ati venit prea aproape… In cuvinte si scrisori ma simt mai acasa
cu Dumneavoastra decat in gestica nonverbala a afectiunii.M-ati aruncat in
imediatetea univoca a unei relatii fizice, cand eu voiam duplicitatea erotica
a legaturii spirituale…

A Dumneavoastra, Friedgard"

Pe 26 mai 1981, Cioran ii scrie femeii iubite, mai tanara cu vreo 30 de ani ca el :
"Am incercat-prin toate mijloacele-sa Va uit.Dar, vai, nu mi-a reusit.C"

Citesc in continuare…

aprilie 1, 2009

1 aprilie
Azi noapte, prietena mea Ella,dupa multe eforturi de-a se convinge pe ea insasi ca
trebuie sa fie sincera cu mine si sa ma avertizeze, mi-a marturisit  c-a vazut-o pe una
dintre cele mai apropiate prietene ale mele, impreuna cu barbatul pe care-l iubesc, la un
restaurant.[…]  

N-ar  fi fost nimic nefiresc daca cei doi ar mai fi iesit vreodata impreuna, fara mine, daca
s-ar mai fi conversat vreodata in absenta mea, dar nu numai ca in multi ani nu s-au
vazut decat de vreo cateva ori si, de fiecare data, cand el era insotit de mine, dar sunt si
total nepotriviti pentru o idila. Vestea m-a naucit complet, si, culmea, nu m-am simtit
tradata de el, ci mai ales de ea, caci fac parte din categoria celor care cred ca barbatii pot
fi temporari in destinul unei femei, dar prietenii sunt aceia  pe care imi place sa-i
"condamn pe viata". Desi era doua noapxea, primul impuls a fost s-o sun imediat pe ea.
Deja imi crescuse tensiunea si cred ca daca mi-ar fi raspuns, o dinamitam prin telefon.
Ella m-a oprit la timp si razand mi-a spus c-a fost doar o pacaleala…prima  a zilei de 1
aprilie.

Mi-a revenit cu greu calmul si am ras dupa multe minute de propria-mi naivitate, insa
imaginea tradarii ma obsedeaza inca, si acum, aproape de miezul zilei.

Sondand retrospectiv in memoria prieteniilor mele mi-am dat seama ca nici una dintre
femeile pe care le-am creditat cu acest statut, nu mi-au luat vreodata iubitul, nici cat
timp a fost cu mine, nici dupa ce-am pus punct relatiei. Nu stiu insa daca asta  se
datoreaza respectului pe care ele l-au nutrit pentru mine, fricii pe care razbunarea mea
le-ar inspira-o sau, pur si simplu, fapxului ca barbatul pe care l-am iubit eu era atipic si
nu corespundea grilei pe care ele o aveau despre  idealul masculin.

Mai mult decat atat, m-a inzestrat Dumnezeu genetic si cu o detasare totala fata de
sentimentul de gelozie sau de posesivitate. Ca o Sagetatoare autentica ce sunt, cred ca
libertatea este esenta vietii si, implicit, a iubirii.

Revenind insa la semnificatia zilei de 1 aprilie, pentru mine ea nu este numai aceea de a-
i pacali pe oameni. Nici nu prea am eu simtul umorului, desi se spune ca acesta este
apanajul oamenilor destepxi.

Cred ca sunt mult mai importante :

1.Nasterea, in 1815 a lui Otto von Bismarck. Biografia acestui om de care se leaga
destinul unei natiuni este plina de controverse si de antagonisme.  In prima parte a vietii
lui  a fost un om de lume caruia ii placea sa bea , sa manance, sa calareasca, sa se
plimbe. Abia in a doua parte a vietii sale a devenit parlamentar si, desi va ramane un
exemplu in tratatele de diplomatie, va recunoaste el insusi ca chestiunile statale nu pot fi
rezolvate prin discursuri si negocieri amiabile, ci prin foc si sabie. Unificarea Germaniei
va fi idealul in numele caruia, cum va scrie in "Amintirile" sale " au avut loc trei
razboaie, au murit 80.000 de oameni, au ramas indoliati mame, frati si surori". Rolul lui
istoric va fi dublat de slabiciunea umana si de dragostea platonica pe care o va nutri
dupa 50 de ani pentru sotia unui ministru rus, cu 30 de ani mai tanara, consumata,
aproape ca si in cazul lui Haidegger cu Arendt, la nivel epistolar.

2. In 1582 se inlocuieste calendarul iulian cu cel gregorian, si astfel, Anul Nou

nu se mai sarbatoreste la 1 aprilie, ci la 1 ianuarie. De fapx, se spune ca DE AICI vine
obiceiul de-a pacali de 1 aprilie pentru ca, dupa inlocuirea calendarului iulian, multa
vreme pana ce lumea s-a obisnuit cu cel nou,  multi trimiteau invitatii la sarbatorirea
Anului Nou tot la 1 aprilie, ceea ce , devenea, ulterior, o pacaleala, intrucat trecerea
dintre ani era, deja la alta data.

3.In 1866 s-a infiintat "Societatea Literara Romana" care, mai tarziu, va deveni
"Academia Romana".

4. In 1873 s-a nascut compozitorul Serghei Rahmaninov. Fie chiar si doar

pentru Rapsodia cu tema din Paganini, si ziua de 1 aprilie este atat d eimportanata
pentru muzica lumii !

5.In 1881 s-a nascut Octavian Goga. Poet al taranimii si om politic animat de

iubirea fata de tara sa, eu il iubesc mai mult pentru profunzimile din sufletul sau care au
scris pe hartie versuri precum :

" Rătăcitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale…"

Sunt multe semnificatiile acestei zile. Eu le-am amintit aici pe acelea care sunt
importante pentru mine si care au reverberatii in sufletul meu. Si m-as bucura daca in
loc sa va pacaliti un prieten, i-ati trimite o poezie a lui Goga sau ati asculta impreuna
muzica sublima a compozitorului  rus. Chiar in clipa in care scriu aceste randuri, pe
fundalul  sonor al computerului meu se aude Concertul pentru pian nr 2… Si muzica
aceasta ma face sa uit chiar si ce zi e astazi… sa uit ca timpul se masoara…chiar daca tin
la inchietura mainii ceasul care-mi aminteste ca totul e trecator…tu, eu…noi
impreunati…

aprilie 2, 2009

SRI-ul si cultura
Tvr Cultural, ora 1 dimineata zilei de 2 aprilie. Directorul SRI, George Maior vorbeste la
emisiunea "Cultura fierbinte"  despre  cartea sa,  recent lansata, "Noul aliat".[…]
 

Se evoca intrarea Romaniei in NATO si directorul SRI combate argumentat, in clasicul

limbaj al informatiilor, ermetic si dual, fapxul ca intrararea noastra in Alianta s-a
datorat exclusiv evenimentelor de la 11 sepxembrie, desi multi analisti ( sau mai bine
spus comentatori, caci unul din motivele vulgarizarii televiziunii este acela ca expertii au
fost inlocuiti cu comentatori) gasesc ca aceasta a fost motivatia principala care ne-a
avantajat.

Din 2002, cand  ni s-a dat semnalul intrarii  in NATO si pana in 2008, in tara noastra s-
au facut investitii directe in valoare de cca 60 de miliarde de euro, de unde concluzia,
trasa si de un alt participant la emisiune, consilierul prezidential, Iulian Fota, ca una din
consecintele principale ale starii de securitate intr-o tara se vede in calitatea vietii, adica
in economie.

Maior indeamna politicienii sa fie echilibrati in privinta obiectivelor noastre la nivel

extern, pornind de la evaluarea corecta a resurselor si capacitatiilor noastre.

SRI s-a reformat profund, din temelii, ajungand astazi, la nivelul structurilor sale
umane, la o medie de varsta de 36 de ani, dar reforma a cuprins si procesul informatiei,
in sine.

Iulian Fota reclama urgenta adopxarii unor legi din Pachetul de Securitate adapxate la
temele actuale, caci nu ne putem pretinde o tara aliata, o tara UE, guvernata insa de o
legislatie uneori anacronica, valida poate cu 20 de ani in urma. De acord cu el, insa nu
vad cum societatea civila, opinia publica in ansamblul ei, poate aduce amendamente la
acest pachet de legi ( asa cum invita domnul Fota), cand el insusi recunostea, cu ceva
timp in urma, ca societatea romaneasca ( si, adaug eu, mai ales clasa politica emergenta
din aceeasi societate, mai ales dupa noua lege a uninominalului !)este bantuita de
"teoria conspiratiilor", demonstrand completa lipsa de educatie a acesteia in domeniul
securitatii.

Cred c-ar trebui mai intai sa introducem cursurile acelea de intelligence, care sa ne
alfabetizeze pe toti cu principiile si notiunile elementare ale aspectelor de securitate
nationala si globala, si abia apoi sa ne putem pronunta, punctual, asupra unor chestiuni
mai complexe. Personal, ma limitez la aceasta postare pe blog, pierduta in neantul
virtualului, caci si-asa sunt acuzata ca apartin serviciilor secrete de pe vremea cand
aveam 20 de ani ! Aceasta este o micuta cronica de telespectator care a nimerit,
intamplator, peste doi barbati cu un discurs interesant.

aprilie 3, 2009
Pentru diminetile noastre…
Pentru ochii tai pe care ii iubesc, chiar si de dincoace de lentilele prin care vezi lumea[…]

Cu capul crapat,

Cu trupul meu mirosind a pacat

Cu ochii mei indrepxati spre lumina

Rugandu-ma la Dumnezeu, ca ziua mea sa nu mai vina,

Cu ochii privind pe fereastra, afara, prin ceata,

Doamne, Dumnezeule…se face dimineata !

aprilie 7, 2009

Sunt obosita…si-i cald si trist afara…

Nu stiu de ce am dublat sentimentul oboselii cu o melodie a Mirabelei Dauer…[…]

pe care obisnuiam s-o ascult mai des cu un an in urma.

http://www.trilulilu.ro/grazziano/c82bf7cd6b1f2a

Cazul Becali, zvonurile nebune despre ziaristi care ar putea fi arestati, informarile si
dezinformarile facute dupa un plan minutios realizat sau, dimpotriva, absolut haotic,
atacul agresiv asupra creierului bombardat cu tot felul de informatii si diminuarea
capacitatii lui de-a procesa ceea ce primeste…m-au obosit, m-au sleit, mi-au luat toata
energia.

Singurele momente frumoase din ultimele zile au fost cele petrecute cu micuta Sophie
pe care am botezat-o cu luni de zile-n urma si care acum gangureste si spune cu ochii
mai mult decat poate articula cu glasul si expozitia Secolului de pictura sarba de la
Muzeul National de Arta. Desi am fost invitata la vernisajul ce-a avut loc in prezenta
celor doi presedinti, ai Romaniei si ai Serbiei, am preferat linistea unei sambete in care
eram numai eu si picturile. Mergeti sa vedeti…sunt picturi superbe, veti gasi multe
similitudini cu pictorii romani ai secolului XX si veti putea vedea creatiile primei
femei pictor recunoscuta in Serbia. Apropos de femei pictori, trebuie neaparat sa va
povestesc cate ceva… mai ales din albumul  pe care l-am descoperit acum vreun an la
Biblioteca centrala Universitara, editat de Banc Post. Expoztita ramane deschisa pana la
jumatatea lunii iunie.

aprilie 7, 2009

Dansam ?
Dupa ce ne-am pronuntat in legatura cu cazul Becali, dupa ce am rostit discursurile publice […]

de oameni responsabili  angajati social, dupa ce-am parcurs impreuna cu specialistii noile
provocari juridice, dupa ce am compus scrisorile de felicitare pentru cei care au dobandit victorii
de rasunet international, dupa ce le-am dat internautilor doza zilnica pentru a le intretine viciul,
dupa ce i-am trimis in camera cealalta pe cei cu care suntem condamnati sa ne injumatatim viata,
dupa ce am citit impreuna paginile care au fost scrise cu sute de ani in urma pentru ca astazi sa
ne putem marturisi unul celuilalt… hai sa dansam !

…hai sa dansam tango…dansul strazii, supravietuitor dictaturii argentiniene, despre care insusi
Borges a scris o Istorie…

o scena superba dintr-un film mediocru…

http://www.youtube.com/watch?v=4mFsJGKHNWk&feature=related

aprilie 9, 2009

Azi sunt „arhanghelul” lui Baudelaire

 

Ca in memoria postuma ramanem cu opera si nu cu viata, o demonstreaza si Baudelaire

de la nasterea caruia se implinesc astazi 188 de ani.[…]

aprilie 10, 2009

Tudor Gheorghe
 
Am fost aseara la concertul lui Tudor Gheorghe.[…]

Sala Palatului a fost plina, ca de obicei la concertele acestui rapsod inimitabil.

Din trupul din ce in ce mai slab, din ochii vii de sub sprancenele salbatice, din inima
calda ce tine-n ea lacrimile innodate ale folclorului romanesc si ale baladelor pustii,
vocea lui Tudor Gheorghe impletita cu fluieratul sfasietor care aducea  parca o padure
plina de mierle in cadrul conventional al scenei, ne-a purtat inapoi in timpul interbelic,
perioada prolifica pentru cultura si spiritualiatea romaneasca.

Pe randul din fata mea, doi academicieni, eruditi si boieri ai mintii, Razvan Theodorescu
si Eugen Simion, ascultau si ei fascinati si intrati in transa versului pitoresc de mahala.

Si ei si eu , si toti ceilalti , l-am aplaudat pe cel mai mare manelist al tarii…o, nu, nu e

Adrian Minune la care v-ar putea duce gandul, ci Anton Pann.

Daca ne-ar lasa si Adrian Minune un imn, niste muzici religioase si niste cantece de  la
lume adunate, parca l-am mai ierta, nu ?, pentru promiscuitatea in care a adus un
anumit gen de muzica !

L-am simtit pe Tudor Gheorghe resemnat in fata vulgarizarii culturii, despre care s-a
intrebat intristat daca o mai avem?, si ne-a marturisit ca-si inregistreaza singur
concertele pentru ca Televiziunea Romana l-a abandonat de mult, iar la emisiunile altor
posturi se simte jenat sa mearga din cauza mediocritatii pe care o promoveaza acestea.

"Nu intereseaza pe nimeni un act de cultura adevarata, fapx pentru care

imi duc in continuare destinul meu de cultura paralela cu cea oficiala", a
rostit, cu noduri in gat, acest roman pe care o sa-l pretuim mai mult abia cand nu-l vom
mai avea.

Randurile acestea sunt mai mult pentru Dan Voiculescu, pentru Adrian Sarbu, pentru
Sorin Ovidiu Vantu, pentru Alexandru Sassu…catre ei merge speranta mea ca dincolo de
audiente, ratinguri si profituri financiare, vor promova prin televiziunile pe care le
finanteaza sau le conduc, ultimele redute ale romanismului neglobalizat.

Cu o maiestrie de virtuoz, Tudor Gheorghe a interpretat prima  jumatate   a unui

cantec  in stilul manelist, iar a doua in stilu-i propriu, aratandu-ne cum aceeasi muzica
poate fi schingiuita sau primenita frumos, ne-a deschis inimile la un vers precum cel
dedicat mamei universale  care "taia painea-n opx felii si-o dadea la opx copii", uitandu-
se pe sine, ne-a purtat pe strunele unei muzici vechi, cu disperatul sentiment al
ireversibilitatii timpului.

Am plecat de la acest concert simtindu-ma  o inadapxata a vremii pe care o traiesc…

sufletul meu apartine unui romantism apus, trupul meu isi ia viata din modernismul
construit pe ruinele a tot ceea ce defineste fiinta mea.

aprilie 11, 2009

Duminica numelui meu

Sunt Floare, dar as vrea sa fiu Salcie.[…]

Salcia din mana unui credincios care sa-l fi intampinat cu mii de ani in urma pe Iisus,
cand a intrat in Ierusalim.

Stiu sigur ca Lazar a inviat, pentru ca eu insami m-am intors de atatea ori din morti
personale despre care Dumnezeu stie.

Pentru ca este ziua mea, lasati-ma sa va cer indeplinirea a doua dorinte: daca nu ati
postit de la inceputul postului, faceti-o macar in aceasta sapxamana. Este atat de putin
pentru cat de mult primiti fara sa cereti sau fara sa meritati. Dumnezeu ne va iubi,
desigur, in continuare, caci dragostea lui nu este conditionata, insa "sacrificiul" postirii
ne adanceste apartenenta la un regat divin condus de un Mantuitor caruia i ne
supunem.

Si a doua…incercati sa vedeti sau sa revedeti, in aceste zile, filmul lui Mel Gibson,
"Patimile lui Christos". Cand a aparut, in 2004, inainte de-a fi lansat oficial, niste
prieteni l-au procurat pe un dvd si ne-am strans vreo zece persoane, intr-o vila
sompxuoasa de pe lacul Herastrau sa-l vedem. Pe la jumatatea filmului, multi dintre ei
incepusera sa ironizeze fiecare scena, unii erau plictisiti, iar  pe cei putini, ramasi in fata
ecranului, ii tintuia locului curiozitatea finalului. La sfarsit…m-am trezit singura
terifiata de suferintele vazute, plangand disperat si nemaifiind in stare sa-mi conduc
masina pana acasa, fapx pentru care am rugat pe cineva sa ma insoteasca. Au trecut
atatia ani, insa parca simt si-acum pe spate, biciuri romane care-mi taie carnea.

Mel Gibson a regizat acest film finantandu-l singur cu 25 de milioane de euro si

implicandu-se ca in fata unei misiuni spirituale unice. Nici unul dintre marile studiouri
de film nu a vrut sa contracteze filmul, considerandu-l nevandabil din pricina limbilor
aramaica si latina in care regizorul a tinut sa fie vorbit pentru a da mai multa
autenticitate.
Contestat de catre unele organizatii care vedeau in el un mesaj subliminal antisemit,
acuzatii demontate de marele public ulterior, in ziua cand a fost lansat oficial, filmul a
incasat 23 de milioane de euro, ceea ce nu s-a mai intamplat vreodata cu vreun film.
Ulterior a adunat 600 de milioane de euro in toata lumea, fiind campion al incasarilor.

In plus, cred ca nici o Marie n-a fost mai autentica in trairi si in suferinta nevorbita ca
minunata noastra Maia Morgenstern.

Va cer sa-l vedeti nu neaparat ca telespectatori, ci ca oameni care CRED.

S-aveti nume binecuvantate toti cei care va sarbatoriti azi sau in alte zile si sa-L simtiti
pe Dumnezeu mereu aproape !

http://www.youtube.com/watch?v=rd-GXzReZuc

aprilie 14, 2009

Lipsesc un pic…
Multumesc pentru nenumaratele mesaje pe care mi le-ati trimis de Florii…

pentru darurile minunate, pentru ganduri, pentru randuri, pentru tot…

Unul dintre cele mai frumoase mesaje primite a fost de la scriitorul meu preferat
contemporan:"Draga Floriana, de ziua tuturor florilor va urez toata bucuria pe care o
aduceti celorlalti, impreuna cu toate darurile pe care le meritati pentru generozitatea
dvs. Sa fiti multumita in tot ce faceti si impacata in tot ce abandonati. La multi ani !
Cu drag…"

Salciile Duminicii sfinte a Floriilor mi-au fost daruite chiar de la una din icoanele Maicii
Domnului din partea preotului paroh al bisericii "Sfantul Ilie"… Apoi am fost alaturi de
familia mea…si am incheiat ziua cu un film absolut superb "Regina si Cardinalul" despre
care va povestesc intr-o postare viitoare.

Zilele astea mutam sediul redactiei si sunt cu mainile ocupate, intrebuintandu-ma

pentru mult astepxata curatenie de Paste. Ingaduiti-mi aceasta absenta pe care o promit
scurta….

aprilie 15, 2009

Pentru ca a murit acum 250 de ani…
si pentru ca ne-a lasat cea mai frumoasa muzica baroca…

pentru ca "in secolul sau a fost mai mare decat Homer"…pentru ca l-a glorificat pe
Dumnezeu…si pentru ca Sarabanda lui este mai dramatica decat un recviem…

http://www.youtube.com/watch?v=JSAd3NpDi6Q&feature=related

aprilie 18, 2009

O iubire istorica
Suntem in anul 1642. Richelieu e mort. Si chiar daca pastram in legenda doar dictonul "Le roi est
mort, vive le roi !", cu mult mai potrivit ar fi fost in acele timpuri…’Richelieu e mort, Vive
Mazain!".[…]  
Ludovic al XIII lea este pe moarte, iar fiul sau, Ludovic al XIV-lea ( care va ramane in istorie  ca
"Regele Soare") are doar cativa ani, prea putini pentru a deveni  rege.

Sotia primului si mama celui de-al doilea, Regina Anna de Austria, frumoasa, distinsa,
evlavioasa si cu un suflet plin de noblete si mila, devine regenta la moartea sotului sau, iar
Mazain va deveni Cardinal si ministru principal, un fel de Miron Cristea roman.

Timpurile acelea si povestea de dragoste care s-a nascut intre Regina si Cardinal au fost superb
transpuse pentru televiziune , intr-un film francez pe care l-am vazut de curand pe tvr1. Redau
mai jos franturi, asa cum mi-au ramas intiparite in memoria mintii sau in cea a inimii…
confundandu-ma adesea cu situatia tragica de-a fi amandoi inchisi intr-o celula, mai mare, in
care "facem exercitii intelectuale" inutile…pentru a evada.

Mazarin se pregateste sa mearga la o intalnire cu mai multi nobili care ii erau ostili si
care  complotau impotriva lui. Regina , terifiata de gandul ca ar putea fi asasinat, il roaga
sa renunte la aceasta intalnire, insa, cardinalul, o linisteste, asigurand-o ca a prevazut totul si ca
nu se va pune in pericol. In timp ce urca scara trasurii, ii spune confidentului sau cand acesta il
intreaba daca pleaca spre moarte :"Uneori, bucuria de a fi iubit e mai puternica decat teama de
a fi asasinat!".

Mazarin ii impartaseste Reginei unul din principiile importante care trebuie sa-i guverneze
regenta:"Primul lucru pe care trebuie sa-l faci cand ajungi la putere este sa te arati ingrat !",
dar cand Regina il intreaba de ce nu actioneaza asupra unui nobil care l-a jignit in Consiliul de
Coroana , Cardinalul ii raspunde :"Neraspunzand la jigniri, le rapim orice importanta celor
care ne jignesc."

Regina se roaga  ingenunchiata in fata unei icoane. Cardinalul i se alatura  in tacere.

Se simte din ce in ce mai coplesita de iubirea pe care i-o poarta lui Mazarin si

de eforturile pe care trebuie sa le faca pentru a-si ascunde sentimentele:

–Nimic din purtarea mea publica nu lasa sa se vada ca…si ridicandu-se se-ndreapxa
spre usa spunand, mai mult pentru sine: –Fara astfel de lucruri in fata Domnului !

Mazarin crede ca este, dimpotriva, locul ideal pentru marturisirea propriilor lui trairi:

–Eu il vreau pe Dumnezeu martor ca ceea ce simte inima mea este adevarat.

Daca simt asta, inseamna ca Domnul a ingaduit.

Regina , cu lacrimi in ochi :

–Nu va voi putea vedea indeajuns pe cat mi-as dori…

Intalnirile vor fi insa mai dese decat ar fi crezut Regenta pentru ca arhitectul lui Mazarin va
construi un tunel subteran intre casa acestuia si palatul in care locuieste Regina, aflate in
apropiere.

Cardinalul il sfatuieste pe micul Ludovic al XIV lea, inaintea varstei de 13 ani, la care va deveni
major si va putea fi uns rege.:

-Este adevarat ca daca nu-ti demonstrezi autoritatea, risti sa ti-o pierzi,

dar amintiti-va, Sire, ca e preferabil intotdeauna   sa actionati asupra mintii, nu a trupului !

Regina , aflata in bratele Cardinalului, in patul acestuia, se intreaba :

-De ce sunt aici cand toti cred ca dorm sau ca ma rog ?

-Pentru ca raspundeti unei inimi la fel de curate ca a dvs.

-Sa nu ma parasesti niciodata ! Daca m-ai parasi, as muri !

Cumnatul reginei, alti nobili fideli acestuia si frondele izbucnite tot mai des din pricina
impozitelor impovaratoare pe care Mazarin le impusese, tensioneaza situatia in Franta. Mazarin
decide sa plece o vreme din Paris , fapx cu care, la inceput, Regina nu este de acord. Ulterior
insa, pentru "ratiuni de stat"…accepxa cu sufletul indragostit,  plin de durere.

"L-am rugat de multe ori pe Domnul sa ma ajute sa slujesc Statul.

M-am rugat pentru fiul meu, regele.

E inutil sa-L rog sa va apere si sa va faca fericit departe de mine, pentru ca e suficient sa
priveasca in sufletul meu. Daca ati putea, ati vedea si dv acolo dorinta mea neprecupetita de-a
va iubi pana la ultima suflare.

Suntem persecutati. Sunt obligata sa va tin la distanta. Suntem despartiti.

Dar gandurile mele nu le pot interzice sa se indrepxe spre dv.

Va sunt vesnic fidela.

Sunteti pururi cel mai scump si cel mai bun prieten al meu.

Anne".

Aflat in exil, Cardinalul priveste in gol, prin ceata care intuneca orizontul. Unul dintre apropiati
il intreaba daca nu i se pare ca timpul trece atat de greu.

–Nu atunci cand il petreci cum il petrec eu ?

–Rugandu-va ?

–Sperand !

"Singura bucurie pe care o am aici este de a-mi vedea nepoatele crescand si de ea ma gandi la
finul meu, regele, care trebuie sa fie un tanar chipes. Cata suferinta imi provoaca aceasta
singuratate departe de dv. Ma consolez cu gandul ca prietenia noastra nu se va sfarsi
niciodata !"

"Ma dor atat de tare suferintele dv, incat nu le mai simt pe ale mele. Daca m-ati uita, as muri.
Intelegeti deci ca va iubesc si fac tot ce pot ca sa va intoarceti. Anne".

La Paris toti se tem de fapxul ca, desi aflat in exil, Mazarin tese intrigi si "decapiteaza" planurile
inamicilor sai care-l vor plecat pentru totdeauna din regat. Insa pana si acestia recunosc ca,
Mazarin desi departe, niciodata n-a fost mai prezent…"pentru ca el e diavolul si diavolul este
peste tot."

Marie, nepoata  Cardinalului -si singura pe care regele Ludovic al XIV-lea o va iubi vreodata, si
pentru toata viata, desi nu se va casatori cu ea- citeste din Corneille:

"Un veritabil rege nu e nici sot si nici tata. El se ocupa de tronul sau si atat."

La vremea acestei lecturi, nu-l cunoscuse inca pe cel pe care-l va iubi la randu-i si care va
renunta la ea pentru  casatoria cu infanta Spaniei, alianta care va face din Franta un regat mai
puternic. Cand Marie il intreaba despre aceasta casatorie, Ludovic, indragostit

si-nlacrimat ii raspunde ca "isi va face datoria de rege, dar ca toata viata n-o va iubi decat pe
ea". Cuvintele cu care cei doi se despart, ii apartin tot lui Corneille :"Caut tacerea nopxii, ca sa
plang …".

Regina, in genunchi se roaga :"Doamne, da-i putere  sa se intoarca la mine ! Apara-l de

ucigasii care vor sa mi-l rapeasca ! Fa astfel incat sa-mi fie alaturi, Doamne !"

Mazarin, tinand-o pe Regina in brate :"N-as suporta sa nu mai fiu in slujba Statului si a gloriei
regelui, fiul dv. Dar Domnul sa ma pazeasca  de cea mai mare durere: sa va pierd pe dv !".

"Va caut atat de mult ca-mi pierd puterea si mi se pare ca va vad peste tot. Spuneti-mi ca ma
credeti cand va scriu ca voi fi a dv pana la ultima suflare. Anne"
Mazarin il sfatuieste pe rege :"Din fiecare intamplare sa invatati ceva. Ramaneti deasupra
tuturor. Sa nu aveti pasiuni si nici inclinatii. Asa veti realiza lucruri marete."

Regina si Cardinalul, din nou, ingenunchiati in fata icoanei :

–Cereti-i iertare, Doamnului, Cardinale! Vede tot raul pe care mi-l faceti!

-Nu puteti spune asta!

-O, ba da, pot ! Ne-am accepxat sentimentele pe care oricum nimeni nu ni le poate interzice.
Acestor sentimente le lipseste doar libertatea de-a trai la lumina zilei.

Stiti senzatia care va aduce in minte fiinta iubita, cand e departe?

Stim cum respira, ii ghicim licarirea din priviri. De ce dragostea nu ne lasa niciodata ragaz?
Sufar, prietene. Sufar pentru ca va iubesc. Iar durerea mea nu va afecteaza.

-N-am stiut mult timp ca iubirea e sursa atator suferinte. Nu pot sa exprim ceea ce simt. Nu
stiti cu ce eforturi pastrez ascunse plansetele si chinurile de care vorbiti. In ochii tuturor
trebuie sa ma dedic doar Statului si stiti ca si dv la fel."

Pe patul de moarte, Mazarin mai are un sfat pentru Ludovic :"Sire, veti fi un mare rege a carui
domnie va lumina lumea, dar trebuie sa conduceti singur! Conduceti singur, Sire!"

Sunt ultimele clipe de viata ale Cardinalului Mazarin. In curand se va stinge un mare om de stat,
o elocinta politica, o personalitate care a marcat vremea sa si despre care, iata, altii fac filme si
astazi.

Regina Anne simte ca sfarsitul e aproape. Demna, cu lacrimile curgand, ia mainile barbatului
iubit si-i spune :

-Fie ca suferintele dv sa treaca asupra mea. Le duc eu.

-Anne, asa cum Marie il va iubi toata viata pe rege, iar regele o va iubi toata viata pe Marie,
asa te-am iubit eu, te iubesc, si stiu ca acolo unde ma voi duce, te voi iubi.

Acum stiu ca dragostea nu se sfarseste niciodata.

Doamna, permiteti-mi sa ma retrag!

Regina il saruta pentru ultima data pe barbatul iubit care isi ia adio de la ea si de la viata.

La inmormantare, Regina nu si-a tradat nicio  secunda sentimentele, doar, cu vocea sugrumata de

lacrimi a rostit un vers din Corneille :"Caut tacerea nopxii, ca sa plang."…

Regele Soare a desfiintat Consiliul de Coroana si  a domnit 72 de ani. Singur.

aprilie 18, 2009

Primiti aceste ganduri indumnezeite

de Invierea Domnului.[…]

Eu ma retrag in Moldova sfanta unde odihneste domnitorul  preferat din istoria tarii
mele, Stefan cel Mare, unde clopotul bate pana in tamplele credinciosilor. O am alaturi
pe maicuta mea, prieteni apropiati si mai am speranta ca invierea lui Iisus Christos ii va
face buni pe cei rai, milosi pe cei meschini, credinciosi pe atei. Mai am si sperante
interioare pe care nu le pot scrie sau rosti, ci doar nutri.

Ma rog pentru voi, instanta  mea legitimanta.

Iar voi…sa-mi dati Lumina!

aprilie 24, 2009

A inviat…
Cand o prietena i-a spus iubitului ei, ateu convins, "Hristos a inviat!", acesta i-a replicat:
"De unde stii? Demonstreaza!".[…]

M-am gandit ca daca as fi fost eu in locul ei, as fi raspuns:"Nu pot!" sau mi-as fi luat in
aparare, drepx martori legitimanti, toate argumentele patristice si morale ale celor 2000
de ani trecuti de la Inviere?

Putini dintre noi, cei care credem cu adevarat intr-o divinitate, intr-un ideal, intr-o fiinta
sau suprafiinta, intr-un partid sau intr-o miscare sociala, putem avea detasarea
inteleapxa a crezului cu profunzimea credintei, pur si simplu, nu cu cea a motivelor
superficiale.
In aceste zile, in curtea Manastirii Putna si pe pajistea Manastirii Dragomirna, am
invatat sa accepx ca-L iubesc pe Dumnezeu mai presus de logica umana si de dincoace
de "nu pot"ul si "nu stiu-ul" filozofic intelepx.

Cand Dalai Lama a fost intrebat de ce un popor profund religios ca cel tibetan a fost atat
de prigonit in istorie, necapatandu-si nici astazi legitimitate statala, liderul spiritual a
raspuns ca "nu stie". Nici evreii nu-si pot explica cum l-au dat lumii pe Iisus Hristos, ca
mai apoi sa-l nege, sa-l renege ca fiu al lui Dumnezeu, nu-si pot explica cum dupa o mie
si multe sute de ani au fost exterminati in masa, renascand din propria cenusa,
ajungand astazi, ca o populatie ceva mai mare ca a Bucurestiului, dar de trei ori mai
mica decat a New York-ului, sa fie punct cardinal in harta geostrategica a lumii.

Sunt lucruri, sunt realitati care NU mai trebuie nici demonstrate si nici explicate, pentru
ca insasi coborarea lor la nivelul hermeneuticii sau al exegezei minimizeaza revelatia
divina.

In zilele acestui Paste am recitit pagini intregi din "Confesiunile" Sfantului Augustin, o
carte draga mie pe care am citit-o cu ani in urma, pe nerasuflate, intr-o noapxe de
Revelion, la Budapesta, cand pe la 11 noapxea, am abandonat lumescul grup in care ma
aflam pentru omeneasca sarbatoare si m-am retras in timp si-n lumea ascetica a
Sfantului.

A fost lectura care m-a insotit si in acest timp al Invierii, pe care l-am trait alaturi de
mama mea si de prieteni apropiati, in cel mai frumos tinut bisericesc al tarii mele,
Bucovina.

"Nu m-am dus dupa Basescu" (asa cum mai glumeau amicii lasati in Bucuresti) si nici
nu m-a sensibilizat programul "initiat de Ministerul Turismului". Mi-a ramas in
memoria afectiva calatoria facuta cu ani in urma, cand i-am insotit pe artistii de muzica
populara, intr-un pelerinaj pe la manastirile din nordul tarii. Am inteles, vorba poetului
Nenitescu, ca "acolo este tara mea, si neamul meu cel romanesc…". Aici s-a pastrat inca,
nu Romania moderna, mecanizata, tehnologizata si computerizata, ci o Dacie bucolica,
plina de melancolii ale victoriilor istorice, de traditii si romanism autentic, necolonizat si
neglobalizat.

Lumina Invierii am luat-o de Sus, printr-un muritor de jos, aflat langa mine in
Manastirea Sucevita. Slujba de dinaintea miezului nopxii a fost rostita de una dintre
maicutele asezamantului, dar, iertata fie-mi spusa sincera, n-a avut nimic din melosul
acela rascolitor, din vocea care-ti sfredeleste sufletul, ducand emotia, in spirala,
din genunchi pana-n rarunchi, cu care m-a obisnuit pe mine duhovnicul meu, Teoctist,
in slujbele tinute la "Radu Voda" sau la Patriarhie sau chiar si alti preoti a caror voce
trag peste umerii tai acoperamantul Cerului. Intr-un microfon provincial, glasuirea
maicutei semana cu citirea enuntului obligatoriu din reclamele
medicale:"Acestmedicamentsepoateeliberafaraprescripxiemedicaladacaaparmanifestari
neplacuteadresativamediculuisau farmacistului!"… fara timp pentru punctuatii sau
intonatii. Aveam sentimentul ca-i o obligatie de care vrea sa scape mai repede. La miezul
nopxii, cand un preot de mir, probabil, a preluat stafeta am recapatat ceva din gravitatea
slujbei obisnuita din biserica ortodoxa. Inainte de-a ne chema "sa venim, sa luam
Lumina", cand a rostit inchinarea catre Maica Domnului, Preacurata fecioara Maria,
scutul meu de rimel a cazut si cel mai fierbinte plans, inexplicabil, mi-a cazut din ochii
pe care mi-i simteam izvoarele unui fluviu de neoprit. Nu-mi cereti sa gasesc un rost
acestor lacrimi, caci mintea mea n-a gasit nici atunci unul cand il cauta febril. Sunt
interogatii la care raspunsul cele mai intelepx este "nu stiu"-ul izbavitor.

Si-am luat Lumina cu lumanarea pe care duhovnicul meu mi-o daruise in Sapxamana
Mare, la Patriarhie, dupa spovedania incununata de impartasania invocata, dar
nesperata.

Am privit din nou Scara Judecatii de Apoi de pe unul din peretii exteriori ai manastirii.

Am vazut golgota pe care va urca fiecare dintre noi, indiferent daca vom fi condamnati la
Iad sau incununati cu Raiul si mi l-am imaginat pe Nichifor Crainic, singurul pamantean
care l-a iertat pe Dumnezeu si care "prigonit ca o fiara prin smarcuri imunde, cu gauri in
tample… in lanturi, cu gloante ce carnea imi scurma"… asa sosi la Judecata din Urma.

Si urcand pe "inaltele trepxe si-ngenunchind in abside, cu zambet de sange pe buze

livide, iti voi raspunde cu trupul inert:-pentru toate ranile mele nedrepxe, Eu, Doamne,
te iert!".

Manastirea aceasta incercuita de ziduri ca o fortareata va ramane vesnic "pomana in

tara" a lui Ieremia Movila, de dansul ctitorita, cum zice cronicarul, pentru care il
pomenim, iata, si noi acum.

Am avut cateva zile de liniste si pace, in care am iubit romanii imbracati in portul
popular traditional, vazuti in goana masinii sau in mersul lenes al pasilor, m-am lasat
coplesita de o lene narcotica ce mi-a odihnit zbaterile urbane, in care m-am intors la
mormantul singurului domnitor (in afara martirului Brancoveanu) roman canonizat,
acela care m-a fascinat in timpul scolii generale si care e daltuit in constiinta mea
nationala la fel de glorios precum imparatul Napoleon in cea franceza, si m-am rugat la
icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Dragomirna. Ati
observat ca toate icoanele facatoare de minuni sunt ale Fecioarei, desi cele mai multe
miracolele au fost, infapxuite, de fapx, de Dumnezeu si de Fiul sau ?

"Popasul Bucovina" – www.popas.ro – care ne-a gazduit este "opera" unor maini sisifice
si a unei munci innobilate nu de vilele superbe construite in complex si nici de festinul
gastronomic unic, ci de nostalgia revenirii pe care o ai la plecare.
Doamna Chetraru, proprietara acestui loc de miracol trupesc si sufletesc, supravegheaza
totul si nu lasa nimic intamplarii sau neprevazutului, de la cuvertura de pat traditionala,
dar eleganta, pana la perdelele asortate cu aceasta, de la imaculatul fetei de masa pana
la gustul divin al fripxurii de miel sau al sarmalelor si papanasului. N-am mancat
nicaieri in lume mai bun, mai curat, mai gustos, mai desavarsit. Nu stiu daca Andrei
Plesu a fost aici, insa locul ar "ingenunchia" gurmandul si-ar inspira filozoful pentru un
tratat/oda despre congruenta dintre culinar si divin pe tinutul bucovinean.

Si daca "marile constiinte se intalnesc" (cum zicea un prieten de-al meu), eu zic ca
spiritele apropiate demiurgic se atrag. Asa imi explic ca la o masa alaturata era Florian
Bichir, profunda constiinta teologica si jurnalist cleric printre laici, sau la alta Radu
Timofte alaturi de fiii sai, Corneliu si Alexandru, care au pictat mai multe biserici.

"Popasul Bucovina" si Sucevita, in general, sunt dovada ca intr-adevar omul sfinteste

locul. Un satean imi spune ca l-au ales pentru a doua oara pe primarul Ioan Onufrei
pentru ca este o conducta de bunatate catre oamenii locului si pentru ca atunci cand
cineva depune o cerere la Primarie, el nu asteapxa o luna de zile cand se intruneste
cronologic Consiliul, ci il convoaca in trei zile maxim, "ca sa nu astepxe omul cu treaba
lui care-i urgenta pentru el!", nemaivorbind ca si Marginea unde-a fost edil sef inainte si
Sucevita, sunt locuri "primariate" impecabil, de la dimensiunea ecologica pastrata, pana
la vilele frumoase sau sindrilele caselor mai modeste care te fac sa remarci ce oameni
curati si gospodari populeaza zona.

Aici pare ca politica n-a ajuns. Nu exista decat ideologia unei Romanii conservata
autentic asa cum era odata, din care lipsesc stridentele lumii globalizate, mondializate.

Bucovina este Athosul romanesc in care intalnesti doar conturul invizibil al Linistii si-al
Sfantului Duh, in care faci calatoria initiatica spre esenta nationala.

Eu scriu aceste randuri din cladirea biroului meu situata in Piata Dorobanti, dar spiritul
meu a ramas acolo.

PS. Nu stiu daca "voi avea ceea ce merit: mai multa fericire si mai putina tristete, mai
multa lumina si mai putine intrebari fara raspuns", dar stiu ca numele tau sta scris in
acatistele lasate la toate altarele.

aprilie 28, 2009

Ce film prost !
La pomul laudat, sa nu te duci cu sacul ![…]
Mi-am petrecut weekendul la Constanta, oras care se defineste, cu adevarat, ca fiind mai
mult port la mare (comercial), decat un oras cultural.

In afara unei Case de cultura provinciala si a unui teatru modest, alternativele unui
turist care vine in extrasezon sunt aproape inexistente. Muzeele sunt mici, sarace in
opere expuse si importante mai mult cu numele pe care le poarta. Dincolo de usa
intrarii insa, dezamagirea e foarte mare.

Plimbarea pe faleza ramane cea mai buna terapie a sufletului si-a mintii. Insa zgomotul
valurilor este acoperit de intrecerile auto pe care tot felul de tineri cretinizati ai
generatiei emo le fac pe plaja.

Intr-una din seri, am inlocuit lunga "pierdere de timp" intr-unul din cele trei localuri
mai rasarite ale orasului (Crazy, Irish sau Toscana ), cu un film la cinematograful din
Tomis Mall. E drepx ca nu se compara cu Multiplexul din Bucuresti, dar nu e nici chiar
atat de rau precum ma astepxam.

Oferta era insa foarte saraca. Din cele patru filme, intre care doua erau cu batai,
iar unul era deja vizionat, am ales filmul francez al lui Costa Gavras, pornind de la
prejudecata ca intotdeauna un film european va surprinde mai autentic emotiile
umane, decat unul american. Lansat de curand la Bucuresti, in prezenta celebrului
regizor, "Paradis in Vest" a fost o dezamagire imensa. Un film slab despre un emigrant
care, in drumul sau spre paradisul parizian, face o halta intr-un complex turistic si
intalneste tot felul de personaje dubioase, obsedate sexual (si barbati si femei) care-l
"ajuta" in parcursul catre Paris. Cu excepxia unor imagini filmate cu multa maiestrie
regizorala  si a unei publicitati mascate sau, dimpotriva, facuta complexului "Eden",
restul e… deziluzie. Va conjur sa va petreceti cele 110 minute cat dureaza filmul (in cazul
in care va ganditi sa-l vedeti!) in cu totul alt mod. Ajunge dezamagirea mea…

aprilie 29, 2009

De ce fura deputatul PD-L, Iulian Urban ?

Il simpatizam pe dl Urban, considerandu-l un politician tanar si de perspectiva…[…]

inca inaintea alegerilor parlamentare cand a candidat si-a castigat pe listele Partidului
Democrat-Liberal. De unde concluzia ca eu si PD-L-ul avem gusturi comune !

Mi se parea inteligent, un exemplu de lupxator pentru consumatori si pentru drepxurile

acestora.
Insa…m-a dezamagit foarte tare cand am constatat ca a dat copy paste unui text aparut
in revista Qmagazine… ( integral) si l-a semnat cu numele sau. Acest episod ma face sa
ma intreb de cate ori s-o fi verificat in cazul sau dictonul Hotul striga hotii ??? Ma
iluzionez c-a fost pur si simplu o scapare…si, iertandu-l cu intelegere, continui sa-l
simpatizez si sa-i apreciez eforturile pentru comunitate !

http://www.urbaniulian.ro/2009/04/27/ultimul-raport-al-cesp-romania-la-fel-de-
corupxa/

aprilie 30, 2009

Aseara…
am fost la o serata muzicala dedicata lui Haendel, la Teatrul Act.[…]

Claudia Munteanu la vioara si Delia Pavlovici la pian au ales un reportoriu de sase

sonate ale compozitorului. A fost foarte frumos si chiar va recomand ca, din cand in
cand, sa inlocuiti salile mari si grandioase ale Ateneului sau ale "Palatului", cu incaperea
de la Teatrul Act – de pe Calea Victoriei – in care nu incap mai mult de 50-60 de
persoane si-n care muzica e parca mai aproape de fiecare. Chiar daca intre muzica si
suflet nu e drum cuantificabil.

L-am zarit si pe Marian Munteanu in sala si am reintalnit o colega de clasa din scoala
generala, Cristina Andrei. Mi s-a parut resemnata intr-o existenta anodina. Din toti cei
40 de colegi ai mei de clasa sunt singura care si-a depasit "celebritatea" de dincoace de
zidurile Scolii 80, in timp ce toti ceilalti s-au pierdut in anonimatul banalitatii in care
viata se compune dintr-un sot si doi copii, serviciul plictisitor si robotizant de dimineata
pana la ora 16.00, acelasi autobuz, acelasi concediu vara si aceeasi vacanta iarna. Dar
poate ca normalitatea aceasta este de preferat nelinistii, neprevazutului si permanentei
lupxe pentru progres din viata mea. Cine poate sti?

aprilie 30, 2009

Emil Hurezeanu
scrie astazi un editorial exceptional in "Cotidianul".[…]

http://www.cotidianul.ro/mijloacele_acuza_scopul-82520.html

Mi-au placut mult nunatele. Iubesc adevarurile subintelese nerostite frust pentru a-l

proteja pe cel caruia ii sunt adresate. iar dl Hurezeanu face echilibristica analitica intre a
ramane independent fata  de propriile sale simpatii politice, mai ales ca intr-un an
electoral, nimic nu e sigur, totul poate fi posibil. De la "Ipocritul" Mircea Geoana pana la
Traian Basescu, presedintele care propovaduieste apa, dar bea wisky.

mai 8, 2009

The impossible dream…

La sfarsitul saptamanii trecute am fost la bunicii mei materni.  

 Satul Poiana, de pe malul Dunarii, la granita cu Bulgaria, a fost cel in care mi-am
petrecut vacantele de vara din copilarie, cel in care am invatat sa merg pe bicicleta pe
care i-o furam bunicului meu cand dormea, in care am fugit de acasa sa fac baie in
Canalul Dunarii si, pentru ca am intarziat prea mult, mi-a fost teama sa ma mai intorc,
ascunzandu-ma la niste vecini si facandu-i pe ai mei sa creada ca m-am inecat – ce jale a
fost atunci… cum a venit mama de la Bucuresti si toata familia… m-au cautat cu
navoadele prin Dunare, sa-mi pescuiasca trupul pe care-l credeau mort -, satul in care
mi-am dezvoltat personalitatea de copil lider fata de cei de pe ulita, in care am invatat sa
ma revolt fata de cei mari, daca imperativele lor nu coincideau cu dorintele mele,
taramul unde cerul mi se parea aproape si intindeam mana sa-l ating, spunand ca eu
sunt deja mare si pot ajunge la el. A fost satul in care furam strugurii altora din via de la
margini, in care auzeam despre personaje morometiene gen Ilie a lu’ Ceapa, Ion a lu’
Oace, Mita ale Haimanale… in care eu insami, daca ma-ntreba cineva pe ulita cand ma
duceam la cooperativa (magazinul satesc): „Tu a cui esti, ghea?", raspundeam ca-s
„nepoata lu’ Gogu ale Vatrai". Nici acum nu stiu de unde vin poreclele astea pe care
numai intr-un sat de tara le poti intalni.

Zambesc nostalgic cand imi amintesc cum mamaie ne tot grabea sa mancam pana in ora
20, pentru ca dupa aveam alternativa mancatului la lumanare, cum alergam sa prindem
cate o gaina pe batatura, pentru ca venea cineva de la Bucuresti si trebuia gatit ceva ca
pentru oaspeti. Papilele mele gustative pastreaza inca amintirea cocociului mic, copx in
testul ars cu coceni batuti, pe care-l umpleam apoi cu branza si, de fiecare data cand ma
intorc acolo, imi spun cata drepxate avea Proust, care refuza constient sa se intoarca la
Illiers pentru ca „era paradisul pe care nu avea sa-l mai regaseasca vreodata".

Multi ani, acestui loc i s-a spus Flamanda, din pricina oamenilor saraci care-l populau.
Fara rezonanta istorica a vreunei rascoale, precum cea a „Flamanzilor" din 1907, satul
de la malul Dunarii avea sa se numeasca, dupa Revolutie, Poiana. O sa revin candva
asupra acestui univers bucolic, pentru ca atmosfera si dramele oamenilor de la tara, in
tranzitia de la autenticul care-i definea inainte de Revolutie si eteroclitul pervers care i-a
cuprins dupa, merita pagini intregi.

Plec cateva zile la Paris… cu prietenele mele, intr-un fel de „Sex and the City" personal,
in care ele zic ca eu sunt Carrie (fara Big).

Am primit, zilele acestea, manuscrisul Jurnal pe care printesa Jeanne Bibesco l-a tinut
in 1931. Descendenta a Maresalului Ney (el insusi inconjurat de glorie si mister) si a
celebrei familii de boieri valahi, la 21 de ani se calugareste si infiinteaza, din banii
proprii, o manastire de maici in Algeria, unde devine stareta. Cativa ani mai tarziu, cand
lacasul este pus sub semnul incertitudinii, ea vine la Paris si cere o audienta primului
ministru de atunci, Emile Combes. Conform ritului catolic pe care-l reprezenta, Jeanne
Bibesco apare in fata premierului desculta si, pana la finalul audientei, il cucereste pe
acesta de partea cauzei sale. Va fi debutul unei lungi corespondente si al unei amicitii de
genul celei dintre Heidegger si Arendt. Dupa 40 de ani, printesa Bibesco renunta la
calugarie si se intoarce la Paris, intrand in cercurile aristocratice pariziene. In timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial, ea devine spioana pentru statul francez. Un destin
fabulos.

Lasati-ma sa-i citesc Jurnalul si va povestesc apoi gandurile si trairile acestei femei,

despre care romanii stiu atat de putin sau aproape nimic.

Plecaciuni celui care mi-a ales acest cadou.

Multumirile sunt dublate de o dragoste infinita si disperata ca acest vis imposibil  pe
care mi-l scot din inima sa i-l dau!

http://www.youtube.com/watch?v=sZE4KGB6Wt4&feature=related

mai 8, 2009

Omul pe care il iubesc…

http://www.trilulilu.ro/Alycia/d077a465fa08f6
____________

mai 14, 2009

Sambata este Noaptea muzeelor

Inlocuiti discotecile, somnul si chiar dragostea….cu arta !

Sambata, 16 mai,este noapxea în care unsprezece muzee bucureştene se reunesc într-un

circuit şi îşi aşteapxă vizitatorii la expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film,
proiecţii în aer liber şi evenimente speciale interactive.

Puteţi ajunge din muzeu în muzeu la pas sau cu autobuzul, deoarece şi anul acesta
RATB, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti, va înfiinţa linia specială Noapxea
Muzeelor. Autobuzele care fac legătura între muzee circulă în intervalul 21.00 – 04.00.

Intrarea  este liberă

Programul muzeelor participante in Bucuresti:

Muzeul National de Arta al Romaniei 18.00-04.00

Muzeul Militar National „Regele Ferdinand I" 19.30-01.00
Muzeul Municipiului Bucuresti 10.00-04.00
Muzeul National de Arta Contemporana 20.00-05.00
Muzeul National de Geologie 18.00-02.00
Muzeul National „George Enescu" 20.00-05.00
Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi 10.00-04.00
Muzeul National de Istorie a Romaniei 16.00-04.00
Muzeul National al Literaturii Romane 18.00-03.00
Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti" 11.00-18.00
Muzeul Tehnic National "Dimitrie Leonida" 18.00-02.00
mai 14, 2009

Invataturile lui Ciutacu, catre prietenul

sau Crin…
Desi stie ca e genial, ii mai spun si eu…

Victor Ciutacu i-a scris un mic indrumar de campanie lui Crin Antonescu, pentru care
candidatul PNList ar trebui nu numai sa-l plateasca, ci, mai ales, sa-l PRETUIASCA. Un 
prieten sincer te trezeste, nu te adoarme, precum fac cei care nu-ti doresc cu adevarat
victoria. Subscriu indrumarului… as putea face chiar si adaugiri, dar cum eu nu-s
prietena cu Crin Antonescu, nu dau sfaturi gratis…

Crine, trezeşte-te odată! Mic îndrumar…

De: Victor Ciutacu – Categoria: Polemici Politice

Inspirat de emisiunea de aseară de la Realitatea, am câteva mici sugestii pentru

candidatul PNL la Preşedinţia României. E perfect liber să ţină cont (au ba) de ele.

