Matei 1

1 Aceştia sunt strămoşii lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2 Avraam a fost tatăl lui Isaac; Isaac a fost tatăl lui Iacob; Iacob a fost tatăl lui Iuda şi al fraŃilor
săi.
3 Iuda a fost tatăl lui Fares şi al lui Zara (a căror mamă a fost Tamar); Fares a fost tatăl lui Esrom;
Esrom a fost tatăl lui Aram;
4 Aram a fost tatăl lui Aminadab; Aminadab a fost tatăl lui Naason; Naason a fost tatăl lui
Salmon;
5 Salmon a fost tatăl lui Boaz (mama sa era Rahab); Boaz a fost tatăl lui Obed (a cărui mamă a
fost Rut); Obed a fost tatăl lui Iese;
6 Iese a fost tatăl regelui David. David a fost tatăl lui Solomon (mama sa fiind fosta soŃie a lui
Urie);
7 Solomon a fost tatăl lui Roboam; Roboam a fost tatăl lui Abia; Abia a fost tatăl lui Asa;
8 Asa a fost tatăl lui Iosafat; Iosafat a fost tatăl lui Ioram; Ioram a fost tatăl lui Uzia.
9 Uzia a fost tatăl lui Ioatam; Ioatam a fost tatăl lui Ahaz; Ahaz a fost tatăl lui Ezechia;
10 Ezechia a fost tatăl lui Manase; Manase a fost tatăl lui Amon; Amon a fost tatăl lui Iosia;
11 Iosia a fost tatăl lui Iehonia şi al fraŃilor săi (născuŃi pe vremea exilului în Babilon).
12 După exil: Iehonia a fost tatăl lui Salatiel; Salatiel a fost tatăl lui Zorobabel;
13 Zorobabel a fost tatăl lui Abiud; Abiud a fost tatăl lui Eliachim; Eliachim a fost tatăl lui Azor;
14 Azor a fost tatăl lui Sadoc; Sadoc a fost tatăl lui Achim; Achim a fost tatăl lui Eliud;
15 Eliud a fost tatăl lui Eleazar; Eleazar a fost tatăl lui Matan; Matan a fost tatăl lui Iacob;
16 Iacob a fost tatăl lui Iosif (soŃul Mariei, mama lui Isus Cristos - Mesia).
17 Aşadar sunt paisprezece generaŃii de la Avraam la David, paisprezece până la exil şi
paisprezece de la exil la Cristos.
18 Iată istoria naşterii lui Isus Cristos: mama sa, Maria, era logodită, urmând să se căsătorească
cu Iosif. Dar, pe când era încă fecioară, a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Atunci Iosif, logodnicul ei, fiind un om neprihănit, s-a hotărât să strice logodna, dar în ascuns,
întrucât nu voia s-o facă de ruşine în faŃa lumii.
20 Pe când cugeta la aceasta, avu un vis în care apăru un înger şi-i spuse: "Iosif, fiul lui David, nu
te teme s-o iei de nevastă pe Maria! Căci copilul din ea a fost zămislit de Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un fiu, căreia îi vei pune numele Isus, deoarece el îşi va salva poporul de păcatele
lor."
22 Toate acestea s-au întâmplat pentru a împlini ce spusese Domnul prin profetul:
23 "Fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu, căruia îi vor pune numele: `Emanuel´" -
(adică "Dumnezeu cu noi").
24 Când s-a trezit, Iosif a făcut cum îi poruncise îngerul şi a luat-o acasă pe Maria, ca soŃie,
25 dar ea a rămas fecioară până când i s-a născut fiul; şi Iosif i-a pus numele Isus.

Matei 2

1 După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul domniei regelui Irod, au venit nişte
magi din răsărit la Ierusalim
2 şi au întrebat: "Unde este cel care s-a născut rege al iudeilor? Noi i-am văzut steaua în răsărit şi
am venit să ne închinăm lui."
3 Când a auzit regele Irod aceasta, s-a tulburat împreună cu tot Ierusalimul.
4 I-a chemat pe toŃi preoŃii cei mai de seamă şi pe învăŃătorii legii şi i-a întrebat unde urma să se
nască Cristosul.
5 "La Betleem, în Iudeea", au răspuns ei, "căci iată ce a scris profetul:
6 `Şi tu Betleeme, din Ńinutul lui Iuda, nu eşti cu nimic mai prejos între domnitorii lui Iuda; căci
din tine va ieşi un domnitor, care va fi păstorul poporului meu Israel.´"
7 Atunci Irod i-a chemat pe magi în taină şi a aflat de la ei data exactă când a apărut steaua.
8 I-a trimis la Betleem şi le-a spus: "DuceŃi-vă şi căutaŃi copilul peste tot şi când îl veŃi găsi, daŃi-
mi de ştire, ca să mă pot duce şi eu să mă închin lui."
9 După această întrevedere, magii au pornit iar la drum şi steaua pe care o văzuseră în răsărit a
mers înaintea lor, oprindu-se deasupra locului în care se afla copilul.
10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
11 Intrând în casă, au văzut copilul cu mama sa Maria, s-au aruncat cu faŃa la pământ şi i s-au
închinat. Apoi şi-au desfăcut baierele pungilor şi i-au dat aur, tămâie şi smirnă.
12 Dar, la întoarcere spre Ńara lor, fiind avertizaŃi de Dumnezeu printr-un vis să nu se mai ducă la
Irod, s-au dus acasă pe alt drum.
13 După plecarea lor, un înger al Domnului i-a apărut lui Iosif într-un vis, zicându-i: "Scoală-te şi
fugi în Egipt împreună cu copilul şi mama sa şi stai acolo până când îŃi voi spune eu să te întorci,
căci regele Irod va încerca să omoare copilul."
14 Astfel Iosif s-a sculat, a luat copilul şi pe mama sa în timpul nopŃii şi a plecat în Egipt,
15 unde a rămas până la moartea lui Irod. Acest fapt a împlinit prezicerea profetului: "Mi-am
chemat Fiul din Egipt."
16 Irod s-a aprins de mânie când a aflat că magii i-au nesocotit dorinŃa şi a dat ordin să fie
omorâŃi toŃi băieŃii din Betleem şi împrejurimi până la vârsta de doi ani, potrivit cu vremea pe
care o aflase de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ce s-a spus prin profetul Ieremia:
18 "Un glas s-a auzit în Rama, plâns şi jale mare; Rahela îşi jeleşte disperată copiii şi nu se lasă
mângâiată, căci copiii ei nu mai sunt!"
19 După moartea lui Irod, un înger al Domnului îi apăru lui Iosif într-un vis, în Egipt, şi-i spuse:
20 "Ridică-te, ia pruncul şi pe mama sa şi du-te înapoi în Israel, căci cei care ameninŃau să-l
omoare pe copil au murit."
21 Şi Iosif s-a întors imediat în Israel împreună cu copilul şi cu mama sa.
22 Pe drum însă s-a înspăimântat când a aflat că noul rege era Arhelau fiul lui Irod. Dar, într-un
alt vis, a fost înştiinŃat să se ducă în Galileea
23 şi astfel s-a stabilit la Nazaret. Acest fapt a împlinit prezicerea profeŃilor despre Mesia: "I se
va spune Nazarinean."

Matei 3

1 Pe când locuiau ei la Nazaret, Ioan Botezătorul a început să predice în pustiul Iudeii. Tema sa
permanentă era aceasta:
2 "ÎntoarceŃi-vă de la păcatele voastre... întoarceŃi-vă la Dumnezeu... căci ÎmpărăŃia Cerurilor
vine curând."
3 Profetul Isaia vorbise cu multe secole înainte despre misiunea lui Ioan. Aşa scrisese el: "Aud un
strigăt în pustiu: `PregătiŃi calea Domnului, neteziŃi-i cărările.´"
4 Îmbrăcămintea lui Ioan era Ńesută din păr de cămilă, peste care era încins cu o curea de piele;
hrana lui era alcătuită din lăcuste şi miere sălbatică.
5 Oameni din Ierusalim, de pe valea Iordanului şi, de fapt, din toate colŃurile Iudeii, ieşeau în
pustiu să-l audă predicând,
6 iar când aceştia îşi mărturiseau păcatele, el îi boteza în râul Iordan.
7 Dar când a văzut el că o mulŃime de farisei şi saduchei vin să fie botezaŃi, i-a dat în vileag. "Pui
de şerpi!", i-a pus el în gardă. "Cine v-a avertizat să fugiŃi de mânia viitoare?
8 FaceŃi roade pe măsura pocăinŃei.
9 Nu încercaŃi să vă strecuraŃi aşa cum sunteŃi, zicându-vă: `Pe noi nu ne paşte nici un pericol, că
doar evrei suntem, urmaşii lui Avraam´. Asta nu dovedeşte nimic. Dumnezeu poate preface şi
pietrele acestea de aici în fii ai lui Avraam!"
10 Deoarece, chiar acum toporul judecăŃii lui Dumnezeu stă gata să cadă asupra oricărui pom
neroditor. Vor fi tăiaŃi în bucăŃi şi arşi.
11 Cât despre mine, eu îi botez cu apă pe cei care se pocăiesc de păcatele lor; dar vine altcineva,
cu mult mai mare decât mine - atât de mare încât eu nu sunt vrednic să-i duc încălŃămintea! El vă
va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 El va despărŃi pleava de grăunŃe, arzând-o cu un foc care nu se va stinge niciodată iar
grăunŃele le va pune la adăpost."
13 Apoi Isus a plecat de acasă, din Galileea, la râul Iordan pentru a fi botezat acolo de Ioan.
14 Dar Ioan voia să-l oprească. "Nu se cade," zicea el. "Eu sunt acela care trebuie să fiu botezat
de tine."
15 Isus însă i-a zis: "Te rog botează-mă, căci trebuie să fac tot ce este drept." Atunci Ioan l-a
botezat.
16 După botez, cum a ieşit Isus din apă, i s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui
Dumnezeu, coborând în chip de porumbel.
17 Şi o voce din cer zicea: "Acesta e Fiul meu preaiubit, de care sunt pe deplin mulŃumit."

Matei 4

1 Apoi Isus a fost dus în deşert de către Duhul Sfânt, ca să fie ispitit acolo de Satan.
2 Timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopŃi nu a mâncat nimic şi i s-a făcut foame.
3 Atunci Satan l-a ispitit să-şi procure hrana prefăcând pietrele în pâini. "Asta va dovedi că eşti
Fiul lui Dumnezeu" i-a zis el.
4 Dar Isus i-a răspuns: "Nu! Pentru că Scripturile ne spun că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci
cu orice cuvânt rostit de Dumnezeu".
5 Atunci Satan l-a dus la Ierusalim pe acoperişul templului.
6 "Sari jos", i-a zis el, "şi dovedeşte că eşti Fiul lui Dumnezeu; căci Scripturile spun limpede:
`Dumnezeu va trimite îngerii săi să te păzească de orice rău´... ei vor avea grijă să nu te zdrobeşti
de stâncile de jos."
7 Isus însă i-a dat următoarea replică: "De asemenea, Scripturile ne spun să nu-l supunem pe
Domnul Dumnezeu la o probă absurdă!"
8 După aceasta, Satan l-a dus pe vârful unui munte foarte înalt şi i-a arătat împărăŃiile lumii cu
toată gloria lor.
9 "Am să Ńi le dau pe toate", spuse el, "numai să îngenunchezi şi să mi te închini."
10 "Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus. "Scripturile spun: `Să te închini doar Domnului Dumnezeu.
Numai de el să asculŃi.´"
11 Satan a plecat atunci şi au venit îngeri şi l-au slujit pe Isus.
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese arestat, a părăsit Iudeea şi s-a întors acasă la Nazaret, în
Galileea.
13 Curând însă s-a mutat la Capernaum, lângă Lacul Galileii, în apropiere de Zabulon şi Neftali.
14 Aceasta a împlinit profeŃia lui Isaia:
15 "łara lui Zabulon şi Ńara lui Neftali, de lângă lac, şi Ńinutul de dincolo de râul Iordan şi
Galileea Superioară, unde trăiesc atâŃia străini
16 - acolo, oamenii care zăceau în întuneric au văzut o mare lumină; ei stăteau în umbra morŃii,
dar iată că acum a strălucit lumina peste ei!"
17 De atunci Isus a început să predice, spunând: "ÎntoarceŃi-vă din păcat la Dumnezeu, căci
ÎmpărăŃia Cerurilor este aproape."
18 Într-o zi, pe când se plimba pe malul Lacului Galileea, a văzut doi fraŃi - pe Simon, numit şi
Petru, şi pe Andrei - într-o barcă pe lac, pescuind cu năvodul, căci erau pescari de meserie.
19 Isus le-a strigat: "VeniŃi după mine şi voi face din voi pescari de oameni!"
20 Şi îndată ei şi-au lăsat năvoadele şi au plecat cu el.
21 PuŃin mai sus, pe plajă, a văzut alŃi doi fraŃi: pe Iacob şi Ioan, stând într-o barcă cu tatăl lor
Zebedei, reparându-şi plasele, şi i-a chemat şi pe ei să vină.
22 Imediat aceştia s-au o-prit din lucru şi, părăsindu-şi tatăl, s-au dus cu el.
23 Isus cutreiera întreaga Galilee, învăŃându-i pe oameni în sinagogile evreieşti, predicând
pretutindeni Vestea Bună despre ÎmpărăŃia Cerurilor. Şi vindeca tot felul de boli şi suferinŃe.
24 Ştirea despre minunile sale s-a răspândit cu mult peste hotarele Galileii, aşa încât veneau
bolnavi să fie vindecaŃi chiar şi din Siria. Şi oricare ar fi fost boala ori suferinŃa lor, fie că erau
posedaŃi de demoni, fie că erau epileptici, fie paralizaŃi - pe toŃi îi vindeca.
25 Oriunde mergea îl urmau mulŃimi uriaşe - oameni din Galileea, din Decapolis Zece Oraşe, din
Ierusalim şi din toată Iudeea, ba chiar şi de pe celălalt mal al râului Iordan.

