Montaj - Carte - Bucuria Slujirii Prin Cuvant PDF

BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT
ARTICOLE, ESEURI, ÎNSEMNĂRI, REPORTAJE

Lucrarea de față apare cu sprijinul financiar al Fundației
„Preot Ioan Olariu”, Timișoara, al familiei Radu Burescu din Giroc și
al familiei autorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POPESCU, IONEL
Bucuria slujirii prin cuvânt : articole, eseuri, însemnări, reportaje
281.95
/ preot dr. Ionel Popescu. - Timişoara : Editura Partoş, 2016
ISBN 978-606-8708-54-6
ISBN 978-606-8708-54-6
/ preot dr. Ionel Popescu. - Timişoara : Editura Partoş, 2016

281.95
Bucuria slujirii prin cuvânt : articole, eseuri, însemnări, reportaje
POPESCU, IONEL
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
al familiei autorului.
„Preot Ioan Olariu”, Timișoara, al familiei Radu Burescu din Giroc și
Lucrarea de față apare cu sprijinul financiar al Fundației
Preot dr. Ionel Popescu
Editura Partoș
Mitropolitul Banatului
Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan,
Tipărită cu binecuvântarea

Tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan,
Mitropolitul Banatului
Editura Partoș
Preot dr. Ionel Popescu
5
informațiile primite prin viu grai de la frații preoți se regăsesc în artico-

orașe. Datele consemnate în presa laică și bisericească a anului 1990,
fruntea credincioșilor, la protestele de stradă ce au avut loc în cele două
presa vremii și, mai ales, a luat legătura cu preoții care au participat, în
LA UMBRA GÂNDULUI
rulate în Timișoara și în Arad, dar a cercetat documentele, articolele din

fost martor ocular la faptele istorice din zilele fierbinți ale revoluției de-
de asemenea, din preocupările Părintelui autor. Preacucernicia Sa nu a
Bucuria slujirii prin cuvânt este darul de suflet pe care îl oferă părin-
Dramaticele momente ale Revoluției din Decembrie 1989 fac parte,

tele vicar Ionel Popescu iubitorilor de carte și credincioșilor bănățeni,
aspecte legate de cultura și de civilizația poporului Israel.

precum și tinerilor care bat la porțile Teologiei. Cartea de față însumea-
care întăresc autenticitatea cărților Vechiului Testament și clarifică alte

ză câteva zeci de materiale publicate de autor, vreme de trei decenii, în
Moartă, atât de importante pentru spiritualitatea iudaică, manuscrise

foile și revistele bisericești și laice din Banat, pe vremea activității sale
semnalăm și articolul despre manuscrisele de la Qumran sau de la Marea

de profesor la Seminarul teologic din Caransebeș, apoi ca preot paroh
nii de la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest context,

în Timișoara și, de aproape 15 ani, ca slujitor în administrația eparhia-
aducă acasă o parte din Țara Sfântă, așa cum a găsit-o după două mile-
lă. Ea l-a urmărit pe părintele Ioan, ca o umbră pe cărările vieții, de la
minunate organizate cu credincioșii pe care îi păstorește l-au ajutat să

Caransebeș până în Basarabia și până la Vârșeț, de la Timișoara la locu-
le bisericești la care a participat în țară și în străinătate, iar pelerinajele

rile sfinte din Israel sau la centrele de spiritualitate creștin-ortodoxe din
arhii și preoții din Banatul de munte și de câmpie, despre manifestări-

vechea Eladă.
Sfinției Sale despre frații români din Serbia și din Basarabia, despre ier-
Fără datele, informațiile și reportajele consemnate în paginile aces-
ar fi rămas mai săracă. Spre pildă, sunt foarte interesante mărturiile

tei lucrări, credem că istoria Bisericii noastre din această parte de țară
tei lucrări, credem că istoria Bisericii noastre din această parte de țară
ar fi rămas mai săracă. Spre pildă, sunt foarte interesante mărturiile
Fără datele, informațiile și reportajele consemnate în paginile aces-

Sfinției Sale despre frații români din Serbia și din Basarabia, despre ier-
vechea Eladă.
arhii și preoții din Banatul de munte și de câmpie, despre manifestări-
rile sfinte din Israel sau la centrele de spiritualitate creștin-ortodoxe din

le bisericești la care a participat în țară și în străinătate, iar pelerinajele
Caransebeș până în Basarabia și până la Vârșeț, de la Timișoara la locu-

minunate organizate cu credincioșii pe care îi păstorește l-au ajutat să
lă. Ea l-a urmărit pe părintele Ioan, ca o umbră pe cărările vieții, de la

aducă acasă o parte din Țara Sfântă, așa cum a găsit-o după două mile-
în Timișoara și, de aproape 15 ani, ca slujitor în administrația eparhia-

nii de la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest context,
de profesor la Seminarul teologic din Caransebeș, apoi ca preot paroh

semnalăm și articolul despre manuscrisele de la Qumran sau de la Marea
foile și revistele bisericești și laice din Banat, pe vremea activității sale

Moartă, atât de importante pentru spiritualitatea iudaică, manuscrise
ză câteva zeci de materiale publicate de autor, vreme de trei decenii, în

care întăresc autenticitatea cărților Vechiului Testament și clarifică alte
precum și tinerilor care bat la porțile Teologiei. Cartea de față însumea-

aspecte legate de cultura și de civilizația poporului Israel.
tele vicar Ionel Popescu iubitorilor de carte și credincioșilor bănățeni,

Dramaticele momente ale Revoluției din Decembrie 1989 fac parte,
Bucuria slujirii prin cuvânt este darul de suflet pe care îl oferă părin-
de asemenea, din preocupările Părintelui autor. Preacucernicia Sa nu a
fost martor ocular la faptele istorice din zilele fierbinți ale revoluției de-
rulate în Timișoara și în Arad, dar a cercetat documentele, articolele din
presa vremii și, mai ales, a luat legătura cu preoții care au participat, în
LA UMBRA GÂNDULUI fruntea credincioșilor, la protestele de stradă ce au avut loc în cele două
orașe. Datele consemnate în presa laică și bisericească a anului 1990,
informațiile primite prin viu grai de la frații preoți se regăsesc în artico-
5
6
lele publicate în acest volum și vor rămâne mărturii de mare credibilitate
pentru Biserica noastră.
Pe lângă cele semnalate deja, prin această lucrare autorul dovedește
că este și un prieten al sfinților Ilie profetul, Andrei apostolul, întâiul che-
mat și Iacov cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie, cuvântătorul de Dumne-
zeu și Niceta de Remesiana. Pe toți îi descrie în cuvinte alese și îi prezintă
credincioșilor ca modele de înaltă viețuire creștinească.
Învățământul teologic din Banat, profesorii de Teologie de aici și
personalitățile vieții noastre culturale se bucură, totodată, de atenția Pă-
rintelui autor, ca și tematica biblică, fără a fi trecute cu vederea aspectele
importante și atât de actuale despre viața de familie și despre problemele
concrete care stau în fața unui preot preocupat de viața pastorală.
Prezentul volum întregește, prin urmare, activitatea publicistică de
trei decenii a părintelui vicar Ionel Popescu și contribuie la îmbogățirea
patrimoniului nostru teologic și cultural.
Rugăm, așadar, pe bunul Dumnezeu să-l întărească pe Preacucernicia Mitropolitul Moldovei
Sa și de acum înainte în nobila misiune de slujire a Bisericii prin cuvânt Mitropolitul Banatului Sfântului Ierarh Dosoftei,
și binecuvântăm această nouă apariție editorială, pe care o recomandăm † Ioan Timișoara, la sărbătoarea
preoților și credincioșilor noștri.
preoților și credincioșilor noștri.

și binecuvântăm această nouă apariție editorială, pe care o recomandăm
Sa și de acum înainte în nobila misiune de slujire a Bisericii prin cuvânt
Timișoara, la sărbătoarea † Ioan
Rugăm, așadar, pe bunul Dumnezeu să-l întărească pe Preacucernicia

Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Banatului
patrimoniului nostru teologic și cultural.

Mitropolitul Moldovei
trei decenii a părintelui vicar Ionel Popescu și contribuie la îmbogățirea

Prezentul volum întregește, prin urmare, activitatea publicistică de
concrete care stau în fața unui preot preocupat de viața pastorală.
importante și atât de actuale despre viața de familie și despre problemele
rintelui autor, ca și tematica biblică, fără a fi trecute cu vederea aspectele
personalitățile vieții noastre culturale se bucură, totodată, de atenția Pă-
Învățământul teologic din Banat, profesorii de Teologie de aici și
credincioșilor ca modele de înaltă viețuire creștinească.
zeu și Niceta de Remesiana. Pe toți îi descrie în cuvinte alese și îi prezintă
mat și Iacov cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie, cuvântătorul de Dumne-
că este și un prieten al sfinților Ilie profetul, Andrei apostolul, întâiul che-
Pe lângă cele semnalate deja, prin această lucrare autorul dovedește
pentru Biserica noastră.
lele publicate în acest volum și vor rămâne mărturii de mare credibilitate
6
7
fără întârziere.
predici, traduceri, știri din viața Bisericii și recenzii, tipărită întodeauna
venit una dintre revistele bisericești cu un cuprins bogat în studii, articole,
nevoiți să publice sub pseudonim), așa încât „Mitropolia Banatului” a de-
CUVÂNT CĂTRE CITITORI
torici, cercetători și cunoscuți oameni de cultură din toată țara (unii fiind
Caransebeș, de la Facultățile de Teologie din Sibiu și din București, cu is-
continuat legătura cu foștii preoți profesori de la Academia Teologică din
Volumul de față adună, între coperțile sale, câteva zeci de articole și
face din ea o publicație de înalt nivel teologic și științific. În acest scop, a

de eseuri, de însemnări și de reportaje publicate în ultimii 30 de ani, atât
tru a tipări trimestrial revista noastră mitropolitană și, mai ales, pentru a
în foile și în revistele bisericești din Banat, cât și în unele ziare laice din
curaj și a făcut eforturi demne de toată aprecierea în acei ani grei, pen-
această parte de țară.
sionante și strălucit condeier în ogorul presei bisericești, a luptat cu mult

Mărturisesc, de la bun început, că îndemnul de a-mi valorifica talanții
mitropolitul Nicolae, de pie memorie, autor al unei opere teologice impre-

și în domeniul scrisului, al presei bisericești, a venit din partea erudi-
Om de școală și de cultură, format în cetatea episcopală a Caransebeșului,

tului mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Acestui vrednic ierarh
deaproape de ofițeri vigilenți de securitate.

îi datorăm, foarte mulți, prinosul nostru de recunoștință pentru modul
din partea reprezentanților Departamentului Cultelor, supravegheați în-

exemplar în care a știut să facă trecerea de la „Altarul Banatului” și „Foaia
și centrale rămase după anul 1950 au fost supuse unei cenzuri draconice
Diecezană” la revista „Mitropolia Banatului” , în contextul desființării abu-
dă, mănăstirile și institutele teologice. Puținele publicații mitropolitane

zive a Episcopiei Caransebeșului și al reînființării Episcopiei Timișoarei,
nivel național, precum și unele instituții bisericești, cum au fost, de pil-

devenită apoi Arhiepiscopie și Mitropolie a Banatului.
fost desființate, de altfel, majoritatea foilor și a revistelor bisericești la

Odată cu instaurarea regimului comunist-ateu, de tristă amintire, au
Odată cu instaurarea regimului comunist-ateu, de tristă amintire, au

fost desființate, de altfel, majoritatea foilor și a revistelor bisericești la
devenită apoi Arhiepiscopie și Mitropolie a Banatului.

nivel național, precum și unele instituții bisericești, cum au fost, de pil-
zive a Episcopiei Caransebeșului și al reînființării Episcopiei Timișoarei,

dă, mănăstirile și institutele teologice. Puținele publicații mitropolitane
Diecezană” la revista „Mitropolia Banatului” , în contextul desființării abu-

și centrale rămase după anul 1950 au fost supuse unei cenzuri draconice
exemplar în care a știut să facă trecerea de la „Altarul Banatului” și „Foaia

din partea reprezentanților Departamentului Cultelor, supravegheați în-
îi datorăm, foarte mulți, prinosul nostru de recunoștință pentru modul

deaproape de ofițeri vigilenți de securitate.
tului mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Acestui vrednic ierarh

Om de școală și de cultură, format în cetatea episcopală a Caransebeșului,
și în domeniul scrisului, al presei bisericești, a venit din partea erudi-

mitropolitul Nicolae, de pie memorie, autor al unei opere teologice impre-
Mărturisesc, de la bun început, că îndemnul de a-mi valorifica talanții

sionante și strălucit condeier în ogorul presei bisericești, a luptat cu mult
această parte de țară.

curaj și a făcut eforturi demne de toată aprecierea în acei ani grei, pen-
în foile și în revistele bisericești din Banat, cât și în unele ziare laice din
tru a tipări trimestrial revista noastră mitropolitană și, mai ales, pentru a
de eseuri, de însemnări și de reportaje publicate în ultimii 30 de ani, atât

face din ea o publicație de înalt nivel teologic și științific. În acest scop, a
Volumul de față adună, între coperțile sale, câteva zeci de articole și

continuat legătura cu foștii preoți profesori de la Academia Teologică din
Caransebeș, de la Facultățile de Teologie din Sibiu și din București, cu is-
torici, cercetători și cunoscuți oameni de cultură din toată țara (unii fiind
nevoiți să publice sub pseudonim), așa încât „Mitropolia Banatului” a de-
CUVÂNT CĂTRE CITITORI venit una dintre revistele bisericești cu un cuprins bogat în studii, articole,
predici, traduceri, știri din viața Bisericii și recenzii, tipărită întodeauna
fără întârziere.
7
8
așadar, în această prestigioasă publicație eparhială, iar o altă parte, în

Profesorii Seminarului teologic din Caransebeș, școală la care am os-
„Foii Diecezane”. O parte din materialele volumului de față au apărut,

tenit și eu vreme de două decenii (1981-2001), au fost solicitați, de ase-
următor, la stăruința episcopului Emilian Birdaș, a fost reluată tipărirea

menea, de către mitropolitul Nicolae pentru a publica în revista mitro-
În anul 1994, a fost reînființată Episcopia Caransebeșului și, în cel

politană și, din 1990, în foaia „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei și
cuvântului scris.
Caransebeșului.
fiu mai activ și, totodată, mai dornic de a sluji Biserica și prin intermediul
Aproape de fiecare dată când vizita seminarul și participa la ore, apoi
Calendarul almanah al Arhiepiscopiei Timișoarei, ulterior am început să

la ședințele consiliului profesoral, mitropolitul timișorean aducea în
alcătuisem doar câteva materiale pentru revista mitropolitană și pentru

atenția preoților profesori obligația de a publica în revista „Mitropolia
Atenționarea părintelui mitropolit mi-a fost de folos. Dacă până atunci

Banatului” și în revistele centrale bisericești, nu de puține ori exprimând
acest volum) și l-am trimis redacției din Timișoara.

chiar puncte de vedere critice la adresa celor care nu răspundeau chemă-
trebuia respectată, așa că am întocmit rapid materialul solicitat (inclus în

rii sale.
preoții și credincioșii care primesc revista noastră”. Porunca arhierească

Referitor la aceasta, îmi aduc aminte că, în toamna anului 1992, am par-
ați avut parte de o experiență interesantă, despre care ar dori să citească

ticipat, cu binecuvântarea mitropolitului Nicolae, la un curs de învățare a
nit teologi aparținători mai multor Biserici, veniți din mai multe țări, și
limbii germane, în orașul Leipzig din fosta Germanie comunistă. La finali-
spunând: „Eu cred că a fost mai mult decât atât, pentru că acolo ați întâl-
zarea cursului, am revenit la îndatoririle de dascăl seminarial și, nu după
la un obișnuit curs de limbă. Mitropolitul mi-a retezat scurt intervenția,

mult timp, ierarhul de la Timișoara a venit în inspecție la Caransebeș. În
am motivat că nu s-a întâmplat ceva deosebit acolo, ci am participat doar

timpul îndătinatei ședințe de consiliu profesoral, mitropolitul a semna-
‹Mitropolia Banatului›”. Luat prin surprindere, am încercat să mă scuz și

lat și faptul că preotul profesor Ionel Popescu a participat la cursul de
ciun articol despre cele petrecute în Leipzig, pentru a-l publica în revista
limbă germană apoi, adresându-mi-se direct, a spus: „Nu am primit ni-
limbă germană apoi, adresându-mi-se direct, a spus: „Nu am primit ni-

ciun articol despre cele petrecute în Leipzig, pentru a-l publica în revista
lat și faptul că preotul profesor Ionel Popescu a participat la cursul de

‹Mitropolia Banatului›”. Luat prin surprindere, am încercat să mă scuz și
timpul îndătinatei ședințe de consiliu profesoral, mitropolitul a semna-

am motivat că nu s-a întâmplat ceva deosebit acolo, ci am participat doar
mult timp, ierarhul de la Timișoara a venit în inspecție la Caransebeș. În

la un obișnuit curs de limbă. Mitropolitul mi-a retezat scurt intervenția,
zarea cursului, am revenit la îndatoririle de dascăl seminarial și, nu după

spunând: „Eu cred că a fost mai mult decât atât, pentru că acolo ați întâl-
limbii germane, în orașul Leipzig din fosta Germanie comunistă. La finali-

nit teologi aparținători mai multor Biserici, veniți din mai multe țări, și
ticipat, cu binecuvântarea mitropolitului Nicolae, la un curs de învățare a

ați avut parte de o experiență interesantă, despre care ar dori să citească
Referitor la aceasta, îmi aduc aminte că, în toamna anului 1992, am par-
preoții și credincioșii care primesc revista noastră”. Porunca arhierească
rii sale.
trebuia respectată, așa că am întocmit rapid materialul solicitat (inclus în
chiar puncte de vedere critice la adresa celor care nu răspundeau chemă-

acest volum) și l-am trimis redacției din Timișoara.
Banatului” și în revistele centrale bisericești, nu de puține ori exprimând

Atenționarea părintelui mitropolit mi-a fost de folos. Dacă până atunci
atenția preoților profesori obligația de a publica în revista „Mitropolia

alcătuisem doar câteva materiale pentru revista mitropolitană și pentru
la ședințele consiliului profesoral, mitropolitul timișorean aducea în

Calendarul almanah al Arhiepiscopiei Timișoarei, ulterior am început să
Aproape de fiecare dată când vizita seminarul și participa la ore, apoi

fiu mai activ și, totodată, mai dornic de a sluji Biserica și prin intermediul
Caransebeșului.
cuvântului scris.
politană și, din 1990, în foaia „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei și

În anul 1994, a fost reînființată Episcopia Caransebeșului și, în cel
menea, de către mitropolitul Nicolae pentru a publica în revista mitro-

următor, la stăruința episcopului Emilian Birdaș, a fost reluată tipărirea
tenit și eu vreme de două decenii (1981-2001), au fost solicitați, de ase-

„Foii Diecezane”. O parte din materialele volumului de față au apărut,
Profesorii Seminarului teologic din Caransebeș, școală la care am os-

așadar, în această prestigioasă publicație eparhială, iar o altă parte, în
8
9
că respectiva slujbă trebuia să aibă loc noaptea, la ora 23:00, așa că l-am
foaia „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, înființată la începutul anu-
de binecuvântare a casei tatălui său. Ceea ce ne-a mirat a fost însă faptul
lui 1990. Alte câteva articole le-am alcătuit la solicitarea unor publicații
ne-a rugat să mergem într-un sat de lângă Ungheni, pentru a oficia o slujbă
bisericești și laice din Arad, Alba Iulia, Reșița, Caransebeș, Timișoara și
una din serile petrecute acolo, un oficial din cadrul Ministerului Culturii
chiar din Banatul sârbesc, atât cu prilejul unor sărbători bisericești, cât
Caransebeș, dirijat de către preotul profesor Nicolae Belean. Astfel, într-

și pentru a semnala diferite evenimente cu caracter teologic, cultural și
tei efectuate la Chișinău, în anul 1991, cu corul Seminarului teologic din

științific.
De încheiere, aș aminti un moment emoționant trăit în timpul vizi-

Fiind vorba despre materiale de presă care abordează o multitudine
menic, din Austria și Germania.

de subiecte, volumul nu are un caracter unitar, iar cuprinsul respectă or-
cum și despre participarea autorului la diferite întruniri cu caracter ecu-

dinea cronologică în care au fost publicate.
istoricelor relații dintre frații de aceeași credință și de același neam, pre-

Cititorul este rugat, de asemenea, să țină seama de faptul că unele
vizitele arhierești în Banatul sârbesc, prilej de reluare a frumoaselor și

materiale destinate credincioșilor în scopul popularizării elementelor
La materialele consacrate Revoluției se adaugă și reportajele despre

esențiale ale credinței noastre, au fost elaborate într-o formă cât mai ac-
ascunse sub obroc.

cesibilă, evitându-se limbajul teologic de specialitate. La fel de adevărat
preună cu manifestanții; aceste pilduitoare fapte de curaj nu trebuiesc

este însă că articolele scrise în urmă cu 25-30 de ani și publicate acum
pomenire pentru cei împușcați și au rostit rugăciunea „Tatăl nostru...” îm-

pot suporta și o altfel de abordare, iar o parte din subiectele tratate le-aș
au tras clopotele bisericilor și au aprins lumânări, au săvârșit slujbe de

prezenta acum într-un mod cu totul diferit.
și a armelor automate, ci au ieșit în fruntea coloanelor de manifestanți,

O parte însemnată a acestei lucrări se referă la momentele dramatice
Lugoj, la Reșița și la Caransebeș, preoții nu s-au speriat în fața tancurilor

ale Revoluției din decembrie 1989 și la implicarea unor preoți din Arhie-
tate și pentru o viață mai bună. În Banat, respectiv la Timișoara, la Arad, la

piscopia Timișoarei și din cea a Aradului în lupta enoriașilor pentru liber-
piscopia Timișoarei și din cea a Aradului în lupta enoriașilor pentru liber-

tate și pentru o viață mai bună. În Banat, respectiv la Timișoara, la Arad, la
ale Revoluției din decembrie 1989 și la implicarea unor preoți din Arhie-
Lugoj, la Reșița și la Caransebeș, preoții nu s-au speriat în fața tancurilor
O parte însemnată a acestei lucrări se referă la momentele dramatice

și a armelor automate, ci au ieșit în fruntea coloanelor de manifestanți,
prezenta acum într-un mod cu totul diferit.

au tras clopotele bisericilor și au aprins lumânări, au săvârșit slujbe de
pot suporta și o altfel de abordare, iar o parte din subiectele tratate le-aș
pomenire pentru cei împușcați și au rostit rugăciunea „Tatăl nostru...” îm-
este însă că articolele scrise în urmă cu 25-30 de ani și publicate acum

preună cu manifestanții; aceste pilduitoare fapte de curaj nu trebuiesc
cesibilă, evitându-se limbajul teologic de specialitate. La fel de adevărat

ascunse sub obroc.
esențiale ale credinței noastre, au fost elaborate într-o formă cât mai ac-
La materialele consacrate Revoluției se adaugă și reportajele despre
materiale destinate credincioșilor în scopul popularizării elementelor

vizitele arhierești în Banatul sârbesc, prilej de reluare a frumoaselor și
Cititorul este rugat, de asemenea, să țină seama de faptul că unele

istoricelor relații dintre frații de aceeași credință și de același neam, pre-
dinea cronologică în care au fost publicate.

cum și despre participarea autorului la diferite întruniri cu caracter ecu-
de subiecte, volumul nu are un caracter unitar, iar cuprinsul respectă or-

menic, din Austria și Germania.
Fiind vorba despre materiale de presă care abordează o multitudine

De încheiere, aș aminti un moment emoționant trăit în timpul vizi-
științific.
tei efectuate la Chișinău, în anul 1991, cu corul Seminarului teologic din
și pentru a semnala diferite evenimente cu caracter teologic, cultural și

Caransebeș, dirijat de către preotul profesor Nicolae Belean. Astfel, într-
chiar din Banatul sârbesc, atât cu prilejul unor sărbători bisericești, cât
una din serile petrecute acolo, un oficial din cadrul Ministerului Culturii
bisericești și laice din Arad, Alba Iulia, Reșița, Caransebeș, Timișoara și

ne-a rugat să mergem într-un sat de lângă Ungheni, pentru a oficia o slujbă
lui 1990. Alte câteva articole le-am alcătuit la solicitarea unor publicații
de binecuvântare a casei tatălui său. Ceea ce ne-a mirat a fost însă faptul
foaia „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, înființată la începutul anu-

că respectiva slujbă trebuia să aibă loc noaptea, la ora 23:00, așa că l-am
9
10
întrebat de ce nu mergem la una din orele zilei? Răspunsul a fost că situația
este destul de tensionată și că teama nu a dispărut, încă, din sufletul oa-
menilor terorizați zeci de ani de către bolșevici. Ajunși acolo, am oficiat
slujba de sfințire și am început binecuvântarea casei cu apă sfințită. Când
am intrat în camera cea mai importantă, probabil camera de oaspeți, pro-
prietarul, aflat la o vârstă patriarhală, ne-a oprit din intonarea troparului
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău...” și, plângând, ne-a arătat pe un perete
tabloul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, iar pe celălalt perete, tablo-
ul poetului Mihai Eminescu. Printre lacrimi și suspine, ne-a spus atunci:
„Vedeți aceste icoane? Vă rog să le binecuvântați pentru că ei sunt sfinții
noștri! Dacă ei nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi rugat pentru noi și nu ar fi stat
de strajă la hotare, acum nu am mai fi pe aceste plaiuri ale Moldovei!” Plân-
gând și noi, am binecuvântat cu apă sfințită și cu lacrimi prețioasele odoare
din casa acelui vrednic țăran român și l-am îmbrățișat pentru că și-a păs-
trat credința, limba și istoria strămoșească și nu s-a plecat în fața tăvălugu-
din viața Bisericii și a societății din care facem parte.

lui roșu, care a pus graniță între frații de același sânge, a pustiit bisericile și
atenția generațiilor actuale momente importante și adesea frământate

satele răzeșilor, s-a înfruptat din agoniseala lor, le-a batjocorit fecioarele și
nădejdea că le va fi de folos în planul vieții duhovnicești și va aduce în

i-a împrăștiat prin înghețata Siberie.
pregătesc volumul de față pe care îl ofer cititorilor, clerici și neclerici, cu

Întâmplările relatate mi-au rămas în memorie și m-au determinat să
Întâmplările relatate mi-au rămas în memorie și m-au determinat să

pregătesc volumul de față pe care îl ofer cititorilor, clerici și neclerici, cu
i-a împrăștiat prin înghețata Siberie.

nădejdea că le va fi de folos în planul vieții duhovnicești și va aduce în
satele răzeșilor, s-a înfruptat din agoniseala lor, le-a batjocorit fecioarele și
atenția generațiilor actuale momente importante și adesea frământate
lui roșu, care a pus graniță între frații de același sânge, a pustiit bisericile și
din viața Bisericii și a societății din care facem parte.
trat credința, limba și istoria strămoșească și nu s-a plecat în fața tăvălugu-

din casa acelui vrednic țăran român și l-am îmbrățișat pentru că și-a păs-
gând și noi, am binecuvântat cu apă sfințită și cu lacrimi prețioasele odoare
de strajă la hotare, acum nu am mai fi pe aceste plaiuri ale Moldovei!” Plân-
noștri! Dacă ei nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi rugat pentru noi și nu ar fi stat
„Vedeți aceste icoane? Vă rog să le binecuvântați pentru că ei sunt sfinții
ul poetului Mihai Eminescu. Printre lacrimi și suspine, ne-a spus atunci:
tabloul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, iar pe celălalt perete, tablo-
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău...” și, plângând, ne-a arătat pe un perete
prietarul, aflat la o vârstă patriarhală, ne-a oprit din intonarea troparului
am intrat în camera cea mai importantă, probabil camera de oaspeți, pro-
slujba de sfințire și am început binecuvântarea casei cu apă sfințită. Când
menilor terorizați zeci de ani de către bolșevici. Ajunși acolo, am oficiat
este destul de tensionată și că teama nu a dispărut, încă, din sufletul oa-
întrebat de ce nu mergem la una din orele zilei? Răspunsul a fost că situația
10
„FOAIA DIECEZANĂ”
13
* Material nepublicat
trerupte. Dintre acestea fac parte și vizitele ierarhilor caransebeșeni și

Caransebeșului și românii din Banatul sârbesc au existat legături neîn-
românești pe acele meleaguri, existență în decursul căreia între Episcopia
La frații din Banatul sârbesc *
constituie o dovadă de nezdruncinat a existenței acestei comunități

aici și a subliniat că cei 125 de ani de activitate neîntreruptă a corului
Emilian, care a apreciat activitatea culturală pur românească desfășurată
Sâmbătă, 10 decembrie 1994, localitatea Coștei din Serbia a găzduit
În cadrul acestui program, a luat cuvântul Preasfințitul Episcop

manifestările consacrate împlinirii a 125 de ani de la înființarea corului
telectuali locali, învățători și preoți, dar și de țărani cărturari.

local și a 75 de ani de la apariția ziarului „Opinca”. La buna desfășurare a
„Opinca”, materialele publicate în paginile acestora fiind semnate de in-

programului festiv au contribuit societatea locală de cultură „Mihai Emi-
printre altele, de tipărirea ziarelor: „Educatorul”, „Nădejdea”, „Lumina”,

nescu”, „Liga culturală a românilor de pretutindeni”, care a donat bustul lui
citire și cântări din Coștei” (1897). Membrii acestei reuniuni s-au ocupat,
Mihai Eminescu, Școala generală, Primăria ș.a. Au participat Preasfințitul
Coșteiului, localitate în care a ființat de-a lungul timpului „Reuniunea de

Episcop Emilian al Caransebeșului, care a primit din partea organizatori-
acest prilej au fost prezentate și date din trecutul istoric și cultural al

lor „Diploma de onoare” acordată Patriarhiei Române, dl. prof. dr. Victor
românești și colinde executate cu multă măiestrie de cei menționați. Cu

Crăciun, președintele „Ligii culturale a românilor”, protopopi, preoți, fii ai
sârbesc), în cadrul cărora au fost prezentate poezii, cântece patriotice

satului, televiziunea română și cea din Novi-Sad, membri ai Ambasadei
cursul corul și fanfara locală (care, ca și corul, este prima din Banatul
române din Belgrad, parlamentari români și sârbi, un reprezentant al ro-
desfășurat un program festiv și o şezătoare literară, la care și-au dat con-

mânilor din Valea Timocului, localnici.
mânească de pe Valea Carașului, atestată documentar în anul 1361, s-a

Sâmbătă după amiază, la Casa de Cultură din străvechea localitate ro-
Sâmbătă după amiază, la Casa de Cultură din străvechea localitate ro-

mânească de pe Valea Carașului, atestată documentar în anul 1361, s-a
mânilor din Valea Timocului, localnici.

desfășurat un program festiv și o şezătoare literară, la care și-au dat con-
române din Belgrad, parlamentari români și sârbi, un reprezentant al ro-

cursul corul și fanfara locală (care, ca și corul, este prima din Banatul
satului, televiziunea română și cea din Novi-Sad, membri ai Ambasadei

sârbesc), în cadrul cărora au fost prezentate poezii, cântece patriotice
Crăciun, președintele „Ligii culturale a românilor”, protopopi, preoți, fii ai

românești și colinde executate cu multă măiestrie de cei menționați. Cu
lor „Diploma de onoare” acordată Patriarhiei Române, dl. prof. dr. Victor
acest prilej au fost prezentate și date din trecutul istoric și cultural al
Episcop Emilian al Caransebeșului, care a primit din partea organizatori-

Coșteiului, localitate în care a ființat de-a lungul timpului „Reuniunea de
Mihai Eminescu, Școala generală, Primăria ș.a. Au participat Preasfințitul

citire și cântări din Coștei” (1897). Membrii acestei reuniuni s-au ocupat,
nescu”, „Liga culturală a românilor de pretutindeni”, care a donat bustul lui

printre altele, de tipărirea ziarelor: „Educatorul”, „Nădejdea”, „Lumina”,
programului festiv au contribuit societatea locală de cultură „Mihai Emi-

„Opinca”, materialele publicate în paginile acestora fiind semnate de in-
local și a 75 de ani de la apariția ziarului „Opinca”. La buna desfășurare a

telectuali locali, învățători și preoți, dar și de țărani cărturari.
manifestările consacrate împlinirii a 125 de ani de la înființarea corului

În cadrul acestui program, a luat cuvântul Preasfințitul Episcop
Sâmbătă, 10 decembrie 1994, localitatea Coștei din Serbia a găzduit

Emilian, care a apreciat activitatea culturală pur românească desfășurată
aici și a subliniat că cei 125 de ani de activitate neîntreruptă a corului
constituie o dovadă de nezdruncinat a existenței acestei comunități
românești pe acele meleaguri, existență în decursul căreia între Episcopia
La frații din Banatul sârbesc * Caransebeșului și românii din Banatul sârbesc au existat legături neîn-
trerupte. Dintre acestea fac parte și vizitele ierarhilor caransebeșeni și
13
14
timișoreni care au vizitat Coșteiul: episcopul Iosif Traian Bădescu, în anul
1929, episcopul Vasile Lăzărescu, în anul 1936 și Preasfințitul Episcop
Timotei Seviciu în anul 1985. Programul festiv s-a încheiat cu minunatul
cântec patriotic:
mișcare culturală în tot Banatul sârbesc.

„În același grai cântăm
le strămoșești, impulsionând atât prin cor cât și prin fanfară, întreaga

Aceiași străbuni avem.
lui românesc din Coștei, care a păstrat nealterate credința și datini-

Să cântăm ce-avem mai sfânt
Toate cele menționate au demonstrat, încă o dată, forța elementu-

Neam și grai pe acest pământ ...”
ca și în seara precedentă, cu o agapă comună.

Duminică, 11 decembrie a.c., la orele 9, a avut loc o slujbă religioasă la
fost organizată și o frumoasă expoziție foto-documentară, încheindu-se,

bustul poetului Mihai Eminescu, așezat în fața Casei de Cultură, urmată
După amiază, manifestările au continuat la Casa de Cultură, unde a

de depuneri de coroane. La orele 10,30 a început sfânta Liturghie oficia-
rii Rohia”, cărți de rugăciuni ș.a.

tă de Preasfințitul Episcop Emilian, însoțit de un impresionant sobor de
cărți: „Noul Testament” de la Bălgrad, „Bucoavna”, „Monografia Mănăsti-

preoți, din care au făcut parte P. On. Părinte vicar Moise Iones, P. C. Pă-
Totodată, P. S. Emilian a oferit parohiei și școlii generale mai multe

rinte consilier Constantin Micu, delegatul Înaltpreasfinţiei Sale Nicolae,
și a unității românești.
Mitropolitul Banatului, preotul profesor Ionel Popescu, consilier cultural
meleaguri și a îndemnat pe cei prezenți la păstrarea credinței străbune

la Episcopia Caransebeșului ș.a. Răspunsurile au fost date de corul „Ion
care au păstrat de-a lungul timpului „făclia culturii românești” pe acele

Vidu” din Lugoj și de către corul local. Pericopa evanghelică a duminicii
acele meleaguri. P. S. Sa a apreciat, apoi, tradiția culturală a coșteienilor,

a fost tâlcuită de pr. prof. Ionel Popescu, iar la sfârșitul serviciului divin
pentru vizita făcută și a făcut o scurtă prezentare a vieții bisericești de pe

a luat cuvântul P. On. Părinte M. Ianeș, care a mulțumit înaltului ierarh
a luat cuvântul P. On. Părinte M. Ianeș, care a mulțumit înaltului ierarh

pentru vizita făcută și a făcut o scurtă prezentare a vieții bisericești de pe
a fost tâlcuită de pr. prof. Ionel Popescu, iar la sfârșitul serviciului divin
acele meleaguri. P. S. Sa a apreciat, apoi, tradiția culturală a coșteienilor,
Vidu” din Lugoj și de către corul local. Pericopa evanghelică a duminicii

care au păstrat de-a lungul timpului „făclia culturii românești” pe acele
la Episcopia Caransebeșului ș.a. Răspunsurile au fost date de corul „Ion

meleaguri și a îndemnat pe cei prezenți la păstrarea credinței străbune
Mitropolitul Banatului, preotul profesor Ionel Popescu, consilier cultural

și a unității românești.
rinte consilier Constantin Micu, delegatul Înaltpreasfinţiei Sale Nicolae,

Totodată, P. S. Emilian a oferit parohiei și școlii generale mai multe
preoți, din care au făcut parte P. On. Părinte vicar Moise Iones, P. C. Pă-
cărți: „Noul Testament” de la Bălgrad, „Bucoavna”, „Monografia Mănăsti-
tă de Preasfințitul Episcop Emilian, însoțit de un impresionant sobor de

rii Rohia”, cărți de rugăciuni ș.a.
de depuneri de coroane. La orele 10,30 a început sfânta Liturghie oficia-

După amiază, manifestările au continuat la Casa de Cultură, unde a
bustul poetului Mihai Eminescu, așezat în fața Casei de Cultură, urmată

fost organizată și o frumoasă expoziție foto-documentară, încheindu-se,
Duminică, 11 decembrie a.c., la orele 9, a avut loc o slujbă religioasă la

ca și în seara precedentă, cu o agapă comună.
Neam și grai pe acest pământ ...”

Toate cele menționate au demonstrat, încă o dată, forța elementu-
Să cântăm ce-avem mai sfânt

lui românesc din Coștei, care a păstrat nealterate credința și datini-
Aceiași străbuni avem.

le strămoșești, impulsionând atât prin cor cât și prin fanfară, întreaga
„În același grai cântăm

mișcare culturală în tot Banatul sârbesc.
cântec patriotic:
Timotei Seviciu în anul 1985. Programul festiv s-a încheiat cu minunatul
1929, episcopul Vasile Lăzărescu, în anul 1936 și Preasfințitul Episcop
timișoreni care au vizitat Coșteiul: episcopul Iosif Traian Bădescu, în anul
14
15
* „Foaia Diecezană“, seria nouă, anul I, nr. 1, martie 1995, p. 2.
nuarie 1886-15/27 octombrie 1889), fost elev al lui Andrei Mureșeanu,

Primul redactor a fost secretarul eparhial Ioan Bartolomeiu (5/17 ia-
tipăririi „Foii Diecezane“.
Redactorii publicației „Foaia Diecezană“*
către redatorii care, cu multă dăruire și pricepere, au purtat răspunderea

dator Popasu, către toți prestigioșii colaboratori și, nu în ultimul rând,
gândul nostru de aleasă recunoștință se îndreaptă către episcopul fon-
La data de 5/17 ianuarie 1886 a ieșit de sub teascurile tipografiei
imposibil de alcătuit o istorie fidelă a românilor bănățeni. Pentru aceasta,

eparhiale primul număr al „Foii Diecezane“, organ bisericesc, școlar, eco-
nale, poezii, știri din viața eparhiei, a țării și a planetei, fără de care ar fi
nomic și literar al Episcopiei Caransebeșului, care a apărut fără întreru-
istoric, literar (au fost prezentați toți marii scriitori români), note tipico-
pere până în anul 1950.
oficiale, reclame, anunțuri, dar și articole cu caracter teologic, științific,

„În acea sâmbătă seara din preajma Botezului Domnului al anului
carte au publicat în coloanele „Foii“ pastorale, circulare, ordine, note

1886” - scria dr. Cornel Corneanu -, „Popasu invitase la reședința episco-
Teologic și de la cel Pedagogic, preoții, învățătorii, țăranii cu știință de

pală pe toți demnitarii ecleziastici și pe toți funcționarii și profesorii săi.
Timp de 65 de ani, ierarhii caransebeșeni, profesorii de la Institutul

Când Ioan Bartolomeiu apăru cu primul exemplar, urale nesfârșite cutre-
spunea în articolul intitulat „Către onorabilii cititori“.

murară istorica reședință. Iar vlădica, cel nins de bătrânețe și de griji, cu
le cunoștințele neapărat de lipsă pentru zilnica lor ocupațiune“, cum se

lacrimi în ochi se înălță și începu să citească cu glas tare coloană după
ales pe preoți, învățători și cărturarii poporului, îndreptând și sporindu-

coloană și nu se opri până nu termină toate paginile [...]. Căzând în ge-
cele mai îndepărtate ale Banatului ca să „lumineze pe oamenii noștri, mai

nunchi, mulțumi Domnului că i-a ajutat să desăvârșească și acest dezide-
Din acest moment, „Foaia Diecezană“ s-a răspândit până în ținuturile

rat al său [...] Îmbrățișă apoi pe toți colaboratorii săi...“.
rat al său [...] Îmbrățișă apoi pe toți colaboratorii săi...“.

Din acest moment, „Foaia Diecezană“ s-a răspândit până în ținuturile
nunchi, mulțumi Domnului că i-a ajutat să desăvârșească și acest dezide-

cele mai îndepărtate ale Banatului ca să „lumineze pe oamenii noștri, mai
coloană și nu se opri până nu termină toate paginile [...]. Căzând în ge-

ales pe preoți, învățători și cărturarii poporului, îndreptând și sporindu-
lacrimi în ochi se înălță și începu să citească cu glas tare coloană după

le cunoștințele neapărat de lipsă pentru zilnica lor ocupațiune“, cum se
murară istorica reședință. Iar vlădica, cel nins de bătrânețe și de griji, cu

spunea în articolul intitulat „Către onorabilii cititori“.
Când Ioan Bartolomeiu apăru cu primul exemplar, urale nesfârșite cutre-

Timp de 65 de ani, ierarhii caransebeșeni, profesorii de la Institutul
pală pe toți demnitarii ecleziastici și pe toți funcționarii și profesorii săi.

Teologic și de la cel Pedagogic, preoții, învățătorii, țăranii cu știință de
1886” - scria dr. Cornel Corneanu -, „Popasu invitase la reședința episco-

carte au publicat în coloanele „Foii“ pastorale, circulare, ordine, note
„În acea sâmbătă seara din preajma Botezului Domnului al anului

oficiale, reclame, anunțuri, dar și articole cu caracter teologic, științific,
pere până în anul 1950.

istoric, literar (au fost prezentați toți marii scriitori români), note tipico-
nomic și literar al Episcopiei Caransebeșului, care a apărut fără întreru-

nale, poezii, știri din viața eparhiei, a țării și a planetei, fără de care ar fi
eparhiale primul număr al „Foii Diecezane“, organ bisericesc, școlar, eco-

imposibil de alcătuit o istorie fidelă a românilor bănățeni. Pentru aceasta,
La data de 5/17 ianuarie 1886 a ieșit de sub teascurile tipografiei

gândul nostru de aleasă recunoștință se îndreaptă către episcopul fon-
dator Popasu, către toți prestigioșii colaboratori și, nu în ultimul rând,
către redatorii care, cu multă dăruire și pricepere, au purtat răspunderea
tipăririi „Foii Diecezane“.
Redactorii publicației „Foaia Diecezană“* Primul redactor a fost secretarul eparhial Ioan Bartolomeiu (5/17 ia-
nuarie 1886-15/27 octombrie 1889), fost elev al lui Andrei Mureșeanu,
* „Foaia Diecezană“, seria nouă, anul I, nr. 1, martie 1995, p. 2.
15
16
lui și mai ales al „Monografiei Eparhiei Caransebeș”, 1940.

angajat la Cancelaria aulică din Viena și absolvent al Facultății de Drept
Cornean, autor a numeroase studii și articole cu privire la istoria Banatu-

de acolo. Adus de Popasu la Caransebeș, Bartolomeiu și-a pus bogata
Din anul 1927, redacția „Foii“ a fost încredințată consilierului Nicolae

experiență în slujba episcopiei și a „Foii Diecezane“, în care a publicat și
predici ș.a.
documente din trecutul eparhiei și s-a străduit ca această publicație să
telor. În paginile „Foii Diecezane“ a publicat multe articole, reportaje,

aibă un cuprins cât mai variat. Datorită lui, oficiosul eparhial a dobân-
(1921-1927), fost subdirector general în Ministerul Instrucției și al Cul-

dit un fundament solid, a devenit cunoscut și a rezistat la toate încercă-
Urmașul profesorului Loichiță a fost consilierul Romul G. Ancușa

rile vremurilor. Munca acestui „întâi chemat“ a fost continuată de Iuon
dogmatică”, „Anglicanism și ortodoxie” etc.

Ionașiu (1889-1892), absolvent al Facultății de Filologie din Viena. Pe
triarhul Ciril Lucaris”, „Numirile biblice ale lui Dumnezeu și valoarea lor
lângă munca redacțională, Ionașiu a fost și profesor de pedagogie, calita-
al Facultății de Teologie din Viena. Între lucrările sale se numără: „Pa-

te prin care s-a ocupat de „Reuniunea învățătorilor români“.
Loichiță (1919-1921), cu doctoratul în Teologie la Cernăuți și licențiat

Cunoscutul profesor Petru Barbu a condus „Foaia Diecezană“ mai bine
În continuare, „Foaia Diecezană“ a fost condusă de profesorul Vasile

de 16 ani (1892-1908). Absolvent al Facultății de Teologie din Cernăuți,
fect, deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților.

cu studii de Teologie la Graz și la Berlin, fost director al Academiei Te-
la ziarele „Lumina“ din Caransebeș și „Viața Nouă“ din Lugoj. A fost pre-
ologice, Petru Barbu a redactat publicația cu zel și cu pricepere și a ră-
lui. Pe lângă materialele publicate în „Foaia Diecezană“, acesta a colaborat

mas în istoria eparhiei prin importantele manuale de religie pentru elevii
(1917-1919), unul dintre cei mai cunoscuți oameni de cultură ai Banatu-

școlilor primare și prin alte numeroase lucrări.
Al patrulea redactor al „Foii Diecezane“ a fost dr. Cornel Corneanu

De la Petru Barbu, responsabilitatea redactării a preluat-o eruditul te-
iar în coloanele „Foii Diecezane“, articole, eseuri și note tipiconale.

olog Iosif Iuliu Olariu (1908-1917). Doctor de Cernăuți, bursier al episco-
Iuliu Olariu a publicat valoroase lucrări biblice, patristice și dogmatice,

pului Popasu la renumitele Facultăți de Teologie din Leipzig și Erlangen,
pului Popasu la renumitele Facultăți de Teologie din Leipzig și Erlangen,

Iuliu Olariu a publicat valoroase lucrări biblice, patristice și dogmatice,
olog Iosif Iuliu Olariu (1908-1917). Doctor de Cernăuți, bursier al episco-

iar în coloanele „Foii Diecezane“, articole, eseuri și note tipiconale.
De la Petru Barbu, responsabilitatea redactării a preluat-o eruditul te-

Al patrulea redactor al „Foii Diecezane“ a fost dr. Cornel Corneanu
școlilor primare și prin alte numeroase lucrări.

(1917-1919), unul dintre cei mai cunoscuți oameni de cultură ai Banatu-
mas în istoria eparhiei prin importantele manuale de religie pentru elevii

lui. Pe lângă materialele publicate în „Foaia Diecezană“, acesta a colaborat
ologice, Petru Barbu a redactat publicația cu zel și cu pricepere și a ră-

la ziarele „Lumina“ din Caransebeș și „Viața Nouă“ din Lugoj. A fost pre-
cu studii de Teologie la Graz și la Berlin, fost director al Academiei Te-

fect, deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților.
de 16 ani (1892-1908). Absolvent al Facultății de Teologie din Cernăuți,

În continuare, „Foaia Diecezană“ a fost condusă de profesorul Vasile
Cunoscutul profesor Petru Barbu a condus „Foaia Diecezană“ mai bine

Loichiță (1919-1921), cu doctoratul în Teologie la Cernăuți și licențiat
te prin care s-a ocupat de „Reuniunea învățătorilor români“.

al Facultății de Teologie din Viena. Între lucrările sale se numără: „Pa-
lângă munca redacțională, Ionașiu a fost și profesor de pedagogie, calita-

triarhul Ciril Lucaris”, „Numirile biblice ale lui Dumnezeu și valoarea lor
Ionașiu (1889-1892), absolvent al Facultății de Filologie din Viena. Pe

dogmatică”, „Anglicanism și ortodoxie” etc.
rile vremurilor. Munca acestui „întâi chemat“ a fost continuată de Iuon

Urmașul profesorului Loichiță a fost consilierul Romul G. Ancușa
dit un fundament solid, a devenit cunoscut și a rezistat la toate încercă-

(1921-1927), fost subdirector general în Ministerul Instrucției și al Cul-
aibă un cuprins cât mai variat. Datorită lui, oficiosul eparhial a dobân-
telor. În paginile „Foii Diecezane“ a publicat multe articole, reportaje,
documente din trecutul eparhiei și s-a străduit ca această publicație să

predici ș.a.
experiență în slujba episcopiei și a „Foii Diecezane“, în care a publicat și

Din anul 1927, redacția „Foii“ a fost încredințată consilierului Nicolae
de acolo. Adus de Popasu la Caransebeș, Bartolomeiu și-a pus bogata

Cornean, autor a numeroase studii și articole cu privire la istoria Banatu-
angajat la Cancelaria aulică din Viena și absolvent al Facultății de Drept

lui și mai ales al „Monografiei Eparhiei Caransebeș”, 1940.
16
17
Nicolae Cornean a condus redacția „Foii Diecezane“ până în decem-
brie 1944, când a fost preluată de preotul Ilie V. Câmpeanu. Născut în
anul 1914, în comuna Prigor, jud. Caraș-Severin, Ilie Câmpeanu a absolvit
Academia Teologică din Caransebeș, apoi și-a luat licența la Facultatea de
Teologie din București, unde a urmat și cursurile de doctorat în Teologie.
Revenit la Caransebeș, a fost angajat în administrația episcopiei, iar între
anii 1949-1959 a fost profesor la Seminarul teologic. În paginile „Foii“ a
publicat mai multe materiale, cum sunt cele cu privire la mișcarea secta-
nire“ al tuturor intelectualilor bănățeni.

ră din Eparhia Caransebeșului.
și Neam, care au făcut din „Foaia Diecezană“ un adevărat „câmp de întâl-

Din februarie 1948 și până la încetarea apariției, „Foaia Diecezană“ a
- oameni cu aleasă cultură teologică și laică, cu dragoste pentru Biserică

fost redactată de preotul Virgil Turcan, profesor la Academia Teologică,
rândul acestora fac parte și cei 11 redactori - un ardelean și 10 bănățeni

apoi protopop la Lugoj. Ca și predecesorii săi, preotul Turcan și-a îndepli-
bănățeni și, nu în ultimul rând, la apărarea ființei noastre naționale. Din

nit misiunea cu pasiune și conștiinciozitate. Articolele sale pot fi regăsite
al eparhiei, la răspândirea culturii în rândul preoților și al credincioșilor

în „Foaie“, în „Altarul Banatului“ și în alte periodice bisericești.
mesajului creștin pe aceste meleaguri, la cunoașterea trecutului istoric

Primul redactor al reactivatei „Foi Diecezane“ a fost desemnat
dreaptă spre toți cei care au contribuit prin scrisul lor la transmiterea
protopopul dr. Vasile Petrica din Reșița (n. 17 martie 1940), absolvent
Astăzi, când reluăm publicarea „Foii Diecezane“, gândul nostru se în-

al cursurilor de doctorat în Teologie la Preșov (Slovacia, 1983). Autor a
redacția la Reșița, unde va fi, de altfel, și tipărită.

numeroase articole, studii și cărți, apreciat cercetător al vieții bisericești
această foaie eparhială, administrația ei urmând să fie la Caransebeș, iar

și culturale din Banat, protopopul Vasile Petrica a acceptat să redacteze
și culturale din Banat, protopopul Vasile Petrica a acceptat să redacteze

această foaie eparhială, administrația ei urmând să fie la Caransebeș, iar
numeroase articole, studii și cărți, apreciat cercetător al vieții bisericești

redacția la Reșița, unde va fi, de altfel, și tipărită.
al cursurilor de doctorat în Teologie la Preșov (Slovacia, 1983). Autor a

Astăzi, când reluăm publicarea „Foii Diecezane“, gândul nostru se în-
protopopul dr. Vasile Petrica din Reșița (n. 17 martie 1940), absolvent
dreaptă spre toți cei care au contribuit prin scrisul lor la transmiterea
Primul redactor al reactivatei „Foi Diecezane“ a fost desemnat

mesajului creștin pe aceste meleaguri, la cunoașterea trecutului istoric
în „Foaie“, în „Altarul Banatului“ și în alte periodice bisericești.

al eparhiei, la răspândirea culturii în rândul preoților și al credincioșilor
nit misiunea cu pasiune și conștiinciozitate. Articolele sale pot fi regăsite

bănățeni și, nu în ultimul rând, la apărarea ființei noastre naționale. Din
apoi protopop la Lugoj. Ca și predecesorii săi, preotul Turcan și-a îndepli-

rândul acestora fac parte și cei 11 redactori - un ardelean și 10 bănățeni
fost redactată de preotul Virgil Turcan, profesor la Academia Teologică,

- oameni cu aleasă cultură teologică și laică, cu dragoste pentru Biserică
Din februarie 1948 și până la încetarea apariției, „Foaia Diecezană“ a

și Neam, care au făcut din „Foaia Diecezană“ un adevărat „câmp de întâl-
ră din Eparhia Caransebeșului.

nire“ al tuturor intelectualilor bănățeni.
publicat mai multe materiale, cum sunt cele cu privire la mișcarea secta-
anii 1949-1959 a fost profesor la Seminarul teologic. În paginile „Foii“ a
Revenit la Caransebeș, a fost angajat în administrația episcopiei, iar între
Teologie din București, unde a urmat și cursurile de doctorat în Teologie.
Academia Teologică din Caransebeș, apoi și-a luat licența la Facultatea de
anul 1914, în comuna Prigor, jud. Caraș-Severin, Ilie Câmpeanu a absolvit
brie 1944, când a fost preluată de preotul Ilie V. Câmpeanu. Născut în
Nicolae Cornean a condus redacția „Foii Diecezane“ până în decem-
17
18
6 Fapte 7, 52.
5 Ioan 1, 45.
4 Luca 24, 25-26.
3 Luca 18, 31.
2 Isaia 53, 5.
Profeții Vechiului Testament – „martori” ai Învierii *
1 2 Petru 1, 21
* „Foaia Diecezanã”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 2, aprilie 1995, p. 1 și 7.
sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum”6.
În articolele 4 și 5 din Simbolul Credinței sau Crezul, alcătuit de Sfinții
nu l-au progonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte

Părinți la primele Sinoade Ecumenice de la Niceea (325) și Constanti-
proroci, pe Iisus”5, iar arhidiaconul Ștefan adăuga: „Pe care dintre proroci
nopol (381), mărturisim că Iisus Hristos „S-a răstignit pentru noi în zilele
Acela – spunea Filip lui Natanael – despre Care au scris Moise în Lege și
lui Ponțiu Pilat […] și a înviat a treia zi - după Scripturi”. Când auzim sau
La fel ne încredințează și unii dintre ucenicii Domnului: „Am aflat pe

citim aceste cuvinte, ne ducem cu gândul la profeții vechi testamentari,
despre El”4.
care, cu multe veacuri înainte de Hristos, „purtați fiind de Duhul Sfânt”1,
în slava Sa? Și începând de la Moise și toți prorocii le tâlcuia Scripturile

au anunțat că Mesia Se va naște din Fecioară în Betleemul Iudeii, din
nepricepuților […], au nu trebuia să sufere Hristos acestea, ca să intre

neamul regelui și profetului David, se va numi Nazarinean, va fi Arhiereu,
vor împlini toate cele scrise prin proroci despre Fiul Omului”3 sau: „O
Preot și Împărat, va întemeia un nou legământ, va fi blând și iubitor, dar
care păstrează cuvintele Mântuitorului: „Iată ne suim la Ierusalim și se

contemporanii Îl vor batjocori și Îl vor disprețui, va intra smerit în Ieru-
și chiar de cele păgâne. Că este așa, ne confirmă cărțile Noului Testament,

salim și va fi vândut cu treizeci de arginți, apoi va fi „străpuns pentru
Învățătorul, Izbăvitorul, Mântuitorul cel prezis și așteptat de poporul ales

păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre”2, iar a treia zi va
lui nostru Iisus Hristos, care este cu adevărat Răscumpărătorul, Păstorul,

învia. Toate aceste profeții s-au împlinit întocmai în persoana Domnu-
învia. Toate aceste profeții s-au împlinit întocmai în persoana Domnu-

lui nostru Iisus Hristos, care este cu adevărat Răscumpărătorul, Păstorul,
păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre”2, iar a treia zi va

Învățătorul, Izbăvitorul, Mântuitorul cel prezis și așteptat de poporul ales
salim și va fi vândut cu treizeci de arginți, apoi va fi „străpuns pentru

și chiar de cele păgâne. Că este așa, ne confirmă cărțile Noului Testament,
contemporanii Îl vor batjocori și Îl vor disprețui, va intra smerit în Ieru-

care păstrează cuvintele Mântuitorului: „Iată ne suim la Ierusalim și se
Preot și Împărat, va întemeia un nou legământ, va fi blând și iubitor, dar

vor împlini toate cele scrise prin proroci despre Fiul Omului”3 sau: „O
neamul regelui și profetului David, se va numi Nazarinean, va fi Arhiereu,

nepricepuților […], au nu trebuia să sufere Hristos acestea, ca să intre
au anunțat că Mesia Se va naște din Fecioară în Betleemul Iudeii, din

în slava Sa? Și începând de la Moise și toți prorocii le tâlcuia Scripturile
care, cu multe veacuri înainte de Hristos, „purtați fiind de Duhul Sfânt”1,

despre El”4.
citim aceste cuvinte, ne ducem cu gândul la profeții vechi testamentari,

La fel ne încredințează și unii dintre ucenicii Domnului: „Am aflat pe
lui Ponțiu Pilat […] și a înviat a treia zi - după Scripturi”. Când auzim sau
Acela – spunea Filip lui Natanael – despre Care au scris Moise în Lege și
nopol (381), mărturisim că Iisus Hristos „S-a răstignit pentru noi în zilele
proroci, pe Iisus”5, iar arhidiaconul Ștefan adăuga: „Pe care dintre proroci
Părinți la primele Sinoade Ecumenice de la Niceea (325) și Constanti-

nu l-au progonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte
În articolele 4 și 5 din Simbolul Credinței sau Crezul, alcătuit de Sfinții

sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum”6.
* „Foaia Diecezanã”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 2, aprilie 1995, p. 1 și 7.

1 2 Petru 1, 21
2 Isaia 53, 5.
3 Luca 18, 31. Profeții Vechiului Testament – „martori” ai Învierii *
4 Luca 24, 25-26.
5 Ioan 1, 45.
6 Fapte 7, 52.
18
19
15 Fapte 13, 41. Duhul Sfânt, „Domnul de viață Făcătorul, Care a grăit prin proroci”, a
14 Cap. 1, 5. luminat profeții, i-a inspirat și le-a descoperit că Îisus va învia „dezlegând
13 Cap. 53, 4.
12 Cap. 53, 10.
durerile morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea”7.
11 Psalmul 48, 16.

Astfel, regele, psalmistul şi prorocul David (1013-973 î. H.) a vestit În-
10 Fapte 13, 30-32.
vierea Domnului cu următoarele cuvinte: „Că nu vei lăsa sufletul Meu în
9 Fapte 2, 30. iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea”8.
8 Psalmul 15,10. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel arată lămurit că acest text se referă la
7 Fapte 2, 24.
Apostolii, ucenicii Domnului şi femeile mironosiţe nu au acordat prea
minunea Învierii, zicând: „Deci el (David, n.n.) fiind proroc şi ştiind că
lucru pe care nu-l veţi crede dacă vă va spune cineva”15.

Dumnezeu i s-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor
îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că eu lucrez un lucru în zilele voastre, un

lui, mai înainte văzând, a vorbit despre Învierea lui Hristos...”9 şi: „Dum-
tele acestui profet, în sensul că ele prevestesc Învierea Domnului: „Vedeţi,

nezeu L-a înviat din morţi [...], iar noi vă binevestim făgăduinţa făcută
Apostol Pavel, în cuvântarea ţinută la Antiohia Pisidiei, a reluat cuvin-

părinţilor”10.
„un lucru pe care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!”14. Sfântul
Acelaşi profet David a prevestit că Mesia va fi izbăvit de Dumnezeu din
vitatea profetică pe la anii 609-608 î. H., a arătat că în viitor se va săvârşi

Şeol (locuinţa morţilor): „Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna
Un alt profet luminat de Dumnezeu, Avacum, care şi-a desfăşurat acti-

iadului, când mă va apuca”11.
spirituali.
Profetul Isaia, „evanghelistul Vechiului Testament”, care a profeţit pe la
sit, bătut şi chinuit de Dumnezeu”13 va învia şi va avea nenumăraţi urmaşi

anii 740-738, până pe la 701 sau 690 î. H., după ce vorbeşte despre patim-
va propăşi12. Aceasta înseamnă că Cel pe care oamenii Îl socoteau „pedep-

ile şi moartea Mântuitorului, precizează: „Dar a fost voia Domnului să-l
va vedea pe urmaşii săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna lui
zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat,
zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat,
va vedea pe urmaşii săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna lui
ile şi moartea Mântuitorului, precizează: „Dar a fost voia Domnului să-l

va propăşi12. Aceasta înseamnă că Cel pe care oamenii Îl socoteau „pedep-
anii 740-738, până pe la 701 sau 690 î. H., după ce vorbeşte despre patim-
sit, bătut şi chinuit de Dumnezeu”13 va învia şi va avea nenumăraţi urmaşi
Profetul Isaia, „evanghelistul Vechiului Testament”, care a profeţit pe la

spirituali.
iadului, când mă va apuca”11.

Un alt profet luminat de Dumnezeu, Avacum, care şi-a desfăşurat acti-
Şeol (locuinţa morţilor): „Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna
vitatea profetică pe la anii 609-608 î. H., a arătat că în viitor se va săvârşi
Acelaşi profet David a prevestit că Mesia va fi izbăvit de Dumnezeu din

„un lucru pe care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!”14. Sfântul
părinţilor”10.
Apostol Pavel, în cuvântarea ţinută la Antiohia Pisidiei, a reluat cuvin-
nezeu L-a înviat din morţi [...], iar noi vă binevestim făgăduinţa făcută
tele acestui profet, în sensul că ele prevestesc Învierea Domnului: „Vedeţi,
lui, mai înainte văzând, a vorbit despre Învierea lui Hristos...”9 şi: „Dum-
îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că eu lucrez un lucru în zilele voastre, un
Dumnezeu i s-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor

lucru pe care nu-l veţi crede dacă vă va spune cineva”15.
minunea Învierii, zicând: „Deci el (David, n.n.) fiind proroc şi ştiind că

Apostolii, ucenicii Domnului şi femeile mironosiţe nu au acordat prea
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel arată lămurit că acest text se referă la

7 Fapte 2, 24.
iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea”8.

8 Psalmul 15,10.
vierea Domnului cu următoarele cuvinte: „Că nu vei lăsa sufletul Meu în

9 Fapte 2, 30.
10 Fapte 13, 30-32.
Astfel, regele, psalmistul şi prorocul David (1013-973 î. H.) a vestit În-

11 Psalmul 48, 16.
durerile morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea”7.

12 Cap. 53, 10.
luminat profeții, i-a inspirat și le-a descoperit că Îisus va învia „dezlegând

13 Cap. 53, 4.
Duhul Sfânt, „Domnul de viață Făcătorul, Care a grăit prin proroci”, a

14 Cap. 1, 5.
15 Fapte 13, 41.
19
20
multă atenţie profeţilor Vechiului Testament cu privire la Învierea Dom- 18 Ioan 8, 56.
nului nostru Iisus Hristos. Abia când au fost puşi în faţa acestei minuni, 17 Fapte 2, 32.
când lisus a intrat la ei prin uşile încuiate, când I-au pipăit rănile „şi-au 16 Ioan 2, 22.
adus aminte că le spusese acestea şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe
care îl spusese lisus”16. Din acel moment ei au fost convinşi că „Dumnezeu
a înviat pe acest lisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori”17.
Martori ai Învierii sunt nu numai cei ce L-au văzut cu ochii trupeşti pe
lisus Cel înviat a treia zi, ci şi cei ce s-au învrednicit să-L vadă mai înainte
cu ochii sufleteşti, căci spune Mântuitorul: „Avraam, părintele vostru, a
fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat”18.
Aşadar, aducându-ne aminte de profeţiile Vechiului Testament, respec-
tându-le şi crezând în ele, mărturisim că acestea sunt daruri ale Duhului
Sfânt, „Care a grăit prin proroci”, sunt semne ale Revelaţiei divine având
ca autor pe Dumnezeu, pentru că „numai Dumnezeu ştie cele viitoare”,
după cum spunea scriitorul bisericesc Origen.
după cum spunea scriitorul bisericesc Origen.

ca autor pe Dumnezeu, pentru că „numai Dumnezeu ştie cele viitoare”,
Sfânt, „Care a grăit prin proroci”, sunt semne ale Revelaţiei divine având
tându-le şi crezând în ele, mărturisim că acestea sunt daruri ale Duhului
Aşadar, aducându-ne aminte de profeţiile Vechiului Testament, respec-
fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat”18.
cu ochii sufleteşti, căci spune Mântuitorul: „Avraam, părintele vostru, a
lisus Cel înviat a treia zi, ci şi cei ce s-au învrednicit să-L vadă mai înainte
Martori ai Învierii sunt nu numai cei ce L-au văzut cu ochii trupeşti pe
a înviat pe acest lisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori”17.
care îl spusese lisus”16. Din acel moment ei au fost convinşi că „Dumnezeu
adus aminte că le spusese acestea şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe
când lisus a intrat la ei prin uşile încuiate, când I-au pipăit rănile „şi-au
nului nostru Iisus Hristos. Abia când au fost puşi în faţa acestei minuni,
16 Ioan 2, 22.
multă atenţie profeţilor Vechiului Testament cu privire la Învierea Dom-

17 Fapte 2, 32.
18 Ioan 8, 56.
20
21
p. 1 și 5.
1* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr.8-9, octombrie-noiembrie 1995,
profesorii Dimitrie Cioloca, Zeno Munteanu, Ioan David, Mircea Chialda,

Activitatea acestui vrednic dascăl de Teologie a fost urmată apoi de
Contribuții ale teologilor caransebeșeni la dezvoltarea
orientale, scris în limba germană și o Gramatică ebraică.
studiilor biblice românești *
din Orologiu (ceaslov), 1901. Lucrări rămase în manuscris: Cursul de limbi
4 volume, 1848, 1897, 1910 și 1913 (peste 2000 pp.); Explicarea psalmilor
ediții: 1891, 1912; Manualul exegetic la Sfânta Scriptură a Testamentului Nou,
În Biserica Ortodoxă Română a existat o preocupare permanentă pentru
și publicat Introducerea în cărțile sfinte ale Testamentului Vechi și Nou, 3
ascultarea, explicarea și transmiterea cuvântului lui Dumnezeu propovăduit
(1850-1920). În cei 35 de ani cât a activat la Caransebeș, I. I. Olariu a alcătuit
strămoșilor noștri chiar de Sfântul Apostol Andrei, „întâiul chemat” la misiu-
Gheorghiu – titularul catedrei de Studii biblice și Dogmatică la Cernăuți
nea de apostol. Astfel s-a creat, în timp, disciplina studiilor biblice, la dezvol-
marele teolog Iosif Iuliu Olariu – cum l-a numit reputatul profesor Vasile
tarea căreia au contribuit și vrednicii teologi care au activat în Caransebeș.
și opere de certă valoare teologică. La loc de frunte se situează, fără îndoială,
Prima contribuție majoră în această direcție este cea adusă de Ștefan Her-
ridicat apoi profesori de prestigiu, autori de manuale didactice, de monografii
ce, „propovăduitorul Evangheliei lui Hristos în orașul Căvăran Sebeșului”
învățătură la studii de specializare în străinătate, din rândul cărora s-au
și de Efrem Zăcan „ dascăl de dăscălie” din Caransebeș, care au ostenit la
Vrednicul ierarh Ioan Popasu a trimis mulți tineri teologi dornici de
traducerea Paliei de la Orăștie (1582). Aceștia sunt succedați de alți teologi
pe Sebeș în cel mai important centru bisericesc și cultural al Banatului.
caransebeșeni renumiți, ca George Buitul, numit de cercetători „doctor în
va începe aici o intensă activitate teologică care va transforma orașul de
scripturi”, Gabriel Ivul, doctor în Teologie și filosofie ș.a.
românești a Institutului Teologic din Vârșeț la Caransebeș, în anul 1865,
Odată cu reînființarea Episcopiei Caransebeșului și aducerea secției
Odată cu reînființarea Episcopiei Caransebeșului și aducerea secției
românești a Institutului Teologic din Vârșeț la Caransebeș, în anul 1865,
scripturi”, Gabriel Ivul, doctor în Teologie și filosofie ș.a.
va începe aici o intensă activitate teologică care va transforma orașul de
caransebeșeni renumiți, ca George Buitul, numit de cercetători „doctor în
pe Sebeș în cel mai important centru bisericesc și cultural al Banatului.
traducerea Paliei de la Orăștie (1582). Aceștia sunt succedați de alți teologi
Vrednicul ierarh Ioan Popasu a trimis mulți tineri teologi dornici de
și de Efrem Zăcan „ dascăl de dăscălie” din Caransebeș, care au ostenit la
învățătură la studii de specializare în străinătate, din rândul cărora s-au
ce, „propovăduitorul Evangheliei lui Hristos în orașul Căvăran Sebeșului”
ridicat apoi profesori de prestigiu, autori de manuale didactice, de monografii
Prima contribuție majoră în această direcție este cea adusă de Ștefan Her-
și opere de certă valoare teologică. La loc de frunte se situează, fără îndoială,
tarea căreia au contribuit și vrednicii teologi care au activat în Caransebeș.
marele teolog Iosif Iuliu Olariu – cum l-a numit reputatul profesor Vasile
nea de apostol. Astfel s-a creat, în timp, disciplina studiilor biblice, la dezvol-
Gheorghiu – titularul catedrei de Studii biblice și Dogmatică la Cernăuți
strămoșilor noștri chiar de Sfântul Apostol Andrei, „întâiul chemat” la misiu-
(1850-1920). În cei 35 de ani cât a activat la Caransebeș, I. I. Olariu a alcătuit
ascultarea, explicarea și transmiterea cuvântului lui Dumnezeu propovăduit
și publicat Introducerea în cărțile sfinte ale Testamentului Vechi și Nou, 3
În Biserica Ortodoxă Română a existat o preocupare permanentă pentru
ediții: 1891, 1912; Manualul exegetic la Sfânta Scriptură a Testamentului Nou,
4 volume, 1848, 1897, 1910 și 1913 (peste 2000 pp.); Explicarea psalmilor
din Orologiu (ceaslov), 1901. Lucrări rămase în manuscris: Cursul de limbi
orientale, scris în limba germană și o Gramatică ebraică.
studiilor biblice românești * Activitatea acestui vrednic dascăl de Teologie a fost urmată apoi de
Contribuții ale teologilor caransebeșeni la dezvoltarea profesorii Dimitrie Cioloca, Zeno Munteanu, Ioan David, Mircea Chialda,
1* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr.8-9, octombrie-noiembrie 1995,

p. 1 și 5.
21
22
în revista „Mitropolia Banatului”. Între 1968-1971 a fost director al școlii,

Sofron Vlad, detașat la Caransebeș de la Academia Teologică din Oradea,
revista „Studii Teologice” 7-8/1963. Ulterior a mai publicat și alte studii

în urma ocupării Ardealului de nord, care a publicat studiul Mărturia
„Studii Teologice” 3-4/1963 și Dreptatea și pacea în cartea Psalmilor, în

Sfântului Apostol Pavel despre viața și învățătura Mântuitorului.
cat studiile: Vechiul Testament în scrierile Fericitului Augustin, în revista

Prof. dr. Dimitrie Cioloca este cunoscut ca autor al documentatului
a predat Studiul biblic și Dogmatica. În perioada caransebeșeană a publi-

studiu Virtutea teologică a credinței și, împreună cu profesorii Teodor
Preotul prof. dr. Dumitru Abrudan a venit la Caransebeș în anul 1963 și

Tarnavski și Emilian Voiuțchi, a publicat Colecția de predici pentru toate
se adaugă câteva articole de specialitate publicate în „Foaia Diecezană”.

duminicile anului bisericesc (1909-1911).
biliar al evreilor (1943); Melhisedec, preotul rege din Salem (1946), la care
Pr. prof. dr. Zeno Munteanu a predat studiul Noului Testament la Aca-
(„Anuarul Academiei Teologice” 1919-1939), Ebed Yahve (1941); Anul ju-

demia Teologică, între anii 1926-1948 și în continuare la Seminarul Teo-
lucrări: Sacrificiile Vechiului Testament (1941); Sacrificiul mielului pascal

logic. A publicat mai multe studii, articole și recenzii în „Anuarul Acade-
limba ebraică și Vechiul Testament (1938-1948) și a publicat mai multe

miei Teologice”, în „Altarul Banatului”, în „Foaia Diecezană”, în „Mitropolia
Mircea Chialda a predat la Academia Teologică: Arheologia biblică,

Banatului” și în „Calendarul Românului”: Citirea Sfintei Scripturi la cultul
tică.
divin (1939-1940); Noțiunea și originea divină a apostolatului (1940-
îmbolnăvit în anul 1938 și nu a mai putut să continue activitatea didac-

1941); Însemnătatea Sfintei Scripturi în viața neamului (1943); Îndrumări
troducere în cărțile Vechiului Testament, Poezia paulină ș.a. Din păcate s-a
pentru citirea Sfintei Scripturi (1946); Despre Rugăciunea Domnească
(1986); Sfânta Scriptură – folosul citirii și câteva reguli de interpretare
boi mondial” (Marcu Bănescu). De la el au rămas în manuscris: Curs de

(1995). gramatică a limbii ebraice și aramaice, Ermineutica, Cedrii Libanului, In-
fost „revelația generațiilor de teologi care s-au format după primul răz-
Profesorul Ioan David – „o figură excepțională a teologiei
dat Vechiul Testament la Academia Teologică între anii 1928-1938, și a

caransebeșene” – cum îl numea Mitropolitul Nicolae Corneanu – a pre-
caransebeșene” – cum îl numea Mitropolitul Nicolae Corneanu – a pre-

dat Vechiul Testament la Academia Teologică între anii 1928-1938, și a
Profesorul Ioan David – „o figură excepțională a teologiei

fost „revelația generațiilor de teologi care s-au format după primul răz-
(1995).
boi mondial” (Marcu Bănescu). De la el au rămas în manuscris: Curs de
(1986); Sfânta Scriptură – folosul citirii și câteva reguli de interpretare

gramatică a limbii ebraice și aramaice, Ermineutica, Cedrii Libanului, In-
pentru citirea Sfintei Scripturi (1946); Despre Rugăciunea Domnească

troducere în cărțile Vechiului Testament, Poezia paulină ș.a. Din păcate s-a
1941); Însemnătatea Sfintei Scripturi în viața neamului (1943); Îndrumări

îmbolnăvit în anul 1938 și nu a mai putut să continue activitatea didac-
divin (1939-1940); Noțiunea și originea divină a apostolatului (1940-

tică.
Banatului” și în „Calendarul Românului”: Citirea Sfintei Scripturi la cultul

Mircea Chialda a predat la Academia Teologică: Arheologia biblică,
miei Teologice”, în „Altarul Banatului”, în „Foaia Diecezană”, în „Mitropolia

limba ebraică și Vechiul Testament (1938-1948) și a publicat mai multe
logic. A publicat mai multe studii, articole și recenzii în „Anuarul Acade-

lucrări: Sacrificiile Vechiului Testament (1941); Sacrificiul mielului pascal
demia Teologică, între anii 1926-1948 și în continuare la Seminarul Teo-

(„Anuarul Academiei Teologice” 1919-1939), Ebed Yahve (1941); Anul ju-
Pr. prof. dr. Zeno Munteanu a predat studiul Noului Testament la Aca-
biliar al evreilor (1943); Melhisedec, preotul rege din Salem (1946), la care
duminicile anului bisericesc (1909-1911).

se adaugă câteva articole de specialitate publicate în „Foaia Diecezană”.
Tarnavski și Emilian Voiuțchi, a publicat Colecția de predici pentru toate

Preotul prof. dr. Dumitru Abrudan a venit la Caransebeș în anul 1963 și
studiu Virtutea teologică a credinței și, împreună cu profesorii Teodor

a predat Studiul biblic și Dogmatica. În perioada caransebeșeană a publi-
Prof. dr. Dimitrie Cioloca este cunoscut ca autor al documentatului

cat studiile: Vechiul Testament în scrierile Fericitului Augustin, în revista
„Studii Teologice” 3-4/1963 și Dreptatea și pacea în cartea Psalmilor, în
în urma ocupării Ardealului de nord, care a publicat studiul Mărturia

revista „Studii Teologice” 7-8/1963. Ulterior a mai publicat și alte studii Sfântului Apostol Pavel despre viața și învățătura Mântuitorului.
Sofron Vlad, detașat la Caransebeș de la Academia Teologică din Oradea,

în revista „Mitropolia Banatului”. Între 1968-1971 a fost director al școlii,
22
23
apoi s-a transferat la Institutul Teologic din Sibiu, devenind titularul cate-
drei de Vechiul Testament. Teza sa de doctorat, Creștinismul și mozaismul
în perspectiva dialogului inter-religios, a apărut în anul 1979.
La cei de mai sus se adaugă arhiereul Filaret Musta, care, deși nu a scris,
a fost „o incontestabilă autoritate mai ales în studiul Sfintei Scripturi”
(Mitropolit Nicolae Corneanu), precum și atâția preoți caransebeșeni
care au scris numeroase materiale în domeniul studiului biblic, publicate
în „Foaia Diecezană”, „Calendarul Românului”, „Mitropolia Banatului” și
„Altarul Banatului”.
Din cele prezentate aici, pe scurt, se poate bine observa că Episcopia
Caransebeșului a dat Bisericii Ortodoxe Române numeroși teologi care,
prin operele de valoare scrise, au contribuit substanțial la dezvoltarea
Teologiei biblice a Vechiului și a Noului Testament.
Teologiei biblice a Vechiului și a Noului Testament.

prin operele de valoare scrise, au contribuit substanțial la dezvoltarea
Caransebeșului a dat Bisericii Ortodoxe Române numeroși teologi care,
Din cele prezentate aici, pe scurt, se poate bine observa că Episcopia
„Altarul Banatului”.
în „Foaia Diecezană”, „Calendarul Românului”, „Mitropolia Banatului” și
care au scris numeroase materiale în domeniul studiului biblic, publicate
(Mitropolit Nicolae Corneanu), precum și atâția preoți caransebeșeni
a fost „o incontestabilă autoritate mai ales în studiul Sfintei Scripturi”
La cei de mai sus se adaugă arhiereul Filaret Musta, care, deși nu a scris,
în perspectiva dialogului inter-religios, a apărut în anul 1979.
drei de Vechiul Testament. Teza sa de doctorat, Creștinismul și mozaismul
apoi s-a transferat la Institutul Teologic din Sibiu, devenind titularul cate-
23
24
II, nr. 11-12 (21-22), decembrie 1996, p. 2.
* „Mărgăritarul credinței”, supliment al „Foii Diecezane”, Caransebeș, serie nouă, anul
(astăzi Mitropolitul Banatului).

renţiu Busuioc, Petru Rezuş, Virgil Turcan şi diaconul Nicolae Corneanu
Societatea de lectură „Ioan Popasu” – REDIVIVA *
Academiei Teologice: Zeno Munteanu, Ioan David, Dumitru Cioloca, Lau-

După anul 1918, activitatea societăţii a fost îndrumată de profesorii
contribuţie substanţială la făurirea Marii Uniri din 1918.
Societatea de lectură a studenţilor de la Institutul Teologic din
luptători neînfricaţi pentru drepturile românilor, preoţi şi învăţători cu o

Caransebeș, numită ulterior „Ioan Popasu”, a fost înfiinţată în anul 1868
rumbescu ş.a.; în felul acesta, din rândul membrilor societăţii s-au ridicat
şi a avut un rol foarte important în viaţa bisericească şi culturală a Caran-
de Antoniu Sequens, „Hora Griviţei”, de Ventura, „Balada” lui Ciprian Po-

sebeşului şi chiar a întregii ţări.
de Ion Vidu (adaptare după Al. Flechtenmacher), „Cântecul gintei latine”,

Sprijinită moral şi material de ierarhii Caransebeşului, în frunte
repertoriul căruia nu lipseau creaţiile patriotice: „Dorul înstrăinatului”,

cu episcopul ctitor Ioan Popasu, de profesorii Institutului Teologic şi
alte momente însemnate din vremea respectivă şi a înfiinţat un cor din

Pedagogic, de cei ai Academiei Teologice şi de alţi oameni de cultură, cu
torilor articole şi informaţii despre Războiul de Independenţă şi despre

dragoste de biserică şi de ţară, această societate a stâmpărat setea de
„Progresul”, care, pe lângă materialele întocmite de studenţi, oferea citi-

cultură a tinerilor teologi, a contribuit substanţial la cunoaşterea istoriei
literare ale marilor oameni de cultură din România, au înfiinţat revista

neamului, a achiziţionat şi a răspândit cartea românească de dincolo de
În perioada de după 1868, membrii societăţii au promovat creaţiile

munţi, a pus bazele unei biblioteci care s-a îmbogăţit permanent cu cărţi
bisericească, culturală şi națională în aproape toate localităţile Banatului.

cumpărate sau donate şi cu publicații teologice şi laice şi, nu în ultimul
vedere teologic şi cultural, care au desfăşurat, apoi, o intensă activitate

rând, a format câteva generaţii de tineri foarte bine pregătiţi din punct de
rând, a format câteva generaţii de tineri foarte bine pregătiţi din punct de
vedere teologic şi cultural, care au desfăşurat, apoi, o intensă activitate
cumpărate sau donate şi cu publicații teologice şi laice şi, nu în ultimul

bisericească, culturală şi națională în aproape toate localităţile Banatului.
munţi, a pus bazele unei biblioteci care s-a îmbogăţit permanent cu cărţi
În perioada de după 1868, membrii societăţii au promovat creaţiile
neamului, a achiziţionat şi a răspândit cartea românească de dincolo de

literare ale marilor oameni de cultură din România, au înfiinţat revista
cultură a tinerilor teologi, a contribuit substanţial la cunoaşterea istoriei

„Progresul”, care, pe lângă materialele întocmite de studenţi, oferea citi-
dragoste de biserică şi de ţară, această societate a stâmpărat setea de

torilor articole şi informaţii despre Războiul de Independenţă şi despre
Pedagogic, de cei ai Academiei Teologice şi de alţi oameni de cultură, cu

alte momente însemnate din vremea respectivă şi a înfiinţat un cor din
cu episcopul ctitor Ioan Popasu, de profesorii Institutului Teologic şi

repertoriul căruia nu lipseau creaţiile patriotice: „Dorul înstrăinatului”,
Sprijinită moral şi material de ierarhii Caransebeşului, în frunte

de Ion Vidu (adaptare după Al. Flechtenmacher), „Cântecul gintei latine”,
sebeşului şi chiar a întregii ţări.

de Antoniu Sequens, „Hora Griviţei”, de Ventura, „Balada” lui Ciprian Po-
şi a avut un rol foarte important în viaţa bisericească şi culturală a Caran-

rumbescu ş.a.; în felul acesta, din rândul membrilor societăţii s-au ridicat
Caransebeș, numită ulterior „Ioan Popasu”, a fost înfiinţată în anul 1868

luptători neînfricaţi pentru drepturile românilor, preoţi şi învăţători cu o
Societatea de lectură a studenţilor de la Institutul Teologic din

contribuţie substanţială la făurirea Marii Uniri din 1918.
După anul 1918, activitatea societăţii a fost îndrumată de profesorii
Academiei Teologice: Zeno Munteanu, Ioan David, Dumitru Cioloca, Lau-
renţiu Busuioc, Petru Rezuş, Virgil Turcan şi diaconul Nicolae Corneanu
(astăzi Mitropolitul Banatului). Societatea de lectură „Ioan Popasu” – REDIVIVA *
* „Mărgăritarul credinței”, supliment al „Foii Diecezane”, Caransebeș, serie nouă, anul
II, nr. 11-12 (21-22), decembrie 1996, p. 2.
24
25
La începutul fiecărui an şcolar avea loc şedinţa de constituire a
la Academia Teologică.
societății, când erau aleşi: preşedintele activ, vicepreşedintele, secretarii,
pe urmele vrednicilor înaintaşi de la Institutul Teologic-Pedagogic şi de

bibliotecarul, arhivarul... Este demn de remarcat faptul că statutele socie-
dezvoltă spiritul creativ, spiritul de iniţiativă şi cel critic, călcând, astfel,

tăţii erau aprobate de Consiliul eparhial, iar în comitetul de conducere
noştinţele primite la cursuri şi, îndrumaţi de unele cadre didactice, îşi

au fost aleşi cei mai buni studenţi, printre preşedinţi numărându-se: M.
membrii Societăţii de lectură au astfel posibilitatea de a-şi îmbogăţi cu-

Bănescu, Victor Vlăduceanu, Ioan Rachitovici (ulterior Racoveanu), Petru
turală a oraşului şi a întregii eparhii. Tinerii seminarişti care au devenit

Boieriu, Gh. Geţia, Ilie Câmpian, Cornel Olariu, Ion Iliescu, I. B. Mureşianu,
societăţii, care, timp de 79 de ani, a îmbogăţit şi a înfrumuseţat viaţa cul-

Ieremia B. Ghita, Ioan Teodorovici ş.a.
nostru, sprijiniți de conducerea acestei școli, a luat iniţiativa reactivării

Tematica abordată şi dezbătută în cadrul şedinţelor publice ţinute în
În cursul anul școlar 1994, un grup de elevi inimoşi de la seminarul

incinta Academiei, în oraş şi chiar în afara lui, a cuprins o paletă largă
Academia Teologică.
de probleme. De pildă, în perioada 1932-1947 au fost ţinute aproape 70
păcate, la 3 decembrie 1947, nu peste mult timp închizându-şi porţile şi

şedinţe festive consacrate unor sărbători bisericeşti şi unor personalităţi
tate culturală a studenţilor teologi din Caransebeş a fost întreruptă, din

marcante ale Bisericii, fiind prezentate însă şi teme cu substrat teologic,
stantin Vladu, creau totdeauna o atmosferă înălţătoare. Această activi-

cum sunt: „Raportul dintre Dumnezeu şi om”, „Din viaţa şi opera Sfântului
din internat, iar corul societăţii şi orchestra, înfiinţată de profesorul Con-

Ioan Gură de Aur”, „Gnosticismul - origine, dezvoltare şi puncte deose-
studenţilor: poezii, meditaţii, traduceri, schiţe, piese muzicale, amintiri

bitoare de creştinism”, „Principiile primatului papal” şi multe altele. La
Basarabiei cu Patria-mamă” etc. Nu au lipsit apoi creaţiile personale ale

acestea se adaugă şedinţele în cadrul cărora studenţii au prezentat teme
xandru Brătescu Voineşti ca moralizator”; „Nietzsche păgânul”; „Unirea

din domeniul literaturii, al istoriei, al filosofiei, al muzicii, al folclorului şi
ei româneşti - Vasile Cârlova”; „Duiliu Zamfirescu - viaţa şi opera”; „Ale-

chiar din cel al politicii. Iată doar câteva: „Un luceafăr la orizontul poezi-
chiar din cel al politicii. Iată doar câteva: „Un luceafăr la orizontul poezi-
ei româneşti - Vasile Cârlova”; „Duiliu Zamfirescu - viaţa şi opera”; „Ale-
din domeniul literaturii, al istoriei, al filosofiei, al muzicii, al folclorului şi

xandru Brătescu Voineşti ca moralizator”; „Nietzsche păgânul”; „Unirea
acestea se adaugă şedinţele în cadrul cărora studenţii au prezentat teme

Basarabiei cu Patria-mamă” etc. Nu au lipsit apoi creaţiile personale ale
bitoare de creştinism”, „Principiile primatului papal” şi multe altele. La

studenţilor: poezii, meditaţii, traduceri, schiţe, piese muzicale, amintiri
Ioan Gură de Aur”, „Gnosticismul - origine, dezvoltare şi puncte deose-

din internat, iar corul societăţii şi orchestra, înfiinţată de profesorul Con-
cum sunt: „Raportul dintre Dumnezeu şi om”, „Din viaţa şi opera Sfântului
stantin Vladu, creau totdeauna o atmosferă înălţătoare. Această activi-
marcante ale Bisericii, fiind prezentate însă şi teme cu substrat teologic,

tate culturală a studenţilor teologi din Caransebeş a fost întreruptă, din
şedinţe festive consacrate unor sărbători bisericeşti şi unor personalităţi

păcate, la 3 decembrie 1947, nu peste mult timp închizându-şi porţile şi
de probleme. De pildă, în perioada 1932-1947 au fost ţinute aproape 70

Academia Teologică.
incinta Academiei, în oraş şi chiar în afara lui, a cuprins o paletă largă

În cursul anul școlar 1994, un grup de elevi inimoşi de la seminarul
Tematica abordată şi dezbătută în cadrul şedinţelor publice ţinute în

nostru, sprijiniți de conducerea acestei școli, a luat iniţiativa reactivării
Ieremia B. Ghita, Ioan Teodorovici ş.a.

societăţii, care, timp de 79 de ani, a îmbogăţit şi a înfrumuseţat viaţa cul-
Boieriu, Gh. Geţia, Ilie Câmpian, Cornel Olariu, Ion Iliescu, I. B. Mureşianu,
turală a oraşului şi a întregii eparhii. Tinerii seminarişti care au devenit
Bănescu, Victor Vlăduceanu, Ioan Rachitovici (ulterior Racoveanu), Petru

membrii Societăţii de lectură au astfel posibilitatea de a-şi îmbogăţi cu-
au fost aleşi cei mai buni studenţi, printre preşedinţi numărându-se: M.

noştinţele primite la cursuri şi, îndrumaţi de unele cadre didactice, îşi
tăţii erau aprobate de Consiliul eparhial, iar în comitetul de conducere

dezvoltă spiritul creativ, spiritul de iniţiativă şi cel critic, călcând, astfel,
bibliotecarul, arhivarul... Este demn de remarcat faptul că statutele socie-

pe urmele vrednicilor înaintaşi de la Institutul Teologic-Pedagogic şi de
societății, când erau aleşi: preşedintele activ, vicepreşedintele, secretarii,

la Academia Teologică.
La începutul fiecărui an şcolar avea loc şedinţa de constituire a

25
26
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. 5 (27), mai 1997, p. 2.
bit despre martorii Învierii și a lansat îndemnul ca toți să fim martori

În cuvântul adresat credincioșilor, părintele episcop Laurențiu a vor-
cel al parohiei Comloșu Mare, Arhiepiscopia Timișoarei.
Vizită arhierească în Banatul sârbesc *
slujbă de hram, răspunsurile liturgice fiind date de corul parohial și de

Sărbătoarea a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii, urmată de îndătinata
Preasfinției Sale la hramul bisericii – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
La invitația Preaonoratului Părinte Vicar Moise Ianeș, a preotului și
Paști a fost o zi de aleasă sărbătoare duhovnicească, prin participarea

a credincioșilor din parohia Toracu Mare, Preasfinția Sa Dr. Laurențiu
Pentru credincioșii parohiei Toracu Mare, ziua a treia a Sfintelor

Streza, Episcopul Caransebeșului, însoțit de preotul prof. Ionel Popescu,
pentru noi, oamenii.

directorul Seminarului Teologic „Ioan Popasu“ și de preotul Ioan Văran,
având ca pildă de urmat pe Domnul Hristos, Care din dragoste S-a jertfit
protopopul Oraviței, a efectuat o vizită pastoral-misionară în cuprinsul
demnat pe cei prezenți să trăiască în dragoste creștinească unii cu alții,

Vicariatului Ortodox Român din Vârșeț, care, prin hotărârea Sfântu-
mulțumit pentru căldura sufletească cu care a fost întâmpinat și i-a în-

lui Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ridicat la rangul de epi-
rostit un cuvânt de învățătură despre „Realitatea Învierii Domnului“, a

scopie și până la alegerea titularului se află sub părinteasca oblăduire a
caransebeșean. După slujba Vecerniei, Preasfințitul Părinte Laurențiu a

Preasfinției Sale.
nului și au dat glas bucuriei de a avea din nou în mijlocul lor un ierarh
Luni, 28 aprilie 1997, ora 18:00, a doua zi de Paști, înaltul ierarh a
locală au prezentat un scurt program adecvat praznicului Învierii Dom-

poposit în parohia Straja, unde a fost întâmpinat de un sobor de preoți
școlii românești, îmbrăcați în tradiționalele costume naționale, și fanfara

în frunte cu părintele vicar Moise Ianeș, alături de care s-au aflat domnul
locale și numeroși credincioși. În fața bisericii zidite în anul 1854, copiii

Ion Cismaș, președintele comunității românilor din Iugoslavia, autorități
Ion Cismaș, președintele comunității românilor din Iugoslavia, autorități

locale și numeroși credincioși. În fața bisericii zidite în anul 1854, copiii
în frunte cu părintele vicar Moise Ianeș, alături de care s-au aflat domnul
școlii românești, îmbrăcați în tradiționalele costume naționale, și fanfara
poposit în parohia Straja, unde a fost întâmpinat de un sobor de preoți

locală au prezentat un scurt program adecvat praznicului Învierii Dom-
Luni, 28 aprilie 1997, ora 18:00, a doua zi de Paști, înaltul ierarh a

nului și au dat glas bucuriei de a avea din nou în mijlocul lor un ierarh
Preasfinției Sale.
caransebeșean. După slujba Vecerniei, Preasfințitul Părinte Laurențiu a
scopie și până la alegerea titularului se află sub părinteasca oblăduire a

rostit un cuvânt de învățătură despre „Realitatea Învierii Domnului“, a
lui Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ridicat la rangul de epi-

mulțumit pentru căldura sufletească cu care a fost întâmpinat și i-a în-
Vicariatului Ortodox Român din Vârșeț, care, prin hotărârea Sfântu-

demnat pe cei prezenți să trăiască în dragoste creștinească unii cu alții,
protopopul Oraviței, a efectuat o vizită pastoral-misionară în cuprinsul

având ca pildă de urmat pe Domnul Hristos, Care din dragoste S-a jertfit
directorul Seminarului Teologic „Ioan Popasu“ și de preotul Ioan Văran,

pentru noi, oamenii.
Streza, Episcopul Caransebeșului, însoțit de preotul prof. Ionel Popescu,

Pentru credincioșii parohiei Toracu Mare, ziua a treia a Sfintelor
a credincioșilor din parohia Toracu Mare, Preasfinția Sa Dr. Laurențiu

Paști a fost o zi de aleasă sărbătoare duhovnicească, prin participarea
La invitația Preaonoratului Părinte Vicar Moise Ianeș, a preotului și

Preasfinției Sale la hramul bisericii – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
Sărbătoarea a debutat cu oficierea Sfintei Liturghii, urmată de îndătinata
slujbă de hram, răspunsurile liturgice fiind date de corul parohial și de
cel al parohiei Comloșu Mare, Arhiepiscopia Timișoarei.
În cuvântul adresat credincioșilor, părintele episcop Laurențiu a vor- Vizită arhierească în Banatul sârbesc *
bit despre martorii Învierii și a lansat îndemnul ca toți să fim martori
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. 5 (27), mai 1997, p. 2.
26
27
Părintele Episcop Laurențiu a vizitat capela românească zidită în 1871,

și mărturisitori ai acesteia, așa după cum a spus Domnul Hristos: „Voi
credincioși, dar cu cor și fanfară; Panciova, preot Roman Hegean, unde

sunteți martorii acestora“ (Luca 24, 48).
Ecica, preot Lucian Popa; Glogoni, preot Roman Hegean, cu doar 200 de
La sfârșitul serviciului divin, a luat cuvântul preotul paroh Petru
ran, parohie care anul acesta aniversează 250 de ani de la întemeiere;

Drăghicescu, care a arătat că Toracu Mare, una din cele mai mari parohii
cetate parohiile Iancaid (Podul lui Iancu), păstorită de preotul Petru Mă-
românești din Banatul iugoslav, a fost înființată în urmă cu 230 de ani și a
Vizita arhierească a continuat și în ziua de 30 aprilie, când au fost cer-

fost vizitată în decursul timpului de ierarhii arădeni Ignatie Papp, în anul
Episcopii din Banat!“

1912 și Grigorie Comșa, 1928, și de Înaltpreasfinția Sa Nicolae Corneanu,
Bădescu și Lăzărescu,
Mitropolitul Banatului, în 20 noiembrie 1994, când a fost sfințită bise-
Când pe noi ne-au vizitat

rica. Părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale Laurențiu, Episcopul
„Doar bătrânii mai țin minte

Caransebeșului, domnului ambasador Panait Lefter și domnului Marcel
Straja:
Hulea, secretar I la Ambasada Română din Belgrad, autorităților locale,
de durată a vizitelor arhierești, așa după cum recita unul din copiii din
credincioșilor și oaspeților pentru participarea la această sărbătoare a
inspecție de rutină, ci o adevărată prezență de suflet după o întrerupere

parohiei.
credinței și a datinilor strămoșești, a menționat că aceasta nu este o

În continuare, la casa parohială a fost organizată o agapă frățească,
Laurențiu a apreciat strădaniile depuse de localnici pentru menținerea

în cadrul căreia profesorii, elevii și tinerii din localitate au oferit
adevărat dialog muzical cu cei din Comloșu Mare, Preasfințitul Părinte

participanților un buchet de cântece și poezii românești care au fă-
multă dragoste de credincioși și de membrii corului, care au angajat un

cut ca bucuria trăirii în comuniune de dragoste cu cei de același neam,
zită arhierească a fost înregistrată în urmă cu 69 de ani. Înconjurat cu

de aceeași limbă și credință, să se sălășluiască pentru multă vreme în
Slujba Vecerniei a fost oficiată în parohia Toracu Mic, unde ultima vi-
sufletul tuturor.
sufletul tuturor.
Slujba Vecerniei a fost oficiată în parohia Toracu Mic, unde ultima vi-
de aceeași limbă și credință, să se sălășluiască pentru multă vreme în

zită arhierească a fost înregistrată în urmă cu 69 de ani. Înconjurat cu
cut ca bucuria trăirii în comuniune de dragoste cu cei de același neam,

multă dragoste de credincioși și de membrii corului, care au angajat un
participanților un buchet de cântece și poezii românești care au fă-

adevărat dialog muzical cu cei din Comloșu Mare, Preasfințitul Părinte
în cadrul căreia profesorii, elevii și tinerii din localitate au oferit

Laurențiu a apreciat strădaniile depuse de localnici pentru menținerea
În continuare, la casa parohială a fost organizată o agapă frățească,

credinței și a datinilor strămoșești, a menționat că aceasta nu este o
parohiei.
inspecție de rutină, ci o adevărată prezență de suflet după o întrerupere
credincioșilor și oaspeților pentru participarea la această sărbătoare a

de durată a vizitelor arhierești, așa după cum recita unul din copiii din
Hulea, secretar I la Ambasada Română din Belgrad, autorităților locale,

Straja:
Caransebeșului, domnului ambasador Panait Lefter și domnului Marcel

„Doar bătrânii mai țin minte
rica. Părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale Laurențiu, Episcopul

Când pe noi ne-au vizitat
Mitropolitul Banatului, în 20 noiembrie 1994, când a fost sfințită bise-

Bădescu și Lăzărescu,
1912 și Grigorie Comșa, 1928, și de Înaltpreasfinția Sa Nicolae Corneanu,

Episcopii din Banat!“
fost vizitată în decursul timpului de ierarhii arădeni Ignatie Papp, în anul

Vizita arhierească a continuat și în ziua de 30 aprilie, când au fost cer-
românești din Banatul iugoslav, a fost înființată în urmă cu 230 de ani și a

cetate parohiile Iancaid (Podul lui Iancu), păstorită de preotul Petru Mă-
Drăghicescu, care a arătat că Toracu Mare, una din cele mai mari parohii
ran, parohie care anul acesta aniversează 250 de ani de la întemeiere;
La sfârșitul serviciului divin, a luat cuvântul preotul paroh Petru

Ecica, preot Lucian Popa; Glogoni, preot Roman Hegean, cu doar 200 de
sunteți martorii acestora“ (Luca 24, 48).

credincioși, dar cu cor și fanfară; Panciova, preot Roman Hegean, unde
și mărturisitori ai acesteia, așa după cum a spus Domnul Hristos: „Voi

Părintele Episcop Laurențiu a vizitat capela românească zidită în 1871,
27
28
s-a întreținut cu protopopul pensionar Iuliu Zgârcea și a hotărât ca în fie-
care duminică să fie oficiată Sf. Liturghie; Grebenaț, preot Drăgan Chilan,
care lucrează la renovarea bisericii construite în anul 1722.
În toate parohiile vizitate, Preasfințitul Părinte Episcop Laurențiu
a fost întâmpinat cu multă dragoste și cu bucurie de preoții parohi, de
membrii consiliilor parohiale, de copii, de tineri și de bătrâni care, cu la-
crimi în ochi, au cântat „Hristos a înviat!“, i-au ascultat cu multă atenție
cuvintele de învățătură și l-au rugat să poposească mai des în mijlocul lor.
Profund impresionat de cele văzute și trăite în mijlocul fraților noștri
din Banatul iugoslav în Săptămâna Luminată, Înaltul Ierarh a subliniat
permanent și pretutindeni dragostea și râvna cu care dânșii au păstrat
nealterate credința, limba, folclorul și datinile strămoșești, corul și fanfa-
ra, contribuind prin aceasta la impulsionarea mișcării culturale din toate
parohiile românești și la menținerea identității naționale.
parohiile românești și la menținerea identității naționale.

ra, contribuind prin aceasta la impulsionarea mișcării culturale din toate
nealterate credința, limba, folclorul și datinile strămoșești, corul și fanfa-
permanent și pretutindeni dragostea și râvna cu care dânșii au păstrat
din Banatul iugoslav în Săptămâna Luminată, Înaltul Ierarh a subliniat
Profund impresionat de cele văzute și trăite în mijlocul fraților noștri
cuvintele de învățătură și l-au rugat să poposească mai des în mijlocul lor.
crimi în ochi, au cântat „Hristos a înviat!“, i-au ascultat cu multă atenție
membrii consiliilor parohiale, de copii, de tineri și de bătrâni care, cu la-
a fost întâmpinat cu multă dragoste și cu bucurie de preoții parohi, de
În toate parohiile vizitate, Preasfințitul Părinte Episcop Laurențiu
care lucrează la renovarea bisericii construite în anul 1722.
care duminică să fie oficiată Sf. Liturghie; Grebenaț, preot Drăgan Chilan,
s-a întreținut cu protopopul pensionar Iuliu Zgârcea și a hotărât ca în fie-
28
29
ce”, nr. 5-6/1974, p. 338.
4 Diac. prof. N.I. Nicolaescu, Sfânta Scriptură în Biserica noastră, în rev. „Studii Teologi-
Teologice”, nr. 2-3/1994, p. 95.
3 Diac. asist. Ioan Caraza, Trăirea Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă, în rev. „Studii
2 II Timotei 3, 16.
Biblia - Cartea Bisericii *
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul 3, nr. 3 (25/1), martie 1997, p. 3.
Evrei 1,1- 2.
gându-se atât la erezii, precum și la destrămarea comuniunii de credință,

Sfânta Scriptură sau Biblia cuprinde învățătura dumnezeiască
Sfintei Scripturi, au eludat regulile de bază ale Ermeneuticii biblice, ajun-

descoperită oamenilor mai întâi prin prorocii și drepții Vechiului Testa-
veacurilor, au încercat să facă abstracție de interpretarea tradițională a

ment, apoi prin Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus
rică. Istoria bisericească ne arată că nu puțini au fost cei care, în decursul

Hristos1.
dar tălmăcirea, interpretarea ori explicarea ei se fac numai de către Bise-

Inspirată de Dumnezeu2, Biblia a fost dintru început cartea Bisericii,
Desigur, fiecare credincios are datoria de a citi zilnic Sfânta Scriptură,

„pentru că ea provine din Biserică și Biserica se oglindește în ea”3.
terpretării ei”4.
Sfinții Apostoli și unii dintre ucenicii lor au fixat în scris o parte din
„ea este organul infailibil căruia Domnul Hristos i-a încredințat cheia in-
viața și activitatea Mântuitorului Hristos, iar Biserica a adunat - până la
Dacă Biserica s-a îngrijit de formarea canonului biblic, înseamnă că

sfârșitul secolului I - cărțile Noului Testament într-o colecție, care a deve-
colecții cu 27 de cărți canonice.

nit normativă pentru toate comunitățile creștine.
folosesc expresiile Noul și Vechiul Testament și confirmă existența unei

Părinții Apostolici, apologeții, Părinții și scriitorii bisericești din seco-
menic (787), citează din cărțile Noului Testament, le socotesc inspirate,

lul II, începând cu Sfântul Ignatie al Antiohiei și Sfântul Atanasie cel Mare,
le din Laodiceea (360), Hippo (393), Cartagina (397) și Sinodul VII Ecu-
Sfântul Grigorie de Nazianz și Chiril al Ierusalimului, precum și sinoade-
Sfântul Grigorie de Nazianz și Chiril al Ierusalimului, precum și sinoade-

le din Laodiceea (360), Hippo (393), Cartagina (397) și Sinodul VII Ecu-
lul II, începând cu Sfântul Ignatie al Antiohiei și Sfântul Atanasie cel Mare,
menic (787), citează din cărțile Noului Testament, le socotesc inspirate,
Părinții Apostolici, apologeții, Părinții și scriitorii bisericești din seco-

folosesc expresiile Noul și Vechiul Testament și confirmă existența unei
nit normativă pentru toate comunitățile creștine.

colecții cu 27 de cărți canonice.
sfârșitul secolului I - cărțile Noului Testament într-o colecție, care a deve-

Dacă Biserica s-a îngrijit de formarea canonului biblic, înseamnă că
viața și activitatea Mântuitorului Hristos, iar Biserica a adunat - până la

„ea este organul infailibil căruia Domnul Hristos i-a încredințat cheia in-
Sfinții Apostoli și unii dintre ucenicii lor au fixat în scris o parte din
terpretării ei”4.
„pentru că ea provine din Biserică și Biserica se oglindește în ea”3.

Desigur, fiecare credincios are datoria de a citi zilnic Sfânta Scriptură,
Inspirată de Dumnezeu2, Biblia a fost dintru început cartea Bisericii,

dar tălmăcirea, interpretarea ori explicarea ei se fac numai de către Bise-
Hristos1.
rică. Istoria bisericească ne arată că nu puțini au fost cei care, în decursul
ment, apoi prin Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus
veacurilor, au încercat să facă abstracție de interpretarea tradițională a
descoperită oamenilor mai întâi prin prorocii și drepții Vechiului Testa-

Sfintei Scripturi, au eludat regulile de bază ale Ermeneuticii biblice, ajun-
Sfânta Scriptură sau Biblia cuprinde învățătura dumnezeiască

gându-se atât la erezii, precum și la destrămarea comuniunii de credință,
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul 3, nr. 3 (25/1), martie 1997, p. 3.
Evrei 1,1- 2.
2 II Timotei 3, 16.
Biblia - Cartea Bisericii * 3 Diac. asist. Ioan Caraza, Trăirea Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă, în rev. „Studii
Teologice”, nr. 2-3/1994, p. 95.
4 Diac. prof. N.I. Nicolaescu, Sfânta Scriptură în Biserica noastră, în rev. „Studii Teologi-
ce”, nr. 5-6/1974, p. 338.
29
30
de rugăciune și de har cu Biserica. 9
8
I Timotei 3, 15.
În Sfânta Scriptură există și părți mai ușor accesibile, chiar și pentru
7
6, 3.
6
credincioșii care nu posedă o cultură teologică deosebită, dar și nume- I Timotei 1, 3.
5
roase „lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le Matei 22, 29.
răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare”5, scria Sfân- II Petru 3,16.
lor cu substanța biblică însăși”. Ei ne sfătuiesc și pe noi :”Înainte de orice

tul Apostol Petru. De altfel, în disputele pe care le-a avut cu fariseii și cu
această admirabilă înțelegere a ei care merge până la identificarea ființei

cărturarii, Mântuitorul Hristos a atras atenția asupra falsei interpretări
„Părinții Bisericii trăiau din Biblie, gândeau și vorbeau prin Biblie, cu

a cuvântului revelat, spunând: „Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici pute-
Sfinte, au devenit, fără îndoială, cei mai autorizați exegeți ai Cărții Cărților.
rea lui Dumnezeu6, iar Apostol Pavel scria ucenicului său așezat episcop
Sfinții Părinți. Aceștia din urmă, prin comentariile scrise la toate Cărțile
în Efes, să poruncească „unora să nu învețe o altă învățătură”7, ci să țină
a urmat tot timpul calea trasată de Mântuitorul, de Sfinții Apostoli și de

cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și învățătura
sibile asemenea devieri pentru că, în interpretarea Sfintei Scripturi, ea

„cea după dreapta credință”8.
În Biserica Ortodoxă, „stâlp și temelie a adevărului”9, nu au fost po-

Protestantismul a neglijat aceste avertismente și proclamând libera
tol Pavel.
interpretare de către credincioși a Sfintei Scripturi, a dat naștere unor cu-
sunt doar rezultatul „luptei” ce a avut loc între iudaizanți și Sfântul Apos-
rente și chiar unor „școli” care au ajuns să nege Revelația dumnezeiască,
reprezentanții școlii de la Tübingen spunea că scrierile Noului Testament

profețiile, minunile și inspirația biblică.
că Iisus nici nu a existat în realitate, că a fost un simplu mit, iar unul din
Îndepărtarea de interpretarea tradițională a Bisericii a condus însă și
în imaginația unora. Așa-numita ipoteză a miturilor nu s-a sfiit să susțină

la alte exagerări. Astfel, unii teologi liberali au mers până acolo încât au
înșelători, iar minunile nu ar fi fapte reale, istorice, ci s-au petrecut doar

susținut că Sfintele Evanghelii se contrazic, că Moise și Iisus au fost niște
susținut că Sfintele Evanghelii se contrazic, că Moise și Iisus au fost niște

înșelători, iar minunile nu ar fi fapte reale, istorice, ci s-au petrecut doar
la alte exagerări. Astfel, unii teologi liberali au mers până acolo încât au
în imaginația unora. Așa-numita ipoteză a miturilor nu s-a sfiit să susțină
Îndepărtarea de interpretarea tradițională a Bisericii a condus însă și

că Iisus nici nu a existat în realitate, că a fost un simplu mit, iar unul din
profețiile, minunile și inspirația biblică.

reprezentanții școlii de la Tübingen spunea că scrierile Noului Testament
rente și chiar unor „școli” care au ajuns să nege Revelația dumnezeiască,

sunt doar rezultatul „luptei” ce a avut loc între iudaizanți și Sfântul Apos-
interpretare de către credincioși a Sfintei Scripturi, a dat naștere unor cu-

tol Pavel.
Protestantismul a neglijat aceste avertismente și proclamând libera

În Biserica Ortodoxă, „stâlp și temelie a adevărului”9, nu au fost po-
„cea după dreapta credință”8.

sibile asemenea devieri pentru că, în interpretarea Sfintei Scripturi, ea
cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și învățătura

a urmat tot timpul calea trasată de Mântuitorul, de Sfinții Apostoli și de
în Efes, să poruncească „unora să nu învețe o altă învățătură”7, ci să țină

Sfinții Părinți. Aceștia din urmă, prin comentariile scrise la toate Cărțile
rea lui Dumnezeu6, iar Apostol Pavel scria ucenicului său așezat episcop
Sfinte, au devenit, fără îndoială, cei mai autorizați exegeți ai Cărții Cărților.
a cuvântului revelat, spunând: „Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici pute-

„Părinții Bisericii trăiau din Biblie, gândeau și vorbeau prin Biblie, cu
cărturarii, Mântuitorul Hristos a atras atenția asupra falsei interpretări

această admirabilă înțelegere a ei care merge până la identificarea ființei
tul Apostol Petru. De altfel, în disputele pe care le-a avut cu fariseii și cu

lor cu substanța biblică însăși”. Ei ne sfătuiesc și pe noi :”Înainte de orice
răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare”5, scria Sfân-

roase „lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le
5 II Petru 3,16.
credincioșii care nu posedă o cultură teologică deosebită, dar și nume-

6 Matei 22, 29.
În Sfânta Scriptură există și părți mai ușor accesibile, chiar și pentru

7 I Timotei 1, 3.
de rugăciune și de har cu Biserica.

8 6, 3.
9 I Timotei 3, 15.
30
31
11 Ibidem, p. 206. citire, roagă-te lui Dumnezeu, pentru ca să ți se descopere ție”10. Așadar,
reu-vicar, București, 1996, p. 204-205. Biserica „plină de Sfânta Treime” rămâne singura păstrătoare și singura
10 Sfântul Efrem apud. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de D. Irineu Ioan Popa, arhie- interpretă a Sfintei Scripturi. Înțelegerea corectă a Bibliei nu este posi-
bilă fără a ține seama de Tradiția bisericească, de regulile Ermineuticii
biblice, de Catehisme și de Mărturisirile de credință ortodoxă aprobate
de Sfintele Sinoade. De ce? Pentru că „Biblia este dată Bisericii, Biserica
este cea care o primește, fixandu-i canonul, ea o păstrează în coapsele ei
ca pe ‹Cuvântul Adevărului› și nu poate fi scoasă niciodată din Biserică
fără riscul de a o deforma”11.
fără riscul de a o deforma”11.

ca pe ‹Cuvântul Adevărului› și nu poate fi scoasă niciodată din Biserică
este cea care o primește, fixandu-i canonul, ea o păstrează în coapsele ei
de Sfintele Sinoade. De ce? Pentru că „Biblia este dată Bisericii, Biserica
biblice, de Catehisme și de Mărturisirile de credință ortodoxă aprobate
bilă fără a ține seama de Tradiția bisericească, de regulile Ermineuticii
interpretă a Sfintei Scripturi. Înțelegerea corectă a Bibliei nu este posi-
Biserica „plină de Sfânta Treime” rămâne singura păstrătoare și singura
10 Sfântul Efrem apud. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de D. Irineu Ioan Popa, arhie-
citire, roagă-te lui Dumnezeu, pentru ca să ți se descopere ție”10. Așadar,

reu-vicar, București, 1996, p. 204-205.
11 Ibidem, p. 206.
31
32
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. 8 (30), august 1997, p. 1.
și a altor forme de discriminare, angajamentul pentru reconciliere în și

tate socială, înainte de toate pentru depășirea sărăciei, a marginalizării
vizibile între Biserici, dialogul cu alte religii și culturi, lupta pentru drep-
Reconcilierea – darul lui Dumnezeu și
câteva teme interesante și foarte actuale, între care: căutarea unității
izvor de viață nouă*
În zilele următoare, delegații au lucrat pe grupe și au luat în discuție
Bisericii.
Austriei Thomas Klestil, a altor demnitari de stat și a multor prelați ai
În perioada 23-29 iunie 1997, a avut loc la Graz, Austria, cea de-a
18, în Freiheitsplatz (centrul orașului Graz), în prezența președintelui
doua Adunare Ecumenică Europeană, cu tema „Reconcilierea – darul lui
Serviciul religios ecumenic consacrat acestei adunări a început la ora
Dumnezeu și izvor de viață nouă”, organizată de Conferința Bisericilor
să fie înlocuită cu o „cortină de argint”.
Europene și de Consiliul Conferinței Episcopale Catolice, la care au
în țara sa și a avertizat că acum există pericolul ca vechea „cortină de fier”
participat 700 de delegați oficiali, aparținători tuturor confesiunilor
Patriarhul Alexei al II-lea, care a condamnat „invazia” misionarilor străini
creștine de pe acest continent și peste 10.000 de creștini (1100 din
creștinii Europei, dar au cuprins și critici aspre, exprimate îndeosebi de
România) din 43 de state ale Europei.
trebuie să fie un simbol al reconcilierii, al reînfrățirii între Bisericile și
În deschiderea oficială a acestei „sărbători a credinței și a nădejdii”, cum
Cuvântările au adus în atenție faptul că această adunare ecumenică
a numit-o unul dintre vorbitori, ce a avut loc în Grazer Messe Halle 1, luni,
președinta „Mișcării Focolare” din Roma.
23 iunie, ora 15, au luat cuvântul: cardinalul Miroslav Vlk, Arhiepiscopul
secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor și Chiara Lubich,
Pragăi, Dean John Arnold (Durham) și prof. dr. univ. Grigorios Larentzakis,
și al întregii Rusii, Cardinalul Carlo Maria Martini, (Milano), Jean Fischer,
toți din partea organizatorilor, apoi Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei
toți din partea organizatorilor, apoi Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei
și al întregii Rusii, Cardinalul Carlo Maria Martini, (Milano), Jean Fischer,
Pragăi, Dean John Arnold (Durham) și prof. dr. univ. Grigorios Larentzakis,
secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor și Chiara Lubich,
23 iunie, ora 15, au luat cuvântul: cardinalul Miroslav Vlk, Arhiepiscopul
președinta „Mișcării Focolare” din Roma.
a numit-o unul dintre vorbitori, ce a avut loc în Grazer Messe Halle 1, luni,
Cuvântările au adus în atenție faptul că această adunare ecumenică
În deschiderea oficială a acestei „sărbători a credinței și a nădejdii”, cum
trebuie să fie un simbol al reconcilierii, al reînfrățirii între Bisericile și
România) din 43 de state ale Europei.
creștinii Europei, dar au cuprins și critici aspre, exprimate îndeosebi de
creștine de pe acest continent și peste 10.000 de creștini (1100 din
Patriarhul Alexei al II-lea, care a condamnat „invazia” misionarilor străini
participat 700 de delegați oficiali, aparținători tuturor confesiunilor
în țara sa și a avertizat că acum există pericolul ca vechea „cortină de fier”
Europene și de Consiliul Conferinței Episcopale Catolice, la care au
să fie înlocuită cu o „cortină de argint”.
Dumnezeu și izvor de viață nouă”, organizată de Conferința Bisericilor
Serviciul religios ecumenic consacrat acestei adunări a început la ora
doua Adunare Ecumenică Europeană, cu tema „Reconcilierea – darul lui
18, în Freiheitsplatz (centrul orașului Graz), în prezența președintelui
În perioada 23-29 iunie 1997, a avut loc la Graz, Austria, cea de-a
Austriei Thomas Klestil, a altor demnitari de stat și a multor prelați ai
Bisericii.
În zilele următoare, delegații au lucrat pe grupe și au luat în discuție
câteva teme interesante și foarte actuale, între care: căutarea unității
vizibile între Biserici, dialogul cu alte religii și culturi, lupta pentru drep- izvor de viață nouă*
tate socială, înainte de toate pentru depășirea sărăciei, a marginalizării Reconcilierea – darul lui Dumnezeu și
și a altor forme de discriminare, angajamentul pentru reconciliere în și
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. 8 (30), august 1997, p. 1.
32
33
între popoare etc.
Din programul manifestărilor au mai făcut parte serviciile religioase
de dimineață, de la prânz și de seară – în care scop a fost amenajat un
centru duhovnicesc în mănăstirea dominicană –, activitățile consacrate
copiilor și tinerilor, concertele de orgă organizate în diferite biserici și
vernisarea unor expoziții cum a fost cea organizată de fundația „Pro Ori-
ente” despre Bisericile Ortodoxe, ocazie cu care a fost lansată și cartea
„Die Ostkirchen” (Bisericile Răsăritene), Graz, 1997, 176 pp, semnată de
prof. univ. dr. Philipp Harnancourt și câțiva colaboratori ai săi.
Episcopia Caransebeșului a fost reprezentată la Graz de P. S. dr.
Laurențiu Streza, care, împreună cu preoții prof. dr. Dumitru Abrudan și
Dorin Oancea, a semnat un parteneriat între Facultatea de Teologie Ca-
tolică din localitate și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”
din Sibiu, parteneriat ce constituie, într-adevăr, un semn vizibil al unității
creștine.
La finalul acestor succinte observaţii, ne luăm permisiunea de a sub-
linia că întâlnirea ecumenică de la Graz a readus în atenție necesitatea
se află, la acest sfârșit de mileniu, într-un impas.

reînfrățirii între Estul și Vestul Europei, între Bisericile bătrânului con-
reconciliere este încă destul de lung, de anevoios, iar mișcarea ecumenică

tinent, între popoare și oameni, dar a evidențiat și faptul că drumul spre
tinent, între popoare și oameni, dar a evidențiat și faptul că drumul spre

reconciliere este încă destul de lung, de anevoios, iar mișcarea ecumenică
reînfrățirii între Estul și Vestul Europei, între Bisericile bătrânului con-

se află, la acest sfârșit de mileniu, într-un impas.
linia că întâlnirea ecumenică de la Graz a readus în atenție necesitatea

La finalul acestor succinte observaţii, ne luăm permisiunea de a sub-
creștine.
din Sibiu, parteneriat ce constituie, într-adevăr, un semn vizibil al unității
tolică din localitate și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”
Dorin Oancea, a semnat un parteneriat între Facultatea de Teologie Ca-
Laurențiu Streza, care, împreună cu preoții prof. dr. Dumitru Abrudan și
Episcopia Caransebeșului a fost reprezentată la Graz de P. S. dr.
prof. univ. dr. Philipp Harnancourt și câțiva colaboratori ai săi.
„Die Ostkirchen” (Bisericile Răsăritene), Graz, 1997, 176 pp, semnată de
ente” despre Bisericile Ortodoxe, ocazie cu care a fost lansată și cartea
vernisarea unor expoziții cum a fost cea organizată de fundația „Pro Ori-
copiilor și tinerilor, concertele de orgă organizate în diferite biserici și
centru duhovnicesc în mănăstirea dominicană –, activitățile consacrate
de dimineață, de la prânz și de seară – în care scop a fost amenajat un
Din programul manifestărilor au mai făcut parte serviciile religioase
între popoare etc.
33
34
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. / august 1997, p. 2.
legate de colaborarea dintre cele două Biserici surori, dintre această
Arhiepiscopul Bambergului, în cadrul căreia au fost discutate aspecte
îndoială, primirea delegației române de către Eminența Sa dr. Karl Braun,
Pe drumul reconcilierii... *
Unul din momentele cele mai importante ale vizitei a fost, fără
lului municipal, unor grădinițe și Casei de copii de la Zăgujeni.
La invitația asociației creștin-umanitare „Hilfe in Not“ din Bamberg și de aceste parohii după 1990 nu numai instituțiilor bisericești, ci și spita-
a parohiilor romano-catolice din Litzedorf și Pödeldorf, Preasfințitul Pă- minarul Teologic, mulțumind, totodată, pentru sprijinul material oferit
rinte Dr. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului, împreună cu preoții au prezentat Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Caransebeșului și Se-
profesori Ionel Popescu și Sorin Cosma au efectuat o vizită ecumenică în unor servicii religioase ce au avut loc în parohiile Litzendorf și Pödeldorf,
Germania, în perioada 22-31 iulie 1997. de Nord, cu impunătoarea catedrală construită în anul 1237 și, în cadrul
Potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii noastre, Preasfinția Sa s-a hiei „Sfânta Ana“ – Bamberg, au vizitat acest frumos oraș din Bayernul
întâlnit, mai întâi, cu Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Serafim Joantă, Mitro- „Vierzehnheiligen“ (Patrusprezece Sfinți), au participat la hramul Paro-
politul Germaniei și al Europei Centrale, prilej cu care delegația română Pödeldorf. Oaspeții români au avut posibilitatea de a vedea Mănăstirea
a vizitat Institutul pentru Bisericile Orientale din Regensburg, condus de În continuare, vizita s-a desfăşurat în Bamberg, Litzendorf și
Monseniorul dr. Albert Rauch, unde au studiat și studiază foarte mulți „Martin Luther Bund“.
bursieri din Biserica Ortodoxă Română. dii, au vizitat facultatea, biblioteca și capela ortodoxă din incinta sediului
După vizita de la Regensburg, Preasfinția Sa și însoțitorii au fost tian Felmy, decanul facultății, cu secretarul executiv al Colegiului de Stu-
oaspeții Colegiului de Studii pentru bursierii ortodocși și ai Facultății de Teologie Evanghelică din Erlangen și s-au întâlnit cu prof. dr. Karl Chris-
Teologie Evanghelică din Erlangen și s-au întâlnit cu prof. dr. Karl Chris- oaspeții Colegiului de Studii pentru bursierii ortodocși și ai Facultății de
tian Felmy, decanul facultății, cu secretarul executiv al Colegiului de Stu- După vizita de la Regensburg, Preasfinția Sa și însoțitorii au fost
dii, au vizitat facultatea, biblioteca și capela ortodoxă din incinta sediului bursieri din Biserica Ortodoxă Română.
„Martin Luther Bund“. Monseniorul dr. Albert Rauch, unde au studiat și studiază foarte mulți
În continuare, vizita s-a desfăşurat în Bamberg, Litzendorf și a vizitat Institutul pentru Bisericile Orientale din Regensburg, condus de
Pödeldorf. Oaspeții români au avut posibilitatea de a vedea Mănăstirea politul Germaniei și al Europei Centrale, prilej cu care delegația română
„Vierzehnheiligen“ (Patrusprezece Sfinți), au participat la hramul Paro- întâlnit, mai întâi, cu Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Serafim Joantă, Mitro-
hiei „Sfânta Ana“ – Bamberg, au vizitat acest frumos oraș din Bayernul Potrivit rânduielilor canonice ale Bisericii noastre, Preasfinția Sa s-a
de Nord, cu impunătoarea catedrală construită în anul 1237 și, în cadrul Germania, în perioada 22-31 iulie 1997.
unor servicii religioase ce au avut loc în parohiile Litzendorf și Pödeldorf, profesori Ionel Popescu și Sorin Cosma au efectuat o vizită ecumenică în
au prezentat Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Caransebeșului și Se- rinte Dr. Laurențiu Streza, Episcopul Caransebeșului, împreună cu preoții
minarul Teologic, mulțumind, totodată, pentru sprijinul material oferit a parohiilor romano-catolice din Litzedorf și Pödeldorf, Preasfințitul Pă-
de aceste parohii după 1990 nu numai instituțiilor bisericești, ci și spita- La invitația asociației creștin-umanitare „Hilfe in Not“ din Bamberg și
lului municipal, unor grădinițe și Casei de copii de la Zăgujeni.
Unul din momentele cele mai importante ale vizitei a fost, fără
îndoială, primirea delegației române de către Eminența Sa dr. Karl Braun,
Arhiepiscopul Bambergului, în cadrul căreia au fost discutate aspecte Pe drumul reconcilierii... *
legate de colaborarea dintre cele două Biserici surori, dintre această
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr. / august 1997, p. 2.
34
35
dieceză și Eparhia Caransebeșului, ambii ierarhi subliniind faptul că
această colaborare trebuie intensificată în viitor, întrucât elementele
doctrinare comune ambelor Biserici sunt mai numeroase decât cele care
ne separă.
Au mai fost vizitate două spitale în localitatea Burgebrach, unul aflat în
construcție, iar celălalt în curs de dezafectare. La această vizită a partici-
pat și prefectul regiunii Bamberg, dr. G. Denzler, care s-a oferit să sprijine
activitatea socială pe care o va desfășura Episcopia Caransebeșului prin
intermediul Fundației „Emilian Birdaș“, recent înființată.
Gazdele s-au străduit și au reușit să întocmească un program de vizită
cât mai variat, astfel ca oaspeții din România să cunoască îndeaproape
viața bisericească, culturală, economică și socială din această regiune și
au dat dovadă de o ospitalitate pe măsura celei întâlnite la români.
Nădăjduim că parteneriatul între Litzendorf și municipiul Caransebeș,
propus de P. S. Laurențiu, va fi realizat spre binele ambelor localități.
propus de P. S. Laurențiu, va fi realizat spre binele ambelor localități.

Nădăjduim că parteneriatul între Litzendorf și municipiul Caransebeș,
au dat dovadă de o ospitalitate pe măsura celei întâlnite la români.
viața bisericească, culturală, economică și socială din această regiune și
cât mai variat, astfel ca oaspeții din România să cunoască îndeaproape
Gazdele s-au străduit și au reușit să întocmească un program de vizită
intermediul Fundației „Emilian Birdaș“, recent înființată.
activitatea socială pe care o va desfășura Episcopia Caransebeșului prin
pat și prefectul regiunii Bamberg, dr. G. Denzler, care s-a oferit să sprijine
construcție, iar celălalt în curs de dezafectare. La această vizită a partici-
Au mai fost vizitate două spitale în localitatea Burgebrach, unul aflat în
ne separă.
doctrinare comune ambelor Biserici sunt mai numeroase decât cele care
această colaborare trebuie intensificată în viitor, întrucât elementele
dieceză și Eparhia Caransebeșului, ambii ierarhi subliniind faptul că
35
36
* Material nepublicat.
La final, Preasfințitul Laurențiu a mulțumit Bisericii surori din Serbia,

oade, scaunul episcopal”.
două scaune, încât este greu de precizat unde a existat, în anumite peri-
Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural*1
Sa - se poate vedea că secole de-a rândul a existat o alternanță între cele

sârbi. În lista episcopilor de Caransebeș și Vârșeț - a continuat Preasfinția
aceste relații bisericești și culturale care au avut și au loc între români și
În zilele de 8-9 noiembrie 1977, Preasfințitul Părinte dr. Laurențiu
de grijă de credincioșii Episcopiei Vârșețului, mă întâlnesc permanent cu

Streza, Episcopul Caransebeșului, însoțit de preotul profesor Ionel Po-
„Ca episcop de Caransebeș, încredințat de Sfântul Sinod spre a purta

pescu, directorul Seminarului Teologic „Ioan Popasu”, a efectuat o nouă
care se păstrează și se vor perpetua întru dragoste frățească.

vizită în Banatul Jugoslav, provincia Vojvodina. Cu acest prilej, Preasfinţia
Română și Biserica Ortodoxă Sârbă, dintre Caransebeș și Vârșeţ, relații

Sa a participat la simpozionul „Banatul jugoslav - trecut istoric și cultu-
scop a reliefat vechimea și trăinicia relațiilor dintre Biserica Ortodoxă

ral”, organizat în localitatea Begheiți / Torac, de „Societatea (Fundația)
o arată, de fapt, Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Părintele Epi-

Română de Etnografie și Folclor” din Vojvodina, în colaborare cu Muzeul
este o cinste și o prețuire pe care reprezentanții culturii din acele locuri

Vojvodinei din Novi Sad, sub patronajul „Secretariatului Provincial pen-
ală și științifică, apreciind că invitația adresată episcopiei și seminarului

tru exercitarea drepturilor minorităților naționale”, al „Secretariatului
și de aleasă bucurie pe care le trăiește la o asemenea manifestare spiritu-

Provincial pentru cultură, știință și învățământ” și a „Secretariatului Pro-
Vârșeţului, Înaltul Ierarh a dat glas simțămintelor de dragoste frățească

vincial pentru informare”.
zionului și la comunicările în plen. În calitate de locțiitor al Episcopiei

Sâmbătă, 8 noiembrie, Preasfințitul Părinte Laurențiu, înconjurat de
apoi, începând cu ora 10:30, a participat la ședința inaugurală a simpo-

un sobor de preoți, a oficiat Sfânta Liturghie în parohia Toracu Mare,
un sobor de preoți, a oficiat Sfânta Liturghie în parohia Toracu Mare,

apoi, începând cu ora 10:30, a participat la ședința inaugurală a simpo-
Sâmbătă, 8 noiembrie, Preasfințitul Părinte Laurențiu, înconjurat de

zionului și la comunicările în plen. În calitate de locțiitor al Episcopiei
vincial pentru informare”.

Vârșeţului, Înaltul Ierarh a dat glas simțămintelor de dragoste frățească
Provincial pentru cultură, știință și învățământ” și a „Secretariatului Pro-

și de aleasă bucurie pe care le trăiește la o asemenea manifestare spiritu-
tru exercitarea drepturilor minorităților naționale”, al „Secretariatului

ală și științifică, apreciind că invitația adresată episcopiei și seminarului
Vojvodinei din Novi Sad, sub patronajul „Secretariatului Provincial pen-

este o cinste și o prețuire pe care reprezentanții culturii din acele locuri
Română de Etnografie și Folclor” din Vojvodina, în colaborare cu Muzeul

o arată, de fapt, Bisericii Ortodoxe Române. În continuare, Părintele Epi-
ral”, organizat în localitatea Begheiți / Torac, de „Societatea (Fundația)

scop a reliefat vechimea și trăinicia relațiilor dintre Biserica Ortodoxă
Sa a participat la simpozionul „Banatul jugoslav - trecut istoric și cultu-

Română și Biserica Ortodoxă Sârbă, dintre Caransebeș și Vârșeţ, relații
vizită în Banatul Jugoslav, provincia Vojvodina. Cu acest prilej, Preasfinţia

care se păstrează și se vor perpetua întru dragoste frățească.
pescu, directorul Seminarului Teologic „Ioan Popasu”, a efectuat o nouă

„Ca episcop de Caransebeș, încredințat de Sfântul Sinod spre a purta
Streza, Episcopul Caransebeșului, însoțit de preotul profesor Ionel Po-

de grijă de credincioșii Episcopiei Vârșețului, mă întâlnesc permanent cu
În zilele de 8-9 noiembrie 1977, Preasfințitul Părinte dr. Laurențiu

aceste relații bisericești și culturale care au avut și au loc între români și
sârbi. În lista episcopilor de Caransebeș și Vârșeț - a continuat Preasfinția
Sa - se poate vedea că secole de-a rândul a existat o alternanță între cele
două scaune, încât este greu de precizat unde a existat, în anumite peri-
oade, scaunul episcopal”. Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural*1
La final, Preasfințitul Laurențiu a mulțumit Bisericii surori din Serbia,
* Material nepublicat.
36
37
ganizatoric, cât și în ceea ce privește calitatea referatelor și a dezbaterilor

a transmis dragostea și prețuirea Bisericii Ortodoxe Române și a expri-
În concluzie, simpozionul a fost o reușită, atât din punct de vedere or-

mat cuvenitele mulțumiri autorităților provinciei Vojvodina - reprezen-
re alese ale Editurii ‹‹Libertatea›› din Panciova”.

tată de domnul vicepreședinte Damian Radencovici - pentru sprijinul pe
- „Opere capitale ale Institutului pentru manuale din Belgrad” și „Ope-

care îl acordă vieții culturale și spirituale a comunității românești de aici.
nisate expozițiile de carte:

Aceleași mulțumiri au fost adresate și organizatorilor acestui simpozion,
lui simpozion „Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural” și au fost ver-

în frunte cu domnul profesor Costa Roșu.
La încheierea lucrărilor pe secțiuni a avut loc lansarea actelor primu-

„În această zi de mare praznic - a încheiat Preasfinția Sa - am oficiat
păstrarea identității naționale”.

Sfânta Liturghie și am invocat ajutorul lui Dumnezeu și ajutorul Sfinților
3. Pr. Ioan Drăgoi (Timișoara) - „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în

Arhangheli Mihail și Gavriil pentru toți cei care suntem adunați astăzi la
acțiunilor obștești”;
acest mare praznic spiritual”.
2. Pr. Petru Drăghicescu (Torac) - „Contribuția preotului la realizarea

La sedința inaugurală a luat cuvântul ambasadorul României la Bel-
ani de la înființare”;
grad, domnul Panait Lefter, și au susținut comunicări: pr. vicar Moise
1. Pr. prof. Ionel Popescu - „Academia Teologică din Caransebeș - 70 de

Ianeș, „Rolul Bisericii Ortodoxe Române din Banatul jugoslav pentru păs-
secțiuni au fost susținute de preoții:

trarea identității românilor” și dr. Vasile Mircea Zaberca, profesor și pu-
identității naționale” (6 comunicări). Trei dintre comunicările acestei

blicist reșițean, care a vorbit despre „Un academician român din Banatul
Secţiunea a IV-a: „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea

Jugoslav - Petre Broșteanu”. În continuare, lucrările simpozionului s-au
Secțiunea a III-a: „Limbă, literatură și creativitate” (10 comunicări);

derulat pe patru secțiuni:
clorică. Tradiții și obiceiuri culturale” (15 comunicări);

Secțiunea a I-a: „Banatul prin istorie și relațiile sârbo-române” (11 co-
Secţiunea a II-a: „Banatul jugoslav, zone de interferență cultural-fol-

municări);
municări);
Secţiunea a II-a: „Banatul jugoslav, zone de interferență cultural-fol-
Secțiunea a I-a: „Banatul prin istorie și relațiile sârbo-române” (11 co-

clorică. Tradiții și obiceiuri culturale” (15 comunicări);
derulat pe patru secțiuni:

Secțiunea a III-a: „Limbă, literatură și creativitate” (10 comunicări);
Jugoslav - Petre Broșteanu”. În continuare, lucrările simpozionului s-au

Secţiunea a IV-a: „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea
blicist reșițean, care a vorbit despre „Un academician român din Banatul
identității naționale” (6 comunicări). Trei dintre comunicările acestei
trarea identității românilor” și dr. Vasile Mircea Zaberca, profesor și pu-

secțiuni au fost susținute de preoții:
Ianeș, „Rolul Bisericii Ortodoxe Române din Banatul jugoslav pentru păs-
1. Pr. prof. Ionel Popescu - „Academia Teologică din Caransebeș - 70 de
grad, domnul Panait Lefter, și au susținut comunicări: pr. vicar Moise

ani de la înființare”;
La sedința inaugurală a luat cuvântul ambasadorul României la Bel-

2. Pr. Petru Drăghicescu (Torac) - „Contribuția preotului la realizarea
acest mare praznic spiritual”.

acțiunilor obștești”;
Arhangheli Mihail și Gavriil pentru toți cei care suntem adunați astăzi la
3. Pr. Ioan Drăgoi (Timișoara) - „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în
Sfânta Liturghie și am invocat ajutorul lui Dumnezeu și ajutorul Sfinților

păstrarea identității naționale”.
„În această zi de mare praznic - a încheiat Preasfinția Sa - am oficiat

La încheierea lucrărilor pe secțiuni a avut loc lansarea actelor primu-
în frunte cu domnul profesor Costa Roșu.

lui simpozion „Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural” și au fost ver-
Aceleași mulțumiri au fost adresate și organizatorilor acestui simpozion,

nisate expozițiile de carte:
care îl acordă vieții culturale și spirituale a comunității românești de aici.