1. Când participi la o execuţie politică la tv, asigură-te că nu-i a ta. Dacă totuşi eşti
masochist, încearcă să ajungi la timp, să nu se apuce ăia să te toace-n lipsă.
2. În campaniile electorale, măreţul CTP simte nevoia să fie decisiv, ca să ne spună
după aia un întreg mandat că el ne-a pus preşedintele (mă rog, aici are o controversă
perpetuă cu Cristoiu, da-i priveşte pe ei). Exact asta a făcut şi aseară.

3. Când te duci la o ţigănie, dacă te respecţi ca viitor preşedinte ce-ţi închipui că vei fi,
nu te scoate nimeni la tablă, nici la cunoştinţele de limbi străine, nici la absenţe, nici la
unghii sau la lungimea părului. Regret să de dezamăgesc, dar Băsescu n-ar fi accepxat
o astfel de probă decât dacă ar fi aranjat el înainte.

4. Dacă n-ai aflat, îţi spun eu că, în această campanie electorală, Vântu vrea să-l dea
jos pe Băsescu, dar ţine cu Geoană, nu cu tine. Te-ai dus fix în gura lupului.

5. În cazul în care nu vrei să urmăreşti al doilea tur al prezidenţialelor cu o bere-n faţă

la tv, renunţă la a-ţi închipui că vei reuşi având în echipa de campanie toţi ţărăniştii
reşapaţi pe care ţi-i bagă Orban pe gât. Dacă erau buni, îl ţineau pe Constantinescu la
Cotroceni încă un mandat, nu-l ajutau să-l învingă structurile.

6. Ludovic, nu ştiu dacă a ajuns la urechile tale, abia aşteapxă să-ţi frângi gâtul ca să
se înscăuneze el. D-aia nici nu aveţi bani la partid, că stă aşezat cu curul pe ei.

7. Oligarhul Dinu, din cauza căruia te-njură toţi, în loc să-ţi dea parale, ţi le mai şi
cheltuie (prin agenţia lui, că trebuie să trăiască şi Diana Flutur) pe alea puţine de care
ai aflat că există. Ziarul lui, care oricum nu face două parale, şi-a anunţat non
combat-ul. Poate, totuşi, te pune pe coperta cărţilor fără drepxuri de autor.

8. Nu mai spune niciodată, nici măcar în glumă, că-l pui prim ministru pe Tăriceanu.
În ochii pulimii, Călin e câh. Plus că te urăşte şi-l cauţionezi gratuit.

Cam atât, bătrâne. Citeşte rândurile astea în paralel cu sfaturile primite de la

impotenţii profesional care te înconjoară. Dacă mesajele diferă, sfatul meu prietenesc
e să le dai două şuturi în cur şi să le urezi reîntoarcere plăcută la unităţile militare
care i-au detaşat la PNL. Dacă ieşi preşedinte, trece-i în rezervă."

mai 18, 2009

„Manusile” Mihaelei Nicola
Iubesc manusile Mihaelei Nicola, dar si mai mult… ii iubesc mainile. […]

Pentru ca sunt fine, pentru ca pe ele n-am vazut vreodata un gablont ieftin, ci doar un
diamant discret, dar mai ales pentru ca din ele au iesit randurile ultimei sale carti „Cu
manusi". Mai inainte de testul publicului, care a decretat-o din prima luna campioana
absoluta la vanzari, a trecut testul critic al editurii Humanitas care n-ar face rabat de la
valoare, nici macar pentru ratiuni de succes financiar.  

Cu ani in urma, vazand-o intr-un tête-à-tête cu Ada Teslaru, mi-am spus, in sinea-mi:

„Oare o sa ajung eu vreodata sa fiu prietena cu Mihaela Nicola?". Intotdeauna am situat-
o pe un soclu afectiv, pe care il construim in suflet pentru eroii din destinul nostru.

Atitudinea ei impecabila, de „lady" british aristocrata, mi-a fost model inspirational de-a
lungul ultimilor ani, de cand am obtinut nu doar privilegiul de-a sta la cate un tête-à-
tête (precum cel pe care-l invidiam la Ada Teslaru), ci si posibilitatea de-a o consulta in
chestiuni de prezenta publica. Am pretuit-o intotdeauna pentru ca m-a invatat de la cum
sa tac, pana la cum sa fiu politicoasa, de la cum sa fiu punctuala, pana la cum sa scap de
ispita barfei, de la cum sa ma port cu subalternii, pana la principiile comunicarii. Si
toate astea cu modestia omului care nu da lectii. Mihaela Nicola este omul care nu
gaseste vreodata explicatii stupide pentru triumful altora, pentru ca, vorba ei, „doar cei
care n-au impliniri notabile in existenta proprie" ii blameaza mereu pe invingatori.

Paginile cartii „Cu manusi" sunt pentru mine un déjà vu, cunoscand-o pe autoare si

stiind cat de riguroasa este cu sine, dar pentru cititori poate fi o lectura spre o lume mai
frumoasa, spre explicatia si intelegerea unor esecuri in raport cu colegii, cu familia sau
cu societatea sau secretul unui expert in comunicare spre dobandirea echilibrului
personal si a recunoasterii sociale. Nu ne poate invata nimeni cum sa iubim, dar din
manualul de atitudine al Mihaelei Nicola putem invata cum sa nu gresim tocmai fata de
cei pe care ii iubim. Daca pledoaria mea poate parea subiectiva, pentru ca imi este
prietena, aveti incredere in Scoala de Protocol din Washington, care, din 2005, a
certificat-o pe Mihaela Nicola cu titlul de profesor al manierelor elegante. „Cu
manusi" este o lectura obligatorie. La sfarsitul ei, veti intelege de ce, in maniera
personala!

__________________

mai 19, 2009

Catering impecabil!
IN SFARSIT am descoperit un catering de exceptie.[…]  

Dupa ce am incercat vreo zece variante – toate "pomi laudati" – mi-a cazut in mana un
pliant al firmei D’light, primit la o gura de metrou de cineva din redactie. Am comandat
la birou pranzul, cu toata mefienta posibila, dupa experientele nefericite anterioare in
care fie mancarea era rece, fie era lipsita de gust, fie era putina si scumpa…

Nu numai c-au ajuns imediat, nu numai ca totul a fost perfect (curat, gustos, raport
impecabil intre pret si calitate), dar, cei care ne-au preluat comanda la telefon ne-au
lansat si invitatia de-a-i vizita la locul de ambalare pentru a vedea conditiile. Spuneti voi,
cati dintre cei care fac livrari la domiciliu, mai sunt atat de transparenti cu bucataria
lor ?

Bravo lor… vi-i recomand si voua : http://www.dlight.ro/ , tel. 0730.22.55.11 sau

0742.07.42.60

mai 20, 2009

Astazi a fost Ziua Imbratisarii…

Abia la sfarsitul ei…ne-am imbratisat.[…]
O prietena draga sufletului meu, cu care nu ma vad la cafea, dar cu care port lungi
corespondente despre cultura universala ( ea experta, eu neofit), mi-a trimis astazi un
mesaj spunandu-mi ca este Ziua Imbratisarii. Pentru o clipa gandul ca o prietena poate
fi, uneori, mai "prezenta" decat un barbat pe care il iubesti, m-a si strafulgerat, dar m-a
si-ntristat.

Cateva ore mai tarziu…am simtit si mainile lui strivindu-mi contururile in aceasta iubire
"catacombara", vorba lui Dan C Mihailescu ( tocmai lecturez Omul din scrisori…). Nu
treceti dincolo de pragul imbratisarii. Si trupul si sufletul vor fi mereu in fibrilatiile
astepxarii, tortura unui dor care nu se consuma va fi mai dulce decat "glontul patriei",
iubirea va supravietui peste orice materializare, contopire fizica sau coborare nomada in
teluric.

Sunt binecuvantata sa iubesc fara sa-mi doresc…mai mult !

Am citit acum cateva zile ca "Turandot"ul lui Andrei Serban, montat in SUA a fost un
succes  incredibil, aplaudat la premiera de insasi prima doamna a Americii, Michele
Obama.

Am vazut aceasta montare, cu 3 ani in urma, la Covent Gardenul londonez, alaturi de

barbatul iubit.

De atunci "Nessun dorma" a devenit liantul dintre tristetile si absentele noastre.

Este o montare fastuoasa, costume fabuloase si o poveste de dragoste intr-un Pekin liric.

Andrei Serban s-a simtit inchis in cercul stramt al "inculturii" romane contemporane si-
a preferat spatiul larg al lumii. Unde nu are constrangeri, iar talentul sau nu are granite.
_______________

mai 21, 2009

Ella mea iubita si sarbatorita…

La multi ani, de ziua sfanta a numelui tau…[…]

Porti numele unei imparatese…si de ziua ta … se fac slujbe speciale in biserici.

Dupa sanatate, cel mai pretios avut al unui om in viata, sunt prietenii. Eu te am pe tine…
mai 21, 2009
Fostele iubiri…
http://www.youtube.com/watch?v=PXWradch65g&feature=related

mai 22, 2009

Masoni la Ateneu
Sambata trecuta am fost la un concert privat gazduit de Ateneul Roman.

Instrumentistii Filarmonicii „George Enescu", condusi de maestrul Cristian Mandeal,

au fost mai insufletiti ca de obicei, interpretand celebrele „Mica serenada" alui Mozart,
„Dunarea albastra" a lui Strauss, „Dansul focului" al lui Manuel De Falla, „Dansul
sabiilor" al lui Khachaturian si alte minuni ale muzicii clasice, cu o forta si o
expresivitate unice.
Eu ascult deseori muzica clasica in masina si am o prietena draga, cu un
excepxional simt al umorului, care, de fiecare data cand se urca in dreapxa, imi
zice: „Auzi, tu nu te-ai saturat de manelele astea??? Tot cu Guta si Adi Minune
esti?" Zambim, desigur!
Pretextul concertului a fost ca si pentru masoni a venit primavara… muzicala, ei fiind si
organizatorii, si „beneficiarii" acestui eveniment.
Programul a fost superb, gandit nu doar pour le conaisseurs, ci si pentru profani.
Minunate si balerinele de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali", care in pauza au
incantat asistenta cu un balet impecabil.
Momentele de maxima virtuozitate instrumentala si emotie interioara, vitalizanta chiar
si pentru suflete amortite, au fostshubertianul „Ave Maria", „Adagio"-ul lui Albinoni
(mai ales ca nu era cantat in memoria vreunui decedat), ci doar ca sa incante publicul
prezent, si o varianta proprie, cantata in premiera, a Ochichornia.
Si, ca sa vedeti cum se nasc legendele si miturile populare… trebuie sa va povestesc ca
ceea ce parea o certitudine pentru sutele de oameni prezenti in sala (si pentru cei care
priviti fotografiile alaturate), si anume apartenenta mea la serviciile secrete, a fost, in
fapx, o pura fatalitate. Am fost invitata la concert de organizatorul Elena Vernescu,
doamna cu multa dragoste pentru cultura. Desi aveam rezervat un loc intr-o loja situata
in plan secundar, in care m-am si asezat insotita de o prietena si de alti doi distinsi
intelectuali, inainte de inceperea concertului, diplomatul Mircea Gheordunescu, fost
director adjunct al Serviciului Roman de
Informatii, pe care l-am vazut de trei ori
in viata mea, m-a invitat in loja sa, aflata
mai in fata, cu gentiletea unui barbat care,
vazandu-ma micuta de statura, s-a gandit,
probabil, sa-mi inlesneasca o vizibilitate
mai buna a scenei. Si n-am refuzat
invitatia. Desigur, cei din sala, care ne-au
recunoscut, si-au spus fara dubii: „Iata
dovada!" sau „Iata inca o dovada!" ca doamna Jucan este spioana, si de mult, nu de
acum, din moment ce Gheordunescu, om vechi in servicii, o insoteste la concert! M-am
amuzat mult, ma amuz si acum cand scriu, si-mi consolidez principiul potrivit caruia m-
am obisnuit sa judec lucrurile in viata: nimic nu e cum pare. Iar daca va mai spun ca la
dreapxa statea si Florian Coldea cu sotia, legenda este deja imposibil de contrazis.
Apropo de Coldea, trebuie sa va spun ca n-am vazut in viata mea un chip mai
impenetrabil, pe care nici macar muzica nu l-a miscat, ca al lui. Nu am reusit sa inteleg,
nici macar sa deduc, daca i-a placut concertul, daca s-a plictisit sau daca, dimpotriva, l-
ar fi vrut prelungit. Un ofiter de informatii perfect (sau poate tocmai de aceea
imperfect!), care nu transmite nimic. Mircea Gheordunescu mi l-a laudat indelung,
impartasindu-mi superlativele cu care toate serviciile omoloage SRI-ului le-au avut la
adresa lui Florian Coldea de-a lungul timpului. Se pare ca, intr-adevar, in timp ce
George Maior este cartea de vizita a institutiei, diplomatul cu discurs si portavocea in
lume, Coldea conduce, in fapx, Informatiile, este omul care coordoneaza activitatea
propriu-zisa. Din pacate pentru el, vorba unui prieten, este maximul ce va putea obtine
in acest domeniu, intrucat directorul plin va fi intotdeauna o functie politica, iar Coldea,
care s-a remarcat printr-o loialitate, de altfel laudabila, fata de presedintele Traian
Basescu, nu va avea suportulunui viitor presedinte,
daca il va chema altfel decat pe actualul. Ceea ce
apreciez eu la Florian Coldea este nu numai relatia
buna cu seful statului, cat mai ales aceea cu
procurorul general, Laura Codruta Kovesi. Prietenii
stiu de ce.
Am mai remarcat si fapxul ca masonii sunt oameni
eleganti, cu prestanta si cu aerul misterios ce-i
caracterizeaza pe toti, transmitand vizibil
superioritatea celui care apartine unei caste, unei
organizatii superioare.
Numele a cel putin trei masoni celebri, Negruzzi,
Alecsandri si Kogalniceanu, ne dominau de sus, pe de
cupola Ateneului.
Am vazut oameni al caror liant raman principiile
iubirii fraterne, al intr-ajutorarii (din pacate
reciproce, caci rar am vazut masoni generosi cu cei
din afara societitii!) si al adevarului, dar acel adevar
doar de ei cunoscut si doar intre ei marturisit. Oricat
ocultism ar acoperi masoneria, eu cred ca ramane o
societate, si nu o secta, discreta, iar nu secreta.
Asta nu i-a educat insa, pe multi, in sensul de-a face diferenta dintre aplauzele normale
pentru sfarsitul partiturii si cele nepotrivite de la sfarsitul partilor, care nu inseamna, de
fapx, finalul. Avand in vedere insa ca masonii se ocupa cu organizarea politica si
geostrategica a lumii, le scuzam nivelul muzical. O seara superba, in care m-am
indragostit nu numai de muzica, ci si de unii oameni.

mai 28, 2009

De vazut neaparat!
Emotii, dramatism, lupta, sperante, transpiratie, crampoane, bucurie, victorie,
deznadejde, revansa…

si chiar moarte… Toate pentru Barcelona-Manchester…

Vedeti aici superbele fotografii ale victoriei spaniole. Eu am tinut cu Barca.

http://www1.uefa.com/photos/uefacom/index.html

unie 3, 2009

Sunt aici !
Stiu ca blogul este o datorie "diurna", insa abdic de fiecare data in fata obligativitatii, de
orice natura ar fi ea !  

Nu cred in omul care poate scrie zilnic si mai ales care are ce scrie zilnic. Mai presus de
toate nu cred in acel imperativ Trebuie !

Cred in sinceritatile rostite cand se cer ele, in tacerile salvatoare, in revenirile luxuriante
ale povestirilor, cred ca trebuie sa faci ce simti, cand simti, daca simti, mai ales daca ai
posibilitatea alegerii. Vreau sa imi pastrez spatiul meu, sa-i pun granitele acolo unde
deseneaza imaginatia mea topografia. Poate ca sunt a voastra, dar, in egala masura,
( oare, nu chiar intr-o masura mai mare ?) sunt a mea !

Am vrut sa va scriu despre Muzeul literaturii vizitat in Noapxea muzeelor, sa va scriu

despre Jobenul lui Jebeleanu, despre scrisorile lui Eminescu pentru Creanga semnate la
final cu "Raman al tau…"…. (Apropos de Eminescu ! I-am citit ultima carte a criticului
Dan C Mihailescu, Omul din scrisori, o critica avizata a scrisorilor de dragoste catre
Veronica Micle. Va recomand sa cititi cartile in aceasta ordine, mai intai Scrisorile si
abia apoi cartea criticului. In urma cu cateva luni i-am daruit omului iubit "Dulcea mea
Doamna/Eminul meu iubit" si-am concluzionat amandoi, in desele noastre
corespondente virtuale sau sentimentale, ca Eminescu a fost genial in publicistica si
poezie, dar atat de uman, de normal, de accesibil, atat de ca toti ceilalti in dragostea lui
pentru Veronica.)  

Am vrut sa va scriu despre o zi superba pe care am petrecut-o in Delta Dunarii, acolo

unde Dumnezeu a facut cele mai frumoase ape, la radacina celor mai plangatoare salcii,
pe care le-a populat cu cele mai spectaculoase pasari. Am vrut sa va scriu despre  in
sfarsit gasitul hotel cu adevarat de 5 stele de pe litoralul romanesc, Vega, din Mamaia, la
fel cum as vrea sa va scriu despre Gala UNICEF la care am participat sambata seara , la
TVR.

Pur si simplu ma simt vlaguita de facerea numarului de luni al revistei. Editez, scriu
texte, corectez, verific, investighez. Sunt nebuna de cap !

In plus, ma pregatesc pentru botezul de duminica al gemenilor Ancai Alexandrescu, imi

sondez creierii pentru inventarea celui mai frumos cadou din lume pentru apropiata
aniversare a celui mai iubit dintre pamantenii care-mi calca prin gradina sufletului, ma
organizez pentru o plecare la Viena cu adoratele mele prietene, dau telefoane la pediatri
pentru micuta mea botezata care e cam bolnavioara, donez carti unei scoli din Ferentari
si mai fac alte mii de "facute si nefacute" care sunt la obligatorii !

Ma-ntorc…nu plec…de fapx sunt aici mereu…si-n absenta …

iunie 3, 2009

Doamne, ce emotionant a fost Mircea

Lucescu!
L-am ascultat acum, la televizor, pe Mircea Lucescu, decorat cu ordinul "Steaua
Romaniei"![…]

Doamne, ce emotionant a fost ! Am simtit un nod care-mi gatuia respiratia. Ce mare

antrenor ! Ce roman adevarat ! Cata grandoare in modestia lui exemplara si-n lacrimile
din ochii lui ! Ce Hercule al fotbalului "rapus" de fapxul ca tara lui, prin instanta
suprema, Presedintele ei, ii recunoaste  meritele, munca, stradania.

Emotionant si discursul lui Traian Basescu.

Steaua care straluceste acum pe piepxul lui Mircea Lucescu este la fel de importanta
precum imnul tarii cantat la victoriile internationale. Stiti senzatia aceea de la competitii
in care iti auzi imnul sfant , nu ? Eu plang de fiecare data ! Mi se inmoaie si oasele…mi
se rupe sufletul pentru tara mea prea nefericita de soarta istorica a lumii, dar
binecuvantata din cand in cand cu cate o victorie sportiva.

Mircea Lucescu, iti multumesc si eu ! Iti multumim TOTI !

iunie 5, 2009
Eu de ce sa votez ?
Intre timp ma uit cu uimirea copilui care viziteaza pentru prima data Gradina zoologica
la programele tv care ne indeamna sa avem constiinta civica si sa mergem la vot !  

"Nu puteti sta pe margine, nu puteti critica, fara sa va implicati !", ni se spune tot mai
des. Aud chiar ideea "inteleapxa" a introducerii obligativitatii votului !

Pai, n-am fost destul de mult timp obligati sa votam un partid ? N-am murit si inviat la
Revolutia din 1989 pentru libertatea de-a vota pe oricine sau de-a nu vota nimic ? Eu,
una, nu mai cred in actualitatea turmentata a  caragialeanului "Eu cu cine votez? ", ci in
retorica lui "Eu de ce sa votez ?".

Pasiunea, credinta intr-un ideal sau intr-un om politic, dorinta pentru victoria lui,
voluntarismul cu care as fi lupxat pentru o cauza, mi-au fost anihilitate, ca un arsenic
administrat lent, in proportii nedetectabile, dar letale intr-un final.

Cu cat eram mai naiva, cu atat credeam mai mult. Cu cat invat si aprofundez
fundamentele ideologice sau biografiile liderilor, cu atat ma izolez intr-o insula, nu  a
nepasarii civice, ci a resemnarii. Ma inspaimanta aceasta paralizare a vointei, dar,
precum Cioran-ul din scrisoarea catre prietenul sau Bucur Tincu, din 1933, sunt atat de
orgolioasa si sensul eternitatii -in cazul expeditorului-efemeritatii-in cazul meu-este atat
de dezvoltat , incat imi devine din ce in ce mai imposibil sa fac politica.

Oamenii publici inspirationali pentru pubertatea mea politica s-au retras ei insisi

pe  nave care plutesc spre un cap al bunei sperante de pe care privesc tot mai rar prin
hublouri. Pe tarm au ramas parvenitii, impostorii, marlanii, mediocrii carora daca nu li
te  alaturi, te devoreaza.

"Revolutionara Romanie " a lui Roshentall a ajuns astazi o biata femeie consumata,
violata in grup, cu hainele zdrentuite si aruncata pe  scarile Europei de mitocanii care au
posedat-o. Si ce frumoasa era odata !

Nu, eu nu votez, caci oamenii pe care-i iubesc eu, nu candideaza, nu mai poarta batalii
politice, pentru ca ei cred ca si mine ca sunt victorii care nu te inalta, la fel cum sunt
infrangeri care nu te coboara !

iunie 5, 2009

The man I love

http://www.youtube.com/watch?
v=2PRYhDItPT0&feature=PlayList&p=3D4DD6E34E664F83&playnext=1&playnext_fr
om=PL&index=17

iunie 7, 2009

Te iubesc de mult
Am vazut aseara acest film.[…]

Kristin Scott Thomas, ca de obicei, face un rol magistral. Introvertita, nefericita interior,
mimand nepasarea si frigiditatea simturilor, Juliette(KST) este mama unui baietel de
sase ani, pe care il omoara. Este condamnata  si ispaseste 15 ani de inchisoare. Filmul
debuteaza , in fapx, in prima zi de libertate, cand Juliette isi regaseste sora care venise s-
o ia. Totul este apoi reintoarcerea la viata, la dragoste, la relatia fizica inexistenta pentru
15 ani, la reprosuri, dar si la un adevar marturisit si aflat abia dupa atat timp. Un film
superb, pe care trebuie sa-l vedeti !

"Adevarata inchisoare este moartea unui copil. Din asta nu iesi niciodata !", este replica
mea preferata din acest film.

iunie 9, 2009

La Paris ploua
Eu am venit cu ploaia. Sau cu Bacovia. De fapt… am venit cu Alecsandri, o trilogie
poetica pe care am cumparat-o de la chioscul de ziare al aeroportului. […] La 11.000 de
metri inaltime, oricarui gand ii dai valente ultimative, caci nu stii daca mai urmeaza ceva
dupa el. Acolo, deasupra norilor, cei pe care ii iubesti iti par atat de departe incat nu-ti
ramane decat surogatul pansarii constiintei ca daca acestea sunt ultimele tale clipe de
viata… erai cu ei… in gand.

Stirile de aseara despre bucatile de cadavre

gasite in Atlantic nu si-au stins ecoul in
mintea mea. Intrebarea involuntara este:
daca mor acum, vor mai gasi ceva din mine?
Ma-mprastii pana la pamant? O sa zbor in
sus? Dar ce aripi au forta sa bata aici unde
nimic nu traieste?

Vocea stewart-ului imi deschide ochii.

„Comandantul Alexandru Ciopraga si
echipajul sau va ureaza bun venit la bordul aeronavei…".  Mi se linistesc brusc toate
nelinistile.

 Il stiu. Am mai zburat cu el. Mirela Voicu a si scris despre el intr-un din Q-urile mai
vechi. Este un pilot de elita al Taromului. La fel era si tatal lui. Dar el l-a depasit. Este cel
mai tanar comandant de Air Bus. Vorbim despre accidentul Air France despre care
vorbeste toata lumea. E de parere ca a fost o defectiune tehnica si nu o eroare a pilotului.

Apoi imi anihileaza toate viziunile sumbre cu care ii imaginez pe cei 228 de pasageri
prabusindu-se si murind la impactul cu solul. Mama mea era si mai grava decat mine:
„Iti dai seama, saracii? Cred ca avionul s-a prabusit si cu viteza aia s-au dus direct pe
fundul oceanului! Ce s-or mai fi zbatut!". Comandantul Ciopraga zambeste: „A, nu! In
niciun caz. Daca au murit, au murit in aer… probabil ca avionul s-a dezintegrat si, va
dati seama, la temperatura de afara… in cateva secunde mori, pentru ca nu ai oxigen. Nu
mai esti constient!" N-as vrea sa ma gandesc la moarte, dar e doar o sapxamana de cand
principala stire a Jurnalelor este exact despre o moarte colectiva venita cu avionul.

Cred, totusi, in Alexandru Ciopraga si-n forta lui de-a „comanda"… pana si sfarsitul.

Imi las spatarul pe spate si ma uit la un film. Am privilegiul s-aleg. „Mere rosii" a lui
Alexandru Tatos. Mircea Diaconu, acest actor de un talent strigator la cer (de ce oare
folosim aceasta expresie numai cand ne revoltam?), intruchipeaza un doctor de
provincie, pasionat de meserie, strain de orice recompensa, persecutat de un director de
spital care nu-i poate tolera succesele si onestitatea.

Nu stiu de ce, dar il asociez cu doctorul Sinescu de la Spitalul Fundeni. El mai este
modelul acela de medic pe care nu mi-l pot imagina altfel decat in sala de operatie sau
pe culoarele spitalului, altfel decat lupxand cu un singur dusman, moartea, nebagandu-i
in seama pe ceilalti…

Intre finalul filmului si aterizare mai am timp pentru cateva cuvinte din „limba
pasarilor", acest idiom pe care Andrei Plesu nu doar il vorbeste, ci il si (de)scrie filozofic
pentru „putinii alesi" sa-l inteleaga. 

O doamna de la protocolul aeroportului ma asteapxa la burduful avionului. In cateva

minute sunt pe bancheta din spate a limuzinei care ma duce la Athenee Plaza. As fi
ramas fidela George V-ului, daca nu ar fi fost complet full din pricina unui eveniment
aviatic ce are loc la Paris.

Plaza imi aduce aminte de una dintre acele love trip… in care barbatul care ma insotea
ma iubea atat de mult incat, din gelozie pe amintirile trecutului meu, a decis sa
devansam reintoarcerea la Bucuresti, cu o zi mai devreme. Intr-o criza otheliano-
isterica, el isi suna secretara sa-i schimbe biletul, eu o sunam pe a mea. El isi suna
soferul sa vina sa-l ia dupa masa, eu il sunam pe al meu. Ne-am facut bagajele mai
repede decat le desfacusem… si-n drum spre aeroport, cand normalitatea se reintorsese
in cuplul nostru, ne-am gandit sa ne-ntoarcem. Ne-a fost insa prea jena de secretarele si
soferii nostri.

Rad acum cand revad cu ochii mintii scena.

Ploua la Paris. Si cu toate astea… bantui pe Avenue Montaigne, acoperita de umbrela

rosie a hotelului. Sunt mica, dar cat de mare e libertatea mea!

Beau ceaiul cu barbatul care spune despre mine ca-s femeia vietii lui. E aproape o viata
de cand ma iubeste. Imi spune ca-n primii doi ani a crezut ca Beigdeberg… ca-i va trece.
Apoi si-a mai dat doi… si inca doi… pana cand a uitat anii, a uitat numaratoarea, a
renuntat sa mai contabilizeze. N-a uitat doar ca ma iubeste. E coplesitor, nu sa te
iubeasca cineva, ci sa te iubeasca cineva de-atat de mult timp!

Astazi mi-a facut cadou… nu genti firmate, nu pantofi din colectia must-urilor… ci
drepxurile de copyright ale ultimelor sale carti „Despre democratie" si „Medierea in
conflictele internationale"… Vorbim mult despre conflictele din Somalia, despre
strategiile teoretice pe care cei de la „Carter Club", Institutul politic din Atlanta, fondat
in onoarea lui Jimmy Carter, nu sunt capabili sa le aplice in practica, vorbim despre
degradarea vietii politice nu doar in Romania, ci si in Franta, si in toata lumea.

Vorbim despre tablourile lui Luchian si Aman, pe care le-a cumparat cu ani in urma si
pe care le-a vandut atat de profitabil la o licitatie, vorbim despre Cristian Preda, despre
Mircea Cosea, despre Fathi Taher, despre victoria in Liban la alegerile legislative a
clanului Hariri si-mi amintesc ca l-am intalnit pe Hariri fiul, chiar aici, la Athenee Plaza,
cu doi ani in urma… inconjurat de garzile sale de corp.

Vorbim despre ce-a fost, dar n-avem curajul sa anticipam ce va fi. Nu vreau sa-i spulber
sperantele. Pana la urma, iluzia ca poate ma reintorc la cea care eram cand eram a lui, ii
tine inima vie… Il aud rostind, intr-o limba romana pe care n-o cunoaste, paunescienele
versuri: „Dar bine-ai venit amagire, mai stai, mai dureaza un pic/Aceasta mintita iubire,
oricum e mai mult ca nimic…".

E mult de atunci, iar eu nu ma-ntorc sa tin in brate… morti.

La Paris ploua… si maine.

iunie 10, 2009

Muzeul Papusilor
La Paris a iesit soarele… […]

Foto: copyright Musée de la Poupée

Muzeul papusilor este undeva in Marais, cartierul „salvat" de

Andre Malraux. Ocupat in secolul al XII-lea de cavalerii
templieri, ulterior, Marais-ul isi va duce existenta in jurul
Pietei de Vosges, iar la inceputul secolului al XVII-lea va fi
renumit pentru nobilimea burgheza care-l popula. Un secol
mai tarziu, odata cu reconstructia Parisului de catre Hausman,
parizienii instariti parasesc Marais-ul, mutandu-se in noile
zone rezidentiale, lasand in urma un cartier pe care vor pune
stapanire populatiile mai sarace, artizanii, evreii, mestesugarii.
Pe la mijlocul secolul XX, scriitorul Andre Malrois lanseaza un
program de salvare a acestui cartier pitoresc care conserva inca
strazile, cladirile si arhitectura prerevolutionara pariziana.
Astazi este considerat un cartier vintage cu un flavour unic.

Vizavi de Pompidou, pe o straduta ascunsa, este Muzeul

Papusilor, o statie de calatorie pentru orice copil. Aflat la varsta inocentei sau a

Acum este in curs o expozitie dedicata celei mai

celebre papusi din lume, Barbie, devenita nu
doar obiect dezirabil si de cult pentru orice
fetita, ci chiar industrie, pentru ca nicio alta
papusa nu a intruchipat viata asa cum a facut-o
ea. Orice copil s-a regasit in ea, pentru ca
Barbie a  fost, pe rand, diva, sora medicala,
profesoara, eleva, star rock, adolescenta de
discoteca, atractie pe plaja, judecatoare, mama,
copil…

Insusi titlul expozitiei, „Reve ta vie avec Barbie" indeamna pe oricine sa-si viseze viata
in orice ipostaza pentru ca Barbie poate fi orice si oricine decide visul nostru.

Barbie pe catwalk

Barbie a fost de la inceput, si intotdeauna, o

papusa care a intretinut un raport special cu
lumea modei. De fapx, de aceea a si fost atat de
iubita, pentru ca toate hainele pe care le imbraca ii veneau de minune. De la manechin,
la creatoare de moda, de la coafeza, make-up artist, la jurnalista sau atasat de presa,
talent ascuns, Barbie are moda in sange. Evident ca la sarbatorirea a 50 de ani de
existenta, cati implineste anul acesta, Barbie trebuia sa fie inainte de toate pe
podiumurile de moda defiland pentru creatori celebri din industria modei. Ca nicio alta
papusa din lume, Barbie a flirtat cu televiziunea, cu presa scrisa, cu toate mijloacele de
comunicare si astazi vrea sa cucereasca si spatiul virtual.

Dintr-o vitrina imi zambesc personajele principale ale „telenovelelor" din anii ’80,
„Dallas" si „Dinastia". Daca eroii acestor seriale sunt bogati si obtin banii fara sa conteze
mijloacele, Barbie devine si ea, la randu-i, eroina care le intruchipeaza pe Joan Collins,
Linda Evans, Victoria Principal sau Linda Gray. Doamne,ce nebunie era cu Dallas-ul
asta pe vremea lui Ceausescu! Mi-aduc aminte ca eram copil, dar totul in casa, de la
curatenie, gatit, spalat, calcat, vizite, lectii, se regla in functie de ora 21 a zilei de joi, cand
se difuza serialul… Zambesc facand comparatie cu saturatia impinsa pana la refuzul
digestiei intelectuale de astazi a nenumaratelor opxiuni cinematografice!

Cred ca in anii ’60 Barbie suferea de singuratate,

pentru ca asa au aparut in  viata ei, Ken, „cavalerul ei
servant", Midge, cea mai buna prietena, Allan, cel mai
bun amic al lui Ken si logodnic al lui Midge, Skipper,
sora ei mai mica, si alte personaje care o fac si mai reala
in viata fiecarui copil.

Eu n-am avut niciodata o papusa Barbie. E drepx, nici

nu mi-am dorit, pentru ca nimic din ceea ce mi-am
dorit nu mi-a fost refuzat de Dumnezeu. Cu excepxia
dezideratelor care, in final,  nu-mi imbogateau
existenta cu nimic, dimpotriva.

Am primit insa papusi superbe cand am implinit 30 de

ani sau 33. Le iubesc mult, pentru ca nu ma reintorc la
copilaria deloc fericita pe care am avut-o eu, ci pentru
ca imi contureaza acum un univers pe care mi-l
imaginez cu mintea mea de acum.

Muzeul papusilor este un loc in care trebuie sa-ti aduci copiii. Eu m-am adus pe mine…
azi.

iunie 14, 2009

Ma-ntorc acasa
Scriu in avion. Sunt la 10.000 de m altitudine. O sa dau send la aterizare.[…]  

Am cumparat din aeroport un mp3 minuscul care are deja salvate 100 de piese de
muzica clasica. Mi-am pus castile in urechi si sunt in lumea mea. Ma uit pe geam…mi se
pare ca recunosc fantana arteziana de pe lacul Leman. Nu sunt sigura. Intreb
stwardesele. Nu stiu nici ele, dar il intreaba pe comandant. As fi putut castiga un pariu.
Daca as fi avut cu cine sa-l pun, dar cum calatoresc singura…

In urechi e  debussyanul "clar de luna" din suita bergamasca. Pe ecranul lapxopului

meu, ma-mbratiseaza partenerul meu din lumea virtuala, intr-o seara de gala la
Atheneul roman. O prietena care a privit fotografia din intamplare a
exclamat :"Doamne, Flor, uita-te la mainile vostre cum sunt impreunate !!! Parca se
iubesc !". "Macar mainile", adaug eu zambind.

Dupa cateva zile ploioase, ieri a fost soare, la Paris.

Am experimentat un regal gastronomic din legume, intr-un restaurant care se numeste

L’Arpege in care proprietarul este si le chef, Alain Passard, la fel de cunoscut ca si Alain
Ducasse. Promit poze in varianta printata a Jurnalului.

Apoi am traversat vis a vis, la Muzeul Rodin, gazduit de un vechi hotel, Biron, construit
la inceputul secolului al XVIII lea si care a luat numele proprietarului sau.

Aici isi petrece sculpxorul ultimii ani de viata, atunci cand nu locuieste la vila sa din
Meudon. Aici a fost mai intai o scoala de maici sub congregatia  "Sacre Coeur de Jesus ".

In 1905  este transformat intr-un fel de centru care gazduieste, la preturi modice, diferiti
artisti . Isadora Duncan  va da aici cursuri de dans, Henri Matisse isi instaleaza un
atelier, iar poetul Jean Cocteau va ocupa si el un salon. Imi amintesc acum sala pictata
intr-un mozaic special de Cocteau intr-un hotel din Megeve, statiunea elvetiana in care
mi-am petrecut cateva zile superbe de iarna.

In 1908, Rodin descopera acest hotel printr-un bilet pe care i-l trimite poetul Rainer
Maria Rilke:"Trebuie sa vedeti, drag prieten, acest loc in care locuiesc de azi dimineata .
Ferestrele dau spre o gradina magnifica, abandonata, in care culorile par ca o
tapiserie…".

Rodin viziteaza hotelul si  se indragosteste de acest loc in care va inchiria patru camere
la parter. 

In zilele in care nu merge la Meudon , primeste aici modele, elevi si prieteni, acompaniat
de un gramofon.
In 1910, statul decide sa evacueze artistii si sa vanda domeniul. Rodin, dupa multe
peripetii, obtine drepxul de a ramane aici pana la sfarsitul vietii si, in schimbul donarii
tuturor operelor sale si a colectiilor detinute, promisiunea ca hotelul Biron sa devina
muzeul Rodin, dupa moartea  sa. Ceea ce s-a si intamplat din 1919, la doi ani dupa
moartea sculpxorului.

Insa, dincolo de istoria locului, de forta, grandoarea, puterea de expresie ( pare

incredibil ca o sculpxura din bronz sa fie expresiva precum un chip insufletit, nu ?)
a  sculpxurilor, ceea ce impresioneaza mai mult sufletul meu  sentimental incurabil, este
povestea de dragoste dintre Rodin si Camille Claudel. Chiar cand scrierea mea a ajuns la
cei doi, din casti imi rasuna ravasitorul Adagio al lui Albinoni. Ca oamenii mor
stim,  insa ca  iubirea nu moare aflam de fiecare data. Nu asa zice si apostolul Pavel in
intaia lui Epistola catre Corinteni, ca dintre toate vor ramane acestea trei…dar cea mai
puternica dintre ele este dragostea ?

In 1883, cand Rodin o cunoaste pe Camille, ea are 18 ani, iar el 43. Este ca si casatorit,
de 20 de ani,  cu Rose Beuret care i-a daruit si un baiat. Profesional este pe o culme
ascendenta.

Cateva din lucrarile sale fusesera deja cumparate de Muzeul de Luxembourg, iar statul ii
comandase o lucrare intitulata "Poarta infernului" care urma sa deschida un muzeu
dedicat artelor. Din mainile sale ies corpuri furioase, puternice, disperate, pasionate,
corpuri de o expresivitate nemaintalnita in arta pana atunci. Gradina muzeului
adaposteste astazi "Poarta", "Ganditorul", dar si "Cele trei umbre", un ansamblu
separat pe care sculpxorul il imaginase initial pe Poarta.

Camille Claudel desi la varsta majoratului, sculpxeaza deja de cativa ani, dar pentru ca
Scoala de Arte Frumoase le era interzisa femeilor, se inscrie la Academia Colarossi.
Impreuna cu alte sculpxorite, isi deschide un atelier, unde, din cand in cand, este
verificata si consiliata de  Alfred Boucher, cunostinta a familiei Claudel, la randul sau

artist.

Cand Boucher pleaca pentru o perioada mai lunga in Italia, ii scrie prietenului sau
Rodin, rugandu-l sa treaca uneori pe la atelierul sculpxoritelor pentru a evalua si corecta
munca acestora. Asa o cunoaste Rodin pe tanara Camille, de care se va indragosti
nebuneste cu o pasiune violenta  si pentru care, dupa cum citesc intr-o scrisoare de-a
lui, este gata sa renunte la cariera, la sculpxura, la Salon, care reprezenta expozitia anula
a artistilor  si cel mai important moment pentru a cuceri succesul.

Preludiul in E minor de Chopin. Sublim !

Camille, care nu a cedat inca acestei nebunii amoroase, il duce pe artist pe culmile
disperarii. Iata ce scrie el intr-una din zilele anului 1886, anul in care Rodin nu va
expune la Salon :

" Biata mea minte e bolnava, nu ma mai pot trezi dimineata. Aseara am petrecut ore-
ntregi cautandu-te si negasindu-te. Imi pare ca moartea mi-ar fi dulce, in timp ce
agonia mea  e atat de lunga .  De ce nu m-ai astepxat la atelier ? Ca sa-mi daruiesti
aceasta durere insuportabila careia m-ai destinat ? Cateodata am momente de anemie
sau in care sufar mai putin, insa astazi durerea este implacabila .Camille, iubirea mea
in ciuda a tot si a toate, in ciuda acestei nebunii care este opera ta, daca vei continua
asa. De ce nu ma crezi ca as abandona totul, salonul, sculpxura ? Mi-as dori sa plec
undeva, nu conteaza unde,  intr-o tara in care sa uit totul. Am momente in care cred
ca te-as putea uita, dar intr-o secunda iti simt prezenta mai puternica decat inainte de
gandul acesta. Ai mila de mine. Nu mai pot, nu mai pot sa traiesc o zi fara sa te vad.
Altfel, voi cadea prada unei nebunii atroce. S-a terminat. Nu mai pot sa lucrez , si
totusi, divinitate blestemata, cu toate astea, te iubesc cu toata nebunia lumii. Camille a
mea, te asigur ca nu exista nici o alta femeie careia sa-i fi dat prietenia mea si sufletul
meu iti apartine in totalitate. Cum sa te conving ? Tu nu crezi suferintei mele.Eu plang
si tie nu-ti pasa. Nu mai zambesc de mult, nu mai cant si totul imi pare insipid si
indiferent. Eu sunt deja mort si nu pricep de ce ma dor inca lucruri care imi par
neimportante

Lasa-ma sa te vad in fiecare zi, numai tu ma poti salva prin generozitatea ta !".

Din aceasta pasiune se va naste , nu "Sarutul" cum probabil multi am fi tentati sa

credem daca nu cunoastem cronologia operelor, ci "Primavara eterna", ansamblu in
care un barbat si o femeie arcuita se saruta, imbratisandu-se si luand o forma care-mi
aminteste de statuile lui Vigeland din parcul norvergian cu acelasi nume.

A urmat o perioada de dragoste nebuna, dar mai ales de realizari artistice in care
talentul lui Camille, intuit si coordonat de mentorul sau, Rodin, va lua forma unor
sculpxuri influentate de extraordinara personalitate a profesorului, dar si de dorinta
elevei de a-l impresiona. Comuniunea sentimentelor dintre cei doi, va genera osmoza
artistica datorita careia vizitatorul poate admira astazi  "Tanara femeie"  claudeliana
si "Galateea" rodin-iana.
M-a impresionat puternic "Valsul". E uimitor cum cineva poate modela bronzul, dand
expresivitatea sentimentelor unui chip fara viata. Initial bronzul ar fi trebuit sa fie
inlocuit de marmura, insa Camille nu a primit acordul pentru un bloc de marmura, iar
un inspector insarcinat cu evaluarea operelor pentru care erau solicitate materiale a
conchis ca "extremul realism al celor doi care valseaza si apropierea partilor genitale,
precum si nuditatea expresa" sunt tot atatea motive pentru ca o astfel de opera sa nu
poata fi expusa.
 

La  Salonul din 1893,  Camille Claudel expune lucrarea "Clotho", pe care o incadreaza

deja ca facand parte din a doua etapa a creatiei sale.

Un an mai tarziu, criticul Edmond Goncourt noteaza in Jurnalul sau :"Marx mi-a vorbit
astazi despre sculpxorita Claudel, de  incrucisarea de un moment dintre ea si Rodin,
timp in care i-a vazut lucrand impreuna, indragostiti. O zi mai tarziu, a vazut-o
fugind din aceasta relatie pentru ca mai apoi sa se reintoaca, pentru a o distruge
complet. Marx l-a vazut pe Rodin ravasit, bulversat, marturisindu-i cu lacrimi in ochi
ca nu mai are nici un fel de autoritate asupra ei".

La randul sau, Paul Claudel, fratele Camillei recunoaste ca "despartirea celor doi era
inevitabila si momentul, invocat cu o inspaimantatoare violenta de caracter, nu va
intarzia sa apara. Camille nu poate sa-i asigure unui barbat important  linistea
perfecta de care ar avea nevoie si amorul propriu pe care i le-ar putea darui mai
degraba o amanta mai in varsta. In plus, doua genii cu aceeasi putere,  dar cu
idealuri diferite nu vor putea sa imparta pentru mult timp acelasi atelier si aceeasi
clientela. Divortul a fost pentru barbat o necesitate, in timp ce pentru sora mea a
insemnat catastrofa totala, profunda, definitiva. Pentru un barbat meseria de
sculpxor este un spatiu al defilarii permanente in sensul corect, in timp ce pentru o
femeie izolata si mai ales, cu temperamentul surorii mele, o pura imposibilitate. Ea a
mizat totul pe Rodin si a pierdut totul odata cu el.".
Fara acelasi talent in a modela materii grele, ma regasesc pe mine cu aproape 8 ani in
urma, cand am mizat totul pe un barbat si am pierdut totul odata cu el. Dar ce regasire
de sine mi-a daruit destinul … si ce regasire de el dupa un tremur permanent al
sufletului si al nervilor !

N-am vazut doua opere  mai graitoare pentru aceasta dragoste fulminanta ca  "Eternul
idol" al lui Rodin  si "Abandonul" lui Claudel, ambele  inspirate din relatia lor si, se
pare, dintr-un posibil avort al lui Camille, despre care exista doar supozitii. Barbatul
ingenunchiat,si intr-una si in cealalta dinte sculpxuri, in fata femeii adorate, sta
marturie a fapxului ca Rodin s-a aflat intodeauna "la picioarele" iubitei sale  Camille,
care a triumfat peste orgoliul masculin, invincibila si suverana. Pentru unii critici de
arta, "Eternul idol" este un raspuns peste timp al "Sakuntalei" claudeliene.

Devastatoarea despartire aduce cu sine nu doar incapacitatea lui Rodin de-a renunta la
batrana Rose care ii era alaturi deja de peste 30 de ani, ci si la razbunarea artistica a
Camillei care o infatiseaza pe rivala ei nu doar in "Clotho", opera aproape suprarealista
care aminteste de parul serpos al Gorgonei caravaggiene, ci si in ansamblul "Varstei
mature" in care un barbat batran  o cuprinde de dupa umeri, protector si aproape
simbolizand alegerea, pe femeia batrana, schimonosita si uratita de varsta, in timp ce
mana cealalta lasa sa cada tanara ingenunchiata care-i invoca venirea spre ea.

Paul Claudel sintetizeaza trist realitatea si mesajul acestei opere:

"Aceasta femeie tanara,  goala este sora mea. Sora mea, Camille.  Imploranta,

umilita, in genunchi,  superba  si orgolioasa este ea si tot ceea ce simte. Totul s-a
sfarsit! Asta ne va lasa sa privim pentru totdeauna. Ceea ce vi se infatiseazaa acum
sub ochii vostri este, de fapx, ceea ce era in sufletul ei. Este toata dragostea nebuna,
disperata, este geniul, ratiunea, frumusetea, viata, este numele lui insusi. Opera
surorii mele si ceea ce-i da un interes unic, este fapxul ca aceasta sculpxura este, de
fapx, povestea vietii ei."

Ani de zile, Camille si Rodin nu se vor mai vedea. Perioade lungi, in care  are viziuni
demonice cu dusmani care vor sa intre peste ea in atelier, se va inchide printre sculpxuri
refuzand sa iasa, motivand uneori ca nu are in ce sa se imbrace, acuzandu-l pe Rodin ca
i-a furat ideile si ca lucreaza conspirativ sa o omoare, are vizibile semne de paranoia.
Fratele sau , Paul, o ajuta mereu. Ce similara imi pare situatia cu a lui Van Gogh,
sustinut el insusi psihic si artistic de fratele sau.

La randul sau, Rodin, barbatul care nu a avut curajul de-a o alege pe cea pe care o iubea,
cade intr-un infern . In scrisoarea trimisa dupa un vernisaj la care a vazut-o, Rodin ii
marturiseste:

" Suverana mea prietena, sunt bolnav si daca speram intr-o insanatosire, aceasta a
inceput poate la acest vernisaj la care v-am revazut.  Scumpa si buna mea prietena,
toti avem ceva nou care nu este lipsit de importanta, in afara de sufletul
dumneavoastra pe care-l simt inca atat de frumos. Cat de marcat sunt de durerea pe
care o port si cat de mare a fost greseala mea; dar simt ca in dumneavoastra exista un
sens al fatalitatii caruia nu-i  pot scapa. Ah, divina mea ! Puteti fi fericita si aveti
rabdare, totul se plateste aici ! Am platit prin munca mea, am platit greselile mele si
continua mea durere este cel mai bun exemplu ca exista drepxate. ".

Stadiul sufletesc al Camillei este perfect evocat de o noua versiune

a "Varstei maturitatii", care , de data aceasta, lasa imbratisati barbatul si femeia
batrana, in timp ce "tineretea" in care autoarea se imortalizeaza, nici macar nu mai
atinge mana barbatului iubit. Intre ea si celelalte doua personaje deja nu mai exista
nimic

In ciuda dificultatilor materiale pe care le va avea, pentru Camille Claudel vor urma
culmi ale creatiei, implinirea visului de-a transpune "Sakuntala" in marmura,
intituland-o acum "Vertume si  Pomona", in amintirea "Metamorfozelor" lui
Ovidiu pe care Rodin obisnuia sa i le citeasca adoratei sale, "Valul" si "Les
causeuses " sculpxate  in atat de fragilul, dar dur, onyx, si, mai presus de toate,
"Perseu", cea mai importanta opera care a iesit din mainile acestei

femei. 

Criticii spun ca, de fapx, prin aceasta sculpxura, in care eroul tine in mana capul taiat al
Medusei, Camille, trista, izolata, cazuta intr-o depresie abisala, nu face decat sa-si
exorcizeze propria sa drama cu accente demonice care o stapanea dupa rupxura de
Rodin.

La randul sau, artistul va sculpxa chipul iubitei pierdute care-si duce mainile la gura
intr-un gest care va da numele operei, "Adio", o va ciopli in "Ganditoarea" sau in
"Aurora", inconjurandu-i chipul de un soare marmorean.

           Din 1913, Camille Claudel va fi internata intr-un sanatoriu in care aprope nimeni
nu o mai viziteaza. Rodin care va ramane mereu in umbra ei, iubind-o si preocupandu-
se de existenta ei, va varsa in mod anonim, in fiecare luna 500 de franci, in contul
Trezoreriei pentru "artistii mai putin norocosi", bani care vor fi accepxati printr-un
decret public datat 1914.

Un prieten al cuplului, preocupat de renumele lui Camille Claudel il convinge pe Rodin

ca in viitorul muzeu  de la Biron, sa fie expuse si operele ei.

15 ani dupa moartea lui Rodin si 11 inainte de moartea lui Camille, Eugene Blot caruia
artistul ii facea confidente  si pe care, cu ani in urma il rugase sa-i spuna Camillei
sentimentele sale puternice, regaseste scrisorile lui si-i trimite lui Camille un semn de
prietenie care, pentru o femeie peste care nebunia n-ar fi pus stapanire, ar fi putut
insemna  iertarea:
"In realitate, va pot marturisi ca  Rodin n-a iubit pe nimeni altcineva. Restul-
aventurile lui, ridicola lui viata mondena, el  care, in adancul sfletului sau ramane un
om din popor-sunt doar iesiri ale unei naturi excesive. O, Doamne, stiu atat de bine,
Camille, ca, da, v-a abandonat ! Nu incerc sa-l scuz .  Stiu cat ati suferit din pricina
lui.  Dar nu pot sa ma opresc din a va scrie acum. Timpul va aseza totul la locul sau !"

Destin sau nu, prin salile hotelului Biron, actualmente Muzeul Rodin, ma tine de mana
un barbat care a ales cu multi, foarte multi ani in urma. Si nu m-a ales pe mine. Ma
priveste trist, cu ochi care n-au mai zambit niciodata in toti acesti ani si-mi spune  cu
vocea tremuranda :"Iubirea vietii mele, daca platesc pentru fapxul ca nu tu ai
fost cea pe care am ales-o atunci, afla ca de 15 ani aproape, n-am mai avut
nici o bucurie, desi am trait o viata fericita, si nu exista zi de la Dumnezeu
in care gandul la tine si chipul tau sa nu fie lumina zilelor si
intunericul  nopxilor mele. Dupa tine…n-a mai fost si n-am mai fost
nimic…".