Matei 5

1 Într-o zi, pe când se adunau mulŃimile, s-a suit pe coasta muntelui cu ucenicii,
2 s-a aşezat jos şi a început să-i înveŃe.
3 "FericiŃi sunt cei smeriŃi!" le-a spus el, "căci a lor este ÎmpărăŃia Cerurilor.
4 FericiŃi sunt cei ce plâng, fiindcă vor fi mângâiaŃi.
5 FericiŃi sunt cei blânzi şi umili, căci ei vor moşteni lumea!
6 FericiŃi sunt cei flămânzi şi însetaŃi după neprihănire, căci vor avea negreşit parte de ea.
7 FericiŃi sunt cei omenoşi şi milostivi, căci li se va arăta îndurare.
8 FericiŃi sunt cei cu inima curată, căci vor vedea pe Dumnezeu.
9 FericiŃi sunt cei care urmăresc pacea! Ei vor fi numiŃi fiii lui Dumnezeu.
10 FericiŃi sunt cei persecutaŃi din pricina faptului că sunt drepŃi, căci a lor este ÎmpărăŃia
Cerurilor.
11 Când sunteŃi insultaŃi, persecutaŃi şi se spun tot felul de minciuni pe seama voastră, din pricina
faptului că sunteŃi urmaşii mei - o ce minunat e atunci!
12 FiŃi fericiŃi şi bucuraŃi-vă de acest lucru, fiindcă în cer vă aşteaptă o răsplată nemaipomenit de
mare. Nu uitaŃi că şi profeŃii de odinioară au fost prigoniŃi.
13 Voi sunteŃi sarea pământului, care face lumea suportabilă. Ce se va întâmpla cu lumea dacă vă
veŃi pierde gustul de sare? Chiar şi voi veŃi fi aruncaŃi afară şi călcaŃi în picioare ca unii care nu
mai valoraŃi nimic.
14 "Voi sunteŃi lumina lumii - o cetate aşezată pe munte, care străluceşte în noapte ca toŃi s-o
poată vedea.
15 Nu vă ascundeŃi lumina! LăsaŃi-o să strălucească pentru toată lumea.
16 Faptele voastre bune să strălucească, pentru ca toŃi să le poată vedea, aşa încât să-l slăvească
pe Tatăl vostru ceresc.
17 Nu cumva să înŃelegeŃi greşit motivul venirii mele - eu nu am venit să anulez legile lui Moise
şi avertismentele profeŃilor. Dimpotrivă, eu am venit să le aduc la îndeplinire şi să le adeveresc pe
toate.
18 Spun aceasta cu toată răspunderea: orice lege din Carte va rămâne în vigoare, până când i se
va împlini scopul.
19 Iată de ce, oricine calcă cea mai mică dintre porunci şi-i învaŃă şi pe alŃii să facă la fel va fi cel
mai neînsemnat în ÎmpărăŃia Cerurilor. Dar cei care învaŃă pe alŃii legile lui Dumnezeu şi le
respectă vor fi mari în ÎmpărăŃia Cerurilor.
20 Eu însă vă previn: dacă bunătatea voastră nu este mai mare decât a fariseilor şi a altor
conducători evrei, cu nici un chip nu veŃi intra în ÎmpărăŃia Cerurilor!
21 Sub legile lui Moise regula era următoarea: `Dacă ucizi, trebuie să mori şi tu´.
22 Dar eu am adăugat la această regulă şi vă spun că e de ajuns să fiŃi mânioşi chiar acasă la voi,
şi sunteŃi deja în pericol să fiŃi judecaŃi! Dacă-i spui `nebun´ prietenului tău, eşti în pericol să fii
adus în faŃa judecăŃii. Iar dacă-l blestemi, te pasc flăcările iadului.
23 Astfel, dacă stai înaintea altarului din templu, aducând o jertfă lui Dumnezeu şi deodată îŃi
aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-Ńi jertfa acolo lângă altar şi du-te şi cere-i iertare şi împacă-te cu el şi abia după aceea vino
şi adu-i jertfa lui Dumnezeu.
25 Cu duşmanul tău să cazi degrabă la învoială, înainte de a fi prea târziu, altfel el te va târî la
judecată şi vei fi aruncat în celula datornicului,
26 unde vei sta până îŃi vei plăti cel din urmă bănuŃ.
27 Legile lui Moise spuneau aşa: `Să nu comiŃi adulter.´
28 Dar eu vă spun: Oricine se uită doar la o femeie cu poftă în privire a comis deja adulter cu ea
în inima sa.
29 Aşadar, dacă ochiul tău - chiar dacă e ochiul tău cel mai bun! - te face să pofteşti, scoate-l şi
aruncă-l. Mai bine să fie nimicită o parte din tine, decât să fii aruncat cu totul în iad.
30 Şi dacă mâna ta - fie chiar mâna ta dreaptă - te face să păcătuieşti, reteaz-o şi arunc-o! Mai
bine aşa, decât să te trezeşti în iad.
31 Legea lui Moise spune: `Dacă cineva vrea să scape de nevastă-sa, poate divorŃa de ea, dându-i
o simplă scrisoare de despărŃire.´
32 Dar eu vă spun că un om care divorŃează de nevasta sa, exceptând cazurile de infidelitate, o
face să comită adulter. Şi cel care se căsătoreşte cu ea comite adulter.
33 Din nou, legea lui Moise spune: `Să nu-Ńi calci jurămintele făcute înaintea lui Dumnezeu, ci să
le împlineşti pe toate.´
34 Dar eu vă spun: Nu faceŃi nici un fel de jurăminte! Nu juraŃi nici măcar pe cer, căci acesta este
un jurământ sacru Domnului, căci cerul este tronul lui Dumnezeu.
35 Şi dacă juri `pe pământ´ e tot un jurământ sacru, căci pământul e aşternutul picioarelor lui
Dumnezeu. Să nu juraŃi `pe Ierusalim´, căci Ierusalimul este capitala marelui Rege.
36 Nu juraŃi nici măcar `pe capul vostru´, căci nu puteŃi face alb sau negru nici măcar un fir de
păr.
37 SpuneŃi pur şi simplu `da, am să fac´ sau `nu, n-am să fac cutare sau cutare lucru´. Cuvântul
vostru e de ajuns. A întări promisiunea voastră cu un jurământ denotă că ceva nu e în regulă.
38 Legea lui Moise spune: `Dacă un om îi scoate ochiul altuia, trebuie să plătească cu propriul lui
ochi. Dacă i se scoate un dinte cuiva, scoate-i un dinte celui care a făcut aceasta.´
39 Dar eu vă spun: Nu vă opuneŃi violenŃei! Dacă sunteŃi pălmuiŃi pe un obraz, întoarceŃi-l şi pe
celălalt.
40 Dacă sunteŃi aduşi cu forŃa la tribunal şi vi se ia haina, cedaŃi şi cămaşa.
41 Dacă cineva vă sileşte să mergeŃi cu el un kilometru, voi să mergeŃi doi.
42 DaŃi celor ce vă cer şi nu întoarceŃi spatele celor ce vor să se împrumute de la voi.
43 Există o zicală: `Pe prieteni să-i iubeşti iar pe duşmani să-i urăşti.´
44 Dar eu vă spun: Pe duşmani să-i iubiŃi! Să vă rugaŃi pentru cei care vă persecută!
45 În felul acesta, veŃi proceda ca adevăraŃi fii ai Tatălui vostru din cer. Căci el dă lumina
soarelui şi celor răi, şi celor buni şi trimite ploaie şi peste cei drepŃi, şi peste cei nedrepŃi.
46 Ce folos dacă îi iubiŃi doar pe cei ce vă iubesc? Până şi vameşii fac atâta lucru.
47 Dacă vă purtaŃi prieteneşte doar cu prietenii, prin ce vă deosebiŃi de alŃii? Până şi păgânii fac
asta.
48 Dar voi trebuie să fiŃi desăvârşiŃi, după cum Tatăl vostru din cer este desăvârşit.

Matei 6

1 AveŃi grijă, faptele bune să nu le faceŃi ca să fiŃi văzuŃi de oameni, pentru a fi admiraŃi, căci în
cazul acesta vă veŃi pierde răsplata de la Tatăl vostru din ceruri.
2 Când daŃi un dar unui cerşetor, nu faceŃi caz de asta, ca ipocriŃii care bat toba pe străzi şi în
sinagogi, pentru a atrage atenŃia asupra actelor lor de caritate! Vă spun cu toată seriozitatea, că ei
şi-au primit absolut toată răsplata de care vor beneficia vreodată.
3 Dar tu când îi faci cuiva un bine, fă-l cu discreŃie - nu-i spune stângii ce face dreapta.
4 Tatăl tău, care cunoaşte toate secretele, te va răsplăti pe faŃă.
5 Şi acum, despre rugăciune: Când vă rugaŃi, să nu fiŃi ca ipocriŃii care fac pe evlavioşii, rugându-
se în public pe la colŃurile străzilor şi în sinagogi unde pot fi văzuŃi de toată lumea. Într-adevăr,
aceasta e toată răsplata pe care au s-o primească vreodată.
6 Dar tu, când te rogi, retrage-te într-un loc unde eşti singur, închide uşa după tine şi roagă-te
Tatălui tău în secret, iar Tatăl tău, care-Ńi cunoaşte secretele, te va răsplăti.
7 Când vă rugaŃi nu bolborosiŃi la nesfârşit aceeaşi rugăciune, cum fac păgânii, care cred că
rugăciunile le vor fi ascultate dacă le repetă mereu.
8 AmintiŃi-vă că Tatăl vostru ştie exact de ce aveŃi nevoie, chiar înainte de a-i cere voi!
9 RugaŃi-vă în felul acesta: `Tatăl nostru, care eşti în cer! SfinŃească-se Numele Tău!
10 Vie împărăŃia Ta! Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
12 şi ne iartă greşelile, precum şi noi iertăm pe cei care ne-au greşit.
13 Nu ne duce în ispită, ci ne scapă de Cel Rău. Căci a Ta este împărăŃia şi puterea şi slava, în
veci. Amin.´
14 Tatăl vostru ceresc vă va ierta dacă şi voi îi iertaŃi pe cei care păcătuiesc împotriva voastră;
15 însă dacă voi refuzaŃi să-i iertaŃi, nici el nu vă va ierta.
16 Şi acum despre post. Când postiŃi, renunŃând la mâncare pentru un scop spiritual, nu faceŃi
acest lucru în mod public, ca ipocriŃii, care se străduiesc să arate cât mai posomoriŃi pentru a-şi
atrage compătimirea oamenilor. Într-adevăr, aceasta e singura răsplată pe care au s-o primească.
17 Dar tu când posteşti, prezintă-te cât mai bine,
18 ca nimeni să nu-şi dea seama că posteşti, decât Tatăl tău care cunoaşte orice secret. Şi el te va
răsplăti.
19 Nu vă strângeŃi bogăŃii aici pe pământ, unde îşi pot pierde valoarea sau pot fi furate.
20 StrângeŃi-le în cer unde nu-şi vor pierde valoarea niciodată şi unde sunt la adăpost de hoŃi.
21 Dacă bogăŃiile voastre sunt în cer, acolo va fi şi inima voastră.
22 Dacă ochiul îŃi este curat, tot sufletul îŃi va fi inundat de lumina soarelui.
23 Dar dacă ochiul îŃi este umbrit de gânduri şi dorinŃe rele, te afli într-o beznă spirituală. Şi cât
de adâncă poate fi această beznă!
24 Nu puteŃi sluji la doi stăpâni: şi lui Dumnezeu, şi banului. Căci o să-l urâŃi pe unul şi o să-l
iubiŃi pe celălalt, ori invers.
25 Deci sfatul meu este acesta: nu vă faceŃi griji pentru lucruri - mâncare, băutură, bani şi
îmbrăcăminte. Căci viaŃa voastră este mai importantă decât hrana şi trupul mai important decât
îmbrăcămintea.
26 UitaŃi-vă la păsări! Ele nu-şi fac griji, gândindu-se ce o să mănânce - ele nu trebuie să semene
sau să culeagă ori să strângă hrana - căci Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Or, voi sunteŃi cu mult
mai de preŃ decât ele.
27 Vor adăuga oare toate grijile voastre o singură clipă la viaŃa voastră?
28 Şi de ce să vă faceŃi atâtea griji pentru hainele voastre?! UitaŃi-vă la crinii de pe câmp! Ei nu
se preocupă de veşmintele lor.
29 Cu toate acestea, nici chiar regele Solomon, în toată splendoarea sa, nu era îmbrăcat atât de
frumos ca ei.
30 Şi dacă Dumnezeu are grijă în chip atât de minunat de nişte flori, care azi sunt, mâine s-au
dus, oare nu se va îngriji în mod sigur de voi, puŃin credincioşilor?
31 Deci, nu vă faceŃi nici un fel de griji, dacă veŃi avea suficientă mâncare şi îmbrăcăminte.
32 De ce să fiŃi ca păgânii? Căci ei sunt aceia care se fălesc cu toate aceste lucruri, fiind total
preocupaŃi de ele. Dar Tatăl vostru ceresc ştie absolut tot ce vă trebuie.
33 Şi vi le va da bucuros pe toate, dacă şi voi îi veŃi da primul loc în viaŃa voastră.
34 Aşa că, nu vă îngrijoraŃi pentru ziua de mâine. Dumnezeu va avea grijă şi de mâine. Ajunge
zilei necazul ei!