- „Opere capitale ale Institutului pentru manuale din Belgrad” și „Ope-
tată de domnul vicepreședinte Damian Radencovici - pentru sprijinul pe

re alese ale Editurii ‹‹Libertatea›› din Panciova”.
mat cuvenitele mulțumiri autorităților provinciei Vojvodina - reprezen-

În concluzie, simpozionul a fost o reușită, atât din punct de vedere or-
a transmis dragostea și prețuirea Bisericii Ortodoxe Române și a expri-

ganizatoric, cât și în ceea ce privește calitatea referatelor și a dezbaterilor
37
38
ce au avut loc pe marginea lor.
Duminică, 9 noiembrie, Preasfințitul Episcop Laurențiu a oficiat Sfânta
Liturghie în parohia Satu Nou, pastorită de protopopul Gheorghe Ianeș.
În acordurile fanfarei locale și ale corului parohial, Preasfinția Sa a fost
primit cu pâine și sare, iar preotul paroh și cei din parohiile învecinate,
între care și trei preoți sârbi, l-au înconjurat cu multă dragoste și l-au
condus în impunătoarea Biserică, unde cu câțiva ani în urmă s-au rugat
Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române și Sârbe; în acea zi de duminică,
Biserica a fost plină de mulțimea credincioșilor.
Serviciul liturgic, desfășurat într-o atmosferă de bucurie duhovni-
cească și pace lăuntrică, a fost înălțător, iar predica Părintelui Episcop,
despre „învierea fiicei lui Iair” și îndemnurile adresate credincioșilor de
a păstra credința strămoșească, frumoasele tradiții românești și „lim-
ba vechilor cazanii” au umplut de bucurie și de lacrimi sufletul și ochii
credincioșilor prezenți. Vizitarea bisericii sârbești din aceeași parohie și
agapa frățească, luată împreună cu toți preoții români și sârbi și cu mem-
brii corului parohial au încununat o vizită arhierească plină de roade în
ogorul credinței străbune și al culturii românești.
ogorul credinței străbune și al culturii românești.

brii corului parohial au încununat o vizită arhierească plină de roade în
agapa frățească, luată împreună cu toți preoții români și sârbi și cu mem-
credincioșilor prezenți. Vizitarea bisericii sârbești din aceeași parohie și
ba vechilor cazanii” au umplut de bucurie și de lacrimi sufletul și ochii
a păstra credința strămoșească, frumoasele tradiții românești și „lim-
despre „învierea fiicei lui Iair” și îndemnurile adresate credincioșilor de
cească și pace lăuntrică, a fost înălțător, iar predica Părintelui Episcop,
Serviciul liturgic, desfășurat într-o atmosferă de bucurie duhovni-
Biserica a fost plină de mulțimea credincioșilor.
Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române și Sârbe; în acea zi de duminică,
condus în impunătoarea Biserică, unde cu câțiva ani în urmă s-au rugat
între care și trei preoți sârbi, l-au înconjurat cu multă dragoste și l-au
primit cu pâine și sare, iar preotul paroh și cei din parohiile învecinate,
În acordurile fanfarei locale și ale corului parohial, Preasfinția Sa a fost
Liturghie în parohia Satu Nou, pastorită de protopopul Gheorghe Ianeș.
Duminică, 9 noiembrie, Preasfințitul Episcop Laurențiu a oficiat Sfânta
ce au avut loc pe marginea lor.
38
39
*„Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr.11-12, noiembrie-decembrie 1997, p. 10.
at, interesul pentru aceste manuscrise a scăzut.

în toată lumea. După acești ani – deși editarea și cercetarea lor a continu-
din partea cercetătorilor care le-au dedicat mii de articole, studii și cărți
Actualitatea manuscriselor de la Qumran*1
Până în anii ’60, aceste manuscrise s-au bucurat de o atenție deosebită
51-76; Calwer, Bibellexicon, Stuttgart, 1989, ed. a IV-a, pp. 1087-1098).
de la Marea Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 1-4, 1962, pp.
În urmă cu 50 de ani, mai exact în primăvara anului 1947, o știre
tamentul celor 12 patriarhi) etc. (A se vedea: Ath. Negoiță, Descoperirile

de senzație a făcut rapid înconjurul întregului mapamond: beduinii
de unii deutero-canonice, apocrife (Cartea jubileelor, Cartea lui Enoh, Tes-

Mohammad ed-Dib (Mohamed Lupul) și Ahmad Mohammad au descoperit
profeți mici, resturi care cuprindeau cartea lui Iov, Psalmii, cărțile numite
într-o grotă din apropierea Mării Moarte câteva manuscrise foarte vechi,
noscută), Regula Războiului, o culegere de imne, textul ebraic al celor 12

care, după ce au fost cercetate, s-a constatat că datează din sec. II î. H. – sec.
tarii asupra celorlalte cărți biblice, Regula Comunității (până acum necu-
I d. H. și prezintă o importanță foarte mare pentru absolut toate domeni-
lui Isaia, fragmente din ceilalți profeți mari și din cărțile istorice, comen-
ile scripturistice, pentru istoria iudaismului postbiblic și pentru originea
25.000 de fragmente). Între acestea se numără: textul complet al cărții

creștinismului (Pr. dr. Ath. Negoiță, Dascălul Dreptății și cei doi Mesia din
restul fiind deteriorate, unele fiind doar de mărimea unui timbru (aprox.
Manuscrisele de la Marea Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 11-
crise. Din păcate numai 10 din acestea s-au păstrat integral sau parțial,
12, 1962, p. 667; idem: Paralele între Biblie și Manuscrisele de la Marea
întreagă bibliotecă iudaică ce cuprinde aproape 800 de suluri cu manus-

Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 7-9, 1968, p. 392). Din acest
În anul următor, din cele 11 grote explorate a fost scoasă la suprafață o

moment, valoarea acestora a crescut brusc și o serie de cercetători au por-
regiune, atrași de posibilitatea realizării unui câștig ușor, dar substanțial.

nit la explorarea grotelor din această regiune, unde, cu 1900 de ani în urmă,
se retrăsese secta eseniană. La aceștia s-au adăugat imediat și beduinii din

se retrăsese secta eseniană. La aceștia s-au adăugat imediat și beduinii din
nit la explorarea grotelor din această regiune, unde, cu 1900 de ani în urmă,
regiune, atrași de posibilitatea realizării unui câștig ușor, dar substanțial.
moment, valoarea acestora a crescut brusc și o serie de cercetători au por-

În anul următor, din cele 11 grote explorate a fost scoasă la suprafață o
Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 7-9, 1968, p. 392). Din acest
întreagă bibliotecă iudaică ce cuprinde aproape 800 de suluri cu manus-
12, 1962, p. 667; idem: Paralele între Biblie și Manuscrisele de la Marea

crise. Din păcate numai 10 din acestea s-au păstrat integral sau parțial,
Manuscrisele de la Marea Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 11-

restul fiind deteriorate, unele fiind doar de mărimea unui timbru (aprox.
creștinismului (Pr. dr. Ath. Negoiță, Dascălul Dreptății și cei doi Mesia din
25.000 de fragmente). Între acestea se numără: textul complet al cărții
ile scripturistice, pentru istoria iudaismului postbiblic și pentru originea

lui Isaia, fragmente din ceilalți profeți mari și din cărțile istorice, comen-
I d. H. și prezintă o importanță foarte mare pentru absolut toate domeni-

tarii asupra celorlalte cărți biblice, Regula Comunității (până acum necu-
care, după ce au fost cercetate, s-a constatat că datează din sec. II î. H. – sec.
noscută), Regula Războiului, o culegere de imne, textul ebraic al celor 12
într-o grotă din apropierea Mării Moarte câteva manuscrise foarte vechi,
profeți mici, resturi care cuprindeau cartea lui Iov, Psalmii, cărțile numite
Mohammad ed-Dib (Mohamed Lupul) și Ahmad Mohammad au descoperit

de unii deutero-canonice, apocrife (Cartea jubileelor, Cartea lui Enoh, Tes-
de senzație a făcut rapid înconjurul întregului mapamond: beduinii

tamentul celor 12 patriarhi) etc. (A se vedea: Ath. Negoiță, Descoperirile
În urmă cu 50 de ani, mai exact în primăvara anului 1947, o știre

de la Marea Moartă, în revista „Mitropolia Banatului”, nr. 1-4, 1962, pp.
51-76; Calwer, Bibellexicon, Stuttgart, 1989, ed. a IV-a, pp. 1087-1098).
Până în anii ’60, aceste manuscrise s-au bucurat de o atenție deosebită
din partea cercetătorilor care le-au dedicat mii de articole, studii și cărți
Actualitatea manuscriselor de la Qumran*1 în toată lumea. După acești ani – deși editarea și cercetarea lor a continu-
at, interesul pentru aceste manuscrise a scăzut.
*„Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul III, nr.11-12, noiembrie-decembrie 1997, p. 10.
39
40
În anul 1991, M. Baigent și B. Light au publicat la München cartea Ver-
schlussache Jesus. Die Qumranrollen und die Wahrheit über das frühe Chris-
tentum, în care au acuzat Vaticanul că ar fi tergiversat tipărirea celor mai
importante texte qumranite „pentru că ar fi periculoase pentru credința
creștină” (apud Franz Josef Ordkemper, 50 Jahre Qumran, in Bibel und
instrument de lucru util și interesant.

Kirche, Stuttgart, anul 52, nr.1/1997, pp.37-40). Dacă această afirmație
Pentru teologi, preoți, studenți în Teologie și elevi seminariști, ar fi un

nu a fost luată în serios de oamenii de știință, iar impresia produsă asu-
completate cu ultimele informații, date și descoperiri.

pra cititorilor a fost destul de redusă, ea a avut totuși rolul de a readuce
tatului nostru teolog Athanasie Negoiță să fie adunate într-un volum și

în atenție manuscrisele amintite. Cărțile apărute după acest an au relie-
dată fiind importanța și actualitatea lor, ar fi de dorit ca și lucrările repu-

fat, din nou, importanța acestor descoperiri pentru înțelegerea Noului
Die Texte vom Toten Meer, vol. I-III, München, 1995-1996. De asemenea,
Testament și pentru lumea iudaică în care a crescut, a trăit și a activat
Zum Stand der Diskussion, Stuttgart, 1994; J. Maier, Die Qumran – Essener:
Mântuitorul Hristos. Totodată, nu puțini au fost aceia care s-au întrebat
zu den Schriften vom Toten Meer, Stuttgart, 1993; F-J. Ortkemper, Qumran.
dacă Mântuitorul Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul sau Sfântul Apostol
Sachbuch, Freiburg, 1993; J.A. Fitzmyer, Qumran: Die Anwort. 101 Fragen
Pavel au trăit în acea comunitate eseniană sau au avut vreun contact cu
H. Stegemann, Die Essener, Qumran, Johannes des Täufer und Jesus. Ein
ea. Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi, firește, decât negativ. Mem-
dată captivant, recomandăm ultimele lucrări apărute în spațiul german:

brii comunității de la Qumran au trăit într-un mediu închis și în opoziție
completeze informațiile în acest domeniu extrem de important și toto-

totală cu iudaismul oficial de la Templul din Ierusalim. De asemenea, nu
Pentru cei care doresc astăzi să aprofundeze aceste probleme și să-și

există nicio legătură între botezul Sfântului Ioan Botezătorul și spălările
învățăturile acestei comunități.

rituale practicate de esenieni, între epistolele Sfântului Apostol Pavel și
rituale practicate de esenieni, între epistolele Sfântului Apostol Pavel și

învățăturile acestei comunități.
există nicio legătură între botezul Sfântului Ioan Botezătorul și spălările

Pentru cei care doresc astăzi să aprofundeze aceste probleme și să-și
totală cu iudaismul oficial de la Templul din Ierusalim. De asemenea, nu

completeze informațiile în acest domeniu extrem de important și toto-
brii comunității de la Qumran au trăit într-un mediu închis și în opoziție

dată captivant, recomandăm ultimele lucrări apărute în spațiul german:
ea. Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi, firește, decât negativ. Mem-
H. Stegemann, Die Essener, Qumran, Johannes des Täufer und Jesus. Ein
Pavel au trăit în acea comunitate eseniană sau au avut vreun contact cu

Sachbuch, Freiburg, 1993; J.A. Fitzmyer, Qumran: Die Anwort. 101 Fragen
dacă Mântuitorul Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul sau Sfântul Apostol

zu den Schriften vom Toten Meer, Stuttgart, 1993; F-J. Ortkemper, Qumran.
Mântuitorul Hristos. Totodată, nu puțini au fost aceia care s-au întrebat

Zum Stand der Diskussion, Stuttgart, 1994; J. Maier, Die Qumran – Essener:
Testament și pentru lumea iudaică în care a crescut, a trăit și a activat

Die Texte vom Toten Meer, vol. I-III, München, 1995-1996. De asemenea,
fat, din nou, importanța acestor descoperiri pentru înțelegerea Noului

dată fiind importanța și actualitatea lor, ar fi de dorit ca și lucrările repu-
în atenție manuscrisele amintite. Cărțile apărute după acest an au relie-

tatului nostru teolog Athanasie Negoiță să fie adunate într-un volum și
pra cititorilor a fost destul de redusă, ea a avut totuși rolul de a readuce

completate cu ultimele informații, date și descoperiri.
nu a fost luată în serios de oamenii de știință, iar impresia produsă asu-

Pentru teologi, preoți, studenți în Teologie și elevi seminariști, ar fi un
Kirche, Stuttgart, anul 52, nr.1/1997, pp.37-40). Dacă această afirmație

instrument de lucru util și interesant.
creștină” (apud Franz Josef Ordkemper, 50 Jahre Qumran, in Bibel und

importante texte qumranite „pentru că ar fi periculoase pentru credința
tentum, în care au acuzat Vaticanul că ar fi tergiversat tipărirea celor mai
În anul 1991, M. Baigent și B. Light au publicat la München cartea Ver-

schlussache Jesus. Die Qumranrollen und die Wahrheit über das frühe Chris-
40
41
2 Nota autorului citat, p. 99.
1 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeş, Caransebeş, 1940, p. 125.
* „Foaia Diecezană“, serie nouă, Anul IV, Nr. 4 (38), aprilie, 1998, p. 12.
pentru a transforma vila într-un aşezământ social destinat credincioşilor
ce a intrat în posesie, Sfânta Episcopie a început lucrările de restaurare
Fundația Doboșan Rediviva *
dreptul de proprietate al Eparhiei noastre asupra acestui imobil. După

nut de drept și de fapt Episcopiei. Din anul 1997, instanţa a recunoscut
a demarat acţiunea de recuperare prin justiţie a clădirii, care a aparţi-
Băile Herculane, una din cele mai frumoase şi mai vizitate staţiuni bal-
socială al Episcopiei Caransebeşului, Preasfinția Sa Dr. Laurenţiu Streza

neo-climaterice din Europa, „impune ochiului profan prin frumuseţea pi-
ţinând seama de importanţa acestei vile pentru programul de asistenţă

torească a aşezării, impune cercetătorului istoric prin urmele puternicei
Luând cunoştinţă de starea deplorabilă a fostei case de vacanță şi

civilizaţii romane de la „Sacri Herculi fontes“, izvoarele termale minuna-
defecte etc.
te, bogate în săruri vindecătoare, flora pădurilor dese şi încărcate în ozon
sanitare furate sau distruse, cu acoperişul spart, cu instalaţille electrice

cari străjulesc calea şerpuitoare a Cernei, toate sunt o binecuvântare a lui
într-o stare de degradare greu de descris în câteva cuvinte, cu instalațiile

Dumnezeu“, scria consilierul Nicolae Cornean1.
„Pavilionul 10“. După anul 1989, această frumoasă clădire a ajuns, însă,
În această stațiune a existat o fundație realizată de învăţătorul Con-
statului român ca pavilion de cazare pentru turişti, sub denumirea de

stantin Doboşan şi soţia sa, Sofia. Fundaţia, ctitorită de aceşti buni cre-
Din păcate, în anul 1966, vila Doboşan a fost trecută în proprietatea

dincioşi ai Bisericii noastre, deţinători ai mai multor imobile și ai unei
apreciabil“2.
fabrici de utilaje în Timişoara, a donat Consistoriului diecezan greco-or-
anul 1935, ceea ce a făcut ca Episcopia să aibă aici „un izvor de venit
todox român Caransebeş (Consiliului eparhial al Episcopiei Caransebe-
odihnă pentru preoți“. Numărul acestor camere a crescut cu încă 16 în

şului) la 10 martie 1926 o vilă cu 24 de camere cu destinaţia „casă de
şului) la 10 martie 1926 o vilă cu 24 de camere cu destinaţia „casă de

odihnă pentru preoți“. Numărul acestor camere a crescut cu încă 16 în
todox român Caransebeş (Consiliului eparhial al Episcopiei Caransebe-

anul 1935, ceea ce a făcut ca Episcopia să aibă aici „un izvor de venit
fabrici de utilaje în Timişoara, a donat Consistoriului diecezan greco-or-

apreciabil“2.
dincioşi ai Bisericii noastre, deţinători ai mai multor imobile și ai unei

Din păcate, în anul 1966, vila Doboşan a fost trecută în proprietatea
stantin Doboşan şi soţia sa, Sofia. Fundaţia, ctitorită de aceşti buni cre-
statului român ca pavilion de cazare pentru turişti, sub denumirea de
În această stațiune a existat o fundație realizată de învăţătorul Con-

„Pavilionul 10“. După anul 1989, această frumoasă clădire a ajuns, însă,
Dumnezeu“, scria consilierul Nicolae Cornean1.

într-o stare de degradare greu de descris în câteva cuvinte, cu instalațiile
cari străjulesc calea şerpuitoare a Cernei, toate sunt o binecuvântare a lui

sanitare furate sau distruse, cu acoperişul spart, cu instalaţille electrice
te, bogate în săruri vindecătoare, flora pădurilor dese şi încărcate în ozon

defecte etc.
civilizaţii romane de la „Sacri Herculi fontes“, izvoarele termale minuna-

Luând cunoştinţă de starea deplorabilă a fostei case de vacanță şi
torească a aşezării, impune cercetătorului istoric prin urmele puternicei

ţinând seama de importanţa acestei vile pentru programul de asistenţă
neo-climaterice din Europa, „impune ochiului profan prin frumuseţea pi-

socială al Episcopiei Caransebeşului, Preasfinția Sa Dr. Laurenţiu Streza
Băile Herculane, una din cele mai frumoase şi mai vizitate staţiuni bal-
a demarat acţiunea de recuperare prin justiţie a clădirii, care a aparţi-
nut de drept și de fapt Episcopiei. Din anul 1997, instanţa a recunoscut
dreptul de proprietate al Eparhiei noastre asupra acestui imobil. După
ce a intrat în posesie, Sfânta Episcopie a început lucrările de restaurare
Fundația Doboșan Rediviva * pentru a transforma vila într-un aşezământ social destinat credincioşilor
* „Foaia Diecezană“, serie nouă, Anul IV, Nr. 4 (38), aprilie, 1998, p. 12.
1 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeş, Caransebeş, 1940, p. 125.
2 Nota autorului citat, p. 99.
41
42
cu posibilităţi materiale reduse, preoţilor, slujitorilor cinului monahal, Seminarul teologic din Caransebeș, coordonate de către preotul profesor Rusalin Isac.
oaspeţilor din ţară şi străinătate etc. 3 La lucrările de dezafectare a spitalului au lucrat, două săptămâni, opt persoane de la
În condițiile actuale, când întreaga societate românească trece printr-
o profundă criză economică, nu este uşor să renovezi, pornind de la zero,
o casă cu 40 de camere şi să o transformi într-un aşezământ social dotat
cu cele necesare pentru cazare, masă, tratament şi, nu în ultimul rând, o
capelă în care cei bolnavi, necăjiţi şi întristaţi să găsească o oază de liniş-
te, reculegere sufletească și tratament spiritual.
De aceea, Episcopia a făcut o serie de demersuri pentru includerea
acestei case în circuitul turistic, demersuri la care s-au adăugat cele ale
unor oameni de suflet din Germania, în frunte cu domnul Dietmar Dwo-
tine.
razik din Bamberg-Pödeldorf, care, ajutat de prefectul regiunii Bamberg,
toate strădaniile pe care le depun pe altarul credinţei şi al carității creş-

de domnul Valeriu Borlovan și de alți prieteni ai Domniei Sale au deza-
tească eforturile și jertfa prietenilor noştri germani și să binecuvânteze

fectat, au încărcat și au trimis la Caransebeș trei transporturi cu obiecte
Germania pentru această donaţie, rugăm pe Bunul Dumnezeu să răsplă-

de mobilier, sanitare, electrice și altele, de la spitalul Burgebrach, a căror
Mulţumind celor amintiţi şi organizaţiei umanitare „Hilfe in Not“ din

valoare este de ordinul multor milioane3. Acest gest creștinesc și uma-
potrivit.
nitar evidenţiază, încă o dată, bunele raporturi existente între Episcopia
în vara anului 1997 și despre care „Foaia Diecezană“ a relatat la timpul

Caransebeşului şi fraţii catolici din Arhiepiscopia Bambergului, raporturi
însoțit de preotul profesor Sorin Cosma și de semnatarul acestor rânduri,

temeluite mai ales în urma vizitei întreprinse acolo de Preasfinţia Sa,
temeluite mai ales în urma vizitei întreprinse acolo de Preasfinţia Sa,

însoțit de preotul profesor Sorin Cosma și de semnatarul acestor rânduri,
Caransebeşului şi fraţii catolici din Arhiepiscopia Bambergului, raporturi

în vara anului 1997 și despre care „Foaia Diecezană“ a relatat la timpul
nitar evidenţiază, încă o dată, bunele raporturi existente între Episcopia

potrivit.
valoare este de ordinul multor milioane3. Acest gest creștinesc și uma-

Mulţumind celor amintiţi şi organizaţiei umanitare „Hilfe in Not“ din
de mobilier, sanitare, electrice și altele, de la spitalul Burgebrach, a căror

Germania pentru această donaţie, rugăm pe Bunul Dumnezeu să răsplă-
fectat, au încărcat și au trimis la Caransebeș trei transporturi cu obiecte

tească eforturile și jertfa prietenilor noştri germani și să binecuvânteze
de domnul Valeriu Borlovan și de alți prieteni ai Domniei Sale au deza-

toate strădaniile pe care le depun pe altarul credinţei şi al carității creş-
razik din Bamberg-Pödeldorf, care, ajutat de prefectul regiunii Bamberg,

tine.
unor oameni de suflet din Germania, în frunte cu domnul Dietmar Dwo-

acestei case în circuitul turistic, demersuri la care s-au adăugat cele ale
De aceea, Episcopia a făcut o serie de demersuri pentru includerea
te, reculegere sufletească și tratament spiritual.
capelă în care cei bolnavi, necăjiţi şi întristaţi să găsească o oază de liniş-
cu cele necesare pentru cazare, masă, tratament şi, nu în ultimul rând, o
o casă cu 40 de camere şi să o transformi într-un aşezământ social dotat
o profundă criză economică, nu este uşor să renovezi, pornind de la zero,
În condițiile actuale, când întreaga societate românească trece printr-
oaspeţilor din ţară şi străinătate etc.
cu posibilităţi materiale reduse, preoţilor, slujitorilor cinului monahal,
3 La lucrările de dezafectare a spitalului au lucrat, două săptămâni, opt persoane de la
Seminarul teologic din Caransebeș, coordonate de către preotul profesor Rusalin Isac.
42
43
19-20.
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, nr. 9-10, 1998, septembrie-octombrie, p.
Academiei în prezența arhiereului Filaret Musta, a primului rector, Dr.

260 de ani de la prima atestare documentară – și a continuat la sediul
Academia Teologică din Caransebeș* 1
brie 1927, în catedrala „Sfântul Gheorghe” – care anul acesta sărbătorește
– repere istorice –
Deschiderea festivă a anului universitar a avut loc în ziua de 24 septem-
miilor din Direcția Învățământului Superior.
școli de rang superior, fiind încorporate în rândul facultăților și al acade-
Înființarea, în anul 1998, a Secției de Teologie Ortodoxă-Istorie în cadrul
lui Sinod, Academiile Teologice din Ardeal și Banat au fost recunoscute ca
Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, ale cărei cursuri se vor ține în
frământări și piedici, abia în anul 1927. În anul 1933, la stăruința Sfântu-
cetatea teologică a Caransebeșului, constituie un moment important în viața
și Moise Ienciu la București), acest lucru a fost înfăptuit, însă după multe
bisericească și culturală a acestui colț de țară, întâmplat prin voia proniei
studiu. Din cauza lipsei de profesori (Vasile Loichiță plecase la Cernăuți
divine, la 50 de ani de la închiderea fortuită a Academiei Teologice (1948).
stitutul Teologic la rangul superior de Academie Teologică, cu patru ani de
De aceea, considerându-se că această secție continuă prestigioasa
Caransebeșului, impulsionată de ierarhul amintit, a hotărât să ridice In-
activitate teologică a acelei academii, deschiderea festivă a noului an
Era prin anul 1924 când Adunarea Eparhială a Episcopiei
universitar a avut loc nu numai în noul și modernul centru universitar
sului vlădică Iosif Traian Bădescu, Academia Teologică.
reșițean, ci și la Caransebeș, în prezența Preasfințitului Laurențiu Streza,
scurt, câteva repere istorice referitoare la ctitoria evlaviosului și inimo-
Episcopul Caransebeșului, de față fiind personalități marcante ale vieții
Date fiind cele mai sus amintite, în cele ce urmează vom prezenta, pe
bisericești, culturale și politice din oraș și din județ, profesori universi-
școlilor din oraș, conducători ai diverselor instituții locale etc.
tari și de seminar, preoți, foști studenți ai Academiei Teologice, directorii
tari și de seminar, preoți, foști studenți ai Academiei Teologice, directorii
școlilor din oraș, conducători ai diverselor instituții locale etc.
bisericești, culturale și politice din oraș și din județ, profesori universi-
Date fiind cele mai sus amintite, în cele ce urmează vom prezenta, pe
Episcopul Caransebeșului, de față fiind personalități marcante ale vieții
scurt, câteva repere istorice referitoare la ctitoria evlaviosului și inimo-
reșițean, ci și la Caransebeș, în prezența Preasfințitului Laurențiu Streza,
sului vlădică Iosif Traian Bădescu, Academia Teologică.
universitar a avut loc nu numai în noul și modernul centru universitar
Era prin anul 1924 când Adunarea Eparhială a Episcopiei
activitate teologică a acelei academii, deschiderea festivă a noului an
Caransebeșului, impulsionată de ierarhul amintit, a hotărât să ridice In-
De aceea, considerându-se că această secție continuă prestigioasa
stitutul Teologic la rangul superior de Academie Teologică, cu patru ani de
divine, la 50 de ani de la închiderea fortuită a Academiei Teologice (1948).
studiu. Din cauza lipsei de profesori (Vasile Loichiță plecase la Cernăuți
bisericească și culturală a acestui colț de țară, întâmplat prin voia proniei
și Moise Ienciu la București), acest lucru a fost înfăptuit, însă după multe
cetatea teologică a Caransebeșului, constituie un moment important în viața
frământări și piedici, abia în anul 1927. În anul 1933, la stăruința Sfântu-
Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, ale cărei cursuri se vor ține în
lui Sinod, Academiile Teologice din Ardeal și Banat au fost recunoscute ca
Înființarea, în anul 1998, a Secției de Teologie Ortodoxă-Istorie în cadrul
școli de rang superior, fiind încorporate în rândul facultăților și al acade-
miilor din Direcția Învățământului Superior.
Deschiderea festivă a anului universitar a avut loc în ziua de 24 septem-
brie 1927, în catedrala „Sfântul Gheorghe” – care anul acesta sărbătorește
– repere istorice – 260 de ani de la prima atestare documentară – și a continuat la sediul
Academia Teologică din Caransebeș* 1 Academiei în prezența arhiereului Filaret Musta, a primului rector, Dr.
* „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, nr. 9-10, 1998, septembrie-octombrie, p.

19-20.
43
44
- pr. Dr. Petru Rezuș, (1913-1985), fost redactor al prestigioasei revis-

Petru Barbu, a profesorilor și studenților.
sale despre istoria Bisericii bănățene;

Primul corp profesoral al acestei venerabile instituții teologice a fost
- pr. Dr. Gheorghe Cotoșman (1904-1977), cunoscut pentru lucrările

alcătuit din foștii profesori ai Institutului Teologic, ctitorit de vlădica Ioan
gie Morală;
Popasu, în anul 1865:
demiei, a publicat istoricul Episcopiei Hotinului și câteva studii de Teolo-

- pr. Dr. Petru Barbu (1864-1941), autor a numeroase lucrări și ma-
- arhim. Dr. Laurențiu Busuioc, (1896-1962), fost și el rector al Aca-

nuale de Religie și Istorie bisericească pentru școlile superioare și medii;
pic, folosit și astăzi în stranele bisericilor bănățene;

- pr. Dr. Dumitru Cioloca (1874-1963), posesorul uneia dintre cele
- Constantin Vladu (1903-1971), autorul cunoscutului manual de Ti-

mai mari biblioteci din oraș, colaborator la „Foaia Diecezană” și la „Dra-
sericii noastre;
pelul” din Lugoj și autorul lucrărilor Povești din Banat, (după manuscrisul
niul Vechiului Testament – după cum îl caracteriza un înalt ierarh al Bi-

lăsat de I. I. Olariu), Simeon Mangiuca, Cântece de războiu vitejești (1916)
- protodiac. Ioan David (1900-1967), un adevărat „savant” în dome-

și Dor și jale (1917);
tineri, școliți în țară și în renumite centre universitare din străinătate:

- pr. Dr. Ștefan Pop (1866-1947), venit de la Biserica Greco-Catolică,
În anii următori corpul profesoral s-a întărit și mai mult cu profesori

cunoscut datorită documentatelor sale lucrări de istorie bisericească:
poetului nepereche Mihai Eminescu.

Primii grămătici bănățeni (1924), La trecutul diecezei Caransebeșului,
Constantin Popasu, medicul Academiei și o vreme medicul personal al

(1932) etc. și pentru numeroasele lucrări de filologie publicate în diferite
- Dumitru D. Popescu și Filip Pop, profesori suplinitori și Dr.

reviste din Banat și din Ardeal;
toriul corurilor din Banat;

- pr. Dr. Zeno Munteanu (1902-1997), al doilea rector al acestei
apreciate compoziții bisericești și laice care se regăsesc și astăzi în reper-

instituții, ulterior profesor și director al Seminarului Teologic, a publicat
- Antoniu Sequens (1865-1938), profesor de muzică, autorul unor

lucrări în domeniul Studiului Biblic;
lucrări în domeniul Studiului Biblic;

- Antoniu Sequens (1865-1938), profesor de muzică, autorul unor
instituții, ulterior profesor și director al Seminarului Teologic, a publicat

apreciate compoziții bisericești și laice care se regăsesc și astăzi în reper-
- pr. Dr. Zeno Munteanu (1902-1997), al doilea rector al acestei

toriul corurilor din Banat;
reviste din Banat și din Ardeal;

- Dumitru D. Popescu și Filip Pop, profesori suplinitori și Dr.
(1932) etc. și pentru numeroasele lucrări de filologie publicate în diferite

Constantin Popasu, medicul Academiei și o vreme medicul personal al
Primii grămătici bănățeni (1924), La trecutul diecezei Caransebeșului,

poetului nepereche Mihai Eminescu.
cunoscut datorită documentatelor sale lucrări de istorie bisericească:

În anii următori corpul profesoral s-a întărit și mai mult cu profesori
- pr. Dr. Ștefan Pop (1866-1947), venit de la Biserica Greco-Catolică,

tineri, școliți în țară și în renumite centre universitare din străinătate:
și Dor și jale (1917);

- protodiac. Ioan David (1900-1967), un adevărat „savant” în dome-
lăsat de I. I. Olariu), Simeon Mangiuca, Cântece de războiu vitejești (1916)

niul Vechiului Testament – după cum îl caracteriza un înalt ierarh al Bi-
pelul” din Lugoj și autorul lucrărilor Povești din Banat, (după manuscrisul
sericii noastre;
mai mari biblioteci din oraș, colaborator la „Foaia Diecezană” și la „Dra-

- Constantin Vladu (1903-1971), autorul cunoscutului manual de Ti-
- pr. Dr. Dumitru Cioloca (1874-1963), posesorul uneia dintre cele

pic, folosit și astăzi în stranele bisericilor bănățene;
nuale de Religie și Istorie bisericească pentru școlile superioare și medii;

- arhim. Dr. Laurențiu Busuioc, (1896-1962), fost și el rector al Aca-
- pr. Dr. Petru Barbu (1864-1941), autor a numeroase lucrări și ma-

demiei, a publicat istoricul Episcopiei Hotinului și câteva studii de Teolo-
Popasu, în anul 1865:

gie Morală;
alcătuit din foștii profesori ai Institutului Teologic, ctitorit de vlădica Ioan

- pr. Dr. Gheorghe Cotoșman (1904-1977), cunoscut pentru lucrările
Primul corp profesoral al acestei venerabile instituții teologice a fost

sale despre istoria Bisericii bănățene;
Petru Barbu, a profesorilor și studenților.

- pr. Dr. Petru Rezuș, (1913-1985), fost redactor al prestigioasei revis-
44
45
depășit granițele țării.

te ”Altarul Banatului” (1944-1947) și autorul unor importante lucrări în
românească cu opere remarcabile, prin care Banatul și Caransebeșul au

domeniul Teologiei sistematice;
ma slujitori ai Bisericii, ci a înfrumusețat, a sporit și a îmbogățit Teologia

- pr. Dr. Mircea Chialda, (1913-1991), a elaborat lucrări de referință
a exagera câtuși de puțin, nu și-a îndeplinit doar simpla menire de a for-

în domeniul Studiului Biblic al Vechiului Testament;
ce din trecutul venerabilei Academii Teologice din Caransebeș care, fără

- pr. Dr. Iova Firca, (1908-1988), a ocupat o vreme catedra de Teologie
Așadar, acestea ar fi, foarte pe scurt, cele mai importante repere istori-
practică și a publicat studii și articole în „Foaia Diecezană”.
Cu puțin timp, înainte de a-și închide porțile, Academia l-a primit în
numirea fiecăruia, Cel ce știi pe fiecare din pântecele maicii lui!” corpul profesoral pe Nicolae Corneanu, astăzi mitropolitul Banatului și
Olariu. „Și pe cei ce nu i-am pomenit, din neștiință sau uitare, sau pentru
mulțimea numelor, Tu Însuți, îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi vârsta și unul din cei mai apreciați condeieri ai Bisericii noastre.
Ieremia B. Ghiţă, Ilie Câmpeanu, Virgil Turcan, Ion B. Mureșianu, Cornel

În anii grei ai celui de-al doilea război mondial (1940-1941),
Suru, Marcu Bănescu, Victor Vlăduceanu, Ioan Rachitovici (Rahoveanu),

Caransebeșul a adăpostit și Academia Teologică de la Oradea, cu profeso-
nice de pomenire, amintim doar pe câțiva dintre dânșii: Iacob Crețu, Isaia
rii: Dumitru Belu, Sofron Vlad și Teodor Savu. Tot în acele vremuri, pro-
că. Și pentru a nu lăsa colbul vremii să se aștearnă peste numele lor vred-
fesorii Academiei au suplinit la catedră pe colegii lor de la Liceul „Traian
profesori de Teologie au ocupat funcții înalte în administrația bisericeas-

Doda”, plecați pe front, inițiind și un ciclu de conferințe de care își mai
bună, tineri care au devenit, apoi, slujitori demni ai altarelor străbune,

amintesc și astăzi foștii elevi ai liceului.
știință, un laborator duhovnicesc în care tineri dornici de învățătura cea

Trecând acum la primul an universitar, amintim că acesta a debutat cu
noastre, Academia Teologică a devenit un adevărat focar de cultură și de

un număr de 71 studenți, între care preoți, învățători, funcționari etc. din
rit studiile, monografiile și operele deosebit de actuale și în vremurile

Eparhia Caransebeșului și din Banatul sârbesc, dar și din alte eparhii.
corpul profesoral de elită care s-a format aici și care, tot aici, și-a tipă-
În anii cât a funcționat, prin vrednicia ierarhilor oblăduitori și prin
În anii cât a funcționat, prin vrednicia ierarhilor oblăduitori și prin

corpul profesoral de elită care s-a format aici și care, tot aici, și-a tipă-
Eparhia Caransebeșului și din Banatul sârbesc, dar și din alte eparhii.

rit studiile, monografiile și operele deosebit de actuale și în vremurile
un număr de 71 studenți, între care preoți, învățători, funcționari etc. din

noastre, Academia Teologică a devenit un adevărat focar de cultură și de
Trecând acum la primul an universitar, amintim că acesta a debutat cu

știință, un laborator duhovnicesc în care tineri dornici de învățătura cea
amintesc și astăzi foștii elevi ai liceului.

bună, tineri care au devenit, apoi, slujitori demni ai altarelor străbune,
Doda”, plecați pe front, inițiind și un ciclu de conferințe de care își mai

profesori de Teologie au ocupat funcții înalte în administrația bisericeas-
fesorii Academiei au suplinit la catedră pe colegii lor de la Liceul „Traian

că. Și pentru a nu lăsa colbul vremii să se aștearnă peste numele lor vred-
rii: Dumitru Belu, Sofron Vlad și Teodor Savu. Tot în acele vremuri, pro-
nice de pomenire, amintim doar pe câțiva dintre dânșii: Iacob Crețu, Isaia
Caransebeșul a adăpostit și Academia Teologică de la Oradea, cu profeso-

Suru, Marcu Bănescu, Victor Vlăduceanu, Ioan Rachitovici (Rahoveanu),
În anii grei ai celui de-al doilea război mondial (1940-1941),

Ieremia B. Ghiţă, Ilie Câmpeanu, Virgil Turcan, Ion B. Mureșianu, Cornel
unul din cei mai apreciați condeieri ai Bisericii noastre.

Olariu. „Și pe cei ce nu i-am pomenit, din neștiință sau uitare, sau pentru
corpul profesoral pe Nicolae Corneanu, astăzi mitropolitul Banatului și

mulțimea numelor, Tu Însuți, îi pomenește, Dumnezeule, Cel ce știi vârsta și
Cu puțin timp, înainte de a-și închide porțile, Academia l-a primit în

numirea fiecăruia, Cel ce știi pe fiecare din pântecele maicii lui!”
practică și a publicat studii și articole în „Foaia Diecezană”.

Așadar, acestea ar fi, foarte pe scurt, cele mai importante repere istori-
- pr. Dr. Iova Firca, (1908-1988), a ocupat o vreme catedra de Teologie

ce din trecutul venerabilei Academii Teologice din Caransebeș care, fără
în domeniul Studiului Biblic al Vechiului Testament;

a exagera câtuși de puțin, nu și-a îndeplinit doar simpla menire de a for-
- pr. Dr. Mircea Chialda, (1913-1991), a elaborat lucrări de referință

ma slujitori ai Bisericii, ci a înfrumusețat, a sporit și a îmbogățit Teologia
domeniul Teologiei sistematice;

românească cu opere remarcabile, prin care Banatul și Caransebeșul au
te ”Altarul Banatului” (1944-1947) și autorul unor importante lucrări în

depășit granițele țării.
45
46
4 1 Corinteni 15, 20.
3 Luca 24, 36.
2 Ieșirea 12, 13-17.
1 Ieșirea 12, 1-13.
1999, p. 8.
Paștile – trecerea din moarte la viață*
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul V, nr. 3-4 (49-50), martie-aprilie
salvându-Și poporul de la pieire, din robia faraonică a păcatului.

Hristos, Dumnezeu-Omul, se așază oarecum în postura lui Moise,
Cuvântul „Paști” vine de la ebraicul pesah, care înseamnă trecere și
înviat și dă sens vieții noastre.

se referă la trecerea minunată a evreilor prin Marea Roșie sau la trece-
întărește, ne sporește bucuria, nădejdea, dorința de a-L vedea pe Hristos

rea îngerului morții pe lângă casele fiilor lui Israel, însemnate cu sân-
Înviere. Credința în Înviere este mana noastră în această perioadă; ea ne

gele mielului sacrificat la porunca lui Dumnezeu1. Pentru „poporul ales“,
rul postului și al rugăciunii, pentru ca, prin jertfă și cruce, să ajungem la

Paștile nu reprezintă doar sărbătoarea cea mai importantă, „sărbătoarea
cări, căderi și ridicări, dar îl traversăm în credință și nădejde, cu ajuto-

Domnului“, ce trebuia prăznuită ca „așezământ veșnic“ și prin „adunare
zile, un pustiu plin de tot felul de ispite și obstacole, slăbiciuni, încer-

sfântă“2, ci înseamnă, totodată, ieșirea din starea de robie faraonică, do-
Asemeni poporului ales, și noi traversăm o perioadă de patruzeci de

bândirea conștiinței de neam și intrarea în țara libertății, a făgăduinței,
de la moarte la viață.
„țara în care curge lapte și miere“.
robie la libertate, de la păcat la nepătimire, de la dezechilibru la echilibru,

Pentru creștini, Sfintele Paști sau Învierea Domnului este tot cea mai
o trecere, dar nu dintr-o țară într-alta alta, ci dintr-o stare într-alta. De la

mare sărbătoare, „sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor“,
învierii) celor adormiți“4. Odată cu acest praznic, noi sărbătorim însă și

„sărbătoarea dumnezeirii Mântuitorului“, ziua în care s-au împlinit toate
pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi“3, „fiind începătură (a

profețiile Vechiului Testament, iar apostolii au înțeles că „așa se cădea să
profețiile Vechiului Testament, iar apostolii au înțeles că „așa se cădea să

pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi“3, „fiind începătură (a
„sărbătoarea dumnezeirii Mântuitorului“, ziua în care s-au împlinit toate

învierii) celor adormiți“4. Odată cu acest praznic, noi sărbătorim însă și
mare sărbătoare, „sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor“,

o trecere, dar nu dintr-o țară într-alta alta, ci dintr-o stare într-alta. De la
Pentru creștini, Sfintele Paști sau Învierea Domnului este tot cea mai
robie la libertate, de la păcat la nepătimire, de la dezechilibru la echilibru,
„țara în care curge lapte și miere“.

de la moarte la viață.
bândirea conștiinței de neam și intrarea în țara libertății, a făgăduinței,

Asemeni poporului ales, și noi traversăm o perioadă de patruzeci de
sfântă“2, ci înseamnă, totodată, ieșirea din starea de robie faraonică, do-

zile, un pustiu plin de tot felul de ispite și obstacole, slăbiciuni, încer-
Domnului“, ce trebuia prăznuită ca „așezământ veșnic“ și prin „adunare

cări, căderi și ridicări, dar îl traversăm în credință și nădejde, cu ajuto-
Paștile nu reprezintă doar sărbătoarea cea mai importantă, „sărbătoarea

rul postului și al rugăciunii, pentru ca, prin jertfă și cruce, să ajungem la
gele mielului sacrificat la porunca lui Dumnezeu1. Pentru „poporul ales“,

Înviere. Credința în Înviere este mana noastră în această perioadă; ea ne
rea îngerului morții pe lângă casele fiilor lui Israel, însemnate cu sân-
întărește, ne sporește bucuria, nădejdea, dorința de a-L vedea pe Hristos
se referă la trecerea minunată a evreilor prin Marea Roșie sau la trece-

înviat și dă sens vieții noastre.
Cuvântul „Paști” vine de la ebraicul pesah, care înseamnă trecere și

Hristos, Dumnezeu-Omul, se așază oarecum în postura lui Moise,
salvându-Și poporul de la pieire, din robia faraonică a păcatului.
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, anul V, nr. 3-4 (49-50), martie-aprilie
1999, p. 8.
1 Ieșirea 12, 1-13. Paștile – trecerea din moarte la viață*
2 Ieșirea 12, 13-17.
3 Luca 24, 36.
4 1 Corinteni 15, 20.
46
47
8 Asumându-Și firea căzută a omului, prin înspăimântătoarea și dureroasa
7
Romani 6, 6.
pedeapsă a răstignirii, prin moartea pe cruce și prin slăvita Înviere, El o
6
I Corinteni 15, 3.
5
Marcu 8, 34. prezintă Tatălui eliberată de orice întinăciune, curată și îndumnezeită.
Nichifor Crainic, Sfințenia - împlinirea umanului, Iași, 1993, p. 19. În felul acesta, Învierea devine cu adevărat ziua cea mai frumoasă, ziua
ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și
în care omul a înțeles că destinul său „este acela de a ajunge un Hristos
Neamurilor: „Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, - pentru

prin asemănare, adică un fiu adoptiv a lui Dumnezeu, sau de a ajunge
se împărtăși din bucuria Sfintei Învieri, așa după cum remarcă Apostolul
Dumnezeu nu prin identitate, ci prin participare la natura dumnezeiască“5.
haristie, pentru ca în felul acesta să devină un om nou și să fie vrednic a

Pentru a ne putea împărtăși pe deplin de bucuria Învierii și de roadele
într-un alt mod, prin post, prin rugăciune, prin spovedanie și prin Eu-
ei binefăcătoare, Domnul Hristos ne îndeamnă să urmăm pilda vieții Lui
tură pascală, chemat să refacă drumul parcurs de Hristos Domnul, însă

și să-L însoțim pe drumul crucii: „Oricine voiește să vină după Mine, să se
tuirii neamului omenesc, putem afirma că omul este esențialmente făp-

lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“6. Dacă nu vom urca
Rememorând aceste momente sublime și importante din istoria mân-

împreună Dealul Golgotei, dacă nu vom lua povara crucii pe umerii noștri
nii“, Duminica.
precum Simon Cirineul și dacă nu ne vom pironi păcatul pe crucea sfântă,
tic prin supremul și măritul act al Învierii, în „ziua cea dintâi a săptămâ-
nu ne vom putea „lumina cu prăznuirea“ și nu vom înțelege că „Hristos a
Sinedriului de către Ponțiu Pilat (26-36 d.Hr.), pentru a se sfârși apoteo-

murit pentru păcatele noastre, după Scripturi“7. Înviere fără drumul cru-
fluentului ex-arhiereu Ana și apoi în fața lui Caiafa, aprobarea hotărârii

cii și fără Golgota nu se poate, căci spune Sfântul Apostol Pavel: „Omul
rească și rugăciunea din Ghetsimani, judecarea Mântuitorului în fața in-

nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul
Iuda, Cina cea de Taină, cuvântarea despre despărțire, rugăciunea Arhie-

păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului“8.
nului în Ierusalim, și se continuă cu ungerea din Betania, trădarea lui

Săptămâna Sfintelor Pătimiri începe în slavă, odată cu intrarea Dom-
Săptămâna Sfintelor Pătimiri începe în slavă, odată cu intrarea Dom-

nului în Ierusalim, și se continuă cu ungerea din Betania, trădarea lui
păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului“8.

Iuda, Cina cea de Taină, cuvântarea despre despărțire, rugăciunea Arhie-
nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul

rească și rugăciunea din Ghetsimani, judecarea Mântuitorului în fața in-
cii și fără Golgota nu se poate, căci spune Sfântul Apostol Pavel: „Omul
fluentului ex-arhiereu Ana și apoi în fața lui Caiafa, aprobarea hotărârii
murit pentru păcatele noastre, după Scripturi“7. Înviere fără drumul cru-
Sinedriului de către Ponțiu Pilat (26-36 d.Hr.), pentru a se sfârși apoteo-
nu ne vom putea „lumina cu prăznuirea“ și nu vom înțelege că „Hristos a

tic prin supremul și măritul act al Învierii, în „ziua cea dintâi a săptămâ-
precum Simon Cirineul și dacă nu ne vom pironi păcatul pe crucea sfântă,

nii“, Duminica.
împreună Dealul Golgotei, dacă nu vom lua povara crucii pe umerii noștri
Rememorând aceste momente sublime și importante din istoria mân-
lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“6. Dacă nu vom urca
tuirii neamului omenesc, putem afirma că omul este esențialmente făp-
și să-L însoțim pe drumul crucii: „Oricine voiește să vină după Mine, să se

tură pascală, chemat să refacă drumul parcurs de Hristos Domnul, însă
ei binefăcătoare, Domnul Hristos ne îndeamnă să urmăm pilda vieții Lui

într-un alt mod, prin post, prin rugăciune, prin spovedanie și prin Eu-
Pentru a ne putea împărtăși pe deplin de bucuria Învierii și de roadele

haristie, pentru ca în felul acesta să devină un om nou și să fie vrednic a
Dumnezeu nu prin identitate, ci prin participare la natura dumnezeiască“5.

se împărtăși din bucuria Sfintei Învieri, așa după cum remarcă Apostolul
prin asemănare, adică un fiu adoptiv a lui Dumnezeu, sau de a ajunge

Neamurilor: „Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, - pentru
în care omul a înțeles că destinul său „este acela de a ajunge un Hristos

ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și
În felul acesta, Învierea devine cu adevărat ziua cea mai frumoasă, ziua
prezintă Tatălui eliberată de orice întinăciune, curată și îndumnezeită.
5 Nichifor Crainic, Sfințenia - împlinirea umanului, Iași, 1993, p. 19.
pedeapsă a răstignirii, prin moartea pe cruce și prin slăvita Înviere, El o

6 Marcu 8, 34.
Asumându-Și firea căzută a omului, prin înspăimântătoarea și dureroasa

7 I Corinteni 15, 3.
8 Romani 6, 6.
47
48
noi întru înnoirea vieții“9.
11 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură în sfânta și minunata zi a măritei și mân-
tuitoarei Învieria lui Hristos.
Prin urmare, fundamentale în creștinism sunt Jertfa și Îndumnezeirea,
10 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul 2, București, 1978,
posibile numai „în Hristos, cu Hristos și prin Hristos“ și urmarea Lui pe p. 182.
9 Romani 6, 4.
drumul crucii până la Înviere. O astfel de concepție despre viață, care are
în centrul ei Învierea, creează un popor optimist, încrezător în destinul
său. De aceea, „numai perspectiva Învierii ne dă puterea să ducem ade-
vărata luptă cerută de ea: lupta împotriva pasiunilor, lupta pentru sensi-
bilizare, pentru transparență, pentru comuniune, pentru asemănarea cu
Hristos, puterea Celui care a Înviat susținându-ne pe această cale“10.
Așadar, slăvitul praznic al Învierii Domnului ne cheamă pe toți să in-
trăm „întru bucuria Domnului nostru“, să gustăm din „ospățul credinței“,
să ne împărtășim „din bogăția bunătății“ și să nu ne fie teamă de moarte,
„că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului“11.
„că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului“11.

să ne împărtășim „din bogăția bunătății“ și să nu ne fie teamă de moarte,
trăm „întru bucuria Domnului nostru“, să gustăm din „ospățul credinței“,
Așadar, slăvitul praznic al Învierii Domnului ne cheamă pe toți să in-
Hristos, puterea Celui care a Înviat susținându-ne pe această cale“10.
bilizare, pentru transparență, pentru comuniune, pentru asemănarea cu
vărata luptă cerută de ea: lupta împotriva pasiunilor, lupta pentru sensi-
său. De aceea, „numai perspectiva Învierii ne dă puterea să ducem ade-
în centrul ei Învierea, creează un popor optimist, încrezător în destinul
drumul crucii până la Înviere. O astfel de concepție despre viață, care are
9 Romani 6, 4.
posibile numai „în Hristos, cu Hristos și prin Hristos“ și urmarea Lui pe

10 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul 2, București, 1978,
Prin urmare, fundamentale în creștinism sunt Jertfa și Îndumnezeirea,

p. 182.
noi întru înnoirea vieții“9.

11 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură în sfânta și minunata zi a măritei și mân-
tuitoarei Învieria lui Hristos.
48
49
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, Nr. 3-4 (61-62), martie – aprilie, 2000, p. 19-20.
1914 a fost înrolat în Regimentul 8 honvezi din Lugoj şi a ajuns să păzeas-

acuzându-l chiar de „lipsă de progres în limba maghiară“ (p. 15). În anul
a avut de suferit din pricina legii lui Appony, un zelos inspector şcolar,
IN MEMORIAM: învățătorul Pavel Jumanca –
Caransebeş. În timpul activităţii sale didactice, ca învăţător confesional
luptător pentru înfăptuirea Marii Uniri din 1918*1
rea studiilor, a funcţionat ca învăţător la Maciova şi la Şcoala primară din
de 1720 şi s-a născut în oraşul de pe Sebeş, în anul 1886. După încheie-
descinde dintr-o veche familie românească stabilită în Caransebeş înainte
Sala de festivităţi a Seminarului Teologic liceal „Ioan Popasu“ a găz-
Pavel Jumanca, un adevărat Apostol Bologa al românilor bănăţeni,
duit recent lansarea cărţii Din amintirile unui dezertor, de col. (r) Liviu
de glia strămoşească, strânşi din toate părţile Banatului“.
Groza, apărută la editura „Dacia Europa Nova“ - Lugoj, 2000, 119 p. Acest
sebeş, tot o ctitorie a vlădicii Popasu, unde „studiau copii de ţărani legaţi
moment s-a înscris în ciclul de manifestări organizate de seminarul care
Pavel Jumanca, absolvent al prestigiosului Institut Pedagogic din Caran-
sărbătoreşte în această toamnă 135 de ani de existenţă neîntreruptă şi
rimi, avându-l în prim plan pe omul, intelectualul, cetăţeanul, învățătorul
a adunat laolaltă numeroşi concetăţeni iubitori de cultură şi de spiritu-
anii grei ai primului război mondial (1914-1915) la Orşova şi în împreju-
alitate bănăţeană, dar şi oaspeţi din Reşiţa, Orşova, Lugoj şi Timişoara.
Acţiunea acestui roman, format din treisprezece capitole, se petrece în
Dacă în cele 34 de lucrări publicate în anii ce au trecut distinsul autor s-a
este un roman de analiză psihologică.
ocupat, îndeosebi, de războaiele austro-turce care au avut loc în culoarul
apropie de Pădurea spânzuraţilor, scris de Liviu Rebreanu, chiar dacă nu
Timiş-Cerna, de istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean şi de
însuși îl numeşte, ne surprinde cu un roman care, prin problematică, se
publicarea unor documente şi hărţi inedite cu privire la istoria acestor
ar al domnului ing. Florentin Cârpanu, „caransebeşean de suflet”, cum el
meleaguri, de data aceasta domnia sa, beneficiind de suportul financi-
meleaguri, de data aceasta domnia sa, beneficiind de suportul financi-
ar al domnului ing. Florentin Cârpanu, „caransebeşean de suflet”, cum el
publicarea unor documente şi hărţi inedite cu privire la istoria acestor
însuși îl numeşte, ne surprinde cu un roman care, prin problematică, se
Timiş-Cerna, de istoria regimentului de graniţă româno-bănăţean şi de
apropie de Pădurea spânzuraţilor, scris de Liviu Rebreanu, chiar dacă nu
ocupat, îndeosebi, de războaiele austro-turce care au avut loc în culoarul
este un roman de analiză psihologică.
Dacă în cele 34 de lucrări publicate în anii ce au trecut distinsul autor s-a
Acţiunea acestui roman, format din treisprezece capitole, se petrece în
alitate bănăţeană, dar şi oaspeţi din Reşiţa, Orşova, Lugoj şi Timişoara.
anii grei ai primului război mondial (1914-1915) la Orşova şi în împreju-
a adunat laolaltă numeroşi concetăţeni iubitori de cultură şi de spiritu-
rimi, avându-l în prim plan pe omul, intelectualul, cetăţeanul, învățătorul
sărbătoreşte în această toamnă 135 de ani de existenţă neîntreruptă şi
Pavel Jumanca, absolvent al prestigiosului Institut Pedagogic din Caran-
moment s-a înscris în ciclul de manifestări organizate de seminarul care
sebeş, tot o ctitorie a vlădicii Popasu, unde „studiau copii de ţărani legaţi
Groza, apărută la editura „Dacia Europa Nova“ - Lugoj, 2000, 119 p. Acest
de glia strămoşească, strânşi din toate părţile Banatului“.
duit recent lansarea cărţii Din amintirile unui dezertor, de col. (r) Liviu
Pavel Jumanca, un adevărat Apostol Bologa al românilor bănăţeni,
Sala de festivităţi a Seminarului Teologic liceal „Ioan Popasu“ a găz-
descinde dintr-o veche familie românească stabilită în Caransebeş înainte
de 1720 şi s-a născut în oraşul de pe Sebeş, în anul 1886. După încheie-
rea studiilor, a funcţionat ca învăţător la Maciova şi la Şcoala primară din
Caransebeş. În timpul activităţii sale didactice, ca învăţător confesional
luptător pentru înfăptuirea Marii Uniri din 1918*1 a avut de suferit din pricina legii lui Appony, un zelos inspector şcolar,
IN MEMORIAM: învățătorul Pavel Jumanca – acuzându-l chiar de „lipsă de progres în limba maghiară“ (p. 15). În anul
1914 a fost înrolat în Regimentul 8 honvezi din Lugoj şi a ajuns să păzeas-
* „Foaia Diecezană“, Caransebeș, serie nouă, Nr. 3-4 (61-62), martie – aprilie, 2000, p. 19-20.
49
50
ia a survenit moartea gratuită a multor soldați. Această scenă sângeroasă

că hotarul imperiului la Orşova, de teama fraţilor cu care „noi românii din
trov, ce subliniază lipsa de organizare a armatei imperiale din cauza căre-

Transilvania şi Banat vrem să ne unim“ (p. 5).
tului, ci din spatele lui, având o singură scenă de război, atacul de la Os-
La 5 octombrie 1915, Pavel Jumanca şi prietenul său, Nică Ţucu din
Din amintirile unui dezertor nu prezintă evenimentele de pe linia fron-

Zorlenciori, ţăran cu dragoste de carte, poet şi patriot însufleţit, ca şi ero-
Mari (L. Groza).

ul principal, de idealul unirii şi de cunoaşterea fraţilor de peste Carpați,
care au contribuit, după puterea şi priceperea lor, la făurirea României

au fugit în România şi la Turnu Severin au avut bucuria de a-l întâlni pe
tinţă închinată memoriei celor doi prieteni, Pavel Jumanca şi Nică Ţucu,
„eroul de la Jiu“, generalul Ioan Dragalina. Pentru început „dezertorul”
autor cu mai mulţi ani în urmă şi, totodată, un prinos de aleasă recunoş-
nostru a activat ca învăţător în comuna mehedinţeană Coşovăţui de Dum-
Jumanca, este o împlinire a unei datorii de natură spirituală, asumată de

bravă, apoi a plecat la Bucureşti. Odată cu mobilizarea armatei române, a
lor noştri, trebuie să precizăm că acesta este un omagiu adus înv. Pavel
lucrat ca muncitor la o fabrică de grenade şi a revenit în Banat în ultimele
Revenind la romanul pe care avem onoarea de a-l prezenta cititori-

săptămâni ale anului 1918, cu ajutorul publicistului Casian Munteanu.
Visul mi s-a împlinit!”

Până la pensionare, (1944), a lucrat ca subrevizor la plasa Caransebeş,
Și am venit acasă in România Mare!

revizor la judeţul Severin şi inspector general în minister. A trecut la cele
totdeauna.
veşnice la 1 aprilie 1975 şi a fost înmormântat în cimitirul istoric Sfântul
zăcea doborâtă în noroiul haosului şi călcată în picioare de duşmanii de

Ioan Botezătorul din Caransebeş.
nal, care nu s-a clătinat niciodată, nici atunci când biata Ţară Românească
De la acest om de aleasă cultură şi patriot model au rămas mai multe
ne-a dat tăria și credinţa noastră în împlinirea marelui nostru ideal naţio-
manuscrise, păstrate în arhiva distinsei familii prof. Bujor Jumanca, căru-
Numai mâna lui Dumnezeu ne-a ocrotit mereu, în toate clipele grele şi
ia îi mulţumim şi pe această cale pentru informaţiile oferite. Într-un ast-
altele, scria: „Din câte împrejurări nu ne-a salvat steaua noastră bună.
fel de caiet-manuscris se găseşte spovedania eroului nostru care, printre
fel de caiet-manuscris se găseşte spovedania eroului nostru care, printre

altele, scria: „Din câte împrejurări nu ne-a salvat steaua noastră bună.
ia îi mulţumim şi pe această cale pentru informaţiile oferite. Într-un ast-

Numai mâna lui Dumnezeu ne-a ocrotit mereu, în toate clipele grele şi
manuscrise, păstrate în arhiva distinsei familii prof. Bujor Jumanca, căru-

ne-a dat tăria și credinţa noastră în împlinirea marelui nostru ideal naţio-
De la acest om de aleasă cultură şi patriot model au rămas mai multe

nal, care nu s-a clătinat niciodată, nici atunci când biata Ţară Românească
Ioan Botezătorul din Caransebeş.

zăcea doborâtă în noroiul haosului şi călcată în picioare de duşmanii de
veşnice la 1 aprilie 1975 şi a fost înmormântat în cimitirul istoric Sfântul

totdeauna.
revizor la judeţul Severin şi inspector general în minister. A trecut la cele

Și am venit acasă in România Mare!
Până la pensionare, (1944), a lucrat ca subrevizor la plasa Caransebeş,

Visul mi s-a împlinit!”
săptămâni ale anului 1918, cu ajutorul publicistului Casian Munteanu.

Revenind la romanul pe care avem onoarea de a-l prezenta cititori-
lucrat ca muncitor la o fabrică de grenade şi a revenit în Banat în ultimele

lor noştri, trebuie să precizăm că acesta este un omagiu adus înv. Pavel
bravă, apoi a plecat la Bucureşti. Odată cu mobilizarea armatei române, a

Jumanca, este o împlinire a unei datorii de natură spirituală, asumată de
nostru a activat ca învăţător în comuna mehedinţeană Coşovăţui de Dum-

autor cu mai mulţi ani în urmă şi, totodată, un prinos de aleasă recunoş-
„eroul de la Jiu“, generalul Ioan Dragalina. Pentru început „dezertorul”

tinţă închinată memoriei celor doi prieteni, Pavel Jumanca şi Nică Ţucu,
au fugit în România şi la Turnu Severin au avut bucuria de a-l întâlni pe

care au contribuit, după puterea şi priceperea lor, la făurirea României
ul principal, de idealul unirii şi de cunoaşterea fraţilor de peste Carpați,

Mari (L. Groza).
Zorlenciori, ţăran cu dragoste de carte, poet şi patriot însufleţit, ca şi ero-

Din amintirile unui dezertor nu prezintă evenimentele de pe linia fron-
La 5 octombrie 1915, Pavel Jumanca şi prietenul său, Nică Ţucu din

tului, ci din spatele lui, având o singură scenă de război, atacul de la Os-
Transilvania şi Banat vrem să ne unim“ (p. 5).

trov, ce subliniază lipsa de organizare a armatei imperiale din cauza căre-
că hotarul imperiului la Orşova, de teama fraţilor cu care „noi românii din

ia a survenit moartea gratuită a multor soldați. Această scenă sângeroasă
50
51
soldaţilor sau a ofiţerilor din forţa multinaţională, să se apropie de un

ne aminteşte de capitolul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu“, din
învăţătorul Jumanca să depăşească, prin înțelegere, judecata strâmbă a

romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil
depinde de gradul de cultură pe care-l ai...“. Cultura l-a ajutat, desigur, pe

Petrescu. Cartea de faţă este, în acelaşi timp, o evocare nostalgică a unei
mi-am dat încă o dată seama - povesteşte eroul nostru - că în viaţă totul
provincii româneşti, Banatul, şi a unui oraş, Caransebeşul, cu viaţa lui cul-
maghiar Baly Laszlo, învăţător şi el, om de înaltă cultură şi omenie. „Acum

turală, cu tradițiile și personalităţile sale ecleziastice şi laice: episcopul
Demnă de semnalat este prietenia lui Pavel Jumanca cu ofițerul

Miron Cristea, profesorii de teologie Vasile Loichiţa, Dumitru Cioloca, Pe-
trimitea ostaşilor români pe front (p. 91-93).

tru Barbu, arhim. Filaret Musta, Iosif Olariu, prot. Andrei Ghidiu, viitorul
sărman strângea bani de la oamenii veniţi să asculte fanfara militară şi îi

episcop I. Traian Bădescu, profesorii de la pedagogie: Patriciu Dragalina,
„mai român“ în nebunia lui decât alţii care se considerau patrioţi. Acest
Enea Hodoş, precum şi generalul patriot Traian Doda, idolul copiilor, că-
capitol interesant este cel despre Nicolae, „nebunul“ din Jupalnic, mult
rora le oferea dulciuri şi îi îndemna: „Să învăţaţi multe poezii şi cântece
de a-şi pierde libertatea ori de a fi trimişi în prima linie a frontului. Un

româneşti“.
româneşti procurate cu multă greutate, cu mulţi bani şi chiar cu riscul

Autorul aduce în prim plan lupta caransebeşenilor pentru desăvârşi-
au ţinut permanent legătura cu ţara, îndeosebi prin intermediul ziarelor

rea unităţii naţionale, dorința lor fierbinte „de a schimba vechea orându-
să participe la repetiţiile de cor şi la alte manifestări culturale. De aici ei

ire şi de a se realiza unirea“ (p. 16), la această amplă mişcare participând
dragoste pentru cultură, muzică, şi ţară şi la Orşova, unde au avut curajul

ţăranii, intelectualii, meseriaşii şi chiar păturile de jos ale germanilor din
Românii caransebeşeni, în frunte cu Pavel Jumanca, au dus această

Caransebeş (p. 17). Dorinţa localnicilor era alimentată şi de vizitele Re-
la haină, pentru ca jurământul să nu se prindă de ei (p. 34).

uniunii de Cântări muzicale din Lugoj şi Turnu Severin, în fruntea cărora
mântul, ei luau în mână o piatră sau se prindeau cu mâna de nasturii de

se găseau maeştrii Ion Vidu şi Ştefan Paulian. Această atmosferă patrioti-
în armata austro-ungară, astfel că atunci când depuneau, de pildă, jură-

că a avut o rezonanţă deosebită în sufletul militarilor români încorporaţi
că a avut o rezonanţă deosebită în sufletul militarilor români încorporaţi

în armata austro-ungară, astfel că atunci când depuneau, de pildă, jură-
se găseau maeştrii Ion Vidu şi Ştefan Paulian. Această atmosferă patrioti-

mântul, ei luau în mână o piatră sau se prindeau cu mâna de nasturii de
uniunii de Cântări muzicale din Lugoj şi Turnu Severin, în fruntea cărora

la haină, pentru ca jurământul să nu se prindă de ei (p. 34).
Caransebeş (p. 17). Dorinţa localnicilor era alimentată şi de vizitele Re-

Românii caransebeşeni, în frunte cu Pavel Jumanca, au dus această
ţăranii, intelectualii, meseriaşii şi chiar păturile de jos ale germanilor din

dragoste pentru cultură, muzică, şi ţară şi la Orşova, unde au avut curajul
ire şi de a se realiza unirea“ (p. 16), la această amplă mişcare participând

să participe la repetiţiile de cor şi la alte manifestări culturale. De aici ei
rea unităţii naţionale, dorința lor fierbinte „de a schimba vechea orându-
au ţinut permanent legătura cu ţara, îndeosebi prin intermediul ziarelor
Autorul aduce în prim plan lupta caransebeşenilor pentru desăvârşi-

româneşti procurate cu multă greutate, cu mulţi bani şi chiar cu riscul
româneşti“.
de a-şi pierde libertatea ori de a fi trimişi în prima linie a frontului. Un
rora le oferea dulciuri şi îi îndemna: „Să învăţaţi multe poezii şi cântece

capitol interesant este cel despre Nicolae, „nebunul“ din Jupalnic, mult
Enea Hodoş, precum şi generalul patriot Traian Doda, idolul copiilor, că-
„mai român“ în nebunia lui decât alţii care se considerau patrioţi. Acest
episcop I. Traian Bădescu, profesorii de la pedagogie: Patriciu Dragalina,

sărman strângea bani de la oamenii veniţi să asculte fanfara militară şi îi
tru Barbu, arhim. Filaret Musta, Iosif Olariu, prot. Andrei Ghidiu, viitorul
trimitea ostaşilor români pe front (p. 91-93).
Miron Cristea, profesorii de teologie Vasile Loichiţa, Dumitru Cioloca, Pe-

Demnă de semnalat este prietenia lui Pavel Jumanca cu ofițerul
turală, cu tradițiile și personalităţile sale ecleziastice şi laice: episcopul

maghiar Baly Laszlo, învăţător şi el, om de înaltă cultură şi omenie. „Acum
provincii româneşti, Banatul, şi a unui oraş, Caransebeşul, cu viaţa lui cul-

mi-am dat încă o dată seama - povesteşte eroul nostru - că în viaţă totul
Petrescu. Cartea de faţă este, în acelaşi timp, o evocare nostalgică a unei

depinde de gradul de cultură pe care-l ai...“. Cultura l-a ajutat, desigur, pe
romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil

învăţătorul Jumanca să depăşească, prin înțelegere, judecata strâmbă a
ne aminteşte de capitolul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu“, din

soldaţilor sau a ofiţerilor din forţa multinaţională, să se apropie de un
51
52
ofiţer străin care a înţeles mersul istoriei, a înțeles că imperiul se va des-
trăma în curând și naţiunile devenite libere îşi vor hotărî singure soarta.
Apărută la comemorarea a 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a
învăţătorului Pavel Jumanca, această carte „constituie - într-adevăr - o
frescă tulburătoare a evenimentelor premergătoare Marii Uniri... , un iz-
vor menit să îmbogăţească istoria orașului Caransebeş şi a Banatului“,
notează Ioan Iftode (coperta 4), dar şi o pagină de adevărat patriotism,
de care avem atâta nevoie astăzi, o mărturie de suflet a unui fiu al acestor
meleaguri, din care răzbate dragostea de neam, de ţară, de familie, de
credinţa şi tradiția strămoşească, lucrurile cele mai preţioase pe care le
avem aici pe pământ.
avem aici pe pământ.

credinţa şi tradiția strămoşească, lucrurile cele mai preţioase pe care le
meleaguri, din care răzbate dragostea de neam, de ţară, de familie, de
de care avem atâta nevoie astăzi, o mărturie de suflet a unui fiu al acestor
notează Ioan Iftode (coperta 4), dar şi o pagină de adevărat patriotism,
vor menit să îmbogăţească istoria orașului Caransebeş şi a Banatului“,
frescă tulburătoare a evenimentelor premergătoare Marii Uniri... , un iz-
învăţătorului Pavel Jumanca, această carte „constituie - într-adevăr - o
Apărută la comemorarea a 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a
trăma în curând și naţiunile devenite libere îşi vor hotărî singure soarta.
ofiţer străin care a înţeles mersul istoriei, a înțeles că imperiul se va des-
52
53
3 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeș, Caransebeş, 1940, p. 576-577.
2 Arhiva parohială, Scurt istoric al comunei şi al parohiei, mss.
1 Dumitru Ţeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Ed. Banatica, Timişoara, 1998, p. 487.
* „Foaia Diecezană“, serie nouă, anul VI, Nr. 5-6 (63-64), mai-iunie, 2000, p. 21.
consilierul Nicolae Cornean în lucrarea mai sus citată, fiind renumiţi pen-
Corul Bisericii Ortodoxe din Teregova
dincioşii ortodocşi români din această „regiune romantică”, cum o numea
- 80 de ani de la înființare -*
Din vechime, parohia Teregova a avut o viaţă bisericească intensă, cre-
torul Bartolomeu Delliomini3.
valoros, a fost început în anul 1850 şi desăvârşit mai târziu de către pic-
Parohia Teregova este situată în frumoasa depresiune Caransebeş-
de Șacabent, în anul 1789. Ansamblul pictural, deosebit de frumos şi de
Orşova, la aproximativ 33 Km de Caransebeş. Documentele istorice con-
otului Mihail Grozăvescu şi a fost târnosită de episcopul Iosif Ioanovici
semnează existenţa acestei localităţi încă din secolul al XIV-lea, când
cenic Dimitrie“, a fost construită în anul 1786, pe timpul păstoririi pre-
cnezii de aici obţin recunoaşterea stăpânirii asupra unor moşii din dis-
Impunătoarea biserică din această parohie, cu hramul „Sf. Mare Mu-
trictul Mehadia.
doar 70 de case sărăcăcioase2.
La mijlocul secolului al XV-lea, membrii bogatei familii Timişel stăpâ-
binetului secret din Viena se arată că, în anul 1717, la Teregova mai erau
neau aproape în întregime zona Teregovei, dar şi unele moşii în părţile
rilor şi numărul lor a început să scadă. De pildă, într-o consemnare a ca-
Luncaviţei şi ale Luncaviţei Mici. Actul de donaţie din anul 1447 le răsplă-
în aceste părţi între turci şi austrieci au pricinuit multe necazuri locuito-
tea astfel meritele militare deosebite câştigate în luptele contra turcilor,
mentului grăniceresc nr. 13, cu 10 sate. Desele războaie care au avut loc
în campania din Bulgaria1. Localitatea mai apare în documente şi prin
militar şi o perioadă în localitate s-a aflat sediul unei companii a Regi-
anii 1544-1548, apoi în 1591 şi 1598, de data aceasta aflându-se în pose-
În timpul stăpânirii habsburgice, Teregova a făcut parte din confiniul
sia puternicei familii a Gârliştenilor.
sia puternicei familii a Gârliştenilor.
În timpul stăpânirii habsburgice, Teregova a făcut parte din confiniul
anii 1544-1548, apoi în 1591 şi 1598, de data aceasta aflându-se în pose-
militar şi o perioadă în localitate s-a aflat sediul unei companii a Regi-
în campania din Bulgaria1. Localitatea mai apare în documente şi prin
mentului grăniceresc nr. 13, cu 10 sate. Desele războaie care au avut loc
tea astfel meritele militare deosebite câştigate în luptele contra turcilor,
în aceste părţi între turci şi austrieci au pricinuit multe necazuri locuito-
Luncaviţei şi ale Luncaviţei Mici. Actul de donaţie din anul 1447 le răsplă-
rilor şi numărul lor a început să scadă. De pildă, într-o consemnare a ca-
neau aproape în întregime zona Teregovei, dar şi unele moşii în părţile
binetului secret din Viena se arată că, în anul 1717, la Teregova mai erau
La mijlocul secolului al XV-lea, membrii bogatei familii Timişel stăpâ-
doar 70 de case sărăcăcioase2.
trictul Mehadia.
Impunătoarea biserică din această parohie, cu hramul „Sf. Mare Mu-
cnezii de aici obţin recunoaşterea stăpânirii asupra unor moşii din dis-
cenic Dimitrie“, a fost construită în anul 1786, pe timpul păstoririi pre-
semnează existenţa acestei localităţi încă din secolul al XIV-lea, când
otului Mihail Grozăvescu şi a fost târnosită de episcopul Iosif Ioanovici
Orşova, la aproximativ 33 Km de Caransebeş. Documentele istorice con-
de Șacabent, în anul 1789. Ansamblul pictural, deosebit de frumos şi de
Parohia Teregova este situată în frumoasa depresiune Caransebeş-
valoros, a fost început în anul 1850 şi desăvârşit mai târziu de către pic-
torul Bartolomeu Delliomini3.
Din vechime, parohia Teregova a avut o viaţă bisericească intensă, cre-
dincioşii ortodocşi români din această „regiune romantică”, cum o numea
- 80 de ani de la înființare -* consilierul Nicolae Cornean în lucrarea mai sus citată, fiind renumiţi pen-
Corul Bisericii Ortodoxe din Teregova * „Foaia Diecezană“, serie nouă, anul VI, Nr. 5-6 (63-64), mai-iunie, 2000, p. 21.
1 Dumitru Ţeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Ed. Banatica, Timişoara, 1998, p. 487.
2 Arhiva parohială, Scurt istoric al comunei şi al parohiei, mss.
3 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeș, Caransebeş, 1940, p. 576-577.
53
54
tru ataşamentul lor faţă de Biserica străbună, faţă de valorile morale şi de 6 Pr. Simion Bica, Cuvânt festiv la aniversarea a cinci ani de la înfiinţarea corului, mss.
tradiţiile neamului. Aşa se explică, de altfel, faptul că, în anul 1920, aici a 5 Arhiva parohială Teregova, actul nr. 407-C/1943.
4 Ibidem, p. 577.
Pe parcursul ultimilor ani, corul bisericesc din Teregova, iniţiat de pă-
fost înfiinţat deja un cor bărbătesc care a împodobit cu armoniile sale co-
Irina Hogea (Nina), de profesie contabil.

rale sfintele slujbe din duminici şi sărbători. Acest cor exista şi prin anul
generale, de cântăreţul loan Surdu, de lacob Copăceanu, pensionar, și de

1950, dar nu mai era bisericesc, ci laic. Vremurile se schimbaseră și corul
Doinel Puiu, şi fiind dirijaţi de prof. Viorica Grozăvescu, directoarea Şcolii

trebuia să preamărească pe conducătorii țării și „mărețele înfăptuiri ale
nenta îndrumare a părintelui paroh Simion Bica şi, mai nou, a părintelui
epocii comuniste“.
lui Dumnezeu prin cântare a crescut la şaizeci, bucurându-se de perma-

Fiind aşezată în apropierea oraşului de reşedinţă al Episcopiei Caran-
cu Dumnezeu. Între timp, numărul celor ce s-au hotărât să-I slujească

sebeşului, parohia a fost vizitată de episcopii losif Traian Bădescu, în anul
bită cu cântarea corală, sădind în sufletul credincioşilor bucuria întâlnirii

1925, pe timpul păstoririi preotului Ioan Bogoeviciu şi de Vasile Lăzăres-
Din acel moment şi până astăzi fiecare Sfântă Liturghie a fost împodo-
cu, în anul 1934. Acesta din urmă a rămas impresionat de „cununa cân-
rânduise pentru aceste meleaguri“.

tăreţilor de aici, tineri şi moşnegi respectabili, cum numai Brebu şi Rusca
ca niciodată. Era o mulţumire sufletească, era un dar pe care Dumnezeu îl

mai au în această eparhie“, nota Nicolae Cornean4.
Simion Bica - și lăudau pe Dumnezeu, mai fericite şi mai pline de dragoste

În anii 1939-1940, sub păstorirea preoţilor Dimitrie Stoichescu şi dr.
tări: „Cincizeci de suflete erau unite într-un singur glas - scrie părintele
Traian Coşeriu, la Teregova a fost înfiinţat un cor şcolar şi tot acum a luat
început să se reverse peste credincioşi armoniile corale ale sfintelor cân-

fiinţă şi asociaţia „Oastea Domnului“5. Începând cu anii ‘50, biserica din
18 aprilie 1993, în prima zi de Paşti, din cafasul părăsit de atâţia ani, au

Teregova nu a mai fost deservită de un cor bisericesc ca odinioară, relu-
fost nevoie de o muncă istovitoare, de nenumărate repetiţii, până când, la

area acestei frumoase activităţi fiind posibilă abia după 1990. Astfel, în
peste credincioşii acestei parohii”6 şi noul cor a început să se înfiripeze. A

ziua de 13 decembrie 1992, „un val din iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat
ziua de 13 decembrie 1992, „un val din iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat
peste credincioşii acestei parohii”6 şi noul cor a început să se înfiripeze. A
area acestei frumoase activităţi fiind posibilă abia după 1990. Astfel, în
fost nevoie de o muncă istovitoare, de nenumărate repetiţii, până când, la
Teregova nu a mai fost deservită de un cor bisericesc ca odinioară, relu-

18 aprilie 1993, în prima zi de Paşti, din cafasul părăsit de atâţia ani, au
fiinţă şi asociaţia „Oastea Domnului“5. Începând cu anii ‘50, biserica din

început să se reverse peste credincioşi armoniile corale ale sfintelor cân-
Traian Coşeriu, la Teregova a fost înfiinţat un cor şcolar şi tot acum a luat
tări: „Cincizeci de suflete erau unite într-un singur glas - scrie părintele
În anii 1939-1940, sub păstorirea preoţilor Dimitrie Stoichescu şi dr.

Simion Bica - și lăudau pe Dumnezeu, mai fericite şi mai pline de dragoste
mai au în această eparhie“, nota Nicolae Cornean4.

ca niciodată. Era o mulţumire sufletească, era un dar pe care Dumnezeu îl
tăreţilor de aici, tineri şi moşnegi respectabili, cum numai Brebu şi Rusca

rânduise pentru aceste meleaguri“.
cu, în anul 1934. Acesta din urmă a rămas impresionat de „cununa cân-
Din acel moment şi până astăzi fiecare Sfântă Liturghie a fost împodo-
1925, pe timpul păstoririi preotului Ioan Bogoeviciu şi de Vasile Lăzăres-

bită cu cântarea corală, sădind în sufletul credincioşilor bucuria întâlnirii
sebeşului, parohia a fost vizitată de episcopii losif Traian Bădescu, în anul

cu Dumnezeu. Între timp, numărul celor ce s-au hotărât să-I slujească
Fiind aşezată în apropierea oraşului de reşedinţă al Episcopiei Caran-

lui Dumnezeu prin cântare a crescut la şaizeci, bucurându-se de perma-
epocii comuniste“.
nenta îndrumare a părintelui paroh Simion Bica şi, mai nou, a părintelui
trebuia să preamărească pe conducătorii țării și „mărețele înfăptuiri ale

Doinel Puiu, şi fiind dirijaţi de prof. Viorica Grozăvescu, directoarea Şcolii
1950, dar nu mai era bisericesc, ci laic. Vremurile se schimbaseră și corul

generale, de cântăreţul loan Surdu, de lacob Copăceanu, pensionar, și de
rale sfintele slujbe din duminici şi sărbători. Acest cor exista şi prin anul
Irina Hogea (Nina), de profesie contabil.
fost înfiinţat deja un cor bărbătesc care a împodobit cu armoniile sale co-
Pe parcursul ultimilor ani, corul bisericesc din Teregova, iniţiat de pă-
tradiţiile neamului. Aşa se explică, de altfel, faptul că, în anul 1920, aici a
4 Ibidem, p. 577.
tru ataşamentul lor faţă de Biserica străbună, faţă de valorile morale şi de

5 Arhiva parohială Teregova, actul nr. 407-C/1943.
6 Pr. Simion Bica, Cuvânt festiv la aniversarea a cinci ani de la înfiinţarea corului, mss.
54
55
rintele Bica, a preamărit pe Dumnezeu şi-n alte biserici şi parohii. Astfel,
la 12 iunie 1993, corul a fost prezent la aniversarea a 40 de ani de la în-
fiinţarea Casei de copii din această localitate. Îmbrăcați în portul nostru
naţional, coriştii au prezentat un concert care a făcut să tresalte de bucu-
rie inimile participanţilor şi a adus o rază de lumină în sufletul copiilor şi
al tinerilor care vieţuiesc acolo.
La 20 iulie 1993, acelaşi cor a participat la hramul Schitului „Sfântul
Ilie“ de pe Muntele Semenic, iar la Crăciunul anului 1993 a prezentat pri-
mul concert de colinde la Teregova. La sărbătoarea Sfinților Trei lerarhi
le urmeze pilda şi să-L preamărească pe Dumnezeu.

(1994), a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie în parohia Rusca Teregova,
ur scump din generaţie în generaţie, astfel încât cei care îi vor asculta să
iar în anul 1995, a doua zi de Crăciun, a susţinut un concert de colinde în
talanţii, să le binecuvinteze strădaniile şi să-i ajute să păstreze acest teza-

parohia Armeniş; la 16 iunie 1996 a cântat în biserica din Zorlenţu Mare
la Care vin „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit“, să le înmulţească
şi, în același an, a făcut şi prima imprimare a concertului de colinde sus-
sărbătoresc 80 de ani de activitate corală, rugăm pe Părintele ceresc, de

ţinut de atunci în fiecare zi de 25 decembrie.
Acum, când parohia şi toţi credincioşii ortodocşi români din Teregova

Fiind aproape de Schitul Piatra-Scrisă (Armeniş), coriştii teregoveni
dirijorii şi cu toţi coriştii.

au fost prezenţi la Duminica Tuturor Sfinților, hramul acestui străvechi
aniversarea a cinci ani de la reînfiinţare, a aşezat în biserică un tablou cu

aşezământ monahal, în anii 1994-1999, bucurându-se de aprecierea în-
de Paşti, corul bisericesc din Teregova a primit numele de „Învierea“ şi, la

tâistătătorilor Episcopiei Caransebeşului, a preoţilor şi a credincioşilor
Pentru a marca această activitate corală de excepţie, începută într-o zi

prezenţi în număr foarte mare.
prezenţi în număr foarte mare.

Pentru a marca această activitate corală de excepţie, începută într-o zi
tâistătătorilor Episcopiei Caransebeşului, a preoţilor şi a credincioşilor

de Paşti, corul bisericesc din Teregova a primit numele de „Învierea“ şi, la
aşezământ monahal, în anii 1994-1999, bucurându-se de aprecierea în-

aniversarea a cinci ani de la reînfiinţare, a aşezat în biserică un tablou cu
au fost prezenţi la Duminica Tuturor Sfinților, hramul acestui străvechi

dirijorii şi cu toţi coriştii.
Fiind aproape de Schitul Piatra-Scrisă (Armeniş), coriştii teregoveni

Acum, când parohia şi toţi credincioşii ortodocşi români din Teregova
ţinut de atunci în fiecare zi de 25 decembrie.

sărbătoresc 80 de ani de activitate corală, rugăm pe Părintele ceresc, de
şi, în același an, a făcut şi prima imprimare a concertului de colinde sus-

la Care vin „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit“, să le înmulţească
parohia Armeniş; la 16 iunie 1996 a cântat în biserica din Zorlenţu Mare

talanţii, să le binecuvinteze strădaniile şi să-i ajute să păstreze acest teza-
iar în anul 1995, a doua zi de Crăciun, a susţinut un concert de colinde în

ur scump din generaţie în generaţie, astfel încât cei care îi vor asculta să
(1994), a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie în parohia Rusca Teregova,

le urmeze pilda şi să-L preamărească pe Dumnezeu.
mul concert de colinde la Teregova. La sărbătoarea Sfinților Trei lerarhi

Ilie“ de pe Muntele Semenic, iar la Crăciunul anului 1993 a prezentat pri-
La 20 iulie 1993, acelaşi cor a participat la hramul Schitului „Sfântul
al tinerilor care vieţuiesc acolo.
rie inimile participanţilor şi a adus o rază de lumină în sufletul copiilor şi
naţional, coriştii au prezentat un concert care a făcut să tresalte de bucu-
fiinţarea Casei de copii din această localitate. Îmbrăcați în portul nostru
la 12 iunie 1993, corul a fost prezent la aniversarea a 40 de ani de la în-
rintele Bica, a preamărit pe Dumnezeu şi-n alte biserici şi parohii. Astfel,
55
56
1 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, nr.1/1886, p. 1-2.
românilor bănățeni ar fi foarte greu de realizat.

nice, fără de care întocmirea unei istorii cât mai complete a Bisericii și a
„Foaia Diecezană” de la Caransebeș, de la 1886 la 1995*
despre congresele bisericești, conferințele preoțești și vizitațiunile cano-

a planetei, pagini frumoase despre datini și obiceiuri folclorice, anunțuri
note tipiconale, predici, recenzii, poezii, știri din viața eparhiei, a țării și
Episcopia Caransebeșului sărbătorește, anul acesta, 130 de ani de la
articole de cuprins teologic, istoric, pedagogic, științific, de literatură cultă,

înființarea „Foii Diecezane”, organ bisericesc, școlar, economic și literar al
pastorale circulare, ordine și note oficiale, regulamente și statute bisericești,

acestei eparhii, care a contribuit la răspândirea cuvântului lui Dumnezeu,
știință de carte, precum și alți colaboratori, au publicat în paginile „foii”

la promovarea valorilor culturale și naționale în rândul preoților, al
gic, mai apoi și cei ai Academiei Teologice, preoții, învățătorii și țăranii cu

intelectualilor și al credincioșilor bănățeni.
ierarhii caransebeșeni, profesorii celor două institute, Teologic și Pedago-

Primul număr al acestei prestigioase publicații eparhiale a văzut lumina ti-
Din clipa apariției primului număr, timp de 65 de ani, fără întrerupere,

parului la 5/17 ianuarie 1886, în tipografia înființată de către vrednicul ierarh
tiunilor privitoare la istoria, limba și literatura română”1.

Ioan Popasu, apariția ei fiind întreruptă brutal în anul 1949, când autoritățile
cuprinde și o parte menită „studiului științific și literar” și va „da loc ches-

comuniste-atee au desființat și episcopia reînființată în anul 1865. Momentul
treaga mișcare administrativă înlăuntrul organismului diecezei”, dar va

istoric al apariției „Foii Diecezane” a umplut de bucurie și de speranță sufletul
bisericii și școalei noastre” [...], de a transmite „informațiuni despre în-

tuturor celor prezenți alături de bătrânul ierarh caransebeșean.
vie între organele diecezei cât și între toți iubitorii de înaintare a binelui
Programul oficiosului eparhial de la Caransebeș a fost schițat chiar
precizează că foaia are scopul de „a mijloci o comunicare intelectuală mai

în primul număr al acestuia. Astfel, editorialul „Către onorabilii cetitori”
în primul număr al acestuia. Astfel, editorialul „Către onorabilii cetitori”

precizează că foaia are scopul de „a mijloci o comunicare intelectuală mai
Programul oficiosului eparhial de la Caransebeș a fost schițat chiar

vie între organele diecezei cât și între toți iubitorii de înaintare a binelui
tuturor celor prezenți alături de bătrânul ierarh caransebeșean.

bisericii și școalei noastre” [...], de a transmite „informațiuni despre în-
istoric al apariției „Foii Diecezane” a umplut de bucurie și de speranță sufletul

treaga mișcare administrativă înlăuntrul organismului diecezei”, dar va
comuniste-atee au desființat și episcopia reînființată în anul 1865. Momentul

cuprinde și o parte menită „studiului științific și literar” și va „da loc ches-
Ioan Popasu, apariția ei fiind întreruptă brutal în anul 1949, când autoritățile
tiunilor privitoare la istoria, limba și literatura română”1.
parului la 5/17 ianuarie 1886, în tipografia înființată de către vrednicul ierarh

Din clipa apariției primului număr, timp de 65 de ani, fără întrerupere,
Primul număr al acestei prestigioase publicații eparhiale a văzut lumina ti-

ierarhii caransebeșeni, profesorii celor două institute, Teologic și Pedago-
intelectualilor și al credincioșilor bănățeni.

gic, mai apoi și cei ai Academiei Teologice, preoții, învățătorii și țăranii cu
la promovarea valorilor culturale și naționale în rândul preoților, al

știință de carte, precum și alți colaboratori, au publicat în paginile „foii”
acestei eparhii, care a contribuit la răspândirea cuvântului lui Dumnezeu,

pastorale circulare, ordine și note oficiale, regulamente și statute bisericești,
înființarea „Foii Diecezane”, organ bisericesc, școlar, economic și literar al

articole de cuprins teologic, istoric, pedagogic, științific, de literatură cultă,
Episcopia Caransebeșului sărbătorește, anul acesta, 130 de ani de la

note tipiconale, predici, recenzii, poezii, știri din viața eparhiei, a țării și
a planetei, pagini frumoase despre datini și obiceiuri folclorice, anunțuri
despre congresele bisericești, conferințele preoțești și vizitațiunile cano-
nice, fără de care întocmirea unei istorii cât mai complete a Bisericii și a
românilor bănățeni ar fi foarte greu de realizat. „Foaia Diecezană” de la Caransebeș, de la 1886 la 1995*
1 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, nr.1/1886, p. 1-2.
56
57
O atenție specială a fost acordată apoi slujitorilor sfintelor altare și
4 Constantin Brătescu, Gazeta „Foaia Diecezană” din Caransebeș și publicarea izvoarelor
documentare privind istoria românilor, în „Arhiva Românească”, nr.2/1995, p.121-125.
3 Ibidem, nr.11/1889, p. 4.
învățătorilor, prezentați în mai multe medalioane, alte materiale referin-
2 Ibidem, nr.11/1889, p. 4.
du-se la școlile și la bisericile eparhiei: „Biserica a fost multe veacuri scă-
gii lor de la Institutul Teologic și Pedagogic și de la Academia Teologică.

parea Românului – se scrie într-un astfel de material – și Românul își vin-
profesorii de Teologie Iosif Iuliu Olariu și Petru Barbu, împreună cu cole-

de cămașa, dar nu-și lasă satul fără biserică. Când el va înțelege că școala
Paul (Cluj), publicistul V. Păcuția (Sibiu), prof. I. St. Paulian (Tr. Severin),
este propta cea mai puternică a Bisericii, va face și cu școala asemenea”2.
prof. Enea Hodoș, prof. univ. dr. At. Marienescu (București), prof. univ. I.
Foarte interesante sunt articolele consacrate educației morale a fami-
George Dragomir (mort în lagărul de la Șopron), prot. dr. Andrei Ghidiu,

liei, a tineretului și a societății, în general, precum și cele care tratează
Cătană, prof. Patriciu Dragalina, prof. univ. dr. Silviu Dragomir, prot. dr.
probleme de pedagogie modernă, în paginile cunoscutei foi eparhiale
Duică (Cluj), Grigorie Comșa, episcopul Aradului, învățătorul Gheorghe

de la Caransebeș fiind publicate multe lecții model de religie, pentru ca
Caransebeșului, preotul Sinesiu Bistrian de la Var, prof. univ. G. Bogdan-

învățătorii „să se poată iniția în metodul modern de învățământ”3.
Între colaboratorii de seamă ai „Foii Diecezane” s-au aflat: episcopii

„Foaia Diecezană” a susținut, prin materialele publicate, lupta pentru
te despre istoria românilor4.

apărarea limbii române, mai ales după apariția legii din 1879, care impu-
și din domeniul veterinar, varietăți, reclame, dar și importante documen-

nea limba maghiară în școlile românești, și a fost o tribună de promovare
biografiile multor personalități, evocări, necroloage, sfaturi agrotehnice

și susținere a sentimentelor de unitate națională. De aceea, în paginile
locală, monografii ale unor parohii, inscripții din bisericile dispărute,

ei au fost prezentați numeroși scriitori din România înainte de 1918, au
În sfârșit, foaia eparhială de la Caransebeș a publicat studii de istorie

fost publicate dările de seamă ale Academiei Române, cititorii bănățeni
vod Ștefan cel Mare.

fiind informați cu privire la evenimentele importante ce aveau loc peste
Putna, cu prilejul comemorării a 400 de ani de la moartea Sfântului Voie-

Carpați, așa după cum a fost, de pildă, jubileul organizat la Mănăstirea
Carpați, așa după cum a fost, de pildă, jubileul organizat la Mănăstirea

Putna, cu prilejul comemorării a 400 de ani de la moartea Sfântului Voie-
fiind informați cu privire la evenimentele importante ce aveau loc peste

vod Ștefan cel Mare.
fost publicate dările de seamă ale Academiei Române, cititorii bănățeni

În sfârșit, foaia eparhială de la Caransebeș a publicat studii de istorie
ei au fost prezentați numeroși scriitori din România înainte de 1918, au

locală, monografii ale unor parohii, inscripții din bisericile dispărute,
și susținere a sentimentelor de unitate națională. De aceea, în paginile

biografiile multor personalități, evocări, necroloage, sfaturi agrotehnice
nea limba maghiară în școlile românești, și a fost o tribună de promovare

și din domeniul veterinar, varietăți, reclame, dar și importante documen-
apărarea limbii române, mai ales după apariția legii din 1879, care impu-
te despre istoria românilor4.
„Foaia Diecezană” a susținut, prin materialele publicate, lupta pentru

Între colaboratorii de seamă ai „Foii Diecezane” s-au aflat: episcopii
învățătorii „să se poată iniția în metodul modern de învățământ”3.

Caransebeșului, preotul Sinesiu Bistrian de la Var, prof. univ. G. Bogdan-
de la Caransebeș fiind publicate multe lecții model de religie, pentru ca

Duică (Cluj), Grigorie Comșa, episcopul Aradului, învățătorul Gheorghe
probleme de pedagogie modernă, în paginile cunoscutei foi eparhiale

Cătană, prof. Patriciu Dragalina, prof. univ. dr. Silviu Dragomir, prot. dr.
liei, a tineretului și a societății, în general, precum și cele care tratează

George Dragomir (mort în lagărul de la Șopron), prot. dr. Andrei Ghidiu,
Foarte interesante sunt articolele consacrate educației morale a fami-

prof. Enea Hodoș, prof. univ. dr. At. Marienescu (București), prof. univ. I.
este propta cea mai puternică a Bisericii, va face și cu școala asemenea”2.

Paul (Cluj), publicistul V. Păcuția (Sibiu), prof. I. St. Paulian (Tr. Severin),
de cămașa, dar nu-și lasă satul fără biserică. Când el va înțelege că școala
profesorii de Teologie Iosif Iuliu Olariu și Petru Barbu, împreună cu cole-
parea Românului – se scrie într-un astfel de material – și Românul își vin-

gii lor de la Institutul Teologic și Pedagogic și de la Academia Teologică.
du-se la școlile și la bisericile eparhiei: „Biserica a fost multe veacuri scă-

2 Ibidem, nr.11/1889, p. 4.
învățătorilor, prezentați în mai multe medalioane, alte materiale referin-

3 Ibidem, nr.11/1889, p. 4.
O atenție specială a fost acordată apoi slujitorilor sfintelor altare și

4 Constantin Brătescu, Gazeta „Foaia Diecezană” din Caransebeș și publicarea izvoarelor
documentare privind istoria românilor, în „Arhiva Românească”, nr.2/1995, p.121-125.
57
58
Redactorii „Foii Diecezane” au fost personalități de frunte ale vieții 7 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 1, martie 1995.
bisericești și culturale din Episcopia Caransebeșului, profesori de Teolo- 6 Ibidem, nr. 1/1935, p. 9.
5 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, nr. 1/1935, p. 1.
partea preoților, a credincioșilor, a oficialităților, a instituțiilor de cultu-
gie cunoscuți și apreciați în toată țara pentru valoroasele lucrări publica-
exemplar al „foii”7 și mai ales ca urmare a reacțiilor pozitive venite din

te, intelectuali cu temeinice studii de istorie, de drept și de filologie, da-
Bucuria a fost și mai intens exprimată în momentul primirii primului

torită cărora „foaia” a devenit „oglinda fidelă a vieții religioase-culturale
să-l trimită la tipar cât mai rapid cu putință.

din Banat”5, un săptămânal căutat, citit și iubit, un „străjer neadormit al
după ce a formulat unele mici completări, l-a rugat pe părintele redactor

credinței strămoșești și tot așa, străjer al românismului siluit”6.
adus de părintele Petrica, îl privea cu atenție, îl mângâia, îi răsfoia filele și,

Întrucât anul acesta Episcopia Caransebeșului rememorează și
nu-i venea să-și creadă ochilor că are în mână semnalul primului număr
momentul reactivării „Foii Diecezane”, petrecut în martie 1995, când a
pe care le-a avut și episcopul Ioan Popasu în anul 1886. Vlădicii Emilian
apărut primul număr din seria nouă, se cuvine a trece în revistă și câteva
de către colaboratorii săi cu aceleași sentimente de bucurie și de emoție

aspecte legate de acest nou început.
Apariția primului număr a fost primită de episcopul Emilian Birdaș și

Inițiativa reactivării „Foii Diecezane” a aparținut episcopului Emilian
turii „Timpul” Reșița.

Birdaș și a fost susținută cu entuziasm de câțiva preoți și intelectuali
Județean de Cultură și de tehnoredactare computerizată din partea edi-

caransebeșeni și reșițeni, de istorici și cercetători bănățeni, buni
tala județului, se bucura de sprijinul moral și material al Inspectoratului

cunoscători ai rolului avut de această publicație în viața bisericească și
Timișoara și, pe de altă parte, redactorul responsabil aflându-se în capi-

culturală a eparhiei.
datora faptului că tipografia eparhială de la Caransebeș fusese mutată la

După mai multe întâlniri și consultări cu cei menționați mai sus, la
cate în periodicele bisericești. Tipărirea la Reșița a „Foii Diecezane” se

sediul Centrului eparhial, Vlădica Emilian a hotărât ca „Foaia Diecezană”,
protopopul dr. Vasile Petrica, cunoscut deja datorită materialelor publi-

serie nouă, să fie tipărită la Reșița, redactor responsabil fiind desemnat
serie nouă, să fie tipărită la Reșița, redactor responsabil fiind desemnat

protopopul dr. Vasile Petrica, cunoscut deja datorită materialelor publi-
sediul Centrului eparhial, Vlădica Emilian a hotărât ca „Foaia Diecezană”,

cate în periodicele bisericești. Tipărirea la Reșița a „Foii Diecezane” se
După mai multe întâlniri și consultări cu cei menționați mai sus, la

datora faptului că tipografia eparhială de la Caransebeș fusese mutată la
culturală a eparhiei.
Timișoara și, pe de altă parte, redactorul responsabil aflându-se în capi-
cunoscători ai rolului avut de această publicație în viața bisericească și

tala județului, se bucura de sprijinul moral și material al Inspectoratului
caransebeșeni și reșițeni, de istorici și cercetători bănățeni, buni

Județean de Cultură și de tehnoredactare computerizată din partea edi-
Birdaș și a fost susținută cu entuziasm de câțiva preoți și intelectuali

turii „Timpul” Reșița.
Inițiativa reactivării „Foii Diecezane” a aparținut episcopului Emilian

Apariția primului număr a fost primită de episcopul Emilian Birdaș și
aspecte legate de acest nou început.

de către colaboratorii săi cu aceleași sentimente de bucurie și de emoție
apărut primul număr din seria nouă, se cuvine a trece în revistă și câteva
pe care le-a avut și episcopul Ioan Popasu în anul 1886. Vlădicii Emilian
momentul reactivării „Foii Diecezane”, petrecut în martie 1995, când a

nu-i venea să-și creadă ochilor că are în mână semnalul primului număr
Întrucât anul acesta Episcopia Caransebeșului rememorează și

adus de părintele Petrica, îl privea cu atenție, îl mângâia, îi răsfoia filele și,
credinței strămoșești și tot așa, străjer al românismului siluit”6.

după ce a formulat unele mici completări, l-a rugat pe părintele redactor
din Banat”5, un săptămânal căutat, citit și iubit, un „străjer neadormit al

să-l trimită la tipar cât mai rapid cu putință.
torită cărora „foaia” a devenit „oglinda fidelă a vieții religioase-culturale

Bucuria a fost și mai intens exprimată în momentul primirii primului
te, intelectuali cu temeinice studii de istorie, de drept și de filologie, da-

exemplar al „foii”7 și mai ales ca urmare a reacțiilor pozitive venite din
gie cunoscuți și apreciați în toată țara pentru valoroasele lucrări publica-

partea preoților, a credincioșilor, a oficialităților, a instituțiilor de cultu-
bisericești și culturale din Episcopia Caransebeșului, profesori de Teolo-

5 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, nr. 1/1935, p. 1.
Redactorii „Foii Diecezane” au fost personalități de frunte ale vieții

6 Ibidem, nr. 1/1935, p. 9.
7 „Foaia Diecezană”, Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 1, martie 1995.
58
59
ră și, nu în ultimul rând, din partea Patriarhului Teoctist. Întâistătăto-
9 † Emilian, Episcopul Caransebeșului, Reactivăm „Foaia Diecezană”, în „F.D.”,
Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 1, martie 1995, p. 1.
8 Document păstrat în arhiva autorului.

rul de atunci al Bisericii noastre a trimis un „cuvânt de binecuvântare
către toți fiii duhovnicești ai Eparhiei Caransebeșului ce se află acum în
sărbătoare” și a transmis episcopului Emilian, „hărăzit de Dumnezeu să
reia firul existenței în istorie a acestei Sfinte Episcopii, frățeasca noastră
dragoste cea întru Hristos, iar iubiților clerici și credincioși ai Episcopiei
Caransebeșului arhierească binecuvântare”8.
Iată, deci, că prin purtarea de grijă a Tatălui ceresc și datorită oste-
nelii harnicului ierarh Emilian Birdaș, „Foaia Diecezană”, desființată de
autoritățile comuniste-atee, și-a reluat apariția în anul 1995 cu scopul
de a duce, prin „lumina Evangheliei, în casele și inimile bunilor noștri
eparhioți căldura credinței ortodoxe și dragostea noastră de neam și lege
românească”9.
Cu prilejul acestui binecuvântat popas aniversar, exprimăm nădejdea
că publicația eparhială de la Caransebeș, oblăduită cu dragoste de epi-
scopii acestei eparhii între 1886 – 1949 și din 1995 până în prezent, nu
va mai fi nevoită să-și întrerupă apariția și va contribui, pe mai departe,
la promovarea valorilor credinței dreptmăritoare și la îmbogățirea teza-
urului nostru de spiritualitate creștin-ortodoxă și românească.
urului nostru de spiritualitate creștin-ortodoxă și românească.

la promovarea valorilor credinței dreptmăritoare și la îmbogățirea teza-
va mai fi nevoită să-și întrerupă apariția și va contribui, pe mai departe,
scopii acestei eparhii între 1886 – 1949 și din 1995 până în prezent, nu
că publicația eparhială de la Caransebeș, oblăduită cu dragoste de epi-
Cu prilejul acestui binecuvântat popas aniversar, exprimăm nădejdea
românească”9.
eparhioți căldura credinței ortodoxe și dragostea noastră de neam și lege
de a duce, prin „lumina Evangheliei, în casele și inimile bunilor noștri
autoritățile comuniste-atee, și-a reluat apariția în anul 1995 cu scopul
nelii harnicului ierarh Emilian Birdaș, „Foaia Diecezană”, desființată de
Iată, deci, că prin purtarea de grijă a Tatălui ceresc și datorită oste-
Caransebeșului arhierească binecuvântare”8.
dragoste cea întru Hristos, iar iubiților clerici și credincioși ai Episcopiei
reia firul existenței în istorie a acestei Sfinte Episcopii, frățeasca noastră
sărbătoare” și a transmis episcopului Emilian, „hărăzit de Dumnezeu să
către toți fiii duhovnicești ai Eparhiei Caransebeșului ce se află acum în
rul de atunci al Bisericii noastre a trimis un „cuvânt de binecuvântare
8 Document păstrat în arhiva autorului.
ră și, nu în ultimul rând, din partea Patriarhului Teoctist. Întâistătăto-

9 † Emilian, Episcopul Caransebeșului, Reactivăm „Foaia Diecezană”, în „F.D.”,
Caransebeș, serie nouă, anul I, nr. 1, martie 1995, p. 1.
59
„ÎNVIEREA”
„ÎNVIEREA”
63
* „Învierea”, Timișoara, anul I, nr. 15, joi, 1 mai 1990, p. 4.
și filozoful Ștefan Velovan, cercetător exigent în domeniul învățământului

afirmarea culturii în părțile Caransebeșului” și pr. Puiu Doinel, „Pedagogul
pr. prof. Ionel Popescu, „Contribuția slujitorilor Bisericii la păstrarea și
Istorie – artă – cultură – civilizaţie* 1
Bisericii Ortodoxe: prot. Ioan Teodorovici, „Protopopul Andrei Ghidiu”;
Caransebeș, 19-21 octombrie ‘90
public. La acest simpozion au prezentat comunicări și unii slujitori ai
istorici, arheologi, cercetători din toată țara, precum și un numeros
Doda”, la „Școala normală” și la Seminarul Teologic, unde au participat
În zilele de 19-21 octombrie 1990, Caransebeșul a sărbătorit 1730 ani
simpozion de istorie ce s-a desfășurat pe secțiuni la Liceul „Traian
de atestare epigrafică a municipiului Tibiscum (Jupa) și 700 de ani de
Sâmbătă, 20 octombrie a.c., manifestările au continuat cu un bogat
atestare documentară a orașului. Festivitățile prilejuite de aceste aniver-
gram religios-patriotic.
sări au debutat cu deschiderea festivă ce a avut loc la Primăria orașului,
seminariști, dirijat de pr. prof. Nicolae Belean, a prezentat un scurt pro-
în prezența prefecților de Caraș-Severin și Timiș, Liviu Spătaru și dr. ing.
rul Petru Călin la Seminarul Teologic „Ioan Popasu”, unde corul elevilor
Florentin Cîrpan. Între vorbitori a fost și preotul Ioan Nicola, protopopul
tură veche organizată de preotul profesor Ionel Popescu și de profeso-
Caransebeșului, care a transmis un mesaj din partea Înaltpreasfințitului
În aceeași zi, a fost vizitat orașul și expoziția de carte veche și pic-
Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, iar directoarea Muzeului
catedral, dirijat de prof. Gheorghe Dobrean, a intonat „Veșnica pomenire”.
orășenesc, D-na Nicoleta Gumă, a dat citire telegramei trimise de Înaltul
mintele personalităților orașului care odihnesc în acest cimitir, iar corul
Ierarh cu acest prilej.
oficiat un parastas. Au fost aprinse lumânări și s-au depus flori la mor-
După vizitarea unei expoziții fotodocumentare, invitații și un mare
unde un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu prot. Dimitrie Grama, au
număr de credincioși s-au deplasat la biserica Sfântul Ioan Botezătorul,
număr de credincioși s-au deplasat la biserica Sfântul Ioan Botezătorul,
unde un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu prot. Dimitrie Grama, au
După vizitarea unei expoziții fotodocumentare, invitații și un mare
oficiat un parastas. Au fost aprinse lumânări și s-au depus flori la mor-
Ierarh cu acest prilej.
mintele personalităților orașului care odihnesc în acest cimitir, iar corul
orășenesc, D-na Nicoleta Gumă, a dat citire telegramei trimise de Înaltul
catedral, dirijat de prof. Gheorghe Dobrean, a intonat „Veșnica pomenire”.
Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, iar directoarea Muzeului
În aceeași zi, a fost vizitat orașul și expoziția de carte veche și pic-
Caransebeșului, care a transmis un mesaj din partea Înaltpreasfințitului
tură veche organizată de preotul profesor Ionel Popescu și de profeso-
Florentin Cîrpan. Între vorbitori a fost și preotul Ioan Nicola, protopopul
rul Petru Călin la Seminarul Teologic „Ioan Popasu”, unde corul elevilor
în prezența prefecților de Caraș-Severin și Timiș, Liviu Spătaru și dr. ing.
seminariști, dirijat de pr. prof. Nicolae Belean, a prezentat un scurt pro-
sări au debutat cu deschiderea festivă ce a avut loc la Primăria orașului,
gram religios-patriotic.
atestare documentară a orașului. Festivitățile prilejuite de aceste aniver-
Sâmbătă, 20 octombrie a.c., manifestările au continuat cu un bogat
de atestare epigrafică a municipiului Tibiscum (Jupa) și 700 de ani de
simpozion de istorie ce s-a desfășurat pe secțiuni la Liceul „Traian
În zilele de 19-21 octombrie 1990, Caransebeșul a sărbătorit 1730 ani
Doda”, la „Școala normală” și la Seminarul Teologic, unde au participat
istorici, arheologi, cercetători din toată țara, precum și un numeros
public. La acest simpozion au prezentat comunicări și unii slujitori ai
Bisericii Ortodoxe: prot. Ioan Teodorovici, „Protopopul Andrei Ghidiu”;
Caransebeș, 19-21 octombrie ‘90 pr. prof. Ionel Popescu, „Contribuția slujitorilor Bisericii la păstrarea și
Istorie – artă – cultură – civilizaţie* 1 afirmarea culturii în părțile Caransebeșului” și pr. Puiu Doinel, „Pedagogul
și filozoful Ștefan Velovan, cercetător exigent în domeniul învățământului
* „Învierea”, Timișoara, anul I, nr. 15, joi, 1 mai 1990, p. 4.
63
64
românesc”. În după-amiaza aceleiași zile a avut loc vernisarea unor
expoziții de filatelie, de artă plastică și de pictură organizate la Casa
Armatei, la Clubul elevilor și la Casa de Cultură. Manifestările s-au
încheiat duminică, 21 octombrie, cu vizitarea unei expoziții arheologice
la rezervația arheologică Tibiscum (Jupa).
la rezervația arheologică Tibiscum (Jupa).

încheiat duminică, 21 octombrie, cu vizitarea unei expoziții arheologice
Armatei, la Clubul elevilor și la Casa de Cultură. Manifestările s-au
expoziții de filatelie, de artă plastică și de pictură organizate la Casa
românesc”. În după-amiaza aceleiași zile a avut loc vernisarea unor
64
65
în rev. „Basarabia” nr. 11/90, p. 75).

* „Învierea”, Timișoara, anul II, nr. 13 (31), iulie 1991, p. 4.
a fost psalt scriitorul Anton Pann (cf. Ch. V. Madan, Mănăstirea Căpriana,
trecut, la această mănăstire a ființat o școală de Teologie, la care o vreme
La fraţii de peste Prut *1
adăpostit până nu de mult un spital pentru bolnavii de tuberculoză. În

un amplu proces de restaurare, întrucât întregul complex mănăstiresc a
dru Lăpușneanu, toate trei – dimpreună cu clădirile anexe – aflate într-
La invitaţia Centrului Republican de Cultură şi Artă din Chişinău, în
la construcția cărora au contribuit și domnitorii Petru Rareș și Alexan-

perioada 30 mai – 4 iunie a.c., corul elevilor de la Seminarul Teologic din
într-un document din anul 1429. Aici se află trei biserici impunătoare,
Caransebeş, însoţit de preot prof. Nicolae Belean, directorul seminarului,
tuată la aproximativ 30 km. de Chișinău, amintită pentru prima dată

şi preot prof. Ionel Popescu, s-a aflat în capitala Republicii Moldova pen-
În după-amiaza aceleiași zile a fost vizitată Mănăstirea Căpriana, si-

tru a susţine câteva concerte religioase.
mănăstiri, făcător de dreptate, chipul său în moștenirea sa”.

După o călătorie de două zile, cu scurte popasuri la Seminariile Teolo-
pe care sunt scrise cuvintele: „Domn din munte până în Nistru, ctitor de
gice din Craiova şi Buzău, corul a sosit la Chişinău în seara zilei de 30 mai,
Mihai Eminescu ș.a. În fața acestui parc, se află statuia lui Ștefan cel Mare
însoţit fiind şi de dl. Ion Dan, reporter la postul local Radio-Timişoara.
cunoscute: Nicolae Milescu Spătarul, Dimitrie Cantemir, Ion Creangă,

Prin atenta purtare de grijă a organizatorilor, în frunte cu dl. prof.
încadrată de 12 busturi ce reprezintă personalități culturale bine

Teodor Suveică, vineri, 31 mai, tinerii seminariști au avut posibilitatea
de restaurare, parcul Ștefan cel Mare fondat în 1818, cu „Aleea clasicilor”,

să efectueze un tur al orașului Chișinău, atestat documentar în anul
Memorialul gloriei, catedrala orașului, la care se efectuează acum lucrări

1466, în prezent cu o populație de aproximativ 720.000 locuitori. Au fost
precum biserica Vasile Mazarache, ctitorită în anul 1757, biserica Ciuflea,

vizitate mai multe monumente bisericești și de interes istoric-cultural,
vizitate mai multe monumente bisericești și de interes istoric-cultural,

precum biserica Vasile Mazarache, ctitorită în anul 1757, biserica Ciuflea,
1466, în prezent cu o populație de aproximativ 720.000 locuitori. Au fost

Memorialul gloriei, catedrala orașului, la care se efectuează acum lucrări
să efectueze un tur al orașului Chișinău, atestat documentar în anul

de restaurare, parcul Ștefan cel Mare fondat în 1818, cu „Aleea clasicilor”,
Teodor Suveică, vineri, 31 mai, tinerii seminariști au avut posibilitatea

încadrată de 12 busturi ce reprezintă personalități culturale bine
Prin atenta purtare de grijă a organizatorilor, în frunte cu dl. prof.

cunoscute: Nicolae Milescu Spătarul, Dimitrie Cantemir, Ion Creangă,
însoţit fiind şi de dl. Ion Dan, reporter la postul local Radio-Timişoara.

Mihai Eminescu ș.a. În fața acestui parc, se află statuia lui Ștefan cel Mare
gice din Craiova şi Buzău, corul a sosit la Chişinău în seara zilei de 30 mai,
pe care sunt scrise cuvintele: „Domn din munte până în Nistru, ctitor de
După o călătorie de două zile, cu scurte popasuri la Seminariile Teolo-

mănăstiri, făcător de dreptate, chipul său în moștenirea sa”.
tru a susţine câteva concerte religioase.

În după-amiaza aceleiași zile a fost vizitată Mănăstirea Căpriana, si-
şi preot prof. Ionel Popescu, s-a aflat în capitala Republicii Moldova pen-
tuată la aproximativ 30 km. de Chișinău, amintită pentru prima dată
Caransebeş, însoţit de preot prof. Nicolae Belean, directorul seminarului,

într-un document din anul 1429. Aici se află trei biserici impunătoare,
perioada 30 mai – 4 iunie a.c., corul elevilor de la Seminarul Teologic din

la construcția cărora au contribuit și domnitorii Petru Rareș și Alexan-
La invitaţia Centrului Republican de Cultură şi Artă din Chişinău, în

dru Lăpușneanu, toate trei – dimpreună cu clădirile anexe – aflate într-
un amplu proces de restaurare, întrucât întregul complex mănăstiresc a
adăpostit până nu de mult un spital pentru bolnavii de tuberculoză. În
trecut, la această mănăstire a ființat o școală de Teologie, la care o vreme
La fraţii de peste Prut *1 a fost psalt scriitorul Anton Pann (cf. Ch. V. Madan, Mănăstirea Căpriana,
în rev. „Basarabia” nr. 11/90, p. 75).
* „Învierea”, Timișoara, anul II, nr. 13 (31), iulie 1991, p. 4.
65
66
Seminarul Teologic de la Neamț, în seara zilei de 5 iunie seminariștii au

Sâmbătă, 2 iunie, orele 17,00, în sala „Prietenia” din Chișinău
catedrala mitropolitană și biserica „Sfinții Trei Ierarhi” și un alt popas la

(capacitate de 1400 locuri), corul seminarial dirijat de preot prof. Nicolae
dură sufletească inegalabilă. După un popas la Iași, unde au fost vizitate

Belean a susținut primul concert compus din piese muzicale bisericești și
de rău a gazdelor care au fost atât de primitoare și au dat dovadă de o căl-

patriotice, dintre care amintim: „Cu noi este Dumnezeu” de N. Bin, „Iubi-
Plecarea spre țară a avut loc în dimineața zilei de 4 iunie, spre părerea
te-voi Doamne”, de N. Lungu, „Rugăciune” de I. P. Pasărea, „Rugăciune
aplauze, flori și cuvinte de apreciere.

către Sf. Fecioară Maria”, versuri M. Eminescu, muzica I. Crișan, „Toaca
poporului. Ca și la întâlnirile anterioare, seminariștii au fost răsplătiți cu

de la Lugoj” de Ion Vidu, „Rugăciune pentru țară”, „Nu uita că ești român”,
feminin „Renaissance”, dirijat de compozitorul Tudor Zgoreanu, artist al

„Deșteaptă-te, române” ș.a. Prezentarea acestui concert, ca și a celor
fuz, seminariștii au prezentat un miniconcert și au primit replica corului

din zilele următoare, a aparţinut preotului prof. Ionel Popescu, care a
profesorii și cu studenții, prilej cu care în fața unei săli ocupate până la re-
oferit ascultătorilor numeroase date din istoria Mitropoliei Banatului, a
Luni, 3 iunie, la Institutul de Arte din Chișinău a avut loc o întâlnire cu

orașului Caransebeș și a școlii de Teologie de aici.
în aceeaşi seară, în cadrul emisiunii „Mesager”.

La invitația protoiereului Petru Buburuz, parohul bisericii „Sfânta
prof. N. Belean și I. Popescu, împreună cu secvențe din concert, prezentat

Treime” din Chișinău, corul seminariștilor a participat la slujba sfintei
tă și o echipă a redacției TV „Mesager”, care a luat un interviu preoților

Liturghii, impresionând până la lacrimi pe credincioșii prezenți în număr
precum și compozitori, dirijori, profesori, studenți și elevi. A fost prezen-

mare, în Duminica tuturor sfinților, atât prin cântarea corală închinată
ast din rândul căruia n-au lipsit preoții Petru Buburuz și Vasile Petrache,
lui Dumnezeu, cât și prin ținuta sobră și evlavioasă potrivită unor viitori
complex arhitectural, a găzduit al 2-lea concert în fața unui public entuzi-

slujitori ai altarelor străbune. La priceasnă, preot prof. Ionel Popescu a
În aceeași zi, la orele 17.00 sala „Prietenia”, aflată într-un splendid

predicat despre cinstirea sfinților, iar la sfârșitul slujbei, preotul Petru
au lăsat în sufletul enoriașilor amintiri de neuitat.

Buburuz, în cuvinte emoționante, a mulțumit seminariștilor arătând că
Buburuz, în cuvinte emoționante, a mulțumit seminariștilor arătând că

au lăsat în sufletul enoriașilor amintiri de neuitat.
predicat despre cinstirea sfinților, iar la sfârșitul slujbei, preotul Petru

În aceeași zi, la orele 17.00 sala „Prietenia”, aflată într-un splendid
slujitori ai altarelor străbune. La priceasnă, preot prof. Ionel Popescu a

complex arhitectural, a găzduit al 2-lea concert în fața unui public entuzi-
lui Dumnezeu, cât și prin ținuta sobră și evlavioasă potrivită unor viitori
ast din rândul căruia n-au lipsit preoții Petru Buburuz și Vasile Petrache,
mare, în Duminica tuturor sfinților, atât prin cântarea corală închinată

precum și compozitori, dirijori, profesori, studenți și elevi. A fost prezen-
Liturghii, impresionând până la lacrimi pe credincioșii prezenți în număr

tă și o echipă a redacției TV „Mesager”, care a luat un interviu preoților
Treime” din Chișinău, corul seminariștilor a participat la slujba sfintei

prof. N. Belean și I. Popescu, împreună cu secvențe din concert, prezentat
La invitația protoiereului Petru Buburuz, parohul bisericii „Sfânta

în aceeaşi seară, în cadrul emisiunii „Mesager”.
orașului Caransebeș și a școlii de Teologie de aici.

Luni, 3 iunie, la Institutul de Arte din Chișinău a avut loc o întâlnire cu
oferit ascultătorilor numeroase date din istoria Mitropoliei Banatului, a

profesorii și cu studenții, prilej cu care în fața unei săli ocupate până la re-
din zilele următoare, a aparţinut preotului prof. Ionel Popescu, care a

fuz, seminariștii au prezentat un miniconcert și au primit replica corului
„Deșteaptă-te, române” ș.a. Prezentarea acestui concert, ca și a celor

feminin „Renaissance”, dirijat de compozitorul Tudor Zgoreanu, artist al
de la Lugoj” de Ion Vidu, „Rugăciune pentru țară”, „Nu uita că ești român”,
poporului. Ca și la întâlnirile anterioare, seminariștii au fost răsplătiți cu
către Sf. Fecioară Maria”, versuri M. Eminescu, muzica I. Crișan, „Toaca

aplauze, flori și cuvinte de apreciere.
te-voi Doamne”, de N. Lungu, „Rugăciune” de I. P. Pasărea, „Rugăciune

Plecarea spre țară a avut loc în dimineața zilei de 4 iunie, spre părerea
patriotice, dintre care amintim: „Cu noi este Dumnezeu” de N. Bin, „Iubi-
de rău a gazdelor care au fost atât de primitoare și au dat dovadă de o căl-
Belean a susținut primul concert compus din piese muzicale bisericești și

dură sufletească inegalabilă. După un popas la Iași, unde au fost vizitate
(capacitate de 1400 locuri), corul seminarial dirijat de preot prof. Nicolae

catedrala mitropolitană și biserica „Sfinții Trei Ierarhi” și un alt popas la
Sâmbătă, 2 iunie, orele 17,00, în sala „Prietenia” din Chișinău

Seminarul Teologic de la Neamț, în seara zilei de 5 iunie seminariștii au
66
67
ajuns la Caransebeș, obosiți de miile de kilometri parcurși, dar mulțumiți
și fericiți că nu au cântat „cântarea Domnului în pământ străin” (Ps. 136,
4), ci la frați ce locuiesc pe meleaguri care mustesc de istorie și de simțire
românească, la frați „de-o mamă, de-o făptură și de-o samă”, cu care au
vorbit în „limba vechilor cazanii”, cum spune poetul Basarabiei și al „Lim-
bii române”, preotul Alexei Mateevici.
Nu putem încheia aceste puține rânduri fără a aduce, și pe această
cale, sincere și respectuoase mulțumiri tuturor celor care ne-au acordat
sprijinul lor moral și material, fără de care periplul basarabean nu ar fi
avut loc.
avut loc.
sprijinul lor moral și material, fără de care periplul basarabean nu ar fi
cale, sincere și respectuoase mulțumiri tuturor celor care ne-au acordat
Nu putem încheia aceste puține rânduri fără a aduce, și pe această
bii române”, preotul Alexei Mateevici.
vorbit în „limba vechilor cazanii”, cum spune poetul Basarabiei și al „Lim-
românească, la frați „de-o mamă, de-o făptură și de-o samă”, cu care au
4), ci la frați ce locuiesc pe meleaguri care mustesc de istorie și de simțire
și fericiți că nu au cântat „cântarea Domnului în pământ străin” (Ps. 136,
ajuns la Caransebeș, obosiți de miile de kilometri parcurși, dar mulțumiți
67
68
5 cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, II, 1-5, studiu, note și comentarii, de
pr. prof. Teodor Bodogae, București, 1987, pp. 64-65.
4 Ioan 19, 25; 17, 56; Marcu 15, 40.

3 Fapte cap. 1-2.
2 Matei 1, 15-16.
Sfântul Apostol Iacov cel Mare *
1 Evrei 13, 7.
patrulea bărbat cu același nume este Sfântul Apostol Iacov, numit „cel Mare“
* „Învierea“, Timișoara, anul III, nr. 9 (51), 1 mai 1992, p. 4.
Lăsământul „Apostolului Neamurilor“: „Aduceți-vă aminte de
și apoi a fost lovit cu un drug de fier, până a încetat din viață5. În sfârșit, al
mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu
anul 62 d. Hr., când a fost aruncat de pe acoperișul templului de la Ierusalim

luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința“1, ne-a îndem-
sau 50. El a scris o epistolă sobornicească și a sfârșit de moarte martirică în

nat să creionăm, pe scurt, viața și activitatea Sfântului Iacov, „apostolul
limului, calitate în care a prezidat lucrările Sinodului Apostolic din anul 49

protomartir“ – cum l-a numit un distins și regretat dascăl de Teologie –
cov, numit „cel drept“ și „cel Mic“ a fost primul episcop sedentar al Ierusa-
pe care îl prăznuim în fiecare an la data de 30 aprilie.
ai cărui părinți au fost Cleopa și Maria, verișoara Maicii Domnului4. Acest Ia-
Înainte de a trece la prezentarea celor propuse, pentru ca lucrurile să
nume, este Iacov, „fratele“, ruda sau, mai exact, „verișorul“ Domnului Hristos,
fie cât mai clare și mai ales pentru a nu da naștere la unele confuzii, ori
lui Sfânt3. Cel de-al treilea bărbat din veacul apostolic, care a purtat același
pentru a le înlătura pe cele care există deja și sunt datorate identității
Sale, a participat la alegerea lui Matia și a fost prezent la Pogorârea Duhu-

numelor, se cuvine a fi făcute unele precizări.
se știe că a urmat Domnului tot timpul, a fost martor al Învierii și al Înălțării

Astfel, în Sfânta Scriptură a Noului Testament sunt menționați patru
tos2. Al doilea este Iacov al lui Alfeu, unul dintre cei 12 Apostoli, despre care
bărbați care poartă numele de Iacov. Primul dintre aceștia este Iacov, fiul lui
amintit de Sfântul Evanghelist Matei în genealogia Mântuitorului Iisus Hris-

Matan, tatăl dreptului și bătrânului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria,
Matan, tatăl dreptului și bătrânului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria,

amintit de Sfântul Evanghelist Matei în genealogia Mântuitorului Iisus Hris-
bărbați care poartă numele de Iacov. Primul dintre aceștia este Iacov, fiul lui
tos2. Al doilea este Iacov al lui Alfeu, unul dintre cei 12 Apostoli, despre care
Astfel, în Sfânta Scriptură a Noului Testament sunt menționați patru

se știe că a urmat Domnului tot timpul, a fost martor al Învierii și al Înălțării
numelor, se cuvine a fi făcute unele precizări.

Sale, a participat la alegerea lui Matia și a fost prezent la Pogorârea Duhu-
pentru a le înlătura pe cele care există deja și sunt datorate identității

lui Sfânt3. Cel de-al treilea bărbat din veacul apostolic, care a purtat același
fie cât mai clare și mai ales pentru a nu da naștere la unele confuzii, ori
nume, este Iacov, „fratele“, ruda sau, mai exact, „verișorul“ Domnului Hristos,
Înainte de a trece la prezentarea celor propuse, pentru ca lucrurile să

ai cărui părinți au fost Cleopa și Maria, verișoara Maicii Domnului4. Acest Ia-
pe care îl prăznuim în fiecare an la data de 30 aprilie.

cov, numit „cel drept“ și „cel Mic“ a fost primul episcop sedentar al Ierusa-
protomartir“ – cum l-a numit un distins și regretat dascăl de Teologie –

limului, calitate în care a prezidat lucrările Sinodului Apostolic din anul 49
nat să creionăm, pe scurt, viața și activitatea Sfântului Iacov, „apostolul

sau 50. El a scris o epistolă sobornicească și a sfârșit de moarte martirică în
luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința“1, ne-a îndem-
anul 62 d. Hr., când a fost aruncat de pe acoperișul templului de la Ierusalim
mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu
și apoi a fost lovit cu un drug de fier, până a încetat din viață5. În sfârșit, al
Lăsământul „Apostolului Neamurilor“: „Aduceți-vă aminte de

patrulea bărbat cu același nume este Sfântul Apostol Iacov, numit „cel Mare“
* „Învierea“, Timișoara, anul III, nr. 9 (51), 1 mai 1992, p. 4.

1 Evrei 13, 7.
2 Matei 1, 15-16.
3 Fapte cap. 1-2. Sfântul Apostol Iacov cel Mare *
4 Ioan 19, 25; 17, 56; Marcu 15, 40.
5 cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, II, 1-5, studiu, note și comentarii, de
pr. prof. Teodor Bodogae, București, 1987, pp. 64-65.
68
69
9 sau „cel Bătrân“, fratele mai vârstnic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan,
8
Matei 17, 1-7.
fiii lui Zevedeu și ai Salomeii, originari din localitatea Betsaida Galileii.
7
Ioan 2, 1-2.
6
Marcu 1, 16-20. Pe vremea Mântuitorului Hristos, provincia nordică a Țării Sfinte, nu-
Luca 5, 1-11; Matei 4, 18-22. mită Galileea, era locuită de o populație mândră și sinceră, care supor-
ta greu stăpânirea romană și ura de moarte pe regele uzurpador Irod
au asistat la Schimbarea la Față a Mântuitorului pe Muntele Tabor9, la

Idumeul (37 î. Hr. – 1(4) d.Hr.). Majoritatea locuitorilor Galileii erau oa-
Iacov, Petru și Ioan au făcut parte din grupul restrâns de apostoli care
meni simpli: țărani, mici meseriași (ex.: dreptul Iosif, teslar), iar cei de
ta din Cana Galileii8.

pe țărmul lacului Ghenizaret, pescari. Deosebit de credincioși, galileenii
Galileii, Mântuitorul Hristos și Sfânta Fecioară Maria au participat la nun-

socoteau că „poporul ales nu trebuie să aibă niciun domn, niciun stăpân,
primi ucenici, la care se adaugă Filip cel din Betsaida și Natanael din Cana
decât pe Dumnezeu“. Așa se explică faptul că, în Galileea, așteptarea Răs-
pe tatăl lor Zevedeu, în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El“7. Cu acești
cumpărătorului, a Izbăvitorului, așteptarea lui Mesia Cel făgăduit de pro-
ei în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând

rocii Vechiului Testament, era mai vie decât oriunde. Cu cât asuprirea era
mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și erau
mai aspră, cu cât impozitele erau mai mari, cu cât sursele de existență se
ment este relatat de Sfântul Evanghelist Marcu astfel: „Și mergând puțin
împuținau, cu atât nădejdea „plinirii vremii“ era mai puternică.
celeilalte perechi de frați: Andrei și Simon-Petru, fiii lui Iona. Acest eveni-
În asemenea locuri și printre astfel de oameni s-au născut și au cres-
în urma pescuirii minunate6, odată cu cea adresată fratelui său, Ioan, și

cut cei doi frați, Iacov și Ioan, numiți de Mântuitorul „Voanerghes“ = „fiii
ziua în care S-a înălțat la cer“. Astfel, chemarea sa la apostolat a avut loc
tunetului“ întrucât aveau o fire înflăcărată, însoțită de o credință care nu
tor la toate învățăturile și faptele săvârșite de Domnul Hristos, „până în

cunoștea opreliști. Dacă despre „ucenicul iubit al Mântuitorului“ datele
fratele său Iacov. Cu toate acestea, se cunoaște că Sfântul Iacov a fost mar-
scripturistice sunt mai bogate, nu același lucru se poate spune,despre
scripturistice sunt mai bogate, nu același lucru se poate spune,despre

fratele său Iacov. Cu toate acestea, se cunoaște că Sfântul Iacov a fost mar-
cunoștea opreliști. Dacă despre „ucenicul iubit al Mântuitorului“ datele

tor la toate învățăturile și faptele săvârșite de Domnul Hristos, „până în
tunetului“ întrucât aveau o fire înflăcărată, însoțită de o credință care nu

ziua în care S-a înălțat la cer“. Astfel, chemarea sa la apostolat a avut loc
cut cei doi frați, Iacov și Ioan, numiți de Mântuitorul „Voanerghes“ = „fiii
în urma pescuirii minunate6, odată cu cea adresată fratelui său, Ioan, și
În asemenea locuri și printre astfel de oameni s-au născut și au cres-

celeilalte perechi de frați: Andrei și Simon-Petru, fiii lui Iona. Acest eveni-
împuținau, cu atât nădejdea „plinirii vremii“ era mai puternică.

ment este relatat de Sfântul Evanghelist Marcu astfel: „Și mergând puțin
mai aspră, cu cât impozitele erau mai mari, cu cât sursele de existență se
mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și erau
rocii Vechiului Testament, era mai vie decât oriunde. Cu cât asuprirea era
ei în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând
cumpărătorului, a Izbăvitorului, așteptarea lui Mesia Cel făgăduit de pro-

pe tatăl lor Zevedeu, în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El“7. Cu acești
decât pe Dumnezeu“. Așa se explică faptul că, în Galileea, așteptarea Răs-

primi ucenici, la care se adaugă Filip cel din Betsaida și Natanael din Cana
socoteau că „poporul ales nu trebuie să aibă niciun domn, niciun stăpân,

Galileii, Mântuitorul Hristos și Sfânta Fecioară Maria au participat la nun-
pe țărmul lacului Ghenizaret, pescari. Deosebit de credincioși, galileenii

ta din Cana Galileii8.
meni simpli: țărani, mici meseriași (ex.: dreptul Iosif, teslar), iar cei de
Iacov, Petru și Ioan au făcut parte din grupul restrâns de apostoli care
Idumeul (37 î. Hr. – 1(4) d.Hr.). Majoritatea locuitorilor Galileii erau oa-
au asistat la Schimbarea la Față a Mântuitorului pe Muntele Tabor9, la
ta greu stăpânirea romană și ura de moarte pe regele uzurpador Irod

mită Galileea, era locuită de o populație mândră și sinceră, care supor-
Pe vremea Mântuitorului Hristos, provincia nordică a Țării Sfinte, nu-
6 Luca 5, 1-11; Matei 4, 18-22.
fiii lui Zevedeu și ai Salomeii, originari din localitatea Betsaida Galileii.

7 Marcu 1, 16-20.
sau „cel Bătrân“, fratele mai vârstnic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan,
8 Ioan 2, 1-2.
9 Matei 17, 1-7.
69
70
învierea fiicei lui Iair10 și la rugăciunea din grădina Ghetsimani11. 17
16
Fapte cap. 1-2.
Plini de râvnă pentru Domnul Hristos, Iacov și Ioan i-au cerut să po-
15
Matei 28, 18-20; Ioan 20, 21-23.
14
goare foc din cer ca să mistuie satul samarinean în care El nu a fost pri- Matei 24-25; Luca 13.
13
mit, fapt pentru care au fost mustrați pentru că încă nu au înțeles spiritul Marcu 13, 3-5.
12
tolerant al învățăturii Sale: „Iar El, întorcându-se, i-a certat și le-a zis: Nu Matei 20, 20-23.
știți, oare, fiii cărui Duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă Matei 26; Marcu 14; Luca 22. 11
Luca 9, 52-55.
10
Sfântul Luca arată că „în vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din
sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască“12. O altă informație inserată Luca 8, 41-56.
tă împotriva creștinilor din Ierusalim. Scriind despre această persecuție,

de Sfântul Evanghelist Matei arată că, cu prilejul ultimei călătorii pe care
I (41-44), nepotul lui Irod Idumeul, care a dezlănțuit o prigoană cumpli-

Mântuitorul a întreprins-o la Ierusalim, Salomeea a intervenit la Iisus cu
„bucurat“ de atenție specială din partea destrăbălatului rege Irod Agripa

rugămintea ca fiii ei, Iacov și Ioan, să stea „unul de-a dreapta și altul de-a
teristic, adică cu multă înflăcărare, căci numai așa se explică cum de s-a
stânga Ta, în împărăția Ta“. Răspunsul Mântuitorului este că aceste locuri
văduirea Evangheliei în Ierusalim și a făcut acest lucru în stilul său carac-

se vor da „celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu“13.
Pogorârea Duhului Sfânt17. „Îmbrăcat cu putere de sus“, a purces la propo-

Sfântul Evanghelist Marcu menționează că, la Ierusalim, Sfântul Apos-
(Ioan 21), participă la Înălțarea Domnului la cer, la alegerea lui Matia și la

tol Iacov s-a aflat printre apostolii care L-au întrebat pe Iisus când va fi
loc o nouă „pescuire minunată“ și Sfântul Petru este reintegrat în apostolat

dărâmat Ierusalimul, când va veni El a doua oară și ce semne vor preceda
rea de a săvârși Sfintele Taine16. Îl găsim apoi la Marea Tiberiadei, unde are
aceste evenimente14. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Mântuitorul
la îngroparea Domnului. A fost, însă, martor al Învierii Sale și a primit pute-

Hristos a rostit o importantă cuvântare, cunoscută cu numele de „Cuvân-
fiind încuiate“, fapt pentru care nu a fost de față la patimile, la răstignirea și

tarea eshatologică“15.
aflat printre apostolii care, de frica iudeilor, stăteau ascunși în casă, „ușile
După arestarea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, Sfântul Iacov s-a
După arestarea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, Sfântul Iacov s-a

aflat printre apostolii care, de frica iudeilor, stăteau ascunși în casă, „ușile
tarea eshatologică“15.
fiind încuiate“, fapt pentru care nu a fost de față la patimile, la răstignirea și
Hristos a rostit o importantă cuvântare, cunoscută cu numele de „Cuvân-

la îngroparea Domnului. A fost, însă, martor al Învierii Sale și a primit pute-
aceste evenimente14. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Mântuitorul

rea de a săvârși Sfintele Taine16. Îl găsim apoi la Marea Tiberiadei, unde are
dărâmat Ierusalimul, când va veni El a doua oară și ce semne vor preceda

loc o nouă „pescuire minunată“ și Sfântul Petru este reintegrat în apostolat
tol Iacov s-a aflat printre apostolii care L-au întrebat pe Iisus când va fi
(Ioan 21), participă la Înălțarea Domnului la cer, la alegerea lui Matia și la
Sfântul Evanghelist Marcu menționează că, la Ierusalim, Sfântul Apos-

Pogorârea Duhului Sfânt17. „Îmbrăcat cu putere de sus“, a purces la propo-
se vor da „celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu“13.

văduirea Evangheliei în Ierusalim și a făcut acest lucru în stilul său carac-
stânga Ta, în împărăția Ta“. Răspunsul Mântuitorului este că aceste locuri

teristic, adică cu multă înflăcărare, căci numai așa se explică cum de s-a
rugămintea ca fiii ei, Iacov și Ioan, să stea „unul de-a dreapta și altul de-a
„bucurat“ de atenție specială din partea destrăbălatului rege Irod Agripa
Mântuitorul a întreprins-o la Ierusalim, Salomeea a intervenit la Iisus cu

I (41-44), nepotul lui Irod Idumeul, care a dezlănțuit o prigoană cumpli-
de Sfântul Evanghelist Matei arată că, cu prilejul ultimei călătorii pe care

tă împotriva creștinilor din Ierusalim. Scriind despre această persecuție,
sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască“12. O altă informație inserată

Sfântul Luca arată că „în vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din
știți, oare, fiii cărui Duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă
10 Luca 8, 41-56.
Matei 26; Marcu 14; Luca 22.
tolerant al învățăturii Sale: „Iar El, întorcându-se, i-a certat și le-a zis: Nu
11
12 Luca 9, 52-55.
mit, fapt pentru care au fost mustrați pentru că încă nu au înțeles spiritul
13 Matei 20, 20-23.
goare foc din cer ca să mistuie satul samarinean în care El nu a fost pri-
14 Marcu 13, 3-5.
Plini de râvnă pentru Domnul Hristos, Iacov și Ioan i-au cerut să po-
15 Matei 24-25; Luca 13.
învierea fiicei lui Iair10 și la rugăciunea din grădina Ghetsimani11.