Zambesc. Si daca avionul care ma aduce acasa s-ar prabusi acum, as muri ca cea mai
iubita femeie din lume. Iar Gluck nu stiu daca a compus melodia  care-mi suna acum in
urechi pentru Orfeu si Euridice sau pentru un barbat aflat la sfarsitul vietii si pentru
femeia care sunt…

Nici nu conteaza…caci cine mai vorbeste astazi despre Rose ? In timp ce timpul i-a
salvat de la uitare, asezandu-i impreuna pentru  eternitate pe Camille si pe Rodin.

iunie 17, 2009

shop.SARRIERI.ro

iunie 17, 2009

„Toti cinci”
…este titlul spectacolului de pantomima pe care l-am vazut asta seara.[…]

A fost o aventura sa gasesc numarul 53 al strazii Lipscani, acolo unde este sala Rapsodia
si unde Compania Dan Puric sustine uneori adevarate lectii de virtuozitate fara cuvinte.

Cinci actori, Ana Pepine, Dana Paraschiv, Stefan Ruxanda, Paul Cimpoieru si Silviu Man
ne-au spus celor din sala "o poveste despre nebunia lumii si despre bucuria ei, despre
miracolele care ne inconjoara, dar pe langa care trecem cu totii, din viteza, in fiecare
zi…".

Actorii nu vorbesc prin cuvinte, ci cu mainile, cu genunchii, cu gleznele, ei vorbesc prin

arta.

Ei au dus pantomima pana la capacitatea de-a interpreta si de a-i face pe spectatori

sa vada, sa inteleaga si sa simta cognitiv forme ale mortii, ale romantismului dintre un
barbat si o femeie, ale unui detinut care isi da libertatea pentru ca nu poate iesi fara
femeia iubita, ale credintei intr-un vis politic si asumarea consecintelor acestei
indrazneli…

Asezata pe scaunul 7 al randului 10 din obscura sala Rapsodia, mi l-am amintit pe Paul
Johnson, care scria in argumentul sau despre "Creatori" ca uneori creativitatea ia nu
doar forme efemere, ci si imateriale, dar nu lipsite de importanta. Intr-adevar, puterea
de a-i face pe oameni sa rada, de-a ne indeparta tristetile vietii chiar si in scurtul interval
al unui spectacol, este una dintre cele mai puternice forme ale creatiei umane. Umorul
poate fi salvator si scrie asta un om prea serios si care rade prea putin.

Ii consider pe actorii companiei lui Dan Puric, nemaivorbind de creatorul insusi,

binefacatori ai societatii, pentru ca ei ne fac nu doar sa zambim, poate amar, ci ne tin
treaza constiinta intelectuala.

iunie 27, 2009

Iata-ma !
Am fost plecata toata saptamana, la Viena…

pentru a sustine moral o prietena aflata in Austria cu mama ei pentru analize medicale.

Din pacate, am constatat a n-a oara ca diagnosticul pus de medici in Romania s-a
dovedit a fi departe de adevar.

N-am putut deschide lapxopul pentru ca la hotelul la care am locuit providerul nu se

putea conecta la Mac si ar fi trebuit sa cobor in Business Centerul de la etajul 1, ceea ce
n-am facut.

Scriu luni amanuntele calatoriei, inclusiv despre momentul in care doi "spioni" stateau
la aceeasi masa, adica Floriana Jucan si Stamen Stantchev. Si tot atunci poate va spun si
cine este domnul, tanar, celebru, casatorit cu o sotie iubitoare, tata a doi copii minunati,
aflat si el la Viena… cu secretara.

Maine ma plimb cu bicicleta prin parc …

iunie 28, 2009

Divina Angela !
Tocmai m-am intors de la Teatrul National, unde a avut loc un regal al talentului
artistic…

…indiferent ca s-a adunat in actori sau in muzicieni.

Dan Grigore si Angela Gheorghiu, amfitrionii unei seri de excepxie, au impartit

aplauzele si ovatiile publicului cu Victor Rebengiuc – prestatie modesta, de data aceasta
-, cu Horatiu Malaele, pe care-l iubesc de prea multi ani si tocmai de aceea, urmarindu-l
si preaurmarindu-l, nu-l mai gasesc original, ci magnific chiar prin repetitie, cu Johnny
Raducanu, imblanzitor de sunete imposibile, cu Radu Beligan, ale carui picioare
tremurande ne-au dat emotii, facandu-ne sa-l pretuim si mai mult recitand "musatisme"
celebre, cu Ion Caramitru, barbat superb la varsta la care altii sunt in declin, si actor in
care pare sa se fi reincarnat Eminescu, cu excepxionalul Mihai Ungureanu, director al
Filarmonicii din Craiova. Ce interpretare regala, la patru maini, alaturi de Dan Grigore,
a "dansurilor unguresti" ale lui Brahms!

Desi iubesc "Sonata lunii" pe care Dan Grigore a interpretat-o ca fundal la o Melancolie
eminesciana, pianul a "luat foc" la Rahmaninov.

Angela Gheorghiu, cu statura si aroganta unei dive care-si cunoaste valoarea, a fost, cum
zicea o doamna din spatele meu, "bellissima", "bravissima"…

Superba, magnetizand sala cu octave care ne-au amutit, ne-a regalat la bis Vissi d’arte,
aria compusa de Puccini, in Tosca, special pentru Hariclea Darclee.

A fost o seara in care liricul s-a intalnit cu dramaticul pentru a ne chema sufletele la
renastere.

http://www.youtube.com/watch?v=_OIExoUb8jk

iunie 29, 2009

Asta nu e Romania NOASTRA !
Prietena mea, Alexandra Svet, mi-a trimis astazi un mesaj, un strigat
disperat. Il postez aici si "strig" si eu alaturi de ea

."De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat
guvernat de oameni incapabili, corupxi, ne-educati, care nu au in vedere decat
propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o
tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii,
dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei,
banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult
prea scump! Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane
de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane
pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din
Romania, voi fi tratata mizerabil.

De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu
ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile
publicitare din campanii electorale gen -"noua ne pasa de Dumneavoastra", refuz
chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu
toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa
fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa?- "cu statul nu te joci".
Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc
taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am
deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis
televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma
reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane
de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro
pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de
Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care
sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocuri politice murdare, politicieni
corupxi si curve, haos total,o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au
vazut decat propriul interes – macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini
care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupxa cu morile de vant…si toti
oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip…l-am avut si eu,
pana astazi- dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita,
oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day,
traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca
m-as implica acum.   Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o
tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana
vertebrala . Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai
face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre,
capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine
pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepxi, multi
dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor
propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat
milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice
efficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna
responsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru
a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state- s-ar intoarce maine
in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.

Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a

romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a
romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici,
suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la
urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-
testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa
fie accepxati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor
care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-
jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o
miscare a oamenilor destepxi, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu
cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in
Parlamentul European decat EBA sau Becali.Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca
acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe sapxamana, in mod sigur nu
s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci
ani de zile….Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe sapxamana,
daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepxi, corecti,
conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu – s-ar vedea si
simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan
de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in
Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa
placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta
interesele Romaniei in momentul de fata?

Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor – oameni din banci, industrie, finante,
firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa
scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta
se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in
toate domeniile- creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati,
care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti,
stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o
piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.

E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma

regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani
are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si
la cursuri de German Business…in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing
Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi
chiar si in luna a opxa de sarcina….si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in
State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca in Romania si ar putea sa ne
reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA….si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-
a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor
de profil….si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin
munca sa de ani de zile…si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania…
si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a
ajuns unde a ajuns prin propria sa munca…si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si
are businessul sau de succes….si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si
munca s-au impus in viata de noapxe a capitalei….si Violeta Balan, care a terminat
Magna Cum Laudae o facultate de drepx in America, munceste pentru una dintre cele
mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce…
si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara
vecina…si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil…
si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din
Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe
dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il
cunosc…si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece
dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura…si Angela
Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca
business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania…si Diana Dondoe, care i-
a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si
consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o
detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa- dar duce dorul
tarii ei….si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai celebre si
exclusiviste agentii imobiliare din Europa….si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o
facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la
Opera….si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei
firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa
se relocheze in Romania…si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy
care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale ….Asta e Romania mea! Nu
Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii
cunosc….mai sunt atatea milioane de oameni destepxi si muncitori, corecti si educati,
capabili si integri…

Ma intreb, atatia oameni destepxi nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali

si de EBA?( Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci
de milarde de Euro!)   Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici
macar nu poate sa pronunte Google?

Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat,

un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump?
Din banii vostri?

Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati
in picioare pe banii nostri?
Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca
astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua
atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena
politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim
mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca
avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa
facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie
actionat. Eu nu mai astepx o minune, ma apuc de treaba. Voi lupxa. Pentru un grup de
oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula.
Pentru o Romanie condusa de oameni destepxi si integri.Pentru o Romanie care sa fie
un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu
batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu
hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun
pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de
vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia
tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar
realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau
cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul
pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim! "

alexandra.svet@gmail.com

iunie 30, 2009

Aseara, in parcul Herastrau…

…ma plimbam cu bicicleta…

Pe una dintre alei am intalnit-o pe Simona Gherghe care alerga, cu castile unui ipod in
urechi. Arata absolut magnific ! Am vazut-o mai intai din spate si mi-am spus in
gand :"Doamne, ce femeie misto!", apoi, cand am trecut prin drepxul ei si i-am vazut
fata, recunoscand-o, nu mi-am putut reprima admiratia si i-am spus :"Ce frumoasa
esti!".

Ii spun si aici !

iulie 1, 2009

Eu nu am fost fan Michael Jackson…

si nici nu le-am inteles pe fanele lui isterizate la aparitia lui.
Nu am fost la nici unul dintre concertele lui. Poate daca as fi facut-o, ma contaminam.
Mi s-a parut intotdeauna o personalitate bizara, chinuita intre peretii propriului corp pe
care si l-a negat si reinventat pana la psihoza. Unele din melodiile sale mi-au placut, insa
n-am inteles vreodata isteria disperatelor pe care le vedeam urland atunci cand aparea
el. Nu o inteleg nici acum, dupa zece ani de tacere a fanilor sai si dupa moartea care a
dus pana si tacerea implacabila a idolului.

Viata lui dezechilibrata intre casatorii conventionale, copii infiati, inseminati sau
abuzati, conflicte cu familia si refugiul in muzica in care a cucerit lumea si tot ceea ce
normalitatea unei existente linistite i-a negat, m-au tinut departe de el.

Astazi am citit pe o agentie de presa ca 12 dintre fanii sai s-au sinucis. O asemenea
dragoste, patologica cred eu, ma face sa cred ca Michael a fost un fenomen care scapa
limitatei mele capacitati de-a cuprinde cu intelegerea personalitatea sa.

Transmit si eu, ca presedintele Obama, condoleante fanilor sai, si fac  trimitere aici catre
o melodie care m-a sensibilizat la vremea ei. Adaug o fotografie a starului cu Adrian
Nastase, realizata in 1992 si gasita in arhiva mea.

Asta pentru a vedea nu cat au imbatranit cei doi …ci cat de tineri erau!

http://www.youtube.com/watch?v=Tai2j3dVSUQ&feature=related

iulie 1, 2009

Femeia tacuta
250 de euro pentru un bilet la Staatsoper din Viena este o suma…  

 Am cheltuit-o de fiecare data cand am fost singura pentru a vedea o opera celebra pe o
scena redutabila, cu reputatie internationala. Chiar daca muzica poate fi aceeasi la
Bucuresti, la Milano sau la Paris, va garantez ca fiecare montare, la Garnier, la Covent
Garden sau la Metropolitan are particularitatile ei si tocmai originalitatea fiecarei „case"
este criteriul care le departajeaza.

I-as fi dat si acum, desi nu aveam prea multi la mine, insa nu m-as fi putut duce singura,
fiind insotita de o prietena, de mama ei si de un prieten. Dar nici nu puteam finanta
biletul celui care m-ar fi insotit, care, pana la urma, s-a dovedit a fi singurul barbat din
grup. In acelasi timp, nici nu-i puteam pretinde sa si-l achite singur, pentru ca, desi
tanar, frumos si ambitios, destepx si cu orizonturi deschise larg spre nou, opera ramane
inca un tabu pe care nu are curiozitatea sau poate curajul sa-l infrunte. Mie insami mi-a
luat ani de perseverenta sisifica pentru a recunoaste o arie si pentru a ma indragosti
realmente de acest teatru pe muzica. In fata acestei situatii „imposibile" am facut
eforturi incomensurabile pentru a obtine ceea ce putini pot obtine de la Opera din
Viena: o invitatie. Pana in ultima secunda n-am fost sigura de ea si remuscarea fapxului
ca nu mi-am cumparat totusi un bilet – chiar daca m-as fi dus singura – m-a urmarit
toata ziua, pana spre dupa-amiaza, cand am primit mesajul linistitor ca invitatia ma
astepxa la intrarea dinspre Kartner Strasse.

Am ales „Femeia tacuta" a lui Strauss, o opera despre care nu auzisem prea mare lucru si
care m-a incitat tocmai pentru ca mi-era straina.

Mi-am pus o rochita Mathew Williamson pe care am achizitionat-o cu putini bani de la

H&M-ul din Paris, sandalele Pierre Hardy, cumparate de la magazinul „The Place" de pe
Calea Dorobantilor si un pardesiu subtire facut la o creatoare putin celebra din
Bucuresti. Eram si emotionata si bucuroasa. Asa sunt de fiecare data cand reusesc sa
ajung la o opera importanta. Cea din Viena este un spectacol uman si pauzele dintre acte
sunt prilej de-a privi o lume mondena vieneza cu doamne elegante care isi asorteaza la
rochiile negre perle fine si cercei cu clips, iar domnii sunt impecabili si impunatori, cu
papion si uneori, cu un baston incrustat cu pietre fine ce pare mostenit din familie. O
protipendada pe care am mai zarit-o in tablourile vechi din cartile despre Freud sau
despre Viena interbelica. O lume pe al carei chip si in a carei atitudine se citesc
manierele, sobrietatea, un fel de snobism cult, o eleganta in gesturi pe care nu stiu de ce
oamenii din Est n-o au si n-o dobandesc aproape niciodata.

Minunea a fost deplina, pentru ca nu doar ca am procurat o invitatie care m-a scutit de
cheltuieli, ci pozitionarea era chiar in locurile de onoare ale lojii centrale. M-am revazut
pentru a doua oara in aceeasi ipostaza: aceea a deschizatorului de drum spre opera a
celui de langa mine. Cu ani in urma l-am dus aici , tot pentru prima data, si pe alt
neinitiat. Trebuie sa recunosc insa ca, daca experienta de atunci a fost completa, de data
aceasta, ea a durat cat primul act.

Greseala a fost oarecum a mea. Nu deschizi apetitul unui profan pentru opera cu
„Femeia tacuta" care, chiar daca a fost inspirata compozitorului de o soprana
moldoveanca nascuta la Chisinau, este o compozitie grea, cu un libret in limba germana,
semnat de Stefan Zweig. Apropo de Zweig, fostul ambasador al Elvetiei la Bucuresti imi
spunea ca la Paris a aparut de curand o carte a acestuia despre un barbat si o femeie care
se iubesc, se despart, si se reintalnesc dupa vreo 20 de ani intr-o gara, fara sa stie ce sa
faca si ce sa-si mai spuna… carte pe care mi-a recomandat-o. Of, cat de in urma sunt cu
lecturile obligatorii!

Revenind pe fotoliul cu numarul 9 din mitteloge a Staatsoperei vieneze, eram atenta

cand la scena, cand la monitorul mic din fata mea care-mi traducea germana cantata pe
scena in engleza, cand sa-l strang de mana pe barbatul de langa mine, caruia i se
inchideau ochii cu ritmicitatea secundarului.
Ma si amuzam din cand in cand, ascultandu-l pe Sir Moroso, personajul principal al
operei, un amiral vestit care din cauza unei explozii ce avusese loc pe vasul sau, suferea
acum de o sensibilitate acuta la zgomote, fapx pentru care traia izolat, nu vorbea cu
nimeni (cu excepxia unei menajere si a barbierului sau) si se manifesta total impotriva
ideii unei casatorii sugerate subtil de barbier, motivand ca „o femeie tacuta gasesti doar
in cimitir".

Spre finalul primului act apare un nepot crezut mort al amiralului si deci, singurul
potential mostenitor al unei averi fabuloase, care era acum comediant intr-o trupa adusa
si ea in casa amiralului in care ar fi trebuit sa locuiasca toti. Sir Moroso o ia razna pur si
simplu doar la gandul acestei harmalai in casa silentioasa si il anunta pe nepot ca-l
dezmosteneste si ca, prin urmare, nu are ce cauta in casa lui. Barbierul, inventiv,
hotaraste, de comun acord cu trupa de comedianti, sa joace o farsa amiralului, in care
acesta din urma sa se casatoreasca fictiv, dar crezand ca este, de fapx, o casatorie in
toata regula, cu una dintre fetele din trupa.

Si a venit pauza. Am coborat la bufet, unde aveam de ales intre tartinele cu caviar,
sampania M?et si tortul Zacher in portii mici. Mai tineti minte  Jurnalul acela in care va
povesteam cum, la acelasi bufet, cand am dat vreo 50 de euro pe un paharel de
sampanie ca sa fac impresie, n-am baut decat o inghititura, ca mai mult nu prea sunt in
stare! Vorba unei prietene: nu prea duc la bautura!

Desi am incercat sa-l introduc pe partenerul meu in lumea bufa a acestei compozitii
straussiene, in ciuda politetii care-l caracterizeaza si care l-a impins in clamarea dorintei
de-a ramane pana la sfarsit, mi-am dat seama ca, daca la primul act doar inchidea din
cand in cand ochii, la al doilea va dormi de-a drepxul si tare teama mi-era ca am fi
dublat baritonii de pe scena cu sforaitul din loja. Sa nu ma intelegeti gresit! Omul care
m-a insotit este totusi cel mai minunat din cati am cunoscut de aceeasi varsta. A fost
prima data in viata cand a calcat pragul unei opere si nu a declarat apriori cum fac toti
„suficientii": „De ce sa merg daca oricum nu-mi place si nu inteleg nimic?". L-am iubit
pentru asta si daca data viitoare voi alege o opera cu doua acte, sunt convinsa ca o vom
vedea pana la sfarsit.

Nu stiu ce s-a mai intamplat mai departe pe scena Staatsoperei pentru ca n-am mai stat.
La ora noua seara, Viena era luminata si electric dar si de soare aflat la apus. Am mers
pe jos spre hotel, unde in camera, pe nopxiera, ma astepxa Printesa Sisi sa-mi
povesteasca viata ei.
iulie 2, 2009

Laura de la Realitatea
Minunata Laura Teodoru, care prezinta stirile sportive la Realitatea TV, are cateva
calitati.

Este frumoasa "cum numa-n vis" am mai vazut, este mama splendidei Sophie si, in
ciuda stereotipiei potrivit careia daca esti frumoasa, esti automat si aproape proasta… ea
se inscrie in categoria destepxelor cu mult bun simt. Vedetismul nu a modificat-o si in
fiecare zi o aud vorbind cu recunostinta despre colegii ei, despre parinti si despre
oportunitatea pe care viata i-a dat-o pentru a face o meserie care ii place.

Ultimul numar al revistei VIVA a realizat un pictorial cu ea din care reproduc mai jos
cateva fotografii. Va invit sa cumparati revista Viva in care veti mai gasi si alte materiale
interesante.

iulie 2, 2009

Vreti ? Puteti ?
…daca nu pentru Caldarusani, atunci pentru Grigorescu…. Daca nu pentru icoane,
atunci pentru Dumnezeu. Eu am donat, donati si voi

"Buna Floriana, Te citesc de multa vreme si indraznesc sa-ti scriu pentru prima data
in speranta ca ma poti ajuta. Este vorba de o problema de suflet si stiu ca vei intelege.
Asa cum tu povesteai de atatea ori de minunile care ti s-au intamplat dupa vizitele la
Ghighiu, acelasi lucru in pot spune si eu despre manastirea Caldarusani. Am ajuns
acolo la parintele Laurentiu intr-un moment in care credeam ca nu mai exista nici o
speranta si ma gandeam ca poate drumul meu aici se apropie de sfarsit. Am gasit un
om extraordinar care a stiut sa ma asculte, sa ma invete sa sper, sa cred si sa ma rog.
Si lucrurile bune au venit ca prin minune si viata mea s-a schimbat radical. Incerc sa
ajung acolo de cate ori pot, pentru ca e un loc divin si ma simt atat de bine in linistea
de acolo. Manastirea are si un muzeu unde se regasesc icoane pictate de Grigorescu si
manuscrise foarte vechi si foarte valoroase. Este nevoie de bani, insa, pentru
renovarea acestui muzeu. Din pacate, eu nu-mi permit aceasta suma, este vorba de
aproximativ 3000 euro. Ma gandesc ca daca facem public acest lucru, poate se gaseste
un om cu suflet mare sa dea acesti bani. Imi permit sa-ti recomand o vizita acolo, daca
nu ai fost deja, sa te convingi ca nu exagerez deloc cand spun ca e un loc binecuvantat.
Iti las conturile manastirii, in cazul in care crezi ca merita sa scrii despre aceasta
manastire. Manastirea Caldarusani BRDE-Sucursala Bratianu
RO48BRDE410SV20857734100 sau RO48BRDE410SV54654434100 Nu astepx un
raspuns, stiu ca cei care fac astfel de lucruri cu sufletul, prefera, de obicei, sa ramana
anonimi. Cele bune, Felicia"

iulie 6, 2009

Gura Portitei mai frumoasa decat Saint-

Tropez
Iubesc delta Dunarii. Stiu, am scris-o/spus-o de atatea ori incat a devenit redundant…

Insa de fiecare data ma intorc la ea si ma reintorc de la ea mai indragostita decat

fusesem anterior.

Mi-am petrecut si acest weekend intre Dunare si mare, la "Gura Portitei", un loc superb
pe care abia l-am descoperit. Nu stiu cum sa vi-l laud si totusi sa-l pastrez "nepopulat",
pentru ca ce iubesc la Delta Dunarii, este tocmai sentimentul de intimitate, de distanta
fata de lume, care, din nefericire, se tot reduce de la an la an.

A fost un weekend cu fete, fara barbati… cu picioarele desculte pe nisipul plajei de la

mare, cu bors de peste si crap prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi, cu umbrele din
stuf si carti alese pentru calatorie, cu degajarea pe care o ai cand esti cu prietenele, cu
plimbari pe canale, cu nuferi galbeni si pelicani care ne ignorau, cu berze si cormorani
care ne zburau deasupra capului, cu mama alaturi, cu sentimentul libertatii profund.

A fost de vis… si astazi, la doar o zi distanta, nu vad clipa sa ma reintorc acolo…

iulie 7, 2009

Ieri…
a trecut pe langa mine, intamplator, Janine.

Eu eram pe bicicleta, cu catelul Tracy care statea in cosul din fata si care era atractia
trecatorilor care se minunau, indiferent de varsta, cu exclamatii de genul: "Vaaaai, ce
catel frumos!!!", "Auziti, da’ nu cade de acolo ?", "Ia uite, mami, ce catel, vezi cum sta
acolo cuminte?!", ii spunea o mamica baietelului ei, cu titlu de exemplu.
La un moment dat, a trecut pe langa mine, intr-un Phaeton parca – nu stiu exact, ca n-
am mai fost atenta la masina – celebra Janine, nu ex-Sarbu, pentru ca eu cred ca ea e
singura care va fi FOR EVER Sarbu. Era asezata in fata, pe locul din dreapxa, iar in
spatele ei, o fetita de vreo 8-9 anisori, care am dedus ca este fiica ei si a bossului de la
Pro.

Janine arata foarte bine in ciuda barfelor pe care le-am tot auzit, in ultimul timp,
potrivit carora s-ar fi ingrasat si-ar fi imbatranit urat, iar aia mica, iertata sa-mi fie
particularizarea, dar cred ca este cea mai reusita dintre fetele lui Adrian Sarbu.  Avea
parul lung si siguranta de sine a maica-sii.

I-am vazut pe toti trei, cu circa doi ani in urma, la restaurantul din Turnul Eiffel si
aratau splendid. Cunoscatorii zic ca Janine este femeia pe care Sarbu o va iubi toata
viata si daca e adevarat ca de curand, aceasta si-a inlocuit apartamentul din Paris, cu un
castel langa, daruit de Sarbu, atunci pot crede, chiar daca iubirea nu se masoara mereu
in bani.

iulie 9, 2009

Diferenta dintre Dumnezeu si un

judecator
Astazi am fost la un lunch cu cativa oameni ai legii…

….incluzand aici  avocati, procurori, fosti judecatori si chiar ofiteri ai Ministerului de

Interne.

Am vorbit mult despre dezamagirea pe care ne-a produs-o tuturor ministrul Catalin
Predoiu, fiecare opinand ca este fie santajat de un superior ( caruia ii raspunde la ordine
), fie nu resimte nici un liant intre el si cei in numele carora ministeriaza. Si mie mi-a
placut, la momentul numirii, acest ministru pe care-l vedeam carismatic, foarte
substantial profesional, cu o carte de vizita impresionanta si cu un aspect european. Il
laudam deseori, chiar fara sa-l cunosc. Imi amintesc chiar ca i-am trimis un sms cu
recunoasterea meritelor sale -cel putin la nivelul discursului si al prestantei publice-lui
Mihai Tatulici, anul trecut, cand realiza o emisiune pe tema justitiei.

In ultimele zile insa m-am tot intrebat cum poate cere un ministru propriilor sai oameni,
pe care este chemat sa-i apere, sa inteleaga si sa faca sacrificii accepxand diminuarea
propriilor lor salarii, in conditiile in care el stie foarte bine ca, abia de la anu’ va fi mai
greu, pentru nu se stie cati ani ? Ca este pe pozitii diametral opuse fata de magistrati  as
putea accepxa-stiind in ce pozitie ingrata se afla!-insa superioritatea si aroganta cu care
le vorbeste acestora, fie in emisiuni televizate, fie in sedinte ale CSM ului sau in tete-a-
tete uri cu reprezentantii Asociatiei Magistratilor din Romania, ma perplexeaza complet,
recunoscand atitudinea imitata aproape perfect a presedintelui Traian Basescu.

Un fost judecator imi spunea astazi ce drama poate purta cu el, o viata-ntreaga, daca
numai o singura data , in cariera lui, da o sentinta nedreapxa , prin care trimite la
inchisoare un om nevinovat. Ganditi-va ca un judecator este chemat sa dea sentinte in
fiecare zi. Si tot el, razand, cu un spirit de autocritica laudabil imi spunea : stii care este
diferenta dintre un judecator si Dumnezeu ? Un judecator se crede un Dumnezeu, dar
Dumnezeu nu se crede niciodata judecator !

Mi-a povestit apoi zeci de spete in care a achitat oameni vinovati aparent, carora
procurorul niciodata nu le analiza circumstantele atenuante.

Am vorbit de asemenea despre abrutizarea femeilor din magistratura. Ii spuneam ca, in

urma cu doua sapxamani cand am vazut noua generatie de judecatori primiti la
Cotroceni de seful statului, n-am remarcat nici macar o singura prezenta feminina
frumoasa. Intr-adevar,un judecator femeie este deformat fizic si moral de orele fara
numar in care sta inchis intr-un birou si intr-o arhiva pentru a citi tomuri de dosare, nu
mai are nici timp si nici dorinta cochetariilor feminine, nu il mai intereseaza cucerirea si
competitia cu celelalte pentru ca rolul lui de a decide asupra destinelor oamenilor este
primordial.

Un procuror de la Parchetul Curtii de Apel imi spunea ca niciodata, nici macar pe

vremea lui Ceausescu, nu a existat o asemenea degradare imagologica, dar si
profesionala, morala, a justitiei. Amandoi am cazut de acord ca tocmai de aceasta
imagine proasta se profita acum electoral.

N-o cunosc pe Mona Pivniceru si nici pe Viorica Costiniu. Insa le vad exact ca pe
simbolica femeie legata la ochi, care imparte in mod echitabil drepxatea. De la atenieni
incoace, drepxatea s-a intemeiat pe credinta. Daca vom atinge apogeul necredintei in
Justitia romana, va fi haos. Ne indrepxam spre el…si Cineva ne conduce spre acest
deznodamant.

Cineva care cred ca vrea sa se substituie acestei Puteri.

iulie 10, 2009

CT Popescu despre ridzicol

Editorialistul "Gandul" da, inca o data, masura talentului sau literar. Cu verb, cu
sentinte taioase precum ghilotina Mariei Stuart, Cristian Tudor Popescu isi foloseste
pixul drept mitraliera dupa a carui rafala, in locul Monicai Ridzi, chiar de-as
supravietui…m-as ascunde. Cititi !

http://www.gandul.info/opinii/o-fosila-vie-ridzicola.html?4237;4627991

iulie 13, 2009

AIR FRANCE compania nesigura

 Avioanele Airbus ale companiei Air France au o rată a accidentelor peste medie

 "Avioanele Airbus care aparţin companiei aeriene franceze Air France au o rată a
accidentelor de patru ori mai mare decât media altor companii comerciale, potrivit
unui raport obţinut de cotidianul german Der Spiegel, în ediţia electronică de luni.

Prăbuşirea avionului Air France în Oceanul Atlantic la 1 iunie a provocat moartea a

288 de persoane şi a cauzat un dezastru pentru imaginea companiei franceze. În plus,
potrivit ziarului german, noi informaţii arată că flota de avioane Airbus ale companiei
are o rată de pierdere a aeronavelor de 1,26 la un milion de zboruri, adică de patru ori
mai mult decât media altor companii aeriene (0,3 pierderi la un milion de zboruri).

Un raport intern din 2006, obţinut de Der Spiegel, informează asupra unei culturi de
siguranţă deficitare în legătură cu această companie. Potrivit raportului, companiei îi
lipseşte "o vedere clară şi obiectivă a performanţei din domeniul siguranţei zborului".
Opx din zece accidente sau incidente ale Air France au fost provocate de factori umani,
cum ar fi lipsa de atenţie, decizii eronate şi probleme în cooperarea dintre pilot şi
copilot.

O analiză a incidentelor legate de modelele A330/340 a arătat că piloţii dau dovadă

de "un anumit grad de încredere prea mare în ei înşişi sau chiar mărginire". Air
France a declarat însă că a corectat toate deficienţele, după ce a fost prezentat
raportul în iunie 2006. Dar Jean-Cyril Spinetta, director al grupului Air France/KLM,
a declarat, la o adunare a acţionarilor de săpxămâna trecută, că firma are probleme
cu siguranţa zborurilor. "Trebuie să aflăm cum a putut să se întâmple acest lucru", a
spus el.
Trei avioane Airbus ale Air France s-au prăbuşit începând din 1988, precum şi un al
patrulea aparţinând Air Inter, o filială a companiei. Noile informaţii coincid cu o
dezbatere în Franţa privind posibilitatea ca accidentul aviatic al aeronavei Airbus
A330, care zbura de la Rio de Janeiro la Paris şi în care toate cele 288 de persoane
aflate la bord au murit, să fi avut loc în urma unor acţiuni greşite ale piloţilor. Dar
într-un interviu pentru Le Figaro, directorul general al Air France Pierre-Henri
Gourgeon a negat că piloţii ar fi intrat direct într-o furtună pentru că au vrut să
economisească combustibil sau să evite o întârziere."

Diana Iliescu/Mediafax
iulie 13, 2009

Petrarca
De prin vremea adolescentei primare imi amintesc ca in biblioteca alimentata
saptamanal cu carti rare de mama mea, indragostita ea insasi de literatura, dar mai ales,
responsabila cu viitorul meu umanist, aveam o carticica mica, ingalbenita de timp, cu un
desen aproape pierdut pe coperta cu un cap,  nedefinibil  masculin sau feminin, acoperit
cu un val asemeni maicilor de manastire.  

Titlul era Cantonierul si, de la nivelul memoriei mele

de atunci, mai putin agresata de fluxul informational

de astazi, mi s-au intiparit in minte
cuvintele :"Ingalbenit-ai Moarte cel mai frumos
obraz, si spiritul virtutii tu, Moarte-ncet l-ai stins
…", versuri pe care am incercat mereu sa le regasesc
in talmaciri viitoare.

Aseara, am cumparat de la Diverta Mallului din

Vitan, o editie a poeziilor "intru viata si moartea
madonei Laura" a Cantonierului Petrarca -da,
despre el era vorba-in traducerea Etei Boeriu si
publicata de editura "Paralela 45".

Dragostea acestui poet simbolic pentru cultura

lumii, (care avea sa-l inspire pe insusi Dante, alaturi
de care va pune bazele viitoarei Renasteri), pentru
Laura, mi-a fost intotdeauna reper in lecturile mele
afective. Lirica nascuta din sentimentele poetului pentru o femeie mai mult simbolica,
intrucat nu a existat niciodata vreo apropiere fizica sau vreo consumare barbara a
pasiunii, este de-o puritate monahala as putea spune, desi, in lumina ultimelor
dezvaluiri din sanul vietii calugarilor de pe la noi, nu stiu daca se mai justifica aceasta
comparatie.

Desigur, pastrand proportiile si intensitatea, inteleg perfect ce-nseamna sa iubesti pe

cineva cu care sa ai o viata  "virtuala" numai in imaginatia ta ! Uneori, realitatea te poate
izbavi, pur si simplu, aducand finalul nebuniei mai aproape.

"Nici pace n-am , nici lupxa nu ma-mbie,

Ma tem si sper, si ard si sint de gheata,

Si zac rapus si zbor pana-n tarie,

Nimic nu prind si-o lume string in brata.", marturiseste Petrarca, al carui zbucium este
evident mai ales prin antagonismul sentimentelor care-l sfasie cand intr-o parte, cand in
partea complet opusa.

"Stapana am ce-n mina ei ma stie,

Dar nu ma vrea, nici nu ma lasa-n viata:

Iubirea-ntr-ajutor nu vrea sa-mi vie,

Nici viu ma vrea, nici cum sa scap ma-nvata.

Vad fara ochi, strig fara limba-n gura,

Sa mor rivnesc si chem. Dupa-ajutoare,

mi-s ceilalti dragi si mie-mi caut vina", spune Cantonierul care, zambind in lacrimi,
apreciaza totul drepx tortura, Laura facandu-se vinovata de fapxul ca si "viata si
moartea-i sunt totuna". Stiu cum e…stiti si voi,daca ati fost vreodata indragostiti…

iulie 15, 2009

A fi sau a nu fi terasa lui Andrei
Nastase !
 Aseara am fost la  Bonton by Marie Celeste…  

Eu nu stiu daca este sau nu terasa lui Andrei Nastase, cum au scris colegii mei de la
"Catavencu". Asta si pentru ca daca-l intrebi pe tatal copilului, iti raspunde ca-i o
prostie, iar daca-l intrebi pe fiul tatalui e prea modest sa recunoasca fapxul ca el are o
asemenea terasa.

Desi iubesc "Casa di David" care-mi va ramane in suflet mereu, incep sa-mi petrec tot
mai mult timp la "Marie Celeste",  situat un pic mai incolo. Si pentru ca este la jumatatea
drumului intre biroul meu din Dorobanti si locuinta mea de pe Nordului, dar si pentru
ca de cand au adus un chef francez  care a gatit pe la restaurante si hoteluri celebre in
lume, incluzand aici Ritzul, mananc niste delicatese unice.

Crevetii cu sos sunt fabulosi, fois grasul este unic ( dar portiile sunt cam mari si nu poti
niciodata sa mananci mai mult de jumatate), salata de andive cu branza de capra e atat
de buna, incat , atunci cand n-am timp sa ajung la locul fapxei, imi comand la birou, iar
aripioarele cu sos de usturoi sunt dovada fapxului ca nu doar francezul ne poate gati
noua, ci si noi il putem invata ceva .

Imi place mult atmosfera, desi mesele de pe terasa, sunt prea reci, dupa parerea mea,
dar cred ca s-a ales solutia pentru compromisul cu ploaia. La petrecerile care sunt in
fiecare joi eu nu prea particip pentru ca nu-mi plac aglomerarile si nici nu gust muzicile
la moda. Fapx pentru care aleg sa merg in celelalte zile, la ore rezonabile, cand mai vad
un film interesant proiectat pe un ecran imens, sau cand pot sa beau un cocktail dintr-
un pahar imens, impreuna cu prietenii aflati la aceeasi masa, ultima placere in  barurile
trendy din lume.

Daca nu e terasa lui Andrei Nastase -pacat ! Daca e – felicitari ! Ar demonstra ca din
mainile si gandirea lui a putut iesi un loc in care am vazut si oameni de afaceri, directori
de televiziuni,  politicieni  si vedete, intr-un cuvant oameni cu gust, care n-ar frecventa
un restaurant in care nu s-ar simti bine .

Pana la urma cred ca acestui loc ii  prinde chiar bine legenda  apartenentei

la  patrimoniul lui Andrei Nastase, pentru ca, nu-i asa, insusi numele Marie Celeste vine
din legenda…

iulie 16, 2009

Programul Elenei Basescu la
Parlamentul European
Acest text circula pe net. Eu l-am luat cu titlu de pamflet, intrucat sunt convinsa ca cei
trei eroi invocati aici vor demonstra scepticilor ce cariera stralucita au in forul legislativ
european in care i-am trimis prin vot.

Update. Cititorii mei spun ca acest text ii aprtine lui MIhai Bendeac. Omul are talent cu
carul !

"Ora 7.00 – d-ul Becali iese din camera si coboara in pijama in fata hotelului. Confruntat
cu privirile socate ale recepxionerilor, realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de
oi simbolico-relaxante de muls. Somnoros, se intoarce in camera.

Ora 7.15 – d-ul Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele
europarlamentarilor UDMR.

Ora 8.00 – d-ul Becali se trezeste.

Ora 8.05 – d-ul Vadim se trezeste.

Ora 8.10 – domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.

Ora 8.30 – d-ul Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. D-ul Becali face un
scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui, care se pricepe la lactate, o branza
mucegaita? I se explica fapxul ca branza e Camembert. "Atunci sa-i spuneti lu’ Camambert
ca ma pis pe branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!" D-ul Vadim a
concluzionat : "Nu te enerva, ca nu-i mare branza!"

Ora 9.00 – D-ul Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca fumeaza.

Ora 9.15 – D-ul Vadim se intalneste in holul hotelului cu europarlamentarii UDMR.

Schimbul de replici demonstreza tuturor delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex
oral, mama si morti sunt universale.

Ora 9.30 – Incep lucrarile. Emotii. Si d-ul Becali si d-ul Vadim sunt inscrisi astazi la
cuvant.

Ora 10.30 – Ca sa mai treaca timpul, d-ul Vadim face Sudoku si d-ul Becali nu face
Sudoku.

Ora 11.00 – George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul European. "I am
onorated that za romanians votated me to be or not to be…aaa… scuze…to be
parlamentarashion in…here. My mission here iz to show that with…credinta
in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the vulturation, the warrior of light! Thank you!
Fortza Steaua!"

Ora 11.30 – Europarlamentarii din celelalte tari isi revin din soc. Lucrarile continua.

Ora 12.00 – D-ul Vadim termina de jucat SUDOKU si incepe sa arunce cu bilute de muci
in europarlamentarii UDMR. Acestia ridica mana si-l parasc. Scandal etnic. Presedintele ii
ameninta cu evacuarea. D-ul Vadim ii striga in limba romana ; "Tu vorbesti animalule?
Care esti un homosexual de prima mana si ai facut sex in trei cu Javier Solana si
Gorbaciov? Crezi ca nu am aflat ca esti copilul din flori al Evei Braun, facut cu Hitler?!"
Din fericire pentru delegatia noastra, traducatorul era in pauza de pipi.

Ora 12.30 – D-ul Vadim ia cuvantul si spune exact ce-a zis mai devreme. Din nefericire,
traducatorul se intorsese din pauza de pipi… D-ul Vadim este evacuat.

Ora 13.30 – D-ul Becali si d-ul Vadim se intalnesc la masa de pranz.

Ora 13.45 – D-ul Becali vomita pateul de gasca.

Ora 14.00 – Europarlamentarii au parte de o surpriza. Un micro-recital de pian. Spre final,

domnul Becali se ridica, pune 1000 de euro pe pian si-i sopxeste pianistei "Vreau melodia
aia, Suparat, pentru domnu’ presedinte al Parlamentului ca sa-l ierte pe Vadim si pentru
familia mea care a ramas in tara!"

Ora 14.30 – Domnisoara Elena se trezeste sa faca pipi. Se culca la loc.

Ora 15.00 – Se reiau lucrarile Parlamentului European. D-ul Vadim joaca biliard pe
messenger cu Gheorghe Funar. D-ul Becali joaca poker on-line cu lapxopul ascuns sub
masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.
 Ora 16.00 – Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.

Ora 17.00 – se termina programul zilei. D-ul Vadim il duce pe d-ul Becali intr-un muzeu
unde avea loc o expozitie speciala. D-ul Becali insista sa cumpere un tablou cu o "tipa
zambareata". Ghidul insista ca Mona Lisa nu e de vanzare! D-ul Becali se enerveaza :
"Orice are un pret! N-am io bani sa cumpar un cacat de tablou?!"

Ora 18.00 – Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu d-ra Elena Basescu. O pun in
tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.

Ora 19.00 – Toti trei mananca scoici la un restaurant din centru.

Ora 19.10 – D-ul Becali sustine ca scoicile se vomita mai usor decat pateul de gasca.

Ora 20.00 – Intoarcerea la hotel.

Ora 20.15 – D-ul Becali intra in dus.

Ora 20.15 si 20 de secunde – D-ul Becali iese din dus.

Ora 20.45 – D-ra Basescu deschide lapxopul si isi pune gandurile pe hartie.

Ora 20.45 si 10 secunde – D-ra Basescu inchide lapxopul.

Ora 21.00 – D-ul Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange.

Ora 22.00 – D-ul Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.

Ora 22.30 – D-ul Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.

Ora 23.00 – D-ra Basescu pleaca in club."

iulie 21, 2009

Sunt aici
Acum am intrat in birou… Rezolv cateva chestii administrative… bifez repede niste
intalniri aflate la "impuse"  si va scriu din weekendul  asta in care … in ziua in care
murea un copil se nastea un altul…
iulie 22, 2009

Era moarta si i-au furat cerceii din urechi

Am plecat in Delta (unde altundeva?!?) vinerea trecuta cu Sophie, micuta mea botezata,
cu mama si cu bona ei.  

Am ajuns si ne-am cazat la Lunca, un complex de trei margarete apartinand aceluiasi

proprietar de la "Gura Portitei". Desele mele "permanente" in Delta confirma inca o data
ca nimic nu e cum pare. Multi isi imagineaza, probabil, ca ma duc la Vintu. Ei bine, nu!
Ma duc la Bittner! Glumesc. Nici nu-l cunosc pe ultimul, iar pe primul il vad mai rar
decat mi-as dori.

Lunca este recomandabila mai mult pescarilor, pe cand Gura Portitei, avand iesire la
mare, este un loc pentru oricine indragostit de mare, de soare, de plaja… de vara.

Dimineata urmatoare, la ceasul dintre somn si trezire, auzeam pe cineva urland intr-o
camera vecina. Am iesit asa, cu parul ciufulit si-n pijama, pentru ca urletul parea atat de
infricosator incat reclama prezenta imediata. Aveam sa constat ca vocea indurerata
venea chiar din camera de alaturi, unde bona Sophiutei aflase o cumplita veste. Fetita ei
de 26 de ani murise intr-un accident de masina. Ce sa-i spui unei mame vlaguite, aflata
intr-o situatie ca asta? Nu exista nici cuvinte, nici mangaieri, nici alinari… te-ntrebi daca
nu cumva ai tu insati nevoie de imbarbatari care sa te tina ancorata in realitate si sa n-o
iei razna.

Implicit, asociem moartea cu batranetea si, daca o accepxam resemnati cand e vorba de
cineva aflat la varsta senectutii, ne perplexeaza complet, ne revolta, de impietreste, ne
impresioneaza, ne pare de neinteles, atunci cand moare un copil sau un tanar.

Ceea ce m-a socat la aceasta moarte a fost sufletele celor vii. Dupa ce mama fetei a plecat
spre Bucuresti, amortita de durere, la cateva ore am aflat detaliile acestui sfarsit. Pur si
simplu, la ora 22.00 cu o seara inainte, fata se intorcea de la firma la care era contabila,
cand, angajandu-se intr-o depasire periculoasa, din cauza lipsei de vizibilitate, a intrat
intr-un stalp. Avea peste 100km/h si, conducand o masina micuta, impactul a fost
mortal. La cateva ore, prietenul ei, vazand ca nu mai raspunde la telefon, a pornit in
cautarea ei pe drumul clasic pe care-l parcurgea mereu. A gasit masina, deja sub forma
unui morman de fiare, taiat in doua de cei de la descarcerare, si pe cineva care spala cu
furtunul sangele de pe jos. O luase Salvarea insa nimeni n-a stiut sa-i spuna la ce spital a
fost dusa. Intr-un final, a gasit-o la Urgenta. 

Ceea ce spune insa multe, nu despre morti, ci despre vii, a fost fapxul ca cineva, care a
trecut pe la locul accidentului, inainte ca fata sa fie luata de Salvare, s-a oprit, i-a furat
geanta cu actele, cu banii, cu tot ce poate avea o femeie in geanta ei, si, mai mult decat
atat, i-a furat cerceii din urechi si lantisorul de la gat. Trebuie sa va spun ca impactul a
fost atat de puternic incat era complet desfigurata, cu gatul taiat, cu mana dreapxa
taiata, cu plamanii perforati si cu creierul facut zob. Practic, toata fata i-a fost
reconstruita cu un mulaj la inmormantare si a fost acoperita de un val pentru ca
traditionala rochie de mireasa, pe care n-a apucat s-o poarte in viata, aproape ca nu avea
ce trup sa imbrace in sicriu. Cum poate cineva sa-si murdareasca mainile de sangele
unei fete de 26 de ani, cu capul facut bucati, pentru a-i smulge cerceii din urechi?
Oamenii acestia traiesc printre noi, poate ne intalnim in acelasi metrou sau ne
sensibilizeaza din spatele unor cazuri umanitare, atent orchestrate pe net. Cred ca este
dincolo de caracter, adica de lipsa lui, dincolo de inuman, de lipsa unor repere morale,
cred ca e dimensiunea patologica a dezumanizarii pe care viata o capata din ce in ce mai
mult.

Si, pentru ca durerea sa fie cu adevarat paroxistica, fata nu a putut fi inmormantata

cateva zile, pana cand nu i s-a emis un nou buletin (va dati seama ce paradox… sa
emiti buletin de identitate unui mort) pentru a putea genera certificatul de deces.
Despre disperarea unei mamei care-si coboara in gropa mortuara copilul este inutil sa
mai scriu si nici nu stiu cum as putea descrie-o.

In aceeasi zi, la cativa kilometri de cimitir, in maternitatea "Regina Maria", Ileana Badiu
dadea nastere micutului Sasa, baietelul pe care si l-a dorit ani de zile.

Viata si moartea pot veni uneori in aceeasi secunda, cu o continuitate egala de ambele
parti, caci sunt indisolubil legate, ambele ramanand la fel de paradoxale.

iulie 22, 2009

Pantofii fetis
De unde ne putem cumpara vestitii Louboutin daca nu suntem world wide?

iulie 24, 2009

Eu plec la Barcelona
Ieri, sufocata si vlaguita de plictiseala vietii de Bucuresti, mi-am spus ca doar o calatorie
ma poate inalta din depresia de vara in care m-a cufundat caldura.

Mi-am dorit o destinatie noua si am oscilat intre Lisabona si Barcelona, orase in care n-
am fost niciodata pana acum. Am opxat pentru ultimul, din motive tehnico-financiare.

Asa incat, daca ieri la pranz imi proiectasem un alt weekend in Delta, asta seara mi-am
facut bagajele pentru Barcelona. Plec dimineata…

iulie 25, 2009

Prima zi in Barcelona
Superb! Fiecare oras este ca un barbat. Te cucereste sau nu, de la prima intalnire.

In mod surprinzator, poate, nu m-a impresionat Sagrada Familia, atractia numarul unu
a acestui oras. Si nici Aquariumul. Sunt cu ochii deschisi si in picioare de la 7 dimineata.
Nu mi le mai simt. Am colindat toata ziua. La pranz m-am oprit intr-un restaurant
vegetarian unde am mancat o supa de pepene cu menta si spanac cu morcovi. O
alternativa excelenta in calatorii.

Sagrada familia este, intr-adevar, monumentala, insa nu mi-a dat niciun fel de emotie.

In schimb, orasul, in intregul sau este eclectic, este o revolutie arhitectonica. Fiecare

balcon sau perete exterior al unui bloc, fiecare fereastra vitraliu sau poarta de intrare
este o opera de arta, este ceva ce nu mai vezi in alte orase, ci, cel mult, in desenele care
ilustreaza casele din povesti. Casa Mila Pedrera mi-a parut, pur si simplu, ireala in
contururile sale, care imita valurile marii, si-n fierul forjat care ia niste forme incredibile
pentru a defini balconul.

Da, Gaudi a adus, intr-adevar, avantgarda revolutionara in arhitectura. In fapx, vorba

unei prietene muzeograf, dupa Gaudi, Picasso, Dali si Miro, pe care ea ii numea
"terminatorii" (pentru ca ei au terminat tot si nu mai poate fi alt inceput dupa ei), nu
mai poate fi creatie, ci, cel mult, imitatie.
Asta seara am fost intr-un parc de langa hotelul Fuster, in care stau (superb!), unde s-a
proiectat pe un ecran urias, in direct, de la Teatrul Liceu (Opera din Barcelona),
"Turandot"-ul puccinian, sublim imn inchinat iubirii.

Desi nu-mi mai simteam piciorusele si ma mutam cand pe unul cand pe altul, am tras de
mine pana spre final. Muzica era divina, nu doar pentru ca iti intra in vene ecoul care
razbatea din difuzoarele care incadrau parcul, ci, mai ales, pentru ca limita de sus nu
mai era plafonul operei, ci cerul.

Turandot este, dupa Traviata, opera mea preferata. Asta seara am revazut-o pentru a
cincea oara, cred.

Sunt exausted… mi se-nchid ochii….

iulie 25, 2009

A doua zi …
Nu-mi mai simt picioarele…. Cred ca mi-a ajuns durerea si-n degetele de la maini. Asa
incat… imi iau ragaz pana maine.

iulie 26, 2009

E dimineata …
…zilei a treia. Intre low-calories breakfast-ul si Maia Plisetkaia care danseaza in Don
Quijote, intr-o bucata pe care am selectat-o pe You Tube, va scriu cateva randuri.

Ieri am fost la Muzeul Picasso si la Muzeul de Ciocolata. Pe artist nu-l pot expedia in
cateva cuvinte pentru ca, totusi, a fost cel mai important din secolul sau, iar viata si
creatia sa sunt atat de complexe, incat chiar si incadrate in doar o propozitie reperele
sale cronologice au incaput pe vreo trei pereti, unul langa altul, ai Muzeului. La el totul a
fost multiplu, de la formele de arta in care s-a remarcat, pana la femeile care i-au marcat
existenta.

La Muzeul de Ciocolata am aflat ca, desi initial gustul ei era picant, ulterior a fost
amestecata cu vanilie, zahar si scortisoara pentru a iesi o bautura calda pe care o
preferau europenii veniti sa cucereasca teritoriile din America de Sud. Ea a intrat in
Europa, prin ce port credeti? Prin Barcelona, evident.  Revin cu mai multe detalii.

Acum am terminat cafeaua, imi pun incaltarile comode si plec. Mai am de bifat la must-
uri Muzeul Miro si catedrala gotica.

La Barcelona este soare, insa numai 29 de grade. Ideal. Singura chestiune care ma
nevrozeza in calatoriile de una singura este faptul ca tot trebuie sa ma rog de unu’ si de
altu’ sa-mi faca poze. Pana la urmatoarea postare, calatoriti si voi… chiar cu gandul!

iulie 26, 2009

Pentru copiii vostri

Daca aveti copii pasionati de pictura, care stiu sa citeasca in franceza sau in engleza,
scrieti-mi pe adresa de email floriana@jucan.ro. Pentru trei dintre ei, am cumparat niste
carticele superbe cu "Povestea" lui Picasso, Dali si Miro, de la Muzeul Joan Miro pe care
l-am vizitat in aceasta dimineata. N-am decat trei, dar o sa fiu fericita sa vi le trimit.

Iubesc sa daruiesc!

iulie 28, 2009

S-au terminat carticelele

Nu mi-am imaginat ce voi declansa cu nevinovata si spontana mea idee de-a darui unor
copii aceste carticele.

Mi-a fost foarte greu sa aleg, mai ales ca fiecare mama sau fiecare copil care mi-a scris a
ales cuvinte atat de sensibile, incat imi venea sa ma-ntorc la Barcelona sa mai cumpar
cateva. Am ales sa daruiesc unui copil autist din Constanta, Iuliei care mi-a scris
camuflata sub un  "delfinul alb"  si unei micute pasionata de pictura, despre care mama
ei, Raluca, mi-a spus ca  a trezit-o toata vara la 7 dimineata pentru lectiile de franceza.