Matei 7

1 Nu criticaŃi şi nu veŃi fi criticaŃi.

2 Fiindcă alŃii vă vor trata aşa cum îi trataŃi şi voi pe ei.
3 De ce te necăjeşti pentru paiul din ochiul unui frate, când tu ai o bârnă într-al tău?
4 Se cade oare să zici: `Prietene, dă-mi voie să te ajut să-Ńi scoŃi paiul din ochi´, când tu însuŃi nu
poŃi vedea din pricina bârnei din ochiul tău?
5 Ipocrit ce eşti! Scapă mai întâi tu de bârnă şi atunci vei vedea, putând să-l ajuŃi şi pe fratele tău.
6 Nu daŃi lucrurile sfinte câinilor, nici mărgăritare porcilor! Căci le vor călca în picioare şi se vor
năpusti apoi asupra voastră.
7 CereŃi şi vi se va da! CăutaŃi şi veŃi găsi! BateŃi şi vi se va deschide!
8 Căci oricine cere va primi. Oricine caută găseşte. Numai să bateŃi, şi uşa vi se va deschide.
9 Dacă un copil îi cere tatălui său o pâine, oare îi va da acesta o piatră?
10 Dacă-i cere un peşte, îi va da oare un şarpe? Fireşte că nu!
11 Şi dacă voi, oameni păcătoşi, cu inima împietrită, ştiŃi să daŃi daruri bune copiilor voştri,
atunci Tatăl vostru din cer nu va da el oare, cu atât mai mult, daruri bune celor care i le cer?
12 FaceŃi altora ce doriŃi să vă facă şi ei. În esenŃă, aceasta e învăŃătura legilor lui Moise.
13 În cer nu se poate intra decât pe poarta strâmtă! Drumul mare spre iad e larg şi poarta lui e
destul de lată pentru toate mulŃimile care aleg calea lui uşoară.
14 Poarta care duce la ViaŃă e mică, drumul ei îngust, şi puŃini sunt cei care o găsesc.
15 FeriŃi-vă de învăŃătorii falşi, care se dau drept oi nevinovate, dar sunt lupi şi vă vor sfâşia în
bucăŃi.
16 Îi puteŃi descoperi după felul cum se poartă, aşa cum identifici un pom după fructul pe care-l
produce. ViŃa de vie n-o vei confunda niciodată cu mărăcinii, nici smochinii cu ciulinii.
17 Atâtea feluri deosebite de pomi se pot recunoaşte imediat, cercetând fructul lor.
18 Un soi care produce fructe delicioase nu va da niciodată fructe rele. Tot aşa, un pom cu fructe
necomestibile nu va produce fructe bune.
19 Astfel, arborii care nu fac roade bune de mâncat sunt tăiaŃi şi aruncaŃi în foc.
20 Da, acesta e modul de a identifica un pom ori o persoană: după roadele sale.
21 Nu toŃi cei care folosesc limbajul unor oameni evlavioşi sunt evlavioşi. Ei pot să-mi zică
`Doamne´, dar aceasta nu înseamnă că vor ajunge în cer. Căci întrebarea hotărâtoare este: ascultă
de Tatăl meu din cer?
22 În ziua judecăŃii mulŃi îmi vor spune: `Doamne, Doamne, noi am vorbit altora despre tine şi
am folosit numele tău pentru a scoate demoni şi a face multe alte minuni mari.´
23 Dar replica mea va fi: `Niciodată nu v-am cunoscut! PlecaŃi de la mine, voi, care practicaŃi
fărădelegea.´
24 ToŃi cei care ascultă de învăŃăturile mele şi le urmează sunt înŃelepŃi, aidoma unui om care-şi
construieşte casa pe o stâncă solidă.
25 Chiar dacă vin ploile torenŃiale, se umflă apele şi furtuna îi loveşte cu furie casa, ea nu se va
prăbuşi, fiindcă e zidită pe stâncă.
26 Dar cei care aud învăŃăturile mele şi le ignoră sunt nechibzuiŃi, asemenea unui om care-şi
construieşte casa pe nisip.
27 Deoarece, atunci când vin ploile şi inundaŃiile şi vântul suflă cu putere, casa acestui om va
cădea cu un troznet mare."
28 Oamenii erau uimiŃi de învăŃăturile lui Isus,
29 căci Isus îi învăŃa cu o mare autoritate, şi nu cum îi învăŃau conducătorii lor evrei.

Matei 8

1 La coborârea de pe deal, în urma lui Isus venea o mulŃime foarte mare de oameni.
2 Când, ce să vezi! Din mulŃime înaintează un lepros. Îngenunchează şi i se închină. "Doamne",
se roagă leprosul de el, "dacă vrei mă poŃi vindeca."
3 lsus se atinge de om. "Da, vreau", îi spune el, "fii vindecat!" Şi în clipa aceea lepra dispare.
4 Apoi Isus îi spuse: "Nu te opri să stai de vorbă cu nimeni; du-te drept la preot să te vadă şi ia cu
tine jertfa cerută de legea lui Moise în cazul leproşilor vindecaŃi - o mărturie publică a vindecării
tale."
5 Când sosi la Capernaum, i se înfăŃişă un căpitan din armata romană,
6 rugându-l stăruitor să vină acasă la el, să-i vindece sclavul care-l slujea, întrucât acesta zăcea la
pat, paralizat şi chinuit de durere.
7 "Bine", îi spuse Isus, "voi veni să-l vindec."
8 Dar ofiŃerul îi zise: "Doamne, nu sunt vrednic să te primesc sub acoperişul casei mele. De altfel,
nici nu e nevoie să vii. E de ajuns să zici de aici: `Fii vindecat´ şi servitorul meu se va face bine.
9 Ştiu aceasta pentru că sunt şi eu subordonat autorităŃii ofiŃerilor mei superiori şi am şi eu putere
asupra soldaŃilor mei. Astfel, când îi spun unuia `Du-te´, se duce, şi altuia `Vino´, vine, iar
sclavului meu când îi spun `Fă cutare lucru´, face aşa cum îi spun. Ştiu că şi tu, Doamne, ai
autoritate să spui acestei boli să dispară - şi va dispare!"
10 Isus se opri în loc uimit şi, întorcându-se către mulŃime, spuse: "N-am văzut aşa credinŃă în tot
Israelul!
11 Dar vă spun că multe Neamuri vor veni ca acest ofiŃer roman din toată lumea şi vor sta la
masă în ÎmpărăŃia Cerurilor împreună cu Avraam, Isaac şi Iacob.
12 Şi mulŃi israeliŃi - cei pentru care a fost pregătită ÎmpărăŃia - vor fi aruncaŃi în întunericul de
afară, unde e plânsul şi scrâşnirea dinŃilor."
13 Atunci Isus îi zise ofiŃerului roman: "Du-te acasă. Ce ai crezut s-a şi întâmplat!" Şi bolnavul a
fost vindecat chiar în ceasul acela.
14 Când sosi Isus în casa lui Petru, soacra acestuia zăcea la pat cu febră mare.
15 Dar când îi atinse Isus mâna, febra o părăsi iar ea se sculă şi le făcu de mâncare.
16 În seara aceea, au fost aduşi la Isus mai mulŃi oameni posedaŃi de demoni. Şi, după ce rostea
doar un singur cuvânt, toŃi demonii fugeau; şi toŃi bolnavii au fost vindecaŃi.
17 Acest lucru a împlinit profeŃia lui Isaia: "El a luat neputinŃele noastre şi a purtat bolile
noastre."
18 Când a observat Isus câtă lume se strânge, le-a spus ucenicilor să se pregătească pentru a
traversa de cealaltă parte a lacului.
19 Chiar atunci unul din teologii evreilor i-a zis: "ÎnvăŃătorule, eu te voi urma oriunde vei
merge!"
20 Dar Isus i-a zis: "Vulpile au vizuini şi păsările cuiburi, dar eu, Fiul Omului, n-am un cămin al
meu - n-am unde să-mi aşez capul."
21 Un altul care îl urma i-a zis: "Doamne, lasă-mă mai întâi să-mi îngrop tatăl."
22 Dar Isus i-a zis: "Urmează-mă acum! Lasă-i pe cei morŃi spiritual să-şi vadă de morŃii lor."
23 Apoi s-a urcat într-o barcă şi a pornit să traverseze lacul împreună cu ucenicii.
24 Deodată s-a stârnit o furtună cumplită cu valuri mai înalte decât barca. Dar Isus dormea.
25 Ucenicii s-au dus la el şi l-au trezit, strigând: "Doamne, salvează-ne căci ne scufundăm!"
26 Dar Isus le-a răspuns: "O, oameni cu credinŃa mică! De ce v-aŃi înspăimântat aşa de tare?!"
Apoi s-a ridicat, a certat vântul şi valurile, iar furtuna s-a potolit şi peste toate s-a lăsat o linişte
mare.
27 Ucenicii au rămas încremeniŃi de uimire. "Cine e acesta - se întrebau ei - de-l ascultă până şi
vânturile şi marea?"
28 Când au sosit de cealaltă parte a lacului, în Ńinutul gadarenilor, i-au ieşit în întâmpinare doi
bărbaŃi stăpâniŃi de demoni. Ei trăiau într-un cimitir şi erau atât de periculoşi încât nimeni nu
putea trece prin locul acela.
29 Ei au început să Ńipe la Isus: "Fiul lui Dumnezeu, ce ai cu noi? Încă nu Ńi s-a dat dreptul să ne
chinui."
30 În depărtare păştea o turmă de porci.
31 Demonii s-au milogit, zicând: "Dacă ne izgoneşti, trimite-ne atunci în turma aceea de porci."
32 "Fie, le-a răspuns Isus, afară cu voi!" Şi au ieşit din oameni, intrând în porci, şi întreaga turmă
a luat-o la goană, prăvălindu-se peste stâncă şi înecându-se în lac.
33 Porcarii au luat-o la fugă spre oraşul cel mai apropiat, să ducă vestea despre cele întâmplate
34 şi întreaga populaŃie a ieşit într-un suflet să-l vadă pe Isus, implorându-l să plece şi să-i lase în
pace.

Matei 9

1 Aşadar Isus s-a urcat în barcă şi a trecut de cealaltă parte a lacului, la Capernaum, oraşul său de
baştină.
2 Nu după mult timp, nişte oameni i-au adus un băiat paralitic, pe o rogojină. Când le-a văzut Isus
credinŃa, a zis băiatului bolnav: "Fruntea sus, fiule! łi-am iertat păcatele!"
3 "Blasfemie! Omul acesta afirmă că este Dumnezeu!" exclamară câŃiva din conducătorii
religioşi.
4 Isus însă ştia ce gândesc, de aceea, i-a întrebat: "Cum puteŃi avea gânduri atât de rele?
5 Ce e oare mai greu, să-i ierŃi păcatele sau să-l vindeci?
6 Ca atare, să vă dovedesc că am putere aici pe pământ să iert păcatele - spuse el, întorcându-se
către paralitic - ridică-te, strânge-Ńi rogojina şi mergi pe picioarele tale acasă!"
7 Şi băiatul sări în picioare şi porni!
8 Un fior de groază trecu prin oameni când văzură ce s-a întâmplat chiar sub ochii lor. Ce-au mai
slăvit pe Dumnezeu pentru că a dat atâta putere unui om!
9 Cum mergea Isus pe drum, a văzut un om pe nume Matei, stând la punctul unde se percepea
impozitul. "Vino să fii ucenicul meu", i-a zis Isus, şi Matei s-a ridicat imediat, pornind după el.
10 La câtva timp după aceea, Isus lua masa împreună cu ucenicii în casa lui Matei şi se mai aflau
acolo, ca musafiri, mulŃi păcătoşi notorii.
11 Fariseii însă erau indignaŃi şi ziceau: "De ce umblă învăŃătorul vostru cu oameni de teapa lor?"
12 "Pentru că nu sănătoşii au nevoie de doctor, ci bolnavii!" răspunse Isus, după care adăugă:
13 "PlecaŃi de aici şi învăŃaŃi sensul acestui verset din Scriptură: `Nu de jertfele şi darurile voastre
am eu nevoie, ci doresc să aveŃi în voi puŃină îndurare.´ Misiunea mea aici pe pământ este să aduc
păcătoşii înapoi la Dumnezeu, nu să-mi fac de lucru cu oamenii buni."
14 Într-o zi, ucenicii lui Ioan Botezătorul au venit la Isus şi l-au întrebat: "De ce nu postesc
ucenicii tăi, cum postim şi noi şi fariseii?"
15 "Se cade oare ca prietenii mirelui să jelească şi să se abŃină de la mâncare câtă vreme acesta e
cu ei?", îi întrebă Isus. "Dar vine timpul când eu voi fi luat de la ei. Atunci vor avea destul timp
să postească şi să stea mâhniŃi.
16 Şi cine ar petici oare o haină veche cu stofă neintrată la apă? Căci peticul s-ar rupe şi gaura s-
ar face şi mai mare.
17 Şi cine ar folosi burdufuri vechi de vin pentru a păstra vin nou? Burdufurile vechi ar plezni şi
vinul s-ar vărsa. Pentru păstrarea vinului nou se folosesc numai burdufuri noi. În felul acesta,
ambele se vor păstra."
18 Pe când spunea aceasta, a venit la el rabinul sinagogii locale şi i s-a închinat. "Fiica mea cea
mică a murit chiar acum, i-a zis el, dar tu o poŃi readuce la viaŃă, dacă ai vrea numai să vii s-o
atingi."
19 Pe când mergea Isus cu ucenicii spre casa rabinului,
20 o femeie, care suferea de doisprezece ani de scurgere de sânge s-a furişat pe la spate şi s-a
atins de poala hainei lui,
21 căci îşi zicea: "Dacă îl ating doar, mă voi vindeca."
22 Isus s-a întors şi i-a zis: "Fiică, ai încredere! CredinŃa ta te-a vindecat." Şi femeia s-a
însănătoşit din clipa aceea.
23 Când a ajuns acasă la rabin şi a văzut mulŃimile zgomotoase şi a auzit muzica funebră,
24 Isus a zis: "ScoateŃi-i afară, căci fetiŃa nu e moartă, ci doar adormită!" Să fi auzit atunci râsete
şi batjocuri la adresa lui!
25 În cele din urmă, când mulŃimea a ieşit, Isus a intrat în odaia unde zăcea fetiŃa şi a apucat-o de
mână, iar ea a sărit în picioare, sănătoasă ca înainte!
26 Ştirea despre acest miracol nemaipomenit s-a răspândit în toate colŃurile regiunii.
27 La plecarea lui Isus din locul acela, s-au luat după el doi orbi, care strigau: "O, fiul regelui
David, ai milă de noi!"
28 Mai mult, au intrat chiar în casa unde stătea Isus şi atunci el i-a întrebat: "CredeŃi că vă pot
reda vederea?" "Da, Doamne - i-au zis ei - credem."
29 Atunci Isus le-a atins ochii, zicând: "Deoarece credeŃi, veŃi fi vindecaŃi!"
30 Şi deodată orbii şi-au căpătat vederea! Isus le-a cerut cu stricteŃe să nu povestească nimănui
cele întâmplate,
31 dar ei au răspândit vestea în tot Ńinutul acela.
32 Părăsind localitatea respectivă, Isus a întâlnit un om care nu putea vorbi fiindcă avea un
demon în el.
33 Atunci Isus a scos afară demonul şi îndată omul a putut vorbi din nou. Ce s-au mai minunat
mulŃimile! "În viaŃa noastră n-am văzut aşa ceva", exclamau oamenii.
34 Dar fariseii ziceau: "De aceea poate scoate draci fiindcă şi el e posedat de ei - e stăpânit de
Satan, regele demonilor!"
35 Isus cutreiera toate cetăŃile şi satele din partea locului, învăŃându-i pe oameni în sinagogile
evreieşti şi predicând evanghelia ÎmpărăŃiei.
36 Şi era atât de copleşit de milă pentru mulŃimile care veneau, căci greutăŃile lor erau aşa de
mari iar ei nu ştiau nici ce să facă, nici unde să se ducă să găsească ajutor. Erau ca nişte oi fără
păstor!
37 "E atât de mare recolta, dar lucrătorii sunt aşa de puŃini!" spunea el ucenicilor.
38 "De aceea, rugaŃi-vă Domnului secerişului şi cereŃi-i să adune mai mulŃi lucrători pentru
lanurile sale."