16 Matei 28, 18-20; Ioan 20, 21-23.
17 Fapte cap. 1-2.
70
71
20 Evrei 11, 35 și 38. Biserică, pentru a-i prinde. Și l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan“18 .
19 Eusebiu de Cezareea, op. cit., p. 75. Episcopul Eusebiu de Cezareea consemnează o istorioară preluată de
18 Fapte 12, 1-2. la Clement Alexandrinul, în care se arată că „cel care l-a pârât (pe Sfântul
Iacov n.n.) să fie judecat a rămas mișcat văzându-i curajul, încât a de-
clarat că și el este creștin. Amândoi au fost duși la locul de osândă, însă
înainte de a ajunge acolo, pârâșul l-a rugat pe Iacov să-l ierte. Iacov s-a
gândit puțin, apoi i-a zis: ‹Pace ție!› și l-a sărutat. După aceea, amânduro-
ra li s-a tăiat capul în același timp“19.
Moartea martirică a Sfântului Apostol Iacov cel Mare, întâmplată în
anul 44 d. Hr., este o pildă vie de tărie în credință, dar și un preludiu al
multelor persecuții dezlănțuite de dregători și de regi, în care mii de
creștini, bărbați și femei, copii, tineri și bătrâni „de care lumea nu era
vrednică“, vor pieri în chinuri groaznice, „ca să dobândească o mai bună
înviere“20.
înviere“20.
vrednică“, vor pieri în chinuri groaznice, „ca să dobândească o mai bună
creștini, bărbați și femei, copii, tineri și bătrâni „de care lumea nu era
multelor persecuții dezlănțuite de dregători și de regi, în care mii de
anul 44 d. Hr., este o pildă vie de tărie în credință, dar și un preludiu al
Moartea martirică a Sfântului Apostol Iacov cel Mare, întâmplată în
ra li s-a tăiat capul în același timp“19.
gândit puțin, apoi i-a zis: ‹Pace ție!› și l-a sărutat. După aceea, amânduro-
înainte de a ajunge acolo, pârâșul l-a rugat pe Iacov să-l ierte. Iacov s-a
clarat că și el este creștin. Amândoi au fost duși la locul de osândă, însă
Iacov n.n.) să fie judecat a rămas mișcat văzându-i curajul, încât a de-
la Clement Alexandrinul, în care se arată că „cel care l-a pârât (pe Sfântul
Episcopul Eusebiu de Cezareea consemnează o istorioară preluată de
18 Fapte 12, 1-2.
Biserică, pentru a-i prinde. Și l-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan“18 .
19 Eusebiu de Cezareea, op. cit., p. 75.
20 Evrei 11, 35 și 38.
71
72
toată nedreptatea” (I Ioan 1, 9). Mărturisirea trebuie urmată neapărat de

*” Învierea”, Timişoara, anul IV, nr. 2 (68), vineri, 15 ianuarie 1993, p.3
este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de

lor în fața preotului duhovnic, căci „dacă mărturisim păcatele noastre, El
Pregătirea pentru Sfânta Liturghie*1
despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, adică cu mărturisirea păcate-

Pregătirea pentru Sfânta Liturghie începe cu acea „cercetare de sine”
sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său” (Psalmul 23, 3-4).
Sfânta Liturghie este cea mai însemnată slujbă a Bisericii. În cadrul
dea: „Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert
acestei sfinte slujbe, Fiul lui Dumnezeu este prezent în chip real, nu numai
căci „cine va locui în locașul Tău”, se întreba Psalmistul și tot el răspun-

ca jertfă, „ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29),
turghie, la care nu putem participa decât în cuvenita „haină de nuntă”,

ci și ca jertfitor, după cum ne arată rugăciunea heruvimică: „Că Tu ești Cel
gătire, cu atât mai mult se impune acest lucru pentru dumnezeiasca Li-
ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce primești și Cel ce Te împarți, Hristoase,
Dacă pentru primirea Decalogului au fost necesare câteva zile de pre-

Dumnezeul nostru...”. Deci, cei ce se împărtășesc primesc în trupul și în
spele hainele ca să fie gata pentru poimâine” (Ieșirea 19, 10-11).

sângele lor, chiar Trupul și Sângele Domnului, precum subliniază Sfântul
primit poruncă de la Dumnezeu „să se țină curat astăzi și mâine și să-și

Apostol Pavel: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este,
mergătoare primirii celor zece porunci pe Muntele Sinai, acest popor a

oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu
poporul ales trebuia să se pregătească intens. Așa, de pildă, în zilele pre-

este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10, 16).
Sfânta Scriptură istorisește că înaintea unor evenimente deosebite și

Prezența reală a lui Hristos în Biserică, la Sfânta Liturghie, implică
Liturghii”, arăta Nicolae Cabasila.

din partea credincioșilor o atenție, o pregătire și o sfințenie deosebită
și pregătiți”, iar această pregătire trebuie să existe „și în rânduiala Sfintei

„fiindcă la primirea Tainelor se impune să se apropie numai cei vrednici
„fiindcă la primirea Tainelor se impune să se apropie numai cei vrednici

și pregătiți”, iar această pregătire trebuie să existe „și în rânduiala Sfintei
din partea credincioșilor o atenție, o pregătire și o sfințenie deosebită

Liturghii”, arăta Nicolae Cabasila.
Prezența reală a lui Hristos în Biserică, la Sfânta Liturghie, implică

Sfânta Scriptură istorisește că înaintea unor evenimente deosebite și
este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos?” (I Corinteni 10, 16).

poporul ales trebuia să se pregătească intens. Așa, de pildă, în zilele pre-
oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu

mergătoare primirii celor zece porunci pe Muntele Sinai, acest popor a
Apostol Pavel: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este,

primit poruncă de la Dumnezeu „să se țină curat astăzi și mâine și să-și
sângele lor, chiar Trupul și Sângele Domnului, precum subliniază Sfântul

spele hainele ca să fie gata pentru poimâine” (Ieșirea 19, 10-11).
Dumnezeul nostru...”. Deci, cei ce se împărtășesc primesc în trupul și în

Dacă pentru primirea Decalogului au fost necesare câteva zile de pre-
ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce primești și Cel ce Te împarți, Hristoase,

gătire, cu atât mai mult se impune acest lucru pentru dumnezeiasca Li-
ci și ca jertfitor, după cum ne arată rugăciunea heruvimică: „Că Tu ești Cel

turghie, la care nu putem participa decât în cuvenita „haină de nuntă”,
ca jertfă, „ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29),
căci „cine va locui în locașul Tău”, se întreba Psalmistul și tot el răspun-
acestei sfinte slujbe, Fiul lui Dumnezeu este prezent în chip real, nu numai
dea: „Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert
Sfânta Liturghie este cea mai însemnată slujbă a Bisericii. În cadrul

sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său” (Psalmul 23, 3-4).
Pregătirea pentru Sfânta Liturghie începe cu acea „cercetare de sine”
despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, adică cu mărturisirea păcate-
lor în fața preotului duhovnic, căci „dacă mărturisim păcatele noastre, El
este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de Pregătirea pentru Sfânta Liturghie*1
toată nedreptatea” (I Ioan 1, 9). Mărturisirea trebuie urmată neapărat de
*” Învierea”, Timişoara, anul IV, nr. 2 (68), vineri, 15 ianuarie 1993, p.3
72
73
indecente și de cântece necuviincioase, de citirea unor cărți și vizionarea

împăcare și de iertarea semenilor noștri. Așa învăța Mântuitorul Hristos
de mâncare și băutură peste măsură, ferirea de desfrânare, de dansuri

mulțimile pe Muntele Fericirilor și așa ne învață și pe noi. Să ne înfățișăm
vrednicie” (Nicolae Cabasila). Tot de pregătirea trupească ține și ferirea

înaintea lui Dumnezeu cu sufletul curat, străini de ură și de vrăjmășie,
sau nu poartă astfel de lucruri, ci pentru „ca să primim Sfintele Taine cu

cuprinși de dragoste și de înțelegere pentru toți oamenii: „Deci, dacă îți
căci nu venim la sfintele slujbe spre a-i disprețui și rușina pe cei ce nu au

vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are
aur, sau din mărgăritare sau din veșminte de mult preț” (I Timotei 2, 9),
ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo și mergi întâi și împacă-te cu fra-
să, având podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din
tele tău și apoi adu darul tău” (Matei 5, 23-24). Tot „Fiul teslarului” ară-
„apă curată” (Evrei 10, 19-23) și împodobit cu „îmbrăcăminte cuviincioa-

ta că nu este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru păcatele
aceea, pentru a putea intra în „Sfânta Sfintelor”, trupul trebuie spălat cu

săvârșite, ci se cuvine să iertăm și noi pe cei ce ne-au greșit, pentru că nu-
ghie „ca o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu” (Romani 12, 1). De
mai procedând așa rugăciunea noastră va fi bine primită de Dumnezeu:
plu al Sfântului Duh” (I Corinteni 6, 19) și trebuie înfățișat la Sfânta Litur-

„Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl
și de curățenia trupească. Trupul, spune Sfântul Apostol Pavel, este „tem-

vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre” (Marcu 11, 25).
Pe lângă pregătirea sufletească credincioșii au obligația de a se îngriji

După mărturisire, împăcare și iertare, de mare folos pentru sufletul
multe altele, ne pregătesc pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu.

nostru este rugăciunea, pe care Sfântul Ioan Scărarul o definește ca „uni-
al lui Dumnezeu, miluiește-mă și mântuiește-mă pe mine păcătosul” și

re a omului cu Dumnezeu ... puntea pentru a traversa ispitele, izvorul
după împărtășire, rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule

virtuților, hrana sufletului...”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur arată că „ru-
tuitorului Iisus Hristos și al Maicii Domnului, rugăciunile dinainte și de

găciunea lucrează ca apa asupra focului, este ca o ancoră de mântuire
în ispită. Tatăl nostru, Împărate ceresc, Crezul, Psalmul 50, Acatistul Mân-
pentru sufletul amenințat să se înece”. Fiecare credincios trebuie, deci,
tru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri” (Efeseni 6, 18), ca să nu cadă

să-și agonisească această hrană a sufletului făcând „în toată vremea, în-
să-și agonisească această hrană a sufletului făcând „în toată vremea, în-
tru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri” (Efeseni 6, 18), ca să nu cadă
pentru sufletul amenințat să se înece”. Fiecare credincios trebuie, deci,

în ispită. Tatăl nostru, Împărate ceresc, Crezul, Psalmul 50, Acatistul Mân-
găciunea lucrează ca apa asupra focului, este ca o ancoră de mântuire

tuitorului Iisus Hristos și al Maicii Domnului, rugăciunile dinainte și de
virtuților, hrana sufletului...”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur arată că „ru-
după împărtășire, rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule
re a omului cu Dumnezeu ... puntea pentru a traversa ispitele, izvorul

al lui Dumnezeu, miluiește-mă și mântuiește-mă pe mine păcătosul” și
nostru este rugăciunea, pe care Sfântul Ioan Scărarul o definește ca „uni-

multe altele, ne pregătesc pentru întâlnirea noastră cu Dumnezeu.
După mărturisire, împăcare și iertare, de mare folos pentru sufletul

Pe lângă pregătirea sufletească credincioșii au obligația de a se îngriji
vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre” (Marcu 11, 25).
și de curățenia trupească. Trupul, spune Sfântul Apostol Pavel, este „tem-
„Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl
plu al Sfântului Duh” (I Corinteni 6, 19) și trebuie înfățișat la Sfânta Litur-
mai procedând așa rugăciunea noastră va fi bine primită de Dumnezeu:

ghie „ca o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu” (Romani 12, 1). De
săvârșite, ci se cuvine să iertăm și noi pe cei ce ne-au greșit, pentru că nu-

aceea, pentru a putea intra în „Sfânta Sfintelor”, trupul trebuie spălat cu
ta că nu este de ajuns să-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru păcatele

„apă curată” (Evrei 10, 19-23) și împodobit cu „îmbrăcăminte cuviincioa-
tele tău și apoi adu darul tău” (Matei 5, 23-24). Tot „Fiul teslarului” ară-
să, având podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din
ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo și mergi întâi și împacă-te cu fra-
aur, sau din mărgăritare sau din veșminte de mult preț” (I Timotei 2, 9),
vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are
căci nu venim la sfintele slujbe spre a-i disprețui și rușina pe cei ce nu au
cuprinși de dragoste și de înțelegere pentru toți oamenii: „Deci, dacă îți

sau nu poartă astfel de lucruri, ci pentru „ca să primim Sfintele Taine cu
înaintea lui Dumnezeu cu sufletul curat, străini de ură și de vrăjmășie,

vrednicie” (Nicolae Cabasila). Tot de pregătirea trupească ține și ferirea
mulțimile pe Muntele Fericirilor și așa ne învață și pe noi. Să ne înfățișăm

de mâncare și băutură peste măsură, ferirea de desfrânare, de dansuri
împăcare și de iertarea semenilor noștri. Așa învăța Mântuitorul Hristos

indecente și de cântece necuviincioase, de citirea unor cărți și vizionarea
73
74
unor filme care înfățișează scene imorale, căci astfel de fapte slăbesc le-
gătura de dragoste cu Dumnezeu, aduc multe neajunsuri și suferințe în
viață și ne înstrăinează de semenii noștri. Pe lângă acestea, nu trebuie
să uităm de darurile necesare la această sfântă slujbă: prescuri, vin
lumânări, untdelemn, flori, precum și pomelnicul cu numele viilor și al
celor adormiți, pentru ca toți să fie pomeniți la momentul special rânduit.
Ținând seama de toate cele amintite și de multe altele, care din lipsă
de spațiu nu au putut fi arătate, vom putea participa „cu vrednicie și cu
dreptate” la Sfânta Liturghie „slăvind pe Dumnezeu în trupul nostru și în
duhul nostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 20).
duhul nostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 20).

dreptate” la Sfânta Liturghie „slăvind pe Dumnezeu în trupul nostru și în
de spațiu nu au putut fi arătate, vom putea participa „cu vrednicie și cu
Ținând seama de toate cele amintite și de multe altele, care din lipsă
celor adormiți, pentru ca toți să fie pomeniți la momentul special rânduit.
lumânări, untdelemn, flori, precum și pomelnicul cu numele viilor și al
să uităm de darurile necesare la această sfântă slujbă: prescuri, vin
viață și ne înstrăinează de semenii noștri. Pe lângă acestea, nu trebuie
gătura de dragoste cu Dumnezeu, aduc multe neajunsuri și suferințe în
unor filme care înfățișează scene imorale, căci astfel de fapte slăbesc le-
74
75
Timișoara, serie nouă, anul I, nr.4/octombrie-noiembrie 1994, p. 7.
* „Învierea”, Timișoara, nr. 20, sâmbătă 15 octombrie 1994, p. 4 și rev. „Banatul”,
Academie Teologică; Vasile Lazarescu, ulterior mitropolit al Banatului, și

Badescu, pe timpul căruia Institutul teologic a fost ridicat la rangul de
Caransebeșul în trecut și azi1*
participant la Marea Unire și primul patriarh al României, Iosif Traian

Popea, reputat istoric, membru al Academiei Române; Miron Elie Cristea,
„Calendarul românului”, începând cu anul 1888. Au urmat apoi Nicolae
Deși apare în documente abia în secolul al XIII-lea (1289), când
diecezană (1885), în care au fost tipărite „Foaia Diecezană” (1886) și

Ladislau Cumanul poposește aici, orașul Caransebeș este mult mai
fost înființate: Institutul teologic (1865) și pedagogic (1876), tipografia

vechi. Descoperirile arheologice demonstrează că teritoriul pe care
anul 1865, primul episcop fiind Ioan Popasu. În timpul păstoririi sale au
se află acum orașul a fost locuit încă din paleolitic. Din epoca neolitică
lor și-a mutat reședința la Vârșeț. Această episcopie a fost reînființată în

datează importante descoperiri arheologice din cartierul Balta Sărată,
Caransebeș, încă din secolul al XIII-lea, care, datorită vitregiei vremuri-

unde au fost scoase la iveală mai multe complexe de locuire, topoare
Puținele documente păstrate menționează existența unei episcopii la

din piatră, vase din ceramică, figurine zoomorfe din lut etc. Alte impor-
cetății Caransebeșului, biserica aceasta a fost, din păcate, demolată.

tante decoperiri datează din epoca bronzului, a fierului, de pe timpul
La mijlocul secolului al XVI-lea, ca urmare a lucrărilor de fortificație a

dacilor și cel al stăpânirii romane, ale cărei urme se păstrează mai ales
bisericii ortodoxe (sec. XIII), descoperite de curând în centrul orașului.

la Tibiscum, Jupa de azi. La acestea trebuie adăugate mărturiile creștine
cum, aflată sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ohridei și, mai nou, ruinele
care atestă că pe aceste meleaguri a pulsat, încă de timpuriu, o intensă
apoi existența la 1019-1020 a Episcopiei de la Dibiscos, vechiul Tibis-

viață bisericească. Despre aceasta vorbesc, între altele, capacele de vas
tând de pe la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul celui de-al V-lea,

cu semnul sfintei cruci, descoperite la Tibiscum, cel mai important da-
cu semnul sfintei cruci, descoperite la Tibiscum, cel mai important da-

tând de pe la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul celui de-al V-lea,
viață bisericească. Despre aceasta vorbesc, între altele, capacele de vas

apoi existența la 1019-1020 a Episcopiei de la Dibiscos, vechiul Tibis-
care atestă că pe aceste meleaguri a pulsat, încă de timpuriu, o intensă

cum, aflată sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ohridei și, mai nou, ruinele
la Tibiscum, Jupa de azi. La acestea trebuie adăugate mărturiile creștine

bisericii ortodoxe (sec. XIII), descoperite de curând în centrul orașului.
dacilor și cel al stăpânirii romane, ale cărei urme se păstrează mai ales
La mijlocul secolului al XVI-lea, ca urmare a lucrărilor de fortificație a
tante decoperiri datează din epoca bronzului, a fierului, de pe timpul

cetății Caransebeșului, biserica aceasta a fost, din păcate, demolată.
din piatră, vase din ceramică, figurine zoomorfe din lut etc. Alte impor-
Puținele documente păstrate menționează existența unei episcopii la
unde au fost scoase la iveală mai multe complexe de locuire, topoare

Caransebeș, încă din secolul al XIII-lea, care, datorită vitregiei vremuri-
datează importante descoperiri arheologice din cartierul Balta Sărată,

lor și-a mutat reședința la Vârșeț. Această episcopie a fost reînființată în
se află acum orașul a fost locuit încă din paleolitic. Din epoca neolitică
anul 1865, primul episcop fiind Ioan Popasu. În timpul păstoririi sale au
vechi. Descoperirile arheologice demonstrează că teritoriul pe care

fost înființate: Institutul teologic (1865) și pedagogic (1876), tipografia
Ladislau Cumanul poposește aici, orașul Caransebeș este mult mai

diecezană (1885), în care au fost tipărite „Foaia Diecezană” (1886) și
Deși apare în documente abia în secolul al XIII-lea (1289), când

„Calendarul românului”, începând cu anul 1888. Au urmat apoi Nicolae
Popea, reputat istoric, membru al Academiei Române; Miron Elie Cristea,
participant la Marea Unire și primul patriarh al României, Iosif Traian
Badescu, pe timpul căruia Institutul teologic a fost ridicat la rangul de
Caransebeșul în trecut și azi1* Academie Teologică; Vasile Lazarescu, ulterior mitropolit al Banatului, și
* „Învierea”, Timișoara, nr. 20, sâmbătă 15 octombrie 1994, p. 4 și rev. „Banatul”,

Timișoara, serie nouă, anul I, nr.4/octombrie-noiembrie 1994, p. 7.
75
76
internațională Timișoara-București și simt nevoia să rostească aici o ru-

Veniamin Nistor, a cărui păstorire a fost brutal întreruptă în anul 1949,
și tuturor dreptmăritorilor creștini din zonă care călătoresc pe șoseaua

prin desființarea Episcopiei Caransebeșului. Prin strădaniile acestor
familii de credincioși ortodocși ce locuiesc în cartierul amintit, precum

vrednici ierarhi și ale profesorilor celor două institute – dintre care mulți
rica va avea regim de parohie, fiind destinată celor aproximativ 500 de

și-au desăvârșit studiile teologice în străinătate – Caransebeșul a devenit
singure familii și va adăposti în subsol locurile de veci ale ctitorilor, bise-

cel mai important centru bisericesc al Banatului.
tronul SC „Concordia”, Caransebeș. Deși va fi construită pe spesele unei

Pentru nevoile românilor ortodocși majoritari, pe lângă biserica amin-
Oravița, va avea un singur ctitor: familia domnului Nicolae Cosma, pa-

tită, în orașul de pe Sebeș și Timiș au fost construite încă două lăcașuri de
faptul că această biserică, proiectată de arhitectul Constantin Matei din

cult: biserica mănăstirească cu hramul „Sfântul Gheorghe” și biserica cu
colae”, ce va fi construită în cartierul Balta Sărată. Demn de reținut este

hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Prima, devenită apoi catedrală episco-
îndelungatei sale arhipăstoriri – la biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Ni-

pală, ridicată pe locul unei vechi biserici de lemn, este amintită în docu-
Preasfinția Sa a sfințit locul și a pus piatra de temelie – a 73-a din timpul

mente la 1738, 1744, 1752 și 1759, când a fost renovată. A doua, numită
În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (11 septembrie 1994),

și „de sus” sau „din deal”, a fost construită de familia Posta, ajutată de
lăcașurilor de închinare atât de necesare Eparhiei.

locotenentul Ioan Groza și de parohieni, în anii 1780-1781, în stil baroc,
parohial, a ales și a fixat locurile cele mai potrivite pentru construirea

tot în apropierea unei vechi biserici din lemn. Din acest moment și până
locale, cu membrii Permanenței Eparhiale, cu preoții parohi și consiliul

în anul 1982, la Caransebeș nu a mai fost construită nici o biserică orto-
făcuți deja primii pași. Astfel, Preasfinția Sa, în colaborare cu autoritățile

doxă. În acel an, prin purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu,
ales că numărul locuitorilor se apropie de 38.000. În acest scop au fost

a fost sfințită biserica cu hramul „Sfântul Iosif cel nou de la Partoș”, aflată
necesitatea construirii mai multor biserici în orașul de reședință, mai

în incinta Seminarului Teologic liceal „Ioan Popasu”.
1994, în fruntea acesteia a episcopului Emilian Birdaș a readus în atenție

Reactivarea Episcopiei Caransebeșului și instalarea, la 14 august
Reactivarea Episcopiei Caransebeșului și instalarea, la 14 august

1994, în fruntea acesteia a episcopului Emilian Birdaș a readus în atenție
în incinta Seminarului Teologic liceal „Ioan Popasu”.

necesitatea construirii mai multor biserici în orașul de reședință, mai
a fost sfințită biserica cu hramul „Sfântul Iosif cel nou de la Partoș”, aflată
ales că numărul locuitorilor se apropie de 38.000. În acest scop au fost
doxă. În acel an, prin purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu,

făcuți deja primii pași. Astfel, Preasfinția Sa, în colaborare cu autoritățile
în anul 1982, la Caransebeș nu a mai fost construită nici o biserică orto-

locale, cu membrii Permanenței Eparhiale, cu preoții parohi și consiliul
tot în apropierea unei vechi biserici din lemn. Din acest moment și până
parohial, a ales și a fixat locurile cele mai potrivite pentru construirea
locotenentul Ioan Groza și de parohieni, în anii 1780-1781, în stil baroc,

lăcașurilor de închinare atât de necesare Eparhiei.
și „de sus” sau „din deal”, a fost construită de familia Posta, ajutată de
În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (11 septembrie 1994),
mente la 1738, 1744, 1752 și 1759, când a fost renovată. A doua, numită
Preasfinția Sa a sfințit locul și a pus piatra de temelie – a 73-a din timpul
pală, ridicată pe locul unei vechi biserici de lemn, este amintită în docu-
îndelungatei sale arhipăstoriri – la biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Ni-
hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Prima, devenită apoi catedrală episco-

colae”, ce va fi construită în cartierul Balta Sărată. Demn de reținut este
cult: biserica mănăstirească cu hramul „Sfântul Gheorghe” și biserica cu

faptul că această biserică, proiectată de arhitectul Constantin Matei din
tită, în orașul de pe Sebeș și Timiș au fost construite încă două lăcașuri de

Oravița, va avea un singur ctitor: familia domnului Nicolae Cosma, pa-
Pentru nevoile românilor ortodocși majoritari, pe lângă biserica amin-

tronul SC „Concordia”, Caransebeș. Deși va fi construită pe spesele unei
cel mai important centru bisericesc al Banatului.

singure familii și va adăposti în subsol locurile de veci ale ctitorilor, bise-
și-au desăvârșit studiile teologice în străinătate – Caransebeșul a devenit

rica va avea regim de parohie, fiind destinată celor aproximativ 500 de
vrednici ierarhi și ale profesorilor celor două institute – dintre care mulți
familii de credincioși ortodocși ce locuiesc în cartierul amintit, precum
prin desființarea Episcopiei Caransebeșului. Prin strădaniile acestor

și tuturor dreptmăritorilor creștini din zonă care călătoresc pe șoseaua
Veniamin Nistor, a cărui păstorire a fost brutal întreruptă în anul 1949,

internațională Timișoara-București și simt nevoia să rostească aici o ru-
76
77
găciune și să aprindă o lumânare.
Prin jertfa făcută, domnul Cosma reia șirul tradițiilor noastre
creștinești și românești, înscriindu-și pentru totdeauna numele în galeria
marilor ctitori care, în decursul veacurilor, au temeluit pe aceste melea-
guri numeroase biserici și mănăstiri, adevărate monumente de artă bise-
ricească și românească, în care atâția ierarhi, preoți, călugări, călugărițe și
credincioși s-au rugat lui Dumnezeu, au găsit alinare sufletului, au învățat
să scrie și să citească, au tipărit cărți sfinte, dar și manuale pentru școală
și, nu în ultimul rând, au creat adevărate opere de artă sacră care uimesc
și astăzi pe călătorii veniți de pe toate meridianele globului.
Cu nădejdea că cele realizate la Caransebeș vor constitui un im-
bold pentru ceilalți credincioși ai orașului, ca și pentru toți frații noștri
ortodocși români, rugăm pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea
aceasta, „să o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt”, spre a
deveni „Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest
fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Efeseni 5, 26-27).
fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Efeseni 5, 26-27).

deveni „Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest
aceasta, „să o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt”, spre a
ortodocși români, rugăm pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea
bold pentru ceilalți credincioși ai orașului, ca și pentru toți frații noștri
Cu nădejdea că cele realizate la Caransebeș vor constitui un im-
și astăzi pe călătorii veniți de pe toate meridianele globului.
și, nu în ultimul rând, au creat adevărate opere de artă sacră care uimesc
să scrie și să citească, au tipărit cărți sfinte, dar și manuale pentru școală
credincioși s-au rugat lui Dumnezeu, au găsit alinare sufletului, au învățat
ricească și românească, în care atâția ierarhi, preoți, călugări, călugărițe și
guri numeroase biserici și mănăstiri, adevărate monumente de artă bise-
marilor ctitori care, în decursul veacurilor, au temeluit pe aceste melea-
creștinești și românești, înscriindu-și pentru totdeauna numele în galeria
Prin jertfa făcută, domnul Cosma reia șirul tradițiilor noastre
găciune și să aprindă o lumânare.
77
78
* Învierea“, anul XII, nr. 18 (276), sâmbătă, 15 septembrie 2001, p. 3
frontul italian, iar în anul 1918 a fost numit profesor de Religie la liceul
1914, pentru parohia Rusca Montană. În anul 1916 era mobilizat pe
(1910-1913) și a fost hirotonit preot de episcopul Miron Cristea, în anul
Parohia Iosefin în haină de sărbătoare*
acest vrednic slujitor al Bisericii noastre a studiat Teologia la Caransebeș

Născut la 3 septembrie 1890, în localitatea Coștei din Banatul sârbesc,
preotul paroh Ioan Imbroane, instalat la 26 decembrie 1927.
Ca în fiecare an, ziua de 8 septembrie este prilej de aleasă bucurie du-
prin testament parohiei fonduri importante, au fost duse mai departe de

hovnicească, de adevărată înălțare sufletească și de întărire în credință
Strădaniile acestui om de mare suflet († 8 octombrie 1929), care a lăsat

pentru dreptmăritorii creștini de pretutindeni, care prăznuiesc Nașterea
a două biserici: una în Timișoara Iosefin și cealaltă în Timișoara Cetate.

Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria.
timp de 11 ani, a făcut eforturi demne de toată admirația, pentru zidirea

Pentru credincioșii parohiei Timișoara Iosefin, praznicul din acest an
susținător al acestei idei fiind vrednicul enoriaș Emanuil Ungureanu care,

are o semnificație aparte, întrucât, pe lângă hramul bisericii, se aniver-
parohii în Iosefin a fost reluată după anul 1918, adevăratul promotor și

sează 70 de ani de la sfințirea locului și aşezarea pietrei de temelie, 65
ca amintită, nu și-a văzut visul împlinit, astfel că inițiativa constituirii unei

de ani de la târnosirea acestui impunător lăcaș de închinare și se come-
zidirea unei biserici. Din păcate, acest român inimos, cum îl numea croni-
morează 60 de ani de la trecerea la cele veșnice a preotului paroh Ioan
din capital să se finanțeze „Fondul Iacob Marian și soția sa Lenca“, pentru

Imbroane.
pentru ca din veniturile încasate să se întrețină o școală confesională, iar

Potrivit cronicii parohiale, primele demersuri pentru înființarea unei
ianuarie 1902, a donat întreaga sa avere Consistoriului diecezan din Arad,

parohii pe seama românilor ortodocși din cartierul care poartă numele
principele Carol) aparțin vrednicului credincios Iacob Marian care, la 25

împăratului reformator Iosif al II-lea (după 1918 a fost numit cartierul
împăratului reformator Iosif al II-lea (după 1918 a fost numit cartierul

principele Carol) aparțin vrednicului credincios Iacob Marian care, la 25
parohii pe seama românilor ortodocși din cartierul care poartă numele

ianuarie 1902, a donat întreaga sa avere Consistoriului diecezan din Arad,
Potrivit cronicii parohiale, primele demersuri pentru înființarea unei

pentru ca din veniturile încasate să se întrețină o școală confesională, iar
Imbroane.
din capital să se finanțeze „Fondul Iacob Marian și soția sa Lenca“, pentru
morează 60 de ani de la trecerea la cele veșnice a preotului paroh Ioan

zidirea unei biserici. Din păcate, acest român inimos, cum îl numea croni-
de ani de la târnosirea acestui impunător lăcaș de închinare și se come-

ca amintită, nu și-a văzut visul împlinit, astfel că inițiativa constituirii unei
sează 70 de ani de la sfințirea locului și aşezarea pietrei de temelie, 65

parohii în Iosefin a fost reluată după anul 1918, adevăratul promotor și
are o semnificație aparte, întrucât, pe lângă hramul bisericii, se aniver-

susținător al acestei idei fiind vrednicul enoriaș Emanuil Ungureanu care,
Pentru credincioșii parohiei Timișoara Iosefin, praznicul din acest an

timp de 11 ani, a făcut eforturi demne de toată admirația, pentru zidirea
Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria.

a două biserici: una în Timișoara Iosefin și cealaltă în Timișoara Cetate.
pentru dreptmăritorii creștini de pretutindeni, care prăznuiesc Nașterea

Strădaniile acestui om de mare suflet († 8 octombrie 1929), care a lăsat
hovnicească, de adevărată înălțare sufletească și de întărire în credință

prin testament parohiei fonduri importante, au fost duse mai departe de
Ca în fiecare an, ziua de 8 septembrie este prilej de aleasă bucurie du-

preotul paroh Ioan Imbroane, instalat la 26 decembrie 1927.
Născut la 3 septembrie 1890, în localitatea Coștei din Banatul sârbesc,
acest vrednic slujitor al Bisericii noastre a studiat Teologia la Caransebeș
(1910-1913) și a fost hirotonit preot de episcopul Miron Cristea, în anul
1914, pentru parohia Rusca Montană. În anul 1916 era mobilizat pe Parohia Iosefin în haină de sărbătoare*
frontul italian, iar în anul 1918 a fost numit profesor de Religie la liceul
* Învierea“, anul XII, nr. 18 (276), sâmbătă, 15 septembrie 2001, p. 3
78
79
1 Cronica parohială, p. 8. „Carmen Sylva“ din Timișoara. Pe perioada activității didactice a organizat
dat pe paroh în această acțiune de zidire a bisericii, drept mulțumită lui

numeroase conferințe și concerte religioase, a amenajat o capelă în incinta
fastul serbării, toți membrii lui și ai epitropiei parohiale, care l-au secon-
liceului și a înființat cercul religios „Sfânta Ecaterina“ pentru elevele
de toți credincioșii. Tot cu acest prilej, consiliul a decis „că pentru a înălța
acestei școli. De asemenea, pe lângă parohie a înființat societatea caritativă
mului bisericii și a fixat programul pentru acest moment, atât de așteptat

a femeilor „Sfânta Maria“ (studiase 6 luni în Austria și în Germania pentru
sfințire să aibă loc în ziua de 8 septembrie 1936, cu ocazia sărbătoririi hra-

a se documenta asupra modului de educație religioasă a tineretului și a
Consiliul parohial, întrunit la 30 august 1936, a hotărât ca slujba de

apostolatului laic), o realizare de excepție fiind și dispensarul parohial,
Mitropolitul Banatului, la 7 septembrie 1986.

care a funcționat cu ajutorul medicilor din parohie și mai ales a bunului său
de prof. Victor Jurca și sfințită de Înaltpreasfințitul dr. Nicolae Corneanu,

prieten, dr. Iosif Nemoianu. Preocupat de educația religioasă a tineretului
Muzeului Bănățean din Timișoara, și lui Anastasie Demian, fiind refăcută

și fructificând experiența dobândită în străinătate, părintele Imbroane a
ra aparține profesorului Catul Bogdan, prof. dr. Ioachim Miloia, directorul

amenajat un „teren sportiv“ al parohiei pe malul râului Bega, pentru ca
din Timișoara, iar restul tâmplăriei a fost executat de Traian Novac. Pictu-
„tineretul parohiei să aibă loc de distracții sub supravegherea Bisericii“1.
1936. Iconostasul sculptat este opera lui Ștefan Gajo, sculptor bisericesc
Sub conducerea atentă a preotului Imbroane, lucrările pentru zidirea
Din lipsă de fonduri, lucrările la biserică au fost finalizate abia în anul

bisericii și a casei parohiale au demarat în anul 1931. Planurile și devi-
Gusti.
zele necesare au fost încredințate de Consiliul parohial inginerului Victor
viața parohiei fiind invitat și Ministrul Cultelor și Artelor, dr. Dimitrie

Vlad, profesor la Politehnica din Timișoara, iar construcțiile au fost reali-
a fost sfințită și inaugurată casa parohială, la acest moment deosebit din

zate de arhitectul Constantin Purcariu din Lugoj.
Lazarescu, pr. Ioan Imbroane, protopopi și preoți. La 30 octombrie 1931

În ziua de 8 septembrie 1931, a fost sfințit locul pentru noua biserică
de la Arad, asistat de către arhimandritul Policarp Morușca, dr. Vasile

și a fost pusă piatra de temelie de către episcopul dr. Grigorie Comșa
și a fost pusă piatra de temelie de către episcopul dr. Grigorie Comșa

de la Arad, asistat de către arhimandritul Policarp Morușca, dr. Vasile
În ziua de 8 septembrie 1931, a fost sfințit locul pentru noua biserică

Lazarescu, pr. Ioan Imbroane, protopopi și preoți. La 30 octombrie 1931
zate de arhitectul Constantin Purcariu din Lugoj.

a fost sfințită și inaugurată casa parohială, la acest moment deosebit din
Vlad, profesor la Politehnica din Timișoara, iar construcțiile au fost reali-

viața parohiei fiind invitat și Ministrul Cultelor și Artelor, dr. Dimitrie
zele necesare au fost încredințate de Consiliul parohial inginerului Victor

Gusti.
bisericii și a casei parohiale au demarat în anul 1931. Planurile și devi-

Din lipsă de fonduri, lucrările la biserică au fost finalizate abia în anul
Sub conducerea atentă a preotului Imbroane, lucrările pentru zidirea

1936. Iconostasul sculptat este opera lui Ștefan Gajo, sculptor bisericesc
„tineretul parohiei să aibă loc de distracții sub supravegherea Bisericii“1.

din Timișoara, iar restul tâmplăriei a fost executat de Traian Novac. Pictu-
amenajat un „teren sportiv“ al parohiei pe malul râului Bega, pentru ca

ra aparține profesorului Catul Bogdan, prof. dr. Ioachim Miloia, directorul
și fructificând experiența dobândită în străinătate, părintele Imbroane a

Muzeului Bănățean din Timișoara, și lui Anastasie Demian, fiind refăcută
prieten, dr. Iosif Nemoianu. Preocupat de educația religioasă a tineretului

de prof. Victor Jurca și sfințită de Înaltpreasfințitul dr. Nicolae Corneanu,
care a funcționat cu ajutorul medicilor din parohie și mai ales a bunului său
Mitropolitul Banatului, la 7 septembrie 1986.
apostolatului laic), o realizare de excepție fiind și dispensarul parohial,

Consiliul parohial, întrunit la 30 august 1936, a hotărât ca slujba de
a se documenta asupra modului de educație religioasă a tineretului și a

sfințire să aibă loc în ziua de 8 septembrie 1936, cu ocazia sărbătoririi hra-
a femeilor „Sfânta Maria“ (studiase 6 luni în Austria și în Germania pentru

mului bisericii și a fixat programul pentru acest moment, atât de așteptat
acestei școli. De asemenea, pe lângă parohie a înființat societatea caritativă

de toți credincioșii. Tot cu acest prilej, consiliul a decis „că pentru a înălța
liceului și a înființat cercul religios „Sfânta Ecaterina“ pentru elevele

fastul serbării, toți membrii lui și ai epitropiei parohiale, care l-au secon-
numeroase conferințe și concerte religioase, a amenajat o capelă în incinta

dat pe paroh în această acțiune de zidire a bisericii, drept mulțumită lui
„Carmen Sylva“ din Timișoara. Pe perioada activității didactice a organizat 1 Cronica parohială, p. 8.
79
80
numai 50 de ani, și-a încredințat sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, fi-

Dumnezeu, să se împărtășească la Liturghia din ziua sfințirii“.
măcinat sănătatea, așa încât la data de 21 februarie 1941, în vârstă de

Sărbătoarea sfințirii a fost cu adevărat înălțătoare. Mai întâi, în seara
scop al reînființatei Episcopii a Timișoarei, dr. Vasile Lazarescu, i-au

zilei de 7 septembrie, a fost oficiată slujba Vecerniei, urmată de cuvântul
depuse pentru construirea catedralei în care a fost instalat primul epi-

preotului Ioan Imbroane, care a prezentat momentele mai importante
însă activitatea sa în acest domeniu a fost scurtă. Eforturile substanțiale

din viața acestei parohii și de cel al episcopului Aradului, Andrei Magieru.
mul consilier cultural al Episcopiei Timișoarei (reînființată în anul 1939),

Marți, 8 septembrie, orele 9:30, episcopul arădean, în fruntea unui sobor
cultural, administrativ și caritativ, preotul Ioan Imbroane a fost numit pri-

format din 22 de preoți, a început slujba de târnosire, răspunsurile litur-
Datorită meritelor sale incontestabile pe tărâm bisericesc, didactic,

gice fiind date de corul țărănesc din Coștei (Serbia). Au participat câteva
și în întregul județ Timiș-Torontal.

mii de credincioși și toți fruntașii vieții românești din oraș și din județ,
singurul cor bisericesc permanent în acel timp, nu numai în Timișoara, ci

comandanți ai unităților militare și ai poliției, alte oficialități.
corul „Doina Banatului“, compus din cântăreţi de înaltă cultură muzicală,

Episcopul Magieru a rostit o lungă și impresionantă predică,
Pentru biserica nou sfințită, preotul paroh Ioan Imbroane a înființat

mulțumind în chip deosebit primarului Augustin Coman, care, timp de
cidental din Timișoara etc.

trei ani, a cheltuit 15 milioane de lei pentru biserici. De altfel, fondurile
București, Cernăuți, Caransebeș, din partea comunității de rit israelit oc-

necesare pentru construirea bisericii din Iosefin au provenit din colecte-
meroase telegrame de felicitare sosind la parohie din Chișinău, Sibiu,

le organizate de Emanuil Ungureanu și de preotul Ioan Imbroane și din
Personalitățile prezente au semnat în cartea de aur a parohiei, nu-

alte sume alocate de primărie, de consiliul comunal și de prefectură. În
parohiei.
aceeași seară, la ora 17:00, a fost oficiată Vecernia, urmată de o serbare
s-a încheiat printr-o serată dansantă ce a avut loc tot la casa culturală a
populară de hram la casa culturală a parohiei, iar la ora 20:30, cei 90
au susținut un reușit concert la teatrul comunal. Grandioasa manifestare

de coriști veniți de la Coștei, în frunte cu preotul, primarul și notarul,
de coriști veniți de la Coștei, în frunte cu preotul, primarul și notarul,

au susținut un reușit concert la teatrul comunal. Grandioasa manifestare
populară de hram la casa culturală a parohiei, iar la ora 20:30, cei 90

s-a încheiat printr-o serată dansantă ce a avut loc tot la casa culturală a
aceeași seară, la ora 17:00, a fost oficiată Vecernia, urmată de o serbare

parohiei.
alte sume alocate de primărie, de consiliul comunal și de prefectură. În

Personalitățile prezente au semnat în cartea de aur a parohiei, nu-
le organizate de Emanuil Ungureanu și de preotul Ioan Imbroane și din

meroase telegrame de felicitare sosind la parohie din Chișinău, Sibiu,
necesare pentru construirea bisericii din Iosefin au provenit din colecte-

București, Cernăuți, Caransebeș, din partea comunității de rit israelit oc-
trei ani, a cheltuit 15 milioane de lei pentru biserici. De altfel, fondurile

cidental din Timișoara etc.
mulțumind în chip deosebit primarului Augustin Coman, care, timp de

Pentru biserica nou sfințită, preotul paroh Ioan Imbroane a înființat
Episcopul Magieru a rostit o lungă și impresionantă predică,

corul „Doina Banatului“, compus din cântăreţi de înaltă cultură muzicală,
comandanți ai unităților militare și ai poliției, alte oficialități.

singurul cor bisericesc permanent în acel timp, nu numai în Timișoara, ci
mii de credincioși și toți fruntașii vieții românești din oraș și din județ,
și în întregul județ Timiș-Torontal.
gice fiind date de corul țărănesc din Coștei (Serbia). Au participat câteva
Datorită meritelor sale incontestabile pe tărâm bisericesc, didactic,
format din 22 de preoți, a început slujba de târnosire, răspunsurile litur-

cultural, administrativ și caritativ, preotul Ioan Imbroane a fost numit pri-
Marți, 8 septembrie, orele 9:30, episcopul arădean, în fruntea unui sobor

mul consilier cultural al Episcopiei Timișoarei (reînființată în anul 1939),
din viața acestei parohii și de cel al episcopului Aradului, Andrei Magieru.

însă activitatea sa în acest domeniu a fost scurtă. Eforturile substanțiale
preotului Ioan Imbroane, care a prezentat momentele mai importante

depuse pentru construirea catedralei în care a fost instalat primul epi-
zilei de 7 septembrie, a fost oficiată slujba Vecerniei, urmată de cuvântul

scop al reînființatei Episcopii a Timișoarei, dr. Vasile Lazarescu, i-au
Sărbătoarea sfințirii a fost cu adevărat înălțătoare. Mai întâi, în seara

măcinat sănătatea, așa încât la data de 21 februarie 1941, în vârstă de
Dumnezeu, să se împărtășească la Liturghia din ziua sfințirii“.

numai 50 de ani, și-a încredințat sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, fi-
80
81
ind înmormântat în cripta din subsolul bisericii. Întreaga sa bibliotecă de
368 volume, plus diferite reviste, a fost lăsată parohiei, unde se păstrează
și astăzi.
În anii următori, la altarul bisericii Nașterea Maicii Domnului au slujit
alți preoți vrednici, unii, cadre didactice universitare cu o activitate teo-
logică și publicistică remarcabilă, alții, cu funcții de înaltă răspundere în
administrația eparhială din Timișoara.
Acum, când se împlinesc 70 de ani de la sfințirea locului și de la
aşezarea pietrei de temelie, 65 de ani de la sfințirea bisericii și 60 de ani
de la trecerea la cele veșnice a preotului ctitor Ioan Imbroane, înălțăm o
rugăciune smerită către Tatăl Ceresc pentru toți ctitorii și îndreptăm un
gând de aleasă recunoștință spre ceilalți slujitori ai Bisericii din parohia
Iosefin: Iova Firca, fost profesor la Academia Teologică din Caransebeș,
Dr. Victor Vlăduceanu, dr. Petru Deheleanu, și el profesor de Teologie la
Arad, prot. dr. Petru Bogdan, Constantin Comșulea și toți cei care, în anii
grei de după instaurarea regimului ateu, au condus pe credincioșii acestei
parohii pe calea mântuirii, au păstrat nestinsă flacăra credinței noastre
strămoșești și au înfrumusețat permanent acest minunat așezământ
bisericesc.
bisericesc.
strămoșești și au înfrumusețat permanent acest minunat așezământ
parohii pe calea mântuirii, au păstrat nestinsă flacăra credinței noastre
grei de după instaurarea regimului ateu, au condus pe credincioșii acestei
Arad, prot. dr. Petru Bogdan, Constantin Comșulea și toți cei care, în anii
Dr. Victor Vlăduceanu, dr. Petru Deheleanu, și el profesor de Teologie la
Iosefin: Iova Firca, fost profesor la Academia Teologică din Caransebeș,
gând de aleasă recunoștință spre ceilalți slujitori ai Bisericii din parohia
rugăciune smerită către Tatăl Ceresc pentru toți ctitorii și îndreptăm un
de la trecerea la cele veșnice a preotului ctitor Ioan Imbroane, înălțăm o
aşezarea pietrei de temelie, 65 de ani de la sfințirea bisericii și 60 de ani
Acum, când se împlinesc 70 de ani de la sfințirea locului și de la
administrația eparhială din Timișoara.
logică și publicistică remarcabilă, alții, cu funcții de înaltă răspundere în
alți preoți vrednici, unii, cadre didactice universitare cu o activitate teo-
În anii următori, la altarul bisericii Nașterea Maicii Domnului au slujit
și astăzi.
368 volume, plus diferite reviste, a fost lăsată parohiei, unde se păstrează
ind înmormântat în cripta din subsolul bisericii. Întreaga sa bibliotecă de
81
82
* „Învierea”, Timișoara, nr. 7/01 aprilie 2002, p. 3.
rul și minciuna, după cum din același izvor nu iese apă dulce și amară
tură că din aceeași gură nu pot ieși binecuvântarea și blestemul, adevă-
că el știe cine este „tatăl minciunii” și mai știe din Dumnezeiasca Scrip-
Armele duhovnicești ale creștinului*1
liber (Ioan 8, 32). Din gura lui nu iese nici un cuvânt de minciună, pentru
14, 6), prin care se ajunge la Tatăl, iubește adevărul și adevărul îl face
este convins că Domnul Hristos este Calea, Adevărul și Viața (Ioan
Perioada postului Sfintelor Paști în care ne aflăm acum ne oferă po-
„pentru a putea sta împotriva meșteșugirilor diavolului”. Creștinul care

sibilitatea de a ne preocupa de viața noastră duhovnicească, de a petre-
turisim și să trăim în el. Cu acest adevăr trebuie să ne încingem mijlocul

ce mai mult timp în rugăciune, în pocăință și meditație și în practicarea
și adus de Iisus Hristos în lume, suntem datori să-l cunoaștem, să-l măr-
virtuților creștinești. Postul este, în același timp, unul dintre mijloacele re-
Scriptură și în Sfânta Tradiție, propovăduit de Sfântul Ioan Botezătorul

ligios-morale cele mai potrivite pentru înfrânarea poftelor trupului, care
rare împotriva celui rău este deci ADEVĂRUL. Adevărul cuprins în Sfânta
îndeamnă pe om la păcat și la porniri rele, fiind destinat prin excelență
Prima armă duhovnicească necesară creștinului în această luptă de apă-

pregătirii noastre duhovnicești pentru marele praznic al Învierii Domnu-
coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu”.

lui, care ne stă în față. De aceea, în această perioadă de 7 săptămâni ne
putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și

străduim mai mult decât oricând să învingem valurile ispitelor și încercă-
fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței cu care veți
rile de tot felul care se ridică asupra noastră. Lupta care se dă înlăuntrul
îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata

sufletului nostru este adesea îndârjită și nu poate fi câștigată decât dacă
diavolului (...). Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și
luptăm ca nişte ostași îmbrăcaţi cu „armele lui Dumnezeu”, recomandate
cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor

de sfântul apostol Pavel în epistola către Efeseni 6, 11-18: „Îmbrăcați-vă
de sfântul apostol Pavel în epistola către Efeseni 6, 11-18: „Îmbrăcați-vă

cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor
luptăm ca nişte ostași îmbrăcaţi cu „armele lui Dumnezeu”, recomandate

diavolului (...). Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și
sufletului nostru este adesea îndârjită și nu poate fi câștigată decât dacă

îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata
rile de tot felul care se ridică asupra noastră. Lupta care se dă înlăuntrul
fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței cu care veți
străduim mai mult decât oricând să învingem valurile ispitelor și încercă-

putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și
lui, care ne stă în față. De aceea, în această perioadă de 7 săptămâni ne

coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu”.
pregătirii noastre duhovnicești pentru marele praznic al Învierii Domnu-

Prima armă duhovnicească necesară creștinului în această luptă de apă-
îndeamnă pe om la păcat și la porniri rele, fiind destinat prin excelență

rare împotriva celui rău este deci ADEVĂRUL. Adevărul cuprins în Sfânta
ligios-morale cele mai potrivite pentru înfrânarea poftelor trupului, care

Scriptură și în Sfânta Tradiție, propovăduit de Sfântul Ioan Botezătorul
virtuților creștinești. Postul este, în același timp, unul dintre mijloacele re-
și adus de Iisus Hristos în lume, suntem datori să-l cunoaștem, să-l măr-
ce mai mult timp în rugăciune, în pocăință și meditație și în practicarea

turisim și să trăim în el. Cu acest adevăr trebuie să ne încingem mijlocul
sibilitatea de a ne preocupa de viața noastră duhovnicească, de a petre-

„pentru a putea sta împotriva meșteșugirilor diavolului”. Creștinul care
Perioada postului Sfintelor Paști în care ne aflăm acum ne oferă po-

este convins că Domnul Hristos este Calea, Adevărul și Viața (Ioan
14, 6), prin care se ajunge la Tatăl, iubește adevărul și adevărul îl face
liber (Ioan 8, 32). Din gura lui nu iese nici un cuvânt de minciună, pentru
că el știe cine este „tatăl minciunii” și mai știe din Dumnezeiasca Scrip-
tură că din aceeași gură nu pot ieși binecuvântarea și blestemul, adevă- Armele duhovnicești ale creștinului*1
rul și minciuna, după cum din același izvor nu iese apă dulce și amară
* „Învierea”, Timișoara, nr. 7/01 aprilie 2002, p. 3.
82
83
1 Cf. J. Fay, Sokrateion, București, 1991, p. 113. și același pom nu face două feluri de poame (Iacov 3, 10-12). Adevărul,
sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9, 23). Creștinii zilelor noastre au

care intrinsec rămâne imuabil și etern, scria Mircea Vulcănescu, trebuie
care trebuie să fie vie, deplină, statornică, neșovăielnică pentru că „toate

să-l recunoaștem. El dă sens tuturor lucrurilor, deci și științelor exacte și
apărare. Aceste lovituri ale celui rău se izbesc însă de credința noastră
nu invers. Știința se schimbă mereu, Adevărul niciodată: știința este prin
incendiau nu numai hainele celui lovit, ci și trupul, casele, zidurile de

definiție provizorie, Adevărul etern2. Să mărturisim, așadar, împreună cu
tanei sunt asemenea săgeților aprinse folosite în luptele din trecut, care
Hristos: „Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume,
le, încercările, gândurile nepotrivite, îndoielile etc. Aceste arme ale sa-
ca să mărturisesc Adevărul” (Ioan 18, 37), iar Adevărul Domnului rămâ-
„toate săgețile arzătoare ale vicleanului”, adică ispitele, plăcerile, pofte-

ne în veac, pentru că El însuși este Adevărul.
PAVĂZA CREDINȚEI este ca un scut impenetrabil în care se opresc

DREPTATEA este pentru creștini, ca și pentru cei vechi, „ars boni et
său nume”.
aequi” (arta binelui și a echității). Această virtute s-a bucurat și de res-
cu truda sa (...) și, dacă este necesar, chiar cu primejdia vieții și a bunului
pectul Mântuitorului care i-a spus Sfântului Ioan Botezătorul: „Lasă
Origen arăta că datoria creștinului este de a „apăra pacea cu munca sa,

acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15).
zeu (Evrei 12, 14). Referindu-se la această virtute, scriitorul bisericesc

Pentru adevăratul creștin, dreptatea este asemenea unei platoșe din oțel,
ei înșiși, pentru că fără pace și sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumne-

asemenea unei cămăși de zale cum purtau cavalerii din vechime, de care
să caute pacea, mai întâi cu Dumnezeu, apoi cu semenii și, în sfârșit, cu

se lovesc și se sfărâmă toate încercările care vin de la cel rău și de la oa-
cătorii de pace fiii lui Dumnezeu se vor chema”. De aceea, creștinii trebuie
menii supuși aceluia. Sfatul Mântuitorului este ca oamenii să caute „mai
Războiul, ura, cearta sunt arme ale păgânilor, fiii diavolului, în timp ce „fă-
întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și celelalte se vor adăuga”
el va merge numai pe calea păcii, pentru că pacea va birui pe toți dușmanii.

lor (Matei 6, 33). Această virtute se cade să o împlinim și noi pe calea
Cea de-a treia armă a creștinului este EVANGHELIA PĂCII. Toată viața,
postului.
postului.
Cea de-a treia armă a creștinului este EVANGHELIA PĂCII. Toată viața,
lor (Matei 6, 33). Această virtute se cade să o împlinim și noi pe calea

el va merge numai pe calea păcii, pentru că pacea va birui pe toți dușmanii.
întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și celelalte se vor adăuga”

Războiul, ura, cearta sunt arme ale păgânilor, fiii diavolului, în timp ce „fă-
menii supuși aceluia. Sfatul Mântuitorului este ca oamenii să caute „mai

cătorii de pace fiii lui Dumnezeu se vor chema”. De aceea, creștinii trebuie
se lovesc și se sfărâmă toate încercările care vin de la cel rău și de la oa-

să caute pacea, mai întâi cu Dumnezeu, apoi cu semenii și, în sfârșit, cu
asemenea unei cămăși de zale cum purtau cavalerii din vechime, de care
ei înșiși, pentru că fără pace și sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumne-
Pentru adevăratul creștin, dreptatea este asemenea unei platoșe din oțel,
zeu (Evrei 12, 14). Referindu-se la această virtute, scriitorul bisericesc
acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15).

Origen arăta că datoria creștinului este de a „apăra pacea cu munca sa,
pectul Mântuitorului care i-a spus Sfântului Ioan Botezătorul: „Lasă

cu truda sa (...) și, dacă este necesar, chiar cu primejdia vieții și a bunului
aequi” (arta binelui și a echității). Această virtute s-a bucurat și de res-

său nume”.
DREPTATEA este pentru creștini, ca și pentru cei vechi, „ars boni et

PAVĂZA CREDINȚEI este ca un scut impenetrabil în care se opresc
ne în veac, pentru că El însuși este Adevărul.

„toate săgețile arzătoare ale vicleanului”, adică ispitele, plăcerile, pofte-
ca să mărturisesc Adevărul” (Ioan 18, 37), iar Adevărul Domnului rămâ-

le, încercările, gândurile nepotrivite, îndoielile etc. Aceste arme ale sa-
Hristos: „Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume,
tanei sunt asemenea săgeților aprinse folosite în luptele din trecut, care
definiție provizorie, Adevărul etern2. Să mărturisim, așadar, împreună cu

incendiau nu numai hainele celui lovit, ci și trupul, casele, zidurile de
nu invers. Știința se schimbă mereu, Adevărul niciodată: știința este prin

apărare. Aceste lovituri ale celui rău se izbesc însă de credința noastră
să-l recunoaștem. El dă sens tuturor lucrurilor, deci și științelor exacte și

care trebuie să fie vie, deplină, statornică, neșovăielnică pentru că „toate
care intrinsec rămâne imuabil și etern, scria Mircea Vulcănescu, trebuie

sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9, 23). Creștinii zilelor noastre au
și același pom nu face două feluri de poame (Iacov 3, 10-12). Adevărul, 1 Cf. J. Fay, Sokrateion, București, 1991, p. 113.
83
84
lui Dumnezeu și să-l încălzim pentru a aduce rod însutit.

nevoie mai mult decât altădată de credință, mai ales de „credința lucră-
măm, așadar, sufletul nostru în pământul cel bun, ca să primim cuvântul

toare prin iubire”, pentru că și acum, ca și în trecut, lupta noastră este
ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui” (Iacob 1, 21-22). Să transfor-

împotriva domniilor, stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului
13) și poate să mântuiască sufletele noastre, dacă ne facem „împlinitori

acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduhuri” (Efe-
transformă sufletul, „lucrează întru noi ceea ce credem” (I Tesaloniceni 2,

seni 6, 12) și această luptă poate fi câștigată numai prin credință tare și
Cuvântul lui Dumnezeu are putere creatoare, îndoiește, schimbă,

printr-o viață creștinească îmbunătățită, după pilda rămasă de la Mântui-
tră.
torul, de la sfinții Săi apostoli și ucenici, de la părinții și nevoitorii creștini
gura lui Dumnezeu” (Apocalipsa 1, 16), spre sfințirea și mântuirea noas-

de totdeauna și de pretutindeni, care, pentru credința lor, „au suferit bat-
mijloc duhovnicesc, această „sabie ascuţită cu două tăișuri care iese din
jocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare, au fost uciși cu pietre, au fost
depărtăm pe vrăjmașii sufletului. Depinde numai de noi să folosim acest

puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost uciși cu sabia (...); au
astfel de „sabie”, noi, creștinii, putem nu numai să ne apărăm, ci și să-i în-

rătăcit în pustii și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului”, fiind
destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evrei 4, 12). Cu o

pururea pomeniți pentru această minunată virtute (Evrei 11, 36-39).
până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și

COIFUL MÂNTUIRII este o expresie întâlnită și în cartea profetului Isa-
viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde
ia 56, 17, unde se spune că Dumnezeu însuși a purtat coif de războinic
arme în lupta păcatului, același Apostol Pavel scrie despre cuvânt că „e

pentru a-l apăra pe om, adică pentru a-l mântui. Cel care-și pune pe cap
rândul celor de atac. Pentru a-i convinge pe creștini de eficiența acestei

coiful mântuirii sau cel „al nădejdii mântuirii” (I Tesaloniceni 5, 8) sigur
lui Dumnezeu și nu face parte din categoria armelor de apărare, ci din

va scăpa cu viață și fără a fi rănit în această luptă cu cel rău și, astfel încu-
SABIA DUHULUI este, potrivit tălmăcirii Sfântului Pavel, cuvântul

nunat, va intra „întru bucuria Domnului Său”, unde Mântuitorul va rosti
lipsa 3, 5).
numele său „înaintea Părintelui ceresc și înaintea îngerilor Lui” (Apoca-
numele său „înaintea Părintelui ceresc și înaintea îngerilor Lui” (Apoca-

lipsa 3, 5).
nunat, va intra „întru bucuria Domnului Său”, unde Mântuitorul va rosti

SABIA DUHULUI este, potrivit tălmăcirii Sfântului Pavel, cuvântul
va scăpa cu viață și fără a fi rănit în această luptă cu cel rău și, astfel încu-
lui Dumnezeu și nu face parte din categoria armelor de apărare, ci din
coiful mântuirii sau cel „al nădejdii mântuirii” (I Tesaloniceni 5, 8) sigur

rândul celor de atac. Pentru a-i convinge pe creștini de eficiența acestei
pentru a-l apăra pe om, adică pentru a-l mântui. Cel care-și pune pe cap
arme în lupta păcatului, același Apostol Pavel scrie despre cuvânt că „e
ia 56, 17, unde se spune că Dumnezeu însuși a purtat coif de războinic

viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde
COIFUL MÂNTUIRII este o expresie întâlnită și în cartea profetului Isa-

până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și
pururea pomeniți pentru această minunată virtute (Evrei 11, 36-39).

destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evrei 4, 12). Cu o
rătăcit în pustii și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului”, fiind

astfel de „sabie”, noi, creștinii, putem nu numai să ne apărăm, ci și să-i în-
puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost uciși cu sabia (...); au

depărtăm pe vrăjmașii sufletului. Depinde numai de noi să folosim acest
jocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare, au fost uciși cu pietre, au fost

mijloc duhovnicesc, această „sabie ascuţită cu două tăișuri care iese din
de totdeauna și de pretutindeni, care, pentru credința lor, „au suferit bat-

gura lui Dumnezeu” (Apocalipsa 1, 16), spre sfințirea și mântuirea noas-
torul, de la sfinții Săi apostoli și ucenici, de la părinții și nevoitorii creștini

tră.
printr-o viață creștinească îmbunătățită, după pilda rămasă de la Mântui-

Cuvântul lui Dumnezeu are putere creatoare, îndoiește, schimbă,
seni 6, 12) și această luptă poate fi câștigată numai prin credință tare și
transformă sufletul, „lucrează întru noi ceea ce credem” (I Tesaloniceni 2,
acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduhuri” (Efe-

13) și poate să mântuiască sufletele noastre, dacă ne facem „împlinitori
împotriva domniilor, stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului

ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui” (Iacob 1, 21-22). Să transfor-
toare prin iubire”, pentru că și acum, ca și în trecut, lupta noastră este

măm, așadar, sufletul nostru în pământul cel bun, ca să primim cuvântul
nevoie mai mult decât altădată de credință, mai ales de „credința lucră-
lui Dumnezeu și să-l încălzim pentru a aduce rod însutit.
84
85
La cele arătate mai sus, atât de necesare omului în lupta sa împotriva
răului, Sfântul Pavel adaugă rugăciunea și privegherea: „Faceți în toată
vremea, întru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta
privegheați cu toată stăruința, rugându-vă pentru toți sfinții” (Efeseni 6,
18). Sfatul apostolului este deosebit de actual și astăzi pentru că acum,
mai mult decât oricând, avem nevoie de post, de rugăciune și de prive-
ghere, de practicarea virtuților creștine, de pace și armonie socială, de
trăirea vieții noastre pământești în conformitate cu învățătura Domnului
nostru Iisus Hristos.
nostru Iisus Hristos.

trăirea vieții noastre pământești în conformitate cu învățătura Domnului
ghere, de practicarea virtuților creștine, de pace și armonie socială, de
mai mult decât oricând, avem nevoie de post, de rugăciune și de prive-
18). Sfatul apostolului este deosebit de actual și astăzi pentru că acum,
privegheați cu toată stăruința, rugându-vă pentru toți sfinții” (Efeseni 6,
vremea, întru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta
răului, Sfântul Pavel adaugă rugăciunea și privegherea: „Faceți în toată
La cele arătate mai sus, atât de necesare omului în lupta sa împotriva
85
86
* „Învierea”, Timișoara nr.15/01 august 2002, p. 2.
apărător al monoteismului, ci şi unul dintre cei mai evlavioşi închinători

Profetul Ilie a fost însă nu numai un model al eremiţilor şi un vajnic
mai multe ridicate pe vârfuri de dealuri şi de munţi.
Profetul Ilie – omul rugăciunii *1
multe biserici şi mănăstiri din toate ţările creştine fiind închinate lui, cele
cole creştine, nu numai în Ţara Sfântă, ci şi în afara acesteia, astăzi foarte
1, 17 şi 9, 8). Cultul sfântului proroc Ilie s-a răspândit încă din primele se-
Profetul Ilie face parte din rândul profeţilor vechi sau nescriitori şi este
Mântuitorul sunt profetul cel din Tesba revenit pe pământ (Mt. 16, 14; Lc.
unul dintre cei mai temuţi, mai populari şi mai apreciaţi reprezentanţi
secol după Hristos existând chiar credinţa că Ioan Botezătorul şi Iisus

ai perioadei Vechiului Testament. El era originar din cetatea preoţească
În Noul Testament, numele lui Ilie apare de mai multe ori, în primul
Tesba, situată în ţinutul Galaadului, la răsărit de Iordan, fapt pentru care
asemenea lui Ahab din Regatul de Nord.

apelativul „Tesviteanul” ar putea fi sinonim cu cel de „preotul”. Viaţa şi
gilor lui Israel şi a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu”,

faptele minunate ale profetului numit „biciul lui Dumnezeu”, „podoaba
din regatul Iuda, criticat aspru pentru faptul că a umblat „pe drumul re-
prorocilor”, „mai marele prorocilor” sunt prezentate în cărţile III şi IV
semnalează existenţa unei scrisori adresate de profetul Ilie regelui Ioran

Regi, cap. 17-19 şi respectiv 1-2.
ridicat a fost la cer”. Pe lângă aceasta, cartea II Cronici (Paralipomena)

Prorocul care s-a „înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără”
zelul său faţă de Legea Vechiului Testament: „Ilie, arzând de râvna legii,
(Is. Sirah 48, 9) a activat în vremea regelui idolatru Ahab (sec. IX î. Hr.)
şi inima fiilor către părinţii lor”, iar cartea I Macabei (2, 58) subliniază
şi a soţiei acestuia, Isabela, şi a rămas în amintirea credincioşilor ca un
Domnului cea mare şi înfricoşată; el va întoarce inima părinţilor către fii

vajnic apărător al monoteismului. În Vechiul Testament, ca şi în tradiţia
leahi (cap. 3, 23) arată că Ilie prorocul va fi trimis „înainte de a veni ziua
rabinică, Ilie apare ca înaintemergătorul lui Mesia. Astfel, profetul Ma-
rabinică, Ilie apare ca înaintemergătorul lui Mesia. Astfel, profetul Ma-

leahi (cap. 3, 23) arată că Ilie prorocul va fi trimis „înainte de a veni ziua
vajnic apărător al monoteismului. În Vechiul Testament, ca şi în tradiţia

Domnului cea mare şi înfricoşată; el va întoarce inima părinţilor către fii
şi a soţiei acestuia, Isabela, şi a rămas în amintirea credincioşilor ca un

şi inima fiilor către părinţii lor”, iar cartea I Macabei (2, 58) subliniază
(Is. Sirah 48, 9) a activat în vremea regelui idolatru Ahab (sec. IX î. Hr.)
zelul său faţă de Legea Vechiului Testament: „Ilie, arzând de râvna legii,
Prorocul care s-a „înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără”
ridicat a fost la cer”. Pe lângă aceasta, cartea II Cronici (Paralipomena)
Regi, cap. 17-19 şi respectiv 1-2.

semnalează existenţa unei scrisori adresate de profetul Ilie regelui Ioran
prorocilor”, „mai marele prorocilor” sunt prezentate în cărţile III şi IV

din regatul Iuda, criticat aspru pentru faptul că a umblat „pe drumul re-
faptele minunate ale profetului numit „biciul lui Dumnezeu”, „podoaba

gilor lui Israel şi a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu”,
apelativul „Tesviteanul” ar putea fi sinonim cu cel de „preotul”. Viaţa şi

asemenea lui Ahab din Regatul de Nord.
Tesba, situată în ţinutul Galaadului, la răsărit de Iordan, fapt pentru care

În Noul Testament, numele lui Ilie apare de mai multe ori, în primul
ai perioadei Vechiului Testament. El era originar din cetatea preoţească

secol după Hristos existând chiar credinţa că Ioan Botezătorul şi Iisus
unul dintre cei mai temuţi, mai populari şi mai apreciaţi reprezentanţi
Mântuitorul sunt profetul cel din Tesba revenit pe pământ (Mt. 16, 14; Lc.
Profetul Ilie face parte din rândul profeţilor vechi sau nescriitori şi este
1, 17 şi 9, 8). Cultul sfântului proroc Ilie s-a răspândit încă din primele se-
cole creştine, nu numai în Ţara Sfântă, ci şi în afara acesteia, astăzi foarte
multe biserici şi mănăstiri din toate ţările creştine fiind închinate lui, cele
mai multe ridicate pe vârfuri de dealuri şi de munţi.
Profetul Ilie a fost însă nu numai un model al eremiţilor şi un vajnic Profetul Ilie – omul rugăciunii *1
apărător al monoteismului, ci şi unul dintre cei mai evlavioşi închinători
* „Învierea”, Timișoara nr.15/01 august 2002, p. 2.
86
87
aşadar din rândul marilor rugători ai Bibliei: Abel, Avraam, Moise, Samuel,
şi rugători pomeniţi în Sfânta Scriptură. Aşa după cum se arată în cărţile
Sfântul proroc Ilie, „omul lui Dumnezeu” (cf. IV Regi 1, 9), face parte
Regilor, rugăciunea, însoţită de post, este izvorul tuturor minunilor aces-
cit de o teofanie (III Regi 19, 3-18).

tui profet. S-a rugat lui Dumnezeu în singurătate, la pârâul Cherit, unde
zeci de zile spre muntele Horeb, unde, asemenea lui Moise, s-a învredni-
„corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă
Rugăciunea l-a însoţit pe sfântul proroc Ilie şi pe drumul său de patru-

bea din pârâu” (III Reg. 17, 3-7), iar prin rugăciunea lui a fost încuiat şi
mântul a odrăslit roada sa” (Iac. 5, 17).

descuiat cerul. S-a rugat apoi în casa femeii văduve din Sarepta Sidonului,
plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pă-
iar datorită rugăciunii lui puternice şi stăruitoare, făina şi untdelemnul
ciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a

din casa acelei femei nevoiaşe nu s-au împuţinat iar copilul ei, aflat pe pa-
Iacov, primul episcop al Ierusalimului, care scrie: „Ilie era om, cu slăbi-
tul de moarte, a fost salvat. Cele întâmplate au impresionat-o pe văduva
Rugăciunea stăruitoare a profetului Ilie este evidenţiată şi de sfântul

păgână din Sarepta, care a exclamat: „Acum am cunoscut şi eu că tu eşti
arhetipul monahului, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 87).

omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta”
o resimte ca iminentă” (A se vedea, Éliane Poirot, Sfântul Ilie proorocul,

(III Reg. 17, 24).
rămână nemişcat, ca şi cum ar forţa intervenţia lui Dumnezeu, pe care

O altă rugăciune menţionată în Sfânta Scriptură a fost rostită de „prea-
tudinea obişnuită a rugăciunii. Ilie se condamnă să nu vadă nimic şi să

fericitul proroc”, cum îl numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur, pe muntele
la aceasta, unul din cercetătorii vieţii sale scria: „Este mai mult decât ati-
Carmel, unde a avut loc marea confruntare dintre preoţii politeişti ai lui
rează tot un gest al rugăciunii stăruitoare pentru venirea ploii. Referitor

Baal şi Astarte cu profetul monoteist. În rugăciunea de pe Carmel, pro-
până a atins genunchii cu faţa sa” (III Reg. 18, 42). Poziţia aceasta suge-
fetul Ilie L-a invocat pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel
aceasta, profetul „s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat la pământ

(Iacob) ca să se manifeste ca Dumnezeul cel adevărat şi să mistuie jertfa
împlinită de Dumnezeu şi poporul a renunţat la idolatrie. Imediat după

de seară cu foc din cer. Această rugăciune înflăcărată a fost ascultată şi
de seară cu foc din cer. Această rugăciune înflăcărată a fost ascultată şi

împlinită de Dumnezeu şi poporul a renunţat la idolatrie. Imediat după
(Iacob) ca să se manifeste ca Dumnezeul cel adevărat şi să mistuie jertfa

aceasta, profetul „s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat la pământ
fetul Ilie L-a invocat pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel
până a atins genunchii cu faţa sa” (III Reg. 18, 42). Poziţia aceasta suge-
Baal şi Astarte cu profetul monoteist. În rugăciunea de pe Carmel, pro-

rează tot un gest al rugăciunii stăruitoare pentru venirea ploii. Referitor
Carmel, unde a avut loc marea confruntare dintre preoţii politeişti ai lui
la aceasta, unul din cercetătorii vieţii sale scria: „Este mai mult decât ati-
fericitul proroc”, cum îl numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur, pe muntele

tudinea obişnuită a rugăciunii. Ilie se condamnă să nu vadă nimic şi să
O altă rugăciune menţionată în Sfânta Scriptură a fost rostită de „prea-

rămână nemişcat, ca şi cum ar forţa intervenţia lui Dumnezeu, pe care
(III Reg. 17, 24).

o resimte ca iminentă” (A se vedea, Éliane Poirot, Sfântul Ilie proorocul,
omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta”
arhetipul monahului, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 87).
păgână din Sarepta, care a exclamat: „Acum am cunoscut şi eu că tu eşti

Rugăciunea stăruitoare a profetului Ilie este evidenţiată şi de sfântul
tul de moarte, a fost salvat. Cele întâmplate au impresionat-o pe văduva

Iacov, primul episcop al Ierusalimului, care scrie: „Ilie era om, cu slăbi-
din casa acelei femei nevoiaşe nu s-au împuţinat iar copilul ei, aflat pe pa-
ciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a
iar datorită rugăciunii lui puternice şi stăruitoare, făina şi untdelemnul

plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pă-
descuiat cerul. S-a rugat apoi în casa femeii văduve din Sarepta Sidonului,
mântul a odrăslit roada sa” (Iac. 5, 17).
bea din pârâu” (III Reg. 17, 3-7), iar prin rugăciunea lui a fost încuiat şi
Rugăciunea l-a însoţit pe sfântul proroc Ilie şi pe drumul său de patru-
„corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă
zeci de zile spre muntele Horeb, unde, asemenea lui Moise, s-a învredni-
tui profet. S-a rugat lui Dumnezeu în singurătate, la pârâul Cherit, unde
cit de o teofanie (III Regi 19, 3-18).
Regilor, rugăciunea, însoţită de post, este izvorul tuturor minunilor aces-

Sfântul proroc Ilie, „omul lui Dumnezeu” (cf. IV Regi 1, 9), face parte
şi rugători pomeniţi în Sfânta Scriptură. Aşa după cum se arată în cărţile

aşadar din rândul marilor rugători ai Bibliei: Abel, Avraam, Moise, Samuel,
87
88
David, Daniel şi Ioan Botezătorul care, prin puterea rugăciunii şi prin
sfinţenia vieţii, au întors pe conaţionalii lor la Dumnezeul cel adevărat şi
au pregătit calea venirii lui Mesia.
Rugăciunea profetului Ilie, făcută cu credinţă şi cu stăruinţă, în liniştea
singurătăţii de la pârâul Cherit, pe înălţimile Carmelului ori ale Horebu-
lui, însoţită de post şi de meditaţie, constituie pentru noi nu numai un
model de urmat şi o invitaţie de a folosi această armă duhovnicească în
lupta cu ispitele şi încercările vieţii, ci şi o mărturie a raportului intim
stabilit de el cu Dumnezeul cel adevărat, Care i s-a arătat în focul jertfei
şi l-a răsplătit cu ridicarea la cer şi cu vederea luminii sfinte a Taborului.
şi l-a răsplătit cu ridicarea la cer şi cu vederea luminii sfinte a Taborului.

stabilit de el cu Dumnezeul cel adevărat, Care i s-a arătat în focul jertfei
lupta cu ispitele şi încercările vieţii, ci şi o mărturie a raportului intim
model de urmat şi o invitaţie de a folosi această armă duhovnicească în
lui, însoţită de post şi de meditaţie, constituie pentru noi nu numai un
singurătăţii de la pârâul Cherit, pe înălţimile Carmelului ori ale Horebu-
Rugăciunea profetului Ilie, făcută cu credinţă şi cu stăruinţă, în liniştea
au pregătit calea venirii lui Mesia.
sfinţenia vieţii, au întors pe conaţionalii lor la Dumnezeul cel adevărat şi
David, Daniel şi Ioan Botezătorul care, prin puterea rugăciunii şi prin
88
89
* „Învierea”, Timișoara, nr.15/1 august 2003, p. 2.
doială, jertfa specială de pe muntele Carmel, adusă într-un moment de

Lucrul cel mai important din timpul vieţii acestui proroc este, fără în-
de drepţii acelor vremuri, inspiraţi de Duhul Sfânt.
Rugăciune şi jertfă pe Carmel*1
care le-a săvârşit, cu puterea şi harul lui Dumnezeu, au fost consemnate

David, Isaia ori Daniel, însă viaţa sa pilduitoare şi faptele minunate pe
scrieri care să îmbogăţească cuprinsul Sfintei Scripturi precum Moise,
Sfântul Ilie Tesviteanul şi Sfântul Ioan Botezătorul sunt singurii proro-
Prorocul Ilie, prăznuit în fiecare an la 20 iulie, nu a lăsat posterităţii

ci aparţinători perioadei Vechiului Testament ce au fost trecuţi, cu cruce
doilea primind cununa cea neveştejită a martiriului.

roşie, în rândul sfinţilor, martirilor, cuvioşilor şi mărturisitorilor care îm-
cununat cu nemurirea, primul fiind înălţat cu trupul la cer, iar cel de-al
podobesc calendarul Bisericii noastre. De altfel, viaţa şi nevoinţele celor
chinat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi semenilor, fapt pentru care s-au în-
doi bărbaţi sfinţi, adevărate modele pentru monahii, preoţii şi credincio-
Oameni sfinţi şi singuratici, Ilie prorocul şi Ioan Botezătorul şi-au în-

şii zilelor noastre, se şi aseamănă mult.
de imorala Salomea.
Sfântul Ilie, prorocul din Tesba Galaadului, a activat în vremuri tulburi
şi Irodiada, secondaţi îndeaproape de fiica celei din urmă, tânăra şi la fel

pentru neamul său, adânc decăzut din punct de vedere religios şi moral,
ridicat, cu tărie şi curaj, împotriva unei alte perechi imorale, Irod Antipa
aşa cum a fost cazul şi cu Sfântul Ioan Botezătorul.
care a condus poporul la idolatrie şi ruină morală, iar Sfântul Ioan s-a
Sfântul Ilie a trăit o viaţă de pustnic la pârâul Cherit, hrănindu-se cu
Sfântul Ilie a avut de înfruntat pe Ahab şi pe Isabela, perechea regală

ceea ce Dumnezeu îi trimitea prin păsările cerului, la Beerşeba ori Horeb,
ai venirii lui Mesia.

iar Sfântul Ioan Botezătorul a ales, din tinereţe, pustiul Iordanului, hrana
au fost oameni ai rugăciunii, apărători ai credinţei monoteiste şi vestitori

şi îmbrăcămintea sa fiind mai mult decât modeste. De asemenea, ambii
şi îmbrăcămintea sa fiind mai mult decât modeste. De asemenea, ambii

au fost oameni ai rugăciunii, apărători ai credinţei monoteiste şi vestitori
iar Sfântul Ioan Botezătorul a ales, din tinereţe, pustiul Iordanului, hrana
ai venirii lui Mesia.
ceea ce Dumnezeu îi trimitea prin păsările cerului, la Beerşeba ori Horeb,

Sfântul Ilie a avut de înfruntat pe Ahab şi pe Isabela, perechea regală
Sfântul Ilie a trăit o viaţă de pustnic la pârâul Cherit, hrănindu-se cu

care a condus poporul la idolatrie şi ruină morală, iar Sfântul Ioan s-a
aşa cum a fost cazul şi cu Sfântul Ioan Botezătorul.

ridicat, cu tărie şi curaj, împotriva unei alte perechi imorale, Irod Antipa
pentru neamul său, adânc decăzut din punct de vedere religios şi moral,
şi Irodiada, secondaţi îndeaproape de fiica celei din urmă, tânăra şi la fel
Sfântul Ilie, prorocul din Tesba Galaadului, a activat în vremuri tulburi

de imorala Salomea.
şii zilelor noastre, se şi aseamănă mult.

Oameni sfinţi şi singuratici, Ilie prorocul şi Ioan Botezătorul şi-au în-
doi bărbaţi sfinţi, adevărate modele pentru monahii, preoţii şi credincio-

chinat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi semenilor, fapt pentru care s-au în-
podobesc calendarul Bisericii noastre. De altfel, viaţa şi nevoinţele celor

cununat cu nemurirea, primul fiind înălţat cu trupul la cer, iar cel de-al
roşie, în rândul sfinţilor, martirilor, cuvioşilor şi mărturisitorilor care îm-

doilea primind cununa cea neveştejită a martiriului.
ci aparţinători perioadei Vechiului Testament ce au fost trecuţi, cu cruce

Prorocul Ilie, prăznuit în fiecare an la 20 iulie, nu a lăsat posterităţii
Sfântul Ilie Tesviteanul şi Sfântul Ioan Botezătorul sunt singurii proro-

scrieri care să îmbogăţească cuprinsul Sfintei Scripturi precum Moise,
David, Isaia ori Daniel, însă viaţa sa pilduitoare şi faptele minunate pe
care le-a săvârşit, cu puterea şi harul lui Dumnezeu, au fost consemnate
de drepţii acelor vremuri, inspiraţi de Duhul Sfânt.
Rugăciune şi jertfă pe Carmel*1 Lucrul cel mai important din timpul vieţii acestui proroc este, fără în-
doială, jertfa specială de pe muntele Carmel, adusă într-un moment de
* „Învierea”, Timișoara, nr.15/1 august 2003, p. 2.
89
90
Rugăciunea rostită de profet în faţa altarului de jertfă, lipsită de mani-

cumpănă pentru neamul său.
Vechiului Testament, Caransebeş, 1941, pp. 154-158 şi 493-494).

Pentru înlăturarea idolatriei, tot mai răspândită în rândul contempo-
gest expresiv al oferirii, o rugăciune împreunată cu daruri” (cf. Sacrificiile

ranilor săi, prorocul i-a propus regelui Ahab să adune pe Carmel, în faţa
tul profesor Mircea Chialda – este o rugăciune care se încarnează într-un

întregului popor, pe preoţii care slujeau zeilor Baal şi Astartea şi pe toţi
că între una şi cealaltă există un raport organic. „Sacrificiul – scria preo-

vrăjitorii, ghicitorii şi vracii din ţară, care împreună cu perechea regală,
Jertfa de pe Carmel trebuia să fie însoţită însă şi de rugăciune, pentru

se făceau vinovaţi de dezastrul moral al semenilor lor. La chemarea rege-
bilire a credinţei monoteiste.

lui, aceştia au venit în număr foarte mare, aducând instrumente, amulete
săi în starea de curăţenie morală, de comuniune cu Dumnezeu şi de resta-

şi obiecte magice, în timp ce prorocul Ilie nu avea de partea sa decât pe
Această jertfă adusă de Ilie are, aşadar, scopul de a repune pe conaţionalii

Dumnezeul cel adevărat.
Israel” (cf. Lev. 4, 13-21), cum s-a întâmplat de fapt şi în vremea lui Ilie.
Preoţii idolatri şi-au ridicat primii altarul de jertfă, au sacrificat un vi-
reprezentant al întregului popor şi când păcătuia „toată comunitatea lui

ţel şi au invocat zeii să trimită foc din cer pentru a-i mistui şi pentru a-şi
oţilor, la sărbătoarea zilei împăcării, atunci când păcătuia arhiereul, ca

arăta, în felul acesta, puterea în faţa poporului. Rugăciunile, cântecele,
sacrifica, potrivit rânduielilor vechi testamentare, cu prilejul sfinţirii pre-

dansurile, plânsul şi chiar rănile pe care şi le-au provocat nu au avut re-
şi renaştere la o viaţă nouă. Viţelul, simbol al vigorii, puterii şi forţei, se

zultatul dorit, însă au reuşit să stârnească ironia prorocului.
se oferă integral divinităţii, atât cu trupul, cât şi cu sufletul, spre sfinţire

Prorocul Ilie nu a adus jertfa sa pe un altar consacrat, asemănător ce-
rare faţă de Dumnezeu, credinciosul arătând că, printr-o astfel de jertfă,

lui de pe muntele Moria, ci pe unul improvizat din douăsprezece pietre,
victima era arsă pe altar. Acest sacrificiu deplin era adus în semn de ado-
simbolizând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, în jurul căruia a
Carmel s-a săvârşit o ardere de tot, un holocaust, o jertfă în cadrul căreia

săpat un şanţ, ce s-a umplut cu apa pe care a turnat-o de trei ori peste
Textul scripturitic (III Regi 18, 31-39) aduce în atenţie faptul că pe

viţelul sacrificat.
viţelul sacrificat.
Textul scripturitic (III Regi 18, 31-39) aduce în atenţie faptul că pe
săpat un şanţ, ce s-a umplut cu apa pe care a turnat-o de trei ori peste
Carmel s-a săvârşit o ardere de tot, un holocaust, o jertfă în cadrul căreia
simbolizând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, în jurul căruia a

victima era arsă pe altar. Acest sacrificiu deplin era adus în semn de ado-
lui de pe muntele Moria, ci pe unul improvizat din douăsprezece pietre,

rare faţă de Dumnezeu, credinciosul arătând că, printr-o astfel de jertfă,
Prorocul Ilie nu a adus jertfa sa pe un altar consacrat, asemănător ce-

se oferă integral divinităţii, atât cu trupul, cât şi cu sufletul, spre sfinţire
zultatul dorit, însă au reuşit să stârnească ironia prorocului.

şi renaştere la o viaţă nouă. Viţelul, simbol al vigorii, puterii şi forţei, se
dansurile, plânsul şi chiar rănile pe care şi le-au provocat nu au avut re-

sacrifica, potrivit rânduielilor vechi testamentare, cu prilejul sfinţirii pre-
arăta, în felul acesta, puterea în faţa poporului. Rugăciunile, cântecele,

oţilor, la sărbătoarea zilei împăcării, atunci când păcătuia arhiereul, ca
ţel şi au invocat zeii să trimită foc din cer pentru a-i mistui şi pentru a-şi
reprezentant al întregului popor şi când păcătuia „toată comunitatea lui
Preoţii idolatri şi-au ridicat primii altarul de jertfă, au sacrificat un vi-

Israel” (cf. Lev. 4, 13-21), cum s-a întâmplat de fapt şi în vremea lui Ilie.
Dumnezeul cel adevărat.

Această jertfă adusă de Ilie are, aşadar, scopul de a repune pe conaţionalii
şi obiecte magice, în timp ce prorocul Ilie nu avea de partea sa decât pe

săi în starea de curăţenie morală, de comuniune cu Dumnezeu şi de resta-
lui, aceştia au venit în număr foarte mare, aducând instrumente, amulete

bilire a credinţei monoteiste.
se făceau vinovaţi de dezastrul moral al semenilor lor. La chemarea rege-

Jertfa de pe Carmel trebuia să fie însoţită însă şi de rugăciune, pentru
vrăjitorii, ghicitorii şi vracii din ţară, care împreună cu perechea regală,

că între una şi cealaltă există un raport organic. „Sacrificiul – scria preo-
întregului popor, pe preoţii care slujeau zeilor Baal şi Astartea şi pe toţi

tul profesor Mircea Chialda – este o rugăciune care se încarnează într-un
ranilor săi, prorocul i-a propus regelui Ahab să adune pe Carmel, în faţa
gest expresiv al oferirii, o rugăciune împreunată cu daruri” (cf. Sacrificiile
Pentru înlăturarea idolatriei, tot mai răspândită în rândul contempo-

Vechiului Testament, Caransebeş, 1941, pp. 154-158 şi 493-494).
cumpănă pentru neamul său.

Rugăciunea rostită de profet în faţa altarului de jertfă, lipsită de mani-
90
91
Focul este simbolul Duhului Sfânt ce mistuie păcatul, scria Sfântul Am-
festări zgomotoase, a fost foarte scurtă, dar extrem de profundă: „Doam-
pe prorocii lui Baal şi ai Astartei cu Ilie este o prefigurare a Botezului.

ne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă, Doamne,
Sfinţii Părinţi au arătat, de asemenea, că jertfa care i-a adus faţă în faţă
auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur
profetul şi a adus jertfa arderii de tot pentru poporul său.

eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne,
sean poartă, din secolul al XIII-lea, numele muntelui pe care s-a rugat
auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi
din viaţa lui, precum şi minunea de pe Tabor, iar un ordin monahal apu-
că Tu le întorci inima la Tine!”. Această rugăciune este, de fapt, un strigăt
slujitor al Legii vechi. Pictori celebri au imortalizat momente importante

„înaintea slavei Dumnezeului celui Atotputernic”, un strigăt pornit din
tiri şi schituri situate mai ales pe înălţimi, au ca patron spiritual pe acest

adâncul inimii, prin care profetul „chema numele Domnului”, pentru ca
zătorul vocaţia profetică a lui Ilie Tesviteanul. Nu puţine biserici, mănăs-

poporul să înţeleagă că el este „omul lui Dumnezeu şi adevărul este de
uitat pe acest ascet al Legii vechi, recunoscând în misiunea lui Ioan Bote-
partea lui”.
credinţa că el va fi chiar Înaintemergătorul lui Mesia. Creştinismul nu l-a

Efectul acestei rugăciuni s-a văzut imediat: „Şi s-a pogorât foc de la
popularitate nemaiîntâlnită până atunci. În timpul Mântuitorului exista

Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a
cărţile regilor, ci şi în alte locuri din Vechiul Testament, dobândindu-şi o

mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta,
Prorocul Ilie s-a învrednicit şi de alte minuni pomenite nu numai în

a căzut cu faţa la pământ şi a zis: Domnul este Dumnezeu, Domnul este
semnele ploii, care nu s-a lăsat mult aşteptată.

Dumnezeu!”.
vă din aceea că de şapte ori şi-a trimis slujitorul spre mare ca să observe
Miile de israeliţi prezenţi, care se abătuseră de la credinţa şi de la tra-
Ilie a fost convins că Dumnezeu îi va asculta rugăciunea, fapt ce se obser-

diţiile părinteşti, au lepădat atunci idolatria, s-au întors la Dumnezeu, au
ca să trimită ploaie peste pământul răvăşit de secetă. Şi de data aceasta,

restaurat cultul divin şi au început să-şi refacă viaţa morală. Misiunea
pe vârful muntelui Carmel, el a înălţat o altă rugăciune către Dumnezeu

profetului Ilie nu s-a încheiat, însă, odată cu săvârşirea acestei minuni. De
profetului Ilie nu s-a încheiat, însă, odată cu săvârşirea acestei minuni. De

pe vârful muntelui Carmel, el a înălţat o altă rugăciune către Dumnezeu
restaurat cultul divin şi au început să-şi refacă viaţa morală. Misiunea

ca să trimită ploaie peste pământul răvăşit de secetă. Şi de data aceasta,
diţiile părinteşti, au lepădat atunci idolatria, s-au întors la Dumnezeu, au

Ilie a fost convins că Dumnezeu îi va asculta rugăciunea, fapt ce se obser-
Miile de israeliţi prezenţi, care se abătuseră de la credinţa şi de la tra-

vă din aceea că de şapte ori şi-a trimis slujitorul spre mare ca să observe
Dumnezeu!”.
semnele ploii, care nu s-a lăsat mult aşteptată.
a căzut cu faţa la pământ şi a zis: Domnul este Dumnezeu, Domnul este

Prorocul Ilie s-a învrednicit şi de alte minuni pomenite nu numai în
mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta,
cărţile regilor, ci şi în alte locuri din Vechiul Testament, dobândindu-şi o
Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a

popularitate nemaiîntâlnită până atunci. În timpul Mântuitorului exista
Efectul acestei rugăciuni s-a văzut imediat: „Şi s-a pogorât foc de la
credinţa că el va fi chiar Înaintemergătorul lui Mesia. Creştinismul nu l-a
partea lui”.
uitat pe acest ascet al Legii vechi, recunoscând în misiunea lui Ioan Bote-
poporul să înţeleagă că el este „omul lui Dumnezeu şi adevărul este de

zătorul vocaţia profetică a lui Ilie Tesviteanul. Nu puţine biserici, mănăs-
adâncul inimii, prin care profetul „chema numele Domnului”, pentru ca

tiri şi schituri situate mai ales pe înălţimi, au ca patron spiritual pe acest
„înaintea slavei Dumnezeului celui Atotputernic”, un strigăt pornit din

slujitor al Legii vechi. Pictori celebri au imortalizat momente importante
că Tu le întorci inima la Tine!”. Această rugăciune este, de fapt, un strigăt

din viaţa lui, precum şi minunea de pe Tabor, iar un ordin monahal apu-
auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi

sean poartă, din secolul al XIII-lea, numele muntelui pe care s-a rugat
eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne,

profetul şi a adus jertfa arderii de tot pentru poporul său.
auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur

Sfinţii Părinţi au arătat, de asemenea, că jertfa care i-a adus faţă în faţă
ne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă, Doamne,
pe prorocii lui Baal şi ai Astartei cu Ilie este o prefigurare a Botezului.
festări zgomotoase, a fost foarte scurtă, dar extrem de profundă: „Doam-

Focul este simbolul Duhului Sfânt ce mistuie păcatul, scria Sfântul Am-
91
92
brozie şi tot el arăta: „Tu eşti omul de pe altar, tu, cel spălat prin apă, tu,
a cărui greşeală este arsă pentru ca să se înnoiască viaţa ta”. În acelaşi
sens se exprima şi Sfântul Ioan Damaschin: „Ilie a arătat că harul Sfântu-
lui Duh era amestecat cu apa, făcând să ardă jertfa împreună cu ea” (cf.
Eliane Poirot, Sfântul Ilie Proorocul – arhetipul monahului, Ed. Anastasia,
Bucureşti, 1999, pp. 130-132 şi 156).
Aşadar, atât Sfânta Scriptură cât şi scrierile sfinţilor Părinţi îl prezintă
pe Sfântul Ilie ca pe un proroc al Domnului care, prin viaţa sa curată, prin
nevoinţele şi credinţa sa puternică, s-a impus în conştiinţa urmaşilor şi
mai apoi a tuturor creştinilor. Jertfa adusă pe muntele Carmel reliefea-
ză adânca sa pietate şi religiozitate atât de necesare în zilele noastre nu
numai slujitorilor Bisericii, ci şi tuturor celor care, „cu inima curată şi
smerită”, reacţionează faţă de neopăgânismul idolatru ce tinde să ne în-
depărteze din nou de Dumnezeu.
depărteze din nou de Dumnezeu.

smerită”, reacţionează faţă de neopăgânismul idolatru ce tinde să ne în-
numai slujitorilor Bisericii, ci şi tuturor celor care, „cu inima curată şi
ză adânca sa pietate şi religiozitate atât de necesare în zilele noastre nu
mai apoi a tuturor creştinilor. Jertfa adusă pe muntele Carmel reliefea-
nevoinţele şi credinţa sa puternică, s-a impus în conştiinţa urmaşilor şi
pe Sfântul Ilie ca pe un proroc al Domnului care, prin viaţa sa curată, prin
Aşadar, atât Sfânta Scriptură cât şi scrierile sfinţilor Părinţi îl prezintă
Bucureşti, 1999, pp. 130-132 şi 156).
Eliane Poirot, Sfântul Ilie Proorocul – arhetipul monahului, Ed. Anastasia,
lui Duh era amestecat cu apa, făcând să ardă jertfa împreună cu ea” (cf.
sens se exprima şi Sfântul Ioan Damaschin: „Ilie a arătat că harul Sfântu-
a cărui greşeală este arsă pentru ca să se înnoiască viaţa ta”. În acelaşi
brozie şi tot el arăta: „Tu eşti omul de pe altar, tu, cel spălat prin apă, tu,
92
93
* „Învierea”, Timișoara, anul XIV, nr. 9 (315), joi, 1 mai 2003, p. 3.
bucurii ale vieții.

rea copiilor, ferirea de păcatul desfrânării și trăirea împreună a marilor
bilitatea, spiritul de intrajutorare, de jertfă, nașterea, creșterea și educa-
Familia creștină și ispitele lumii moderne* 1
acestor instituții divino-umane: dragostea dintre soți, unitatea, indisolu-

ale lumii, pentru a salva căsătoria, familia și principiile care stau la baza
psihologii, învățătorii, profesorii și avocații și-au dat mâna, în multe țări
Societatea în care trăim ne pune în față adesea, prin intermediul mij-
pentru a reduce numărul divorțurilor. Preoții, asistenții sociali, medicii,

loacelor de comunicare în masă, știri și date statistice mai mult decât
intervin pentru a încuraja căsătoria, pentru a consolida viața de familie și

îngrijorătoare cu privire la căsătorie și la familie. Pe baza acestora se ob-
organizații comunitare, fundațiile creștine și Bisericile au intervenit și

servă că sunt tot mai mulți tineri care resping căsătoria și viața de familie,
Alarmate de această situație, instituțiile matrimoniale, diferitele

preferând să trăiască în concubinaj, unii practicând homosexualitatea și
mama sau tata plecați din căminul cald al familiei?

tot mai mare este numărul soților care, datorită unor motive mai mult
dintre părinți sau cine poate cuprinde cu mintea dorul copilului după
sau mai puțin întemeiate, divorțează.
sau cu tata, fiind lipsit de dragostea, de ajutorul și de înțelegerea unuia

Cercetătorii în domeniul matrimonial arată, de asemenea, că milioane
poate descrie, oare, sentimentele unui copil care trăiește doar cu mama
de copii trăiesc experiența tristă a divorțului părinților, în timp ce numărul
devenind chiar pacienți ai clinicilor de psihiatrie și de dezintoxicare. Cine

copiilor rezultați din cupluri necăsătorite este în continuă creștere. Cei ce
rezultate slabe la învățătură și suferă enorm din punct de vedere emoțional,

suferă de pe urma unei astfel de stări de lucruri sunt, în primul rând, copiii.
consumă alcool ori substanțe halucinogene, trăiesc adesea în sărăcie, obțin

Astfel, studiile efectuate în rândul familiilor dezmembrate și în rândul copi-
divorțați sau care trăiesc în concubinaj riscă să comită diferite infracțiuni,

ilor cu un singur părinte confirmă, din păcate, acest lucru. Copiii cu părinți
ilor cu un singur părinte confirmă, din păcate, acest lucru. Copiii cu părinți
divorțați sau care trăiesc în concubinaj riscă să comită diferite infracțiuni,
Astfel, studiile efectuate în rândul familiilor dezmembrate și în rândul copi-

consumă alcool ori substanțe halucinogene, trăiesc adesea în sărăcie, obțin
suferă de pe urma unei astfel de stări de lucruri sunt, în primul rând, copiii.
rezultate slabe la învățătură și suferă enorm din punct de vedere emoțional,
copiilor rezultați din cupluri necăsătorite este în continuă creștere. Cei ce

devenind chiar pacienți ai clinicilor de psihiatrie și de dezintoxicare. Cine
de copii trăiesc experiența tristă a divorțului părinților, în timp ce numărul

poate descrie, oare, sentimentele unui copil care trăiește doar cu mama
Cercetătorii în domeniul matrimonial arată, de asemenea, că milioane

sau cu tata, fiind lipsit de dragostea, de ajutorul și de înțelegerea unuia
sau mai puțin întemeiate, divorțează.

dintre părinți sau cine poate cuprinde cu mintea dorul copilului după
tot mai mare este numărul soților care, datorită unor motive mai mult
mama sau tata plecați din căminul cald al familiei?
preferând să trăiască în concubinaj, unii practicând homosexualitatea și

Alarmate de această situație, instituțiile matrimoniale, diferitele
servă că sunt tot mai mulți tineri care resping căsătoria și viața de familie,
organizații comunitare, fundațiile creștine și Bisericile au intervenit și
îngrijorătoare cu privire la căsătorie și la familie. Pe baza acestora se ob-

intervin pentru a încuraja căsătoria, pentru a consolida viața de familie și
loacelor de comunicare în masă, știri și date statistice mai mult decât

pentru a reduce numărul divorțurilor. Preoții, asistenții sociali, medicii,
Societatea în care trăim ne pune în față adesea, prin intermediul mij-

psihologii, învățătorii, profesorii și avocații și-au dat mâna, în multe țări
ale lumii, pentru a salva căsătoria, familia și principiile care stau la baza
acestor instituții divino-umane: dragostea dintre soți, unitatea, indisolu-
bilitatea, spiritul de intrajutorare, de jertfă, nașterea, creșterea și educa-
Familia creștină și ispitele lumii moderne* 1 rea copiilor, ferirea de păcatul desfrânării și trăirea împreună a marilor
bucurii ale vieții.
* „Învierea”, Timișoara, anul XIV, nr. 9 (315), joi, 1 mai 2003, p. 3.
93
94
umane. Din punctul nostru de vedere, răspunsul la aceste frământări ale

Familia este pândită astăzi de tot mai multe pericole, fapt ce îngrijorează
potrivite pentru a salva, până nu e prea târziu, aceste așezăminte divino-

și ne îndeamnă pe toți să părăsim starea de pasivitate. Se implementează
și pentru a ne îndemna să ne gândim și să identificăm soluțiile cele mai

tot mai mult programe privind cercetarea spațiului extraterestru, a me-
familia creștină în zilele noastre, însă sunt de ajuns pentru a ne îngrijora

diului înconjurător, de integrare euro-atlantică, de combatere a unor boli
Acestea sunt doar câteva din problemele care periclitează căsătoria și

incurabile, de dezvoltare a tehnologiei militare ș.a., dar sunt de tot puține
mama, după bunici, după căldura și armonia vieții familiale.

acelea care prezintă soluții concrete în legătură cu salvarea căsătoriei și
săvârșit de „părinții” lor și vor trăi toată viața cu dorul după tata, după
a familiei. De aceea, Biserica este cea dintâi chemată să ia atitudine și
totul nevinovați, ei devin niște nenorociți ai vieții, victime ale păcatului

să condamne această situație alarmantă, care periclitează însuși viitorul
tata sau cu mama, ori lăsați în voia sorții prin spitale sau pe stradă? Întru
omenirii. Toți slujitorii sfintelor altare au datoria sfântă de a sublinia ca-
se întâmplă cu aceste odoare ale vieții, condamnate să trăiască doar cu

racterul sfânt al familiei - căminul cald în care părinții și copiii deopotrivă
să apară și copii. S-au întrebat sau se întreabă acești așa-ziși părinți ce

se împărtășesc de roadele binecuvântării lui Dumnezeu - rolul educativ
viață lungă. S-a întâmplat însă și se întâmplă și astăzi ca în aceste familii

al acesteia, frumusețea casei părintești de unde se revarsă asupra noas-
interese imediate, nu este de mirare că asemenea familii nu au avut o

tră toate virtuțile, tradițiile și bucuriile acestei vieți.
bândi cetățenia unei țări occidentale prospere. Având la bază astfel de

Poligamia, homosexualitatea, divorțul și concubinajul sunt racile ale
orașe închise, iar după acest an mulți tineri s-au căsătorit pentru a do-
lumii păgâne dinaintea Mântuitorului, în totală neconcordanță cu lumea
încheiau căsătorii pentru a se putea intra în orașele mari, așa numitele

creștină de acum. Cauza unor astfel de patimi trebuie căutată mai întâi
Înainte de 1989, în România și în alte state din „lagărul de est” se

în noi înșine. Prea mulți ne-am pierdut credința în Dumnezeu, „alergând
anacronică.
după dumnezei străini”, tot mai mulți tineri își pierd castitatea la vârste
ca aceștia, căsătoria a devenit un simplu contract, iar familia o instituție

fragede și aleargă după avere, lux și plăceri ieftine, așa încât, pentru unii
fragede și aleargă după avere, lux și plăceri ieftine, așa încât, pentru unii
ca aceștia, căsătoria a devenit un simplu contract, iar familia o instituție
după dumnezei străini”, tot mai mulți tineri își pierd castitatea la vârste
anacronică.
în noi înșine. Prea mulți ne-am pierdut credința în Dumnezeu, „alergând

Înainte de 1989, în România și în alte state din „lagărul de est” se
creștină de acum. Cauza unor astfel de patimi trebuie căutată mai întâi
încheiau căsătorii pentru a se putea intra în orașele mari, așa numitele
lumii păgâne dinaintea Mântuitorului, în totală neconcordanță cu lumea

orașe închise, iar după acest an mulți tineri s-au căsătorit pentru a do-
Poligamia, homosexualitatea, divorțul și concubinajul sunt racile ale

bândi cetățenia unei țări occidentale prospere. Având la bază astfel de
tră toate virtuțile, tradițiile și bucuriile acestei vieți.

interese imediate, nu este de mirare că asemenea familii nu au avut o
al acesteia, frumusețea casei părintești de unde se revarsă asupra noas-

viață lungă. S-a întâmplat însă și se întâmplă și astăzi ca în aceste familii
se împărtășesc de roadele binecuvântării lui Dumnezeu - rolul educativ

să apară și copii. S-au întrebat sau se întreabă acești așa-ziși părinți ce
racterul sfânt al familiei - căminul cald în care părinții și copiii deopotrivă

se întâmplă cu aceste odoare ale vieții, condamnate să trăiască doar cu
omenirii. Toți slujitorii sfintelor altare au datoria sfântă de a sublinia ca-

tata sau cu mama, ori lăsați în voia sorții prin spitale sau pe stradă? Întru
să condamne această situație alarmantă, care periclitează însuși viitorul

totul nevinovați, ei devin niște nenorociți ai vieții, victime ale păcatului
a familiei. De aceea, Biserica este cea dintâi chemată să ia atitudine și

săvârșit de „părinții” lor și vor trăi toată viața cu dorul după tata, după
acelea care prezintă soluții concrete în legătură cu salvarea căsătoriei și

mama, după bunici, după căldura și armonia vieții familiale.
incurabile, de dezvoltare a tehnologiei militare ș.a., dar sunt de tot puține

Acestea sunt doar câteva din problemele care periclitează căsătoria și
diului înconjurător, de integrare euro-atlantică, de combatere a unor boli

familia creștină în zilele noastre, însă sunt de ajuns pentru a ne îngrijora
tot mai mult programe privind cercetarea spațiului extraterestru, a me-

și pentru a ne îndemna să ne gândim și să identificăm soluțiile cele mai
și ne îndeamnă pe toți să părăsim starea de pasivitate. Se implementează

potrivite pentru a salva, până nu e prea târziu, aceste așezăminte divino-
Familia este pândită astăzi de tot mai multe pericole, fapt ce îngrijorează
umane. Din punctul nostru de vedere, răspunsul la aceste frământări ale
94
95
societății în care trăim se află în Sfânta Scriptură, în Tradiția Bisericii și în
viața de familie a înaintașilor noștri.
Sfânta Scriptură ne învață că familia a fost instituită de Părintele ce-
resc încă de la creație, în forma monogamă (Facerea 2, 20-24), iar Mântu-
itorul Hristos, prin prezența Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11),
a binecuvântat căsătoria și a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină, care se
încheie cu binecuvântarea lui Dumnezeu și a Bisericii (Efeseni 5, 32).
s-a întâmplat la nunta din Cana Galileii.

Sfinții Apostoli, ucenicii lor și Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au învățat
și taina unității este rămânerea lui Hristos în mijlocul familiei, așa cum
întotdeauna că familia este un lăcaș sfânt, un sălaș al dragostei dintre
Prin urmare, taina fericirii în căsătorie este unitatea între membrii ei

părinți și copii și o adevărată școală a virtuților, iar înaintașii noștri au
cercetarea Domnului” (Efeseni 6, 4).

privit-o cu mult respect și cu responsabilitate, ca pe un „organism în care
(I Corinteni 7, 8-11) și împreună să-și crească copiii „întru învățătura și

pulsează veșnicia”, scria mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin.
sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia”
Salvarea căsătoriei și a familiei este, așadar, posibilă dacă aplicăm în
să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată

viața noastră învățăturile Sfintei Scripturi, care spune: „Eu urăsc alun-
ardă. Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul. Femeia

garea femeii, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Deci aveți respect pen-
să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să

tru viața voastră și nu mai săvârșiți această viclenie” (Maleahi 2, 16). La
bine este pentru ei să rămână ca și mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze,

rândul Său, într-o discuție cu fariseii, Mântuitorul Hristos arată: „Eu zic
creștinilor din Corint: „Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun:

vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare și
săvârșește adulter” (Matei 19, 9). În același sens scria și Apostolul Pavel
se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată
se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată

săvârșește adulter” (Matei 19, 9). În același sens scria și Apostolul Pavel
vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare și

creștinilor din Corint: „Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun:
rândul Său, într-o discuție cu fariseii, Mântuitorul Hristos arată: „Eu zic
bine este pentru ei să rămână ca și mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze,
tru viața voastră și nu mai săvârșiți această viclenie” (Maleahi 2, 16). La

să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să
garea femeii, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Deci aveți respect pen-
ardă. Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul. Femeia
viața noastră învățăturile Sfintei Scripturi, care spune: „Eu urăsc alun-
să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată
Salvarea căsătoriei și a familiei este, așadar, posibilă dacă aplicăm în

sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia”
pulsează veșnicia”, scria mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin.

(I Corinteni 7, 8-11) și împreună să-și crească copiii „întru învățătura și
privit-o cu mult respect și cu responsabilitate, ca pe un „organism în care

cercetarea Domnului” (Efeseni 6, 4).
părinți și copii și o adevărată școală a virtuților, iar înaintașii noștri au

Prin urmare, taina fericirii în căsătorie este unitatea între membrii ei
întotdeauna că familia este un lăcaș sfânt, un sălaș al dragostei dintre

și taina unității este rămânerea lui Hristos în mijlocul familiei, așa cum
Sfinții Apostoli, ucenicii lor și Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au învățat

s-a întâmplat la nunta din Cana Galileii.
încheie cu binecuvântarea lui Dumnezeu și a Bisericii (Efeseni 5, 32).

a binecuvântat căsătoria și a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină, care se
itorul Hristos, prin prezența Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11),
resc încă de la creație, în forma monogamă (Facerea 2, 20-24), iar Mântu-
Sfânta Scriptură ne învață că familia a fost instituită de Părintele ce-
viața de familie a înaintașilor noștri.
societății în care trăim se află în Sfânta Scriptură, în Tradiția Bisericii și în
95
96
1 Biblisch-Historisches Handwörterbuch, Herausgegeben von Bo Reicke und Leonhard Rost,

Erster Band, A-G, Vandenhoeck und Ruprecht in Göttingen, 1962, p. 584.
* „Învierea”, Timișoara, anul XV, nr. 7 (337), joi, 1 aprilie 2004, p. 2.

atât în timpul multelor conflicte armate, cât și din cauza unui incendiu,
rica Sfântului Mormânt a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori,
Golgota*
dă numită „Anastasis” și o biserică creștină. În secolele următoare, bise-

crucilor, au fost ridicate, din ordinul aceluiași împărat bizantin, o roton-
ale creștinătății, mormântul și groapa în care au fost găsite resturi ale
Golgota este locul unde s-au petrecut cele mai zguduitoare momente
fost răstigniți Mântuitorul și cei doi tâlhari. Peste cele două locuri sfinte
din istoria mântuirii neamului omenesc: răstignirea, moartea și Învierea
lemnoase despre care se crede că au făcut parte din crucile pe care au

Domnului nostru Iisus Hristos. Numele acestei coline, aflată pe timpul
mormânt, iar într-o groapă din imediata apropiere au fost găsite resturi
lui Iisus în afara zidurilor Ierusalimului, vine de la aramaicul „gulgoltā”,
stantin cel Mare (sec. IV). Exact sub acest templu a fost descoperit un
corespunzător ebraicului „gulgōlet” = „căpățână”, în greacă „kranion”, iar
închinat zeiței Venus (Afrodita), dărâmat din ordinul împăratului Con-

în latină „calvaria”1. Cercetătorii susțin că acest nume a fost atribuit re-
asemenea, Golgota s-a aflat timp de 200 de ani sub clădirile unui templu
spectivei înălțimi întrucât acolo s-au găsit cranii umane neîngropate sau
Ierusalimului efectuate pe vremea împăratului Hadrian (117-138). De

pentru că era destinată în vechime ca un loc pentru execuțiile publice, nu
acea zonă a suferit unele schimbări în timpul lucrărilor de extindere a

mai puțin plauzibilă fiind însă și ipoteza că stâncile Golgotei au, într-ade-
Cu prilejul săpăturilor arheologice, s-a putut observa că terenul din

văr, forma unei căpățâni.
pus” (9, 41).

Dincolo de aceste explicații, mai mult sau mai puțin exacte, sigur
o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu mai fusese

este însă faptul că dealul Golgotei trebuie situat în nordul Ierusalimu-
(19, 20) și tot el arată că „în locul unde a fost răstignit (Iisus, n.n.) era
lui, „aproape de cetate”, așa cum menționează Sfântul Evanghelist Ioan
lui, „aproape de cetate”, așa cum menționează Sfântul Evanghelist Ioan

(19, 20) și tot el arată că „în locul unde a fost răstignit (Iisus, n.n.) era
este însă faptul că dealul Golgotei trebuie situat în nordul Ierusalimu-

o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nimeni nu mai fusese
Dincolo de aceste explicații, mai mult sau mai puțin exacte, sigur
pus” (9, 41).
văr, forma unei căpățâni.

Cu prilejul săpăturilor arheologice, s-a putut observa că terenul din
mai puțin plauzibilă fiind însă și ipoteza că stâncile Golgotei au, într-ade-
acea zonă a suferit unele schimbări în timpul lucrărilor de extindere a
pentru că era destinată în vechime ca un loc pentru execuțiile publice, nu

Ierusalimului efectuate pe vremea împăratului Hadrian (117-138). De
spectivei înălțimi întrucât acolo s-au găsit cranii umane neîngropate sau
asemenea, Golgota s-a aflat timp de 200 de ani sub clădirile unui templu
în latină „calvaria”1. Cercetătorii susțin că acest nume a fost atribuit re-

închinat zeiței Venus (Afrodita), dărâmat din ordinul împăratului Con-
corespunzător ebraicului „gulgōlet” = „căpățână”, în greacă „kranion”, iar

stantin cel Mare (sec. IV). Exact sub acest templu a fost descoperit un
lui Iisus în afara zidurilor Ierusalimului, vine de la aramaicul „gulgoltā”,

mormânt, iar într-o groapă din imediata apropiere au fost găsite resturi
Domnului nostru Iisus Hristos. Numele acestei coline, aflată pe timpul

lemnoase despre care se crede că au făcut parte din crucile pe care au
din istoria mântuirii neamului omenesc: răstignirea, moartea și Învierea

fost răstigniți Mântuitorul și cei doi tâlhari. Peste cele două locuri sfinte
Golgota este locul unde s-au petrecut cele mai zguduitoare momente
ale creștinătății, mormântul și groapa în care au fost găsite resturi ale
crucilor, au fost ridicate, din ordinul aceluiași împărat bizantin, o roton-
dă numită „Anastasis” și o biserică creștină. În secolele următoare, bise-
rica Sfântului Mormânt a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori,
atât în timpul multelor conflicte armate, cât și din cauza unui incendiu, Golgota*
* „Învierea”, Timișoara, anul XV, nr. 7 (337), joi, 1 aprilie 2004, p. 2.
1 Biblisch-Historisches Handwörterbuch, Herausgegeben von Bo Reicke und Leonhard Rost,
Erster Band, A-G, Vandenhoeck und Ruprecht in Göttingen, 1962, p. 584.
96
97
2 Calwer, Bibellexikon, 6 Auflage, Stuttgart, 1989, p. 442. primindu-și forma actuală în anul 18102. Alte ipoteze cu privire la am-
de unul dintre tâlharii răstigniți, Mântuitorul i-a iertat pe toți, fapt ce de-
plasamentul Sfântului Mormânt, respectiv în stânca de sub bolta mos-
Batjocorit de sinedriști, de soldații romani, de simpli participanți și chiar

cheii lui Omar sau pe colina unde se află așa-numita peșteră a profetului
aceștia, deși pe cruce era inscripția: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor!”.

Ieremia, la aproximativ 200 m nord-est de poarta Damascului, nu s-au
tâlhari în semn de dispreț și pentru a arăta că El este cel mai mare dintre
bucurat de susținere din partea specialiștilor.
porul cu sângele Său” (Evrei 13, 11-12). Iisus a fost răstignit între cei doi
Sfintele Evanghelii nu cuprind informații bogate cu privire la locul răs-
Așadar, Iisus s-a jerfit ca arhiereu în afara cetății, „ca să sfințească po-
tignirii Mântuitorului, însă toți cei patru autori precizează că aceasta s-a
Vechiului Testament.
întâmplat pe Golgota (Matei 27, 33; Marcu 15, 22; Luca 23, 33 și Ioan 19,
dintr-o singură bucată, fără cusături, așa cum era doar cămașa arhiereului
17-18). După ce a fost judecat, condamnat, batjocorit și biciuit, soldații
de deasupra. Pentru cămașă au aruncat sorți, aceasta fiind confecționată

L-au obligat pe Domnul Hristos să ducă în spate crucea grea a răstignirii
fost să-și împartă hainele celui răstignit: sandalele, brâul, cămașa și haina
pe străzile înguste, cu pante și serpentine ale Ierusalimului, până când
bea paharul suferinţei până la ultima picătură. Prima grijă a soldaților a

povara Sa a fost luată de Simon din Cirene. Evangheliștii relatează pe
anestezic care I-ar fi putut atenua durerile, însă El a refuzat-o. Dorea să

scurt momentele Drumului Crucii (via Dolorosa), însă acesta a durat des-
ră ameţitoare, formată din vin, tămâie, smirnă şi alte mirodenii, un fel de

tul de mult. Mulțimea curioasă, înghesuită pe străzile înguste, greutatea
Evangheliştii sinoptici menţionează că lui Iisus i-a fost oferită o băutu-

crucii, alaiul care-L înconjura, trupul slăbit de foame, de sete și de bătăi
Domnul Hristos a fost dezbrăcat de haine și a fost pironit pe cruce.

au transformat această deplasare spre Golgota într-un chin fără seamăn,
framă curată, pe care s-a imprimat chipul Domnului. La locul răstignirii,

soldat cu căderea Mântuitorului de trei ori sub povara crucii din lemn
mulțime și i-a șters fața plină de sânge, de transpirație și de praf cu o nă-

verde de cedru.
ie, numită Veronica, impresionată de suferința lui Iisus, s-a desprins din
O tradiție pioasă din primele secole ale creștinismului arată că o feme-
O tradiție pioasă din primele secole ale creștinismului arată că o feme-

ie, numită Veronica, impresionată de suferința lui Iisus, s-a desprins din
verde de cedru.
mulțime și i-a șters fața plină de sânge, de transpirație și de praf cu o nă-
soldat cu căderea Mântuitorului de trei ori sub povara crucii din lemn
framă curată, pe care s-a imprimat chipul Domnului. La locul răstignirii,
au transformat această deplasare spre Golgota într-un chin fără seamăn,

Domnul Hristos a fost dezbrăcat de haine și a fost pironit pe cruce.
crucii, alaiul care-L înconjura, trupul slăbit de foame, de sete și de bătăi

Evangheliştii sinoptici menţionează că lui Iisus i-a fost oferită o băutu-
tul de mult. Mulțimea curioasă, înghesuită pe străzile înguste, greutatea

ră ameţitoare, formată din vin, tămâie, smirnă şi alte mirodenii, un fel de
scurt momentele Drumului Crucii (via Dolorosa), însă acesta a durat des-
anestezic care I-ar fi putut atenua durerile, însă El a refuzat-o. Dorea să
povara Sa a fost luată de Simon din Cirene. Evangheliștii relatează pe

bea paharul suferinţei până la ultima picătură. Prima grijă a soldaților a
pe străzile înguste, cu pante și serpentine ale Ierusalimului, până când

fost să-și împartă hainele celui răstignit: sandalele, brâul, cămașa și haina
L-au obligat pe Domnul Hristos să ducă în spate crucea grea a răstignirii

de deasupra. Pentru cămașă au aruncat sorți, aceasta fiind confecționată
17-18). După ce a fost judecat, condamnat, batjocorit și biciuit, soldații

dintr-o singură bucată, fără cusături, așa cum era doar cămașa arhiereului
întâmplat pe Golgota (Matei 27, 33; Marcu 15, 22; Luca 23, 33 și Ioan 19,
Vechiului Testament.
tignirii Mântuitorului, însă toți cei patru autori precizează că aceasta s-a
Așadar, Iisus s-a jerfit ca arhiereu în afara cetății, „ca să sfințească po-
Sfintele Evanghelii nu cuprind informații bogate cu privire la locul răs-

porul cu sângele Său” (Evrei 13, 11-12). Iisus a fost răstignit între cei doi
bucurat de susținere din partea specialiștilor.

tâlhari în semn de dispreț și pentru a arăta că El este cel mai mare dintre
Ieremia, la aproximativ 200 m nord-est de poarta Damascului, nu s-au

aceștia, deși pe cruce era inscripția: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor!”.
cheii lui Omar sau pe colina unde se află așa-numita peșteră a profetului
Batjocorit de sinedriști, de soldații romani, de simpli participanți și chiar
plasamentul Sfântului Mormânt, respectiv în stânca de sub bolta mos-

de unul dintre tâlharii răstigniți, Mântuitorul i-a iertat pe toți, fapt ce de-
primindu-și forma actuală în anul 18102. Alte ipoteze cu privire la am- 2 Calwer, Bibellexikon, 6 Auflage, Stuttgart, 1989, p. 442.
97
98
Iar a doua zi, cea care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii
monstrează că jertfa Sa a pornit din dragoste pentru oameni și tot pentru
De data aceasta, însă, gândul sinedriștilor nu era la sărbătoare, ci la Iisus.

ei „s-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte și încă moarte
(7/8 aprilie) începeau Paștile, cea mai importantă sărbătoare a evreilor.

pe cruce” (Filipeni 2, 8).
până în ultima clipă să se îndrepte spre casă. Vineri seara, 14/15 Nisan
Înainte de moarte, Domnul Hristos o încredințează pe Sfânta Fecioară
peste Golgota și Ierusalim, obligându-i pe cei ce fuseseră alături de Iisus,

în grija apostolului Ioan, iar apoi rostește cuvintele luate din Psalmul 21,
Odată ceremonialul de înmormântare încheiat, înserarea coboară lin

1: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu ia aminte la Mine, de ce M-ai pără-
ceiul era ca doar bărbații să facă înmormântarea.

sit?”, care nu sunt un strigăt de disperare omenească pricinuită de dure-
asistă la toată ceremonia, dar nu iau parte la actul în sine, pentru că obi-
rea fizică insuportabilă, ci exprimă încrederea absolută în Dumnezeu, așa
priu-zis de înhumare. Femeile mironosițe, în frunte cu Maica Domnului,

cum este, de altfel, mesajul acestui psalm mesianic.
stâncă și avea două încăperi: una la intrare și cea de a doua, locul pro-
După câteva ore de chinuri fizice, greu de imaginat pentru oamenii
Mormântul în care a fost așezat trupul Mântuitorului a fost săpat în

zilelor noastre, vineri, 14 Nisan (7 aprilie), în jurul orei 15.00, Iisus moa-
Sale (Matei 26, 6-13).

re pe crucea Golgotei, pentru păcatele tuturor oamenilor. Moartea Lui,
Maria, sora lui Lazăr, interpretând-o atunci ca pe o prefigurare a morții

însoțită de câteva minuni, a determinat convertirea sutașului numit, după
mir nu s-a mai făcut. Iisus primise însă această miruire în Betania de la
tradiție, Longinus, prefigurând astfel încreștinarea popoarelor păgâne în
aloe și alte mirodenii, aproximativ 30 kg. Din pricina grabei, ungerea cu

urma predicii Sfinților Apostoli, dar mai ales a Sfântului Pavel.
toate cele necesare pentru înmormântare: giulgiu din pânză de in, smirnă,
Înmormântarea Domnului „în mormântul cel nou săpat în stâncă”
într-o grădină din apropierea Golgotei și cumpără, împreună cu Nicodim,

este redată de toți evangheliștii (Matei 27, 57-61; Marcu 42-47; Luca
mozaică. Curajosul Iosif cedează pentru Iisus propriul loc de veci pregătit
50-56; Ioan 19, 38-42). Domnul Hristos a fost înmormântat de Iosif
lui Ponțiu Pilat, chiar în ziua morții, așa cum prevedea, de altfel, legea
din Arimateea și Nicodim, ambii membri ai sinedriului, cu aprobarea
din Arimateea și Nicodim, ambii membri ai sinedriului, cu aprobarea

lui Ponțiu Pilat, chiar în ziua morții, așa cum prevedea, de altfel, legea
50-56; Ioan 19, 38-42). Domnul Hristos a fost înmormântat de Iosif

mozaică. Curajosul Iosif cedează pentru Iisus propriul loc de veci pregătit
este redată de toți evangheliștii (Matei 27, 57-61; Marcu 42-47; Luca
într-o grădină din apropierea Golgotei și cumpără, împreună cu Nicodim,
Înmormântarea Domnului „în mormântul cel nou săpat în stâncă”

toate cele necesare pentru înmormântare: giulgiu din pânză de in, smirnă,
urma predicii Sfinților Apostoli, dar mai ales a Sfântului Pavel.

aloe și alte mirodenii, aproximativ 30 kg. Din pricina grabei, ungerea cu
tradiție, Longinus, prefigurând astfel încreștinarea popoarelor păgâne în

mir nu s-a mai făcut. Iisus primise însă această miruire în Betania de la
însoțită de câteva minuni, a determinat convertirea sutașului numit, după

Maria, sora lui Lazăr, interpretând-o atunci ca pe o prefigurare a morții
re pe crucea Golgotei, pentru păcatele tuturor oamenilor. Moartea Lui,

Sale (Matei 26, 6-13).
zilelor noastre, vineri, 14 Nisan (7 aprilie), în jurul orei 15.00, Iisus moa-
Mormântul în care a fost așezat trupul Mântuitorului a fost săpat în
După câteva ore de chinuri fizice, greu de imaginat pentru oamenii

stâncă și avea două încăperi: una la intrare și cea de a doua, locul pro-
cum este, de altfel, mesajul acestui psalm mesianic.

priu-zis de înhumare. Femeile mironosițe, în frunte cu Maica Domnului,
rea fizică insuportabilă, ci exprimă încrederea absolută în Dumnezeu, așa

asistă la toată ceremonia, dar nu iau parte la actul în sine, pentru că obi-
sit?”, care nu sunt un strigăt de disperare omenească pricinuită de dure-

ceiul era ca doar bărbații să facă înmormântarea.
1: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu ia aminte la Mine, de ce M-ai pără-

Odată ceremonialul de înmormântare încheiat, înserarea coboară lin
în grija apostolului Ioan, iar apoi rostește cuvintele luate din Psalmul 21,
peste Golgota și Ierusalim, obligându-i pe cei ce fuseseră alături de Iisus,
Înainte de moarte, Domnul Hristos o încredințează pe Sfânta Fecioară

până în ultima clipă să se îndrepte spre casă. Vineri seara, 14/15 Nisan
pe cruce” (Filipeni 2, 8).

(7/8 aprilie) începeau Paștile, cea mai importantă sărbătoare a evreilor.
ei „s-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte și încă moarte

De data aceasta, însă, gândul sinedriștilor nu era la sărbătoare, ci la Iisus.
monstrează că jertfa Sa a pornit din dragoste pentru oameni și tot pentru

Iar a doua zi, cea care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii
98
99
la Pilat, zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus
încă de pe când era în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește
ca mormântul să fie ținut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind
ucenicii Lui, să-l fure și să spună poporului: S-a sculat din morți; și rătăci-
rea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”. Pilat le-a zis: „Aveți strajă;
mergeți și păziți-L precum știți”. Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra
și-au întărit cu strajă paza mormântului” (Matei 27, 62-66). Aceste mă-
suri luate de sinedriști de teamă nu au putut împiedica Învierea, pentru
că asupra lui Hristos moartea nu are stăpânire. „El este Capul trupului,
al Bisericii. El, care este începutul, Întâiul-Născut din morți” (Coloseni 1,
18) s-a făcut „pârgă celor adormiți” (I Corinteni 15, 20), dovedind, prin
Înviere, că este Fiul lui Dumnezeu (Romani 1, 4).
Înviere, că este Fiul lui Dumnezeu (Romani 1, 4).

18) s-a făcut „pârgă celor adormiți” (I Corinteni 15, 20), dovedind, prin
al Bisericii. El, care este începutul, Întâiul-Născut din morți” (Coloseni 1,
că asupra lui Hristos moartea nu are stăpânire. „El este Capul trupului,
suri luate de sinedriști de teamă nu au putut împiedica Învierea, pentru
și-au întărit cu strajă paza mormântului” (Matei 27, 62-66). Aceste mă-
mergeți și păziți-L precum știți”. Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra
rea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”. Pilat le-a zis: „Aveți strajă;
ucenicii Lui, să-l fure și să spună poporului: S-a sculat din morți; și rătăci-
ca mormântul să fie ținut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind
încă de pe când era în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește
la Pilat, zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus
99
100
* „Învierea”, Timișoara, anul XVI, nr. 10 (364), duminică, 15 mai 2005, p. 2.
totodată, de confruntările armate ce au avut loc aici. La întoarcere se face

şi spre Iordania, cazărmile și fortificațiile ridicate de armată amintind,
vizită pe înălţimile Golan descoperă o panoramă superbă spre Galileea
Pelerinaj la locurile sfinte *1
cată de regele Irod Antipa în cinstea împăratului roman Tiberiu. O scurtă

Tabgha, locul înmulţirii pâinilor şi, bineînţeles, Tiberiada, staţiunea ridi-
de lemn, asemănătoare vaselor pescăreşti amintite de Noul Testament,
Creştinismul, ca şi celelalte religii, are locurile sale sfinte, pe care cre-
haristice” (Ioan 6), spre care s-a călătorit pe Marea Galileii cu o corabie
dincioşii şi-au dorit şi îşi doresc să le cunoască şi să le admire spre a-L
testamentare, Muntele Fericirilor şi Capernaumul, locul „Cuvântării eu-

preamări pe Dumnezeu, Cel ce le-a binecuvântat prin prezenţa Sa, prin
păstrându-se două vase mari din piatră, aşa cum erau în vremurile nou-
învăţăturile şi prin minunile Sale.
a săvârşit prima minune, în biserica ortodoxă deservită de preoţi greci

Asemenea locuri binecuvântate, aflate în Israel, în Palestina sau Cana-
cu sprijinul Patriarhiei noastre, Cana Galileii, unde Domnul nostru Iisus

anul de altădată, au atras întotdeauna nenumăraţi creştini care au dorit
zaretul, cu frumoasa bisericuţă a Buneivestiri pictată de artişti români,

să calce pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, să se roage şi să se
veliştea ce o oferă rodnica Vale Izreel este minunată. Au urmat apoi Na-
închine în Ierusalim, în Betleem, în Nazaret, în Capernaum și pe Tabor …
profetul Ilie a adus jertfa sa întru apărarea monoteismului şi de unde pri-

Animaţi de astfel de simţăminte, la sfârşitul lunii martie şi începutul
tuitorului, unde grupul de credincioşi a urcat pe Carmel, muntele pe care

lunii aprilie, câţiva credincioşi timişoreni, majoritatea din parohia Iose-
dului Ţării Sfinte, „Galileii neamurilor”, cum era numită în vremea Mân-
fin, însoţiţi de preoţii Ionel Popescu şi Ioan Dumitriu, au efectuat un pe-
Primele trei zile ale pelerinajului au fost consacrate cunoaşterii nor-

lerinaj în Ţara Sfântă, „locul de naştere al credinţei noastre”, pe care toţi
imposibil de redat în câteva cuvinte, oricât de meşteşugite ar fi acestea.

şi l-au dorit de mult timp şi de unde s-au întors cu o zestre spirituală
şi l-au dorit de mult timp şi de unde s-au întors cu o zestre spirituală

imposibil de redat în câteva cuvinte, oricât de meşteşugite ar fi acestea.
lerinaj în Ţara Sfântă, „locul de naştere al credinţei noastre”, pe care toţi

Primele trei zile ale pelerinajului au fost consacrate cunoaşterii nor-
fin, însoţiţi de preoţii Ionel Popescu şi Ioan Dumitriu, au efectuat un pe-

dului Ţării Sfinte, „Galileii neamurilor”, cum era numită în vremea Mân-
lunii aprilie, câţiva credincioşi timişoreni, majoritatea din parohia Iose-

tuitorului, unde grupul de credincioşi a urcat pe Carmel, muntele pe care
Animaţi de astfel de simţăminte, la sfârşitul lunii martie şi începutul

profetul Ilie a adus jertfa sa întru apărarea monoteismului şi de unde pri-
închine în Ierusalim, în Betleem, în Nazaret, în Capernaum și pe Tabor …

veliştea ce o oferă rodnica Vale Izreel este minunată. Au urmat apoi Na-
să calce pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, să se roage şi să se

zaretul, cu frumoasa bisericuţă a Buneivestiri pictată de artişti români,
anul de altădată, au atras întotdeauna nenumăraţi creştini care au dorit

cu sprijinul Patriarhiei noastre, Cana Galileii, unde Domnul nostru Iisus
Asemenea locuri binecuvântate, aflate în Israel, în Palestina sau Cana-

a săvârşit prima minune, în biserica ortodoxă deservită de preoţi greci
învăţăturile şi prin minunile Sale.

păstrându-se două vase mari din piatră, aşa cum erau în vremurile nou-
preamări pe Dumnezeu, Cel ce le-a binecuvântat prin prezenţa Sa, prin

testamentare, Muntele Fericirilor şi Capernaumul, locul „Cuvântării eu-
dincioşii şi-au dorit şi îşi doresc să le cunoască şi să le admire spre a-L

haristice” (Ioan 6), spre care s-a călătorit pe Marea Galileii cu o corabie
Creştinismul, ca şi celelalte religii, are locurile sale sfinte, pe care cre-

de lemn, asemănătoare vaselor pescăreşti amintite de Noul Testament,
Tabgha, locul înmulţirii pâinilor şi, bineînţeles, Tiberiada, staţiunea ridi-
cată de regele Irod Antipa în cinstea împăratului roman Tiberiu. O scurtă
vizită pe înălţimile Golan descoperă o panoramă superbă spre Galileea
şi spre Iordania, cazărmile și fortificațiile ridicate de armată amintind, Pelerinaj la locurile sfinte *1
totodată, de confruntările armate ce au avut loc aici. La întoarcere se face
* „Învierea”, Timișoara, anul XVI, nr. 10 (364), duminică, 15 mai 2005, p. 2.
100
101
tuturor. Aici au avut loc cele mai importante momente din istoria religi-
un popas la ieşirea Iordanului din lacul Ghenizaret, sau Kineret, cum mai
pentru evrei şi musulmani, stârneşte emoţii greu de stăpânit în sufletul

este numită Marea Galileii, moment de aleasă emoţie şi de nespusă bucu-
Ierusalimul, „oraşul păcii”, „oraşul sfânt” atât pentru creştini, cât şi

rie pentru toţi pelerinii.
care stârnesc tuturor amintiri despre vremurile biblice.