Toti ceilalti copii care "mi-au ajuns " in Inbox, sunt salvati in memoria mea si la prima
plecare vor avea parte de cadoul lor.

Am scris cateva randuri si despre Barcelona, dar zic sa le postez maine cand ajung la
birou, ca sa pot descarca si fotografiile. Pana atunci… sa ne bucuram de o noapxe acasa.
__
iulie 28, 2009

Ganduri barceloneze
Cum oare de-am descoperit atat de tarziu acest oras? Explozie de culoare, port
comercial dar si faleza romantica, mare involburata dar si navigabila, revolutie
arhitecturala ca in niciun altul, monumente in fiecare piata… Barcelona m-a cucerit.
Am avut un weekend superb si recomand oricui curajul de a-si lasa acasa familia, copiii,
spaimele, grijile, gandurile, obligatiile si de-a se urca in avionul care zboara spre aceasta
destinatie. E un oras din care te intorci mai indragostita de barbatul si copiii tai, mai
angajata in business, mai docila fata de superiori, caci te-ai incarcat cu o protectie fata
de tot ce te irita in mod obisnuit, te intorci mai romantica si mai open-minded spre
povesti inimaginabile.

Sagrada Familia ramane opera simbolica a lui Antonio Gaudi, desi pe mine nu m-a
emotionat. Este, intr-adevar, un proiect vizionar, un modernism pliat pe o structura
neogotica, cu dimensiuni care ating, cel putin la nivelul solului, pe cele ale unui stadion
de fotbal. 43 de ani i-au luat arhitectului s-o ridice si ea este inca o dovada ca destinul
este implacabil, indiferent cat ne-am stradui sa-l schimbam. Raman la parerea ca il
putem, cel mult, amana. Sagrada Familia a fost preluata de Gaudi dupa ce arhitectul ei
initial a renuntat la proiect din pricina unor discutii in contradictoriu cu cel care i-o
comandase.
30 de ani dupa moartea lui Gaudi nu s-a mai lucrat la ea, pentru ca, mai apoi, lucrarile
sa fie reluate. Sa pot comenta, chiar si cu naivitatea profanului in ale artei, acest edificiu,
mi-ar trebui cateva zile sa-l observ si sa-l inteleg. N-am petrecut decat pret de cateva
priviri si n-am reusit sa cuprind decat o imagine de ansamblu. Stiu ca face parte din
cultura universala, ca este simbolul Barcelonei pe toate cartile si pliantele care vorbesc
despre ea, dar pe mine nu m-a miscat.

Mi-a placut Muzeul Picasso, mai ales pentru ca i-am vazut lucrarile de la inceputuri, din
perioada in care chipurile sale aveau contururi normale, cand ochii nu se suprapuneau.
Insa capodoperele sale nu sunt din pacate aici, ci fie la Muzeul din Paris, fie la
Metropolitan-ul newyorkez, pe care l-am vizitat de cateva ori pana acum, fie la Madrid –
cazul tabloului „Guernica", manifestul artistului impotriva nazismului, dupa care vor
urma ulterior, mai multe versiuni ale celebrilor porumbei.
Se spune ca inainte de Picasso a fost un tip de arta, iar dupa el… nimic nu a mai fost la
fel. Artist si barbat cu o mie de fete, un om plin de contradictii (ca toate marile spirite,
nu?), Picasso incarneaza cel mai bine spiritul tumultos al secolului sau. Chiar daca nu-i
intelegi picturile, chiar daca am auzit deseori in jurul meu privitori care exclamau: „Ce e
nebunia asta? Are nasul in locul ochilor si invers!", Picasso a inventat si omologat un tip
de arta, cubismul, care nu are nimic de-a face cu tot ce-a fost inainte de el. Sa nu credeti
ca mie-mi plac toate picturile lui. Oricum, de pe la 1900 incoace, nu ma regasesc afectiv,
cultural, social cam in nimic, cu mici excepxii. Nici in arta, nici in literatura. De multe
ori cred ca sunt complet depasita chiar si de timpurile pe care le traiesc, pentru ca, oricat
de pragmatica m-a invatat viata sa fiu, fiind capabila sa fac bani si dintr-un necrolog, in
adancurile mele sufletesti vibreaza eroi precum Napoleon, poeti precum Byron, Petrarca
sau Villon, compozitori precum Beethoven sau Chopin, carti precum „Jane Eyre" sau
„La rascruce de vanturi" (si excepxiile „Toamna patriarhului" sau „Evanghelia" si
„Eseurile" lui Saramago – apropo de Saramago! M-am gandit la el in aeroport, pe cand
ma-ndrepxam spre gate-ul de la care urma sa ma-mbarc, auzind in difuzoare apelurile
pentru zborul catre Lanzarote, insula pe care traieste scriitorul autoexilat), picturi
precum cele ale lui Cimabue sau Michelangelo (a carui homosexualitate a inspirat,
probabil, cele mai frumoase trupuri de barbati) si alte puncte de referinta dintr-o lume
apusa sub modernismul agresiv care i-a luat locul.
Cu toate acestea, nu poti nega vulcanul creativ din interiorul lui Picasso, care pare sa fi
coplesit cu lava sa femei precum Fernande, Marcelle, Olga, Marie Therese, Dora,
Françoise sau Jaqueline si, in acelasi timp, sa fi erupx intr-un eros care avea sa decreteze
ca „arta nu este casta. Daca e, atunci nu e arta!", la fel cum nu poti nega paternitatea
care ii este atribuita lui Picasso pentru arta secolului XX, intelegand aici metamorfoza
de nestavilit intre modernism, cubism, suprarealism.
Mi s-a parut foarte interesant ca exercitiu pentru a identifica diferentele intre doua
tablouri care, in fapx, au aceeasi tema, fapxul ca, pe un perete electronic, in plan secund,
erau proiectate „Doamnele de onoare" ale lui Velasquez (pictate in 1656) si, suprapus,
diversele forme ale „Manines"-lor pe care Picasso le-a creat circa 300 de ani mai tarziu.
Pana la urma, ce-mi place la muzeele lumii este fapxul ca, de la ghidul care-ti vorbeste in
casca, pana la cartile pentru copii care te aduc in lumea ermetica pentru profane a artei,
exista scopul unitar de-a ne apropia de arta, adica de frumos!
Tablourile care mi-au placut mult in Muzeul Picasso barcelonez au fost cele pe care le
vedeti in poze.

Celor care acum il descoperiti pe artist, va recomand sa vedeti celebrul film omonim in
care rolul principal este interpretat de Anthony Hopkins. Eu nu l-am vazut, dar cativa
prieteni mi-au spus ca este excepxional. Si dupa ce-l vedeti, veti constata ca o sa
dobanditi curiozitatea de-a descoperi opera acestui mit al carui geniu traverseaza nu
doar secolul pe care l-a marcat, ci, poate mai mult, posteritatea sa.

Cat despre Miro, va pot spune ca muzeul sau adaposteste nu doar operele sale, la fel de
avangardiste precum cele ale lui Picasso, ci ofera si o priveliste superba asupra orasului
Barcelona. Duminica dimineata, la ora 9, eram deja la muzeu, vrand sa evit aglomeratia
care m-ar fi tintuit la coada ore-n sir. La sfarsit, mi-am luat o cafea si-am citit dintr-o
carte desteapxa despre viata si opera lui. M-a „lovit" fapxul c-a invatat sa picteze legat la
ochi, practica aplicata de intaiul sau profesor de pictura, care il obliga astfel sa pipaie
lucrurile, sa le retina forma si apoi sa le picteze fara sa le vada. Desi unele dintre creatiile
sale pot parea de neinteles, prin suprapuneri de forme si culori, in realitate, Joan Miro a
fost guvernat de dragostea pentru simplu, pentru simplitate. Tripxicul format din
tablouri pe panza alba, de mari dimensiuni, pe care este trasa o singura linie neagra, cu
o pata de culoare, pot parea in ochii privitorului „o prostie", insa, pentru autor pot
simboliza acea „naturalete taciturna si tragica" prin care el insusi se descria. Dincolo de
tablouri sau de „femeia si pasarea" pe care a sculpxat-o, mie mi-a placut Miro in cuvinte.
Iata cateva: „In timpul copilariei mele am traversat perioade lungi de tristete. Acum pot
spune ca sunt echilibrat, dar totul ma dezgusta: viata mi se pare absurda. Nu exista un
rationament care sa ma faca sa cred asta, ci pur si simplu asa o percep, sunt un pesimist.
In schimb, ceea ce este voluntar in mine este tensiunea spirituala. Atmosfera propice
acestei tensiuni o gasesc in poezie, in muzica, in arhitectura… in plimbarile mele
cotidiene, in anumite zgomote: zgomotul cailor pe camp, scartaitul saretelor, zgomotul
pasilor, al strigatului in noapxe.
Spectacolul cerului ma bulverseaza. Sunt ravasit cand vad, pe un cer imens, semiluna
sau soarele. Exista in tablourile mele formele minuscule ale unor imense spatii vide,
orizonturi goale, toate ramasitele care m-au impresionat intotdeauna.
In climatul vizual contemoran, iubesc uzinele luminile nocturne, lumea vazuta din
avion. Am trait una dintre cele mai puternice emotii din viata mea vazand Washingtonul
noapxea, din avion. Vazut din avion, noapxea, un oras este o minunatie.
Lucrurile cele mai simple ma inspira. Iubesc mai mult farfuria simpla a unui taran din
care mananca o supa, decat orice farfurii de portelan scump ale bogatilor. Arta populara
ma emotioneaza mereu. Nu exista in aceasta arta nici trucaje si nici inselatorii. Pentru
mine, un simplu obiect este plin de viata. Pentru mine aceasta tigare, acest chibrit,
contin mai multa viata secreta decat multi oameni. Imobilitatea ma frapeaza.
Cand o panza nu ma mai satisface, am o indispozitie psihica, de parca as fi bolnav, ca si
cum inima mea n-ar mai bate cum trebuie, ca si cand n-as mai putea respira. Lucrez
doar din pasiune.
Este o lupxa intre mine si ceea ce fac, intre mine si panza, intre mine si indispozitia mea.
Aceasta lupxa ma excita si ma pasioneaza. Si atunci lucrez pana cand raul din mine
inceteaza."
Ceea ce ma cosoleaza la arta suprarealista este fapxul ca iti poti imagina orice, poate lua
forma si geneza pe care o naste mintea si inima ta. Este singura arta care-i da libertatea
privitorului de-a fi el insusi artistul ce poate picta cu ochii mintii panza pe care o
observa.
A fost prima data cand am vazut lucrarile lui Miro reunite. Este un punct de la care
pleaca orizontul sau la care se sfarseste.

Casele Millo si Batllo sunt creatiile „laice" ale lui Gaudi. Observati-le in poze. Par case
din cartile cu povesti. Mozaicuri colorate, ceramice si forme ondulate, sculpxuri in care
nu exista tonuri calde ci puternice. Eu una as obosi sa locuiesc intr-o asemenea casa.
Cred c-am devenit Miro-niana, iubesc simplitatea.

Revin cu gandurile barceloneze…

iulie 28, 2009

De ce il iubesc pe Mircea Dinescu…

pentru cuvintele astea… http://www.youtube.com/watch?v=6kocRoK9hTo
iulie 28, 2009

Alte poze din Barcelona

Deocamdata atasez niste poze si mai multe ganduri cititi in revista care apare luni.

  

Mi-am petrecut mult timp din aceasta calatorie smsuindu-ma cu cei lasati acasa

La Hotelul Casa Fuster la care am stat, unul dintre oamenii de baza este romanul
Mircea. A venit in Spania in 1995, din Cluj, s-a casatorit cu o spaniola, au facut 5 copii si
munceste cu onoare si demnitate, demonstrand ca nu toti romanii sunt infractori. 

  La muzeul de ciocolata

 La muzeul Miro

 Barri Gotic, catedrala barceloneza
 Se spune ca acest dragon pe care Gaudi l-a imaginat din mozaic este cel mai cunoscut
din toata creatia sa si ca este de ajuns sa-l vezi pentru a sti cine este autorul sau.
 In Parcul Guell

 Asezata pe o banca in Parcul Guell, am stat doua ore citind… divin!

 Iata ce am gasit scris pe unul din peretii din portul barcelonez
 Fantana muzicala din Barcelona este superba
 Woody Allen a cantat jazz la hotelul in care am stat eu. Regizorul a locuit cateva luni la
Barcelona, cand a facut ultimul sau film "Vicky Cristina Barcelona"

iulie 28, 2009

Lamuriri, o data pentru totdeauna…

Vreau sa lamuresc ceva raspunzand zecilor de mesaje care ma intreaba, in fiecare zi, fie
aici pe blog, fie direct la mine-n Inbox, fie face to face cand ma-ntalnesc cu cate
cineva. NU STIU ( ati citit limpede ? NU STIU ) cum se numeste melodia de pe blogul
meu. Obisnuiesc ca atunci cand primesc sau cumpar un CD sa-l salvez in computer si de
multe ori se salveaza sub anonimat. este si cazul acestei melodii, salvata cu vreo cinci ani
in urma de pe un cd cu muzica de relaxare. Mi-a placut pur si simplu, habar nu am cine
o canta si nici cine a compus-o ! Sper sa nu ma mai intrebe nimeni vreodata … caci
oricum, am cam obosit sa raspund. Pup  toti curiosii !!!

iulie 28, 2009

Imnul nostru-i o comoara

Maine este Ziua Imnului nostru national. Nu-l stiu pe tot, recunosc, dar mi se face pielea
de gaina de fiecare data cand il aud la vreun ceremonial oficial sau cand vad camerele
focusate pe medalia vreunui sportiv aflat pe cea mai inalta treapta a podiumului. Cred ca
Imnul national este singurul cantec care-ti da sentimentul ca apartii cuiva: tarii tale.
Fara acest sentiment esti complet dezradacinat si cine n-are radacini este strain in lume,
pierdut in univers.

Sa-l recitim…

Deşteapxă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepxuri păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupxe, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteapxă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupxă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

iulie 31, 2009

Con toda palabra

O iubesc pe Lhasa de vreo sase ani… Si nu m-am plictisit de ea. O gasesc
ravasitoare… http://www.youtube.com/watch?v=uGNk_zHy4Mg

iulie 31, 2009

Gave you my heart

http://www.youtube.com/watch?v=6BqxccNMKrk

Love on the rocks

Aint no surprise
Pour me a drink
And Ill tell you some lies
Got nothing to lose
So you just sing the blues all the time

Gave you my heart

Gave you my soul
You left me alone here
With nothing to hold
Yesterdays gone
Now all I want is a smile

First, they say they want you

How they really need you
Suddenly you find youre out there
Walking in the storm
When they know they have you
Then they really have you
Nothing you can do or say
Youve got to leave, just get away
We all know the song

You need what you need

You can say what you want
Not much you can do
When the feeling is gone
May be blue skies above
But its cold when youre loves on the rocks

First, they say they want you

How they really need you
Suddenly you find youre out there
Walking in the storm
When they know they have you
Then they really have you
Nothing you can do or say
Youve got to leave, just get away
We all know the song

Love on the rocks

Aint no surprise
Pour me a drink
And Ill tell you some lies
Yesterdays gone
And now all I want is a smile
august 3, 2009

De la opera la nuferi
Am fost aseara la Promenada Operei, organizata ca in fiecare an in aer liber. Colega
mea, Eveline Pauna, expert in arta lirica, va pregateste o cronica a evenimentului in
numarul urmator. M-a uimit si pe mine in momentele de aplauze cand imi mai
dezvaluia cate un secret de culise despre cel ovationat. Ea stie cel mai bine cine a ajuns
dintr-o simpla corista urata, o soprana de prim rang a ONB care stie toate rolurile pe
dinafara si poate interpreta orice, cine este soprana de 1oo de kg dar a carei voce face
mai mult decat ale tuturor la un loc, cine este elevul Marianei Nicolesco si ce perspective
internationale are deja, cum nu si-au luat artistii banii pe concediu s.a.m.d. Cronica ei va
fi de profesionist, a mea ar fi de amator. Pot spune doar ca nimic nu mi-a infierbantat
imaginatia si nu mi-a fermecat auzul ca Eugen Secobeanu. La sfarsitul interpretarii unei
arii a lui Germont din Traviata, mi-am spus: "Acesta este barbatul pe care-l iubesc
astazi!". Din pacate era aproape de miezul noptii si l-am iubit atat de putin ! Azi
dimineata m-am reintors la marea de langa Delta, la nuferii de pe apa. M-am refugiat
intr-o carte despre viata unui romantic in care ma regasesc tocmai pentru similara mea
inadaptabilitate la lumea ce ma- nconjoara pe care incerc s-o inlocuiesc cu una
imaginara si pentru ciudata mea inclinare catre suferinta (pana la urma un act de curaj,
nu? ) : Lordul Byron. 
august 4, 2009

Am avut un vis…
Se facea ca ne stiam de ani. Tu auzisesi de mine, eu auzisem atatea despre tine.
Presedinti de tara te consultau, premieri te intrebau, ministrii te respectau. 

Legendele despre cat de in toti si in toate erai faceau din reputatia ta un buzdugan
aruncat cu ani de zile inainte de-a te fi-ntalnit. Erai mag si proscris in acelasi timp.Unii
te satanizau, altii iti mitizau bibliotecile citite pana la trei dimineata, izolat in biroul care
te tinea departe de-o femeie ce-ti purta numele, dar, vai ! de-o conditie atat de joasa !

Si intr-o zi, dintr-o pura intamplare intamplatoare intamplata neintamplator pana si eu

aveam nevoie de tine, caci, nu-i asa, atatia oameni importanti avusesera inaintea mea,
incat intarzierea cu care vensiem sa-ti cer eu insami ajutorul parea de neinteles.

Toate prejudecatile mele despre averile pe care unii si le trecusera pe numele tau pentru
ca, mai apoi, tu sa nu mai recunosti asta, despre afaceri in care le-ai negat ulterior
procentele, prejudecatile despre alegerile nefericite pe care le-ai facut in viata ta
personala cand ai optat pentru mame gresite care ti-au adus copii pe lume, s-au
spulberat intr-o dupa amiaza in care cadranul bej al ceasului tau Patek Philippe, asortat
cu pantalonii, imi atragea privirea incercand sa masor timpul pe care il pierdusem
departe.

Cu parul tau rebel si barba scurta de trei zile, cu drama raskolnikoviana pe care o purtai
in ochi fara sa vorbesti despre ea, cu mintea ta agila care pendula intre problema mea si
cel care mi-o crease, n-am inteles ca fermecasem singurul barbat pe care nu-mi
propusesem sa-l farmec. Eram muta de revelatia care mi se infatisa in fata ochilor,
ignorand privirile celor de pe langa noi care incercau sa ghiceasca ce puteau "construi"
doi oameni care distrug, de obicei, viata dusmanilor celor pe care ii iubesc.

Se facea ca ne strangeam mainile pentru a ni le impreuna din nou, cateva zile dupa, in
fata Manastirii Casin, la doua ceasuri dupa miezul noptii. Ce barbat ii da intalnire unei
femei la biserica si ce femeie vine? Predestinati? Destinati doar?

Visam ca imi sarutai talpa dreapta, aceea din poezia nichitiana, acolo, in fata lui
Dumnezeu, in prima zi a postului maicii Lui. Ceva mistic ne tinea imbratisati evocand
noaptea, portile eliadeiene din Bucuresti, prin care daca am fi trecut impreuna n-am mai
imbatrani, copiii deja nascuti si cei pe care ni-i imaginam impreuna. Ce vis !!!

Se facea ca ma asezasesi pe un brat de frezii si de chiparoase pe patul in care cine stie

cate trecusera-naintea mea si cine stie cate urmau sa mai treaca din noaptea urmatoare
si-n loc sa ne mistuie anii trecuti, ne mistuiau scrierile incestuoase ale Anaisei Nin,
tezele tale de doctorat, fantoma lui Catherine la geamul lui Heathcliff sau jurnalele mele
pe care le citisesi de atatea ori, intrebandu-te: "Cine oare o fi fericitul acela pentru care
ar merge ea pana la capatul lumii?"

Am trait deja cativa ani imaginandu-ne viata in doi, calatoriile spre rotundul lumii,
privirile mirate ale celor care ne construisera legendele din dreptul numelui. Sufletul tau
generos dar alterat de suferinta dezamagirilor, armura pe care ti-ai scos-o dandu-mi-o s-
o cantaresc in maini si care te apasa atat de greu, forta periculoasa a vulcanului care
mocnea tacut in tine si care ma coplesea cu mirarea ca eram langa inima ta, vulgaritatea
golanilor care te-nconjoara cand derapezi in esenta rubaiatelor lui Kayam, aripile tale de
inger cu care ai batut vidul aerului pe care ti-l adusesera in viata ultimele tale femei…
toate te conturau intr-un infinit pe care il voiam al meu. Dar cum sa sper ca poate fi
infinitul pe numele meu ? Si atunci m-am bucurat chiar si de o simpla fasie de curcubeu
pe care am vazut-o in lumina trecutei ploi din ochii tai cazuta peste mine.

Si se facea ca se facea  dimineata.  Sau chiar era, nu se facea!

M-ai vegheat tot timpul de teama sa nu plec. Mai tii minte cat de frica ti-era , tie care nu
te-ai temut vreodata nici macar de mitralierele comandantului suprem al tarii, sa nu
plec odata ce mi-ai fi coborat din masina si de cate ori m-ai intrebat mefient daca te
astept ? Si am plecat…ce proasta am fost ! De ce-am plecat ? De ce-as mai fi ramas ?
Sunt zile-ntregi de atunci si tot ratacesc prin zona Arcului de Triumf, ca o somnambula,
noaptea pe la aceeasi ora, in speranta ca vreun nebun frumos imi va mai face pat din
frezii. Lumina diminetii mi-aduce insa dangatul de clopot si trezirea.

Te astept pe scarile din fata Manastirii Casin. Tu ma cauti inauntru ?

Ce vis frumos, ce nalucire amara, Din mintea mea spre tine  se coboara.

Dupa noaptea de 4 august. Ori tu ai iesit din Manastire, ori eu am intrat dupa tine…
cert este ca ne-am gasit. Si nici nu mai era vis…

august 10, 2009

Am scris
o ora …cand am vrut sa postez s-a sters totul… Sunt vlaguita s-o iau de la capat…

august 10, 2009

Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne

uraste dracul
 

Dupa caderile inaltatoare suferite intr-o noapte, pe treptele Manastirii Casin, mi-am luat
libertatea de-a ma-ntoarce-n mine, indepartandu-ma de voi. Din cand in cand cred ca
despartirile ne fac sa ne iubim si mai mult la intoarceri, la regasiri.

M-am amuzat citind comentariile de la postarea anterioara "Am avut un vis…" cand

fiecare a opinat ca geneza acelor randuri i se datoreaza ba lui Sorin Ovidiu Vantu, ba
altcuiva, ba nimanui, ba unei stari onirico-psihedelice. De ce va pierdeti in amanunte si
detalii incercand sa bagati marea in groapa ? Vindecati-va de aceste "micutisme"-vorba
lui Noica- cititi, pur si simplu, fara sa dati trasaturi fizice muzei inspiratoare !

Nu e Vantu. Sau poate e. Poate e doar un necunoscut zarit in treacat in goana masinii
prin Bucuresti sau prin vreun oras al nebunilor. Ce conteaza ?
Ieri dimineata tineam de mana barbatul acela cu care "am visat" sau poate doar  o
naluca, in gradina Manastirii "Sfanta Maria" de la Techirghiol. Patriarhul Daniel oficiase
slujba si  ne tinea o predica rascolitoare despre credinta.

Precum Petru care mergea pe valuri, (asa cum il indemnase Iisus Christos) temandu-se,
la un moment dat, de vantul puternic, la fel suntem noi in credinta noastra, infirma
cateodata, in care ni se face frica si nu credem ca ceva Nevazut, Necunoscut, Neatins ne
poate salva din furtuna valurilor vietii, in fata intunericului necunoscut ce ni se asterne
la picioare si peste care trebuie sa pasim.

Dar Dumnezeu ne da indoiala pentru a ne-o spulbera apoi, ne da lacrimile si suferinta

pentru a ne mantui, ne da smerenia pentru a vedea daca e mai puternica decat trufia si
toate minunile pe care Dumnezeu le infaptuieste nu sunt din orgoliu, ci din prea marea
sa dragoste milostiva fara de noi, oamenii.

Cu vocea lui grava, baritonala, dar plina de caldura oratorica a invataturii pedagogice,
Patriarhul Daniel ne-a indemnat sa staruim in rugaciunea prelungita, caci natura umana
este atat de nerecunoscatoare si de uitatoare cand primeste raspunsul imediat la
rugaciune, incat  Dumnezeu ne  face sa credem ca nu ne aude pentru a-L iubi si mai
mult cand "ne indeplineste" dupa lungi asteptari si pentru a ne bucura inmiit.

Cu vreo cinci ani in urma, tot la fel de inopinat, am ajuns aici si l-am gasit pe atat de
iubitul Patrirah Teoctist. Dincolo de binecuvantarea primita  atunci si acum din partea a
doi patriarhi, ceea ce a inaripat sufletul meu pacatos de muritoare, in zbor spre cerul
Empireu, a fost lumina pogorata din ochii de un albastru rar ai parintelui Arsenie
Papacioc.

Batran, cu barba alba si un chip de sfant viu, a stat in pridvorul chiliei lui pe tot
parcursul predicii. Apoi s-a inchinat, s-a impartasit si ne-a citit si nou, credinciosilor
adunati la picioarele sale, o rugaciune mantuitoare.

Pentru ca suntem in postul Adormirii Maicii Domnului, va invit sa ascultati aceste

cuvinte ale Parintelui Arsenie, acest intelept care ne blagosloveste cu
contemporaneitatea sa .

http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8&hl=ro

august 13, 2009

Vara mea
Dati play la Vara lui Vivaldi. La-nceput e linistita… nimic nu pare sa o tulbure. Cerul e
senin, ploile-s departe, cucii-s molateci si la fel de singuratici, vantul nu se simte,
caldura amorteste totul in jur. Si dintr-o data vara se revolta. Devine furtunoasa,
tulburatoare, se-nvarte pana ameteste, deschide mainile precum Iisus pe cruce sa-
mbratiseze lumea, devine seditioasa, nu  se mai  masoara-n ore, ci-si inventeaza
propriile echinoctii.

Asa a fost vara mea…cand nebunie a luciditatii, cand linistea zgomotului lasat de fluturi
in zbor…

http://www.youtube.com/watch?v=yY2Ugpst9V

august 18, 2009

sunt in vacanta …si eu

Intelgeti-mi absentele, acceptati-le si iertati-le…

Mi-e bine, ma iubeste soarele si eu ma topesc in bratele lui, citesc, sunt plecata din
Bucurestiul asfaltat, ma bucur, iubesc, plutesc…

Ne revedem sambata seara, pe Antena 3, de la ora 20, alaturi de Sandra Stoicescu, la

Q&A.

august 24, 2009

Ce ne rugam noi doi…

 

Rugaciunea staretilor de la Optina este cea  pe care o citim noi doi

dimineata.(…)

Doamne, dãruieşte-mi sã întâmpin cu linişte sufleteascã tot ce îmi va

aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mã să mã încredinţez întru totul voii Tale celei sfinte.

În tot ceasul zilei de astãzi povãţuieşte-mã şi în toate mã sprijineşte.

Orice veşti voi primi în timpul zilei, învaţã-mã sã le primesc cu sufletul

liniştit şi cu credinţă tare cã în toate este voia Ta cea sfântã.

Cãlãuzeşte-mi gândurile şi simţirile în toate cuvintele şi fapxele mele.

În toate întâmplãrile neaştepxate, nu mã lãsa sã uit cã totul este trimis de

către Tine.

Învaţã-mã sã mă port cu drepxate şi înţelepciune cu fiecare din

mãdularele familiei mele duhovniceşti, să nu tulbur şi să nu supăr pe
nimeni.

Doamne, dã-mi putere sã port osteneala zilei şi toate întâmplările din

vremea ei. 

Cãlãuzeşte-mi voia şi învaţã-mã sã mã rog, să cred, sã nãdãjduiesc, sã

rabd, sã iert şi sã iubesc.

Amin

august 31, 2009

Tiganul din imnul Romaniei

Unii dintre voi stiu, altii nu, ca sambata trecuta am fost invitata la emisiunea
Alessandrei Stoicescu, "Q&A", de la Antena 3.

In studio i-am avut ca oaspeti pe Corneliu Vadim Tudor si pe Johnny Raducanu,

vorbind despre extremism, toleranta, xenofobie si in general, despre minoritati, de la
cele etnice, la cele sexuale.

Sandra s-a descurcat de minune fiind aproape imposibil sa moderezi un orator ca

Vadim, care se dezlantuie asemeni taifunului  de neoprit si un artist a carui performanta
profesionala si varsta inaintata te obliga la deferenta tacerii indiferent daca discursul lui
are logica sau nu.
Am preferat sa raman oarecum in echilibru, caci a fost dificil sa iau cuvantul chiar si
atunci cand Sandra mi-l dadea, imaginati-va cum ar fi fost cand mi l-as fi dat singura !

Vorba unui  prieten, e greu sa faci fata unui balamuc, daca nu esti nebun !

Razvan Ciobanu a avut o interventie telefonica prin care si-a argumentat alegerea sa
homosexuala-despre care ati putut citi chiar intr-un interviu pe care l-a acordat revistei
Qmagazine-si-a fost apreciata ca fiind una de bun simt chiar de invitatii din studio.

Au fost aduse in discutie declartiile Madonnei despre intoleranta romanilor fata de

tigani.

Eu cred ca poporul roman, care a tolerat atatea alte popoare cuceritoare si invadatoare,
de la romani, turci, tatari, huni, slavi, fanarioti etc… nu este unul extremist, ci pur si
simplu, rejecteaza minoritatile lipsite de valoare.

Asta am si afirmat in emisiune. Daca valoarea intrinseca, profesionalismul, talentul,

superioritatea intelectuala a unui om este incontestabila, nu mai conteaza daca el este
homosexual sau tigan. Razvan Ciobanu este unul dintre cei mai talentati creatori de
moda, si, pana si eu care sunt un om profund religios, ii port rochiile cu mult orgoliu la
evenimente publice.

O serie de tigani au facut cinste culturii si imaginii tarii noastre , de la  domnitorul
Moldovei,  Razvan, pana la Ioan Budai Deleanu, Petru Maior, Barbu Lautaru (despre
care Liszt spunea ,

punandu-i bani intr-o cupa de sampanie:"Bea, Barbule, stapane, ca tu esti mare decat
mine mai!"), Anton Pann, Ilie Dumitrescu, Aura Urziceanu etc.

Primul roman care a obtinut un premiu Grammy este, de fapt, un tigan , Damian
Draghici.

Apropos de Anton Pann ! Va dati seama cat de paradoxal ar fi ca imnul nostru national,
"Desteapta-te, romane !" sa fie compus  de un tigan ?

Aceasta este, de fapt, si ratiunea pentru care multi critici literari refuza originea
tiganeasca a celui care avea sa fie unul dintre promotorii literaturii populare culte, insa,
personal, am incredere deplina in George Calinescu care ii atribuia lui Pann, nascut la
Sliven,  paternitatea dintr-un tata caldarar de etnie rroma.
Cred ca sentimentele noastre profund antitiganesti se datoreaza prejudecatilor cu care
suntem obisnuiti inca din copilarie. Oricui i s-a spus, macar o data, ca daca nu este
cuminte, va fi dat la tigani, ca si cand aceasta era amenintarea menita sa-i insufle
copilului o atat de profunda fobie, incat sa-l linisteasca.

In marea lor majoritate este drept ca tiganii sunt nespalati, analfabeti, rudimentari, la
marginea societatii. Intr-un fel e de inteles, daca ne gandim ca sunt niste nomazi prin
geneza si ca simbolurile lor sunt cortul ( adica nimic durabil ),si cantecul, adica veselia.

Insa daca vrem sa ne fie bine, noua, trebuie sa incercam noi insine sa-i alfabetizam, sa-i
civilizam, sa-i ajutam sa se apropie de nivelul nostru, caci noi nu vom putea vreodata
cobori la al lor.

Am fost intrebata cati ziaristi de etnie rroma lucreaza la revista Qmagazine. Nici unul,
dar daca as gasi un om talentat, muncitor, onest si care-si doreste sa progreseze dincolo
de originile sale, l-as angaja fara sa stau pe ganduri.

Toleranta si generozitatea fata de cei care ne sunt nu neaparat inferiori, ci ALTFEL decat
noi, demonstreaza superioritatea noastra.

septembrie 1, 2009

Umbra unui copil

Am primit aceasta fotografie de la un prieten. Mi-a placut. Umbra unui copil pe nisip
depaseste dimensiunea pasilor ei. Si daca urmele picioruselor vor fi sterse de valuri,
umbra corpului ei, desi indefinita, este repetabila oriunde va fi ea.

 P.S.: Am mai primit o poza despre somnul inocent din copilarie…

septembrie 3, 2009

Multumesc
Vreau sa ii multumesc doctorului Lemnete de la Maternitatea Polizu.

El a adus pe lume o fetita nascuta prematur, salvand-o atat pe ea, cat si pe mama, in fata
unor complicatii neprevazute.

Cele cateva ore petrecute intr-un spital, ca vizitator, timp in care am auzit tot felul de
"povestiri" mi-au confirmat inca o data ceea ce stiam : medicii nu mai functioneaza
motivati nici macar de criteriul financiar, ci doar de cine intervine pentru tine.

Poti avea zeci de mii de euro in buzunar, daca nu stii pe cine trebuie , risti sa-ti astepti
randul care …nu se stie nici cand si nici macar daca vine.

septembrie 5, 2009

Diseara ne revedem la Antena 3

in emisiunea Sandrei Stoicescu, de la ora 20.05. Vorbim despre implicarea serviciilor
secrete in politica.

septembrie 7, 2009

Mengotti
Multumesc magazinului Mengotti care mi-a asigurat vestimentatia la emisiunea de
sambata.

Am purtat o rochie Dolce&Gabanna, din jerseu, gri inchis, superba! Pacat ca nu s-a
vazut in totalitate!

septembrie 8, 2009

Maica Domnului
La multi ani celor care poarta cel mai frumos si mai sfant nume din lume!

Maica Lui este singura care, uneori, poate avea asupra lui Dumnezeu, mai mare forta
decat insusi Fiul lui Dumnezeu!
Eu am visat-o de trei ori in aceasta viata si ma simt binecuvantata.

http://www.youtube.com/watch?v=YvdX5Ht3U9w&feature=related

septembrie 9, 2009

Schimbati destine fara sa spuneti!

Dimineata, la obisnuita cafea care ma trezeste energizandu-ma pentru ziua ce urmeaza,
am citit in suplimentul literar al ziarului „Adevarul" ca pana pe 17 septembrie, la Cercul
Militar National, are loc o expozitie a pictorului Spiru Vergulescu. Spre modesta mea
cultura generala, nu auzisem de el, pana in urma cu vreo luna, cand, pe malul marii,
barbatul meu mi-a povestit despre el.

Ii fusese profesor de desen in liceu.

Pentru ca era un fel de lider al baietilor din clasa, profesorul a trimis dupa el si ceilalti,
aflati pe terenul din curte, jucand fotbal, rugandu-l sa-i aduca pe toti in clasa, pentru ora
de desen.  Acum, intre noi fie vorba, ce barbat lasa sportul rege pentru banale linii sau
acuarele ce par a zugravi un univers sensibil, la antipozi cu personalitatea masculina,
rebela si adolescenta, care creste in identitatea fiecarui tanar?

Asa s-a nascut o injuratura neaosa la adresa profesorului si a apelului sau, care i-a ajuns
la urechi prin mesager. In toti anii de liceu care au urmat, nu l-a mai trecut vreodata
clasa, pana in ultima secunda, cand ii dadea salvatorul 5, tinandu-l mereu cu sufletul la
gura.

Minunatul meu a terminat liceul, a urmat facultatea, masterele, doctoratele ulterioare si

traiectoria sociala care, vorba unor prieteni comuni, i-au conferit nu statutul de om care
da ora exacta, ci chiar de mecanism in cadrul ceasului.

Vreo 35 de ani mai tarziu, fostul elev de liceu l-a vizitat pe maestru tot la Cercul Militar
National, unde avea o expozitie. Albit de vreme, cu ochelari, asezat singur pe un scaun in
hol, s-a ridicat bucuros ca are un vizitator. S-au apropiat si au luat-o alaturi pe sotia
pictorului, Gunka, in parcursul din fata operelor. Atunci avea sa vada elevul vizitator ca
Gunka era oarba si ca sotul ei, cu o dragoste impresionanta, ii povestea ce tablouri alege
spre cumparare acest iubitor de arta necunoscut.
A cumparat aproape toate tablourile, dar, la rugamintea pictorului, le-a lasat pe pereti
pana la sfarsitul evenimentului.

Uimit de succesul nesperat, Spiru Vergulescu l-a intrebat: „Imi cunoasteti atat de bine
opera? Sunt naucit de fapxul ca mi-ati cumparat aproape toate tablourile!". Fostul lui
elev i-a spus ca pur si simplu il pretuia ca om si ca artist, insa cand pictorul i-a spus, cu
ochii privind in adancul holului si sondand in profunzimile memoriei sale auditive, ca
parca ii cunoaste vocea de undeva, i-a raspuns ca e doar o parere iluzorie, ca nu s-au
cunoscut si nu s-au mai intalnit vreodata.

Ani la rand i-a trimis sotiei lui tot ceea ce ii era necesar unui om, dar, mai ales, unui
pictor. Si fara sa stie vreodata, l-a rugat pe ministrul Internelor si Administratiei de
atunci sa gaseasca solutia pentru ca Prefectura din Olt sa cumpere casa natala a lui Spiru
Vergulescu din Slatina si s-o transforme in muzeu. Asa s-a si intamplat. Pana la moartea
sa, nici profesorul si nici sotia lui nu au aflat.

Mi-a povestit toate astea pe malul Marii Negre, intr-o incursiune in vietile noastre
anterioare de-a ne intalni. Este unul dintre motivele pentru care il iubesc: pentru ca
schimba destinul unor oameni si nu le spune. Mi se pare cea mai inalta treapxa a
generozitatii superioare. Ne-am propus sa mergem amandoi sa vedem expozitia.
Pictorul nu mai traieste, dar vrem sa mai cumparam un tablou pentru unul din peretii
casei noastre inca gol.

septembrie 10, 2009

Iarna care va veni

Am ascultat sambata trecuta, la Atheneul roman, in interpretarea Filarmonicii "George
Enescu", Anotimpurile lui Vivaldi. Aceasta este cea mai frumoasa muzica din cele
patru. http://www.youtube.com/watch?v=uzCXjDuYQTA

septembrie 12, 2009

Aseara, la Festival…
a venit randul Orchestrei Filarmonicii din Londra.
Ce clasa ! Nu doar in respectul aratat tarii organizatoare, prin debutul programului cu
Rapsodia romana a lui Enescu, ci printr-o virtuozitate impecabila, pe care numai la
orchestrele mari o intalnesti.

-Tablourile dintr-o expozitie- ale lui Mussorgsky/Ravel au infiorat pe toata lumea prin
accentele muzicale desprinse parca din filmele lui Hitchcock ! Nu e o muzica simpla, ci
mai degraba as putea spune pour le conaisseur.

I-am vazut in sala pe Valeriu Stoica si sotia, doctorul Ionel Sinescu, doctorita Dana Safta
de la Spitalul Elias, Victor Opaschi si sotia, pe ministrul de interne Dan Nica si pe
Theodor Paleologu, nelipsit de la Festival, in fiecare seara.

Cat il priveste pe violonistul Nigel Kennedy, l-am ascultat, cred, pentru a sasea
oara. Sublim!

http://www.youtube.com/watch?v=IwiU6P16xU0&feature=fvw

septembrie 12, 2009

Diseara, cu Ion Tiriac

Invitatul nostru, la emisiunea de diseara este Ion Tiriac.

Ca de obicei, ora 20.05, pe Antena 3. Daca nu pentru mine, macar pentru invitat. Daca
nu pentru invitat, macar pentru Sandra !

septembrie 13, 2009

La Londra nu ploua
Am venit cateva zile sa le arat prietenelor mele Londra.  Gasesc ca este cel mai aristocrat
oras din lume. Hotelul pe care l-am ales, The Langham , este plin de istorie, iar intre cei
care au locuit aici se numara Mark Twain, imparatul Napoleon al III lea, si insusi regele
Eduard al VII lea a participat la deschidere.

Si culmea, nici nu ploua….

septembrie 17, 2009

La Londra a si plouat
 

M-am intors mai devreme cu o zi pentru ca tot ce iubesc mai mult lasasem acasa. A fost
prima vacanta in care m-am simtit absenta din mine. Revin…

In afara strazilor si a magazinelor pe care am pus stapanire, am vazut un musical

superb, "Mizerabilii", dupa cartea lui Victor Hugo.

Mi-a placut mai mult ca "Fantoma de la Opera", pentru ca "Mizerabilii" este, de fapt, o
fresca a epocii revolutionare franceze, iar Victor Hugo, ca si Balzac, este un pictor al
sufletului uman si al moravurilor.

Povestea o stiti… Jean Valjean, un ocnas evadat va fi permanent cautat de comisarul de

politie Javert. In timpul acestei "urmariri", viata lui Valjean se schimba, devenind un
industrias bogat si iubit de toti locuitorii orasului in care isi deschisese o afacere, sub alt
nume.

Intre timp, aflata pe moarte , Fontine, una dintre angajatele sale, il roaga sa aiba grija de
fetita ei, Cosette. Aceasta va fi, dupa cum insusi Valjean va marturisi in final "Singura
parte buna din viata lui", crescand-o cu valorile moralei bisericesti, iubind-o si aparand-
o ca pe propriul sau copil. Destinul il va razbuna, ducand la suicidul lui Javert, la o
poveste de dragoste cu final fericit intre Cosette si tanarul revolutionar Marius si la
momentul final in care inainte de a-si da ultima suflare, el ii va povesti lui Cosette toata
istoria vietii ei.

"Les Miserables" este un show incredibil, care se joaca de zeci de ani cu casa inchisa…
vocile sunt superbe, iar scenografia m-a uimit prin capacitatea de-a reda cu o
autenticitate extrema nu doar o baricada, ci si  catacombele pariziene sau  un han.

Cu adevarat un show pe care mi-as dori sa-l vad, candva, si la Bucuresti.

In rest, Londra a fost aceeasi… nu m-a mai impresionat. Poate si pentru faptul c-o
reintalneam a nu stiu cata oara, poate si pentru faptul ca de acasa, fotografiile mele
"tipau" de pe peretele unei case in timp ce privitorul imi tot implora intoarcerea.
http://www.youtube.com/watch?v=6d7MsvQNxPg&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=3IA36liLghk&feature=related

septembrie 17, 2009

Damian. Pictorul, nu muzicianul

In perioada 22 septembrie-8 octombrie are loc o expozitie pe care nu trebuie s-o
pierdeti, la Muzeul de Arta Contemporana.

Expozitia  dedicata artistului Horia Damian prezinta perioda ultimilor treizeci de ani din
creatia artistului si contine peste saizeci de lucrari majore, dintre care patru fac parte
din colectia MNAC si sunt prezentate in premiera publicului de la Bucuresti. Insotita de
un material documentar relevant si de un catalog, expozitia de la MNAC, alaturi de cea
de la Palatul Mogosoaia, deschisa pe 13 septembrie, se constituie intr-un important
eveniment cultural.

Nascut la Bucuresti, in 1922, Horia Damian a debutat la Salonul Oficial de Pictura de la

Sala Dalles  in 1941. Prima expozitie personala a avut loc la Ateneul Roman, in 1942. In
1946 a castigat o bursa la Paris unde s-a si  stabilit. Dupa studii cu Andre Lhote si
Fernand Leger intre 1949-1950, artistul si-a consolidat un stil personal conturand o
activitate lunga si de succes. Damian a expus in muzee importante precum Guggenheim
New York, Musee d’Art Moderne de la Ville de Paris, MoMA New York, Stedelijk
Museum Amsterdam, Centre Georges Pompidou sau Grand Palais, Paris. Artistul roman
a fost un apropiat al lui Salvador Dali si Yves Klein. Horia Damian a expus in 1993, la
pavilionul Romaniei de la Bienala de la Venetia (curator Radu Varia).

Dupa o lunga absenta, Damian a decis sa prezinte publicului romanesc aceasta ampla
retrospectiva.

septembrie 21, 2009

Cum m-a acuzat Maia Morgenstern de
fascism
Sambata, la emisiunea Q&A, de la Antena3, moderata de Alessandra Stoicescu, am avut
invitati reprezentanti ai artistilor intre care Maia Morgenstern, Ion Lucian, Andi
Vasluianu si regizorul Cristi Puiu.

Desi, personal, cred ca marii actori ai tarii noastre sunt impinsi uneori la periferia
societatii prin demitizarea si lipsa de demnitate la care ii obliga unele compromisuri
facute in numele supravietuirii, mai toti cei prezenti in studio au opinat ca viata lor e
foarte buna, ca nu le lipseste nimic si ca nu au ce sa ceara  nimanui ( autoritati, public,
legiuitori) pentru ca "au totul". Nota discordanta a facut Ion Lucian care a amintit ca
timpurile in care se facea distinctia intre actori si artisti au trecut si ca astazi valorile
sunt pe acelasi piedestal cu non valorile, daca nu, de multe ori sunt chiar date jos de
ultimele.

Dupa ce am omagiat talentul si gloria profesionala a Maiei Morgenstern care a facut un

tulburator rol al Fecioarei Maria in filmul lui Mel Gibson – "Patimile lui Hristos", am
intrebat-o condescendent daca participarea la emisiunea "Serviti, va rog!" de la Pro TV,
alaturi de o pitipoanca manechin si de manelistul Vali Vijelie (fie el chiar si un manelist
talentat!) o onoreaza. Marea noastra actrita mi-a raspuns ca sunt "fascista" daca gandesc
asa…

Din prea mult respect pentru valoarea acestei femei n-am continuat polemica si m-am
abtinut. Faptul ca multi telespectatori s-au raliat opiniei mele potrivit careia alaturarea a
fost dezonoranta pentru actrita si ca astfel, legitimeaza prostul gust si sub cultura, mi-au
demonstrat-o sutele de mesaje pe care le-am primit in zilele urmatoare de la actori, de la
oameni simpli sau oameni cunoscuti. Pe cateva dintre ele le redau mai jos. Tin sa-i
multumesc doamnei Sanda Taranu, care, necunoscandu-ma, a facut efortul de a-mi afla
numarul de telefon pentru a-mi spune personal ca achieseaza la punctul meu de vedere
si ca imi multumeste pentru situarea de partea bunului simt. In rest… nu pot spune
decat ca voi continua s-o iubesc pe actrita Maia Morgenstern, iertandu-i caderile..

Buna seara,
    
        Constat cu stupoare ca domnul Andi Vasluianu ranjeste de fiecare data cand se
vorbeste despre problemele actorilor.
   Domnule Andi Vasluianu va invit sa lucrati o stagiune la Satu-Mare, unde sa nu reusiti
sa obtineti alt salar decat din spectacolele pe care le lucrati aici, invitatia este valabila si
pentru doamna Morgerstern. Este foarte simplu sa vorbiti din postura unui actor care
lucreaza in Bucuresti si care alearga de la un ciubuc la altul. Noi, actorii din provincie,
care avem aceeasi pregatire, scoatem cate douasprezece premiere intr-o stagiune pentru
un salariu lunar de 600-700 de lei. Muncim intr-un oras in care nu exista nici macar un
cinematograf si cu toate acestea ne servim publicul cu toata credinta, tocmai pentru ca
aceasta meserie a fost alegerea noastra. Daca ne prezentam la vreun casting in
CAPITALA nu avem loc din cauza fatucilor selectate la Al 9-lea cer, sau daca nu ai
”buletin de Bucuresti” faci cale intoarsa cu speranta ca ”poate data viitoare…”
      Sunt decepxionata de colegii mei de breasla care si-au spus opiniile in aceasta seara.
Ma bucura atitudinea unui jurnalist foarte bine informat despre conditia actorului
roman, conditie care nu se rezuma doar la situatia doamnei Morgenstern sau a
domnului Vasluianu. Poate nu ati facut cea mai buna alegere in ceea ce priveste invitatii
din aceasta seara, excepxie facand maestrul Ion Lucian.

  Camelia Codruta Rus, actor al Teatrului de Nord Satu-Mare

Articol aparut in ziarul 7Plus

Cristi Puiu [i Maia Morgenstern omagiaz prostul gust

De[i "Q&A" (Antena 3) nu a fost g`ndit ca emisiune de scandal, `n edi]ia de s`mb seara
am asistat cu stupefac]ie la atitudini [i opinii scandaloase. Al uri de Alessandra Stoicescu
se aflau Maia Morgenstern, Ion Lucian [i invitata permanent, Floriana Jucan (directorul
revistei Qmagazine). ~ntr-un alt studio se aflau regizorul Cristi Puiu [i actorul Andi
Vasluianu, situa]i din capul locului pe pozi]ie advers [i trat`ndu-i cu str`mb uri [i priviri
superioare pe ceilal]i invita]i. Tema discu]iei era soarta ingrat a actorului `n România [i
compromisurile pe care e nevoit s le accepxe, pentru a supravie]ui `n condi]iile `n care
nu se poate hr
i doar cu iubirea publicului. Prost pl i]i [i av`nd familii de `ntre]inut, nu e de mirare c
actorii accepx s joace `n telenovele sau s participe la [u[e. De mirare e fariseismul cu
care, unii dintre ei, `ncearc s-[i explice op]iunile. ~n momentul `n care Floriana Jucan a
spus c nu i-a plcut s-o vad pe Maia Morgenstern fc`nd echip cu Vali Vijelie, `ntr-o
emisiune TV, celebra actri] a dat o replic aiuritoare: "Cei care spun a[a ceva, au o
g`ndire fascist!" ~n continuare, Maia Morgenstern a dezvoltat: atunci c`nd se duce la
policlinic sau la spital, st `n sala de a[tepxare `mpreun cu fel [i fel de oameni. Am vzut [i
eu emisiunea `n care actri]a a jucat – cu talent – rolul buc
esei [i marea scen a le[inului. ~ntre timp, Vali Vijelie era preocupat s-o asedieze cu
libidino[enii pe manechina Roxana Di]. ~n ansamblu, spectacolul a fost dezgust or.
Exact `n aceea[i ordine de idei, c`nd ajungi la o glorie interna]ional, cum este cea a
Maiei Morgenstern, te `ncordezi s te men]ii la `nl]imea ei, evit`nd s confunzi actul
cultural cu mersul la ginecolog sau la dentist. Unde pui c, dup `ncheierea emisiunii, o z
ii pe doamna Maia, la B1 TV, ploconindu-se `n fa]a Monici Columbeanu! Ideea cu
fascismul a fost preluat [i de Cristi Puiu, care vorbea `n total necuno[tin] de cauz, fiindc
nu vzuse emisiunea `n discu]ie. C`t despre fascism, care `nseamn extremism,
agresiune, violen], apoi cei agresa]i `n mod violent s`nt neferici]ii obliga]i s asculte
manele pe strad, rsun`nd din ma[ini luxoase, `n autobuz – din telefoane date la
maximum – sau din difuzoarele vecinilor de bloc. S
ind `n ap
area subculturii (din care fac parte maneaua [i maneli[tii), Cristi Puiu aduce un omagiu
prostului gust, agramatismului, palatelor cu acoperi[ de pagod, mahalalei, imposturii.
Fapxul c refuzi s amesteci orbe[te cultura cu subcultura, valoarea cu nonvaloarea, nu e
rodul g`ndirii fasciste ci o expresie fireasc a bunului sim] elementar. Judec`nd dup felul
`n care g`nde[te, n-ar fi exclus ca domnul Puiu s fac un film cu Fernando de la
Caransebe[ [i Roxy Manelista. ~n felul acesta, poate o s-i creasc [i lui box-office-ul.