Matei 10

1 Isus şi-a chemat cei doisprezece ucenici şi le-a dat putere să scoată duhuri rele şi să vindece
orice fel de boală şi suferinŃă.
2 Iată numele celor doisprezece ucenici ai săi: Simon (numit şi Petru), Andrei (fratele lui Petru),
Iacob (fiul lui Zebedei), Ioan (fratele lui Iacob),
3 Filip, Bartolomeu, Toma, Matei (perceptorul sau vameşul), Iacob (fiul lui Alfeu), şi Levi, numit
şi Tadeu,
4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul (cel care l-a trădat pe Isus).
5 Isus i-a trimis înarmaŃi cu aceste instrucŃiuni: "Nu vă duceŃi la alte neamuri ori la samariteni,
6 ci numai la poporul Israel - oile pierdute ale lui Dumnezeu.
7 MergeŃi şi aduceŃi-le la cunoştinŃă faptul că ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este aproape.
8 VindecaŃi bolnavii, înviaŃi morŃii, tămăduiŃi leproşii şi scoateŃi demonii. Totul gratuit, aşa cum
aŃi primit şi voi!
9 Nu luaŃi nici un ban cu voi;
10 nu luaŃi nici măcar o boccea cu haine şi încălŃăminte de rezervă - nici măcar un baston de
drum să nu luaŃi; căci cei pe care îi ajutaŃi au datoria să vă dea mâncare şi să vă îngrijească.
11 Ori de câte ori intraŃi într-un oraş sau sat, căutaŃi un om temător de Dumnezeu şi rămâneŃi în
casa lui până când veŃi porni din nou la drum.
12 Când cereŃi permisiunea să rămâneŃi, fiŃi prietenoşi
13 şi, dacă se dovedeşte a fi o casă de oameni cu frica lui Dumnezeu, daŃi-i binecuvântarea
voastră; iar dacă nu, păstraŃi-vă binecuvântarea
14 În orice oraş sau casă în care nu sunteŃi bine primiŃi, să vă scuturaŃi picioarele de praful acelui
loc la plecare.
15 Într-adevăr, cetăŃilor rele ale Sodomei şi Gomorei le va fi mai uşor în Ziua JudecăŃii decât
acestora.
16 Vă trimit ca pe nişte oi între lupi. FiŃi precauŃi ca şerpii şi inofensivi ca porumbeii.
17 Dar păziŃi-vă! Căci veŃi fi arestaŃi, judecaŃi şi biciuiŃi în sinagogi.
18 Ba mai mult, va trebui să staŃi la judecată înaintea guvernatorilor şi a regilor, de dragul meu.
Acest lucru vă va da ocazia să le vorbiŃi despre mine - în adevăr, să oferiŃi lumii o mărturie.
19 Când sunteŃi arestaŃi, nu vă îngrijoraŃi, gândindu-vă ce veŃi spune, deoarece vi se vor da
cuvintele potrivite, la vremea potrivită.
20 Fiindcă, nu voi veŃi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru ceresc va vorbi prin voi!
21 Frate îl va trăda pe frate, dându-l la moarte şi taŃii îşi vor vinde proprii copii. Iar copiii se vor
ridica împotriva părinŃilor şi aceştia vor muri din pricina lor.
22 ToŃi vă vor urî pentru că sunteŃi ai mei. Dar cei care vor răbda până la sfârşit vor fi mântuiŃi.
23 Când sunteŃi persecutaŃi într-un oraş, fugiŃi într-altul! Eu am să mă întorc înainte ca voi să le fi
parcurs pe toate!
24 Un discipol nu este mai mare decât învăŃătorul său. Un slujitor nu e mai presus de stăpânul
său.
25 Discipolul are aceeaşi soartă ca dascălul său. Slujitorul, ca stăpânul său. Şi atunci, dacă mie,
stăpânul casei, mi se spune `Satan´, cu atât mai mult vi se va spune şi vouă aşa!
26 Dar să nu vă temeŃi de cei ce vă ameninŃă. Căci vine vremea când adevărul va ieşi la iveală:
uneltirile lor ascunse vor fi date pe faŃă.
27 Ce vă spun eu acum la întuneric voi să faceŃi cunoscut în public când vin zorii zilei. Ce vă
şoptesc eu la ureche voi să vestiŃi de pe acoperişurile caselor!
28 Nu vă temeŃi de cei care nu vă pot ucide decât trupul, neputându-se, în schimb, atinge de
sufletul vostru! Să vă fie frică doar de Dumnezeu, cel care poate nimici şi sufletul, şi trupul, în
iad.
29 Nici măcar o singură vrabie - cât costă vrăbiile?... două la leu? - nu poate cădea pe pământ
fără ştirea Tatălui vostru.
30 Până şi perii din cap vă sunt număraŃi.
31 Aşa că, nu vă îngrijoraŃi! Voi sunteŃi cu mult mai de preŃ în ochii lui decât toate păsările.
32 Dacă mă recunoaşte cineva în mod public ca prieten al său, şi eu îl voi recunoaşte pe faŃă ca
prieten al meu înaintea Tatălui meu din cer.
33 Dar dacă se leapădă cineva de mine în mod public, şi eu mă voi lepăda de el pe faŃă, înaintea
Tatălui meu din cer.
34 Să nu vă închipuiŃi c-am venit să aduc pace pe pământ! Ci mai degrabă o sabie.
35 Am venit să-l pun pe câte un fiu împotriva tatălui său şi pe câte o fiică împotriva mamei ei, pe
câte o noră împotriva soacrei -
36 duşmanii cei mai mari ai omului vor fi chiar cei din casa lui!
37 Dacă vă iubiŃi tatăl şi mama mai mult decât pe mine sau dacă vă iubiŃi fiul sau fiica mai mult
decât pe mine, nu sunteŃi vrednici să fiŃi ai mei.
38 Dacă refuzaŃi să vă luaŃi crucea şi să mă urmaŃi nu sunteŃi vrednici să fiŃi ai mei.
39 Dacă vă agăŃaŃi de viaŃa voastră, Ńinând morŃiş la ea, o veŃi pierde; dar dacă renunŃaŃi la ea de
dragul meu, o veŃi câştiga.
40 Cei ce mă primesc pe mine îl primesc pe Dumnezeu, care m-a trimis.
41 Dacă primiŃi un profet cu bucurie pentru că acesta e un om a lui Dumnezeu, veŃi primi aceeaşi
răsplată ca profetul. Iar dacă primiŃi cu bucurie pe oamenii buni şi evlavioşi, pentru evlavia lor,
veŃi avea o răsplată ca a lor.
42 Şi dacă, în calitate de reprezentanŃi ai mei, daŃi până şi un pahar de apă rece unui copilaş, veŃi
fi, cu siguranŃă, răsplătiŃi şi pentru aceasta."

Matei 11

1 După ce a terminat de dat aceste îndrumări celor doisprezece ucenici ai săi, Isus a plecat să
predice în oraşele prin care urmau să meargă mai departe.
2 Ioan Botezătorul, care se afla acum în închisoare, a auzit despre toate minunile pe care le făcea
Mesia, şi şi-a trimis ucenicii să-l întrebe pe Isus:
3 "Tu eşti, cu adevărat, cel ce vine, sau trebuie să aşteptăm pe altul?"
4 Isus le-a spus: "ÎntoarceŃi-vă la Ioan şi povestiŃi-i despre toate minunile pe care aŃi văzut că le
fac,
5 despre orbii pe care i-am vindecat şi şchiopii care umblă acum fără să mai fie ajutaŃi, leproşii
tămăduiŃi, surzii care aud, morŃii înviaŃi şi povestiŃi-i cum predic Vestea Bună săracilor.
6 Apoi transmiteŃi-i acest mesaj: `BinecuvântaŃi sunt cei ce nu se îndoiesc de mine´."
7 După ce plecară ucenicii lui Ioan, Isus începu să vorbească mulŃimilor despre el: "Când v-aŃi
dus în pustiul arid să-l vedeŃi pe Ioan, ce v-aŃi aşteptat să găsiŃi? O trestie bătută de vânt?
8 Sau poate v-aŃi aşteptat să vedeŃi un bărbat îmbrăcat în straie împărăteşti, ca într-un palat?
9 Sau un profet al lui Dumnezeu? Da! Într-ade-văr, el este mai mult decât un profet.
10 Căci Ioan e cel de care se pomeneşte în Scripturi, mesagerul menit să mă preceadă, să-mi
anunŃe venirea şi să pregătească poporul pentru primirea mea.
11 Într-adevăr, dintre toŃi oamenii care s-au născut vreodată, nici unul nu străluceşte mai luminos
decât Ioan Botezătorul. Totuşi până şi cei mai mici din ÎmpărăŃia Cerurilor vor fi mai mari decât
el!
12 Şi de când a început Ioan Botezătorul să predice şi să boteze, mulŃimi înflăcărate de oameni se
îmbulzesc să intre în ÎmpărăŃia Cerurilor,
13 căci toate legile şi profeŃiile erau îndreptate spre venirea lui Mesia. Apoi a apărut Ioan
14 şi, dacă vreŃi să ştiŃi la cine mă refer, el este Ilie, cel despre care ziceau profeŃii că va veni la
începutul ÎmpărăŃiei.
15 De aŃi fost vreodată pregătiŃi să ascultaŃi, acum e timpul să ascultaŃi!
16 Ce să spun eu despre acest popor? Oamenii aceştia sunt ca nişte copii care se joacă, spunând
prietenilor lor:
17 `Ne-am jucat de-a nunta şi nu v-aŃi bucurat şi atunci ne-am jucat de-a înmormântarea dar nu v-
aŃi întristat.´
18 Căci Ioan Botezătorul nici măcar nu bea vin şi adesea sta nemâncat iar voi ziceŃi că-i nebun.
19 Iar eu, Fiul omului, ospătez şi beau şi voi vă plângeŃi că sunt `un mâncăcios şi un beŃiv´ şi că
umblu cu cel mai rău soi de păcătoşi! Dar înŃelepciunea e îndreptăŃită de copiii ei."
20 Apoi a început să mustre oraşele unde făcuse cele mai multe din minuni, fiindcă acestea nu se
întorseseră la Dumnezeu.
21 "Vai de tine, Horazine, şi vai de tine Betsaido! Căci dacă aş fi făcut în Tir şi Sidon minunile
săvârşite pe străzile tale, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult, cu ruşine şi umilinŃă.
22 Negreşit, Tirul şi Sidonul vor scăpa mult mai uşor în Ziua JudecăŃii decât voi!
23 Şi tu, Capernaume, deşi mult onorat, te vei coborî în iad! Căci dacă s-ar fi făcut la Sodoma
minunile mari pe care le-am înfăptuit în tine, ea ar mai fi şi astăzi.
24 Cu adevărat, mai bine va fi de Sodoma în Ziua JudecăŃii decât de tine."
25 Şi Isus a rostit această rugăciune: "O Tată, Domn al cerului şi al pământului, îŃi mulŃumesc că
ai ascuns adevărul de cei care se cred atât de înŃelepŃi şi că l-ai revelat copilaşilor.
26 Da, Tată, că aşa ai găsit tu cu cale să procedezi!"
27 "Tot adevărul mi s-a încredinŃat de către Tatăl meu. Numai Tatăl îl cunoaşte pe Fiul, iar Tatăl
e cunoscut doar de Fiul şi de cei cărora le este descoperit de către Fiul.
28 VeniŃi la mine, voi cei trudiŃi şi împovăraŃi, şi eu vă voi da odihnă.
29 PurtaŃi jugul meu - căci se potriveşte de minune - şi îngăduiŃi-mi să vă învăŃ; căci eu sunt
blând şi smerit, şi veŃi găsi odihnă pentru sufletele voastre,
30 deoarece eu nu vă dau decât poveri uşoare."