Părăsind, nu fără regret, Tiberiada, grupul de pelerini timişoreni s-a
așezări modeste ale beduinilor, precum și stâne de oi şi capre, imagini

îndreptat spre sudul Israelului, căruia i-au fost dedicate următoarele
puieşte printre colinele stâncoase ale munţilor Iudeii, unde se zăresc

cinci zile, trecând pe la Muntele Tabor, unde, potrivit Tradiţiei, a avut loc
de Ierusalim, amintit în pilda samarineanului milostiv (Luca 10), ce şer-

minunea Schimbării la Faţă. Biserica minunată ridicată aici, rugăciunile
De la Qumran, autocarul se deplasează pe drumul ce leagă Ierihonul

şi cântările înălţate, frumuseţea peisajului, liniştea tulburată doar de ci-
așezări și cu o priveliște interesantă asupra ținutului din jur.

ripitul păsărilor şi primirea deosebită făcută de călugăriţe, între care şi
fost descoperite întâmplător în anul 1947, ne întâmpină cu ruinele fostei

câteva din România, aduc în memoria celor prezenţi cuvintele Sfântului
copierea cărţilor sfinte pe care le-au ascuns în grotele din zonă, unde au
Petru : „Doamne, bine este nouă fim aici …” (Matei 17, 4).
grupare evreiască ruptă de iudaismul oficial, care se ocupa în special de

Timpul trece însă foarte repede şi până la Ierusalim mai sunt încă mulţi
încărcate de salinitate. Popasul la Qumran, locuit odinioară de esenieni,

kilometri, aşa că grupul porneşte spre Ierihon, trecând pe lângă alte lo-
Mediterane), unde cei mai curajoşi se lasă purtaţi o vreme pe valurile apei
curi menţionate de Vechiul şi de Noul Testament : localitatea natală a ju-
jos loc de pe suprafaţa pământului (aproximativ 400 m sub nivelul Mării

decătorului Ghedeon, munţii Ghilboa pe care a murit primul rege Saul, Bet
apropierea Ierihonului, grupul de pelerini ajunge la Marea Moartă, cel mai

Schean, munţii Ghilad, Nablus, Ghilgal şi, în sfârşit, Ierihonul, considerat
te. După un scurt popas de rugăciune la mănăstirea Sfântul Gherasim din

de specialişti cea mai veche cetate fortificată a lumii, astăzi un mic orăşel
românesc pentru pelerini și o biserică, lucrări ce vor fi în curând finaliza-

arab păzit de soldaţii israelieni înarmaţi. În apropierea Ierihonului se află
ridicată o mănăstire străveche. În oraș se află în construcţie un așezământ

Munţii Qarantaniei, pe locul unde a avut loc ispitirea Mântuitorului fiind
Munţii Qarantaniei, pe locul unde a avut loc ispitirea Mântuitorului fiind

ridicată o mănăstire străveche. În oraș se află în construcţie un așezământ
arab păzit de soldaţii israelieni înarmaţi. În apropierea Ierihonului se află

românesc pentru pelerini și o biserică, lucrări ce vor fi în curând finaliza-
de specialişti cea mai veche cetate fortificată a lumii, astăzi un mic orăşel
te. După un scurt popas de rugăciune la mănăstirea Sfântul Gherasim din
Schean, munţii Ghilad, Nablus, Ghilgal şi, în sfârşit, Ierihonul, considerat

apropierea Ierihonului, grupul de pelerini ajunge la Marea Moartă, cel mai
decătorului Ghedeon, munţii Ghilboa pe care a murit primul rege Saul, Bet
jos loc de pe suprafaţa pământului (aproximativ 400 m sub nivelul Mării
curi menţionate de Vechiul şi de Noul Testament : localitatea natală a ju-

Mediterane), unde cei mai curajoşi se lasă purtaţi o vreme pe valurile apei
kilometri, aşa că grupul porneşte spre Ierihon, trecând pe lângă alte lo-
încărcate de salinitate. Popasul la Qumran, locuit odinioară de esenieni,
Timpul trece însă foarte repede şi până la Ierusalim mai sunt încă mulţi
grupare evreiască ruptă de iudaismul oficial, care se ocupa în special de
Petru : „Doamne, bine este nouă fim aici …” (Matei 17, 4).
copierea cărţilor sfinte pe care le-au ascuns în grotele din zonă, unde au
câteva din România, aduc în memoria celor prezenţi cuvintele Sfântului

fost descoperite întâmplător în anul 1947, ne întâmpină cu ruinele fostei
ripitul păsărilor şi primirea deosebită făcută de călugăriţe, între care şi

așezări și cu o priveliște interesantă asupra ținutului din jur.
şi cântările înălţate, frumuseţea peisajului, liniştea tulburată doar de ci-

De la Qumran, autocarul se deplasează pe drumul ce leagă Ierihonul
minunea Schimbării la Faţă. Biserica minunată ridicată aici, rugăciunile

de Ierusalim, amintit în pilda samarineanului milostiv (Luca 10), ce şer-
cinci zile, trecând pe la Muntele Tabor, unde, potrivit Tradiţiei, a avut loc
puieşte printre colinele stâncoase ale munţilor Iudeii, unde se zăresc
îndreptat spre sudul Israelului, căruia i-au fost dedicate următoarele

așezări modeste ale beduinilor, precum și stâne de oi şi capre, imagini
Părăsind, nu fără regret, Tiberiada, grupul de pelerini timişoreni s-a

care stârnesc tuturor amintiri despre vremurile biblice.
rie pentru toţi pelerinii.

Ierusalimul, „oraşul păcii”, „oraşul sfânt” atât pentru creştini, cât şi
este numită Marea Galileii, moment de aleasă emoţie şi de nespusă bucu-

pentru evrei şi musulmani, stârneşte emoţii greu de stăpânit în sufletul
un popas la ieşirea Iordanului din lacul Ghenizaret, sau Kineret, cum mai
tuturor. Aici au avut loc cele mai importante momente din istoria religi-
101
102
coborârea de pe cruce, Mormântul sfânt şi locul unde a fost descoperită

oasă a omenirii, multe dintre acestea desfăşurându-se în jurul templului
pedea („piatra ungerii”) pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului după

lui Solomon din care se mai păstrează astăzi doar zidul de vest, numit
stantin cel Mare. În interiorul bisericii se păstrează locul răstignirii, les-

„zidul plângerii”; şi tot aici a fost ridicat cel de-al doilea templu, după
deasupra căruia a fost construită o biserică cu sprijinul împăratului Con-

întoarcerea din robia babilonică, templu restaurat în întregime de regele
până pe Golgota, unde împărăteasa Elena a descoperit Mormântul sfânt,

Irod Idumeul şi cercetat adesea de Domnul Hristos.
fost răstignit. Fiecare s-a rugat în locurile străbătute de Domnul Hristos

Următoarele patru zile ale pelerinajului au fost rezervate vizitării mul-
pelerinii au urcat pe „Via Dolorosa” (Calea crucii) spre locul unde Iisus a
tor locuri minunate legate de activitatea Mântuitorului în aceste părţi,
Cel mai important moment al pelerinajului a fost însă acela în care

care atrag anual mii de pelerini din întreaga lume. Periplul ierusalimi-
denumită Sfântul Ştefan, în amintirea martiriului acestuia.

tean a început de la capela octogonală înălţată pe Muntele Măslinilor şi
Domnului, lângă care se află ruinele scăldătorii Vitezda (Ioan 5) şi poarta

care marchează locul tradiţional de unde Iisus s-a înălţat la cer, a conti-
făcut la Biserica Sfânta Ana, construită peste locul de naştere al Maicii

nuat cu vizitarea bisericii „Dominus Flevit”, ridicată pe locul unde Mân-
de care erau legaţi condamnaţii cu lanţuri. Impresionant a fost şi popasul

tuitorul a deplâns soarta Ierusalimului, a bisericii ortodoxe ruse „Maria
închis Mântuitorul în noaptea arestării, în stâncă putând fi văzute găurile

Magdalena” şi a „Bisericii naţiunilor”, ctitorită în Grădina Ghetsimani,
s-a lepădat de Domnul. În subsolul acestei biserici este locul unde a fost
grădină în care se mai păstrează câţiva măslini seculari. Meditând la cli-
arhiereului Caiafa, ale cărui ruine se văd încă, şi unde Apostolul Petru
pele petrecute de Iisus aici, grupul de pelerini s-a rugat în jurul stâncii pe
David. Vizita a continuat la biserica înălţată pe locul unde a fost palatul

care se spune că s-a rugat Iisus Mântuitorul, apoi s-a îndreptat spre bi-
tă biserică se află camera Cinei de Taină şi, lângă ea, mormântul regelui
serica mormântului Sfintei Fecioare Maria, frumos împodobită cu foarte
cii Domnului, împodobită cu icoane minunate din mozaic. Lângă aceas-

multe icoane reprezentând scene din viaţa Maicii Domnului. Mai departe,
Chedron, au urcat pe Muntele Sion, unde se află Biserica Adormirii Mai-

pelerinii timişoreni au văzut monumentul lui Absalom ridicat în Valea
pelerinii timişoreni au văzut monumentul lui Absalom ridicat în Valea

Chedron, au urcat pe Muntele Sion, unde se află Biserica Adormirii Mai-
multe icoane reprezentând scene din viaţa Maicii Domnului. Mai departe,
cii Domnului, împodobită cu icoane minunate din mozaic. Lângă aceas-
serica mormântului Sfintei Fecioare Maria, frumos împodobită cu foarte

tă biserică se află camera Cinei de Taină şi, lângă ea, mormântul regelui
care se spune că s-a rugat Iisus Mântuitorul, apoi s-a îndreptat spre bi-
David. Vizita a continuat la biserica înălţată pe locul unde a fost palatul
pele petrecute de Iisus aici, grupul de pelerini s-a rugat în jurul stâncii pe
arhiereului Caiafa, ale cărui ruine se văd încă, şi unde Apostolul Petru
grădină în care se mai păstrează câţiva măslini seculari. Meditând la cli-

s-a lepădat de Domnul. În subsolul acestei biserici este locul unde a fost
Magdalena” şi a „Bisericii naţiunilor”, ctitorită în Grădina Ghetsimani,

închis Mântuitorul în noaptea arestării, în stâncă putând fi văzute găurile
tuitorul a deplâns soarta Ierusalimului, a bisericii ortodoxe ruse „Maria

de care erau legaţi condamnaţii cu lanţuri. Impresionant a fost şi popasul
nuat cu vizitarea bisericii „Dominus Flevit”, ridicată pe locul unde Mân-

făcut la Biserica Sfânta Ana, construită peste locul de naştere al Maicii
care marchează locul tradiţional de unde Iisus s-a înălţat la cer, a conti-
Domnului, lângă care se află ruinele scăldătorii Vitezda (Ioan 5) şi poarta
tean a început de la capela octogonală înălţată pe Muntele Măslinilor şi

denumită Sfântul Ştefan, în amintirea martiriului acestuia.
care atrag anual mii de pelerini din întreaga lume. Periplul ierusalimi-
Cel mai important moment al pelerinajului a fost însă acela în care
tor locuri minunate legate de activitatea Mântuitorului în aceste părţi,

pelerinii au urcat pe „Via Dolorosa” (Calea crucii) spre locul unde Iisus a
Următoarele patru zile ale pelerinajului au fost rezervate vizitării mul-

fost răstignit. Fiecare s-a rugat în locurile străbătute de Domnul Hristos
Irod Idumeul şi cercetat adesea de Domnul Hristos.

până pe Golgota, unde împărăteasa Elena a descoperit Mormântul sfânt,
întoarcerea din robia babilonică, templu restaurat în întregime de regele

deasupra căruia a fost construită o biserică cu sprijinul împăratului Con-
„zidul plângerii”; şi tot aici a fost ridicat cel de-al doilea templu, după
stantin cel Mare. În interiorul bisericii se păstrează locul răstignirii, les-
lui Solomon din care se mai păstrează astăzi doar zidul de vest, numit
pedea („piatra ungerii”) pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului după
oasă a omenirii, multe dintre acestea desfăşurându-se în jurul templului

coborârea de pe cruce, Mormântul sfânt şi locul unde a fost descoperită
102
103
crucea răstignirii, în faţa cărora toţi cei prezenţi şi-au plecat genunchii cu
pioşenie şi emoţie sfântă. Alte obiective vizitate în Ierusalim au fost: zidul
plângerii, oraşul vechi, Muzeul Holocaustului şi marea sinagogă evreias-
că.
Betleemul, „casa pâinii”, cetatea lui David şi locul naşterii lui Iisus, a
fost un alt oraş biblic inclus în traseul pelerinilor timişoreni. Biserica Naş-
terii impresionează nu numai datorită arhitecturii, dimensiunilor foarte
mari şi mozaicurilor din vremea împăratului Justinian, ci și prin aceea că
zilele şi clipele minunate trăite la locurile sfinte.

în subsolul ei se află Grota Naşterii Domnului, în faţa căreia toţi ne-am
bogăţiţi sufleteşte şi întăriţi în credinţă, mulţumind lui Dumnezeu pentru

închinat cu umilinţă şi cu adâncă recunoştinţă. După o scurtă vizită la
În final, putem aprecia că participanţii la pelerinaj au venit acasă îm-

mănăstirea Sfântul Teodosie aflată la 8 km de Betleem, unde se nevoiesc
România.
şi două călugăriţe din România, grupul a revenit la Ierusalim.
de Cercetări „Chaim Weizman”, cu 80 de facultăţi, iar apoi zborul spre

În timpul şederii la Ierusalim a fost vizitată şi localitatea natală a Sfân-
aflat pe ţărmul Mării Mediterane, a urmat vizitarea cunoscutului Institut

tului Ioan Botezătorul, Ein Karem, situată la 7 km sud-vest de Cetatea
comunitatea românească şi una romano-catolică. După un tur al oraşului

sfântă, unde Sfânta Fecioară s-a întâlnit cu ruda sa Elisabeta. Biserica
lângă care au fost ridicate două biserici : una ortodoxă, în care se roagă şi
construită aici adăposteşte imnul Mariei, „Măreşte, suflete al meu …”, în
de altădată), aici aflându-se casa unde Sfântul Petru a înviat-o pe Tavita,

56 de limbi, inclusiv cea română, iar în centrul localităţii se află o altă
Pelerinajul s-a încheiat la Tel Aviv, cu vizitarea cartierului Jaffa (Iope

biserică impunătoare având la subsol grota naşterii Sfântului Ioan Bo-
printre care se regăsește textul şi în limba noastră.

tezătorul, în curte fiind scrisă profeţia preotului Zaharia în 33 de limbi,
tezătorul, în curte fiind scrisă profeţia preotului Zaharia în 33 de limbi,

printre care se regăsește textul şi în limba noastră.
biserică impunătoare având la subsol grota naşterii Sfântului Ioan Bo-

Pelerinajul s-a încheiat la Tel Aviv, cu vizitarea cartierului Jaffa (Iope
56 de limbi, inclusiv cea română, iar în centrul localităţii se află o altă

de altădată), aici aflându-se casa unde Sfântul Petru a înviat-o pe Tavita,
construită aici adăposteşte imnul Mariei, „Măreşte, suflete al meu …”, în

lângă care au fost ridicate două biserici : una ortodoxă, în care se roagă şi
sfântă, unde Sfânta Fecioară s-a întâlnit cu ruda sa Elisabeta. Biserica

comunitatea românească şi una romano-catolică. După un tur al oraşului
tului Ioan Botezătorul, Ein Karem, situată la 7 km sud-vest de Cetatea

aflat pe ţărmul Mării Mediterane, a urmat vizitarea cunoscutului Institut
În timpul şederii la Ierusalim a fost vizitată şi localitatea natală a Sfân-

de Cercetări „Chaim Weizman”, cu 80 de facultăţi, iar apoi zborul spre
şi două călugăriţe din România, grupul a revenit la Ierusalim.

România.
mănăstirea Sfântul Teodosie aflată la 8 km de Betleem, unde se nevoiesc

În final, putem aprecia că participanţii la pelerinaj au venit acasă îm-
închinat cu umilinţă şi cu adâncă recunoştinţă. După o scurtă vizită la

bogăţiţi sufleteşte şi întăriţi în credinţă, mulţumind lui Dumnezeu pentru
în subsolul ei se află Grota Naşterii Domnului, în faţa căreia toţi ne-am

zilele şi clipele minunate trăite la locurile sfinte.
mari şi mozaicurilor din vremea împăratului Justinian, ci și prin aceea că

terii impresionează nu numai datorită arhitecturii, dimensiunilor foarte
fost un alt oraş biblic inclus în traseul pelerinilor timişoreni. Biserica Naş-
Betleemul, „casa pâinii”, cetatea lui David şi locul naşterii lui Iisus, a
că.
plângerii, oraşul vechi, Muzeul Holocaustului şi marea sinagogă evreias-
pioşenie şi emoţie sfântă. Alte obiective vizitate în Ierusalim au fost: zidul
crucea răstignirii, în faţa cărora toţi cei prezenţi şi-au plecat genunchii cu
103
104
* „Învierea”, Timișoara, anul XVI, nr.24 (378), joi, 15 decembrie 2005, p. 2.
deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel,
mesianice, întrucât aici urma să se nască Mesia : „Şi tu, Betleeme Efrata,
bolică, devenind centru al casei davidice şi odată cu aceasta al credinţei
Betleemul*1
16,1 şi 13). Din acest moment, Betleemul a primit o semnificaţie sim-

Iesei şi urmaşul moabitencei Rut, uns rege de arhiereul Samuel (I Samuel
nit însă foarte cunoscut datorită faptului că aici s-a născut David, fiul lui
Micuţul orăşel Betleem, atât de des pomenit în tradiţionalele noastre
tâmplări se petrec în aceeaşi perioadă a judecătorilor. Betleemul a deve-

colinde (La Betleem, în noapte; Viflaime, Viflaime; La Vifleem), este situat
apoi în cartea Rut (sec. V/IV î. Hr., cap. 1, 1-2, 19, 22 şi 2,4), ale cărei în-
la aproximativ 10 km sud de Ierusalim, în munţii Iuda. Astăzi se află sub
nelegiuirea săvârşită de membrii seminţiei lui Veniamin în Ghibeea şi

administraţie palestiniană şi atrage foarte mulţi turişti şi pelerini creş-
onat în cartea Judecătorilor (cap. 19, 1-2 şi 18), unde se relatează despre
tini, care doresc să viziteze şi să se închine în biserica ridicată deasupra
În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, Betleemul mai este menţi-

peşterii în care s-a născut Fiul lui Dumnezeu. Numele acestui oraş în-
cu un astfel de nume situate la nord-vest de Nazaret.

seamnă „casa pâinii”, iar denumirea arabă este Bayt Lahm. În vechime
Betleem Efrata sau Betleem Iuda, spre a-l putea deosebi de alte orăşele
localitatea s-a numit Bet i-Lulahama (casa zeiţei Lachama), ceea ce în-
Efrata (Geneza 35, 16), cât şi cu cel de Betleem. Uneori oraşul a fost numit
seamnă că fusese, probabil închinată acelei zeiţe.
Textul scripturistic denumeşte localitatea atât cu vechiul său nume de

Aflat la 770 m deasupra nivelului mării, oraşul a fost menţionat pen-
îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem” (Geneza 35, 19).
tru prima dată în scrisorile (documentele) de la Tell el Amarna, ceea ce
său Veniamin (Ben-Oni, fiul durerii mele): „Iar dacă a murit, Rahila a fost
înseamnă că era locuit deja în epoca târzie a bronzului.
lui cu prilejul morţii soţiei patriarhului Iacob, Rahila, după naşterea fiului
Sfânta Scriptură menţionează pentru prima dată numele Betlehemu-
Sfânta Scriptură menţionează pentru prima dată numele Betlehemu-

lui cu prilejul morţii soţiei patriarhului Iacob, Rahila, după naşterea fiului
înseamnă că era locuit deja în epoca târzie a bronzului.

său Veniamin (Ben-Oni, fiul durerii mele): „Iar dacă a murit, Rahila a fost
tru prima dată în scrisorile (documentele) de la Tell el Amarna, ceea ce

îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem” (Geneza 35, 19).
Aflat la 770 m deasupra nivelului mării, oraşul a fost menţionat pen-

Textul scripturistic denumeşte localitatea atât cu vechiul său nume de
seamnă că fusese, probabil închinată acelei zeiţe.

Efrata (Geneza 35, 16), cât şi cu cel de Betleem. Uneori oraşul a fost numit
localitatea s-a numit Bet i-Lulahama (casa zeiţei Lachama), ceea ce în-
Betleem Efrata sau Betleem Iuda, spre a-l putea deosebi de alte orăşele
seamnă „casa pâinii”, iar denumirea arabă este Bayt Lahm. În vechime
cu un astfel de nume situate la nord-vest de Nazaret.
peşterii în care s-a născut Fiul lui Dumnezeu. Numele acestui oraş în-
În Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, Betleemul mai este menţi-
tini, care doresc să viziteze şi să se închine în biserica ridicată deasupra

onat în cartea Judecătorilor (cap. 19, 1-2 şi 18), unde se relatează despre
administraţie palestiniană şi atrage foarte mulţi turişti şi pelerini creş-

nelegiuirea săvârşită de membrii seminţiei lui Veniamin în Ghibeea şi
la aproximativ 10 km sud de Ierusalim, în munţii Iuda. Astăzi se află sub

apoi în cartea Rut (sec. V/IV î. Hr., cap. 1, 1-2, 19, 22 şi 2,4), ale cărei în-
colinde (La Betleem, în noapte; Viflaime, Viflaime; La Vifleem), este situat

tâmplări se petrec în aceeaşi perioadă a judecătorilor. Betleemul a deve-
Micuţul orăşel Betleem, atât de des pomenit în tradiţionalele noastre

nit însă foarte cunoscut datorită faptului că aici s-a născut David, fiul lui
Iesei şi urmaşul moabitencei Rut, uns rege de arhiereul Samuel (I Samuel
16,1 şi 13). Din acest moment, Betleemul a primit o semnificaţie sim-
bolică, devenind centru al casei davidice şi odată cu aceasta al credinţei
mesianice, întrucât aici urma să se nască Mesia : „Şi tu, Betleeme Efrata, Betleemul*1
deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel,
* „Învierea”, Timișoara, anul XVI, nr.24 (378), joi, 15 decembrie 2005, p. 2.
104
105
iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).
După despărţirea regatului israelit în Regatul de nord şi Regatul de
sud, Betleemul a fost fortificat de regele Roboam, fiul lui Solomon (II Cro-
nici 11, 5-6), împreună cu alte oraşe din Iuda, spre a apăra Ierusalimul
dinspre partea de sud şi sud-est, însă pe timpul profetului Miheia (a doua
tine.
jumătate a sec. al VIII-lea î. Hr.), şi-a pierdut importanţa strategică.
tiri şi ordine monahale, precum şi biserici ale diferitelor confesiuni creş-

Betleemul a dobândit însă o faimă nepieritoare prin faptul că aici s-a
loc aici. Oraşul găzduieşte, pe lângă Biserica Naşterii, numeroase mănăs-

născut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (Matei 2, 1; Luca 2, 1-20 şi Ioan 7,
rită atâtor momente din istoria mântuirii neamului omenesc ce au avut

42). Naşterea lui Iisus, arătarea îngerului către păstori, închinarea aces-
important centru economic, care îşi păstrează însă aura dobândită dato-
tora înaintea Pruncului „culcat în iesle” (Luca 2,16), venirea magilor cu
Betlehemul modern de astăzi nu este numai un oraş turistic, ci şi un

daruri de aur, tămâie şi smirnă şi uciderea pruncilor la porunca crudului
Naşterii, la care au fost adăugate abside şi un altar în timpul lui Justinian.

rege Irod Idumeul, au făcut ca Betleemul să devină unul dintre cele mai
din timpul împăratului Constantin cel Mare un octogon deasupra grotei

cunoscute şi sfinte locuri ale creştinismului.
tatea sec. al XII-lea, îngrijită acum de ortodocşii greci, se mai păstrează

Potrivit scriitorului bisericesc Ieronim (sec. IV d. Hr.), în perioada stă-
catolică). În această nouă biserică, restaurată şi de către cruciaţi la jumă-

pânirii romane, lângă peştera naşterii lui Iisus a fost practicat cultul ze-
noastre (lângă aceasta a fost edificată şi o impunătoare biserică romano-

ilor Jupiter şi Adonis. Pe la anul 330 d. Hr., după pelerinajul efectuat de
565), pe locul acesteia fiind construită una nouă, existentă şi în zilele

Sfânta Elena la Betleem, fiul său, împăratul Constantin cel Mare, a con-
Naşterii a fost dărâmată din ordinul împăratului bizantin Justinian (527-

struit acolo Biserica Naşterii Domnului, menţionată deja în anul 333 d.
Din motive necunoscute încă, sau poate din cauza degradării, Biserica
Hr. de către pelerini din Bordeaux care au vizitat Ţara Sfântă.
Hr. de către pelerini din Bordeaux care au vizitat Ţara Sfântă.

Din motive necunoscute încă, sau poate din cauza degradării, Biserica
struit acolo Biserica Naşterii Domnului, menţionată deja în anul 333 d.

Naşterii a fost dărâmată din ordinul împăratului bizantin Justinian (527-
Sfânta Elena la Betleem, fiul său, împăratul Constantin cel Mare, a con-
565), pe locul acesteia fiind construită una nouă, existentă şi în zilele
ilor Jupiter şi Adonis. Pe la anul 330 d. Hr., după pelerinajul efectuat de

noastre (lângă aceasta a fost edificată şi o impunătoare biserică romano-
pânirii romane, lângă peştera naşterii lui Iisus a fost practicat cultul ze-
catolică). În această nouă biserică, restaurată şi de către cruciaţi la jumă-
Potrivit scriitorului bisericesc Ieronim (sec. IV d. Hr.), în perioada stă-

tatea sec. al XII-lea, îngrijită acum de ortodocşii greci, se mai păstrează
cunoscute şi sfinte locuri ale creştinismului.

din timpul împăratului Constantin cel Mare un octogon deasupra grotei
rege Irod Idumeul, au făcut ca Betleemul să devină unul dintre cele mai
Naşterii, la care au fost adăugate abside şi un altar în timpul lui Justinian.
daruri de aur, tămâie şi smirnă şi uciderea pruncilor la porunca crudului

Betlehemul modern de astăzi nu este numai un oraş turistic, ci şi un
tora înaintea Pruncului „culcat în iesle” (Luca 2,16), venirea magilor cu

important centru economic, care îşi păstrează însă aura dobândită dato-
42). Naşterea lui Iisus, arătarea îngerului către păstori, închinarea aces-
rită atâtor momente din istoria mântuirii neamului omenesc ce au avut
născut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (Matei 2, 1; Luca 2, 1-20 şi Ioan 7,

loc aici. Oraşul găzduieşte, pe lângă Biserica Naşterii, numeroase mănăs-
Betleemul a dobândit însă o faimă nepieritoare prin faptul că aici s-a

tiri şi ordine monahale, precum şi biserici ale diferitelor confesiuni creş-
jumătate a sec. al VIII-lea î. Hr.), şi-a pierdut importanţa strategică.

tine.
dinspre partea de sud şi sud-est, însă pe timpul profetului Miheia (a doua

nici 11, 5-6), împreună cu alte oraşe din Iuda, spre a apăra Ierusalimul
sud, Betleemul a fost fortificat de regele Roboam, fiul lui Solomon (II Cro-
După despărţirea regatului israelit în Regatul de nord şi Regatul de
iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).
105
106
*„Învierea”, Timișoara, anul XVII, nr. 8 (386), sâmbătă 15 aprilie 2006, p. 2.
(Jaffa), astăzi cartier al oraşului menţionat, unde a propovăduit apostolul

Aviv, participanţii la acest pelerinaj s-au îndreptat spre anticul Iope Iafo
oada 19-27 martie a.c. După aterizarea pe aeroportul Ben Gurion din Tel
Pe urmele lui Iisus *1
din Satu Mare, au efectuat un pelerinaj la locurile sfinte din Israel, în peri-
soţiţi de şase preoţi din Timişoara, de la mănăstirea Săraca, din Reşiţa şi
Animaţi de asemenea simţăminte, mai mulţi credincioşi bănățeni, în-
Pelerinajul spre un anumit loc, considerat sfânt, este cunoscut din vre-
sfinţilor sărbătoriţi într-o anumită zi a anului.

muri foarte îndepărtate. Aşa, de pildă, patriarhul Avraam a plecat de la
şi ocrotit de rugăciunile Sfintei Fecioare Maria, ale puterilor cereşti şi ale

Hebron la muntele Moria atât pentru a se închina cât şi pentru a aduce
tăşirea din sfinţenia locului aflat sub purtarea de grijă a Părintelui ceresc
jertfă pe acel munte sfânt, aşa după cum i-a poruncit Dumnezeu. În vre-
ţăturilor folositoare de suflet, prin primirea Sfintelor Taine şi prin împăr-

mea lui Iisus, pelerinajele la templul sfânt de la Ierusalim, cel puţin de
a se apropia mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, prin ascultarea învă-

trei ori pe an, la Paşti, la Cincizecime şi la sărbătoarea Corturilor ţineau
mănăstireşti. Dorinţa celor care iau parte la asemenea pelerinaje este de

de „obiceiul sărbătorii” (Luca 2,41) şi adunau mii de credincioşi din ţară
din ţara noastră care sunt prezenţi în număr foarte mare la hramurile
şi din diaspora, veniţi pentru rugăciune, pentru jertfe şi pentru achitarea
tela, Medjugorie, Muntele Athos sau Meteore, nu mai puţin la credincioşii

obligaţiilor băneşti faţă de lăcaşul de închinare. Din acele vremuri stră-
deplasează pe jos, sute de kilometri, către Lourdes, Santiago de Compos-

vechi şi până astăzi, milioane de pelerini şi de călători şi-au îndreptat
spre fluviul Gange, în anumite perioade ale anului, la europenii care se

paşii spre locuri considerate sfinte : biserici, mănăstiri, temple, grote în
Betlehem de Înviere ori Crăciun, la cei care se îndreaptă spre Mecca ori
care s-au nevoit eremiţi renumiţi, munţi pe care se credea că au avut loc
re. Să ne gândim doar la mulţimea credincioşilor prezenţi la Ierusalim ori

teofanii, nu mai puţin spre izvoare, fântâni şi râuri cu puteri purificatoa-
teofanii, nu mai puţin spre izvoare, fântâni şi râuri cu puteri purificatoa-

re. Să ne gândim doar la mulţimea credincioşilor prezenţi la Ierusalim ori
care s-au nevoit eremiţi renumiţi, munţi pe care se credea că au avut loc
Betlehem de Înviere ori Crăciun, la cei care se îndreaptă spre Mecca ori
paşii spre locuri considerate sfinte : biserici, mănăstiri, temple, grote în

spre fluviul Gange, în anumite perioade ale anului, la europenii care se
vechi şi până astăzi, milioane de pelerini şi de călători şi-au îndreptat

deplasează pe jos, sute de kilometri, către Lourdes, Santiago de Compos-
obligaţiilor băneşti faţă de lăcaşul de închinare. Din acele vremuri stră-

tela, Medjugorie, Muntele Athos sau Meteore, nu mai puţin la credincioşii
şi din diaspora, veniţi pentru rugăciune, pentru jertfe şi pentru achitarea

din ţara noastră care sunt prezenţi în număr foarte mare la hramurile
de „obiceiul sărbătorii” (Luca 2,41) şi adunau mii de credincioşi din ţară

mănăstireşti. Dorinţa celor care iau parte la asemenea pelerinaje este de
trei ori pe an, la Paşti, la Cincizecime şi la sărbătoarea Corturilor ţineau

a se apropia mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, prin ascultarea învă-
mea lui Iisus, pelerinajele la templul sfânt de la Ierusalim, cel puţin de

ţăturilor folositoare de suflet, prin primirea Sfintelor Taine şi prin împăr-
jertfă pe acel munte sfânt, aşa după cum i-a poruncit Dumnezeu. În vre-
tăşirea din sfinţenia locului aflat sub purtarea de grijă a Părintelui ceresc
Hebron la muntele Moria atât pentru a se închina cât şi pentru a aduce

şi ocrotit de rugăciunile Sfintei Fecioare Maria, ale puterilor cereşti şi ale
muri foarte îndepărtate. Aşa, de pildă, patriarhul Avraam a plecat de la

sfinţilor sărbătoriţi într-o anumită zi a anului.
Pelerinajul spre un anumit loc, considerat sfânt, este cunoscut din vre-
Animaţi de asemenea simţăminte, mai mulţi credincioşi bănățeni, în-
soţiţi de şase preoţi din Timişoara, de la mănăstirea Săraca, din Reşiţa şi
din Satu Mare, au efectuat un pelerinaj la locurile sfinte din Israel, în peri-
oada 19-27 martie a.c. După aterizarea pe aeroportul Ben Gurion din Tel
Aviv, participanţii la acest pelerinaj s-au îndreptat spre anticul Iope Iafo Pe urmele lui Iisus *1
(Jaffa), astăzi cartier al oraşului menţionat, unde a propovăduit apostolul
*„Învierea”, Timișoara, anul XVII, nr. 8 (386), sâmbătă 15 aprilie 2006, p. 2.
106
107
Sfântului Ioan Botezătorul.

Petru, continuându-şi apoi pelerinajul la muntele Carmel, cunoscut mai
la Ein Karem, locul întâlnirii Sfintei Fecioare cu Elisabeta şi al naşterii

ales datorită activităţii profetului Ilie, la Nazaret, Cana Galileei, Muntele
gelui David, apoi la „Zidul Plângerii”, care a mai rămas din templul sfânt,
Tabor, Tiberiada, Muntele Fericirilor, Capernaum, Tabgha – locul înmulţi-
mirea Maicii Domnului, la sala Cinei celei de Taină şi la mormântul re-

rii pâinilor, râul Iordan şi pe înălţimile Golan.
Pelerinajul în Ierusalim a continuat pe muntele Sion, la biserica Ador-

Popasul în Galileea, partea nordică a Israelului, a constituit un frumos
ţelor îndurate de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor.

prilej de rugăciune, de meditaţie şi de aprofundare a cunoştinţelor bi-
ciuni smerite, însoţite de cântări, de metanii şi de rememorare a suferin-

blice despre activitatea pământească a Domnului nostru Iisus Hristos în
pus stăpânire pe toţi, din pieptul fiecăruia ţâşnind suspine adânci şi rugă-
aceste părţi, trăit cu adânci simţăminte de emoţie de către toţi pelerinii.
români nu pot fi exprimate în cuvinte, însă emoţia şi lacrimile curate au

Peste tot se păstrează, de altfel, urme ale unor vechi lăcaşuri de închinare
îngropării şi al Învierii Sale. Simţămintele trăite aici de către toţi pelerinii

ridicate încă din primele secole de creştinism întru cinstirea minunilor
mânt, locul cumplitelor patimi ale Domnului, al răstignirii, al morţii, al

întâmplate acolo, cele mai multe fiind ctitorite în vremea Sfinţilor Împă-
mers pe Calea Crucii (Via Dolorosa) şi s-a ajuns în biserica Sfântului Mor-
raţi Constantin şi Elena (sec.IV d.H.).
Punctul culminant al pelerinajului a fost atins însă atunci când s-a

La încheierea celor trei zile petrecute în frumoasa Galilee, leagănul
Maicii Domnului.
copilăriei şi al petrecerii Mântuitorului până la vârsta de 30 ani, când
mului, trăim momente cu adevărat înălţătoare în biserica mormântului

şi-a început activitatea publică, pelerinajul a continuat la Ierusalim cu
cu mormântul lui Absalom, precum şi zidurile impunătoare ale Ierusali-

închinarea în toate lăcaşurile sfinte ridicate pe muntele Măslinilor şi în
admirăm măslinii seculari din grădina Ghetsimani și din Valea Chedron,

grădina Ghetsimani : capela Înălţării, biserica „Tatăl nostru”, unde textul
care s-a rugat Iisus în noaptea de joi spre vineri (13-14 Nisan). După ce
rugăciunii este scris în foarte multe limbi, inclusiv în cea română, bise-
sească Maria Magdalena, Biserica Naţiunilor, în care se păstrează roca pe

rica în formă de lacrimă „Dominus Flevit” (Domnul plânge), biserica ru-
rica în formă de lacrimă „Dominus Flevit” (Domnul plânge), biserica ru-

sească Maria Magdalena, Biserica Naţiunilor, în care se păstrează roca pe
rugăciunii este scris în foarte multe limbi, inclusiv în cea română, bise-
care s-a rugat Iisus în noaptea de joi spre vineri (13-14 Nisan). După ce
grădina Ghetsimani : capela Înălţării, biserica „Tatăl nostru”, unde textul

admirăm măslinii seculari din grădina Ghetsimani și din Valea Chedron,
închinarea în toate lăcaşurile sfinte ridicate pe muntele Măslinilor şi în

cu mormântul lui Absalom, precum şi zidurile impunătoare ale Ierusali-
şi-a început activitatea publică, pelerinajul a continuat la Ierusalim cu

mului, trăim momente cu adevărat înălţătoare în biserica mormântului
copilăriei şi al petrecerii Mântuitorului până la vârsta de 30 ani, când

Maicii Domnului.
La încheierea celor trei zile petrecute în frumoasa Galilee, leagănul

Punctul culminant al pelerinajului a fost atins însă atunci când s-a
raţi Constantin şi Elena (sec.IV d.H.).

mers pe Calea Crucii (Via Dolorosa) şi s-a ajuns în biserica Sfântului Mor-
întâmplate acolo, cele mai multe fiind ctitorite în vremea Sfinţilor Împă-
mânt, locul cumplitelor patimi ale Domnului, al răstignirii, al morţii, al
ridicate încă din primele secole de creştinism întru cinstirea minunilor

îngropării şi al Învierii Sale. Simţămintele trăite aici de către toţi pelerinii
Peste tot se păstrează, de altfel, urme ale unor vechi lăcaşuri de închinare
români nu pot fi exprimate în cuvinte, însă emoţia şi lacrimile curate au
aceste părţi, trăit cu adânci simţăminte de emoţie de către toţi pelerinii.

pus stăpânire pe toţi, din pieptul fiecăruia ţâşnind suspine adânci şi rugă-
blice despre activitatea pământească a Domnului nostru Iisus Hristos în

ciuni smerite, însoţite de cântări, de metanii şi de rememorare a suferin-
prilej de rugăciune, de meditaţie şi de aprofundare a cunoştinţelor bi-

ţelor îndurate de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Popasul în Galileea, partea nordică a Israelului, a constituit un frumos

Pelerinajul în Ierusalim a continuat pe muntele Sion, la biserica Ador-
rii pâinilor, râul Iordan şi pe înălţimile Golan.

mirea Maicii Domnului, la sala Cinei celei de Taină şi la mormântul re-
Tabor, Tiberiada, Muntele Fericirilor, Capernaum, Tabgha – locul înmulţi-

gelui David, apoi la „Zidul Plângerii”, care a mai rămas din templul sfânt,
ales datorită activităţii profetului Ilie, la Nazaret, Cana Galileei, Muntele

la Ein Karem, locul întâlnirii Sfintei Fecioare cu Elisabeta şi al naşterii
Petru, continuându-şi apoi pelerinajul la muntele Carmel, cunoscut mai

Sfântului Ioan Botezătorul.
107
108
Nu mai puţin încărcat de emoţii a fost şi momentul în care am păşit în
Biserica Naşterii din Betleem, ridicată de Sfânta Elena şi renovată de îm-
păratul Justinian (sec.VI), ori la biserica grecească aflată pe câmpul păs-
torilor, urmat de vizitarea aşezării eseniene de la Qumran, de popasul la
Marea Moartă şi la mănăstirea Sfântul Gherasim din apropiere, precum
şi la mănăstirea Hozeva, unde se păstrează trupul intact al Sfântului Ioan
Iacob Românul (Hozevitul), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii noas-
tre în anul 1992.
Duminica din 26 martie a fost petrecută la Aşezământul românesc
din Ierusalim, unde am participat cu toții la slujba Utreniei şi la sfinta
Liturghie, prilejul acesta fiind folosit şi pentru a cunoaşte mai îndeaproa-
pe activitatea ce se desfăşoară aici, dar şi stadiul în care se află lucrările
Aşezământului românesc de la Ierihon.
Aşadar, zilele petrecute la locurile sfinte din Israel au adus multă bu-
curie în sufletul pelerinilor bănăţeni, au fost de mare folos duhovnicesc şi
au contribuit la cunoaşterea, nu numai cu sufletul, ci şi cu ochii trupeşti, a
acelor localităţi atât de des menţionate în Sfânta Scriptură, nu mai puţin
importante fiind, totodată, cunoştinţele dobândite în legătură cu perioa-
scria Apostolul Pavel.

da Vechiului Testament şi rolul acestuia de „pedagog spre Hristos”, cum
da Vechiului Testament şi rolul acestuia de „pedagog spre Hristos”, cum

scria Apostolul Pavel.
importante fiind, totodată, cunoştinţele dobândite în legătură cu perioa-

acelor localităţi atât de des menţionate în Sfânta Scriptură, nu mai puţin
au contribuit la cunoaşterea, nu numai cu sufletul, ci şi cu ochii trupeşti, a
curie în sufletul pelerinilor bănăţeni, au fost de mare folos duhovnicesc şi
Aşadar, zilele petrecute la locurile sfinte din Israel au adus multă bu-
Aşezământului românesc de la Ierihon.
pe activitatea ce se desfăşoară aici, dar şi stadiul în care se află lucrările
Liturghie, prilejul acesta fiind folosit şi pentru a cunoaşte mai îndeaproa-
din Ierusalim, unde am participat cu toții la slujba Utreniei şi la sfinta
Duminica din 26 martie a fost petrecută la Aşezământul românesc
tre în anul 1992.
Iacob Românul (Hozevitul), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii noas-
şi la mănăstirea Hozeva, unde se păstrează trupul intact al Sfântului Ioan
Marea Moartă şi la mănăstirea Sfântul Gherasim din apropiere, precum
torilor, urmat de vizitarea aşezării eseniene de la Qumran, de popasul la
păratul Justinian (sec.VI), ori la biserica grecească aflată pe câmpul păs-
Biserica Naşterii din Betleem, ridicată de Sfânta Elena şi renovată de îm-
Nu mai puţin încărcat de emoţii a fost şi momentul în care am păşit în
108
109
* „Învierea”, Timișoara, anul XVII, nr. 19 (397), duminică, 1 octombrie 2006, p. 2.
Lucrările congresului organizat de fundația romano-catolică „Re-
răspuns la întrebările adresate de către unii dintre participanți.
a prezentat referatul intitulat „Situația familiei în România de azi” și a
Biserica și familia*1
tor?”, la dezbaterea căreia a participat și semnatarul acestor rânduri, care
programate în ultima zi a congresului: „Viitorul familiei – are familia vii-
cauza fenomenului migrației. Atenție sporită a fost acordată apoi temei În zilele de 31 august – 2 septembrie 1994, localitatea bavareză Frei-
bările survenite pe plan familial în vestul și în estul Europei, inclusiv din sing, centru episcopal și teologic atestat încă din anul 739, unde a studiat
milia creștină azi, politica familială în societatea contemporană, schim- și a fost hirotonit fostul suveran pontif Benedict al XVI-lea, a găzduit cel
întrebări și răspunsuri, au subliniat problemele cu care se confruntă fa- de-al 10-lea Congres internațional organizat de fundația romano-catoli-
Referatele prezentate în cadrul congresului, urmate de discuții, că „Renovabis”, cunoscută în Europa centrală și de est mai ales datorită
mele și șansele familiilor preoțești. susținerii financiare a proiectelor derulate în domeniul asistenței soci-
Cehia, Slovacia, Ungaria, Rusia, precum și aspecte referitoare la proble- ale. Lucrările acestui congres s-au bucurat de prezența a peste 300 de
curi de lucru care au luat în discuție situația familiei în Lituania, Polonia, participanți din 24 de țări ale Europei, în rândul cărora s-au aflat car-
pentru Europa”, a fost abordată atât în plen, cât și în cadrul celor opt cer- dinali, episcopi, profesori de Teologie, preoți și călugări aparținând Bi-
Tema congresului, „Forme de viață ale familiei – întrebări de viitor sericilor Catolice, Greco-Catolice, Ortodoxe și Evanghelice, parlamentari
Carani. europeni, miniștri ai landurilor germane, ambasadori, oameni de știință,
silieri la Arhiepiscopia Timișoarei și preotul Sorin Ghilezan de la parohia jurnaliști etc. Biserica noastră a fost reprezentată de Prea Sfințitul So-
Europa Centrală și de Nord, preoții Ionel Popescu și Cristian Pavel, con- fian Brașoveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru
fian Brașoveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și de Nord, preoții Ionel Popescu și Cristian Pavel, con-
jurnaliști etc. Biserica noastră a fost reprezentată de Prea Sfințitul So- silieri la Arhiepiscopia Timișoarei și preotul Sorin Ghilezan de la parohia
europeni, miniștri ai landurilor germane, ambasadori, oameni de știință, Carani.
sericilor Catolice, Greco-Catolice, Ortodoxe și Evanghelice, parlamentari Tema congresului, „Forme de viață ale familiei – întrebări de viitor
dinali, episcopi, profesori de Teologie, preoți și călugări aparținând Bi- pentru Europa”, a fost abordată atât în plen, cât și în cadrul celor opt cer-
participanți din 24 de țări ale Europei, în rândul cărora s-au aflat car- curi de lucru care au luat în discuție situația familiei în Lituania, Polonia,
ale. Lucrările acestui congres s-au bucurat de prezența a peste 300 de Cehia, Slovacia, Ungaria, Rusia, precum și aspecte referitoare la proble-
susținerii financiare a proiectelor derulate în domeniul asistenței soci- mele și șansele familiilor preoțești.
că „Renovabis”, cunoscută în Europa centrală și de est mai ales datorită Referatele prezentate în cadrul congresului, urmate de discuții,
de-al 10-lea Congres internațional organizat de fundația romano-catoli- întrebări și răspunsuri, au subliniat problemele cu care se confruntă fa-
și a fost hirotonit fostul suveran pontif Benedict al XVI-lea, a găzduit cel milia creștină azi, politica familială în societatea contemporană, schim-
sing, centru episcopal și teologic atestat încă din anul 739, unde a studiat bările survenite pe plan familial în vestul și în estul Europei, inclusiv din
În zilele de 31 august – 2 septembrie 1994, localitatea bavareză Frei- cauza fenomenului migrației. Atenție sporită a fost acordată apoi temei
programate în ultima zi a congresului: „Viitorul familiei – are familia vii-
tor?”, la dezbaterea căreia a participat și semnatarul acestor rânduri, care
a prezentat referatul intitulat „Situația familiei în România de azi” și a
Biserica și familia*1 răspuns la întrebările adresate de către unii dintre participanți.
Lucrările congresului organizat de fundația romano-catolică „Re-
* „Învierea”, Timișoara, anul XVII, nr. 19 (397), duminică, 1 octombrie 2006, p. 2.
109
110
faptului că un copil care crește fără părinți sau numai cu unul dintre ei, va
novabis” au evidențiat încă o dată faptul că familia formează miezul
cauzate de dorul după părinți. Psihologii atrag atenția, de altfel, asupra

societății noastre și constituie Biserica cea mică, în timp ce Biserica con-
părinților au existat, din păcate, și cazuri de sinucidere în rândul copiilor,

stituie familia cea mare, așa după cum arăta Sfântul Ioan Gură de Aur.
practică prostituția, consumul de alcool și de droguri. Din cauza absenţei

Cu toate aceste, familia creștină, asemenea altor instituții cu rol forma-
încep deja să mintă și să frecventeze grupuri stradale dubioase, unde se

tiv-educativ, se confruntă acum în toate țările Europei cu o criză reală,
cată la muncă în străinătate), nu au încredere în sine, iar în ciclul primar

fiind amenințată de numeroase primejdii, cum ar fi: căsătoria de probă,
a lovit mortal un vârstnic pentru că a rostit ironii la adresa mamei ple-

adulterul, divorțul, păcatele împotriva firii, abandonul copiilor, avortul,
au tulburări de somn, devin agresivi (presa relata că un copil de 17 ani

violența, traficul de persoane, migrațiunea etc. Din datele prezentate în
mobil. Mulți dintre ei resimt acut lipsa părinților, a căminului familial,

comunicările susținute rezultă că, până în anul 2050, populația Europei
nucleu numit familie. Cu părinții vorbesc, din când în când, la telefonul

va scădea de la 725 de milioane în prezent, la 600 milioane, Germania
cilor sau a unor rude. Încet, încet, ei nu mai știu ce se întâmplă în acel
fiind țara cu cea mai scăzută rată a natalității la nivel mondial. Tot în Ger-
cească în Occident. Copiii unor astfel de familii sunt lăsați în grija buni-
mania, o treime din femeile născute în anul 1967 nu au copii, jumătate
menul migrației. Între 3-4 milioane de români muncesc sau vor să mun-
din familiile Slovaciei aflându-se în aceeași situație. La aceasta se adaugă
Pe de altă parte, în ultima vreme țara noastră se confruntă și cu feno-

apoi faptul că tot mai mulți copii sunt născuți în afara familiei (30% în
față de cel al căsătoriilor și al nașterilor.

Lituania, 50% în Estonia și Letonia, 38% în Slovacia și 23% în România),
se. Statisticile arată, de asemenea, că numărul deceselor este în creștere

absolut îngrijorător fiind faptul că 70% din copiii născuți în Rusia ultimi-
anului fuseseră înregistrate 2.753 căsătorii, 5.864 nașteri și 3.975 dece-

lor ani sunt bolnavi, cazurile celor cu handicap fiind în creștere.
de divorțuri pe săptămână și aceasta în contextul în care pe parcursul

În România, pe lângă scăderea natalității, indicatorii statistici arată
Spre exemplu, în anul 2005, la Timișoara era consemnată o medie de 50

clar o criză a tinerei familii, la trei căsătorii înregistrându-se un divorț.
clar o criză a tinerei familii, la trei căsătorii înregistrându-se un divorț.

Spre exemplu, în anul 2005, la Timișoara era consemnată o medie de 50
În România, pe lângă scăderea natalității, indicatorii statistici arată

de divorțuri pe săptămână și aceasta în contextul în care pe parcursul
lor ani sunt bolnavi, cazurile celor cu handicap fiind în creștere.

anului fuseseră înregistrate 2.753 căsătorii, 5.864 nașteri și 3.975 dece-
absolut îngrijorător fiind faptul că 70% din copiii născuți în Rusia ultimi-
se. Statisticile arată, de asemenea, că numărul deceselor este în creștere
Lituania, 50% în Estonia și Letonia, 38% în Slovacia și 23% în România),

față de cel al căsătoriilor și al nașterilor.
apoi faptul că tot mai mulți copii sunt născuți în afara familiei (30% în
Pe de altă parte, în ultima vreme țara noastră se confruntă și cu feno-
din familiile Slovaciei aflându-se în aceeași situație. La aceasta se adaugă

menul migrației. Între 3-4 milioane de români muncesc sau vor să mun-
mania, o treime din femeile născute în anul 1967 nu au copii, jumătate

cească în Occident. Copiii unor astfel de familii sunt lăsați în grija buni-
fiind țara cu cea mai scăzută rată a natalității la nivel mondial. Tot în Ger-
cilor sau a unor rude. Încet, încet, ei nu mai știu ce se întâmplă în acel
va scădea de la 725 de milioane în prezent, la 600 milioane, Germania

nucleu numit familie. Cu părinții vorbesc, din când în când, la telefonul
comunicările susținute rezultă că, până în anul 2050, populația Europei

mobil. Mulți dintre ei resimt acut lipsa părinților, a căminului familial,
violența, traficul de persoane, migrațiunea etc. Din datele prezentate în

au tulburări de somn, devin agresivi (presa relata că un copil de 17 ani
adulterul, divorțul, păcatele împotriva firii, abandonul copiilor, avortul,

a lovit mortal un vârstnic pentru că a rostit ironii la adresa mamei ple-
fiind amenințată de numeroase primejdii, cum ar fi: căsătoria de probă,

cată la muncă în străinătate), nu au încredere în sine, iar în ciclul primar
tiv-educativ, se confruntă acum în toate țările Europei cu o criză reală,

încep deja să mintă și să frecventeze grupuri stradale dubioase, unde se
Cu toate aceste, familia creștină, asemenea altor instituții cu rol forma-

practică prostituția, consumul de alcool și de droguri. Din cauza absenţei
stituie familia cea mare, așa după cum arăta Sfântul Ioan Gură de Aur.
părinților au existat, din păcate, și cazuri de sinucidere în rândul copiilor,
societății noastre și constituie Biserica cea mică, în timp ce Biserica con-

cauzate de dorul după părinți. Psihologii atrag atenția, de altfel, asupra
novabis” au evidențiat încă o dată faptul că familia formează miezul

faptului că un copil care crește fără părinți sau numai cu unul dintre ei, va
110
111
deveni un adult care nu înțelege sensul căsătoriei, nu va avea încredere
în instituția familiei și, în general, în oameni. Măsurile pentru scăderea
viață veșnică” (Galateni 6, 8).

migrației în străinătate sunt, printre altele, asigurarea unor venituri de-
ne, va secera stricăciunea, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera
cente pentru familiile foarte sărace, acordarea de stimulente financiare
spunea, de altfel, Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce seamănă în propria sa car-

sau în natură acestora, mărirea numărului de asistenți sociali etc.
atârnă, totodată, de înmulțirea rugăciunii și a vieții duhovnicești, așa cum

O altă problemă cu care începe să se confrunte societatea românească
fraternității ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu. Viitorul familiei românești

actuală este aceea a căsătoriilor de conveniență, favorizate de o legislație
și a familiei, trebuie afirmată demnitatea maternității, a paternității și a

extrem de permisivă în domeniu. În topul celor care au încheiat până acum
Prin toate acestea trebuie să fie afirmată și cultivată sfințenia căsătoriei

astfel de mariaje cu femei din România, pe primul loc se situează sirienii,
în criză, cicluri de cateheză pentru pregătirea tinerilor şi a părinţilor lor.

urmați de chinezi și de egipteni; motivul principal pentru femeile care ac-
grame de cateheză și de asistență pastorală a copiilor și a familiilor aflate

ceptă astfel de practici este de natură financiară. Experții avertizează însă
noastre sunt necesare, la nivel de parohie și de eparhie, mai multe pro-

că această practică s-ar putea transforma într-un adevărat fenomen, mai
mulți copii sau cu probleme majore de ordin social. În interiorul Bisericii

ales în momentul aderării României la Uniunea Europeană, fapt pentru
educației copiilor, în cel al asistenței sociale privind copiii și părinții cu

care este necesară alinierea legislației românești la cea internațională.
Stat și Biserică în domeniul legislației referitoare la familie, în domeniul

Concluziile desprinse în urma lucrărilor congresului „Renovabis”
menică pe termen lung. Desigur, este la fel de necesară cooperarea dintre

evidențiază că pentru a salva familia europeană trebuie ca această temă
intensă, este nevoie de mai multe programe și proiecte de cooperare ecu-

să fie plasată în centrul politicii, al societății și înainte de toate, al cultu-
asigurarea viitorului acesteia este de mare folos cooperarea ecumenică

rii contemporane. Bisericile trebuie, de asemenea, să lupte pentru salva-
sive pentru copii și pentru tineri. Pentru salvarea instituției familiale și

rea familiei. Educația și instrucția creștină în cadrul familiei sunt deci-
rea familiei. Educația și instrucția creștină în cadrul familiei sunt deci-

sive pentru copii și pentru tineri. Pentru salvarea instituției familiale și
rii contemporane. Bisericile trebuie, de asemenea, să lupte pentru salva-

asigurarea viitorului acesteia este de mare folos cooperarea ecumenică
să fie plasată în centrul politicii, al societății și înainte de toate, al cultu-

intensă, este nevoie de mai multe programe și proiecte de cooperare ecu-
evidențiază că pentru a salva familia europeană trebuie ca această temă

menică pe termen lung. Desigur, este la fel de necesară cooperarea dintre
Concluziile desprinse în urma lucrărilor congresului „Renovabis”

Stat și Biserică în domeniul legislației referitoare la familie, în domeniul
care este necesară alinierea legislației românești la cea internațională.

educației copiilor, în cel al asistenței sociale privind copiii și părinții cu
ales în momentul aderării României la Uniunea Europeană, fapt pentru

mulți copii sau cu probleme majore de ordin social. În interiorul Bisericii
că această practică s-ar putea transforma într-un adevărat fenomen, mai

noastre sunt necesare, la nivel de parohie și de eparhie, mai multe pro-
ceptă astfel de practici este de natură financiară. Experții avertizează însă

grame de cateheză și de asistență pastorală a copiilor și a familiilor aflate
urmați de chinezi și de egipteni; motivul principal pentru femeile care ac-

în criză, cicluri de cateheză pentru pregătirea tinerilor şi a părinţilor lor.
astfel de mariaje cu femei din România, pe primul loc se situează sirienii,

Prin toate acestea trebuie să fie afirmată și cultivată sfințenia căsătoriei
extrem de permisivă în domeniu. În topul celor care au încheiat până acum

și a familiei, trebuie afirmată demnitatea maternității, a paternității și a
actuală este aceea a căsătoriilor de conveniență, favorizate de o legislație

fraternității ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu. Viitorul familiei românești
O altă problemă cu care începe să se confrunte societatea românească

atârnă, totodată, de înmulțirea rugăciunii și a vieții duhovnicești, așa cum
sau în natură acestora, mărirea numărului de asistenți sociali etc.

spunea, de altfel, Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce seamănă în propria sa car-
cente pentru familiile foarte sărace, acordarea de stimulente financiare

ne, va secera stricăciunea, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera
migrației în străinătate sunt, printre altele, asigurarea unor venituri de-

viață veșnică” (Galateni 6, 8).
în instituția familiei și, în general, în oameni. Măsurile pentru scăderea

deveni un adult care nu înțelege sensul căsătoriei, nu va avea încredere
111
112
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 6 (408), joi, 15 martie 2007, p. 3.
romanul lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci” şi urmăreşte să discrediteze

documentar pe această temă, seamănă foarte bine cu neadevărurile din
tilor, aşa cum s-a mai întâmplat şi în anul 1997, când BBC a difuzat un alt
„Mormântul pierdut al lui Iisus”* 1
Ipoteza lansată de cei doi realizatori, nu întâmplător chiar în postul Paş-

şi Matei, probabil vameşul devenit apostol şi evanghelist.
ţia” Sa, Iuda, „fiul” lui Iisus şi al Mariei Magdalena, Iosif, „fratele” lui Iisus
Presa vorbită şi scrisă din întreaga lume s-a ocupat, pe larg, în ultimele
Fecioară Maria, Maria Magdalena, considerată de excentricii cineaşti „so-

săptămâni, de aşa-numitul film documentar „Mormântul pierdut al lui Ii-
înmormântat Iisus Hristos şi familia Sa pământeană, formată din Sfânta

sus”, realizat de un cunoscut producător de la Hollywood, împreună cu un
din două dintre acestea. Prin urmare, în mormântul din Talpiot ar fi fost
regizor israeliano-canadian, şi difuzat pe unul dintre cele mai urmărite
vedit de numele inscripţionat pe osuare şi de probele biologice prelevate

canale de televiziune.
că mormântul lui Iisus nu se află pe Golgota, ci în Talpiot, fapt ce ar fi do-

Conferinţa de presă extraordinară organizată de cei doi cineaşti şi fil-
dreptul fantasmagorică – cum o numea un cunoscut arheolog israelian –

mul prezentat ulterior readuc în atenţie o necropolă de familie descope-
Odată cu difuzarea amintitului film, realizatorii lansează ipoteza de-a

rită, în anul 1980, în cartierul Talpiot din sudul Ierusalimului, cu prilejul
nume a fost necesar un efort „ştiinţific” ce s-a întins pe durata a 27 de ani.

unor lucrări de excavaţie efectuate în vederea construirii unor clădiri noi,
resant şi demn de subliniat este însă faptul că pentru descifrarea acestor

necropolă despre care cei doi realizatori susţin că ar fi „adevăratul” mor-
(Maria Magdalena) şi Yehuda bar Yeshua (Judah, fiul lui Isus). Foarte inte-
mânt al Domnului Hristos.
Isus, fiul lui Iosif), Maria, Yose (Iosef), Matia (Matei), Mariamene e Mara
Arheologii israelieni au cercetat minuţios cele zece sarcofage cu ose-
onate numele a şase persoane înmormântate acolo : Yeshua bar Yosef (

minte descoperite la Talpiot şi au constatat că pe unele au fost inscripţi-
minte descoperite la Talpiot şi au constatat că pe unele au fost inscripţi-

onate numele a şase persoane înmormântate acolo : Yeshua bar Yosef (
Arheologii israelieni au cercetat minuţios cele zece sarcofage cu ose-

Isus, fiul lui Iosif), Maria, Yose (Iosef), Matia (Matei), Mariamene e Mara
mânt al Domnului Hristos.

(Maria Magdalena) şi Yehuda bar Yeshua (Judah, fiul lui Isus). Foarte inte-
necropolă despre care cei doi realizatori susţin că ar fi „adevăratul” mor-

resant şi demn de subliniat este însă faptul că pentru descifrarea acestor
unor lucrări de excavaţie efectuate în vederea construirii unor clădiri noi,

nume a fost necesar un efort „ştiinţific” ce s-a întins pe durata a 27 de ani.
rită, în anul 1980, în cartierul Talpiot din sudul Ierusalimului, cu prilejul

Odată cu difuzarea amintitului film, realizatorii lansează ipoteza de-a
mul prezentat ulterior readuc în atenţie o necropolă de familie descope-

dreptul fantasmagorică – cum o numea un cunoscut arheolog israelian –
Conferinţa de presă extraordinară organizată de cei doi cineaşti şi fil-

că mormântul lui Iisus nu se află pe Golgota, ci în Talpiot, fapt ce ar fi do-
canale de televiziune.
vedit de numele inscripţionat pe osuare şi de probele biologice prelevate
regizor israeliano-canadian, şi difuzat pe unul dintre cele mai urmărite

din două dintre acestea. Prin urmare, în mormântul din Talpiot ar fi fost
sus”, realizat de un cunoscut producător de la Hollywood, împreună cu un

înmormântat Iisus Hristos şi familia Sa pământeană, formată din Sfânta
săptămâni, de aşa-numitul film documentar „Mormântul pierdut al lui Ii-

Fecioară Maria, Maria Magdalena, considerată de excentricii cineaşti „so-
Presa vorbită şi scrisă din întreaga lume s-a ocupat, pe larg, în ultimele
ţia” Sa, Iuda, „fiul” lui Iisus şi al Mariei Magdalena, Iosif, „fratele” lui Iisus
şi Matei, probabil vameşul devenit apostol şi evanghelist.
Ipoteza lansată de cei doi realizatori, nu întâmplător chiar în postul Paş-
tilor, aşa cum s-a mai întâmplat şi în anul 1997, când BBC a difuzat un alt
documentar pe această temă, seamănă foarte bine cu neadevărurile din „Mormântul pierdut al lui Iisus”* 1
romanul lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci” şi urmăreşte să discrediteze
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 6 (408), joi, 15 martie 2007, p. 3.
112
113
imposibil. Este o prostie. Nu e posibil să fie mormântul lui Iisus şi al rude-

însăşi credinţa noastră că Iisus a pătimit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la
că documentarul realizat „e o poveste foarte bună pentru un film TV, dar e

ceruri. Aşa stând lucrurile, Iisus nu mai poate fi considerat Fiul lui Dumne-
familiei Mântuitorului Hristos este zero. Acelaşi arheolog mai menţionează

zeu, ci un simplu om care a trăit acum două mii de ani, s-a căsătorit, a avut
găsit, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca osemintele găsite să aparţină

un fiu sau o fiică, după cum scrie D. Brown (nu se mai înţeleg nici aceşti
sau „Yeshu” a fost găsit de 71 de ori şi cel al lui „Iisus, fiul lui Iosif” a fost şi el
blasfemiatori când este vorba despre aşa-numiţii urmaşi!), a murit şi a fost
că, găsite pe o rază de 4 km în partea veche a Ierusalimului, numele „Iisus”

îngropat alături de alţi membri ai familiei în mormântul din Talpiot.
aduce în atenţie şi faptul că „dintre cele 900 de morminte din aceeaşi epo-
Reacţia oamenilor de ştiinţă, din rândul cărora fac parte numeroşi teo-
dintre arheologii care s-a ocupat îndeaproape de mormântul din Talpiot

logi, arheologi biblici, istorici şi antropologi, nu s-a lăsat aşteptată, cu to-
forţată fiind şi afirmaţia că Iisus a mai avut fraţi şi surori. Spre pildă, unul
ţii considerând că acesta nu este altceva decât un atac mârşav la adresa
Fecioara Maria, Maria Magdalena ş.a. este mai mult decât forţată, la fel de
creştinismului, un fals, „o scamatorie aducătoare de publicitate ieftină şi o
ne, populare, des întâlnite în perioada respectivă, a căror asociere cu Iisus,

înşelăciune grosolană”, pornită din dorinţa de senzaţional a televiziunilor
descoperite, cercetătorii menţionează că este vorba despre nume comu-

şi mai ales în speranţa realizării unui câştig substanţial de natură financi-
îngropate şi alte persoane. În ceea ce priveşte numele aflate pe osuarele

ară, pe măsura celui înregistrat în urma vânzării romanului „Codul lui Da
stâncă” (Matei 27, 59-60), fapt ce demonstrează clar că acolo nu fuseseră

Vinci” (250 milioane de dolari). Tot oamenii de ştiinţă au demonstrat, de-a
19, 40), apoi l-au aşezat în mormântul nou al lui Iosif, „pe care-l săpase în
lungul vremii, că mormântul din Talpiot a fost folosit nu numai în secolul
giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei” (Ioan

I d. Hr., ci şi mai apoi, pe o perioadă de două sute de ani, în interiorul aces-
sif din Arimateea şi Nicodim „au luat trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în
tei necropole fiind depuse osemintele mai multor generaţii. De asemenea,
apoi un loc de veci. Pe de altă parte, tot Noul Testament precizează că Io-
Noul Testament arată că familia lui Iisus era originară din Nazaret, localita-
să-şi permită a cumpăra o proprietate în Ierusalim, pe care să amenajeze

te situată în Galileea (nordul Ţării Sfinte) şi nu a fost o familie bogată care
te situată în Galileea (nordul Ţării Sfinte) şi nu a fost o familie bogată care

să-şi permită a cumpăra o proprietate în Ierusalim, pe care să amenajeze
Noul Testament arată că familia lui Iisus era originară din Nazaret, localita-
apoi un loc de veci. Pe de altă parte, tot Noul Testament precizează că Io-
tei necropole fiind depuse osemintele mai multor generaţii. De asemenea,

sif din Arimateea şi Nicodim „au luat trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în
I d. Hr., ci şi mai apoi, pe o perioadă de două sute de ani, în interiorul aces-

giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei” (Ioan
lungul vremii, că mormântul din Talpiot a fost folosit nu numai în secolul

19, 40), apoi l-au aşezat în mormântul nou al lui Iosif, „pe care-l săpase în
Vinci” (250 milioane de dolari). Tot oamenii de ştiinţă au demonstrat, de-a

stâncă” (Matei 27, 59-60), fapt ce demonstrează clar că acolo nu fuseseră
ară, pe măsura celui înregistrat în urma vânzării romanului „Codul lui Da

îngropate şi alte persoane. În ceea ce priveşte numele aflate pe osuarele
şi mai ales în speranţa realizării unui câştig substanţial de natură financi-

descoperite, cercetătorii menţionează că este vorba despre nume comu-
înşelăciune grosolană”, pornită din dorinţa de senzaţional a televiziunilor

ne, populare, des întâlnite în perioada respectivă, a căror asociere cu Iisus,
creştinismului, un fals, „o scamatorie aducătoare de publicitate ieftină şi o

Fecioara Maria, Maria Magdalena ş.a. este mai mult decât forţată, la fel de
ţii considerând că acesta nu este altceva decât un atac mârşav la adresa

forţată fiind şi afirmaţia că Iisus a mai avut fraţi şi surori. Spre pildă, unul
logi, arheologi biblici, istorici şi antropologi, nu s-a lăsat aşteptată, cu to-

dintre arheologii care s-a ocupat îndeaproape de mormântul din Talpiot
Reacţia oamenilor de ştiinţă, din rândul cărora fac parte numeroşi teo-
aduce în atenţie şi faptul că „dintre cele 900 de morminte din aceeaşi epo-
îngropat alături de alţi membri ai familiei în mormântul din Talpiot.

că, găsite pe o rază de 4 km în partea veche a Ierusalimului, numele „Iisus”
blasfemiatori când este vorba despre aşa-numiţii urmaşi!), a murit şi a fost

sau „Yeshu” a fost găsit de 71 de ori şi cel al lui „Iisus, fiul lui Iosif” a fost şi el
un fiu sau o fiică, după cum scrie D. Brown (nu se mai înţeleg nici aceşti
găsit, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca osemintele găsite să aparţină
zeu, ci un simplu om care a trăit acum două mii de ani, s-a căsătorit, a avut
familiei Mântuitorului Hristos este zero. Acelaşi arheolog mai menţionează
ceruri. Aşa stând lucrurile, Iisus nu mai poate fi considerat Fiul lui Dumne-
că documentarul realizat „e o poveste foarte bună pentru un film TV, dar e
însăşi credinţa noastră că Iisus a pătimit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la

imposibil. Este o prostie. Nu e posibil să fie mormântul lui Iisus şi al rude-
113
114
creştină, în anul 326, din porunca împăratului Constantin cel Mare.

lor sale. Ei erau o familie din Galileea, fără legături la Ierusalim. Mormântul
al Domnului, Iosif din Arimateea, deasupra căruia a fost înălţată o biserică

de la Talpiot – continuă el – aparţine unei familii din clasa mijlocie, care a
tuat pe Golgota, lângă locul Răstignirii, care a aparţinut evlaviosului ucenic

trăit în secolul I”. Argumentele neştiinţifice ale producătorilor filmului sunt
aceste locuri sfinte, dovedesc că există un singur mormânt al lui Iisus, si-
demontate apoi de respectivul arheolog printr-o glumă : „Trebuie să faci
sistente din aceeaşi perioadă, dar mai ales evlavia primilor creştini faţă de
teste ADN şi să verifici dacă ADN-ul osemintelor aparţinând aşa-zisului fiu
Dovezile arheologice din primele veacuri creştine şi datele istorice con-

al lui Iisus este acelaşi cu cel al lui Dumnezeu !”, conchide acesta.
toate falsuri grosolane, dar aducătoare de profituri băneşti uriaşe.

Afirmaţia că Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut
sfânt şi Sfântul Graal”, „Evanghelia lui Iuda” şi „Iacob, fratele lui Iisus”,
împreună copii, profund blasfemiatoare, este contrazisă de sfintele Evan-
în fundamentele credinţei creştine, precum „Codul lui Da Vinci”, „Sângele

ghelii, textul inspirat prezentând-o pe aceasta ca membră a grupului fe-
tenţa Sa istorică, ci se înscrie pe linia altor încercări nereuşite de a lovi

meilor mironosiţe împreună cu : Maria, mama lui Iacob, Salomeea, mama
nimentul istoric al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nici exis-

apostolilor Ioan şi Iacob, Ioana, soţia lui Huza, ş.a., toate participante la
Iisus” nu este fundamentată ştiinţific şi ca atare nu poate contracara eve-

patimile Domnului, la aşezarea Sa în mormânt şi la Învierea din morţi.
Aşadar, producţia cinematografică intitulată „Mormântul pierdut al lui

Ipoteza privind „Mormântul pierdut al lui Iisus” nu este altceva decât un
cuvântul acesta între iudei, până în ziua de azi” (Matei 28, 11-15).
nou atac împotriva minunii Învierii din morţi a Domnului nostru Iisus Hris-
face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit
tos, dovada supremă a dumnezeirii Sale, pe care se fundamentează întreaga
se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom
credinţă creştină, aşa cum scrie sfântul apostol Pavel :”Dacă nu este înviere
neţi că ucenicii Lui, venind noaptea L-au furat, pe când noi dormeam; şi de
a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
care, aflând de Învierea Domnului, „au dat bani mulţi ostaşilor zicând : Spu-
atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15,
ces, ceea ce încercaseră acum două mii de ani bătrânii, cărturarii şi fariseii
13-14). Susţinătorii de azi ai acestei aberante ipoteze continuă, tot fără suc-
13-14). Susţinătorii de azi ai acestei aberante ipoteze continuă, tot fără suc-
ces, ceea ce încercaseră acum două mii de ani bătrânii, cărturarii şi fariseii
atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15,

care, aflând de Învierea Domnului, „au dat bani mulţi ostaşilor zicând : Spu-
a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
neţi că ucenicii Lui, venind noaptea L-au furat, pe când noi dormeam; şi de
credinţă creştină, aşa cum scrie sfântul apostol Pavel :”Dacă nu este înviere
se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom
tos, dovada supremă a dumnezeirii Sale, pe care se fundamentează întreaga

face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit
nou atac împotriva minunii Învierii din morţi a Domnului nostru Iisus Hris-
cuvântul acesta între iudei, până în ziua de azi” (Matei 28, 11-15).
Ipoteza privind „Mormântul pierdut al lui Iisus” nu este altceva decât un

Aşadar, producţia cinematografică intitulată „Mormântul pierdut al lui
patimile Domnului, la aşezarea Sa în mormânt şi la Învierea din morţi.

Iisus” nu este fundamentată ştiinţific şi ca atare nu poate contracara eve-
apostolilor Ioan şi Iacob, Ioana, soţia lui Huza, ş.a., toate participante la
nimentul istoric al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi nici exis-
meilor mironosiţe împreună cu : Maria, mama lui Iacob, Salomeea, mama

tenţa Sa istorică, ci se înscrie pe linia altor încercări nereuşite de a lovi
ghelii, textul inspirat prezentând-o pe aceasta ca membră a grupului fe-

în fundamentele credinţei creştine, precum „Codul lui Da Vinci”, „Sângele
împreună copii, profund blasfemiatoare, este contrazisă de sfintele Evan-

sfânt şi Sfântul Graal”, „Evanghelia lui Iuda” şi „Iacob, fratele lui Iisus”,
Afirmaţia că Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut

toate falsuri grosolane, dar aducătoare de profituri băneşti uriaşe.
al lui Iisus este acelaşi cu cel al lui Dumnezeu !”, conchide acesta.
Dovezile arheologice din primele veacuri creştine şi datele istorice con-
teste ADN şi să verifici dacă ADN-ul osemintelor aparţinând aşa-zisului fiu

sistente din aceeaşi perioadă, dar mai ales evlavia primilor creştini faţă de
demontate apoi de respectivul arheolog printr-o glumă : „Trebuie să faci

aceste locuri sfinte, dovedesc că există un singur mormânt al lui Iisus, si-
trăit în secolul I”. Argumentele neştiinţifice ale producătorilor filmului sunt

tuat pe Golgota, lângă locul Răstignirii, care a aparţinut evlaviosului ucenic
de la Talpiot – continuă el – aparţine unei familii din clasa mijlocie, care a

al Domnului, Iosif din Arimateea, deasupra căruia a fost înălţată o biserică
lor sale. Ei erau o familie din Galileea, fără legături la Ierusalim. Mormântul
creştină, în anul 326, din porunca împăratului Constantin cel Mare.
114
115
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 9 (411), marți, 1 mai 2007, p. 2.
şi semnatarul acestor rânduri), care a arătat că s-au mai făcut încercări

coordonare aprobat de Sfântul Sinod, în anul 2003 (din care a făcut parte
sfinţitul Ciprian, Episcop-vicar patriarhal, coordonatorul Comitetului de
Martiri români pentru Hristos,
şi au murit în temniţele comuniste din România a fost deschisă de Prea-
în perioada regimului comunist*1
Festivitatea de lansare a volumului închinat creştinilor care au pătimit
urmând a fi incluse în volumul următor.
momentul redactării actualei ediţii, biografiile martirilor acestei Biserici
Aula Palatului Patriarhiei Române a găzduit în marţea Săptămânii Pă-
Sibiu, Tismana şi Bucureşti), nereuşind să finalizeze cercetarea până în
timirilor, 3 aprilie 2007, lansarea mult aşteptatului volum ecumenic Mar-
comisiei de lucru pentru pregătirea acestui volum (Timişoara, Suceava,
tiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, apărut
Română-Unită cu Roma (Greco-Catolică) participantă la toate întrunirile
la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
sericile Ortodoxă, Romano-Catolică şi Evanghelică din România, Biserica
Bucureşti, 2007, 803 pp, la iniţiativa şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei
efectuate în întreaga ţară, pe parcursul a mai bine de trei ani, de către Bi-
„St. Gerhard’S Werk e.V” din Germania.
perioada regimului comunist în România, este rezultatul unor cercetări
Acest important eveniment editorial a fost onorat de Preafericitul
ricilor şi mirenilor care şi-au jertfit viaţa pentru credinţa în Hristos în
Părinte Patriarh Teoctist şi de alţi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii
Lucrarea, prima cu caracter ecumenic din Europa, consacrată cle-
Ortodoxe Române, precum și de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitro-
preoţi şi credincioşi.
polit Ioan Robu al Diecezei Romano-Catolice de Bucureşti, de câțiva dele-
prezența mai multor istorici, oameni de cultură, profesori de Teologie,
gaţi ai Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România şi de
Germania, aparținători ai Episcopiei Romano-Catolice de Rottenburg, în
către reprezentanţi ai Fundaţiei „St. Gerhard’S Werk e.V” din Stuttgart,
către reprezentanţi ai Fundaţiei „St. Gerhard’S Werk e.V” din Stuttgart,
Germania, aparținători ai Episcopiei Romano-Catolice de Rottenburg, în
gaţi ai Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România şi de
prezența mai multor istorici, oameni de cultură, profesori de Teologie,
polit Ioan Robu al Diecezei Romano-Catolice de Bucureşti, de câțiva dele-
preoţi şi credincioşi.
Ortodoxe Române, precum și de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitro-
Lucrarea, prima cu caracter ecumenic din Europa, consacrată cle-
Părinte Patriarh Teoctist şi de alţi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii
ricilor şi mirenilor care şi-au jertfit viaţa pentru credinţa în Hristos în
Acest important eveniment editorial a fost onorat de Preafericitul
perioada regimului comunist în România, este rezultatul unor cercetări
„St. Gerhard’S Werk e.V” din Germania.
efectuate în întreaga ţară, pe parcursul a mai bine de trei ani, de către Bi-
Bucureşti, 2007, 803 pp, la iniţiativa şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei
sericile Ortodoxă, Romano-Catolică şi Evanghelică din România, Biserica
la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Română-Unită cu Roma (Greco-Catolică) participantă la toate întrunirile
tiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, apărut
comisiei de lucru pentru pregătirea acestui volum (Timişoara, Suceava,
timirilor, 3 aprilie 2007, lansarea mult aşteptatului volum ecumenic Mar-
Sibiu, Tismana şi Bucureşti), nereuşind să finalizeze cercetarea până în
Aula Palatului Patriarhiei Române a găzduit în marţea Săptămânii Pă-
momentul redactării actualei ediţii, biografiile martirilor acestei Biserici
urmând a fi incluse în volumul următor.
Festivitatea de lansare a volumului închinat creştinilor care au pătimit
şi au murit în temniţele comuniste din România a fost deschisă de Prea-
în perioada regimului comunist*1 sfinţitul Ciprian, Episcop-vicar patriarhal, coordonatorul Comitetului de
Martiri români pentru Hristos, coordonare aprobat de Sfântul Sinod, în anul 2003 (din care a făcut parte
şi semnatarul acestor rânduri), care a arătat că s-au mai făcut încercări
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 9 (411), marți, 1 mai 2007, p. 2.
115
116
omorâţi în timpul dictaturii comuniste pentru credinţa lor în Hristos, 207

de a scoate în evidenţă martiriul, au fost tipărite chiar cărţi după 1990,
Martirologiul de faţă cuprinde biografia a 241 de martiri care au fost

dar acesta este primul martirologiu ecumenic elaborat de Bisericile is-
studiul introductiv semnat de istoricul Adrian Nicolae Petcu.

torice din ţară. Preasfinţia Sa a scos în evidență, de asemenea, sprijinul
respectiv „St. Gerhard´s Werk e.V” (în limba română şi germană) şi de

financiar substanţial oferit de Fundaţia „Sfântul Gerhard”, formată din
ai Bisericii Catolice şi Evanghelice din România, de prologul editorului,

şvabi dunăreni plecaţi în Germania din cauza dictaturii comuniste, fără
tarea Patriarhului României, urmată de mesajul celorlalţi întâistătători

de care apariţia acestui volum ar fi fost mult îngreunată.
Ioan Robu şi a Excelenţei Sale Cristoph Klein şi se deschide cu binecuvân-

Mitropolitul Ioan Robu s-a referit la împreună - lucrarea Bisericilor
cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, a Înaltpreasfinţitului

tradiţionale pentru întocmirea acestei valoroase lucrări şi la faptul că
Lucrarea pe care o prezentăm cititorilor publicaţiei noastre a apărut

avem un tezaur comun al suferinţei şi al fidelităţii faţă de Hristos, expri-
şi nu s-au lepădat de Biserică.

mând, totodată, speranţa că nu vor mai veni vremuri care să frângă fără
martirizaţi, pentru că au avut curajul de a-şi mărturisi credinţa în Hristos

milă atâtea destine de preoţi şi de credincioşi.
au contribuit la apariţia cărţii ce înfăţişează clerici şi mireni care au fost

Profesorul Hermann Pitters, reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A.
Fundaţiei „Sfântul Gerhard”, Comitetului de coordonare şi autorilor care

din Sibiu şi membru în Comitetul de coordonare, a subliniat caracterul
mai în Săptămâna Pătimirilor şi, în numele Sfântului Sinod, a mulţumit

special al acestei lucrări care ne uneşte în mişcarea ecumenică, iar pre-
contemporani şi faptul că volumul închinat acestora este prezentat toc-

şedintele Fundaţiei „Sf. Gerhard”, Hermann Schuster, a transmis salutul
ricirea Sa a apreciat iniţiativa privind recuperarea memoriei martirilor

acesteia și a precizat că documentaţia de faţă, unică în felul ei în lumea
aparţinut Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul României. Preafe-

creştină, nu este decât un prim pas în cercetarea suferinţelor martirilor
stigiosului volum închinat martirilor creştini omorâţi înainte de 1989 a

credinţei din România, continuarea investigaţiilor în vederea identificării
Cuvântul de încheiere a manifestării organizate pentru lansarea pre-

altor persoane fiind absolut necesară.
altor persoane fiind absolut necesară.

Cuvântul de încheiere a manifestării organizate pentru lansarea pre-
credinţei din România, continuarea investigaţiilor în vederea identificării

stigiosului volum închinat martirilor creştini omorâţi înainte de 1989 a
creştină, nu este decât un prim pas în cercetarea suferinţelor martirilor

aparţinut Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul României. Preafe-
acesteia și a precizat că documentaţia de faţă, unică în felul ei în lumea

ricirea Sa a apreciat iniţiativa privind recuperarea memoriei martirilor
şedintele Fundaţiei „Sf. Gerhard”, Hermann Schuster, a transmis salutul

contemporani şi faptul că volumul închinat acestora este prezentat toc-
special al acestei lucrări care ne uneşte în mişcarea ecumenică, iar pre-

mai în Săptămâna Pătimirilor şi, în numele Sfântului Sinod, a mulţumit
din Sibiu şi membru în Comitetul de coordonare, a subliniat caracterul

Fundaţiei „Sfântul Gerhard”, Comitetului de coordonare şi autorilor care
Profesorul Hermann Pitters, reprezentant al Bisericii Evanghelice C.A.

au contribuit la apariţia cărţii ce înfăţişează clerici şi mireni care au fost
milă atâtea destine de preoţi şi de credincioşi.

martirizaţi, pentru că au avut curajul de a-şi mărturisi credinţa în Hristos
mând, totodată, speranţa că nu vor mai veni vremuri care să frângă fără
şi nu s-au lepădat de Biserică.
avem un tezaur comun al suferinţei şi al fidelităţii faţă de Hristos, expri-

Lucrarea pe care o prezentăm cititorilor publicaţiei noastre a apărut
tradiţionale pentru întocmirea acestei valoroase lucrări şi la faptul că

cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, a Înaltpreasfinţitului
Mitropolitul Ioan Robu s-a referit la împreună - lucrarea Bisericilor

Ioan Robu şi a Excelenţei Sale Cristoph Klein şi se deschide cu binecuvân-
de care apariţia acestui volum ar fi fost mult îngreunată.

tarea Patriarhului României, urmată de mesajul celorlalţi întâistătători
şvabi dunăreni plecaţi în Germania din cauza dictaturii comuniste, fără

ai Bisericii Catolice şi Evanghelice din România, de prologul editorului,
financiar substanţial oferit de Fundaţia „Sfântul Gerhard”, formată din

respectiv „St. Gerhard´s Werk e.V” (în limba română şi germană) şi de
torice din ţară. Preasfinţia Sa a scos în evidență, de asemenea, sprijinul

studiul introductiv semnat de istoricul Adrian Nicolae Petcu.
dar acesta este primul martirologiu ecumenic elaborat de Bisericile is-

Martirologiul de faţă cuprinde biografia a 241 de martiri care au fost
de a scoate în evidenţă martiriul, au fost tipărite chiar cărţi după 1990,

omorâţi în timpul dictaturii comuniste pentru credinţa lor în Hristos, 207
116
117
fiind martiri ortodocşi, 30 martiri romano-catolici şi 4 protestanţi evan-
ghelici. Majoritatea acestora au fost clerici (episcopi şi preoţi), profesori
comunist, totalitar şi ateu.

de Teologie, dar şi filosofi, avocaţi, profesori, ofiţeri, studenţi, comerci-
turisi credinţa într-o ţară dominată aproape cincizeci de ani de un regim

anţi şi ţărani, călugări şi călugăriţe. Pentru Mitropolia Banatului, comisia
mod bestial, pentru că au avut curajul de a crede în Hristos şi de a-şi măr-

constituită a identificat aproape 30 de persoane în Arhiepiscopia Timi-
a cinsti memoria fraţilor şi a surorilor noastre persecutaţi şi omorâţi în

şoarei, în Episcopia Aradului şi a Caransebeşului, care au fost omorâte în
Creştinii în veacul XX, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p.21), ci pentru

timpul regimului comunist ateu, 24 dintre acestea întrunind criteriile ho-
mă, pentru a justifica drepturi” (cf. Andrea Riccardi, Secolul martiriului.

tărâte la întrunirile de lucru ale Comitetului de coordonare pentru atri-
de răzbunare în raport cu cei vinovaţi, pentru a instiga atitudini de victi-

buirea statutului de martir, respectiv: moartea prin violenţă (împuşcare,
tă grafică de excepţie care nu a fost tipărită „pentru a justifica un spirit

spânzurare, îngheţare, îngropare de viu, privaţiune de apă şi hrană etc.)
Hristos, din România, în perioada regimului comunist, apărută într-o ţinu-

sau în urma chinurilor suferite în temniţă ori într-o perioadă imediat ur-
şi lista cu autorii biografiilor încheie monumentala lucrare Martiri pentru

mătoare detenţiei; ura persecutorului faţă de credinţă şi de Biserică şi
hărţile cu unităţile bisericeşti din ţară (ortodoxe, catolice şi evanghelice)

acceptarea conştientă a voinţei lui Dumnezeu şi a martirajului de către
istorie orală, periodice, lucrări generale şi speciale, abrevieri, cuprinsul,

cei prigoniţi. Biografiile celor 24 de martiri bănăţeni au fost alcătuite de
Bibliografia bogată, structurată pe izvoare inedite, edite, memorialistică,

profesorul universitar dr. Ioan Munteanu (21), istoricul Adrian Nicolae
lului XX, semnat de Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj.

Petcu (2) şi Gheorghe Vasilescu de la Patriarhia Română (1), pe baza do-
obiectul unor cercetări viitoare şi articolul Mărturii despre martirii seco-

cumentelor din arhivele securităţii, a cărţilor apărute până acum, a in-
o listă cu martiri ortodocşi fără biografii (110 persoane), care vor face
formaţiilor transmise de consilierii culturali de la Arad şi Caransebeş, de
După fişele biografice aşezate potrivit criteriului alfabetic, urmează

protopopii din cele trei eparhii şi a mărturiei contemporanilor.
protopopii din cele trei eparhii şi a mărturiei contemporanilor.

După fişele biografice aşezate potrivit criteriului alfabetic, urmează
formaţiilor transmise de consilierii culturali de la Arad şi Caransebeş, de

o listă cu martiri ortodocşi fără biografii (110 persoane), care vor face
cumentelor din arhivele securităţii, a cărţilor apărute până acum, a in-

obiectul unor cercetări viitoare şi articolul Mărturii despre martirii seco-
Petcu (2) şi Gheorghe Vasilescu de la Patriarhia Română (1), pe baza do-

lului XX, semnat de Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj.
profesorul universitar dr. Ioan Munteanu (21), istoricul Adrian Nicolae

Bibliografia bogată, structurată pe izvoare inedite, edite, memorialistică,
cei prigoniţi. Biografiile celor 24 de martiri bănăţeni au fost alcătuite de

istorie orală, periodice, lucrări generale şi speciale, abrevieri, cuprinsul,
acceptarea conştientă a voinţei lui Dumnezeu şi a martirajului de către

hărţile cu unităţile bisericeşti din ţară (ortodoxe, catolice şi evanghelice)
mătoare detenţiei; ura persecutorului faţă de credinţă şi de Biserică şi

şi lista cu autorii biografiilor încheie monumentala lucrare Martiri pentru
sau în urma chinurilor suferite în temniţă ori într-o perioadă imediat ur-
Hristos, din România, în perioada regimului comunist, apărută într-o ţinu-
spânzurare, îngheţare, îngropare de viu, privaţiune de apă şi hrană etc.)

tă grafică de excepţie care nu a fost tipărită „pentru a justifica un spirit
buirea statutului de martir, respectiv: moartea prin violenţă (împuşcare,

de răzbunare în raport cu cei vinovaţi, pentru a instiga atitudini de victi-
tărâte la întrunirile de lucru ale Comitetului de coordonare pentru atri-

mă, pentru a justifica drepturi” (cf. Andrea Riccardi, Secolul martiriului.
timpul regimului comunist ateu, 24 dintre acestea întrunind criteriile ho-

Creştinii în veacul XX, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p.21), ci pentru
şoarei, în Episcopia Aradului şi a Caransebeşului, care au fost omorâte în

a cinsti memoria fraţilor şi a surorilor noastre persecutaţi şi omorâţi în
constituită a identificat aproape 30 de persoane în Arhiepiscopia Timi-

mod bestial, pentru că au avut curajul de a crede în Hristos şi de a-şi măr-
anţi şi ţărani, călugări şi călugăriţe. Pentru Mitropolia Banatului, comisia

turisi credinţa într-o ţară dominată aproape cincizeci de ani de un regim
de Teologie, dar şi filosofi, avocaţi, profesori, ofiţeri, studenţi, comerci-

comunist, totalitar şi ateu.
ghelici. Majoritatea acestora au fost clerici (episcopi şi preoţi), profesori

fiind martiri ortodocşi, 30 martiri romano-catolici şi 4 protestanţi evan-
117
118
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 10 (412), marți 15 mai 2007, pag. 3.
ale pruncilor ucişi de Irod Idumeul. Părăsind cu părere de rău Betleemul,

în faţa altor grote cu multe oseminte, între care se crede că sunt şi cele
limba ebraică şi a tradus Biblia (traducere numită Vulgata) şi ne oprim
La izvoarele credinţei* 1
Domnului, trecem prin grota în care a locuit fericitul Ieronim, a învăţat

ce cântăm frumoasa colindă „O, ce veste minunată …” și troparul Naşterii
Lupu (iconostasul bisericii a fost dăruit de familia Cantacuzinilor). După
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit
terii Domnului, marcat de steaua din argint dăruită de domnitorul Vasile

Nicolae al Banatului, parohia Timişoara Iosefin a organizat, în cursul lu-
o stare emoţională greu de descris în cuvinte, ne închinăm la locul Naş-

nii martie, cel de-al treilea pelerinaj la locurile sfinte din Israel, la care au
Sine, chip de rob luând”, pentru a mântui neamul omenesc. Cuprinşi de

participat 49 de credincioşi, între care şase preoţi şi un diacon.
nie încă de la intrare, aşa după cum şi Fiul lui Dumnezeu „S-a smerit pe
Deplasarea de la Timişoara la Bucureşti s-a făcut cu autocarul, iar de
lume, sub care se află grota Naşterii Domnului, te îndeamnă la smere-

la Bucureşti la Tel Aviv cu liniile israeliene „El Al”. După aterizarea pe
păratul Iustinian (527-565), monumentala biserică, cea mai veche din

aeroportul internaţional Ben Gurion, grupul de pelerini timişoreni a fost
Ridicată de împărăteasa Elena (în secolul IV) şi înfrumuseţată de îm-

întâmpinat de domnul Andrei Liker, originar din localitatea Semlac, ju-
momente importante din istoria mântuirii neamului omenesc.

deţul Arad, care ne-a fost un ghid excelent pe parcursul celor şapte zile
ţiei lui Iuda şi al familiei davidice, locul Naşterii Domnului şi al atâtor

petrecute în Ţara Sfântă. Odată formalităţile vamale încheiate, ne-am în-
ne-am îndreptat spre Betleem, „casa pâinii”, vechiul Efrata, oraşul semin-
dreptat împreună, în miez de noapte, spre Ierusalim, „oraşul păcii” şi cen-
cureşti, după care, cu nerăbdare, cu emoţie şi cu multă bucurie în suflet,

trul spiritual al celor trei mari religii : mozaismul, creştinismul şi islamul.
alungat oboseala fizică acumulată, mai ales pe durata călătoriei spre Bu-
Un somn de câteva ore şi micul dejun, constând din legume şi fructe, au
Un somn de câteva ore şi micul dejun, constând din legume şi fructe, au

alungat oboseala fizică acumulată, mai ales pe durata călătoriei spre Bu-
trul spiritual al celor trei mari religii : mozaismul, creştinismul şi islamul.

cureşti, după care, cu nerăbdare, cu emoţie şi cu multă bucurie în suflet,
dreptat împreună, în miez de noapte, spre Ierusalim, „oraşul păcii” şi cen-

ne-am îndreptat spre Betleem, „casa pâinii”, vechiul Efrata, oraşul semin-
petrecute în Ţara Sfântă. Odată formalităţile vamale încheiate, ne-am în-

ţiei lui Iuda şi al familiei davidice, locul Naşterii Domnului şi al atâtor
deţul Arad, care ne-a fost un ghid excelent pe parcursul celor şapte zile
momente importante din istoria mântuirii neamului omenesc.
întâmpinat de domnul Andrei Liker, originar din localitatea Semlac, ju-

Ridicată de împărăteasa Elena (în secolul IV) şi înfrumuseţată de îm-
aeroportul internaţional Ben Gurion, grupul de pelerini timişoreni a fost

păratul Iustinian (527-565), monumentala biserică, cea mai veche din
la Bucureşti la Tel Aviv cu liniile israeliene „El Al”. După aterizarea pe

lume, sub care se află grota Naşterii Domnului, te îndeamnă la smere-
Deplasarea de la Timişoara la Bucureşti s-a făcut cu autocarul, iar de

nie încă de la intrare, aşa după cum şi Fiul lui Dumnezeu „S-a smerit pe
participat 49 de credincioşi, între care şase preoţi şi un diacon.

Sine, chip de rob luând”, pentru a mântui neamul omenesc. Cuprinşi de
nii martie, cel de-al treilea pelerinaj la locurile sfinte din Israel, la care au
o stare emoţională greu de descris în cuvinte, ne închinăm la locul Naş-
Nicolae al Banatului, parohia Timişoara Iosefin a organizat, în cursul lu-

terii Domnului, marcat de steaua din argint dăruită de domnitorul Vasile
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit

Lupu (iconostasul bisericii a fost dăruit de familia Cantacuzinilor). După
ce cântăm frumoasa colindă „O, ce veste minunată …” și troparul Naşterii
Domnului, trecem prin grota în care a locuit fericitul Ieronim, a învăţat
limba ebraică şi a tradus Biblia (traducere numită Vulgata) şi ne oprim
în faţa altor grote cu multe oseminte, între care se crede că sunt şi cele La izvoarele credinţei* 1
ale pruncilor ucişi de Irod Idumeul. Părăsind cu părere de rău Betleemul,
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 10 (412), marți 15 mai 2007, pag. 3.
118
119
arabi ne distrag uneori atenţia de la momentele sfinte pe care le trăim. Deşi

ne îndreptăm spre Ierusalim, trecând pe lângă mormântul Rahilei, soţia
Iisus, deşi mulţimea pelerinilor, a turiştilor şi mai ales insistenţii negustori

lui Iacob şi ne oprim pe Muntele Sionului la biserica „Adormirea Maicii
şi de trăiri nemaiîncercate până acum, ne rugăm în locurile unde s-a oprit

Domnului”, ridicată pe locul unde a fost casa apostolului şi evanghelistu-
lorosa) cântând „Crucii Tale ne închinăm Hristoase …”. Stăpâniţi de emoţie

lui Ioan, de unde trecem în foişorul Cinei celei de Taină şi la mormântul
Ana, astfel că începem pelerinajul pe Calea Crucii, Calea Durerii (Via Do-
regelui David.
putem intra în biserica ridicată pe locul casei sfinţilor părinți Ioachim şi

A doua zi a pelerinajului nostru este consacrată deplasării pe Muntele
poarta sfântului Ştefan şi ajungem la „scăldătoarea Vitezda”. Din păcate, nu

Eleon (al Măslinilor), unde intrăm în mănăstirea rusească a Înălţării Dom-
salimitissa) şi, trecând peste pârâul Cedrilor (Valea Chedron), urcăm spre
nului şi ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, apoi
de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul, „apărătoarea Ierusalimului” (Ieru-

trecem în paraclisul aflării capului sfântului Ioan Botezătorul şi, după ce
zat trupul adormit al Maicii Domnului şi în faţa frumoasei icoane făcătoare

ne rugăm, ne îndreptăm spre Capela Înălţării şi mănăstirea Tatăl nostru
din vremea regelui Carol I. Ne închinăm în faţa lespezii pe care a fost aşe-
(„Pater Noster”). În ambele locuri sfinte citim din Sfânta Evanghelie şi din
candele împodobesc acest lăcaş sfânt, un frumos candelabru fiind donație

Faptele Apostolilor, cântăm „Bine eşti cuvântat” şi „Tatăl nostru…” (în in-
minunate în rugăciune şi în cântare duhovnicească. Aproximativ 400 de

cinta mănăstirii este scris textul Rugăciunii Domneşti în zeci de limbi, in-
la câţiva zeci de metri mai jos de Ghetsimani, unde petrecem câteva clipe
clusiv limba română). Coborând Muntele Măslinilor, admirăm frumoasa
sus Hristos, apoi coborâm la biserica mormântului Maicii Domnului, aflată

privelişte pe care o oferă Ierusalimul, poposim la biserica „Dominus Fle-
rugăm şi ne întristăm gândindu-ne la pătimirile Mântuitorului nostru Ii-

vit”, ridicată în formă de lacrimă, pe locul unde a stat Domnul Hristos, a
mozaicuri care înfățișează sărutul lui Iuda şi arestarea Mântuitorului, ne

privit templul şi cetatea şi a deplâns soarta Ierusalimului. Citim pasajul din
biserica unde se află stânca pe care s-a rugat Domnul, privim frumoasele
Evanghelia de la Matei 23, 37-40; 24-25 şi cap. 24-25, cântăm şi continuăm
nea rostită de Iisus, admirăm măslinii seculari, intrăm și ne închinăm în

coborârea până la grădina Ghetsimani. Aici citim pasajul biblic cu rugăciu-
coborârea până la grădina Ghetsimani. Aici citim pasajul biblic cu rugăciu-

nea rostită de Iisus, admirăm măslinii seculari, intrăm și ne închinăm în
Evanghelia de la Matei 23, 37-40; 24-25 şi cap. 24-25, cântăm şi continuăm

biserica unde se află stânca pe care s-a rugat Domnul, privim frumoasele
privit templul şi cetatea şi a deplâns soarta Ierusalimului. Citim pasajul din

mozaicuri care înfățișează sărutul lui Iuda şi arestarea Mântuitorului, ne
vit”, ridicată în formă de lacrimă, pe locul unde a stat Domnul Hristos, a

rugăm şi ne întristăm gândindu-ne la pătimirile Mântuitorului nostru Ii-
privelişte pe care o oferă Ierusalimul, poposim la biserica „Dominus Fle-

sus Hristos, apoi coborâm la biserica mormântului Maicii Domnului, aflată
clusiv limba română). Coborând Muntele Măslinilor, admirăm frumoasa

la câţiva zeci de metri mai jos de Ghetsimani, unde petrecem câteva clipe
cinta mănăstirii este scris textul Rugăciunii Domneşti în zeci de limbi, in-
minunate în rugăciune şi în cântare duhovnicească. Aproximativ 400 de
Faptele Apostolilor, cântăm „Bine eşti cuvântat” şi „Tatăl nostru…” (în in-
candele împodobesc acest lăcaş sfânt, un frumos candelabru fiind donație
(„Pater Noster”). În ambele locuri sfinte citim din Sfânta Evanghelie şi din
din vremea regelui Carol I. Ne închinăm în faţa lespezii pe care a fost aşe-
ne rugăm, ne îndreptăm spre Capela Înălţării şi mănăstirea Tatăl nostru

zat trupul adormit al Maicii Domnului şi în faţa frumoasei icoane făcătoare
trecem în paraclisul aflării capului sfântului Ioan Botezătorul şi, după ce

de minuni a Fecioarei Maria cu Pruncul, „apărătoarea Ierusalimului” (Ieru-
nului şi ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, apoi

salimitissa) şi, trecând peste pârâul Cedrilor (Valea Chedron), urcăm spre
Eleon (al Măslinilor), unde intrăm în mănăstirea rusească a Înălţării Dom-

poarta sfântului Ştefan şi ajungem la „scăldătoarea Vitezda”. Din păcate, nu
A doua zi a pelerinajului nostru este consacrată deplasării pe Muntele

putem intra în biserica ridicată pe locul casei sfinţilor părinți Ioachim şi
regelui David.
Ana, astfel că începem pelerinajul pe Calea Crucii, Calea Durerii (Via Do-
lui Ioan, de unde trecem în foişorul Cinei celei de Taină şi la mormântul

lorosa) cântând „Crucii Tale ne închinăm Hristoase …”. Stăpâniţi de emoţie
Domnului”, ridicată pe locul unde a fost casa apostolului şi evanghelistu-

şi de trăiri nemaiîncercate până acum, ne rugăm în locurile unde s-a oprit
lui Iacob şi ne oprim pe Muntele Sionului la biserica „Adormirea Maicii

Iisus, deşi mulţimea pelerinilor, a turiştilor şi mai ales insistenţii negustori
ne îndreptăm spre Ierusalim, trecând pe lângă mormântul Rahilei, soţia

arabi ne distrag uneori atenţia de la momentele sfinte pe care le trăim. Deşi
119
120
pentru toţi pelerinii prezenţi.

obosiţi de traseul lung străbătut în această zi, ne apropiem cu emoţie de bi-
în biserica Sfântului Mormânt, prilej de aleasă bucurie duhovnicească

serica Sfântului Mormânt, unde ne rugăm şi ne plecăm genunchii, „cu frică
sfinte, iar în noaptea de 24 spre 25 martie participăm la Sfânta Liturghie

şi cutremur”, pe Golgota, unde Iisus a fost răstignit și la piatra ungerii. Tră-
slujbă de mulţumire împreună cu părintele Serafim, viețuitor la locurile

irea noastră interioară atinge însă cote maxime atunci când îngenunchem
la Jaffa. Revenind la Ierusalim, vizităm aşezământul românesc, oficiem o

în faţa Mormântului Domnului. În biserica Sfintei Învieri petrecem multă
cartea Faptele Apostolilor despre activitatea desfășurată de Sfântul Petru

vreme, pentru a ne închina în toate paraclisele ce marchează diferite mo-
şi Gavriil”, lăcaşul unde vin şi credincioşii români stabiliţi aici și citim din
mente din timpul Patimilor Domnului, cântăm pricesne şi rămânem pro-
murile biblice). Ne închinăm și noi în biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail

fund impresionaţi în faţa fisurii produsă în stânca Golgotei după moartea
dernului oraş Tel Aviv şi cu un scurt popas în cartierul Jaffa (Iope din vre-
Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi continuăm călătoria cu un tur al mo-

În ziua următoare călătorim pe drumul de la Ierusalim la Ierihon,
închinăm în biserica ce păstrează mormântul și părticele din moaştele

trecând pe lângă hanul „La bunul samaritean” şi ne oprim la mănăstirea
tele Apostolilor ca loc al propovăduirii sfântului apostol Petru. Aici ne

Sfântul Gheorghe de la Hozeva, unde se află moaştele sfântului Ioan Iacob
spre oraşul Lod (Lida de altădată). Orașul este amintit în cartea Fap-
Hozevitul sau Românul şi peştera profetului Ilie. După ce ne închinăm
bind despre viața Înaintemergătorului Domnului, iar apoi ne îndreptăm

și cântăm, citim acatistul sfântului şi continuăm pelerinajul spre Ierihon
Maria cu Elisabeta. Aici petrecem de asemenea momente deosebite vor-

oprindu-ne la „dudul lui Zaheu” şi la Aşezământul românesc, unde
mului, locul naşterii sfântului Ioan Botezătorul şi al întâlnirii Fecioarei

petrecem clipe deosebite în rugăciune şi cântare, admirând frescele cu
Ajunul Buneivestiri ne găseşte la Ein Karem, cartier sudic al Ierusali-

sfinţii români din frumoasa biserică recent construită. O scurtă oprire
anul 1947 şi, după un scurt popas la Marea Moartă, revenim la Ierusalim.
în faţa muntelui Quarantania ne impresionează profund, gândindu-ne la
Qumran, locul unde au fost descoperite importante manuscrise biblice în

postul de 40 de zile și de 40 de nopți al Domnului, apoi ne îndreptăm spre
postul de 40 de zile și de 40 de nopți al Domnului, apoi ne îndreptăm spre

Qumran, locul unde au fost descoperite importante manuscrise biblice în
în faţa muntelui Quarantania ne impresionează profund, gândindu-ne la

anul 1947 şi, după un scurt popas la Marea Moartă, revenim la Ierusalim.
sfinţii români din frumoasa biserică recent construită. O scurtă oprire

Ajunul Buneivestiri ne găseşte la Ein Karem, cartier sudic al Ierusali-
petrecem clipe deosebite în rugăciune şi cântare, admirând frescele cu

mului, locul naşterii sfântului Ioan Botezătorul şi al întâlnirii Fecioarei
oprindu-ne la „dudul lui Zaheu” şi la Aşezământul românesc, unde

Maria cu Elisabeta. Aici petrecem de asemenea momente deosebite vor-
și cântăm, citim acatistul sfântului şi continuăm pelerinajul spre Ierihon

bind despre viața Înaintemergătorului Domnului, iar apoi ne îndreptăm
Hozevitul sau Românul şi peştera profetului Ilie. După ce ne închinăm

spre oraşul Lod (Lida de altădată). Orașul este amintit în cartea Fap-
Sfântul Gheorghe de la Hozeva, unde se află moaştele sfântului Ioan Iacob

tele Apostolilor ca loc al propovăduirii sfântului apostol Petru. Aici ne
trecând pe lângă hanul „La bunul samaritean” şi ne oprim la mănăstirea

închinăm în biserica ce păstrează mormântul și părticele din moaştele
În ziua următoare călătorim pe drumul de la Ierusalim la Ierihon,

Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi continuăm călătoria cu un tur al mo-
Domnului nostru Iisus Hristos.

dernului oraş Tel Aviv şi cu un scurt popas în cartierul Jaffa (Iope din vre-
fund impresionaţi în faţa fisurii produsă în stânca Golgotei după moartea

murile biblice). Ne închinăm și noi în biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail
mente din timpul Patimilor Domnului, cântăm pricesne şi rămânem pro-

şi Gavriil”, lăcaşul unde vin şi credincioşii români stabiliţi aici și citim din
vreme, pentru a ne închina în toate paraclisele ce marchează diferite mo-

cartea Faptele Apostolilor despre activitatea desfășurată de Sfântul Petru
în faţa Mormântului Domnului. În biserica Sfintei Învieri petrecem multă

la Jaffa. Revenind la Ierusalim, vizităm aşezământul românesc, oficiem o
irea noastră interioară atinge însă cote maxime atunci când îngenunchem
slujbă de mulţumire împreună cu părintele Serafim, viețuitor la locurile
şi cutremur”, pe Golgota, unde Iisus a fost răstignit și la piatra ungerii. Tră-

sfinte, iar în noaptea de 24 spre 25 martie participăm la Sfânta Liturghie
serica Sfântului Mormânt, unde ne rugăm şi ne plecăm genunchii, „cu frică

în biserica Sfântului Mormânt, prilej de aleasă bucurie duhovnicească
obosiţi de traseul lung străbătut în această zi, ne apropiem cu emoţie de bi-

pentru toţi pelerinii prezenţi.
120
121
Ţara Sfântă.
Ziua de 25 martie o petrecem la Nazaret, bucurându-ne duhovniceş-
multe decât am citit în cărţi şi am vizionat în reportajele şi filmele despre

te în locurile unde s-a petrecut minunea Buneivestiri. În acest oraş din
onat până la lacrimi şi unde am avut posibilitatea de a învăţa mult mai

„Galileea neamurilor” avem bucuria de a ne ruga în bisericile ortodoxă
vrednicit să vedem atâtea locuri minunate, în faţa cărora ne-am emoţi-

şi catolică închinate Buneivestiri, în biserica ridicată pe locul unde a fost
mulţumire şi de aleasă recunoştinţă faţă de Tatăl ceresc, Care ne-a în-

atelierul de tâmplărie al dreptului Iosif, frumuseţea zilei fiind sporită de
La întoarcerea acasă, în sufletul nostru coboară o stare de pace, de

impresionanta procesiune organizată de fraţii catolici în cinstea sărbă-
Mediterane și a ținutului din jur, de asemenea foarte impresionante.

torii Buneivestiri şi, la care au participat preoţi, credincioşi, fanfare, in-
precum și panorama care se deschide în fața ochilor noștri asupra Mării

clusiv o formaţie de credincioși scoţieni, îmbrăcaţi în costume naţionale.
proroc Ilie. Oraşul Haifa, cu minunatele grădini suspendate ale bahailor,

Continuăm apoi pelerinajul la Muntele Tabor (684 m altitudine) cel
ticul Akko, capitala cruciaţilor, și la Muntele Carmel, cu peştera sfântului

mai înalt munte din lume din punct de vedere spiritual, pentru că aici a
cem la Cana Galileii, locul primei minuni săvârşite de Domnul, apoi la an-
avut loc minunea Schimbării la Faţă a Domnului. După ce oficiem acatis-
Ultima zi a atât de plăcutului şi folositorului nostru pelerinaj o petre-

tul Buneivestiri, ne rugăm, admirăm minunata privelişte din jurul mun-
dorim să-l marcăm cântând „În Iordan …” şi „Mântuieşte, Doamne …”.

telui, facem cumpărături şi plecăm la Tiberiada pentru cazare la un hotel
moasă şi emoţionantă zi, bucurându-ne de un popas la râul Iordan, pe care

aflat pe ţărmul Mării Galileii.
şi admirând localităţile înşirate de-a lungul coastei. Încheiem această fru-

Ziua următoare ne aduce noi bucurii duhovniceşti la Tabgha, locul în-
lui Iisus, cu care efectuăm o scurtă croazieră pe marea liniştită, cântând

mulţirii pâinilor, la Capernaum „oraşul lui Iisus” („The City of Jesus”), cu
Galileii, unde ne aşteaptă corabia din lemn, asemănătoare celor din vremea
sinagoga în care a învăţat Iisus, lângă care se află casa sfântului apostol
nezeiască hrană, ne îndreptăm spre ţărmul lacului Ghenizaret sau Marea

Petru şi pe Muntele Fericirilor unde suntem profund impresionaţi de fru-
Lăsând în urmă aceste locuri minunate şi având sufletul plin de dum-

museţea locului şi simţim nevoia de a cânta și de a explica cele 9 fericiri.
museţea locului şi simţim nevoia de a cânta și de a explica cele 9 fericiri.

Lăsând în urmă aceste locuri minunate şi având sufletul plin de dum-
Petru şi pe Muntele Fericirilor unde suntem profund impresionaţi de fru-

nezeiască hrană, ne îndreptăm spre ţărmul lacului Ghenizaret sau Marea
sinagoga în care a învăţat Iisus, lângă care se află casa sfântului apostol
Galileii, unde ne aşteaptă corabia din lemn, asemănătoare celor din vremea
mulţirii pâinilor, la Capernaum „oraşul lui Iisus” („The City of Jesus”), cu

lui Iisus, cu care efectuăm o scurtă croazieră pe marea liniştită, cântând
Ziua următoare ne aduce noi bucurii duhovniceşti la Tabgha, locul în-

şi admirând localităţile înşirate de-a lungul coastei. Încheiem această fru-
aflat pe ţărmul Mării Galileii.

moasă şi emoţionantă zi, bucurându-ne de un popas la râul Iordan, pe care
telui, facem cumpărături şi plecăm la Tiberiada pentru cazare la un hotel

dorim să-l marcăm cântând „În Iordan …” şi „Mântuieşte, Doamne …”.
tul Buneivestiri, ne rugăm, admirăm minunata privelişte din jurul mun-

Ultima zi a atât de plăcutului şi folositorului nostru pelerinaj o petre-
avut loc minunea Schimbării la Faţă a Domnului. După ce oficiem acatis-

cem la Cana Galileii, locul primei minuni săvârşite de Domnul, apoi la an-
mai înalt munte din lume din punct de vedere spiritual, pentru că aici a
ticul Akko, capitala cruciaţilor, și la Muntele Carmel, cu peştera sfântului
Continuăm apoi pelerinajul la Muntele Tabor (684 m altitudine) cel

proroc Ilie. Oraşul Haifa, cu minunatele grădini suspendate ale bahailor,
clusiv o formaţie de credincioși scoţieni, îmbrăcaţi în costume naţionale.

precum și panorama care se deschide în fața ochilor noștri asupra Mării
torii Buneivestiri şi, la care au participat preoţi, credincioşi, fanfare, in-

Mediterane și a ținutului din jur, de asemenea foarte impresionante.
impresionanta procesiune organizată de fraţii catolici în cinstea sărbă-

La întoarcerea acasă, în sufletul nostru coboară o stare de pace, de
atelierul de tâmplărie al dreptului Iosif, frumuseţea zilei fiind sporită de

mulţumire şi de aleasă recunoştinţă faţă de Tatăl ceresc, Care ne-a în-
şi catolică închinate Buneivestiri, în biserica ridicată pe locul unde a fost

vrednicit să vedem atâtea locuri minunate, în faţa cărora ne-am emoţi-
„Galileea neamurilor” avem bucuria de a ne ruga în bisericile ortodoxă

onat până la lacrimi şi unde am avut posibilitatea de a învăţa mult mai
te în locurile unde s-a petrecut minunea Buneivestiri. În acest oraş din

multe decât am citit în cărţi şi am vizionat în reportajele şi filmele despre
Ziua de 25 martie o petrecem la Nazaret, bucurându-ne duhovniceş-

Ţara Sfântă.
121
122
pp. 23-24
Principele Carol, în rev. „Analele Banatului”, anul IV, aprilie-decembrie 1931, Timişoara,
Imbroane, Emanuil Ungurianu şi organizarea parohiei ortodoxe române Timişoara –
„Libertatea”,Pancevo, Serbia, anul LXII, nr. 40 (3398), 6 octombrie 2007, p. 10. Pr. Ioan
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 18 (420), sâmbătă 15 septembrie 2007, p. 2;
Triplă dezvelire de busturi la parohia Timişoara-Iosefin*
instalat în parohie. Odată cu instalarea preotului paroh, strădaniile lui E.
*
l-a ales pe preotul Ioan Imbroane care, la 26 decembrie 1927, a fost
parohiale. Publicându-se vacant postul de preot paroh , consiliul parohial
Au trecut mai bine de o sută de ani de când vrednicii de pomenire
Alexandru Mocioni), teren pe care să fie zidită biserica şi alte edificii
Iacob Marian şi soţia sa Lenca au luat iniţiativa de a înfiinţa o parohie
parohiei nou înfiinţate un teren de 1319,8 mp în Piaţa Asăneşti (astăzi
ortodoxă română în cartierul timişorean Principele Carol (Iosefin) şi
ani, tot urmare stăruinţelor lui E. Ungurianu, consiliul local donează
totodată, o şcoală confesională română. În acest scop, cei doi soţi au
în principiu, hotărârea credincioşilor şi a consiliului parohial. Peste patru
donat întreaga lor avere, evaluată la suma de 30.000 coroane, pentru
demersuri pe lângă Episcopia Aradului, care, în acelaşi an, a şi aprobat,
împlinirea acestor frumoase dorinţe, exemplul lor fiind urmat imediat
a primăriei. Cu acest prilej, s-a înfiinţat parohia noastră şi s-au făcut
şi de alţi oameni de suflet. De pildă, protopopul Panciovei, Trifon Miclea,
Principele Carol la o adunare generală de constituire în sala de şedinţe
originar din localitatea Satu-Nou (astăzi în Banatul sârbesc), a lăsat
1921 convocându-i pe toţi credincioşii ortodocşi români din cartierul
următoarea dispoziţie testamentară: „Las din averea mea 10.000 de
promotor al ideii privind înfiinţarea noii parohii timişorene, la 17 aprilie
coroane înfiinţândei mitropolii, arhiepiscopii sau episcopii din Timişoara-
Ungurianu. Acesta din urmă s-a făcut adevăratul interpret şi stăruitor
Cetate. Las câte 1.000 cor., adică una mie coroane înfiinţândelor parohii
primarul Cornel Grofşoreanu, Teodor Cosor şi mai ales, avocatul Emanuil
ort. rom. din Timişoara-Cetate şi Timişoara Carolin (Iosefin)”1. Celor
timişorene, oficialităţi şi credincioşi, cum au fost : dr. Nicolae Imbroane,
de mai sus s-au alăturat apoi numeroşi reprezentanţi ai vieţii culturale
de mai sus s-au alăturat apoi numeroşi reprezentanţi ai vieţii culturale
timişorene, oficialităţi şi credincioşi, cum au fost : dr. Nicolae Imbroane,
ort. rom. din Timişoara-Cetate şi Timişoara Carolin (Iosefin)”1. Celor
primarul Cornel Grofşoreanu, Teodor Cosor şi mai ales, avocatul Emanuil
Cetate. Las câte 1.000 cor., adică una mie coroane înfiinţândelor parohii
Ungurianu. Acesta din urmă s-a făcut adevăratul interpret şi stăruitor
coroane înfiinţândei mitropolii, arhiepiscopii sau episcopii din Timişoara-
promotor al ideii privind înfiinţarea noii parohii timişorene, la 17 aprilie
următoarea dispoziţie testamentară: „Las din averea mea 10.000 de
1921 convocându-i pe toţi credincioşii ortodocşi români din cartierul
originar din localitatea Satu-Nou (astăzi în Banatul sârbesc), a lăsat
Principele Carol la o adunare generală de constituire în sala de şedinţe
şi de alţi oameni de suflet. De pildă, protopopul Panciovei, Trifon Miclea,
a primăriei. Cu acest prilej, s-a înfiinţat parohia noastră şi s-au făcut
împlinirea acestor frumoase dorinţe, exemplul lor fiind urmat imediat
demersuri pe lângă Episcopia Aradului, care, în acelaşi an, a şi aprobat,
donat întreaga lor avere, evaluată la suma de 30.000 coroane, pentru
în principiu, hotărârea credincioşilor şi a consiliului parohial. Peste patru
totodată, o şcoală confesională română. În acest scop, cei doi soţi au
ani, tot urmare stăruinţelor lui E. Ungurianu, consiliul local donează
ortodoxă română în cartierul timişorean Principele Carol (Iosefin) şi
parohiei nou înfiinţate un teren de 1319,8 mp în Piaţa Asăneşti (astăzi
Iacob Marian şi soţia sa Lenca au luat iniţiativa de a înfiinţa o parohie
Alexandru Mocioni), teren pe care să fie zidită biserica şi alte edificii
Au trecut mai bine de o sută de ani de când vrednicii de pomenire
parohiale. Publicându-se vacant postul de preot paroh , consiliul parohial
l-a ales pe preotul Ioan Imbroane care, la 26 decembrie 1927, a fost
instalat în parohie. Odată cu instalarea preotului paroh, strădaniile lui E.
*
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 18 (420), sâmbătă 15 septembrie 2007, p. 2;
„Libertatea”,Pancevo, Serbia, anul LXII, nr. 40 (3398), 6 octombrie 2007, p. 10. Pr. Ioan Triplă dezvelire de busturi la parohia Timişoara-Iosefin*
Imbroane, Emanuil Ungurianu şi organizarea parohiei ortodoxe române Timişoara –
Principele Carol, în rev. „Analele Banatului”, anul IV, aprilie-decembrie 1931, Timişoara,
pp. 23-24
122
123
operei de caritate în parohie, pe care l-a şi aplicat mai târziu, „realizând o

Ungurianu au sporit în intensitate, tot mai mulţi credincioşi contribuind
nătate, preotul Ioan Imbroane a întocmit un proiect pentru organizarea

la fondul de zidire a bisericii. De asemenea, pe lângă subvenţiile primite
precum şi apostolatul laic” (Cronica parohială). La întoarcerea din străi-

de la autorităţi, parohia a organizat diferite concerte şi festivaluri, mulţi
şi Germania timp de 6 luni felul de organizare religioasă a tineretului,

intelectuali – de care preotul era apropiat – aducându-şi obolul lor la
Aradului i-a aprobat o bursă în străinătate, „pentru a studia în Austria

diferitele colecte organizate în scopul zidirii bisericii.
pra metodelor pastorale utilizate de catolici şi de protestanţi, Episcopia

În anul 1931, consiliul parohial prezidat de preotul Ioan Imbroane
Sylva”, unde a amenajat o capelă pentru elevi. Spre a se documenta asu-

a încredinţat arhitectului Victor Vlad, profesor la Politehnica din Timi-
a funcţionat ca profesor de religie la Liceul de fete, apoi la Liceul „Carmen

şoara, sarcina de a proiecta un lăcaş de rugăciune pe măsura evlaviei
lui militar. De la Rusca Montană, preotul Imbroane a venit la Timişoara şi

credincioşilor din acest cartier. La 8 septembrie 1936, episcopul Andrei
ganiza garda naţională română şi de a se îngriji de depunerea jurământu-

Magieru al Aradului a sfinţit noul locaş de închinare, spre bucuria şi mân-
siliul Naţional Român din Caransebeş să-i încredinţeze misiunea de a or-

gâierea sufletească a credincioşilor de atunci şi spre folosul duhovnicesc
italian, în calitate de preot militar, pentru ca, la 15 noiembrie 1918, Con-

al generaţiilor următoare.
la 26 aprilie şi preot la 27 aprilie 1914. În anul 1916 îl găsim pe frontul

Întru cinstirea acestor frumoase realizări şi în semn de recunoştin-
parohia Rusca Montană, protopopiatul Caransebeş, fiind hirotonit diacon

ţă faţă de înaintaşii, binefăcătorii şi ctitorii parohiei Timişoara Iosefin şi
(1910-1913). După terminarea studiilor teologice a fost numit preot la

ai bisericii parohiale, preoţii slujitori şi consiliul parohial, cu aprobarea
şi la Braşov, apoi a studiat Teologia la Institutul Teologic din Caransebeş

adunării parohiale, au hotărât, încă din luna octombrie a anului 2006,
comitatul Timiş (astăzi în Banatul sârbesc), a urmat liceul la Biserica Albă

amplasarea a trei busturi în parcul bisericii, care să ne aducă aminte me-
Preotul Ioan Imbroane (1890-1941), născut în localitatea Coştei,

reu de dragostea faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de credincioşi a pre-
arhitect Victor Vlad.

otului Ioan Imbroane, a avocatului Emanuil Ungurianu şi a profesorului
otului Ioan Imbroane, a avocatului Emanuil Ungurianu şi a profesorului

arhitect Victor Vlad.
reu de dragostea faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de credincioşi a pre-

Preotul Ioan Imbroane (1890-1941), născut în localitatea Coştei,
amplasarea a trei busturi în parcul bisericii, care să ne aducă aminte me-

comitatul Timiş (astăzi în Banatul sârbesc), a urmat liceul la Biserica Albă
adunării parohiale, au hotărât, încă din luna octombrie a anului 2006,

şi la Braşov, apoi a studiat Teologia la Institutul Teologic din Caransebeş
ai bisericii parohiale, preoţii slujitori şi consiliul parohial, cu aprobarea

(1910-1913). După terminarea studiilor teologice a fost numit preot la
ţă faţă de înaintaşii, binefăcătorii şi ctitorii parohiei Timişoara Iosefin şi

parohia Rusca Montană, protopopiatul Caransebeş, fiind hirotonit diacon
Întru cinstirea acestor frumoase realizări şi în semn de recunoştin-

la 26 aprilie şi preot la 27 aprilie 1914. În anul 1916 îl găsim pe frontul
al generaţiilor următoare.
italian, în calitate de preot militar, pentru ca, la 15 noiembrie 1918, Con-
gâierea sufletească a credincioşilor de atunci şi spre folosul duhovnicesc

siliul Naţional Român din Caransebeş să-i încredinţeze misiunea de a or-
Magieru al Aradului a sfinţit noul locaş de închinare, spre bucuria şi mân-

ganiza garda naţională română şi de a se îngriji de depunerea jurământu-
credincioşilor din acest cartier. La 8 septembrie 1936, episcopul Andrei

lui militar. De la Rusca Montană, preotul Imbroane a venit la Timişoara şi
şoara, sarcina de a proiecta un lăcaş de rugăciune pe măsura evlaviei

a funcţionat ca profesor de religie la Liceul de fete, apoi la Liceul „Carmen
a încredinţat arhitectului Victor Vlad, profesor la Politehnica din Timi-

Sylva”, unde a amenajat o capelă pentru elevi. Spre a se documenta asu-
În anul 1931, consiliul parohial prezidat de preotul Ioan Imbroane

pra metodelor pastorale utilizate de catolici şi de protestanţi, Episcopia
diferitele colecte organizate în scopul zidirii bisericii.

Aradului i-a aprobat o bursă în străinătate, „pentru a studia în Austria
intelectuali – de care preotul era apropiat – aducându-şi obolul lor la

şi Germania timp de 6 luni felul de organizare religioasă a tineretului,
de la autorităţi, parohia a organizat diferite concerte şi festivaluri, mulţi

precum şi apostolatul laic” (Cronica parohială). La întoarcerea din străi-
la fondul de zidire a bisericii. De asemenea, pe lângă subvenţiile primite

nătate, preotul Ioan Imbroane a întocmit un proiect pentru organizarea
Ungurianu au sporit în intensitate, tot mai mulţi credincioşi contribuind

operei de caritate în parohie, pe care l-a şi aplicat mai târziu, „realizând o
123
124
Emanuil Ungurianu a fost membru fondator al „Reuniunii femeilor

operă unică în felul ei în Ţara Românească” (Cronica parohială).
şi cu terenuri obţinute de la primărie.

Preotul Ioan Imbroane a organizat cercul religios al elevilor „Sfânta
rohiale” şi cu fondurile băneşti necesare construcţiei bisericilor, precum

Ecaterina”, frecventat şi de eleve aparţinătoare altor confesiuni creştine,
şi Timişoara Cetate, înzestrate, prin purtarea lui de grijă, cu „sesiuni pa-

a efectuat cu aceștia pelerinaje la mănăstiri şi a activat în cadrul Asocia-
cultură pentru înfiinţarea parohiilor Timişoara Principele Carol (Iosefin)

ţiei clerului „Andrei Şaguna”. Pentru noua parohie, a amenajat o capelă la
din Vârşeţ (Serbia). La acestea se adaugă strădaniile neobositului om de

Şcoala generală nr. 8 (Piaţa Dragalina), unde a slujit până la construirea
Tot lui îi revine meritul de a fi înfiinţat şi organizat parohia românească

bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.
sământul populaţiei ortodoxe şi a repartizat parohiile care să-i aparţină.

Presa românească din Arad şi din oraşul de pe Bega a evidenţiat stră-
ritoriului noii episcopii, a adunat datele statistice necesare, a făcut recen-

daniile preotului Ioan Imbroane pentru ridicarea monumentalei biserici
adevărată avere pe atunci. Pe lângă aceasta, s-a ocupat de delimitarea te-

devenită, peste câţiva ani, prima catedrală a Timişoarei. După sfinţirea
ne din Timişoara”, pe care a sprijinit-o cu suma de 10.000 de coroane, o

noului lăcaş de cult, vrednicul preot a muncit mult şi în ogorul spiritu-
nea pentru crearea unui fond pe seama înfiinţândei episcopii gr. or. româ-
al. El a înfiinţat societatea caritativă „Sfânta Maria” a femeilor din paro-
mişcării pentru înfiinţarea Episcopiei Timişoarei şi a înfiinţat „Reuniu-

hie, care oferea ajutoare nevoiaşilor, a pus bazele dispensarului parohial,
Avocatul Emanuil Ungurianu (1845-1929) s-a ridicat în fruntea

unde primeau consultaţii gratuite bolnavii săraci şi copiii din parohie, a
bisericii pe care a ctitorit-o.

iniţiat corul parohial „Doina Banatului” şi a donat 368 de volume, plus
rie 1941, a adormit în Domnul, trupul fiind aşezat în cripta din subsolul
sute de reviste, bibliotecii parohiale. Pentru tineri, a obţinut de la primă-
Între timp, însă, boala de inimă de care suferea s-a agravat şi, la 2 februa-
rie un teren pe malul stâng al Begăi, nu departe de biserică, având spaţii
cultural la Episcopia Timişoarei şi a fost hirotesit întru iconom stavrofor.

pentru plajă, agrement, baie etc. Fiind un foarte bun cântăreţ, predicator
rică, a fost recompensat de forurile bisericeşti prin numirea de consilier

şi om de cultură, adept al ordinii, al curăţeniei şi al punctualităţii în bise-
şi om de cultură, adept al ordinii, al curăţeniei şi al punctualităţii în bise-

rică, a fost recompensat de forurile bisericeşti prin numirea de consilier
pentru plajă, agrement, baie etc. Fiind un foarte bun cântăreţ, predicator
cultural la Episcopia Timişoarei şi a fost hirotesit întru iconom stavrofor.
rie un teren pe malul stâng al Begăi, nu departe de biserică, având spaţii

Între timp, însă, boala de inimă de care suferea s-a agravat şi, la 2 februa-
sute de reviste, bibliotecii parohiale. Pentru tineri, a obţinut de la primă-

rie 1941, a adormit în Domnul, trupul fiind aşezat în cripta din subsolul
iniţiat corul parohial „Doina Banatului” şi a donat 368 de volume, plus

bisericii pe care a ctitorit-o.
unde primeau consultaţii gratuite bolnavii săraci şi copiii din parohie, a

Avocatul Emanuil Ungurianu (1845-1929) s-a ridicat în fruntea
hie, care oferea ajutoare nevoiaşilor, a pus bazele dispensarului parohial,

mişcării pentru înfiinţarea Episcopiei Timişoarei şi a înfiinţat „Reuniu-
al. El a înfiinţat societatea caritativă „Sfânta Maria” a femeilor din paro-

nea pentru crearea unui fond pe seama înfiinţândei episcopii gr. or. româ-
noului lăcaş de cult, vrednicul preot a muncit mult şi în ogorul spiritu-

ne din Timişoara”, pe care a sprijinit-o cu suma de 10.000 de coroane, o
devenită, peste câţiva ani, prima catedrală a Timişoarei. După sfinţirea

adevărată avere pe atunci. Pe lângă aceasta, s-a ocupat de delimitarea te-
daniile preotului Ioan Imbroane pentru ridicarea monumentalei biserici

ritoriului noii episcopii, a adunat datele statistice necesare, a făcut recen-
Presa românească din Arad şi din oraşul de pe Bega a evidenţiat stră-

sământul populaţiei ortodoxe şi a repartizat parohiile care să-i aparţină.
bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Tot lui îi revine meritul de a fi înfiinţat şi organizat parohia românească
Şcoala generală nr. 8 (Piaţa Dragalina), unde a slujit până la construirea

din Vârşeţ (Serbia). La acestea se adaugă strădaniile neobositului om de
ţiei clerului „Andrei Şaguna”. Pentru noua parohie, a amenajat o capelă la

cultură pentru înfiinţarea parohiilor Timişoara Principele Carol (Iosefin)
a efectuat cu aceștia pelerinaje la mănăstiri şi a activat în cadrul Asocia-

şi Timişoara Cetate, înzestrate, prin purtarea lui de grijă, cu „sesiuni pa-
Ecaterina”, frecventat şi de eleve aparţinătoare altor confesiuni creştine,

rohiale” şi cu fondurile băneşti necesare construcţiei bisericilor, precum
Preotul Ioan Imbroane a organizat cercul religios al elevilor „Sfânta

şi cu terenuri obţinute de la primărie.
operă unică în felul ei în Ţara Românească” (Cronica parohială).

Emanuil Ungurianu a fost membru fondator al „Reuniunii femeilor
124
125
mai ales biserica parohiei Timişoara Iosefin, „aşezământ vrednic de pu-

române din Timişoara” (1893-1894), membru în comitetul acesteia şi,
Nou, Anina şi din satele Secul, Izvor, Herendeşti-Cadăr, Ghiroda, etc. şi

din 1927, membru de onoare. Prin testament a lăsat jumătate din averea
bisericile din Timişoara Mehala, din Târgu Mureş, Reşiţa, Braşov, Aradul
sa pentru a fi acordată, în părţi egale, parohiilor Timişoara Iosefin şi Ti-
troducând unele tehnici noi, precum ar fi betonul armat. Amintim aici

mişoara Cetate, la care se adaugă şi un mare număr de acţiuni şi titluri
tor Vlad îl constituie bisericile ortodoxe, pentru construcţia acestora in-

la diferite instituţii de credit, ale căror dobânzi au fost încasate până la
Un capitol deosebit de important în activitatea de proiectare a lui Vic-

stabilizarea din 1947.
băi publice (Caransebeş), case particulare etc.

În calitate de preşedinte al consiliului parohial, E. Ungurianu a coordo-
mine pentru elevi şi pentru studenţi, spitale, stadioane, creşe, grădiniţe,

nat toate acţiunile acestuia pentru construcţia bisericii cu hramul „Naşte-
Harmadia), case naţionale (Reşiţa, Igriş), fabrici (Timişoara, Reşiţa), că-

rea Maicii Domnului”, pe care nu a mai apucat să o vadă ridicată, desfăşu-
tura din Timişoara, împreună cu arhitectul Corneliu Liuba), şcoli (Tapia,

rând, în paralel, o bogată activitate pe tărâm şcolar, economic, politic, ca
epoca în care a trăit. Între acestea se află clădiri administrative (Prefec-

membru în diferite asociaţii culturale şi iniţiator al fundaţiilor : „Emanuil
ferite părţi ale ţării, reprezentative pentru cultura românească şi pentru

Ungurianu”, „Antoniu Mocioni”, „Mitra Ungurianu” (după numele mamei
ţiilor s-a materializat în peste 200 de proiecte şi edificii răspândite în di-

sale) şi „Trandafil”.
Reuşita profesorului şi arhitectului Victor Vlad în domeniul construc-

Profesorul şi arhitectul Victor Vlad (1889-1967), originar din Lu-
Arhitecţilor din România, al cărei preşedinte a fost câţiva ani.

goj, a studiat la Facultatea de Arhitectură şi la Şcoala Tehnică Superioară
Profesorul Victor Vlad a contribuit şi la înfiinţarea Filialei Banat a Uniunii

din Budapesta, precum şi la Facultatea de Poduri şi Şosele din capita-
din Timişoara, funcţie pe care a mai deţinut-o apoi între anii 1956-1961.
la Ungariei. La Budapesta a activat în Asociaţia Culturală a Studenţilor
(1962). În anul 1941, a fost numit decan al noii Facultăţi de construcţii

Români din Ungaria, participând la numeroase manifestări culturale şi
la Politehnică, la Catedra de Geometrie descriptivă, până la pensionare

sportive. Din anul 1920 s-a mutat la Timişoara şi a funcţionat la Şcoa-
sportive. Din anul 1920 s-a mutat la Timişoara şi a funcţionat la Şcoa-

la Politehnică, la Catedra de Geometrie descriptivă, până la pensionare
Români din Ungaria, participând la numeroase manifestări culturale şi

(1962). În anul 1941, a fost numit decan al noii Facultăţi de construcţii
la Ungariei. La Budapesta a activat în Asociaţia Culturală a Studenţilor

din Timişoara, funcţie pe care a mai deţinut-o apoi între anii 1956-1961.
din Budapesta, precum şi la Facultatea de Poduri şi Şosele din capita-

Profesorul Victor Vlad a contribuit şi la înfiinţarea Filialei Banat a Uniunii
goj, a studiat la Facultatea de Arhitectură şi la Şcoala Tehnică Superioară

Arhitecţilor din România, al cărei preşedinte a fost câţiva ani.
Profesorul şi arhitectul Victor Vlad (1889-1967), originar din Lu-

Reuşita profesorului şi arhitectului Victor Vlad în domeniul construc-
sale) şi „Trandafil”.
ţiilor s-a materializat în peste 200 de proiecte şi edificii răspândite în di-
Ungurianu”, „Antoniu Mocioni”, „Mitra Ungurianu” (după numele mamei

ferite părţi ale ţării, reprezentative pentru cultura românească şi pentru
membru în diferite asociaţii culturale şi iniţiator al fundaţiilor : „Emanuil

epoca în care a trăit. Între acestea se află clădiri administrative (Prefec-
rând, în paralel, o bogată activitate pe tărâm şcolar, economic, politic, ca

tura din Timişoara, împreună cu arhitectul Corneliu Liuba), şcoli (Tapia,
rea Maicii Domnului”, pe care nu a mai apucat să o vadă ridicată, desfăşu-

Harmadia), case naţionale (Reşiţa, Igriş), fabrici (Timişoara, Reşiţa), că-
nat toate acţiunile acestuia pentru construcţia bisericii cu hramul „Naşte-

mine pentru elevi şi pentru studenţi, spitale, stadioane, creşe, grădiniţe,
În calitate de preşedinte al consiliului parohial, E. Ungurianu a coordo-

băi publice (Caransebeş), case particulare etc.
stabilizarea din 1947.