Gabriela Hurezean

Foarte, interesant, de pe web-situl lui Valerian Stan, dupa emisiunea de la Antena

––––––––-

La o emisiune tv recentă ce-şi propusese să discute pe tema „statutului actorului în

lumea contemporană",  ziarista Floriana Jucan, prezentă în studio, a fost de părere că
prin prezenţa în nu ştiu ce "reality-show" alături de manelistul Vali Vijelie Maia
Morgenstern şi-a făcut un deserviciu. Atât i-a trebuit numitei actriţe, prezentă în studio
şi ea. „Acesta e un mod de gândire fascist, rasist", a tunat ea furioasă la culme, pe un ton
şi cu o gestică pe care la o femeie eu unul nu le mai văzusem decât la Ana Pauker. Prin ce
probase ziarista „un mod de gândire fascist""? Prin aceea că „numai fasciştii segregau în
acest fel, numai ei interziceau ca cutare să poată sta împreună cu cutare bla, bla, bla".
Ceea ce a făcut Maia Morgenstern a fost o ticăloşie la superlativ. Jurnalista
interlocutoare văzuse nepotrivită asocierea celor doi într-un "spectacol de televiziune"
avînd în minte nu etnia lor ci, cum explicase foarte clar, valoarea artistică într-o parte şi
subcultura, kitschul şi contrariul ei în cealaltă. Or actriţa vrînd s-o pedepsească pentru
critica pe care i-o adusese s-a folosit de un clişeu bine cunoscut, ticălos la superlativ: i-a
aplicat, perfect injust, eticheta „fascismului" – menită, cum ştim bine, să desfiinţeze pe
interlocutorii incomozi şi să le bage pumnul în gură. Şi ca şi cum dezamăgirea produsă
de gestul actriţei n-ar fi fost de ajuns, regizorul Cristi Puiu, la faţa locului de asemenea, a
înfierat şi el, infam, „fascismul" ziaristei. Ce intelectuali, ce tristeţe…

iti multumesc ca existi de-ar putea muti tineri sa conduca destinele acestei tari
promovati tineri care au o cultura si au ceva de spus cum am putea sa-i dam la o parte
pe cei care conduc tara numai pentru ei?

Doinita

septembrie 22, 2009

Din dragoste pentru Titian

Astazi am primit la redactie multumirile "Galeriei nationale" a Marii Britanii pentru
faptul ca SI datorita donatiei mele si a sensibilizarii opiniei publice la o campanie
initiata de galerie a fost posibila cumpararea unui tablou semnat de Titian si considerat
capodopera a artei universale.
"Diana si Actaeon" va fi de acum expusa publicului larg si va putea fi vazut incepand din
14 septembrie permanent intr-una din salile "National Gallery" din Londra.

"Diana si Actaeon" este una dintre cele sase mari picturi mitologice inspirate de poetul
roman Ovidiu, pe care Titian le-a pictat pentru Regele Filip al II-lea al Spaniei.
Titian a inceput sa picteze tabloul si perechea lui, "Diana si Callisto", in 1556, anul
incoronarii lui Filip. Incitat de prestigiul sprijinului regal, a dat frau liber inspiratiei
pentru a crea lucrari de o neprecedata frumusete.
Titian a lucrat timp de trei ani pentru a perfectiona aceste capodopere, care au fost duse
in Spania in 1559. A sustinut fapxul ca timpul indelungat destinat crearii acestora s-a
datorat eforturilor sustinute pentru a realiza lucrari sompxuoase pe masura unui rege.
"Diana si Actaeon" infatiseaza consecintele fatale ale unei muritoare implicata in mod
tragic in treburile zeilor. Pictura este remarcabila prin dramatizarea emotiei umane
dusa la extrem. Cu paleta sa bogata de culori, texturi contrastante si efecte de atmosfera
feerica, este de asemenea o creatie de o inefabila frumusete lirica.
O lumina crepusculara este filtrata prin grota Dianei, o raza se refracta printr-o vaza de
sticla venetiana si licare intr-o oglinda lucioasa si apoi pe suprafata apei. Senzualitatea
catifelata a carnii femeii, marca lui Titian, se raspandeste, spre deliciul erotic al
tanarului sau protector.
Campania pentru a salva creatia lui Titian a cunoscut un imbold, odata cu anuntul prin
care The Art Fund – principala fundatie pentru arta din Marea Britanie – a donat 1
milion de lire sterline, cel mai mare act de caritate pentru o singura opera in cei 105 ani
de existenta.
Peste 60 de artisti din toata Anglia s-au alaturat campaniei pentru a salva operele. Intr-
un gest de sustinere, Lucian Freud si-a dat acordul pentru ca autoportretul sau sa fie
expus in Galeria Nationala a Scotiei, alaturi de autoporterul lui Rembrandt, pe toata
durata campaniei.
Niciodata Anglia nu a cunoscut o asemenea mobilizare pentru cumpararea operei de
arta. Desi a fost imprumutata pentru a fi expusa doar timp de o luna, "Diana si Actaeon"
a reusit sa genereze strangere a 50 de milioane de lire sterline in doar cateva luni.

________________\

septembrie 24, 2009

Orchestra Capitoliului din Toulouse

Sunt la malul marii. Am venit de dor de vara si de dor de prietena mea. […]  

Am uitat sa omagiez si aici orchestra din Toulouse pe care am ascultat-o luni seara, la
Sala Palatului. Au interpretat perfect Concertul nr. 2 in Si Bemol Major pentru pian si
orchestra, op 83. al lui Brahms – ale carui dansuri unguresti m-au facut sa-i iubesc pe
vecinii nostri – si grandioasa Simfonie Fantastica a lui Berlioz, inspirata de femeia
iubita, Harriet Smithson, care se poate inscrie astfel in galeria muzelor inspiratoare.

Desi ei ii placea cel mai mult partea „Un bal", eu prefer linistitoarea „Scena
campeneasca", reverie care urmeaza si precede tumultul grandios al supliciului.
Pianistul Nelson Freire a cantat la bis una dintre cele mai frumoase partituri ale muzicii
simfonice dedicate pianului, „Rapsodia lui Rahmaninov cu tema de Paganini". Ascultati-
o si plutiti iubind… ca mine…

http://www.youtube.com/watch?v=ORP4dlwNsKM

septembrie 26, 2009

De la Mozart la prostitutie nu-i decat…o

zi !
…ca sa nu zic un pas…

Am fost aseara la concertul de la ora 22.30, al Orchestrei din Bremen, cu un program da

capo al fine mozartian. Desi mie mi-a placut marsul funebru masonic de la inceput si
Misa ecleziastica de la final, in care vocile celor din Corul Madrigal au tulburat si mai
mult muzica, cel care ma insotea s-a aratat sensibil la Concertul pentru pian si orchestra
nr 17.

Desi nu ne-au mai onorat cu vreun bis, instrumentistii au fost impecabili, iar soprana
Natalie Dessay a fost angelica in perfectiunea cu care si-a ondulat vocea. Su-per-ba !

L-am zarit in sala si pe Ioan Hollender, presedintele Festivalului, alaturi de ministrul

culturii, Theodor Paleologu (a carui prezenta constanta am remarcat-o aproape in
fiecare seara!) insotit, de aceasta data, nu de un tanar adolescent caruia abia ii mijeste
mustata si despre care se spune ca este si partenerul sau de viata (nu doar de concerte),
ci de o doamna glamouroasa. Victor Opaschi cu sotia, nelipsiti si consumatori obisnuiti
ai actului -de cultura, Valeriu Stoica, tuns, ras si frezat, rosu-n obraji demonstrand o
sanatate perfecta, Tudor Chirila, care ne demonstreaza ca simfonicul poate fi tolerat de
rock si altii pe care nu mi-i mai amintesc acum.
Si de la Mozart… la Antena 3, asta seara, la ora 20.05, ca sa vorbim despre drogurile si
prostitutia din viata noastra. Legalizata sau nu…

septembrie 28, 2009

Draga Gilda (Lazar)

Iti multumesc, inca o data, pentru invitatia pe care mi-ai adresat-o (duminica
trecuta !) la baletul "La Belle" al companiei din  Monte Carlo, in cadrul intalnirilor
organizate de JTI.Firma pe care o reprezinti ne-a obisnuit deja cu o anumita tinuta a
"darurilor" pe care ni le face celor selectati sa ne bucuram, si asta demonstreaza ca si un
producator de tigari, adesea redus si minimizat prin prejudecati de tip "Tutunul
dauneaza grav sanatatii", poate alege nefumatori ( cazul meu ), dar poate da dovada si
de repere inalte in cazul actului de cultura.. Am fost in sala si te-am vazut in loja,
feminina si stapana perfecta a dihotomiei fragila/puternica, aratand ca sub aspectul
unei femei blande, manusile de catifea pot ascunde, de fapt, maini forte si un caracter de
lider.

Baletul mi-a placut si nu prea.  

Nu a respectat povestea, insa, fiecare regizor (coregraf), fiind in sine un artist, poate crea
propria lui poveste.

In schimb, pe langa muzica superba, m-au impresionat efectele create de costume si de

lumini. Absolut fantastice.

Decorurile si aceste efecte ofera, de multe ori, o impresie mai puternica si mai feerica (sa
consideram gradul de comparatie o licenta poetica!) decat cea produsa de insusi corpul
uman baletand, care are propriile lui limite si care nu poate sfida legile gravitatiei, in
ciuda imaginatiei care l-ar putea arcui in cele mai elastice miscari.

Primul act a fost un pic cam lung si de fapt, asta a fost cel mai important cusur al acestei
reprezentantii, lungimea.

Intotdeauna in arta e preferabil sa spui, ca spectator: "Ce pacat ca s-a terminat !", decat
"Ce pacat ca nu se mai termina !"… insa granita dintre ce-si doreste regizorul si ce-si
doreste publicul este uneori invizibila.

Poate eram si putin obosita pentru ca dimineata , la ora 11, participasem la Conferintele
Teatrului National, cu Ion Caramitru, Dan C Mihailescu si autorul "Memoriilor unui
cafegiu", Gheorghe Florescu, intr-o evocare haotica si fara ritm a epocii Ceausescu, dar
presarata din cand in cand cu polemici care-l vizau pe Bartolomeu Anania sau cu insusi
modul in care autorul s-a strecurat printre securistii atoputernici si atotstiutori de pe
vremuri, continuand sa faca un soi de comert illicit cu cafea.

Insa, impresia cu care m-am ridicat de pe scaun a fost una placuta, iar acest
"experiment" nu putea sa-mi lipseasca din memoria muzicala.

"Mi-am dorit sa fie un amestec de spectacol ludic, dar si profund pentru ca si basmele
sunt la fel : ii fac pe copii sa rada dar si sa le fie frica, intrucat contin elemente de
violenta pronuntata", a precizat Jean-Christophe Maillot, coregraful spectacolului. De
exemplu, in La Belle dupa cum afirma directorul Les Ballets de Monte-Carlo, apare
conflictul intre parinti si copii : "‘Frumoasa’ e un copil astepxat, dorit, parintii sai
crezusera ca nu puteau avea copii, iar cand a aparut au iubit-o si ocrotit-o excesiv. Se
poate chiar muri de prea multa dragoste. Printul, din contra, nu primeste afectiune din
partea parintilor.  Finalul ridica o problema filosofica si anume daca nu cumva trebuie
sa ne detasam de parinti pentru a putea iubi pe altcineva", adauga Jean Christophe
Maillot.

septembrie 28, 2009

Diferenta dintre Traian Basescu si Radu

Varia
este exact aceeasi ca cea dintre cele doua expozitii ale pictorului Horia Damian pe care le
"patroneaza" fiecare. Primul… la Muzeul de Arta Contemporana, cel de-al doilea, la
Palatul Mogosoaia.

V-as trimite s-o vedeti doar pe cea de la Palat, dar n-ati putea s-o apreciati decat prin
comparatie.

Radu Varia, expert in arta si mai ales un dedicat impatimit al operei brancusiene (si sot
al marii noastre soprane Mariana Nicolesco) a optat pentru opere din muzeele si
colectiile romanesti semnate de Horia Damian la inceputurile carierei sale, din anii 1930
pana in 1946. Uimesc nu numai peisajele, naturile moarte (chiar daca uneori
dimensiunile canii de langa fructe erau exagerate), strazile mahalalelor bucurestene,
cerul gri de deasupra unei ulite in iarna pierduta-n orizont, ci mai ales desenele si
schitele pe care pictorul le facea la varsta de 10 ani. Desigur, mai uimitor este faptul ca s-
au conservat de atunci!
De partea cealalta, in centrul urban, Muzeul pe care l-a construit si daruit iubitorilor de
arta, Adrian Nastase, adaposteste creatiile din a doua parte a vietii, recente, in care, ca si
Picasso, Horia Damian a renuntat la arta armonioasa, la culorile omologate de
impresionism, pentru forme abstracte, pentru decline – dupa parerea mea – pentru ca
relatia dintre continut si forma a fost total uitata in ultimii 150 de ani, dupa cum insusi
pictorul recunostea.

Desigur, intr-o era a tehnologiei, in care arta poate fi "creata" pe calculator, faptul ca
cineva inca face cu mainile lui o coloana, o scara, o lada, un pat din panza ipsotata, e
laudabil chiar daca nu-ntelegi nimic din ele, chiar daca, vorba insotitorului meu: "Horia
Damian isi bate joc de noi si noi ne facem ca il luam in seama !"… si chiar daca lucrarile
lui din aceasta etapa sunt laudate, premiate si expuse in cele mai renumite spatii ce aduc
omagiu artei contemporane.

Din pacate pentru timpurile pe care le traiesc, nu ma emotioneaza, nu ma

impresioneaza, nu ma misca si nu ma sensibilizeaza nimic mai mult ca o madona printre
grote leonardiana (prefer varianta de la Luvru!), ca nuferii lui Monet sau ca perla din
urechea fetei lui Vermeer, in timp ce privesc absenta, mirata si oarecum tamp (am si eu
limitele mele!) in fata unei lazi, precum cufarul bunicii mele de la tara, in care-si tinea
camasile de noapte si fetele de perna, cu vreo 50 de ani in urma si care astazi are
pretentia artei culte.

Tare curioasa as fi sa vad ce a inteles omul de cultura Traian Basescu din expozitia pe
care a patronat-o la MNAC!

octombrie 5, 2009

Louis Vuitton pe Facebook

Il port si poate tocmai din acest motiv cei din stafful brandului Louis
Vuitton mi-au trimis prin e-mail invitatia de a viziona live show-ul de la
Paris (colectia ready-to-wear primavara-vara 2010). O invitatie mai putin
obisnuita, intrucat intreg evenimentul poate fi vizionat pe Facebook.
Cand? Miercuri 7 octombrie, la ora 15:30.
octombrie 5, 2009

Din Praga
Castelul. Din Praga. Kafka. Vlatva la apus. De pe podul Carol. El. Langa mine.
Medieval. Baroc. Platou tipic cehesc. Biserica Sf. Nicolae. Romantism coplesitor.
Ganduri acasa. Sambata am batut Realitatea. Omagiul meu telespectatorilor.

octombrie 8, 2009

M-am intors
Scuze… mii… milioane. Stiu c-am scris rar in ultima vreme, insa am avut atatea pe cap…

Am facut un nou numar al revistei, care a aparut luni, si a fost o saptamana nebuna. A
trebuit sa pregatesc emisiunea cu Radu Mazare de sambata trecuta si cred c-am
pregatit-o bine, pentru ca am si batut Realitatea in anumite intervale. Apoi am plecat la
Praga, unde nu fusesem vreodata si despre care toata lumea imi spunea ca este un oras
superb… si asa l-am si gasit! I-am scris cuiva de acasa: "Daca vrei sa va reindragostiti,
veniti la Praga!". Este, cred, cel mai romantic oras pe care l-am vizitat vreodata! Si nu
cred ca s-a datorat doar mood-ului meu sau faptului ca eram insotita!

Prietenele mele mi-au spus, inainte de plecare, ca, de data aceasta, nu pot veni cu mine
din pricina suprapunerii unor intalniri de la care nu puteau lipsi, in tara!

Am zburat tare trista, cu gandul ca imi lipseste ceva… insa doar cateva ore mai tarziu…
mi-au facut o surpriza si au batut la usa camerei mele de la hotelul "Mandarin Oriental".
A fost cea mai nesperata si placuta surpriza. Am avut cateva zile de vis… in care "am
vizitat" istoria Boemiei, l-am si m-a iubit, ne-am plimbat pe deasupra Vltavei pe podul
Carol, si pe luciul ei, cu vaporul… M-am intors aseara. Rezolv niste treburi ramase in
suspensie de cateva zile… pregatesc un shooting pentru coperta cartii la care lucrez…
pregatesc emisiunea de sambata si… revin curand la voi sa va povestesc despre Praga,
dar mai ales despre atmosfera complet kafkiana a muzeului dedicat scriitorului. Pana
atunci… ascultati poemul simfonic pe care Smetana, compozitorul ceh care-si disputa
intaietatea cu Dvorak, i l-a dedicat apei ce strabate Praga…

http://www.youtube.com/watch?v=h8G9qHNS68s&feature=related

octombrie 8, 2009

M-am intors
Scuze… mii… milioane. Stiu c-am scris rar in ultima vreme, insa am avut atatea pe cap…
Am facut un nou numar al revistei, care a aparut luni, si a fost o saptamana nebuna. A
trebuit sa pregatesc emisiunea cu Radu Mazare de sambata trecuta si cred c-am
pregatit-o bine, pentru ca am si batut Realitatea in anumite intervale. Apoi am plecat la
Praga, unde nu fusesem vreodata si despre care toata lumea imi spunea ca este un oras
superb… si asa l-am si gasit! I-am scris cuiva de acasa: "Daca vrei sa va reindragostiti,
veniti la Praga!". Este, cred, cel mai romantic oras pe care l-am vizitat vreodata! Si nu
cred ca s-a datorat doar mood-ului meu sau faptului ca eram insotita!

Prietenele mele mi-au spus, inainte de plecare, ca, de data aceasta, nu pot veni cu mine
din pricina suprapunerii unor intalniri de la care nu puteau lipsi, in tara!

Am zburat tare trista, cu gandul ca imi lipseste ceva… insa doar cateva ore mai tarziu…
mi-au facut o surpriza si au batut la usa camerei mele de la hotelul "Mandarin Oriental".
A fost cea mai nesperata si placuta surpriza. Am avut cateva zile de vis… in care "am
vizitat" istoria Boemiei, l-am si m-a iubit, ne-am plimbat pe deasupra Vltavei pe podul
Carol, si pe luciul ei, cu vaporul… M-am intors aseara. Rezolv niste treburi ramase in
suspensie de cateva zile… pregatesc un shooting pentru coperta cartii la care lucrez…
pregatesc emisiunea de sambata si… revin curand la voi sa va povestesc despre Praga,
dar mai ales despre atmosfera complet kafkiana a muzeului dedicat scriitorului. Pana
atunci… ascultati poemul simfonic pe care Smetana, compozitorul ceh care-si disputa
intaietatea cu Dvorak, i l-a dedicat apei ce strabate Praga…

http://www.youtube.com/watch?v=h8G9qHNS68s&feature=related

octombrie 8, 2009

Nobelul Hertei
Desi este mai mult nemtoaica decat romanca, desi a trait in ultimii ani in Germania, desi
comunitatea academica din aceasta tara a propus-o la Premiul Nobel pentru literatura si
NU cea romana, vestea ca scriitoarea Herta Muller a castigat acest "everest" al
distinctiilor a electrizat pe toata lumea. Multi nici nu auzisera de ea, si foarte putini sunt
cei care i-au citit vreo carte. Cu cativa ani in urma am citit "Animalul inimii" si
chiar daca am cunoscut doar de la nivelul copilariei lumea aceea in care Securitatea era
dominanta vietii de  zi cu zi, indiferent ca erai intre cei patru pereti ai casei tale sau intre
"zidurile" vietii publice, m-a infiorat si infricosat perspectiva ca regimul acela ar fi putut
continua pana la maturitatea mea.

Ceea ce vreau sa subliniez aici este nu atat creatia scriitoarei, ci modul in care ii
confiscam o victorie care nu ne apartine, nici macar prin vreo recomandare sau prin
vreo sustinere institutionala la nivelul statului nostru. M-as fi bucurat sa vad macar o
scrisoare de sprijin din partea ministrului culturii, din partea unor scriitori romani care
se vor lauda acum cat de bine o cunosc…  Chiar daca nu ar fi influentat in niciun fel
comitetul Academiei suedeze, ne-ar fi dat dreptul astazi sa nu fim penibili in a ne aroga
un succes la care nu avem nici un aport.
octombrie 9, 2009

De la China la Obama
China sarbatorind 60 de ani de la fondarea regimului comunist mi se pare un eveniment
mai important decat acordarea premiului Nobel pentru pace lui Barack Obama.

In timp ce prima este o REALITATE, al doilea este doar o… perspectiva.

Este pentru prima data, cred, cand Academia Suedeza da un premiu pentru ce va fi,
declarand ca a fost… Obama isi doreste, intr-adevar, o lume fara arme nucleare (ca
oricare dintre noi, de altfel!) dar mai e mult pana sa si traiasca in ea.

Va invit sa vizionati aceste fotografii, spectaculoase, care arata forta unei natiuni, fie ea
si comunista, care a ajuns astazi sa predea capitalistilor lectii despre succesul unei
economii.

http://www.boston.com/bigpicture/2009/10/china_celebrates_60_years.html

octombrie 12, 2009

 octombrie 13, 2009

Din nou despre Praga

Dupa ce-am vazut aproape toate must-urile obligatorii pentru un „turist universal", pot
spune ca Praga este un oras eminamente romantic.

Am fost binecuvantata sa-l vad toamna, cand ruginiul iti trezeste nostalgia verii trecute
si teama de iarna care va sa vina, sa-l vad indragostita, iubita si… impreunata… sa-l vad
cu prietenele mele alaturi… sa-l vad dupa o lunga astepxare in care mi l-am dorit.

Hotelul „Mandarin Oriental" face parte dintr-un lant international si nu ma dezamagise

nici la Londra si nici la New York. In plus, este renumit pentru SPA-ul si pentru
bucataria orientala al carei fan sunt. Chiar in penultima zi, SPA-ul de la Praga fusese
gratulat cu premiul pentru cel mai bun SPA din Europa.

Construit intr-o veche manastire de calugari, care data din secolul XIV, hotelul
conserva stilul minimalist, incarcat de fiorul pe care ti-l da un lacas bisericesc, si
pastreaza inca artefacte descoperite in timpul sapaturilor si al renovarii.

Podul Carol dateaza de cel putin 600 de ani, in care a fost martorul nu doar al istoriei
Bohemiei, incluzand aici batalii, razboaie, cuceriri, executii, ci si al filmarilor care l-au
facut celebru in lumea cinematografica si al multor indragostiti care l-au strabatut ca pe
un drum de la si spre iubire.

Vltava, raul care traverseaza Praga, vazut la stanga si la dreapxa podului gotic, asteapxa
caderea vreunui sfant sau a altui personaj religios, statui amplasate pentru indemnarea
oamenilor spre rugaciune… Dar sfintii nu cad… si nici nu mor…

Am mancat in doua restaurante rafinate, elegante, Bellevue si Kampa Park, ambele

oferind un vue superb catre apa. Insa nimic n-a avut gustul delicios precum carnatii
mancati in picioare, impreuna cu prietenele mele, in Piata veche, cumparati de la un
vanzator ambulant cu un gratar improvizat intr-un chiosc. Ne-am amuzat intrebandu-ne
unde or fi paparazzi de la Cancan sa vada iubita unui barbat cu reputatie buna
financiara, mancand pe strada carnati ieftini? Sa nu va refuzati acest moment
gastronomic, caci nu se compara cu niciun alt local luxos!
Intr-una din zile am vizitat Palatul Regal, nu pe tot, ca e cat Luvrul… Mi-ar fi trebuit cel
putin o zi intreaga. Daca astazi este sediul Presedintiei cehe (un fel de „omolog" al
Cotroceniului de la Bucuresti), pe vremuri, acest palat a gazduit incoronari sau
ceremonii de investire a presedintilor cehi, a vazut intrand calare cavaleri vestiti, a tacut
mut cand in Cancelaria Bohemiei s-a decis  prima batalie a Razboiului de 30 de ani sau
cand doi guvernatori catolici au fost aruncati pe fereastra de catre protestanti…

O replica a coroanei este expusa in palat si trebuie sa recunosc ca n-am mai vazut
vreodata pietre mai spectaculoase precum cele care o impodobeau.

Catedrala Sfantul Vitus, in stil gotic, seamana mult la interior cu Domul din Milano si cu
majoritatea catedralelor mari gotice.

Ca si Sagrada Familia, a fost inceputa la jumatatea anilor 1.300 de cineva si terminata,

sute de ani mai tarziu, de altcineva. Tocmai de aceea unele turnuri au „inceputuri" gotice
si „finalizari" renascentiste.

N-am apucat sa vad Loretto si nici Cimitirul Evreiesc. In schimb, am vizitat Muzeul
„Franz Kafka", construit exact precum opera si caracterul scriitorului: un labirint de la
logic catre absurd, de la angoase catre cosmar, de la birocratii pana la identitati
individuale, strivite de o societate meschina, dezumanizata. Intr-un cuvant: mister
sau enigma.

Kafka s-a lupxat inca din copilarie cu nefericirea, pierzand lupxa cu ea… cu un tata prea
autoritar, cu o origine evreiasca pe care si-a negat-o tacit, scriind si vorbind doar in
germana, a pierdut lupxa cu dragostea nereusind vreodata sa atinga lirismul iubirii
patimase, izbavitoare, inalte, pe care o intalnim la alti scriitori, si, de foarte tanar, a
pierdut si lupxa cu viata, fiind rapus de tuberculoza la doar 41 de ani.

A fost logodit de cateva ori, dar niciodata casatorit, n-a avut copii, iar dorinta lui ultima
a fost ca tot ceea ce scrisese si nu fusese publicat inca (adica majoritatea operelor sale
importante) sa fie arse. Daca Max Brod, prietenul sau care a salvat manuscrisele, l-ar fi
ascultat… n-am mai fi citit vreodata „America", „Procesul" si „Castelul".
Sa-l citesti si sa-l si iubesti pe Kafka presupune o permeabilitate la sinistru, la
metamorfoza, la tortura psihica, o disponibilitate de contorsionare mentala si
sufleteasca pe care omul obisnuit nu o poseda. Sa stai in preajma lui, chiar si ca cititor,
inseamna sa fii atins de o nebunie schizofrenica, sa strigi si sa fii la fel de revoltat in fata
absurdului, a societatii sistematizata intr-o ierarhie a nonvalorii.

„In mod absolut sigur, scriu lucruri din disperare fata de trupul meu si fata de viitorul
care ma asteapxa avand acest trup…" scria Kafka. La fel cred si eu.
M-am intors de la Praga la fel de entuziasmata si exaltata precum ii vedeam pe toti cei
care fusesera inaintea mea si povesteau. Abia acum i-am inteles.

Este o capitala plina de istorie, de cultura, de altfel… nu seamana cu nicio alta metropola
occidentala in care cuvantul de ordine si trend-ul turistic general este consumismul.
Mergeti la Praga, daca sunteti indragostiti! Mergeti la Praga sa va indragostiti!

Am uitat sa va spun despre Biserica Sfantul Nicolae din Piata orasului vechi, de-o
frumusete si de-o maiestuozitate naucitoare.

Am intrat inauntru si, cu ochii in sus, am privit picturile si tavanul sculpxat, in timp ce
Iisus Hristos se uita in ochii mei.

Putin mai incolo, tacea Jan Hus din bronz.

M-a miscat  teribil istoria acestui erou, pe care il mai intalnim astazi, la o scara mai
mica, intr-un Iustin Marchis sau Arsenie Papacioc.

M-a impresionat nu neaparat asceza lui, poate nici promovarea moralitatii sau lupxa lui
pentru un cler mai presus de lumescul lux sau desfrau, ci idealismul cu care a preferat
moartea decat renuntarea si negarea idealurilor sale. La Brancoveanu am mai intalnit
un asemenea sacrificiu in numele credintei si al lui Iisus Hristos si cel putin pentru
aceste doua simboluri ale istoriei umane ii dau drepxate lui Paler care spunea in ale sale
„Calomnii mitologice" ca „daca toti am trai cu masura, n-ar mai exista nici martiri si nici
eroi!". Aici ma deosebesc complet de barbatul meu iubit, care zice intotdeauna ca intr-
un razboi mor mai intai eroii si apoi prostii si ca supravietuiesc strategii din spate, el
fiind, in sine, un strateg, preferandu-i pe cei din urma!

Iubesc penumbra teatrului de razboi, dar marii comandanti n-au stat vreodata in
secundar, ci au condus, de pe calul lor, bataliile. E drepx ca posteritatea este a
supravietuitorilor, dar eternitatea e numai a eroilor.

octombrie 16, 2009

Despre dizolvarea Parlamentului
 Cineva a vrut sa posteze pe blog aceste precizari:PARLAMENTUL NU POATE FI
DIZOLVAT ACUM SAU ULTERIOR, CA EFECT A CEEA CE SE/S-AR PETRECE ACUM
(precizari constitutionale) Conform art.89 (3) din Con[…] PARLAMENTUL NU POATE
FI DIZOLVAT ACUM SAU ULTERIOR, CA EFECT A CEEA CE SE/S-AR PETRECE
ACUM (precizari constitutionale) Conform art.89 (3) din Constitutia Romaniei
PARLAMENTUL NU POATE FI DIZOLVAT IN ULTIMELE 6 LUNI DE MANDAT ALE
PRESEDINTELUI ROMANIEI. Dispozitia este IMPERATIVA! Pe cale de consecinta, NU
SE APLICA (in ultimele sase luni de mandat prezidential- perioada in care ne aflam)
DISPOZITIILE VALABILE IN ALTE SITUATII. PARLAMENTUL NU POATE FI
DIZOLVAT NICI DUPA ALEGERI in conditiile in care, in ultimele sase luni de mandat
prezidential ar cadea la vot, succesiv mai mult de doua Cabinete (sau, mai exact, NU AR
PUTEA FI DIZOLVAT din acest motiv). MOTIVATIA ESTE ELEMENTARA :dispozitiile
legate de dizolvarea Parlamentului SUNT IMPERATIVE, FORMULATE SEPARAT,
DIFERENTIAT (si se aplica separat si diferentiat) PENTRU PERIOADE DEFINITE
DISTINCT. Ambele tipuri de dispozitii sunt IMPERATIVE. Asta insemna ca este se
aplica IMPERATIV (deci, nicidecum altfel si nicidecum cu "interpretari") STRICT IN
PERIOADELE SI SITUATIILE MENTIONATE CLAR IN CONSTITUTIE. Altfel spus: 1.
Pentru TOATE perioadele anterioare ultimelor sase luni ale unui mandat prezidential,
Parlamentul POATE FI dizolvat daca IN ACELE PERIOADE (anterioare ultimelor sase
luni de mandat prezidential) cad la vot, succesiv, doua propuneri de Cabinet; 2. In
ultimele sase luni de mandat ale prezedintelui (oricarui presedinte!) al Romaniei,
Parlamentul NU poate fi dozolvat (indiferent de situatie). Ca atare, daca acum (in
ultimele sase luni de mandat prezidential) cad la vot "n" propuneri de Cabinet,
Parlamentul NU poate fi dizolvat. Parlamentul NU se poate fi dizolvat DUPA alegerile
prezidentiale CA EFECT AL CADERII LA VOT A MAI MULT DE 2 CABINETE, IN
PERIOADA ULTIMNELOR SASE LUNI DE MANDAT PREZIDENTIAL. Parlamentul
POATE FI DIZOLVAT DACA, DUPA ALEGERILE PREZIDENTIALE, CAD LA VOT,
SUCCESIV, DOUA PROPUNERI DE CABINET (deci, propuneri care ar aparea si s-ar
supune la vot DUPA alegerile prezidentiale).

Ma abtin de la comentarii politice, cel putin pe acest blog, intrucat cred ca o fac destul
( asumat sau nu, prin intermediul colaboratorilor) in revista Qmagazine. Totusi, cred ca
ar trebuie sa stiti cum stau lucrurile, in cazul in care sunteti interesati de subiect.
Multumesc, Aya.

octombrie 19, 2009

Dumnezeu sa-l odihneasca !

A murit Radu Timofte. Cu trei saptamani in urma  ma invitase la comuna natala in care
se retrasese si unde-si construise o casa.
Vestea mortii m-a bulversat. Un om  deosebit, cu principii, loial si care n-a tradat nici
idei si nici oameni, indiferent cat de profitabil i-ar fi fost !

Dumnezeu sa-l odihneasca !  Va avea sigur un loc pe langa Dumnezeu, daca nu pentru
sufletul lui, macar pentru faptul ca cei doi baieti ai sai au pictat biserici, infrumusetand
casele Domnului.

octombrie 22, 2009

Lautarismul lui Noica

Dupa ce am terminat de citit eseul lui Noica despre Lautarism… aproape ca-mi vine sa
ma "suspend" din ale scrisului.

Filozoful admite trist ca de la Dimitrie Cantemir incoace, nimeni nu a mai atins statutul
perfect al omului de cultura, toti ceilalti care ne reprezinta pana astazi  in Istoria
literaturii romane, fiind practicanti ai "lautarismului".

Insa tot Noica il amintea pe Barbu Lautaru care l-a impresionat pana si pe Liszt redand,
dupa ureche, o partitura pe care o auzise cantata de compozitor o singura data.

Lautarismul este trasatura dominanta a societatii roamnesti, nu doar a culturii, asa cum
rigoarea si disciplina sunt specifice nemtilor si exactitatea, elvetienilor.

Tocmai pentru ca-mi constientizez limitele si lacunele… ma-ntreb daca mai face sens sa
scriu… chiar si despre mine (presupunand ca macar eu mie insami ar trebui sa-mi fiu
binecunoscuta!)

octombrie 23, 2009

Incredibil !
In China, exista un dans extraordinar care se numeste "Guan Yin cu o mie de maini" 
Datorita gradului de coordonare cerut, executia perfecta ar fi fost foarte, foarte grea,
chiar daca  dansatoarele nu ar fi fost surde. 
Da, este adevarat, cele 21 de dansatoare sunt complet surde si mute. Ele urmaresc
semnele antrenorilor situati in cele patru colturi ale scenei, realizind un spectacol
remarcabil. 
Debutul international a avut loc la Athena cu ocazia spectacolului de inchidere a
Jocurilor Olimpice 2004. Dar, acest dans face parte din repertoriul Trupei de artisti
chinezi cu handicap de mult timp. 
Prima dansatoare are 29 de ani si este diplomata a Institutului de arta din Hubei .
Videoclipul a fost inregistrat la Beijing 
Acum priviti…
http://www.youtube.com/watch?v=xgHmSdpjEIk  
octombrie 28, 2009

Ce scrie Bogdan Aurescu

Reintoarsa de la Paris, dupa doua zile superbe, am gasit pe biroul meu „Avanscena si
Culisele Procesului de la Haga", cartea lui Bogdan Aurescu, diplomatul care ne-a dat o
victorie nationala si caruia i-am dat, in semn de multumire personala, coperta revistei
pe care o conduc.

Am abandonat imediat cartea „de pe noptiera" (despre care vreau neaparat sa va

povestesc pentru ca este marturia unui om de stiinta, recunoscut si apreciat, care a
participat activ la descifrarea genomului uman, despre existenta lui Dumnezeu) si-am
inceput sa citesc randurile pe care tanarul diplomat, actualmente secretar de stat si
candidat la functia de ministru al Externelor, in varianta Guvernului Croitoru, le-a
dedicat mamei si, dupa punct, si tatalui. Acel punct asezat sublim dupa mama o
delimiteaza pe aceasta nu doar de restul lumii, ci pana si de tatal autorului. O subtilitate
mai mult decat diplomatica… as spune una de suflet.

Aurescu nu are nici pretentia memorialistului (fiind inca prea tanar!), nici pe cea a
„facatorului de istorie", ci mai degraba pe aceea a coordonatorului unor oameni care au
pus mai presus de mandria personala, datoria, umanitatea si interesul national. Imi
amintesc ca si in momentele acelea in care televiziunile prezentau, de dimineata pana
seara, toate aspectele hotararii Curtii de la Haga care ne-a acordat o mare parte din
teritoriul aflat in disputa cu Ucraina, Bogdan Aurescu nu a evitat si nici macar n-a uitat
sa aminteasca mereu fapxul ca Victoria nu ii apartine in exclusivitate, ci este rodul
muncii unei intregi echipe.

Dupa ce il evoca pe Mircea Vulcanescu, cel care in prefata cartii „Conjuncturi

internationale" scria ca rolul unei scrieri nu este doar acela de a-i prezenta cititorului
„cursul unor intamplari diplomatice trecute", ci mai ales, acela de a-i prezenta „firul
unor judecati in lupxa cu evenimentele, pentru a le surprinde sensul", Bogdan Aurescu
spera ca la sfarsitul lecturarii cartii sale intelesul intamplarilor sa ne para mai clare si
mai patrunzatoare.

Redau aici ziua in care diplomatul afla o data, aceea la care avea sa se pronunte victoria
sau infrangerea (chiar daca drepxul juridic international nu e mereu dihotomic extrem):

 
Joi, 15 ianuarie 2009

Ora 12.55. Primesc un telefon de la Cabinetul Ministrului. Sunt chemat la o sedinta de

„Bex" cum ii spunem noi in jargon diplomatic „de centrala" (adica Biroul Executiv,
intalnirea ministrului cu conducerea ministerului – secretari de stat, directori
generali). In 3-4 minute sunt in Sala Titulescu de la etajul 2 al ministerului. Stau
alaturi de Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice, coagentul „meu"
in Procesul de la Haga. Suntem de partea opusa a ferestrei mari a salii, sub tabloul
Kogalniceanu, chiar vizavi de fotoliul unde sta de obicei ministrul. Colegii se aduna
mai greu. Sedinta incepe putin dupa 13 si un sfert. La 13.30 simt ca imi vibreaza
telefonul. Ma uit: numar de Olanda. Ma cuprinde o usoara agitatie. Ii sopxesc lui
Cosmin, in dreapxa mea: „Cred ca ma suna Irinita" (este alintul pentru colega noastra
de la Haga, consilierul juridic din Ambasada Romaniei si punctul de contact cu Grefa
Curtii Internationale de Justitie, Irina Nita). „Or fi decis in sfarsit data
pronuntarii". De ceva vreme astepxam, practic in orice moment, aceasta veste, caci
dupa socoteala noastra Hotararea ar fi trebuit pronuntata inainte de 5 februarie
2009, data la care mandatul actualului presedinte al CIJ ar fi urmat sa ia sfarsit.

Nu pot sa raspund – suntem in plina sedinta cu ministrul. Telefonul mobil ma frige, il

invart intre degete fara sa-l mai pun la loc. Dupa un minut si ceva simt sosirea unui
mesaj, pe care il pastrez si acum in telefon. Este de la Irinia: „Hot e 3 feb ora 10".
(Adica, Hotararea va fi pronuntata la 3 februarie, ora 10)

I-l arat si lui Cosmin, care tresare. Apoi il informez pe ministrul Diaconescu. Ne uitam
unii la altii, un pic emotionati, iar ministrul ne incurajeaza: „Asta e ! Sa vedem ce iese.
Ati facut tot ce se putea."

De la „dansul diplomatic" pana la momentul in care Ucraina a cerut negocieri cu

Romania, (in timpul procesului) sperand ca vom cere suspendarea cauzei, Bogdan
Aurescu este un martor care ne lasa si pe noi sa intram (desigur, atat cat ii permite codul
si fisa postului) in culisele unei dispute politice, economice, care in final s-a transat la
Haga. O lectura care ne va dezvalui ca disparitia  papucilor ambasadorului ucrainian a
fost invocata ca argument in negocieri, dar si ca Mircea Geoana, ca ministru al afacerilor
externe si Adrian Nastase, ca prim-ministru, au sustinut si si-au asumat in totalitate
demersul sesizarii Curtii Internationale de la Haga. Si lor le datoram aceasta victorie.

P.S. N-am sa inteleg, oricat de indulgenta as fi, cum un om ca Bogdan Aurescu, diplomat
a carui reputatie a fost legitimata pe plan international si care, in Romania, avea aura
unui erou, a putut accepxa sa fie nominalizat ca ministru de externe, intr-un Guvern de
sacrificiu, fara nicio sansa de a fi accepxat si, chiar in ipotetica varianta in care ar fi, sa
ajunga pe locul pe care-l merita, printr-o conjuctura care-i umbreste statura impecabila
de independent.
octombrie 28, 2009

A murit bunicul meu, copilaria mea

Intr-un sat de la Dunare, in comuna Ciuperceni, in judetul Teleorman, a vazut lumina
zilei mama mea. Parintii ei mi-au inseninat copilaria, fiind , de altfel, singurii mei
bunici.

Azi noapte, bunicul meu s-a stins. Intr-un spital din Turnu Magurele. Desigur, era
batran, dar cine tine minte varsta cuiva pe care il iubeste?

A fost si bunicul si tatal pe care nu l-am avut. Dintre toti nepotii lui, m-am simtit cea
mai iubita. Cu o intelepciune batraneasca imi spunea mereu: "Florusu, atentie la tren!",
sugerandu-mi sa nu ma las nici calcata si nici sa nu irosesc ocaziile bune ale vietii de-a
ma urca.

In rest… am mii de intamplari si imagini din copilarie, de la mersul la via de la marginile

satului, pana la bicicleta pe care i-o furam cand dormea, de la pepenii verzi pe care-i
mancam la sfarsitul mesei raciti in butoiul cu apa rece, pana la corcodusele pe care le
adunam pentru tuica, de la povestea haiducului cu sapte cai, pe care am auzit-o doar
spusa de el, pana la eclerul pe care il punea deoparte la masa de la cantina si-l aducea de
la 10 kilomteri departare, intr-o geanta de serviciu in care se storcosea, dar, Doamne, ce
gust minunat avea!, de la frica pe care mi-o inspira pentru ca era riguros, pana la iubirea
aceea care desi ascunsa si nemarturisita, o simteam revarsata asupra mea. Nu l-am auzit
vreodata spunandu-mi ca ma iubeste, dar, Doamne, cat ma iubea! 
Dumnezeule bun si mare, iarta-l, iubeste-l si odihneste-l!

octombrie 30, 2009

Votaţi Omul Providenţial

  
  
  
  Lelia Munteanu publica astazi in
"Gandul" un comentariu de exceptie,
plin de realism, intr-o maniera
umoristico-dramatica. Cititi-l!
Merita.
Votati Omul Providential

Gata cu absenteismul, o să aveţi cu cine vota. Am găsit omul. De fapx, el m-a găsit pe
mine. Eram la firma mea, Bergstein (Munteanu nu sună bine) şi Asociaţii, cu sediul
social în inima Manhattanului. Priveam pe fereastra de la etajul 157 rufele atârnate în
buildingul de vizavi. A sunat telefonul. Era Crizantem Gion Pălescu, zis Deştepxacul, l-
am recunoscut imediat. Chiar el. N-am stat pe gânduri, am luat primul high-cost spre
Bucureşti. Şi, ca orice consultant străin serios, n-am pierdut vremea în aer: am pregătit
câteva sondaje.

Dur de felul lui, m-a întâmpinat emoţionat la sediul de campanie. Am intrat, am dat
drumul la contoar şi am aştepxat să intre primul milion ca să deschid gura:

lelia.munteanu@gandul.info

noiembrie 2, 2009

Dezamagirea mea, Teoctist

Teoctist a fost duhovnicul meu. Pana azi. De aici incolo este doar o dezamagire. Nu-i pot
nega calitatile duhovnicesti si de teolog, dar sunt intristata, ca la moartea cuiva drag, de
faptul ca dorinta trupeasca a fost mai puternica decat juramantul facut de el in fata lui
Dumnezeu. Nu vreau sa judec pentru ca, pana la urma, si preotul este om si ar trebui sa
facem cu totii diferenta intre a fi dezamagiti de oameni si a fi dezamagiti de
Dumnezeu. Pe mine Dumnezeu nu m-a dezamagit niciodata.  Desi, initial, m-am
gandit ca ar fi fost mai bine ca dezvaluirile din Libertatea sa nu fi aparut, ulterior,
mi-am dat seama ca demersul colegilor mei este unul util. Asa cum la spovedanie
preotul iti cere sa nu tainuiesti un pacat, meseria de jurnalist iti cere sa nu tainuiesti o
minciuna despre un om in fata caruia enoriasii isi deschid sufletul, considerandu-l fara
de prihana. Daca Ieromonahul Teoctist ar fi fost surprins in aceleasi ipostaze alaturi de o
femeie, am fi fost la fel de scandalizati? Si, inainte de a-l judeca, sa ne amintim ca preotii
iau asupra lor pacatele tuturor celor care plecam impartasiti de la biserica! N-am mai
vorbit cu el in ultimele 4 luni si, independent de greselile lui, marturisesc ca mie mi-a
predicat intotdeauna legea morala, poate tocmai pentru sentimentul vinovatiei care-l
apasa. Teoctist nu a murit, dar simt nevoia sa spun, astazi, Dumnezeu sa-l ierte, pentru
ca are atata nevoie! 
________________

noiembrie 3, 2009

Raspunzand PSului meu de la o postare anterioara, diplomatul Bogdan Aurescu a vrut

sa imi si sa va explice , inca o data , ratiunea pentru care a acceptat sa faca parte pe lista
"fie ea si efemera", dupa cum insusi o numeste, a Guvenrului Croitoru.

Va invit sa parcurgeti stenograma audierii sale din Comisiile  de Politica Externa ale
Parlamentului. Este o lectura importanta si edificatoare pentru orice roman interesat de
politica externa a tarii sale si de contextul ei actual.

S T E N O G R A M AAudierii domnului Bogdan Aurescu, desemnat pentru ocuparea

funcţiei de ministru al Ministerului Afacerilor Externe•-         28 octombrie 2009 –

La audierea domnului Bogdan Aurescu au participat: Comisia pentru politică externă

din cadrul Senatului, Comisia pentru politică externă din cadrul Camerei Deputaţilor
şi Comisia comună pentru afaceri europene a Parlamentului României.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Bună ziua tuturor!

Cred că putem începe şedinţa noastră, şedinţa de audiere a domnului Bogdan Aurescu,
care este candidatul pentru funcţia de ministru de externe în noul Guvern.

Domnule Aurescu, vom începe dându-vă dumneavoastră cuvântul. Vă rog să ne

prezentaţi programul dumneavoastră, după care, cu acordul celorlalţi colegi, vom trece
la întrebări.

Vă rog.

Domnul Borbély László:

Îmi cer scuze pentru întârziere. A fost astăzi Adunarea Parlamentară a Iniţiativei
Central-Europeană şi am venit în fugă la şedinţă.
Am finalizat cu o declaraţie finală. Va fi summit-ul           prim-miniştrilor şi miniştrilor
afacerilor externe în 12 – 13 noiembrie 2009 şi domnule ministru desemnat, vă
mulţumesc că aţi venit la audiere. Era importantă această audiere şi credem că veţi
răspunde întrebărilor formulate de colegi.

Avem programul guvernamental, care a fost studiat de către colegi şi, aşa cum a spus
doamna senator, doamna vicepreşedinte Anca Boagiu, ne prezentaţi în prima parte a
şedinţei priorităţile, propunerile dumneavoastră în legătură cu activitatea Ministerului
Afacerilor Externe, urmând ca, după aceea, colegii să vă întrebe şi dumneavoastră să
răspundeţi la întrebări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Aurescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, membri ai Comisiilor pentru politică

externă şi ai Comisiei pentru afaceri europene ai Parlamentului României,

Înainte de a prezenta priorităţile de politică externă ale României, în conformitate cu

Proiectul Programului de guvernare, aş dori să vorbesc despre motivele prezenţei mele
pe această listă guvernamentală.

Sunt diplomat de carieră, iar Ministerul Afacerilor Externe reprezintă pentru mine
instituţia fără de care nu cred că mă pot defini în mod complet şi corect. Vin la
Ministerul Afacerilor Externe de 13 ani, zi de zi. De foarte multe ori am petrecut nopţi,
sâmbete, duminici, am uitat să-mi iau concediu lucrând pentru proiectele de politică
externă. Cunoaşteţi multe dintre aceste proiecte, pentru că am avut onoare să lucrăm
împreună cu unii dintre dumneavoastră pentru succesul acestora.

Am intrat în minister ca referent relaţii, adică mai puţin decât un ataşat şi am urcat pas
cu pas, cu multă muncă, trepxele carierei diplomatice. Dar nu doresc să vorbesc despre
mine aici.

Ceea ce vreau să spun este că ştiu foarte bine ministerul, îi ştiu problemele,
vulnerabilităţile şi, mai ales, provocările la care trebuie să facă faţă.

Nu am afilieri politice. Singura mea afiliere politică este faţă de politica externă a
României. Cred cu tărie că politica externă nu trebuie să fie influenţată de turbulenţele
politice interne. După cum bine ştiţi, evenimentele internaţionale au o dinamică
proprie, care nu aşteapxă după cele interne dintr-o ţară sau alta. De aceea am accepxat
atunci când mi s-a solicitat includerea mea pe această listă. Am vrut să transmit un
mesaj de normalitate, de necesitate pentru conducerea politicii externe, pe bază de
profesionalism şi, de asemenea, să arăt că instituţia profundă a diplomaţiei este cea care
contează.

Sunt conştient de şansele pe care le are acest Guvern în Parlament, dar chiar şi prezenţa
mea pe o listă, eventual efemeră, am considerat că este un mesaj de încurajare pentru
instituţia din care fac parte. Este un mesaj de responsabilitate pentru minister,
responsabilitate pe care mi-o asum, deşi ştiu şi riscurile pe care le presupune pentru
mine personal.

Când mi-am asumat calitatea de agent pentru procesul cu Ucraina, de la Haga, am

făcut-o fiind foarte conştient că dacă vom câştiga, va fi succesul tuturor, al României, iar
dacă voi pierde, va fi eşecul meu personal. Am avut atunci, ca şi acum, o opţiune
imposibilă – opţiunea pe de o parte între a-mi asuma o responsabilitate pentru ţară şi a
mea personal, cu riscuri pentru mine, pentru cariera mea diplomatică şi, pe de altă
parte, opţiunea de a nu face nimic. Nu m-am dat de-o parte şi am rămas în minister,
chiar şi atunci când, în 2005, nu am mai fost secretar de stat şi am lucrat ca simplu
referent doi ani de zile în Direcţia juridică, coordonând echipa pentru procesul de la
Haga.

Succesul din 3 februarie 2009, cea mai importantă extindere de jurisdicţie suverană a
României, după mai bine de 90 de ani, este succesul tuturor forţelor care au pus umărul
la acest efort. Este succesul PSD-ului, al preşedintelui Iliescu şi al Guvernului Năstase,
care a avut curajul să decidă sesizarea CIJ în 2004, atunci când am fost numit agent,
este succesul PD-L-ului, al PNL, al UDMR, al preşedintelui Băsescu şi al Guvernului
Tăriceanu, care au decis continuarea acestui proces între 2005 – 2008. A fost un proiect
de consens naţional şi cred că România mai are nevoie de astfel de proiecte.

Pe de altă parte, după acest proces nu am nevoie să fiu pe o listă ca să câştig notorietate.
Dimpotrivă, prezenţa mea pe lista Guvernului nu este o manifestare de orgoliu.

Succesul de la Haga, 9 700 de kilometri pătraţi aduşi României, nu a fost succesul meu
personal, ci al unei echipe de diplomaţi tineri performanţi şi succesul diplomaţiei în
ansamblul său.

A fost, cred, o formulă eficientă de acţiune diplomatică şi ea trebuie extinsă în interiorul

Ministerul Afacerilor Externe şi sper în generalizarea acestei formule de management şi
la alte proiecte de politică externă.

Prezenţa mea aici este un tribut faţă de colegii mei, un tribut de respect şi de loialitate
pentru instituţia în care cred, tocmai într-o perioadă în care, din păcate, temele de
politică externă nu sunt în primele rânduri ale interesului public.
Prin urmare, prezenţa mea aici – spuneam chiar pe  o listă eventual efemeră – este un
bun prilej de a face, împreună cu dumneavoastră, un audit al priorităţilor de politică
externă ale României, un audit de urgenţă. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră
politic pozitiv, ca să ne verificăm corectitudinea abordărilor, iar dacă prezenţa mea a
reuşit să aducă în dezbatere priorităţile de politică externă ale României în acest
moment – unele dintre ele urgente – înseamnă că mi-am atins scopul. Prin urmare, un
mesaj de normalitate într-o perioadă complicată pe plan intern, un mesaj de seriozitate
că diplomaţia este o instituţie care trebuie protejate de interferenţele politice negative,
pentru că Ministerul Afacerilor Externe trebuie să funcţioneze eficient, cu
profesionalism, cu rigoare, cu o conducere stabilă, care să asigure continuitate.
Proiectele serioase de politică externă se construiesc cu atenţie, în timp, pas cu pas, cu
perseverenţă, iar perseverenţa, ca    să-şi atingă roadele, are nevoie de continuitate,
pentru că diplomaţia română trebuie să rămână acel pilon esenţial al modernizării şi
progresului României, ca întotdeauna.

În cele ce urmează, daţi-mi voie să fac prezentarea sintetică a unor dintre cele mai
importante – nu este o prezentare exhaustivă: elemente de acţiune diplomatică din
capitolul de politică externă.

De asemenea, cu permisiunea dumneavoastră, voi prezenta foarte pe scurt şi o serie de

aspecte de reformă internă, precum şi de relaţionare cu alte instituţii, inclusiv cu
Parlamentul României, pe care le consider necesare în Ministerul Afacerilor Externe.