Matei 12
1 Cam pe vremea aceea, Isus se plimba într-o zi prin lanurile de grâu împreună cu ucenicii săi.
Era Sabatul, ziua de închinare a evreilor, şi ucenicilor li s-a făcut foame; de aceea, au început să
rupă spice de grâu şi să le mănânce boabele.
2 Dar i-au văzut nişte farisei şi au început să-i acuze: "Ucenicii tăi calcă legea. Ei culeg spice
într-o zi de Sabat."
3 Isus însă le-a zis: "N-aŃi citit ce a făcut Regele David când lui şi prietenilor lui li s-a făcut
foame?
4 S-au dus în templu şi au mâncat plinea specială permisă doar preoŃilor. Şi aceasta a fost o
încălcare a legii.
5 Apoi, n-aŃi citit niciodată în legea lui Moise că preoŃii care sunt de serviciu în templu pot lucra
în ziua de Sabat?
6 Or, aici este unul mai mare decât templul!
7 Dacă aŃi fi ştiut ce înseamnă acest verset din Scriptură: `Mai presus de ofrandele voastre, doresc
să fiŃi îndurători´, nu i-aŃi condamna pe cei nevinovaŃi.
8 Căci Eu, Fiul omului, sunt domn chiar şi al Sabatului."
9 După aceasta, s-a dus la sinagogă
10 şi a observat acolo un om cu mâna diformă. Fariseii l-au întrebat pe Isus: "Este legal să
lucrezi, vindecând pe alŃii în ziua de Sabat?" (Fireşte, se aşteptau ca el să spună da şi, astfel să-l
poată aresta.)
11 Iată însă ce le-a răspuns el: "Dacă aŃi avea doar o singură oaie şi aceasta ar cădea în fântână în
ziua de Sabat, n-aŃi lucra în ziua aceea ca s-o salvaŃi? Fireşte că aşa aŃi face.
12 Acum însă, cu cât mai valoros este un om decât o oaie! Da, este drept să faci bine de Sabat."
13 Apoi i-a zis omului: "Întinde-Ńi braŃul." Şi când acesta a dat să facă aşa, mâna i-a revenit la
normal, fiind întocmai ca cealaltă!
14 Atunci fariseii au convocat o şedinŃă ca să pună la cale arestarea şi moartea lui Isus.
15 Dar el ştia ce plănuiau şi a părăsit sinagoga, urmat de multă lume. A vindecat pe toŃi bolnavii
din mulŃime.
16 Dar le-a atras atenŃia să nu răspândească ştirea despre minunile sale.
17 Acest lucru a împlinit profeŃia lui Isaia cu privire la el:
18 "PriviŃi-l pe Robul meu. UitaŃi-vă la Alesul meu. El e Preaiubitul meu în care mi se desfată
sufletul. Voi pune Duhul meu peste el iar el va judeca naŃiunile.
19 El nu se luptă şi nu strigă; nu-şi ridică glasul!
20 Nu-i zdrobeşte pe cei slabi şi nu stinge nici o speranŃă, oricât de mică ar fi; el va pune capăt
oricărui conflict prin victoria sa finală,
21 iar numele său va fi speranŃa întregii lumi."
22 Atunci a fost adus la Isus un om stăpânit de demon, care nu putea nici să vadă, nici să
vorbească, şi Isus l-a vindecat, aşa încât acum putea şi să vorbească, şi să vadă.
23 MulŃimea a rămas uluită. "Poate că Isus o fi Mesia!" au exclamat ei.
24 Când au auzit însă fariseii despre minune, au zis: "E în stare să scoată demoni pentru că el
însuşi este Satana, regele demonilor."
25 Isus a ştiut ce gândesc şi a ripostat: "O împărăŃie dezbinată se duce de râpă. O cetate sau o
casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
26 Şi atunci, dacă Satana îl scoate afară pe Satana, se luptă cu sine însuşi, distrugându-şi propriul
regat.
27 Dacă însă eu, după cum susŃineŃi voi, scot afară demoni invocând puterile Satanei, de ce puteri
fac uz ai voştri când scot demoni? Lor să le daŃi socoteală de acuzaŃia voastră!
28 Dar dacă eu scot afară demoni prin Duhul lui Dumnezeu, atunci ÎmpărăŃia lui Dumnezeu a
sosit în mijlocul vostru.
29 Pe Satana nu-l poŃi deposeda de împărăŃia sa fără ca, mai întâi, să-l legi. Numai atunci pot fi
demonii scoşi afară!
30 Cine nu e cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte.
31 De aceea vă spun că orice păcat şi orice hulă le vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva
Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului
Sfânt nu va fi iertat, nici în lumea de acum, nici în cea de apoi.
33 Pomul se cunoaşte după roade. Un pom de soi ales dă fructe bune; nu tot aşa şi soiurile de
proastă calitate.
34 Pui de şerpi ce sunteŃi! Cum ar putea nişte oameni răi ca voi să spună ceea ce este bun şi
drept? Căci inima unui om determină felul lui de a vorbi.
35 Vorbirea unui om bun dă la iveală comorile bogate din lăuntrul său. Un om cu inimă haină
este plin de venin şi cuvintele sale îl dau de gol.
36 Vă mai spun şi acest lucru, că va trebui să daŃi socoteală în Ziua JudecăŃii de orice vorbă
deşartă pe care o rostiŃi.
37 Cuvintele voastre de acum reflectă soarta voastră de atunci: ori veŃi fi justificaŃi prin ele, ori
veŃi fi condamnaŃi de ele."
38 Într-o zi, câŃiva dintre conducătorii evrei, inclusiv unii farisei, au venit la Isus, cerând să vadă
o minune prin care să le dovedească faptul că e într-adevăr Mesia.
39 Dar Isus a răspuns: "Numai un popor rău şi necredincios ar mai cere dovezi, dar nu i se vor da
alte dovezi în afară de ceea ce i s-a întâmplat profetului Iona!
40 Căci, aşa cum Iona a stat în peştele cel mare trei zile şi trei nopŃi, tot aşa şi eu, Fiul omului, voi
sta în inima pământului trei zile şi trei nopŃi.
41 Oamenii din Ninive se vor ridica împotriva acestei naŃiuni la judecată şi vă vor condamna.
Deoarece, când Iona le-a predicat, ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu din toate căile lor
rele. Şi acum unul mai mare decât Iona este aici - iar voi refuzaŃi să-l credeŃi.
42 Regina din Şeba se va ridica împotriva acestei naŃiuni la judecată şi o va condamna; căci ea
venise dintr-o Ńară îndepărtată să audă înŃelepciunea lui Solomon şi acum iată, aici e unul mai
mare decât Solomon - iar voi refuzaŃi să credeŃi în el.
43 "NaŃiunea aceasta rea este ca un om stăpânit de demon. Fiindcă dacă demonul pleacă, se duce
în deşert o vreme, căutând odihna pe care însă n-o găseşte.
44 Atunci îşi zice: `Mă voi întoarce la omul din care am plecat.´ Şi se înapoiază, găsind inima
omului curată dar goală!
45 Atunci demonul ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el şi intră cu toŃii în om, locuind în el.
Astfel, starea lui devine mai rea decât înainte."
46 Pe când vorbea Isus, într-o casă ticsită de oameni, mama şi fraŃii lui erau afară vrând să stea de
vorbă cu el.
47 Când i-a spus cineva că sunt acolo,
48 el a exclamat: "Cine este mama mea? Care sunt fraŃii mei?"
49 Şi a arătat cu mâna spre ucenicii săi. "PriviŃi, zise el, aceştia sunt mama mea şi fraŃii mei!"
50 Apoi adăugă: "Oricine ascultă de Tatăl meu din cer este fratele, sora şi mama mea!"

Matei 13

1 Mai târziu, în cursul aceleiaşi zile, Isus a ieşit din casă şi s-a dus pe Ńărm,
2 unde se adună îndată o mulŃime de oameni. S-a suit în barcă şi a predicat de acolo în timp ce
mulŃimile ascultau pe mal.
3 A istorisit multe întâmplări cum e şi aceasta: "Un agricultor a ieşit să semene grăunŃe pe ogorul
său.
4 împrăştiind seminŃele pe pământ, unele au căzut pe-o cărare şi păsările au venit şi le-au mâncat.
5 Altele au căzut pe un teren stâncos, unde stratul de pământ era foarte subŃire; plantele au răsărit
destul de repede în solul acela,
6 dar soarele dogorâtor le-a ars curând şi au murit, căci n-aveau rădăcini adânci.
7 Alte seminŃe au căzut printre spini, care au înăbuşit tulpinile firave.
8 Dar câteva au căzut în pământ bun şi au dat o recoltă bogată, de treizeci, de şaizeci şi chiar de o
sută de ori mai mare decât cantitatea însămânŃată.
9 Cine are urechi să audă!"
10 Au venit ucenicii săi şi l-au întrebat: "De ce le vorbeşti mereu în parabole?"
11 Atunci Isus le-a explicat cum numai lor le-a fost îngăduit să priceapă rostul ÎmpărăŃiei
Cerurilor, nu şi celorlalŃi.
12 "Căci celui ce are i se va mai da", le spuse el, "aşa încât va avea din belşug; dar celui ce n-are i
se va lua până şi puŃinul pe care îl are.
13 De aceea folosesc aceste pilde, pentru ca oamenii să audă şi să vadă, dar să nu înŃeleagă.
14 Asta împlineşte profeŃia lui Isaia: `Ei aud, dar nu pricep; privesc, dar nu văd!
15 Căci inimile lor sunt împietrite, sunt tari de urechi şi ochii le sunt cuprinşi de somn,
16 ca să nu vadă, să nu audă, să nu priceapă şi să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să nu mă lase să-
i vindec.´ Ochii voştri sunt însă binecuvântaŃi, căci ei văd; de asemenea şi urechile voastre, pentru
că aud.
17 MulŃi profeŃi şi oameni cu frică de Dumnezeu ar fi dorit să vadă ce-aŃi văzut voi şi să audă ce
aŃi auzit voi, dar nu s-a putut.
18 Şi acum, iată tâlcul parabolei cu agricultorul care a semănat grăunŃe:
19 Cărarea bătătorită unde a căzut o parte din seminŃe reprezintă inima unei persoane care aude
Vestea Bună despre împărăŃie şi nu o înŃelege. Atunci vine Satan şi fură seminŃele din inima sa.
20 Stratul subŃire de pe stâncă reprezintă inima unui om care aude mesajul şi îl primeşte cu o
bucurie adevărată,
21 dar sufletul lui nu are profunzime iar seminŃele nu-şi pot adânci rădăcinile în el, aşa încât,
după o vreme, când vine necazul sau se pornesc persecuŃiile din pricina convingerilor sale,
entuziasmul lui scade iar el se dă la fund.
22 Terenul acoperit de mărăcini reprezintă omul care aude mesajul, dar grijile acestei vieŃi şi
patima banului înăbuşă cuvântul lui Dumnezeu, iar el trăieşte tot mai puŃin pentru Dumnezeu.
23 Terenul bun reprezintă inima unui om care ascultă mesajul, îl înŃelege şi apoi iese în lume,
aducând alte treizeci, şaizeci şi chiar o sută de suflete în ÎmpărăŃie."
24 ÎmpărăŃia Cerurilor se aseamănă cu un ogor în care agricultorul a semănat sămânŃă bună.
25 Dar într-o noapte, pe când dormea, a venit duşmanul lui şi a semănat neghină în lan,
26 aşa încât, o dată cu grâul, a crescut şi neghina.
27 Oamenii agricultorului au venit şi i-au spus: `Stăpâne, ogorul în care ai semănat sămânŃă aceea
de soi e năpădit de neghină!´
28 `Aici e lucrătura duşmanului´, le explică el. `Să smulgem neghina?´ întrebară ei.
29 `Nu, pentru că o să vătămaŃi şi grâul dacă faceŃi aşa´, răspunse el.
30 `LăsaŃi-le pe amândouă să crească până la vremea secerişului şi atunci am să le spun
secerătorilor să separe neghina şi s-o ardă, iar grâul să-l pună în hambare.´"
31 Iată încă una din parabolele sale: "ÎmpărăŃia Cerurilor se aseamănă cu o sămânŃă de muştar,
semănată pe un ogor.
32 E cea mai mică dintre seminŃe, dar se face cea mai mare dintre plante şi devine un pom în care
păsările îşi pot găsi adăpost."
33 A mai folosit şi acest exemplu: "ÎmpărăŃia Cerurilor se poate compara cu o femeie care face
pâine. Ea ia o cantitate de făină şi o frământă cu drojdie până când aceasta pătrunde în fiecare
părticică din aluat."
34 Isus folosea mereu aceste parabole cu conŃinut semnificativ când vorbea mulŃimilor. De fapt,
întrucât profeŃii au spus că avea să folosească atâtea ilustraŃii, niciodată nu le vorbea fără să le
spună cel puŃin o parabolă.
35 De altfel, aşa se proorocise: "Voi vorbi în parabole; voi dezlega tainele ascunse de la începutul
timpului."
36 Apoi, lăsând mulŃimile afară, intră în casă. Ucenicii îl rugară să le explice parabola cu neghina
şi grâul.
37 "De acord", spuse el. "Eu sunt agricultorul care seamănă sămânŃă aleasă.
38 Ogorul e lumea iar sămânŃă reprezintă oamenii ÎmpărăŃiei; neghina sunt oamenii lui Satan.
39 Duşmanul care a semănat neghina printre grâu este diavolul; secerişul e sfârşitul lumii, iar
secerătorii sunt îngerii.
40 Cum în această istorioară neghina este separată şi arsă, tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii:
41 Eu îmi voi trimite îngerii iar ei vor elimina din ÎmpărăŃie orice ispită şi pe toŃi cei răi,
42 aruncându-i în cuptor, unde vor arde. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinŃilor.
43 Atunci cei evlavioşi vor străluci ca soarele în ÎmpărăŃia Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!
44 ÎmpărăŃia Cerurilor este ca o comoară, ascunsă într-un ogor, pe care un om o descoperă din
întâmplare pe câmp. De bucurie, se duce şi vinde tot ce are pentru a face rost de bani să poată
cumpăra acel ogor şi, odată cu el, desigur, şi comoara!
45 Iarăşi, ÎmpărăŃia Cerurilor este ca un negustor de perle, în căutare de mărgăritare rare.
46 Dă peste un târg bun - o perlă de mare valoare - şi vinde tot ce are pentru a o cumpăra.
47 Iarăşi, ÎmpărăŃia Cerurilor se mai poate ilustra printr-un pescar ce-şi aruncă plasa în apă şi
adună peşti de tot soiul, şi buni, şi răi.
48 Când s-a umplut plasa în apă, o trage la mal, se aşează şi îi sortează pe cei comestibili în
coşuri, pe ceilalŃi aruncându-i.
49 Aşa va fi la sfârşitul lumii - îngerii vor veni şi vor despărŃi pe oamenii răi de cei evlavioşi,
50 aruncându-i pe cei răi în foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinŃilor.
51 ÎnŃelegeŃi? "Da", i-au răspuns ei, "ÎnŃelegem."
52 Apoi le-a spus: De aceea, orice cărturar care a devenit un discipol al ÎmpărăŃiei Cerurilor este
ca un gospodar ce scoate din comoara lui şi lucruri noi, şi lucruri vechi."
53 Când a terminat Isus de spus aceste parabole, a plecat mai departe.
54 S-a întors în oraşul său de baştină din Galileea, Nazaret, şi a început să-i înveŃe pe oameni în
sinagogă, uimindu-i pe toŃi cu înŃelepciunea şi minunile sale.
55 "Cum este oare posibil acest lucru?" se mirau oamenii. "Nu e decât un simplu fiu de tâmplar,
or, pe mama lui Maria şi pe fraŃii săi Iacob, Simion şi Iuda îi cunoaştem.
56 Ba şi surorile lui, tot aici locuiesc şi ele. Cum se face că el e aşa de mare?"
57 Şi s-au supărat pe el. Atunci Isus le-a spus: "Un profet e onorat peste tot, numai în Ńara sa şi
între ai săi, nu!"
58 Astfel, n-a săvârşit decât vreo câteva minuni acolo, din pricina necredinŃei lor.