Un capitol deosebit de important în activitatea de proiectare a lui Vic-
la diferite instituţii de credit, ale căror dobânzi au fost încasate până la

tor Vlad îl constituie bisericile ortodoxe, pentru construcţia acestora in-
mişoara Cetate, la care se adaugă şi un mare număr de acţiuni şi titluri

troducând unele tehnici noi, precum ar fi betonul armat. Amintim aici
sa pentru a fi acordată, în părţi egale, parohiilor Timişoara Iosefin şi Ti-

bisericile din Timişoara Mehala, din Târgu Mureş, Reşiţa, Braşov, Aradul
din 1927, membru de onoare. Prin testament a lăsat jumătate din averea
Nou, Anina şi din satele Secul, Izvor, Herendeşti-Cadăr, Ghiroda, etc. şi
române din Timişoara” (1893-1894), membru în comitetul acesteia şi,

mai ales biserica parohiei Timişoara Iosefin, „aşezământ vrednic de pu-
125
126
tere creatoare a unei provincii dreptcredincioase, a Banatului românesc” 4 Prot. dr. Patrichie Țiucra, în rev. cit., p. 76.
(Cronica parohială, p. 15). Planurile arhitectului V. Vlad şi execuţia, de o 3 I. Imbroane, op. cit., p. 28.
ra, Ed. Helicon, Timişoara, 1993, pp. 68-81.
2 Coleta de Sabata, Ioan Munteanu, Remember, Profesori ai Şcolii Politehnice Timişoa-
concepţie arhitectonică originală, cu clopotniţa aparte şi cu elemente de
tehnică modernă, fac din această biserică o podoabă a oraşului nostru.
Arhitectul Victor Vlad s-a implicat, totodată, şi în descoperirea, pu-
nerea în valoare şi restaurarea vechilor monumente de arhitectură, ac-
tivând şi în cadrul secţiunii bănăţene a Comisiei monumentelor istorice.
care sunt datoriile noastre faţă de viitorul ţării şi al neamului nostru”4.

Astfel, a realizat restaurări la bisericile de lemn din Bucovăţ, Margina,
din istoria poporului român din Banat, din care să citim şi să învăţăm
Curtea, la biserica mare din Lugoj, la mănăstirea ortodoxă din Lipova şi
sufletul. Aceste monumente să fie pentru noi o carte deschisă, o pagină

altele. Ca recunoaştere a bogatei sale activităţi, a primit titlul de „Profesor
în viaţă”3 şi pentru a ne reaminti „frumoasele virtuţi care le-au împodobit

Universitar Emerit” în anul 19622.
felnicia, cu entuziasmul şi ostenelile lor, ne-au indicat cărările de urmat

Dezvelirea şi binecuvântarea celor trei busturi, opera sculptorului Au-
zate ca să aducem prinosul nostru de recunoştinţă „acelora care, cu jert-

rel Gheorghe Ardeleanu, s-a făcut duminică, 9 septembrie a.c., în cinstea
Manifestările bisericeşti şi culturale din 9 septembrie au fost organi-

hramului bisericii, în prezenţa P.S. Părinte Paisie Lugojanu, a primaru-
Casei de Cultură din Timişoara.

lui Timişoarei, dr. Gheorghe Ciuhandu, a sute de credincioşi şi a fanfa-
trie de fraţii din Banatul sârbesc şi de membrii ansamblului „Timişul” al

rei Societăţii „Mihai Eminescu” din Coştei, Serbia. Profesorul universitar
patriotice şi vechile cântece tradiţionale româneşti executate cu măies-

Cornel Ungureanu, preotul paroh Ionel Popescu şi P. S. Sa au subliniat
Credincioşii prezenţi au ascultat apoi, cu bucurie, frumoasele melodii

contribuţia de excepţie a preotului Ioan Imbroane, a avocatului Emanuil
struirea monumentalului nostru lăcaş de închinare.

Ungurianu şi a profesorului Victor Vlad la înfiinţarea parohiei şi la con-
Ungurianu şi a profesorului Victor Vlad la înfiinţarea parohiei şi la con-

struirea monumentalului nostru lăcaş de închinare.
contribuţia de excepţie a preotului Ioan Imbroane, a avocatului Emanuil

Credincioşii prezenţi au ascultat apoi, cu bucurie, frumoasele melodii
Cornel Ungureanu, preotul paroh Ionel Popescu şi P. S. Sa au subliniat

patriotice şi vechile cântece tradiţionale româneşti executate cu măies-
rei Societăţii „Mihai Eminescu” din Coştei, Serbia. Profesorul universitar

trie de fraţii din Banatul sârbesc şi de membrii ansamblului „Timişul” al
lui Timişoarei, dr. Gheorghe Ciuhandu, a sute de credincioşi şi a fanfa-

Casei de Cultură din Timişoara.
hramului bisericii, în prezenţa P.S. Părinte Paisie Lugojanu, a primaru-

Manifestările bisericeşti şi culturale din 9 septembrie au fost organi-
rel Gheorghe Ardeleanu, s-a făcut duminică, 9 septembrie a.c., în cinstea

zate ca să aducem prinosul nostru de recunoştinţă „acelora care, cu jert-
Dezvelirea şi binecuvântarea celor trei busturi, opera sculptorului Au-

felnicia, cu entuziasmul şi ostenelile lor, ne-au indicat cărările de urmat
Universitar Emerit” în anul 19622.

în viaţă”3 şi pentru a ne reaminti „frumoasele virtuţi care le-au împodobit
altele. Ca recunoaştere a bogatei sale activităţi, a primit titlul de „Profesor

sufletul. Aceste monumente să fie pentru noi o carte deschisă, o pagină
Curtea, la biserica mare din Lugoj, la mănăstirea ortodoxă din Lipova şi

din istoria poporului român din Banat, din care să citim şi să învăţăm
Astfel, a realizat restaurări la bisericile de lemn din Bucovăţ, Margina,

care sunt datoriile noastre faţă de viitorul ţării şi al neamului nostru”4.
tivând şi în cadrul secţiunii bănăţene a Comisiei monumentelor istorice.

nerea în valoare şi restaurarea vechilor monumente de arhitectură, ac-
Arhitectul Victor Vlad s-a implicat, totodată, şi în descoperirea, pu-
tehnică modernă, fac din această biserică o podoabă a oraşului nostru.
concepţie arhitectonică originală, cu clopotniţa aparte şi cu elemente de
2 Coleta de Sabata, Ioan Munteanu, Remember, Profesori ai Şcolii Politehnice Timişoa-
(Cronica parohială, p. 15). Planurile arhitectului V. Vlad şi execuţia, de o

ra, Ed. Helicon, Timişoara, 1993, pp. 68-81.
tere creatoare a unei provincii dreptcredincioase, a Banatului românesc”

3 I. Imbroane, op. cit., p. 28.
4 Prot. dr. Patrichie Țiucra, în rev. cit., p. 76.
126
127
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 20 (422), luni, 15 octombrie 2007, p. 2.
implicării tinerilor în viața Bisericii, pentru a da o nouă speranță Europei

de interesante au fost și secțiunile în care s-a discutat despre necesitatea
și de Est, dar și cu influența mass-media catolică asupra societății. La fel
Europa sub orizont creștin*1
cu structura și cu activitățile desfășurate de „Caritas” în Europa Centrală

tarul acestor rânduri, au oferit tuturor posibilitatea de a se familiariza
Sorin Ghilezan de la parohia Carani, protopopiatul Timișoara, și semna-
În zilele de 20-22 septembrie 2007, localitatea germană Freising a
preotul Cristian Pavel, consilier pe probleme de asistență socială, preotul

găzduit lucrările celui de-al 11-lea congres internațional organizat de
Lucrările pe secțiuni, la care au participat și delegații eparhiei noastre:

cunoscuta fundație romano-catolică „Renovabis” din Germania, creată
contribuția Bisericii la dezvoltarea domeniului școlar.

după 1990 pentru a contribui la procesul de înnoire a Europei Centrale și
punsuri ale creștinilor cu privire la problematica sărăciei și au evidențiat

Răsăritene. Ca și în anii anteriori, congresul s-a bucurat de participarea
petuării valorilor comune și a valorilor creștine în Europa, au oferit răs-

a peste 300 de delegați din 27 de țări ale Europei: catolici, greco-cato-
Muszynski din Polonia au adus în atenția participanților necesitatea per-

lici, ortodocși și protestanți. Pe lângă clerici (cardinali, episcopi, preoți,
Sewerynski, ministru în guvernul polonez, și arhiepiscopul Henryk

profesori de Teologie, călugări și călugărițe) și reprezentanți ai diferi-
Ingo Friedrich, chestor al Parlamentului European, profesor dr. Michal

telor organizații creștine și filantropice precum „Caritas” sau „Kirche in
Referatele susținute de Ján Figel, membru al Comisiei Europene, dr.

Not”, congresul „Renovabis” a reunit laolaltă politicieni, experți, oameni
dialog interesant și util totodată între creștinii din răsărit și cei din apus.
de știință și ziariști, dar și credincioși dornici să cunoască îndeaproape
plen, cât și în cadrul a opt cercuri de lucru, fapt ce a dat naștere unui
activitățile social-caritative desfășurate de Biserică.
(Formarea societății – dezvoltarea credinței), a fost dezbătută atât în

Tema din anul acesta, „Gesellschaft gestalten – Glauben entfalten”
Tema din anul acesta, „Gesellschaft gestalten – Glauben entfalten”

(Formarea societății – dezvoltarea credinței), a fost dezbătută atât în
activitățile social-caritative desfășurate de Biserică.

plen, cât și în cadrul a opt cercuri de lucru, fapt ce a dat naștere unui
de știință și ziariști, dar și credincioși dornici să cunoască îndeaproape

dialog interesant și util totodată între creștinii din răsărit și cei din apus.
Not”, congresul „Renovabis” a reunit laolaltă politicieni, experți, oameni

Referatele susținute de Ján Figel, membru al Comisiei Europene, dr.
telor organizații creștine și filantropice precum „Caritas” sau „Kirche in

Ingo Friedrich, chestor al Parlamentului European, profesor dr. Michal
profesori de Teologie, călugări și călugărițe) și reprezentanți ai diferi-

Sewerynski, ministru în guvernul polonez, și arhiepiscopul Henryk
lici, ortodocși și protestanți. Pe lângă clerici (cardinali, episcopi, preoți,

Muszynski din Polonia au adus în atenția participanților necesitatea per-
a peste 300 de delegați din 27 de țări ale Europei: catolici, greco-cato-

petuării valorilor comune și a valorilor creștine în Europa, au oferit răs-
Răsăritene. Ca și în anii anteriori, congresul s-a bucurat de participarea

punsuri ale creștinilor cu privire la problematica sărăciei și au evidențiat
după 1990 pentru a contribui la procesul de înnoire a Europei Centrale și

contribuția Bisericii la dezvoltarea domeniului școlar.
cunoscuta fundație romano-catolică „Renovabis” din Germania, creată

Lucrările pe secțiuni, la care au participat și delegații eparhiei noastre:
găzduit lucrările celui de-al 11-lea congres internațional organizat de

preotul Cristian Pavel, consilier pe probleme de asistență socială, preotul
În zilele de 20-22 septembrie 2007, localitatea germană Freising a

Sorin Ghilezan de la parohia Carani, protopopiatul Timișoara, și semna-
tarul acestor rânduri, au oferit tuturor posibilitatea de a se familiariza
cu structura și cu activitățile desfășurate de „Caritas” în Europa Centrală
și de Est, dar și cu influența mass-media catolică asupra societății. La fel
Europa sub orizont creștin*1 de interesante au fost și secțiunile în care s-a discutat despre necesitatea
implicării tinerilor în viața Bisericii, pentru a da o nouă speranță Europei
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 20 (422), luni, 15 octombrie 2007, p. 2.
127
128
raltaich (lângă Passau).

creștine, despre dezvoltarea învățământului superior și a școlii în general,
răspunsurile la strană fiind date de corul mănăstirii catolice din Niede-

dar și cu privire la angajamentul mirenilor în activitățile bisericești,
comunități românești din München, ajutat de delegații eparhiei noastre,

angajament pus la încercare nu de puține ori în vremea noastră.
după ritualul ortodox, de către preotul dr. Mircea Basarab, paroh al unei
Pe lângă cele menționate, au fost prezentate și scurte referate cu pri-
în programul religios fiind inclusă și oficierea unei slujbe de Vecernie,

vire la activitatea social-caritativă în Rusia, Bosnia-Herțegovina și Cehia,
Dimineața și seara, participanții la congres s-au rugat împreună,

urmate de întrebări și de dezbateri ample. Vorbitorii au apreciat că ne-
și la moștenirea creștină.
voile oamenilor sunt încă mari, mai ales în centrul și estul Europei, fapt
să lupte împreună pentru a determina Europa să nu renunțe la rădăcinile

pentru care este nevoie de promovarea unor parteneriate între Biseri-
centrul și în estul continentului nostru. Așadar, Bisericile sunt chemate

că și Stat, pentru depășirea problemelor cu care aceștia se confruntă. La
Europei, însă la fel de vizibile sunt și urmele regimului comunist ateu în

fel de importantă este apoi colaborarea între Biserica Romano-Catolică
Angajamentul creștin autentic devine tot mai vizibil în multe țări ale
și cea Ortodoxă în derularea unor proiecte cu caracter filantropic, mai
mensiunilor creștine ale culturii și ale civilizației europene.

ales în țările cu o rată a șomajului foarte ridicată (în Bosnia-Herțegovina,
europeană nu poate fi înțeleasă fără creștinism și fără recunoașterea di-

rata șomajului este de 43%). Îngrijorător este și faptul că în Germania
creștine atât la nivel gimnazial-liceal, cât și superior, întrucât identitatea

de est, fostă comunistă, și în Cehia, foarte mulți oameni nu sunt botezați
valorilor creștine în societate, de înființarea unor unități de învățământ

și, ca atare, nu aparțin niciunei Biserici. Spre pildă, Cehia are peste 10
ei. Pentru a se ajunge la acest deziderat este nevoie însă de promovarea

milioane de locuitori, din care 2,7 milioane sunt catolici, 600.000 aparțin
eforturile și de a construi o Europă nouă axată pe principiile Evangheli-

altor confesiuni, iar ceilalți sunt fără religie. Ce perspective de viitor are
misiunea creștinilor, indiferent cărei Biserici aparțin, este de a-și uni

creștinismul în Europa – se întreba unul dintre experți – în contextul în
te deveni majoritară pe bătrânul continent? Date fiind aceste probleme,

care, de exemplu, populația musulmană este în creștere și, în 2050, poa-
care, de exemplu, populația musulmană este în creștere și, în 2050, poa-

te deveni majoritară pe bătrânul continent? Date fiind aceste probleme,
creștinismul în Europa – se întreba unul dintre experți – în contextul în

misiunea creștinilor, indiferent cărei Biserici aparțin, este de a-și uni
altor confesiuni, iar ceilalți sunt fără religie. Ce perspective de viitor are
eforturile și de a construi o Europă nouă axată pe principiile Evangheli-
milioane de locuitori, din care 2,7 milioane sunt catolici, 600.000 aparțin
ei. Pentru a se ajunge la acest deziderat este nevoie însă de promovarea
și, ca atare, nu aparțin niciunei Biserici. Spre pildă, Cehia are peste 10
valorilor creștine în societate, de înființarea unor unități de învățământ
de est, fostă comunistă, și în Cehia, foarte mulți oameni nu sunt botezați

creștine atât la nivel gimnazial-liceal, cât și superior, întrucât identitatea
rata șomajului este de 43%). Îngrijorător este și faptul că în Germania

europeană nu poate fi înțeleasă fără creștinism și fără recunoașterea di-
ales în țările cu o rată a șomajului foarte ridicată (în Bosnia-Herțegovina,

mensiunilor creștine ale culturii și ale civilizației europene.
și cea Ortodoxă în derularea unor proiecte cu caracter filantropic, mai

Angajamentul creștin autentic devine tot mai vizibil în multe țări ale
fel de importantă este apoi colaborarea între Biserica Romano-Catolică

Europei, însă la fel de vizibile sunt și urmele regimului comunist ateu în
că și Stat, pentru depășirea problemelor cu care aceștia se confruntă. La

centrul și în estul continentului nostru. Așadar, Bisericile sunt chemate
pentru care este nevoie de promovarea unor parteneriate între Biseri-

să lupte împreună pentru a determina Europa să nu renunțe la rădăcinile
voile oamenilor sunt încă mari, mai ales în centrul și estul Europei, fapt
și la moștenirea creștină.
urmate de întrebări și de dezbateri ample. Vorbitorii au apreciat că ne-

Dimineața și seara, participanții la congres s-au rugat împreună,
vire la activitatea social-caritativă în Rusia, Bosnia-Herțegovina și Cehia,

în programul religios fiind inclusă și oficierea unei slujbe de Vecernie,
Pe lângă cele menționate, au fost prezentate și scurte referate cu pri-

după ritualul ortodox, de către preotul dr. Mircea Basarab, paroh al unei
angajament pus la încercare nu de puține ori în vremea noastră.

comunități românești din München, ajutat de delegații eparhiei noastre,
dar și cu privire la angajamentul mirenilor în activitățile bisericești,

răspunsurile la strană fiind date de corul mănăstirii catolice din Niede-
creștine, despre dezvoltarea învățământului superior și a școlii în general,

raltaich (lângă Passau).
128
129
Tot în cadrul congresului „Renovabis” a fost prezentat și volumul ce
cuprinde lucrările susținute anul trecut, între acestea regăsindu-se și re-
feratul susținut de preotul Ionel Popescu, cu privire la situația familiei în
România zilelor noastre.
În duminica de 23 septembrie 2007, preoții timișoreni au oficiat
Sfânta Liturghie la catedrala mitropolitană din Nürnberg, cu binecuvân-
tarea Înaltpreasfințitului Părinte Serafim Joantă, iar luni, 24 septembrie,
a fost vizitat importantul așezământ social-caritativ din Neuendettelsau,
care aparține Bisericii Evanghelice din Germania, fiind primiți cu multă
bunăvoință de către rectorul Hermann Schoenauer. Fondat în urmă cu
peste 170 de ani, așezământul diaconal din localitatea menționată, cu
peste 6.000 de angajați, cuprinde școli, azile pentru vârstnici, spitale,
centre pentru persoane cu handicap și desfășoară, concomitent, acțiuni
social-caritative în țări din centrul și din estul Europei, între care și Ro-
mânia.
Discuțiile avute cu oficialii fundației „Renovabis” și cu rectorul
pentru acțiunile filantropice din eparhia noastră.

așezământului din Neuendettelsau, precum și prezentarea proiectelor
unor noi parteneriate și la facilitarea obținerii unor surse de finanțare

social-caritative derulate la nivelul Centrului eparhial timișorean, au con-
din Germania, la sporirea încrederii acestora în perspectiva încheierii

tribuit la intensificarea legăturilor frățești cu catolicii și cu evanghelicii
tribuit la intensificarea legăturilor frățești cu catolicii și cu evanghelicii

din Germania, la sporirea încrederii acestora în perspectiva încheierii
social-caritative derulate la nivelul Centrului eparhial timișorean, au con-

unor noi parteneriate și la facilitarea obținerii unor surse de finanțare
așezământului din Neuendettelsau, precum și prezentarea proiectelor

pentru acțiunile filantropice din eparhia noastră.
Discuțiile avute cu oficialii fundației „Renovabis” și cu rectorul

mânia.
social-caritative în țări din centrul și din estul Europei, între care și Ro-
centre pentru persoane cu handicap și desfășoară, concomitent, acțiuni
peste 6.000 de angajați, cuprinde școli, azile pentru vârstnici, spitale,
peste 170 de ani, așezământul diaconal din localitatea menționată, cu
bunăvoință de către rectorul Hermann Schoenauer. Fondat în urmă cu
care aparține Bisericii Evanghelice din Germania, fiind primiți cu multă
a fost vizitat importantul așezământ social-caritativ din Neuendettelsau,
tarea Înaltpreasfințitului Părinte Serafim Joantă, iar luni, 24 septembrie,
Sfânta Liturghie la catedrala mitropolitană din Nürnberg, cu binecuvân-
În duminica de 23 septembrie 2007, preoții timișoreni au oficiat
România zilelor noastre.
feratul susținut de preotul Ionel Popescu, cu privire la situația familiei în
cuprinde lucrările susținute anul trecut, între acestea regăsindu-se și re-
Tot în cadrul congresului „Renovabis” a fost prezentat și volumul ce
129
130
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 21(423), joi 1 noiembrie 2007, p. 3.
cele 50 de biserici şi 40 de mănăstiri, care constituie zestrea spirituală a

subsol se află cripta în care a fost martirizat şi îngropat Sf. Dimitrie). Din
frumoasa şi impunătoarea catedrală vizitată de pelerinii timişoreni (la
Pe urmele Sfinţilor Apostoli Pavel şi Andrei *1
Dimitrios, care nu s-a lepădat de credinţă şi ale cărui moaşte se află în

fixat aici reşedinţa (300 d. Hr.), la Salonic a avut loc martiriul generalului
epistolele I-II Tesaloniceni. În anii împăratului roman Galeriu, care şi-a
Activitatea desfăşurată de preot în cadrul parohiei unde funcţionează
evreilor, întemeind comunitatea creştină de aici, căreia i-a adresat apoi

este nu numai complexă şi mereu orientată spre nevoile credincioşilor,
torii misionare, pe la anii 50/51 şi a propovăduit trei sâmbete în sinagoga

ci presupune şi o adaptare a metodelor pastorale la mentalitatea, modul
î. Hr. Sfântul Apostol Pavel a venit la Salonic în cursul celei de-a doua călă-
de viaţă şi la vremurile în care trăiesc aceştia. Misiunea fiecărui păstor
Salonica, căsătorită cu generalul Kassandros, care l-a înfiinţat în anul 316

de suflete este aşadar de a se îngriji, „cu timp şi fără timp”, de mântuirea
milenii şi aminteşte tuturor de numele surorii lui Alexandru cel Mare,

păstoriţilor, de a se implica activ în viaţa culturală şi în activitatea social-
mărime al ţării (cu peste 1 milion de locuitori), are o istorie întinsă pe

caritativă a comunităţii încredinţată spre păstorire, de a dinamiza viaţa
Salonicul, primul oraş vizitat, capitala de nord a Greciei, al doilea ca

bisericească şi de a intensifica legăturile sale cu toţi credincioşii, indi-
Atena, Patras, insula Corfu, mănăstirile de la Meteore, Salonic, Timişoara.

ferent de vârstă şi de profesie. În acest context, pe lângă metodele pas-
brie a.c., pe itinerariul : Salonic, Muntele Olimp, insulele Evia şi Eghina,

torale deja consacrate, pelerinajul bisericesc utilizat încă din vechime,
un astfel de pelerinaj în Grecia, care s-a derulat în perioada 7-16 octom-

contribuie cu succes la apropierea credincioşilor de Biserică, la întărirea
practică a adevărurilor de credinţă, parohia Timişoara-Iosefin a organizat

în credinţă şi la îmbogăţirea orizontului lor spiritual, istoric, cultural etc.
pelerinajul bisericesc constituie un act veritabil de smerenie şi de trăire

Ţinând seama de considerentele mai sus exprimate, ca şi de faptul că
Ţinând seama de considerentele mai sus exprimate, ca şi de faptul că

pelerinajul bisericesc constituie un act veritabil de smerenie şi de trăire
în credinţă şi la îmbogăţirea orizontului lor spiritual, istoric, cultural etc.

practică a adevărurilor de credinţă, parohia Timişoara-Iosefin a organizat
contribuie cu succes la apropierea credincioşilor de Biserică, la întărirea

un astfel de pelerinaj în Grecia, care s-a derulat în perioada 7-16 octom-
torale deja consacrate, pelerinajul bisericesc utilizat încă din vechime,

brie a.c., pe itinerariul : Salonic, Muntele Olimp, insulele Evia şi Eghina,
ferent de vârstă şi de profesie. În acest context, pe lângă metodele pas-

Atena, Patras, insula Corfu, mănăstirile de la Meteore, Salonic, Timişoara.
bisericească şi de a intensifica legăturile sale cu toţi credincioşii, indi-

Salonicul, primul oraş vizitat, capitala de nord a Greciei, al doilea ca
caritativă a comunităţii încredinţată spre păstorire, de a dinamiza viaţa

mărime al ţării (cu peste 1 milion de locuitori), are o istorie întinsă pe
păstoriţilor, de a se implica activ în viaţa culturală şi în activitatea social-

milenii şi aminteşte tuturor de numele surorii lui Alexandru cel Mare,
de suflete este aşadar de a se îngriji, „cu timp şi fără timp”, de mântuirea

Salonica, căsătorită cu generalul Kassandros, care l-a înfiinţat în anul 316
de viaţă şi la vremurile în care trăiesc aceştia. Misiunea fiecărui păstor

î. Hr. Sfântul Apostol Pavel a venit la Salonic în cursul celei de-a doua călă-
ci presupune şi o adaptare a metodelor pastorale la mentalitatea, modul

torii misionare, pe la anii 50/51 şi a propovăduit trei sâmbete în sinagoga
este nu numai complexă şi mereu orientată spre nevoile credincioşilor,

evreilor, întemeind comunitatea creştină de aici, căreia i-a adresat apoi
Activitatea desfăşurată de preot în cadrul parohiei unde funcţionează

epistolele I-II Tesaloniceni. În anii împăratului roman Galeriu, care şi-a
fixat aici reşedinţa (300 d. Hr.), la Salonic a avut loc martiriul generalului
Dimitrios, care nu s-a lepădat de credinţă şi ale cărui moaşte se află în
frumoasa şi impunătoarea catedrală vizitată de pelerinii timişoreni (la
subsol se află cripta în care a fost martirizat şi îngropat Sf. Dimitrie). Din Pe urmele Sfinţilor Apostoli Pavel şi Andrei *1
cele 50 de biserici şi 40 de mănăstiri, care constituie zestrea spirituală a
* „Învierea”, Timișoara, anul XVIII, nr. 21(423), joi 1 noiembrie 2007, p. 3.
130
131
Ajunşi în cunoscutul port Pireu, pelerinii porniţi din oraşul de pe Bega

Salonicului, grupul timişorean s-a închinat şi în bisericile Sfânta Teodora,
bucurie duhovnicească.
Sfânta Sofia şi Sfântul Grigorie Palama (catedrala mitropolitană), unde se
tul pelerinilor impresii greu de uitat şi au creat tuturor o stare de aleasă

află moaştele celui ce a pus bazele „Teologiei palamite”, și apoi a admirat
seţat de bisericile din piatră ridicate pe colinele din jur, au lăsat în sufle-
„Arcul lui Galeriu” (sec. IV), agora romană şi turnul alb, ridicat de vene-
Sihăstria, biserica impunătoare ridicată în cinstea lui şi peisajul înfrumu-

ţieni şi refăcut de turci în secolul al XV-lea, în apropierea căruia se află
Chilia Sfântului Nectarie, asemănătoare cu cea a părintelui Cleopa de la

statuia ecvestră a lui Alexandru cel Mare.
la moaştele sale, l-a declarat sfânt, cu ziua de prăznuire la 9 noiembrie.

Pelerinajul celor 8 preoţi şi 36 de credincioşi timişoreni a continuat
dul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se săvârşesc

apoi la mănăstirea Sfântul Dionisie de pe muntele Olimp şi la Mănăstirea
năstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. În anul 1961, Sino-

Cuvioasa Paraschiva aflată la poalele respectivului masiv muntos, atât de
anul 1953, trupul său a fost scos din mormânt şi aşezat în biserica mă-
cunoscut mai ales datorită mitologiei greceşti. Un popas de aleasă înăl-
trupul său a fost găsit întreg şi nestricat, răspândind bună mireasmă. În

ţare duhovnicească a fost făcut apoi pe insula Evia (Eubeea), a doua ca
Sfântul Nectarie a trecut la Domnul şi, după mai bine de douăzeci de ani,
mărime după Creta, despărţită de continent printr-o strâmtoare de 40
rie, mitropolitul Pentapolei, între anii 1904-1907. La 8 noiembrie 1920,

m, numită Canalul Euripus, peste care a fost ridicat un pod impunător.
rinii au ajuns la aşezământul monahal ctitorit de Sfântul ierarh Necta-

Pe această insulă, ce a jucat un rol important în antichitate, a trăit o bună
După o călătorie de două ore cu feribotul până la insula Eghina, pele-

parte din viaţă şi a muncit cunoscutul filosof păgân Aristotel (322 î. Hr.),
şi s-au închinat în faţa raclei cu trupul întreg al Sfântului Ioan Rusul.

şi tot acolo se află moaştele Sfântului Ioan Rusul, născut într-un sat din
pelerinii au participat la Sfânta Liturghie, s-au spovedit, s-au împărtăşit

Rusia pe la anul 1690, trăitor în Asia Mică şi trecut la Domnul în ziua de
Asia Mică, din pricina turcilor. În frumoasa biserică ridicată în anul 1951,
27 mai 1730. După trei ani, trupul său a fost descoperit intact, neputrezit,
şi a fost adus în oraşul Procopie de grecii refugiaţi în țara de baștină din

înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care îl păstrează până astăzi
înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care îl păstrează până astăzi

şi a fost adus în oraşul Procopie de grecii refugiaţi în țara de baștină din
27 mai 1730. După trei ani, trupul său a fost descoperit intact, neputrezit,
Asia Mică, din pricina turcilor. În frumoasa biserică ridicată în anul 1951,
Rusia pe la anul 1690, trăitor în Asia Mică şi trecut la Domnul în ziua de

pelerinii au participat la Sfânta Liturghie, s-au spovedit, s-au împărtăşit
şi tot acolo se află moaştele Sfântului Ioan Rusul, născut într-un sat din
şi s-au închinat în faţa raclei cu trupul întreg al Sfântului Ioan Rusul.
parte din viaţă şi a muncit cunoscutul filosof păgân Aristotel (322 î. Hr.),
După o călătorie de două ore cu feribotul până la insula Eghina, pele-
Pe această insulă, ce a jucat un rol important în antichitate, a trăit o bună

rinii au ajuns la aşezământul monahal ctitorit de Sfântul ierarh Necta-
m, numită Canalul Euripus, peste care a fost ridicat un pod impunător.

rie, mitropolitul Pentapolei, între anii 1904-1907. La 8 noiembrie 1920,
mărime după Creta, despărţită de continent printr-o strâmtoare de 40

Sfântul Nectarie a trecut la Domnul şi, după mai bine de douăzeci de ani,
ţare duhovnicească a fost făcut apoi pe insula Evia (Eubeea), a doua ca

trupul său a fost găsit întreg şi nestricat, răspândind bună mireasmă. În
cunoscut mai ales datorită mitologiei greceşti. Un popas de aleasă înăl-

anul 1953, trupul său a fost scos din mormânt şi aşezat în biserica mă-
Cuvioasa Paraschiva aflată la poalele respectivului masiv muntos, atât de

năstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. În anul 1961, Sino-
apoi la mănăstirea Sfântul Dionisie de pe muntele Olimp şi la Mănăstirea

dul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se săvârşesc
Pelerinajul celor 8 preoţi şi 36 de credincioşi timişoreni a continuat

la moaştele sale, l-a declarat sfânt, cu ziua de prăznuire la 9 noiembrie.
statuia ecvestră a lui Alexandru cel Mare.

Chilia Sfântului Nectarie, asemănătoare cu cea a părintelui Cleopa de la
ţieni şi refăcut de turci în secolul al XV-lea, în apropierea căruia se află

Sihăstria, biserica impunătoare ridicată în cinstea lui şi peisajul înfrumu-
„Arcul lui Galeriu” (sec. IV), agora romană şi turnul alb, ridicat de vene-
seţat de bisericile din piatră ridicate pe colinele din jur, au lăsat în sufle-
află moaştele celui ce a pus bazele „Teologiei palamite”, și apoi a admirat

tul pelerinilor impresii greu de uitat şi au creat tuturor o stare de aleasă
Sfânta Sofia şi Sfântul Grigorie Palama (catedrala mitropolitană), unde se

bucurie duhovnicească.
Salonicului, grupul timişorean s-a închinat şi în bisericile Sfânta Teodora,

Ajunşi în cunoscutul port Pireu, pelerinii porniţi din oraşul de pe Bega
131
132
suntem încântaţi de frumoasa şi de impunătoarea catedrală construită în

s-au îndreptat spre cele mai cunoscute obiective religioase şi culturale
învrednicit să păşim pe aceste meleaguri binecuvântate. Dintru început,

ale capitalei Greciei, Atena, a cărei istorie începe cu aproximativ 3000
pletite cu sentimente de recunoştinţă faţă de Părintele ceresc, care ne-a

de ani î. Hr. Sfântul Apostol Pavel a ajuns la Atena, oraşul marilor gândi-
o parte din moaştele sale, a trezit în sufletul tuturor emoţii puternice, îm-
tori, filosofi, oratori şi artişti ai lumii antice, tot în cursul celei de-a doua
apostolul care ne-a născut pe noi în Hristos, şi locul în care se păstrează

călătorii misionare, după ce propovăduise Evanghelia la Filipi, Salonic şi
Apropierea de Patras, oraşul în care a fost martirizat Apostolul Andrei,

Bereea, vestind noua învăţătură „în sinagogă şi în piaţă, în fiecare zi, cu
important şi de actual pentru creştinii de atunci şi de totdeauna.

cei ce erau de faţă” (Faptele Apostolilor 17, 17). Noutatea mesajului creş-
de a medita la cuprinsul epistolelor I-a şi a II-a către Corinteni, atât de

tin a stârnit curiozitatea filosofilor atenieni, care l-au dus pe apostol în
Apostolului Pavel aici, în cursul călătoriilor a II-a şi a III-a misionare şi

„Areopag zicând : „Putem să cunoaştem care este această învăţătură nouă
a reciti versetele cărţii Faptele Apostolilor referitoare la propovăduirea

grăită de tine ?” (F.A. 17, 19). Apostolul a rostit atunci pe colina stâncoasă
tru a uni Marea Egeea şi cea Ionică, a constituit un binevenit prilej de

numită Areopag, unde în vechime se afla templul zeului Ares, cuvântarea
Oprirea la Canalul Corint (6,3 km lungime/23 m lăţime), realizat pen-

despre „Dumnezeul necunoscut” (17, 23), care a contribuit la încreştina-
care se află Biserica Sfântul Gheorghe, ş.a.

rea mai multor localnici, între care Dionisie Areopagitul, primul episcop
lamentul, Licavitos (277 m altitudine), în traducere „Colina Lupilor”, pe

al cetăţii şi o femeie pe nume Damaris. Impresionaţi de cele întâmplate
Muzeul Naţional de Arheologie, unul din cele mai bogate din lume, par-
pe Areopag şi de evenimentele care se leagă de Acropole, colina aflată la
şi politică din capitala Greciei, precum arcul lui Hadrian, templul lui Zeus,
câţiva zeci de metri mai sus, având în centru vestitul Parthenon, templul
la pelerinaj şi cu alte locuri ori edificii cu rezonanţă religioasă, culturală

închinat zeiţei – fecioare Athena, construit în vremea lui Pericle (sec. V î.
şi biserica Sfânta Varvara. Un tur de oraş i-a familiarizat pe participanţii

Hr.), de agora ce se întinde mai jos, cu biserica Sfinţii Apostoli, dar şi de
tând catedrala mitropolitană, biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon

priveliştea asupra imensei capitale, pelerinii şi-au continuat traseul vizi-
priveliştea asupra imensei capitale, pelerinii şi-au continuat traseul vizi-

tând catedrala mitropolitană, biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon
Hr.), de agora ce se întinde mai jos, cu biserica Sfinţii Apostoli, dar şi de

şi biserica Sfânta Varvara. Un tur de oraş i-a familiarizat pe participanţii
închinat zeiţei – fecioare Athena, construit în vremea lui Pericle (sec. V î.

la pelerinaj şi cu alte locuri ori edificii cu rezonanţă religioasă, culturală
câţiva zeci de metri mai sus, având în centru vestitul Parthenon, templul
şi politică din capitala Greciei, precum arcul lui Hadrian, templul lui Zeus,
pe Areopag şi de evenimentele care se leagă de Acropole, colina aflată la

Muzeul Naţional de Arheologie, unul din cele mai bogate din lume, par-
al cetăţii şi o femeie pe nume Damaris. Impresionaţi de cele întâmplate

lamentul, Licavitos (277 m altitudine), în traducere „Colina Lupilor”, pe
rea mai multor localnici, între care Dionisie Areopagitul, primul episcop
care se află Biserica Sfântul Gheorghe, ş.a.
despre „Dumnezeul necunoscut” (17, 23), care a contribuit la încreştina-

Oprirea la Canalul Corint (6,3 km lungime/23 m lăţime), realizat pen-
numită Areopag, unde în vechime se afla templul zeului Ares, cuvântarea

tru a uni Marea Egeea şi cea Ionică, a constituit un binevenit prilej de
grăită de tine ?” (F.A. 17, 19). Apostolul a rostit atunci pe colina stâncoasă
a reciti versetele cărţii Faptele Apostolilor referitoare la propovăduirea
„Areopag zicând : „Putem să cunoaştem care este această învăţătură nouă

Apostolului Pavel aici, în cursul călătoriilor a II-a şi a III-a misionare şi
tin a stârnit curiozitatea filosofilor atenieni, care l-au dus pe apostol în

de a medita la cuprinsul epistolelor I-a şi a II-a către Corinteni, atât de
cei ce erau de faţă” (Faptele Apostolilor 17, 17). Noutatea mesajului creş-
important şi de actual pentru creştinii de atunci şi de totdeauna.
Bereea, vestind noua învăţătură „în sinagogă şi în piaţă, în fiecare zi, cu

Apropierea de Patras, oraşul în care a fost martirizat Apostolul Andrei,
călătorii misionare, după ce propovăduise Evanghelia la Filipi, Salonic şi

apostolul care ne-a născut pe noi în Hristos, şi locul în care se păstrează
tori, filosofi, oratori şi artişti ai lumii antice, tot în cursul celei de-a doua
o parte din moaştele sale, a trezit în sufletul tuturor emoţii puternice, îm-
de ani î. Hr. Sfântul Apostol Pavel a ajuns la Atena, oraşul marilor gândi-
pletite cu sentimente de recunoştinţă faţă de Părintele ceresc, care ne-a
ale capitalei Greciei, Atena, a cărei istorie începe cu aproximativ 3000

învrednicit să păşim pe aceste meleaguri binecuvântate. Dintru început,
s-au îndreptat spre cele mai cunoscute obiective religioase şi culturale

suntem încântaţi de frumoasa şi de impunătoarea catedrală construită în
132
133
1979, în stil neo-bizantin, asemănătoare cu biserica parohiei Timişoara
toţi adevărate modele de urmare a lui Hristos.

Iosefin, care adăposteşte capul apostolului şi o parte din lemnul crucii în
pre sfinţii la ale căror moaşte ne-am închinat şi care rămân pentru noi
formă de X, pe care a fost răstignit. Închinându-ne în faţa amândurora,
şi de împrospătare a cunoştinţelor despre Apostolii Pavel şi Andrei, des-

citim Acatistul Sfântului Andrei, cântăm troparul sfântului, admirăm in-
lui Dumnezeu că ne-a hărăzit atâtea zile de aleasă bucurie duhovnicească

teriorul decorat cu fresce, candelabre şi candele strălucitoare şi plecăm
cându-se acasă mai bogat sufleteşte şi mai întărit în credinţă, mulţumind

spre insula Corfu (Kerkyra), situată în Marea Ionică, lângă litoralul de
La Meteore, pelerinajul nostru în vechea Elladă ia sfârşit, fiecare întor-

vest al Greciei şi Albaniei, imortalizată în „Odiseea” lui Homer sub nume-
vieţuitori, celelalte fiind părăsite şi în ruine.

le de Scheria.
etc. Din păcate, doar 6 mănăstiri din cele 24 existente în trecut mai au
Oraşul Corfu, capitala insulei, impresionează şi încântă vizitatorii cu
muzeu, bibliotecă şi păstrează obiecte de cult, manuscrise vechi, moaşte

cele două fortăreţe care domină marea, cu străzile înguste, casele albe,
în rugăciune, post şi meditaţie. Pe lângă biserică, fiecare mănăstire are

înalte şi mai ales cu îmbinarea diferitelor stiluri arhitectonice specifice
ctitorit aceste aşezăminte atât de greu accesibile şi s-au nevoit apoi aici
oraşelor Veneţia şi Napoli, dar şi Franţei ori Angliei. Scopul nostru prin-
stârnesc în sufletul fiecăruia sentimente de admiraţie faţă de cei ce au

cipal este însă de a ne ruga în biserica ce păstrează moaştele Sfântului
şi de domnitori români. Marea Meteoră, Sfântul Varlaam şi Sfânta Treime

Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, originar din
monahale încă din secolele IX-X d. Hr., unele dintre ele sprijinite material
insula Cipru. Familiarizându-ne cu viaţa şi faptele sale minunate, cu ati-
specialişti. Pe vârful unora dintre stânci au fost întemeiate aşezăminte

tudinea fermă adoptată împotriva ereziei lui Arie la Sinodul I ecumenic
vărată „pădure de piatră”, ciudăţenie geografică inexplicabilă şi pentru

de la Niceea (325), ne închinăm cu evlavie înaintea raclei cu sfintele sale
Meteorelor (aproximativ 1000 m), care domină câmpia Thesaliei, o ade-

moaşte, ne rugăm, cântăm pricesne şi, îmbarcându-ne pe feribot, por-
ţinutul muntos al Epirului, ajungem în faţa impunătoarelor stânci ale

nim spre portul Igumeniţa cu destinaţia mănăstirile Meteore. Străbătând
nim spre portul Igumeniţa cu destinaţia mănăstirile Meteore. Străbătând

ţinutul muntos al Epirului, ajungem în faţa impunătoarelor stânci ale
moaşte, ne rugăm, cântăm pricesne şi, îmbarcându-ne pe feribot, por-

Meteorelor (aproximativ 1000 m), care domină câmpia Thesaliei, o ade-
de la Niceea (325), ne închinăm cu evlavie înaintea raclei cu sfintele sale

vărată „pădure de piatră”, ciudăţenie geografică inexplicabilă şi pentru
tudinea fermă adoptată împotriva ereziei lui Arie la Sinodul I ecumenic

specialişti. Pe vârful unora dintre stânci au fost întemeiate aşezăminte
insula Cipru. Familiarizându-ne cu viaţa şi faptele sale minunate, cu ati-

monahale încă din secolele IX-X d. Hr., unele dintre ele sprijinite material
Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, originar din

şi de domnitori români. Marea Meteoră, Sfântul Varlaam şi Sfânta Treime
cipal este însă de a ne ruga în biserica ce păstrează moaştele Sfântului

stârnesc în sufletul fiecăruia sentimente de admiraţie faţă de cei ce au
oraşelor Veneţia şi Napoli, dar şi Franţei ori Angliei. Scopul nostru prin-
ctitorit aceste aşezăminte atât de greu accesibile şi s-au nevoit apoi aici
înalte şi mai ales cu îmbinarea diferitelor stiluri arhitectonice specifice

în rugăciune, post şi meditaţie. Pe lângă biserică, fiecare mănăstire are
cele două fortăreţe care domină marea, cu străzile înguste, casele albe,
muzeu, bibliotecă şi păstrează obiecte de cult, manuscrise vechi, moaşte
Oraşul Corfu, capitala insulei, impresionează şi încântă vizitatorii cu

etc. Din păcate, doar 6 mănăstiri din cele 24 existente în trecut mai au
le de Scheria.
vieţuitori, celelalte fiind părăsite şi în ruine.
vest al Greciei şi Albaniei, imortalizată în „Odiseea” lui Homer sub nume-

La Meteore, pelerinajul nostru în vechea Elladă ia sfârşit, fiecare întor-
spre insula Corfu (Kerkyra), situată în Marea Ionică, lângă litoralul de

cându-se acasă mai bogat sufleteşte şi mai întărit în credinţă, mulţumind
teriorul decorat cu fresce, candelabre şi candele strălucitoare şi plecăm

lui Dumnezeu că ne-a hărăzit atâtea zile de aleasă bucurie duhovnicească
citim Acatistul Sfântului Andrei, cântăm troparul sfântului, admirăm in-

şi de împrospătare a cunoştinţelor despre Apostolii Pavel şi Andrei, des-
formă de X, pe care a fost răstignit. Închinându-ne în faţa amândurora,

pre sfinţii la ale căror moaşte ne-am închinat şi care rămân pentru noi
Iosefin, care adăposteşte capul apostolului şi o parte din lemnul crucii în

toţi adevărate modele de urmare a lui Hristos.
1979, în stil neo-bizantin, asemănătoare cu biserica parohiei Timişoara

133
134
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr.2 (452), joi, 15 ianuarie 2009, p. 2
gorie, episcopul Nyssei şi Sfântul Petru, episcopul Sevastiei, iar doi vor
episcopi: Sfântul Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfântul Gri-
cuvântată de Dumnezeu cu zece copii. Trei dintre aceştia vor ajunge
Sfântul Vasile cel Mare – dascăl al lumii şi ierarh*1
Familia creştină a vestitului retor Vasile şi a Emmeliei a fost bine-

gorie Taumaturgul.
tată a Sfântului Vasile, Macrina cea Bătrână, fusese ucenica sfântului Gri-
La iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orto-
povăduiau Apostolii Pavel şi Petru. De reţinut şi faptul că bunica dinspre

doxe Române, Sfântul Sinod, în şedinţa sa din 29 octombrie 2008, a pro-
creştine se regăseau în primul secol după Hristos, când în acele părţi pro-
clamat anul 2009 ca „Anul comemorativ - omagial al Sfântului Vasile cel
de martir), care se trăgeau din familii nobile şi bogate, ale căror rădăcini
Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379) şi al celorlalţi părinţi
Taurus şi la vest cu Galatia), din părinţii Vasile şi Emmelia (Emilia, fiică

capadocieni” şi a aprobat programul cadru-naţional bisericesc privind
mărginită la nord cu Pontul şi Armenia, la est cu Eufratul, la sud cu munţii

modul de desfăşurare în cuprinsul Patriarhiei Române a manifestărilor
(oraş situat în provincia romană Cappadocia din Asia Mică, Turcia de azi,
ce vor fi organizate în fiecare eparhie, în şcolile teologice şi în parohiile
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330, la Cezareea Cappadociei
noastre, realizate cu aportul profesorilor de Teologie, al specialiştilor, al
tină şi din toate timpurile.

preoţilor şi al monahilor.
în conştiinţa Bisericii, a clericilor şi a credincioşilor din toată lumea creş-

Iniţiativa Părintelui Patriarh Daniel şi hotărârea Sfântului Sinod au
i-a legat, fiind amândoi „o inimă şi un suflet”, au rămas pentru totdeauna

ca temei faptul că anul acesta se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la
temeiate prin nevoinţele, prin lupta împotriva ereziilor şi prietenia care

Domnul a Sfântului Vasile cel Mare şi 1680 de ani de la naşterea Sfântu-
care prin viaţa, prin opera, prin aşezămintele filantropice şi monahale în-
lui Grigorie de Nazianz, doi sfinţi capadocieni „dascăli ai lumii şi ierarhi”,
lui Grigorie de Nazianz, doi sfinţi capadocieni „dascăli ai lumii şi ierarhi”,

care prin viaţa, prin opera, prin aşezămintele filantropice şi monahale în-
Domnul a Sfântului Vasile cel Mare şi 1680 de ani de la naşterea Sfântu-

temeiate prin nevoinţele, prin lupta împotriva ereziilor şi prietenia care
ca temei faptul că anul acesta se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la

i-a legat, fiind amândoi „o inimă şi un suflet”, au rămas pentru totdeauna
Iniţiativa Părintelui Patriarh Daniel şi hotărârea Sfântului Sinod au

în conştiinţa Bisericii, a clericilor şi a credincioşilor din toată lumea creş-
preoţilor şi al monahilor.
tină şi din toate timpurile.
noastre, realizate cu aportul profesorilor de Teologie, al specialiştilor, al

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330, la Cezareea Cappadociei
ce vor fi organizate în fiecare eparhie, în şcolile teologice şi în parohiile

(oraş situat în provincia romană Cappadocia din Asia Mică, Turcia de azi,
modul de desfăşurare în cuprinsul Patriarhiei Române a manifestărilor

mărginită la nord cu Pontul şi Armenia, la est cu Eufratul, la sud cu munţii
capadocieni” şi a aprobat programul cadru-naţional bisericesc privind

Taurus şi la vest cu Galatia), din părinţii Vasile şi Emmelia (Emilia, fiică
Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379) şi al celorlalţi părinţi

de martir), care se trăgeau din familii nobile şi bogate, ale căror rădăcini
clamat anul 2009 ca „Anul comemorativ - omagial al Sfântului Vasile cel

creştine se regăseau în primul secol după Hristos, când în acele părţi pro-
doxe Române, Sfântul Sinod, în şedinţa sa din 29 octombrie 2008, a pro-

povăduiau Apostolii Pavel şi Petru. De reţinut şi faptul că bunica dinspre
La iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orto-

tată a Sfântului Vasile, Macrina cea Bătrână, fusese ucenica sfântului Gri-
gorie Taumaturgul.
Familia creştină a vestitului retor Vasile şi a Emmeliei a fost bine-
cuvântată de Dumnezeu cu zece copii. Trei dintre aceştia vor ajunge
episcopi: Sfântul Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, Sfântul Gri- Sfântul Vasile cel Mare – dascăl al lumii şi ierarh*1
gorie, episcopul Nyssei şi Sfântul Petru, episcopul Sevastiei, iar doi vor
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr.2 (452), joi, 15 ianuarie 2009, p. 2
134
135
ra Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989, p.27 îmbrăca haina monahală: Sfânta Macrina cea Tânără şi Naucratios. Şase
330-379, în vol. Sfântul Vasile cel Mare, închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa, Editu- membri ai acestei minunate familii s-au învrednicit de trecerea în rândul
1 Pr. prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare, profil istoric şi cultural,
ditaţia şi exorcismele, aşa cum învăţa, de altfel, Hristos Domnul: „Acest
sfinţilor şi în sinaxarele Bisericii noastre. La cei deja amintiţi, se adaugă
căciunea, rugăciunea neîncetată, hrana cu produse vegetale, postul, me-

bunica Sfântului Vasile, Macrina cea Bătrână şi mama sa Emmelia.
în terapeutică practicile monahale: metania simplă până la pământ, ple-

Tatăl Sfântului Vasile şi-a dorit ca fiul său să devină tot retor, dar edu-
fund monahismul apusean. În această perioadă a vieţii sale, a introdus

caţia creştină, învăţătura şi vieţuirea de care s-a bucurat în familie, înde-
valabile şi astăzi în întreaga Biserică Ortodoxă şi care au influenţat pro-

osebi prin bunica şi prin mama sa, l-au influenţat definitiv în cursul vieţii.
pentru care a elaborat Regulile Mari şi Mici, de muncă şi de rugăciune,

Astfel, deşi a studiat la vestitele şcoli din Cezareea Cappadociei, cunoscu-
mănăstirilor existente în provincia Pont, la Annesi, pe malul râului Iris,

te prin cultivarea elocinţei (unde l-a întâlnit pe cel ce avea să fie Sfântul
364 a fost hirotonit preot şi, nu peste mult timp, a preluat conducerea
Grigorie), la Constantinopol, unde a audiat dascăli renumiţi şi mari filo-
încredinţa viaţa propovăduirii Evangheliei şi slujirii aproapelui. În anul

sofi ai acelor vremuri, cum a fost Libaniu, iar mai apoi la „Atena cea de
cariera universitară pe care i-o oferea dascălul său Libaniu, pentru a-şi
aur”, cum o numea bunul său prieten Grigorie de Nazianz, tânărul Vasile
şi-a impropriat valorile monahismului răsăritean şi s-a hotărât să refuze

nu s-a mulţumit cu studiile de retorică, de gramatică, de matematică și
ta, a cunoscut renumitele aşezăminte monahale din părţile respective,

de astronomie, de geometrie și de fizică, de medicină şi de filosofie, ci,
rească la Locurile Sfinte, în Egipt, în Siria şi în Mesopotamia. În felul aces-

împreună cu amintitul prieten, „dorea însuşirea virtuţii încă din această
ritoare, l-au determinat să renunţe la meseria abia începută şi să călăto-

perioadă a vieţii […]”, consacrându-se nu studiilor celor plăcute, ci celor
dorinţa de desăvârşire şi de cunoaştere a izvoarelor credinţei dreptmă-

mai utile, care le puteau imprima pecetea virtuţii. Nu cunoşteau decât
a practicat un timp retorica. Dragostea faţă de Dumnezeu şi de Biserică,

două drumuri – scria Sfântul Grigorie de Nazianz: unul la bisericile creş-
După încheierea perioadei de studii, a revenit în localitatea natală şi

tine şi la învăţătorii de acolo şi al doilea la dascălii profani”2.
tine şi la învăţătorii de acolo şi al doilea la dascălii profani”2.

După încheierea perioadei de studii, a revenit în localitatea natală şi
două drumuri – scria Sfântul Grigorie de Nazianz: unul la bisericile creş-

a practicat un timp retorica. Dragostea faţă de Dumnezeu şi de Biserică,
mai utile, care le puteau imprima pecetea virtuţii. Nu cunoşteau decât

dorinţa de desăvârşire şi de cunoaştere a izvoarelor credinţei dreptmă-
perioadă a vieţii […]”, consacrându-se nu studiilor celor plăcute, ci celor

ritoare, l-au determinat să renunţe la meseria abia începută şi să călăto-
împreună cu amintitul prieten, „dorea însuşirea virtuţii încă din această

rească la Locurile Sfinte, în Egipt, în Siria şi în Mesopotamia. În felul aces-
de astronomie, de geometrie și de fizică, de medicină şi de filosofie, ci,

ta, a cunoscut renumitele aşezăminte monahale din părţile respective,
nu s-a mulţumit cu studiile de retorică, de gramatică, de matematică și

şi-a impropriat valorile monahismului răsăritean şi s-a hotărât să refuze
aur”, cum o numea bunul său prieten Grigorie de Nazianz, tânărul Vasile
cariera universitară pe care i-o oferea dascălul său Libaniu, pentru a-şi
sofi ai acelor vremuri, cum a fost Libaniu, iar mai apoi la „Atena cea de
încredinţa viaţa propovăduirii Evangheliei şi slujirii aproapelui. În anul
Grigorie), la Constantinopol, unde a audiat dascăli renumiţi şi mari filo-

364 a fost hirotonit preot şi, nu peste mult timp, a preluat conducerea
te prin cultivarea elocinţei (unde l-a întâlnit pe cel ce avea să fie Sfântul
mănăstirilor existente în provincia Pont, la Annesi, pe malul râului Iris,
Astfel, deşi a studiat la vestitele şcoli din Cezareea Cappadociei, cunoscu-

pentru care a elaborat Regulile Mari şi Mici, de muncă şi de rugăciune,
osebi prin bunica şi prin mama sa, l-au influenţat definitiv în cursul vieţii.
valabile şi astăzi în întreaga Biserică Ortodoxă şi care au influenţat pro-
caţia creştină, învăţătura şi vieţuirea de care s-a bucurat în familie, înde-

fund monahismul apusean. În această perioadă a vieţii sale, a introdus
Tatăl Sfântului Vasile şi-a dorit ca fiul său să devină tot retor, dar edu-
în terapeutică practicile monahale: metania simplă până la pământ, ple-
bunica Sfântului Vasile, Macrina cea Bătrână şi mama sa Emmelia.

căciunea, rugăciunea neîncetată, hrana cu produse vegetale, postul, me-
sfinţilor şi în sinaxarele Bisericii noastre. La cei deja amintiţi, se adaugă

ditaţia şi exorcismele, aşa cum învăţa, de altfel, Hristos Domnul: „Acest
membri ai acestei minunate familii s-au învrednicit de trecerea în rândul

1 Pr. prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare, profil istoric şi cultural,
îmbrăca haina monahală: Sfânta Macrina cea Tânără şi Naucratios. Şase

330-379, în vol. Sfântul Vasile cel Mare, închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa, Editu-
ra Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989, p.27
135
136
neam de demoni cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu 2 Ibidem, p. 33-34.
tarul din toate florile. Împreună cu prietenul său Grigorie, devenit episco-
post” (Marcu 9, 29).
nepoţilor săi, pe care-i îndeamnă să procedeze ca albina ce nu culege nec-

În anul 368, o epidemie cumplită s-a declanşat în părţile Asiei Mici. Pe
tineri”, asupra modului de a folosi lectura autorilor profani, recomandat

lângă nenorocirile cauzate de aceasta, populaţia se confrunta şi cu foa-
introduse în rânduiala Tainelor şi a ierurgiilor, precum şi tratatul „Către

metea. Vasile, numit deja „cel Mare”, nu a dat bir cu fugiţii, cum făcuse-
mănăstirile cu viaţă de obşte, cunoscutele exorcisme, lepădări, molitve

ră alţii, ci s-a implicat cu trup şi cu suflet în activitatea de întrajutorare
rinte capadocian au rămas amintitele Reguli Mari şi Mici, alcătuite pentru

a bolnavilor şi a flămânzilor, oferindu-le medicamente, alimente, Sfân-
îi poartă numele şi care se oficiază de zece ori pe an. Tot de la acest pă-
ta Împărtăşanie şi împărţindu-le bunurile personale. Faima sa a crescut
cunoscutul tratat „Despre Sfântul Duh”, precum şi Sfânta Liturghie, care

atât de mult încât, în anul 370, cu toată opoziţia împăratului Valens, a fost
aţiei) şi două cuvântări „Despre creaţia (structura) omului”, dar mai ales
ales episcop al Cezareei Cappadociei.
sebit de importante sunt apoi cele nouă Omilii la Hexameron (zilele cre-
„Monah, ascet, dar şi episcop excepţional – cum scria preotul profesor
fizică, astronomie şi matematică, utile pentru vremea în care a trăit. Deo-

Ioan G. Coman3 – el a fost integral angajat în istoria timpului şi a mediului
tate speciale împotriva ereziei şi a urmărilor ei, dar şi lucrări laice de

său, pe care a încercat să o pună pe drumul Evangheliei, cum va încerca
am moştenit o bogată operă teologică, scrisă şi practică, ce cuprinde tra-

s-o facă puţin mai târziu Sfântul Ioan Gură de Aur la Antiohia şi la Con-
de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, formează minunata „troiţă de arhierei”,

stantinopol. O încercare nu numai în teorie, ci şi în practică, mai ales în
De la acest „luceafăr al Ortodoxiei” care, împreună cu Sfinţii Grigorie

practică”.
ianuarie 379, având numai 49 de ani.

După o perioadă atât de bogată în multiple realizări pe toate planurile,
Vasile cel Mare „s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24), în data de 1
dar mai ales în cel filantropic, petrecută „în osteneală şi trudă, în prive-
de haine” (II Corinteni 11, 27) şi măcinat de o boală necruţătoare, Sfântul

gheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă
gheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă

de haine” (II Corinteni 11, 27) şi măcinat de o boală necruţătoare, Sfântul
dar mai ales în cel filantropic, petrecută „în osteneală şi trudă, în prive-
Vasile cel Mare „s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24), în data de 1
După o perioadă atât de bogată în multiple realizări pe toate planurile,

ianuarie 379, având numai 49 de ani.
practică”.
De la acest „luceafăr al Ortodoxiei” care, împreună cu Sfinţii Grigorie
stantinopol. O încercare nu numai în teorie, ci şi în practică, mai ales în

de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, formează minunata „troiţă de arhierei”,
s-o facă puţin mai târziu Sfântul Ioan Gură de Aur la Antiohia şi la Con-
am moştenit o bogată operă teologică, scrisă şi practică, ce cuprinde tra-
său, pe care a încercat să o pună pe drumul Evangheliei, cum va încerca

tate speciale împotriva ereziei şi a urmărilor ei, dar şi lucrări laice de
Ioan G. Coman3 – el a fost integral angajat în istoria timpului şi a mediului

fizică, astronomie şi matematică, utile pentru vremea în care a trăit. Deo-
„Monah, ascet, dar şi episcop excepţional – cum scria preotul profesor

sebit de importante sunt apoi cele nouă Omilii la Hexameron (zilele cre-
ales episcop al Cezareei Cappadociei.

aţiei) şi două cuvântări „Despre creaţia (structura) omului”, dar mai ales
atât de mult încât, în anul 370, cu toată opoziţia împăratului Valens, a fost
cunoscutul tratat „Despre Sfântul Duh”, precum şi Sfânta Liturghie, care
ta Împărtăşanie şi împărţindu-le bunurile personale. Faima sa a crescut

îi poartă numele şi care se oficiază de zece ori pe an. Tot de la acest pă-
a bolnavilor şi a flămânzilor, oferindu-le medicamente, alimente, Sfân-

rinte capadocian au rămas amintitele Reguli Mari şi Mici, alcătuite pentru
ră alţii, ci s-a implicat cu trup şi cu suflet în activitatea de întrajutorare

mănăstirile cu viaţă de obşte, cunoscutele exorcisme, lepădări, molitve
metea. Vasile, numit deja „cel Mare”, nu a dat bir cu fugiţii, cum făcuse-
introduse în rânduiala Tainelor şi a ierurgiilor, precum şi tratatul „Către
lângă nenorocirile cauzate de aceasta, populaţia se confrunta şi cu foa-

tineri”, asupra modului de a folosi lectura autorilor profani, recomandat
În anul 368, o epidemie cumplită s-a declanşat în părţile Asiei Mici. Pe

nepoţilor săi, pe care-i îndeamnă să procedeze ca albina ce nu culege nec-
post” (Marcu 9, 29).

tarul din toate florile. Împreună cu prietenul său Grigorie, devenit episco-
2 Ibidem, p. 33-34. neam de demoni cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu
136
137
pul Nazianzului, Sfântul Vasile a pus bazele filocaliei creştine prin culege-
rea de texte alese din opera celebrului scriitor creştin Origen.
Sfântul Vasile cel Mare rămâne însă pentru totdeauna în istoria Bi-
sericii creştine ca ctitor al celui dintâi aşezământ de asistenţă socială,
pentru tratarea bolnavilor din părţile Asiei Mici şi care, pe lângă spitale,
cuprindea azile pentru bătrâni, case pentru reeducarea fetelor ce apuca-
puţin pentru seminarişti şi pentru studenţii teologi.

seră pe calea dezmăţului, ospicii pentru bolnavii psihic, şcoli tehnice în
obligatorie pentru toţi preoţii, monahii, monahiile şi credincioşii, nu mai

care tinerii învăţau diferite meserii şi nu în ultimul rând, leprozeriile, el
şi la împlinirea a 1630 de ani de când a „trecut de pe pământ la cer” fiind

însuşi vizitându-i zilnic pe cei cuprinşi de această boală incurabilă. Sfân-
ca una din cele mai mari personalităţi ale Bisericii noastre, cinstirea lui
tul Grigorie de Nazianz a numit acest aşezământ „oraş nou” şi „grânar al
vântului”. Datorită acestor virtuţi, Sfântul Vasile cel Mare este recunoscut
evlaviei”, după moartea Sfântului Vasile primind numele de „Vasiliada”,
Dumnezeu prin ascensiuni, puterea lui e semănarea şi răspândirea cu-

rămas până în ziua de azi.
reţia sa e Teologia, mersul său e mişcarea neîncetată care duce până la

Cercetătorii, istoricii şi teologii au demonstrat că Sfântul Vasile cel
„Frumuseţea lui e virtutea – scria Sfântul Grigorie de Nazianz -, mă-

Mare a avut legături şi cu strămoşii noştri din părţile Tomisului, monahii
nii spirituali a numeroase lăcaşuri de cult din ţara noastră.

dobrogeni respectând regulile create de el. De altfel şi Patriarhia Ecume-
Trei Ierarhi fiind ocrotitorii şcolilor teologice ortodoxe de la noi şi patro-

nică de la Constantinopol a recunoscut existenţa unor astfel de legături
Aur Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit în fiecare an la 30 ianuarie, cei
între creştinismul românesc şi cel cappadocian, mitropolitul Bucureşti-
Neamţ. De asemenea, împreună cu Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de

lor purtând şi titulatura de „locţiitor al scaunului Cezareei Cappadociei”.
din moaştele sale şi ale surorii sale Macrina fiind aşezate la Mănăstirea
Folclorul românesc i-a închinat Sfântului Vasile colinde şi cântece, o parte
Folclorul românesc i-a închinat Sfântului Vasile colinde şi cântece, o parte

din moaştele sale şi ale surorii sale Macrina fiind aşezate la Mănăstirea
lor purtând şi titulatura de „locţiitor al scaunului Cezareei Cappadociei”.

Neamţ. De asemenea, împreună cu Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de
între creştinismul românesc şi cel cappadocian, mitropolitul Bucureşti-

Aur Sfântul Vasile cel Mare este prăznuit în fiecare an la 30 ianuarie, cei
nică de la Constantinopol a recunoscut existenţa unor astfel de legături

Trei Ierarhi fiind ocrotitorii şcolilor teologice ortodoxe de la noi şi patro-
dobrogeni respectând regulile create de el. De altfel şi Patriarhia Ecume-

nii spirituali a numeroase lăcaşuri de cult din ţara noastră.
Mare a avut legături şi cu strămoşii noştri din părţile Tomisului, monahii

„Frumuseţea lui e virtutea – scria Sfântul Grigorie de Nazianz -, mă-
Cercetătorii, istoricii şi teologii au demonstrat că Sfântul Vasile cel

reţia sa e Teologia, mersul său e mişcarea neîncetată care duce până la
rămas până în ziua de azi.

Dumnezeu prin ascensiuni, puterea lui e semănarea şi răspândirea cu-
evlaviei”, după moartea Sfântului Vasile primind numele de „Vasiliada”,

vântului”. Datorită acestor virtuţi, Sfântul Vasile cel Mare este recunoscut
tul Grigorie de Nazianz a numit acest aşezământ „oraş nou” şi „grânar al

ca una din cele mai mari personalităţi ale Bisericii noastre, cinstirea lui
însuşi vizitându-i zilnic pe cei cuprinşi de această boală incurabilă. Sfân-

şi la împlinirea a 1630 de ani de când a „trecut de pe pământ la cer” fiind
care tinerii învăţau diferite meserii şi nu în ultimul rând, leprozeriile, el

obligatorie pentru toţi preoţii, monahii, monahiile şi credincioşii, nu mai
seră pe calea dezmăţului, ospicii pentru bolnavii psihic, şcoli tehnice în

puţin pentru seminarişti şi pentru studenţii teologi.
cuprindea azile pentru bătrâni, case pentru reeducarea fetelor ce apuca-

pentru tratarea bolnavilor din părţile Asiei Mici şi care, pe lângă spitale,
sericii creştine ca ctitor al celui dintâi aşezământ de asistenţă socială,
Sfântul Vasile cel Mare rămâne însă pentru totdeauna în istoria Bi-
rea de texte alese din opera celebrului scriitor creştin Origen.
pul Nazianzului, Sfântul Vasile a pus bazele filocaliei creştine prin culege-
137
138
tică, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980, pp. 106-107.
1 Preot profesor Ioan G. Coman, Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patris-
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr. 3 (453), duminică 1 februarie 2009, p. 2.
Ajuns la Atena „cea de aur”, Sfântul Grigorie a aprofundat retorica, dar
viaţă slujirii Lui.
Sfântul Grigorie de Nazianz – cuvântătorul de Dumnezeu*
gorie i-a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă va fi salvat, îşi va dărui întreaga
situaţia de a muri nebotezat, atunci fiind doar catehumen, tânărul Gri-
de câţiva negustori fenicieni aflaţi pe un vas mai puternic. Aflându-se în
În fiecare an, la 25 ianuarie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul
tună năprasnică din care au fost salvaţi, în urma rugăciunilor stăruitoare,

Grigorie de Nazianz, cunoscut şi cu numele de Grigorie Teologul sau cu-
care naviga a ajuns în apropierea insulei Cipru, a fost surprinsă de o fur-

vântătorul de Dumnezeu.
ajuns după o călătorie încărcată de peripeţii. Astfel, pe când corabia cu

Născut în anul 330, la Nazianz, Cappadocia, din părinţii Grigorie cel
Cunoştinţele acumulate până acum le desăvârşeşte la Atena, unde a

Bătrân şi Nona, faţă de care are numai cuvinte de dragoste, de preţuire şi
păgâni şi creştini, nu mai puţin pe Sfântul Atanasie cel Mare.

de recunoştinţă, viitorul ierarh primeşte o educaţie aleasă în familie, îm-
Cezar studia medicina, aici având posibilitatea de a audia vestiţi dascăli

preună cu cei doi fraţi ai săi, Gorgonia şi Cezar. Despre tatăl său, devenit
apoi o altă perioadă de studii la Alexandria Egiptului, unde fratele său

episcop de Nazianz, Sfântul Grigorie scrie că a fost o „podoabă a păsto-
care a venit aici fiind acela de a-şi însuşi pe deplin arta retoricii. A urmat
rilor”, iar pe mama sa o vedea întrecând „în caracter pe orice bărbat”. Cu
secolul al III-lea de cunoscutul scriitor bisericesc Origen, motivul pentru

asemenea părinţi, Grigorie a căpătat încă din copilărie „o prestanţă de
a plecat la Cezareea Palestinei, unde exista o şcoală teologică iniţiată în

bătrân”, iar trecerea anilor i-a adus „înălţarea minţii”1 .
ca şi prietenul său de suflet, Vasile cel Mare. De la Cezareea Cappadociei

După încheierea perioadei de pregătire în casa părintească şi la şcolile
tul centru cultural Cezareea Cappadociei, unde a studiat tot arta elocinţei,
din localitatea natală, Sfântul Grigorie şi-a îndreptat paşii spre cunoscu-
din localitatea natală, Sfântul Grigorie şi-a îndreptat paşii spre cunoscu-
tul centru cultural Cezareea Cappadociei, unde a studiat tot arta elocinţei,
După încheierea perioadei de pregătire în casa părintească şi la şcolile

ca şi prietenul său de suflet, Vasile cel Mare. De la Cezareea Cappadociei
bătrân”, iar trecerea anilor i-a adus „înălţarea minţii”1 .

a plecat la Cezareea Palestinei, unde exista o şcoală teologică iniţiată în
asemenea părinţi, Grigorie a căpătat încă din copilărie „o prestanţă de

secolul al III-lea de cunoscutul scriitor bisericesc Origen, motivul pentru
rilor”, iar pe mama sa o vedea întrecând „în caracter pe orice bărbat”. Cu

care a venit aici fiind acela de a-şi însuşi pe deplin arta retoricii. A urmat
episcop de Nazianz, Sfântul Grigorie scrie că a fost o „podoabă a păsto-

apoi o altă perioadă de studii la Alexandria Egiptului, unde fratele său
preună cu cei doi fraţi ai săi, Gorgonia şi Cezar. Despre tatăl său, devenit
Cezar studia medicina, aici având posibilitatea de a audia vestiţi dascăli
de recunoştinţă, viitorul ierarh primeşte o educaţie aleasă în familie, îm-

păgâni şi creştini, nu mai puţin pe Sfântul Atanasie cel Mare.
Bătrân şi Nona, faţă de care are numai cuvinte de dragoste, de preţuire şi

Cunoştinţele acumulate până acum le desăvârşeşte la Atena, unde a
Născut în anul 330, la Nazianz, Cappadocia, din părinţii Grigorie cel

ajuns după o călătorie încărcată de peripeţii. Astfel, pe când corabia cu
vântătorul de Dumnezeu.
care naviga a ajuns în apropierea insulei Cipru, a fost surprinsă de o fur-
Grigorie de Nazianz, cunoscut şi cu numele de Grigorie Teologul sau cu-

tună năprasnică din care au fost salvaţi, în urma rugăciunilor stăruitoare,
În fiecare an, la 25 ianuarie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul

de câţiva negustori fenicieni aflaţi pe un vas mai puternic. Aflându-se în
situaţia de a muri nebotezat, atunci fiind doar catehumen, tânărul Gri-
gorie i-a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă va fi salvat, îşi va dărui întreaga
viaţă slujirii Lui.
Ajuns la Atena „cea de aur”, Sfântul Grigorie a aprofundat retorica, dar Sfântul Grigorie de Nazianz – cuvântătorul de Dumnezeu*
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr. 3 (453), duminică 1 februarie 2009, p. 2.
1 Preot profesor Ioan G. Coman, Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patris-
tică, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980, pp. 106-107.
138
139
şi filosofia, geometria, aritmetica, medicina, morala, muzica şi gimnasti-
3 Coman, p. 123-125
4 Pr. Prof. Nicolae Bordaşiu, Aspecte ale trăirii creştine în viaţa şi opera Sfântului
ca, printre colegii săi de studii numărându-se şi viitorul împărat Iulian
2 Vieţile sfinţilor pe luna ianuarie, Ediția a II-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 556.
mul şi cel mai mare poet creştin al veacurilor primare ale erei noastre”4.
Apostatul, în care Grigorie a văzut, încă de atunci, un duşman al creştinis-
poetică, ce însumează 18.000 de versuri, teologii au considerat că este „pri-

mului. Nu peste mult timp, aici a venit şi Sfântul Vasile. „Şi erau amândoi,
rivaliza cu Platon, afară de Grigorie de Nazianz”. Cu privire la creaţia sa

Grigorie şi Vasile, adevăraţi prieteni şi împreună vieţuitori. Una le era lor
tul bizantin Mihail Psellos afirma că „nimeni dintre toţi oamenii nu poate
casa şi hrana, unul le era duhul şi aceleaşi obiceiurile, ca ale unor fraţi de
poetică, genialitatea ei fiind apreciată de toţi cercetătorii. De pildă, învăţa-

o mamă. Deci, erau amândoi cinstiţi şi slăviţi în Atena, căci în puţină vre-
Opera Sfântului Grigorie Teologul este de natură teologică, istorică şi

me au întrecut pe dascălii lor şi ucenicii s-au făcut dascăli dascălilor lor”2.
rile de tulburări […]. Alungaţi-mă din oraş, numai să iubiţi adevărul şi pacea”.
Preotul profesor Ioan G. Coman menţionează că „o notă caracteristică a
dezbinării […], nu aveţi decât să mă aruncaţi în mare şi să se potolească valu-

studiilor universitare (la Atena, n.n.) ale lui Vasile şi Grigorie era sporirea
nantă cuvântare din care reţinem cuvintele : „Dacă socotiţi că eu sunt cauza
paralelă în virtute”, convingerile lor creştine ferindu-i de alunecări3. Închein-
care fusese chemat în localitatea natală, cu acest prilej rostind o impresio-

du-şi perioada de studii în capitala Greciei, Sfântul Grigorie a fost chemat de
această unitate a Bisericii, Sfântul Grigorie s-a retras din înalta demnitate la
prietenul său Vasile la aşezământul monahal întemeiat în ţinutul Pontului,
(381), pe care l-a condus în calitate de patriarh. De altfel, pentru a nu afecta

pe malul râului Iris, unde cei doi pun bazele Filocaliei creştine. Nu peste mult
de neînţelegerile iscate la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol

timp a fost hirotonit diacon, preot şi episcop de Sazima, împotriva voinţei lui.
încredinţată spre păstorire, mai ales în timpul împrejurărilor dificile legate

Ajuns patriarh al Constantinopolului, Sfântul Grigorie este preocupat în pri-
aceasta, Sfântul Părinte Grigorie a luptat pentru păstrarea unităţii Bisericii

mul rând de explicarea şi de răspândirea dreptei credințe. În această perioa-
apostol şi evanghelist Ioan şi mai târziu Sfântul Simeon Noul Teolog. Pe lângă
dă a vieţii sale a rostit 45 de cuvântări despre credinţa cea adevărată, în rân-
de Teologul sau cuvântătorul de Dumnezeu, pe care l-a purtat doar Sfântul

dul cărora se găsesc şi cele cinci numite „teologice”, care i-au adus şi numele
dul cărora se găsesc şi cele cinci numite „teologice”, care i-au adus şi numele
de Teologul sau cuvântătorul de Dumnezeu, pe care l-a purtat doar Sfântul
dă a vieţii sale a rostit 45 de cuvântări despre credinţa cea adevărată, în rân-

apostol şi evanghelist Ioan şi mai târziu Sfântul Simeon Noul Teolog. Pe lângă
mul rând de explicarea şi de răspândirea dreptei credințe. În această perioa-

aceasta, Sfântul Părinte Grigorie a luptat pentru păstrarea unităţii Bisericii
Ajuns patriarh al Constantinopolului, Sfântul Grigorie este preocupat în pri-

încredinţată spre păstorire, mai ales în timpul împrejurărilor dificile legate
timp a fost hirotonit diacon, preot şi episcop de Sazima, împotriva voinţei lui.
de neînţelegerile iscate la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol
pe malul râului Iris, unde cei doi pun bazele Filocaliei creştine. Nu peste mult
(381), pe care l-a condus în calitate de patriarh. De altfel, pentru a nu afecta
prietenul său Vasile la aşezământul monahal întemeiat în ţinutul Pontului,

această unitate a Bisericii, Sfântul Grigorie s-a retras din înalta demnitate la
du-şi perioada de studii în capitala Greciei, Sfântul Grigorie a fost chemat de

care fusese chemat în localitatea natală, cu acest prilej rostind o impresio-
paralelă în virtute”, convingerile lor creştine ferindu-i de alunecări3. Închein-

nantă cuvântare din care reţinem cuvintele : „Dacă socotiţi că eu sunt cauza
studiilor universitare (la Atena, n.n.) ale lui Vasile şi Grigorie era sporirea
dezbinării […], nu aveţi decât să mă aruncaţi în mare şi să se potolească valu-
Preotul profesor Ioan G. Coman menţionează că „o notă caracteristică a

rile de tulburări […]. Alungaţi-mă din oraş, numai să iubiţi adevărul şi pacea”.
me au întrecut pe dascălii lor şi ucenicii s-au făcut dascăli dascălilor lor”2.

Opera Sfântului Grigorie Teologul este de natură teologică, istorică şi
o mamă. Deci, erau amândoi cinstiţi şi slăviţi în Atena, căci în puţină vre-
poetică, genialitatea ei fiind apreciată de toţi cercetătorii. De pildă, învăţa-
casa şi hrana, unul le era duhul şi aceleaşi obiceiurile, ca ale unor fraţi de
tul bizantin Mihail Psellos afirma că „nimeni dintre toţi oamenii nu poate
Grigorie şi Vasile, adevăraţi prieteni şi împreună vieţuitori. Una le era lor

rivaliza cu Platon, afară de Grigorie de Nazianz”. Cu privire la creaţia sa
mului. Nu peste mult timp, aici a venit şi Sfântul Vasile. „Şi erau amândoi,
poetică, ce însumează 18.000 de versuri, teologii au considerat că este „pri-
Apostatul, în care Grigorie a văzut, încă de atunci, un duşman al creştinis-

mul şi cel mai mare poet creştin al veacurilor primare ale erei noastre”4.
ca, printre colegii săi de studii numărându-se şi viitorul împărat Iulian

2 Vieţile sfinţilor pe luna ianuarie, Ediția a II-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 556.
şi filosofia, geometria, aritmetica, medicina, morala, muzica şi gimnasti-

3 Coman, p. 123-125
4 Pr. Prof. Nicolae Bordaşiu, Aspecte ale trăirii creştine în viaţa şi opera Sfântului
139
140
Tratatul său despre preoţie sau Despre fuga sa în Pont scris în anul 362, ex- Coman, Miracolul clasic, Bucureşti, 1940, p. 266.
pune pe larg idealul şi obligaţiile preoţiei, care este „arta artelor şi ştiinţa şti- Grigorie Teologul, în rev. „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1972, p. 61 şi Pr. Prof. Ioan G.
noi să fugim,/ Unde multe splendori răspândesc o lumină nespusă în jurul Treimii”.
inţelor”. În cuprinsul acestei importante lucrări teologice, Sfântul Grigorie de
sându-şi toată averea sa credincioşilor, împreună cu frumosul îndemn : „La cer repede
Nazianz arată că misiunea preoţească este chemare de sus, de la Dumnezeu,
În anul 390, la vârsta de 60 de ani, Sfântul Grigorie Teologul a trecut la Domnul, lă-
cel ce doreşte să-L slujească pe Părintele ceresc având nevoie de o pregătire
[…], aşa că oile s-au risipit pentru că nu sunt păstori” (Iezechiel 34, 2-6).
umanistă, teologică, morală şi duhovnicească aparte. Celor care l-au acuzat că
ei înşişi: mănâncă laptele oilor, se îmbracă în lâna lor şi le taie pe cele grase
s-a refugiat în mănăstire pentru a urca mai rapid treptele ierarhiei bisericeşti,
între ceea ce este spurcat şi ceea ce este sfânt […]; preoţii se păstoresc pe
Sfântul Grigorie le răspunde că fuga sa a avut loc din pricina marii responsabi-
oţii tăi au călcat legea Mea şi au spurcat sfintele Mele; n-au făcut deosebire
lităţi ce-i revine preotului. La această fugă a contribuit însă şi starea de decă-
preoţi ai Vechiului Testament, care au pierdut conştiinţa misiunii lor : „Pre-

dere religios-morală a preoţilor vremii sale: „Se înghesuie şi se împing unii pe
acest sens, Sfântul Grigorie aduce în atenţie pedepsirea falşilor profeţi şi

alţii în jurul Sfintei Mese – scria Grigorie Teologul – ca şi cum ar socoti că pre-
Nu mai puţin importantă este apoi problema conştiinţei preoţeşti. În

oţia nu este chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plină de răspundere, ci
nădejdea, fără ca să ţi-o pierzi”, nota el.

domnie fără îndatoriri. Şi sunt aceştia la număr aproape mai mare decât cei pe
rea, fără ca în sufletul tău să-i treci cu vederea; să le arăţi că ţi-ai pierdut
care-i păstoresc. Slabi în credinţă, ticăloşi, cu toată strălucirea lor”.
mânii uneori, fără ca în sufletul tău să fi mâniat pe ei; să-i treci cu vede-
Preoţia este comparată cu medicina, „ştiinţa vindecării trupurilor”, pre-
prin care poate să le deschidă împărăţia cerurilor : „Pe unii trebuie să te

otul fiind chemat să vindece sufletul „care este din Dumnezeu şi dumne-
toate categoriile de credincioşi, tactul său pastoral fiind una din cheile
zeiesc”. „Medicina – scria Sfântul Părinte – se ocupă mai mult cu cele ce se
răţia lui Dumnezeu. Spre deosebire de ceilalţi oameni, preotul are în grijă
văd. Preoţia însă se străduieşte să vindece pe omul cel ascuns al inimii”.
pentru credincioşii pe care-i păstoreşte şi pe care îi conduce spre împă-

Ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, preotul trebuie să fie model
Ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, preotul trebuie să fie model

pentru credincioşii pe care-i păstoreşte şi pe care îi conduce spre împă-
văd. Preoţia însă se străduieşte să vindece pe omul cel ascuns al inimii”.

răţia lui Dumnezeu. Spre deosebire de ceilalţi oameni, preotul are în grijă
zeiesc”. „Medicina – scria Sfântul Părinte – se ocupă mai mult cu cele ce se

toate categoriile de credincioşi, tactul său pastoral fiind una din cheile
otul fiind chemat să vindece sufletul „care este din Dumnezeu şi dumne-
prin care poate să le deschidă împărăţia cerurilor : „Pe unii trebuie să te
Preoţia este comparată cu medicina, „ştiinţa vindecării trupurilor”, pre-

mânii uneori, fără ca în sufletul tău să fi mâniat pe ei; să-i treci cu vede-
care-i păstoresc. Slabi în credinţă, ticăloşi, cu toată strălucirea lor”.

rea, fără ca în sufletul tău să-i treci cu vederea; să le arăţi că ţi-ai pierdut
domnie fără îndatoriri. Şi sunt aceştia la număr aproape mai mare decât cei pe
nădejdea, fără ca să ţi-o pierzi”, nota el.
oţia nu este chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plină de răspundere, ci
Nu mai puţin importantă este apoi problema conştiinţei preoţeşti. În
alţii în jurul Sfintei Mese – scria Grigorie Teologul – ca şi cum ar socoti că pre-
acest sens, Sfântul Grigorie aduce în atenţie pedepsirea falşilor profeţi şi
dere religios-morală a preoţilor vremii sale: „Se înghesuie şi se împing unii pe

preoţi ai Vechiului Testament, care au pierdut conştiinţa misiunii lor : „Pre-
lităţi ce-i revine preotului. La această fugă a contribuit însă şi starea de decă-
oţii tăi au călcat legea Mea şi au spurcat sfintele Mele; n-au făcut deosebire
Sfântul Grigorie le răspunde că fuga sa a avut loc din pricina marii responsabi-
între ceea ce este spurcat şi ceea ce este sfânt […]; preoţii se păstoresc pe
s-a refugiat în mănăstire pentru a urca mai rapid treptele ierarhiei bisericeşti,
ei înşişi: mănâncă laptele oilor, se îmbracă în lâna lor şi le taie pe cele grase
umanistă, teologică, morală şi duhovnicească aparte. Celor care l-au acuzat că

[…], aşa că oile s-au risipit pentru că nu sunt păstori” (Iezechiel 34, 2-6).
cel ce doreşte să-L slujească pe Părintele ceresc având nevoie de o pregătire

În anul 390, la vârsta de 60 de ani, Sfântul Grigorie Teologul a trecut la Domnul, lă-
Nazianz arată că misiunea preoţească este chemare de sus, de la Dumnezeu,

sându-şi toată averea sa credincioşilor, împreună cu frumosul îndemn : „La cer repede
inţelor”. În cuprinsul acestei importante lucrări teologice, Sfântul Grigorie de

noi să fugim,/ Unde multe splendori răspândesc o lumină nespusă în jurul Treimii”.
pune pe larg idealul şi obligaţiile preoţiei, care este „arta artelor şi ştiinţa şti-
Tratatul său despre preoţie sau Despre fuga sa în Pont scris în anul 362, ex-
Grigorie Teologul, în rev. „Glasul Bisericii”, nr. 1-2/1972, p. 61 şi Pr. Prof. Ioan G.
Coman, Miracolul clasic, Bucureşti, 1940, p. 266.
140
141
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr. 19 (469), joi, 1 octombrie 2009, p. 2.
ţia Bisericii Ortodoxe la afirmarea identităţii creştine europene, la nouta-

Părinte Profesor Nicolae Achimescu, s-a referit la misiunea şi la contribu-
zentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif şi de Preaonoratul
Unitate în diversitate*1
Următoarea temă din programul zilei, „Ortodoxia în noua Europă”, pre-

tru propovăduirea Evangheliei într-o societate secularizată.
Cel de-al 13-lea congres internaţional organizat de fundaţia romano-
flet creştin şi de a găsi cele mai potrivite metode pastoral-misionare pen-

catolică “Renovabis”, cu sediul în frumosul oraş bavarez Freising, a reu-
direcţia împăcării, a reconcilierii şi a strădaniei de a reda Europei un su-

nit, şi anul acesta, între 3 şi 5 septembrie, peste 380 de participanţi din
tinilor orientali şi occidentali a fost înlocuit treptat de efortul comun în

treizeci de ţări ale Europei, între care şi România. Reprezentanţii Bisericii
În secolul al XX-lea, arăta Excelenţa Sa, procesul de înstrăinare a creş-

noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei occidentale
mun, acela al învăţăturii şi spiritualităţii creştine.

şi meridionale, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanu, Episcop-vicar al
printr-un dialog al dragostei frăţeşti, întrucât avem un fundament co-

Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, preotul profesor dr. Ni-
nevoia creştinilor din estul şi vestul Europei de a se cunoaşte mai bine,

colae Achimescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, preotul dr.
Interesantele idei prezentate de cardinalul Kasper au readus în atenţie

Mircea Basarab din München, preotul dr. Ionel Popescu şi preotul Cristi-
respiră cu doi plămâni. Importanţa Bisericilor răsăritene pentru Europa”.

an Pavel, consilieri la Arhiepiscopia Timişoarei, şi preotul Sorin Ghilezan
şedintele Consiliului pentru unitatea creştinilor de la Vatican: „Europa

de la parohia Carani, protopopiatul Timişoara, au participat la programul
rostite de gazde, urmate de prelegerea cardinalului Walter Kasper, pre-

întregii manifestări, precum şi la slujba de Vecernie oficiată de Părintele
Prima zi a congresului a debutat cu obişnuitele cuvântări de bun venit

Episcop-vicar, în seara zilei de 3 septembrie, răspunsurile liturgice fiind
rea Niederaltaich (lângă Passau).

cântate în melosul bizantin de către călugării benedictini de la mănăsti-
cântate în melosul bizantin de către călugării benedictini de la mănăsti-

rea Niederaltaich (lângă Passau).
Episcop-vicar, în seara zilei de 3 septembrie, răspunsurile liturgice fiind

Prima zi a congresului a debutat cu obişnuitele cuvântări de bun venit
întregii manifestări, precum şi la slujba de Vecernie oficiată de Părintele

rostite de gazde, urmate de prelegerea cardinalului Walter Kasper, pre-
de la parohia Carani, protopopiatul Timişoara, au participat la programul

şedintele Consiliului pentru unitatea creştinilor de la Vatican: „Europa
an Pavel, consilieri la Arhiepiscopia Timişoarei, şi preotul Sorin Ghilezan

respiră cu doi plămâni. Importanţa Bisericilor răsăritene pentru Europa”.
Mircea Basarab din München, preotul dr. Ionel Popescu şi preotul Cristi-
Interesantele idei prezentate de cardinalul Kasper au readus în atenţie
colae Achimescu de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, preotul dr.

nevoia creştinilor din estul şi vestul Europei de a se cunoaşte mai bine,
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, preotul profesor dr. Ni-

printr-un dialog al dragostei frăţeşti, întrucât avem un fundament co-
şi meridionale, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanu, Episcop-vicar al

mun, acela al învăţăturii şi spiritualităţii creştine.
noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei occidentale

În secolul al XX-lea, arăta Excelenţa Sa, procesul de înstrăinare a creş-
treizeci de ţări ale Europei, între care şi România. Reprezentanţii Bisericii

tinilor orientali şi occidentali a fost înlocuit treptat de efortul comun în
nit, şi anul acesta, între 3 şi 5 septembrie, peste 380 de participanţi din

direcţia împăcării, a reconcilierii şi a strădaniei de a reda Europei un su-
catolică “Renovabis”, cu sediul în frumosul oraş bavarez Freising, a reu-

flet creştin şi de a găsi cele mai potrivite metode pastoral-misionare pen-
Cel de-al 13-lea congres internaţional organizat de fundaţia romano-

tru propovăduirea Evangheliei într-o societate secularizată.
Următoarea temă din programul zilei, „Ortodoxia în noua Europă”, pre-
zentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif şi de Preaonoratul
Unitate în diversitate*1 Părinte Profesor Nicolae Achimescu, s-a referit la misiunea şi la contribu-
ţia Bisericii Ortodoxe la afirmarea identităţii creştine europene, la nouta-
* „Învierea”, Timișoara, anul XX, nr. 19 (469), joi, 1 octombrie 2009, p. 2.
141
142
familiarizării unora dintre participanţi cu atât de cunoscuta „rugăciune a

tea mesajului său şi la pericolul secularizării, inclusiv pentru Ortodoxia
Catolică şi Greco-Catolică). Cel de-al şaptelea cerc de lucru a fost destinat

Europeană. „Este de dorit realizarea unei unităţi creştine – se arăta în
participarea unor monahi şi monahii din Bisericile Ortodoxă, Romano-

prelegerile susţinute – iar într-un sens mai larg chiar a întregii umanităţi.
Pavel şi Sorin Ghilezan) şi despre viaţa monahală în Răsărit şi Apus (cu

Aceasta ar trebui să fie dorinţa fiecăruia din cei care cred realmente în
Kiev, despre libertatea şi drepturile omului (participanţi: preoţii Cristian

testamentul Domnului Hristos, „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), ca şi fap-
preotul profesor Nicolae Achimescu). S-a vorbit apoi, despre Biserica din
tul că „întreaga creaţie este destinată să devină Biserica lui Dumnezeu”.
şi diasporă, precum și legăturile stabilite cu alte confesiuni (a participat

În altă ordine de idei, s-a arătat că unitatea nu trebuie confundată cu
Ortodoxe din România, Bulgaria, Georgia şi Serbia, rolul acestora în ţară

globalizarea, aceasta din urmă neputând asigura unitatea lumii. S-a men-
Armenia la mişcarea ecumenică. A mai fost prezentată situaţia Bisericilor

ţionat, totodată, că legătura dintre Ortodoxie şi Europa de azi se reali-
te pe religiozitatea din Rusia și pe participarea Bisericii Apostolice din

zează cel mai bine şi mai constant prin intermediul comunităţilor noas-
pentru întâlnirea participanţilor în cadrul celor opt cercuri de lucru axa-

tre românești din Apus, tot mai consistente în ultimele decenii. Marile
prof. dr. Borys Gudziak din Lwiw. Orele după-amiezii au fost rezervate
schimbări din Europa de azi şi din întreaga lume obligă Ortodoxia să ape-
în Ucraina, despre care au vorbit prof. dr. Konstantin Sigov din Kiev şi
leze mai mult la calea dialogului în toate domeniile, fără a-şi trăda însă
dox-catolic, în mod general, dar şi cu privire la situaţia specială existentă

propria identitate.
nism din Paderborn, asupra şanselor şi a problemelor dialogului orto-

Cu privire la secularizare, s-a precizat că ea este mult mai prezentă în
zentate de dr. Johannes Oeldeman, directorul Institutului pentru ecume-

Occident, dar se face simţită şi în spaţiul ortodox. Citându-l pe Preaferici-
Ziua de vineri, 4 septembrie, a cuprins, în prima parte, referatele pre-

tul Părinte Patriarh Daniel, s-a menţionat că „dincolo de părţile ei negati-
spirit de jertfă”.
ve, secularizarea poate reprezenta o şansă pentru un nou început, pentru
multă sfinţenie a vieţii, la o mai profundă spiritualitate, înţelepciune şi

o reînnoire a credinţei. În această situaţie, lumea este chemată la o şi mai
o reînnoire a credinţei. În această situaţie, lumea este chemată la o şi mai

multă sfinţenie a vieţii, la o mai profundă spiritualitate, înţelepciune şi
ve, secularizarea poate reprezenta o şansă pentru un nou început, pentru

spirit de jertfă”.
tul Părinte Patriarh Daniel, s-a menţionat că „dincolo de părţile ei negati-

Ziua de vineri, 4 septembrie, a cuprins, în prima parte, referatele pre-
Occident, dar se face simţită şi în spaţiul ortodox. Citându-l pe Preaferici-

zentate de dr. Johannes Oeldeman, directorul Institutului pentru ecume-
Cu privire la secularizare, s-a precizat că ea este mult mai prezentă în

nism din Paderborn, asupra şanselor şi a problemelor dialogului orto-
propria identitate.
dox-catolic, în mod general, dar şi cu privire la situaţia specială existentă
leze mai mult la calea dialogului în toate domeniile, fără a-şi trăda însă
în Ucraina, despre care au vorbit prof. dr. Konstantin Sigov din Kiev şi
schimbări din Europa de azi şi din întreaga lume obligă Ortodoxia să ape-
prof. dr. Borys Gudziak din Lwiw. Orele după-amiezii au fost rezervate
tre românești din Apus, tot mai consistente în ultimele decenii. Marile
pentru întâlnirea participanţilor în cadrul celor opt cercuri de lucru axa-
zează cel mai bine şi mai constant prin intermediul comunităţilor noas-
te pe religiozitatea din Rusia și pe participarea Bisericii Apostolice din
ţionat, totodată, că legătura dintre Ortodoxie şi Europa de azi se reali-

Armenia la mişcarea ecumenică. A mai fost prezentată situaţia Bisericilor
globalizarea, aceasta din urmă neputând asigura unitatea lumii. S-a men-
Ortodoxe din România, Bulgaria, Georgia şi Serbia, rolul acestora în ţară
În altă ordine de idei, s-a arătat că unitatea nu trebuie confundată cu

şi diasporă, precum și legăturile stabilite cu alte confesiuni (a participat
tul că „întreaga creaţie este destinată să devină Biserica lui Dumnezeu”.

preotul profesor Nicolae Achimescu). S-a vorbit apoi, despre Biserica din
testamentul Domnului Hristos, „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), ca şi fap-
Kiev, despre libertatea şi drepturile omului (participanţi: preoţii Cristian
Aceasta ar trebui să fie dorinţa fiecăruia din cei care cred realmente în
Pavel şi Sorin Ghilezan) şi despre viaţa monahală în Răsărit şi Apus (cu
prelegerile susţinute – iar într-un sens mai larg chiar a întregii umanităţi.
participarea unor monahi şi monahii din Bisericile Ortodoxă, Romano-
Europeană. „Este de dorit realizarea unei unităţi creştine – se arăta în

Catolică şi Greco-Catolică). Cel de-al şaptelea cerc de lucru a fost destinat
tea mesajului său şi la pericolul secularizării, inclusiv pentru Ortodoxia

familiarizării unora dintre participanţi cu atât de cunoscuta „rugăciune a
142
143
lui Iisus”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe
noi păcătoşii”. În sfârşit, grupa a 8-a de lucru, la care au participat Înalt-
preasfinţitul Părinte Iosif, preotul Mircea Basarab, în calitate de referent,
împreună cu J. Oeldemann şi semnatarul acestor rânduri, a fost consacra-
tinii Europei.
tă relaţiilor ecumenice actuale dintre Răsărit şi Apus, desfăşurându-se
actual şi prin aceasta să contribuie la iniţierea unei discuţii vii între creş-
sub forma unei discuţii libere, uneori cu accente polemice, între nume-
cercat, aşadar, şi a reuşit să atingă punctele cheie ale dialogului ecumenic

roşii participanţi, inclusiv pe marginea fragmentelor de film prezentate
XX-lea, sigur nu fără împotriviri şi eşecuri. Congresul „Renovabis” a în-

de organizatori: „Ut omnes unum sint. 40 Jahre Ökumenismus” („Ca toţi
mondial au progresat, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului al

să fie una. 40 de ani de ecumenism”), care au reamintit celor prezenţi
dintre confesiunile creştine începute înaintea celui de-al doilea război

momentele istorice ale întâlnirii dintre Papa Paul al VI-lea şi patriarhul
cu spusele lui Iisus, „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). De aceea, discuţiile
Athenagoras al Constantinopolului (Ierusalim, 1964), întâlnire care stă la
roase separările vechi de secole şi văd în aceasta o contradicţie evidentă

baza noii mişcări ecumenice.
Astăzi, mai mult ca oricând, creştinii din Est şi din Vest resimt ca dure-
În ultima zi a congresului „Renovabis”, sâmbătă, 5 septembrie, au fost
diversitate.
audiate trei referate despre provocările pluralismului/diversităţii în ca-
cească asemeni celei existente în perioada apostolică: o comunitate în

drul relaţiilor ecumenice din punctul de vedere al Bisericilor Ortodoxă,
tensificate şi îmbunătăţite, având scopul de a crea o comunitate biseri-

Catolică şi Greco-Catolică din Ucraina, urmate de întrebări şi de răspun-
celei răsăritene, fapt pentru care relaţiile ecumenice actuale trebuie in-
suri ale referenţilor.
că şi disciplinară a Bisericii. Biserica latină a pricinuit adeseori neplăceri

La finalul lucrărilor s-a apreciat că Bisericile răsăritene s-au dovedit,
noscându-se că ele încorporează, în parte, cea mai veche Tradiţie liturgi-

de-a lungul istoriei, deosebit de active şi deschise spre comuniune, recu-
de-a lungul istoriei, deosebit de active şi deschise spre comuniune, recu-

noscându-se că ele încorporează, în parte, cea mai veche Tradiţie liturgi-
La finalul lucrărilor s-a apreciat că Bisericile răsăritene s-au dovedit,

că şi disciplinară a Bisericii. Biserica latină a pricinuit adeseori neplăceri
suri ale referenţilor.

celei răsăritene, fapt pentru care relaţiile ecumenice actuale trebuie in-
Catolică şi Greco-Catolică din Ucraina, urmate de întrebări şi de răspun-

tensificate şi îmbunătăţite, având scopul de a crea o comunitate biseri-
drul relaţiilor ecumenice din punctul de vedere al Bisericilor Ortodoxă,

cească asemeni celei existente în perioada apostolică: o comunitate în
audiate trei referate despre provocările pluralismului/diversităţii în ca-

diversitate.
În ultima zi a congresului „Renovabis”, sâmbătă, 5 septembrie, au fost

Astăzi, mai mult ca oricând, creştinii din Est şi din Vest resimt ca dure-
baza noii mişcări ecumenice.

roase separările vechi de secole şi văd în aceasta o contradicţie evidentă
Athenagoras al Constantinopolului (Ierusalim, 1964), întâlnire care stă la

cu spusele lui Iisus, „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21). De aceea, discuţiile
momentele istorice ale întâlnirii dintre Papa Paul al VI-lea şi patriarhul

dintre confesiunile creştine începute înaintea celui de-al doilea război
să fie una. 40 de ani de ecumenism”), care au reamintit celor prezenţi

mondial au progresat, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului al
de organizatori: „Ut omnes unum sint. 40 Jahre Ökumenismus” („Ca toţi

XX-lea, sigur nu fără împotriviri şi eşecuri. Congresul „Renovabis” a în-
roşii participanţi, inclusiv pe marginea fragmentelor de film prezentate

cercat, aşadar, şi a reuşit să atingă punctele cheie ale dialogului ecumenic
sub forma unei discuţii libere, uneori cu accente polemice, între nume-
actual şi prin aceasta să contribuie la iniţierea unei discuţii vii între creş-
tă relaţiilor ecumenice actuale dintre Răsărit şi Apus, desfăşurându-se

tinii Europei.
împreună cu J. Oeldemann şi semnatarul acestor rânduri, a fost consacra-

preasfinţitul Părinte Iosif, preotul Mircea Basarab, în calitate de referent,
noi păcătoşii”. În sfârşit, grupa a 8-a de lucru, la care au participat Înalt-
lui Iisus”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe
143
144
2 Cf. „Scânteia poporului“, sâmbătă, 23 decembrie 1989, p.1.
1. Cf. „Revista 22“, nr. 1/20 ianuarie 1990, p. 1.
* „Învierea“, Timișoara, anul XX, nr. 23 (473), 1 decembrie 2009, p. 2.
lenţă“, „Armata e cu noi“. „Libertate“, „Biserica, armata şi poporul“, „Vrem
cu noi“, „Noi suntem creștini“, „Jos tiranul“, „Jos comunismul“, „Fără vio-
Preoți ortodocși timişoreni, luptători în
ne din mii și zeci de mii de manifestanţi care strigau: „Dumnezeu este
Revoluția din Decembrie 1989*
cu un curaj de-a dreptul mucenicesc, au ieşit în stradă formând coloa-
trezit din „somnul cel de moarte“ şi-au adus aminte că sunt creştini şi
închisori, la Canal, în deportări și în alte locuri de tortură, românii s-au
Ne mai despart puţine zile de momentul când vom comemora jertfa
privaţiuni și de persecuţii, de decimare a elitei intelectuale în lagăre, în
eroilor martiri care, în urmă cu douăzeci și doi de ani, au plătit cu viaţa
După zeci de ani de teroare comunistă, de teamă și de suferinţă, de
pentru reda românilor libertatea, demnitatea, speranţa într-o viaţă nouă
traumatizaţi milioane de oameni“2.
şi posibilitatea de a-şi exprima fără teamă credinţa în Dumnezeu.
tru demnitatea umană. Li s-a răspuns cu gloanţe. Au căzut jertfe, au fost
La data de 15 decembrie 1989, în Piaţa Maria din Timişoara s-a aprins
nostru în economie, în tehnică, în ştiinţă, în cultură, au cerut condiţii pen-
scânteia care a scos în stradă milioane de oameni, tineri și vârstnici, fe-
schimbări care să permită afirmarea capacităţii de creaţie a poporului
mei și copii, muncitori şi intelectuali, studenţi, elevi și slujitori ai Bisericii
le de manifestanţi din toată ţara au cerut plecarea dictatorului, au cerut
şi care a dus nu numai la căderea unui dictator, ci și a întregului sistem
apărare, cu arme automate, tancuri, elicoptere şi tunuri de apă. „Coloane-
comunist-ateu, adus de tancurile Armatei Roşii. „După o jumătate de se-
de represiune dotate ca de război: cu scuturi, cu bastoane şi grenade de
col, în care istoria a încetat să mai existe, când totul părea intrat într-un
dornică de descătuşare și de o viaţă mai bună, s-a opus pe faţă forţelor
proces de putrefacţie fără sfârşit, în care, rând pe rând, toate valorile s-au
TATEA, DRAGOSTEA“1 şi mai ales CREDINŢA, toată suflarea românească
descompus: DEMNITATEA, ONOAREA, ADEVĂRUL, FRUMOSUL, LIBER-
descompus: DEMNITATEA, ONOAREA, ADEVĂRUL, FRUMOSUL, LIBER-
TATEA, DRAGOSTEA“1 şi mai ales CREDINŢA, toată suflarea românească
proces de putrefacţie fără sfârşit, în care, rând pe rând, toate valorile s-au
dornică de descătuşare și de o viaţă mai bună, s-a opus pe faţă forţelor
col, în care istoria a încetat să mai existe, când totul părea intrat într-un
de represiune dotate ca de război: cu scuturi, cu bastoane şi grenade de
comunist-ateu, adus de tancurile Armatei Roşii. „După o jumătate de se-
apărare, cu arme automate, tancuri, elicoptere şi tunuri de apă. „Coloane-
şi care a dus nu numai la căderea unui dictator, ci și a întregului sistem
le de manifestanţi din toată ţara au cerut plecarea dictatorului, au cerut
mei și copii, muncitori şi intelectuali, studenţi, elevi și slujitori ai Bisericii
schimbări care să permită afirmarea capacităţii de creaţie a poporului
scânteia care a scos în stradă milioane de oameni, tineri și vârstnici, fe-
nostru în economie, în tehnică, în ştiinţă, în cultură, au cerut condiţii pen-
La data de 15 decembrie 1989, în Piaţa Maria din Timişoara s-a aprins
tru demnitatea umană. Li s-a răspuns cu gloanţe. Au căzut jertfe, au fost
şi posibilitatea de a-şi exprima fără teamă credinţa în Dumnezeu.
traumatizaţi milioane de oameni“2.
pentru reda românilor libertatea, demnitatea, speranţa într-o viaţă nouă
După zeci de ani de teroare comunistă, de teamă și de suferinţă, de
eroilor martiri care, în urmă cu douăzeci și doi de ani, au plătit cu viaţa
privaţiuni și de persecuţii, de decimare a elitei intelectuale în lagăre, în
Ne mai despart puţine zile de momentul când vom comemora jertfa
închisori, la Canal, în deportări și în alte locuri de tortură, românii s-au
trezit din „somnul cel de moarte“ şi-au adus aminte că sunt creştini şi
cu un curaj de-a dreptul mucenicesc, au ieşit în stradă formând coloa-
ne din mii și zeci de mii de manifestanţi care strigau: „Dumnezeu este
cu noi“, „Noi suntem creștini“, „Jos tiranul“, „Jos comunismul“, „Fără vio- Revoluția din Decembrie 1989*
lenţă“, „Armata e cu noi“. „Libertate“, „Biserica, armata şi poporul“, „Vrem Preoți ortodocși timişoreni, luptători în
* „Învierea“, Timișoara, anul XX, nr. 23 (473), 1 decembrie 2009, p. 2.
1. Cf. „Revista 22“, nr. 1/20 ianuarie 1990, p. 1.
2 Cf. „Scânteia poporului“, sâmbătă, 23 decembrie 1989, p.1.
144
145
4 Ibidem. pâine“, „Jos cartela“, „Vrem conducător creştin“, „Biserica este cu noi“etc.
Pelican, Timişoara, 1992. Din când în când, demonstraţiile erau întrerupte şi cineva începea „Tatăl
lorul în mână, a fost publicată de Costel Balint în vol. 1989, Timişoara în decembrie, Ed.
1992, p.4. Fotografia preotului Ioan Mura în fruntea coloanei de manifestanţi, cu trico-
nostru...“ sau „Crezul“, oamenii se descopereau, îngenuncheau, se rugau
3 Cf. art. Zile de neuitat, în „Învierea“, Timişoara, anul III, nr.94 (66), 15 decembrie
pentru izbândă şi pentru odihna sufletului martirilor, aprindeau lumâ-
ce venea dinspre clinica Odobescu şi Calea Şagului, a oprit în faţa

nări şi apoi porneau hotărâţi mai departe. Clopotele bisericilor răsunau
Tot în ziua de 20 decembrie, pe la ora 13,00, o coloană de manifestanţi

peste tot, preoţii mai curajoşi s-au alăturat manifestanţilor şi, pe lângă
şi în zilele de 21-22 decembrie4.

rugăciunile amintite, au început să oficieze slujbe de pomenire pentru
celebrul balcon al Operei din Timişoara, aşa cum se va întâmpla de altfel

cei căzuţi.
eu acest moment de libertate“. În jurul orei 15,00, preotul Mura a urcat în

Primul preot ce a avut curajul de a se alătura manifestanţilor timi-
fesor Nicolae Neaga, care i-a mărturisit: „În sfârșit, am ajuns să trăiesc şi
şoreni a fost Ioan Mura de la parohia Călacea, protopopiatul Timişoara.
de la parohia Timişoara „Sfântul Ilie“ Fabric şi cu venerabilul preot pro-

Impresionat de ceea ce se întâmpla în faţa casei parohiale reformate din
întâlnit între actualul Consiliu judeţean şi Operă cu preotul Sorin Raţiu

Piaţa Maria, preotul Mura şi-a făcut simţită prezenţa acolo încă în ziua de
rostit rugăciunea „Tatăl nostru“. Peste câteva ceasuri, preotul Mura s-a
15 decembrie 1989, în zilele următoare fiind mereu în rândul revoluţio-
se în faţa catedralei mitropolitane, unde au îngenuncheat cu toţii şi au

narilor din oraşul de pe Bega. „Miercuri dimineaţa, 20 decembrie, în ju-
sporit rândurile revoluţionarilor, prima oprire a protestatarilor făcându-

rul orei 9,00, am revenit la Timişoara“, mărturiseşte preotul revoluţionar.
de la gară spre Piaţa Operei. La podul Iosefin, alte mii de timişoreni au

„Lăsasem acasă 3 copii minori, soţia [...], dar nu mai puteam. Conştiinţa
din angajaţi ai întreprinderilor Solventul, Electromotor şi Elba, pornită

era cea care îmi dicta. Ea era cea care mă judeca şi-mi spunea că atâţia ani
Curajosul preot s-a alăturat uriaşei coloane de manifestanţi formată

nu am făcut aproape nimic pentru descătuşarea poporului meu şi a mea
jurul catedralei şi în Piaţa Operei“3.

însămi. Peste tot erau miliţieni, securişti şi soldaţi înarmaţi, mai ales în
însămi. Peste tot erau miliţieni, securişti şi soldaţi înarmaţi, mai ales în
jurul catedralei şi în Piaţa Operei“3.
nu am făcut aproape nimic pentru descătuşarea poporului meu şi a mea

Curajosul preot s-a alăturat uriaşei coloane de manifestanţi formată
era cea care îmi dicta. Ea era cea care mă judeca şi-mi spunea că atâţia ani
din angajaţi ai întreprinderilor Solventul, Electromotor şi Elba, pornită
„Lăsasem acasă 3 copii minori, soţia [...], dar nu mai puteam. Conştiinţa
de la gară spre Piaţa Operei. La podul Iosefin, alte mii de timişoreni au
rul orei 9,00, am revenit la Timişoara“, mărturiseşte preotul revoluţionar.

sporit rândurile revoluţionarilor, prima oprire a protestatarilor făcându-
narilor din oraşul de pe Bega. „Miercuri dimineaţa, 20 decembrie, în ju-

se în faţa catedralei mitropolitane, unde au îngenuncheat cu toţii şi au
15 decembrie 1989, în zilele următoare fiind mereu în rândul revoluţio-

rostit rugăciunea „Tatăl nostru“. Peste câteva ceasuri, preotul Mura s-a
Piaţa Maria, preotul Mura şi-a făcut simţită prezenţa acolo încă în ziua de
întâlnit între actualul Consiliu judeţean şi Operă cu preotul Sorin Raţiu
Impresionat de ceea ce se întâmpla în faţa casei parohiale reformate din

de la parohia Timişoara „Sfântul Ilie“ Fabric şi cu venerabilul preot pro-
şoreni a fost Ioan Mura de la parohia Călacea, protopopiatul Timişoara.

fesor Nicolae Neaga, care i-a mărturisit: „În sfârșit, am ajuns să trăiesc şi
Primul preot ce a avut curajul de a se alătura manifestanţilor timi-

eu acest moment de libertate“. În jurul orei 15,00, preotul Mura a urcat în
cei căzuţi.
celebrul balcon al Operei din Timişoara, aşa cum se va întâmpla de altfel
rugăciunile amintite, au început să oficieze slujbe de pomenire pentru

şi în zilele de 21-22 decembrie4.
peste tot, preoţii mai curajoşi s-au alăturat manifestanţilor şi, pe lângă
Tot în ziua de 20 decembrie, pe la ora 13,00, o coloană de manifestanţi
nări şi apoi porneau hotărâţi mai departe. Clopotele bisericilor răsunau

ce venea dinspre clinica Odobescu şi Calea Şagului, a oprit în faţa
pentru izbândă şi pentru odihna sufletului martirilor, aprindeau lumâ-

3 Cf. art. Zile de neuitat, în „Învierea“, Timişoara, anul III, nr.94 (66), 15 decembrie
nostru...“ sau „Crezul“, oamenii se descopereau, îngenuncheau, se rugau

1992, p.4. Fotografia preotului Ioan Mura în fruntea coloanei de manifestanţi, cu trico-
Din când în când, demonstraţiile erau întrerupte şi cineva începea „Tatăl

lorul în mână, a fost publicată de Costel Balint în vol. 1989, Timişoara în decembrie, Ed.
pâine“, „Jos cartela“, „Vrem conducător creştin“, „Biserica este cu noi“etc.

Pelican, Timişoara, 1992.
4 Ibidem.
145
146
bisericii parohiale Timişoara-losefin, prima catedrală a Timişoarei (Piaţa 5 Informații: pr. Ioan Mura, parohia Călacea.
1989, se cuvine a menţiona că „revolta populară care a răsturnat regimul

Alexandru Mocioni, fostă Küttl, Sinaia, Ştefan Furtună sau Asănești),
din Timişoara şi din împrejurimi în zilele fierbinţi ale lunii decembrie

toţi participanţii au îngenuncheat în faţa lăcaşului de cult şi preotul
Rememorând faptele curajoase săvârşite de preoţii ortodocşi români

Ioan Olariu, însoţit de diaconul Nicolae Izbaşa, a rostit împreună cu ei
nul locaşului de cultură5.

rugăciunea „Tatăl nostru...“, în timp ce preotul Ioan Tămaş şi paracliserul
tot în dimineaţa zilei de 22 decembrie, preotul Dumitru a urcat în balco-

Dumitru Bezman trăgeau clopotele (şi la bisericile parohiale din Fratelia
Piaţa Operei, în reverendă, însoţiţi de foarte mulţi credincioşi cu prapuri;

şi Mehala au fost trase clopotele). Aceiaşi preoţi au ţinut deschisă biserica
rohia Becicherecu Mic şi Radu Reja de la parohia Biled, care au venit în

toată noaptea şi au împărţit lumânări revoluţionarilor.
O pilduitoare atitudine de curaj au oferit preoţii Ilie Dumitru de la pa-

Preotul Stelian Borza de la parohia timişoreană Mehala s-a alăturat
eroilor martiri.
manifestanţilor timişoreni din Piaţa Operei în ziua de 21 decembrie, pe
drală, alţi preoţi timișoreni cântând la parastasul oficiat întru pomenirea

la ora 15,30 şi a rostit împreună cu toţi rugăciunea „Tatăl nostru...“, după
urmă însoţit de două călugăriţe, ţinând în mâini prapuri luaţi din cate-
care a urcat în cunoscutul balcon şi apoi a rămas în piaţă până în jurul
parohia Ciarda Roșie și Octavian Cotoc de la parohia Mehala, acesta din

orei 23,30. În data de 22 decembrie, preotul Borza a revenit în piaţă, îm-
timişoreni Eugen lancu de la parohia Timișoara Fratelia, Ioan Culda de la

brăcat în reverendă, la ora 11,00 a urcat din nou în balcon, la ora 11,40
za, vineri 22 decembrie, înainte de prânz, în Piaţa Operei au venit preoţii

i s-a oferit posibilitatea de a se adresa manifestanţilor, iar la ora 12,00
dimineaţa zilei de 23 decembrie. Potrivit mărturiei preoţilor Mura şi Bor-

a rostit cu toţi cei prezenţi rugăciunea „Tatăl nostru...“, mulţimea înge-
linde, împreună cu solista Lia Lungu, rămânând în incinta Operei până în

nunchind cu faţa spre catedrala mitropolitană. Peste o jumătate de oră,
intercalarea în programul manifestaţiei a altor rugăciuni, pricesne şi co-

acelaşi preot a anunţat din balcon fuga familiei Ceauşescu, a fost rostită
şi „Dumnezeu este cu noi!“. În continuare, preotul Borza s-a preocupat de

iarăşi Rugăciunea domnească şi mulţimea a strigat: „Există Dumnezeu!“
iarăşi Rugăciunea domnească şi mulţimea a strigat: „Există Dumnezeu!“

şi „Dumnezeu este cu noi!“. În continuare, preotul Borza s-a preocupat de
acelaşi preot a anunţat din balcon fuga familiei Ceauşescu, a fost rostită
intercalarea în programul manifestaţiei a altor rugăciuni, pricesne şi co-
nunchind cu faţa spre catedrala mitropolitană. Peste o jumătate de oră,

linde, împreună cu solista Lia Lungu, rămânând în incinta Operei până în
a rostit cu toţi cei prezenţi rugăciunea „Tatăl nostru...“, mulţimea înge-

dimineaţa zilei de 23 decembrie. Potrivit mărturiei preoţilor Mura şi Bor-
i s-a oferit posibilitatea de a se adresa manifestanţilor, iar la ora 12,00

za, vineri 22 decembrie, înainte de prânz, în Piaţa Operei au venit preoţii
brăcat în reverendă, la ora 11,00 a urcat din nou în balcon, la ora 11,40
timişoreni Eugen lancu de la parohia Timișoara Fratelia, Ioan Culda de la
orei 23,30. În data de 22 decembrie, preotul Borza a revenit în piaţă, îm-

parohia Ciarda Roșie și Octavian Cotoc de la parohia Mehala, acesta din
care a urcat în cunoscutul balcon şi apoi a rămas în piaţă până în jurul

urmă însoţit de două călugăriţe, ţinând în mâini prapuri luaţi din cate-
la ora 15,30 şi a rostit împreună cu toţi rugăciunea „Tatăl nostru...“, după

drală, alţi preoţi timișoreni cântând la parastasul oficiat întru pomenirea
manifestanţilor timişoreni din Piaţa Operei în ziua de 21 decembrie, pe

eroilor martiri.
Preotul Stelian Borza de la parohia timişoreană Mehala s-a alăturat

O pilduitoare atitudine de curaj au oferit preoţii Ilie Dumitru de la pa-
toată noaptea şi au împărţit lumânări revoluţionarilor.

rohia Becicherecu Mic şi Radu Reja de la parohia Biled, care au venit în
şi Mehala au fost trase clopotele). Aceiaşi preoţi au ţinut deschisă biserica

Piaţa Operei, în reverendă, însoţiţi de foarte mulţi credincioşi cu prapuri;
Dumitru Bezman trăgeau clopotele (şi la bisericile parohiale din Fratelia

tot în dimineaţa zilei de 22 decembrie, preotul Dumitru a urcat în balco-
rugăciunea „Tatăl nostru...“, în timp ce preotul Ioan Tămaş şi paracliserul

nul locaşului de cultură5.
Ioan Olariu, însoţit de diaconul Nicolae Izbaşa, a rostit împreună cu ei

Rememorând faptele curajoase săvârşite de preoţii ortodocşi români
toţi participanţii au îngenuncheat în faţa lăcaşului de cult şi preotul

din Timişoara şi din împrejurimi în zilele fierbinţi ale lunii decembrie
Alexandru Mocioni, fostă Küttl, Sinaia, Ştefan Furtună sau Asănești),

1989, se cuvine a menţiona că „revolta populară care a răsturnat regimul
5 Informații: pr. Ioan Mura, parohia Călacea. bisericii parohiale Timişoara-losefin, prima catedrală a Timişoarei (Piaţa
146
147
1989, în „Învierea“, Timişoara, anul XX, nr. 3 (453), 1 februarie 2009, p. 3. totalitar din ţara noastră s-a desfăşurat aproape în întregime în jurul ca-
7 Prof. Dumitru Tomoni, Catedrala din Timişoara, simbol al Revoluţiei din Decembrie tedralei: aici au venit să se roage revoluţionarii, să ia lumânări, pe care
II, nr. 19 (37), 1 octombrie 1991, p. 1.
6 Nicolae, Mitropolitul Banatului, Moment comemorativ, în „Învierea“, Timişoara, anul
le-au ţinut în mâini când proclamau dreptul la libertate şi au cerut să se
tragă clopotele [...], aici au intrat să-şi salveze viaţa când focul ucigător al
acest protest, Elena Ceauşescu, într-o evidentă criză de nebunie, va da un

armelor s-a dezlănţuit împotriva manifestanţilor6.
au început să strige lozinci anticeauşiste. Informată de Ion Coman despre

Un martor ocular al acelor momente istorice, preotul Eugen Bendariu, pe
ora 15,00, treptele catedralei erau pline de tineri cu lumânări aprinse, care
atunci diacon catedral, relatează că duminică, 17 decembrie, grupuri de ti-
şi altar de jertfă pentru timişoreni“7. Spre pildă, luni, 18 decembrie, după

neri se adunaseră în jurul catedralei mitropolitane, fără a deranja însă Sfânta
fierbinţi ale oraşului asediat de forţele represive“, dar şi „loc de speranţă

Liturghie. După-masă, când a venit pentru slujba Vecerniei, tinerii ocupau
În zilele revoluţiei, catedrala mitropolitană a fost „una dintre zonele

deja treptele şi platoul din faţa lăcaşului de cult strigând: „Jos Ceauşescu“, ş.a.
zea trupul neînsufleţit al unei persoane.

Potrivit mărturiei preotului Victor Miţiga şi a diaconului Eugen Bendariu, în
de dimineaţă şi, în partea dreaptă a catedralei, a văzut un soldat care pă-

seara zilei de 18 decembrie, ora 16,30, în catedrală erau foarte puţini credin-
biserica. În dimineaţa următoare, acelaşi părinte diacon a venit la slujba

cioşi. Preotul Victor Miţiga şi diaconul Eugen Bendariu au început slujba Ve-
dariu au deschis uşa din dreapta, spre staţia de tramvai şi toţi au părăsit
cerniei către ora 16,45, dar au fost nevoiţi să o întrerupă, după aproximativ
pronaosului (către Piaţa Operei), aşa că preotul Mițiga și diaconul Ben-

10 minute, când s-a auzit o puternică rafală de armă automată. La numai câ-
Tinerii refugiaţi în catedrală nu au mai avut curajul să iasă pe uşile

teva secunde după aceasta, mai mulţi tineri au intrat speriaţi înăuntru spu-
Leia a murit chiar în incinta lăcaşului de cult.

nând că s-a tras asupra lor. Îndreptându-se spre ieşirea din biserică, diaconul
ransebeş l-a bandajat şi cineva a chemat salvarea. Din păcate, tânărul Sorin
Bendariu a fost întâmpinat de un tânăr care i-a spus: „Părinte, un tânăr a fost
o trusă medicală de la administraţia catedralei, o doctoriţă stagiară de la Ca-

împuşcat în cap“. Văzându-l pe tânăr plin de sânge, părintele diacon a adus
împuşcat în cap“. Văzându-l pe tânăr plin de sânge, părintele diacon a adus

o trusă medicală de la administraţia catedralei, o doctoriţă stagiară de la Ca-
Bendariu a fost întâmpinat de un tânăr care i-a spus: „Părinte, un tânăr a fost
ransebeş l-a bandajat şi cineva a chemat salvarea. Din păcate, tânărul Sorin
nând că s-a tras asupra lor. Îndreptându-se spre ieşirea din biserică, diaconul
Leia a murit chiar în incinta lăcaşului de cult.
teva secunde după aceasta, mai mulţi tineri au intrat speriaţi înăuntru spu-
Tinerii refugiaţi în catedrală nu au mai avut curajul să iasă pe uşile
10 minute, când s-a auzit o puternică rafală de armă automată. La numai câ-
pronaosului (către Piaţa Operei), aşa că preotul Mițiga și diaconul Ben-
cerniei către ora 16,45, dar au fost nevoiţi să o întrerupă, după aproximativ
dariu au deschis uşa din dreapta, spre staţia de tramvai şi toţi au părăsit
cioşi. Preotul Victor Miţiga şi diaconul Eugen Bendariu au început slujba Ve-
biserica. În dimineaţa următoare, acelaşi părinte diacon a venit la slujba
seara zilei de 18 decembrie, ora 16,30, în catedrală erau foarte puţini credin-
de dimineaţă şi, în partea dreaptă a catedralei, a văzut un soldat care pă-
Potrivit mărturiei preotului Victor Miţiga şi a diaconului Eugen Bendariu, în

zea trupul neînsufleţit al unei persoane.
deja treptele şi platoul din faţa lăcaşului de cult strigând: „Jos Ceauşescu“, ş.a.
În zilele revoluţiei, catedrala mitropolitană a fost „una dintre zonele
Liturghie. După-masă, când a venit pentru slujba Vecerniei, tinerii ocupau

fierbinţi ale oraşului asediat de forţele represive“, dar şi „loc de speranţă
neri se adunaseră în jurul catedralei mitropolitane, fără a deranja însă Sfânta

şi altar de jertfă pentru timişoreni“7. Spre pildă, luni, 18 decembrie, după
atunci diacon catedral, relatează că duminică, 17 decembrie, grupuri de ti-

ora 15,00, treptele catedralei erau pline de tineri cu lumânări aprinse, care
Un martor ocular al acelor momente istorice, preotul Eugen Bendariu, pe

au început să strige lozinci anticeauşiste. Informată de Ion Coman despre
armelor s-a dezlănţuit împotriva manifestanţilor6.

acest protest, Elena Ceauşescu, într-o evidentă criză de nebunie, va da un
tragă clopotele [...], aici au intrat să-şi salveze viaţa când focul ucigător al
le-au ţinut în mâini când proclamau dreptul la libertate şi au cerut să se
6 Nicolae, Mitropolitul Banatului, Moment comemorativ, în „Învierea“, Timişoara, anul
tedralei: aici au venit să se roage revoluţionarii, să ia lumânări, pe care

II, nr. 19 (37), 1 octombrie 1991, p. 1.
totalitar din ţara noastră s-a desfăşurat aproape în întregime în jurul ca-
7 Prof. Dumitru Tomoni, Catedrala din Timişoara, simbol al Revoluţiei din Decembrie
1989, în „Învierea“, Timişoara, anul XX, nr. 3 (453), 1 februarie 2009, p. 3.
147
148
ordin aberant: „Trageţi cu tunul în catedrală, să terminaţi odată cu ea“8. ra, anul II, nr. 24 (42), 15 decembrie 1991, p.1-2.
Apropiindu-se zilele în care vom rememora evenimentele petrecute 9 Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Jertfa tinerilor de acum doi ani, „Învierea“, Timişoa-
De la revoltă populară la revoluţie, în vol. „Memorial 1989“, 1 (4)/2009, Timişoara, p. 59.
ţia Academia Civică, 2004, p. I352, apud Dumitru Tomoni, Decembrie 1989 in Timişoara.
în Decembrie 1989 şi vom comemora pe toţi eroii martiri a căror jertfă
8 Procesul de la Timișoara, vol. III, Ediţie îngrijită de Miodrag Milin, Timişoara, Funda-
„nu se poate explica decât prin credinţa creştină a poporului nostru“9,
îndreptăm un gând de recunoştinţă şi spre preoții timişoreni, care, cu
riscul de a-și pierde viața, au luptat împotriva dictaturii comuniste atee
pentru libertate, pentru demnitate şi pentru revenirea la o viață creştină
autentică în ţara noastră.
autentică în ţara noastră.

pentru libertate, pentru demnitate şi pentru revenirea la o viață creştină
riscul de a-și pierde viața, au luptat împotriva dictaturii comuniste atee
îndreptăm un gând de recunoştinţă şi spre preoții timişoreni, care, cu
„nu se poate explica decât prin credinţa creştină a poporului nostru“9,
8 Procesul de la Timișoara, vol. III, Ediţie îngrijită de Miodrag Milin, Timişoara, Funda-
în Decembrie 1989 şi vom comemora pe toţi eroii martiri a căror jertfă

ţia Academia Civică, 2004, p. I352, apud Dumitru Tomoni, Decembrie 1989 in Timişoara.
Apropiindu-se zilele în care vom rememora evenimentele petrecute

De la revoltă populară la revoluţie, în vol. „Memorial 1989“, 1 (4)/2009, Timişoara, p. 59.
ordin aberant: „Trageţi cu tunul în catedrală, să terminaţi odată cu ea“8.

9 Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, Jertfa tinerilor de acum doi ani, „Învierea“, Timişoa-
ra, anul II, nr. 24 (42), 15 decembrie 1991, p.1-2.
148
149
xiei Românești“, anul I, nr. 2/vineri, 12 ianuarie 1990, p. 2.
2 A se vedea: Pr. Gheorghe Bozian, Preoți arădeni plini de curaj, în „Vestitorul Ortodo-
1. Informații: preot Traian Morocoi.
* Revista „Învierea“, Timișoara, nr. 24 / 15 decembrie 2009, p. 2.
Văzându-i pe preoți în fruntea coloanei ce venea dinspre Episcopie,
Preoți ortodocși din Arad, luptători în
torul“, numărul lor mărindu-se considerabil.
Revoluția din Decembrie 1989*
este cu noi“, „Biserica, Armata și Poporul“, „Noi suntem creștini“, „Jos dicta-
Șofronea2. Până în fața Primăriei, demonstranții au scandat: „Dumnezeu
Primărie, pe drum alăturându-li-se și preotul Vasile Pop de la parohia
Primul oraș din România, reședință de județ, care a răspuns chemării
de manifestanți avându-i pe „preoți cu crucea în frunte“ s-a deplasat spre
revoluționarilor timișoreni, „azi în Timișoara, mâine în toată țara“, a fost
Teodor Babuția și pe cântărețul catedral Gheorghe Gornic. Astfel, coloana
Aradul. Mii de locuitori ai frumoasei urbe de pe Mureș s-au adunat în
tas, pe preoții consilieri Iacob Bupte și Traian Micoroi, pe arhidiaconul
fața Primăriei vineri, 21 decembrie 1989, pentru a protesta împotriva
revoluționari și i-a delegat, pentru a-i însoți și a oficia îndătinatul paras-
dictaturii ceaușiste, împotriva comunismului și a măsurilor violente
Întâistătătorul Bisericii arădene a dat curs dorinței exprimate de către
de la Timișoara, soldate cu mulți morți și cu răniți. În aceleași zile, unii
re pentru eroii martiri ai Timișoarei.
preoți de la catedrala veche a Aradului, între care s-a aflat și consilie-
demonstranți până în fața Primăriei, unde să oficieze o slujbă de pomeni-
rul bisericesc al episcopiei, Traian Micoroi, i-au îndemnat pe credincioși
Preasfințitului Episcop Timotei ca slujitorii Bisericii să-i însoțească pe
să participe pașnic la demonstrațiile ce aveau loc, alături de ceilalți lo-
grup de credincioși arădeni s-a prezentat la Centrul eparhial și a solicitat
cuitori ai orașului. Aceiași preoți au înălțat rugăciuni către Dumnezeu,
hotărârea ca preoții să se alăture revoluționarilor, iar pe la ora 9:00, un
au cântat colinde și au împărțit lumânări celor prezenți, folosite apoi la
În dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 6:30, la Episcopie s-a luat
demonstrațiile desfășurate pe timpul nopții1.
demonstrațiile desfășurate pe timpul nopții1.
În dimineața zilei de 22 decembrie, la ora 6:30, la Episcopie s-a luat
au cântat colinde și au împărțit lumânări celor prezenți, folosite apoi la
hotărârea ca preoții să se alăture revoluționarilor, iar pe la ora 9:00, un
cuitori ai orașului. Aceiași preoți au înălțat rugăciuni către Dumnezeu,
grup de credincioși arădeni s-a prezentat la Centrul eparhial și a solicitat
să participe pașnic la demonstrațiile ce aveau loc, alături de ceilalți lo-
Preasfințitului Episcop Timotei ca slujitorii Bisericii să-i însoțească pe
rul bisericesc al episcopiei, Traian Micoroi, i-au îndemnat pe credincioși
demonstranți până în fața Primăriei, unde să oficieze o slujbă de pomeni-
preoți de la catedrala veche a Aradului, între care s-a aflat și consilie-
re pentru eroii martiri ai Timișoarei.
de la Timișoara, soldate cu mulți morți și cu răniți. În aceleași zile, unii
Întâistătătorul Bisericii arădene a dat curs dorinței exprimate de către
dictaturii ceaușiste, împotriva comunismului și a măsurilor violente
revoluționari și i-a delegat, pentru a-i însoți și a oficia îndătinatul paras-
fața Primăriei vineri, 21 decembrie 1989, pentru a protesta împotriva
tas, pe preoții consilieri Iacob Bupte și Traian Micoroi, pe arhidiaconul
Aradul. Mii de locuitori ai frumoasei urbe de pe Mureș s-au adunat în
Teodor Babuția și pe cântărețul catedral Gheorghe Gornic. Astfel, coloana
revoluționarilor timișoreni, „azi în Timișoara, mâine în toată țara“, a fost
de manifestanți avându-i pe „preoți cu crucea în frunte“ s-a deplasat spre
Primul oraș din România, reședință de județ, care a răspuns chemării
Primărie, pe drum alăturându-li-se și preotul Vasile Pop de la parohia
Șofronea2. Până în fața Primăriei, demonstranții au scandat: „Dumnezeu
este cu noi“, „Biserica, Armata și Poporul“, „Noi suntem creștini“, „Jos dicta-
torul“, numărul lor mărindu-se considerabil.
Revoluția din Decembrie 1989* Văzându-i pe preoți în fruntea coloanei ce venea dinspre Episcopie,
Preoți ortodocși din Arad, luptători în * Revista „Învierea“, Timișoara, nr. 24 / 15 decembrie 2009, p. 2.
1. Informații: preot Traian Morocoi.
2 A se vedea: Pr. Gheorghe Bozian, Preoți arădeni plini de curaj, în „Vestitorul Ortodo-
xiei Românești“, anul I, nr. 2/vineri, 12 ianuarie 1990, p. 2.
149
150
miile de arădeni aflați deja acolo au început să strige: „Dumnezeu este 4 Ibidem, p. 167, „Vestitorul“, p. 2.
cu noi“, „Au venit preoții“, „Faceți loc“, „Biserica este cu noi“. „Am urcat Decembrie ’89 de la Arad, Ed. Fundației „Ioan Slavici“, Arad, 1999, p. 163-165.
3 Cf. Emil Șimândan, Întrebătorul din agora. Zece ani de la Revoluția Română din
și a făcut acest lucru prin toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție
– cei trei preoți, arhidiaconul și cântărețul – pe podiumul improvizat în
de lupta dreaptă a poporului român împotriva dictaturii comuniste-atee

fața Primăriei – mărturisește preotul Traian Micoroi – în fața noastră
Sfântul Sinod al Bisericii noastre și-a exprimat imediat adeziunea față

mulțimile așezându-se în genunchi. În spatele nostru, sub zidurile Primă-
prosperitate și renaștere spirituală.

riei, erau soldații în lanț de trăgători, cu armele pregătite“. Împreună cu
de români care protestau și luptau pentru libertate, demnitate națională,

toți cei aflați în piață, a fost rostită rugăciunea „Tatăl nostru“, apoi s-a
rastase pentru eroii martiri, au cântat colinde și au insuflat curaj miilor

oficiat parastasul pentru eroii martiri ai Timișoarei, cei prezenți cântând
clopotele și au împărțit lumânări, au înălțat rugăciuni și au săvârșit pa-

„În veci pomenirea lor“. După încheierea serviciului divin, preoții au ră-
demonstrațiilor împotriva dictaturii ceaușiste și a comunismului, au tras

mas pe podium și au cântat, împreună cu demonstranții, colindele: „O ce
s-au alăturat revoluționarilor chiar din primele momente ale începerii

veste...“, „Trei păstori“ și altele, între acestea, oamenii, pătrunși de fiorul
fost însă singulare. În capitală și în alte localități ale țării, preoții noștri
sacrului, scandând: „Biserica e cu noi“, „Dumnezeu este cu noi“, „Liberta-
Pilduitoarele acte de curaj ale preoților timișoreni și arădeni nu au

te“, „Jos dictatorii“3. Tot atunci s-a hotărât ca mesajul din fața Primăriei să
milie, sunt călugăr, deci să fim cu toții înțeleși, să vorbim aceeași limbă!“4
fie dus și în alte zone ale orașului. Astfel, mai multe sute de demonstranți
declara că v-ați rugat din porunca mea. O să mă ia pe mine, eu nu am fa-

i-au urmat pe preoții noștri până în fața catedralei vechi, unde au fost
ridice pentru rugăciunile făcute în piață, în mijlocul demonstranților, voi

rostite rugăciuni de pomenire pentru sufletul revoluționarilor uciși la
ricii s-au alăturat revoluționarilor, apoi a precizat: „Dacă vor veni să vă

Timișoara, o altă oprire făcându-se în curtea Centrului eparhial. În fața
făcut cunoscut că primește mereu telefoane de amenințare, întrucât cle-

celor prezenți, a preoților nominalizați mai sus și a altor clerici veniți îm-
Florin Teodorescu și Gheorghe Bozian de la Curtici, Episcopul Aradului a

preună cu demonstranții: Ioan Florea, Zaharia Iova, Coriolan Mureșan,
preună cu demonstranții: Ioan Florea, Zaharia Iova, Coriolan Mureșan,

Florin Teodorescu și Gheorghe Bozian de la Curtici, Episcopul Aradului a
celor prezenți, a preoților nominalizați mai sus și a altor clerici veniți îm-
făcut cunoscut că primește mereu telefoane de amenințare, întrucât cle-
Timișoara, o altă oprire făcându-se în curtea Centrului eparhial. În fața

ricii s-au alăturat revoluționarilor, apoi a precizat: „Dacă vor veni să vă
rostite rugăciuni de pomenire pentru sufletul revoluționarilor uciși la

ridice pentru rugăciunile făcute în piață, în mijlocul demonstranților, voi
i-au urmat pe preoții noștri până în fața catedralei vechi, unde au fost
declara că v-ați rugat din porunca mea. O să mă ia pe mine, eu nu am fa-
fie dus și în alte zone ale orașului. Astfel, mai multe sute de demonstranți
milie, sunt călugăr, deci să fim cu toții înțeleși, să vorbim aceeași limbă!“4
te“, „Jos dictatorii“3. Tot atunci s-a hotărât ca mesajul din fața Primăriei să
Pilduitoarele acte de curaj ale preoților timișoreni și arădeni nu au
sacrului, scandând: „Biserica e cu noi“, „Dumnezeu este cu noi“, „Liberta-

fost însă singulare. În capitală și în alte localități ale țării, preoții noștri
veste...“, „Trei păstori“ și altele, între acestea, oamenii, pătrunși de fiorul

s-au alăturat revoluționarilor chiar din primele momente ale începerii
mas pe podium și au cântat, împreună cu demonstranții, colindele: „O ce

demonstrațiilor împotriva dictaturii ceaușiste și a comunismului, au tras
„În veci pomenirea lor“. După încheierea serviciului divin, preoții au ră-
clopotele și au împărțit lumânări, au înălțat rugăciuni și au săvârșit pa-
oficiat parastasul pentru eroii martiri ai Timișoarei, cei prezenți cântând

rastase pentru eroii martiri, au cântat colinde și au insuflat curaj miilor
toți cei aflați în piață, a fost rostită rugăciunea „Tatăl nostru“, apoi s-a
de români care protestau și luptau pentru libertate, demnitate națională,
riei, erau soldații în lanț de trăgători, cu armele pregătite“. Împreună cu

prosperitate și renaștere spirituală.
Sfântul Sinod al Bisericii noastre și-a exprimat imediat adeziunea față
fața Primăriei – mărturisește preotul Traian Micoroi – în fața noastră

de lupta dreaptă a poporului român împotriva dictaturii comuniste-atee mulțimile așezându-se în genunchi. În spatele nostru, sub zidurile Primă-
și a făcut acest lucru prin toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție
3 Cf. Emil Șimândan, Întrebătorul din agora. Zece ani de la Revoluția Română din – cei trei preoți, arhidiaconul și cântărețul – pe podiumul improvizat în
miile de arădeni aflați deja acolo au început să strige: „Dumnezeu este

Decembrie ’89 de la Arad, Ed. Fundației „Ioan Slavici“, Arad, 1999, p. 163-165. cu noi“, „Au venit preoții“, „Faceți loc“, „Biserica este cu noi“. „Am urcat
4 Ibidem, p. 167, „Vestitorul“, p. 2.
150
151
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 661. în zilele fierbinți ale lui Decembrie ’89 și în perioada imediat următoare.
Biserică – Națiune – Cultură, vol. III, tom. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Astfel, în mesajul publicat în primul număr al nou-înființatei publicații
9 Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000.
2-2/1990, p. 4.
„Vestitorul Ortodoxiei Românești“ se arată: „Înălțându-ne cugetul către
8 A se vedea art. Regăsirea drumului pierdut, în rev. „Altarul Banatului“, Timișoara, nr.
bunul Dumnezeu, Îl rugăm cu căldură să întărească cu darul Duhului
7 Ibidem.
Sfânt voința și simțirea tuturor celor ce acum luptă cu prețul vieții, pen-
6 Ibidem, nr. 2/ianuarie 1990, p. 1. tru deplina biruință a libertății și democrației pe pământul României“5.
5 „Vestitorul“, nr. 1/1989, p. 1.
tiri români, mărturisitori ai credinței în Dumnezeu și în Nașterea Mân-
De asemenea, același Sfânt Sinod, în ședința extraordinară dn 3-4 ianu-
dispăruți9. După acest moment istoric, înfăptuit prin jertfa tinerilor mar-
arie 1990, își exprima bucuria pentru victoria Revoluției „care a eliberat
care 126 au murit în „închisori, lagăre și deportări“, iar 12 au fost declarați

poporul român din crunta dictatură ceaușistă, ce a adus Bisericii noas-
facultăți de Teologie, a ordonat arestarea a 1413 preoți ortodocși dintre

tre strămoșești imense pagube materiale și spirituale“6. Cu acest prilej,
a închis mănăstiri și schituri, școli confesionale, seminarii, academii și

înaltul nostru for bisericesc a adresat un cuvânt pastoral de pocăință și
pentru a reduce cât mai mult cu putință influența Bisericii în societate,

reconciliere a clerului și credincioșilor și a hotărât să fie reconstruite bi-
Până în decembrie 1989, statul comunist-ateu a luptat din răsputeri

sericile demolate și să se construiască altele noi, în orașele și cartierele
lor preconcepute și mitologiei ateiste“8.

unde este nevoie; să fie revigorată opera de caritate a Bisericii în spitale,
cultului exacerbat al personalității dictatoriale, ficțiunii și mizeriei idei-

în orfelinate și în azile de bătrâni, în penitenciare, în școli, în armată, etc.;
„capăt pentru totdeauna tiraniei și totalitarimului, minciunii și corupției,

să fie anulate pedepsele aplicate, prin constrângere, de către dictatură,
mărire a lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru că ne-a ajutat să punem

unor slujitori ai Bisericii pe motive politice ș.a.7.
ce vine de la Răsărit – și au început sa publice articole de laudă și de prea-

Puținele foi, ziare și reviste bisericești existente la sfârșitul anului
– așa după cum, înainte de 1945, atrăgeau atenția asupra ideologiei roșii
1989 și începutul anului 1990 s-au raliat prompt idealurilor Revoluției
1989 și începutul anului 1990 s-au raliat prompt idealurilor Revoluției

– așa după cum, înainte de 1945, atrăgeau atenția asupra ideologiei roșii
Puținele foi, ziare și reviste bisericești existente la sfârșitul anului

ce vine de la Răsărit – și au început sa publice articole de laudă și de prea-
unor slujitori ai Bisericii pe motive politice ș.a.7.

mărire a lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru că ne-a ajutat să punem
să fie anulate pedepsele aplicate, prin constrângere, de către dictatură,

„capăt pentru totdeauna tiraniei și totalitarimului, minciunii și corupției,
în orfelinate și în azile de bătrâni, în penitenciare, în școli, în armată, etc.;

cultului exacerbat al personalității dictatoriale, ficțiunii și mizeriei idei-
unde este nevoie; să fie revigorată opera de caritate a Bisericii în spitale,

lor preconcepute și mitologiei ateiste“8.
sericile demolate și să se construiască altele noi, în orașele și cartierele

Până în decembrie 1989, statul comunist-ateu a luptat din răsputeri
reconciliere a clerului și credincioșilor și a hotărât să fie reconstruite bi-

pentru a reduce cât mai mult cu putință influența Bisericii în societate,
înaltul nostru for bisericesc a adresat un cuvânt pastoral de pocăință și

a închis mănăstiri și schituri, școli confesionale, seminarii, academii și
tre strămoșești imense pagube materiale și spirituale“6. Cu acest prilej,

facultăți de Teologie, a ordonat arestarea a 1413 preoți ortodocși dintre
poporul român din crunta dictatură ceaușistă, ce a adus Bisericii noas-

care 126 au murit în „închisori, lagăre și deportări“, iar 12 au fost declarați
arie 1990, își exprima bucuria pentru victoria Revoluției „care a eliberat
dispăruți9. După acest moment istoric, înfăptuit prin jertfa tinerilor mar-
De asemenea, același Sfânt Sinod, în ședința extraordinară dn 3-4 ianu-

tiri români, mărturisitori ai credinței în Dumnezeu și în Nașterea Mân-
tru deplina biruință a libertății și democrației pe pământul României“5.