În primul rând, trebuie spus cu claritate: scopul esenţial al politicii externe a României
este ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării, concomitent cu orientarea
continuă a acţiunii diplomatice româneşti, ca vector de modernizare şi progres. În
acelaşi timp, acţiunea diplomatică trebuie să vizeze prioritar creşterea securităţii ţării în
sensul cel mai larg, pornind de la premisa calităţii de stat la frontiera externă a Uniunii
Europene şi a NATO, cu conştientizarea avantajelor şi dezavantajelor pe care această
funcţie le presupune.

După cum se poate observa, direcţiile şi priorităţile de politică externă ale României
sunt esenţial aceleaşi. Ele se regăsesc în formulări similare şi în programe de guvernare
anterioare, ceea ce este perfect firesc, pentru că politica externă a României trebuie să
fie un domeniu de consens naţional. Sunt însă, desigur, necesare adapxări inerente la
evoluţiile internaţionale dinamice, prin raportare şi la stadiul atingerii unor obiective
fixate anterior.

Primul obiectiv important – repet, ele nu sunt în ordinea priorităţilor, toate sunt
importante simultan şi sunt extrem de urgente – este creşterea profilului şi rolului
României în cadrul Uniunii Europene, în condiţiile presupuse de intrarea în vigoare a
Tratatului de la Lisabona. Şi mă refer aici nu doar la desemnarea comisarului european,
dar şi la luarea măsurilor necesare pentru pregătirea participării româneşti la Serviciul
european de acţiune externă, mă refer la valorificarea unor nişe de expertiză
românească, cum ar fi participarea la misiunile PESA, în condiţiile prevăzute de Tratatul
de la Lisabona, participarea la crearea politicii europene a azilului.  Am în vedere
proiectul pilot al Centrului de tranzit în regim de urgenţă de la Timişoara, am în vedere
strategia europeană a Dunării, unde România este un promotor principal, am în vedere,
de exemplu – fără a epuiza această listă de priorităţi europene – chiar şi pregătirea
pentru preluarea şi exercitarea, pentru prima oară în istoria diplomaţiei române, a
preşedinţiei Uniunii Europene, prin ambasadele României în Turkmenistan în primul
semestru al anului viitor şi, de asemenea, la Phenian în al doilea semestru al anului
viitor.

În al doilea rând, creşterea profilului şi rolului României în cadrul NATO, în contextul

adapxării Alianţei la noul context internaţional şi al dezbaterii asupra noului concepx
strategic al NATO. În dezbaterea asupra noului concepx strategic, România are în
vedere promovarea unor aspecte de interes deosebit pentru ea, cum ar fi: includerea
adecvată a securităţii energetice, atenţia acordată securităţii regionale, inclusiv în ceea
ce priveşte problematica Mării Negre. Am în vedere contribuţia României la crearea
sistemului NATO antirachetă, am în vedere reforma parteneriatelor, am în vedere
menţinerea politicii uşilor deschise.

De asemenea, am în vedere valorizarea calităţii de punct de contact NATO în

Azerbaidjan, o calitate extrem de importantă pentru promovarea intereselor româneşti
în materie de securitate în regiune. De asemenea, este necesară implicarea activă şi pe
fond în dezbaterea privind arhitectura de securitate europeană. La Atena, la începutul
lunii decembrie, la Ministeriala de la Atena, urmează să se ia decizii importante cu
privire la evoluţiile procesului Corfu privind arhitectura de securitate europeană, şi aici
trebuie să reflectăm în mod adecvat interesele româneşti cu privire la poziţia faţă de
iniţiativa Medvedev şi cu privire la conflictele îngheţate.

În al treilea rând, este importantă reaşezarea rapidă şi solidă a relaţiei bilaterale cu

Republica Moldova, cu valorizarea caracterului special al relaţiei dintre cele două state şi
societăţi, concomitent cu susţinerea activă a stabilizării şi reformei democratice a
acestui stat, precum şi a aspiraţiilor europene ale acestuia.

În ceea ce priveşte conflictul transnistrean, România are expertiză şi poate contribui

substanţial.

În al patrulea rând, intensificarea implicării României atât în plan bilateral, dar şi prin
proiecte cu vocaţie europeană şi regională în Balcanii de Vest, dar şi prin instrumente
cum sunt: parteneriatul estic şi sinergia Mării Negre în vecinătatea estică, în zona
extinsă a Mării Negre, mai ales în Caucaz şi, foarte important, în Asia Centrală, pentru
că, crearea unei vecinătăţi democratice, prospere, sigure, stabile conectată ireversibil la
sistemul de valori europene şi euroatlantice, este în interesul direct al României şi al
securităţii sale, precum şi contribuţie concretă la securitatea comunităţii de valori din
care facem parte.
În al cincilea rând, valorizarea la maximum a relaţiilor cu vecinii noştri direcţi din
Uniunea Europeană şi NATO. Am în vedere aici, în principal, cu Ungaria, care este un
partener extrem de important. Ar trebui să ne gândim împreună la modul în care putem
să promovăm, ca produs de export, de stabilitate regională, modelul românesc de
abordare a problematicii minorităţilor naţionale, am în vedere relaţia cu Bulgaria, dar şi,
de data aceasta, cu vecinul nostru Serbia, ale cărui aspiraţii europene le vom susţine
ferm şi concret. Sigur că aici avem în vedere şi contribuţia noastră la chestiunea privind
Kosovo. Vom pleda pe 10 decembrie 2009 în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie şi vom
prezenta poziţia noastră împotriva legalităţii independenţei Kosovo.

În egală măsură, este extrem de importantă apărarea intereselor şi identităţii românilor

din Serbia. Şi am plăcerea să vă informez că vineri, la consultările pe problematică de
securitate cu secretarul de stat, omologul meu din Ministerul de Externe sârb, am
reconfirmat ca dată de 23 noiembrie 2009, data primei sesiuni – cu o întârziere, din
păcate, de cinci ani – a reunirii Comitetului mixt pentru minorităţi cu Serbia.

În ceea ce priveşte Ucraina, este importantă susţinerea, în continuare, a aspiraţiilor

democratice, europene şi euroatlantice, ale acestui vecin al nostru, însă, concomitent cu
soluţionarea problemelor bilaterale care se află încă pe agenda politică – şi mă refer,
după cum cunoaşteţi – la chestiunea minorităţilor, la chestiunea Bâstroe şi mai sunt
încă multe altele pe listă. Este însă extrem de important, din punct de vedere al
abordării relaţiei cu Ucraina, promovarea relaţiilor la nivelul celor două societăţi, la
nivelul formatorilor de opinie. Este esenţială o mai bună cunoaştere reciprocă.

În al şaselea rând, vorbesc despre fructificarea parteneriatelor României în plan

bilateral şi multilateral, cu precădere în ceea ce priveşte parteneriatul strategic cu
Statele Unite ale Americii, care intră, iată, într-o nouă fază. Anul viitor vor fi 130 de ani
de relaţii diplomatice bilaterale. Este importantă acordarea de stimuli pentru
dezvoltarea relaţiilor economice şi, de asemenea, este important de lucrat împreună cu
partea americană pentru a soluţiona chestiunea vizelor pentru români.

În al şapxelea rând, este importantă o relaţie predictibilă şi pragmatică a României cu

Rusia, plecând de la calitatea României de stat UE şi NATO, cu accent pe dezvoltarea
zonei de cooperare economică, precum şi o mai bună cunoaştere şi interacţiune la
nivelul societăţilor. Într-un cuvânt, ceea ce trebuie să definească relaţia cu Rusia, este
pragmatismul, dar fără abandonarea valorilor comunităţii euroatlantice din care facem
parte integrantă.

În al opxulea rând, o prioritate este recalibrarea, întărirea dimensiunii economice a

politicii externe româneşti atât prin susţinerea expansiunii firmelor româneşti, dar şi
prin atragerea de investiţii în România. Aici este nevoie de o abordare mai creativă la
nivelul Ministerului Afacerilor Externe. Am în vedere, de exemplu: crearea unui
Consiliu Consultativ al ministerului cu reprezentanţii mediului de afaceri, o valorificare
mai bună a sistemului de alertă timpurie, creat în Ministerul Afacerilor Externe atât în
contextul crizei economice, dar şi pentru semnalarea oportunităţilor de afaceri, am în
vedere eficientizarea serviciilor prestate de consilieri economici prin introducerea unui
sistem de audit de tip „Client Revue Mechanism", auditarea de către o terţă parte a
performanţelor acestor servicii prestate de consilierii de promovare comercială.

Este iarăşi importantă susţinerea intereselor strategice ale României în ceea ce priveşte
securitatea energetică şi, ştiţi foarte bine, este vorba despre Proiectul „Nabucco", despre
Proiectul „Constanţa-Trieste", este vorba despre Proiectul „White Stream" şi despre
Proiectul „LNG" de la Constanţa.

Nu în ultimul rând, este extrem de importantă, pe termen, practic, continuu,

promovarea şi apărarea intereselor şi identităţii românilor din afara graniţelor. Este
necesară continuarea extinderii reţelei consulare, care a fost blocată acest an, ca urmare
a lipsurilor financiare în care s-a aflat Ministerul Afacerilor Externe, este necesară
desemnarea în misiunile româneşti a unui diplomat care să gestioneze exclusiv relaţia
cu comunităţile româneşti, este necesară operaţionalizarea legii privind românii din
afara graniţelor, este necesară folosirea activă a comisiilor mixte privind minorităţile şi
mai sunt şi alte măsuri care pot să fie luate.

În sfârşit, eficientizarea activităţii consulare. Avem în vedere, de exemplu, crearea unui

departament special pentru afaceri consulare, care să fie condus de un subsecretar de
stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Ministerul Afacerilor Externe trebuie să aibă o structură viabilă şi eficientă. Este ceea ce
spunea domnul ministru Diaconescu în decembrie, anul trecut, şi nu pot decât să
subscriu la această abordare.

În ceea ce priveşte aspectele de reformă internă, avem nevoie de o politică de resurse

umane mai coerentă, pornind de la eficientizarea modului de selecţie a viitorilor
diplomaţi. Avem nevoie de parteneriate solide cu universităţile române de prestigiu,
avem nevoie de stagii în minister, de acţiuni comune de diplomaţie publică cu studenţii,
avem nevoie de realizarea unui profil al diplomatului român. Avem nevoie de examene
de intrare corecte şi cât mai transparente în Ministerul Afacerilor Externe, avem nevoie
de crearea unui program coerent de carieră profesională, care să-i stimuleze pe
diplomaţi să plece la post şi în zonele dificile, care să creeze prestigiu profesional. Avem
nevoie de o ierarhizare a misiunilor diplomatice în funcţie de risc şi dificultate, avem
nevoie de respectarea strictă a duratei postului şi un stagiu minim în centrală de doi –
trei ani, cel puţin. Avem nevoie de promovarea pe bază de merit şi rezultate, avem
nevoie de un sistem performant de formare continuă, avem nevoie de mai mulţi jurişti
care să lucreze pentru Direcţia agentului pentru CEDO care, după cum ştiţi, se confruntă
cu un număr extraordinar de mare de procese, avem nevoie de crearea acestui
Departament pentru afaceri consulare, avem nevoie, de exemplu, de un subsecretar de
stat sau secretar de stat care să se ocupe exclusiv de vecinătatea estică, inclusiv de Asia
Centrală, care este o zonă prioritară pentru interesul diplomatic al României, avem
nevoie de eficientizarea comunicării publice şi diplomaţiei publice, avem nevoie de
sprijinul dumneavoastră, pentru a găsi un sediu adecvat pentru Ministerul Afacerilor
Externe, o problemă pe care toţi miniştrii de externe au ridicat-o şi pe care, din păcate,
nu am putut s-o rezolvăm şi trebuie să vă spun că, dacă, Doamne fereşte, se întâmplă în
timpul zilei un cutremur în România, atunci o să avem o problemă de securitate
naţională, pentru că nu va mai exista diplomaţie în centrala Ministerului Afacerilor
Externe.

Nu avem o structură IT suficientă.

În sfârşit, problema bugetului este una extrem de gravă. Ministerul Afacerilor Externe a
avut pentru anul 2009 un buget de 153 de milioane de euro, din care au fost reduse
succesiv 16 milioane de euro. În acest moment, în care vorbim, Ministerul Afacerilor
Externe are un deficit de 13 milioane de euro. Nu avem bani nu doar pentru a plăti
fluxurile de ştiri de specialitate în materie de relaţii internaţionale, nu avem bani nici
măcar pentru a plăti cotizaţii la organizaţii internaţionale, în valoare, în acest moment,
de peste  1 200 000 de euro. Este o situaţie care nu s-a mai întâmplat de când ştiu eu
în  Ministerul Afacerilor Externe.

Pentru anul 2010, bugetul pe care l-am transmis Ministerului Finanţelor Publice, în
plafonul indicat de Ministerul Finanţelor Publice, a fost de circa 120 de milioane de
euro. Din păcate, acest buget este cu 60 de milioane de euro mai mic decât necesarul
pentru a ne putea îndeplini activitatea într-o manieră decentă şi care să corespundă cu
obiectivele de politică externă, care sunt perene, ale României.

Închei prin a mă referi la relaţiile inter-instituţionale. Este necesară o interacţiune

crescută cu Comisiile pentru politică externă. Este absolut esenţială participarea
ministrului mai des la sesiunile Comisiilor pentru politică externă, mai ales în contextul
actual, în care, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul parlamentelor
naţionale în afacerile europene a crescut exponenţial. Este necesară trimiterea de
informări regulate la comisii pe teme de interes actual. Sunt necesare sesiuni mai
frecvente ale Consiliului Consultativ al Ministerului Afacerilor Externe, cel puţin
trimestrial, şi crearea Consiliului Consultativ de care vorbeam, privind relaţia cu
reprezentanţii mediului de afaceri.

În sfârşit, sunt necesare sesiuni mai regulate ale Grupului inter-instituţional de reflecţie
strategică cu alte instituţii cu contribuţii la politica externă a României, care trebuie să
fie generalizate la toate temele importante de politică externă.

Închei, prin a vă mulţumi pentru atenţie şi a vă spune că sper ca, împreună, prin efortul
conştient al tuturor celor responsabili, să putem astfel ca România să aibă o voce mai
puternică, mai hotărâtă, demnă în promovarea intereselor naţionale şi respectată pe
scena internaţională, aşa cum o merită.
Vă mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc, domnule ministru desemnat.

Începem întrebările.

Aş avea un scurt comentariu la început şi două-trei sugestii. În primul rând, vreau să vă

spun că, din păcate, sunteţi un ministru desemnat de sacrificiu, cum este şi Guvernul de
sacrificiu, şi înţeleg situaţia grea în care vă aflaţi. V-aţi luat rolul în serios, aţi prezentat
– şi a fost o prezentare destul de amplă, a cuprins aproape tot ceea ce ţine de Ministerul
Afacerilor Externe – dar, din păcate, ştiţi şi dumneavoastră, ştim şi noi, chiar dacă eu,
personal, vă apreciez – am avut o discuţie şi zilele acestea, v-am spus aceste lucruri şi
atunci. Acesta a fost un prim comentariu.

În al doilea rând, totuşi ne luăm rolul în serios, şi aşa şi trebuie, aş vrea să vă sugerez
două sau trei problem.

Pentru că sunt trei comisii aici: Comisiile pentru politică externă din cadrul Senatului şi
Camerei Deputaţilor şi Comisia reunită pentru afaceri europene a Parlamentului
României, aş vrea să ridic o problemă care ţine de Uniunea Europeană. Este vina
Parlamentului că până acum, de doi ani de zile, nu a reuşit să finalizeze un proiect de
lege privind relaţiile instituţionale între Guvern, Parlament şi Uniunea Europeană în
ceea ce priveşte acel proces de scrutiny de monitorizare a acelor decizii care se iau la
nivelul Uniunii Europene. Eu sper ca peste două săpxămâni să avem, în sfârşit, acea zi
de dezbatere în care să ridicăm aceste probleme foarte stringente şi dacă nu ne
pregătim, România, care nu a avut nicio reacţie – vorbesc de Parlament – timp de doi
ani la deciziile europene, ne trezim iar că vom fi a cincia roată la căruţă şi nu vom putea
să avem acea prestanţă care ar trebui s-o aibă o ţară de mărimea României, a şapxea
ţară din Uniunea Europeană. Aici, vă rog, chiar dacă nu apare acest lucru în Programul
guvernamental, dar insistaţi şi la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, chiar dacă nu
avem deocamdată o lege, ca să vină colegii, când e vorba de decizii şi parlamentele
naţionale vor avea un rol mult mai important după ratificarea Tratatului – sperăm cât
mai repede – şi acest scrutiny, să se facă această monitorizare în perioada următoare.

A doua problemă: Proiectul „Dunărea". Nu apare în Programul guvernamental. Este un

proiect foarte important şi care, datorită insistenţei noastre – ştiţi foarte bine, am fost şi
ministru al dezvoltării, şi am insistat foarte mult pe acest proiect – iată, Consiliul
Europei a avut o decizie politică, urmând ca în 2011, în timpul preşedinţiei ungare, să se
finalizeze acest proces. Vă rog foarte mult, ar fi trebuit să apară – eu nu am găsit – acest
Proiect „Dunărea" în strategia privind Dunărea în Programul guvernamental.
A treia problemă este o problemă care nu ţine neapărat de dumneavoastră, dar
constatăm, din nou, că în acest Program guvernamental nu apare mai nimic despre
minorităţile naţionale. Apare un capitol separat la politica externă – şi e foarte bine –
privind minoritatea română sau comunităţile româneşti din afara graniţei, dar nu apare
nimic, decât două fraze şi jumătate, absolut nesemnificative în ceea ce priveşte educaţia
privind atitudinea Guvernului României faţă de minorităţile care trăiesc aici, în ţara
noastră, şi sunt 19 minorităţi numai în Parlament.

Am avut trei sugestii care, probabil, le veţi lua în considerare, dar nu o să puteţi să le
puneţi în practică şi-mi pare rău efectiv.

Eu propun să avem mai multe întrebări şi să răspundeţi după un set de cinci, şase
întrebări. Îi rog pe colegi să se înscrie la cuvânt.

Poftiţi, domnule deputat Voicu.

Domnul Mihai-Alexandru Voicu:

Vă mulţumesc.

Întrebarea mea se referă la o chestiune strict punctuală – alegerile prezidenţiale din data
de 22 noiembrie 2009, organizate în afara graniţelor ţării. Din nefericire, sunt convins
că nu sunteţi extrem de pasionat de acest subiect, dar revine Ministerului Afacerilor
Externe responsabilitatea organizării acestor alegeri.

Întrebarea se referă la două aspecte, şi anume cum veţi putea garanta sau asigura
corectitudinea alegerilor din două puncte de vedere: diferenţa foarte mare dintre
numărul de buletine de vot care urmează să fie trimise la secţiile de votare din
străinătate – aproximativ 500 mii şi numărul de români care votează în străinătate?
Numărul maxim de români care vreodată au votat în străinătate la un scrutin electoral
este de 40 000 de persoane. Deci o diferenţă foarte mare de buletine de vot care, în
această stare de tensiune politică, nu ascundem fapxul că trezeşte nişte suspiciuni şi
necesitatea unei atenţii deosebite.

A doua întrebare. Ţinând cont de intenţia, probabil chiar s-a şi concretizat, de a mări
foarte mult numărul de secţii de votare din străinătate, fără a considera că acesta este un
lucru rău – dimpotrivă – revine însă responsabilitatea Ministerului Afacerilor Externe
să asigure neutralitatea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor acestor secţii de votare şi
întrebarea se referă la modalitatea de selecţie a acestor preşedinţi şi vicepreşedinţi, de
unde îi veţi selecta, personalul diplomatic fiind total insuficient pentru a asigura două
sute şi ceva de secţii de votare din străinătate?
Vă mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Domnule deputat, Adrian Năstase, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Iau cuvântul pentru a preciza câteva lucruri care aş vrea să fie reţinute for the record.
În opinia mea, procedura de desemnare a candidatului de prim-ministru a fost
neconstituţională. Ca atare, şi demersurile domnului Lucian Croitoru, în relaţia cu
Parlamentul, poartă aceeaşi amprentă şi vreau să spun acest lucru foarte clar pentru a
separa două planuri asupra cărora doresc să spun câteva cuvinte.

Votul meu favorabil – şi-l anunţ de pe acum – în favoarea domnului Bogdan Aurescu,
este un vot care se bazează exclusiv pe aprecierea mea în ceea ce priveşte calităţile sale
deosebite. Îl consider unul dintre cei mai valoroşi tineri diplomaţi, cu o perspectivă
deosebită, cu rezultate deosebite până acum.

Vreau să spun acest lucru în mod clar. Nu cred şi nici nu vreau să intru în detalii în
legătură cu Programul de guvernare, pentru că asta ar însemna să accepx acest joc care,
după părerea mea, a pornit dintr-un punct unde Constituţia era încălcată. De aceea,
sigur, fără a pune acum în discuţie elementele de orientare diplomatică deosebite pe
care le-a adus domnul Aurescu acum, vreau să arăt că suntem într-o situaţia absolut
ciudată, în care întrebări de genul celor adresate adineauri în legătură cu organizarea
votului în străinătate la acestea ar trebui să răspundă un ministru ad interim, care nu
ştiu în ce măsură se va ocupa vreodată de aceste chestiuni, domnul Predoiu, pentru că,
până la urmă, bănuim că săpxămâna viitoare rezultatul va sancţiona ceea ce a fost o
încercare de a crea un guvern fantomă.

Vreau să fie foarte clar punctul meu de vedere, vreau să spun încă o dată că voi da un vot
favorabil pentru Bogdan Aurescu. Consider că este vorba de un punct de vedere care ţine
seama şi de o istorie deosebită a eforturilor pe care le-a făcut de-a lungul anilor şi cred
că este şi un vot din partea noastră, a celor care-l cunoaştem, de a-l încuraja să
muncească în continuare, pentru că bătăliile mari ale României în anii care vor veni, vor
fi probabil duse de aceşti tineri diplomaţi care trebuie să rămână în continuare
conştienţi de fapxul că vor avea, atunci când este cazul şi atunci când lucrurile se
desfăşoară într-un mod firesc, consensual, de sprijinul nostru, al tuturor.
Am făcut această declaraţie. Nu intru, nu pun întrebări şi nu fac comentarii în legătură
cu programul de guvernare, cu temele de politică externă pentru că, la acest moment,
cred că un astfel de lucru nu ar fi util şi nu ar fi necesar.

Mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul senator Raymond Luca.

Domnul Raymond Luca:

Domnule candidat, eu nu ştiu dacă veţi ajunge sau nu ministru de externe, dar, pentru
orice eventualitate, eu vreau să vă pun în atenţie o chestiune – şi este, oarecum, în
continuarea ideii prezentate de colegul meu de la Camera Deputaţilor – în legătură cu
secţiile de vot din străinătate, dar, de data aceasta, pe continentul nord-american.

Constat o abordare total dezechilibrată. Pe de o parte, în Europa occidentală le-aţi mărit

de 3-4 ori, pe de altă parte în America de Nord le-aţi micşorat. Mai mult decât atât, un
obiectiv pe care l-aţi avut înscris în programul de guvernare anterior, cel privind
deschiderea unui Consultat general la Vancouver l-aţi ratat şi aş fi curios să ştiu, din
partea dumneavoastră, care ar fi orizontul de timp pentru atingerea acestui obiectiv.
Este vorba de o comunitate de români decât nu ştiu ce comune de prin Italia sau Spania,
este vorba de zeci de mii de familii de români din Vancouver. La fel, este vorba de
Quebec Ville, este capitala statului Quebec şi aş vrea să aveţi în atenţie că, de exemplu,
acel tratat de politici sociale pe care-l vom încheia cu Canada va trebui să fie încheiat
separat şi cu statul Quebec şi probabil că ar fi de dorit ca în Quebec Ville, în capitala
statului Quebec, să avem măcar un consulat onorific. La fel în Calgary sau Edmonton,
localităţi importante în Canada şi unde există comunităţi româneşti importante şi pe
care Guvernul anterior nu le-a avut în niciun fel în vedere.

Totuşi, pentru că sunteţi un diplomat foarte apreciat, vreau să vă pun şi eu o întrebare,

legată de o chestiune pur diplomatică. Aş vrea să-mi spuneţi cam ce instrucţiuni veţi
transmite dumneavoastră ambasadorului român la Washington în legătură cu raportul
Departamentului de stat publicat ieri, cel care critică autorităţile din România pentru
sprijinirea discriminatorie a Bisericii Ortodoxe Române, mai ales având în vedere o
declaraţie de dată recentă a domnului preşedinte Băsescu, care a declarat că
Parteneriatul dintre statul român şi Biserica ortodoxă este calea cea bună. Acum nu ştiu
spre ce este calea cea bună, dar poate ne lămuriţi dumneavoastră ?
Domnul Borbély László:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Stimate domnule ministru desemnat,

Vă mărturisesc că mă găsesc – şi, bănuiesc, împreună cu colegii mei – într-o situaţie

foarte ingrată, dar cred că, într-o măsură relativ apropiată, şi dumneavoastră sunteţi
într-o situaţie la fel de ingrată. Spun acest lucru pentru că, pe de o parte, doresc să
subliniez şi să vă transmit şi pe această cale aprecierile mele pentru munca pe care aţi
depus-o ca înalt diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, apărând interesele
României într-un proces important, cum a fost cel recent încheiat la Haga, dar nu
numai. Nu vreau să se creadă că folosesc această formulă în mod limitativ. Cunosc
munca dumneavoastră în minister, pe care o apreciez în mod deosebit.

Spuneam că suntem într-o situaţie ingrată pentru că, dacă ar fi să vă apreciem după
calităţile profesionale, vă pot spune, în mod deschis, că aţi avea votul meu fără niciun fel
de reţinere. Din păcate, nu pot – şi împreună cu colegii mei – nu putem să vă dăm un
vot favorabil în comisie, pentru că, în felul acesta, am desconsidera Constituţia şi
regulile democraţiei parlamentare, care se bazează pe agregarea unei majorităţi în
favoarea unei formule executive.

Ştiţi foarte bine şi nu vreau să consideraţi că vreau să vă dau vreo lecţie. Spun acest
lucru mai mult pentru fapxul că suntem într-o şedinţă publică şi vreau să se înţeleagă
bine care este motivul pentru care nu putem să vă dăm un vot. Nu putem să vă dăm un
vot pentru că formula actuală de aşa-zis Guvern este o formulă impusă de actualul
Preşedinte, în desconsiderarea unei realităţi politice în Parlament, a unei majorităţi
care, de altfel, a şi făcut o propunere constructivă, pentru asigurarea unei formule de
tranziţii până cel puţin după aflarea rezultatului alegerilor prezidenţiale.

Ca atare, cred că v-aţi expus foarte mult pentru că acest aşa-zis Guvern de tehnicieni, cu
actualul prim-ministru desemnat în frunte, nu este decât, de fapx, un Guvern al PD-L-
ului, în care, la o serie de posturi, negăsind oameni capabili, au făcut apel la persoane cu
o bună reputaţie – cum sunteţi şi dumneavoastră – pentru a acoperi zonele delicate în
care nu ar fi găsite în interiorul partidului oameni necesari pentru ocuparea acestor
funcţii înalte.
Aşadar, vreau să se înţeleagă foarte clar care este poziţia noastră şi care nu are nimic cu
persoana dumneavoastră în particular, ci cu demersul, care este pornit de la Preşedinţie
şi, în continuare, cu accepxul domnului Croitoru, în calitatea lui de prim-ministru
desemnat, care, probabil, ar fi trebuit să-şi dea seama de situaţia neconstituţională în
care se pune, nedemocratică şi aş spune, până la urmă, chiar ridicolă, în condiţiile în
care nu poate şi nu a putut să facă o consultare şi să ajungă la o negociere care să-i
permită obţinerea unui sprijin parlamentar aşa cum este normal într-o democraţie
parlamentară ca a noastră.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul senator Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

Sunt un pic mâhnit de modul în care colegii, care astăzi au venit să participe la un gen de
activitate reglementată, îşi exprimă poziţia faţă de neconstituţionalitatea evenimentului,
participând la un eveniment neconstituţional. Nu mai pricep absolut nimic. Dacă au
considerat că evenimentul de astăzi este în afara legii, încălcarea legii o fac prin
implicare.

2- Antepronunţările sunt destul de dăunătoare unui tânăr, pe care, de altfel, fiecare

dintre cei ce au luat cuvântul au declarat că domnul Aurescu este un diplomat de
carieră, un tânăr care promite, dar, mai departe, toate celelalte comentarii au dus la
timorarea unui astfel de tânăr. Este un drepx al dumnealui să fie testat în orice condiţii,
iar trimiterile la negăsirea profesioniştilor într-un partid, cred că nu domnul Tăriceanu
era cel care poate să spună aşa ceva. Când gândim la formula de guvernare de la justiţie,
de la educaţie şi din altă zonă, reper în istoria Guvernului din România, „Gura
păcătosului adevăr a grăit".

În condiţiile acestea, asigur pe domnul Aurescu, indiferent de ce s-ar întâmpla, că în

mediile academice sunteţi o personalitate,    v-am urmărit îndeaproape preocupările şi
pe tărâm profesional şi aceste lucrări pe care dumneavoastră le-aţi susţinut.
Evenimentele la care aţi participat ne întăresc convingerea că rezultatul întrunirii de
astăzi, audierii de astăzi a fost un câştig pentru toţi, că România a aflat că sunt foarte
mulţi tineri care merită fie şi încrederea, cum s-a zis mai înainte, pe principiul
efemeridelor.

Eu cred că dumneavoastră aţi dovedit o încredere de lungă durată şi PD-L-ul vă susţine

în orice condiţii. Un astfel de om merită. Aţi spus-o şi dumneavoastră.
          Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnul senator.

Cred că închidem aici prima tranşă de întrebări. Nu cred că cineva a vrut să-l intimideze
şi nici nu cred că… domnul Aurescu a avut parte de eventuale încercări, dar nu aici şi nu
s-a intimidat. Tinereţea este o stare, nu o virtute.

Noi sprijinim tinerii, dar, evident, pe lângă fapxul că eşti tânăr sau mai în vârstă, trebuie
să fii bun şi acesta este cel mai important lucru.

Domnule ministru desemnat, vă rog răspundeţi la aceste întrebări şi, după aceea, dacă
mai sunt, continuăm.

Domnul Bogdan Aurescu:

Mulţumesc,  domnule preşedinte.

Mulţumesc foarte mult atât pentru întrebări, cât şi pentru aprecieri. Vă mărturisesc că
nu mă simt timorat, nu m-am simţit timorat nici la Haga când am pledat cauza
României pentru 9700 km2, am muncit foarte mult şi eu cred foarte serios că ceea ce
faceţi dumneavoastră aici este un lucru pozitiv pentru că în Ministerul de Externe sunt
foarte mulţi diplomaţi, foarte mulţi dintre ei tineri şi extrem de performanţi, care au
nevoie de încurajare şi de susţinere politică, pentru a duce la bun sfârşit nişte proiecte
de politică externă. Acesta este, cred, aspectul cel mai important.

Dacă astăzi, în această foarte complicată situaţie de politică internă am reuşit, măcar
câteva zeci de minute, să discutăm priorităţile urgente ale politicii externe a României
cred că este un lucru extrem de pozitiv.

În ceea ce priveşte proiectul de lege privind relaţia între Parlament şi Guvern, cu privire
la afacerile europene, după cum spuneam în intervenţia mea de la început, este extrem
de important ca, mai ales după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pe care o
să-l vedem, sigur, dacă Preşedintele ceh promulgă tratatul înainte de sfârşitul lunii sau
în cursul lunii noiembrie, vom avea, până la sfârşitul anului Tratatul în vigoare. Din acel
moment, logica instituţională se schimbă şi suntem nevoiţi şi noi să ne adapxăm în
interiorul României.

Practic, atribuţiile Parlamentelor naţionale cresc foarte mult. Parlamentul României va

dobândi acel drepx de control asupra actelor normative comunitare şi, în anumite
condiţii, pe care le cunoaşteţi foarte bine, poate chiar să blocheze acest proces legislativ
la nivelul Uniunii Europene.
De aceea, consider că este extrem de important să lucrăm împreună pentru a găsi cel
mai potrivit mecanism de interacţiune, aşa încât luarea deciziilor cu privire la poziţiile
României, cu privire la mandatele României să se ia în interval de timp cât mai scurt,
pentru că, deseori, termenele de luare a deciziilor la Bruxelles, pentru luarea deciziilor
în anumite teme de interes comunitar sunt foarte scurte, se numără pe zile şi, uneori,
chiar pe ore. Din acest punct de vedere trebuie să găsim, foarte atent, acele teme şi acele
elemente care pot să fie dezbătute într-un interval de timp mai lung şi, respectiv, cele
care au nevoie de decizie guvernamentală rapidă, acolo unde Guvernul îşi va putea sau
va trebui să-şi asume răspunderea de a transmite decizia, evident, după o coroborare
instituţională necesară. Aici, Departamentul pentru afaceri europene de la Guvern are
rolul esenţial în a coordona şi a strânge toate aceste elemente într-o poziţie unitară.

Ştiu, de exemplu, că în acest proiect există o prevedere care se referă la rezerva

Parlamentului de 30 de zile.  Din punct de vedere juridic cred că această chestiune
trebuie să fie foarte atent privită pentru că, în anumite situaţii, se poate întâmpla ca un
interval de 30 de zile în care Guvernul este blocat de această dezbatere, deci nu se poate
lua o decizie cu privire la poziţia României, nu blochează la nivelul Uniunii Europene
luarea deciziei. Deci este posibil ca, în acel interval de timp, pentru că noi suntem în
această procedură blocaţi, la Bruxelles decizia să se ia şi există riscul să se ia fără
contribuţia României. Deci sunt chestiuni care trebuie să fie examinate cu toată atenţia.

Evident, un astfel de mecanism de informare şi de prezenţă prompxă a ministrului de

externe, chiar şi a secretarilor de stat, dacă veţi permite acest lucru, în faţa comisiilor,
interacţiunea aceasta extrem de rapidă este absolut necesară pentru a putea lua decizii
în plan comunitar rapid.

În ceea ce priveşte strategia europeană a Dunării, într-adevăr, nu este precizată ca atare

în Programul de Guvernare, există o prevedere care se referă – şi o citez ca atare –
„promovarea la nivel european a oportunităţilor de dezvoltare în bazinul Dunării, ca
proiect de maximă relevanţă pentru interesele economice directe ale României şi ale UE
în ansamblul său". De fapx, această prevedere dorea să se refere la strategia UE pentru
Dunăre. Ştiţi că lucrăm la această strategie împreună cu celelalte state interesate. Ştiţi că
încercăm ca anul viitor, în 2010, această strategie să fie gata, aşa încât, în timpul
Preşedinţiei ungare a Uniunii Europene, să poată să fie lansată strategia europeană a
Dunării. Este un proiect de maximă importanţă pentru regiunea dunăreană şi pentru
România, mai ales pentru zona de sud, pentru că această strategie europeană a Dunării
îşi propune să aplice politicile de coeziune la nivel teritorial în această zonă geografică, a
statelor din bazinul Dunării.

Pentru România va însemna beneficii concrete de dezvoltare în ceea ce priveşte

transporturile, turismul, dezvoltarea reţelei portuare şi, evident, un stimul pentru
dezvoltarea flotei dunărene pentru că această flotă dunăreană a suferit foarte mult după
blocada, după embargoul din timpul războiului cu Iugoslavia.
Deci lucrăm foarte atent la această strategie europeană a Dunării împreună cu ceilalţi
parteneri din Uniunea Europeană. Există deja desemnat un coordonator naţional pe
această temă, printr-o hotărâre a Guvernului şi vom lucra foarte atent împreună şi cu
partea ungară.

În ce priveşte chestiunea minorităţilor, special am menţionat-o în intervenţia mea

introductivă. După cum cunoaşteţi, m-am ocupat intensiv de această chestiune de pe
vremea Legii privind statutul maghiarilor, apoi în cadrul Comisiei de la Veneţia, în
momentul de faţă fiind co-preşedintele Comitetului pentru minorităţi cu Ungaria.

În iulie am avut reuşita de a încheia, după 3 ani de blocaj, protocolul comisiei mixte,
care este benefic atât pentru minoritatea maghiară din România, cât şi pentru
minoritatea română din Ungaria. Sunt prevederi extrem de concrete şi, împreună cu
colegul şi prietenul meu, aş spune, Ferenc Gemesy, voi face, cât de curând, o vizită la
şcolile româneşti din Ungaria, vom face o vizită împreună pentru a vedea care este
starea infrastructurii şcolilor româneşti din Ungaria şi, de asemenea, pentru a vedea
care este stadiul în care se găseşte învăţământul în limba română de acolo, urmând ca
apoi să avem o vizită în oglindă şi în România.

În ceea ce priveşte alegerile, Ministerul Afacerilor Externe, după cum cunoaşteţi, este un
gestionar în conformitate cu prevederile legale. Sigur că niciodată, după ştiinţa mea – de
13 ani sunt în Ministerul Afacerilor Externe – în 2004, de asemenea, întâmplător, m-am
ocupat de alegeri, în acel moment eram secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe
– nu am avut ştiinţă despre tentative de fraudare în ceea ce priveşte cel puţin
competenţele Ministerul Afacerilor Externe. Aici lucrurile sunt extrem de clare. Există
responsabilităţi stabilite în sarcina misiunilor diplomatice, birourile secţiilor de votare,
mă rog, componenţa lor va fi finalizată până pe data de 17 noiembrie. Ceea ce se doreşte
– şi vom face acest lucru la nivelul Ministerul Afacerilor Externe – este ca şefii birourilor
secţiilor de votare să fie diplomaţi, fie de la misiuni, iar dacă acest lucru, evident, nu va fi
suficient, vom trimite diplomaţi din centrală pentru a asigura preşedinţia secţiilor de
votare, aşa încât să existe garanţia că secţiile de votare şi procesul de vot se găsesc în
situaţii perfect neutrale.

Există, iarăşi, un element de garanţie care asigură neutralitatea. Iată, cel puţin, situaţia
din Italia. Ceea ce s-a urmărit a fost ca locaţiile secţiilor de votare să fie neutre, şi anume
în locaţiile primăriilor şi autorităţilor locale. Acest lucru s-a reuşit, după ştiinţa mea –
am vorbit chiar în această dimineaţă cu ambasadorul României la Roma – în toate
situaţiile de secţii de votare din Italia care sunt în număr de 55.

Practic, acestea sunt elemente de garanţie. Sigur sunt şi alte elemente de… În cazul în
care există fraude, ele aparţin indivizilor. Cetăţeanul român se prezintă în secţia de
votare şi face o declaraţie pe propria răspundere că nu a votat sau că nu va vota ulterior
multiplu. Aceste elemente sunt controlate de către Autoritatea Electorală Permanentă,
nu de către Ministerul Afacerilor Externe, iar în cazul în care o persoană sau mai multe
se fac vinovate de încălcări ale legislaţiei electorale şi votează multiplu, evident că vor
suporta rigorile legii.

În ceea ce priveşte situaţia din Canada, într-adevăr, există proiectul acestui consulat la
Vancouver. Din păcate, foarte multe proiecte consulare, anul acesta, au fost blocate
pentru că nu am mai avut bani. La fel s-a întâmplat şi cu proiectele de consulate din
Italia – Cosenza, Padova. Există proiectul a 8 birouri consulare, care să fie create în
Italia cu o componenţă solidă, foarte mici, dar extrem de funcţionale, pentru a răspunde
nevoilor comunităţilor de români.

Dacă vom avea banii necesari în bugetul Ministerului Afacerilor Externe, după cum
spun, în momentul de faţă, colegii mei s-au mutat, ca pe vremea lui Ceauşescu, înapoi,
locuiesc cu toţii în clădirile ambasadelor şi consulatelor. Colegii mei de la misiune, şefii
de misiune, în loc să se ocupe de activităţi de politică externă, se ocupă să stingă lumina,
ca să facă economii în ambasade şi misiuni. Este o situaţie cu totul şi cu totul
inadmisibilă pentru un stat, al şapxelea ca ordin de mărime în Uniunea Europeană. Din
acest punct de vedere sunt convins că vom avea resurse să extindem şi reţeaua
consulară.

În luna noiembrie voi face o vizită în Canada, o vizită la nivelul secretarului de stat
pentru afaceri strategice, pentru că eu coordonez şi relaţia cu Statele Unite şi Canada,
care este o relaţie de importanţă strategică. Dorim, de exemplu, să propunem Canadei
să încheiem un parteneriat strategic pentru că este un stat extrem de important, cu care
avem foarte multe interese comune. Cu acel prilej, voi semna şi Acordul de securitate
socială. Intrarea în vigoare a Acordului de securitate socială România – Canada este
condiţia procedurală pentru a trece la negocierea Acordului de securitate socială cu
Quebec. Ceea ce vom proceda – este un element prioritar pe agenda noastră – împreună
cu Ministerul Muncii, vom trece la negocierea Acordului de securitate socială cu
provincia Quebec de îndată ce Acordul de securitate socială va fi semnat şi va intra în
procedura de intrare în vigoare.

În ceea ce priveşte raportul Departamentului de stat privind libertatea religioasă –

înţeleg că la acesta v-aţi referit – este regretabil fapxul că în raport nu au fost reţinute o
serie de elemente pe care noi le-am transmis. Am fost în contact permanent cu
autorităţile americane. Din păcate, unele elemente au fost reţinute, alte elemente nu au
fost reţinute. Nu cunosc care este motivul. O să cerem detalii colegilor de la Ambasada
americană. Sunt date care nu sunt aduse la zi. De exemplu, constat că în textul acestui
raport nu se face menţiunea despre finalizarea şi inaugurarea Monumentului
Holocaustului, care a fost recent şi despre care chiar autorităţile americane au lansat
aprecieri extrem de favorabile. Am citit chiar ieri o relatare, o luare de poziţie a
Comitetului Helsinki din Statele Unite în acest sens. Sigur că împreună cu partea
americană vom sta şi vom analiza aceste scăpări. Evident, vom comunica toate
elementele de corectare a acestui raport. Nu este singura situaţie de acest gen. De
exemplu, raportul din primăvară privind situaţia drepxurilor omului din România
conţinea date care erau eronate sau neaduse la zi. Este vorba, de exemplu, despre acest
centru de tranzit în regim de urgenţă de la Timişoara ca fiind al doilea în lume. În
realitate, este primul şi unicul din lume. Sunt şi alte exemple de acest gen.

Cred că am răspuns la toate întrebările care se refereau la chestiuni de fond.

Sunt nevoit să repet. Prezenţa mea aici nu este o chestiune de orgoliu personal şi nu este
nicio chestiune care să ţină de  promovarea mea personală. Dimpotrivă, eu cred că, în
acest moment, îmi asum un risc de imagine. Şi am spus-o foarte clar de la bun început.
Este un risc pe care mi-l asum pentru instituţia Ministerului Afacerilor Externe, pentru
că am dorit foarte mult să existe această dezbatere de politică externă. Dacă acest
Guvern ar fi avut mai multe şanse decât ştim că are în acest moment, sunt convins că ar
fi existat o coadă de candidaţi la postul de ministru de externe de aici şi până la Piaţa
Victoriei. Din acest punct de vedere eu mi-am asumat acest risc, mi-am asumat această
responsabilitate pentru că este un semn de respect pentru colegii mei. Dacă nu aş fi
făcut-o eu, poate că ar fi făcut-o altcineva care nu ar fi avut, eu ştiu, creditul pe care îl
am eu şi pe care îl folosesc astăzi, în faţa dumneavoastră, în deplină cunoştinţă de
cauză. Vă mulţumesc.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc. Continuăm întrebările.

Domnul senator Cătălin Mardare.

Domnul Cătălin Mardare:

Mulţumesc,  domnule preşedinte.

Domnule ministru, eu v-aş ruga, dacă aveţi amabilitatea, să-mi răspundeţi la întrebarea
– pentru că dumneavoastră aţi menţionat la început că aţi fost solicitat să faceţi parte
din acest… să candidaţi pentru funcţia de ministru de externe  în acest cabinet – să ne
spuneţi cine v-a propus, persoana care v-a propus.

A doua întrebare la care v-aş ruga să răspundeţi, dacă puteţi să subliniaţi care este
contribuţia dumneavoastră personală la Programul de guvernare.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc. Domnul deputat Marius Rogin.

Domnul Marius Rogin:

Vă mulţumesc,  domnule preşedinte.

Domnule ministru desemnat, vă mulţumesc şi dumneavoastră că aţi participat. Foarte

mulţi dintre cei care v-au intervievat pesemne că n-au aflat că nu poţi câştiga un concurs
dacă nu te înscri. Eu vă mulţumesc că v-aţi înscris măcar şi, pesemne, ei au aflat că, la
acest concurs, în altă etapă, veţi pierde, dar lucrurile nu se petrec de fiecare dată aşa
cum şi-au propus.

O singură întrebare am pentru dumneavoastră : dacă aveţi o abordare nouă pentru

relaţia cu Moldova, o relaţie care, în condiţiile actuale, ar trebui abordată cu totul altfel
şi dacă veţi găsi cumva o soluţie de colaborare cu Ministerul Justiţiei, astfel încât
celeritatea acordărilor de cetăţenii să fie cât mai aproape de realitate?

Eu vă mulţumesc. Şi succes.

          Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Domnul deputat Valeriu Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună seara, domnule Aurescu şi vă mulţumim că din înaltul mandat tehnic aţi accepxat
să veniţi în zona politică.

Din păcate, argumentele dumneavoastră şi oratoria, care vă caracterizează, este bine

structurată şi logică, dar aş vrea să vă reamintesc că mari decizii ale istoriei poporului
român şi cei mai mari miniştri de externe au fost şi oameni politici şi că în funcţia pe
care vreţi să o deţineţi factorul politic este extrem de important. De aceea, nu am sesizat
în argumentele dumneavoastră nici cum îmbunătăţiţi relaţia cu Parlamentul României,
aşa cum aţi făcut prin afirmaţie, nici în acest triunghi politic, care vă pune, de cele mai
multe ori, în situaţia să nu aveţi informaţiile corecte sau să găsiţi argumentarea tehnică
la o decizie incorectă. Şi m-aş referi la acest triunghi Guvern – Parlament – Preşedinţie,
care, în acest moment, suferă.

Tot ca o considerare, nu v-am auzit, fiind un excelent tehnician, spunând că suntem mai
izolaţi decât în 1989 pe plan extern şi că numai anumite relaţii personale sau abilităţile
oamenilor care sunt de profesie diplomaţi sau politicieni au făcut să mai stăm un pic la
suprafaţă.
Trei- aţi făcut o confuzie între scrutini. Tratatul de la Lisabona şi refuzul Guvernului, în
ultimii ani, de a avea o relaţie corectă cu Parlamentul cu privire la afacerile europene. Cu
sau fără Tratatul de la  Lisabona, Guvernul României, în acest moment, nu are nicio
relaţie cu Parlamentul României şi Parlamentul României nu are nicio capacitate de a
influenţa directivele europene sau punctul de vedere pe care Guvernul îl exprimă în
comisii, fie şi tehnice, şi în raporturile cu instituţiile europene.

Din acest punct de vedere, fiind aproape aceeaşi generaţie şi aceeaşi zonă de naştere,
poate că ar trebui să vă gândiţi şi la această chestiune, şi, ca o informaţie pentru
dumneavoastră care sunteţi un excelent orator, să ştiţi că cele mai dificile momente în a
convinge Guvernele României să aibă o relaţie bună pe afaceri europene cu Parlamentul
României au venit tocmai din zona tehnică a Ministerului Afacerilor Externe.

În rest, personal, pentru că sunteţi un om din generaţia aceasta – şi mă bucur că vă

lupxaţi pentru chestiuni care au dispărut în generaţia noastră – sunt convins că, şi în
celelalte lucruri – politica de vecinătate şi politica României în Uniunea Europeană –
veţi reuşi să îmbinaţi valorile oamenilor care lucrează în Ministerul Afacerilor Externe
cu posibilităţile Parlamentului României de a putea să vă susţină în demersurile pe care
le aveţi.

Un ultim lucru. Aş vrea să vă spun că şi în materia alegerilor prezidenţiale sunteţi într-o

eroare. Sunteţi singurul minister care aveţi – să zicem – totală libertate în a selecta
unde, când şi cum se stabilesc secţiile de vot. Niciun alt minister şi nici Parlamentul
României nu are această capacitate, pentru că legiuitorul, adică Parlamentul României,
a considerat că dumneavoastră aveţi cele mai multe informaţii.

Din păcate, ultimele şase cicluri electorale arată că, de multe ori, aţi luat deciziile sub
influenţa politicului şi acesta este un lucru la care aş vrea să vă gândiţi, chiar dacă treceţi
de votul Parlamentului, chiar dacă vă întoarceţi în acea zonă tehnică. Este, dacă vreţi,
pentru dumneavoastră, ca diplomat, o necunoscută pentru toţi oamenii politici –
indiferent că sunt mai buni sau mai puţin buni – cum aţi selectat 104 secţii de vot într-
un interval de cinci luni de zile în plus.

Fac precizarea că numărul de oameni care circulă în Europa astăzi este mai mic decât
acum cinci luni de zile cu aproape 600 de mii. Sunt chestiuni extrem de importante.
Este o zonă pe care, din păcate, mulţi de aici, din sală, o cunoaştem, şi aceasta ridică un
semn de întrebare cu privire la modul în care Ministerul Afacerilor Externe gestionează
procesul electoral în secţiile de vot din străinătate.

Vă spun că, tot aşa, pentru prima dată, Ministerul Afacerilor Externe nu a transmis
locaţia secţiilor de vot, şi nici autoritatea, nici Biroul Electoral Central care afişează pe
site, nu au la acest moment locaţia secţiilor de vot. Sunt informaţii pe care aş vrea să le
transmiteţi colegilor dumneavoastră, pentru că ele se subscriu nemulţumirilor sau poate
privirilor un pic mai reticente cu privire la această activitate.
În rest, vă urez succes şi sper ca, şi în domeniul afacerilor externe, şi al afacerilor
europene, să putem să avem un dialog, fie că sunteţi într-un Guvern politic sau rămâneţi
un excelent tehnician în slujba României.

Domnul Borbély László:

Mulţumesc.

Doamna senator Anca Boagiu, aveţi cuvântul.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

În primul rând, domnule Aurescu, permiteţi-mi să vă felicit pentru curajul

dumneavoastră de a demonstra că, în ciuda unei evidenţe, sunt oameni de calitate în
România care doresc să-şi asume responsabilităţi în această ţară, asumându-şi şi
riscurile politice, pentru că, practic, din punctul meu de vedere, astăzi nu aţi fost chiar
audiat, aţi fost un pic anchetat, trebuind să răspundeţi la întrebări la care, cu două
săpxămâni în urmă, ar fi răspuns un alt ministru şi dumneavoastră daţi răspunsuri la
acţiuni care aparţin şi au fost întreprinse de un alt ministru.

Aş dori să vă transmit că vă felicit pentru că, practic, prin tot ceea ce ne-aţi expus astăzi,
tehnic, asiguraţi coerenţă în ceea ce priveşte politica externă a României, în ceea ce
priveşte problematica europeană a României, şi să vă asigur că există foarte mulţi
oameni, politicieni sau mai puţin politicieni în România, care aşteapxă să apară în
conducerea acestei ţări persoane care sunt dedicate prezentului şi viitorului acestei ţări
şi, chiar dacă astăzi, din nefericire, aţi avut parte de mai multe atacuri politice decât de
aprecieri legate de calităţile dumneavoastră profesionale, în afara fapxului că este
subînţeles că veţi avea nu numai votul meu, dar şi al celorlalţi colegi ai mei din PD-L, vă
urez succes şi am convingerea că dumneavoastră veţi aduce foarte multe schimbări, aşa
cum ne-aţi prezentat, de altfel, în program, şi aşa cum sper ca unii dintre colegii prezenţi
la această masă să fi auzit, chiar dacă, din nefericire, unii, ajungând mai târziu, v-au pus
întrebări legate de subiecte pe care  le-aţi expus deja.

Pentru că s-a tot pedalat pe chestiunea legată de secţiile de votare, mi se pare chiar
nedrepx să fiţi tras la răspundere pentru ceea ce a fost decis referitor la secţiile de votare
cu câteva luni în urmă, nu acum, când dumneavoastră v-aţi prezentat cu programul pe
care l-aţi pregătit pe partea de politică externă a României.

În ceea ce priveşte problematica afacerilor europene, pentru că eu vin din Comisia

pentru afaceri europene – sunt vicepreşedinte al acestei comisii – venisem cu un set de
întrebări pe care nici nu a fost nevoie să vi le adresez. Le-aţi abordat pe toate şi mă
bucur că toate chestiunile care, în ultimii ani, au preocupat – şi foarte multe dintre ele
au necesitat mult efort diplomatic pentru a fi introduse pe agenda europeană – se
numără printre priorităţile pe care dumneavoastră le aveţi în program.