Matei 14
1 Când a auzit regele Irod de Isus,
2 a spus oamenilor săi: "Acesta trebuie să fie Ioan Botezătorul, revenit printre cei vii. De aceea
poate face toate minunile acestea."
3 Căci Irod îl arestase pe Ioan şi-l aruncase în lanŃuri în închisoare, la cererea soŃiei sale, Irodiada,
fosta soŃie a fratelui său, Filip,
4 întrucât Ioan îi spusese că nu este drept să se căsătorească cu ea.
5 L-ar fi ucis el pe Ioan, dar se temea de o rebeliune, fiindcă tot poporul era convins că Ioan este
profet.
6 Însă la petrecerea dată în cinstea lui Irod, cu ocazia zilei de naştere a acestuia, fiica Irodiadei a
executat un dans care l-a încântat atât de mult,
7 încât s-a jurat să-i dea orice doreşte.
8 Ca atare, la îndemnul mamei, fata a cerut capul lui Ioan Botezătorul pe tavă.
9 Regele s-a întristat profund, însă fiindcă promisese, şi nu voia să dea înapoi în văzul oaspeŃilor,
a poruncit să se facă cum ceruse fata.
10 Prin urmare, Ioan a fost decapitat în închisoare
11 şi capul i-a fost adus pe o tavă şi înmânat fetei, care i l-a dat mamei ei.
12 Atunci au venit ucenicii lui Ioan după trupul său şi l-au îngropat, după care au venit la Isus să-
i spună ce s-a întâmplat.
13 De îndată ce a auzit vestea, Isus a plecat singur cu o barcă într-un colŃ retras. Dar mulŃimea de
oameni din mai toate satele învecinate au văzut încotro se duce şi s-au luat după el pe mal.
14 Astfel că, pe când s-a întors Isus din locul acela retras, o mulŃime mare de oameni îl aştepta,
iar lui i s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 În seara aceea au venit ucenicii la el şi i-au zis: "E deja trecut de ora cinei şi n-avem ce să
mâncăm aici în deşert; dă drumul deci mulŃimilor să se ducă prin sate să cumpere de-ale
mâncării."
16 Dar Isus a răspuns: "Nu e nevoie - daŃi-le voi de mâncare!"
17 "Cum?" s-au mirat ei. "Când noi nu avem decât cinci pâini mici şi doi peşti!"
18 "AduceŃi-le încoace", le-a zis el.
19 Apoi a spus poporului să se aşeze pe iarbă; a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre
cer şi l-a rugat pe Dumnezeu să binecuvinteze mâncarea, apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor
să le împartă la oameni.
20 Şi fiecare a mâncat până s-a săturat. Iar la urmă, când s-au strâns resturile, au adunat
douăsprezece coşuri.
21 În mulŃime erau vreo cinci mii de bărbaŃi în ziua aceea, în afară de femei şi copii.
22 Îndată după aceasta, Isus a spus ucenicilor să se urce în barca lor şi să treacă de cealaltă parte a
lacului, în timp ce el a rămas în urmă să-i trimită pe oameni la casele lor.
23 Apoi s-a dus pe deal să se roage.
24 S-a făcut noapte şi în largul lacului ucenicii erau la strâmtoare, deoarece se stârnise un vânt
puternic şi valuri mari se izbeau de barcă.
25 Cam pe la patru dimineaŃa, a venit Isus la ei, umblând pe apă!
26 Ei au Ńipat îngroziŃi, crezând că e o stafie.
27 Imediat însă Isus le-a vorbit, liniştindu-i. "Nu vă temeŃi!" le-a zis el.
28 Apoi Petru i-a strigat: "Doamne, dacă eşti chiar tu, spune-mi să vin la tine, umblând pe apă."
29 "Foarte bine", i-a zis Domnul, "haide, vino!" Astfel, Petru s-a dat jos din barcă şi a pornit pe
apă spre Isus.
30 Dar când s-a uitat la valurile înalte din jur, a intrat groaza în el şi a început să se scufunde.
"Salvează-mă, Doamne!" a strigat el.
31 În aceeaşi clipă Isus i-a întins mâna şi, apucându-l, i-a zis: "Omule cu credinŃa mică, de ce te-
ai îndoit?"
32 Şi când s-a urcat înapoi în barcă, vântul s-a oprit.
33 CeilalŃi stăteau neclintiŃi, cuprinşi de teamă şi uimire. Au exclamat: "Nu mai încape îndoială
că eşti Fiul lui Dumnezeu!"
34 Au debarcat la Ghenezaret.
35 Vestea sosirii lor s-a răspândit cu iuŃeala fulgerului în tot oraşul, astfel că nu după mult timp
oamenii au început să alerge în stânga şi-n dreapta, spunând tuturor să-şi aducă bolnavii pentru a
fi tămăduiŃi.
36 Bolnavii îl rugau să le dea voie doar să se atingă de poala hainei sale, şi toŃi cei ce reuşeau să
facă aceasta erau vindecaŃi.

Matei 15

1 Între timp, au sosit de la Ierusalim nişte farisei şi alŃi conducători evrei cu gând să-i pună o serie
de întrebări lui Isus.
2 "De ce nu respectă ucenicii tăi tradiŃiile străvechi ale evreilor?" - l-au luat ei la rost. "Căci ei
nesocotesc ritualul nostru străbun de spălare a mâinilor înainte de masă."
3 El le-a răspuns: "Dar, atunci, tradiŃiile voastre de ce nu Ńin seama de poruncile directe ale lui
Dumnezeu?
4 Bunăoară, legea lui Dumnezeu este aceasta: `Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; oricine îşi
batjocoreşte părinŃii trebuie să moară.´
5 Dar voi ziceŃi: `Chiar dacă părinŃii trec prin nevoi materiale, poŃi da bisericii banii pentru
ajutorarea lor.´
6 Şi, în felul acesta, prin datina voastră omenească, anulaŃi porunca lui Dumnezeu de a cinsti pe
părinŃi şi a avea grijă de ei.
7 IpocriŃilor! Bine a profeŃit Isaia despre voi:
8 `Oamenii aceştia zic că mă cinstesc, dar inima lor este departe de mine.
9 Închinarea lor n-are nici o valoare, căci îi învaŃă pe alŃii legi făcute de oameni, nu legi provenite
de la Dumnezeu.´"
10 Atunci Isus s-a adresat mulŃimilor, zicându-le: "AscultaŃi ce vă spun şi încercaŃi să pricepeŃi:
11 `Nu ceea ce intră în om îl întinează, ci ceea ce iese din gura lui - iată ce-l pângăreşte! Ceea ce
spuneŃi şi gândiŃi - iată ce vă întinează!´"
12 Atunci au venit ucenicii, zicându-i: "I-ai jignit pe farisei cu observaŃia aceasta."
13 Isus a răspuns: "Orice plantă care nu e sădită de Tatăl meu va fi smulsă din rădăcini, aşa că
nu-i băgaŃi în seamă.
14 Ei sunt nişte călăuze oarbe pentru orbi, încât şi unii şi alŃii vor cădea în şanŃ."
15 Atunci Petru l-a rugat să le explice ce a a vrut să spună când a zis că oamenii nu se pângăresc
dacă mănâncă hrană care nu e cuşer.
16 "Cum, nu înŃelegeŃi?" i-a întrebat Isus.
17 "N-aŃi observat că tot ce mâncaŃi trece prin stomac şi este eliminat apoi din organism?
18 Cuvintele rele însă provin dintr-o inimă rea şi, într-adevăr, îl pângăresc pe omul care le
rosteşte.
19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, imoralitatea sexuală, hoŃia, minciuna şi
bârfa.
20 Acestea sunt cele care întinează; dar nu e o pângărire spirituală să mănânci fără să te fi supus
datinii de spălare rituală a mâinilor!"
21 Apoi Isus a părăsit Ńinutul acela şi s-a retras în regiunea Tirului şi a Sidonului.
22 O femeie din Canaan, care locuia acolo, a venit la el, rugându-se: "Ai milă de mine, o,
Doamne, fiul regelui David! Căci fiica mea are un demon în ea, şi demonul acesta o chinuie
întruna."
23 Isus însă nu i-a răspuns nimic - nici un cuvânt. Atunci ucenicii l-au îmboldit s-o alunge.
"Spune-i să plece", îi ziceau ei, "să nu ne mai bată la cap cu rugăminŃile ei."
24 Atunci Isus a zis femeii: "N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel."
25 Dar ea a venit şi i s-a închinat, implorându-l din nou: "Doamne, ajută-mă, te rog!"
26 "Nu pare a fi în ordine să iei pâinea de la copii şi s-o arunci la câini", zise el.
27 "Da, îi răspunse ea, dar până şi căŃeii de sub masă au voie să mănânce fărâmiturile care cad."
28 "Femeie, i-a zis Isus, mare e credinŃa ta, de aceea, rugămintea îŃi este satisfăcută." Şi fiica i-a
fost vindecată imediat.
29 Isus s-a înapoiat la Marea Galileii. Apoi s-a urcat pe un deal şi s-a aşezat jos.
30 Şi o mare mulŃime de oameni i-au adus şchiopii, orbii şi schilozii şi pe cei ce nu puteau vorbi,
precum şi pe mulŃi alŃii, aşezându-i înaintea lui Isus. Iar el i-a vindecat pe toŃi.
31 Ce privelişte! Unii care nu fuseseră în stare să spună un cuvânt toată viaŃa lor vorbeau acum
cu însufleŃire, iar cei fără braŃe şi picioare s-au trezit că le au! Şchiopii umblau iar cei ce fuseseră
orbi îşi roteau acum privirile cu nesaŃ! MulŃimile erau pur şi simplu uluite şi-l slăveau pe
Dumnezeul lui Israel.
32 Atunci Isus şi-a chemat ucenicii, zicându-le: "Mi-e milă de oamenii aceştia - căci se fac trei
zile de când sunt împreună cu mine şi nu le-a mai rămas nimic de mâncare; nu vreau să-i trimit
acasă flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum."
33 Ucenicii i-au răspuns: "De unde să facem noi rost, aici în pustiu, de atâta hrană cât să ajungă
pentru acest popor flămând?"
34 Isus i-a întrebat: "Câtă mâncare aveŃi aici?" "Şapte pâini şi câŃiva peştişori", au răspuns ei.
35 Atunci Isus le-a spus tuturor să se aşeze,
36 iar el a luat cele şapte pâini împreună cu peştii, a mulŃumit lui Dumnezeu pentru ele, le-a
împărŃit şi le-a dat ucenicilor care le-au întins mulŃimii.
37 Şi toŃi au mâncat până s-au săturat - patru mii de bărbaŃi, afară de femei şi copii.
38 Iar după aceea, când s-au strâns resturile, au mai rămas şapte coşuri pline.
39 Atunci Isus i-a trimis pe toŃi acasă, iar el s-a urcat într-o barcă şi a trecut în Ńinutul
Magadanului.

Matei 16

1 Într-o zi, fariseii şi saducheii au venit să pună la încercare pretenŃia lui Isus de a fi Mesia,
cerându-i să facă o demonstraŃie oarecare pe cer.
2 El le-a răspuns: "Voi vă pricepeŃi să citiŃi pe cer semnele legate de starea timpului - cer roşu
seara înseamnă vreme frumoasă mâine;
3 cer roşu dimineaŃa înseamnă vreme proastă rea ziua - dar nu sunteŃi în stare să citiŃi semnele
evidente ale vremurilor.
4 NaŃiunea aceasta rea şi necredincioasă cere nu ştiu ce semn nemaipomenit din cer, dar nu i se
va mai da nici o dovadă în afară de minunea care s-a întâmplat cu Iona." Atunci Isus i-a lăsat şi a
plecat mai departe.
5 Când au sosit de partea cealaltă a lacului, ucenicii şi-au dat seama că uitaseră să-şi ia de
mâncare.
6 "FiŃi atenŃi! - i-a prevenit Isus - să vă feriŃi de aluatul fariseilor şi al saducheilor."
7 Ei credeau că spune aceasta fiindcă uitaseră să ia pâine.
8 Dar Isus ştia ce gândeau şi le-a spus: "O, oameni cu credinŃa mică! De ce vă faceŃi atâtea griji
pentru că n-aveŃi ce mânca?
9 Oare când o să înŃelegeŃi? AŃi uitat complet de cei cinci mii pe care i-am hrănit cu cinci pâini şi
de coşurile de fărâmituri care au rămas?
10 Nu vă amintiŃi nici de cei patru mii pe care i-am hrănit şi de tot ce a rămas?
11 Cum poate să vă şi treacă prin cap că m-am referit la mâncare? Eu însă vă mai spun o dată:
`Să vă feriŃi de aluatul fariseilor şi al saducheilor.´"
12 Atunci au înŃeles, în sfârşit, că prin "aluat" el înŃelegea învăŃătura greşită a fariseilor şi a
saducheilor.
13 Când a ajuns Isus în Cezareea Filipi, a pus următoarea întrebare ucenicilor: "Cine zic oamenii
că sunt eu?"
14 "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alŃii Ilie; iar alŃii, Ieremia, ori unul din ceilalŃi profeŃi."
15 "Dar voi", le-a zis el, "cine credeŃi că sunt?"
16 Simon Petru a răspuns: "Cristosul, Mesia, Fiul Dumnezeului Celui viu."
17 "Eşti binecuvântat Simone, fiul lui Iona, pentru că nu priceperea ta Ńi-a descoperit aceasta, ci
Tatăl meu din cer.
18 Tu eşti Petru, şi pe această piatră îmi voi clădi biserica; şi toate puterile iadului nu o vor putea
învinge.
19 Şi îŃi voi da cheile ÎmpărăŃiei Cerurilor; orice vei lega pe pământ va fi fost deja legat în cer; şi
orice vei dezlega pe pământ va fi fost deja dezlegat în cer!"
20 Apoi i-a prevenit pe ucenici să nu spună altora că el e Mesia.
21 Din acel moment Isus a început să vorbească deschis ucenicilor despre călătoria sa la
Ierusalim şi despre ce se va întâmpla acolo - cum va suferi în mâinile conducătorilor evrei, cum
va fi omorât şi cum va învia trei zile după aceea.
22 Dar Petru l-a luat deoparte să-l mustre. "Doamne fereşte!", i-a zis el, "doar n-o să Ńi se
întâmple aşa ceva!"
23 Isus s-a întors spre Petru, zicând: "Pleacă de la mine, Satano! Eşti o cursă periculoasă pentru
mine. Tu gândeşti doar din punctul tău de vedere, al omului, nu din cel al lui Dumnezeu."
24 Apoi Isus a zis ucenicilor: "Dacă vrea cineva să-mi fie discipol, să-şi ia crucea şi să mă
urmeze.
25 Căci oricine îşi păstreză viaŃa pentru sine o va pierde; şi oricine şi-o va pierde pentru mine o
va regăsi.
26 Ce folos e să câştigi toată lumea aceasta - şi să pierzi viaŃa veşnică? Se poate oare asemăna
ceva cu valoarea vieŃii eterne?
27 Căci eu, Fiul omului, voi veni cu îngerii mei în gloria Tatălui meu şi îl voi judeca pe fiecare
după faptele sale.
28 Şi unii din voi, cei care staŃi aici în clipa aceasta, veŃi apuca negreşit să mă vedeŃi venind în
împărăŃia mea."