5 „Vestitorul“, nr. 1/1989, p. 1.
6 Ibidem, nr. 2/ianuarie 1990, p. 1.
Sfânt voința și simțirea tuturor celor ce acum luptă cu prețul vieții, pen-
7 Ibidem.
bunul Dumnezeu, Îl rugăm cu căldură să întărească cu darul Duhului

8 A se vedea art. Regăsirea drumului pierdut, în rev. „Altarul Banatului“, Timișoara, nr.
„Vestitorul Ortodoxiei Românești“ se arată: „Înălțându-ne cugetul către

2-2/1990, p. 4.
Astfel, în mesajul publicat în primul număr al nou-înființatei publicații

9 Pr. prof. dr. Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000.
în zilele fierbinți ale lui Decembrie ’89 și în perioada imediat următoare.

Biserică – Națiune – Cultură, vol. III, tom. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 661.
151
152
tuitorului Iisus Hristos, prin lupta milioanelor de români, a preoților și
a credincioșilor, Biserica a redevenit „mama neamului românesc”, pro-
movând încet, dar sigur, în societate valorile noastre spirituale, credința,
tradițiile, obiceiurile și cultura, dar și dragostea față de Dumnezeu și
aproapele, concretizată prin numeroasele așezăminte social-filantropice
ctitorite în ultimii douăzeci de ani.
ctitorite în ultimii douăzeci de ani.

aproapele, concretizată prin numeroasele așezăminte social-filantropice
tradițiile, obiceiurile și cultura, dar și dragostea față de Dumnezeu și
movând încet, dar sigur, în societate valorile noastre spirituale, credința,
a credincioșilor, Biserica a redevenit „mama neamului românesc”, pro-
tuitorului Iisus Hristos, prin lupta milioanelor de români, a preoților și
152
153
* „Învierea“, anul XXI, nr. 1 (475), vineri, 1 ianuarie 2010, p.2.

dintre om şi om. Unitatea regăsită este acum nu numai între cei ce trăim
turnată se străduia din răsputeri să o anihileze, semănând neîncrederea
poporului român şi setea lui de regăsire a unităţii pe care dictatura răs-
Minunea din Decembrie 1989*
minune (s.n.). Credem că în această minune s-a manifestat forţa unităţii

biruinţa poporului român pentru cauza libertăţii sale a fost o adevărată
sor universitar şi duhovnic, preotul Dumitru Stăniloae scria că „lupta şi
În aceste zile de sfârşit şi început de an comemorăm împlinirea a 20 de
ajutat să înfăptuim o revoluţie creştină? Cunoscutul nostru teolog, profe-

ani de la Revoluţia română înfăptuită în Decembrie 1989. La Timişoara,
S-a întâmplat o minune, şi-a întors Dumnezeu din nou faţa spre noi şi ne-a
în capitală şi în celelalte oraşe ale ţării au fost organizate depuneri de co-
precum martirii creştini din primele veacuri: „Vom muri şi vom fi liberi“?
roane, s-au lansat cărţi consacrate acelor momente dramatice, dar dătă-
menea curaj românilor acum 20 de ani? Cine i-a învăţat să mărturisească

toare de speranţă, s-au ţinut sesiuni de comunicări şi au venit oaspeţi de
atunci, în anii ce au trecut, şi se întreabă şi acum: cine a insuflat un ase-

marcă din ţări central şi est-europene pentru ca, împreună, să analizăm
Mulţi istorici, sociologi, analişti şi oameni ai Bisericii s-au întrebat

fenomenul istoric ce a dus la căderea zidului Berlinului, a cortinei roşii,
cu elicoptere, cu tunuri cu apă, cu bastoane şi cu scuturi.

la încheierea războiului rece şi la îndepărtarea sistemului comunist-ateu,
comuniste răspundeau cu rafale de arme automate, cu tancuri și blindate,

care a terorizat zeci de ani o bună parte a Europei. Presa scrisă şi vorbită a
cartela“, ş.a., strigau miile şi zecile de mii de demonstranţi, iar autorităţile

rememorat momentele atât de importante petrecute în Decembrie 1989,
conducător creştin“, „Biserica, Armata şi Poporul“, „Jos comunismul“, „Jos

evidenţiind încă o dată credinţa, nădejdea, unitatea, hotărârea şi spiritul
serica este cu noi“, „Preoţii sunt cu noi“, „Libertate“, „Vrem pâine“, „Vrem
de jertfă a milioanelor de români care, cu lumânări în mână, în dangăt de
împotriva dictaturii şi a regimului criminal. „Dumnezeu este cu noi“, „Bi-

clopote şi cu „Tatăl nostru“ rostit în genunchi, cu faţa spre biserici, luptau
clopote şi cu „Tatăl nostru“ rostit în genunchi, cu faţa spre biserici, luptau

împotriva dictaturii şi a regimului criminal. „Dumnezeu este cu noi“, „Bi-
de jertfă a milioanelor de români care, cu lumânări în mână, în dangăt de

serica este cu noi“, „Preoţii sunt cu noi“, „Libertate“, „Vrem pâine“, „Vrem
evidenţiind încă o dată credinţa, nădejdea, unitatea, hotărârea şi spiritul

conducător creştin“, „Biserica, Armata şi Poporul“, „Jos comunismul“, „Jos
rememorat momentele atât de importante petrecute în Decembrie 1989,

cartela“, ş.a., strigau miile şi zecile de mii de demonstranţi, iar autorităţile
care a terorizat zeci de ani o bună parte a Europei. Presa scrisă şi vorbită a
comuniste răspundeau cu rafale de arme automate, cu tancuri și blindate,
la încheierea războiului rece şi la îndepărtarea sistemului comunist-ateu,

cu elicoptere, cu tunuri cu apă, cu bastoane şi cu scuturi.
fenomenul istoric ce a dus la căderea zidului Berlinului, a cortinei roşii,

Mulţi istorici, sociologi, analişti şi oameni ai Bisericii s-au întrebat
marcă din ţări central şi est-europene pentru ca, împreună, să analizăm

atunci, în anii ce au trecut, şi se întreabă şi acum: cine a insuflat un ase-
toare de speranţă, s-au ţinut sesiuni de comunicări şi au venit oaspeţi de

menea curaj românilor acum 20 de ani? Cine i-a învăţat să mărturisească
roane, s-au lansat cărţi consacrate acelor momente dramatice, dar dătă-
precum martirii creştini din primele veacuri: „Vom muri şi vom fi liberi“?
în capitală şi în celelalte oraşe ale ţării au fost organizate depuneri de co-

S-a întâmplat o minune, şi-a întors Dumnezeu din nou faţa spre noi şi ne-a
ani de la Revoluţia română înfăptuită în Decembrie 1989. La Timişoara,

ajutat să înfăptuim o revoluţie creştină? Cunoscutul nostru teolog, profe-
În aceste zile de sfârşit şi început de an comemorăm împlinirea a 20 de

sor universitar şi duhovnic, preotul Dumitru Stăniloae scria că „lupta şi
biruinţa poporului român pentru cauza libertăţii sale a fost o adevărată
minune (s.n.). Credem că în această minune s-a manifestat forţa unităţii
poporului român şi setea lui de regăsire a unităţii pe care dictatura răs-
Minunea din Decembrie 1989* turnată se străduia din răsputeri să o anihileze, semănând neîncrederea
dintre om şi om. Unitatea regăsită este acum nu numai între cei ce trăim
* „Învierea“, anul XXI, nr. 1 (475), vineri, 1 ianuarie 2010, p.2.
153
154
azi, ci şi între noi şi cei ce au trăit în trecut şi între cei ce şi-au dat viaţa Ibidem, pp. 8-11. 7
pământească în lupta pentru eliberarea neamului. O dovadă în acest sens 6
„Mitropolia Banatului“, Timișoara, nr. 4-6, iulie-decembrie 1989, pp. 3-7. 5
Ibidem.
„Telegraful român“, Sibiu, nr. 47-48/ 23 decembrie 1989. 4

este şi nesfârşitul număr de lumânări ce se aprind pe locurile unde au
căzut cei ce şi-au dat viaţa ca jertfă pentru regăsirea unităţii şi libertăţii
2 „Vestitorul“, p. 1.
poporului român“1. 3 Ibidem.
reşti, vol. I, nr. 2, ianuarie 1990, p. 1.

Periodicele româneşti de la sfârşitul lui decembrie ‘89 şi de la începutul
anului 1990 au publicat, de asemenea, diferite articole cu privire la revo- 1 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Apel la unitate, în „Vestitorul Ortodoxiei Române“, Bucu-
năstiri şi toţi binecredincioşii creştini români“7.

luţie şi la „minunea jertfei eliberatoare a eroilor noştri martiri“2. Acelaşi
pastoral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către cler, mă-

periodic patriarhal preciza că „începând cu binecuvântata zi de Vineri,
Ortodoxe Române la Consiliul Frontului Salvării Naţionale“ şi „Cuvântul

22 decembrie 1989, vinerea rămâne pentru poporul român, deodată,
ritoare. În acelaşi număr sunt publicate”mesajul de adeziune a Bisericii

vinerea jertfei şi a eliberării [...]. Dar vinerea aceasta a doliului şi a
şi renaşterii întregului popor român” (s.n.) şi a Bisericii noastre dreptmă-

durerii pentru pierderea celor dragi şi demni este în acelaşi timp ziua
ţia românească a fost expresia unei recrudescenţe spontane, a reînvierii

victoriei asupra tiraniei, biruinţa crucii lui Hristos şi a crucii poporului
editorialul „Sfârşitul negurilor dictaturii“6, în care precizează că „revolu-

român asupra puterii dictatoriale demonice. Aşadar, vinerea plângem şi
Ultimul număr al revistei „Mitropolia Banatului“5 pe anul 1989 publică

venerăm pe eroii noştri jertfiţi pentru libertate, mulţumind totodată lui
poporului român! Recunoştinţă veşnică eroilor martiri!“.

Dumnezeu pentru biruinţa minunată a poporului român umilit asupra
me Revoluţiei: „DĂM SLAVĂ LUI DUMNEZEU! Libertatea a învins! Cinste

tiraniei opresive“3.
„O, ce veste minunată“4, iar nr. 1/1 ianuarie 1990 era închinat în întregi-
„Telegraful român“, periodicul sibian cu o existenţă neîntreruptă de
cenzurat şi fără texte impuse cu forţa de dictatura în sfârşit dărâmată“:

156 ani, scria cu majuscule pe pagina întâi a „primului număr liber, ne-
156 ani, scria cu majuscule pe pagina întâi a „primului număr liber, ne-
cenzurat şi fără texte impuse cu forţa de dictatura în sfârşit dărâmată“:
„Telegraful român“, periodicul sibian cu o existenţă neîntreruptă de

„O, ce veste minunată“4, iar nr. 1/1 ianuarie 1990 era închinat în întregi-
tiraniei opresive“3.
me Revoluţiei: „DĂM SLAVĂ LUI DUMNEZEU! Libertatea a învins! Cinste
Dumnezeu pentru biruinţa minunată a poporului român umilit asupra

poporului român! Recunoştinţă veşnică eroilor martiri!“.
venerăm pe eroii noştri jertfiţi pentru libertate, mulţumind totodată lui

Ultimul număr al revistei „Mitropolia Banatului“5 pe anul 1989 publică
român asupra puterii dictatoriale demonice. Aşadar, vinerea plângem şi

editorialul „Sfârşitul negurilor dictaturii“6, în care precizează că „revolu-
victoriei asupra tiraniei, biruinţa crucii lui Hristos şi a crucii poporului

ţia românească a fost expresia unei recrudescenţe spontane, a reînvierii
durerii pentru pierderea celor dragi şi demni este în acelaşi timp ziua
şi renaşterii întregului popor român” (s.n.) şi a Bisericii noastre dreptmă-
vinerea jertfei şi a eliberării [...]. Dar vinerea aceasta a doliului şi a

ritoare. În acelaşi număr sunt publicate”mesajul de adeziune a Bisericii
22 decembrie 1989, vinerea rămâne pentru poporul român, deodată,

Ortodoxe Române la Consiliul Frontului Salvării Naţionale“ şi „Cuvântul
periodic patriarhal preciza că „începând cu binecuvântata zi de Vineri,

pastoral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către cler, mă-
luţie şi la „minunea jertfei eliberatoare a eroilor noştri martiri“2. Acelaşi

năstiri şi toţi binecredincioşii creştini români“7.
1 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Apel la unitate, în „Vestitorul Ortodoxiei Române“, Bucu- anului 1990 au publicat, de asemenea, diferite articole cu privire la revo-
Periodicele româneşti de la sfârşitul lui decembrie ‘89 şi de la începutul
reşti, vol. I, nr. 2, ianuarie 1990, p. 1.
poporului român“1.
2 „Vestitorul“, p. 1.
căzut cei ce şi-au dat viaţa ca jertfă pentru regăsirea unităţii şi libertăţii
3 Ibidem.
este şi nesfârşitul număr de lumânări ce se aprind pe locurile unde au

4 „Telegraful român“, Sibiu, nr. 47-48/ 23 decembrie 1989.
pământească în lupta pentru eliberarea neamului. O dovadă în acest sens

5 „Mitropolia Banatului“, Timișoara, nr. 4-6, iulie-decembrie 1989, pp. 3-7.
azi, ci şi între noi şi cei ce au trăit în trecut şi între cei ce şi-au dat viaţa
6 Ibidem.
7 Ibidem, pp. 8-11.
154
155
10 Ştefan Augustin Doinaş, Fazele revoluţiei noastre, în rev. „România literară“, nr. 1/6 Revista mitropolitană a publicat, apoi, articolul semnat de protos. Da-
9 „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ din 21 decembrie 1989, p. 2. niel Ciobotea, „Puterea lacrimilor sincere“8, care readuce în atenţie inter-
8 Preluat din „Vestitorul Ortodoxiei Româneşti“, anul I, decembrie 1989, p. 4.
valorii proprii şi ne-a reinstalat în Europa contemporană“10.
venţia Proniei divine în zilele grele ale lui Decembrie 1989: „Minunea s-a
moment important din istoria ţării noastre, care „ne-a redat conştiinţa
întâmplat în acea Sfântă Vineri a Naşterii Domnului (s.n.), pentru că faţa
mai în felul acesta vom avea o imagine corectă şi completă asupra acestui
poporului român era brăzdată de lacrimi fierbinţi şi sincere ...“, care au
Dumnezeu faţă de Revoluţia română din Decembrie 1989, pentru că nu-

„prefăcut Vinerea pătimirii noastre în victoria eliberării noastre de pute-
face vreodată o documentare mai bogată pe tema purtării de grijă a lui

rea ‹irodiană› a tiraniei“.
săi au apărut multe, atât în ţară, cât şi în străinătate. Poate că cineva va

Agenţiile de presă, ziarele şi revistele, posturile de radio şi de televi-
lor, a martirilor şi implicarea Bisericii în revoluție alături de credincioşii

ziune din întreaga lume, informau zi şi noapte opinia publică internaţio-
rice petrecute în Decembrie 1989, care subliniază credinţa revoluţionari-

nală despre evenimentele ce aveau loc în România. Papa Ioan Paul al II-
Articole de felul celor semnalate mai sus, consacrate momentelor isto-

lea a binecuvântat România, numeroşi şefi de stat şi de guvern au trimis
alături de ea în istorie“. Cât adevăr!

mesaje de încurajare, iar diferite organizaţii creştin-umanitare precum
că Creatorul vrea să pronieze creaţia şi, în acelaşi timp, se oferă să fie

„Diakonisches Werk“, „Deutscher Caritasverband“, „Arbeiter-Samariter“,
Est de istoria mântuirii: „Pruncul din Betleem este dovada incontestabilă

ş. a., au trimis spre ţara noastră alimente, medicamente, articole de îm-
brie 1989, leagă la rândul său evenimentele revoluţionare din Europa de

brăcăminte, jucării etc. şi au deschis conturi pentru ajutorarea românilor.
Ziarul creştin „Rheinischer Merkur/Christ und Welt“, din 23 decem-

Românii din străinătate s-au solidarizat cu fraţii şi cu surorile lor din
rat sediu comunist şi securist9.

ţară, au sprijinit trimiterea de ajutoare şi s-au rugat pentru izbânda revo-
tot în acea după-amiază fiind distrus biroul de turism din oraş, conside-
luţiei, pentru înlăturarea dictaturii şi a opresiunii. Spre pildă, românii din
Katharinenkirche (biserica Sfânta Ecaterina) pentru un serviciu religios,

Frankfurt am Main s-au adunat, în după-amiaza zilei de 20 decembrie, în
Frankfurt am Main s-au adunat, în după-amiaza zilei de 20 decembrie, în

Katharinenkirche (biserica Sfânta Ecaterina) pentru un serviciu religios,
luţiei, pentru înlăturarea dictaturii şi a opresiunii. Spre pildă, românii din

tot în acea după-amiază fiind distrus biroul de turism din oraş, conside-
ţară, au sprijinit trimiterea de ajutoare şi s-au rugat pentru izbânda revo-

rat sediu comunist şi securist9.
Românii din străinătate s-au solidarizat cu fraţii şi cu surorile lor din

Ziarul creştin „Rheinischer Merkur/Christ und Welt“, din 23 decem-
brăcăminte, jucării etc. şi au deschis conturi pentru ajutorarea românilor.

brie 1989, leagă la rândul său evenimentele revoluţionare din Europa de
ş. a., au trimis spre ţara noastră alimente, medicamente, articole de îm-

Est de istoria mântuirii: „Pruncul din Betleem este dovada incontestabilă
„Diakonisches Werk“, „Deutscher Caritasverband“, „Arbeiter-Samariter“,

că Creatorul vrea să pronieze creaţia şi, în acelaşi timp, se oferă să fie
mesaje de încurajare, iar diferite organizaţii creştin-umanitare precum

alături de ea în istorie“. Cât adevăr!
lea a binecuvântat România, numeroşi şefi de stat şi de guvern au trimis

Articole de felul celor semnalate mai sus, consacrate momentelor isto-
nală despre evenimentele ce aveau loc în România. Papa Ioan Paul al II-
rice petrecute în Decembrie 1989, care subliniază credinţa revoluţionari-
ziune din întreaga lume, informau zi şi noapte opinia publică internaţio-

lor, a martirilor şi implicarea Bisericii în revoluție alături de credincioşii
Agenţiile de presă, ziarele şi revistele, posturile de radio şi de televi-

săi au apărut multe, atât în ţară, cât şi în străinătate. Poate că cineva va
rea ‹irodiană› a tiraniei“.

face vreodată o documentare mai bogată pe tema purtării de grijă a lui
„prefăcut Vinerea pătimirii noastre în victoria eliberării noastre de pute-

Dumnezeu faţă de Revoluţia română din Decembrie 1989, pentru că nu-
poporului român era brăzdată de lacrimi fierbinţi şi sincere ...“, care au

mai în felul acesta vom avea o imagine corectă şi completă asupra acestui
întâmplat în acea Sfântă Vineri a Naşterii Domnului (s.n.), pentru că faţa

moment important din istoria ţării noastre, care „ne-a redat conştiinţa
venţia Proniei divine în zilele grele ale lui Decembrie 1989: „Minunea s-a
valorii proprii şi ne-a reinstalat în Europa contemporană“10.
niel Ciobotea, „Puterea lacrimilor sincere“8, care readuce în atenţie inter-

8 Preluat din „Vestitorul Ortodoxiei Româneşti“, anul I, decembrie 1989, p. 4.
Revista mitropolitană a publicat, apoi, articolul semnat de protos. Da-

9 „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ din 21 decembrie 1989, p. 2.
10 Ştefan Augustin Doinaş, Fazele revoluţiei noastre, în rev. „România literară“, nr. 1/6
155
156
Demersul de faţă se adresează celor care nu au uitat şi nu vor să uite ra, nr. 1-2/1990, p. 113.
ce am trăit şi ce am simţit atunci, ce speranţe ne-au umplut sufletul, cât 11 Aleasă cinstire martirilor revoluţiei româneşti, în revista „Altarul Banatului“, Timişoa-
de uniţi şi de fericiţi, cât de buni şi de darnici eram cu toţii şi câte rugă- ianuarie 1990, pp. 1-2.
ciuni am înălţat pentru ca ţara şi neamul nostru să aibă un viitor mai bun,
prosper şi demn. El se vrea, totodată, un act de cinstire faţă „de acei eroi
martiri care au înfruntat cu piepturile goale braţul înarmat al tiraniei uci-
gaşe. Lor le suntem datori mereu cu o privire în urmă, cu un gând pios de
recunoştinţă, cu rugăciunile noastre smerite pentru odihna sufletului lor
candid, ca martiri ai neamului românesc“11.
candid, ca martiri ai neamului românesc“11.

recunoştinţă, cu rugăciunile noastre smerite pentru odihna sufletului lor
gaşe. Lor le suntem datori mereu cu o privire în urmă, cu un gând pios de
martiri care au înfruntat cu piepturile goale braţul înarmat al tiraniei uci-
prosper şi demn. El se vrea, totodată, un act de cinstire faţă „de acei eroi
ciuni am înălţat pentru ca ţara şi neamul nostru să aibă un viitor mai bun,
de uniţi şi de fericiţi, cât de buni şi de darnici eram cu toţii şi câte rugă-
ce am trăit şi ce am simţit atunci, ce speranţe ne-au umplut sufletul, cât
ianuarie 1990, pp. 1-2.
Demersul de faţă se adresează celor care nu au uitat şi nu vor să uite

11 Aleasă cinstire martirilor revoluţiei româneşti, în revista „Altarul Banatului“, Timişoa-
ra, nr. 1-2/1990, p. 113.
156
157
* „Învierea”, Timișoara, anul XXI, nr. 12(486), marți, 15 iunie 2010, p.2.
îmblânzeşte şi cel învrăjbit cu sine părăseşte pornirile sălbatice, fiindu-i

te numeşte părinte întreaga regiune a Borei, la predicile tale scitul se
În acest sens, episcopul de Nolla a lăsat o preţioasă mărturie: „Pe tine
Sfântul Niceta de Remesiana – apostolul daco-romanilor*
abessilor, a dacilor şi a scito-goţilor din Dacia Ripensis şi Mediteranea.

jurul Dunării, lui datorându-i-se în mare măsură convertirea goţilor,
intense misiuni de propovăduire a Evangheliei la popoarele păgâne din
Ca în fiecare an, la 24 iunie Biserica noastră sărbătoreşte naşterea
scriitor şi poet apusean, reiese că Niceta de Remesiana a desfăşurat

Sfântului Ioan Botezătorul sau Sânzienele şi săvârşeşte totodată pomeni-
Din informaţiile rămase de la episcopul Paulin de Nolla, renumit

rea Sfântului Niceta de Remesiana, propovăduitor al Evangheliei Domnu-
Giurescu şi Radu Vulpe.

lui Hristos în sudul Dunării şi neînfricat apărător al Ortodoxiei.
care l-a numit „apostolul daco-romanilor”, Nicolae Iorga, Constantin G.

Născut în jurul anului 340, în localitatea Remesiana (identificată cu
fanie al Buzăului, dar şi din cele ale cunoscuţilor istorici: Vasile Pârvan,
Bela Palanka de astăzi) situată la aproximativ 30 km est de actualul oraş
regretatul mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei şi arhiepiscopul Epi-

Niş, spre graniţa cu Bulgaria, în ţinutul numit Dacia Mediteranea, Nice-
o documentată teză de doctorat, preotul academician Mircea Păcurariu,

ta a fost episcop fără a se cunoaşte însă cu exactitate când şi-a început
fesor Ioan Gh. Coman, preotul profesor Ştefan Alexe, care i-a consacrat
slujirea arhierească. Informaţiile despre el sunt destul de lacunare, aşa
sunt cunoscute şi din scrierile unor teologi români precum: preotul pro-
încât unii l-au confundat cu Nichita Romanul (pomenit la 15 septembrie).
Viaţa, activitatea, opera şi nevoinţele Sfântului Niceta de Remesiana

In Martirologiul roman, pomenirea sfantului Niceta se face la 7 ianuarie.
începutul celui de al V-lea.

Cu toată puţinătatea datelor, este sigur că el a avut origine daco-roma-
propovăduit şi la nordul acestui fluviu), la sfârşitul secolului al IV-lea şi

nă şi a păstorit în sudul Dunării (există însă cercetători care afirmă că a
nă şi a păstorit în sudul Dunării (există însă cercetători care afirmă că a

propovăduit şi la nordul acestui fluviu), la sfârşitul secolului al IV-lea şi
Cu toată puţinătatea datelor, este sigur că el a avut origine daco-roma-

începutul celui de al V-lea.
In Martirologiul roman, pomenirea sfantului Niceta se face la 7 ianuarie.

Viaţa, activitatea, opera şi nevoinţele Sfântului Niceta de Remesiana
încât unii l-au confundat cu Nichita Romanul (pomenit la 15 septembrie).

sunt cunoscute şi din scrierile unor teologi români precum: preotul pro-
slujirea arhierească. Informaţiile despre el sunt destul de lacunare, aşa

fesor Ioan Gh. Coman, preotul profesor Ştefan Alexe, care i-a consacrat
ta a fost episcop fără a se cunoaşte însă cu exactitate când şi-a început
o documentată teză de doctorat, preotul academician Mircea Păcurariu,
Niş, spre graniţa cu Bulgaria, în ţinutul numit Dacia Mediteranea, Nice-

regretatul mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei şi arhiepiscopul Epi-
Bela Palanka de astăzi) situată la aproximativ 30 km est de actualul oraş

fanie al Buzăului, dar şi din cele ale cunoscuţilor istorici: Vasile Pârvan,
Născut în jurul anului 340, în localitatea Remesiana (identificată cu

care l-a numit „apostolul daco-romanilor”, Nicolae Iorga, Constantin G.
lui Hristos în sudul Dunării şi neînfricat apărător al Ortodoxiei.

Giurescu şi Radu Vulpe.
rea Sfântului Niceta de Remesiana, propovăduitor al Evangheliei Domnu-

Din informaţiile rămase de la episcopul Paulin de Nolla, renumit
Sfântului Ioan Botezătorul sau Sânzienele şi săvârşeşte totodată pomeni-

scriitor şi poet apusean, reiese că Niceta de Remesiana a desfăşurat
Ca în fiecare an, la 24 iunie Biserica noastră sărbătoreşte naşterea

intense misiuni de propovăduire a Evangheliei la popoarele păgâne din
jurul Dunării, lui datorându-i-se în mare măsură convertirea goţilor,
abessilor, a dacilor şi a scito-goţilor din Dacia Ripensis şi Mediteranea.
În acest sens, episcopul de Nolla a lăsat o preţioasă mărturie: „Pe tine
Sfântul Niceta de Remesiana – apostolul daco-romanilor* te numeşte părinte întreaga regiune a Borei, la predicile tale scitul se
îmblânzeşte şi cel învrăjbit cu sine părăseşte pornirile sălbatice, fiindu-i
* „Învierea”, Timișoara, anul XXI, nr. 12(486), marți, 15 iunie 2010, p.2.
157
158
Din rândul lucrărilor cu caracter dogmatic fac parte: Despre diferitele nu-
tu învăţător. Aleargă la tine geţii şi amândouă felurile de daci, cei ce cultivă
în trei categorii: dogmatice, catehetice şi practice (liturgice şi pastorale).

pământul în interior şi cei ce poartă căciulă de oaie şi cresc turme bogate
s-a constatat însă că scrierile păstrate îi aparţin în întregime şi se împart

de vite pe malurile mănoase.” Acelaşi ierarh latin evidenţia contribuţia
tini care au purtat acelaşi nume ca şi el. În urma cercetărilor întreprinse

remarcabilă a sfântului Niceta la încreştinarea contemporanilor săi:
timp fie sfântului Ambrozie, episcopul Milanului, fie unor scriitori creş-
„Într-un ţinut necunoscut al lumii – scria el – barbarii învaţă prin tine să
Opera sfântului Niceta, episcopul Remesianei, a fost atribuită mult

cânte pe Hristos cu inimă romană şi să trăiască pururi în pace senină.” Pe
scrisoare a sa din anul 414.

baza acestor afirmaţii s-a formulat, de altfel, ipoteza susţinută şi de unii
nul. Episcopul Inocenţiu al Romei l-a amintit pentru ultima dată într-o
istorici, inclusiv de către preotul profesor Ioan G. Coman, potrivit căreia
întâmplat acest lucru, aşa după cum nu se ştie nici când a trecut la Dom-
Sfântul Niceta, episcopul Remesianei, a propovăduit pe ambele maluri
scopul Niceta a fost trecut în rândul sfinţilor, deşi nu se cunoaşte când s-a
ale Dunării.
şi rânduielilor lăsate de Sfinţii Părinţi. Datorită sfinţeniei vieţii sale, epi-

Perioada în care a păstorit Sfântul Niceta a fost marcată de numeroase
trăitor al adevărurilor de credinţă pe care le propovăduia, al Evangheliei

frământări pe tărâm bisericesc, pricinuite mai ales de ereziile ariană şi
spirat imnolog creştin, dar a rămas în conştiinţa creştinătăţii mai ales ca

pnevmatomahă sau de cea a macedonienilor, combătute de primele două
păgâne. Sfântul Niceta de Remesiana s-a remarcat, de asemenea, ca in-

sinoade ecumenice, de Sfinţii Părinţi şi mari dascăli ai creştinătăţii: Vasile
priveşte combaterea învăţăturilor greşite, a ereziilor şi a superstiţiilor

cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nisa în răsărit, Ilarie de Picta-
dicator renumit şi un teolog deosebit de activ şi competent în ceea ce

vium şi Ambrozie al Milanoului în apus. Tot în vremea episcopului Niceta
pentru păstrarea intactă a adevărului de credinţă ortodox, a fost un pre-

a continuat şi lupta împotriva păgânismului, împăraţii creştini Teodosie
Din ceea ce s-a scris reiese că Sfântul Niceta a luptat, la rândul său,
cel Mare, Graţian şi urmaşii lor remarcându-se prin edictele date în sco-
închinate zeilor.
pul închiderii templelor păgâne şi al interzicerii numeroaselor sacrificii
pul închiderii templelor păgâne şi al interzicerii numeroaselor sacrificii

închinate zeilor.
cel Mare, Graţian şi urmaşii lor remarcându-se prin edictele date în sco-
Din ceea ce s-a scris reiese că Sfântul Niceta a luptat, la rândul său,
a continuat şi lupta împotriva păgânismului, împăraţii creştini Teodosie

pentru păstrarea intactă a adevărului de credinţă ortodox, a fost un pre-
vium şi Ambrozie al Milanoului în apus. Tot în vremea episcopului Niceta

dicator renumit şi un teolog deosebit de activ şi competent în ceea ce
cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nisa în răsărit, Ilarie de Picta-

priveşte combaterea învăţăturilor greşite, a ereziilor şi a superstiţiilor
sinoade ecumenice, de Sfinţii Părinţi şi mari dascăli ai creştinătăţii: Vasile

păgâne. Sfântul Niceta de Remesiana s-a remarcat, de asemenea, ca in-
pnevmatomahă sau de cea a macedonienilor, combătute de primele două

spirat imnolog creştin, dar a rămas în conştiinţa creştinătăţii mai ales ca
frământări pe tărâm bisericesc, pricinuite mai ales de ereziile ariană şi

trăitor al adevărurilor de credinţă pe care le propovăduia, al Evangheliei
Perioada în care a păstorit Sfântul Niceta a fost marcată de numeroase

şi rânduielilor lăsate de Sfinţii Părinţi. Datorită sfinţeniei vieţii sale, epi-
ale Dunării.
scopul Niceta a fost trecut în rândul sfinţilor, deşi nu se cunoaşte când s-a
Sfântul Niceta, episcopul Remesianei, a propovăduit pe ambele maluri

întâmplat acest lucru, aşa după cum nu se ştie nici când a trecut la Dom-
istorici, inclusiv de către preotul profesor Ioan G. Coman, potrivit căreia

nul. Episcopul Inocenţiu al Romei l-a amintit pentru ultima dată într-o
baza acestor afirmaţii s-a formulat, de altfel, ipoteza susţinută şi de unii

scrisoare a sa din anul 414.
cânte pe Hristos cu inimă romană şi să trăiască pururi în pace senină.” Pe

Opera sfântului Niceta, episcopul Remesianei, a fost atribuită mult
„Într-un ţinut necunoscut al lumii – scria el – barbarii învaţă prin tine să

timp fie sfântului Ambrozie, episcopul Milanului, fie unor scriitori creş-
remarcabilă a sfântului Niceta la încreştinarea contemporanilor săi:

tini care au purtat acelaşi nume ca şi el. În urma cercetărilor întreprinse
de vite pe malurile mănoase.” Acelaşi ierarh latin evidenţia contribuţia

s-a constatat însă că scrierile păstrate îi aparţin în întregime şi se împart
pământul în interior şi cei ce poartă căciulă de oaie şi cresc turme bogate

în trei categorii: dogmatice, catehetice şi practice (liturgice şi pastorale).
tu învăţător. Aleargă la tine geţii şi amândouă felurile de daci, cei ce cultivă

Din rândul lucrărilor cu caracter dogmatic fac parte: Despre diferitele nu-
158
159
tropolitul Nestor Vornicescu. Iubitor al cântării în comun, aşa după cum

miri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre raţiunea credinţei şi Despre
pentru dacii, bessi şi sciţii din sudul şi din nordul Dunării, cum scria mi-
Simbolul credinţei, aceasta din urmă fiind una din cele mai vechi tâlcuiri
Sfântul Niceta nu a fost doar „izvor de ortodoxie” ci şi de „romanizare”

ale Crezului ortodox. Lucrarea intitulată Despre jertfirea mielului pascal,
istorici.
se referă la stabilirea datei Paştilor şi propune ca aceasta să nu fie săr-
nar” trimis de Roma în părţile noastre, cum au încercat să sugereze unii

bătorită înainte de 21 martie şi nici după 21 aprilie, iar tratatul Despre
maturgul, Ciprian al Cartaginei, ceea ce înseamnă că nu a fost un „misio-

puterea Duhului Sfânt apără, consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl şi dum-
Chiril al Ierusalimului, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigore Tau-

nezeirea Duhului Sfânt.
doxă, că în scrierile sale s-a folosit de lucrările Sfinţilor Părinţi răsăriteni:

Între scrierile cu caracter catehetic se evidenţiază Catehismul, format
lui Niceta de Remesiana au constatat că doctrina sa este pe deplin orto-

din şase cărţi destinate celor ce se pregătesc să primească Taina Botezu-
Patrologii, teologii, cercetătorii care s-au aplecat asupra operei Sfântu-

lui. Această lucrare, din care s-au păstrat doar cărţile a III-a şi a V-a, aduce
tului Ilarie.
în atenţie condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei ce vin la Botez
verse, unii atribuindu-l Sfântului Ambrozie, Fericitului Augustin şi sfân-

şi subliniază erorile păgânismului.
practică neobişnuită în imnografia latină şi a dat naştere la multe contro-

Opera sa de natură practica, liturgică si pastorală tratează despre viaţa
de cântat în zilele noastre, a fost scris de Sfântul Niceta în proză ritmică,

liturgică a comunităţilor creştine, participarea la sfintele slujbe, comporta-
Cunoscutul imn Pe Tine Dumnezeule Te lăudăm, atât de răspândit şi

mentul credincioşilor în Biserică, cântarea în comun, ţinuta vestimentară,
sfârşitul secolului al IV-lea şi la începutul celui de al V-lea.

combaterea horoscopului etc. Din această categorie fac parte lucrările: Că-
formaţii despre cultul creştin şi despre rânduielile liturgice existente la

tre o călugăriţă alunecată (căzută din votul castităţii), Despre privegherea
taina imnelor. Scrierile amintite sunt foarte importante, întrucât oferă in-
robilor lui Dumnezeu (la căpătâiul celor decedaţi) şi Despre folosul cântării
credincioşilor, toţi fiind îndemnaţi să-L preamărească pe Dumnezeu prin

de psalmi. Ultima lucrare menţionată se adresează atât monahilor cât şi
de psalmi. Ultima lucrare menţionată se adresează atât monahilor cât şi

credincioşilor, toţi fiind îndemnaţi să-L preamărească pe Dumnezeu prin
robilor lui Dumnezeu (la căpătâiul celor decedaţi) şi Despre folosul cântării
taina imnelor. Scrierile amintite sunt foarte importante, întrucât oferă in-
tre o călugăriţă alunecată (căzută din votul castităţii), Despre privegherea

formaţii despre cultul creştin şi despre rânduielile liturgice existente la
combaterea horoscopului etc. Din această categorie fac parte lucrările: Că-
sfârşitul secolului al IV-lea şi la începutul celui de al V-lea.
mentul credincioşilor în Biserică, cântarea în comun, ţinuta vestimentară,

Cunoscutul imn Pe Tine Dumnezeule Te lăudăm, atât de răspândit şi
liturgică a comunităţilor creştine, participarea la sfintele slujbe, comporta-

de cântat în zilele noastre, a fost scris de Sfântul Niceta în proză ritmică,
Opera sa de natură practica, liturgică si pastorală tratează despre viaţa

practică neobişnuită în imnografia latină şi a dat naştere la multe contro-
şi subliniază erorile păgânismului.

verse, unii atribuindu-l Sfântului Ambrozie, Fericitului Augustin şi sfân-
în atenţie condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei ce vin la Botez

tului Ilarie.
lui. Această lucrare, din care s-au păstrat doar cărţile a III-a şi a V-a, aduce
Patrologii, teologii, cercetătorii care s-au aplecat asupra operei Sfântu-
din şase cărţi destinate celor ce se pregătesc să primească Taina Botezu-

lui Niceta de Remesiana au constatat că doctrina sa este pe deplin orto-
Între scrierile cu caracter catehetic se evidenţiază Catehismul, format

doxă, că în scrierile sale s-a folosit de lucrările Sfinţilor Părinţi răsăriteni:
nezeirea Duhului Sfânt.

Chiril al Ierusalimului, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigore Tau-
puterea Duhului Sfânt apără, consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl şi dum-

maturgul, Ciprian al Cartaginei, ceea ce înseamnă că nu a fost un „misio-
bătorită înainte de 21 martie şi nici după 21 aprilie, iar tratatul Despre

nar” trimis de Roma în părţile noastre, cum au încercat să sugereze unii
se referă la stabilirea datei Paştilor şi propune ca aceasta să nu fie săr-

istorici.
ale Crezului ortodox. Lucrarea intitulată Despre jertfirea mielului pascal,

Sfântul Niceta nu a fost doar „izvor de ortodoxie” ci şi de „romanizare”
Simbolul credinţei, aceasta din urmă fiind una din cele mai vechi tâlcuiri
pentru dacii, bessi şi sciţii din sudul şi din nordul Dunării, cum scria mi-
tropolitul Nestor Vornicescu. Iubitor al cântării în comun, aşa după cum
miri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre raţiunea credinţei şi Despre
159
160
se poate observa din lucrarea sa Despre folosul imnelor, Sfântul Niceta a
îmbogăţit cu lucrările sale patrimoniul spiritual al Teologiei ortodoxe şi
s-a distins prin vasta şi rodnica sa lucrare misionară.
Personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe, episcopul Niceta de Re-
mesiana a trăit ca un monah adevărat, a propovăduit Evanghelia cu timp
şi fără timp şi a avut o viaţă de sfinţenie, fapt pentru care a fost numit, pe
bună dreptate, „biruitor al trupului”. De aceea, cinstirea ce i-o aducem la
24 iunie se împleteşte şi cu simţămintele de recunoştinţă pentru remar-
cabila sa misiune de încreştinare a popoarelor păgâne din sudul şi din
nordul Dunării şi de apărare a credinţei creştin-ortodoxe în faţa ereziilor
şi a influenţelor păgâne.
şi a influenţelor păgâne.
nordul Dunării şi de apărare a credinţei creştin-ortodoxe în faţa ereziilor
cabila sa misiune de încreştinare a popoarelor păgâne din sudul şi din
24 iunie se împleteşte şi cu simţămintele de recunoştinţă pentru remar-
bună dreptate, „biruitor al trupului”. De aceea, cinstirea ce i-o aducem la
şi fără timp şi a avut o viaţă de sfinţenie, fapt pentru care a fost numit, pe
mesiana a trăit ca un monah adevărat, a propovăduit Evanghelia cu timp
Personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe, episcopul Niceta de Re-
s-a distins prin vasta şi rodnica sa lucrare misionară.
îmbogăţit cu lucrările sale patrimoniul spiritual al Teologiei ortodoxe şi
se poate observa din lucrarea sa Despre folosul imnelor, Sfântul Niceta a
160
161
1* „Învierea”, Timișoara, anul XXII, nr. 24 (506), joi, 15 decembrie 2011, p.2.
În anul 1424, autorităţile otomane nu au permis oficierea slujbelor

iar cealaltă este dusă la catedrala patriarhală.
le: „Veniţi să luaţi Lumină!”. Una din cupe rămâne apoi în Sfântul Mormânt,
Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Ierusalim*
şi împart Sfânta Lumină credincioşilor din biserică, adresându-le cuvinte-

iese în „Capela Îngerului”. Diaconii primesc cele două buchete de lumânări
buchete, având fiecare 33 lumânări după numărul anilor Mântuitorului, şi
Minunea pogorârii Sfintei Lumini la biserica Sfântului Mormânt se pe-
nu arde, o pune în două cupe din aur, aprinde de la Sfânta Lumină două
trece în fiecare an numai la ortodocşi, în cadrul Vecerniei celei mari (între
sfeşnice. Patriarhul ia în mâini vata aprinsă, care vreme de câteva minute

orele 12,30 – 13,30), care se oficiază în Sâmbăta Patimilor. Cu 24 de ore
mânt, candelele din altarul Bisericii Învierii, precum şi unele lumânări din
înainte, poliţiştii necreştini (un arab, un turc şi un delegat al autorităţilor
laşi timp aprinzându-se cele 6 candele de deasupra intrării în Sfântul Mor-

israelite) controlează Sfântul Mormânt pentru a nu exista nicio urmă de
cupolă, în zig-zag, aprinde vata de pe lespedea Sfântului Mormânt, în ace-

foc, apoi îl sigilează şi câţiva paznici îl supraveghează până în momentul
gurare, pogorârea Luminii Sfinte. Aceasta se şi pogoară alb-albăstruie prin

pogorârii Sfintei Lumini. Sâmbătă dimineaţa se porneşte în procesiune de
din Biserică şi de afară aşteaptă, într-o atmosferă tainică, cu emoţie şi înfri-

la Patriarhia Ierusalimului până la biserică, patriarhul, preoţii şi diaconii
găciunea durează circa o jumătate de oră, timp în care miile de credincioşi

înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, cântând „Învierea Ta, Hristoase,
îngenunchează şi se roagă, toate lumânările şi candelele fiind stinse. Ru-

Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredni-
pe loc, iar patriarhul trece în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt,

ceşte cu inimă curată să Te mărim”, împreună cu frumoasa cântare a Vecer-
„Capela Îngerului” (anticamera Sfântului Mormânt), unde arabul rămâne

niei, „Lumină lină”. După aceasta patriarhul dezbracă veșmintele, rămâne
avea asupra sa vreo sursă de foc şi, însoţit de un arab musulman, intră în
numai în stihar, este controlat corporal de poliţiştii necreştini, pentru a nu
numai în stihar, este controlat corporal de poliţiştii necreştini, pentru a nu

avea asupra sa vreo sursă de foc şi, însoţit de un arab musulman, intră în
niei, „Lumină lină”. După aceasta patriarhul dezbracă veșmintele, rămâne

„Capela Îngerului” (anticamera Sfântului Mormânt), unde arabul rămâne
ceşte cu inimă curată să Te mărim”, împreună cu frumoasa cântare a Vecer-

pe loc, iar patriarhul trece în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt,
Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredni-

îngenunchează şi se roagă, toate lumânările şi candelele fiind stinse. Ru-
înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, cântând „Învierea Ta, Hristoase,

găciunea durează circa o jumătate de oră, timp în care miile de credincioşi
la Patriarhia Ierusalimului până la biserică, patriarhul, preoţii şi diaconii

din Biserică şi de afară aşteaptă, într-o atmosferă tainică, cu emoţie şi înfri-
pogorârii Sfintei Lumini. Sâmbătă dimineaţa se porneşte în procesiune de

gurare, pogorârea Luminii Sfinte. Aceasta se şi pogoară alb-albăstruie prin
foc, apoi îl sigilează şi câţiva paznici îl supraveghează până în momentul

cupolă, în zig-zag, aprinde vata de pe lespedea Sfântului Mormânt, în ace-
israelite) controlează Sfântul Mormânt pentru a nu exista nicio urmă de

laşi timp aprinzându-se cele 6 candele de deasupra intrării în Sfântul Mor-
înainte, poliţiştii necreştini (un arab, un turc şi un delegat al autorităţilor

mânt, candelele din altarul Bisericii Învierii, precum şi unele lumânări din
orele 12,30 – 13,30), care se oficiază în Sâmbăta Patimilor. Cu 24 de ore

sfeşnice. Patriarhul ia în mâini vata aprinsă, care vreme de câteva minute
trece în fiecare an numai la ortodocşi, în cadrul Vecerniei celei mari (între

nu arde, o pune în două cupe din aur, aprinde de la Sfânta Lumină două
Minunea pogorârii Sfintei Lumini la biserica Sfântului Mormânt se pe-

buchete, având fiecare 33 lumânări după numărul anilor Mântuitorului, şi
iese în „Capela Îngerului”. Diaconii primesc cele două buchete de lumânări
şi împart Sfânta Lumină credincioşilor din biserică, adresându-le cuvinte-
le: „Veniţi să luaţi Lumină!”. Una din cupe rămâne apoi în Sfântul Mormânt,
Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Ierusalim* iar cealaltă este dusă la catedrala patriarhală.
În anul 1424, autorităţile otomane nu au permis oficierea slujbelor
161
162
închinate sărbătorii Învierii Domnului în biserică, clericii şi credincioşii
ortodocşi fiind nevoiţi să se roage pe platoul din faţa lăcaşului de cult. La
ora 12,00, când s-a cântat troparul „Hristos a înviat!”, Sfânta Lumină s-a
pogorât şi a lovit o coloană de marmură aflată în partea stângă a intrării
în Biserica Sfântului Mormânt, ce poate fi văzută şi astăzi, care s-a fisurat
îndată. Impresionaţi de minunea săvârşită atunci, unii soldaţi otomani
s-au convertit la Ortodoxie.
Pogorârea Sfintei Lumini este, așadar, o minune a cărei veridicitate nu
mai este pusă la îndoială de nimeni şi o dovadă incontestabilă a puterii
lui Dumnezeu Care, în felul acesta, se revelează, an de an, ca Lumina cea
adevărată, îndemnându-ne şi pe noi să fim fii ai Luminii.
adevărată, îndemnându-ne şi pe noi să fim fii ai Luminii.

lui Dumnezeu Care, în felul acesta, se revelează, an de an, ca Lumina cea
mai este pusă la îndoială de nimeni şi o dovadă incontestabilă a puterii
Pogorârea Sfintei Lumini este, așadar, o minune a cărei veridicitate nu
s-au convertit la Ortodoxie.
îndată. Impresionaţi de minunea săvârşită atunci, unii soldaţi otomani
în Biserica Sfântului Mormânt, ce poate fi văzută şi astăzi, care s-a fisurat
pogorât şi a lovit o coloană de marmură aflată în partea stângă a intrării
ora 12,00, când s-a cântat troparul „Hristos a înviat!”, Sfânta Lumină s-a
ortodocşi fiind nevoiţi să se roage pe platoul din faţa lăcaşului de cult. La
închinate sărbătorii Învierii Domnului în biserică, clericii şi credincioşii
162
163
Notă asupra ediției, p. 7.
a Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010, p. 5.
2
Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă

* „Învierea“, an XXI, 6 (480), luni, 15 martie 2010, p. 2.
1
media bisericească și laică și pentru toți cei interesați de cunoașterea

Enciclopedia Ortodoxiei românești*1
tru teologi, preoți, studenți, elevi seminariști, oameni de cultură, pentru

informațiilor, ci și ca instrument de lucru și de informație rapidă pen-
jul teologic românesc, se impune nu numai datorită bogăției și varietății
Din inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Da-
rat bibliografic. Prin urmare, această lucrare de referință, unică în peisa-

niel, în Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a văzut lumina
de fotografii (color și alb negru) și de un condensat, dar foarte util, apa-

tiparului, la începutul acestui an, lucrarea cu titlul de mai sus, elaborată
și ale culturii românești în general, prezentate în mod sintetic, însoțite

de mai mulți teologi și istorici ai Bisericii noastre, sub coordonarea pă-
tică, care abordează multiple aspecte din toate ramurile vieții bisericești
rintelui profesor dr. Mircea Păcurariu.
excepție, cuprinde aproape 2000 de articole, rânduite în ordine alfabe-

Prezentarea acestei enciclopedii a avut loc marți, 9 februarie 2010,
Enciclopedia Ortodoxiei românești, tipărită în condiții grafice de

la Palatul Patriarhiei, în prezența Părintelui Patriarh Daniel, a ierarhilor
doar o primă ediție3.

Sfântului Sinod, a membrilor Adunării Naționale Bisericești și a autorilor.
pentru o lucrare de „pionerat“, exprimând totodată încrederea că ea va fi

Cuvântul înainte, semnat de Preafericirea Sa, precizează că Enciclope-
completă a personalităților ori monumentelor“, lucru de altfel explicabil

dia Ortodoxiei românești este „menită să cuprindă datele fundamentale
aproximativ un an și jumătate de muncă intensă, dar nu cuprinde „o listă

ale istoriei și vieții Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o necesitate de
Păcurariu, menționează că această primă enciclopedie a apărut după

ordin pastoral, misionar și mediatic“ și nu are „un precedent în spațiul
Coordonatorul colectivului de autori, părintele academician Mircea

bibliografic teologic de la noi“2.
bibliografic teologic de la noi“2.

Coordonatorul colectivului de autori, părintele academician Mircea
ordin pastoral, misionar și mediatic“ și nu are „un precedent în spațiul

Păcurariu, menționează că această primă enciclopedie a apărut după
ale istoriei și vieții Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă o necesitate de

aproximativ un an și jumătate de muncă intensă, dar nu cuprinde „o listă
dia Ortodoxiei românești este „menită să cuprindă datele fundamentale

completă a personalităților ori monumentelor“, lucru de altfel explicabil
Cuvântul înainte, semnat de Preafericirea Sa, precizează că Enciclope-

pentru o lucrare de „pionerat“, exprimând totodată încrederea că ea va fi
Sfântului Sinod, a membrilor Adunării Naționale Bisericești și a autorilor.

doar o primă ediție3.
la Palatul Patriarhiei, în prezența Părintelui Patriarh Daniel, a ierarhilor

Enciclopedia Ortodoxiei românești, tipărită în condiții grafice de
Prezentarea acestei enciclopedii a avut loc marți, 9 februarie 2010,

excepție, cuprinde aproape 2000 de articole, rânduite în ordine alfabe-
rintelui profesor dr. Mircea Păcurariu.

tică, care abordează multiple aspecte din toate ramurile vieții bisericești
de mai mulți teologi și istorici ai Bisericii noastre, sub coordonarea pă-

și ale culturii românești în general, prezentate în mod sintetic, însoțite
tiparului, la începutul acestui an, lucrarea cu titlul de mai sus, elaborată

de fotografii (color și alb negru) și de un condensat, dar foarte util, apa-
niel, în Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a văzut lumina

rat bibliografic. Prin urmare, această lucrare de referință, unică în peisa-
Din inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Da-

jul teologic românesc, se impune nu numai datorită bogăției și varietății
informațiilor, ci și ca instrument de lucru și de informație rapidă pen-
tru teologi, preoți, studenți, elevi seminariști, oameni de cultură, pentru
media bisericească și laică și pentru toți cei interesați de cunoașterea
Enciclopedia Ortodoxiei românești*1 * „Învierea“, an XXI, 6 (480), luni, 15 martie 2010, p. 2.
1
Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă
a Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010, p. 5.
2
Notă asupra ediției, p. 7.
163
164
tezaurului spiritual al Ortodoxiei românești.
Masivul volum însumează aproape 800 de pagini presărate cu arti-
cole referitoare la sfinții daco-romani și români, la martirii și mărturi-
sitorii credinței noastre dreptmăritoare, la ierarhii de altădată și de azi,
la preoții și la monahii cu preocupări teologice, literare, istorice, arheo-
logice, folclorice, la duhovnicii renumiți. Sunt prezentate, de asemenea,
lăcașuri de cult și monumente istorice din toate provinciile românești,
catedrale, mănăstiri și vechi biserici de lemn, ridicate pe cheltuiala și prin
osteneala unor clerici și a unor credincioși, domnitori, boieri și țărani,
manuscrise ale unor scribi și copiști de altădată, tiparnițe în care au fost
izvodite pe limba română cărți de cult și de cultură a căror valoare teolo-
gică, culturală, istorică și artistică este inestimabilă. La acestea se adau-
versală.
gă evenimentele de seamă ale istoriei naționale, foile, ziarele și revistele
propriei identități de credință în simfonia comuniunii cu Ortodoxia uni-

bisericești, fără a negrija însă terminologia referitoare la organizarea
rală atât de necesare cunoașterii istoriei noastre bisericești și afirmării

bisericească, legăturile Bisericii noastre cu alte Biserici ortodoxe surori,
rilor de talie europeană și de certă valoare teologică, științifică și cultu-

contribuțiile materiale substanțiale acordate locurilor sfinte din Israel,
Enciclopedia Ortodoxiei românești se înscrie, așadar, în rândul lucră-

din Palestina, de la Muntele Athos și din alte așezăminte de spiritualita-
Ortodoxe Române.
te creștin-ortodoxă. Între acestea au fost incluse desigur personalitățile,
serica bănățeană a îmbogățit patrimoniul spiritual și cultural al Bisericii

monumentele și toate instituțiile (mai puțin foaia „Învierea“) cu care Bi-
monumentele și toate instituțiile (mai puțin foaia „Învierea“) cu care Bi-

serica bănățeană a îmbogățit patrimoniul spiritual și cultural al Bisericii
te creștin-ortodoxă. Între acestea au fost incluse desigur personalitățile,

Ortodoxe Române.
din Palestina, de la Muntele Athos și din alte așezăminte de spiritualita-

Enciclopedia Ortodoxiei românești se înscrie, așadar, în rândul lucră-
contribuțiile materiale substanțiale acordate locurilor sfinte din Israel,

rilor de talie europeană și de certă valoare teologică, științifică și cultu-
bisericească, legăturile Bisericii noastre cu alte Biserici ortodoxe surori,

rală atât de necesare cunoașterii istoriei noastre bisericești și afirmării
bisericești, fără a negrija însă terminologia referitoare la organizarea

propriei identități de credință în simfonia comuniunii cu Ortodoxia uni-
gă evenimentele de seamă ale istoriei naționale, foile, ziarele și revistele

versală.
gică, culturală, istorică și artistică este inestimabilă. La acestea se adau-

izvodite pe limba română cărți de cult și de cultură a căror valoare teolo-
manuscrise ale unor scribi și copiști de altădată, tiparnițe în care au fost
osteneala unor clerici și a unor credincioși, domnitori, boieri și țărani,
catedrale, mănăstiri și vechi biserici de lemn, ridicate pe cheltuiala și prin
lăcașuri de cult și monumente istorice din toate provinciile românești,
logice, folclorice, la duhovnicii renumiți. Sunt prezentate, de asemenea,
la preoții și la monahii cu preocupări teologice, literare, istorice, arheo-
sitorii credinței noastre dreptmăritoare, la ierarhii de altădată și de azi,
cole referitoare la sfinții daco-romani și români, la martirii și mărturi-
Masivul volum însumează aproape 800 de pagini presărate cu arti-
tezaurului spiritual al Ortodoxiei românești.
164
165
rea duhovnicească a sfintelor sărbători începe să pălească, tot mai mulţi

ră Gala Galaction (Grigorie Pişculescu). Din păcate, în ultimii ani, străluci-
de ostenelile noastre din anul care expiră”, scria preotul şi omul de cultu-
Sărbătorile de iarnă sau sfintele sărbători ?*
inefabilă a sfintelor sărbători şi cum începem a ne odihni „duhovniceşte

omenesc. Privindu-le şi ascultându-le, simţim cum ne cuprinde bucuria
ritualuri ce preamăresc faptele minunate din istoria mântuirii neamului
La fiecare sfârşit şi început de an nou, în calendarul Bisericii noastre
autentic şi inestimabil de colinde, cântări tradiţionale, pricesne, jocuri şi

sunt rânduite câteva zile de sărbătoare extrem de importante pentru via-
datează din primele veacuri creştine şi transmit peste milenii un tezaur

ţa bisericească în general şi pentru credincioşi în special.
Domnului nostru Iisus Hristos şi păstrează vădite influenţe păgâne, altele

Pregătirea clerului şi a credincioşilor pentru petrecerea acestor mi-
tate. Unele dintre acestea îşi au originea în vremurile dinaintea întrupării

nunate popasuri duhovniceşti, Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos,
interesante, mai răspândite şi mai apreciate, atât în ţară, cât şi în străină-

Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului, Sfântul Vasile cel Mare, Anul
cepţională varietate de obiceiuri, de tradiţii şi de datini, care de care mai

Nou, Botezul Domnului şi Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Îna-
în semnificaţii din anul bisericesc, se caracterizează însă şi printr-o ex-

intemergătorul Domnului este, de asemenea, deosebită.
Perioada la care facem referire, poate cea mai frumoasă şi mai bogată
Astfel, sărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul este precedată,
tre cei ce-şi serbează onomastica.

încă din vechime, de şase săptămâni de post urmat de spovedanie şi de
sărbătorește într-o atmosferă de veselie, cu mese bogate, mai ales de că-

împărtăşirea cu Sfintele Taine. La trecerea dintre ani, în multe biserici
post aspru şi cu participarea la serviciile religioase, iar Sfântul Ioan se

sunt rânduite slujbe de mulţumire ori Sfânta Liturghie, urmate în ziua
pul Cezareii Cappadociei. Ajunul Bobotezei se cinsteşte, totdeauna, cu

sărbătorii de citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, arhiepisco-
sărbătorii de citirea Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, arhiepisco-

pul Cezareii Cappadociei. Ajunul Bobotezei se cinsteşte, totdeauna, cu
sunt rânduite slujbe de mulţumire ori Sfânta Liturghie, urmate în ziua

post aspru şi cu participarea la serviciile religioase, iar Sfântul Ioan se
împărtăşirea cu Sfintele Taine. La trecerea dintre ani, în multe biserici

sărbătorește într-o atmosferă de veselie, cu mese bogate, mai ales de că-
încă din vechime, de şase săptămâni de post urmat de spovedanie şi de

tre cei ce-şi serbează onomastica.
Astfel, sărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul este precedată,

Perioada la care facem referire, poate cea mai frumoasă şi mai bogată
intemergătorul Domnului este, de asemenea, deosebită.

în semnificaţii din anul bisericesc, se caracterizează însă şi printr-o ex-
Nou, Botezul Domnului şi Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Îna-

cepţională varietate de obiceiuri, de tradiţii şi de datini, care de care mai
Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului, Sfântul Vasile cel Mare, Anul
interesante, mai răspândite şi mai apreciate, atât în ţară, cât şi în străină-
nunate popasuri duhovniceşti, Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos,

tate. Unele dintre acestea îşi au originea în vremurile dinaintea întrupării
Pregătirea clerului şi a credincioşilor pentru petrecerea acestor mi-

Domnului nostru Iisus Hristos şi păstrează vădite influenţe păgâne, altele
ţa bisericească în general şi pentru credincioşi în special.

datează din primele veacuri creştine şi transmit peste milenii un tezaur
sunt rânduite câteva zile de sărbătoare extrem de importante pentru via-

autentic şi inestimabil de colinde, cântări tradiţionale, pricesne, jocuri şi
La fiecare sfârşit şi început de an nou, în calendarul Bisericii noastre

ritualuri ce preamăresc faptele minunate din istoria mântuirii neamului
omenesc. Privindu-le şi ascultându-le, simţim cum ne cuprinde bucuria
inefabilă a sfintelor sărbători şi cum începem a ne odihni „duhovniceşte
de ostenelile noastre din anul care expiră”, scria preotul şi omul de cultu-
Sărbătorile de iarnă sau sfintele sărbători ?* ră Gala Galaction (Grigorie Pişculescu). Din păcate, în ultimii ani, străluci-
rea duhovnicească a sfintelor sărbători începe să pălească, tot mai mulţi
165
166
fiind aceia care, influenţaţi de valul sinistru al secularizării, al înstrăinării
2 Gala Galaction, Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,
Bucureşti, 1958, p. 10-11.
de Dumnezeu, de Biserică şi de valorile autentic creştine, preiau un lim-
nască, să crească şi să ne mântuiască !”.

baj laic şi nu mai vorbesc, nu mai scriu în presă, la radio ori televiziune,
învăţăturii creştine că Fiul lui Dumnezeu a venit de la Tatăl ceresc „să se

despre sfintele sărbători, ci despre „sărbătorile de iarnă”.
ană, tocmai pentru a deturna atenţia credincioşilor de la conştientizarea

Constatăm, astfel, cu tristeţe că în ultimii ani s-au pierdut multe din
locuiască pe Moş Crăciun cu „moş gerilă”, importat din aspra iarnă siberi-
semnificaţiile creştineşti legate de sfintele sărbători ale acestei perioade
de iarnă” şi nu sfintele sărbători şi au încercat vreme de 50 de ani să-l în-

de sfârşit şi început de an, rânduind în locul lor un complex de acte, ritu-
Comuniştii s-au străduit din răsputeri să ne înveţe a cinsti „sărbătorile

aluri şi ceremonialuri care nu mai păstrează şi implicit, nu mai transmit
care au devenit, la rândul lor, vestitori ai Naşterii Fiului lui Dumnezeu.

mesajul autentic creştin privind vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus
zeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14) şi pe păstorii

Hristos şi scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, care este îndumnezeirea
preamăreau Naşterea Pruncului Iisus : „Mărire întru cei de sus, lui Dumne-
întregului neam omenesc. „Am rămas puţini cei ce, din toată inima, înto-
de colindători îi simbolizează pe îngerii care cântau pe cerul Betleemului şi

vărăşim caravana Magilor din Răsărit şi pe ciobanii din Betlehem, grăbiţi
au dispărut, acestora oferindu-li-se acum numai bani. Se uită încet că cetele

să vie şi să se închine Dumnezeescului Prunc”, scria Gala Galaction şi tot el
onale : colaci, mere, nuci, cârnaţi, dulciuri oferite piţărăilor şi colindătorilor

continua : „Noi românii, popor creştin şi ortodox, după cum lăsăm pierdute
moderne din beteală, hârtie creponată, globuri sparte etc. Şi darurile tradiţi-
sau nefolosite multe din bogăţiile noastre pământeşti, tot aşa lăsăm neîn-
rever, la căciulă ori peste cămaşa ţărănească şi au apărut podoabele aşa-zis

trebate şi necercetate multe din bogăţiile şi leacurile Bisericii”2.
popular, la traistă, la dube și la fluier, tricolorul românesc nu se mai pune la

„Bogăţiile şi leacurile Bisericii”, adică învăţătura sa mântuitoare, datini-
putinţă, în scopul obţinerii de foloase materiale. S-a renunţat la costumul

le şi cântările duhovniceşti, colindele ce preamăresc Naşterea Domnului şi
acompaniate de instrumente sofisticate şi interpretate cât mai „artistic” cu

sosirea Anului Nou sunt înlocuite, din ce în ce mai mult, de colindele laice,
sosirea Anului Nou sunt înlocuite, din ce în ce mai mult, de colindele laice,
acompaniate de instrumente sofisticate şi interpretate cât mai „artistic” cu
le şi cântările duhovniceşti, colindele ce preamăresc Naşterea Domnului şi

putinţă, în scopul obţinerii de foloase materiale. S-a renunţat la costumul
„Bogăţiile şi leacurile Bisericii”, adică învăţătura sa mântuitoare, datini-

popular, la traistă, la dube și la fluier, tricolorul românesc nu se mai pune la
trebate şi necercetate multe din bogăţiile şi leacurile Bisericii”2.

rever, la căciulă ori peste cămaşa ţărănească şi au apărut podoabele aşa-zis
sau nefolosite multe din bogăţiile noastre pământeşti, tot aşa lăsăm neîn-
moderne din beteală, hârtie creponată, globuri sparte etc. Şi darurile tradiţi-
continua : „Noi românii, popor creştin şi ortodox, după cum lăsăm pierdute
onale : colaci, mere, nuci, cârnaţi, dulciuri oferite piţărăilor şi colindătorilor
să vie şi să se închine Dumnezeescului Prunc”, scria Gala Galaction şi tot el

au dispărut, acestora oferindu-li-se acum numai bani. Se uită încet că cetele
vărăşim caravana Magilor din Răsărit şi pe ciobanii din Betlehem, grăbiţi

de colindători îi simbolizează pe îngerii care cântau pe cerul Betleemului şi
întregului neam omenesc. „Am rămas puţini cei ce, din toată inima, înto-
preamăreau Naşterea Pruncului Iisus : „Mărire întru cei de sus, lui Dumne-
Hristos şi scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, care este îndumnezeirea

zeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14) şi pe păstorii
mesajul autentic creştin privind vestirea Naşterii Domnului nostru Iisus

care au devenit, la rândul lor, vestitori ai Naşterii Fiului lui Dumnezeu.
aluri şi ceremonialuri care nu mai păstrează şi implicit, nu mai transmit

Comuniştii s-au străduit din răsputeri să ne înveţe a cinsti „sărbătorile
de sfârşit şi început de an, rânduind în locul lor un complex de acte, ritu-

de iarnă” şi nu sfintele sărbători şi au încercat vreme de 50 de ani să-l în-
semnificaţiile creştineşti legate de sfintele sărbători ale acestei perioade

locuiască pe Moş Crăciun cu „moş gerilă”, importat din aspra iarnă siberi-
Constatăm, astfel, cu tristeţe că în ultimii ani s-au pierdut multe din

ană, tocmai pentru a deturna atenţia credincioşilor de la conştientizarea
despre sfintele sărbători, ci despre „sărbătorile de iarnă”.

învăţăturii creştine că Fiul lui Dumnezeu a venit de la Tatăl ceresc „să se
baj laic şi nu mai vorbesc, nu mai scriu în presă, la radio ori televiziune,
nască, să crească şi să ne mântuiască !”.
de Dumnezeu, de Biserică şi de valorile autentic creştine, preiau un lim-

fiind aceia care, influenţaţi de valul sinistru al secularizării, al înstrăinării
2 Gala Galaction, Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,
Bucureşti, 1958, p. 10-11.
166
167
3 Ibidem În perioada de tristă amintire, pomul de Crăciun nu mai era împodobit
înaintea acestei dumnezeieşti sărbători, ci înaintea Anului Nou, iar plu-
guşorul, frumoasa urare de la începutul anului, când noi binecuvântăm
după rânduială cununa anului, a fost transformat din colindă creştineas-
că într-o urare greţoasă adresată oficialităţilor, în frunte cu „cel mai iubit
fiu al poporului”.
Moştenitori ai acestor practici străine de duhul autentic de viaţă creş-
tinească şi românească, suntem acum preocupaţi tot mai mult de pre-
gătirile materiale ce se fac pentru perioada sfintelor sărbători, atât de
frumoasă, de emoţionantă şi de bogată în semnificaţii, în trăiri şi datini
creştineşti ce trebuie nu numai păstrate, ci și transmise generaţiilor vii-
toare.
Bucuria sfintelor noastre sărbători şi a praznicelor binecuvântate ale
Naşterii Domnului, ale Tăierii împrejur după trup a Domnului, ale sfântu-
citat.
lui Vasile şi Anului Nou, ale Bobotezei şi Sfântului Ioan, trebuie să revină,
legătura cu „izvoarele simţirilor evanghelice”3, cum scria autorul mai sus

aşadar, în sufletul nostru însoţită de fiorul sacru al întoarcerii la izvoarele
ciumată, de nesigură, împovărată de griji materiale, care pierde adesea

creştinismului, la limbajul bisericesc de altădată, „la tradiţia cristalizată
identitatea noastră de creştini-ortodocşi români într-o lume atât de zbu-

a Bisericii [...], în care tremură, întâia oară, steaua Magilor” (Gala Galac-
vedanie. Procedând astfel, vom păstra şi vom perpetua spiritualitatea şi

tion) şi la primenirea conştiinţei fiecăruia prin Evanghelie şi sfânta Spo-
tion) şi la primenirea conştiinţei fiecăruia prin Evanghelie şi sfânta Spo-

vedanie. Procedând astfel, vom păstra şi vom perpetua spiritualitatea şi
a Bisericii [...], în care tremură, întâia oară, steaua Magilor” (Gala Galac-
identitatea noastră de creştini-ortodocşi români într-o lume atât de zbu-
creştinismului, la limbajul bisericesc de altădată, „la tradiţia cristalizată

ciumată, de nesigură, împovărată de griji materiale, care pierde adesea
aşadar, în sufletul nostru însoţită de fiorul sacru al întoarcerii la izvoarele

legătura cu „izvoarele simţirilor evanghelice”3, cum scria autorul mai sus
lui Vasile şi Anului Nou, ale Bobotezei şi Sfântului Ioan, trebuie să revină,
citat.
Naşterii Domnului, ale Tăierii împrejur după trup a Domnului, ale sfântu-
Bucuria sfintelor noastre sărbători şi a praznicelor binecuvântate ale
toare.
creştineşti ce trebuie nu numai păstrate, ci și transmise generaţiilor vii-
frumoasă, de emoţionantă şi de bogată în semnificaţii, în trăiri şi datini
gătirile materiale ce se fac pentru perioada sfintelor sărbători, atât de
tinească şi românească, suntem acum preocupaţi tot mai mult de pre-
Moştenitori ai acestor practici străine de duhul autentic de viaţă creş-
fiu al poporului”.
că într-o urare greţoasă adresată oficialităţilor, în frunte cu „cel mai iubit
după rânduială cununa anului, a fost transformat din colindă creştineas-
guşorul, frumoasa urare de la începutul anului, când noi binecuvântăm
înaintea acestei dumnezeieşti sărbători, ci înaintea Anului Nou, iar plu-
În perioada de tristă amintire, pomul de Crăciun nu mai era împodobit 3 Ibidem
167
168
1* „Învierea”, Timișoara, anul XXIII, nr. 8 (530), duminică, 15 aprilie 2012, p. 2.
Învierii, prin lumina sfântă care porneşte de la altar şi se împarte tuturor,

întunericului, al manifestării răului, al stihiilor întunecate. Prin vestirea
că toată făptura. Miezul nopţii este socotit – pe bună dreptate – vârful
Lumina Învierii*1
neaţă” (Luca 24, 1) şi umple de lumină, de bucurie şi de pace lăuntri-

Slujba Învierii se oficiază la miezul nopţii, duminica „foarte de dimi-
spre binecuvântarea familiei, a casei şi a sufletului lor.
Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, „sărbătoarea săr-
nări şi candele în mâini, ca să primească lumina sfântă şi să o păstreze

bătorilor şi praznicul praznicelor”, sensibilizează, cutremură, impresio-
adună laolaltă, de două milenii, mii şi mii de credincioşi veniţi cu lumâ-

nează, transformă şi luminează întreaga făptură. Ea este, de două mii de
28, 2-3). Lumina Învierii împrăştie, așadar, întunericul miezului nopţii şi

ani, izvorul tuturor sărbătorilor şi, totodată, cea mai mare dintre toate,
făţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei
întrucât se întemeiază pe dumnezeiasca lumină a Celui ce, „cu moartea
răsărea soarele” (Marcu 1,2) şi a fost vestită de îngerul Domnului: „Şi în-
pe moarte călcând”, a înviat din mormânt şi ne-a dăruit viaţă veşnică.
zeiască. Sfinţii evanghelişti subliniază că Învierea s-a petrecut „pe când

Sfânta Scriptură ne învaţă, chiar din primele versete, că izvorul luminii
celenţă, sărbătoarea luminii, iar lumina simbolizează natura Sa dumne-

este Dumnezeu, că lumina creată prin cuvântul Său dă viaţă şi luminează
Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este, prin ex-
întreaga lume. Dumnezeul cel atotputernic se îmbracă „cu lumina ca şi
vieţii” (Ioan 8, 12).

cu o haină” (Psalmul 103, 2) şi „luminează pe tot omul ce vine în lume”
Săi: „cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina

(Ioan 1, 9).
„Eu sunt lumina lumii”, spunea El apostolilor, ucenicilor şi ascultătorilor

Iisus Hristos Mântuitorul, prin mărita Sa întrupare, a împrăştiat pen-
menilor numai învăţături înveşmântate în lumina Sa cea pururi fiitoare.

tru totdeauna întunericul neştiinţei de Dumnezeu şi a propovăduit oa-
tru totdeauna întunericul neştiinţei de Dumnezeu şi a propovăduit oa-

menilor numai învăţături înveşmântate în lumina Sa cea pururi fiitoare.
Iisus Hristos Mântuitorul, prin mărita Sa întrupare, a împrăştiat pen-

„Eu sunt lumina lumii”, spunea El apostolilor, ucenicilor şi ascultătorilor
(Ioan 1, 9).
Săi: „cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
cu o haină” (Psalmul 103, 2) şi „luminează pe tot omul ce vine în lume”

vieţii” (Ioan 8, 12).
întreaga lume. Dumnezeul cel atotputernic se îmbracă „cu lumina ca şi

Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este, prin ex-
este Dumnezeu, că lumina creată prin cuvântul Său dă viaţă şi luminează

celenţă, sărbătoarea luminii, iar lumina simbolizează natura Sa dumne-
Sfânta Scriptură ne învaţă, chiar din primele versete, că izvorul luminii

zeiască. Sfinţii evanghelişti subliniază că Învierea s-a petrecut „pe când
pe moarte călcând”, a înviat din mormânt şi ne-a dăruit viaţă veşnică.

răsărea soarele” (Marcu 1,2) şi a fost vestită de îngerul Domnului: „Şi în-
întrucât se întemeiază pe dumnezeiasca lumină a Celui ce, „cu moartea

făţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” (Matei
ani, izvorul tuturor sărbătorilor şi, totodată, cea mai mare dintre toate,
28, 2-3). Lumina Învierii împrăştie, așadar, întunericul miezului nopţii şi
nează, transformă şi luminează întreaga făptură. Ea este, de două mii de

adună laolaltă, de două milenii, mii şi mii de credincioşi veniţi cu lumâ-
bătorilor şi praznicul praznicelor”, sensibilizează, cutremură, impresio-

nări şi candele în mâini, ca să primească lumina sfântă şi să o păstreze
Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, „sărbătoarea săr-

spre binecuvântarea familiei, a casei şi a sufletului lor.
Slujba Învierii se oficiază la miezul nopţii, duminica „foarte de dimi-
neaţă” (Luca 24, 1) şi umple de lumină, de bucurie şi de pace lăuntri-
că toată făptura. Miezul nopţii este socotit – pe bună dreptate – vârful
întunericului, al manifestării răului, al stihiilor întunecate. Prin vestirea Lumina Învierii*1
Învierii, prin lumina sfântă care porneşte de la altar şi se împarte tuturor,
1* „Învierea”, Timișoara, anul XXIII, nr. 8 (530), duminică, 15 aprilie 2012, p. 2.
168
169
Mântuitorului …Unde-ţi este, moarte, boldul? întreabă sfântul Părinte.

puterea întunericului, a duhurilor necurate şi a stihiilor de tot felul este
„Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea

alungată. „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele
Învierii copleşeşte, emoţionează şi ne îndeamnă să trăim bucuria Învierii.

de dedesubt…”, se cântă cu bucurie. Clopotele bisericilor sparg aparenta
Cuvântul inegalabil al Sfântului Ioan Gură de Aur din rânduiala slujbei

linişte a nopţii şi, la chemarea preotului din uşile împărăteşti: „Veniţi de
cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

luaţi lumină !”, lumina Învierii cuprinde toată biserica şi devine o strălu-
luminăm cu prăznuirea …” şi „aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi,

cire feerică, un val de lumină care inundă lăcaşul de cult, străzile, casele şi
să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi …”. „Ziua Învierii ! Şi să ne

sufletele credincioşilor. Cu această lumină sfântă se porneşte apoi în pro-
„Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm;

cesiune, se înconjoară biserica şi se alungă întunericul, în final auzindu-
de lumină. Din biserică răzbate armonia deplină a cântărilor străvechi :

se impresionanta vestire a preotului : „ Hristos a înviat!” şi mărturisirea
conştiinţa, reînnoiește şi mai ales poartă paşii vieţii pe cărări şi pe poteci

care ţâşneşte cu putere din mii de piepturi : „Adevărat a înviat!”. Acesta
Învieri, pătrunde în cutele cele mai intime ale sufletului, străfulgerând

este momentul cel mai impresionant şi mai important al nopţii de Învie-
Apostolilor 9, 3). Lumina lumânărilor se uneşte cu lumina harică a Sfintei

re. El readuce în memoria noastră dorinţa fierbinte a sfintelor femei mi-
Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată” (Faptele

ronosiţe de a-L găsi pe Domnul înviat şi bucuria inefabilă de care au fost
„Dar pe când călătorea el – scrie evanghelistul Luca – şi se apropia de

cuprinse când au vestit Apostolilor Învierea Domnului, îndrumându-ne,
se aseamănă cu minunea convertirii lui Saul pe drumul Damascului.

însă, şi pe noi să purcedem cu lumină în întunericul nopţii spre a-L găsi şi
făptură cu strălucirea ca într-o convertire. Momentul acesta cutremurător

a ne închina „sfintei Sale Învieri”.
o chemare tainică, un fior care pătrunde adânc şi copleşeşte întreaga

Slujba Învierii – mai mult decât lumina care o însoţeşte – este taina care
noapte sfântă la odihna trupească, pentru a participa la ÎNVIERE. Este

covârşeşte inima omului şi determină întreaga fiinţă să se lase chemată
ei neştiind prea multe despre această slăvită minune, renunţă în această

de ÎNVIERE, ca de o sfântă arătare. Oameni de toate vârstele, unii dintre
de ÎNVIERE, ca de o sfântă arătare. Oameni de toate vârstele, unii dintre

ei neştiind prea multe despre această slăvită minune, renunţă în această
covârşeşte inima omului şi determină întreaga fiinţă să se lase chemată

noapte sfântă la odihna trupească, pentru a participa la ÎNVIERE. Este
Slujba Învierii – mai mult decât lumina care o însoţeşte – este taina care
o chemare tainică, un fior care pătrunde adânc şi copleşeşte întreaga
a ne închina „sfintei Sale Învieri”.

făptură cu strălucirea ca într-o convertire. Momentul acesta cutremurător
însă, şi pe noi să purcedem cu lumină în întunericul nopţii spre a-L găsi şi

se aseamănă cu minunea convertirii lui Saul pe drumul Damascului.
cuprinse când au vestit Apostolilor Învierea Domnului, îndrumându-ne,

„Dar pe când călătorea el – scrie evanghelistul Luca – şi se apropia de
ronosiţe de a-L găsi pe Domnul înviat şi bucuria inefabilă de care au fost

Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată” (Faptele
re. El readuce în memoria noastră dorinţa fierbinte a sfintelor femei mi-

Apostolilor 9, 3). Lumina lumânărilor se uneşte cu lumina harică a Sfintei
este momentul cel mai impresionant şi mai important al nopţii de Învie-

Învieri, pătrunde în cutele cele mai intime ale sufletului, străfulgerând
care ţâşneşte cu putere din mii de piepturi : „Adevărat a înviat!”. Acesta

conştiinţa, reînnoiește şi mai ales poartă paşii vieţii pe cărări şi pe poteci
se impresionanta vestire a preotului : „ Hristos a înviat!” şi mărturisirea

de lumină. Din biserică răzbate armonia deplină a cântărilor străvechi :
cesiune, se înconjoară biserica şi se alungă întunericul, în final auzindu-

„Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm;
sufletele credincioşilor. Cu această lumină sfântă se porneşte apoi în pro-

să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi …”. „Ziua Învierii ! Şi să ne
cire feerică, un val de lumină care inundă lăcaşul de cult, străzile, casele şi
luminăm cu prăznuirea …” şi „aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi,
luaţi lumină !”, lumina Învierii cuprinde toată biserica şi devine o strălu-
cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
linişte a nopţii şi, la chemarea preotului din uşile împărăteşti: „Veniţi de

Cuvântul inegalabil al Sfântului Ioan Gură de Aur din rânduiala slujbei
de dedesubt…”, se cântă cu bucurie. Clopotele bisericilor sparg aparenta

Învierii copleşeşte, emoţionează şi ne îndeamnă să trăim bucuria Învierii.
alungată. „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele

„Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea
puterea întunericului, a duhurilor necurate şi a stihiilor de tot felul este

Mântuitorului …Unde-ţi este, moarte, boldul? întreabă sfântul Părinte.
169
170
Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit …
Înviat-a Hristos şi niciun mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se
din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut …”, iar cântăreţii continuă
minunatul cuvânt cu troparul sfântului : „Din gura ta ca o lumină de foc
strălucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a
câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat …”.
Credincioşii, între care mulţi copii fascinaţi de farmecul nopţii taini-
ce, ocrotesc în căuşul palmelor flacăra luminiţei aprinse de la lumânarea
preotului, ferind-o de vânt pentru a o duce acasă ca pe un odor de mare
preţ. Ştiu cu toţii, de altfel, că lumânarea preotului simbolizează pe Hris-
tos Domnul, Care a înviat din întunericul mormântului înveşmântat în
lumină, dar şi strălucirea îngerilor care, cu lumina lor, au orbit pe ostaşii
romani.
Cunoscând, aşadar, că în această noapte sfântă „întunericul se duce şi
lumina cea adevărată începe să răsară” (I Ioan 2, 8), să „umblăm întru lu-
mină, precum El este în lumină”, pentru că numai „atunci avem împărtă-
şire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice
păcat” (I Ioan 1, 7).
păcat” (I Ioan 1, 7).

şire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice
mină, precum El este în lumină”, pentru că numai „atunci avem împărtă-
lumina cea adevărată începe să răsară” (I Ioan 2, 8), să „umblăm întru lu-
Cunoscând, aşadar, că în această noapte sfântă „întunericul se duce şi
romani.
lumină, dar şi strălucirea îngerilor care, cu lumina lor, au orbit pe ostaşii
tos Domnul, Care a înviat din întunericul mormântului înveşmântat în
preţ. Ştiu cu toţii, de altfel, că lumânarea preotului simbolizează pe Hris-
preotului, ferind-o de vânt pentru a o duce acasă ca pe un odor de mare
ce, ocrotesc în căuşul palmelor flacăra luminiţei aprinse de la lumânarea
Credincioşii, între care mulţi copii fascinaţi de farmecul nopţii taini-
câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat …”.
strălucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a
minunatul cuvânt cu troparul sfântului : „Din gura ta ca o lumină de foc
din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut …”, iar cântăreţii continuă
Înviat-a Hristos şi niciun mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se
Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit …
170
171
5 Matei 4, 18-19; Marcu 1, 16.
4 p. 42.
3 p.42-57.
2 p. 30-41. Sfântul Apostol Andrei*
1 Nr. 107/martie 2012, București.
drei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnu-

* „Învierea“, Timișoara, anul XXIII, nr. 5 (539), serie nouă, noiembrie 2012, p. 19-20.
apostol și evanghelist Ioan menționează că, înainte de a deveni apostol, An-

Prestigioasa revistă „National Geographic“1, editată sub genericul „Cei
devenit pescari, ca și concetățenii lor Ioan și Iacob, fiii lui Zevedeu5. Sfântul
17 Apostoli“, a publicat două articole interesante, însoțite de fotografii
departe de Capernaum, din familia lui Iona, Andrei și fratele său Simon au
și de hărți, intitulate: Pe urmele apostolilor2 și Propovăduirea Evangheli-
sau a „pescuitului“), situată pe țărmul nord-vestic al lacului Ghenizaret, nu

ei3. Această inițiativă extrem de utilă, mai ales pentru cititorii preocupați
Născut în străvechea localitate biblică Betsaida Galileii („casa peștilor“

de îmbogățirea orizontului teologic, cultural și informațional, este mai
de Noul Testament și de cunoscuți istorici ai Bisericii.

mult decât lăudabilă și ar putea fi chiar foarte utilă, dacă autorul aces-
eparhiale câteva aspecte veridice din viața și activitatea sa, consemnate

tor materiale, în activitatea sa de documentare, ar fi lecturat și câteva
ne-a determinat să readucem în atenția cititorilor publicaţiei noastre

cărți ale unor teologi familiarizați cu istoria creștinismului și cu propo-
faptul că la 30 noiembrie îl cinstim pe întâiul nostru Părinte sufletesc,

văduirea Evangheliei în părțile noastre. Procedând astfel, medalionul su-
Informația despre apostolul Andrei, publicată în amintita revistă și

mar în care este prezentată activitatea sfântului apostol Andrei nu s-ar
și hagiografice.
fi rezumat doar la precizarea că acesta „a predicat în Grecia și, posibil, în
Bizanțul de mai târziu, așa cum menționează, de altfel, izvoarele istorice

Ucraina“4, ci ar fi cuprins bogata și importanta misiune desfășurată de
adică în Dobrogea noastră, dar și în sudul Dunării, Asia Mică și până în

către „cel întâi chemat“ la apostolat în antica Scythia Minor (Sciția Mică),
către „cel întâi chemat“ la apostolat în antica Scythia Minor (Sciția Mică),
adică în Dobrogea noastră, dar și în sudul Dunării, Asia Mică și până în
Ucraina“4, ci ar fi cuprins bogata și importanta misiune desfășurată de

Bizanțul de mai târziu, așa cum menționează, de altfel, izvoarele istorice
fi rezumat doar la precizarea că acesta „a predicat în Grecia și, posibil, în

și hagiografice.
mar în care este prezentată activitatea sfântului apostol Andrei nu s-ar

Informația despre apostolul Andrei, publicată în amintita revistă și
văduirea Evangheliei în părțile noastre. Procedând astfel, medalionul su-

faptul că la 30 noiembrie îl cinstim pe întâiul nostru Părinte sufletesc,
cărți ale unor teologi familiarizați cu istoria creștinismului și cu propo-

ne-a determinat să readucem în atenția cititorilor publicaţiei noastre
tor materiale, în activitatea sa de documentare, ar fi lecturat și câteva

eparhiale câteva aspecte veridice din viața și activitatea sa, consemnate
mult decât lăudabilă și ar putea fi chiar foarte utilă, dacă autorul aces-
de Noul Testament și de cunoscuți istorici ai Bisericii.
de îmbogățirea orizontului teologic, cultural și informațional, este mai

Născut în străvechea localitate biblică Betsaida Galileii („casa peștilor“
ei3. Această inițiativă extrem de utilă, mai ales pentru cititorii preocupați
sau a „pescuitului“), situată pe țărmul nord-vestic al lacului Ghenizaret, nu
și de hărți, intitulate: Pe urmele apostolilor2 și Propovăduirea Evangheli-

departe de Capernaum, din familia lui Iona, Andrei și fratele său Simon au
17 Apostoli“, a publicat două articole interesante, însoțite de fotografii

devenit pescari, ca și concetățenii lor Ioan și Iacob, fiii lui Zevedeu5. Sfântul
Prestigioasa revistă „National Geographic“1, editată sub genericul „Cei

apostol și evanghelist Ioan menționează că, înainte de a deveni apostol, An-
drei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnu-
* „Învierea“, Timișoara, anul XXIII, nr. 5 (539), serie nouă, noiembrie 2012, p. 19-20.
1 Nr. 107/martie 2012, București.
Sfântul Apostol Andrei* 2 p. 30-41.
3 p.42-57.
4 p. 42.
5 Matei 4, 18-19; Marcu 1, 16.
171
172
lui6. Așadar, cunoștea foarte bine scrierile Vechiului Testament și, mai ales, 13 Matei 28, 19.
profețiile consemnate de acestea despre venirea pe pământ a lui Mesia, 12 Ibidem p. 40.
11 Ibidem p. 37.
10 Preot dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Ed. Diaconu Coresi, București, 1998, p. 29.
Izbăvitorul, Răscumpărătorul și Mântuitorul tuturor oamenilor.
9 Ioan 1, 41.
Prima întâlnire a lui Andrei cu Hristos Domnul a avut loc în Iudeea,
8 Ioan 1, 29 și 36.
mai exact în Betabara, lângă Iordan, „unde boteza Ioan“7. În urma aces-
teia și a zguduitoarei mărturii a Sfântului Ioan Botezătorul despre Iisus: 7 Ioan 1, 28.
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“8, Andrei a devenit 6 Ioan 1, 35-40.
Tradiție, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția
ucenicul Domnului, la care îl va aduce și pe fratele său Simon (Petru),
și ucenicii lor s-au împrăștiat în toată lumea cunoscută pe atunci. După

convins cu următoarele cuvinte: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieste
lucrare de istorie a Bisericii că „sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum

Hristos)“9. Astfel, „Andrei devine nu numai primul ucenic al Înaintemer-
Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (+340), scria în cunoscuta sa

gătorului care identifică în persoana lui Iisus pe Mesia, ci si primul pro-
în cetățile pontice și până spre izvoarele Niprului.

povăduitor al acestui adevăr dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul10.
primul din istoria Bisericii creștine, apoi a reluat propovăduirea Evangheliei

Chemați de Iisus, Andrei și Ioan al lui Zevedeu, au rămas cu El în ziua
granițelor ei. În anii 49-50, a participat la Sinodul apostolic de la Ierusalim,

aceea, „singura rațiune pentru care cei doi L-au urmat și pentru care
a început propovăduirea Evangheliei în Ierusalim, în Țara Sfântă și în afara

Mântuitorul i-a invitat la El, era aceea a descoperirii cereștii învățături“,
a primit harul Duhului Sfânt la Cincizecime și, „îmbrăcat cu putere de sus“,

scria Sfântul Ioan Gură de Aur11.
Pătimiri și Înălțarea Sa la cer. A participat apoi la alegerea apostolului Matia,

Convins de „mesianitatea lui Iisus Hristos“12, Andrei L-a urmat fără șovăire
13), Andrei fiind însă prezent „la toate câte a făcut și a învățat Iisus“, până la
în toți anii propovăduirii Sale și a primit harul apostoliei și al propovăduirii
tament de 12 ori (de 11 ori în Evanghelii și o data în Faptele Apostolilor 1,

Evangheliei la „toate neamurile“13. Numele său apare în cărțile Noului Tes-
Evangheliei la „toate neamurile“13. Numele său apare în cărțile Noului Tes-

tament de 12 ori (de 11 ori în Evanghelii și o data în Faptele Apostolilor 1,
în toți anii propovăduirii Sale și a primit harul apostoliei și al propovăduirii

13), Andrei fiind însă prezent „la toate câte a făcut și a învățat Iisus“, până la
Convins de „mesianitatea lui Iisus Hristos“12, Andrei L-a urmat fără șovăire
Pătimiri și Înălțarea Sa la cer. A participat apoi la alegerea apostolului Matia,
scria Sfântul Ioan Gură de Aur11.

a primit harul Duhului Sfânt la Cincizecime și, „îmbrăcat cu putere de sus“,
Mântuitorul i-a invitat la El, era aceea a descoperirii cereștii învățături“,

a început propovăduirea Evangheliei în Ierusalim, în Țara Sfântă și în afara
aceea, „singura rațiune pentru care cei doi L-au urmat și pentru care
granițelor ei. În anii 49-50, a participat la Sinodul apostolic de la Ierusalim,
Chemați de Iisus, Andrei și Ioan al lui Zevedeu, au rămas cu El în ziua

primul din istoria Bisericii creștine, apoi a reluat propovăduirea Evangheliei
povăduitor al acestui adevăr dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul10.

în cetățile pontice și până spre izvoarele Niprului.
gătorului care identifică în persoana lui Iisus pe Mesia, ci si primul pro-

Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (+340), scria în cunoscuta sa
Hristos)“9. Astfel, „Andrei devine nu numai primul ucenic al Înaintemer-

lucrare de istorie a Bisericii că „sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum
convins cu următoarele cuvinte: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieste

și ucenicii lor s-au împrăștiat în toată lumea cunoscută pe atunci. După
ucenicul Domnului, la care îl va aduce și pe fratele său Simon (Petru),

Tradiție, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“8, Andrei a devenit
teia și a zguduitoarei mărturii a Sfântului Ioan Botezătorul despre Iisus:
6 Ioan 1, 35-40.
mai exact în Betabara, lângă Iordan, „unde boteza Ioan“7. În urma aces-
7 Ioan 1, 28.
8 Ioan 1, 29 și 36.
Prima întâlnire a lui Andrei cu Hristos Domnul a avut loc în Iudeea,

9 Ioan 1, 41.
Izbăvitorul, Răscumpărătorul și Mântuitorul tuturor oamenilor.

10 Preot dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Ed. Diaconu Coresi, București, 1998, p. 29.
profețiile consemnate de acestea despre venirea pe pământ a lui Mesia,

11 Ibidem p. 37.
lui6. Așadar, cunoștea foarte bine scrierile Vechiului Testament și, mai ales,
12 Ibidem p. 40.
13 Matei 28, 19.
172
173
18 Hist. eccl. II, P.G., CXLV, 860; Verzan, p. 186. (s.n), lui Ioan în Asia, unde a și petrecut vreme mai îndelungată, murind
17 Verzan, p. 178-179. în orașul Efes“14. Această prețioasă informație se bazează, de altfel, pe
16 D. M. Pippidi, Inscripțiile din Scytia Minor, grecești și latine, vol. I, Histria și îm-
prejurimile, nr. 15, rândul 16, apud Verzan, p. 145. o veche tradiție consemnată de cunoscutul scriitor bisericesc Origen în
comentariul său la cartea Geneza, din păcate pierdut. Important este
49; Verzan, p. 145. însă că apostolul Andrei a propovăduit Evanghelia în Sciția Mica (Minor),
15 Cf. prof. Emilian Popescu, Izvoarele apostolice ale creștinismului românesc; Sfântul identificata de istorici, de arheologi, de specialiști și de cercetători cu Do-
Apostol Andrei și Tomisul, în rev. „Studii Teologice“, București, nr. 3-4/1994, p. 88, nota
1987, p. 99. brogea de astăzi. De pildă, celebrul geograf Strabon menționa că această
14 Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâia. Istoria bisericească. Martirii din Pales-
tina, traducere, studiu, note și comentarii de pr. prof. T. Bodogae, I.B.M.B.O.R., București, provincie dintre Dunăre și mare era numită în vremea sa Mica Sciție15, iar
atunci „Crucea sfântului Andrei“, într-o zi de 30 noiembrie, în vremea

identificarea Dobrogei cu Sciția rezultă și dintr-o inscripție greacă desco-
Peloponezul Greciei, fiind răstignit pe o cruce în forma de X, numită de

perită la Histria și care datează de la începutul secolului al II-lea î. Hr.16.
Sfântul apostol Andrei a suferit moarte martirică în orașul Patras din

Precizăm, totodată, ca prin Sciția se înțelegea nu numai Dobrogea, Sciția
la afirmația incontestabilă că Biserica noastră este Biserică apostolică.

Mică, ci și partea sudică a Ucrainei de astăzi, adică țărmul nordic al Mării
toponimice care adeveresc mărturiile istorice prezentate și care conduc

Negre, unde sciții s-au așezat încă din secolele al VIII-lea și al VII-lea î. Hr.,
mele popular al lunii decembrie, Andrea, Udrea, Undrea, sunt doar câteva
numită Sciția Mare. Așadar, sfântul apostol Andrei a încreștinat, prin mi-
sfântului Andrei“, „pârâul sfântului Andrei“, „apa sfântului“, precum și nu-

siunea sa de evanghelizare, ambele provincii, sciții fiind amintiți de către
triburilor traco-dacice, până la izvoarele Niprului și Nistrului. „Peștera

scriitorul bisericesc Tertulian (+240) în rândul popoarelor încreștinate
tesc până astăzi de trecerea sfântului Andrei prin ținuturile sciților, ale
ale antichității17. Istoricul Nichifor Kalist (secolul XIV) menționează, de
lindele, obiceiurile și creațiile folclorice ale acestei părți de țară amin-

asemenea, că apostolul Andrei, pe lângă „pustiul scitic“, a răspândit Evan-
Credința, practicile creștine, tradițiile locale, toponimia, legendele, co-

ghelia pe ambele țărmuri ale Pontului Euxin, de nord și de sud18.
ghelia pe ambele țărmuri ale Pontului Euxin, de nord și de sud18.

Credința, practicile creștine, tradițiile locale, toponimia, legendele, co-
asemenea, că apostolul Andrei, pe lângă „pustiul scitic“, a răspândit Evan-

lindele, obiceiurile și creațiile folclorice ale acestei părți de țară amin-
ale antichității17. Istoricul Nichifor Kalist (secolul XIV) menționează, de

tesc până astăzi de trecerea sfântului Andrei prin ținuturile sciților, ale
scriitorul bisericesc Tertulian (+240) în rândul popoarelor încreștinate

triburilor traco-dacice, până la izvoarele Niprului și Nistrului. „Peștera
siunea sa de evanghelizare, ambele provincii, sciții fiind amintiți de către

sfântului Andrei“, „pârâul sfântului Andrei“, „apa sfântului“, precum și nu-
numită Sciția Mare. Așadar, sfântul apostol Andrei a încreștinat, prin mi-
mele popular al lunii decembrie, Andrea, Udrea, Undrea, sunt doar câteva
Negre, unde sciții s-au așezat încă din secolele al VIII-lea și al VII-lea î. Hr.,
toponimice care adeveresc mărturiile istorice prezentate și care conduc
Mică, ci și partea sudică a Ucrainei de astăzi, adică țărmul nordic al Mării

la afirmația incontestabilă că Biserica noastră este Biserică apostolică.
Precizăm, totodată, ca prin Sciția se înțelegea nu numai Dobrogea, Sciția

Sfântul apostol Andrei a suferit moarte martirică în orașul Patras din
perită la Histria și care datează de la începutul secolului al II-lea î. Hr.16.

Peloponezul Greciei, fiind răstignit pe o cruce în forma de X, numită de
identificarea Dobrogei cu Sciția rezultă și dintr-o inscripție greacă desco-

atunci „Crucea sfântului Andrei“, într-o zi de 30 noiembrie, în vremea
provincie dintre Dunăre și mare era numită în vremea sa Mica Sciție15, iar
14 Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea întâia. Istoria bisericească. Martirii din Pales-
brogea de astăzi. De pildă, celebrul geograf Strabon menționa că această

tina, traducere, studiu, note și comentarii de pr. prof. T. Bodogae, I.B.M.B.O.R., București,
identificata de istorici, de arheologi, de specialiști și de cercetători cu Do-

1987, p. 99.
însă că apostolul Andrei a propovăduit Evanghelia în Sciția Mica (Minor),

15 Cf. prof. Emilian Popescu, Izvoarele apostolice ale creștinismului românesc; Sfântul
Apostol Andrei și Tomisul, în rev. „Studii Teologice“, București, nr. 3-4/1994, p. 88, nota
comentariul său la cartea Geneza, din păcate pierdut. Important este

49; Verzan, p. 145.
o veche tradiție consemnată de cunoscutul scriitor bisericesc Origen în

16 D. M. Pippidi, Inscripțiile din Scytia Minor, grecești și latine, vol. I, Histria și îm-
în orașul Efes“14. Această prețioasă informație se bazează, de altfel, pe

prejurimile, nr. 15, rândul 16, apud Verzan, p. 145.
(s.n), lui Ioan în Asia, unde a și petrecut vreme mai îndelungată, murind
17 Verzan, p. 178-179.
18 Hist. eccl. II, P.G., CXLV, 860; Verzan, p. 186.
173
174
persecuțiilor declanșate de împărații romani Nero sau Domițian, având în
jur de 90 de ani. Sfintele sale moaște au fost așezate în Biserica localității
Patras până în anul 357, când Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel
Mare, le-a depus în biserica „Sfinții Apostoli“ din Constantinopol, unde
au rămas până în anul 1204. Atunci au fost luate de cruciați și așezate
în catedrala orașului Amalfi din Italia. Prin voia lui Dumnezeu, moaștele
apostolului au revenit la Patras, în anul 1964, iar din 1980 și crucea pe
care a fost martirizat a fost așezată spre închinare în frumoasa catedrală
a orașului în care apostolul a fost martirizat.
Astăzi, sfântul apostol Andrei se bucură de mare cinstire în Bisericile
greacă, rusă, ucraineană și bulgară, dar mai ales la noi, el fiind, de altfel,
patronul spiritual al României și ocrotitorul tuturor românilor ortodocși.
După anul 1990, mii de pelerini ortodocși români s-au închinat cu evla-
vie la sfintele sale moaște aflate în orașul Patras, aduse, cu binecuvântate
procesiuni și pe meleagurile noastre. Ziua martiriului său - 30 noiembrie
- a fost declarată sărbătoare națională bisericească în România și este
cinstită de clerici, de monahi și de credincioși cu aleasă bucurie duhovni-
cească în bisericile și în mănăstirile care îl au ca sfânt ocrotitor și în toate
lăcașurile de cult ale Patriarhiei Române.
lăcașurile de cult ale Patriarhiei Române.

cească în bisericile și în mănăstirile care îl au ca sfânt ocrotitor și în toate
cinstită de clerici, de monahi și de credincioși cu aleasă bucurie duhovni-
- a fost declarată sărbătoare națională bisericească în România și este
procesiuni și pe meleagurile noastre. Ziua martiriului său - 30 noiembrie
vie la sfintele sale moaște aflate în orașul Patras, aduse, cu binecuvântate
După anul 1990, mii de pelerini ortodocși români s-au închinat cu evla-
patronul spiritual al României și ocrotitorul tuturor românilor ortodocși.
greacă, rusă, ucraineană și bulgară, dar mai ales la noi, el fiind, de altfel,
Astăzi, sfântul apostol Andrei se bucură de mare cinstire în Bisericile
a orașului în care apostolul a fost martirizat.
care a fost martirizat a fost așezată spre închinare în frumoasa catedrală
apostolului au revenit la Patras, în anul 1964, iar din 1980 și crucea pe
în catedrala orașului Amalfi din Italia. Prin voia lui Dumnezeu, moaștele
au rămas până în anul 1204. Atunci au fost luate de cruciați și așezate
Mare, le-a depus în biserica „Sfinții Apostoli“ din Constantinopol, unde
Patras până în anul 357, când Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel
jur de 90 de ani. Sfintele sale moaște au fost așezate în Biserica localității
persecuțiilor declanșate de împărații romani Nero sau Domițian, având în
174
175
* „Învierea”, Timișoara, anul XXIV, nr. 18 (552), serie nouă, decembrie 2013, p. 3-4.
1500 km şi ce semnificaţie au darurile pe care le-au oferit Pruncului Iisus.

nat să străbată cu caravanele acele distanţe impresionante de aproximativ
îndepărtate ale Extremului Orient, care a fost numărul lor, ce i-a determi-
Magii de la Răsărit, pelerini pe calea mântuirii*
se au încercat să stabilească cine au fost aceşti bărbaţi veniţi din părţile

legendei. Teologii, oamenii de ştiinţă, istoricii şi cercetătorii vieţii religioa-
şi interpretări, unele demne de luat în considerare, altele fiind de domeniul
Unul dintre cele mai frumoase şi mai tainice momente legate de is-
Iisus a dat naştere, de-a lungul timpului, la foarte multe ipoteze, comentarii
toria naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care îl surprinde în
Prezenţa magilor sau a înţelepţilor de la Răsărit la leagănul Pruncului

câteva versete, extrem de interesante, doar Sfântul Apostol şi Evanghelist
în ţara lor” (Matei 2, 1-12).

Matei este, fără îndoială, cel cu privire la venirea magilor de la Răsărit şi
luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus
la închinarea lor în faţa Pruncului minunat, născut în sărăcăcioasa iesle
deschizând vistieriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar
a Betleemului. „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii – scrie evan-
împreună cu Maria, mama Lui şi căzând la pământ, s-au închinat Lui şi

ghelistul Matei – în zilele lui Irod regele, iată magii de la răsărit au venit
bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc,

la Ierusalim, întrebând: Unde este Cel ce S-a născut rege al iudeilor? Căci
ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au

am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind,
cat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până
regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. şi adunând pe
şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au ple-
toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să se
şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi

nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de pro-
în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi

rocul […]. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit
rocul […]. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit

în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi
nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de pro-
şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi
toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să se

şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au ple-
regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. şi adunând pe

cat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până
am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind,

ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au
la Ierusalim, întrebând: Unde este Cel ce S-a născut rege al iudeilor? Căci
bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc,
ghelistul Matei – în zilele lui Irod regele, iată magii de la răsărit au venit
împreună cu Maria, mama Lui şi căzând la pământ, s-au închinat Lui şi
a Betleemului. „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii – scrie evan-
deschizând vistieriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar
la închinarea lor în faţa Pruncului minunat, născut în sărăcăcioasa iesle

luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus
Matei este, fără îndoială, cel cu privire la venirea magilor de la Răsărit şi

în ţara lor” (Matei 2, 1-12).
câteva versete, extrem de interesante, doar Sfântul Apostol şi Evanghelist

Prezenţa magilor sau a înţelepţilor de la Răsărit la leagănul Pruncului
toria naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care îl surprinde în

Iisus a dat naştere, de-a lungul timpului, la foarte multe ipoteze, comentarii
Unul dintre cele mai frumoase şi mai tainice momente legate de is-
şi interpretări, unele demne de luat în considerare, altele fiind de domeniul
legendei. Teologii, oamenii de ştiinţă, istoricii şi cercetătorii vieţii religioa-
se au încercat să stabilească cine au fost aceşti bărbaţi veniţi din părţile
îndepărtate ale Extremului Orient, care a fost numărul lor, ce i-a determi-
Magii de la Răsărit, pelerini pe calea mântuirii* nat să străbată cu caravanele acele distanţe impresionante de aproximativ
1500 km şi ce semnificaţie au darurile pe care le-au oferit Pruncului Iisus.
* „Învierea”, Timișoara, anul XXIV, nr. 18 (552), serie nouă, decembrie 2013, p. 3-4.
175
176
Cântările bisericeşti subliniază că magii făceau parte din rândul celor Matei şi Marcu. Documentul Quelle, Presa Universitară Clujeană, 2002, p.158
„ce slujeau stelelor” şi de „la stea s-au învăţat” să se închine „Soarelui 1 Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, volumul II. Evangheliile după
pentru a stabili după constelaţiile cereşti data naşterii Mântuitorului, cel

dreptăţii” şi să cunoască „Răsăritul cel de sus” (Troparul Naşterii Domnu-
re, despre acest lucru. Astrologii făceau, la rândul lor, fel de fel de calcule
lui). Ei erau, totodată, „împăraţii de la Răsărit” (Sedealna Utreniei Naşte-
oracole se vorbea, cu insistenţă, în graiul potrivit cu felul lor de exprima-

rii) care au văzut „minunata mergere a stelei celei noi şi neobişnuite, de
lumea va fi ocârmuită de un trimis al Providenţei divine. În temple şi în

curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile” şi s-au învrednicit să-L
era frământat de ideea unui Salvator şi de credinţa că va veni o zi când

mărturisească pe „Hristos Împăratul născut pe pământ, în Betleem, spre
din starea de decădere morală în care se aflau. De altfel, întreg Orientul

mântuirea noastră” (Tropar din rânduiala Utreniei Naşterii Domnului).
în venirea unui „Eliberator, Răscumpărător, Mântuitor”, pentru a-i ridica

O cântare din Litia sărbătorii Nașterii Domnului spune: „Magii, împărații
poporul iudeu era în robia babilonică şi întreţineau speranţa oamenilor

perșilor, cunoscând lămurit pe Împăratul ceresc, Cel ce S-a născut pe pă-
curent cu profeţiile mesianice1, care circulau în Orient din vremea când

mânt, de stea luminată fiind povățuiți, au ajuns la Betleem, aducând da-
astrologie, având origini babiloniene, persane ori arabe, magii au fost la

ruri alese: aur, tămâie și smirnă. Și căzând s-au închinat, că au văzut pe
Împăraţi, înţelepţi sau mai degrabă preoţi păgâni iniţiaţi probabil şi în

Cel fără de ani Prunc culcat în peșteră”.
lumii, care aveau tot atâta nevoie de mântuire, pe cât avea şi poporul ales.
O prorocie străveche, consemnată în Cartea Psalmilor, îi numeşte pe magi
Persia, Arabia), ca reprezentanţi ai tuturor împărăţiilor şi ai popoarelor

tot împăraţi şi reprezentanţi ai tuturor împăraţilor pământului în faţa Celui
Potrivit acestui psalm, magii au venit la Betleem din răsărit (Babilon,

ce „va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David […], de acum şi până-n
mântul se va umple de slava Lui” (Psalmul 71, 10-11; 17-18 şi 21).

veac” (Isaia 9, 6): „Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii
el toate seminţiile pământului; toate neamurile îl vor ferici pe El […]. Tot pă-
Arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina Lui toţi îm-
pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele Lui. Se vor binecuvânta întru

păraţii pământului, toate neamurile vor sluji Lui […]. Numele Lui va dăinui
păraţii pământului, toate neamurile vor sluji Lui […]. Numele Lui va dăinui
pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele Lui. Se vor binecuvânta întru
Arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Şi se vor închina Lui toţi îm-
el toate seminţiile pământului; toate neamurile îl vor ferici pe El […]. Tot pă-
veac” (Isaia 9, 6): „Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii
mântul se va umple de slava Lui” (Psalmul 71, 10-11; 17-18 şi 21).
ce „va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David […], de acum şi până-n
Potrivit acestui psalm, magii au venit la Betleem din răsărit (Babilon,
tot împăraţi şi reprezentanţi ai tuturor împăraţilor pământului în faţa Celui

Persia, Arabia), ca reprezentanţi ai tuturor împărăţiilor şi ai popoarelor
O prorocie străveche, consemnată în Cartea Psalmilor, îi numeşte pe magi

lumii, care aveau tot atâta nevoie de mântuire, pe cât avea şi poporul ales.
Cel fără de ani Prunc culcat în peșteră”.

Împăraţi, înţelepţi sau mai degrabă preoţi păgâni iniţiaţi probabil şi în
ruri alese: aur, tămâie și smirnă. Și căzând s-au închinat, că au văzut pe

astrologie, având origini babiloniene, persane ori arabe, magii au fost la
mânt, de stea luminată fiind povățuiți, au ajuns la Betleem, aducând da-

curent cu profeţiile mesianice1, care circulau în Orient din vremea când
perșilor, cunoscând lămurit pe Împăratul ceresc, Cel ce S-a născut pe pă-

poporul iudeu era în robia babilonică şi întreţineau speranţa oamenilor
O cântare din Litia sărbătorii Nașterii Domnului spune: „Magii, împărații

în venirea unui „Eliberator, Răscumpărător, Mântuitor”, pentru a-i ridica
mântuirea noastră” (Tropar din rânduiala Utreniei Naşterii Domnului).

din starea de decădere morală în care se aflau. De altfel, întreg Orientul
mărturisească pe „Hristos Împăratul născut pe pământ, în Betleem, spre

era frământat de ideea unui Salvator şi de credinţa că va veni o zi când
curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile” şi s-au învrednicit să-L

lumea va fi ocârmuită de un trimis al Providenţei divine. În temple şi în
rii) care au văzut „minunata mergere a stelei celei noi şi neobişnuite, de

oracole se vorbea, cu insistenţă, în graiul potrivit cu felul lor de exprima-
lui). Ei erau, totodată, „împăraţii de la Răsărit” (Sedealna Utreniei Naşte-

re, despre acest lucru. Astrologii făceau, la rândul lor, fel de fel de calcule
dreptăţii” şi să cunoască „Răsăritul cel de sus” (Troparul Naşterii Domnu-

pentru a stabili după constelaţiile cereşti data naşterii Mântuitorului, cel
„ce slujeau stelelor” şi de „la stea s-au învăţat” să se închine „Soarelui

Cântările bisericeşti subliniază că magii făceau parte din rândul celor
1 Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, volumul II. Evangheliile după
Matei şi Marcu. Documentul Quelle, Presa Universitară Clujeană, 2002, p.158
176
177
6 Tofană, p. 159 atât de aşteptat şi de dorit 2.
p. 11-13. O altă ipoteză, susţinută şi de unii Părinţi ai Bisericii, îi prezintă pe
5 H. Dietzfelbinger, Jesus Christus und die Weisen aus dem Abendland, Metzingen, 1978,
Timişoara, 2005, p. 227-228.
magi ca descendenţi ai lui Noe şi ai celor trei fii ai săi: Sem, Ham şi Iafet,
4 Pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic, Ed. Învierea,
din care se trage tot neamul omenesc 3. Ei ar fi fost, aşadar, trimişii celor
trei rase umane, ai celor trei continente cunoscute atunci (Asia, Africa
Românească, Bucureşti, 1943, p. 412-413 şi Europa), veniţi să îngenuncheze cu hainele lor strălucitoare pe paiele
3 Ibidem
2 Sterie Diamandi, Fiul lui Dumnezeu – Fiul omului. Iisus Mântuitorul, Ed. Cartea
Gaşpar sau Gaspar cel mai tânăr din părţile Mării Caspice; Melchior (re-
staulului. Această prosternare simbolizează supunerea conducătorilor, a
ce păstrat la Paris, de către venerabilul Beda (+735). Astfel, ei s-au numit:

regilor şi a întregii lumi în faţa lui Iisus. Magii sunt consideraţi, de ase-
istoricilor Herodot, Strabon şi Xenofon, au fost consemnate într-un codi-

menea, reprezentanţi ai ştiinţei ce vine să se închine în faţa noii ştiinţe
Numele celor trei magi sau înţelepţi răsăriteni menţionaţi în scrierile

a iubirii, adusă şi răspândită în lume de către Fiul lui Dumnezeu, Iisus
despre ceea ce va însemna Pruncul nou născut”6.

Hristos Mântuitorul4.
Aşadar, magii cunoşteau destul de multe despre ceea ce era şi mai ales
Prin magi, „înțelepciunea profundă și în același timp amăgitoare a Ori-
nească – unite în una şi aceeaşi persoană a Fiului lui Dumnezeu întrupat.

entului, cea de adevăr căutătoare și rătăcitoare, se închină în fața copi-
no-umană a lui Iisus Hristos, adică cele două firi – dumnezeiască şi ome-
lului Iisus. Ei nu trec drept învățați ai Sfintei Scripturi”, dar sunt oameni,
om care va muri. „Însă darurile aduse exprimau ceva din Persoana divi-
semeni de-ai noștri, care pot da sens „semnelor” (și anume stelelor). În
că i-au oferit aur, ca unui rege, tămâie ca lui Dumnezeu şi smirnă, ca unui
timp ce teologii poporului lui Dumnezeu din Ierusalim, stăpânitori ai tai-
te Pruncului Iisus: aur, tămâie şi smirnă. Sfântul Ioan Gură de Aur spune
nei scrisului, deslușesc Sfânta Scriptură, dar nu sunt capabili să interpre-
Din Tradiţie se ştie că magii au fost trei, după numărul darurilor oferi-
teze sensul astrului simbol, intuiția profundă a acestor bărbați pășește
proslăvi și pentru a se închina în fața Împăratului trimis de Dumnezeu”5

pe un drum uluitor. Ei au pornit la acest drum lung și anevoios pentru a-L
pe un drum uluitor. Ei au pornit la acest drum lung și anevoios pentru a-L

proslăvi și pentru a se închina în fața Împăratului trimis de Dumnezeu”5
teze sensul astrului simbol, intuiția profundă a acestor bărbați pășește

Din Tradiţie se ştie că magii au fost trei, după numărul darurilor oferi-
nei scrisului, deslușesc Sfânta Scriptură, dar nu sunt capabili să interpre-

te Pruncului Iisus: aur, tămâie şi smirnă. Sfântul Ioan Gură de Aur spune
timp ce teologii poporului lui Dumnezeu din Ierusalim, stăpânitori ai tai-

că i-au oferit aur, ca unui rege, tămâie ca lui Dumnezeu şi smirnă, ca unui
semeni de-ai noștri, care pot da sens „semnelor” (și anume stelelor). În
om care va muri. „Însă darurile aduse exprimau ceva din Persoana divi-
lului Iisus. Ei nu trec drept învățați ai Sfintei Scripturi”, dar sunt oameni,
no-umană a lui Iisus Hristos, adică cele două firi – dumnezeiască şi ome-
entului, cea de adevăr căutătoare și rătăcitoare, se închină în fața copi-

nească – unite în una şi aceeaşi persoană a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
Prin magi, „înțelepciunea profundă și în același timp amăgitoare a Ori-

Aşadar, magii cunoşteau destul de multe despre ceea ce era şi mai ales
Hristos Mântuitorul4.
despre ceea ce va însemna Pruncul nou născut”6.
a iubirii, adusă şi răspândită în lume de către Fiul lui Dumnezeu, Iisus

Numele celor trei magi sau înţelepţi răsăriteni menţionaţi în scrierile
menea, reprezentanţi ai ştiinţei ce vine să se închine în faţa noii ştiinţe

istoricilor Herodot, Strabon şi Xenofon, au fost consemnate într-un codi-
regilor şi a întregii lumi în faţa lui Iisus. Magii sunt consideraţi, de ase-
ce păstrat la Paris, de către venerabilul Beda (+735). Astfel, ei s-au numit:
staulului. Această prosternare simbolizează supunerea conducătorilor, a

Gaşpar sau Gaspar cel mai tânăr din părţile Mării Caspice; Melchior (re-
şi Europa), veniţi să îngenuncheze cu hainele lor strălucitoare pe paiele

2 Sterie Diamandi, Fiul lui Dumnezeu – Fiul omului. Iisus Mântuitorul, Ed. Cartea
trei rase umane, ai celor trei continente cunoscute atunci (Asia, Africa
Românească, Bucureşti, 1943, p. 412-413
3 Ibidem
din care se trage tot neamul omenesc 3. Ei ar fi fost, aşadar, trimişii celor
4 Pr. Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic, Ed. Învierea,
magi ca descendenţi ai lui Noe şi ai celor trei fii ai săi: Sem, Ham şi Iafet,
Timişoara, 2005, p. 227-228.
O altă ipoteză, susţinută şi de unii Părinţi ai Bisericii, îi prezintă pe

5 H. Dietzfelbinger, Jesus Christus und die Weisen aus dem Abendland, Metzingen, 1978,
atât de aşteptat şi de dorit 2.

p. 11-13.
6 Tofană, p. 159
177
178
gele luminii sau al răsăritului), cel mai vârstnic şi Baltazar, pare-se, rege 8 http://catedrale.cerc.ro/08.html
al Babilonului, în puterea vârstei7. Aceşti magi, îmbrăcaţi în veşminte per- une al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1984, p. 283.
7 Preot dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Ed. Institutului Biblic şi de Misi-
răsăriteni au avut un rost însemnat în istoria mântuirii neamului omenesc.
sane, au fost zugrăviţi într-un mozaic pe faţada Bisericii Naşterii Domnu-
şi anume că cei trei magi, înţelepţi, preoţi păgâni, astrologi sau împăraţi
lui din Betleem, construită de Sfânta Elena, cu sprijinul fiului său, sfântul
adevărul istoric consemnat de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei

împărat Constantin cel Mare şi înfrumuseţată de împăratul Justinian cel
Dincolo de aceste date, mai mult sau mai puţin veridice, rămâne, însă,
Mare. Datorită acestei scene, în timpul invaziei persane din secolul al VII-
rea Sfântul Pavel din Muntele Athos.

lea, când multe biserici şi mănăstiri au fost distruse şi vieţuitorii lor au
al XIII-lea8. Darurile celor trei magi de la Răsărit se păstrează la mănăsti-

fost martirizaţi, Biserica Naşterii a scăpat de profanare şi de distrugere.
Domul (catedrala) din Köln, într-un sarcofag aurit ce datează din secolul
Alte tradiţii pioase vorbesc despre existenţa a doi, patru sau doispre-
scopului Rainald von Dasel, în anul 1164, ulterior acestea fiind aşezate în
zece magi. De pildă, în tradiţia rusă se menţionează numele celui de-al
păratul Frederic Barbarosa a dăruit apoi relicvele celor trei magi arhiepi-
patrulea mag, Artaban, care nu ar fi ajuns la întâlnirea stabilită cu ceilalţi
IV-lea, şi de acolo au ajuns la Milano, probabil în timpul cruciadelor. Îm-

trei, întrucât cămila sa şchiopăta. Acesta dorea să ofere Pruncului Iisus
de către împărăteasa Elena la Constantinopol, la începutul secolului al

trei pietre preţioase, însă datorită unor piedici, călătoria sa a durat 30
11 ianuarie, în vârstă de 109 ani. Rămăşiţele lor pământeşti au fost aduse

de ani şi de fiecare dată ajungea într-un loc, după ce Iisus pleca de acolo.
vârstă de 116 ani, Baltazar, la 6 ianuarie, în vârstă de 112 ani şi Gaşpar, la

În acest timp, a dăruit cele trei pietre prețioase în scopul salvării unui
ciunul. Acelaşi calendar precizează că Melchior a murit pe 1 ianuarie, în

copil din Betleem, a unui bătrân înfometat şi pentru răscumpărarea unei
întâlnit la Sewa (Sebaste, în Armenia), în anul 54, pentru a sărbători Cră-

tinere evreice. El L-a găsit, în sfârşit, pe Mântuitorul Hristos doar atunci
Un calendar medieval tipărit la Köln menţionează că magii s-ar fi re-

când era răstignit pe cruce şi, ruşinat că nu mai avea ce să-i ofere, a fost
pietre preţioase prin intermediul celor ajutaţi.

răsplătit de Iisus cu mângâiere şi mulţumire pentru că I-a oferit acele
răsplătit de Iisus cu mângâiere şi mulţumire pentru că I-a oferit acele

pietre preţioase prin intermediul celor ajutaţi.
când era răstignit pe cruce şi, ruşinat că nu mai avea ce să-i ofere, a fost
Un calendar medieval tipărit la Köln menţionează că magii s-ar fi re-
tinere evreice. El L-a găsit, în sfârşit, pe Mântuitorul Hristos doar atunci

întâlnit la Sewa (Sebaste, în Armenia), în anul 54, pentru a sărbători Cră-
copil din Betleem, a unui bătrân înfometat şi pentru răscumpărarea unei

ciunul. Acelaşi calendar precizează că Melchior a murit pe 1 ianuarie, în
În acest timp, a dăruit cele trei pietre prețioase în scopul salvării unui
vârstă de 116 ani, Baltazar, la 6 ianuarie, în vârstă de 112 ani şi Gaşpar, la
de ani şi de fiecare dată ajungea într-un loc, după ce Iisus pleca de acolo.
11 ianuarie, în vârstă de 109 ani. Rămăşiţele lor pământeşti au fost aduse
trei pietre preţioase, însă datorită unor piedici, călătoria sa a durat 30

de către împărăteasa Elena la Constantinopol, la începutul secolului al
trei, întrucât cămila sa şchiopăta. Acesta dorea să ofere Pruncului Iisus

IV-lea, şi de acolo au ajuns la Milano, probabil în timpul cruciadelor. Îm-
patrulea mag, Artaban, care nu ar fi ajuns la întâlnirea stabilită cu ceilalţi

păratul Frederic Barbarosa a dăruit apoi relicvele celor trei magi arhiepi-
zece magi. De pildă, în tradiţia rusă se menţionează numele celui de-al

scopului Rainald von Dasel, în anul 1164, ulterior acestea fiind aşezate în
Alte tradiţii pioase vorbesc despre existenţa a doi, patru sau doispre-
Domul (catedrala) din Köln, într-un sarcofag aurit ce datează din secolul
fost martirizaţi, Biserica Naşterii a scăpat de profanare şi de distrugere.

al XIII-lea8. Darurile celor trei magi de la Răsărit se păstrează la mănăsti-
lea, când multe biserici şi mănăstiri au fost distruse şi vieţuitorii lor au

rea Sfântul Pavel din Muntele Athos.
Mare. Datorită acestei scene, în timpul invaziei persane din secolul al VII-
Dincolo de aceste date, mai mult sau mai puţin veridice, rămâne, însă,
împărat Constantin cel Mare şi înfrumuseţată de împăratul Justinian cel

adevărul istoric consemnat de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei
lui din Betleem, construită de Sfânta Elena, cu sprijinul fiului său, sfântul
şi anume că cei trei magi, înţelepţi, preoţi păgâni, astrologi sau împăraţi
sane, au fost zugrăviţi într-un mozaic pe faţada Bisericii Naşterii Domnu-

răsăriteni au avut un rost însemnat în istoria mântuirii neamului omenesc.
al Babilonului, în puterea vârstei7. Aceşti magi, îmbrăcaţi în veşminte per-

7 Preot dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Ed. Institutului Biblic şi de Misi-
gele luminii sau al răsăritului), cel mai vârstnic şi Baltazar, pare-se, rege
une al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1984, p. 283.
8 http://catedrale.cerc.ro/08.html
178
179
Ei au rămas pentru totdeauna în istoria spiritualităţii creştine ca simbol al
universalităţii creştinismului. Observatori atenţi ai corpurilor cereşti, ei au
înţeles că steaua ce li s-a arătat nu era una obişnuită, ci un semn minunat,
era „steaua Lui”, anume trimisă ca să-i călăuzească pe calea mântuirii, până
la Betleem. Pruncul în faţa Căruia s-au închinat cu evlavie este Mântuitorul
făgăduit prin prorocii din vechime, venit în lume pentru răscumpărarea
întregului neam omenesc şi pentru instaurarea unei noi ordini spirituale.
Văzându-l cu proprii lor ochi, se conving de divinitatea Sa şi devin, din acel
moment, apostoli ai Săi în mijlocul popoarelor păgâne pe care le cheamă
la mântuire. În semn de recunoştinţă pentru pelerinajul obositor făcut,
iconografii creştini i-au zugrăvit pe icoana Naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos, dar nu într-un plan apropiat, ci într-unul îndepărtat, ceea ce aduce
în atenţie un aspect biblic esenţial şi anume acela că în momentul naşterii
Pruncului nu erau în Betleem, ci în pelerinaj pe calea mântuirii, spre „Soa-
rele Dreptăţii şi Răsăritul cel de sus”.
păcatului şi al morţii.
Magii de la Răsărit fac parte, aşadar, din rândul milioanelor de credin-
pământului însetate după mântuire, după eliberarea de sub jugul greu al

cioşi care au aşteptat secole de-a rândul venirea Izbăvitorului, Salvatoru-
aurul credinţei, tămâia nădejdii şi smirna dragostei tuturor popoarelor

lui, Mântuitorului, a Copilului minunat trimis de Dumnezeu şi, luând la
nit în pelerinaj spre Betleem, „Casa Pâinii”, spre a I se închina şi a-I oferi
cunoştinţă prin descoperire dumnezeiască despre Naşterea Lui, au por-
cunoştinţă prin descoperire dumnezeiască despre Naşterea Lui, au por-

nit în pelerinaj spre Betleem, „Casa Pâinii”, spre a I se închina şi a-I oferi
lui, Mântuitorului, a Copilului minunat trimis de Dumnezeu şi, luând la

aurul credinţei, tămâia nădejdii şi smirna dragostei tuturor popoarelor
cioşi care au aşteptat secole de-a rândul venirea Izbăvitorului, Salvatoru-

pământului însetate după mântuire, după eliberarea de sub jugul greu al
Magii de la Răsărit fac parte, aşadar, din rândul milioanelor de credin-

păcatului şi al morţii.
rele Dreptăţii şi Răsăritul cel de sus”.

Pruncului nu erau în Betleem, ci în pelerinaj pe calea mântuirii, spre „Soa-
în atenţie un aspect biblic esenţial şi anume acela că în momentul naşterii
Hristos, dar nu într-un plan apropiat, ci într-unul îndepărtat, ceea ce aduce
iconografii creştini i-au zugrăvit pe icoana Naşterii Domnului nostru Iisus
la mântuire. În semn de recunoştinţă pentru pelerinajul obositor făcut,
moment, apostoli ai Săi în mijlocul popoarelor păgâne pe care le cheamă
Văzându-l cu proprii lor ochi, se conving de divinitatea Sa şi devin, din acel
întregului neam omenesc şi pentru instaurarea unei noi ordini spirituale.
făgăduit prin prorocii din vechime, venit în lume pentru răscumpărarea
la Betleem. Pruncul în faţa Căruia s-au închinat cu evlavie este Mântuitorul
era „steaua Lui”, anume trimisă ca să-i călăuzească pe calea mântuirii, până
înţeles că steaua ce li s-a arătat nu era una obişnuită, ci un semn minunat,
universalităţii creştinismului. Observatori atenţi ai corpurilor cereşti, ei au
Ei au rămas pentru totdeauna în istoria spiritualităţii creştine ca simbol al
179
180
* „Învierea”, Timișoara, anul XXIV, nr. 32 (566), serie nouă, februarie 2015, p. 9-10.
să se ferească de oamenii trufași, de cei ce socotesc fariseismul drept vir-

combătut cu tărie și de alți Părinți ai Bisericii, credincioșii fiind îndrumați
duhovnicești sunt, prin urmare, dintre cele mai grave, de aceea el a fost
Cave ne cadas!*
Consecințele pe care le are acest păcat asupra vieții noastre

La întoarcerea din campaniile militare victorioase, în urma cărora erau iesc, nădăjduirea în propria strădanie, năravul drăcesc”.
anexate imperiului noi provincii, care sporeau prin bogățiile lor puterea inimă, urârea mustrării; iar sfârșitul este lepădarea de ajutorul dumneze-
Romei, împărații romani și marii comandanți de legiuni erau primiți în aproapelui, trâmbițarea nerușinată a propriilor osteneli, lauda de sine din
„civita aeterna” de toți locuitorii cu aclamații și cu manifestări ample de Sfântul Părinte – este rădăcina slavei deșarte, mijlocul este defăimarea
Referindu-se la acest păcat, Sfântul Ioan Scărarul spunea: „Trufia este le-
bucurie, în cinstea lor organizându-se, de asemenea, serbări impresio- pădarea de Dumnezeu, născocire drăcească [...]. Începutul trufiei – scria
coale și duce, în cele din urmă, la pierderea credinței în Dumnezeu.

nante. De obicei, învingătorul întors acasă intra în capitala imperiului,
atrage atenția asupra unuia din păcatele care ne dau de multe ori târ-
în carul de luptă, însoțit de un cortegiu triumfal uriaș, din care nu lip-
de rugăciune și de întoarcere la Dumnezeu, în care ne aflăm acum, ne

seau bogatele prăzi de război, atât de necesare plebei însetate de „pâine
Relatarea de mai sus, potrivită pentru perioada de post, de nevoință,

și circ”, nici miile de sclavi aduși spre a trudi în folosul oamenilor bogați.
avertismentul respectiv având rolul de a-l feri de păcatul trufiei.