Am să închei aici, urându-vă mult succes şi, chiar dacă ceilalţi colegi au considerat că
nefiind un om politic nu puteţi face politica externă a României, eu aş spune că politica
externă a României o fac oameni care sunt în stare să facă politică pentru România.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc.

Domnule Aurescu, vă rog să răspundeţi.

Domnul Bogdan Aurescu:

Mulţumesc frumos.

Sigur că politica externă uneori este un domeniu extrem de tehnic, alteori presupune
viziune. În orice caz, ceea ce este extrem de important, este ca susţinerea pentru
direcţiile esenţiale de politică externă să rămână constantă. Este un lucru extrem de
important care se vede şi în succesiunea acestor programe de guvernare.

Dacă citim programele de guvernare succesive, din 2004 încoace, veţi găsi şi vom găsi
împreună, desigur cu aduceri la zi inerente, pentru că viaţa internaţională este extrem
de dinamică pe alocuri – România a trecut şi ea, la rândul său, prin diverse stadii de
calificare, dar direcţiile esenţiale de politică externă rămân fundamental aceleaşi. De
aceea, pot să vă spun că nu am scris acest Program de guvernare, pentru că nu era
nevoie. Îmi recunosc însă contribuţii la acest Program de guvernare, pe care le-am adus
în programe de guvernare anterioare. Lucrurile esenţiale rămân aceleaşi. Chiar dacă
astăzi nu mai vorbim despre aderarea la Uniunea Europeană şi la NATO, niciodată
aceste două organizaţii nu au fost scopuri în sine, au fost scopuri instrumentale pentru
atingerea unor alte obiective. Întotdeauna a existat, ca prioritate esenţială, Republica
Moldova şi preocuparea pentru aducerea Republicii Moldova şi a cetăţenilor săi mai
aproape de valorile în care noi credem şi care să corespundă cu această comunitate de
istorie, de origine, de tradiţii, de cultură, de civilizaţie şi lista poate să continue.

Preocuparea pentru zona de vecinătate a României este extrem de importantă, pentru că

România este stat de graniţă, este Ostmark al Uniunii Europene şi al NATO. Şi, în
acelaşi timp, nu este doar în interesul strict naţional al României ca această zonă să fie o
zonă stabilă, prosperă, democratică, predictibilă, este în interesul comunităţii din care
noi facem parte. Noi facem această activitate în vecinătatea estică sau în zona extinsă a
Mării Negre pentru comunitatea din care facem parte, ceea ce, dacă noi contribuim la
securitatea acestei zone, contribuim, de fapx, la securitatea Uniunii Europene şi a
NATO. Acestea sunt, de fapx, rosturile politicii externe ale României în acest moment.

De asemenea, cum am subliniat şi la început, nu trebuie uitat niciodată că, de la primele

momente ale existenţei serviciului diplomatic român modern, diplomaţia română a fost
întotdeauna un vector esenţial de modernizare şi progres. Ministerul Afacerilor Externe
este o instituţie de elită şi trebuie să rămână o instituţie de elită. De aceea, avem nevoie
de sprijinul dumneavoastră politic şi, în acelaşi timp, avem nevoie de ghidajul
dumneavoastră politic, pentru că este vorba de politica externă de consens naţional.

Dacă discutăm despre Republica Moldova, Republica Moldova – m-aţi întrebat dacă am
o abordare nouă – este pe de o parte un efort pentru reaşezarea rapidă în plan bilateral a
relaţiei cu Republica Moldova, şi iată că s-au făcut paşi importanţi în perioada care a
trecut. Au dispărut vizele. Au existat anumite plângeri despre care nu se ştia în mod
public, la diverse organizaţii internaţionale, care au fost retrase. Deci elemente de
deschidere deosebită în relaţia cu Republica Moldova. În egală măsură, iată, foarte
recent, a fost parafat Acordul de mic trafic de frontieră. Acest acord este trimis la
Comisia Europeană pentru avizul de conformitate cu legislaţia comunitară în baza
căruia a fost elaborat acest acord. Sperăm ca el să intre în vigoare cât mai repede, pentru
că va fi un element de contribuţie foarte concretă la libera circulaţie a cetăţenilor
moldoveni care nu au şi cetăţenie română în acest moment.

Dincolo de Acordul de mic trafic, trebuie să avem în vedere sprijinul pe care-l vom
acorda fie direct, fie prin susţinerea pe care o vom manifesta pe lângă alţi parteneri şi
actori importanţi în plan internaţional, pentru a consolida foarte rapid stabilitatea
economică în Republica Moldova.

În acest moment, deficitul Republicii Moldova este de 12,5%, cu şansa de a ajunge la

15% la sfârşitul anului. Republica Moldova a reuşit să primească din partea Statelor
Unite ale Americii o contribuţie de 252 de milioane de dolari din Millenium Challenge
Account. Există câteva promisiuni de sprijin din partea unor state importante ale
Uniunii Europene: Polonia, Cehia şi alte state. Astăzi, chiar cu puţin timp înainte de a
ajunge aici, am aflat că la Chişinău s-a încheiat Acordul cu Fondul Monetar
Internaţional, ceea ce este o veste extraordinar de importantă pentru Republica
Moldova. Noi, înşine, la rândul nostru, România, suntem datori cu o contribuţie directă.

S-a discutat deja în şedinţa de Guvern de un ajutor umanitar de 500 de mii de euro
pentru sistemul sanitar. S-a luat decizia de a se include o sumă de 2 milioane de dolari
în fondul de asistenţă pentru dezvoltare, pentru a continua asistenţa pentru dezvoltare
pentru Moldova. Se discută despre posibilitatea acordării de urgenţă de ajutor în energie
electrică, în cazul în care va fi nevoie la iarnă, dar nu este de ajuns. Cred că este nevoie
să ne gândim foarte serios, împreună cu colegii de la Ministerul Finanţelor Publice, să
vedem dacă putem să acordăm un ajutor direct, de cel puţin 50 – 60 de milioane de
euro, Republicii Moldova.

Dincolo de aceasta, este vorba despre susţinerea în plan european. La Consiliul Afaceri
Generale şi Relaţii Externe din zilele trecute, de ieri şi alaltăieri, colegul meu, Bogdan
Mazuru, secretar de stat pentru afaceri europene, a susţinut, conform mandatului care i-
a fost aprobat, să susţinem deschiderea cât mai rapidă a negocierilor UE – Republica
Moldova pentru un acord de asociere. Sperăm ca aceste negocieri să înceapă cât mai
repede.

Dincolo de acordul de asociere, se discută – şi vom susţine în modul cel mai apăsat –
începerea discuţiilor cu privire la liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii
Republicii Moldova, dincolo de efortul pe care l-am făcut cu Acordul de mic trafic de
frontieră. Dincolo de aceasta, se discută, şi trebuie să ajutăm Republica Moldova
inclusiv cu asistenţă sub formă de consilieri, de experţi, pentru a îndeplini condiţiile,
pentru ca Republica Moldova să poată să înceapă cât mai curând posibil negocierile
pentru încheierea Acordului de liber schimb (Deep and Comprehensive Free Trade
Agreement). Este extrem de important pentru Republica Moldova.

Se poate avea în vedere şi trebuie să lucrăm, în cele ce urmează, la deblocarea tuturor

proiectelor care au fost blocate până acum de regimul Voronin. Este vorba despre
interconectarea reţelelor electrice aeriene, este vorba despre darea în folosinţă a Podului
de la Rădăuţi – Lipcani, este vorba despre foarte, foarte multe proiecte care au fost
paralizate de regimul comunist de la Chişinău.

Acest sprijin, direct sau prin intermediul altor organizaţii internaţionale, pe care
România îl acordă Republicii Moldova, este esenţial, pentru că el va contribui la
stabilitatea acestui Guvern democratic, iar stabilitatea Guvernului democratic este
esenţială pentru că, altfel, situaţia socială şi economică va fi extrem de gravă.

Revin la chestiunea cu secţiile de votare. Îmi cer scuze că am uitat să răspund la această
întrebare. Din ceea ce mi-au spus colegii care s-au ocupat de această chestiune, ele au
fost stabilite şi în funcţie de solicitările care s-au primit din partea comunităţilor de
români. Într-adevăr, au fost foarte multe solicitări. Poate că unele nu întocmai
întemeiate, dar au fost situaţii în care a trebuit să se răspundă pozitiv la aceste solicitări.
Numărul de votanţi a fost în jur de 40 000 la alegerile parlamentare. Cel mai mare
număr de votanţi în străinătate a fost de peste 75 000 de persoane la referendumul
pentru suspendarea preşedintelui. Aceasta a fost cifra cea mai mare.

Pe de altă parte, dacă avem în vedere că avem o comunitate de aproape un milion de

români în Italia, un milion de român în Spania, un milion de români în Statele Unite ale
Americii, o cifră de 500 000 de buletine de vot este un plafon care poate fi asigurat.
Aceste buletine de vot, după cum ştiţi, cele neutilizate se distrug. Este responsabilitatea
şefilor de misiune de a le păstra în deplină siguranţă, după care urmează distrugerea cu
proces-verbal, care poate să fie perfect controlat.

Ieri, am discutat la Ministerul Afacerilor Externe cu Misiunea de observare a ODIHR-

ului, care a venit deja în România, şi m-au asigurat că, cel puţin din punctul lor de
vedere, nu sunt probleme deosebite în ceea ce priveşte activitatea Ministerului
Afacerilor Externe. Sigur că este o misiune de observare. Sunt 20 de observatori care
urmează să-şi desfăşoare activitatea până după alegeri, şi vor emite rapoartele
respective.

Cu asta, sper că am răspuns la toate întrebările.

În ceea ce priveşte cine m-a contactat ca să-mi propună această poziţie. În primul rând,
am fost contactat de către          prim-ministrul desemnat, domnul Croitoru, şi trebuie să
vă spun că am avut şi o discuţie cu domnul preşedinte Băsescu, ceea ce este perfect
normal, pentru că sunt secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor
Externe, iar politica externă este un domeniu care ţine de atribuţiile Preşedintelui
României, conform Constituţiei.

Mulţumesc.

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc, domnule ministru desemnat.

Dacă nu sunt alte intervenţii, noi deja am votat, să ştiţi.

Iată rezultatul votului: au fost prezenţi 43 de deputaţi şi senatori.

Voturi pentru: 32, voturi împotrivă: 10 şi o abţinere. (Aplauze în sală)

Iată că aţi obţinut un aviz favorabil din partea comisiilor, dar vreau să vă informez că
greul de-abia de acum începe, aşa că este un aviz consultativ. Vă felicit şi cred că, aşa
cum au spus mai mulţi colegi la început, profesionalismul dumneavoastră a convins
Comisiile pentru politică externă şi Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului
României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Aurescu:

Vă mulţumesc foarte mult.

          Şedinţa s-a încheiat la 18,30.

noiembrie 6, 2009

Am fost aseara cu Beckett

Ion Besoiu, Mihai Constantin, Irina Petrescu si Razvan Vasilescu. Toti patru au jucat aseara ,
intr-o avanpremiera, la Teatrul Metropolis, "Sfarsitul partidei" a lui Samuel Beckett.

Cineva spunea odata ca este inexplicabil cum spectatorii nu inteleg nimic din primul act al unei
piese de Beckett si totusi stau tintuiti in fotolii pentru a-l astepxa pe cel de-al doilea , din care nu
vor intelege nici macar cat au inteles din primul.

In ciuda premiului sau Nobel pentru literatura, a reputatiei de scriitor genial al Irlandei, Beckett 
ramane un dramaturg pe care, ca sa-l poti digera, caci despre iubit nu poate fi vorba, trebuie sa-l
creditezi de la bun inceput cu diagnosticul nebun. Si atunci, orice absurditate devine de inteles
sau accepxabila.

Va previn de acum ca daca nu aveti nervii tari, o deschidere spre cultura experimentala si
plamani pentru a urca pe everesturile postmodernismului in care aerul este foarte rarefiat, nu ar
trebui sa vedeti aceasta piesa. Cu mici excepxii, spectatorii s-au plictisit ingrozitor. 

Pe scena nu se intampla mai nimic. Personajul principal ( Razvan Vasilescu) sta asezat intr-un
scaun cu rotile, este orb si are un dialog ilogic, presarat cu accese de isterie in care ba urla, ba
cade deprimat in constientizarea propriei sale nefericiri si a desertaciunii vietii, cu servitorul sau,
jucat magistral de talentatul Mihai Constantin.

Irina Petrescu,  imbatranita si aproape ireconoscibila, si Ion Besoiu, sunt putin exploatati in
aceasta piesa fata de potentialul lor ( dar, desigur, acestea sunt limitele personajelor ) si isi fac
din cand in cand aparitia, ridicand capacul pubelelor in care stau chirciti aproape doua ore.

Si daca n-ai stii ca Tocilescu este regizorul, ai intelege ( daca recunosti stilul), accentul fiind pus
pe mimica personajelor si pe minimalismul jocului.

Daca atatia critici spun ca Tocilescu este un regizor mare, ar trebui sa tac si sa accepx, nu ?

Tac… in ciuda opiniei personale.

"Sfarsitul partidei" este o piesa pe care o puteti "rata"… dar mergeti s-o vedeti pentru a va face
propria dvs. impresie. Eu v-am prevenit!
________________________

noiembrie 10, 2009

Sunt complet ravasita…

chiar daca in adancul mintii mele stiam ca sfarsitul va veni, azi, cand chiar l-am pierdut,
ma sfasie durerea.

Nu pot sa cred ca nu mai este ! Nu pot sa cred ca-l vom revedea in filme de dincolo de
viata ! Nu pot sa cred ca s-a stins !

Maestre, de ce ne-ati lasat ? De ce n-ati mai luptat ? Duminica m-am rugat pentru dvs la
biserica Sfantul Ilie si v-am pus in acatistul meu… De ce ne-ati lasat atat de tristi, si
singuri, si indurerati ?

De ce ne-ati facut sa plangem …dumneavoastra care ne-ati facut mereu numai bucurii si
ne-ati daruit zambetul ?

De ce ati lasat-o singura pe minunata dumneavoastra sotie care a crezut, cu toata

nadejdea, ca veti trai ? V-am fi iertat totul… dar, Moartea, Maestre…Moartea e aproape
de neiertat. Caci dragostea pe care v-o purtam noi toti e aproape mai mare chiar decat
iertarea. Mergeti in pace la Dumnezeu ! Si El va va iubi…

noiembrie 12, 2009

Cerasela Iosifescu
Aseara, am vazut la Teatrul Nottara, ultima piesa scrisa de Arthur Miller, "Resurrection
Blues"-"Executie in direct".

O comedie neagra, pe alocuri plina de umor, alteori cu enunturi grave despre

drama omului sinucigas sau care traieste in aceasta "rasa", fara a avea certitudinea
ca daca ar mai exista o alta, aceea ar fi mai buna.

Un conflict permanent intre putere si filozofi, intre "proprietatea" detinuta peste o tara
intreaga si lupxa pentru ideea binelui, intruchipata, in aceasta piesa, de un nevazut, dar
real Fiul al lui Dumnezeu.

Morala dramatizarii este insa aceea ca o agentie de publicitate americana ( condusa de

evrei) pentru rating, adica bani, este in stare sa filmeze o rastignire in direct, pentru ca
in timpul agonizarii rastignitului ( din momentul baterii sale in piroane, pana la cel in
care isi da ultima suflare) sa difuzeze mai multe clipuri publicitare la diferite produse.
Nu doar ca vor sa exploateze acest moment, ci chiar fac presiuni pentru ca nu cumva,
dictatorul tarii sa renunte la aceasta idee. Pana la urma, filozoful si dragostea il fac pe
acesta sa se razgandeasca si banii devin secundari.

Toti actorii care joaca se integreaza perfect in roluri, de la Ion Haiduc care face un
dictator osciland intre puterea politica si impotenta barbateasca, la Alexandru Repan,
filozoful idealist, care nutreste remuscari in rapot cu fiica de care a stat prea mult
departe si langa care s-a reintors dupa ce aceasta a incercat sa-si ia zilele, de la
Alexandru Jitea, un producator perfect al capitalismului media, pana la Raluca
Gheorghiu, care desi are aparitii scurte, este plina de dramatism si debuteaza piesa cu
un monolog autentic, plin de naturalete, rememorand drumul de la etaj la pamant al
sinuciderii ei, de la Adrian Vancica, jucand senzational rolul unui drogat ce imbratiseaza
pe rand diferite religii, culturi si secte ( repet, senzational ), pana la fabuloasa Cerasela
Iosifescu pe care o ador. Dinamica, vitala, plina de sarm si cu gesturi expresive, Cerasela
Iosifescu s-a remarcat intotdeauna pe scena, indiferent ce rol a jucat.

O piesa pe care v-o recomand, indiferent daca sunteti amatori de comedie sau amatori

de drama, pentru ca le gasiti pe ambele.

noiembrie 12, 2009

Despre morala in presa

In aceste zile, in care se vorbeste atat de mult despre moralitatea unor ziaristi si despre
amoralitatea unei intregi bresle, tin sa remarc pozitia Ioanei Avadanei, directorul
executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent. Desi Centrul a fost partener al
Fundatiei Soros intr-un concurs de documentare radio si TV, Avadanei care a facut parte
din juriu, a refuzat sa puncteze un documentar realizat de postul Radio Nord Est, in care
reporterii intervievau o fata, minora, despre violurile repetate comise asupra ei de tata.
Considerandu-l neligibil, dar si mai lung decat prevedeau conditiile de participare,
Avadanei atrimis o scrisoare Fundatiei Soros in care apreciaza ca se „desolidarizeaza de
decizia juriului care a clasat acest documentar pe locul I", aratand ca este o greseala de
etica, intervievarea unei minore, „cu duritate si cu posibile efecte traumatice ale
copilului".

„Am participat in destule jurii pe probleme de jurnalism si nu mi s-a intamplat

pana acum sa fiu in grav dezacord cu confratii mei "jurati". Mi s-a intampla acum
si – culmea! – intr-un program in care CJI este partener. Si nu oricum – ci vazand
ca un material pe care eu am refuzat sa il punctez a primit premiul intai.

Un material in care o copila de 16 ani, violata in mod repetat de tata, este supusa unor
intrebari extrem de brutale despre ce ii spunea si ce ii facea tatal si cum se apara ea de
el si daca nu a incercat sa ii explice ca ii este fiica si nu sotie. Am considerat ca
materialul cu pricina nu respecta demnitatea fetei, incalca legislatia audiovizualului
(care cere ca, in orice situatii, sa primeze „interesul superior al copilului") – si l-am
considerat neeligibil pentru jurizare. In plus, materialul are 47 de minute, limita
impusa candidatilor fiind de maxim 25 de minute.

Jurizarea s-a facut in urma contabilizarii notarilor individuale facute de membrii

juriului. In urma acestei procesari (oneste, fara dubiu, in sistemul folosit), materialul
cu pricina s-a clasat pe primul loc. Avand in vedere ca nu ma pot asocia unei decizii
care intra atat de flagrant in conflict cu valorile si opiniile mele, am inaintat Fundatiei
Soros o opinie separata cu rugamintea ca ea sa fie postata alaturi de rezultatele
jurizarii.

Opinia separata nu este un vot de blam dat procesului sau celorlalti membri ai
juriului. Se practica la Curtea Europeana a Drepxurilor Omului si se publica alaturi de
sentinta Curtii. Ea evidentiaza pozitia semnatarilor – care difera de cea a majoritatii.
In ceea ce ma priveste, am simtit ca, daca voi tacea acum, nu voi mai putea deschide
vreodata gura sa vorbesc despre etica si senzationalism in presa. Gestul meu este o
afirmare a principiilor personale – nu un atac, o minimalizare sau o negare a
principiilor altora sau a capacitatii lor de judecata. Am preferat solidarizarii cu
membrii juriului solidarizarea cu propriile-mi idei. Fiecare e liber sa gandeasca cum
crede – chiar si eu." scrie Ioana Avadanei, pe blogul personal.  Un model de atitudine
care ne-ar putea inspira si pe noi, ceilalti.

noiembrie 13, 2009

La Q&A, sambata, 14 noiembrie

…va veni Ion Iliescu.

Va astept din nou de la ora 20.05 la 21…si pana atunci, lasati-mi intrebarile voastre
pentru presedintele de onoare al PSD.

noiembrie 16, 2009

Ploaia de la Predeal
Am ajuns la munte ieri, cand mai toti se-ntorceau la Bucuresti. Eu si doua prietene cu
care colind lumea sau tara.

Am regasit Predealul pustiu, ploaia era spre lapovita, mocaneasca si lunga, insa prin
geamul Hotelului "Ursuletul" nu parea rece si nici prea aproape.
De fapt, cand stai bine cu psihicul si cu sufletul, se topeste pana si iarna care te-
nconjoara.

M-am reintors la "Coliba haiducilor" din Poiana, unde muzica romaneasca si mancarea
traditionala mi-au reamintit de ultimul meu popas aici, facut in urma cu cinci ani,
alaturi de interpretii de muzica populara cu care vizitasem Moldova si Bucovina.

Mi-a placut mult hotelul "Ursuletul", caci mi s-a parut varianta romaneasca a unui
chalet din Megeve, in care mi-am petrecut cateva zile la inceputul anului trecut.

Insa dezvaluirile fostului procuror Nastasiu au tulburat evadarea mea din Bucurestiul
cotidian si-am devansat intoarcerea. Astept zapada sa ma intorc in munti, in fata unei
cani cu vin fiert si a iluziei ca iarna viitoare va fi mai fericita decat aceasta.

noiembrie 17, 2009

Brandul romanesc
La 20 de ani de la Revolutia romana, care credeti ca este brandul romanesc cu care ne
putem mandri ?

Dar inainte de 1989, care era acesta ?

Astept raspunsurile voastre si le voi aminti in urmatoarea emisiune de la Antena 3.

noiembrie 20, 2009

De la pacatele biblice la pacatele

stiintifice
Zilele trecute am vazut mult asteptatul film 2012, al regizorului Ronald Emerich. Nu
este genul de productie care mi se intipareste in memoria afectiva
precum Nasul, Munich, Dancer in the Dark sau A Beautiful Mind, insa pentru cei
carora le plac productiile apocaliptice si efectele speciale, este, cu siguranta, un film
impresionant.

Morala subliminala care se desprinde la sfarsit este aceea ca banii te ajuta sa

supravietuiesti chiar si sfarsitului lumii, cumparandu-ti un bilet pe o arca salvatoare.
 Si ca mood-ul meu sa fie unul cu adevarat depresiv, m-am reintors la o carte pe
care am citit-o cu vreo trei ani in urma si pe care am recitit-o acum. (citeste mai
departe..)

 Daca pe ecranul cinematografului, lumea va pieri din cauza unui fenomen

meteorologic prin care pamantul va fi acoperit de apa, in realitatea etologului Konrad
Lorenz, evolutia cunoasterii, tehnologiei si societatii ne va duce spre disparitie, daca nu
a planetei in sine, macar a omenirii. Desigur, exagerez… insa oricat opximism as avea in
cazul omenirii, ma stapaneste ingrijorarea in privinta omeniei.

Lorenz, care a extrapolat studiul animalelor la oameni, identifica opx pacate capitale la
care cred ca nu vom renunta, chiar identificandu-le si constientizandu-le.

1. Perturbarile functionale ale sistemelor vii presupun orice modificare de natura

fizica sau psihologica a naturii umane, a modelului natural. Fapxul ca ne scoate glanda
tiroida, de exemplu, poate duce la un dezechilibru hormonal, la fel cum un sentiment de
ura sau de iubire care ne stapaneste, ne poate determina sa actionam extremist intr-o
situatie sau alta. Nemaivorbind ca omenirea a ajuns astazi la modificarea genelor, la
clonarea animalelor, pregatindu-se pentru clonarea umana si la schimbarea sexului.
Acesta este PRIMUL nostru pacat.

2. „Toate darurile de care omul se bucura datorita profundei cunoasteri a mediului

inconjurator, progresele tehnologiei sale, ale chimiei si medicinei, tot ce pare a fi de
natura sa diminueze suferinta umana actioneaza, in mod cutremurator si paradoxal,
in sensul distrugerii omenirii. Aceasta e pe cale sa faca tocmai ceea ce altfel nu li se
intampla sistemelor vii aproape niciodata, si anume, sa se sugrume in sine insasi. Noi,
toti cei care traim in tari culturale cu populatie densa ori chiar in mari orase, nici nu
mai stim cat de mult ne lipseste o dragoste umana generala, calda, izvorata din inima.
Cu siguranta ca aglomerarea unor mase umane in marile orase  moderne este in
mare masura vinovata de incapacitatea noastra de a mai percepe chipul aproapelui
nostru in fantasmagoria chipurilor mereu schimbatoare ce se tot suprapun si
estompeaza. Dragostea fata de aproapele nostru e intr-atat de diluata de multimea
celor ce ne sunt apropiati, prea apropiati, incat urmele ei abia daca se mai
zaresc." Suprapopularea este AL DOILEA pacat al nostru si dezumanizarea
sufleteasca la care am ajuns in relatiile din familie, la serviciu si fata de semenii nostri
este, cred, cel mai mare pacat din toate cele enumerate de Lorenz sau de alti sociologi.

3. Natura NU este inepuizabila. Lupxa pentru supravietuire s-a extins de la animal la

uman. Nu vorbim numai despre pradator si prada, ci, mai mult decat atat, despre
diminuarea resurselor naturale din care trebuie sa se alimenteze o populatie tot mai
numeroasa. Asa se explica si aparitia ecologiei, a produselor bio, mai scumpe decat
celelalte la a caror productie se adauga conservanti sau alti aditivi alimentari. Marea
majoritate a societatilor au devenit din agricole, cum erau pana in secolul XX, in
industrializate. Este foarte simplu sa recunoastem ca astazi, pana si taranii nu mai
lucreaza pamantul cum o faceau candva si ei insisi au devenit fermieri dedicati
consumului. Serele erau un concepx inexistent cu sute de ani in urma, in timp ce astazi
sunt ceva obisnuit, desi exista o diferenta majora de gust intre un castravete copx vara in
gradina, la soare, si unul copx iarna, la caldura solarului. Caldura clostii a fost inlocuita
cu cea a incubatorului, dar, mai grav, comunicarea si legaturile care se faceau prin
gardul dintre doua gospodarii, au fost inlocuite de zidurile din beton ale blocurilor.
Orbirea sufleteasca fata de tot ceea ce a mai ramas frumos in natura si conservarea
acestui putin, este o alta boala a secolului pe care il traim. In concluzie, pustiirea
spatiului vital este CEL DE-AL TREILEA pacat al nostru.

4. „Homo homini lupus" – „pentru om, omul e un animal de prada" este sentinta sub
care sta autodevorarea speciei umane. Ceea ce explicam ca progres personal si evolutie
sociala, nu inseamna decat competitia intraspecie. Banii sunt astazi nu doar mijloc, ci
mai ales scop. Succesul se masoara astazi strict in conturile bancare pe care le posezi sau
pe care le poti genera prin utilizarea mintii tale. Totul este marketing, ceea ce genereaza
consum. Pana si timpul care este nepretuit, a ajuns sa fie bani prin tot mai uzitatul
dicton „Time is money".

„Trebuie sa ne intrebam ce  anume provoaca omenirii de azi daune sufletesti mai

mari: lacomia orbitoare de bani sau graba extenuanta?", zice Lorenz si, cel putin din
perspectiva timpului in care imi doresc sa ajung acolo unde mi-am propus, ma simt
impacata cu mine insami, pentru ca niciodata nu mi-am dorit sa fac zece lucruri deodata
si am amanat intelepx proiecte pe care le-as fi putut realiza pana acum, gandind ca a-mi
lasa liber timp pentru mine si nu pentru ierarhii sociale si recunoasteri profesionale e de
preferat intr-o viata pe care nu mi-o anticipez sfarsind prea curand. Am declinat
intotdeauna propuneri la care a trebuit sa raspund in 24 sau 48 de ore. Reflectia este cea
mai importanta actiune a omului activ, iar reflectia presupune timp. Intrecerea cu
sine insusi a omului reprezinta CEL DE-AL PATRULEA pacat.

5. CEL DE-AL CINCILEA pacat al omenirii, in topul lui Lorenz, este moartea termica
a simturilor. Placerea si neplacerea sunt, astazi, dominantele comportamentale in tot
ceea ce intreprindem. Totul graviteaza in jurul confortului si o simpla menajera nu ar
accepxa sa locuiasca intr-o camera care, cu sute de ani in urma, ar fi fost suficienta
pentru Goethe sau pentru Rousseau. „Cand, in urma cu cativa ani, reteaua de
distributie a orasului New York a suferit o avarie care a durat cateva ore, multi
oameni au crezut in mod serios ca a venit sfarsitul lumii", constata Lorenz.

Nimeni nu se mai sacrifica astazi pe altarul neplacerii, doar pentru un proiectat succes
ce-ar urma sa vina intr-un viitor indepartat. Fiecare isi doreste totul si acum.
Cavalerismul si chiar forta barbateasca pe  care o intalneam candva pe campurile de
lupxa sau pe strazile unui oras s-au atrofiat astazi. Placerea a fost inlocuita cu bucuria.
Moartea termica emotionala este flagelul societatii si blazarea care urmeaza starii de
placere continua pe care ne-o dorim, ne priveaza de suferinta, de jalea si doliul interior
care au rol purificator in constientul si subconstientul fiecaruia dintre noi.

6. Asa cum organismul are un sistem imunitar care ne apara de boli, la fel, in cadrul
societatii, exista un comportament altruist ce sta la baza revoltei si a revolutiilor in
momentul in care inregistram o atitudine asociala. Perturbarea transmiterii unor norme
se reflecta perfect intr-o tot mai vizibila crestere a criminalitatii, indiferent de ce colt al
lumii vorbim. Aceasta realitate se datoreaza nu atat genelor infractionale care se
regasesc dezvoltate in anumiti indivizi, cat mai ales degradarii capacitatii oamenilor
normali de-a reactiona in fata unei nedrepxati. Sunt tot mai izolate luarile de pozitie
impotriva sitemului sau interventiile in fata unui viol, furt sau talharii. Cazul omului
simplu, din Brasov, care a intervenit, sfarsind prin a fi impuscat, in cadrul jafului de la
casa de schimb, este unul complet izolat, si, de altfel, a fost complet uitat dupa cateva
zile. Deficientele afective si decaderea genetica sunt CEL DE-AL SASELEA pacat.

7. Disparitia traditiilor, CEL DE-AL SAPTELEA pacat, imparte generatia noua de

cea veche in doua lumi paralele.

Pana la urma, trecutul cultural, etnologic, patrimonial reprezinta identitatea unui popor
si a unui individ. Globalizarea a dus incet, incet, la estomparea trasaturilor
caraterologice ale unui natiuni. Sociologii sunt insa opximisti, aratand ca daca nu putem
nega conflictul dintre generatii, cand cei tineri au in jur de 18 ani, ei vor fi cu mult mai
recepxivi la sfaturile parintilor dupa 50 de ani, adica, extrapoland, exista o reintoarcere
la traditii, dupa o anumita varsta.

8. CEL DE-AL OPTULEA pacat al societatii moderne este, in opinia lui

Lorenz, recepxivitatea la indoctrinare, adica forta cu care suntem manipulati si
careia nu avem puterea de-a ne impotrivi. Ce este adevarat sau fals din ceea ce stim?
Este o intrebare pe care si-ar putea pune-o orice om cu capacitate de interogatie si
reflexie. Daca pana si Cartea Cartilor, Biblia a fost scrisa dupa Evanghelii intocmite la
multi ani dupa moartea lui Iisus Christos, si credintei insasi i-au fost stabilite reguli ce
pot fi combatute prin simplul argument c-au fost facute de oameni cu propriile lor
slabiciuni, cum putem credita vreun adevar in termeni absoluti, in afara unor date
proprii de identificare? Orice realitate este subiectiva si dincolo de empirismul unor
teorii, experientele in sine pot fi diferite chiar daca au un numitor comun.

Manipularea care duce la indoctrinare este atat de puternica incat, daca i-ai spune astazi
cuiva ca nu te-ai mai uitat la televizor de trei luni, s-ar uita la tine cu privirea pe care ti-o
starneste un caz patologic. A refuza sa faci parte din grupuri care apartin aceleiasi
doctrine (de la produse pana la idei), duce la izolarea ta sociala. Inainte era pretuita
tocmai identitatea proprie si forta individualitatii, astazi, te legitimezi doar prin
apartenenta la o doctrina.
Kondrad Lorenz crede ca armele nucleare cu care ameninta unele tari sau grupuri pot
face cu mult mai putine victime decat reusesc cele opx pacate enumerate mai sus, care
macina omul pe dinauntru, ca o boala.

„Sunt mai opximist in privinta posibilitatii ca bomba atomica sa nu fie aruncata decat
sunt in ceea ce priveste celelalte pacate ale omenirii" concluzioneaza un om de stiinta
in CV-ul caruia exista si-un premiul Nobel pentru medicina si fiziologie. Si pe mine m-a
cuprins pesimismul.

noiembrie 23, 2009

Viena
Tocmai am aterizat de la Viena. Ieri era frig, azi a fost soare ! Faceti un efort financiar
( sau poate nu e cazul) si duceti-va copiii in acest oras, pana la Craciun. Totul este feeric.
Luminile s-au aprins, Mos Craciunii din  carton par vii, la orice colt de strada gasesti vin
fiert cu scortisoara si mar verde, calestile sunt decorate si ele, e o atmosfera autentica de
sarbatoare. Pentru ei este "amenajat" un adevarat spectacol al luminilor in aer liber, in
tot orasul… iar pentru parinti este pregatit un program special de muzica  aproape in
fiecare sala de concert importanta vieneza si la opera, unde am vazut cel mai frumos si
mai indragostit  "Evgheni Oneghin" care s-a pus vreodata-n scena.

Iar daca n-aveti copii, duceti-va si singuri. E un oras atat de animat si plin de viata
acum, incat "nimeni nu e singur pe pamant… cineva in grija lui il are…", vorba poetului.

noiembrie 25, 2009

Se vinde Spitalul Amorului !

Decat sa te omori cu firea, mai bine trateaza-te!
Daca apar simptome de plictiseala, uscaciune sufleteasca, si lehamite prelungita,
prezinta-te de urgenta la Spitalul Amorului.
Cand: 2009.12.12., 12:00
Unde: Opera Nationala Bucuresti
Ce: Lansarea primului album al Oanei Andra, SPITALUL AMORULUI I – BALADA,
featuring Alexandru Tomescu. Spitalul Amorului I, Balada, primul album al mezzo-
sopranei Oana Andra, prim-solistă a Operei Naţionale Bucureşti, este o redare
sonoră a unui one-woman show de succes, cu acelaşi titlu. O apariţie discografică de
excepţie, iese din tiparele zonei estetice atât a genului cult, cât şi a muzicii pop. Are o
pronunţată sorginte românească, a filonului muzical al secolelor XVIII-XIX, fiind vorba,
de fapt, de hiturile epocii respective. Ele au fost adaptate trendului actual într-o
manieră orchestrală inedită, de frontieră între zona muzicii new-age şi simfonic-
pop. Piesa de rezistenţă a albumului este Balada după Ciprian Porumbescu, într-o
nouă viziune, cu versuri create de Oana Andra, şi într-o interpretare violonistică de
elită, a lui Alexandru Tomescu.
noiembrie 25, 2009

Alfonsinei Storni
Eu vreau

Să mă întorc la ce-am fost, poate materie

Fără conştiinţa de a fi, ca planta

Să mă bucur de viaţă şi în faţa atîtor frumuseţi

Să trag seva fără să sparg vasul.

http://www.youtube.com/watch?v=IAMdTdgSNh4&feature=related

noiembrie 26, 2009

INCREDEREA lui Mircea Geoana

 

Tocmai m-am intors de la lansarea "Increderii" lui Mircea Geoana, cartea pe care a

scris-o omul, nu politicianul, tocmai pentru a fi cunoscut cel care este, nu cel care se
spune ca este.(citeste mai departe si vezi fotografii de la lansare)

A ales Casa Capsa, sala Odobescu pentru apartenenta ei la boema literara interbelica si

la flavourul cu care este invaluita in literatura memorialistica. Am vazut oameni din
toate domeniile, oameni pe care ii guverneaza bunul simt si profesionalismul. Pe unii ii
vezi la televizor (Mircea Dinescu sau Cristian Topescu), pe altii in vezi pe scena teatrului
(Costel Constantin sau Alexandru Bindea), pe unii ii citesti in istoriile literaturii romane
(Augustin Buzura sau Eugen Simion), iar pe unii nu-i vezi deloc pentru ca sunt in salile
de operatii, salvand vieti (Mircea Beuran sau Dana Safta).

Am apreciat mult ca Mircea Geoana a reusit sa catalizeze energiile bune ale elitei

romanesti, ca prezenta fiecaruia la aceasta lansare a insemnat un gest de sustinere a
candidaturii sale si opxiunea pentru turul doi. Pana si ziaristii printre care m-am
numarat , alaturi de Oana Dobre sau Victor Ciutacu, cred ca ne-am asumat asocierea
cu autorul pentru urmatorul vot.

Personal, n-am crezut, cu trei luni in urma, ca Mircea Geoana va reusi sa-l invinga pe
Traian Basescu. Poate si pentru ca nu indrazneam sa cred, protejandu-ma astfel de
eventuala dezamagire. La o sapxamana de la probabila victorie, am simtit genunchii
inmuiati ai actualului presedinte si superioritatea (deloc aroganta deocamdata) a
invingatorului sau.

Dincolo de fapxul ca liderul PSD va ajunge Presedinte, as vrea sa readuca acestei tari,
cum spunea Valentin Nicolau, directorul editurii Nemira, prestigiul de-a fi condusa de
un intelectual. Dupa un director de editura si un profesor universitar, Romania merita
mai mult decat un presedinte care citeste "Levantul" de cinci ani. Merita un diplomat
caruia ii place sa citeasca. Acest nou presedinte sper sa readuca scriitorul roman si
cultura romaneasca la dimensiunea europeana pe care o merita si care i s-a negat in
ultima vreme. Redau mai jos cateva pasaje care mi-au placut din carte, pe care am reusit
s-o rasfoiesc pe repede inainte:

"De ce sa cumpar Ford Escort sau Renault 16, nu e buna si Dacia

1300?". Atunci mi s-a parut ca modestia lui era excesiva. Abia mai tarziu
am vazut cat de sincera. Doar ulterior am inteles de ce s-a multumit cu un
apartament obisnuit, langa Piata Domenii, in care locuise din
1972 incoace. Mi-a luat timp sa apreciez la justa sa valoare
respectul profund pe care l-a avut pentru uniforma militara. Mi-au
trebuit ani sa inteleg cat de mult  isi iubea sotia care acum, de astazi, e
singura.

S-a stins. Tatal meu nu mai este. Suferea de mult de un cancer caruia nici
un doctor sau tratatment nu-i daduse de capat. Stiam, cu totii, ca ziua
asta urma sa vina. Adevarul este insa ca atunci cand a sunat telefonul in
dimineata insorita de sfarsit de mai si am primit vestea, mi s-a parut ca
timpul s-a oprit in loc. Tatal meu murise. Nimic nu avea sa mai fie ca
inainte."

 "Am incarcat asadar jumatate din continutul apartamentului in Fiat-

ul Ritmo si am pornit spre Paris, unde am ajuns dupa doua zile, in
toiul nopxii. Un apartament de doua camere din incinta ambasadei avea
sa ne fie domiciliul pe toata durata cursului meu. Dormeam pe doua
saltele si ne desfatam prietenii cu delicatese congelate-fast-food a
la francaise. Nu aveam copii atunci, iar eu eram bursier al
statului francez, in timp ce Mihaela avea contracte de colaborare cu
birouri de arhitectura, asa ca am avut parte de un stil de viata oarecum
prosper si boem, un fel de a  doua studentie.

Prin Mihaela, care a lucrat in domeniul restaurarii

monumentelor istorice atat in Alencon, cat si la Paris, am inteles cat de
mult conteaza pentru francezi valorile trecutului si am apreciat
atentia aproape obsesiva si pretuirea pe care le acorda patrimoniului
lor cultural. Datorita muncii Mihaelei, am cutreierat colturi ascunse
ale Frantei cand o ajutam, in weekendurile libere, cu masuratori si
schite de reabilitare pentru monumente cat se poate de variate, de
la manastiri medievale la mori de vant langa Carnac, in Bretania.

Inainte de toate, stagiul la ENA si timpul petrecut de Mihaela si de mine in

Franta ne-au ajutat pe amandoi sa scapam de complexul de inferioritate
fata de Occidentul pe care, in izolarea de acasa, ajunsesem sa-l fetisizam,
fata de care ne simteam in egala masura atrasi si complexati.".

"Cand ne-a venit randul sa intram in Biroul Oval, Mihaela o tinea pe Ana
Maria in brate in timp ce eu incercam sa-l astampar pe Alex. Stimulat de
tot ce vedea in jurul lui, in timp ce eu discutam cu Clinton, Alex a pus
mana pe un baston colorat din Zair, care era expus pe biroul prezidential-
legendarul Resolute Desk, fabricat din lemnul de la un vas de explorari
arctice al marinei regale britanice, salvat ulterior de un vanator de balene
american. In timpul acesta, Clinton a dat sa o mangaie pe Ana Maria ,
care implinise sase luni. Ca sa nu fie mai prejos, ea a apucat mana intinsa
a lui Clinton si si-a frecat gingiile cu ea. Domnule presedinte, imi cer
scuze. a fost tot ce-am putut spune inainte sa ma intrerupa Clinton,
zambind. Nu este nicio problema, domnule ambasador, mi-a raspuns,
extrem de relaxat, presedintele american, in timp ce il privea pe Alex
jucandu-se pe covor cu sigiliul prezidential. "Vad ca fiului dumneavoastra
ii place arta africana". Din senin, cel mai puternic om din lume, in cel mai
faimos birou din lume, facea bancuri pe seama neastamparului lui Alex.
Nici vorba de protocol scortos sau de acea formalitate cu care eram
obisnuit de acasa in ocazii asemanatoare. In 1999, cand l-am intampinat
la Otopeni, Clinton m-a salutat cu multa caldura si, spre marea
mea uimire, m-a intrebat daca lui Alex continua sa-i placa arta
africana. De fiecare data cand ne-am vazut de atunci, Clinton m-a
intrebat ce mai fac copiii".

Cartea "Incredere" dezvaluie un Mircea Geoana uman, sincer, devoalat, exact opusul

celui care ni se pare uneori la televizor prea artificial. Este o lectura pe care merita sa o
cititi chiar inainte de-a ii da votul sau de a nu i-l da.

noiembrie 30, 2009

Dezamagitoarea „Karenina” de la Opera

Sambata seara am fost sa vad baletul "Anna Karenina", in coregrafia lui Ioan Tugearu.

Dezamagitor  este cuvantul care ar putea generaliza prestatia. Sublim, este

particularitatea pe care numai Corina Dumitrescu, balerina care a intruchipat-o pe
Anna, si-o poate aroga.
Am avut sentimentul ca asist la o repetitie cu public. Costumele pareau cele mai ieftine
cu putinta, imprumutate parca de la un teatru de provincie, din vremurile apuse, baletul
era un mixt nedefinit de dans contemporan cu dans clasic, muzica superba , isi pierdea
din forta si din emotie, ascultata pe banda ( propun sa fie biletele mai scumpe, dar sa
ascultam muzica live, interpretata de orchestra!), corpul de balet, mai ales cel masculin,
lamentabil, n-a reusit sa se sincronizeze nici macar o singura data, decorurile
saracacioase si lipsite de imaginatie… Si daca toate astea le-am sesizat eu, o novice, prin
plecarea la pauza a unei distinse profesoare de balet, dezamagita, mi-au fost confirmate
si intarite.

Am remarcat insa o parte spectaculoasa, in miscari si in expresivitate, cand Anna si

Vronski, baleteaza erotic , in prima lor impreunare.

Pacat de subiectul fabulos al acestei montari si de muzica tulburatoare.

decembrie 1, 2009

As scrie… as iubi… m-as ruga… si-as

crede in Dumnezeu!
Intotdeauna am ales sa „imbatranesc" undeva… mereu altundeva. Intr-o alta tara, pe un
alt taram, langa o alta mare, mereu langa mine. Dorul meu de duca e antonimic celui
esenian.

Anul acesta sunt la Estoril, in Portugalia, pe urmele unei iubiri regale intrate in legenda.

Nu mi-am facut planuri pentru anul ce vine si nici macar pentru maine. M-a guvernat
intotdeauna implacabila realitate de-a nu sti ce-mi rezerva viata si cu atat mai putin de-a
sti ce-i rezerv eu ei.

N-am planuri, am sperante.

Sper sa mai pot iubi si sper sa devin maiinteleapxa. Intre aceste doua extreme imi
doresc viata mea viitoare.

Am invatat de-a lungul celei trecute ca a fi impecabil profesional este cea mai buna carte
de vizita, dar ca niciun succes durabil nu se dobandeste intr-un minut de glorie. O
cariera se construieste in ani si, fara eforturi, fara sacrificii, fara nopxi nedormite si fara
lacrimi pe perna de disperare sau deznadejde, nu este valoroasa nicio bucurie si nicio
recunoastere.
Privesc in urma, dar si inainte. 35 de ani nu sunt nici un inceput, dar niciun sfarsit. As
lua-o de la inceput identic.

As repeta toate suferintele, toate durerile, as urca din nou, desculta, golgotele, m-as
bucura la fel de intens facand bucurii si daruind altora. Cateodata am rupx bucati din
mine doar pentru fericirea celor care ma implorau! Si ce tare ma durea dupa aceea! Mi-
as alege aceiasi prieteni pentru a traversa dezamagiri care, paradoxal, nu m-au vindecat
nici acum de naivitatea cu care cred in oameni.

As scrie… as iubi… m-as ruga… si-as crede in Dumnezeu!

Nimic din ceea ce sunt, din ceea ce am, din ceea ce sper sau imi doresc nu este in afara
Lui!

Daca as putea sa retraiesc ceva din viata mea… as alege visele in care mi-a aparut Maica
Domnului, calatoria pe care am facut-o cu trenul, pana la Viena, cu barbatul iubit,
pentru ca nu aveam bani sa ne permitem avionul, si clipele in care m-a razbunat viata,
dovedindu-se mult mai creativa decat as fi fost eu insami.

Si la 35 de ani sunt ca la 4 sau la 20: suflet si oase. Iubesc, traiesc si sufar la maxim.
Acesta nu este un destin dezirabil, este unul contorsionat pe care multi il admira, dar pe
care cei ce-l traiesc il resimt ca pe un continuu martiraj. Nici daca as vrea n-as putea fi si
n-as putea trai altfel. Le las altora linistea, calmul, linearul, platitudinea, lipsa grijilor.

Aleg extremele pentru ca si eu cred asemeni filozofului ca daca toti ar trai cu limita, n-ar
mai exista nici martiri si nici eroi. N-a lipsit vietii mele nimic: nici marirea, nici
decaderea, nici binele, nici raul, nici inaltul, nici subteranul. Am trait totul si cea mai
mare realizare a acestor ani este „copilul" meu profesional, Q Magazine.

In rest… „binecuvantat sa fie, deci, ca traiesc si ca ma duc spre moarte".

Text aparut astazi in Jurnalul National, la rubrica "Astazi e ziua

ta" http://www.jurnalul.ro/stire-calendar/astazi-e-ziua-ta-floriana-jucan-528962.html

decembrie 2, 2009

Astazi
intre 17.30-18, am fost invitata in cadrul emisiunii Antreprenor, de la Money Channel,
sa povestesc cum s-a nascut Qmagazine.

decembrie 2, 2009
Lisabona
Aseara, la Lisabona, a avut loc ceremonia de intrare in vigoare a Tratatului semnat in
2007, in capitala Portugaliei. Au fost prezenti presedintele Portugaliei, Cavaco Silva,
presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, si toate oficialitatile importante
ale Parlamentului si Consiliului European. Ceremonia a debutat cu  beethoveniana Oda
a bucuriei si a durat, cu tot cu discursurile oficiale, o ora. Organizarea impecabila.

Astazi am vizitat Estorilul si am ajuns la casa in care au locuit, cativa ani, regele Carol al
II-lea impreuna cu Elena Lupescu. Apoi am vizitat Boca del Inferno din Cascais si
impresionantul Castel Pena din Sintra, transformat intr-un palat regal dintr-o manastire
construita cu circa 500 de ani in urma. Va promit fotografii absolut unice.

Acum am deschis computerul si m-am conectat la realitatea romaneasca. Lisabona…

desi sunt in ea… pare departe! 

decembrie 7, 2009

Sunt aici… iata-ma!

M-am intors. Va povestesc cate ceva un pic mai tarziu!

Am vrut sa va scriu despre Portugalia, despre Lisabona, despre  vila de la Estoril in care
Carol al II-lea si Elena Lupescu si-au trait ultimii ani de iubire, dar despre care nu-si mai
aminteste nimeni astazi, despre Castelul Pena din Sintra, aflat in patrimoniul UNESCO,
despre podul Vasco da Gama, care traverseaza fluviul Tajo si care, strabatut in cei 17
kilometri, m-a "catapultat" imaginar in San Francisco… Insa, intoarsa acasa, m-au
coplesit, ca si pe voi, intrebarile pentru ziua de maine.

V-am citit disperarile din mesajele de mai jos. Le nutresc si eu, ca roman.

Imi doresc un presedinte, indiferent ca va fi validat Traian Basescu sau va fi confirmat

Mircea Geoana, cult, instruit, bun roman, cu viziune pentru tara, care sa poarte cu
sine valorile inaintasilor sai si mandria domnitorilor de candva. Imi doresc un
presedinte care sa-i iubeasca pe romani, sa empatizeze cu suferintele si cu dificultatile
lor, un presedinte care sa aiba prestanta si sobrietatea pe care o regasesc la alti lideri
internationali, care sa ma faca mandra pentru ca ma reprezinta. Poate ar fi fost Mircea
Geoana sau poate va fi Traian Basescu. Nu pornesc preconceput ca inca cinci ani vom
avea un presedinte asa cum l-am avut, ci ma guverneaza speranta ca poate fi si altfel.

Sunt convinsa insa ca poporul roman, atat de talentat si de vitregit de-a lungul istoriei,
supravietuind totusi, poarta asupra lui un blestem de la revolutie incoace. Nu stiu daca
este blestemul mortii lui Ceausescu sau cel al miilor de tineri morti!
Sa nu fim prapastiosi si sa ne gandim ca viata este o lupta, in familie, la serviciu, in
politica. Vor urma ani grei, indiferent cine ne va conduce.

(Postez aici un filmulet despre spectaculosul Castel de Pena si cateva fotografii din
calatorie)

Lautari romani la Lisabona 

Cu mama mea 
Hotelul Pestana Palace este preferat de Diana Krall, Madonna, Bill Clinton, Durao
Barosso, Madeleine Albright, Colin Powell, Rudolph Giuliani si de alte personalitati.
Chiar in ziua in care m-am cazat eu plecase Shakira si se caza presedintele Chile
Cel mai mare cazino european pe care l-am vazut vreodata a fost cel din Estoril. Se
spune ca aici isi pierdea Carol al II-lea banii.
 3.

Vila "Mar e Sol", unde Carol si Elena au trait ultimii ani

decembrie 9, 2009

Sa-l descoperim pe Sorin Ovidiu Vintu

"Din punct de vedere financiar, cred ca eu sunt cel care poate sa-l cumpere pe Dinu
Patriciu si nu invers!"… declara Sorin Ovidiu Vintu, patronul Trustului Realitatea-
Catavencu si "mogulul cel rau" din tema de campanie a lui Traian Basescu, intr-un
interviu excelent acordat agentiei HotNews. Cititi-l si ascultati-l aici! (…)

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6698869-audio-sorin-ovidiu-vantu-sunt-cel-care-
poate-cumpere-dinu-patriciu-nu-invers-nu-sunt-pestele-mic-piata-romaneasca-fost-
pirahna-anii-90-acum-sunt-somn.htm

interviul:
Exclusiv HotNews.ro 
AUDIO Sorin Ovidiu Vantu: Eu sunt cel care poate sa-l cumpere pe Dinu
Patriciu, si nu invers. Eu nu sunt pestele mic in piata romaneasca. Am fost
pirahna in anii '90. Acum sunt somn
de Dan Tapalaga       HotNews.ro

Marţi, 8 decembrie 2009, 20:04 Actualitate | Politic

FacebookTwitterEmailMai multe...