Matei 17

1 La şase zile după aceea, Isus i-a luat pe Petru, Iacob şi fratele său Ioan şi i-a dus pe vârful unui
deal înalt şi singuratic.
2 Pe când priveau ei la el, înfăŃişarea lui s-a schimbat, aşa încât faŃa îi strălucea ca soarele iar
hainele s-au făcut albe de nu te puteai uita la ele.
3 Deodată au apărut Moise şi Ilie şi au stat de vorbă cu el.
4 Petru zise numaidecât: "ÎnvăŃătorule, ce minunat e să fim aici, împreună! Dacă vrei, am să fac
trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie."
5 Dar chiar pe când rostea aceste cuvinte, un nor luminos îi acoperi şi o voce din nor rosti:
"Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată desfătarea. De el să ascultaŃi."
6 La aceasta, ucenicii căzură cu faŃa la pământ, înspăimântaŃi de-a binelea.
7 Isus veni la ei şi-i atinse. "RidicaŃi-vă", le zise el, "şi nu vă temeŃi."
8 Când îşi ridicară din nou privirile, nu mai era cu ei decât Isus.
9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună la nimeni ce au văzut decât după
ce va învia el din morŃi.
10 Ucenicii l-au întrebat: "De ce susŃin conducătorii evrei că Ilie trebuie să se întoarcă înainte de
a veni Mesia?"
11 Isus le-a răspuns: "Au dreptate. Ilie trebuie să vină şi să pună totul la punct.
12 De fapt, el a şi venit, dar n-a fost recunoscut şi mulŃi s-au purtat urât cu el. La fel şi eu, Fiul
omului, voi suferi în mâna lor."
13 Atunci ucenicii şi-au dat seama că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
14 Când au ajuns la poalele muntelui, îi aştepta o mare mulŃime de oameni. Un om a venit şi a
îngenuncheat înaintea lui Isus, spunând:
15 "Doamne, ai milă de fiul meu, căci este bolnav mintal şi se află într-un mare necaz, pentru că
de multe ori cade în foc sau în apă;
16 de aceea, l-am adus la ucenicii tăi dar ei nu l-au putut vindeca."
17 Isus răspunse: "O, popor încăpăŃânat şi necredincios! Cât să vă mai suport? AduceŃi-l la
mine."
18 Apoi Isus a certat demonul din băiat şi acesta l-a părăsit iar băiatul s-a făcut bine din acel
moment.
19 După aceasta, ucenicii l-au întrebat pe Isus în particular: "Noi de ce n-am putut scoate
demonul acesta?"
20 "Din pricina credinŃei voastre mici," le-a răspuns Isus. "Căci dacă aŃi avea credinŃă, chiar cât o
sămânŃă de muştar, aŃi putea zice acestui munte: `Urneşte-te din loc!´ şi s-ar urni îndată. Nimic nu
ar fi imposibil.
21 Dar acest soi de demon nu va pleca decât după ce v-aŃi rugat şi aŃi postit."
22 Într-o zi, pe când se mai aflau în Galileea, Isus le spuse: "Eu am să fiu vândut şi dat în mâinile
celor care mă vor ucide,
23 dar a treia zi după aceea voi învia." Inimile ucenicilor se umplură de întristare şi groază.
24 La sosirea lor în Capernaum, au venit la Petru perceptorii impozitului pentru templu şi l-au
întrebat: "Stăpânul vostru nu plăteşte impozite?"
25 "Sigur că plăteşte," a răspuns Petru. Apoi intră în casă să discute această problemă cu Isus dar,
înainte de a apuca să deschidă gura, Isus îl întrebă: "Tu ce crezi, Petre, regii iau tribut de la
supuşii lor sau de la străinii pe care i-au cucerit?"
26 "De la străini", răspunse Petru. "Ei bine, atunci înseamnă că cetăŃenii sunt scutiŃi!
27 Totuşi nu vrem să-i jignim, aşa că du-te pe Ńărm, aruncă undiŃa şi deschide gura primului peşte
pe care-l vei prinde. Vei găsi o monedă care acoperă plata impozitelor pentru amândoi. Ia-o şi
plăteşte impozitele."

Matei 18

1 Cam pe la ora aceea, au venit ucenicii la Isus să-l întrebe care dintre ei va fi mai mare în
ÎmpărăŃia cerurilor.
2 Isus chemă un copilaş la el şi-l aşeză în mijlocul lor,
3 zicând: "Dacă nu vă întoarceŃi la Dumnezeu din păcatele voastre, devenind asemenea unor
copii, nu veŃi intra niciodată în ÎmpărăŃia cerurilor.
4 De aceea, oricine se umileşte ca acest copilaş este cel mai mare în ÎmpărăŃia cerurilor.
5 Şi oricare din voi primeşte cu drag un copilaş ca acesta, în numele meu, pe mine mă primeşte şi
de mine are grijă.
6 Dar dacă vreunul din voi îl face pe unul din aceşti micuŃi care cred în mine să-şi piardă
credinŃa, mai bine ar fi să i se lege o piatră mare de gât şi să fie aruncat în mare.
7 Vai de lume, din pricina tuturor răutăŃilor ei. E inevitabilă ispita de a face rău, dar vai de omul
care ispiteşte pe altul!
8 Prin urmare, dacă mâna sau piciorul te face să cazi în păcat, taie-le şi aruncă-le. Mai bine să
intri în rai schilod, decât să te trezeşti în iad cu mâini şi picioare!
9 Şi dacă ochiul te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l; mai bine să intri în rai cu un singur
ochi, decât să fii în iad cu amândoi!
10 FeriŃi-vă să desconsideraŃi pe vreunul din aceşti copilaşi. Fiindcă vă spun că în cer îngerii lor
au acces permanent la Tatăl meu.
11 Iar eu, Fiul omului, am venit să-i salvez pe cei pierduŃi.
12 Dacă un om are o sută de oi, şi una i se rătăceşte, ce va face el? Oare nu le va lăsa pe celalalte
nouăzeci şi nouă şi se va duce în căutarea celei pierdute?
13 Iar dacă o găseşte, se va bucura mai mult de ea decât de toate cele nouăzeci şi nouă, care sunt
în siguranŃă acasă!
14 Tot aşa, voia Tatălui meu este ca nici măcar unul din aceşti micuŃi să nu piară.
15 Dacă un frate păcătuieşte împotriva ta, du-te la el personal şi confruntă-l cu greşeala săvârşită.
Dacă ascultă şi şi-o mărturiseşte, ai câştigat un frate.
16 Dar dacă refuză, atunci mai ia cu tine vreo doi fraŃi şi du-te din nou la el, dovedind tot ce
afirmi prin martorii aceştia.
17 Dacă tot nu vrea să asculte, adu cazul în faŃa bisericii şi dacă verdictul bisericii îŃi dă dreptate
Ńie, dar el nu-l acceptă, atunci biserica este datoare să-l excludă.
18 Vă mai spun şi aceasta, că tot ce legaŃi pe pământ va fi fost deja legat în cer, şi tot ce dezlegaŃi
pe pământ va fi fost deja dezlegat în cer.
19 De asemenea, vă mai spun şi aceasta: dacă doi din voi se învoiesc aici pe pământ cu privire la
vreun lucru pe care-l cereŃi, Tatăl meu din cer îl va face pentru voi.
20 Căci acolo unde se strâng doi sau trei laolaltă în virtutea faptului că sunt ai mei, eu voi fi în
mijlocul lor."
21 Apoi Petru a venit la el şi l-a întrebat: "Doamne, de câte ori să-l iert pe un frate care
păcătuieşte împotriva mea? De şapte ori?"
22 "Nu", răspunse Isus, "de şaptezeci de ori câte şapte!
23 ÎmpărăŃia cerurilor se poate asemăna cu un rege care s-a hotărât să-şi aducă socotelile la zi.
24 În cadrul acestei operaŃii, a fost adus la el unul din debitorii săi care-i datora o sută de
milioane de lei.
25 Dar el n-a putut plăti şi atunci regele a poruncit să fie vânduŃi în contul datoriei sale atât el, cât
şi nevasta şi copiii săi, împreună cu tot avutul lor.
26 Dar omul a căzut în genunchi, cu faŃa în Ńărână înaintea regelui, şi i-a zis: "O, înălŃimea ta, mai
răbdă-mă şi-Ńi voi plăti tot."
27 Atunci regele a fost copleşit de milă pentru el şi l-a eliberat, iertându-i datoria.
28 Dar după ce a plecat de le rege, el a întâlnit un om care-i datora vreo douăzeci de mii de lei, l-
a înhăŃat de gât şi i-a pretins să-i plătească pe loc.
29 Omul însă i-a căzut în genunchi şi l-a implorat să-l mai păsuiască. `Îngăduie-mi încă puŃin
timp şi am să-Ńi plătesc´, s-a rugat el.
30 Dar creditorul său n-a vrut să audă de aşa ceva. A cerut ca datornicul să fie arestat şi aruncat în
închisoare până când va achita toată datoria.
31 Atunci prietenii acestui om s-au dus la rege şi i-au relatat cele întâmplate.
32 Regele a poruncit să fie adus în faŃa lui omul pe care-l iertase şi i-a zis: `Nenorocitule! Om cu
inimă rea! Adică eu Ńi-am iertat toată datoria aceea u-riaşă, numai fiindcă te-ai rugat de mine -
33 nu s-ar fi cuvenit oare să ai şi tu milă de alŃii cum am avut eu de tine?´
34 Şi, mânios, regele l-a aruncat în camera de tortură, să stea acolo până când va putea achita
ultimul bănuŃ.
35 Aşa vă va face Tatăl meu ceresc dacă refuzaŃi să vă iertaŃi cu adevărat fraŃii."

Matei 19

1 După ce a sfârşit Isus această cuvântare, a părăsit Galileea şi a făcut cale întoarsă în Iudeea,
trecând râul Iordan.
2 Mari mulŃimi veneau după el iar el îi vindecă pe cei bolnavi.
3 Au venit nişte farisei să-i pună tot felul de întrebări şi au încercat să-l prindă în cursă, făcându-l
să zică ceva care să-l piardă. "AdmiŃi divorŃul?", l-au întrebat ei.
4 "Nu citiŃi Scripturile?", răspunse el. "Acolo stă scris că la început Dumnezeu a creat pe bărbat şi
pe femeie
5 şi că bărbatul trebuie să-şi lase tatăl şi mama, să se unească pentru totdeauna cu soŃia sa.
6 Cei doi vor deveni una - de aici înainte, nu doi, ci unul. Nici un om nu poate despărŃi ceea ce a
unit Dumnezeu."
7 "Atunci", au continuat ei, "de ce a zis Moise că un bărbat poate să divorŃeze de soŃia sa, printr-o
simplă scrisoare de despărŃire?"
8 Isus a răspuns: "Moise a făcut aşa pentru că vă cunoştea inimile împietrite şi rele, dar nu
aceasta a fost intenŃia lui Dumnezeu.
9 Şi vă spun că oricine divorŃează de soŃie, afară de cazul în care există adulter la mijloc, şi se
căsătoreşte cu alta, comite adulter."
10 Ucenicii lui Isus i-au zis atunci: "Dacă aşa stau lucrurile, mai bine să nu se căsătorească!"
11 "Nu oricine poate fi de acord cu această afirmaŃie", spuse Isus, "ci numai aceia pe care îi ajută
Dumnezeu.
12 Unii se nasc inapŃi pentru căsătorie, alŃii sunt infirmi iar alŃii refuză să se căsătorească de
dragul ÎmpărăŃiei cerurilor. Oricine poate, să accepte afirmaŃia mea!"
13 Au fost aduşi nişte copilaşi la Isus ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage. Ucenicii i-au
certat pe cei care i-au adus. "Nu-l mai deranjaŃi", spuseră ei.
14 Dar Isus le-a zis: "LăsaŃi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriŃi. Căci ÎmpărăŃia cerurilor este a
unora ca ei."
15 Şi şi-a pus mâinile pe capetele lor şi i-a binecuvântat înainte de a pleca.
16 Cineva a venit la Isus cu următoarea întrebare: "Doamne, ce lucru bun să fac ca să obŃin viaŃa
veşnică?"
17 "Bun?", îl întrebă el. "Numai unul este cu adevărat bun - şi acela e Dumnezeu. Dar, să-Ńi
răspund la întrebare, poŃi ajunge în cer dacă păzeşti poruncile."
18 "Pe care din ele?" întrebă omul. Şi Isus îi răspunse: "Să nu ucizi, să nu comiŃi adulter, să nu
furi, să nu minŃi,
19 să-Ńi cinsteşti tatăl şi mama şi să-Ńi iubeşti aproapele ca pe tine însuŃi!"
20 "Întotdeauna le-am respectat pe toate acestea", răspunse tânărul. "Ce ar mai trebui să fac?"
21 Isus i-a spus atunci: "Dacă vrei să fii perfect, du-te şi vinde tot ce ai, dă banii la săraci, şi vei
avea o comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă."
22 Dar când a auzit tânărul nostru una ca asta, a plecat întristat, căci era foarte bogat.
23 Atunci Isus le-a zis ucenicilor: "Este aproape imposibil pentru un bogat să intre în ÎmpărăŃia
cerurilor.
24 Spun încă o dată: e mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechile unui ac, decât pentru un
bogat să intre în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!"
25 Această remarcă i-a descumpănit pe ucenici. "Atunci cine din lumea asta mai poate fi
mântuit?" întrebară ei.
26 Isus îi privi Ńintă şi spuse: "Omeneşte vorbind, nici unul. Dar la Dumnezeu totul este posibil."
27 Atunci Petru i-a zis: "Noi am lăsat totul pentru a te urma. Cu ce ne alegem din asta?"
28 Isus a răspuns: "Când eu, Fiul omului, voi sta pe tronul meu slăvit din ÎmpărăŃie, voi, ucenicii
mei, veŃi sta în mod sigur pe douăsprezece tronuri şi veŃi judeca cele douăsprezece seminŃii ale lui
Israel.
29 Şi oricine renunŃă la casă, fraŃi, surori, tată, mamă, soŃie, copii sau avere, pentru a mă urma pe
mine va primi în schimb de o sută de ori pe atâta şi va avea viaŃă veşnică.
30 Dar mulŃi dintre cei ce sunt acum primii vor fi ultimii atunci; şi unii din cei ce sunt ultimii
acum vor fi primii atunci."