Admirat, aclamat și chiar divinizat de către romanii dornici de pute-
șoptea la ureche aceste cuvinte: „Cave ne cadas!” („Ia seama să nu cazi”),

re, de bogăție și de plăceri ieftine, învingătorul era în pericol de a cădea
tea morală, în spatele său se afla un sclav care, în acel zgomot infernal, îi
în păcatul trufiei, care-l transforma rapid dintr-un comandant capabil și
murare. Pentru a evita, așadar, o astfel de stare și a-și păstra verticalita-

curajos într-un stăpân disprețuitor și arogant, plin de mândrie și de înfu-
curajos într-un stăpân disprețuitor și arogant, plin de mândrie și de înfu-

murare. Pentru a evita, așadar, o astfel de stare și a-și păstra verticalita-
în păcatul trufiei, care-l transforma rapid dintr-un comandant capabil și

tea morală, în spatele său se afla un sclav care, în acel zgomot infernal, îi
re, de bogăție și de plăceri ieftine, învingătorul era în pericol de a cădea

șoptea la ureche aceste cuvinte: „Cave ne cadas!” („Ia seama să nu cazi”),
Admirat, aclamat și chiar divinizat de către romanii dornici de pute-

avertismentul respectiv având rolul de a-l feri de păcatul trufiei.
și circ”, nici miile de sclavi aduși spre a trudi în folosul oamenilor bogați.
Relatarea de mai sus, potrivită pentru perioada de post, de nevoință,
seau bogatele prăzi de război, atât de necesare plebei însetate de „pâine

de rugăciune și de întoarcere la Dumnezeu, în care ne aflăm acum, ne
în carul de luptă, însoțit de un cortegiu triumfal uriaș, din care nu lip-

atrage atenția asupra unuia din păcatele care ne dau de multe ori târ-
nante. De obicei, învingătorul întors acasă intra în capitala imperiului,

coale și duce, în cele din urmă, la pierderea credinței în Dumnezeu.
bucurie, în cinstea lor organizându-se, de asemenea, serbări impresio-

Referindu-se la acest păcat, Sfântul Ioan Scărarul spunea: „Trufia este le-
„civita aeterna” de toți locuitorii cu aclamații și cu manifestări ample de

pădarea de Dumnezeu, născocire drăcească [...]. Începutul trufiei – scria
Romei, împărații romani și marii comandanți de legiuni erau primiți în

Sfântul Părinte – este rădăcina slavei deșarte, mijlocul este defăimarea
anexate imperiului noi provincii, care sporeau prin bogățiile lor puterea
aproapelui, trâmbițarea nerușinată a propriilor osteneli, lauda de sine din
La întoarcerea din campaniile militare victorioase, în urma cărora erau

inimă, urârea mustrării; iar sfârșitul este lepădarea de ajutorul dumneze-
iesc, nădăjduirea în propria strădanie, năravul drăcesc”.
Consecințele pe care le are acest păcat asupra vieții noastre
duhovnicești sunt, prin urmare, dintre cele mai grave, de aceea el a fost
combătut cu tărie și de alți Părinți ai Bisericii, credincioșii fiind îndrumați Cave ne cadas!*
să se ferească de oamenii trufași, de cei ce socotesc fariseismul drept vir-
* „Învierea”, Timișoara, anul XXIV, nr. 32 (566), serie nouă, februarie 2015, p. 9-10.
180
181
oameni trufași, cuprinși de „slavă deșartă”, de „slavă goală”, adică fără

tute și chiar să le atragă atenția asupra greșelii pe care o săvârșesc. Iată,
Societatea în care trăim ne-a oferit din păcate suficiente exemple de

de pildă, ce scrie Sfântul Ioan Gură de Aur: „Așadar, atunci când vezi pe
fărădelege” (Matei 23, 27-28).

cineva că se umflă în pene de mândrie, că privește de sus și că ridică sprân-
cenele, că are numai lucruri scumpe, că amenință și face rău semenilor,
vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de spune-i: Pentru ce se trufește cel ce este pământ și cenușă (Eclesiast 10, 9).
însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe dinafară Încă din această viață începe stricarea frumuseții sale”.
ment, spunând: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați

cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru Călători fiind acum, prin post și prin rugăciune, spre praznicul Învierii
adresată fariseilor și cărturarilor, a biciuit aspru un astfel de comporta-

Domnului nostru Iisus Hristos, se cuvine, așadar, să ne aplecăm cu spori-
respingătoare și de prost gust. Mântuitorul Iisus Hristos, în mustrarea

tă atenție spre curățirea făpturii noastre de acest păcat al trufiei, pentru
piesă ieftină de teatru care, nefiind adevărată, devine hidoasă, profund

că, așa cum afirma cunoscutul om de cultură Horia Bernea, „omul trufaș
o mască ce se dorește strălucitoare, impresionantă și sinceră, și joacă o

are un orizont strâmb și dovedește o jalnică sărăcie spirituală”. De aceea,
ra, răutatea, patimile și neajunsurile. Asemenea oameni își pun de obicei

Sfântul Apostol Pavel îi povățuia pe creștinii din Corint să înlăture trufia
și stăpâni pe cei de lângă el, ascunzându-și însă cu grijă lipsurile, incultu-

și să fie mereu în stare de veghe și de smerenie, așa încât „cel căruia i se
stăpânit de o aparență evlavioasă, de râvnă falsă, pentru a-i impresiona

pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă” (I Corinteni 10, 12). Cu alte
pitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș...” (Luca 18, 11), adică este
cuvinte, cel care are o părere foarte bună despre sine încetează să-și mai
Luca: „... Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, ră-
vadă păcatele, defectele și slăbiciunile, începe a-și minimaliza vinovăția
ajunge rapid în situația vameșului despre care scrie Sfântul Evanghelist

ori o neagă în totalitate. De aici și până la momentul în care își exagerează
să-i disprețuiască, să-i fie silă de ei și chiar să le facă rău. Un astfel de om

propriile calități și virtuți, propriile cunoștințe și propria experiență, de-
stare de decădere morală, omul nu numai că-i osândește pe alții, ci începe

sigur net superioare altora, nu este decât un pas. Ajuns într-o asemenea
sigur net superioare altora, nu este decât un pas. Ajuns într-o asemenea
stare de decădere morală, omul nu numai că-i osândește pe alții, ci începe
propriile calități și virtuți, propriile cunoștințe și propria experiență, de-

să-i disprețuiască, să-i fie silă de ei și chiar să le facă rău. Un astfel de om
ori o neagă în totalitate. De aici și până la momentul în care își exagerează

ajunge rapid în situația vameșului despre care scrie Sfântul Evanghelist
vadă păcatele, defectele și slăbiciunile, începe a-și minimaliza vinovăția

Luca: „... Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, ră-
cuvinte, cel care are o părere foarte bună despre sine încetează să-și mai
pitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș...” (Luca 18, 11), adică este
pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă” (I Corinteni 10, 12). Cu alte

stăpânit de o aparență evlavioasă, de râvnă falsă, pentru a-i impresiona
și să fie mereu în stare de veghe și de smerenie, așa încât „cel căruia i se

și stăpâni pe cei de lângă el, ascunzându-și însă cu grijă lipsurile, incultu-
Sfântul Apostol Pavel îi povățuia pe creștinii din Corint să înlăture trufia

ra, răutatea, patimile și neajunsurile. Asemenea oameni își pun de obicei
are un orizont strâmb și dovedește o jalnică sărăcie spirituală”. De aceea,

o mască ce se dorește strălucitoare, impresionantă și sinceră, și joacă o
că, așa cum afirma cunoscutul om de cultură Horia Bernea, „omul trufaș
piesă ieftină de teatru care, nefiind adevărată, devine hidoasă, profund
tă atenție spre curățirea făpturii noastre de acest păcat al trufiei, pentru

respingătoare și de prost gust. Mântuitorul Iisus Hristos, în mustrarea
Domnului nostru Iisus Hristos, se cuvine, așadar, să ne aplecăm cu spori-

adresată fariseilor și cărturarilor, a biciuit aspru un astfel de comporta-
Călători fiind acum, prin post și prin rugăciune, spre praznicul Învierii
ment, spunând: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați
cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru
Încă din această viață începe stricarea frumuseții sale”. însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe dinafară
spune-i: Pentru ce se trufește cel ce este pământ și cenușă (Eclesiast 10, 9). vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de
cenele, că are numai lucruri scumpe, că amenință și face rău semenilor, fărădelege” (Matei 23, 27-28).
de pildă, ce scrie Sfântul Ioan Gură de Aur: „Așadar, atunci când vezi pe
cineva că se umflă în pene de mândrie, că privește de sus și că ridică sprân- Societatea în care trăim ne-a oferit din păcate suficiente exemple de
tute și chiar să le atragă atenția asupra greșelii pe care o săvârșesc. Iată,

oameni trufași, cuprinși de „slavă deșartă”, de „slavă goală”, adică fără
181
182
conținut, care au urcat rapid treptele societății, și tot atât de repede s-au
prăbușit, pentru că nu aveau talanții, virtuțile, calitățile intelectuale și
morale necesare rămânerii pe culmi. La astfel de oameni, clerici și mireni
deopotrivă, care uită de unde au plecat, făcea referire Hristos Domnul
prin pilduitoarele Sale cuvinte: „Cine se va înălța pe sine se va smeri și cine
se va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23, 11).
Smerenia, modestia, cumpătarea, buna cuviință, cumințenia, respectul
față de toți semenii, tineri sau vârstnici, bărbați sau femei, bogați sau săraci,
bolnavi sau sănătoși, casnici sau străini, stau la baza relațiilor interumane
și împodobesc făptura umană, așa după cum florile împodobesc pământul.
Un proverb din vechime, auzit în urmă cu mulți ani, spune așa: „Frumos
e omul, Doamne, când mintea e regina”. Reformulându-l, zicem: „Frumos
e omul, Doamne, când este împodobit cu slavă și cu cinste” (Psalmul 8, 5),
cu smerenie și cu modestie, cu dragoste față de Dumnezeu și de oameni,
cu credință și cu „podoaba duhului blând și liniștit, care este de mare preț
înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 4), iar nu cu trufie, cu mândrie, cu slavă
Vameșului și a Fariseului, canonul, cântarea 1, stihirea a 3-a).

deșartă și cu părere mai mult decât bună despre sine.
disprețuind în chip hotărât năravul cel îngâmfat” (Utrenia din Duminica

Concluzia rândurilor de față ne-o oferă frumoasa cântare bisericească
din Duminica Vameșului și Fariseului: „Prin trufie se împrăștie tot binele,
din Duminica Vameșului și Fariseului: „Prin trufie se împrăștie tot binele,

iar prin smerenie piere tot răul, pe care să o îmbrățișăm noi credincioșii, iar prin smerenie piere tot răul, pe care să o îmbrățișăm noi credincioșii,
Concluzia rândurilor de față ne-o oferă frumoasa cântare bisericească

disprețuind în chip hotărât năravul cel îngâmfat” (Utrenia din Duminica
deșartă și cu părere mai mult decât bună despre sine.

Vameșului și a Fariseului, canonul, cântarea 1, stihirea a 3-a).
înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 4), iar nu cu trufie, cu mândrie, cu slavă

cu credință și cu „podoaba duhului blând și liniștit, care este de mare preț
cu smerenie și cu modestie, cu dragoste față de Dumnezeu și de oameni,
e omul, Doamne, când este împodobit cu slavă și cu cinste” (Psalmul 8, 5),
e omul, Doamne, când mintea e regina”. Reformulându-l, zicem: „Frumos
Un proverb din vechime, auzit în urmă cu mulți ani, spune așa: „Frumos
și împodobesc făptura umană, așa după cum florile împodobesc pământul.
bolnavi sau sănătoși, casnici sau străini, stau la baza relațiilor interumane
față de toți semenii, tineri sau vârstnici, bărbați sau femei, bogați sau săraci,
Smerenia, modestia, cumpătarea, buna cuviință, cumințenia, respectul
se va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23, 11).
prin pilduitoarele Sale cuvinte: „Cine se va înălța pe sine se va smeri și cine
deopotrivă, care uită de unde au plecat, făcea referire Hristos Domnul
morale necesare rămânerii pe culmi. La astfel de oameni, clerici și mireni
prăbușit, pentru că nu aveau talanții, virtuțile, calitățile intelectuale și
conținut, care au urcat rapid treptele societății, și tot atât de repede s-au
182
183
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985, p. 320-321.
1 Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVI,nr.34 (568), serie nouă, aprilie 2015, p. 6-7.
adâncă tristeţe la bucuria cea mai înaltă, de la moarte la viaţă sau, mai
Domnului Hristos marchează, aşadar, trecerea omenirii de la cea mai
Învierea Domnului şi învierea noastră*
Sărbătoarea răscumpărării omului şi a lumii prin moartea şi învierea

tos, dar au şi înviat împreună cu El1 . Sărbătoarea Învierii din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, „praz-
mâna, ţineau în mâini făclii luminoase, ca unii care s-au îngropat cu Hris- nicelor praznic şi sărbătoare sărbătorilor”, cum o numea sfântul Ioan
mult timp înainte, pentru a deveni membri ai Bisericii. Neofiţii (creştinii

botezaţi) se îmbrăcau atunci în haine albe, pe care le purtau toată săptă- Damaschin, îşi revarsă, din nou, razele binefăcătoare de lumină peste în-
acest prilej avea loc şi botezul catehumenilor, pregătiţi prin cateheză, cu

treaga creaţie.
se adunau în biserici, unde sărbătoreau în rugăciune şi priveghere. Cu

Bucuria pascală copleşeşte toată făptura, mângâie sufletul, alungă în-
încă din perioada apostolică. Astfel, în noaptea sfântă a Învierii, creştinii

tunericul necunoştinţei de Dumnezeu, întăreşte nădejdea, sporeşte dra-
dreptmăritoare, fapt pentru care a fost cinstită în mod cu totul deosebit,

gostea şi aduce certitudinea nemuririi oamenilor, pentru că, aşa cum
Această sfântă sărbătoare stă la temelia credinţei şi a Bisericii noastre

scria sfântul apostol Pavel, „moartea a fost înghiţită de biruinţă” (I Corin-
teni 15, 54).
nilor. Frumuseţea duhovnicească inefabilă a acestei străvechi şi atât de im-
(…), prin tine moartea a fost biruită şi viaţa a fost dăruită tuturor oame- portante sărbători creştine este subliniată în chip admirabil de Sfântul
bătoare a tuturor lucrurilor, panegiric al lumii, o, bucurie duhovnicească Ipolit (170-236), prolific scriitor creştin, care în lucrarea Despre Paşti,
Ieronim, scrie: O, procesiune tainică, o, sărbătoare duhovnicească, o, Paşti

divin, tu cobori de la cer până la pământ şi urci de la pământ la cer. O, săr- omilie de edificare menţionată de Eusebiu din Cezareea şi de Fericitul
omilie de edificare menţionată de Eusebiu din Cezareea şi de Fericitul

Ieronim, scrie: O, procesiune tainică, o, sărbătoare duhovnicească, o, Paşti
Ipolit (170-236), prolific scriitor creştin, care în lucrarea Despre Paşti,

divin, tu cobori de la cer până la pământ şi urci de la pământ la cer. O, săr-
portante sărbători creştine este subliniată în chip admirabil de Sfântul

bătoare a tuturor lucrurilor, panegiric al lumii, o, bucurie duhovnicească
Frumuseţea duhovnicească inefabilă a acestei străvechi şi atât de im-

(…), prin tine moartea a fost biruită şi viaţa a fost dăruită tuturor oame-
teni 15, 54).

nilor.
scria sfântul apostol Pavel, „moartea a fost înghiţită de biruinţă” (I Corin-

Această sfântă sărbătoare stă la temelia credinţei şi a Bisericii noastre
gostea şi aduce certitudinea nemuririi oamenilor, pentru că, aşa cum

dreptmăritoare, fapt pentru care a fost cinstită în mod cu totul deosebit,
tunericul necunoştinţei de Dumnezeu, întăreşte nădejdea, sporeşte dra-

încă din perioada apostolică. Astfel, în noaptea sfântă a Învierii, creştinii
Bucuria pascală copleşeşte toată făptura, mângâie sufletul, alungă în-

se adunau în biserici, unde sărbătoreau în rugăciune şi priveghere. Cu
treaga creaţie.
acest prilej avea loc şi botezul catehumenilor, pregătiţi prin cateheză, cu
Damaschin, îşi revarsă, din nou, razele binefăcătoare de lumină peste în-
mult timp înainte, pentru a deveni membri ai Bisericii. Neofiţii (creştinii
nicelor praznic şi sărbătoare sărbătorilor”, cum o numea sfântul Ioan

botezaţi) se îmbrăcau atunci în haine albe, pe care le purtau toată săptă-
Sărbătoarea Învierii din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, „praz-

mâna, ţineau în mâini făclii luminoase, ca unii care s-au îngropat cu Hris-
tos, dar au şi înviat împreună cu El1 .
Sărbătoarea răscumpărării omului şi a lumii prin moartea şi învierea
Domnului Hristos marchează, aşadar, trecerea omenirii de la cea mai
Învierea Domnului şi învierea noastră* adâncă tristeţe la bucuria cea mai înaltă, de la moarte la viaţă sau, mai
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVI,nr.34 (568), serie nouă, aprilie 2015, p. 6-7.
1 Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985, p. 320-321.
183
184
Minunea învierii noastre la o viaţă nouă, la „viaţa în Hristos”, cum a

bine zis, din viaţa aceasta în aceea a veacului viitor.
Întunericul păcatului stăpânea asupra lumii şi a oamenilor, dar deoda-
tă o luminiţă se vede în faţa altarului bisericii. Este „Lumina Învierii”, care de la viaţa trecătoare la cea veşnică ….
„luminează pe tot omul care vine în lume” şi, odată cu aceasta, se aude lor, biruind pe vrăjmaşi, dăm cuvenita atenţie trecerii de la pământ la cer,
chemarea solemnă a preotului: „Veniţi de luaţi lumină!”. De acum înainte, pundem chemării cerului, folosind toiagul cuvântului, virtutea rugăciuni-
„lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5). ul curăţiei, ne îngrijim de drumul sufletelor noastre, pregătindu-ne să răs-
Procesiunea tainică, impresionantă şi emoţionantă din această noapte Înălţându-ne privirea către Dumnezeu, noi ne încingem coapsele cu brâ-
sfântă vesteşte tuturor oamenilor că Învierea Domnului ne-a trecut din (…).
vremelnicie în veşnicie, din întuneric la lumină, de la stricăciune la nestri- nostru aluatul cel vechi al păcatului şi mâncând adevăratele ierburi amare
ricesc, Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa Despre Paşti: Astfel, noi înşine

căciune. Bucuria este atât de mare, încât făpturile cereşti cântă împreună să ne îndreptăm atenţia spre cele ale lui Dumnezeu, înlăturând din sufletul
întuneric la lumină, aşa după cum ne învaţă un alt cunoscut scriitor bise-
cu oamenii: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri
pământ prin întoarcerea de la păcat la virtute, de la rău la bine, de la

şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim”.
Precum există o înviere din morţi, există şi o înviere a noastră aici pe

Sfântul Grigorie de Nazianz spune că acest moment de bucurie se da-
torează faptului că „Duminica Paştilor ne-a adus mântuire”, iar această
minune „marchează frontiera dintre mormânt şi Înviere şi ne face moşte- să şedem la masă cu El întru Împărăţia Sa ….
ni ai noului eon (al vieţii veşnice)”. părtaşi acestor pătimiri pe care El le-a îndurat pentru noi, pentru ca şi noi
Învierea Domnului ne învaţă, an de an, că şi noi „vom fi părtaşi ai în- ferinţe, de care avem parte din pricina păcatelor noastre. Să ne facem deci
pe la jumătatea secolului al IV-lea şi păstrate în limba arabă, precizează:

vierii Lui” şi „vom vieţui împreună cu El” (Romani 6, 5 şi 8), pentru că … Cel nepătimitor a pătimit pentru noi spre a ne elibera din patimi, din su-
22). Referindu-se la acest aspect, Canoanele lui Ipolit, apărute, probabil,

„precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15,
„precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia” (I Corinteni 15,
22). Referindu-se la acest aspect, Canoanele lui Ipolit, apărute, probabil,
vierii Lui” şi „vom vieţui împreună cu El” (Romani 6, 5 şi 8), pentru că

pe la jumătatea secolului al IV-lea şi păstrate în limba arabă, precizează:
Învierea Domnului ne învaţă, an de an, că şi noi „vom fi părtaşi ai în-

… Cel nepătimitor a pătimit pentru noi spre a ne elibera din patimi, din su-
ni ai noului eon (al vieţii veşnice)”.

ferinţe, de care avem parte din pricina păcatelor noastre. Să ne facem deci
minune „marchează frontiera dintre mormânt şi Înviere şi ne face moşte-

părtaşi acestor pătimiri pe care El le-a îndurat pentru noi, pentru ca şi noi
torează faptului că „Duminica Paştilor ne-a adus mântuire”, iar această

să şedem la masă cu El întru Împărăţia Sa ….
Sfântul Grigorie de Nazianz spune că acest moment de bucurie se da-

Precum există o înviere din morţi, există şi o înviere a noastră aici pe
şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim”.

pământ prin întoarcerea de la păcat la virtute, de la rău la bine, de la
cu oamenii: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri

întuneric la lumină, aşa după cum ne învaţă un alt cunoscut scriitor bise-
căciune. Bucuria este atât de mare, încât făpturile cereşti cântă împreună
ricesc, Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa Despre Paşti: Astfel, noi înşine
vremelnicie în veşnicie, din întuneric la lumină, de la stricăciune la nestri-

să ne îndreptăm atenţia spre cele ale lui Dumnezeu, înlăturând din sufletul
sfântă vesteşte tuturor oamenilor că Învierea Domnului ne-a trecut din

nostru aluatul cel vechi al păcatului şi mâncând adevăratele ierburi amare
Procesiunea tainică, impresionantă şi emoţionantă din această noapte

(…).
„lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5).

Înălţându-ne privirea către Dumnezeu, noi ne încingem coapsele cu brâ-
chemarea solemnă a preotului: „Veniţi de luaţi lumină!”. De acum înainte,

ul curăţiei, ne îngrijim de drumul sufletelor noastre, pregătindu-ne să răs-
„luminează pe tot omul care vine în lume” şi, odată cu aceasta, se aude
pundem chemării cerului, folosind toiagul cuvântului, virtutea rugăciuni-
tă o luminiţă se vede în faţa altarului bisericii. Este „Lumina Învierii”, care

lor, biruind pe vrăjmaşi, dăm cuvenita atenţie trecerii de la pământ la cer,
Întunericul păcatului stăpânea asupra lumii şi a oamenilor, dar deoda-

de la viaţa trecătoare la cea veşnică ….
bine zis, din viaţa aceasta în aceea a veacului viitor.

Minunea învierii noastre la o viaţă nouă, la „viaţa în Hristos”, cum a
184
185
2012, p. 263-264. definit-o Nicolae Cabasila, prin moartea faţă de păcat, transformarea,
4 Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Ed. Humanitas, Bucureşti, schimbarea noastră lăuntrică, METANOIA este „minunea cea mare a lui
şi 111.
3 Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011, p.84
Hristos Dumnezeu: nu schimbarea apei în vin, nu înmulţirea peştilor şi a
2 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 45.

pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, a slăbănogilor, a gârbovilor şi
a leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui
Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credincioşi ori făcute să se
ală, de întoarcere de la păcat la virtute şi la Dumnezeu. În felul acesta

păcatul e anulat, totul poate fi luat de la început, nimic din tuşa sumbră împlinească prorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifes-
Iată un model sublim de pocăinţă, de smerenie, de renaştere spiritu-

tări de milă ale Domnului, toate, concesii ale divinităţii –, ci transformarea
aflat” (Luca 15, 24).

făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui
bucuriei, spunând: „Acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
Petru, care se lepădase2.
în demnitatea pierdută de fiu şi iarăşi moştenitor şi a organizat o masă a

Sărbătoarea Paştilor ne cheamă la această schimbare a vieţii, la moar-
tească şi la tatăl său, care l-a primit cu bucurie, l-a îmbrăţişat, l-a reaşezat
tea faţă de viaţa veche trăită în păcat şi la renaştere spirituală, pentru că
în sine” (Luca 15, 17), şi-a recunoscut greşeala, s-a întors la casa părin-
numai în felul acesta ne putem împărtăşi din darurile Învierii. Hristos
cont propriu o coborâre în infern4. Şi totuşi, la un moment dat, „venindu-şi

Domnul, înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă, la sfârşitul
uitată de Dumnezeu (…). A băut cupa risipirii până la capăt” şi a trăit pe

timpului, le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca oameni
devenit o „viaţă fără orizont de salvare, viaţa care uită de Dumnezeu şi e

vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu trec pe lângă Dumnezeu
(Luca 15, 13-16). Viaţa lui s-a degradat într-o asemenea măsură, încât a
fără să-L recunoască (…). Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oame-
nească din „roşcovele pe care le mâncau aceştia, însă nimeni nu-i dădea”
nilor care se întreabă, speră, se revoltă şi mor. Statuile nu pot învia3.
frânări, şi după ce a cheltuit totul”, a ajuns să păzească porcii şi să se hră-

Fiul risipitor, fiul rătăcit sau pierdut „şi-a risipit averea, trăind în des-
Fiul risipitor, fiul rătăcit sau pierdut „şi-a risipit averea, trăind în des-
frânări, şi după ce a cheltuit totul”, a ajuns să păzească porcii şi să se hră-
nilor care se întreabă, speră, se revoltă şi mor. Statuile nu pot învia3.

nească din „roşcovele pe care le mâncau aceştia, însă nimeni nu-i dădea”
(Luca 15, 13-16). Viaţa lui s-a degradat într-o asemenea măsură, încât a
fără să-L recunoască (…). Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oame- devenit o „viaţă fără orizont de salvare, viaţa care uită de Dumnezeu şi e
vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu trec pe lângă Dumnezeu uitată de Dumnezeu (…). A băut cupa risipirii până la capăt” şi a trăit pe
Domnul, înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă, la sfârşitul

timpului, le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca oameni cont propriu o coborâre în infern4. Şi totuşi, la un moment dat, „venindu-şi
numai în felul acesta ne putem împărtăşi din darurile Învierii. Hristos

în sine” (Luca 15, 17), şi-a recunoscut greşeala, s-a întors la casa părin-
tea faţă de viaţa veche trăită în păcat şi la renaştere spirituală, pentru că

tească şi la tatăl său, care l-a primit cu bucurie, l-a îmbrăţişat, l-a reaşezat
Sărbătoarea Paştilor ne cheamă la această schimbare a vieţii, la moar-

în demnitatea pierdută de fiu şi iarăşi moştenitor şi a organizat o masă a
Petru, care se lepădase2.

bucuriei, spunând: „Acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
aflat” (Luca 15, 24).
făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Iată un model sublim de pocăinţă, de smerenie, de renaştere spiritu-
tări de milă ale Domnului, toate, concesii ale divinităţii –, ci transformarea ală, de întoarcere de la păcat la virtute şi la Dumnezeu. În felul acesta
împlinească prorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifes- păcatul e anulat, totul poate fi luat de la început, nimic din tuşa sumbră
Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credincioşi ori făcute să se
a leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui 2 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 45.
Hristos Dumnezeu: nu schimbarea apei în vin, nu înmulţirea peştilor şi a

pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, a slăbănogilor, a gârbovilor şi 3 Andrei Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011, p.84
schimbarea noastră lăuntrică, METANOIA este „minunea cea mare a lui

şi 111.
definit-o Nicolae Cabasila, prin moartea faţă de păcat, transformarea,

4 Andrei Pleşu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Ed. Humanitas, Bucureşti,
2012, p. 263-264.
185
186
a devierii nu rămâne necurăţat”5. Fiecare om, oricât de păcătos ar fi, are 5 Ibidem, p. 270.
deci posibilitatea de a se ridica din păcat prin pocăinţă sinceră şi de a fi
reprimit în comuniunea de iubire a Tatălui ceresc.
Nici mormântul Golgotei, cu lespedea grea prăvălită deasupra, nici
iadul în care a coborât de bunăvoie pentru a-i ridica pe cei căzuţi din
veac, nu L-au putut reţine pe Hristos Domnul. El a înviat ca un biruitor,
„cu moartea Sa pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-
le”. Aşadar, nici pe noi nu ne poate ţine înlănţuiţi păcatul, dacă nu dorim,
dacă Îl chemăm pe Mântuitorul alături de noi şi dacă credem cu tărie în
Învierea Sa din morți.
Hristos cel înviat din morţi ne-a dăruit această certitudine a învierii.
Din momentul Învierii Sale, moartea nu mai are putere asupra noastră.
Suntem nemuritori. Putem să învingem puterea celui rău, să ne ridicăm
deasupra ispitelor şi a păcatelor. Avem posibilitatea de a deveni fii ai lui
Dumnezeu prin har căci, aşa cum scria Apostolul Pavel credincioşilor
din Colose, „viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Iar când
Hristos, care este viaţa voastră se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El,
vă veţi arăta întru slavă” (Coloseni 3, 3-4).
vă veţi arăta întru slavă” (Coloseni 3, 3-4).

Hristos, care este viaţa voastră se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El,
din Colose, „viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Iar când
Dumnezeu prin har căci, aşa cum scria Apostolul Pavel credincioşilor
deasupra ispitelor şi a păcatelor. Avem posibilitatea de a deveni fii ai lui
Suntem nemuritori. Putem să învingem puterea celui rău, să ne ridicăm
Din momentul Învierii Sale, moartea nu mai are putere asupra noastră.
Hristos cel înviat din morţi ne-a dăruit această certitudine a învierii.
Învierea Sa din morți.
dacă Îl chemăm pe Mântuitorul alături de noi şi dacă credem cu tărie în
le”. Aşadar, nici pe noi nu ne poate ţine înlănţuiţi păcatul, dacă nu dorim,
„cu moartea Sa pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-
veac, nu L-au putut reţine pe Hristos Domnul. El a înviat ca un biruitor,
iadul în care a coborât de bunăvoie pentru a-i ridica pe cei căzuţi din
Nici mormântul Golgotei, cu lespedea grea prăvălită deasupra, nici
reprimit în comuniunea de iubire a Tatălui ceresc.
deci posibilitatea de a se ridica din păcat prin pocăinţă sinceră şi de a fi
5 Ibidem, p. 270. a devierii nu rămâne necurăţat”5. Fiecare om, oricât de păcătos ar fi, are
186
187
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVII, nr. 49 (583), serie nouă, iulie 2016, p. 1-2.
olog se preocupa de studiul Sfinţilor Părinţi, fiind un colaborator per-

Încă din perioada când preda la Academia din Caransebeş, tânărul te-
Purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu
cută, mai ales specialiştilor.
pentru foștii preoţi deţinuţi politic*
generaţiilor actuale şi celor ce vin după noi şi care este întrucâtva cunos-
încearcă un justificat sentiment de uimire în faţa operei pe care a lăsat-o
În cei 52 de ani de arhipăstorire a preoţilor, a monahilor şi a credin-
bru al Uniunii Scriitorilor şi membru de onoare al Academiei Române, ne
cioşilor din Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului cu cele două ju-
inţifice şi de cercetare a mitropolitului cărturar Nicolae Corneanu, mem-
deţe bănăţene – Timiş şi Caraş-Severin (acesta din urmă redat Episcopiei
Privind acum retrospectiv spre începuturile activităţii teologice, şti-
Caransebeşului, în anul 1994, prin purtarea de grijă a Înaltului nostru
Banatului, instalarea sa având loc la 4 martie 1962.
ierarh) – arhiepiscopul şi mitropolitul Nicolae a desfăşurat o pilduitoare
unde a fost ales Episcop al Aradului (15 decembrie 1960) și Mitropolit al
activitate pastoral-misionară, culturală, ştiinţifică, ecumenică şi filantro-
Caransebeş, conferenţiar universitar la Institutul teologic din Sibiu, de
pică, care aşteaptă încă să fie investigată, analizată şi pusă în valoare.
şoarei şi Caransebeşului, din nou ca profesor la Seminarul teologic din
Orientat către vocaţia sacerdotală prin modelul tatălui său, preotul
ransebeş, ca secretar eparhial şi consilier cultural la Arhiepiscopia Timi-
Liviu Corneanu de la Caransebeş, decedat de tânăr, şi influenţat de via-
Pentru început activează ca profesor la Academia Teologică din Ca-
ţa unchiului său, cunoscutul teolog, publicist, om de cultură şi politician
doctorat în Teologie.
Cornel Corneanu (fost secretar al episcopului Miron Cristea, vicepreşe-
limbi clasice aşa încât, la vârsta de numai 26 de ani, susţinea deja teza de
dinte al Camerei Deputaţilor şi membru în toate forurile de conducere
gie la Bucureşti, unde şi-a dezvoltat vocaţia pentru patristică, filosofie şi
ale Bisericii), tânărul Nicolae Corneanu a făcut studii strălucite de Teolo-
ale Bisericii), tânărul Nicolae Corneanu a făcut studii strălucite de Teolo-
gie la Bucureşti, unde şi-a dezvoltat vocaţia pentru patristică, filosofie şi
dinte al Camerei Deputaţilor şi membru în toate forurile de conducere
limbi clasice aşa încât, la vârsta de numai 26 de ani, susţinea deja teza de
Cornel Corneanu (fost secretar al episcopului Miron Cristea, vicepreşe-
doctorat în Teologie.
ţa unchiului său, cunoscutul teolog, publicist, om de cultură şi politician
Pentru început activează ca profesor la Academia Teologică din Ca-
Liviu Corneanu de la Caransebeş, decedat de tânăr, şi influenţat de via-
ransebeş, ca secretar eparhial şi consilier cultural la Arhiepiscopia Timi-
Orientat către vocaţia sacerdotală prin modelul tatălui său, preotul
şoarei şi Caransebeşului, din nou ca profesor la Seminarul teologic din
pică, care aşteaptă încă să fie investigată, analizată şi pusă în valoare.
Caransebeş, conferenţiar universitar la Institutul teologic din Sibiu, de
activitate pastoral-misionară, culturală, ştiinţifică, ecumenică şi filantro-
unde a fost ales Episcop al Aradului (15 decembrie 1960) și Mitropolit al
ierarh) – arhiepiscopul şi mitropolitul Nicolae a desfăşurat o pilduitoare
Banatului, instalarea sa având loc la 4 martie 1962.
Caransebeşului, în anul 1994, prin purtarea de grijă a Înaltului nostru
Privind acum retrospectiv spre începuturile activităţii teologice, şti-
deţe bănăţene – Timiş şi Caraş-Severin (acesta din urmă redat Episcopiei
inţifice şi de cercetare a mitropolitului cărturar Nicolae Corneanu, mem-
cioşilor din Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului cu cele două ju-
bru al Uniunii Scriitorilor şi membru de onoare al Academiei Române, ne
În cei 52 de ani de arhipăstorire a preoţilor, a monahilor şi a credin-
încearcă un justificat sentiment de uimire în faţa operei pe care a lăsat-o
generaţiilor actuale şi celor ce vin după noi şi care este întrucâtva cunos-
cută, mai ales specialiştilor.
pentru foștii preoţi deţinuţi politic* Încă din perioada când preda la Academia din Caransebeş, tânărul te-
Purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu olog se preocupa de studiul Sfinţilor Părinţi, fiind un colaborator per-
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVII, nr. 49 (583), serie nouă, iulie 2016, p. 1-2.
187
188
Născut la data de 14 iulie 1910, în localitatea Obreja, județul Caraș-Severin,

manent al publicaţiilor eparhiale din Banat și din Ardeal: „Foaia Diece-
rohia Murani (TM) și Alexandru Gruia.

zană”, „Altarul Banatului”, „Biserica Bănăţeană”, „Duh şi Adevăr”, „Legea
paroh la Hezeriş (TM), Petru Iana, paroh la Curtea (TM), Pavel Glăvan, pa-
românească” şi „Telegraful român”. Nu numai problemele de patristică
(CS), în anul 1964, Constantin Târziu din Lugoj, graţiat în 1964, a slujit ca
erau abordate de harnicul diacon Nicolae Corneanu, ci şi aspecte biblice,
Duboz( TM), fost preot în Caransebeş, reîncadrat la parohia Turnu Ruieni

omiletice, liturgice etc. Unele dintre acestea au fost publicate în volum,
din Ticvaniu Mare, încadrat la Moniom (CS), în anul 1965; Isaia Suru din
altele aşteaptă să fie descoperite şi tipărite, aşa după cum vrednice de
la parohiile Dezeşti, Cuptoare-Secu, Zorlenţu Mare şi Iablaniţa; Ioan Simu

analizat şi de trimis la tipar sunt referatele şi comunicările susţinute la
ransebeş; Lazăr Magheţ din Glimboca (CS), încadrat după eliberare (1964)
numeroasele întâlniri interconfesionale, ştiinţifice şi ecumenice la care a
Romulus Pop, din Banloc, încadrat paroh la Delineşti, protopopiatul Ca-

participat, atât în ţară cât şi în străinătate.
şoara (CS), fost preot la Teregova, încadrat la parohia Timişoara-Iosefin;

Bogata activitate teologico-ştiinţifică a mitropolitului bănățean este
parohia Cornuţel (lângă Caransebeş); Alexandru Onoriu Nicolici din Văli-

întregită de publicarea unor predici, articole şi studii necesare preoţilor,
la catedrala „Sfântul Gheorghe” din Caransebeş, încadrat după detenţie la

studenţilor teologi, seminariştilor şi credincioşilor noştri şi mai ales de
rea familiei. Amintim aici doar pe câţiva: Traian Dobromirescu, fost preot
lucrarea sa pastorală, filantropică şi administrativ-gospodărească.
oferit o casă parohială, o bucată de prescură şi un salariu pentru întreţine-

Un aspect mai puţin cunoscut al acestei activităţi, foarte interesant şi
un părinte iubitor care, făcând dovada unui curaj demn de toată lauda, le-a
foarte important, care va trebui de asemenea să fie cercetat cu atenţie, este
copiii respinşi de la facultăţi, au găsit în Mitropolitul Corneanu un salvator,

acela al purtării de grijă arătată de Înaltul ierarh de la Timişoara faţă de nu-
de fosta securitate comunistă, fără mijloace de subzistenţă, văzându-și

meroşi preoţi, foşti deţinuţi politic, pe care i-a încadrat la parohie în vremu-
nui. Marginalizaţi de autorităţile comuniste, hărţuiţi şi urmăriţi permanent

rile grele de dinainte de 1989. Ieşiţi din lagăre şi din închisori comuniste,
de teroare, aceşti preoţi, majoritatea căsătoriţi şi având copii, erau ai nimă-

suferind grele deportări la Canalul Dunăre-Marea Neagră și în alte locuri
suferind grele deportări la Canalul Dunăre-Marea Neagră și în alte locuri

de teroare, aceşti preoţi, majoritatea căsătoriţi şi având copii, erau ai nimă-
rile grele de dinainte de 1989. Ieşiţi din lagăre şi din închisori comuniste,
nui. Marginalizaţi de autorităţile comuniste, hărţuiţi şi urmăriţi permanent
meroşi preoţi, foşti deţinuţi politic, pe care i-a încadrat la parohie în vremu-
de fosta securitate comunistă, fără mijloace de subzistenţă, văzându-și
acela al purtării de grijă arătată de Înaltul ierarh de la Timişoara faţă de nu-

copiii respinşi de la facultăţi, au găsit în Mitropolitul Corneanu un salvator,
foarte important, care va trebui de asemenea să fie cercetat cu atenţie, este

un părinte iubitor care, făcând dovada unui curaj demn de toată lauda, le-a
Un aspect mai puţin cunoscut al acestei activităţi, foarte interesant şi

oferit o casă parohială, o bucată de prescură şi un salariu pentru întreţine-
lucrarea sa pastorală, filantropică şi administrativ-gospodărească.

rea familiei. Amintim aici doar pe câţiva: Traian Dobromirescu, fost preot
studenţilor teologi, seminariştilor şi credincioşilor noştri şi mai ales de

la catedrala „Sfântul Gheorghe” din Caransebeş, încadrat după detenţie la
întregită de publicarea unor predici, articole şi studii necesare preoţilor,

parohia Cornuţel (lângă Caransebeş); Alexandru Onoriu Nicolici din Văli-
Bogata activitate teologico-ştiinţifică a mitropolitului bănățean este

şoara (CS), fost preot la Teregova, încadrat la parohia Timişoara-Iosefin;
participat, atât în ţară cât şi în străinătate.

Romulus Pop, din Banloc, încadrat paroh la Delineşti, protopopiatul Ca-
numeroasele întâlniri interconfesionale, ştiinţifice şi ecumenice la care a

ransebeş; Lazăr Magheţ din Glimboca (CS), încadrat după eliberare (1964)
analizat şi de trimis la tipar sunt referatele şi comunicările susţinute la

la parohiile Dezeşti, Cuptoare-Secu, Zorlenţu Mare şi Iablaniţa; Ioan Simu
altele aşteaptă să fie descoperite şi tipărite, aşa după cum vrednice de

din Ticvaniu Mare, încadrat la Moniom (CS), în anul 1965; Isaia Suru din
omiletice, liturgice etc. Unele dintre acestea au fost publicate în volum,

Duboz( TM), fost preot în Caransebeş, reîncadrat la parohia Turnu Ruieni
erau abordate de harnicul diacon Nicolae Corneanu, ci şi aspecte biblice,

(CS), în anul 1964, Constantin Târziu din Lugoj, graţiat în 1964, a slujit ca
românească” şi „Telegraful român”. Nu numai problemele de patristică

paroh la Hezeriş (TM), Petru Iana, paroh la Curtea (TM), Pavel Glăvan, pa-
zană”, „Altarul Banatului”, „Biserica Bănăţeană”, „Duh şi Adevăr”, „Legea

rohia Murani (TM) și Alexandru Gruia.
manent al publicaţiilor eparhiale din Banat și din Ardeal: „Foaia Diece-

Născut la data de 14 iulie 1910, în localitatea Obreja, județul Caraș-Severin,
188
189
ioanițoiu/ortodoxă/preoțiortodocsi5/preoțiortodocsi5.pdf Alexandru Gruia a urmat cursurile Academiei Teologice din Caransebeș,
55c7fd5f03bf0.htme http://www.procesulcomunismului.com/mărturii/fonduri/ după absolvire funcționând ca preot-catehet la Moldova Veche (1935-1940),
3 A se vedea și : http://documents.tips/documents/martiri-si-mărturisitori- apoi ca preot paroh la Jupa, lângă Caransebeș, la Coșteiu de Sus (Făget, 1941-
2 Ibidem.
tului paroh Ioan Jurca pentru punerea la dispoziție a acestei cronici.
1943), la Brestovăț (Recaș, 1943-1948) și la Herneacova (1948-1959).
1 Cronica parohiei Sânandrei, întocmită de preotul Alexandru Gruia. Mulțumim preo-

La data de 29 septembrie 1959 a fost arestat și judecat de Tribunalul
pacea şi cu lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale cereşti.

Militar Timișoara, care l-a condamnat, pentru vina de „uneltire contra
pe Părintele ceresc să-l răsplătească pe părintele mitropolit Nicolae cu

ordinii sociale”, la cinci ani de închisoare (sentința nr.150/1960). În pe-
cii bănăţene. Pentru toate acestea şi pentru multe altele, rugăm mereu
rioada de detenție, a făcut cunoștință cu beciurile Tribunalului Militar
bănăţeni pentru cei 52 de ani de rodnică arhipăstorire în fruntea Biseri-

din Timișoara și cu penitenciarele de la Oradea, Jilava și Aiud, la cel din
Nicolae Corneanu, regretat acum de preoţii, de monahii şi de credincioşii

urmă fiind întemnițat vreme de patru ani. Urmare decretului de grațiere
purtarea de grijă, de atenţia şi de preţuirea mitropolitului academician

nr.411/1964, a fost eliberat și, la 1 septembrie în același an, Mitropo-
gere a elitei româneşti, care au beneficiat de dragostea creştinească, de

litul Nicolae Corneanu l-a încadrat pe postul vacant de preot paroh la
lagăr, ori deportaţi în Bărăgan, la Canal, în Deltă şi în alte locuri de distru-

parohia Sânandrei, protopopiatul Timișoara1. Preotul Alexandru Gruia
de slujitori ai altarelor bănăţene condamnaţi la ani mulţi de temniţă şi de

menționează că a „aflat multă înțelegere și bunăvoință” la „mitropolitul
Alexandru Gruia și ceilalți preoți menționați sunt doar câţiva din zecile
Banatului”, care nu s-a speriat de faptul că fusese deținut politic și, urmare
nistrativ-gospodăresc. A trecut la Domnul în data de 7 octombrie 1986 3.

hotărârii Consiliului Eparhial nr.4226/10 august 1964, precum și apro-
sionare, în anul 1983 și a avut realizări notabile pe plan pastoral și admi-

bării Departamentului Cultelor nr.14249/01 septembrie 1964, l-a numit
Preotul Alexandru Gruia a funcționat la parohia Sânandrei până la pen-

la parohia Sânandrei. Din încredințarea Mitropolitului Nicolae Corneanu,
Faur, protopopul Timișoarei, la data de 11 septembrie 19642.

instalarea preotului Alexandru Gruia a fost făcută de către preotul Victor
instalarea preotului Alexandru Gruia a fost făcută de către preotul Victor

Faur, protopopul Timișoarei, la data de 11 septembrie 19642.
la parohia Sânandrei. Din încredințarea Mitropolitului Nicolae Corneanu,

Preotul Alexandru Gruia a funcționat la parohia Sânandrei până la pen-
bării Departamentului Cultelor nr.14249/01 septembrie 1964, l-a numit

sionare, în anul 1983 și a avut realizări notabile pe plan pastoral și admi-
hotărârii Consiliului Eparhial nr.4226/10 august 1964, precum și apro-

nistrativ-gospodăresc. A trecut la Domnul în data de 7 octombrie 1986 3.
Banatului”, care nu s-a speriat de faptul că fusese deținut politic și, urmare
Alexandru Gruia și ceilalți preoți menționați sunt doar câţiva din zecile
menționează că a „aflat multă înțelegere și bunăvoință” la „mitropolitul

de slujitori ai altarelor bănăţene condamnaţi la ani mulţi de temniţă şi de
parohia Sânandrei, protopopiatul Timișoara1. Preotul Alexandru Gruia

lagăr, ori deportaţi în Bărăgan, la Canal, în Deltă şi în alte locuri de distru-
litul Nicolae Corneanu l-a încadrat pe postul vacant de preot paroh la

gere a elitei româneşti, care au beneficiat de dragostea creştinească, de
nr.411/1964, a fost eliberat și, la 1 septembrie în același an, Mitropo-

purtarea de grijă, de atenţia şi de preţuirea mitropolitului academician
urmă fiind întemnițat vreme de patru ani. Urmare decretului de grațiere

Nicolae Corneanu, regretat acum de preoţii, de monahii şi de credincioşii
din Timișoara și cu penitenciarele de la Oradea, Jilava și Aiud, la cel din

bănăţeni pentru cei 52 de ani de rodnică arhipăstorire în fruntea Biseri-
rioada de detenție, a făcut cunoștință cu beciurile Tribunalului Militar

cii bănăţene. Pentru toate acestea şi pentru multe altele, rugăm mereu
ordinii sociale”, la cinci ani de închisoare (sentința nr.150/1960). În pe-

pe Părintele ceresc să-l răsplătească pe părintele mitropolit Nicolae cu
Militar Timișoara, care l-a condamnat, pentru vina de „uneltire contra

pacea şi cu lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale cereşti.
La data de 29 septembrie 1959 a fost arestat și judecat de Tribunalul

1 Cronica parohiei Sânandrei, întocmită de preotul Alexandru Gruia. Mulțumim preo-
1943), la Brestovăț (Recaș, 1943-1948) și la Herneacova (1948-1959).

tului paroh Ioan Jurca pentru punerea la dispoziție a acestei cronici.
apoi ca preot paroh la Jupa, lângă Caransebeș, la Coșteiu de Sus (Făget, 1941-
2 Ibidem.
după absolvire funcționând ca preot-catehet la Moldova Veche (1935-1940),

3 A se vedea și : http://documents.tips/documents/martiri-si-mărturisitori-
Alexandru Gruia a urmat cursurile Academiei Teologice din Caransebeș,

55c7fd5f03bf0.htme http://www.procesulcomunismului.com/mărturii/fonduri/
ioanițoiu/ortodoxă/preoțiortodocsi5/preoțiortodocsi5.pdf
189
190
* „Învierea”, anul XXVI, nr. 42 (576), serie nouă, decembrie 2015, p. 4.
ocrotire a statului, dar numai un an. Ce se va întâmpla după aceea? Unde

câteva zile în spital. Va fi adăpostită apoi, cu pruncii, într-o instituţie de
Greul, însă, abia de acum începe. Peste trei luni va naşte şi va rămâne
Împreună, pentru a salva trei suflete* 1
doi copii pe care îi poartă în pântece.

necesare şi mai ales, spre a-şi asigura o alimentaţie sănătoasă pentru cei
regim de urgenţă, un ajutor financiar lunar, spre a-şi putea cumpăra cele
O tânără aflată într-o situaţie disperată are nevoie de ajutorul, de înţe-
daţiei „Preot Ioan Olariu”, a parohiei amintite şi aceasta i-a aprobat, în

legerea şi de dragostea noastră.
luna martie şi va avea GEMENI, a fost adus la cunoştinţă conducerii Fun-

Dacă până în urmă cu câteva săptămâni, persoana al cărei caz cutre-
Cazul încărcat de dramatism al acestei tinere creştine, care va naşte în

murător dorim a-l aduce la cunoştinţa opiniei publice, avea o viaţă nor-
române Timişoara-Iosefin.
mală, adică o familie şi un prieten, din momentul când a mărturisit că
cunoscut-o în biserica „Naşterea Maicii Domnului” a parohiei ortodoxe

este însărcinată, viaţa ei s-a schimbat radical.
de un ajutor financiar din partea unei familii de buni credincioşi, care au

Prietenul, pe care îl iubea având certitudinea că şi el îi împărtăşeşte
va săptămâni este adăpostită într-un aşezământ bisericesc, beneficiind şi

sentimentele i-a cerut, în mod categoric, să avorteze, dacă tânăra doreşte
la poarta unei instituţii bisericeşti şi aceasta i s-a deschis. Aşadar, de câte-

continuarea relaţiei. Aflată într-o situaţie delicată, tânăra a hotărât să nu
capului, o bucată de pâine şi o haină mai călduroasă pentru iarnă, a bătut

încalce porunca a VII-a din Decalog, „Să nu ucizi” şi „prietenul” a părăsit-o.
Ajunsă în cutremurătoarea situaţie de a nu avea un acoperiş deasupra

Gândindu-se că va găsi înţelegere din partea părinţilor care au adus-o
afară şi de la locul de muncă.

pe lume, s-a întors acasă, a mărturisit că este însărcinată şi, în loc de a fi
Iar pentru ca paharul suferinţei să i se umple pe deplin, a fost dată

tratată cu dragoste părintească ..., a fost aruncată brutal în stradă.
tratată cu dragoste părintească ..., a fost aruncată brutal în stradă.

Iar pentru ca paharul suferinţei să i se umple pe deplin, a fost dată
pe lume, s-a întors acasă, a mărturisit că este însărcinată şi, în loc de a fi

afară şi de la locul de muncă.
Gândindu-se că va găsi înţelegere din partea părinţilor care au adus-o

Ajunsă în cutremurătoarea situaţie de a nu avea un acoperiş deasupra
încalce porunca a VII-a din Decalog, „Să nu ucizi” şi „prietenul” a părăsit-o.

capului, o bucată de pâine şi o haină mai călduroasă pentru iarnă, a bătut
continuarea relaţiei. Aflată într-o situaţie delicată, tânăra a hotărât să nu

la poarta unei instituţii bisericeşti şi aceasta i s-a deschis. Aşadar, de câte-
sentimentele i-a cerut, în mod categoric, să avorteze, dacă tânăra doreşte

va săptămâni este adăpostită într-un aşezământ bisericesc, beneficiind şi
Prietenul, pe care îl iubea având certitudinea că şi el îi împărtăşeşte

de un ajutor financiar din partea unei familii de buni credincioşi, care au
este însărcinată, viaţa ei s-a schimbat radical.

cunoscut-o în biserica „Naşterea Maicii Domnului” a parohiei ortodoxe
mală, adică o familie şi un prieten, din momentul când a mărturisit că

române Timişoara-Iosefin.
murător dorim a-l aduce la cunoştinţa opiniei publice, avea o viaţă nor-
Cazul încărcat de dramatism al acestei tinere creştine, care va naşte în
Dacă până în urmă cu câteva săptămâni, persoana al cărei caz cutre-

luna martie şi va avea GEMENI, a fost adus la cunoştinţă conducerii Fun-
legerea şi de dragostea noastră.

daţiei „Preot Ioan Olariu”, a parohiei amintite şi aceasta i-a aprobat, în
O tânără aflată într-o situaţie disperată are nevoie de ajutorul, de înţe-

regim de urgenţă, un ajutor financiar lunar, spre a-şi putea cumpăra cele
necesare şi mai ales, spre a-şi asigura o alimentaţie sănătoasă pentru cei
doi copii pe care îi poartă în pântece.
Greul, însă, abia de acum începe. Peste trei luni va naşte şi va rămâne
câteva zile în spital. Va fi adăpostită apoi, cu pruncii, într-o instituţie de Împreună, pentru a salva trei suflete* 1
ocrotire a statului, dar numai un an. Ce se va întâmpla după aceea? Unde
* „Învierea”, anul XXVI, nr. 42 (576), serie nouă, decembrie 2015, p. 4.
190
191
noastre creştine şi a celor două suflete nevinovate pe care le poartă în

va merge cu doi copii? De unde va avea resursele financiare necesare în-
ţuitelor noastre colinde sau cutremuraţi de situaţia dramatică a surorii

grijirii şi creşterii copiilor? Fără soţ, fără părinţi, fără adăpost, fără servi-
podobit şi vom petrece momente frumoase cu familia, în armonia nepre-

ciu, practic fără nimic, este sortită a trăi pe străzi, în gară, prin boschete ?!
ascultători ai istoriei Naşterii Domnului, vom admira bradul frumos îm-

Merită, oare, o soartă atât de cruntă?
Ne vom mărgini şi de data aceasta la a ne situa în comoda poziţie de

În atari condiţii, nu ar fi fost mai uşor pentru ea să accepte varianta
mântuiască!”
criminală a „prietenului” şi a părinţilor? Lumeşte vorbind, da. Procedând
au salvat VIAŢA Pruncului trimis în lume „să se nască, să crească, să ne

astfel, şi-ar fi salvat relaţia, ar fi trăit pe mai departe cu „prietenul” în
tinţă faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi de dreptul Iosif, care

păcat, în plăceri trupeşti, poate ar fi urmat şi alte avorturi, şi-ar fi întinat
sufletul nostru se umple de lumină şi de bucurie, de pace şi de recunoş-

sufletul şi trupul, şi-ar fi încărcat conştiinţa, dar ... ar fi primit-o părinţii
Ascultăm impresionaţi, în fiecare an, această istorisire evanghelică şi

şi ar fi avut un serviciu.
bătrânul Iosif, fug în Egipt. Viaţa Mântuitorului lumii este salvată.

Alegerea acestei tinere a fost alta. A pornit pe „calea cea strâmtă”, care
ieratul rege Irod. Mama Sfântă şi Pruncul minunat, ajutaţi de dreptul şi

duce la „VIAŢĂ” şi a renunţat la „calea cea largă” a plăcerilor, care duce la
magii îi aduc daruri. Singurul care vrea să ia viaţa Pruncului este descre-
„MOARTE” (sufletească şi trupească).
şi sărăcăcioasă a Betleemului. Păstorii tresaltă de bucurie, îngerii cântă,

A ales să fie MAMĂ! Şi-a asumat o viaţă închinată copiilor, o viaţă grea,
sau Crăciunul. Fecioara Maria naşte Pruncul sfânt în peştera rece, umedă
de sacrificiu, o viaţă cu Dumnezeu şi nu cu Mamona.
Peste câteva zile vom sărbători, cu mare bucurie, Naşterea Domnului

Noi, în calitate de creştini, ce atitudine adoptăm faţă de această tânără
bucura doar să o ascultăm, sau vom urma exemplul sfântului?

hotărâtă şi curajoasă?
Am auzit sau am citit cu toţii această tulburătoare istorisire. Ne vom

În urmă cu câteva zile l-am sărbătorit pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocroti-
unui tată disperat.

torul copiilor. El a salvat de la moarte sufletească trei surori, trei fiice ale
torul copiilor. El a salvat de la moarte sufletească trei surori, trei fiice ale
unui tată disperat.
În urmă cu câteva zile l-am sărbătorit pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocroti-

Am auzit sau am citit cu toţii această tulburătoare istorisire. Ne vom
hotărâtă şi curajoasă?
bucura doar să o ascultăm, sau vom urma exemplul sfântului?
Noi, în calitate de creştini, ce atitudine adoptăm faţă de această tânără

Peste câteva zile vom sărbători, cu mare bucurie, Naşterea Domnului
de sacrificiu, o viaţă cu Dumnezeu şi nu cu Mamona.

sau Crăciunul. Fecioara Maria naşte Pruncul sfânt în peştera rece, umedă
A ales să fie MAMĂ! Şi-a asumat o viaţă închinată copiilor, o viaţă grea,
şi sărăcăcioasă a Betleemului. Păstorii tresaltă de bucurie, îngerii cântă,
„MOARTE” (sufletească şi trupească).

magii îi aduc daruri. Singurul care vrea să ia viaţa Pruncului este descre-
duce la „VIAŢĂ” şi a renunţat la „calea cea largă” a plăcerilor, care duce la

ieratul rege Irod. Mama Sfântă şi Pruncul minunat, ajutaţi de dreptul şi
Alegerea acestei tinere a fost alta. A pornit pe „calea cea strâmtă”, care
bătrânul Iosif, fug în Egipt. Viaţa Mântuitorului lumii este salvată.
şi ar fi avut un serviciu.
Ascultăm impresionaţi, în fiecare an, această istorisire evanghelică şi
sufletul şi trupul, şi-ar fi încărcat conştiinţa, dar ... ar fi primit-o părinţii

sufletul nostru se umple de lumină şi de bucurie, de pace şi de recunoş-
păcat, în plăceri trupeşti, poate ar fi urmat şi alte avorturi, şi-ar fi întinat

tinţă faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi de dreptul Iosif, care
astfel, şi-ar fi salvat relaţia, ar fi trăit pe mai departe cu „prietenul” în

au salvat VIAŢA Pruncului trimis în lume „să se nască, să crească, să ne
criminală a „prietenului” şi a părinţilor? Lumeşte vorbind, da. Procedând

mântuiască!”
În atari condiţii, nu ar fi fost mai uşor pentru ea să accepte varianta

Ne vom mărgini şi de data aceasta la a ne situa în comoda poziţie de
Merită, oare, o soartă atât de cruntă?

ascultători ai istoriei Naşterii Domnului, vom admira bradul frumos îm-
ciu, practic fără nimic, este sortită a trăi pe străzi, în gară, prin boschete ?!
podobit şi vom petrece momente frumoase cu familia, în armonia nepre-
grijirii şi creşterii copiilor? Fără soţ, fără părinţi, fără adăpost, fără servi-
ţuitelor noastre colinde sau cutremuraţi de situaţia dramatică a surorii
va merge cu doi copii? De unde va avea resursele financiare necesare în-

noastre creştine şi a celor două suflete nevinovate pe care le poartă în
191
192
pântece, vom părăsi comoditatea, pasivitatea, indiferenţa şi, împreună,
tineri şi vârstnici, copii, părinţi şi bunici, bogaţi şi săraci, vom lupta ca
buni credincioşi, ne vom dărui, vom găsi soluţii şi, cu ajutorul lui Dum-
nezeu, vom salva o familie aflată la ceas de cumpănă, de mare nevoie, de
răscruce, de viaţă şi de moarte?
Totul stă în puterea noastră, în dorinţa noastră de a ajuta, în credin-
ţa, în nădejdea şi în dragostea noastră de credincioşi, în veridicitatea, în
profunzimea şi frumuseţea duhovnicească a dictonului odrăslit din înţe-
lepciunea părintelui Nicolae (Steinhardt) la Rohia Maramureşului: „Dă-
ruind, vei dobândi!”.
Fiţi, vă rugăm, alături de susţinătorii acestei iniţiative creştineşti!
Fiţi, vă rugăm, alături de susţinătorii acestei iniţiative creştineşti!

ruind, vei dobândi!”.
lepciunea părintelui Nicolae (Steinhardt) la Rohia Maramureşului: „Dă-
profunzimea şi frumuseţea duhovnicească a dictonului odrăslit din înţe-
ţa, în nădejdea şi în dragostea noastră de credincioşi, în veridicitatea, în
Totul stă în puterea noastră, în dorinţa noastră de a ajuta, în credin-
răscruce, de viaţă şi de moarte?
nezeu, vom salva o familie aflată la ceas de cumpănă, de mare nevoie, de
buni credincioşi, ne vom dărui, vom găsi soluţii şi, cu ajutorul lui Dum-
tineri şi vârstnici, copii, părinţi şi bunici, bogaţi şi săraci, vom lupta ca
pântece, vom părăsi comoditatea, pasivitatea, indiferenţa şi, împreună,
192
193
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVII, nr. 47 (581), serie nouă, mai 2016, p. 3-4.
acte, după piesa lui I. L. Caragiale, apreciată drept opera națională a româ-
Sabin Drăgoi este însă Năpasta (1927), dramă muzicală populară în trei
de coruri, de folclor, lucrări didactice etc. Cea mai cunoscută lucrare a lui
Muzicologul Sabin Drăgoi,
de cameră, instrumentală, pentru pian, corală, vocală și a publicat culegeri
enoriaș de nădejde al parohiei Timișoara Iosefin*
București, a compus muzică de teatru, vocal simfonică, simfonică, de film,
director și consilier științific la Institutul de Etnografie și Folclor din
Drăgoi, fost rector la Conservatorul și la Institutul de Artă din Timișoara,
La 8 septembrie a.c. se împlinesc 80 de ani de la momentul istoric al
Cunoscutul dirijor, compozitor, folclorist și profesor de armonie Sabin
sfințirii Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei ortodoxe române
patru ani.
Timișoara Iosefin. Pentru a cinsti acest popas aniversar, preoții și consi-
parohială, de dimensiuni impresionante, a fost ridicată și sfințită în doar
liul parohial au întocmit un program de manifestări bisericești și cultu-
parohia din cartierul Iosefin a fost foarte rapid organizată, iar biserica
rale, care se vor derula până la sfârșitul anului 2016, din rândul cărora
pilduitoare a acestor vrednici credincioși, unii foști consilieri parohiali,
face parte și ridicarea unui bust al cunoscutului și apreciatului muzicolog
bună seamă, preotul paroh și ctitor Ioan Imbroane. Datorită implicării
Sabin Drăgoi.
ori primar al Timișoarei), Dumitru Nistor, Iuliu Coste, Sabin Drăgoi și, de
Înainte de a creiona, pe scurt, viața, activitatea și opera acestui vred-
lae Imbroane, Victor Vlad, Ioachim Miloia, Coriolan Băran (fost de trei
nic înaintaș se cuvine a sublinia că parohia Timișoara Iosefin, denumită
făcut parte vrednicii de pomenire credincioși: Emanuil Ungurianu, Nico-
la întemeiere „Principele Carol”, și edificarea impunătoarei noastre bise-
funcționari din administrația locală, ofițeri etc. Din rândul acestora au
rici s-au bucurat încă de la începuturile lor de sprijinul generos, material
tori de bănci, profesori, ingineri, medici, avocați, oameni de artă, înalți
și spiritual, al multor personalități timișorene: prefecți, primari, direc-
și spiritual, al multor personalități timișorene: prefecți, primari, direc-
tori de bănci, profesori, ingineri, medici, avocați, oameni de artă, înalți
rici s-au bucurat încă de la începuturile lor de sprijinul generos, material
funcționari din administrația locală, ofițeri etc. Din rândul acestora au
la întemeiere „Principele Carol”, și edificarea impunătoarei noastre bise-
făcut parte vrednicii de pomenire credincioși: Emanuil Ungurianu, Nico-
nic înaintaș se cuvine a sublinia că parohia Timișoara Iosefin, denumită
lae Imbroane, Victor Vlad, Ioachim Miloia, Coriolan Băran (fost de trei
Înainte de a creiona, pe scurt, viața, activitatea și opera acestui vred-
ori primar al Timișoarei), Dumitru Nistor, Iuliu Coste, Sabin Drăgoi și, de
Sabin Drăgoi.
bună seamă, preotul paroh și ctitor Ioan Imbroane. Datorită implicării
face parte și ridicarea unui bust al cunoscutului și apreciatului muzicolog
pilduitoare a acestor vrednici credincioși, unii foști consilieri parohiali,
rale, care se vor derula până la sfârșitul anului 2016, din rândul cărora
parohia din cartierul Iosefin a fost foarte rapid organizată, iar biserica
liul parohial au întocmit un program de manifestări bisericești și cultu-
parohială, de dimensiuni impresionante, a fost ridicată și sfințită în doar
Timișoara Iosefin. Pentru a cinsti acest popas aniversar, preoții și consi-
patru ani.
sfințirii Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei ortodoxe române
Cunoscutul dirijor, compozitor, folclorist și profesor de armonie Sabin
La 8 septembrie a.c. se împlinesc 80 de ani de la momentul istoric al
Drăgoi, fost rector la Conservatorul și la Institutul de Artă din Timișoara,
director și consilier științific la Institutul de Etnografie și Folclor din
București, a compus muzică de teatru, vocal simfonică, simfonică, de film,
de cameră, instrumentală, pentru pian, corală, vocală și a publicat culegeri
enoriaș de nădejde al parohiei Timișoara Iosefin* de coruri, de folclor, lucrări didactice etc. Cea mai cunoscută lucrare a lui
Muzicologul Sabin Drăgoi, Sabin Drăgoi este însă Năpasta (1927), dramă muzicală populară în trei
acte, după piesa lui I. L. Caragiale, apreciată drept opera națională a româ-
* „Învierea”, Timișoara, anul XXVII, nr. 47 (581), serie nouă, mai 2016, p. 3-4.
193
194
au făcut comunei noastre...” (scrisoarea se păstrează în arhiva parohiei

nilor, a cărei premieră a avut loc la Opera din București, pe data de 30 mai
arăta că suntem măreți de fiii noștri, cari până în prezent numai cinste
1928. Aceasta a fost urmată de o altă creație remarcabilă, Povestea nea-
tim cu cântările din programul trimis și aprobat de Dl. Drăgoi, pentru a

mului (1936), poem pentru cor mixt și orchestră, inspirat de uriașa fres-
Coștei fac repetiții intense „toată noaptea, până la ora 12-2 și ne pregă-
că istorică din sala Ateneului Român. La acestea se adaugă cele trei sfinte
preotul Trailovici îi scria confratelui său Ioan Imbroane că plugarii din

Liturghii pe care le-a compus în perioada cât a activat la Timișoara: Litur-
la repetiții. Referitor la această rodnică și frățească împreună-lucrare,

ghia în mi minor pentru cor de bărbați (1926), interpretată și imprimată
maestrului Sabin Drăgoi, care a răspuns prompt solicitărilor și a participat

de profesorul universitar Ovidiu Giulvezan cu studenții în anul 1998, Litur-
Victor Trailovici din Coștei și dirijorul au apelat la sfatul și la bunăvoința

ghia solemnă în fa major pentru cor mixt (1937) și Liturghia poporală. De
Imbroane. Pentru ca prestația acestui cor să fie la înălțime, preotul

asemenea, Sabin Drăgoi a adunat peste 300 de colinde, precum și imnul
plugarilor din Coștei (Serbia), localitatea natală a preotului paroh Ioan

Constantin Brâncoveanu (mister după Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou
La sărbătoarea de sfințire a bisericii din Iosefin a fost invitat și corul

Basarabov).
tante pentru viața nou înființatei parohii.

În ceea ce privește activitatea dirijorală timișoreană, Sabin Drăgoi a
te de consilier, a participat activ la ședințe și la luarea hotărârilor impor-

rămas în istorie ca întemeietor și dirijor al corurilor bărbătești „Doina”
„Nașterea Maicii Domnului”, devenită apoi catedrală episcopală. În calita-

și „Banatul” (1924-1934) și al corului mixt „Crai Nou” (1936-1940) din
ricesc care a ostenit la edificarea Casei culturale (parohiale) și a bisericii

Timișoara.
ale urbei de pe Bega, în consiliul parohial Timișoara Iosefin, corpus bise-

Fiu de cântăreț bisericesc, născut (06.04.1894), în comuna Seliște din
Astfel, maestrul Sabin Drăgoi a fost ales, împreună cu alte personalități

frumoasa vale a Mureșului, Sabin Drăgoi a crescut în atmosfera frumoa-
urmări benefice în plan pastoral-misionar, cultural și muzical.

selor noastre cântări bisericești, astfel că, stabilindu-se în Timișoara, s-a
paroh Ioan Imbroane înfiripându-se o trainică legătură de prietenie, cu

integrat rapid în viața bisericească a parohiei Iosefin, între el și preotul
integrat rapid în viața bisericească a parohiei Iosefin, între el și preotul

paroh Ioan Imbroane înfiripându-se o trainică legătură de prietenie, cu
selor noastre cântări bisericești, astfel că, stabilindu-se în Timișoara, s-a

urmări benefice în plan pastoral-misionar, cultural și muzical.
frumoasa vale a Mureșului, Sabin Drăgoi a crescut în atmosfera frumoa-

Astfel, maestrul Sabin Drăgoi a fost ales, împreună cu alte personalități
Fiu de cântăreț bisericesc, născut (06.04.1894), în comuna Seliște din

ale urbei de pe Bega, în consiliul parohial Timișoara Iosefin, corpus bise-
Timișoara.
ricesc care a ostenit la edificarea Casei culturale (parohiale) și a bisericii
și „Banatul” (1924-1934) și al corului mixt „Crai Nou” (1936-1940) din

„Nașterea Maicii Domnului”, devenită apoi catedrală episcopală. În calita-
rămas în istorie ca întemeietor și dirijor al corurilor bărbătești „Doina”

te de consilier, a participat activ la ședințe și la luarea hotărârilor impor-
În ceea ce privește activitatea dirijorală timișoreană, Sabin Drăgoi a

tante pentru viața nou înființatei parohii.
Basarabov).
La sărbătoarea de sfințire a bisericii din Iosefin a fost invitat și corul
Constantin Brâncoveanu (mister după Acatistul Sfântului Dimitrie cel Nou

plugarilor din Coștei (Serbia), localitatea natală a preotului paroh Ioan
asemenea, Sabin Drăgoi a adunat peste 300 de colinde, precum și imnul

Imbroane. Pentru ca prestația acestui cor să fie la înălțime, preotul
ghia solemnă în fa major pentru cor mixt (1937) și Liturghia poporală. De

Victor Trailovici din Coștei și dirijorul au apelat la sfatul și la bunăvoința
de profesorul universitar Ovidiu Giulvezan cu studenții în anul 1998, Litur-

maestrului Sabin Drăgoi, care a răspuns prompt solicitărilor și a participat
ghia în mi minor pentru cor de bărbați (1926), interpretată și imprimată

la repetiții. Referitor la această rodnică și frățească împreună-lucrare,
Liturghii pe care le-a compus în perioada cât a activat la Timișoara: Litur-

preotul Trailovici îi scria confratelui său Ioan Imbroane că plugarii din
că istorică din sala Ateneului Român. La acestea se adaugă cele trei sfinte
Coștei fac repetiții intense „toată noaptea, până la ora 12-2 și ne pregă-
mului (1936), poem pentru cor mixt și orchestră, inspirat de uriașa fres-
tim cu cântările din programul trimis și aprobat de Dl. Drăgoi, pentru a
1928. Aceasta a fost urmată de o altă creație remarcabilă, Povestea nea-

arăta că suntem măreți de fiii noștri, cari până în prezent numai cinste
nilor, a cărei premieră a avut loc la Opera din București, pe data de 30 mai
au făcut comunei noastre...” (scrisoarea se păstrează în arhiva parohiei
194
195
să dirijeze noul cor și a propus ca membrii acestuia să nu fie salarizați,

Timișoara Iosefin). După ce a dat răspunsurile la sfânta Liturghie ofici-
rectorul Școlii de cântăreți bisericești. Maestrul Sabin Drăgoi s-a oferit

ată cu prilejul sfințirii bisericii, corul țărănesc din Coștei a susținut un
bri. Repetițiile au început sub conducerea profesorului Nicolae Firu, di-

concert la teatrul local, actuala operă, care a stârnit „admirația întregii
al, corul „Doina Banatului” a fost reînființat, fiind format din 40 de mem-
asistențe pentru năzuințele cu care românii de peste graniță cultivă arta
Prin strădaniile preoților slujitori și ale membrilor consiliului parohi-

românească, înfruntând – cine știe cât de des – vitregia timpurilor”, con-
liste de subscripție pentru întreținerea corului.

semnează cronica noastră parohială. Prezent la concert, Sabin Drăgoi a
tă o colectă în parohie, consilierilor parohiali punându-li-se la dispoziție

exclamat: „Oare se poate ca un cor de țărani din Serbia să cânte atât de
pentru a deveni membri ai corului. În urma acestui apel, a fost organiza-

bine?”. În programul concertului a fost inclusă și una dintre compozițiile
cu maestrul Sabin Drăgoi, a făcut apel la credincioși, mai ales la cei tineri,
maestrului Drăgoi și anume: „Bată-mi-te, bătrânețe”.
Preotul paroh de atunci, Iona Firca și consiliul parohial, în consultare

La cele arătate deja, trebuie evidențiată legătura specială a muzi-
1946), acest cor s-a mutat acolo și Iosefinul a rămas fără cântare corală.
cologului Sabin Drăgoi cu corul parohial „Doina Banatului”, înființat la
Ursu. Odată cu sfințirea Catedralei „Sfinții Trei Ierarhi” (6 octombrie

inițiativa preotului paroh Ioan Imbroane și dirijat, la început, de diaconul
episcopală (1939-1946), corul de aici a fost dirijat de maestrul Nicolae

Alexandru Bocșianu. Astfel, din documentele parohiale reiese că „Doi-
În perioada când Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost catedrală

na Banatului” era atunci singurul cor bisericesc permanent nu numai în
lei, propunere aprobată de consiliul parohial.

Timișoara, ci și în județul Timiș-Torontal. Problemele acestui cor erau
coriștilor o subvenție de 100.000 lei, iar pentru plata dirijorului 36.000

mereu analizate și rezolvate în ședințele consiliului parohial, al cărui
să cânte benevol, este imposibil de înjghebat și au propus pentru plata

membru era și Sabin Drăgoi. Spre pildă, la 23 octombrie 1938, a avut loc
goi, dr. Isaia Popa și Patrichie Rămneanțu au arătat că un cor stabil, care
o asemenea ședință și s-a precizat că „Doina Banatului” cântă în toate du-
profesioniști și nu li se poate cere să cânte gratuit. Consilierii Sabin Dră-

minicile și sărbătorile, iar coriștii, în marea lor majoritate, sunt cântăreți
minicile și sărbătorile, iar coriștii, în marea lor majoritate, sunt cântăreți

profesioniști și nu li se poate cere să cânte gratuit. Consilierii Sabin Dră-
o asemenea ședință și s-a precizat că „Doina Banatului” cântă în toate du-

goi, dr. Isaia Popa și Patrichie Rămneanțu au arătat că un cor stabil, care
membru era și Sabin Drăgoi. Spre pildă, la 23 octombrie 1938, a avut loc
să cânte benevol, este imposibil de înjghebat și au propus pentru plata
mereu analizate și rezolvate în ședințele consiliului parohial, al cărui

coriștilor o subvenție de 100.000 lei, iar pentru plata dirijorului 36.000
Timișoara, ci și în județul Timiș-Torontal. Problemele acestui cor erau

lei, propunere aprobată de consiliul parohial.
na Banatului” era atunci singurul cor bisericesc permanent nu numai în

În perioada când Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost catedrală
Alexandru Bocșianu. Astfel, din documentele parohiale reiese că „Doi-

episcopală (1939-1946), corul de aici a fost dirijat de maestrul Nicolae
inițiativa preotului paroh Ioan Imbroane și dirijat, la început, de diaconul

Ursu. Odată cu sfințirea Catedralei „Sfinții Trei Ierarhi” (6 octombrie
cologului Sabin Drăgoi cu corul parohial „Doina Banatului”, înființat la

1946), acest cor s-a mutat acolo și Iosefinul a rămas fără cântare corală.
La cele arătate deja, trebuie evidențiată legătura specială a muzi-

Preotul paroh de atunci, Iona Firca și consiliul parohial, în consultare
maestrului Drăgoi și anume: „Bată-mi-te, bătrânețe”.

cu maestrul Sabin Drăgoi, a făcut apel la credincioși, mai ales la cei tineri,
bine?”. În programul concertului a fost inclusă și una dintre compozițiile

pentru a deveni membri ai corului. În urma acestui apel, a fost organiza-
exclamat: „Oare se poate ca un cor de țărani din Serbia să cânte atât de

tă o colectă în parohie, consilierilor parohiali punându-li-se la dispoziție
semnează cronica noastră parohială. Prezent la concert, Sabin Drăgoi a

liste de subscripție pentru întreținerea corului.
românească, înfruntând – cine știe cât de des – vitregia timpurilor”, con-

Prin strădaniile preoților slujitori și ale membrilor consiliului parohi-
asistențe pentru năzuințele cu care românii de peste graniță cultivă arta

al, corul „Doina Banatului” a fost reînființat, fiind format din 40 de mem-
concert la teatrul local, actuala operă, care a stârnit „admirația întregii

bri. Repetițiile au început sub conducerea profesorului Nicolae Firu, di-
ată cu prilejul sfințirii bisericii, corul țărănesc din Coștei a susținut un

rectorul Școlii de cântăreți bisericești. Maestrul Sabin Drăgoi s-a oferit
Timișoara Iosefin). După ce a dat răspunsurile la sfânta Liturghie ofici-

să dirijeze noul cor și a propus ca membrii acestuia să nu fie salarizați,
195
196
conducerea unor asemenea formații. Își luase, ce-i drept, un adjunct pen-
ci să se introducă un tas special pentru susținerea activității corale, iar
acceptat, deși în acea vreme nu se mai ocupa, precum în anii de dinainte, cu

coriștilor să li se ofere o agapă de două ori pe an.
s-a adresat maestrului (Sabin Drăgoi, n.n.) să preia conducerea acestuia. A

Consilierul parohial a aprobat numirea profesorului Sabin Drăgoi în
din Iosefin, tatăl meu a hotărât înființarea unui cor bisericesc, sens în care
funcția de dirijor al corului parohial „Doina Banatului” și a hotărât ca,
mulțumindu-i totodată, pentru punerea lor la dispoziție: „Paroh al bisericii

în vederea strângerii de fonduri, să fie așezate două casete la intrarea în
corului parohial Doina Banatului, pe care le reproducem în continuare,

biserică, pe care să fie scrise cuvintele „PENTRU COR”.
semnează, într-o emoționantă mărturisire, câteva date despre reînființarea

Foaia bisericească a Episcopiei Timișoarei, „Biserica Bănățeană” (1947)
preot și profesor de Teologie Iova Firca, fostul paroh al Iosefinului, con-

a anunțat pe cititori despre reînființarea corului parohiei Timișoara Io-
Profesorul universitar dr. Gheorghe Firca din București, fiul ilustrului

sefin, având în comitetul de conducere pe următorii: dr. Isaia Popa,
repetițiile se va anunța la timp prin afișare pe ușa bisericii și prin presă”.

președinte de onoare; preot Constantin Comșulea, președinte; dr. Marcu
vor fixa. Înscrierile se fac la Oficiul parohial, iar data la care vor începe
Ișfan, vicepreședinte; Sabin Drăgoi, dirijor; profesor Ilie Lina, dirijor activ
lui Drăgoi, înscriindu-se în acest cor și luând parte la repetițiile care se

delegat; Vasile Băleanu, secretar; Petru Băleanu, casier și Gheorghe Slatina,
de cântare și de podoaba casei Domnului, să răspundă la apelul maestru-

arhivar. Membrii fondatori ai reînființatului cor au fost personalități mar-
rugăm pe toți membrii corului, precum și pe ceilalți credincioși iubitori

cante ale vieții culturale și sociale din Timișoara, între care dr. Coriolan Bă-
ricii noastre. Pentru a realiza un cor vrednic de prestigiul acestei parohii,

ran, primar, apoi prefect și secretar de stat în Ministerul de Interne.
că D-l Sabin Drăgoi a binevoit să preia instruirea și dirijarea corului bise-

În cadrul ședinței consiliului parohial din noiembrie 1947, s-a hotărât
cunoștință membrilor corului parohial și a tuturor credincioșilor noștri

ca 10 iugăre din pământul parohial, lucrat atunci de Penitenciarul
Preotul Iova Firca a postat un anunț la parohie prin care aducea „la
Timișoara, să fie atribuit dirijorului Sabin Drăgoi, cu mențiunea ca acesta
de către penitenciar.
să-și asume riscurile de exploatare, iar impozitul să fie plătit în continuare
să-și asume riscurile de exploatare, iar impozitul să fie plătit în continuare

de către penitenciar.
Timișoara, să fie atribuit dirijorului Sabin Drăgoi, cu mențiunea ca acesta

Preotul Iova Firca a postat un anunț la parohie prin care aducea „la
ca 10 iugăre din pământul parohial, lucrat atunci de Penitenciarul

cunoștință membrilor corului parohial și a tuturor credincioșilor noștri
În cadrul ședinței consiliului parohial din noiembrie 1947, s-a hotărât

că D-l Sabin Drăgoi a binevoit să preia instruirea și dirijarea corului bise-
ran, primar, apoi prefect și secretar de stat în Ministerul de Interne.

ricii noastre. Pentru a realiza un cor vrednic de prestigiul acestei parohii,
cante ale vieții culturale și sociale din Timișoara, între care dr. Coriolan Bă-
rugăm pe toți membrii corului, precum și pe ceilalți credincioși iubitori
arhivar. Membrii fondatori ai reînființatului cor au fost personalități mar-

de cântare și de podoaba casei Domnului, să răspundă la apelul maestru-
delegat; Vasile Băleanu, secretar; Petru Băleanu, casier și Gheorghe Slatina,

lui Drăgoi, înscriindu-se în acest cor și luând parte la repetițiile care se
Ișfan, vicepreședinte; Sabin Drăgoi, dirijor; profesor Ilie Lina, dirijor activ
vor fixa. Înscrierile se fac la Oficiul parohial, iar data la care vor începe
președinte de onoare; preot Constantin Comșulea, președinte; dr. Marcu

repetițiile se va anunța la timp prin afișare pe ușa bisericii și prin presă”.
sefin, având în comitetul de conducere pe următorii: dr. Isaia Popa,

Profesorul universitar dr. Gheorghe Firca din București, fiul ilustrului
a anunțat pe cititori despre reînființarea corului parohiei Timișoara Io-

preot și profesor de Teologie Iova Firca, fostul paroh al Iosefinului, con-
Foaia bisericească a Episcopiei Timișoarei, „Biserica Bănățeană” (1947)

semnează, într-o emoționantă mărturisire, câteva date despre reînființarea
biserică, pe care să fie scrise cuvintele „PENTRU COR”.

corului parohial Doina Banatului, pe care le reproducem în continuare,
în vederea strângerii de fonduri, să fie așezate două casete la intrarea în

mulțumindu-i totodată, pentru punerea lor la dispoziție: „Paroh al bisericii
funcția de dirijor al corului parohial „Doina Banatului” și a hotărât ca,

din Iosefin, tatăl meu a hotărât înființarea unui cor bisericesc, sens în care
Consilierul parohial a aprobat numirea profesorului Sabin Drăgoi în

s-a adresat maestrului (Sabin Drăgoi, n.n.) să preia conducerea acestuia. A
coriștilor să li se ofere o agapă de două ori pe an.

acceptat, deși în acea vreme nu se mai ocupa, precum în anii de dinainte, cu
ci să se introducă un tas special pentru susținerea activității corale, iar

conducerea unor asemenea formații. Își luase, ce-i drept, un adjunct pen-
196
197
ghe Ardeleanu.
tru corul bisericesc, în persoana profesorului Ilie Lina, dar cel puțin o dată
tat bustul muzicologului Sabin Drăgoi, realizat de maestrul Aurel Gheor-

sau de două ori, făcând și eu parte din partida de alto a corului, am cântat
cu preoții slujitori și mulțimea credincioșilor, au dezvelit și au binecuvân-

sub îndrumarea sa. Nu lipsea însă niciodată de la agapele ce aveau loc în
cînd Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, împreună

sala de repetiție de la parohie sau la noi acasă, unde în afara pieselor „a
așezate în parcul parohiei, așa cum s-a întâmplat duminică, 22 mai a.c.,
cappella” știute, după buna tradiție bănățeană, se cântau, de către cei mai
a acestor fii devotați ai Bisericii, ale căror chipuri au fost sculptate și

cu voce, cântece populare și romanțe. Maestrul se așeza la pian, improvi-
Parohia Timișoara Iosefin a găsit și o modalitate aparte de prețuire

zând pentru orice piesă un acompaniament adecvat [...].
de cinste, în istoricul fiecărei parohii.

Atribuțiile tatălui meu în legătură cu acest cor erau destul de mari,
și le-au susținut. De aceea, Biserica nu i-a uitat și numele lor se află, la loc
dar ele, din cunoscutele motive ce afectează în general înjghebările de
rale, muzicale și social-filantropice pe care le-au inițiat, le-au coordonat

amatori, nu ajungeau să contureze un anumit grad de profesionalitate.
biserici parohiale, la înfrumusețarea vieții bisericii prin activitățile cultu-

Părinții mei ar fi dorit ca în biserica din Iosefin, ce ținea atunci loc și de
noastre dreptmăritoare, prin contribuția lor pilduitoare la ridicarea unor

catedrală episcopală, să răsune Liturghia solemnă în fa major pentru cor
de frunte ai Timișoarei care au scris o frumoasă pagină în istoria Bisericii

mixt de Sabin Drăgoi. Cred că maestrul nu ar fi dorit-o mai puțin, dar își
Muzicologul Sabin Drăgoi face parte, așadar, din rândul intelectualilor

dădeau seama că, datorită limitelor reale ale corului, nu puteau integra
ca Comănești (cf. afișului păstrat în arhiva parohială).

lucrarea în repertoriul acestuia ...”.
Mărturisitorului de M. Haydn și Lăsați pruncii să vină la mine de Ioan-Ghi-

Reînființatul cor parohial Doina Banatului, format din 44 membri, a
parohial a interpretat piesele: Imnul heruvimic de Bortneanschi, Moartea

cântat mai întâi la Duminica Ortodoxiei din anul 1947, dirijat de către
bisericii), cum a fost, de pildă, la 7 septembrie 1947. Cu acest prilej, corul

profesorul Sabin Drăgoi și apoi și la Duminica Paștilor, 13 aprilie 1947.
tate în toate duminicile de peste an, inclusiv la așa numita „rugă” (hramul
Din acel moment, corul parohial a dat răspunsurile liturgice cu regulari-
Din acel moment, corul parohial a dat răspunsurile liturgice cu regulari-

tate în toate duminicile de peste an, inclusiv la așa numita „rugă” (hramul
profesorul Sabin Drăgoi și apoi și la Duminica Paștilor, 13 aprilie 1947.

bisericii), cum a fost, de pildă, la 7 septembrie 1947. Cu acest prilej, corul
cântat mai întâi la Duminica Ortodoxiei din anul 1947, dirijat de către
parohial a interpretat piesele: Imnul heruvimic de Bortneanschi, Moartea
Reînființatul cor parohial Doina Banatului, format din 44 membri, a

Mărturisitorului de M. Haydn și Lăsați pruncii să vină la mine de Ioan-Ghi-
lucrarea în repertoriul acestuia ...”.

ca Comănești (cf. afișului păstrat în arhiva parohială).
dădeau seama că, datorită limitelor reale ale corului, nu puteau integra
Muzicologul Sabin Drăgoi face parte, așadar, din rândul intelectualilor
mixt de Sabin Drăgoi. Cred că maestrul nu ar fi dorit-o mai puțin, dar își
de frunte ai Timișoarei care au scris o frumoasă pagină în istoria Bisericii
catedrală episcopală, să răsune Liturghia solemnă în fa major pentru cor

noastre dreptmăritoare, prin contribuția lor pilduitoare la ridicarea unor
Părinții mei ar fi dorit ca în biserica din Iosefin, ce ținea atunci loc și de

biserici parohiale, la înfrumusețarea vieții bisericii prin activitățile cultu-
amatori, nu ajungeau să contureze un anumit grad de profesionalitate.

rale, muzicale și social-filantropice pe care le-au inițiat, le-au coordonat
dar ele, din cunoscutele motive ce afectează în general înjghebările de

și le-au susținut. De aceea, Biserica nu i-a uitat și numele lor se află, la loc
Atribuțiile tatălui meu în legătură cu acest cor erau destul de mari,

de cinste, în istoricul fiecărei parohii.
zând pentru orice piesă un acompaniament adecvat [...].

Parohia Timișoara Iosefin a găsit și o modalitate aparte de prețuire
cu voce, cântece populare și romanțe. Maestrul se așeza la pian, improvi-

a acestor fii devotați ai Bisericii, ale căror chipuri au fost sculptate și
cappella” știute, după buna tradiție bănățeană, se cântau, de către cei mai
așezate în parcul parohiei, așa cum s-a întâmplat duminică, 22 mai a.c.,
sala de repetiție de la parohie sau la noi acasă, unde în afara pieselor „a

cînd Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, împreună
sub îndrumarea sa. Nu lipsea însă niciodată de la agapele ce aveau loc în

cu preoții slujitori și mulțimea credincioșilor, au dezvelit și au binecuvân-
sau de două ori, făcând și eu parte din partida de alto a corului, am cântat
tat bustul muzicologului Sabin Drăgoi, realizat de maestrul Aurel Gheor-
tru corul bisericesc, în persoana profesorului Ilie Lina, dar cel puțin o dată
ghe Ardeleanu.
197
198
„Știrea”, Timișoara-Oradea/14 septembrie 1936, p. 3. 4
„Înfrățirea”, Timișoara, anul IX, nr. 158/13 septembrie 1936, p. 4. 3
Cronica Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin (mss), p. 19. 2
„Biserica și Școala”, Arad, anul LX, nr. 38/20 septembrie 1936, p. 2. 1
Timișoara.
Aniversare parohială
tru realizarea celei mai frumoase și mai trainice capodopere pe care o are
n.n.) Imbroane – continuă autorul – a depus o neprecupețită muncă pen-
simți că „mâna lui Dumnezeu tronează peste toți”. Părintele Niță (Ioan
La data de 8 septembrie 2016 se împlinesc opt decenii de la momentul
apreciază că „lăcașul de cult este o „monumentală operă de artă”, unde

impresionant al târnosirii nou construitei biserici cu hramul„Nașterea
Autorul materialului citat descrie cu bucurie biserica nou sfințită și

Maicii Domnului”, a parohiei Timișoara Principele Carol, înveșnicită cu
tropola Banatului trăiește „un moment istoric”.

numele Timișoara-Iosefin.
jul sfințirii bisericii „Nașterea Maicii Domnului Iosefin” și aprecia că me-

Cunoscuta publicație arădeană „Biserica și Școala” consemna atunci,
titudine sufletească”, trăite de populația românească a orașului cu prile-

prin pana preotului Melentie Șora, că evenimentul din 8 septembrie 1936
artă bisericească la Timișoara, în care sublinia „clipele de adevărată bea-

a fost „pentru românii din orașul Timișoara prilej de nouă și impunătoare
înălțător” iar o altă publicație locală4 tipărea articolul Un monument de

manifestație creștinească”1.
Spre pildă, un ziar timișorean3 notează că „serviciul divin a fost

Cronica parohiei Timișoara Iosefin consacră un spațiu larg târnosirii
(Banatul sârbesc), la ridicarea impunătoarei biserici din Iosefin.

bisericii din cartierul timișorean Iosefin, slujbă oficiată de episcopul An-
evidențiat osteneala preotului ctitor Ioan Imbroane, originar din Coștei

drei Magieru al Aradului, împreună cu 22 de preoți și diaconi, la care „au
le ale vremii, care au elogiat solemnitatea și importanța sărbătorii și au

participat câteva mii de oameni și toți fruntașii vieții românești din oraș
Sfințirea bisericii din Iosefin nu a scăpat neobservată de ziarele loca-

și județ”2.
și județ”2.
Sfințirea bisericii din Iosefin nu a scăpat neobservată de ziarele loca-
participat câteva mii de oameni și toți fruntașii vieții românești din oraș
le ale vremii, care au elogiat solemnitatea și importanța sărbătorii și au
drei Magieru al Aradului, împreună cu 22 de preoți și diaconi, la care „au

evidențiat osteneala preotului ctitor Ioan Imbroane, originar din Coștei
bisericii din cartierul timișorean Iosefin, slujbă oficiată de episcopul An-

(Banatul sârbesc), la ridicarea impunătoarei biserici din Iosefin.
Cronica parohiei Timișoara Iosefin consacră un spațiu larg târnosirii

Spre pildă, un ziar timișorean3 notează că „serviciul divin a fost
manifestație creștinească”1.
înălțător” iar o altă publicație locală4 tipărea articolul Un monument de
a fost „pentru românii din orașul Timișoara prilej de nouă și impunătoare

artă bisericească la Timișoara, în care sublinia „clipele de adevărată bea-
prin pana preotului Melentie Șora, că evenimentul din 8 septembrie 1936

titudine sufletească”, trăite de populația românească a orașului cu prile-
Cunoscuta publicație arădeană „Biserica și Școala” consemna atunci,

jul sfințirii bisericii „Nașterea Maicii Domnului Iosefin” și aprecia că me-
numele Timișoara-Iosefin.
tropola Banatului trăiește „un moment istoric”.
Maicii Domnului”, a parohiei Timișoara Principele Carol, înveșnicită cu

Autorul materialului citat descrie cu bucurie biserica nou sfințită și
impresionant al târnosirii nou construitei biserici cu hramul„Nașterea

apreciază că „lăcașul de cult este o „monumentală operă de artă”, unde
La data de 8 septembrie 2016 se împlinesc opt decenii de la momentul

simți că „mâna lui Dumnezeu tronează peste toți”. Părintele Niță (Ioan
n.n.) Imbroane – continuă autorul – a depus o neprecupețită muncă pen-
tru realizarea celei mai frumoase și mai trainice capodopere pe care o are
Timișoara.
1 „Biserica și Școala”, Arad, anul LX, nr. 38/20 septembrie 1936, p. 2. Aniversare parohială
2 Cronica Parohiei Ortodoxe Române Timișoara Iosefin (mss), p. 19.
3 „Înfrățirea”, Timișoara, anul IX, nr. 158/13 septembrie 1936, p. 4.
4 „Știrea”, Timișoara-Oradea/14 septembrie 1936, p. 3.
198
199
5 „Biserica și Școala”, Arad, anul LIII, nr. 15/7 aprilie 1929, p. 4-5. Părintele Niță Imbroane a înțeles marea sa chemare de duhov-
de către harnicul preot paroh Ioan Imbroane, pe care și l-a dorit din tot
nic și necesitatea unei asemenea biserici în Iosefin, și printr-o muncă
hiei Timișoara-Iosefin a fost realizat după mutarea sa la Domnul (1929),

chibzuită, printr-un gest rafinat și printr-o pricepere rară a reușit s-o rea-
Visul avocatului Emanuil Ungurianu de a vedea ridicată biserica paro-

lizeze în forma de minunată splendoare în care o vedem azi [...]. Azi, când
gresul național bisericesc ...”5.

metropola Banatului îmbracă haină de sărbătoare, rândurile noastre sunt
Biserica noastră l-a chemat în toate corporațiunile sale până sus la con-
o afirmare pentru generațiile care vin și cari găsesc în aceste manifestări
tră națională [...]. Emanuil Ungurianu își iubea Biserica și neamul [...] și
culturale realizări de mari trăinicii naționale”, conchide autorul citat.
au știut că progresul neamului nostru este strâns legat de Biserica noas-

„Realizările de mari trăinicii naționale”, despre care relatează ziarul
„a făcut parte din generația oamenilor sobri, cu caracter de granit, care

„Știrea”, au în spate trei decenii de intensă activitate bisericească, de
eparhială „Biserica și Școala” de la Arad consemna că Emanuil Ungurianu

frământare și de lupte pe toate fronturile pentru înființarea parohiei
toate cele necesare bunului mers al vieții bisericești. La moartea sa, foaia
Timișoara-Iosefin, pentru dobândirea sesiei preoțești, cantorale și paro-
pentru a căror înființare a luptat zi și noapte și pe care le-a înzestrat cu

hiale, pentru amenajarea unei capele și, de bună seamă, pentru alegerea
parte a Banatului, dar și „fiicelor” sale de suflet, adică celor două parohii
unui preot paroh care să fie capabil a mobiliza comunitatea în vederea
lăsat întreaga sa avere Episcopiei Aradului, sub a cărei jurisdicție se afla o

edificării așezămintelor parohiale.
Iosefin. Emanuil Ungurianu nu a fost căsătorit, a trăit o viață retrasă și a

Început bun în această direcție au pus vrednicii de pomenire Lenca și
piei de aici și a celor două parohii surori: Timișoara-Dacia și Timișoara-

Iacob Marian, doi soți credincioși atașați Bisericii, fără urmași, care și-
de frunte al Timișoarei, implicat activ în mișcarea de înființare a episco-

au donat toată agoniseala de o viață pentru zidirea bisericii din Iosefin
inimosul și neobositul avocat Emanuil Ungurianu (1845-1929), enoriaș

și pentru înființarea unei școli confesionale în acest cartier timișorean,
Inițiativa acestor enoriași timișoreni a fost preluată și continuată de

predominant german.
predominant german.
Inițiativa acestor enoriași timișoreni a fost preluată și continuată de
și pentru înființarea unei școli confesionale în acest cartier timișorean,

inimosul și neobositul avocat Emanuil Ungurianu (1845-1929), enoriaș
au donat toată agoniseala de o viață pentru zidirea bisericii din Iosefin

de frunte al Timișoarei, implicat activ în mișcarea de înființare a episco-
Iacob Marian, doi soți credincioși atașați Bisericii, fără urmași, care și-
piei de aici și a celor două parohii surori: Timișoara-Dacia și Timișoara-
Început bun în această direcție au pus vrednicii de pomenire Lenca și

Iosefin. Emanuil Ungurianu nu a fost căsătorit, a trăit o viață retrasă și a
edificării așezămintelor parohiale.

lăsat întreaga sa avere Episcopiei Aradului, sub a cărei jurisdicție se afla o
unui preot paroh care să fie capabil a mobiliza comunitatea în vederea

parte a Banatului, dar și „fiicelor” sale de suflet, adică celor două parohii
hiale, pentru amenajarea unei capele și, de bună seamă, pentru alegerea
pentru a căror înființare a luptat zi și noapte și pe care le-a înzestrat cu
Timișoara-Iosefin, pentru dobândirea sesiei preoțești, cantorale și paro-

toate cele necesare bunului mers al vieții bisericești. La moartea sa, foaia
frământare și de lupte pe toate fronturile pentru înființarea parohiei

eparhială „Biserica și Școala” de la Arad consemna că Emanuil Ungurianu
„Știrea”, au în spate trei decenii de intensă activitate bisericească, de

„a făcut parte din generația oamenilor sobri, cu caracter de granit, care
„Realizările de mari trăinicii naționale”, despre care relatează ziarul

au știut că progresul neamului nostru este strâns legat de Biserica noas-
culturale realizări de mari trăinicii naționale”, conchide autorul citat.

tră națională [...]. Emanuil Ungurianu își iubea Biserica și neamul [...] și
o afirmare pentru generațiile care vin și cari găsesc în aceste manifestări

Biserica noastră l-a chemat în toate corporațiunile sale până sus la con-
metropola Banatului îmbracă haină de sărbătoare, rândurile noastre sunt

gresul național bisericesc ...”5.
lizeze în forma de minunată splendoare în care o vedem azi [...]. Azi, când
Visul avocatului Emanuil Ungurianu de a vedea ridicată biserica paro-
chibzuită, printr-un gest rafinat și printr-o pricepere rară a reușit s-o rea-
hiei Timișoara-Iosefin a fost realizat după mutarea sa la Domnul (1929),
nic și necesitatea unei asemenea biserici în Iosefin, și printr-o muncă

de către harnicul preot paroh Ioan Imbroane, pe care și l-a dorit din tot
Părintele Niță Imbroane a înțeles marea sa chemare de duhov- 5 „Biserica și Școala”, Arad, anul LIII, nr. 15/7 aprilie 1929, p. 4-5.
199
200
sufletul și la alegerea căruia a participat, în calitate de președinte al con- 7 Ibidem.
6 „Biserica și Școala”, op. cit., p. 2.
mai select, în frunte cu autoritățile, reprezentanții cultelor, ai armatei, de
siliului parohial, împreună cu ceilalți membri ai acestui for de conducere.
(azi Alexandru Mocioni), în mijlocul lor fiind „tot ceea ce a avut Timișoara
Preotul Ioan Imbroane, originar din localitatea Coștei (Serbia), a or-
surile la sfânta Liturghie, mulțimea credincioșilor a umplut piața Asănești

ganizat mai întâi noua parohie, misiune deloc ușoară într-n cartier pre-
bia), format din 90 de persoane și corul parohiei Elisabetin a dat răspun-

ponderent german, a cărui populație românească, formată mai ales din
Sărbătoarea sfințirii a fost înălțătoare. Corul plugarilor din Coștei (Ser-

angajați CFR, nu făcea parte din structurile prospere ale comunității
nitoare ...”, a fost sfințită7.

timișorene.
marmoră, sculptură, tablouri religioase aranjate într-o frescă atotstăpâ-

Preot de vocație, înzestrat de Dumnezeu cu alese daruri duhovnicești,
largă, atractivă, care te reține, nu numai prin fastul unui bogat decor de
pe care le-a valorificat, ca nimeni altul, pe plan pastoral, filantropic și ad-
Maicii Domnului”, „de o rară frumusețe arhitectonică interioară, cu o naie

ministrativ-gospodăresc, Ioan Imbroane a reușit, într-un interval scurt,
8 septembrie 1936, zi „de o rară solemnitate”6, în care biserica „Nașterea

să amenajeze capela parohială necesară oficierii sfintelor slujbe până la
Ostenelile preotului paroh Ioan Imbroane au fost răsplătite în data de

sfințirea bisericii. A depus, apoi, sume considerabile de bani în fondul
multă dăruire, a păstorit-o.

special de zidire a lăcașului de cult, a organizat concerte și festivaluri în
filantropică „Sfânta Maria” a femeilor ortodoxe din parohia pe care, cu

scopul colectării de fonduri bisericești, a intensificat legăturile cu inte-
pus bazele corului parohial „Doina Banatului” și a constituit Societatea

lectualii urbei de pe Bega și i-a implicat în această acțiune de susținere
beneficiau de consultații gratuite din partea unor medici credincioși, a

a eforturilor de ridicare a bisericii, așa cum a procedat, de altfel și cu
înființat un dispensar medical pentru enoriașii cu venituri modeste care

reprezentanții autorităților locale de stat, prefectura, primăria și băncile,
(parohială) cu o sală de festivități având capacitatea de 150 de locuri, a

contribuind cu sume apreciabile pentru ridicarea monumentalei biserici
După ce a reușit să edifice în numai doi ani masiva Casă culturală

din Iosefin.
din Iosefin.
După ce a reușit să edifice în numai doi ani masiva Casă culturală
contribuind cu sume apreciabile pentru ridicarea monumentalei biserici

(parohială) cu o sală de festivități având capacitatea de 150 de locuri, a
reprezentanții autorităților locale de stat, prefectura, primăria și băncile,

înființat un dispensar medical pentru enoriașii cu venituri modeste care
a eforturilor de ridicare a bisericii, așa cum a procedat, de altfel și cu

beneficiau de consultații gratuite din partea unor medici credincioși, a
lectualii urbei de pe Bega și i-a implicat în această acțiune de susținere

pus bazele corului parohial „Doina Banatului” și a constituit Societatea
scopul colectării de fonduri bisericești, a intensificat legăturile cu inte-

filantropică „Sfânta Maria” a femeilor ortodoxe din parohia pe care, cu
special de zidire a lăcașului de cult, a organizat concerte și festivaluri în

multă dăruire, a păstorit-o.
sfințirea bisericii. A depus, apoi, sume considerabile de bani în fondul

Ostenelile preotului paroh Ioan Imbroane au fost răsplătite în data de
să amenajeze capela parohială necesară oficierii sfintelor slujbe până la

8 septembrie 1936, zi „de o rară solemnitate”6, în care biserica „Nașterea
ministrativ-gospodăresc, Ioan Imbroane a reușit, într-un interval scurt,

Maicii Domnului”, „de o rară frumusețe arhitectonică interioară, cu o naie
pe care le-a valorificat, ca nimeni altul, pe plan pastoral, filantropic și ad-

largă, atractivă, care te reține, nu numai prin fastul unui bogat decor de
Preot de vocație, înzestrat de Dumnezeu cu alese daruri duhovnicești,

marmoră, sculptură, tablouri religioase aranjate într-o frescă atotstăpâ-
timișorene.
nitoare ...”, a fost sfințită7.
angajați CFR, nu făcea parte din structurile prospere ale comunității

Sărbătoarea sfințirii a fost înălțătoare. Corul plugarilor din Coștei (Ser-
ponderent german, a cărui populație românească, formată mai ales din

bia), format din 90 de persoane și corul parohiei Elisabetin a dat răspun-
ganizat mai întâi noua parohie, misiune deloc ușoară într-n cartier pre-
surile la sfânta Liturghie, mulțimea credincioșilor a umplut piața Asănești
Preotul Ioan Imbroane, originar din localitatea Coștei (Serbia), a or-

(azi Alexandru Mocioni), în mijlocul lor fiind „tot ceea ce a avut Timișoara
siliului parohial, împreună cu ceilalți membri ai acestui for de conducere.

mai select, în frunte cu autoritățile, reprezentanții cultelor, ai armatei, de
sufletul și la alegerea căruia a participat, în calitate de președinte al con-

6 „Biserica și Școala”, op. cit., p. 2.
7 Ibidem.
200
201
8 Ibidem. la cei mai de seamă intelectuali până la cei mai umili credincioși”8.
Ecourile impresionantei sărbători din Iosefinul timișorean s-au făcut
auzite până la Sibiu și la București, până la Chișinău și la Cernăuți, de
unde au venit telegrame cu emoționante mesaje de felicitare, care se păs-
trează în arhiva parohiei.
Așadar, sărbătorind acum 80 de ani de la acest moment istoric. Cei
de azi, precum și cei ce vin după noi, sunt datori cu recunoștință față de
ctitorii, miluitorii și binefăcătorii bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a
parohiei Timișoara Iosefin, între care la loc de frunte îi pomenim pe Len-
ca și pe Iacob Marian, pe Emanuil Ungurianu și pe arhitectul Victor Vlad,
pe pictorii Ioachim Miloia și Catul Bogdan, pe sculptorii Traian Novac și
Ștefan Gajo, dar mai ales pe preotul Ioan Imbroane, căruia se cuvin „cin-
ste și laude”, pentru că „muncind cu scop moral, a sacrificat timp prețios,
pentru a da orașului și credincioșilor hrana morală, exteriorizată prin
lăcașul construit”, consemnează un participant la sfințire în „Cartea de
Aur” a parohiei.
Aur” a parohiei.
lăcașul construit”, consemnează un participant la sfințire în „Cartea de
pentru a da orașului și credincioșilor hrana morală, exteriorizată prin
ste și laude”, pentru că „muncind cu scop moral, a sacrificat timp prețios,
Ștefan Gajo, dar mai ales pe preotul Ioan Imbroane, căruia se cuvin „cin-
pe pictorii Ioachim Miloia și Catul Bogdan, pe sculptorii Traian Novac și
ca și pe Iacob Marian, pe Emanuil Ungurianu și pe arhitectul Victor Vlad,
parohiei Timișoara Iosefin, între care la loc de frunte îi pomenim pe Len-
ctitorii, miluitorii și binefăcătorii bisericii „Nașterea Maicii Domnului” a
de azi, precum și cei ce vin după noi, sunt datori cu recunoștință față de
Așadar, sărbătorind acum 80 de ani de la acest moment istoric. Cei
trează în arhiva parohiei.
unde au venit telegrame cu emoționante mesaje de felicitare, care se păs-
auzite până la Sibiu și la București, până la Chișinău și la Cernăuți, de
Ecourile impresionantei sărbători din Iosefinul timișorean s-au făcut
la cei mai de seamă intelectuali până la cei mai umili credincioși”8. 8 Ibidem.
201
„BISERICA ȘI ȘCOALA”
205
întemeiere, publicată în revista „Biserica și Școala“, Arad, nr. 8-9 / noiembrie 1995, p.3.
* Cuvântare ținută în sala festivă a seminarului cu prilejul aniversării a 130 de ani de la
ce au contribuit substanțial la îmbunătățirea nivelului vieții religioase și

de mare valoare, dar și lucrări de pedagogie, istorie, literatură și folclor,
Seminarul Teologic „Ioan Popasu“
și culturală în care au fost tipărite o serie de manuale și opere teologice
- 130 de ani de la înființare 1*
laică din acest colț de țară, a devenit o adevărată citadelă bisericească
Caransebeșul a devenit cel mai important focar de cultură teologică și
atât de strâns legate de cele ale obștei românești. Astfel, în scurt timp, Școala noastră teologică, întemeiată de vrednicul de pomenire episcop
slujba școlii și a formării unor preoți atașați Bisericii și intereselor ei, Ioan Popasu, sărbătorește, așadar, 130 de ani de activitate teologică
Graz etc. Odată întorși acasă, și-au pus toate cunoștințele dobândite în neîntreruptă aici, la Caransebeș. În viața oricărei instituții, un asemenea
prestigiu, precum Cernăuți, Viena, Lipsca (Leipzig), Erlangen-Nὕrnberg, moment constituie, desigur, o piatră de hotar, un popas cucernic, în fața
bine pregătiți, trimiși de Popasu să studieze Teologia la Universități de căruia trebuie sa te oprești, să te închini cu pietate, cu admirație și cu
Activitatea acestor „întâi chemați“ va fi continuată de profesori foarte respect și să iei pildă pentru viitor.
și volume de predici. Izvorât din dragostea nețărmuită față de Biserică și de Neam
emancipare bisericească, dar și ca autori de lucrări originale, traduceri a episcopului restaurator mai înainte pomenit, care, cu mintea sa
activitate pastorală, teologică și culturală, remarcându-se în lupta de înțeleaptă, a întrezărit importanța unui asemenea așezământ, „căci
Ghilad și Mihail Velcean, preot în Dognecea. Ambii au desfășurat o bogată națiunea noastră română fără școală nu are viitor, că fără școală nu ie
profesor la secția românească a Institutului teologic din Vârșeț și preot la mântuire, nu ie fericire“ - spunea el - Institutul teologic caransebeșan -
data de 1 noiembrie 1865, având doar doi profesori: George Peștean, fost multă vreme singura școală superioară din Banat - și-a deschis porțile la
multă vreme singura școală superioară din Banat - și-a deschis porțile la data de 1 noiembrie 1865, având doar doi profesori: George Peștean, fost
mântuire, nu ie fericire“ - spunea el - Institutul teologic caransebeșan - profesor la secția românească a Institutului teologic din Vârșeț și preot la
națiunea noastră română fără școală nu are viitor, că fără școală nu ie Ghilad și Mihail Velcean, preot în Dognecea. Ambii au desfășurat o bogată
înțeleaptă, a întrezărit importanța unui asemenea așezământ, „căci activitate pastorală, teologică și culturală, remarcându-se în lupta de
a episcopului restaurator mai înainte pomenit, care, cu mintea sa emancipare bisericească, dar și ca autori de lucrări originale, traduceri
Izvorât din dragostea nețărmuită față de Biserică și de Neam și volume de predici.
respect și să iei pildă pentru viitor. Activitatea acestor „întâi chemați“ va fi continuată de profesori foarte
căruia trebuie sa te oprești, să te închini cu pietate, cu admirație și cu bine pregătiți, trimiși de Popasu să studieze Teologia la Universități de
moment constituie, desigur, o piatră de hotar, un popas cucernic, în fața prestigiu, precum Cernăuți, Viena, Lipsca (Leipzig), Erlangen-Nὕrnberg,
neîntreruptă aici, la Caransebeș. În viața oricărei instituții, un asemenea Graz etc. Odată întorși acasă, și-au pus toate cunoștințele dobândite în
Ioan Popasu, sărbătorește, așadar, 130 de ani de activitate teologică slujba școlii și a formării unor preoți atașați Bisericii și intereselor ei,
Școala noastră teologică, întemeiată de vrednicul de pomenire episcop atât de strâns legate de cele ale obștei românești. Astfel, în scurt timp,
Caransebeșul a devenit cel mai important focar de cultură teologică și
laică din acest colț de țară, a devenit o adevărată citadelă bisericească
și culturală în care au fost tipărite o serie de manuale și opere teologice
- 130 de ani de la înființare 1*
de mare valoare, dar și lucrări de pedagogie, istorie, literatură și folclor,
Seminarul Teologic „Ioan Popasu“ ce au contribuit substanțial la îmbunătățirea nivelului vieții religioase și
* Cuvântare ținută în sala festivă a seminarului cu prilejul aniversării a 130 de ani de la
întemeiere, publicată în revista „Biserica și Școala“, Arad, nr. 8-9 / noiembrie 1995, p.3.
205
206
put să se împuțineze, centrul de greutate mutându-se la Timișoara. Unii

culturale a preoților, a învățătorilor și, în general, a tuturor credincioșilor
schimbări, rodnica activitate teologică și culturală din Caransebeș a înce-

ortodocși români bănățeni.
cu o durată de 2 ani, funcționează până în anul 1980. Odată cu aceste

Cuvine-se dar, la acest minunat popas aniversar, să ne aducem aminte
ne de sine stătător, cu o durată de 5 ani, iar Școala de cântăreți bisericești,

și să pomenim cu aleasă recunoștință pe protosinghelul Iosif Iuliu Olariu,
bisericești cu o durată de 5 ani. În anul școlar 1976-1977, seminarul rămâ-

primul bănățean doctor în Teologie, autorul atâtor lucrări de referință
apoi, în anul școlar 1955-1956, în Seminar teologic și Școală de cântăreți

pentru Teologia românească, pe dr. H. C. Filaret Musta, care a lăsat epar-
din țară, Școala de cântăreți bisericești cu durata de 2 ani, transformată

hiei întreaga avere pentru acordarea de burse tinerilor teologi, pe pre-
schimb, a luat naștere aici, ca și în alte centre cu vechi tradiții bisericești

otul prof. Petru Barbu, cunoscut pentru manualele de religie destinate
Academia teologică din Caransebeș a fost desființată în anul 1949. În

învățământului primar și secundar, dar și pentru dârzenia cu care a apă-
mânească.
rat cauza românismului într-o vreme când Banatul se găsea sub stăpâni-
Ortodoxe Române, rămânând și astăzi lucrări de referință în Teologia ro-

re străină, fapt care i-a adus pensionarea forțată în anul 1908, pe proto-
dezvoltarea studiilor biblice, sistematice, istorice și practice ale Bisericii

popul Andrei Ghidiu, pe preoții profesori Gheorghe Petrescu și Antoniu
și de după al doilea război mondial, au adus o contribuție de seamă la

Sequens, Dumitru Cioloca, Vasile Loichiță și pe mulți alții. Toți au fost
cate în revista „Altarul Banatului“ și aceasta chiar în anii grei din timpul
mari teologi și oameni de cultură, dar și luptători pentru drepturile ro-
alele, monografiile și studiile lor, de certă valoare teologică, unele publi-

mânilor, făuritori și participanți la Marea Unire de la Alba Iulia.
activitate didactică și publicistică a vrednicilor înaintași. Cărțile, manu-

În anul 1924, Adunarea Eparhială de la Caransebeș a hotărât ridicarea
colae Corneanu, viitorul mitropolit al Banatului, au continuat strălucita

Institutului teologic la rangul de Academie teologică, cu patru ani de stu-
suioc, Petru Rezuș, Mircea Chialda, Marcu Bănescu și diaconul prof. Ni-
diu, însă, din cauza lipsei de profesori, această hotărâre a fost materiali-
Profesorii Academiei teologice: Iova Firca, Ștefan Pop, Laurențiu Bu-

zată abia în anul școlar 1927-1928.
zată abia în anul școlar 1927-1928.

Profesorii Academiei teologice: Iova Firca, Ștefan Pop, Laurențiu Bu-
diu, însă, din cauza lipsei de profesori, această hotărâre a fost materiali-
suioc, Petru Rezuș, Mircea Chialda, Marcu Bănescu și diaconul prof. Ni-
Institutului teologic la rangul de Academie teologică, cu patru ani de stu-

colae Corneanu, viitorul mitropolit al Banatului, au continuat strălucita
În anul 1924, Adunarea Eparhială de la Caransebeș a hotărât ridicarea

activitate didactică și publicistică a vrednicilor înaintași. Cărțile, manu-
mânilor, făuritori și participanți la Marea Unire de la Alba Iulia.

alele, monografiile și studiile lor, de certă valoare teologică, unele publi-
mari teologi și oameni de cultură, dar și luptători pentru drepturile ro-

cate în revista „Altarul Banatului“ și aceasta chiar în anii grei din timpul
Sequens, Dumitru Cioloca, Vasile Loichiță și pe mulți alții. Toți au fost

și de după al doilea război mondial, au adus o contribuție de seamă la
popul Andrei Ghidiu, pe preoții profesori Gheorghe Petrescu și Antoniu

dezvoltarea studiilor biblice, sistematice, istorice și practice ale Bisericii
re străină, fapt care i-a adus pensionarea forțată în anul 1908, pe proto-
Ortodoxe Române, rămânând și astăzi lucrări de referință în Teologia ro-
rat cauza românismului într-o vreme când Banatul se găsea sub stăpâni-
mânească.
învățământului primar și secundar, dar și pentru dârzenia cu care a apă-

Academia teologică din Caransebeș a fost desființată în anul 1949. În
otul prof. Petru Barbu, cunoscut pentru manualele de religie destinate

schimb, a luat naștere aici, ca și în alte centre cu vechi tradiții bisericești
hiei întreaga avere pentru acordarea de burse tinerilor teologi, pe pre-

din țară, Școala de cântăreți bisericești cu durata de 2 ani, transformată
pentru Teologia românească, pe dr. H. C. Filaret Musta, care a lăsat epar-

apoi, în anul școlar 1955-1956, în Seminar teologic și Școală de cântăreți
primul bănățean doctor în Teologie, autorul atâtor lucrări de referință

bisericești cu o durată de 5 ani. În anul școlar 1976-1977, seminarul rămâ-
și să pomenim cu aleasă recunoștință pe protosinghelul Iosif Iuliu Olariu,

ne de sine stătător, cu o durată de 5 ani, iar Școala de cântăreți bisericești,
Cuvine-se dar, la acest minunat popas aniversar, să ne aducem aminte

cu o durată de 2 ani, funcționează până în anul 1980. Odată cu aceste
ortodocși români bănățeni.

schimbări, rodnica activitate teologică și culturală din Caransebeș a înce-
culturale a preoților, a învățătorilor și, în general, a tuturor credincioșilor

put să se împuțineze, centrul de greutate mutându-se la Timișoara. Unii
206
207
dintre profesorii Academiei teologice, Zeno Muntean și Constantin Vladu,
au activat la Seminar până la pensionare. Rândurile lor au fost îmbogățite
cu profesori noi, cei mai mulți doctoranzi în Teologie, autori a numeroase
lucrări de specialitate, publicate în revista „Mitropolia Banatului“ și în
revistele centrale bisericești. Amintim aici pe profesorul Traian Seviciu,
astăzi Preasfințitul Episcop Timotei al Aradului, pe preoții profesori Ioan
Teodorovici, Dumitru Abrudan, Silviu Anuichi, Sorin Cosma, Vasile Mun-
tean, Dorel Pogan, Valer Bel ș.a.
Nu putem încheia aceste puține rânduri fără a preciza că această
Școală teologică a format de-a lungul anilor zeci de generații de tineri
cu dragoste de carte, dornici să cunoască și să aprofundeze învățătura
de Neamul nostru românesc.

Bisericii noastre, care au devenit preoți de parohie sau au ajuns la mari
în sufletele elevilor credința în Dumnezeu și dragostea față de Biserică și

demnități în viață: doctori în Teologie, consilieri eparhiali și mitropoli-
Școala, încredințându-ne că vor urma pilda foștilor profesori și vor sădi

tani, protopopi, profesori de seminar și profesori universitari. Numele
se confruntă două dintre instituțiile fundamentale ale țării: Biserica și

tuturor - profesori și elevi - au intrat astfel, pentru totdeauna, în cartea de
această școală se străduiesc să răspundă la toate problemele cu care

aur a Bisericii noastre bănățene.
Părinții profesori, doamnele și domnii profesori care ostenesc astăzi în

După anul 1989, Seminarul teologic a primit numele întemeieto-
promovare a vieții duhovnicești și culturale din Eparhia Caransebeșului.

rului său și, prin integrarea în rețeaua Ministerului Învățământului, a
nia aceleiași tradiții statornicite de înaintași, în slujba acelorași idei de

fost numit Seminarul teologic liceal „Ioan Popasu“. El va rămâne pe li-
fost numit Seminarul teologic liceal „Ioan Popasu“. El va rămâne pe li-

nia aceleiași tradiții statornicite de înaintași, în slujba acelorași idei de
rului său și, prin integrarea în rețeaua Ministerului Învățământului, a

promovare a vieții duhovnicești și culturale din Eparhia Caransebeșului.
După anul 1989, Seminarul teologic a primit numele întemeieto-

Părinții profesori, doamnele și domnii profesori care ostenesc astăzi în
aur a Bisericii noastre bănățene.

această școală se străduiesc să răspundă la toate problemele cu care
tuturor - profesori și elevi - au intrat astfel, pentru totdeauna, în cartea de

se confruntă două dintre instituțiile fundamentale ale țării: Biserica și
tani, protopopi, profesori de seminar și profesori universitari. Numele

Școala, încredințându-ne că vor urma pilda foștilor profesori și vor sădi
demnități în viață: doctori în Teologie, consilieri eparhiali și mitropoli-

în sufletele elevilor credința în Dumnezeu și dragostea față de Biserică și
Bisericii noastre, care au devenit preoți de parohie sau au ajuns la mari

de Neamul nostru românesc.
cu dragoste de carte, dornici să cunoască și să aprofundeze învățătura

Școală teologică a format de-a lungul anilor zeci de generații de tineri
Nu putem încheia aceste puține rânduri fără a preciza că această
tean, Dorel Pogan, Valer Bel ș.a.
Teodorovici, Dumitru Abrudan, Silviu Anuichi, Sorin Cosma, Vasile Mun-
astăzi Preasfințitul Episcop Timotei al Aradului, pe preoții profesori Ioan
revistele centrale bisericești. Amintim aici pe profesorul Traian Seviciu,
lucrări de specialitate, publicate în revista „Mitropolia Banatului“ și în
cu profesori noi, cei mai mulți doctoranzi în Teologie, autori a numeroase
au activat la Seminar până la pensionare. Rândurile lor au fost îmbogățite
dintre profesorii Academiei teologice, Zeno Muntean și Constantin Vladu,
207
208
* „Biserica și Școala”, Arad, nr. 1/ianuarie 1998, p. 3.
N. Petrescu (în curs de apariție). Datorită substanțialei sale activități pu-

și coautor la Manualul de catehetică pentru seminarii, alături de pr. prof.
volumului de cateheze: Cuvinte ale dreptei credințe, Arad, 1992, (517 p.)
Un nou doctor în Teologie: preotul profesor Sorin Cosma*
rii de Jos și Caransebeșului. De asemenea, Preacucernicia Sa este autorul
Arhiepiscopiei Craiovei, al episcopiilor Aradului, Oradiei, Buzăului, Dună-
teologică”) şi „Îndrumătorul bisericesc” al Arhiepiscopiei Timișoarei, al
Joi, 18 decembrie 1997, la Facultatea de Teologie din București a avut
graful Român”, „Biserica și Școala”, „Foaia Diecezană”, „Învierea”, („Revista
loc susținerea publică a tezei de doctorat: Cumpătarea în etica filozofică
Teologică”), „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Mitropolia Olteniei”, „Tele-
antică și în morala creștină (o încercare de sofrologie), în urma căreia
polia Banatului” („Altarul Banatului”), „Mitropolia Ardealului” („Revista
preotului Sorin Cosma, profesor la Seminarul teologic din Caransebeș, i-a
cele eparhiale: „Studii Teologice”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Mitro-
fost conferit înaltul titlu de doctor în Teologie.
lecții de religie și studii, publicate în revistele centrale bisericești și în
Comisia examinatoare, formată din: pr. prof. dr. Constantin Cornițescu,
Cosma a elaborat numeroase articole, recenzii, note, comentarii, cateheze,
decanul facultății, președinte, pr. prof. dr. Dumitru Radu, coordonator
În perioada cursurilor de doctorat și după încheierea lor, părintele
științific, pr. prof. dr. Ioan Ică, arhid. prof. dr. Constantin Voicu și prof. dr.
anilor de studii.
Remus Rus, a apreciat că această lucrare întrunește toate condițiile regu-
căreia și-a pus toată zestrea teologică și culturală dobândită de-a lungul
lamentare pentru a fi acceptată ca teză de doctorat în Teologie și, după
numit profesor la străvechea Școală teologică din Caransebeș, în slujba
susținere, a fost declarată admisă.
(1961-1964) la Facultatea de Teologie din București. În anul 1964 a fost
Preotul profesor Sorin Cosma s-a născut la 28 iulie 1939, în localita-
mat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și cursurile de doctorat la zi
tea Hălmagiu și, după absolvirea Liceului „Moise Nicoară” din Arad, a ur-
tea Hălmagiu și, după absolvirea Liceului „Moise Nicoară” din Arad, a ur-
mat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și cursurile de doctorat la zi
Preotul profesor Sorin Cosma s-a născut la 28 iulie 1939, în localita-
(1961-1964) la Facultatea de Teologie din București. În anul 1964 a fost
susținere, a fost declarată admisă.
numit profesor la străvechea Școală teologică din Caransebeș, în slujba
lamentare pentru a fi acceptată ca teză de doctorat în Teologie și, după
căreia și-a pus toată zestrea teologică și culturală dobândită de-a lungul
Remus Rus, a apreciat că această lucrare întrunește toate condițiile regu-
anilor de studii.
științific, pr. prof. dr. Ioan Ică, arhid. prof. dr. Constantin Voicu și prof. dr.
În perioada cursurilor de doctorat și după încheierea lor, părintele
decanul facultății, președinte, pr. prof. dr. Dumitru Radu, coordonator
Cosma a elaborat numeroase articole, recenzii, note, comentarii, cateheze,
Comisia examinatoare, formată din: pr. prof. dr. Constantin Cornițescu,
lecții de religie și studii, publicate în revistele centrale bisericești și în
fost conferit înaltul titlu de doctor în Teologie.
cele eparhiale: „Studii Teologice”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Mitro-
preotului Sorin Cosma, profesor la Seminarul teologic din Caransebeș, i-a
polia Banatului” („Altarul Banatului”), „Mitropolia Ardealului” („Revista
antică și în morala creștină (o încercare de sofrologie), în urma căreia
Teologică”), „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Mitropolia Olteniei”, „Tele-
loc susținerea publică a tezei de doctorat: Cumpătarea în etica filozofică
graful Român”, „Biserica și Școala”, „Foaia Diecezană”, „Învierea”, („Revista
Joi, 18 decembrie 1997, la Facultatea de Teologie din București a avut
teologică”) şi „Îndrumătorul bisericesc” al Arhiepiscopiei Timișoarei, al
Arhiepiscopiei Craiovei, al episcopiilor Aradului, Oradiei, Buzăului, Dună-
rii de Jos și Caransebeșului. De asemenea, Preacucernicia Sa este autorul
volumului de cateheze: Cuvinte ale dreptei credințe, Arad, 1992, (517 p.)
și coautor la Manualul de catehetică pentru seminarii, alături de pr. prof. Un nou doctor în Teologie: preotul profesor Sorin Cosma*
N. Petrescu (în curs de apariție). Datorită substanțialei sale activități pu-
* „Biserica și Școala”, Arad, nr. 1/ianuarie 1998, p. 3.
208
209
blicistice, a fost cooptat în colectivul de redacție al revistei „Mitropolia
Banatului” („Altarul Banatului”) și al „Foii Diecezane” din Caransebeș, iar
pentru activitatea sa didactică de excepție a fost hirotesit întru iconom
stavrofor (1983).
și pe care o așteptăm, cu justificată nerăbdare, în librării.

Teza de doctorat (mss. dact. 210 p.), se deschide cu Introducerea, În
valoare teologică și științifică, care va îmbogăți literatura de specialitate

căutarea sophrosynei și cuprinde 11 capitole mari:
ografiei folosite ne întărește convingerea că avem în față o operă de certă

Noțiunea și înțelesurile virtuții cumpătării;
timp de jumătate de veac” (R. Rus). O parcurgere, chiar și sumară, a bibli-

Virtutea cumpătării în gândirea religioasă precreștină (chinezi, egip-
cratice eliberate de dominația totalitarismului gregar care a oprimat-o

teni, indieni, greci, religiile de mistere);
proces de căutare a unei noi identități în contextul unor structuri demo-

Virtutea cumpătării în gândirea filozofică greacă precreștină (filosofia
sebit de actuală astăzi „când societatea noastră se află într-un dureros

și etica melesiană, Pythagoras, Heraclit din Efes, Democrit, Protagoras,
până acum într-o viziune unitară, interdisciplinară” (I. Ică) și este deo-
Socrate, Platon, Aristotel, stoicismul, Epicur, Filon din Alexandria);
umple „un gol în Teologia și filosofia românească, tema nefiind abordată

Virtutea cumpătării în Sfânta Scriptură;
această lucrare este „de real folos pentru Teologia Morală” (C. Voicu),
Virtutea cumpătării în gândirea patristică;
De aceeași părere sunt de fapt și ceilalți coreferenți, care arată că

Cumpătarea și virtuțile teologice;
referatul profesorului coordonator.

Păcatele împotriva cumpătării;
rită, atât pentru morala creștină, cât și pentru etica filosofică”, precizează
Terapeutica maladiilor cumpătării;
vitae încheie această lucrare care va fi o „carte de referință în tema urmă-

Superioritatea cumpătării ca virtute morală creștină;
Virtutea cumpătării în imagini. Concluziile, bibliografia și curriculum

Virtutea cumpătării – ideal al educației și al bunelor maniere;
Virtutea cumpătării – ideal al educației și al bunelor maniere;

Virtutea cumpătării în imagini. Concluziile, bibliografia și curriculum
Superioritatea cumpătării ca virtute morală creștină;

vitae încheie această lucrare care va fi o „carte de referință în tema urmă-
Terapeutica maladiilor cumpătării;

rită, atât pentru morala creștină, cât și pentru etica filosofică”, precizează
Păcatele împotriva cumpătării;

referatul profesorului coordonator.
Cumpătarea și virtuțile teologice;

De aceeași părere sunt de fapt și ceilalți coreferenți, care arată că
Virtutea cumpătării în gândirea patristică;

această lucrare este „de real folos pentru Teologia Morală” (C. Voicu),
Virtutea cumpătării în Sfânta Scriptură;

umple „un gol în Teologia și filosofia românească, tema nefiind abordată
Socrate, Platon, Aristotel, stoicismul, Epicur, Filon din Alexandria);

până acum într-o viziune unitară, interdisciplinară” (I. Ică) și este deo-
și etica melesiană, Pythagoras, Heraclit din Efes, Democrit, Protagoras,

sebit de actuală astăzi „când societatea noastră se află într-un dureros
Virtutea cumpătării în gândirea filozofică greacă precreștină (filosofia

proces de căutare a unei noi identități în contextul unor structuri demo-
teni, indieni, greci, religiile de mistere);

cratice eliberate de dominația totalitarismului gregar care a oprimat-o
Virtutea cumpătării în gândirea religioasă precreștină (chinezi, egip-

timp de jumătate de veac” (R. Rus). O parcurgere, chiar și sumară, a bibli-
Noțiunea și înțelesurile virtuții cumpătării;

ografiei folosite ne întărește convingerea că avem în față o operă de certă
căutarea sophrosynei și cuprinde 11 capitole mari:

valoare teologică și științifică, care va îmbogăți literatura de specialitate
Teza de doctorat (mss. dact. 210 p.), se deschide cu Introducerea, În

și pe care o așteptăm, cu justificată nerăbdare, în librării.
stavrofor (1983).
pentru activitatea sa didactică de excepție a fost hirotesit întru iconom
Banatului” („Altarul Banatului”) și al „Foii Diecezane” din Caransebeș, iar
blicistice, a fost cooptat în colectivul de redacție al revistei „Mitropolia
209
„ZIARUL LUMINA”
„ZIARUL LUMINA”
213
seria regională, Ediția de Banat, p. 16.
* Ziarul „Lumina”, București, sâmbătă, 16 iulie 2011, nr. 163, nr. 163 (1967), anul II,
la data de 24 decembrie 1923.

pentru ostenelile depuse, adresându-i o frumoasă scrisoare de apreciere,
Viaţa preotului Ioan Imbroane,
ligios” al elevelor din clasele I-VIII, episcopul Ioan I. Papp îl răsplăteşte
ctitorul parohiei Timişoara-Iosefin.
dreptul de a purta „brâu roşu”. Mai târziu, când înfiinţează „Cercul re- Portretul unui vrednic slujitor al lui Hristos*1
scopul Ioan I. Papp îi acordă preotului Imbroane rangul de iconom, cu
Ca urmare a faptelor bune săvârşite pentru educaţia tineretului, epi- Preotul Ioan Imbroane s-a născut la 3 septembrie 1890, în localitatea
pelă în sala festivă a şcolii. Coştei, protopopiatul Vârşeţ, comitatul Timiş, din părinţi agricultori, Eva
cească. Astfel, cu ajutorul comitetului şcolar al liceului amenajează o ca- şi Ilia (Ilie). A frecventat cursurile liceale la Biserica Albă (Coşteiul şi Bi-
Timişoara, unde va desfăşura o rodnică activitate didactică şi duhovni- serica Albă fac parte astăzi din Banatul sârbesc, Serbia) şi Braşov, apoi s-a
iulie 1922, îl propune în postul de profesor la Liceul „Carmen Sylva” din înscris la Institutul Teologic din Caransebeş (1910-1913).
Consistoriul din Arad (Consiliul Eparhial, n.n.), în şedinţa sa din 14/27 După absolvirea institutului, s-a căsătorit cu Victoria Scioponi şi a fost
la Timişoara pentru a fi profesor de religie. numit preot la Rusca Montană, Episcopia Caransebeşului. Episcopul Mi-
nerii jurământului. Nu la mult timp după aceasta, Ioan Imbroane a venit ron Cristea l-a hirotonit diacon şi preot în zilele de 26 şi 27 aprilie 1914,
garda naţională română şi să se ocupe de îndătinata ceremonie a depu- după care a şi fost instalat ca preot paroh.
vrednicul preot militar Ioan Imbroane din Rusca Montană să organizeze
diale, Consiliul Naţional Român, secţia Caransebeş, l-a încredinţat pe Preot militar pe frontul italian
înrolat şi trimis pe frontul italian. La sfârşitul primei conflagraţii mon- Izbucnind însă Primul Război Mondial, preotul Ioan Imbroane a fost
Izbucnind însă Primul Război Mondial, preotul Ioan Imbroane a fost înrolat şi trimis pe frontul italian. La sfârşitul primei conflagraţii mon-
Preot militar pe frontul italian diale, Consiliul Naţional Român, secţia Caransebeş, l-a încredinţat pe
vrednicul preot militar Ioan Imbroane din Rusca Montană să organizeze
după care a şi fost instalat ca preot paroh. garda naţională română şi să se ocupe de îndătinata ceremonie a depu-
ron Cristea l-a hirotonit diacon şi preot în zilele de 26 şi 27 aprilie 1914, nerii jurământului. Nu la mult timp după aceasta, Ioan Imbroane a venit
numit preot la Rusca Montană, Episcopia Caransebeşului. Episcopul Mi- la Timişoara pentru a fi profesor de religie.
După absolvirea institutului, s-a căsătorit cu Victoria Scioponi şi a fost Consistoriul din Arad (Consiliul Eparhial, n.n.), în şedinţa sa din 14/27
înscris la Institutul Teologic din Caransebeş (1910-1913). iulie 1922, îl propune în postul de profesor la Liceul „Carmen Sylva” din
serica Albă fac parte astăzi din Banatul sârbesc, Serbia) şi Braşov, apoi s-a Timişoara, unde va desfăşura o rodnică activitate didactică şi duhovni-
şi Ilia (Ilie). A frecventat cursurile liceale la Biserica Albă (Coşteiul şi Bi- cească. Astfel, cu ajutorul comitetului şcolar al liceului amenajează o ca-
Coştei, protopopiatul Vârşeţ, comitatul Timiş, din părinţi agricultori, Eva pelă în sala festivă a şcolii.
Preotul Ioan Imbroane s-a născut la 3 septembrie 1890, în localitatea Ca urmare a faptelor bune săvârşite pentru educaţia tineretului, epi-
scopul Ioan I. Papp îi acordă preotului Imbroane rangul de iconom, cu
Portretul unui vrednic slujitor al lui Hristos*1 dreptul de a purta „brâu roşu”. Mai târziu, când înfiinţează „Cercul re-
ligios” al elevelor din clasele I-VIII, episcopul Ioan I. Papp îl răsplăteşte
ctitorul parohiei Timişoara-Iosefin.
pentru ostenelile depuse, adresându-i o frumoasă scrisoare de apreciere,
Viaţa preotului Ioan Imbroane, la data de 24 decembrie 1923.
* Ziarul „Lumina”, București, sâmbătă, 16 iulie 2011, nr. 163, nr. 163 (1967), anul II,
seria regională, Ediția de Banat, p. 16.
213
214
agravat şi, la 21 februarie 1941, a trecut la Domnul, la vârsta de numai

Cronica parohiei Timișoara Iosefin menţionează că, pe lângă Cercul
Din păcate, boala care-l chinuia pe vrednicul preot Ioan Imbroane s-a
religios „Sfânta Ecaterina”, la insistenta cerere a elevelor, preotul profe-
înfiinţarea Episcopiei Timişoarei, unde devine primul consilier cultural.

sor Ioan Imbroane a înfiinţat un asemenea cerc şi pentru cursul inferior,
ciaţiei „Straja Ţării”, creată pentru educarea tineretului şi a luptat pentru

cu o activitate la fel de frumoasă.
marcat ca un foarte bun liturghisitor şi predicator. A fost membru al aso-

Datorită calităţilor sale de catehet, de pedagog şi, mai ales, de părinte
specială activităţilor necesare apropierii tinerilor de Biserică şi s-a re-

duhovnic, preotul Ioan Imbroane a devenit rapid foarte cunoscut şi cău-
filantropică Sfânta Maria, corul şi dispensarul parohial, a acordat atenţie

tat în Timişoara.
ocupat apoi de zidirea casei parohiale şi a bisericii, a înfiinţat Societatea

sfinţită la 8 aprilie 1928, unde a slujit până la ridicarea bisericii. S-a pre-
Organizarea activităţii filantropice în parohie
Ca preot paroh, Ioan Imbroane a amenajat o capelă pe raza parohiei,

Dorind a-şi îmbogăţi cunoştinţele teologice şi a cunoaşte mai îndea-
paroh al respectivei parohii, la data de 2 decembrie 1927.

proape „felul de organizare religioasă a tineretului, precum şi apostolatul
Eparhial de la Arad a aprobat alegerea preotului Ioan Imbroane ca preot

laic” în ţări ca Austria şi Germania, Ioan Imbroane obţine o bursă pentru
cată vacantă. După concursul la care au participat trei candidaţi, Consiliul

a studia şase luni în străinătate, începând cu data de 1 octombrie 1926.
avocatului Emanuil Ungurianu, a început să se organizeze şi a fost publi-

La întoarcere, a înaintat un raport cu privire la modul de organizare a
urma pilduitoarei osteneli a credincioşilor Lenca și Iacob Marian, apoi a

activităţii filantropice în parohie.
Între timp, parohia Timişoara-Principele Carol (Iosefin), înfiinţată în

Pe lângă cele de mai sus arătate, preotul profesor Ioan Imbroane a ac-
eparhiei.
tivat ca membru al „Asociaţiei clerului Andrei Şaguna”, una din conferin-
cipe la pregătirea catehetică, misionară, caritativă şi pastorală a preoţilor

ţele susţinute în cadrul acesteia fiind intitulată : „Cari sunt cauzele pen-
apreciindu-i pregătirea şi experienţa deosebită, l-a solicitat apoi să parti-

tru cari poporul nu frecventează regulat biserica?” Episcopia Aradului,
tru cari poporul nu frecventează regulat biserica?” Episcopia Aradului,

apreciindu-i pregătirea şi experienţa deosebită, l-a solicitat apoi să parti-
ţele susţinute în cadrul acesteia fiind intitulată : „Cari sunt cauzele pen-
cipe la pregătirea catehetică, misionară, caritativă şi pastorală a preoţilor
tivat ca membru al „Asociaţiei clerului Andrei Şaguna”, una din conferin-

eparhiei.
Pe lângă cele de mai sus arătate, preotul profesor Ioan Imbroane a ac-
Între timp, parohia Timişoara-Principele Carol (Iosefin), înfiinţată în
activităţii filantropice în parohie.

urma pilduitoarei osteneli a credincioşilor Lenca și Iacob Marian, apoi a
La întoarcere, a înaintat un raport cu privire la modul de organizare a

avocatului Emanuil Ungurianu, a început să se organizeze şi a fost publi-
a studia şase luni în străinătate, începând cu data de 1 octombrie 1926.

cată vacantă. După concursul la care au participat trei candidaţi, Consiliul
laic” în ţări ca Austria şi Germania, Ioan Imbroane obţine o bursă pentru

Eparhial de la Arad a aprobat alegerea preotului Ioan Imbroane ca preot
proape „felul de organizare religioasă a tineretului, precum şi apostolatul

paroh al respectivei parohii, la data de 2 decembrie 1927.
Dorind a-şi îmbogăţi cunoştinţele teologice şi a cunoaşte mai îndea-

Ca preot paroh, Ioan Imbroane a amenajat o capelă pe raza parohiei,
sfinţită la 8 aprilie 1928, unde a slujit până la ridicarea bisericii. S-a pre-
ocupat apoi de zidirea casei parohiale şi a bisericii, a înfiinţat Societatea Organizarea activităţii filantropice în parohie
tat în Timişoara.
filantropică Sfânta Maria, corul şi dispensarul parohial, a acordat atenţie
duhovnic, preotul Ioan Imbroane a devenit rapid foarte cunoscut şi cău-

specială activităţilor necesare apropierii tinerilor de Biserică şi s-a re-
Datorită calităţilor sale de catehet, de pedagog şi, mai ales, de părinte

marcat ca un foarte bun liturghisitor şi predicator. A fost membru al aso-
cu o activitate la fel de frumoasă.

ciaţiei „Straja Ţării”, creată pentru educarea tineretului şi a luptat pentru
sor Ioan Imbroane a înfiinţat un asemenea cerc şi pentru cursul inferior,

înfiinţarea Episcopiei Timişoarei, unde devine primul consilier cultural.
religios „Sfânta Ecaterina”, la insistenta cerere a elevelor, preotul profe-

Din păcate, boala care-l chinuia pe vrednicul preot Ioan Imbroane s-a
Cronica parohiei Timișoara Iosefin menţionează că, pe lângă Cercul

agravat şi, la 21 februarie 1941, a trecut la Domnul, la vârsta de numai
214
215
50 de ani.
În semn de recunoștință pentru multiplele sale osteneli și realizări pe
tărâm bisericesc și cultural-național, a fost înmormântat sub altarul bise-
ricii parohiale „Nașterea Maicii Domnului”, pe care a ctitorit-o între anii
1932-1936.
1932-1936.
ricii parohiale „Nașterea Maicii Domnului”, pe care a ctitorit-o între anii
tărâm bisericesc și cultural-național, a fost înmormântat sub altarul bise-
În semn de recunoștință pentru multiplele sale osteneli și realizări pe
50 de ani.
215
216
sâmbătă, 14 ianuarie 2012, p. 16.
* Ziarul „Lumina”, București, Seria regională, Ediția de Banat, nr. 10 (2116), anul III,
rie de celebre personaje biblice (regii, profeţii, judecătorii etc.).