Sorin Ovidiu Vantu

Foto: HotNews.ro

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu spune, in primul interviu acordat dupa alegerile
prezidentiale din 2009, ca Romania are nevoie de un guvern de uniune nationala si il
cheama pe Traian Basescu la reconciliere. Iata cateva din declaratiile in exclusivitate pentru
HotNews.ro:

 A castigat Basescu. Sper din toata inima sa aiba intelepciunea sa fi castigat pentru toata natia
romana, nu doar pentru el. Sper din toata inima sa inteleaga ca e nevoie de o reconciliere
nationala.
 Voi renunta definitiv la print, merg doar pe  media electronica. Acolo voi investi cat este
necesar pentru a-mi mentine cota de piata si chiar pentru a o spori.
 Cum dracu' sa vand, daca n-am nevoie de bani! Simplu ca buna-ziua. Dar, il puteti intreba si
pe domnul Patriciu, daca s-a discutat vreodata eventualitatea vreunei tranzactii comerciale in
media intre mine si domnia sa.
 Despre arestarea lui Nicolae Popa: Marturii de culpabilizare a mea? Exclus! Atata timp cat eu
v-am spus ca eu nu am furat un leu de nicaieri, ma indoiesc ca cineva...

Descarca fisierul in format MP3

Dan Tapalaga: Va spun sincer, nu stiu cu cine stau de vorba. Cu un om de afaceri
prosper sau ajuns la fundul sacului?
Sorin Ovidiu Vantu: Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre banii mei. Mi se pare o
abordare meschina a unei discutii sau a unui interviu.

DT: Mi se pare legitim sa incepem cu asta. E criza. Sunteti in criza?

SOV: Evident ca efectele crizei m-au marcat si pe mine. Dar, din perspectiva financiara, imi
place sa cred ca stau echilibarat.

DT: Ultimul top pe care l-am citit va estima averea la 1,2-1,25 miliarde de euro.
SOV: E nu-s mosier. Eu sunt capitalist. Noi discutam despre capital, nu despre averi. V-am
spus: e o discutie pe care nu-mi place sa o port.

Vantu: Intreaga planeta este in pragul unui razboi

DT: Puneti in carca Guvernului vina pentru reducerile de salarii din trustul
Realitatea. Dar, dle Vantu, nu v-ati pus problema ca, poate, poate aveti manageri
prosti, poate va fura propriii angajati, poate dvs. va conduceti afacerile gresit?
SOV: E bine ca nu ati continuat cu posibilitatea de a fura eu insumi din trust. Ha, ha, ha. Ma
bucur ca v-ati oprit aici. Am niste manageri excelenti. Imi place sa cred ca am unii dintre cei
mai buni manageri din piata. Numai ca managementul este obligat, daca se comprima
economia acestei tari, sa-si comprime si ei costurile. Nimeni nu este genial in momentul in
care intreaga planeta este atinsa de criza. Intreaga planeta este in pragul unui razboi, d-le
Tapalaga.

DT: Nu va cred, d-le Vantu. Prin comparatie, nu va cred.

SOV: E problema dvs.

DT: Sunteti pe pierdere, trustul Realitatea, cel putin, de ani de zile. De pilda, trustul
Media Pro, dl. Sarbu face profit, inclusiv dl. Voiculescu se descurca binisor. Alte
afaceri de presa supravietuiesc onorabil, nu inregistreaza pierderi de 15 milioane de
euro pe an.
SOV: Ignorati un fapt elementar. Trustul asta a fost lansat acum cinci ani de zile si este pe
dezvoltare. Este pe investitie. In permanenta s-au aditionat acestui trust noi si noi produse. Si,
evident, fiecare produs lansat, pana ajunge la maturitate, consuma bani. A fost o operatiune
in plina dezvoltare.

 
Domnule, Sorin Ovidiu Vantu este un om bogat, al dracului de bogat. Are nevoie de un stat puternic
care sa-l protejeze. Eu nu am nevoie de un stat slab.

 
 

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Cand o sa va aduca bani afacerea cu presa?

SOV: In momentul cand situatia economica internationala si nationala se va normaliza.

DT: Sorin Ovidiu Vantu castiga bani din presa daca are un stat slab.
SOV: Va repet, haideti sa lasam deoparte acuzatiile de precampanie si campania electorala. S-
a depasit momentul. Am mai spus-o. Domnule, Sorin Ovidiu Vantu este un om bogat, al
dracului de bogat. Are nevoie de un stat puternic care sa-l protejeze. Eu nu am nevoie de un
stat slab. In momentul in care am facut afirmatia "intariti-va statul", domnilor, aceasta
afirmatie a fost facuta in contextul in care statul roman era prea slab ca sa ma poata proteja.

DT: Sa va protejeze de cine si de ce?

SOV: De eventuale miscari de strada, urmare a saraciei. De eventuale abuzuri ale unor
functionari....

DT: Dar asta nu va afecteaza pe dvs, ci pe stat, pe guvern.

SOV: Sa zicem ca ati lucrat pentru mine. N-ati lucrat, dar sa zicem. S-a constatat ca sunteti
un personaj valoros si ati fost pus intr-o functie in aparatul de stat. Pentru a nu exista nici o
suspiciune ca eu v-as folosi pe dvs. in interiorul acelui aparat, e nevoie ca aparatul acela sa fie
puternic. Si atunci suspiciunea dispare. Aceasta este lectura corecta a afirmatiilor mele.

Vantu: Rar mi s-a intamplat sa fiu pe undeva pestele cel mic

 
Din punct de vedere financiar, cred ca eu sunt cel care poate sa-l cumpere pe Dinu Patriciu, si nu
invers. Eu nu sunt pestele mic in piata romaneasca.

 
 

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Citesc ca ati fi vandut, sau ma rog, familia dvs ar fi vandut o parte din actiunile
Realitatii TV omului de afaceri Dinu Patriciu. E adevarat?
SOV: Domnule Tapalaga, de un an si ceva tot circula intoxicarea asta pe piata. Ca am vandut,
ca urmeaza sa vand....Din punct de vedere financiar, cred ca eu sunt cel care poate sa-l
cumpere pe Dinu Patriciu, si nu invers. Si cu asta am raspuns intrebarilor dvs. Eu nu sunt
pestele mic in piata romaneasca.

DT: Nu va supraestimati putin?

SOV: Niciodata nu ma supraestimez. Succesul pe care l-am avut pana acum a fost cauzat
tocmai de o apreciere corecta si nuantata a pozitiilor mele.

DT: Daca mai uit pe cifre, domnul Patriciu pare sa fie pestele mare. Daca ma uit in
aceasta campanie, domnul Patriciu pare sa fi fost ceva mai mare decat dvs si nu
invers.
SOV: Care este etalonul dupa care masurati?

DT: Banii. In top 300 este in varful listei. Influenta: in campania asta, dl Patriciu a
probat ca are destula.
SOV: Fiecare cu ce-si propune. Va repet, nu-mi place sa discut despre banii mei. Dar rar mi s-
a intamplat sa fiu pe undeva pestele cel mic.

DT: Dar ati vandut sau n-ati vandut Realitatea TV? Nu mi-ati raspuns.
SOV: Cum dracu' sa vand, daca n-am nevoie de bani! Simplu ca buna-ziua. Dar il puteti
intreba si pe domnul Patriciu daca s-a discutat vreodata eventualitatea vreunei tranzactii
comerciale in media intre mine si domnia sa. E simplu de verficat.

DT: Ati avut o intalnire cu Dinu Patriciu inainte de alegeri. Ati spus atunci ca ati
discutat oportunitati de afaceri. Le mai vedeti si acum, dupa alegeri? Dupa victoria
lui Traian Basescu, sa fiu mai exact.
SOV: Eu nu sunt adversar cu domnul Dinu Patriciu. Fiecare este cu zona lui de afaceri. Chiar
nu ne-am incalecat pe nicaieri. Domnia sa investeste masiv in presa scrisa, eu investesc in
media electronica. Fiecare cu zona sa de operatiuni.

Vantu: Am discutat cu Patriciu despre Asociatia Proprietarilor de Media

Sorin Ovidiu Vantu

Foto: HotNews.ro

DT: Ce ati discutat cu dl Patriciu?

SOV: Discutia s-a axat in principal pe eventualitatea construirii unei Asociatii a proprietarilor
de media, pentru a ne putea apara si noi interesele pe piata romaneasca, la nivel de
proprietari.

DT: Si cine sa faca parte din ea?

SOV: Eu, ca reprezentant al copiilor mei, domnia sa ca proprietar, domnul Voiculescu, ca
reprezentant al copiilor sai samd. De la bun inceput, achizitia s-a facut in 2004 pe numele
copiilor.

DT: Dar cred ca asta-i o formalitate. Eu nu i-am auzit pe copiii dvs. vorbind public
despre afacerile cu presa niciodata.
SOV: M-au mandatat pe mine sa ma ocup. Copiii mei sunt niste copii extrem, extrem de
cuminti si la locul lor. Sunt oameni normali.

DT: Poate ar trebui sa se ocupe mai mult de presa in cazul asta.

SOV: Nu-i intereseaza. Aceasta constructie, sper din toata inima ca vor sti s-o administreze,
s-o pretuiasca si s-o foloseasca copiii mei dupa ce nu voi mai fi eu. Asta este un business de
familie si este singurul business pe care-l am in Romania.

DT: De ce e nevoie de Asociatia Patronilor de Presa, cu dl. Patriciu? E Clubul Roman

de Presa, are cine sa le apere interesele.
SOV: Eu nu cred ca le poate apara cineva mai bine interesele decat proprietarul insusi. Mi se
pare evident.

DT: La ce concluzie ati ajuns. Faceti Asociatia, n-o faceti?

SOV: Dom'le, nu stiu.
Orgoliile sunt atat de mari incat este foarte greu de ajuns la o concluzie intre oameni de afaceri.

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Cine sa fie pestele cel mare la Asociatia Patronilor de Presa...

SOV: Cred ca ceva de genul asta...ha, ha, ha! (rade cu pofta)

DT: N-ati cazut de acord?

SOV: Dar n-am ajuns pana acolo cu discutia. Este inceputul unui dialog. Sa speram ca el va
continua in niste termeni favorabili.

Vantu despre ceilalti moguli: Rar ni s-a intamplat sa ne amestecam teritoriile

DT: Pestele cel mare sau rechinul cel mare?

SOV: Eu am folosit o metafora, dvs. folositi....

DT: Tot o metafora, dintr-un film de Alexandru Solomon. Pot sa vi-l arat, e foarte
bun, sunteti si dvs. personaj in film.
SOV: Eu, personaj in film?

DT: Da. Apareti, la un moment dat.

SOV: Intr-o zona pozitiva sau negativa?
 DT: E un film despre oligarhia romaneasca. E prezentat un portret vitriolant al
oligarhiei romanesti.
SOV: A! Ma face de ras.

DT: N-as spune. Apareti in contextul FNI, pe scarile parchetului.

SOV: Atunci n-o sa ma uit. Ha, ha, ha.

DT: Dar sa stiti ca acolo, in film, pestele cel mare, rechinul cel mare, e domnul
Patriciu, sau nu stiu cum sa-i spun, oligarhul-sef cum ar veni.
SOV: Domnule, de ce nu intelegeti? Fiecare are propria lui zona de manifestare: domnul
Patriciu intr-o zona, eu intr-o zona, domnul Tiriac intr-o zona, domnul Voiculescu intr-o zona.
Fiecare e cu zona lui. Rar ni s-a intamplat sa ne amestecam teritoriile.

Vantu: Rechin e mult spus. Pirahna? Ha, ha, ha

DT: O sa va povestesc o scena din film.

SOV: Nu sunt comentator de film.

In filmul lui Alexandru

Solomon, difuzat de ARTE,
Dinu Patriciu deseneaza
o caracatita
Vezi detalii si link la  film
Foto: Site-ul ARTE
DT: Stiu, dar o sa va placa. O sa va intereseze sigur. Discutia era despre capitalismul
romanesc. Filmul are ca tema asta: capitalismul romanesc, o reteta originala, iar
domnul Patriciu, sintetizand istoria capitalismului, deseneaza un rechin, o balena si o
caracatita. E corect?
SOV: Corect ce?

DT: Reprezentarea asta, a capitalului autohton.

SOV: Domnule, capitalul autohton a fost subrezit inca de la aparitia sa. Cei care s-au
imbogatit in Romania nu au fost tocmai cele mai onorabile figuri ale acestei tari, nu au fost
cele mai minunate caractere ale acestei tari.

DT: Va includeti, in descrierea asta?

SOV: Evident ca ma includ in aceasta descriere. Nu sunt maica Tereza, nu vindecam leprosi pe
nu stiu ce insula. Da, ma includ in aceasta categorie.

DT: Si ce erati la inceput? Cum va descrieti?

SOV: Rechin e mult spus. Piranha? Ha, ha, ha (rade cu pofta)

DT: Piranel.
SOV: Ma rog, in bancul ala eram unul dintre piranha. Ma refer la anii '90.
DT: Unde sunteti acum, tot pe scara evolutiei subacvatice?
SOV: A......Somn.

DT: Somn? Adica sunteti in adormire?

SOV: Stau linistit in hruba mea, domnule.

DT: In ape adanci, in ape tulburi?

SOV: La locul meu. Nu tulburi. Nu tulburi, Stati, stati putin. Nu imi mai plac apele tulburi
demult.

DT: De ce nu va mai plac? Acolo, pestii rapitori, pirahna, vaneaza cel mai bine.
SOV: Repet, nu imi mai plac apele tulburi demult.
SOV: Ma extind cu televiziuni in Modova, Ungaria si Serbia

DT: In aprilie, dupa ce PSV Company a intrat in insolventa, ati spus ca in maxim doua
luni doriti sa preluati cele 18% detinute la Realitatea Media? Le-ati achizitionat intre
timp?
SOV: Sunt in plin proces de negociere.

DT: Ce a impiedicat ca tranzactia asta sa aiba loc mai repede?

SOV: Acolo s-a stabilit un administrator judiciar. Domnia sa trebuie sa intre in intimitatea
acelei societati. Si abia dupa aceea trebuie sa contruiasca un plan de restructurare a societatii.
In interiorul acestui plan, va include si oferta pe care am facut-o eu.

DT: Tot din Capital: "M-am extins deja in Moldova. Ma voi extinde in Ungaria si in
Serbia (afaceri in presa, n.r.)". Ce fel de afaceri?
SOV: Televiziuni. Doar media digitala. Atat.

DT: In Moldova, Ungaria si Serbia?

SOV: Anul viitor sper sa mai deschid (n.r. televiziuni) si in Budapesta, si in Serbia. In orice
caz, pana la nivelul anului 2011 voi avea celelalte doua statii deschise. In Moldova, in jurul
datei de 14 februarie lansez.

DT: De ce in aceste trei tari? Notez, una singura e in UE, doua sunt in afara spatiului
UE?
SOV: Din aproape in aproape, domnule Dan Tapalaga. Din aproape in aproape.

DT: Dar de ce in tarile astea? Cum le-ati ales?

SOV: Sunt tari dragi inimii mele.

DT: De ce?
SOV: Lucruri subiective.

DT: Urmeaza investitii in televiziune si in alte tari? Mai spre spatiul ex-sovietic?
SOV: Abia la finalul anului viitor voi decide extinderile viitoare.

Attila Biro: Legat de televiziunile din Budapesta si Serbia, ce profil ati gandit?
SOV: Un mix intre Realitatea si Money Channel, intre economic si politic.

Vantu: Solicit statului roman un leu despagubire si scuze publice

DT: Incepeti in aceste tari un FNI, un BID, o Banca Romana de Scont sau doar afaceri
de presa? Nu-i nici o malitie aici.
SOV: La experienta dvs. jurnalistica, domnule Tapalaga, ar trebui sa stiti ca am fost exonerat
de orice raspundere in cazul FNI.

DT: Nu v-am acuzat.

SOV: Stiu ca nu m-ati acuzat. Precizez doar. Deci, in cazul FNI am fost exonerat. A fost si
atunci o presiune similara cu presiunea din perioada asta de precampanie si campanie
electorala. Mi-au trebuit noua ani de zile sa dovedesc ca nu am nici o implicare penala in
aceasta operatiune. BID, celebrul scandal al BID-ului care a fost doar un scandal mediatic. A
fost inclus in acea zona de atac asupra afacerilor mele si asupra mea din perioada anilor 2000.
Acolo am fost acuzat ca banii pe care i-am folosit nu erau ai mei, ci erau imprumutati. Lucru
total fals. Banii erau ai mei. Dupa o prima condamnare la Judecatoria Sectorului 1, a urmat o
achitare la instanta superioara.

DT: Pe motiv ca faptele s-au prescris.

SOV: Daca ma veti intrerupe tot timpul, domnule, ascultatorii dvs. nu vor reusi sa inteleaga
nimic. Imi permiteti? Reiau. Judecatoria Sectorului 1 tot la presiuni mediatice si nu numai m-a
condamnat la doi ani de inchisoare, instanta superioara, Tribunalul Bucuresti m-a achitat,
dupa care s-a constatat prescrierea faptei. Constatandu-se prescrierea faptei, n-a fost nevoie
sa se mearga mai departe. Eu, totusi, am mers mai departe. De ce? Pentru ca vreau sa obtin
scuze din partea statului roman. Si am decis sa merg cu acest dosar pana la instantele
internationale, solicitand statului roman un leu despagubire si scuze publice.

DT: Adica mergeti la Strasbourg, la CEDO?

SOV: Absolut. Avocatii mei se ocupa de acest proces.

DT: Veti initia si astfel de afaceri? Ca aveti sau nu raspundere, sunteti totusi
perceput creierul lor.
SOV: Ok. Deci intai am vrut sa fac aceste precizari. Eu operez pe pietele financiare doar pe
bursele de valori din strainatate, speculatii bursiere si atat.

DT: Deci raspunsul e: nu fac un FNI, nu fac un BID in Ungaria, Serbia, Modova?
SOV: Raspunsul e cel pe care vi l-am dat eu, domnule. Ca ma ocup doar de afaceri in media
digitala, nu ma mai ocup de afaceri pe pietele financiare, decat speculatii bursiere.

DT: "Nu mai investesc niciun ban in Romania." De ce?

SOV: Criza asta ne-a lovit cumplit si pe noi, ca tara.

DT: Si pe altii, ca tara.

SOV: Suntem la un tocsou sau la un interviu?

Vantu: Reformulati intrebarea, ca am uitat-o. Ha, ha, ha

DT: La un interviu care e un fel de tocsou. Imi plac interviurile vii cu oameni vii.
SOV: Atunci nu ma mai fragmentati. Lasati-ma sa-mi exprim o idee. Daca ma luati dintr-o
idee si ma duceti in alta n-o sa mai inteleaga nimeni nimic. Si acuma reformulati intrebarea ca
am uitat-o. Ha, ha, ha (rade cu pofta)

DT: "Nu mai investesc niciun ban in Romania." De ce?

SOV: Pentru ca nu exista nici un proiect economic de guvernare, pentru ca cel putin pana
acum am traversat o perioada de scandaluri maximale. Nici un proiect constructiv, nimic care
sa-mi dea certitudinea ca pot reinvesti in Romania in conditii de pace si siguranta.

DT: Ce inseamna asta? E destul de vag, adica e imaginea unui om speriat.

SOV: Introduceti in cuvinte cuvinte tari, afirmatii tari fara nici un fel de acoperire. Eu nu sunt
speriat, sunt doar prudent.

DT: Ideea falimentului ma sperie, ati spus asta intr-un interviu acum cateva luni.
SOV: Ati scos din context. Am spus ca orice om de afaceri este speriat de ideea unui faliment.
Evident ca si eu. Si atunci incerc sa-mi construiesc si sa-mi conduc afacerile in asa maniera
incat sa evit acest risc. Iar o expunere majora pe Romania, in conditiile in care nu am o
stituatie clara, economica, politica in acesta tara, evident ca ar fi o prostie astazi. Iar
investitiile mele, domnule Dan Tapalaga, inseamna locuri de munca. Evident, si cu profit
pentru Mogulul cel Rau...

DT: Maleficul.
SOV: Ma rog...Dar si cu locuri de munca. O investitie a mea ar face ca banul sa circule,
domnule Dan Tapalaga. Eu daca as investi 300-400 de milioane in Romania as construi 2.000-
3.000 de locuri de munca. 2.000-3.000 de familii dintre cele disponibilizate astazi, din diverse
structuri de business, private sau de stat, si-ar regasi un sens existential.

Vantu: Voi renunta definitiv la print, merg doar pe media electronica

DT: Nu inteleg ce va impiedica sa o faceti.

SOV: Imi dati dvs. vreo garantie, dle Dan Tapalaga, ca o sa avem un program de guvernare
coerent, predictibil, in aceasta tara? Imi dati dvs. garantia ca nu orice plutonier major imi
pune sechestru pe conturi? Cand statul roman imi va asigura aceste garantii, nimic nu o sa ma
impiedice sa vin cu bani in tara.

DT: Dar ce garantii imi dati dvs. ca sechestrul pe conturi n-a fost pus pe bune, iar
controalele ANAF nu sunt facute tot pe bune?
SOV: Intram intr-o zona de discutii stufoase, intram in zona speculatiilor. Intrebarea mea a
fost retorica, excelenta.

DT: A mea nu-i retorica.

SOV: Intrebare fara raspuns. Ce vreti sa va spun?

DT: Daca nu mai investiti un ban in Romania inseamna ca nici in trustul Realitatea nu
mai investiti, si cum trustul e in pierdere inseamna ca il inchideti?
SOV: Nici pomeneala de asa ceva, investitia in trust a continuat in toata aceasta perioada.
Dar, evident, ca voi acomoda din punct de vedere business realitatile economice romanesti cu
proportionalitatea investitiilor mele.

DT: Adica vor fi mai mici, o sa scada?

SOV: Nu mai am incredere in print. Voi renunta definitiv la print.

DT: Inchideti Cotidianul?

SOV: Voi renunta definitiv la print, merg doar pe media electronica. Acolo voi investi cat este
necesar pentru a-mi mentine cota de piata si chiar pentru a o spori.

DT: Internet?
SOV: Evident, internet, radiouri, TV.

Vantu: Nu m-au alungat cateva milioane de romani din tara asta, n-o sa ma alunge
unul singur

Cu tot veninul pe care l-ati varsat asupra mea, cu toate minciunile care s-au spus despre mine in zece
ani de zile, eu continuu sa va iubesc si pe voi.
Sorin Ovidiu Vantu

DT: Personal, va mutati din Romania? Inteleg ca de investit, nu mai investiti. Ce va

mai tine aici?
SOV: Cand a inceput marele atac asupra mea, in anul 2000, timp de vreo doua saptamani, am
slabit cinci kg, n-am mancat aproape nimic si am reflectat daca sa plec sau sa raman. Atunci
am luat decizia sa raman. Pentru ca pot supravietui in orice loc de pe planeta asta. Dar, de
trait, nu pot trai decat in Romania.

DT: Am vazut, ziceati ca iubiti limba romana.

SOV. La nebunie. Cu toate mizeriile pe care mi le-ati facut.

DT: Eu?
SOV: Voi, romanii, de-a lungul timpului.

DT: Nu sunteti roman si dvs.?

SOV: Daca imi permiteti, nu ma decontextualiez. Ma contextualizez imediat. Cu toate acuzele
aiurea, cu tot veninul pe care l-ati varsat asupra mea, cu toate minciunile care s-au spus
despre mine in zece ani de zile, eu continuu sa va iubesc si pe voi. Asta-i tot.

DT: Sunteti si dvs. roman, presupun.

SOV: Aveti impresia ca eu nu ma iubesc pe mine insumi? Ha, ha, ha. (Rade cu pofta)

DT: Din moment ce aveti o televiziune la care apareti tot mai des, inclin sa cred ca va
iubiti.
SOV: Nu sunt nebun dupa imagine, stati linistit. N-am foame de imagine, nu vreau sa conduc
Romania.

DT: Banuiesc ca iubiti si linistea, or tocmai imi spuneati ca nu credeti ca o sa aveti

parte de liniste. Repet intrebarea. Ramaneti in tara?
SOV: Am spus. Am decis inca din 2004 cand am fost intr-o situatie cu adevarat dificila ca imi
voi sfarsi zilele in tara asta. De ce sa plec de aici?

DT: Traian Basescu.

SOV: Ce-i cu el?

DT: Pai, a iesit presedinte. Unii vor spune: e un motiv sa va ganditi.

SOV: Pentru mine? Sa ma gandesc la ce?

DT: Sa ramaneti, sa plecati...

SOV: A......

DT: La ce lupta a dus cu mogulii in campanie. Ma gandesc ca se si intampla ceva

dupa asta. Nu ca o lasa balta brusc, mogulii s-au retras, gata, au devenit somni,
dorm linistiti in ape. Credeti ca gandeste asa?
SOV: Ce gandeste domnul Traian Basescu este problema lui personala. Ce gandesc eu e
problema mea personala. In orice caz, nu m-au alungat cateva milioane de romani din tara
asta, n-o sa ma alunge unul singur. Stati linistit. Si, in afara de asta, eu nu vreau sa locuiesc
la Cotroceni si ma indoiesc ca el si-ar dori sa locuiasca la Otopeni.

DT: Ati incercat, dupa intalnirile din 2004, prin parcarea de la Tancabesti, sa mai
vorbiti cu TB dupa ce a ajuns presedinte?
SOV: Face parte din zona discutiilor pe care nu vreau sa le purtam.
Cum i-a explicat SOV lui Geoana: Cand banul circula, el se duce prin toate arterele

M-a diabolizat, m-a demonizat. Sunt raul railor. Singura tema de campanie serioasa a dlui Basescu a
fost atacul la ciocoi. Ii omor pe astia si din banii lor o sa va dau voua, amaratilor.

 
 

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Ce era asa important de discutat miercuri noaptea cu candidatul Mircea Geoana?
SOV: Am dat deja o declaratie ironizata de cei prezenti in studioul Realitatea, mi-o mentin.
Efectiv, era tensionat, am mai stat la o palavra. Nimic deosebit.

DT: Dar cum se relaxeaza un om politic la dvs.? Ce discuta, ce spuneti, pe ce teme

vorbiti. E legitim sa ma intreb asta despre un candidat care spera sa ajunga
presedintele Romaniei. Sau, ma rog, crede ca a ajuns.
SOV: Eu cred ca ar trebui sa clarificam o chestiune de principiu. In aceasta campanie
electorala, domnul Basescu a luat ca tinta de campanie mogulii si trusturile acestor moguli. A
fost o tema de campanie electorala. M-a diabolizat, m-a demonizat. Sunt raul railor. Singura
tema de campanie serioasa  a d-lui Basescu a fost atacul la ciocoi. Ii omor pe astia si din banii
lor o sa va dau voua, amaratilor. Cam asta a fost tema de campanie. O sa feresc tara de
asaltul acestor hiene asupra avutiei nationale. In acest context, orice intalnire poate parea
suspecta. Domnule, eu sunt un tip normal la cap. In tara asta mai exista oameni normali la
cap. M-am intalnit cu tot ce se cheama om politic, cu tot ce se cheama om de afaceri din tara
asta. Nu numai eu. In general, oamenii politici se intalnesc cu oamenii de afaceri. In general,
oamenii de afaceri se intalnesc cu oamenii politici.

DT: In general, presa are un interes legitim sa stie, cand oamenii de afaceri se
intalnesc cu oameni politici, ce discuta ei.
SOV: Pai, ce naiba sa...Eu imi expun punctul de vedere in privinta zonei mele de expertiza.
Am o expertiza formidabila in macroeconomie si finante. Domnule, daca lansam un proiect
national, cum a fost celebrul proiect a lui Geoana de case. I-am explicat ce inseamna
dezvoltarea economiei romanesti pe orizontala. Pe mine ma intereseaza sa se miste economia
romaneasca. Cand banul circula, el se duce pe toate arterele.

DT: Deci ati discutat teme economice, inteleg. Nu-i prea relaxant.
SOV: M-ati intrebat ce discuta, in general, oamenii de afaceri cu oamenii politici. In seara
aceea, pur si simplu, am palavragit cate in luna si in stele.

DT: Ce, domnule Vantu, ce?

SOV: Nu-mi pot aminti ce am discutat la maniera de virgula si punct, pe de-o parte.

DT: Teme mari, teme importante.

SOV: Pe de alta parte, mi se pare usor jenant sa ma intrebati de o discutie particulara cu
cineva care n-are nici un fel de relevanta in viata publica.

Vantu: Geoana chiar crede despre mine ca sunt malefic

DT: L-ati ingropat, asa zice cam toata lumea, cu declaratia ca v-a vizitat ca sa se
relaxeze.
SOV: L-a ingropat electoratul.

DT: Dupa relaxare i-ati mai batut un cui in sicriu, spun cei care v-au auzit in celebra
interventie, afirmand ca v-ati inteles cu domnul Geoana sa se dezica de
dumneavoastra si curajosul Geoana v-a facut malefic
SOV: Nu ca i-am dat voie. Fereasca Sfantu`. Am convenit impreuna ca e bine sa ne delimitam
pe perioada alegerilor, stiind ca este folosita si urmeaza sa fie folosita...

DT: Si s-a delimitat facandu-va malefic.

SOV: Era dreptul lui.

DT: Bun, dar asta inseamna ca nu a fost foarte onest. Asta inseamna ca v-ati inteles
cu domnul Geoana.
SOV: Nu. El chiar crede asta despre mine.

DT: Chiar crede asta despre dumneavoastra?

SOV: Eu i-am spus, am convenit ca e cazul sa se delimiteze de mine pentru ca pot fi un
obstacol in calea castigarii alegerilor.

DT: Si v-a explicat miercuri seara de ce v-a facut malefic?

SOV: Dar nu a fost cazul sa imi explice. Dumneavoastra, daca aveti o opinie despre mine, va
cer explicatii?

DT: Spuneti ca a venit sa discutati, sa se relaxeze. Cum poti sa te relaxezi la un

malefic?
SOV: Domnule, eu am o deschidere intelectuala foarte mare si o capacitate de a intelege
lumea la fel de mare.

DT: Bun. Ati spus ca ati sustinut proiectul Iohannis, ca ati crezut in el.
SOV: Din toata inima. Am fost convins ca domnul Mircea Geoana, chiar daca nu este un
cozeur de salon, poate fi un presedinte excelent pentru Romania, ca domnul Iohannis poate fi
un premier excelent pentru Romania, ca are un proiect si il poate pune in practica. Si am mai
crezut ca onestitatea actului de guvernare politic si economic va fi garantata de domnul Crin
Antonescu.

DT: Ce a insemnat proiectul Iohannis in afara de vorbe? Ca om de afaceri, ce a

insemnat.
SOV: Nu stiu. Pentru mine, posibilitatea ca Romania sa aiba un proiect social si sa inceapa sa
se miste.

DT: Ce inseamna asta mai exact?

SOV: Nu stiu, ca nu l-am desenat eu. Am crezut in oamenii astia.

DT: Ati crezut in oameni, nu intr-un proiect?

SOV: Am crezut ca acesti oameni pot genera un proiect corect pentru Romania.

DT: Ca om de afaceri, m-as fi asteptat sa fiti mai pragmatic, cifre, proiecte, masuri...
SOV: Mircea Geoana a avut echipa lui. Mircea Geoana a avut ideea sa faca 50.000 de case,
Fondul National de Locuinte, de la zero, gata mobilate, pe care sa le dea cu chirie. Asta ar fi
putut genera anclansarea intregii economii romanesti pe orizontala. Zeci de mii de locuri de
munca sau sute de mii de locuri de munca. Un proiect admirabil.

DT: Si o posibilitate de business pentru dumneavoastra

SOV: Domnule, prietene, eu nu ma ocup de constructii. Nu am fabrici, nu am uzine, nu m-a
interesat niciodata businessul pe productie, businessul industrial.

DT: Apropo de relaxare, duminica, la exit-poll, INSOMAR l-a relaxat pe Mircea

Geoana cu cel mai bun scor 52%, 48% Traian Basescu
SOV: Daca imi amintesc eu bine, 51,2 % a fost.

DT: In prima faza a fost 52% la ora 9.00,  inainte sa vina datele finale pe orele 7 si 9.
SOV: Nu, nu. A fost 51.6 in prima faza. Reactualizati-va amintirile.

DT: Bun. Tot e mult. Tot e relaxant in comparatie cu rezultatul oficial.

SOV: V-am spus, eu sunt prieten cu cei care, cu profesionistii de la INSOMAR. Domnule, sunt
niste profesionisti excelenti.

DT: L-ati facut pe Geoana presedinte pentru o noapte

SOV: Eu nu am facut presedinte pe nimeni.

DT: L-au facut INSOMAR si CCSB

SOV: Eu nu am facut presedinte pe nimeni, distinse domn. Au fost rezultatele care au reiesit
din cercetare.

Vantu: Mai ciupesc ceva de colo, de colo

DT: V-as pune o intrebare de ordin mai general: Cine cu cine se bate pe aceasta piata
a energiei? Sa incepem cu petrolul.
SOV: Dar de ce nu ma intrebati de piata de capital din Europa, America, Japonia. Romania.
Acolo unde ma pricep. Habar n-am. Nu e treaba mea.

DT: Va spun si de ce va intreb. Pentru ca Realitatea Tv, trustul pe care il

reprezentati, a dezvaluit afacerea Sterling si a dus o campanie pe tema asta. Parea si
ca dumneavoastra aveti un interes.
SOV: Nu am nici cel mai mic interes.

DT: Niciunul?
SOV: Domnule, nu pricepeti? Nu e zona mea de interes. Grupul Realitatea, daca spuneti ca a
dezvaluit afacerea Sterling, nu are nici o legatura cu mine. Nu eu stabilesc politica editoriala.
Si cred ca v-a fost clar acest lucru.

DT: Mi se parea atunci ca incercati sa ii suflati afacerile domnului Patriciu din Marea
Neagra.
SOV: Haideti sa ne intelegem bine. Domnul Dinu Patriciu este un om de afaceri onorabil, un
om de afaceri puternic care opereaza in zona energetica si in zona imobiliara, dupa cum am
inteles. Nu sunt zonele mele de interes. Nu ma intereseaza acest tip de operatiuni.

DT: Inteleg, operati pe burse, dar bursele o duc prost acum

SOV: Mie imi spuneti?!

DT: Si atunci de ce va mai intereseaza?

SOV: Pai daca e singurul lucru pe care stiu sa il fac cu adevarat bine. Mai ciupesc ceva de
colo, de colo.

Vantu: Tara mare, mese multe. Cautati-le

DT: Cati bani ati castigat din bursa in ultimele luni?
SOV: Intrebati-ma cat am reusit sa salvez. Nu cat am castigat.

DT: Cat?
SOV: Am reusit sa conserv mai bine de 80 la suta din banii pe care ii aveam. Este o
performanta si in lumea de specialitate asta s-ar recunoaste.

DT: Aveti loc si dumneavoastra, si domnul Patriciu in clasa de business?

SOV: Din nefericire, oameni de afaceri cu adevarat puternici in Romania sunt prea putini.

DT: Dar aveti loc si dumneavoastra, si domnul Patriciu, si Dan Voiculescu?

SOV: Evident ca fiecare are loc.

DT: Stiti cum se spune: tara mica, mese putine.

SOV: Va inselati. Tara mare, mese multe.

DT: Unde sunt mesele astea?

SOV: Peste tot, cauta-le!

DT: Cine pierde si daca a pierdut dupa aceste alegeri, dumneavoastra sau Dinu
Patriciu?
SOV: Stiti ceva? Pot sa dezvolt putin?

 
A castigat Basescu. Sper din toata inima sa aiba intelepciunea sa fi castigat pentru toata natia
romana, nu doar pentru el. Sper din toata inima sa inteleaga ca e nevoie de o reconciliere nationala.
 

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Va ascult cu mare atentie.

SOV: Ma abat putin de la intrebarea dumneavoastra, dar voi reveni cu raspunsul la intrebare.
A fost un razboi dur in care, asa cum v-am, spus, oastea lui Basescu a fost mult mai bine
organizata, mult mai bine motivata, cu strategi de clasa, cu tacticieni de clasa. O desfasurare
de forte impresionanta. Eu am fost in tabara cealalta. Am crezut in proiectul Iohannis si am
acordat tot sprijinul, moral, evident, de care am fost capabil pentru acest proiect. A castigat
Basescu. Sper din toata inima sa aiba intelepciunea sa fi castigat pentru toata natia romana,
nu doar pentru el. Sper din toata inima sa inteleaga ca e nevoie de o reconciliere nationala.
Fara a reusi sa construiasca un guvern de larga majoritate parlamentara, care sa vina cu un
proiect pentru aceasta tara, ne scufundam cu totii.

DT: A incercat cu PSD, dar nu a iesit.

SOV: Nu a stiut. Eu nu sunt sustinator de partide politice. Eu sunt un om de dreapta. Am fost
de cand ma stiu. Nu sunt sustinator de partide politice.

DT: L-ati sustinut pe Geoana.

SOV: Un proiect, nu pe Geoana. Am sustinut acest proiect.

DT: Adica stanga, cu o mica componenta liberala.

SOV: Suficient. Eram si eu acolo. Da, am sustinut. Am pierdut. Recunosc. Sper din toata inima
ca aceasta piedere sa nu se transforme intr-un dezastru. Sper ca Basescu sa aiba
intelepciunea de a ramane in istoria acestei natii drept un salvator al acestei natii. Sper din
toata inima acest lucru. Si, banuiesc ca prin intermediul dumneavoastra, va auzi si el acest
mesaj. Nu este un mesaj de pace. Fereasca Dumnezeu! Ii voi ramane adversar atata timp cat
nu are un proiect pentru Romania in care sa cred. Voi fi adversarul domniei sale.

DT: Si acum, revenind la intrebare.

SOV: Revenind la intrebare, nu vad de ce trebuie sa faceti o paralela intre mine si Dinu
Patriciu.

DT: Pentru ca dumneavoastra ati facut o paralela in aceasta campanie. Si va spun

care: ati fost de partea aceleiasi baricade, v-ati intalnit...
SOV: Dar nu pe aceasta tema. Stati usor.

DT: Bun, intrebarea era: cine pierde, cine castiga?

SOV: V-am spus. Putem pierde absolut toti sau putem castiga absolut toti. Depinde de
capacitatea lui Basescu de a-si reconcilia partile adverse printr-un proiect national in care sa
credem cu totii. Atunci va avea tot sprijinul meu. Si a ceea ce reprezint eu.

Sorin Ovidiu Vantu

Foto: HotNews.ro

DT: Arestarea lui Nicolae Popa, am citit in Evenimentul Zilei o speculatie, as putea
spune, ca documentele in baza carora a fost arestat poarta semnatura lui. La fel s-a
intamplat in dosarele FNA sau Banca Agricola, cauza in care Popa nu a putut fi
niciodata audiat. Citez din Evenimentul Zilei: "Nicolae Popa este singurul care ar
putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vantu, inclusiv in FNI. Daca el depune
marturie, dosarul ar putea fi redeschis"
SOV: Da, si ce comentariu doriti?

DT: Va temeti ca domnul Popa va depune marturie impotriva dumneavoastra?

SOV: Dragul meu, orice este posibil. Dar cuvantul "teama@ excludeti-l. Din nefericire, daca
imi permiteti, urmare a unor conditii fizice, eu nu am invatat sa fug. Eu nu am invatat sa fug.
Nu stiu sa fug. Viata m-a obligat in permanenta sa raman pe loc si sa lupt.

SOV despre arestarea lui Popa: Marturii de culpabilizare a mea? Exclus!

DT: E posibil ca domnul Popa sa depuna marturie si dosarul FNI sa fie redeschis cu
dumneavoastra inculpat?
SOV: Marturii de culpabilizare a mea? Exclus! Atata timp cat eu v-am spus ca eu nu am furat
un leu de nicaieri, ma indoiesc ca cineva... A! de acuzat ma poate acuza o Romanie intreaga
sau o planeta intreaga.
DT: Speculatii s-au facut chiar si in seara intalnirii. Miercuri, in cursul zilei, fusese
retinut domnul Popa, miercuri seara v-ati intalnit repede cu domnul Geoana.
SOV: Nu are nici o legatura. Hai sa fim seriosi. Mi-a parut rau ca l-au arestat pe Nicolae Popa
pentru ca imi este prieten. Este un om deosebit. A intrat in povestea asta absolut nevinovat.
Mi-a parut sincer rau ca l-au arestat.

DT: Justitia spune ca este vinovat si ca are de ispasit vreo 15 ani.

SOV: Din nefericie, in acest caz Justitia a dat verdicte pe articole de presa, nu dupa cercetari
reale. Dar, ma rog. Istorie.

DT: Cine sunt oamenii de afaceri cu care va intelegeti cel mai bine? In sensul ca
faceti afeceri bune cu ei.
SOV: Va fac o marturisire. Suntem atat de tampiti si orgoliosi incat nu ne putem intelege. De
aia e nenorocire.

DT: Cine sunt orgoliosii si tampitii cu care nu va intelegeti?

SOV: Nu eu. Nu e vorba de mine. Noi intre noi.

DT: Am avut o senzatie pregnanta pe timpul campaniei catre sfarsit ca nu v-ati mai
inteles cu Dinu Partriciu. Parca a existat un fel de suspiciune reciproca.
SOV: Domnule Dan Tapalaga, Traian Basescu ne-a bagat in aceeasi oala pe toti. A fost tema
lui de campanie. O tema castigatoare, dupa cum s-a vazut. Dar asta nu inseamna ca suntem
niste tipi hidosi sau ca am facut vreo intelegere oculta in care am zis: hai sa-l omoram pe
Basescu! Fereasca Dumnezeu!

 
Trustul meu s-a comportat impecabil in conditiile de presiune la care a fost supus.

 
 

Sorin Ovidiu Vantu

DT: E adevarat. Traian Basescu i-a bagat pe moguli in aceeasi oala, i-a atacat, i-a
demonizat. Dar si mogulii l-au atacat, demonizat, dictatura Traian Basescu, etc.
SOV: M-ati auzit pe mine pronuntandu-ma in perioada de campanie sau precampanie in
legatura cu domnul Traian Basescu?

DT: Trustul dumneavoastra l-a atacat puternic.

SOV: Stop! Nu va permit sa faceti un asemenea tip de afirmatie. Trustul meu s-a comportat
impecabil in conditiile de presiune la care a fost supus. In acest trust de presa, inclusiv
dumneavoastra, un sustinator fanatic si irational al lui Traian Basescu, ati gasit microfonul.
Distinse domn, nu faceti aceeasi greseala ca distinsa doamna Pora. Va rog sa nu ma faceti sa
va acuz ca aveti un valmasag in cap. Punct.

DT: Trec peste micile insulte.

SOV: Nu sunt insulte, dar nu va permit sa insultati munca acelor oamenii care au lucrat in
conditii de stres si presiune uriase. Si care si-au facut treaba in conditii onorabile.

DT: Realitatea Tv si Antena 3 figureaza in raportul OSCE la capitolul presa

dezechilibrata in campanie impotriva lui Traian Basescu. Atentie, nu o spune, cum
ziceti dvs, sustinatorul frenetic Dan Tapalaga.
SOV: Dezechilibrata sau decerebrata?
DT: Dezechilibrata
SOV: Atunci am pus lucrurile in ordine.

DT: Pai nu, pentru ca dumneavoastra ati spus ca s-au comportat impecabil.
SOV: Este opinia dumneavoastra, in conditiile date...

DT: Nu. Sunt concluziile OSCE.

SOV: Dumneavoastra credeti ca discutati cu un naiv. OSCE isi construieste concluziile pe baza
rapoartelor facute de voi. Punct. (...) Ei nu au capacitatea sa deceleze la nuanta situatia dintr-
o tara sau alta. Ei isi bazeaza raportul final pe baza rapoartelor de la particulari. Stim cum se
produce acel proces. Si sititi si dumneavoastra.

DT: Nu stiu.
SOV: Ma rog. Va informez eu astazi.

DT: Discutia a pornit de la moguli si Traian Basescu.

SOV: Nu, discutia a pornit ca Realitatea Tv s-a comportat dezechilibrat.

DT: Asta a constatat OSCE.

SOV: Nu. OSCE a intocmit raportul pe baza rapoartelor preliminarii primite de la particulari.

DT: De la cine?
SOV: De la romani, evident.

DT: Eu cred ca au observat si ei in campanie lucrurile astea grave, dezechilibre.

SOV: Eu sunt convins ca OSCE are experti care inteleg perfect limba romana si cunosc
Romania pana la nuante. Haideti, domnule Tapalaga...

DT: Chiar nu vi se pare ca in ultimele doua saptamani Realitatea Tv l-a atacat pe

Traian Basescu destul de puternic? Nu vorbesc de stiri, nu vobesc de emisiunile de
stiri, ci de cele de dezbateri unde masa critica era facuta de oameni anti-Basescu.
SOV: La dezbateri, daca bine imi amintesc, v-ati gasit loc cu totii. Inclusiv tabara sustinatoare
a lui Traian Basescu. Am fost acuzat de cei pe care ii sustin eu ca v-am ajutat. Peste 60% din
mesajele voastre au fost rulate prin Realitatea Tv. A trecut patima, a trecut pasiunea. Sa ne
uitam cu ochii linistiti la tot ce s-a intamplat. Sunt incantat de modul in care ziaristii de la
acest trust si-au facut treaba. Au rezistat presiunilor si si-au facut treaba. Aveti platforma
voxpublica...

DT: Cei de la voxpublica au criticat prestatia Realitatea Tv in campania electorala.

SOV: Daca imi permiteti, aveti acolo Academia Catavencu, Realitatea FM, o diversitate de
opinii. Punct. Fiecare si-a putut exprima opinia deschis. Nimeni nu v-a cenzurat. Faptul ca ati
intrat in coliziune cu moderatori de la Realitatea Tv este absolut firesc.

DT: Cate firme off-shore aveti?

SOV: Pentru fiecare operatiune din fiecare tara in care operez am un grup de companii off-
shore.

DT: Cam cate, un numar de ordine?

SOV: Rapoartele le intocmesc catre fiscurile tarilor respective.

 
Singura modalitatea prin care putem traversa anul 2010 fara convulsii majore este un guvern de
uniune nationala. E nevoie de o decizie politica totala, nu mai avem nevoie de razboaie macar in 2010.
Din 2011 sa se bata iarasi.

 
  

Sorin Ovidiu Vantu

DT: Pe final. Ati spus: "Nu stiu sa lucrez cu computerul. Nu stiu sa deschid un
computer"
SOV: Sunt de moda veche, domnule Tapalaga. Imi place creionul, hartia.

DT: Inseamna ca sunteti putin desprins de realitate, pentru ca realitatea, domnule

Vantu, nu mai este doar la televizor.
SOV: Mi-a placut toata viata sa ma inconjor de ce e mai bun in fiecare specialitate in care am
operat. Imi place sa cred ca si la grupul acesta am reusit sa gasesc, daca nu pe cei mai buni
oameni, dintre primii zece in domeniile respective. Stiu ei cat si pentru mine.

DT: Nu ati fost nicodata curios sa vedeti ce e in cutia aia numita calculator?
SOV: Nu.

DT: De ce?
SOV: Mie imi place sa comunic cu oamenii asa cum comunic cu dumneata. Fata catre fata. Sa
ma uit in ochii cuiva, sa se uite in ochii mei. Nu imi place sa comunic cu cineva prin
intermediul unui ecran de plastic. Iar daca am nevoie de informatie, stimate domn, stiu sa
citesc bine si am o biblioteca imensa. Imi gasesc informatiile in biblioteca pe care o am.

DT: Guvern PDL minoritar? Cu PNL? Cu o parte din PNL? Cu unii din PNL? Cu unii din
PSD?
SOV: Imi permiteti sa ii dau prin intermediul portalului dumneavoastra un sfat lui Traian
Basescu?

DT: Nu stiu daca vi-l primeste, da' noi va permitem.

SOV: Singura modalitate prin care putem traversa anul 2010 fara convulsii majore este un
guvern de uniune nationala. E nevoie de o decizie politica totala, nu mai avem nevoie de
razboaie macar in 2010. Din 2011 sa se bata iarasi. Avem nevoie de o majoritate
parlamentara zdrobitoare pentru a sustine un proiect pentru recalibrarea Romaniei. Nu ma
intereseaza in nici un fel sa am vreun acces la putere, pentru ca eu nu operez cu puterea, dar
am nevoie de liniste si de constructie in aceasta tara.

decembrie 10, 2009

Unde poti deveni Iqonique lady ?

In Bucuresti, pe Aleea Alexandru, nr 7.

Daca ar fi sa contabilizez de cate ori m-am simtit exilata din contemporaneitate, m-as putea
defini, fara sa stau pe ganduri, ca o femeie vintage.

Imi plac pozele alb negru, imi plac piesele de mobilier patinate de timp, imi plac manuscrisele
ingalbenite de la anticariate, imi plac curentele din pictura de dinainte de impresionisti, imi plac
barbatii „vechi" cu parul nins la tample, imi plac locurile cu istorie indelungata, ma emotionez
vizitand o cladire veche care ascunde o poveste si nu turnuri de sticla, calatoresc deseori pe rute
pe care au calcat inainte civilizatii apuse de la incasi, la grecii antici… Intr-un cuvant… sunt
vintage. (…)

Si pentru cele care sunt asemeni mie, exista un loc in Bucuresti, in care putem gasi, de acum, si
rochia vintage… aceea pe care Balmain a creat-o in exemplar unic, sau pe cea Azzaro din 1929,
pe care o marchiza frantuzoiaca a purtat-o la casatoria fiicei sale de la un chateaux pe Valea
Loarei si-a scos-o la licitatie.

Iqonique a fost visul Ramonei Voicu, pe care mi l-a marturisit prin 2008. Intre timp, l-a amanat
doar pentru Alexei… visat si el si realizat cu vreo sase luni in urma.

I-a dat o mana de ajutor si Iuliana Bostan si-au realizat impreuna un concepx gazduit de un
spatiu rafinat si cu incrustatii nobile, in care iti poti comanda de la o geanta Hermes, pe care a
purtat-o Jane Birkin la premiera unuia dintre filmele sale, pana la rochia pe care Coco Chanel a
creat-o inainte de moartea barbatului adorat, Boy. Un loc in care gasesti o bijuterie din aur fina
precum firul invizibil care-i leaga indestructibil pe doi oameni care se iubesc, pana la carti cu
nudurile lui Helmut Newton. Un loc in care Ramona Voicu, dupa ani de perfectionare si pasiune
in moda, te poate transforma din Betty cea urata in printesa care ai visat toata viata sa fi.

„Meseria de stilist nu exista cand eram eu la scoala primara, iar in facultate profesorii mei ma
priveau cel putin curios cand imi afirmam orientarea catre jurnalismul de moda si nu cel de
cotidian. E drepx, publicatiile glossy erau doar in faza de schita, exista un singur titlu, Exces.
Elle sau Madamme Figaro s-au nascut cativa ani dupa. Imi amintesc perfect, insa, cum vanam
revistele Amica, ratacite la chioscurile de presa si ritualul cu care ajunsesem sa le devorez in
lipsa altor surse de informatie vizual estetica. Asa si atunci s-a nascut visul meu de a face ceea
ce fac azi.

Credeam ca a scrie despre moda e mai usor decat sa faci moda, a face fiind verb al creatiei prin
excelenta, insa convingerile noastre vin mereu sa demonstreze einsteinian ca totul e relativ…
usor sau greu. Ma consider asadar o persoana care traieste moda, mai bine decat o face sau
scrie. Cana din care-mi beau cafeaua, tocul in care-mi tin tigarile, ochelarii (ultima obsesie) pe
care-i port chiar si in zilele cu cer acoperit, pledul cu care ma invelesc pe canapeaua de acasa
sau puloverul pe care-l trag pe mine cand imi scot fiul in parc, sunt toate, detaliile unui univers
amprentat de moda si nu neaparat la moda.", marturiseste Ramona in ziarul Iqonique.

Pe mine aceasta "traitoare" de moda m-a invatat lectia rafinamentului care a inlocuit-o pe cea a
no-limmit ului  financiar in vestimentatie. Si pentru asta-i multumesc recunoscatoare.

   
 

Si apropos de Newton, pana va cumparati o rochie Lacroix din anii ’40, puteti alege noua editie
SUMO, care a fost un album titanic din toate punctele de vedere: un tribut de 480 de pagini celui
mai influent, intrigant si controversat artist fotograf al secolului XX. Albumul a batut toate
recordurile: greutate, dimensiuni, precum si pretul de revanzare.

A fost publicat in 10.000 de exemplare, intr-o editie limitata, semnate si numerotate. SUMO a fost sold
out la scurt timp dupa publicare si in scurt timp valoarea lui a crescut.

Aceasta publicatie, care a produs senzatii la nivel mondial, este prezenta acum in colectii
importante din intreaga lume, inclusiv la Muzeul de Arta Moderna din New York.

Legendarul SUMO copia no. 1 din serie, semnata de peste 100 de celebritati, a depasit toate
recordurile pentru cea mai scumpa carte publicata in secolul XX. La 6 aprilie 2000, la o licitatie
la Berlin, acesta a fost vandut cu 620.000 marci germane – aproximativ 430.000 dolari.
La un deceniu de la data publicarii sale, SUMO este reeditat si se gaseste atat in magazinele
Diverta cat si in spatiul Iqonique.