ţiilor componente ale urmaşilor lui Israil şi raporturile lor istorice; o se-
Contribuția „Foii Diecezane” la promovarea
despre viaţa şi faptele lui Moise în istoria poporului evreu; istoria semin-
studiilor biblice în Banat
(1886 – 1900)*1 de dr. Petru Barbu, cititorilor gazetei oferindu-li-se preţioase cunoştinţe
poartă titlul Scurtă privire în istoria Testamentului Vechi, semnat probabil
„Foaia Diecezană”, publicația oficială a Episcopiei Caransebeșului, a van, Zeno Munteanu, Mircea Chialda, Ioan David ş.a. Un asemenea serial
apărut fără întrerupere între anii 1886 și 1949 și a cuprins în pagini- Bistreanu, B. Biro Herendescianul, Aurel Iana, Nicolae Ionescu, Ioan Velo-
le sale o paletă largă de articole, studii, recenzii, date și informații din de Religie, precum : Iosif Iuliu Olariu, Petru Barbu, Petru Bizerea, Sinesiu
viața eparhiei și a Bisericii, dar și materiale cu privire la problematica de profesori de Teologie, dar și de către preoţi, de teologi şi de profesori
națională, exprimată „permanent cu moderație”, după cum scria profeso- o bună parte din studiile vizând conţinutul Vechiului Testament, semnate
rul Petru Călin în studiul său intitulat „Tiparul românesc din Caransebeș”. ţile evreieşti. În paginile acestei publicaţii au apărut (sub formă de serial)
Deşi avea rol de organ eparhial cu un program bine definit, „Foaia Die- poporului evreu sau referitoare la evenimentele ce aveau loc în comunită-
cezană” de la Caransebeş a dovedit de-a lungul apariţiei sale (începând cu articole, studii, scurte eseuri despre viaţa culturală, spiritual-religioasă a
anul 1886) că „a avut o deschidere şi spre alte orizonturi culturale, atât în Ba dimpotrivă, nu de puţine ori a inserat în paginile sale o serie de note,
plan religios [...], în orientarea învăţământului [...], cât şi ţinând la curent „permanent cu moderaţie, fără stridenţe de limbaj, şovine, ori xenofobe”.
cititorii cu felurite evenimente petrecute în Europa şi în lume. Gazeta a Abordând problematica naţională, această tematică a fost exprimată
fost dornică să lărgească orizontul cititorilor, să nu-l îngusteze la propria individualitate naţională”, menţiona acelaşi profesor în lucrarea sa.
individualitate naţională”, menţiona acelaşi profesor în lucrarea sa. fost dornică să lărgească orizontul cititorilor, să nu-l îngusteze la propria
Abordând problematica naţională, această tematică a fost exprimată cititorii cu felurite evenimente petrecute în Europa şi în lume. Gazeta a
„permanent cu moderaţie, fără stridenţe de limbaj, şovine, ori xenofobe”. plan religios [...], în orientarea învăţământului [...], cât şi ţinând la curent
Ba dimpotrivă, nu de puţine ori a inserat în paginile sale o serie de note, anul 1886) că „a avut o deschidere şi spre alte orizonturi culturale, atât în
articole, studii, scurte eseuri despre viaţa culturală, spiritual-religioasă a cezană” de la Caransebeş a dovedit de-a lungul apariţiei sale (începând cu
poporului evreu sau referitoare la evenimentele ce aveau loc în comunită- Deşi avea rol de organ eparhial cu un program bine definit, „Foaia Die-
ţile evreieşti. În paginile acestei publicaţii au apărut (sub formă de serial) rul Petru Călin în studiul său intitulat „Tiparul românesc din Caransebeș”.
o bună parte din studiile vizând conţinutul Vechiului Testament, semnate națională, exprimată „permanent cu moderație”, după cum scria profeso-
de profesori de Teologie, dar și de către preoţi, de teologi şi de profesori viața eparhiei și a Bisericii, dar și materiale cu privire la problematica
de Religie, precum : Iosif Iuliu Olariu, Petru Barbu, Petru Bizerea, Sinesiu le sale o paletă largă de articole, studii, recenzii, date și informații din
Bistreanu, B. Biro Herendescianul, Aurel Iana, Nicolae Ionescu, Ioan Velo- apărut fără întrerupere între anii 1886 și 1949 și a cuprins în pagini-
van, Zeno Munteanu, Mircea Chialda, Ioan David ş.a. Un asemenea serial „Foaia Diecezană”, publicația oficială a Episcopiei Caransebeșului, a
poartă titlul Scurtă privire în istoria Testamentului Vechi, semnat probabil
de dr. Petru Barbu, cititorilor gazetei oferindu-li-se preţioase cunoştinţe (1886 – 1900)*1
despre viaţa şi faptele lui Moise în istoria poporului evreu; istoria semin-
studiilor biblice în Banat
ţiilor componente ale urmaşilor lui Israil şi raporturile lor istorice; o se-
rie de celebre personaje biblice (regii, profeţii, judecătorii etc.). Contribuția „Foii Diecezane” la promovarea
* Ziarul „Lumina”, București, Seria regională, Ediția de Banat, nr. 10 (2116), anul III,
sâmbătă, 14 ianuarie 2012, p. 16.
216
217
despre învierea morţilor, publicat în serial de preotul B. Biro Herendes-

Un alt serial, purtând genericul Prelegere practică din Religiune, înfă-
asupra Epistolelor pastorale ale Sf. Apostol Pavel şi studiul eshatologic

ţişează sub forma planurilor de lecţie diferite episoade din Vechiul Tes-
cariu ş.a. Remarcabile sunt în acest sens interesantul studiu comparativ

tament (apoi şi din Noul Testament), precum: crearea lumii (pornind cu
ar fi: Mihaiu Juica, Ilie Pepa, Terenţiu Botta, Ioan Berariu, Nicolae Cojo-
primele capitole din Geneză), raiul cu relatarea săvârşirii primului păcat
autorii menţionaţi mai sus, şi alţi reprezentanţi ai Bisericii bănăţene, cum

de către Adam şi Eva, potopul lui Noe, patriarhii (chemarea lui Avraam,
Testament, contribuţii valoroase la elaborarea acestora având, pe lângă

Avraam şi fiul său Isaac cel jertfit). Serialul planurilor de lecţie cu subiec-
mentarii, recenzii, traduceri, meditaţii şi predici din domeniul Noului

te din Vechiul Testament continuă cu Lecţiuni de Istoria biblică pentru
„Foaia Diecezană” a găzduit în paginile sale numeroase articole, co-

şcolile medii, publicate în anul 1897 şi după 1900, importante nu numai
câteva sute” [...].

datorită cunoştinţelor biblice pe care le pun la îndemâna elevilor, ci şi da-
Numărul familiilor care pleacă ar fi după „Opiniunea” numai în oraşul Iaşi

torită faptului că subliniază diferite învăţături cu caracter religios-moral
Pe lângă aceasta, preţul drumului e redus la mai mult de jumătate [...].

şi oferă acestora elemente de natură exegetică, de istorie şi de arheologie
şi fac toate înlesnirile posibile ca toţi cei săraci să poată pleca şi cu puţin.
biblică.
din Iaşi vor pleca în America. Comitete sunt instituite pentru acest scop
sărbătorile Sfintelor Paşti (1886), un însemnat număr de familii israelite
Meditaţii şi predici din domeniul Noului Testament
apărută în nr. 13/1886, p. 8, intitulată Plecarea ovreilor: „Imediat după

Interesante sunt şi notele sau ştirile scurte de la rubrica Varietăţi
ştiri conţinând evenimente din viaţa comunităţilor evreieşti, precum cea

din cuprinsul gazetei, vizând statistici şi fenomene demografice, ca nr.
nia şi Turcia) – 250 mii” [...]. La aceeaşi rubrică sunt prezentate scurte
41/1894, p. 6, unde se dau date despre „imensa poporaţiune a conti-
eleuropaisodatta) – 5 milioane; arabii (pe insula Malta şi Creta, în Spa-

nentului după limbă şi naţionalitate”, la începutul anului 1894. Aflăm că
nii poloni şi seferazii sau jidanii spanioli, exceptând pe jidanii aşa-numiţi

„rasa semitică era de 6 milioane şi o pătrime, anume: evrei (adecă jida-
„rasa semitică era de 6 milioane şi o pătrime, anume: evrei (adecă jida-

nii poloni şi seferazii sau jidanii spanioli, exceptând pe jidanii aşa-numiţi
nentului după limbă şi naţionalitate”, la începutul anului 1894. Aflăm că

eleuropaisodatta) – 5 milioane; arabii (pe insula Malta şi Creta, în Spa-
41/1894, p. 6, unde se dau date despre „imensa poporaţiune a conti-

nia şi Turcia) – 250 mii” [...]. La aceeaşi rubrică sunt prezentate scurte
din cuprinsul gazetei, vizând statistici şi fenomene demografice, ca nr.

ştiri conţinând evenimente din viaţa comunităţilor evreieşti, precum cea
Interesante sunt şi notele sau ştirile scurte de la rubrica Varietăţi

apărută în nr. 13/1886, p. 8, intitulată Plecarea ovreilor: „Imediat după
sărbătorile Sfintelor Paşti (1886), un însemnat număr de familii israelite
Meditaţii şi predici din domeniul Noului Testament din Iaşi vor pleca în America. Comitete sunt instituite pentru acest scop
biblică.
şi fac toate înlesnirile posibile ca toţi cei săraci să poată pleca şi cu puţin.
şi oferă acestora elemente de natură exegetică, de istorie şi de arheologie

Pe lângă aceasta, preţul drumului e redus la mai mult de jumătate [...].
torită faptului că subliniază diferite învăţături cu caracter religios-moral

Numărul familiilor care pleacă ar fi după „Opiniunea” numai în oraşul Iaşi
datorită cunoştinţelor biblice pe care le pun la îndemâna elevilor, ci şi da-

câteva sute” [...].
şcolile medii, publicate în anul 1897 şi după 1900, importante nu numai

„Foaia Diecezană” a găzduit în paginile sale numeroase articole, co-
te din Vechiul Testament continuă cu Lecţiuni de Istoria biblică pentru

mentarii, recenzii, traduceri, meditaţii şi predici din domeniul Noului
Avraam şi fiul său Isaac cel jertfit). Serialul planurilor de lecţie cu subiec-
Testament, contribuţii valoroase la elaborarea acestora având, pe lângă
de către Adam şi Eva, potopul lui Noe, patriarhii (chemarea lui Avraam,
autorii menţionaţi mai sus, şi alţi reprezentanţi ai Bisericii bănăţene, cum
primele capitole din Geneză), raiul cu relatarea săvârşirii primului păcat

ar fi: Mihaiu Juica, Ilie Pepa, Terenţiu Botta, Ioan Berariu, Nicolae Cojo-
tament (apoi şi din Noul Testament), precum: crearea lumii (pornind cu

cariu ş.a. Remarcabile sunt în acest sens interesantul studiu comparativ
ţişează sub forma planurilor de lecţie diferite episoade din Vechiul Tes-
asupra Epistolelor pastorale ale Sf. Apostol Pavel şi studiul eshatologic
Un alt serial, purtând genericul Prelegere practică din Religiune, înfă-

despre învierea morţilor, publicat în serial de preotul B. Biro Herendes-
217
218
predici, meditaţii, cateheze şi cuvântări pe marginea Evangheliilor dumi-

cianul pe tot parcursul anului 1888. Acelaşi preot se ocupă, în câteva nu-
acesteia în rânduiala Sfintei Liturghii. Alte numere din acelaşi an cuprind

mere din anul 1889, de Judeţul (Judecata n.n.) general, de Apostolul Toma
tei rugăciuni, de textul şi cuprinsul ei, precum şi de momentul intrării

şi de minunea vindecării orbului din naştere.
Ioan Georgiadis, în care autorul se ocupă de caracterul şi de scopul aces-

În anul 1891, periodicul caransebeşean publică materialul intitulat
puţin important este apoi articolul Rugăciunea Domnească, semnat de

Nazaretul, în care prezintă date geografice despre această localitate bi-
nul, Origen, Eusebiu de Cezareea, Ieronim, Teodoret şi Augustin. Nu mai

blică şi rolul pe care l-a avut în istoria mântuirii neamului omenesc, iar în
cu citate din Părinţii şi scriitorii bisericeşti: Hegesip, Clement Alexandri-

anul 1892 se ocupă de o altă localitate importantă pentru istoria biblică,
Domnului, problematica aceasta fiind abordată exegetic şi fundamentată

respectiv Damascul, traducere din lucrarea germană Geographische Cha-
acele vremuri. Preotul Mihaiu Juica din Srediştea Mică se ocupă de Fraţii
rakterbilder, de A.W. Grube, facilitând cititorilor cunoaşterea istoriei ora-
apostolilor, a ostaşilor care au făcut de strajă la mormânt şi a iudeilor din

şului în care a luat fiinţă una dintre primele comunităţi creştine ale epocii
Înviat! ocupându-se de veridicitatea Învierii Domnului pe baza mărturiei

apostolice. În acelaşi an, preotul Aurel Iana din Măidan (azi Brădişorul de
ne” şi pe parcursul anului 1893, un material interesant intitulat Cristos a

Jos, Oraviţa), publică articolul Sentinţa de moarte a lui Iisus, evidenţiind
Problemele neotestamentare se află în atenţia redacţiei „Foii Dieceza-

acuzaţiile nedrepte aduse lui Iisus de autorităţile religioase ale vremii, pe
baza cărora Ponţiu Pilat a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte
a Acestuia. Întreruptă în timpul regimului comunist
mântului [...], voi sunteţi lumina lumii, comentat de I. Georgiadis.

La Paştile anului 1892, preotul profesor Iosif Iuliu Olariu, directorul
Contemplaţiuni asupra patimilor şi morţii lui Iisus şi Voi sunteţi sarea pă-
Institutului teologic din Caransebeş, publica un ziditor material consa-
din limba greacă, Explicarea faptelor Sfinţilor Apostoli, de Mihaiu Juica,

crat Prologului Evangheliei după Ioan, în care făcea exegeza fiecărui ver-
este publicată o meditaţie la Epistola către Evrei, (cap.13, 16), traducere

set în parte, fără a neglija explicarea termenilor greceşti. Tot în anul 1892
set în parte, fără a neglija explicarea termenilor greceşti. Tot în anul 1892
este publicată o meditaţie la Epistola către Evrei, (cap.13, 16), traducere
crat Prologului Evangheliei după Ioan, în care făcea exegeza fiecărui ver-
din limba greacă, Explicarea faptelor Sfinţilor Apostoli, de Mihaiu Juica,
Institutului teologic din Caransebeş, publica un ziditor material consa-

Contemplaţiuni asupra patimilor şi morţii lui Iisus şi Voi sunteţi sarea pă-
La Paştile anului 1892, preotul profesor Iosif Iuliu Olariu, directorul

mântului [...], voi sunteţi lumina lumii, comentat de I. Georgiadis.
a Acestuia.
baza cărora Ponţiu Pilat a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte
Întreruptă în timpul regimului comunist
acuzaţiile nedrepte aduse lui Iisus de autorităţile religioase ale vremii, pe

Problemele neotestamentare se află în atenţia redacţiei „Foii Dieceza-
Jos, Oraviţa), publică articolul Sentinţa de moarte a lui Iisus, evidenţiind

ne” şi pe parcursul anului 1893, un material interesant intitulat Cristos a
apostolice. În acelaşi an, preotul Aurel Iana din Măidan (azi Brădişorul de
Înviat! ocupându-se de veridicitatea Învierii Domnului pe baza mărturiei
şului în care a luat fiinţă una dintre primele comunităţi creştine ale epocii
apostolilor, a ostaşilor care au făcut de strajă la mormânt şi a iudeilor din
rakterbilder, de A.W. Grube, facilitând cititorilor cunoaşterea istoriei ora-

acele vremuri. Preotul Mihaiu Juica din Srediştea Mică se ocupă de Fraţii
respectiv Damascul, traducere din lucrarea germană Geographische Cha-

Domnului, problematica aceasta fiind abordată exegetic şi fundamentată
anul 1892 se ocupă de o altă localitate importantă pentru istoria biblică,

cu citate din Părinţii şi scriitorii bisericeşti: Hegesip, Clement Alexandri-
blică şi rolul pe care l-a avut în istoria mântuirii neamului omenesc, iar în
nul, Origen, Eusebiu de Cezareea, Ieronim, Teodoret şi Augustin. Nu mai
Nazaretul, în care prezintă date geografice despre această localitate bi-

puţin important este apoi articolul Rugăciunea Domnească, semnat de
În anul 1891, periodicul caransebeşean publică materialul intitulat

Ioan Georgiadis, în care autorul se ocupă de caracterul şi de scopul aces-
şi de minunea vindecării orbului din naştere.

tei rugăciuni, de textul şi cuprinsul ei, precum şi de momentul intrării
mere din anul 1889, de Judeţul (Judecata n.n.) general, de Apostolul Toma
acesteia în rânduiala Sfintei Liturghii. Alte numere din acelaşi an cuprind
cianul pe tot parcursul anului 1888. Acelaşi preot se ocupă, în câteva nu-
predici, meditaţii, cateheze şi cuvântări pe marginea Evangheliilor dumi-
218
219
nicale, a unor minuni şi a unor sărbători din perioada anului bisericesc.
Alte materiale despre Înaintemergătorul lui Iisus, Sfântul Ioan Boteză-
torul, contemplaţiuni asupra celor din urmă momente ale lui Christos,
despre învierea lui Lazăr şi articolul Christos a Înviat sunt publicate apoi
şi în alte numere ale „Foii Diecezane”.
„Foaia Diecezană” s-a străduit, de asemenea, să prezinte cititorilor săi
şi noile apariţii editoriale în domeniul studiului biblic al Vechiului şi al
Noului Testament. La fel de interesante sunt şi ştirile publicate în capito-
lul Varietăţi, referitoare la istoria lui Iosif din Egipt, preluate din presa in-
ternaţională ori din lucrările unor cercetători biblici, fapt ce evidenţiază
strădania colectivului de redacţie de a fi la curent cu noutăţile apărute în
domeniul biblic atât în ţară, cât şi în străinătate.
Odată cu instaurarea regimului comunist ateu, apariţia „Foii Dieceza-
ne” a fost întreruptă pentru aproape o jumătate de secol, reeditarea ei
fiind reluată în anul 1995, după reactivarea Episcopiei Caransebeşului.
În cei zece ani de la reînfiinţare, „Foaia Diecezană” s-a remarcat din nou
în peisajul publicistic bănăţean prin variatele sale materiale publicate,
studiilor biblice în părţile Banatului.

multe dintre ele abordând şi teme biblice. Aşadar, prin articolele, medi-
de la Caransebeş a contribuit substanţial la promovarea şi la dezvoltarea

taţiile, recenziile, ştirile publicate de-a lungul vremii, periodicul eparhial
taţiile, recenziile, ştirile publicate de-a lungul vremii, periodicul eparhial

de la Caransebeş a contribuit substanţial la promovarea şi la dezvoltarea
multe dintre ele abordând şi teme biblice. Aşadar, prin articolele, medi-
studiilor biblice în părţile Banatului.
în peisajul publicistic bănăţean prin variatele sale materiale publicate,

În cei zece ani de la reînfiinţare, „Foaia Diecezană” s-a remarcat din nou
fiind reluată în anul 1995, după reactivarea Episcopiei Caransebeşului.
ne” a fost întreruptă pentru aproape o jumătate de secol, reeditarea ei
Odată cu instaurarea regimului comunist ateu, apariţia „Foii Dieceza-
domeniul biblic atât în ţară, cât şi în străinătate.
strădania colectivului de redacţie de a fi la curent cu noutăţile apărute în
ternaţională ori din lucrările unor cercetători biblici, fapt ce evidenţiază
lul Varietăţi, referitoare la istoria lui Iosif din Egipt, preluate din presa in-
Noului Testament. La fel de interesante sunt şi ştirile publicate în capito-
şi noile apariţii editoriale în domeniul studiului biblic al Vechiului şi al
„Foaia Diecezană” s-a străduit, de asemenea, să prezinte cititorilor săi
şi în alte numere ale „Foii Diecezane”.
despre învierea lui Lazăr şi articolul Christos a Înviat sunt publicate apoi
torul, contemplaţiuni asupra celor din urmă momente ale lui Christos,
Alte materiale despre Înaintemergătorul lui Iisus, Sfântul Ioan Boteză-
nicale, a unor minuni şi a unor sărbători din perioada anului bisericesc.
219
220
seria regională, p. 8. Subtitlurile aparțin redacției.
* „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat, București, nr. 281 (2982), anul V, 8 decembrie 2014,
ei şi bunilor credincioşi care m-au iubit, iar eu i-am reprezentat...“.

fesorilor şi ierarhilor care m-au îndrumat, Bisericii care m-a ţinut la sânul
Un ierarh bănăţean de înaltă ţinută*1
lungată, părinţilor care m-au avut în grija lor tot timpul, învăţătorilor, pro-
cunoştinţa către Atotputernicul Dumnezeu care mi-a dăruit o viaţă înde-
caracter duhovnicesc. Regretatul nostru arhipăstor exprimă, mai întâi, „re-
Mitropolitul Nicolae Corneanu face parte din galeria ierarhilor bănă-
onantă, emoţionantă şi, în acelaşi timp, foarte simplă, având și un profund

ţeni de aleasă ţinută morală şi academică, creator al unei opere ştiinţifice
Mărturia sa testamentară, redactată la 8 septembrie 2011, este impresi-

impresionante, care aşteaptă încă să fie analizată şi sistematizată, fiind
considerat, pe bună dreptate, o personalitate de seamă a Bisericii şi so-
cietăţii contemporane, un om de exemplară bunătate, modest şi evlavios,
dăruit cu trup şi suflet misiunii sale, un ecumenist şi un „savant de talie „Cărțile m-au înțelepțit și mi-au luminat calea viețiiˮ
peste 52 de ani ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.

naţională, ale cărui studii au şi un vădit interes internaţional“.
slujit, de asemenea, din 1943 şi până la moarte, la altarul Bisericii, din care
Născut la 21 noiembrie 1923, în Caransebeş, din părinţii Liviu, preot în
cercetare întinsă pe durata a 70 de ani. Mitropolitul Nicolae Corneanu a

oraş, şi Elena, Mihai Nicolae Corneanu a păşit, din fragedă copilărie, ase-
fie şi în filologie, ceea ce i-a fost de mare folos în activitatea ştiinţifică şi de

meni Sfinţilor Părinţi pe care avea să-i studieze în viitorii ani, pe cele două
limbilor moderne şi clasice, specializându-se, prin studii intense, în filoso-

drumuri: al bisericii şi al şcolii. După finalizarea studiilor la cunoscutul
ziu şi-a însuşit, încă din anii studenţiei, cunoştinţe temeinice în domeniul
Liceu „Traian Doda“ din oraşul natal, s-a înscris la Facultatea de Teologie
studiul filologiei clasice şi prin cel al filosofiei. Aşadar, savantul de mai târ-
din Bucureşti, în paralel îmbogăţindu-şi orizontul cultural şi ştiinţific prin
din Bucureşti, în paralel îmbogăţindu-şi orizontul cultural şi ştiinţific prin

studiul filologiei clasice şi prin cel al filosofiei. Aşadar, savantul de mai târ-
Liceu „Traian Doda“ din oraşul natal, s-a înscris la Facultatea de Teologie
ziu şi-a însuşit, încă din anii studenţiei, cunoştinţe temeinice în domeniul
drumuri: al bisericii şi al şcolii. După finalizarea studiilor la cunoscutul

limbilor moderne şi clasice, specializându-se, prin studii intense, în filoso-
meni Sfinţilor Părinţi pe care avea să-i studieze în viitorii ani, pe cele două
fie şi în filologie, ceea ce i-a fost de mare folos în activitatea ştiinţifică şi de
oraş, şi Elena, Mihai Nicolae Corneanu a păşit, din fragedă copilărie, ase-
cercetare întinsă pe durata a 70 de ani. Mitropolitul Nicolae Corneanu a
Născut la 21 noiembrie 1923, în Caransebeş, din părinţii Liviu, preot în

slujit, de asemenea, din 1943 şi până la moarte, la altarul Bisericii, din care
naţională, ale cărui studii au şi un vădit interes internaţional“.

peste 52 de ani ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.
dăruit cu trup şi suflet misiunii sale, un ecumenist şi un „savant de talie

cietăţii contemporane, un om de exemplară bunătate, modest şi evlavios,
„Cărțile m-au înțelepțit și mi-au luminat calea viețiiˮ
considerat, pe bună dreptate, o personalitate de seamă a Bisericii şi so-

impresionante, care aşteaptă încă să fie analizată şi sistematizată, fiind
Mărturia sa testamentară, redactată la 8 septembrie 2011, este impresi-
ţeni de aleasă ţinută morală şi academică, creator al unei opere ştiinţifice

onantă, emoţionantă şi, în acelaşi timp, foarte simplă, având și un profund
Mitropolitul Nicolae Corneanu face parte din galeria ierarhilor bănă-

caracter duhovnicesc. Regretatul nostru arhipăstor exprimă, mai întâi, „re-
cunoştinţa către Atotputernicul Dumnezeu care mi-a dăruit o viaţă înde-
lungată, părinţilor care m-au avut în grija lor tot timpul, învăţătorilor, pro-
fesorilor şi ierarhilor care m-au îndrumat, Bisericii care m-a ţinut la sânul
ei şi bunilor credincioşi care m-au iubit, iar eu i-am reprezentat...“. Un ierarh bănăţean de înaltă ţinută*1
* „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat, București, nr. 281 (2982), anul V, 8 decembrie 2014,
seria regională, p. 8. Subtitlurile aparțin redacției.
220
221
şi traduceri din operele acestora, cu sprijinul şi la îndemnul Mitropoli-

Subliniază apoi că s-a străduit să facă „numai bine tuturor“, cerându-şi ier-
publicate materiale despre viaţa şi despre învăţătura Sfinţilor Părinţi, dar

tare „pentru cele neîmplinite Bunului Dumnezeu şi oricui din semenii mei“.
„Studii“ şi, după 1990, cea de „Pagini patristice“, în cadrul cărora au fost
„Pe tot parcursul vieţii - scria Mitropolitul cărturar Nicolae Corneanu - am
în revista mitropolitană „Mitropolia Banatului“, a fost creată rubrica de

adunat lucrurile de care aveam nevoie şi mai ales cărţi de tot felul, care
cu transformarea revistei eparhiale „Altarul Banatului“ de la Caransebeş

m-au înţelepţit şi care mi-au luminat calea vieţii. De fapt, e singurul bun
tânărului teolog şi ale altor pasionaţi de patristică s-au restrâns. Odată

care mi-a aparţinut, la orice altceva renunţând de bună voie...“.
cetat să mai apară, iar posibilităţile de informare şi de documentare ale

nă“ de la Caransebeş, însă, după acel an, revista de la Caransebeş a în-
„Am simțit nevoia să mă aproprii de oameni”
articole şi studii consacrate Sfinţilor Părinţi, mai ales în „Foaia Dieceza-

atee. Înainte de anul 1948, distinsul nostru ierarh a publicat numeroase
Viaţa Mitropolitului Nicolae a fost una de muncă în ogorul Bisericii, al Te-
recţie de cercetare teologică mult îngreunată în anii dictaturii comuniste

ologiei şi al culturii umaniste, aşa după cum însuşi mărturiseşte: „Eu însumi,
nu pentru studiul Sfinţilor Părinţi, pentru spiritualitatea patristică, o di-

de-a lungul anilor, lăsând deoparte activităţile depuse ca profesor, funcţionar
Interes aparte a manifestat Mitropolitul academician Nicolae Cornea-

ecleziastic, preot şi ierarh, m-am simţit un simplu membru al Bisericii, preo-
cupat de problemele vieţii de fiecare zi, la fel, de semnele de întrebare pe care
şi le pune orice credincios şi nu mai puţin interesat de soluţiile aşteptate din
„Un mitropolit iubitor al scrierilor Sfinților Părinți” partea Bisericii la diferitele probleme ale noastre, ale tuturor [...]; m-a pasi-
pot însă înfăptui. Lui fie-I mărirea în veci de veci!“.

onat scrisul, m-au interesat cele mai variate probleme şi am simţit nevoia să
energia de trebuinţă spre a le alcătui. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu toate se

mă apropii de oameni, de nevoile lor şi de năzuinţele lor [...]; când am răsfoit
apărute, aproape că nu mi-am dat seama de unde am găsit timpul necesar şi

toate cele publicate în cele mai felurite reviste şi ziare, studiile şi volumele
toate cele publicate în cele mai felurite reviste şi ziare, studiile şi volumele
apărute, aproape că nu mi-am dat seama de unde am găsit timpul necesar şi
mă apropii de oameni, de nevoile lor şi de năzuinţele lor [...]; când am răsfoit

energia de trebuinţă spre a le alcătui. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu toate se
onat scrisul, m-au interesat cele mai variate probleme şi am simţit nevoia să
pot însă înfăptui. Lui fie-I mărirea în veci de veci!“.
partea Bisericii la diferitele probleme ale noastre, ale tuturor [...]; m-a pasi-
şi le pune orice credincios şi nu mai puţin interesat de soluţiile aşteptate din
„Un mitropolit iubitor al scrierilor Sfinților Părinți”
cupat de problemele vieţii de fiecare zi, la fel, de semnele de întrebare pe care

ecleziastic, preot şi ierarh, m-am simţit un simplu membru al Bisericii, preo-
Interes aparte a manifestat Mitropolitul academician Nicolae Cornea-
de-a lungul anilor, lăsând deoparte activităţile depuse ca profesor, funcţionar

nu pentru studiul Sfinţilor Părinţi, pentru spiritualitatea patristică, o di-
ologiei şi al culturii umaniste, aşa după cum însuşi mărturiseşte: „Eu însumi,
recţie de cercetare teologică mult îngreunată în anii dictaturii comuniste
Viaţa Mitropolitului Nicolae a fost una de muncă în ogorul Bisericii, al Te-

atee. Înainte de anul 1948, distinsul nostru ierarh a publicat numeroase
articole şi studii consacrate Sfinţilor Părinţi, mai ales în „Foaia Dieceza-
nă“ de la Caransebeş, însă, după acel an, revista de la Caransebeş a în-
„Am simțit nevoia să mă aproprii de oameni” cetat să mai apară, iar posibilităţile de informare şi de documentare ale
care mi-a aparţinut, la orice altceva renunţând de bună voie...“.

tânărului teolog şi ale altor pasionaţi de patristică s-au restrâns. Odată
m-au înţelepţit şi care mi-au luminat calea vieţii. De fapt, e singurul bun
cu transformarea revistei eparhiale „Altarul Banatului“ de la Caransebeş
adunat lucrurile de care aveam nevoie şi mai ales cărţi de tot felul, care
în revista mitropolitană „Mitropolia Banatului“, a fost creată rubrica de
„Pe tot parcursul vieţii - scria Mitropolitul cărturar Nicolae Corneanu - am

„Studii“ şi, după 1990, cea de „Pagini patristice“, în cadrul cărora au fost
tare „pentru cele neîmplinite Bunului Dumnezeu şi oricui din semenii mei“.
publicate materiale despre viaţa şi despre învăţătura Sfinţilor Părinţi, dar
Subliniază apoi că s-a străduit să facă „numai bine tuturor“, cerându-şi ier-
şi traduceri din operele acestora, cu sprijinul şi la îndemnul Mitropoli-
221
222
lor, nu mai puţin tuturor celor interesaţi de spiritualitatea patristică.

tului iubitor de patristică Nicolae Corneanu. Tot cu purtarea sa de grijă
bogată şi foarte bine documentată, extrem de utilă teologilor şi credincioşi-

au fost tipărite în tipografia arhidiecezană din Timişoara şi două lucrări
face parte din galeria patrologilor români care au dăruit Bisericii o operă
importante despre Teologia patristică, elaborate de fostul său profesor şi
Editurii „Anastasia“ din Bucureşti. Aşadar, Mitropolitul Nicolae Corneanu

îndrumător de doctorat de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pre-
iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei „Comorile pustiei“, găzduită în cadrul

otul dr. Ioan G. Coman: Şi Cuvântul trup s-a făcut (1987) şi Frumuseţile
tegmele părinţilor din pustia Egiptului. Reputatul patrolog a fost, totodată,

iubirii de oameni în spiritualitatea patristică (1988).
În calitate de exarh patriarhal, Mitropolitul Corneanu a răspuns, o anumită
nă din Timişoara. Amintim aici următoarele: Lactantius, Instituţiile divine,

perioadă de timp, de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, prilej Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici despre viaţa de familie, Patericul sau apof-
arătată faţă de tipărirea altor lucrări de acest gen în tipografia arhidieceza-

cu care a efectuat, de mai multe ori, vizite canonice în SUA, Canada, Europa
şi faptele Părinţilor Bisericii noastre s-au concretizat şi prin deschiderea

de Vest, Australia şi Noua Zeelandă. Atunci a avut posibilitatea de a frecventa
rea studiilor patristice româneşti, dragostea şi interesul său pentru viaţa

librăriile bisericeşti din acele locuri, bogate în literatură teologică, a cunoscut
Contribuţia de excepţie a Mitropolitului Nicolae Corneanu la dezvolta-

teologi, profesori, cercetători, preoţi şi ierarhi care l-au familiarizat cu
noile direcţii de cercetare teologică şi cu nou-apărutele lucrări, mai ales
în domeniul patristic, pe care le-a adus acasă şi le-a valorificat în lucrările losofia care mângâie, Actualitatea vechii literaturi creştine.
Cuvântul către păstor, Viaţa Fericitului Pahomie, Origen şi Celsus. Confrunta-

tipărite. Aşa a ajuns ierarhul patrolog de la Timişoara să parcurgă un drum rea creştinismului cu păgânismul, Farmecul studiilor patristice, Patristica - fi-
Scara raiului, precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi urmată de

lung al cercetării patristice, început la vârsta de 20 de ani, când a publicat în
„Foaia Diecezană“ de la Caransebeş primul său studiu despre „Autoritatea
episcopală după Sfântul Ciprian al Cartaginei“, până la valoroasele lucrări, rea Sfântului Antonie cel Mare, Credinţă şi viaţă. Culegere de studii teologice,
apărute în colecţia „Cum Patribus”: Studii Patristice. Aspecte din vechea lite-
deschizătoare de drumuri în spiritualitatea patristică românească, unele ratură creştină, Quo Vadis. Studii, note şi comentarii teologice, Viaţa şi petrece-
deschizătoare de drumuri în spiritualitatea patristică românească, unele

apărute în colecţia „Cum Patribus”: Studii Patristice. Aspecte din vechea lite-
episcopală după Sfântul Ciprian al Cartaginei“, până la valoroasele lucrări,

ratură creştină, Quo Vadis. Studii, note şi comentarii teologice, Viaţa şi petrece-
„Foaia Diecezană“ de la Caransebeş primul său studiu despre „Autoritatea

rea Sfântului Antonie cel Mare, Credinţă şi viaţă. Culegere de studii teologice,
lung al cercetării patristice, început la vârsta de 20 de ani, când a publicat în

Scara raiului, precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi urmată de
tipărite. Aşa a ajuns ierarhul patrolog de la Timişoara să parcurgă un drum

Cuvântul către păstor, Viaţa Fericitului Pahomie, Origen şi Celsus. Confrunta-
în domeniul patristic, pe care le-a adus acasă şi le-a valorificat în lucrările

rea creştinismului cu păgânismul, Farmecul studiilor patristice, Patristica - fi-
noile direcţii de cercetare teologică şi cu nou-apărutele lucrări, mai ales

losofia care mângâie, Actualitatea vechii literaturi creştine.
teologi, profesori, cercetători, preoţi şi ierarhi care l-au familiarizat cu

Contribuţia de excepţie a Mitropolitului Nicolae Corneanu la dezvolta-
librăriile bisericeşti din acele locuri, bogate în literatură teologică, a cunoscut

rea studiilor patristice româneşti, dragostea şi interesul său pentru viaţa
de Vest, Australia şi Noua Zeelandă. Atunci a avut posibilitatea de a frecventa

şi faptele Părinţilor Bisericii noastre s-au concretizat şi prin deschiderea
cu care a efectuat, de mai multe ori, vizite canonice în SUA, Canada, Europa
arătată faţă de tipărirea altor lucrări de acest gen în tipografia arhidieceza-
perioadă de timp, de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, prilej

nă din Timişoara. Amintim aici următoarele: Lactantius, Instituţiile divine,
În calitate de exarh patriarhal, Mitropolitul Corneanu a răspuns, o anumită

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici despre viaţa de familie, Patericul sau apof-
iubirii de oameni în spiritualitatea patristică (1988).

tegmele părinţilor din pustia Egiptului. Reputatul patrolog a fost, totodată,
otul dr. Ioan G. Coman: Şi Cuvântul trup s-a făcut (1987) şi Frumuseţile
iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei „Comorile pustiei“, găzduită în cadrul
îndrumător de doctorat de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pre-

Editurii „Anastasia“ din Bucureşti. Aşadar, Mitropolitul Nicolae Corneanu
importante despre Teologia patristică, elaborate de fostul său profesor şi

face parte din galeria patrologilor români care au dăruit Bisericii o operă
au fost tipărite în tipografia arhidiecezană din Timişoara şi două lucrări

bogată şi foarte bine documentată, extrem de utilă teologilor şi credincioşi-
tului iubitor de patristică Nicolae Corneanu. Tot cu purtarea sa de grijă

lor, nu mai puţin tuturor celor interesaţi de spiritualitatea patristică.
222
223
februarie 2016, p. 8.
* „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat, nr. 47 (3340), anul VII, seria regională, vineri, 26
pentru a face să crească cu 1% posibilitatea îmbolnăvirii de depresie.
tii arată că este suficientă o oră pe săptămână de „navigare” pe internet
Nu puţine sunt apoi cazurile de depresie provocate de internet. Specialiş-
Internetul, un nou mijloc de pastorație* 1
exprima propriile trăiri, emoţii, sentimente fără ajutorul noii tehnologii.

dintre acestea este „tehnoautismul” sau incapacitatea unor tineri de a-şi
logii nemaiîntâlnite până acum, avertizează psihiatrii şi psihologii. Una
Lumea în care trăim asistă, cu nedisimulată uimire, la progresul ulu-
tându-şi prietenii, fapt ce creează dependenţă şi poate degenera în pato-

itor și la descoperirile de-a dreptul fascinante înregistrate în domeniul
cu regularitate pe internet, îndeletnicindu-se cu diferite jocuri şi contac-

tehnicii. Mijloacele de comunicare în masă au atins, în zilele noastre, un
Mulţi tineri au ajuns să-şi trăiască viaţa în faţa computerului, navigând

înalt grad de tehnicitate, întrucât facilitează transmiterea rapidă a infor-
maţiilor până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Referindu-se la
aceste aspecte, cineva scria, nu cu mult timp în urmă, că „în generaţiile
Riscurile dependenței de internet trecute se inventa câte un obiect la suta de ani, dar în zilele noastre ne
pentru prieteni, pentru ieşiri în natură şi mai ales pentru lectură.

robotizăm într-un ritm îngrijorător”.
fel, cei care navighează pe internet au tot mai puţin timp pentru familie,
Prin intermediul internetului accesăm informaţii din absolut orice do-
lângă aceste aspecte pozitive, internetul are şi multe părţi negative. Ast-
meniu, prin simpla tastare a unei adrese avem posibilitatea de a intra
din SUA, Franţa, Brazilia, Japonia şi mai nou se oficiază chiar căsătorii. Pe
în contact cu oamenii din toată lumea, fapt ce simplifică foarte mult co-
intermediul cărţilor de credit, se pot face înscrieri la marile universităţi

respondenţa, mesajul ajungând instantaneu la adresant şi putând avea
zacţii bancare, se cumpără produse din magazine aflate în alte ţări prin
dimensiuni mari. Totodată, cu ajutorul internetului se efectuează tran-
dimensiuni mari. Totodată, cu ajutorul internetului se efectuează tran-

zacţii bancare, se cumpără produse din magazine aflate în alte ţări prin
respondenţa, mesajul ajungând instantaneu la adresant şi putând avea

intermediul cărţilor de credit, se pot face înscrieri la marile universităţi
în contact cu oamenii din toată lumea, fapt ce simplifică foarte mult co-
din SUA, Franţa, Brazilia, Japonia şi mai nou se oficiază chiar căsătorii. Pe
meniu, prin simpla tastare a unei adrese avem posibilitatea de a intra

lângă aceste aspecte pozitive, internetul are şi multe părţi negative. Ast-
Prin intermediul internetului accesăm informaţii din absolut orice do-

fel, cei care navighează pe internet au tot mai puţin timp pentru familie,
robotizăm într-un ritm îngrijorător”.

pentru prieteni, pentru ieşiri în natură şi mai ales pentru lectură.
trecute se inventa câte un obiect la suta de ani, dar în zilele noastre ne

aceste aspecte, cineva scria, nu cu mult timp în urmă, că „în generaţiile
Riscurile dependenței de internet
maţiilor până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Referindu-se la

înalt grad de tehnicitate, întrucât facilitează transmiterea rapidă a infor-
Mulţi tineri au ajuns să-şi trăiască viaţa în faţa computerului, navigând
tehnicii. Mijloacele de comunicare în masă au atins, în zilele noastre, un

cu regularitate pe internet, îndeletnicindu-se cu diferite jocuri şi contac-
itor și la descoperirile de-a dreptul fascinante înregistrate în domeniul

tându-şi prietenii, fapt ce creează dependenţă şi poate degenera în pato-
Lumea în care trăim asistă, cu nedisimulată uimire, la progresul ulu-

logii nemaiîntâlnite până acum, avertizează psihiatrii şi psihologii. Una
dintre acestea este „tehnoautismul” sau incapacitatea unor tineri de a-şi
exprima propriile trăiri, emoţii, sentimente fără ajutorul noii tehnologii.
Nu puţine sunt apoi cazurile de depresie provocate de internet. Specialiş-
Internetul, un nou mijloc de pastorație* 1 tii arată că este suficientă o oră pe săptămână de „navigare” pe internet
pentru a face să crească cu 1% posibilitatea îmbolnăvirii de depresie.
* „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat, nr. 47 (3340), anul VII, seria regională, vineri, 26
februarie 2016, p. 8.
223
224
este de a insista ca toţi factorii educaţionali: preoţi, educatori, părinţi,

riscul să fie zdrobiţi de ele, observa un cercetător. Misiunea Bisericii
Un studiu efectuat în SUA arată că persoanele care au folosit foarte
mijloace informaţionale, pentru că, dacă aceştia sunt lăsaţi singuri, există
mult internetul au devenit depresive, relaţiile lor sociale diminuându-se
părinţilor, sfătuindu-i să-i însoţească pe cei tineri în folosirea noilor

simţitor. Raportul lor cu prietenii s-a deteriorat progresiv, internauţii în-
religioasă. Tot prin intermediul internetului, Biserica se poate adresa

chizându-se tot mai mult în sine. La cele arătate deja se adaugă site-urile
(mereu actualizată) cu ştiri din viaţa acesteia şi jocuri cu tematică

cu informaţii nocive, cele ale unor secte periculoase, cu materiale porno-
temele actuale cu care se confruntă Biserica, să fie alcătuită o pagină

grafice, care prezintă imagini extrem de violente, inclusiv ale sataniştilor.
îi frământă. De asemenea, se propunea să fie întocmite chestionare pe

Sfintei Scripturi şi, mai ales, doresc să afle răspuns la problemele care
Prezentarea valorilor religios-morale ale Bisericii într-o formă
viitoare, despre rai şi iad, despre păcat, despre căile de interpretare a

atractivă
poate observa că cei tineri doresc să afle mai multe lucruri despre viaţa
mai variate despre activitatea și lucrarea ei. Din respectivul sondaj se
În faţa unor astfel de provocări şi a progresului tehnic contemporan,
acestea au un design atrăgător, bine ilustrat, cu informaţii dintre cele

Biserica nu poate rămâne impasibilă; nu poate pierde şansa pe care i-o
sunt dornici să acceseze paginile de internet ale Bisericii, mai ales dacă
oferă tehnica modernă în promovarea valorilor sale, dar nu poate face
de religie în rândul unor liceeni din Timişoara relevă faptul că tinerii

abstracţie nici de pericolele care vin prin intermediul noilor mijloace
preocupaţi de problematica religioasă. Un sondaj efectuat de un profesor

de comunicare în masă. În această confruntare cu lumea postmodernă,
de cult, care nu iau în mână Biblia sau o carte de rugăciuni, care nu sunt
Biserica trebuie să se folosească de ceea ce este pozitiv în mass-media
învăţătura de credinţă şi acelor oameni care nu trec pragul locaşurilor

şi să evite ceea ce ar putea dăuna învăţăturii, spiritualităţii şi moralităţii
internetului, Biserica are acum posibilitatea de a-şi face cunoscută

sale. Conectată permanent la exigenţele momentului prin intermediul
sale. Conectată permanent la exigenţele momentului prin intermediul

internetului, Biserica are acum posibilitatea de a-şi face cunoscută
şi să evite ceea ce ar putea dăuna învăţăturii, spiritualităţii şi moralităţii

învăţătura de credinţă şi acelor oameni care nu trec pragul locaşurilor
Biserica trebuie să se folosească de ceea ce este pozitiv în mass-media

de cult, care nu iau în mână Biblia sau o carte de rugăciuni, care nu sunt
de comunicare în masă. În această confruntare cu lumea postmodernă,

preocupaţi de problematica religioasă. Un sondaj efectuat de un profesor
abstracţie nici de pericolele care vin prin intermediul noilor mijloace

de religie în rândul unor liceeni din Timişoara relevă faptul că tinerii
oferă tehnica modernă în promovarea valorilor sale, dar nu poate face

sunt dornici să acceseze paginile de internet ale Bisericii, mai ales dacă
Biserica nu poate rămâne impasibilă; nu poate pierde şansa pe care i-o

acestea au un design atrăgător, bine ilustrat, cu informaţii dintre cele
În faţa unor astfel de provocări şi a progresului tehnic contemporan,

mai variate despre activitatea și lucrarea ei. Din respectivul sondaj se
poate observa că cei tineri doresc să afle mai multe lucruri despre viaţa
viitoare, despre rai şi iad, despre păcat, despre căile de interpretare a
Sfintei Scripturi şi, mai ales, doresc să afle răspuns la problemele care atractivă
îi frământă. De asemenea, se propunea să fie întocmite chestionare pe Prezentarea valorilor religios-morale ale Bisericii într-o formă
grafice, care prezintă imagini extrem de violente, inclusiv ale sataniştilor.

temele actuale cu care se confruntă Biserica, să fie alcătuită o pagină
cu informaţii nocive, cele ale unor secte periculoase, cu materiale porno-

(mereu actualizată) cu ştiri din viaţa acesteia şi jocuri cu tematică
chizându-se tot mai mult în sine. La cele arătate deja se adaugă site-urile
religioasă. Tot prin intermediul internetului, Biserica se poate adresa
simţitor. Raportul lor cu prietenii s-a deteriorat progresiv, internauţii în-

părinţilor, sfătuindu-i să-i însoţească pe cei tineri în folosirea noilor
mult internetul au devenit depresive, relaţiile lor sociale diminuându-se

mijloace informaţionale, pentru că, dacă aceştia sunt lăsaţi singuri, există
Un studiu efectuat în SUA arată că persoanele care au folosit foarte

riscul să fie zdrobiţi de ele, observa un cercetător. Misiunea Bisericii
este de a insista ca toţi factorii educaţionali: preoţi, educatori, părinţi,
224
225
să acorde mai mult timp copiilor şi tinerilor, conştientizându-i asupra
pericolului pe care îl prezintă folosirea fără discernământ a internetului.
Prezentarea valorilor religios-morale ale Bisericii într-o formă atractivă
pe site-urile sale poate transforma internetul într-o metodă modernă
de pastoraţie, facilitând transmiterea mesajului evanghelic până la
marginile pământului, aşa cum a fost porunca adresată de Mântuitorul
Hristos apostolilor Săi.
Hristos apostolilor Săi.

marginile pământului, aşa cum a fost porunca adresată de Mântuitorul
de pastoraţie, facilitând transmiterea mesajului evanghelic până la
pe site-urile sale poate transforma internetul într-o metodă modernă
Prezentarea valorilor religios-morale ale Bisericii într-o formă atractivă
pericolului pe care îl prezintă folosirea fără discernământ a internetului.
să acorde mai mult timp copiilor şi tinerilor, conştientizându-i asupra
225
ARTICOLE PUBLICATE ÎN ALTE
PERIODICE BISERICEȘTI ȘI LAICE
PERIODICE BISERICEȘTI ȘI LAICE
ARTICOLE PUBLICATE ÎN ALTE
229
*„Evenimentul zilei de Vest”, Timișoara, luni, 16 octombrie 2006, p. II.
timii ani, am asistat la metamorfozarea societății iosefiniene, pricinuită

care ne confruntăm atât de des și depresiile tot mai numeroase. În ul-
sufletul oamenilor, stresul din pricina neadaptării la schimbările cu
Frământările oamenilor, greu de rezolvat* 1
de uneori și de noi, mult mai greu de soluționat sunt frământările din

Dacă rezolvarea unor probleme privind curățenia stradală depin-
lui.
Dumnezeu a rânduit ca, în urmă cu mai bine de cinci ani, să devin
spatele zidurilor construite în timpul habsburgilor ori în anii socialismu-

locuitor al Iosefinului. În calitate de preot, am început să cunosc zona,
cunoașterea problemelor cu care se confruntă confrații noștri ascunși în

să mă familiarizez cu străzile, casele, lăcașurile de închinare ale diferi-
tul cu credincioșii de diferite stări sociale din zona Iosefin mi-a facilitat
telor confesiuni, dar mai ales cu credincioșii încredințați spre păstorire.
tra patimilor, dar în jurul inimilor noastre este pustiu și jale”. Contac-
Clădirile vechi, unele adevărate opere de artă din păcate nerestaurate,
(mai nou pe stadioane și în cluburi, n.n.), la fântâna intereselor și la va-

amintesc de prosperitatea locuitorilor de odinioară, școlile și liceele în
scria că „ne grămădim și ne asfixiem unii pe alții la petreceri, la spectacole

care au studiat germani, români, maghiari, evrei, sârbi etc., își deschid
Grigorie Pișculescu, cunoscut în lumea literelor drept Gala Galaction,

și astăzi porțile, iar lăcașurile de cult, între care și o sinagogă, îi primesc
începem să trăim într-o jalnică izolare. Vrednicul de pomenire preotul

pe toți cei „lipsiți și împovărați”, strecurându-le în suflet o picătură de
În epoca actuală, deși pare că ne strângem unii lângă alții, în realitate

speranță. Dincolo de strădaniile sau de pasivitatea celor îndrituiți să
ales de îmbunătățit latura spirituală.

rezolve nemulțumirile cetățenilor, legate de infrastructură, de curățenia
a Canalului Bega, altădată curat și navigabil, rămâne de analizat și mai

stradală ori din cimitirul aflat în Calea Șagului, de lipsa medicamentelor,
industriale, în trecut cu o viață economică înfloritoare și de starea jalnică

de traficul sufocant, de aspectul dezolant al părăsitelor construcții
de traficul sufocant, de aspectul dezolant al părăsitelor construcții

industriale, în trecut cu o viață economică înfloritoare și de starea jalnică
stradală ori din cimitirul aflat în Calea Șagului, de lipsa medicamentelor,

a Canalului Bega, altădată curat și navigabil, rămâne de analizat și mai
rezolve nemulțumirile cetățenilor, legate de infrastructură, de curățenia

ales de îmbunătățit latura spirituală.
speranță. Dincolo de strădaniile sau de pasivitatea celor îndrituiți să

În epoca actuală, deși pare că ne strângem unii lângă alții, în realitate
pe toți cei „lipsiți și împovărați”, strecurându-le în suflet o picătură de

începem să trăim într-o jalnică izolare. Vrednicul de pomenire preotul
și astăzi porțile, iar lăcașurile de cult, între care și o sinagogă, îi primesc

Grigorie Pișculescu, cunoscut în lumea literelor drept Gala Galaction,
care au studiat germani, români, maghiari, evrei, sârbi etc., își deschid
scria că „ne grămădim și ne asfixiem unii pe alții la petreceri, la spectacole
amintesc de prosperitatea locuitorilor de odinioară, școlile și liceele în

(mai nou pe stadioane și în cluburi, n.n.), la fântâna intereselor și la va-
Clădirile vechi, unele adevărate opere de artă din păcate nerestaurate,

tra patimilor, dar în jurul inimilor noastre este pustiu și jale”. Contac-
telor confesiuni, dar mai ales cu credincioșii încredințați spre păstorire.

tul cu credincioșii de diferite stări sociale din zona Iosefin mi-a facilitat
să mă familiarizez cu străzile, casele, lăcașurile de închinare ale diferi-

cunoașterea problemelor cu care se confruntă confrații noștri ascunși în
locuitor al Iosefinului. În calitate de preot, am început să cunosc zona,

spatele zidurilor construite în timpul habsburgilor ori în anii socialismu-
Dumnezeu a rânduit ca, în urmă cu mai bine de cinci ani, să devin

lui.
Dacă rezolvarea unor probleme privind curățenia stradală depin-
de uneori și de noi, mult mai greu de soluționat sunt frământările din
sufletul oamenilor, stresul din pricina neadaptării la schimbările cu
Frământările oamenilor, greu de rezolvat* 1 care ne confruntăm atât de des și depresiile tot mai numeroase. În ul-
timii ani, am asistat la metamorfozarea societății iosefiniene, pricinuită
*„Evenimentul zilei de Vest”, Timișoara, luni, 16 octombrie 2006, p. II.
229
230
de mutațiile de la sat la oraș și invers, din Timișoara spre Occident, de
dureroasa problemă a evacuărilor (parohia noastră a pierdut sute de fa-
milii din această cauză), participând adeseori neputincioși la necazurile
concetățenilor noștri. De aceea, avem datoria să ne aplecăm cât mai des
spre cei cu inima sfâșiată de deznădejde, spre copiii părăsiți de părinți și
spre părinții rămași fără copii, pentru că, așa cum scria tot Gala Galaction,
„educația nostră poartă obișnuința păcatului, ușurătatea vinovată cu care
luăm toate lucrurile vieții, ne cufundă într-o apatie aproape atee față de
toate care ne înconjoară și condiționează existența noastră”. Făcând ast-
fel, vom putea realiza un tablou cât de cât reușit al „cetății” în care locuim
și pe care ne-o dorim frumoasă și prosperă. Și încă ceva. Se află aici, de
zeci de ani, adevărate oaze de odihnă spirituală, lăcașurile de cult ale car-
tierului. Din ele se revarsă peste noi harul divin, luminându-ne drumul în
pustia și în valea plângerii acestei vieți. Să le căutăm, pentru mulțumire
sufletească și pentru odihnă duhovnicească.
sufletească și pentru odihnă duhovnicească.

pustia și în valea plângerii acestei vieți. Să le căutăm, pentru mulțumire
tierului. Din ele se revarsă peste noi harul divin, luminându-ne drumul în
zeci de ani, adevărate oaze de odihnă spirituală, lăcașurile de cult ale car-
și pe care ne-o dorim frumoasă și prosperă. Și încă ceva. Se află aici, de
fel, vom putea realiza un tablou cât de cât reușit al „cetății” în care locuim
toate care ne înconjoară și condiționează existența noastră”. Făcând ast-
luăm toate lucrurile vieții, ne cufundă într-o apatie aproape atee față de
„educația nostră poartă obișnuința păcatului, ușurătatea vinovată cu care
spre părinții rămași fără copii, pentru că, așa cum scria tot Gala Galaction,
spre cei cu inima sfâșiată de deznădejde, spre copiii părăsiți de părinți și
concetățenilor noștri. De aceea, avem datoria să ne aplecăm cât mai des
milii din această cauză), participând adeseori neputincioși la necazurile
dureroasa problemă a evacuărilor (parohia noastră a pierdut sute de fa-
de mutațiile de la sat la oraș și invers, din Timișoara spre Occident, de
230
231
*„Biruința”, periodic al Bisericii Ortodoxe Române Toracu-Mare, Serbia, anul I, nr. 1, ianua-
rie 2006, p. 1-2.
Mare și-a făcut datoria cu cinste în cafasul bisericii cu hramul „Sfântul

Din anul înființării, 1891, și până în 1933, corul bărbătesc din Toracu-
Corul bisericii ortodoxe române din Toracu-Mare
de Ion Drăghici din Chizătău – România.
115 ani de la înființare*1
mosfera divină creată de corul bărbătesc „Armonia”, dirijat de la început
și învățători deopotrivă – din anul 1891 Sfânta Liturghie se oficiază în at-
duminici și sărbători era intonată de renumiți cântăreți de strană – țărani
Localitatea Toracu-Mare, atestată documentar încă din anul 1332, are
Astfel, dacă la începutul vieții bisericești de aici cântarea la slujbele din
o istorie bogată și adeseori tumultoasă. Românii veniți aici după anul
să-i ajute la înălțarea rugăciunilor și a trăirilor sufletești către Dumnezeu.
1765 de la Săcălaz, comună situată lângă Timișoara, au înființat această
reu ca slujbele oficiate să fie însoțite de frumoase cântări bisericești, care
localitate. Documentele parohiale consemnează intensa activitate biseri-
nă, față de tradițiile și valorile naționale, torăcenii-mari și-au dorit me-
cească desfășurată aici de cei 25 de preoți care au slujit la altarul bisericii
Cunoscuți pentru dragostea și atașamentul lor față de Biserica străbu-
din 1767 până astăzi.
topografică a Banatului.
Vicisitudinile cu care s-au confruntat torăcenii de-a lungul vremii nu
„Stilistica limbii române”, fiind și primul autor care a întocmit o Carte
i-au putut clătina în credința lor, întrucât biserica a fost scutul sub care
blicist, fondator al primei gazete românești a Lugojului, autor al lucrării
s-au apărat, și care i-a ajutat să-și păstreze limba, portul, cântecele, jocu-
profesor la Institutul Teologic din Arad) și Iosif Tempea, remarcabil pu-
rile și datinile moștenite de la străbunii lor.
nul Bisericii (vicar protopopesc, asesor consistorial, inspector școlar și
La Toracu-Mare au activat vrednici preoți și învățători care s-au pre-
preoții Paul Tempea, cunoscut datorită înaltelor răspunderi avute în sâ-
ocupat îndeaproape și de viața culturală, din rândul cărora amintim pe
ocupat îndeaproape și de viața culturală, din rândul cărora amintim pe
preoții Paul Tempea, cunoscut datorită înaltelor răspunderi avute în sâ-
La Toracu-Mare au activat vrednici preoți și învățători care s-au pre-
nul Bisericii (vicar protopopesc, asesor consistorial, inspector școlar și
rile și datinile moștenite de la străbunii lor.
profesor la Institutul Teologic din Arad) și Iosif Tempea, remarcabil pu-
s-au apărat, și care i-a ajutat să-și păstreze limba, portul, cântecele, jocu-
blicist, fondator al primei gazete românești a Lugojului, autor al lucrării
i-au putut clătina în credința lor, întrucât biserica a fost scutul sub care
„Stilistica limbii române”, fiind și primul autor care a întocmit o Carte
Vicisitudinile cu care s-au confruntat torăcenii de-a lungul vremii nu
topografică a Banatului.
din 1767 până astăzi.
Cunoscuți pentru dragostea și atașamentul lor față de Biserica străbu-
cească desfășurată aici de cei 25 de preoți care au slujit la altarul bisericii
nă, față de tradițiile și valorile naționale, torăcenii-mari și-au dorit me-
localitate. Documentele parohiale consemnează intensa activitate biseri-
reu ca slujbele oficiate să fie însoțite de frumoase cântări bisericești, care
1765 de la Săcălaz, comună situată lângă Timișoara, au înființat această
să-i ajute la înălțarea rugăciunilor și a trăirilor sufletești către Dumnezeu.
o istorie bogată și adeseori tumultoasă. Românii veniți aici după anul
Astfel, dacă la începutul vieții bisericești de aici cântarea la slujbele din
Localitatea Toracu-Mare, atestată documentar încă din anul 1332, are
duminici și sărbători era intonată de renumiți cântăreți de strană – țărani
și învățători deopotrivă – din anul 1891 Sfânta Liturghie se oficiază în at-
mosfera divină creată de corul bărbătesc „Armonia”, dirijat de la început
de Ion Drăghici din Chizătău – România.
115 ani de la înființare*1 Din anul înființării, 1891, și până în 1933, corul bărbătesc din Toracu-
Corul bisericii ortodoxe române din Toracu-Mare Mare și-a făcut datoria cu cinste în cafasul bisericii cu hramul „Sfântul
*„Biruința”, periodic al Bisericii Ortodoxe Române Toracu-Mare, Serbia, anul I, nr. 1, ianua-
rie 2006, p. 1-2.
231
232
Mare Mucenic Gheorghe”, participând la momentele bisericești și cultu-
rale importante ce au avut loc în viața parohiei și a localității. Meritele de-
osebite ale acestui cor în viața bisericească și culturală a Toracului-Mare
au fost oficial recunoscute în anul 1931, când datorită străduințelor pri-
marului Ioan Cipu, Ministerul Instrucțiunii din Belgrad i-a aprobat statu-
tul de funcționare nr.42821. Din anul 1933, la inițiativa preotului Eftimie
Șoșdean, s-a înființat și corul mixt, fiind dirijat de doi preoți, de învățători
și de țărani, cu dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, în rândul cărora
creștinească și românească.
s-au aflat învățătorul Iulius Rașa și preotul Ioan Farca. În prezent, acti-
să-i ajute să transmită mai departe acest tezaur scump de spiritualitate

vitatea corală este coordonată de prot. Petru Drăghicescu – paroh și de
ceresc să reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor coriștilor și

prof. George Jurca, în calitate de dirijor.
115 ani de la înființarea corului bisericesc „Armonia”, rugăm pe Tatăl

De-a lungul anilor, corul bisericii din Toracu Mare a participat la multe
neanu. Acum, când parohia și credincioșii din Toracu-Mare sărbătoresc

manifestări cu caracter religios și cultural desfășurate în Serbia, cum au
ca parohiei Timișoara Iosefin și l-a colindat pe mitropolitul Nicolae Cor-

fost Festivalul de Folclor și Muzică Românească, fiind prezent de mul-
la Ghiroda, prilej cu care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie în biseri-

te ori și în unele parohii din Arhiepiscopia Timișoarei. Prima deplasare,
regsău Mare – 1997, precum și Festivalul de colinde – 4 decembrie 2005,

a fost organizată în anul 1936 la Sânnicolau Mare și la Timișoara, unde
Sărbătoarea jubiliară a Comloșului Mare – 1996, sfințirea bisericii din Be-

corul a avut o prestație elogiată de presa locală a vremii. În anul 1996,
voci și participă la ample manifestări bisericești și culturale, cum au fost:

același cor participă la Festivalul de Colinde „O, brad frumos”, ediția a
1993, corul bisericesc „Armonia” din Toracu-Mare este organizat pe patru

II-a, organizat în orașul Jimbolia, unde a obținut premiul întâi. Din anul
II-a, organizat în orașul Jimbolia, unde a obținut premiul întâi. Din anul
1993, corul bisericesc „Armonia” din Toracu-Mare este organizat pe patru
același cor participă la Festivalul de Colinde „O, brad frumos”, ediția a

voci și participă la ample manifestări bisericești și culturale, cum au fost:
corul a avut o prestație elogiată de presa locală a vremii. În anul 1996,

Sărbătoarea jubiliară a Comloșului Mare – 1996, sfințirea bisericii din Be-
a fost organizată în anul 1936 la Sânnicolau Mare și la Timișoara, unde

regsău Mare – 1997, precum și Festivalul de colinde – 4 decembrie 2005,
te ori și în unele parohii din Arhiepiscopia Timișoarei. Prima deplasare,

la Ghiroda, prilej cu care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie în biseri-
fost Festivalul de Folclor și Muzică Românească, fiind prezent de mul-

ca parohiei Timișoara Iosefin și l-a colindat pe mitropolitul Nicolae Cor-
manifestări cu caracter religios și cultural desfășurate în Serbia, cum au

neanu. Acum, când parohia și credincioșii din Toracu-Mare sărbătoresc
De-a lungul anilor, corul bisericii din Toracu Mare a participat la multe
115 ani de la înființarea corului bisericesc „Armonia”, rugăm pe Tatăl
prof. George Jurca, în calitate de dirijor.

ceresc să reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor coriștilor și
vitatea corală este coordonată de prot. Petru Drăghicescu – paroh și de

să-i ajute să transmită mai departe acest tezaur scump de spiritualitate
s-au aflat învățătorul Iulius Rașa și preotul Ioan Farca. În prezent, acti-
creștinească și românească.
și de țărani, cu dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, în rândul cărora

Șoșdean, s-a înființat și corul mixt, fiind dirijat de doi preoți, de învățători
tul de funcționare nr.42821. Din anul 1933, la inițiativa preotului Eftimie
marului Ioan Cipu, Ministerul Instrucțiunii din Belgrad i-a aprobat statu-
au fost oficial recunoscute în anul 1931, când datorită străduințelor pri-
osebite ale acestui cor în viața bisericească și culturală a Toracului-Mare
rale importante ce au avut loc în viața parohiei și a localității. Meritele de-
Mare Mucenic Gheorghe”, participând la momentele bisericești și cultu-
232
233
* „Credința străbună”, Alba Iulia, anul VII, nr.5(122), mai 1996, p. 4.
Din momentul depunerii în catedrală, privegherea n-a contenit nicio

scopală Sfântul Gheorghe.
neînsuflețit al regretatului ierarh fiind depus pe catafalc în catedrala epi-
Funeraliile Episcopului Emilian Birdaș*1
prima slujbă de pomenire, s-a pornit spre Caransebeș, sicriul cu trupul

tă în incinta Centrului arhiepiscopesc din Timișoara, unde s-a oficiat și
brăcat în veșmintele arhierești și, după un scurt popas la bisericuța afla-
Vineri, 5 aprilie 1996, ora 12,10, Episcopia ortodoxă română a
Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, trupul neînsuflețit a fost îm-

Caransebeșului a îmbrăcat haină de doliu. Întâistătătorul ei, cel care a
Constatându-se oficial decesul, de față fiind și Înaltpreasfințitul dr.

fost vrednicul ierarh Emilian Birdaș, a încetat fulgerător din viață la Spi-
bisericilor la care a pus piatra de temelie ș.a.

talul Județean din Timișoara, încredințându-și sufletul în mâinile Dom-
construirea noii catedrale, extinderea centrului eparhial, ridicarea

nului, pe care L-a slujit din fragedă copilărie.
realizate și pe aceste meleaguri măcar o parte din proiectele inițiate:

Adormitul în Domnul a fost instalat la cârma reactivatei noastre
această reactivată eparhie, nelăsându-i răgazul necesar pentru a-și vedea

episcopii în ziua de 14 august 1994, după ce desfășurase o rodnică și
rezolvării multiplelor și grelelor probleme cu care era confruntat zilnic în

remarcabilă activitate la Arhiepiscopia Bucureștilor, la Episcopia Roma-
stăpânire pe trupul din ce în ce mai slăbit de eforturile depuse în vederea

nului, la Arhiepiscopia Sibiului și la Episcopia Aradului și, mai cu seamă,
a Caransebeșului. Din păcate, boala necruțătoare a pus tot mai mult

ca episcop al Alba Iuliei, eparhie restaurată după 270 de ani prin ostene-
arhierească ce i-a fost încredințată de Biserică, la reînviata Episcopie

lile sale.
bit de valoroasă pe care, încă de la înscăunare, o va fructifica în slujirea

Dăruit de Dumnezeu cu o mare putere de muncă, cu neîmpuținată
cepere, Preasfinția Sa a acumulat de-a lungul anilor o experiență deose-

dragoste față de Dumnezeu și față de Biserică, cu înțelepciune și cu pri-
dragoste față de Dumnezeu și față de Biserică, cu înțelepciune și cu pri-

cepere, Preasfinția Sa a acumulat de-a lungul anilor o experiență deose-
Dăruit de Dumnezeu cu o mare putere de muncă, cu neîmpuținată

bit de valoroasă pe care, încă de la înscăunare, o va fructifica în slujirea
lile sale.
arhierească ce i-a fost încredințată de Biserică, la reînviata Episcopie
ca episcop al Alba Iuliei, eparhie restaurată după 270 de ani prin ostene-
a Caransebeșului. Din păcate, boala necruțătoare a pus tot mai mult
nului, la Arhiepiscopia Sibiului și la Episcopia Aradului și, mai cu seamă,

stăpânire pe trupul din ce în ce mai slăbit de eforturile depuse în vederea
remarcabilă activitate la Arhiepiscopia Bucureștilor, la Episcopia Roma-

rezolvării multiplelor și grelelor probleme cu care era confruntat zilnic în
episcopii în ziua de 14 august 1994, după ce desfășurase o rodnică și

această reactivată eparhie, nelăsându-i răgazul necesar pentru a-și vedea
Adormitul în Domnul a fost instalat la cârma reactivatei noastre

realizate și pe aceste meleaguri măcar o parte din proiectele inițiate:
nului, pe care L-a slujit din fragedă copilărie.

construirea noii catedrale, extinderea centrului eparhial, ridicarea
talul Județean din Timișoara, încredințându-și sufletul în mâinile Dom-

bisericilor la care a pus piatra de temelie ș.a.
fost vrednicul ierarh Emilian Birdaș, a încetat fulgerător din viață la Spi-
Constatându-se oficial decesul, de față fiind și Înaltpreasfințitul dr.
Caransebeșului a îmbrăcat haină de doliu. Întâistătătorul ei, cel care a

Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, trupul neînsuflețit a fost îm-
Vineri, 5 aprilie 1996, ora 12,10, Episcopia ortodoxă română a

brăcat în veșmintele arhierești și, după un scurt popas la bisericuța afla-
tă în incinta Centrului arhiepiscopesc din Timișoara, unde s-a oficiat și
prima slujbă de pomenire, s-a pornit spre Caransebeș, sicriul cu trupul
neînsuflețit al regretatului ierarh fiind depus pe catafalc în catedrala epi-
Funeraliile Episcopului Emilian Birdaș*1 scopală Sfântul Gheorghe.
Din momentul depunerii în catedrală, privegherea n-a contenit nicio
* „Credința străbună”, Alba Iulia, anul VII, nr.5(122), mai 1996, p. 4.
233
234
cile de coroane și jerbe de flori, de călugări și călugărițe, a fost așezat

clipă. Consilierii eparhiali, protopopii, profesorii Seminarului teologic
în odăjdii și petrecut de numeroși credincioși, de elevii care purtau ze-

„Ioan Popasu”, preoții eparhiei și numeroși slujitori ai cinului monahal
Terminându-se cuvântările, sicriul, ridicat pe brațe de preoții îmbrăcați

au citit, zi și noapte, din Psaltire și au oficiat slujbe de pomenire. Rude,
S.A., Băile Herculane.

oficialități, membri ai „Oastei Domnului”, elevi seminariști, zeci și sute de
Grozăvescu din Caransebeș și al d-lui Ilie Cristescu, directorul S.C. Hercules

credincioși din oraș și din împrejurimi au venit la catafalc, s-au rugat și
Chira, Episcopul Maramureșului, încheindu-se cu cel al primarului Petru

au depus coroane și flori.
Căpitan, Președintele Despărțământului „Astra” din Arad, al P.S. Iustinian

În Duminica Floriilor, 7 aprilie, s-a oficiat Sfânta Liturghie și un
cu cuvântul preotului profesor Ionel Popescu – consilier cultural, al dl. Ch.

parastas pentru Preasfinția Sa, iar luni, 8 aprilie, prima zi din Săptămâna
prefecților de Caraș-Severin – Nicolae Ștefănescu și Alba Iulia – Ioan Rus,

Patimilor, la reședința episcopală au sosit: Înaltpreasfințitul Nicolae Cor-
lui și al Secretariatului de Stat pentru Culte prezentate de dl. Ilie Fonta, al

neanu, Mitropolitul Banatului, Preasfințiții Episcopi Timotei al Aradului,
a continuat cu mesajul citit de dl. consilier V. Opaschi, mesajul Guvernu-

Andrei al Alba Iuliei, Calinic al Argeșului, Epifanie al Buzăului, Justini-
moment dureros din viața Eparhiei Caransebeșului. Șirul cuvântărilor

an al Marsamureșului, Ioan al Oradiei, Gherasim al Vâlcei, Ioan Mesianu,
triarh Teoctist și a mulțumit celor prezenți pentru participarea la acest

episcop auxiliar al diocezei greco-catolice a Lugojului, dl. Victor Opaschi,
Emilian la Caransebeș, a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Pa-

consilier prezidențial, dl. Ilie Fonta, ministru, secretar de stat pentru cul-
Nicolae, care a evocat momentele mai importante din timpul păstoririi P.S.
te, prefecții județelor Caraș-Severin, Arad și Alba-Iulia, alte oficialități,
După terminarea slujbei înmormântării, a luat cuvântul Înaltpreasfințitul

reprezentanți ai unor confesiuni, oameni de cultură, ofițeri, rude și
Gheorghe Dobreanu și de corul preoților din protopopiatul Oravița.

cunoscuți din Rohia, Râmeț, Alba Iulia și din alte părți ale țării. La ora
preoți, răspunsurile fiind date de corul catedralei, dirijat de profesorul

10,00 a început Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită
la care au oficiat toți ierarhii prezenți, consilieri, profesori de seminar și

de Î.P.S. Nicolae, P.P. SS. Timotei și Andrei, urmată de slujba de prohodire,
de Î.P.S. Nicolae, P.P. SS. Timotei și Andrei, urmată de slujba de prohodire,

la care au oficiat toți ierarhii prezenți, consilieri, profesori de seminar și
10,00 a început Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită

preoți, răspunsurile fiind date de corul catedralei, dirijat de profesorul
cunoscuți din Rohia, Râmeț, Alba Iulia și din alte părți ale țării. La ora
Gheorghe Dobreanu și de corul preoților din protopopiatul Oravița.
reprezentanți ai unor confesiuni, oameni de cultură, ofițeri, rude și

După terminarea slujbei înmormântării, a luat cuvântul Înaltpreasfințitul
te, prefecții județelor Caraș-Severin, Arad și Alba-Iulia, alte oficialități,

Nicolae, care a evocat momentele mai importante din timpul păstoririi P.S.
consilier prezidențial, dl. Ilie Fonta, ministru, secretar de stat pentru cul-
Emilian la Caransebeș, a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Pa-
episcop auxiliar al diocezei greco-catolice a Lugojului, dl. Victor Opaschi,

triarh Teoctist și a mulțumit celor prezenți pentru participarea la acest
an al Marsamureșului, Ioan al Oradiei, Gherasim al Vâlcei, Ioan Mesianu,

moment dureros din viața Eparhiei Caransebeșului. Șirul cuvântărilor
Andrei al Alba Iuliei, Calinic al Argeșului, Epifanie al Buzăului, Justini-

a continuat cu mesajul citit de dl. consilier V. Opaschi, mesajul Guvernu-
neanu, Mitropolitul Banatului, Preasfințiții Episcopi Timotei al Aradului,

lui și al Secretariatului de Stat pentru Culte prezentate de dl. Ilie Fonta, al
Patimilor, la reședința episcopală au sosit: Înaltpreasfințitul Nicolae Cor-

prefecților de Caraș-Severin – Nicolae Ștefănescu și Alba Iulia – Ioan Rus,
parastas pentru Preasfinția Sa, iar luni, 8 aprilie, prima zi din Săptămâna
cu cuvântul preotului profesor Ionel Popescu – consilier cultural, al dl. Ch.
În Duminica Floriilor, 7 aprilie, s-a oficiat Sfânta Liturghie și un

Căpitan, Președintele Despărțământului „Astra” din Arad, al P.S. Iustinian
au depus coroane și flori.

Chira, Episcopul Maramureșului, încheindu-se cu cel al primarului Petru
credincioși din oraș și din împrejurimi au venit la catafalc, s-au rugat și

Grozăvescu din Caransebeș și al d-lui Ilie Cristescu, directorul S.C. Hercules
oficialități, membri ai „Oastei Domnului”, elevi seminariști, zeci și sute de

S.A., Băile Herculane.
au citit, zi și noapte, din Psaltire și au oficiat slujbe de pomenire. Rude,

Terminându-se cuvântările, sicriul, ridicat pe brațe de preoții îmbrăcați
„Ioan Popasu”, preoții eparhiei și numeroși slujitori ai cinului monahal

în odăjdii și petrecut de numeroși credincioși, de elevii care purtau ze-
clipă. Consilierii eparhiali, protopopii, profesorii Seminarului teologic

cile de coroane și jerbe de flori, de călugări și călugărițe, a fost așezat
234
235
spre veșnică odihnă în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, unde își doarme
somnul de veci episcopul Ioan Popasu și unde se află moaștele Sfântului
Mucenic Emilian.
Înaltpreasfințitul Nicolae a făcut rânduita pecetluire a mormântului,
apoi a fost turnat deasupra un planșeu de beton, peste care se va aplica o
lespede de marmură albă cu următorul text:
„Aici odihnește în Domnul vrednicul de pomenire EMILIAN BIRDAȘ,
Episcopul Caransebeșului, instalat la 14 august 1994, trecut la cele
veșnice la 5 aprilie 1996. Dumnezeu să-l odihnească! 9 mai 1996”.
O parte din coroane și portretul vrednicului ierarh au fost așezate pe
mormânt, iar celelalte în jurul bisericii.
Cu aceasta, slujba înmormântării s-a încheiat, iar ierarhii, oficialitățile,
preoții, călugării, rudele și mulți credincioși au participat la îndătinata
pomană din gustări de post, servită în sala de mese a Seminarului Teolo-
gic.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Astfel s-au derulat funeraliile celui ce a fost episcopul restaurator al
iubit din adâncul ființei Sale.

Episcopiei Caransebeșului, EMILIAN BIRDAȘ, membru de onoare al Aca-
votat Bisericii și poporului din mijlocul căruia s-a ridicat și pe care l-a
demiei Române. Cu moartea Preasfinției Sale s-a încheiat încă un capitol
întrerupere a avut bucuria de a primi în fruntea ei un vrednic ierarh, de-

de seamă din istoria străvechii noastre episcopii, care după 45 de ani de
de seamă din istoria străvechii noastre episcopii, care după 45 de ani de

întrerupere a avut bucuria de a primi în fruntea ei un vrednic ierarh, de-
demiei Române. Cu moartea Preasfinției Sale s-a încheiat încă un capitol

votat Bisericii și poporului din mijlocul căruia s-a ridicat și pe care l-a
Episcopiei Caransebeșului, EMILIAN BIRDAȘ, membru de onoare al Aca-

iubit din adâncul ființei Sale.
Astfel s-au derulat funeraliile celui ce a fost episcopul restaurator al

Dumnezeu să-l odihnească în pace!
gic.
pomană din gustări de post, servită în sala de mese a Seminarului Teolo-
preoții, călugării, rudele și mulți credincioși au participat la îndătinata
Cu aceasta, slujba înmormântării s-a încheiat, iar ierarhii, oficialitățile,
mormânt, iar celelalte în jurul bisericii.
O parte din coroane și portretul vrednicului ierarh au fost așezate pe
veșnice la 5 aprilie 1996. Dumnezeu să-l odihnească! 9 mai 1996”.
„Aici odihnește în Domnul vrednicul de pomenire EMILIAN BIRDAȘ,

Episcopul Caransebeșului, instalat la 14 august 1994, trecut la cele
lespede de marmură albă cu următorul text:

apoi a fost turnat deasupra un planșeu de beton, peste care se va aplica o
Înaltpreasfințitul Nicolae a făcut rânduita pecetluire a mormântului,
Mucenic Emilian.
somnul de veci episcopul Ioan Popasu și unde se află moaștele Sfântului
spre veșnică odihnă în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, unde își doarme
235
236
* „Altarul Banatului”, Timișoara, anul IV (XLIII), aprilie-iunie, 1993, nr. 4-6, p. 141-142.
ligioase specifice Bisericii Evanghelice, dar și cântări din cultul Bisericii

loc o ceremonie religioasă în cadrul căreia erau interpretate cântări re-
Astfel, în fiecare zi de vineri după masă, în biserica Sfântul Petru avea
Spre o mai apropiată cunoaștere între Biserici* 1
făcut mare plăcere să participăm.

care, în calitate de clerici și de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, ne-a
scurt câteva aspecte legate de manifestările religioase și culturale, la
În cursul lunilor septembrie-octombrie 1992, un grup de profesori și
propriu-zis, asupra căruia nu vom stărui, încercând să surprindem, pe

asistenți universitari, profesori de seminar și doctoranzi în Teologie de
În continuare, pe parcursul a opt săptămâni s-a desfășurat cursul

la Facultățile din Sibiu, din București și din Cluj-Napoca, precum și de la
mentarii la cărțile Sfintei Scripturi, ș.a.

Seminariile Teologice din Caransebeș și din Cluj-Napoca, printre care și
volume, între care foarte multe tratate de Istoria Bisericii, Dogmatică, co-
semnatarul acestor rânduri, au participat la un curs intensiv de limba ger-
Napoleon (16-18 oct. 1913); Biblioteca germană cu peste 8.000.000 de

mană la Institutul Herder din Leipzig. Cursul a fost finanțat de către Bise-
22.000 soldați ruși care au murit în bătălia de la Leipzig, împotriva lui

rica Evanghelică EKD din Germania. Astfel de burse au fost oferite și unor
S. Bach (1685-1750); Biserica ortodoxă rusă, ridicată în amintirea celor

teologi ortodocși din Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și Liban. În felul
ca Sfântul Toma (sec. al XV-lea), renumită prin faptul că acolo a cântat J.

acesta, cursul a devenit deosebit de interesant, întrucât participanților li
zi de luni, în această biserică se oficiază rugăciuni pentru pace; Biseri-

s-a oferit posibilitatea de a cunoaște mai îndeaproape o serie de aspecte
lea), devenită din anul 1981 centrul opoziției contra regimului. În fiecare
legate de viața bisericească a ortodocșilor de pe alte meleaguri.
interes istoric și cultural, precum: Biserica Sfântul Nicolae (sec. al XIV-

Cursul a fost deschis în mod oficial în ziua de marți, 8 septembrie
orașului, în timpul căruia au fost vizitate biserici, muzee și alte edificii de

1992, după care a urmat o expunere de diapozitive și un tur prin centrul
1992, după care a urmat o expunere de diapozitive și un tur prin centrul

orașului, în timpul căruia au fost vizitate biserici, muzee și alte edificii de
Cursul a fost deschis în mod oficial în ziua de marți, 8 septembrie

interes istoric și cultural, precum: Biserica Sfântul Nicolae (sec. al XIV-
legate de viața bisericească a ortodocșilor de pe alte meleaguri.

lea), devenită din anul 1981 centrul opoziției contra regimului. În fiecare
s-a oferit posibilitatea de a cunoaște mai îndeaproape o serie de aspecte

zi de luni, în această biserică se oficiază rugăciuni pentru pace; Biseri-
acesta, cursul a devenit deosebit de interesant, întrucât participanților li

ca Sfântul Toma (sec. al XV-lea), renumită prin faptul că acolo a cântat J.
teologi ortodocși din Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și Liban. În felul

S. Bach (1685-1750); Biserica ortodoxă rusă, ridicată în amintirea celor
rica Evanghelică EKD din Germania. Astfel de burse au fost oferite și unor
22.000 soldați ruși care au murit în bătălia de la Leipzig, împotriva lui
mană la Institutul Herder din Leipzig. Cursul a fost finanțat de către Bise-
Napoleon (16-18 oct. 1913); Biblioteca germană cu peste 8.000.000 de
semnatarul acestor rânduri, au participat la un curs intensiv de limba ger-

volume, între care foarte multe tratate de Istoria Bisericii, Dogmatică, co-
Seminariile Teologice din Caransebeș și din Cluj-Napoca, printre care și

mentarii la cărțile Sfintei Scripturi, ș.a.
la Facultățile din Sibiu, din București și din Cluj-Napoca, precum și de la

În continuare, pe parcursul a opt săptămâni s-a desfășurat cursul
asistenți universitari, profesori de seminar și doctoranzi în Teologie de

propriu-zis, asupra căruia nu vom stărui, încercând să surprindem, pe
În cursul lunilor septembrie-octombrie 1992, un grup de profesori și

scurt câteva aspecte legate de manifestările religioase și culturale, la
care, în calitate de clerici și de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, ne-a
făcut mare plăcere să participăm.
Astfel, în fiecare zi de vineri după masă, în biserica Sfântul Petru avea
loc o ceremonie religioasă în cadrul căreia erau interpretate cântări re- Spre o mai apropiată cunoaștere între Biserici* 1
ligioase specifice Bisericii Evanghelice, dar și cântări din cultul Bisericii
* „Altarul Banatului”, Timișoara, anul IV (XLIII), aprilie-iunie, 1993, nr. 4-6, p. 141-142.
236
237
Spre finalul cursului, fiecare participant a avut obligația să prezinte un

noastre dreptmăritoare. Pe lângă aceasta, organizatorii cursului ne-au
război mondial. Lucrul acesta ar trebui să dea de gândit multora.

oferit posibilitatea de a intra în contact cu preoții diferitelor confesiuni
că în Germania nu au mai văzut un astfel de șantier de la cel de-al doilea

din Leipzig, prilej cu care am putut cunoaște mai bine problemele, fră-
păstrându-se însă forma arhitecturală a caselor vechi. Localnicii spuneau

mântările, necazurile și bucuriile credincioșilor de acolo, după căderea
până la clădirile cu multe etaje, totul se renovează, se înfrumusețează,

regimului totalitar. De asemenea, am participat la o serie de manifestări
schimbată. De la cablurile telefonice și conductele pentru canalizare și

importante din viața parohiilor ortodoxe, catolice și evanghelice, am or-
dimineții și până în noapte”, pentru ca partea de est a Germaniei să fie

ganizat întâlniri ecumenice, am avut convorbiri cu preoții din Leipzig pe
În toate localitățile vizitate, am observat că se muncește „din straja

probleme pastorale, de asistență socială și cu privire la azilanți. Deosebit
Reformei”.
de interesantă ni s-a părut o întrunire la care unii preoți au invitat un
păstrează și multe din picturile lui Lukas Cranach, supranumit „pictorul

reprezentant al guvernului german, specializat pe probleme de acest fel.
a afișat celebrele teze ce au dus la apariția protestantismului. Tot aici se

Din discuțiile purtate, am înțeles că preoților și Bisericii în general nu le
M. Luther a fost aici profesor între 1508-1546 și pe ușile catedralei locale

sunt indiferente aceste probleme ci, dimpotrivă, le tratează cu atenție și
(Lutherstadt), un oraș nu prea mare, dar cu rezonanță istorică, întrucât

cu responsabilitate.
oraș în care a început studiile și s-a călugărit Martin Luther, Wittenberg

Preoții sunt mereu la curent cu statisticile privind numărul azilanților,
excursiilor efectuate în mai multe localități, precum Naumburg, Erfurt,

țările din care aceștia provin, sunt îngrijorați atunci când au loc manifes-
La cele menționate, se adaugă alte date și impresii culese din timpul

tări cu caracter rasial, vizitează căminele în care sunt cazați azilanţii, se
orfelinatelor, căminelor de bătrâni și persoanelor cu handicap.

interesează de problemele lor, caută soluții etc.
ajutoare pentru țările slab dezvoltate, vizitând și acordând ajutor

Cu toate că preoții au propriile lor probleme – renovarea biserici-
totuși timp pentru a se implica și în domeniul asistenței sociale, colectând

lor, lipsa de fonduri, frecvența redusă la serviciile religioase – ei găsesc
lor, lipsa de fonduri, frecvența redusă la serviciile religioase – ei găsesc

totuși timp pentru a se implica și în domeniul asistenței sociale, colectând
Cu toate că preoții au propriile lor probleme – renovarea biserici-

ajutoare pentru țările slab dezvoltate, vizitând și acordând ajutor
interesează de problemele lor, caută soluții etc.

orfelinatelor, căminelor de bătrâni și persoanelor cu handicap.
tări cu caracter rasial, vizitează căminele în care sunt cazați azilanţii, se

La cele menționate, se adaugă alte date și impresii culese din timpul
țările din care aceștia provin, sunt îngrijorați atunci când au loc manifes-
excursiilor efectuate în mai multe localități, precum Naumburg, Erfurt,
Preoții sunt mereu la curent cu statisticile privind numărul azilanților,

oraș în care a început studiile și s-a călugărit Martin Luther, Wittenberg
cu responsabilitate.
(Lutherstadt), un oraș nu prea mare, dar cu rezonanță istorică, întrucât
sunt indiferente aceste probleme ci, dimpotrivă, le tratează cu atenție și

M. Luther a fost aici profesor între 1508-1546 și pe ușile catedralei locale
Din discuțiile purtate, am înțeles că preoților și Bisericii în general nu le

a afișat celebrele teze ce au dus la apariția protestantismului. Tot aici se
reprezentant al guvernului german, specializat pe probleme de acest fel.

păstrează și multe din picturile lui Lukas Cranach, supranumit „pictorul
de interesantă ni s-a părut o întrunire la care unii preoți au invitat un

Reformei”.
probleme pastorale, de asistență socială și cu privire la azilanți. Deosebit

În toate localitățile vizitate, am observat că se muncește „din straja
ganizat întâlniri ecumenice, am avut convorbiri cu preoții din Leipzig pe

dimineții și până în noapte”, pentru ca partea de est a Germaniei să fie
importante din viața parohiilor ortodoxe, catolice și evanghelice, am or-

schimbată. De la cablurile telefonice și conductele pentru canalizare și
regimului totalitar. De asemenea, am participat la o serie de manifestări

până la clădirile cu multe etaje, totul se renovează, se înfrumusețează,
mântările, necazurile și bucuriile credincioșilor de acolo, după căderea

păstrându-se însă forma arhitecturală a caselor vechi. Localnicii spuneau
din Leipzig, prilej cu care am putut cunoaște mai bine problemele, fră-
că în Germania nu au mai văzut un astfel de șantier de la cel de-al doilea
oferit posibilitatea de a intra în contact cu preoții diferitelor confesiuni

război mondial. Lucrul acesta ar trebui să dea de gândit multora.
noastre dreptmăritoare. Pe lângă aceasta, organizatorii cursului ne-au

Spre finalul cursului, fiecare participant a avut obligația să prezinte un
237
238
așa-numit „Project-Arbeit”, o temă la alegere despre: Diaconia în Leipzig,
Preoți în Leipzig, Bisericile ortodoxe în Germania, Arhitectura bisericeas-
că, Bach în Leipzig, ș.a. În felul acesta, am putut cunoaște mai bine o serie
de lucruri despre realitățile bisericești, culturale și sociale de prin acele
locuri și totodată ne-am îmbogățit cunoștințele de limbă germană.
În încheiere, ne exprimăm convingerea că atât cursul de limbă, cât
și discuțiile, întâlnirile, contactele avute, constituie un pas important
pe calea cunoașterii reciproce, a prieteniei și apropierii dintre toate
Bisericile creștine.
Bisericile creștine.
pe calea cunoașterii reciproce, a prieteniei și apropierii dintre toate
și discuțiile, întâlnirile, contactele avute, constituie un pas important
În încheiere, ne exprimăm convingerea că atât cursul de limbă, cât
locuri și totodată ne-am îmbogățit cunoștințele de limbă germană.
de lucruri despre realitățile bisericești, culturale și sociale de prin acele
că, Bach în Leipzig, ș.a. În felul acesta, am putut cunoaște mai bine o serie
Preoți în Leipzig, Bisericile ortodoxe în Germania, Arhitectura bisericeas-
așa-numit „Project-Arbeit”, o temă la alegere despre: Diaconia în Leipzig,
238
239
aprilie 1990, p. 3.
* „Banatul ortodox”, supliment al ziarului „Timpul”, Reșița, anul I, nr. 86, sâmbătă, 14
Dumnezeu are putere asupra vieții și asupra morții.

dovedit dumnezeirea, a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu, întrucât numai
Bucuria Învierii*1
fermă că, prin învierea Sa din morți, Mântuitorul Iisus Hristos și-a
Bucuria creștinilor de astăzi și de totdeauna izvorăște din credința
Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău”.
Atât în vorbire cât și în scris, prin „bucurie” se înțelege, îndeobște, o sta-
tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de
re sufletească pricinuită de o vie mulțumire, de o satisfacție aparte sau de
„Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste

un eveniment deosebit. Sfânta Scriptură ne învață, că există și o bucurie du-
ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmul 117:24), iar strana cântă:

hovnicească, o bucurie cerească, ce vine de sus, de la Dumnezeu, prin Iisus
împreună cu Psalmistul: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să

Hristos, este transmisă de Duhul Sfânt și face parte dintre „roadele Duhului”
spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Astfel, din Sfântul Altar, preotul rostește
(Galateni 5, 22-23). O asemenea bucurie au simțit femeile mironosițe care,
amărât, s-a stricat, a fost batjocorit, omorât și surpat”, după cum frumos
venind cu miresme pentru a unge Trupul Domnului, au fost întâmpinate de
ilor, slujbele și cântările sfinte ne îndeamnă la slăvita bucurie, că „iadul s-a

mesagerul divin cu minunata veste că Hristos „s-a sculat precum a zis (...). Iar
obiceiurile noastre strămoșești, ouăle frumos împodobite, hăinuțele copi-

plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să
salutul creștinesc „Hristos a Înviat!” și cu răspunsul „Adevărat a Înviat!”,

vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor Lui,
Toate cele rânduite pentru acest „praznic al praznicelor”, începând cu

(...), iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: „Bucurați-vă!” (Matei 28, 6-9).
nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16, 22).

Sunt aproape douăzeci de veacuri de când acest mesaj divin ne aduce
stăvilite pe care o simte sufletul când se apropie de Dumnezeu și „pe care

aminte că Învierea Mântuitorului este sărbătoarea bucuriei veșnice și ne-
aminte că Învierea Mântuitorului este sărbătoarea bucuriei veșnice și ne-

stăvilite pe care o simte sufletul când se apropie de Dumnezeu și „pe care
Sunt aproape douăzeci de veacuri de când acest mesaj divin ne aduce

nimeni nu o va lua de la noi” (Ioan 16, 22).
(...), iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: „Bucurați-vă!” (Matei 28, 6-9).
Toate cele rânduite pentru acest „praznic al praznicelor”, începând cu
vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor Lui,
salutul creștinesc „Hristos a Înviat!” și cu răspunsul „Adevărat a Înviat!”,
plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să

obiceiurile noastre strămoșești, ouăle frumos împodobite, hăinuțele copi-
mesagerul divin cu minunata veste că Hristos „s-a sculat precum a zis (...). Iar
ilor, slujbele și cântările sfinte ne îndeamnă la slăvita bucurie, că „iadul s-a
venind cu miresme pentru a unge Trupul Domnului, au fost întâmpinate de

amărât, s-a stricat, a fost batjocorit, omorât și surpat”, după cum frumos
(Galateni 5, 22-23). O asemenea bucurie au simțit femeile mironosițe care,

spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Astfel, din Sfântul Altar, preotul rostește
Hristos, este transmisă de Duhul Sfânt și face parte dintre „roadele Duhului”
împreună cu Psalmistul: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să
hovnicească, o bucurie cerească, ce vine de sus, de la Dumnezeu, prin Iisus

ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmul 117:24), iar strana cântă:
un eveniment deosebit. Sfânta Scriptură ne învață, că există și o bucurie du-

„Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste
re sufletească pricinuită de o vie mulțumire, de o satisfacție aparte sau de

tine a răsărit. Saltă acum și te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de
Atât în vorbire cât și în scris, prin „bucurie” se înțelege, îndeobște, o sta-

Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău”.
Bucuria creștinilor de astăzi și de totdeauna izvorăște din credința
fermă că, prin învierea Sa din morți, Mântuitorul Iisus Hristos și-a
dovedit dumnezeirea, a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu, întrucât numai
Bucuria Învierii*1 Dumnezeu are putere asupra vieții și asupra morții.
* „Banatul ortodox”, supliment al ziarului „Timpul”, Reșița, anul I, nr. 86, sâmbătă, 14
aprilie 1990, p. 3.
239
240
Totodată, prin faptul istoric al Învierii Domnului a fost refăcută legă-
tura dintre cer și pământ, s-a oferit tuturor oamenilor atât posibilitatea
de a deveni fii ai lui Dumnezeu prin har, cât și garanția învierii trupu-
rilor, căci „Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor
adormiți” (I Corinteni 15, 20).
Cunoscând aceste lucruri, exclamăm și noi cu Sfântul Părinte Ioan Gură
de Aur: „De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bu-
cure de acest Praznic frumos și luminat. De este cineva slujitor înțelept,
să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său”.
să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său”.

cure de acest Praznic frumos și luminat. De este cineva slujitor înțelept,
de Aur: „De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bu-
Cunoscând aceste lucruri, exclamăm și noi cu Sfântul Părinte Ioan Gură
adormiți” (I Corinteni 15, 20).
rilor, căci „Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor
de a deveni fii ai lui Dumnezeu prin har, cât și garanția învierii trupu-
tura dintre cer și pământ, s-a oferit tuturor oamenilor atât posibilitatea
Totodată, prin faptul istoric al Învierii Domnului a fost refăcută legă-
240
241
* „Renașterea banațeană”, Timișoara, nr. 79, sâmbătă, 14 aprilie 1990, p. 4-5.
de pe cruce de către Iosif din Arimateea și Nicodim, fiind îngropat într-un

Lui” (Isaia 53, 9). Constatându-I-se moartea, Mântuitorul a fost coborât
toate că nu săvârșise nicio nedreptate și nici înșelăciune nu fusese în gura
Învierea Domnului, învierea noastră* 1
pus lângă cei făcători de rele și cu cei fără de lege după moartea Lui, cu
adeverindu-se în felul acesta cuvintele profetului: „Mormântul Lui a fost
cea mai umilitoare și mai cruntă moarte, răstignirea între doi tâlhari,
În timpul activității Sale de propovăduire a Evangheliei, Mântuitorul
s-a „întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” primește

Hristos spunea ucenicilor Săi: „Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va
sunt străpunse de cuiele bătute cu sete de către chinuitori. Astfel, Cel ce

fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da
picioarele care au străbătut drumurile Galileii, ale Samariei și ale Iudeii

pe mâna păgânilor; și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui, și-L
nile care au îmbrățișat pruncii, au binecuvântat și au hrănit mulțimile,

vor omorî, dar după trei zile va învia” (Marcu 10, 33-34).
ale oamenilor este dus spre Golgota, cu crucea grea de lemn în spate. Mâi-
Toate cele anunțate de profeții Vechiului Testament și de către Mântui-
cunună de spini pe cap, Cel ce a vindecat suferințele trupești și sufletești

torul însuși s-au întâmplat întocmai. În seara zilei de joi, 13 spre 14 Nisan,
și asupra copiilor noștri!” (Matei 27, 24-25). Scuipat, batjocorit, bătut, cu

Divinul Învățător a fost arestat și interogat de arhiereii Ana și Caiafa, care
veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră
au convocat sinedriul și L-au condamnat la moarte prin răstignire, deși
pregătea, spunând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi

„mulți mărturiseau mincinos împotriva Lui și mărturiile nu se potriveau”
asupra lui și se spală pe mâini în semn de desolidarizare de crima ce se

(Marcu 14, 56). În dimineața zilei de vineri, 14 Nisan (7 aprilie), anul
Pilat cedează la presiunile morale și politice exercitate de către sinedriști

30 (33) al erei creștine, Domnul Hristos a fost dus în fața „prefectului
pronunțată de sinedriul iudaic. Deși constată nevinovăția Mântuitorului,

Iudeii”, Ponțiu Pilat, întrucât numai el avea dreptul să valideze sentința
Iudeii”, Ponțiu Pilat, întrucât numai el avea dreptul să valideze sentința

pronunțată de sinedriul iudaic. Deși constată nevinovăția Mântuitorului,
30 (33) al erei creștine, Domnul Hristos a fost dus în fața „prefectului

Pilat cedează la presiunile morale și politice exercitate de către sinedriști
(Marcu 14, 56). În dimineața zilei de vineri, 14 Nisan (7 aprilie), anul

asupra lui și se spală pe mâini în semn de desolidarizare de crima ce se
„mulți mărturiseau mincinos împotriva Lui și mărturiile nu se potriveau”

pregătea, spunând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi
au convocat sinedriul și L-au condamnat la moarte prin răstignire, deși

veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră
Divinul Învățător a fost arestat și interogat de arhiereii Ana și Caiafa, care

și asupra copiilor noștri!” (Matei 27, 24-25). Scuipat, batjocorit, bătut, cu
torul însuși s-au întâmplat întocmai. În seara zilei de joi, 13 spre 14 Nisan,
cunună de spini pe cap, Cel ce a vindecat suferințele trupești și sufletești
Toate cele anunțate de profeții Vechiului Testament și de către Mântui-

ale oamenilor este dus spre Golgota, cu crucea grea de lemn în spate. Mâi-
vor omorî, dar după trei zile va învia” (Marcu 10, 33-34).
nile care au îmbrățișat pruncii, au binecuvântat și au hrănit mulțimile,
pe mâna păgânilor; și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui, și-L
picioarele care au străbătut drumurile Galileii, ale Samariei și ale Iudeii
fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da

sunt străpunse de cuiele bătute cu sete de către chinuitori. Astfel, Cel ce
Hristos spunea ucenicilor Săi: „Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va

s-a „întrupat pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” primește
În timpul activității Sale de propovăduire a Evangheliei, Mântuitorul

cea mai umilitoare și mai cruntă moarte, răstignirea între doi tâlhari,
adeverindu-se în felul acesta cuvintele profetului: „Mormântul Lui a fost
pus lângă cei făcători de rele și cu cei fără de lege după moartea Lui, cu
toate că nu săvârșise nicio nedreptate și nici înșelăciune nu fusese în gura
Învierea Domnului, învierea noastră* 1 Lui” (Isaia 53, 9). Constatându-I-se moartea, Mântuitorul a fost coborât
de pe cruce de către Iosif din Arimateea și Nicodim, fiind îngropat într-un
* „Renașterea banațeană”, Timișoara, nr. 79, sâmbătă, 14 aprilie 1990, p. 4-5.
241
242
înnoirea vieții” (Romani 6, 4), ducând o luptă continuă pentru înviere,

mormânt nou, peste care a fost prăvălită o piatră. Deși mormântul a fost
făcând dovada credinței noastre prin fapte. „Să umblăm și noi întru
pecetluit și păzit de ostași romani, la trei zile după îngropare, în ziua cea
obligația să trăim viața în conformitate cu învățătura lui Dumnezeu,

dintâi a săptămânii, Fiul lui Dumnezeu a înviat fără ca piatra să fie dată
Încredințați pe deplin asupra celor două adevăruri enunțate, ne revine

la o parte și fără a strica pecețile, întocmai ca la Nașterea Sa, când „a lăsat
tos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morții nu înviază” (I Corinteni 15, 15).
neatins și virginal sânul care îl purtase” (Gala Galaction).
nezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hris-

Adevărul Învierii a fost confirmat de către numeroși martori oculari:
testând acest adevăr ne-am transforma în „martori mincinoși ai lui Dum-

femeile mironosițe, Sfinții Apostoli, Sfântul Iacob, peste 500 de frați, „iar
nu a putut și nu va putea fi înlăturată din mintea creștinilor, întrucât con-

la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie”,
care stă la temelia creștinismului, iar învierea noastră, o certitudine care

scria Apostolul Neamurilor (I Corinteni 15, 5-8). Acest adevăr i-a schim-
Din cele spuse, rezultă că Învierea Domnului este un eveniment istoric

bat radical pe Sfinții Apostoli. Dacă în zilele Patimilor au tremurat de
moarte veșnică.
spaimă, s-au ascuns, unul s-a spânzurat și altul s-a lepădat, acum au măr-
Deci prin slăvita Sa Înviere, Domnul Hristos a izbăvit lumea de păcat și de

turisit cu mult curaj că „Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, căruia noi toți
vom întâlni cu moșii, cu strămoșii, cu părinții și apoi cu urmașii noștri.

suntem martori” (Faptele Apostolilor 2, 32).
noastră continuă „în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23). Ne

Învierea Domnului nu rămâne doar un fenomen extraordinar în
viață se numește în loc de moarte, adormire și somn”. După moarte, viața

istoria omenirii, fără nicio legătură cu viața oamenilor, ci ea este o mi-
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că pentru oameni „mutarea din această
nune mai mare decât toate minunile și dovada indubitabilă a învierii
decât un prag ce desparte viața pământească de cea cerească. De aceea,

noastre, după cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce a înviat
viața veșnică și să ne învețe, odată pentru totdeauna, că moartea nu este

pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare,
din morți, „cu moartea pe moarte călcând”, ca să ne deschidă calea spre

prin Duhul Său care locuiește în voi” (Romani 8, 11). Mântuitorul a înviat
prin Duhul Său care locuiește în voi” (Romani 8, 11). Mântuitorul a înviat
din morți, „cu moartea pe moarte călcând”, ca să ne deschidă calea spre
pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare,
viața veșnică și să ne învețe, odată pentru totdeauna, că moartea nu este
noastre, după cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel: „Cel ce a înviat

decât un prag ce desparte viața pământească de cea cerească. De aceea,
nune mai mare decât toate minunile și dovada indubitabilă a învierii

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că pentru oameni „mutarea din această
istoria omenirii, fără nicio legătură cu viața oamenilor, ci ea este o mi-

viață se numește în loc de moarte, adormire și somn”. După moarte, viața
Învierea Domnului nu rămâne doar un fenomen extraordinar în

noastră continuă „în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23). Ne
suntem martori” (Faptele Apostolilor 2, 32).

vom întâlni cu moșii, cu strămoșii, cu părinții și apoi cu urmașii noștri.
turisit cu mult curaj că „Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, căruia noi toți
Deci prin slăvita Sa Înviere, Domnul Hristos a izbăvit lumea de păcat și de
spaimă, s-au ascuns, unul s-a spânzurat și altul s-a lepădat, acum au măr-
moarte veșnică.
bat radical pe Sfinții Apostoli. Dacă în zilele Patimilor au tremurat de

Din cele spuse, rezultă că Învierea Domnului este un eveniment istoric
scria Apostolul Neamurilor (I Corinteni 15, 5-8). Acest adevăr i-a schim-
care stă la temelia creștinismului, iar învierea noastră, o certitudine care
la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat și mie”,

nu a putut și nu va putea fi înlăturată din mintea creștinilor, întrucât con-
femeile mironosițe, Sfinții Apostoli, Sfântul Iacob, peste 500 de frați, „iar
testând acest adevăr ne-am transforma în „martori mincinoși ai lui Dum-
Adevărul Învierii a fost confirmat de către numeroși martori oculari:

nezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hris-
neatins și virginal sânul care îl purtase” (Gala Galaction).

tos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morții nu înviază” (I Corinteni 15, 15).
la o parte și fără a strica pecețile, întocmai ca la Nașterea Sa, când „a lăsat

Încredințați pe deplin asupra celor două adevăruri enunțate, ne revine
dintâi a săptămânii, Fiul lui Dumnezeu a înviat fără ca piatra să fie dată
obligația să trăim viața în conformitate cu învățătura lui Dumnezeu,
pecetluit și păzit de ostași romani, la trei zile după îngropare, în ziua cea
făcând dovada credinței noastre prin fapte. „Să umblăm și noi întru
mormânt nou, peste care a fost prăvălită o piatră. Deși mormântul a fost
înnoirea vieții” (Romani 6, 4), ducând o luptă continuă pentru înviere,
242
243
pentru dobândirea vieții veșnice. Să ne iubim unii pe alții, „să ne luminăm
cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm; să zicem fraților și celor ce
ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru înviere” (Ioan Gură de Aur), spre
a fi vrednici „să intrăm toți întru bucuria Domnului nostru”.
Noi, românii, avem datoria sfântă să păstrăm neschimbată credința
Evangheliei în care ne-am născut și în care au adormit moșii și strămoșii
noștri. Această „lege strămoșească”, moștenită de la Sfântul Apostol An-
drei, a contribuit la menținerea ființei și unității noastre naționale, a pus
bazele limbii române literare și a sprijinit năzuința de progres și de liber-
tate a neamului nostru.
A ajutat bunul Dumnezeu ca la Crăciunul anului 1989 să sărbătorim
nu numai Nașterea Domnului, ci și renașterea noastră națională, după
atâta amar de ani de teroare și dictatură, și tot El ne învrednicește acum
să sărbătorim nu numai Învierea Domnului, ci și reînvierea la o nouă
viață liberă și demnă, temeluită pe jertfa de sânge a tinerilor martiri din
Timișoara și din toată țara.
Fie ca slăvitul praznic al Învierii Domnului să-l petrecem în pace, în
dragoste și în unitate familială și națională, mulțumindu-i lui Dumnezeu
pentru toate aceste împliniri.
pentru toate aceste împliniri.

dragoste și în unitate familială și națională, mulțumindu-i lui Dumnezeu
Fie ca slăvitul praznic al Învierii Domnului să-l petrecem în pace, în
Timișoara și din toată țara.
viață liberă și demnă, temeluită pe jertfa de sânge a tinerilor martiri din
să sărbătorim nu numai Învierea Domnului, ci și reînvierea la o nouă
atâta amar de ani de teroare și dictatură, și tot El ne învrednicește acum
nu numai Nașterea Domnului, ci și renașterea noastră națională, după
A ajutat bunul Dumnezeu ca la Crăciunul anului 1989 să sărbătorim
tate a neamului nostru.
bazele limbii române literare și a sprijinit năzuința de progres și de liber-
drei, a contribuit la menținerea ființei și unității noastre naționale, a pus
noștri. Această „lege strămoșească”, moștenită de la Sfântul Apostol An-
Evangheliei în care ne-am născut și în care au adormit moșii și strămoșii
Noi, românii, avem datoria sfântă să păstrăm neschimbată credința
a fi vrednici „să intrăm toți întru bucuria Domnului nostru”.
ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru înviere” (Ioan Gură de Aur), spre
cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm; să zicem fraților și celor ce
pentru dobândirea vieții veșnice. Să ne iubim unii pe alții, „să ne luminăm
243
244
338-339.
1 Acte şi documente relative la istoria Renaşterii României, VIII, Bucureşti, 1889, p.
* „Interferenţe”, Caransebeş, nr. 1/ianuarie 2000, p. 16.
că Măria ta eşti cel trimis de Providenţă ca să pui sfârşit suferinţelor şi
Româneşti, acelaşi mitropolit arată că poporul român „nu se îndoieşte
Unirea Principatelor Române şi unitatea naţională*
Cu prilejul primirii lui Alexandru Ioan Cuza de către Adunarea Ţării

binecuvânteze ostenelile noastre”.
însufleţim de aceeaşi dragoste şi de aceeaşi sfântă credinţă, ca şi cerul să
Grija zilei de mâine, lipsurile de tot felul, temperatura scăzută de afară
uneşte. Toţi avem o patrie înainte: să avem şi un cuget şi un scop; să ne

şi din multe locuinţe, munţii de nămeţi care au pus stăpânire pe întrea-
- că toţi suntem români, aceleaşi simţăminte ne leagă, acelaşi sânge ne

ga ţară, perturbând traficul rutier, naval şi aerian, şi provocând pagube
- spunea mitropolitul Nifon la deschiderea lucrărilor Divanului muntean

materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, grevele şi valul de scumpiri de la
naţionale şi chiar la nimicirea neamului românesc. „Priviţi şi veţi vedea

începutul anului jubiliar 2000, ne-au făcut să trecem cu vederea faptul că
convingerea fermă că fărâmiţarea statală va duce la pierderea identităţii

la 24 ianuarie se împlinesc 141 de ani de la Unirea Principatelor Române,
credinţă, au luptat înaintaşii noştri, „de la vlădică până la opincă”, având

Moldova şi Ţara Românească.
obiceiuri şi limbă, de acelaşi trecut şi viitor” şi, mai ales, de aceeaşi

O horă a unirii la Iaşi, o depunere de coroane la Focşani, o manifestare
Pentru „unirea între fraţi de acelaşi sânge şi nume, de aceleaşi

de suflet la Ruginoasa, două, trei materiale în unele cotidiane şi scurte
furtuna valurilor ce o împresoară”1.

comentarii pe posturile de televiziune au marcat, într-o atmosferă mai
a mântuirii sale, singurul port în care poate scăpa corabia naţională de

cenuşie ca niciodată, acest eveniment memorabil din istoria neamului
este şi nu va fi decât unirea românilor într-un singur stat, singura ancoră

nostru. Să fi uitat, oare, concetăţenii noștri, mai-marii noştri, instituţiile
mată cu peste un secol în urmă: „Credinţa naţiei române nu a fost, nu

noastre de cultură (cu excepţia celor din Caransebeş), de dorinţa expri-
noastre de cultură (cu excepţia celor din Caransebeş), de dorinţa expri-

mată cu peste un secol în urmă: „Credinţa naţiei române nu a fost, nu
nostru. Să fi uitat, oare, concetăţenii noștri, mai-marii noştri, instituţiile

este şi nu va fi decât unirea românilor într-un singur stat, singura ancoră
cenuşie ca niciodată, acest eveniment memorabil din istoria neamului

a mântuirii sale, singurul port în care poate scăpa corabia naţională de
comentarii pe posturile de televiziune au marcat, într-o atmosferă mai

furtuna valurilor ce o împresoară”1.
de suflet la Ruginoasa, două, trei materiale în unele cotidiane şi scurte

Pentru „unirea între fraţi de acelaşi sânge şi nume, de aceleaşi
O horă a unirii la Iaşi, o depunere de coroane la Focşani, o manifestare

obiceiuri şi limbă, de acelaşi trecut şi viitor” şi, mai ales, de aceeaşi
Moldova şi Ţara Românească.

credinţă, au luptat înaintaşii noştri, „de la vlădică până la opincă”, având
la 24 ianuarie se împlinesc 141 de ani de la Unirea Principatelor Române,

convingerea fermă că fărâmiţarea statală va duce la pierderea identităţii
începutul anului jubiliar 2000, ne-au făcut să trecem cu vederea faptul că

naţionale şi chiar la nimicirea neamului românesc. „Priviţi şi veţi vedea
materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, grevele şi valul de scumpiri de la

- spunea mitropolitul Nifon la deschiderea lucrărilor Divanului muntean
ga ţară, perturbând traficul rutier, naval şi aerian, şi provocând pagube

- că toţi suntem români, aceleaşi simţăminte ne leagă, acelaşi sânge ne
şi din multe locuinţe, munţii de nămeţi care au pus stăpânire pe întrea-

uneşte. Toţi avem o patrie înainte: să avem şi un cuget şi un scop; să ne
Grija zilei de mâine, lipsurile de tot felul, temperatura scăzută de afară

însufleţim de aceeaşi dragoste şi de aceeaşi sfântă credinţă, ca şi cerul să
binecuvânteze ostenelile noastre”.
Cu prilejul primirii lui Alexandru Ioan Cuza de către Adunarea Ţării
Româneşti, acelaşi mitropolit arată că poporul român „nu se îndoieşte
că Măria ta eşti cel trimis de Providenţă ca să pui sfârşit suferinţelor şi Unirea Principatelor Române şi unitatea naţională*
* „Interferenţe”, Caransebeş, nr. 1/ianuarie 2000, p. 16.
1 Acte şi documente relative la istoria Renaşterii României, VIII, Bucureşti, 1889, p.
338-339.
244
245
durerilor lui; nu se îndoieşte că Măria ta eşti venit ca să-l luminezi cu în-
ţelepciunea Măriei tale şi să pregăteşti un viitor fericit şi demn de gloria
strămoşilor noştri”.
Mare a fost bucuria şi multe au fost nădejdiile care i-au însufleţit pe
„cei cu inima română” în ianuarie 1859. Ecoul acestora şi entuziasmul
lor au ajuns până în Banat, ceea ce a obligat autorităţile habsburgice să
ia măsuri de izolare, pentru că, potrivit unui act oficial, „comunitatea de
susține în existență ca neam deosebit?!”

origine, limbă şi religie determină Ia o parte din populaţia austriacă o
pe plan politic? Și dacă nu vom avea nici această unitate, ce ne va mai

receptivitate pentru exagerări propagandiste din Principate, în timp ce o
sor Dumitru Stăniloae – ,căci cine știe ce greutăți ne va mai aduce viitorul
altă parte [populaţia, n.n.] simpatizează indiscutabil cu membrii emigra-
,,Să ne silim să nu pierdem această unitate – ne îndemna preotul profe-

ţiei revoluţionare tolerată şi folosită de Cuza”.
nota o gazetă a vremii.

Datorită împrejurărilor politice nefavorabile, românii bănăţeni au fost
hotărâtă’’ (Neofit Scriban), spre ,,o victorie rar întâlnită în istorie’’, cum
nevoiţi să mai aştepte câteva decenii până la împlinirea „visului lor de
români care au luptat să îndrepte „corabia naţiei spre o direcție știută și

aur”, Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918. Ei au avut cinstea de a fi
spre clericii şi mirenii, spre intelectualii şi ţăranii, spre ofiţerii şi soldaţii

reprezentaţi la Bucureşti de Damaschin Bojincă, fost ministru al lui Cuza
La acest popas aniversar, gândul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă

şi de Ştefan Stoica, colonel-şef al Statului Major al Ţării Româneşti în tim-
lui Mihai Eroul” şi altele.

pul Unirii.
serbări însoţite de cântecele patriotice „Deşteaptă-te române”, „Marşul

Ziua de 24 ianuarie a devenit una dintre sărbătorile de suflet ale stu-
ţiu Babeş, Anton şi George Mocioni, E. Gojdu, ş.a., organizau adevărate

denţilor români din Budapesta, care, în frunte cu oamenii politici Vincen-
denţilor români din Budapesta, care, în frunte cu oamenii politici Vincen-

ţiu Babeş, Anton şi George Mocioni, E. Gojdu, ş.a., organizau adevărate
Ziua de 24 ianuarie a devenit una dintre sărbătorile de suflet ale stu-

serbări însoţite de cântecele patriotice „Deşteaptă-te române”, „Marşul
pul Unirii.
lui Mihai Eroul” şi altele.
şi de Ştefan Stoica, colonel-şef al Statului Major al Ţării Româneşti în tim-

La acest popas aniversar, gândul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă
reprezentaţi la Bucureşti de Damaschin Bojincă, fost ministru al lui Cuza

spre clericii şi mirenii, spre intelectualii şi ţăranii, spre ofiţerii şi soldaţii
aur”, Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918. Ei au avut cinstea de a fi

români care au luptat să îndrepte „corabia naţiei spre o direcție știută și
nevoiţi să mai aştepte câteva decenii până la împlinirea „visului lor de

hotărâtă’’ (Neofit Scriban), spre ,,o victorie rar întâlnită în istorie’’, cum
Datorită împrejurărilor politice nefavorabile, românii bănăţeni au fost

nota o gazetă a vremii.
ţiei revoluţionare tolerată şi folosită de Cuza”.

,,Să ne silim să nu pierdem această unitate – ne îndemna preotul profe-
altă parte [populaţia, n.n.] simpatizează indiscutabil cu membrii emigra-

sor Dumitru Stăniloae – ,căci cine știe ce greutăți ne va mai aduce viitorul
receptivitate pentru exagerări propagandiste din Principate, în timp ce o

pe plan politic? Și dacă nu vom avea nici această unitate, ce ne va mai
origine, limbă şi religie determină Ia o parte din populaţia austriacă o

susține în existență ca neam deosebit?!”
ia măsuri de izolare, pentru că, potrivit unui act oficial, „comunitatea de

lor au ajuns până în Banat, ceea ce a obligat autorităţile habsburgice să
„cei cu inima română” în ianuarie 1859. Ecoul acestora şi entuziasmul
Mare a fost bucuria şi multe au fost nădejdiile care i-au însufleţit pe
strămoşilor noştri”.
ţelepciunea Măriei tale şi să pregăteşti un viitor fericit şi demn de gloria
durerilor lui; nu se îndoieşte că Măria ta eşti venit ca să-l luminezi cu în-
245
247
96 Golgota
CUPRINS
93 Familia creștină și ispitele lumii moderne
89 Rugăciune şi jertfă pe Carmel
La umbra gândului - Î.P.S. Ioan, mitropolitul Banatului 5
86 Profetul Ilie – omul rugăciunii

Cuvântul autorului 7
82 Armele duhovnicești ale creștinului

78 Parohia Iosefin în haină de sărbătoare
75 Caransebeșul în trecut și azi

La frații din Banatul sârbesc 13
72 Pregătirea pentru Sfânta Liturghie

Redactorii publicației „Foaia Diecezană“ 15
68 Sfântul Apostol Iacov cel Mare

Profeții Vechiului Testament – „martori” ai Învierii 18
65 La fraţii de peste Prut

Contribuții ale teologilor caransebeșeni la dezvoltarea studiilor
63 Istorie, artă, cultură, civilizaţie, Caransebeș, 19-21 octombrie 1990

biblice românești 21
Societatea de lectură „Ioan Popasu” – Rediviva 24
„ÎNVIEREA” Vizită arhierească în Banatul sârbesc 26
„Foaia Diecezană” de la Caransebeș, de la 1886 la 1995 56

Biblia - cartea Bisericii 29
Corul Bisericii Ortodoxe din Teregova - 80 de ani de la înființare 53

Reconcilierea – darul lui Dumnezeu și izvor de viață nouă 32
înfăptuirea Marii Uniri din 1918 49

Pe drumul reconcilierii... 34
IN MEMORIAM: învățătorul Pavel Jumanca – luptător pentru

Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural 36
Paștile – trecerea din moarte la viață 46

Actualitatea manuscriselor de la Qumran 39
Academia Teologică din Caransebeș – repere istorice – 43

Fundația Doboșan Rediviva 41
Fundația Doboșan Rediviva 41

Academia Teologică din Caransebeș – repere istorice – 43
Actualitatea manuscriselor de la Qumran 39

Paștile – trecerea din moarte la viață 46
Banatul jugoslav - trecut istoric și cultural 36

IN MEMORIAM: învățătorul Pavel Jumanca – luptător pentru
Pe drumul reconcilierii... 34
înfăptuirea Marii Uniri din 1918 49
Reconcilierea – darul lui Dumnezeu și izvor de viață nouă 32

Corul Bisericii Ortodoxe din Teregova - 80 de ani de la înființare 53
Biblia - cartea Bisericii 29

„Foaia Diecezană” de la Caransebeș, de la 1886 la 1995 56
Vizită arhierească în Banatul sârbesc 26

Societatea de lectură „Ioan Popasu” – Rediviva 24
„ÎNVIEREA”
biblice românești 21
Istorie, artă, cultură, civilizaţie, Caransebeș, 19-21 octombrie 1990 63
Contribuții ale teologilor caransebeșeni la dezvoltarea studiilor

La fraţii de peste Prut 65
Profeții Vechiului Testament – „martori” ai Învierii 18

Sfântul Apostol Iacov cel Mare 68
Redactorii publicației „Foaia Diecezană“ 15

Pregătirea pentru Sfânta Liturghie 72
La frații din Banatul sârbesc 13

Caransebeșul în trecut și azi 75
Parohia Iosefin în haină de sărbătoare 78
Armele duhovnicești ale creștinului 82
7 Cuvântul autorului
Profetul Ilie – omul rugăciunii 86
5 La umbra gândului - Î.P.S. Ioan, mitropolitul Banatului

Rugăciune şi jertfă pe Carmel 89
Familia creștină și ispitele lumii moderne 93
Golgota 96
CUPRINS
247
248
Pelerinaj la locurile sfinte 100
Betleemul 104
Pe urmele lui Iisus 106
Un nou doctor în teologie: preotul profesor Sorin Cosma 208

Biserica și familia 109
Seminarul Teologic „Ioan Popasu“- 130 de ani de la înființare 205

„Mormântul pierdut al lui Iisus” 112
Martiri români pentru Hristos, în perioada regimului comunist 115
La izvoarele credinţei 118 „BISERICA ȘI ȘCOALA”
Aniversare parohială 198

Triplă dezvelire de busturi la parohia Timişoara Iosefin 122
Timișoara-Iosefin 193
Europa sub orizont creștin 127
Muzicologul Sabin Drăgoi, enoriaș de nădejde al parohiei

Pe urmele Sfinţilor Apostoli Pavel şi Andrei 130
Împreună, pentru a salva trei suflete 190

Sfântul Vasile cel Mare – dascăl al lumii şi ierarh 134
preoţi deţinuţi politic 187

Sfântul Grigorie de Nazianz – cuvântătorul de Dumnezeu 138
Purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu pentru foștii

Unitate în diversitate 141
Învierea Domnului şi învierea noastră 183

Preoți ortodocși timişoreni, luptători în Revoluția din Decembrie 1989 144
180
Preoți ortodocși din Arad, luptători în Revoluția din Decembrie 1989 149
Magii de la Răsărit, pelerini pe calea mântuirii 175

Minunea din Decembrie 1989 153 Cave ne cadas!
Sfântul Apostol Andrei 171

Sfântul Niceta de Remesiana – apostolul daco-romanilor 157
Lumina Învierii 168

Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Ierusalim 161
Sărbătorile de iarnă sau sfintele sărbători? 165

Enciclopedia Ortodoxiei românești 163
Enciclopedia Ortodoxiei românești 163

Sărbătorile de iarnă sau sfintele sărbători? 165
Minunea pogorârii Sfintei Lumini la Ierusalim 161

Lumina Învierii 168
Sfântul Niceta de Remesiana – apostolul daco-romanilor 157

Sfântul Apostol Andrei 171
Minunea din Decembrie 1989 153

Magii de la Răsărit, pelerini pe calea mântuirii 175
Preoți ortodocși din Arad, luptători în Revoluția din Decembrie 1989 149
Cave ne cadas! 180
Preoți ortodocși timişoreni, luptători în Revoluția din Decembrie 1989 144

Învierea Domnului şi învierea noastră 183
Unitate în diversitate 141

Purtarea de grijă a Mitropolitului Nicolae Corneanu pentru foștii
Sfântul Grigorie de Nazianz – cuvântătorul de Dumnezeu 138

preoţi deţinuţi politic 187
Sfântul Vasile cel Mare – dascăl al lumii şi ierarh 134

Împreună, pentru a salva trei suflete 190
Pe urmele Sfinţilor Apostoli Pavel şi Andrei 130

Muzicologul Sabin Drăgoi, enoriaș de nădejde al parohiei
Europa sub orizont creștin 127

Timișoara-Iosefin 193
Triplă dezvelire de busturi la parohia Timişoara Iosefin 122

Aniversare parohială 198
La izvoarele credinţei 118

Martiri români pentru Hristos, în perioada regimului comunist 115
„Mormântul pierdut al lui Iisus” 112

Seminarul Teologic „Ioan Popasu“- 130 de ani de la înființare 205
Biserica și familia 109

Un nou doctor în teologie: preotul profesor Sorin Cosma 208
Pe urmele lui Iisus 106

Betleemul 104
Pelerinaj la locurile sfinte 100
248
249
„ZIARUL LUMINA”
Viaţa preotului Ioan Imbroane, ctitorul parohiei Timişoara-Iosefin 213
Contribuția „Foii Diecezane” la promovarea studiilor biblice în
Banat (1886 – 1900) 216
Un ierarh bănăţean de înaltă ţinută 220
Internetul, un nou mijloc de pastorație 223
ARTICOLE PUBLICATE ÎN ALTE PERIODICE BISERICEȘTI ȘI LAICE

Frământările oamenilor, greu de rezolvat 229
Corul Bisericii ortodoxe române din Toracu-Mare - 115 ani de la înființare 231
Funeraliile Episcopului Emilian Birdaș 233
Spre o mai apropiată cunoaștere între Biserici 236
Bucuria Învierii 239
Învierea Domnului, învierea noastră 241
Unirea Principatelor Române și unitatea națională 244
Unirea Principatelor Române și unitatea națională 244

Învierea Domnului, învierea noastră 241
Bucuria Învierii 239
Spre o mai apropiată cunoaștere între Biserici 236
Funeraliile Episcopului Emilian Birdaș 233
Corul Bisericii ortodoxe române din Toracu-Mare - 115 ani de la înființare 231
Frământările oamenilor, greu de rezolvat 229
ARTICOLE PUBLICATE ÎN ALTE PERIODICE BISERICEȘTI ȘI LAICE
Internetul, un nou mijloc de pastorație 223

Un ierarh bănăţean de înaltă ţinută 220
Banat (1886 – 1900) 216
Contribuția „Foii Diecezane” la promovarea studiilor biblice în
Viaţa preotului Ioan Imbroane, ctitorul parohiei Timişoara-Iosefin 213
„ZIARUL LUMINA”
249

Montaj - Carte - Bucuria Slujirii Prin Cuvant PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Montaj - Carte - Bucuria Slujirii Prin Cuvant PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT

ARTICOLE, ESEURI, ÎNSEMNĂRI, REPORTAJE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

/ preot dr. Ionel Popescu. - Timişoara : Editura Partoş, 2016

BUCURIA SLUJIRII PRIN CUVÂNT

informațiile primite prin viu grai de la frații preoți se regăsesc în artico-

rulate în Timișoara și în Arad, dar a cercetat documentele, articolele din

Dramaticele momente ale Revoluției din Decembrie 1989 fac parte,

aspecte legate de cultura și de civilizația poporului Israel.

care întăresc autenticitatea cărților Vechiului Testament și clarifică alte

Moartă, atât de importante pentru spiritualitatea iudaică, manuscrise

semnalăm și articolul despre manuscrisele de la Qumran sau de la Marea

nii de la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest context,

minunate organizate cu credincioșii pe care îi păstorește l-au ajutat să

le bisericești la care a participat în țară și în străinătate, iar pelerinajele

arhii și preoții din Banatul de munte și de câmpie, despre manifestări-

ar fi rămas mai săracă. Spre pildă, sunt foarte interesante mărturiile

Fără datele, informațiile și reportajele consemnate în paginile aces-

rile sfinte din Israel sau la centrele de spiritualitate creștin-ortodoxe din

Caransebeș până în Basarabia și până la Vârșeț, de la Timișoara la locu-

lă. Ea l-a urmărit pe părintele Ioan, ca o umbră pe cărările vieții, de la

în Timișoara și, de aproape 15 ani, ca slujitor în administrația eparhia-

de profesor la Seminarul teologic din Caransebeș, apoi ca preot paroh

foile și revistele bisericești și laice din Banat, pe vremea activității sale

ză câteva zeci de materiale publicate de autor, vreme de trei decenii, în

precum și tinerilor care bat la porțile Teologiei. Cartea de față însumea-

tele vicar Ionel Popescu iubitorilor de carte și credincioșilor bănățeni,

preoților și credincioșilor noștri.

Rugăm, așadar, pe bunul Dumnezeu să-l întărească pe Preacucernicia

patrimoniului nostru teologic și cultural.

trei decenii a părintelui vicar Ionel Popescu și contribuie la îmbogățirea

face din ea o publicație de înalt nivel teologic și științific. În acest scop, a

sionante și strălucit condeier în ogorul presei bisericești, a luptat cu mult

mitropolitul Nicolae, de pie memorie, autor al unei opere teologice impre-

Om de școală și de cultură, format în cetatea episcopală a Caransebeșului,

deaproape de ofițeri vigilenți de securitate.

din partea reprezentanților Departamentului Cultelor, supravegheați în-

dă, mănăstirile și institutele teologice. Puținele publicații mitropolitane

nivel național, precum și unele instituții bisericești, cum au fost, de pil-

fost desființate, de altfel, majoritatea foilor și a revistelor bisericești la

Odată cu instaurarea regimului comunist-ateu, de tristă amintire, au

devenită apoi Arhiepiscopie și Mitropolie a Banatului.

zive a Episcopiei Caransebeșului și al reînființării Episcopiei Timișoarei,

Diecezană” la revista „Mitropolia Banatului” , în contextul desființării abu-

exemplar în care a știut să facă trecerea de la „Altarul Banatului” și „Foaia

îi datorăm, foarte mulți, prinosul nostru de recunoștință pentru modul

tului mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Acestui vrednic ierarh

și în domeniul scrisului, al presei bisericești, a venit din partea erudi-

Mărturisesc, de la bun început, că îndemnul de a-mi valorifica talanții

această parte de țară.

de eseuri, de însemnări și de reportaje publicate în ultimii 30 de ani, atât

Volumul de față adună, între coperțile sale, câteva zeci de articole și

așadar, în această prestigioasă publicație eparhială, iar o altă parte, în

„Foii Diecezane”. O parte din materialele volumului de față au apărut,

următor, la stăruința episcopului Emilian Birdaș, a fost reluată tipărirea

În anul 1994, a fost reînființată Episcopia Caransebeșului și, în cel

Calendarul almanah al Arhiepiscopiei Timișoarei, ulterior am început să

alcătuisem doar câteva materiale pentru revista mitropolitană și pentru

Atenționarea părintelui mitropolit mi-a fost de folos. Dacă până atunci

acest volum) și l-am trimis redacției din Timișoara.

trebuia respectată, așa că am întocmit rapid materialul solicitat (inclus în

preoții și credincioșii care primesc revista noastră”. Porunca arhierească

ați avut parte de o experiență interesantă, despre care ar dori să citească