Matei 20

1 Iată încă o parabolă, care ilustrează ÎmpărăŃia cerurilor: Proprietarul unei vii a ieşit într-o zi dis-
de-dimineaŃă să angajeze lucrători pentru culesul strugurilor.
2 S-a învoit cu ei pentru plata cu ziua şi i-a trimis la lucru.
3 După câteva ore, a trecut prin piaŃă şi a văzut acolo pe unii care stăteau degeaba în aşteptare de
lucru
4 şi i-a trimis şi pe aceştia la via sa, spunându-le că îi va plăti cu cât li se cuvine, la sfârşitul zilei.
5 La amiază, şi apoi încă o dată pe la ora trei după masă, a făcut acelaşi lucru.
6 Pe la ora cinci după amiază, s-a dus din nou în oraş şi, văzând încă pe unii fără lucru, i-a
întrebat: `De ce staŃi degeaba toată ziua?´
7 `Pentru că nu ne angajează nimeni´, au răspuns ei. `Atunci haideŃi şi lucraŃi şi voi alături de
ceilalŃi în via mea´, le zise el.
8 În seara acelei zile a spus casierului să cheme pe toŃi oamenii şi să-i plătească începând cu
ultimii.
9 Când au fost plătiŃi cei ce fuseseră angajaŃi la ora cinci, fiecare a primit plata pentru o zi
întreagă.
10 Astfel, când a venit rândul celor ce fuseseră angajaŃi mai devreme, aceştia şi-au închipuit că
vor primi mult mai mult. Când colo, şi ei au fost plătiŃi cu aceeaşi sumă.
11 Atunci ei au protestat, zicând:
12 `Aceştia n-au lucrat decât o oră, şi totuşi i-ai plătit exact ca şi pe noi, cei care am lucrat toată
ziua pe arşiŃă.´
13 `Prietene, i-a răspuns el unuia din ei, nu Ńi-am făcut nici o nedreptate! N-ai acceptat să fii plătit
cu ziua pentru muncă?
14 Ia-Ńi plata şi du-te. Aşa vreau eu, să-i plătesc pe toŃi la fel!
15 Mă opreşte vreo lege să dau banii degeaba, dacă vreau să fac aşa? Se cade oare să te superi pe
mine pentru că sunt bun?´
16 Şi aşa se întâmplă, că cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei de pe urmă."
17 În timp ce se îndrepta spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici
18 şi le-a vorbit despre ce avea să i se întâmple când vor ajunge acolo. "Voi fi denunŃat mai
marilor preoŃilor şi altor conducători evrei, care mă vor condamna la moarte.
19 Şi ei mă vor preda autorităŃilor romane şi voi fi batjocorit şi răstignit, dar a treia zi voi învia."
20 Atunci mama lui Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, i-a adus pe aceştia la Isus, s-a închinat şi i-a
cerut o favoare.
21 "Care îŃi este dorinŃa?" o întrebă el. "În ÎmpărăŃia ta, vrei să-i laşi pe cei doi fii ai mei să ocupe
primele două scaune, alături de tine?" întrebă ea.
22 Dar Isus i-a zis: "Nu ştii ce-mi ceri!" Apoi se întoarse spre Iacob şi Ioan şi-i întrebă: "SunteŃi
voi în stare să beŃi din paharul amar din care voi bea eu?" "Da", i-au zis ei, "suntem!"
23 "VeŃi şi bea, cu adevărat, din el, le spuse Isus, dar nu eu hotărăsc cine va sta alături de mine.
Locurile acelea sunt păstrate pentru cei aleşi de Tatăl meu."
24 CeilalŃi zece ucenici s-au indignat când au auzit ce ceruseră Iacob şi Ioan.
25 Dar Isus i-a chemat şi le-a spus: "Între păgâni, regii sunt tirani şi orice funcŃionar, cât de mic,
se poartă despotic cu subalternii.
26 Dar între voi e cu totul altceva. Oricine vrea să fie conducător între voi trebuie să fie slujitorul
vostru.
27 Şi dacă vreŃi să fiŃi chiar în vârful piramidei, trebuie să slujiŃi ca robii.
28 Comportarea voastră trebuie să fie ca a mea, căci eu, Fiul omului, n-am venit să mi se
slujească, ci să slujesc şi să-mi dau viaŃa ca preŃ de răscumpărare pentru alŃii."
29 Pe când Isus împreună cu ucenicii părăseau oraşul Ierihon, o mare mulŃime de oameni se
îmbulzea în urma lor.
30 Pe marginea drumului stăteau doi orbi care, îndată ce au auzit că vine Isus, au început să
strige: "Doamne, Fiu al regelui David, ai milă de noi!"
31 MulŃimea le-a spus să tacă, dar ei n-au făcut altceva decât să strige şi mai tare.
32 Când a ajuns Isus în dreptul lor, s-a oprit în drum şi le-a strigat: "Ce doriŃi să vă fac?"
33 "Doamne, spuseră ei, dorim să vedem!"
34 Isus a fost cuprins de milă şi le-a atins ochii. Îndată, ei şi-au căpătat vederea şi au pornit după
Isus.

Matei 21

1 Pe când se îndrepta Isus cu ucenicii spre Ierusalim, în apropiere de oraşul Betfaghe, de pe

Muntele Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ei în satul de dinaintea lor.
2 "Imediat cum intraŃi în sat", le-a spus el, "veŃi vedea o măgăriŃă legată, alături de mânzul ei.
DezlegaŃi-i şi aduceŃi-i încoace.
3 Dacă vă întreabă cineva ce faceŃi, spuneŃi-i doar atât: `ÎnvăŃătorul are nevoie de ei´ şi nu veŃi
avea nici o încurcătură."
4 Lucrul acesta s-a făcut pentru a se împlini străvechea profeŃie:
5 "SpuneŃi cetăŃii Ierusalimului că Regele ei vine la ea, călărind umil un măgăruş!"
6 Cei doi ucenici au făcut cum le spusese Isus
7 şi i-au adus animalele, aruncându-şi hainele peste mânz ca să-l poată călări.
8 Unii din mulŃime îşi întindeau hainele pe drum înaintea sa iar alŃii tăiau ramuri din copaci şi i le
aruncau în cale.
9 Treptat, mulŃimile au început să se agite înaintea şi în urma sa, strigând: "Dumnezeu să-l
binecuvânteze pe fiul regelui David!..." "Slavă lui!..." "Iată omul lui Dumnezeu!..."
"Binecuvântează-l Doamne!..."
10 S-a stârnit vâlvă mare în întreg Ierusalimul la intrarea lui Isus în oraş. "Cine e acesta?",
întrebau toŃi.
11 Şi mulŃimile răspundeau: "E Isus, profetul de la Nazaret, din Galileea.
12 Isus a intrat în templu, i-a dat afară pe negustori, a răsturnat mesele cămătarilor şi tarabele
celor ce vindeau porumbei.
13 "Scripturile spun că templul meu este un loc de rugăciune", declară el, "dar voi l-aŃi
transformat într-o peşteră de tâlhari!"
14 Îndată, au venit la el orbii şi şchiopii şi el i-a vindecat acolo în templu.
15 Dar când au văzut mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei aceste minuni extraordinare
şi i-au auzit până şi pe copiii mici din templu strigând: "Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Fiul lui
David", au intrat în mare panică. AlarmaŃi, au venit la Isus şi l-au întrebat: "Auzi ce spun copiii
aceştia?"
16 "Da", le-a răspuns Isus. "Dar voi nu citiŃi Scripturile? Căci ele spun: `Până şi pruncii îl vor
lăuda!´"
17 Apoi s-a întors la Betania, unde a rămas peste noapte.
18 DimineaŃa, pe când se întorcea la Ierusalim, a flămânzit.
19 Văzând un smochin lângă drum, s-a apropiat să vadă dacă are smochine dar n-a găsit decât
frunze. Atunci i-a zis: "Niciodată să nu mai dai rod!" Şi, de îndată, smochinul s-a uscat.
20 Ucenicii au rămas înmărmuriŃi şi au întrebat: "Cum de s-a uscat pomul acesta atât de repede?
21 Atunci Isus le-a zis: "Cu adevărat vă spun că dacă veŃi avea credinŃă şi nu vă veŃi îndoi, voi
înşivă veŃi putea face asemenea fapte, ba mai mult, veŃi putea zice până şi muntelui acestuia al
Măslinilor: `Urneşte-te!´ şi se va supune.
22 PuteŃi obŃine orice - orice lucru pentru care vă rugaŃi - dacă aveŃi credinŃă."
23 După ce s-a întors la templu şi a început să-i înveŃe pe oameni, preoŃii cei mai de seamă,
împreună cu alŃi conducători evrei, au venit la el şi i-au cerut socoteală pentru alungarea
negustorilor, cu o zi mai înainte.
24 "Am să vă spun, dacă-mi răspundeŃi voi mai întâi la o singură întrebare", zise Isus.
25 "Ioan Botezătorul era un trimis al lui Dumnezeu, sau nu?" Ei discutară între ei, zicându-şi:
"Dacă răspundem: `Da, era de la Dumnezeu´, atunci are să ne întrebe de ce n-am crezut spusele
lui Ioan.
26 Iar dacă negăm că Dumnezeu l-a trimis au să sară toŃi pe noi, fiindcă mulŃimea asta toată crede
că Ioan a fost un profet."
27 Până la urmă i-au răspuns: "Nu ştim!" "Atunci nici eu n-am să vă răspund la întrebarea
voastră", le-a zis Isus.
28 "Dar ce ziceŃi de asta? Un om care avea doi fii a zis celui mai mare: `Fiule, du-te şi lucrează
azi în gospodăria mea.´
29 `Nu mă duc´ i-a răspuns el, dar până la urmă s-a răzgândit şi s-a dus.
30 Atunci tatăl i-a spus celui mai tânăr: `Du-te tu!´ iar el i-a răspuns: `Da tată, am să mă duc´, dar
nu s-a dus.
31 Care din ei şi-a ascultat tatăl?" "Fireşte, primul", au zis ei, cu toŃii. Atunci Isus le-a explicat ce
a vrut să spună prin această pildă: "Negreşit, oamenii răi şi prostituatele vor intra în ÎmpărăŃia
cerurilor înaintea voastră.
32 Căci Ioan Botezătorul v-a spus să vă pocăiŃi şi să vă întoarceŃi la Dumnezeu, dar n-aŃi vrut, în
schimb oamenii răi şi prostituatele au ascultat. Dar voi, nici când aŃi văzut aceste lucruri
întâmplându-se, nu v-aŃi pocăit şi n-aŃi crezut cuvintele lui Ioan.
33 Şi acum, ascultaŃi această parabolă: Un proprietar de pământ a sădit o vie, a împrejmuit-o cu
un gard viu şi a construit un post de pază. Apoi a dat via în arendă unora cu care s-a înŃeles să
împartă recolta, şi s-a dus să locuiască în altă Ńară.
34 Când a sosit vremea culesului, şi-a trimis oamenii să-i aducă partea care i se cuvenea.
35 Dar arendaşii au sărit la oamenii proprietarului, pe unul l-au bătut, pe altul l-au spânzurat iar
pe cel de-al treilea l-au ucis cu pietre.
36 Atunci a mai trimis un grup, mai numeros, de oameni de-ai lui, să-i aducă partea cuvenită, dar
rezultatele au fost aceleaşi.
37 În cele din urmă, proprietarul şi-a trimis fiul, crezând că faŃă de acesta vor avea, negreşit,
respect.
38 Dar când au văzut arendaşii că vine fiul, s-au sfătuit între ei, zicând: `Iată, vine moştenitorul
acestui pământ; haideŃi să-l omorâm şi ne va rămânea nouă averea!´
39 Prin urmare, l-au târât afară din vie, şi l-au omorât şi pe acesta!
40 Când se va întoarce proprietarul viei, ce credeŃi că o să le facă acestor oameni?"
41 Conducătorii evrei au răspuns: "Pe oamenii aceia răi îi va trimite la moarte groaznică iar via o
va da în arendă altora, care îi vor plăti la timp."
42 Atuci Isus i-a întrebat: "N-aŃi citit niciodată în Scripturi: `Piatra aruncată de zidari a fost pusă
la locul cuvenit, ca piatră unghiulară.´ Ce minunat! Ce lucru neobişnuit a făcut Domnul.
43 Ceea ce vreau să vă spun este că ÎmpărăŃia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dăruită unei
naŃiuni care-i va da lui Dumnezeu partea de recoltă ce i se cuvine.
44 ToŃi cei care se poticnesc de această stâncă a adevărului vor fi zdrobiŃi, iar cei asupra cărora va
cădea se vor face Ńăndări."
45 Când mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei şi-au dat seama că la ei se referea Isus, ei
fiind arendaşii din povestire,
46 au vrut să scape de el chiar atunci, dar se temeau să treacă la fapte din pricina mulŃimilor, care
vedeau în Isus un profet.

Matei 22

1 Isus a mai istorisit şi alte pilde, menite să dezvăluie natura ÎmpărăŃiei cerurilor.
2 "De pildă, spunea el, ÎmpărăŃia cerurilor mai poate fi ilustrată şi prin povestirea cu regele care a
făcut o nuntă mare fiului său.
3 Pentru acea nuntă, regele a trimis o mulŃime de invitaŃii şi când a fost pregătit ospăŃul, mulŃi
mesageri au mers să-i cheme pe nuntaşi cu mare cinste. Dar nici unul nu voia să vină.
4 Atunci a trimis alŃi servitori cu acelaşi mesaj: `Totul e gata pregătit. GrăbiŃi-vă!´
5 Dar oaspeŃii invitaŃi de el pur şi simplu au pufnit în râs şi şi-au văzut mai departe de treburile
lor - unul s-a dus la ferma sa, altul la prăvălia sa,
6 ba alŃii i-au batjocorit pe mesageri, pe unii i-au bătut, pe alŃii i-au omorât.
7 Furios, regele şi-a trimis atunci armata, nimicindu-i pe ucigaşi şi dând foc oraşului lor.
8 Iar slujitorilor le-a spus: `Nunta e pregătită, dar oaspeŃii invitaŃi de mine nu s-au făcut vrednici
de ea.
9 De aceea, acum duceŃi-vă pe la colŃurile străzilor şi invitaŃi la nuntă pe toŃi cei care vă ies în
cale.´
10 Şi aşa au făcut servitorii: au adus pe toŃi câŃi i-au găsit, şi buni, şi răi, şi sala de ospăŃ s-a
umplut de invitaŃi.
11 Când a intrat însă regele să-şi salute oaspeŃii, a zărit printre meseni pe unul care nu era
îmbrăcat cu haina de nuntă ce-i fusese pusă la dispoziŃie.
12 `Prietene´, i se adresă el, `cum se face că te afli aici fără mantia de nuntă?´ Şi omului i-a pierit
graiul.
13 Atunci regele a spus slujitorilor săi: `LegaŃi-l de mâini şi de picioare şi aruncaŃi-l în întunericul
de afară unde e plânsul şi scrâşnirea dinŃilor.´
14 Căci mulŃi sunt chemaŃi, dar puŃini sunt aleşi."
15 Atunci fariseii s-au adunat cu toŃii, încercând să întindă o cursă lui Isus, provocându-l să spună
ceva care să constituie motiv de arestare a lui de către autorităŃi.
16 S-au hotărât să trimită pe câŃiva dintre oamenii lor împreună cu irodienii la Isus cu această
întrebare: "Domnule, noi ştim că sunteŃi foarte cinstit şi că spuneŃi adevărul, indiferent de
consecinŃe, fără frică şi fără părtinire.
17 SpuneŃi-ne deci, este drept să plătim impozit guvernului roman sau nu?"
18 Isus bănuise ce urmăresc ei. "IpocriŃilor!", le strigă el, pe cine credeŃi c-o să duceŃi cu
întrebările voastre meschine?
19 Ia arătaŃi-mi o monedă!" Şi i-au dat un ban.
20 "Al cui chip e imprimat aici?", îi întrebă el. "Şi al cui nume e scris dedesubt?"
21 "Al cezarului" i-au răspuns ei. "Ei bine atunci, daŃi cezarului ce este al cezarului şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."
22 Răspunsul lui i-a uimit şi i-a încurcat, aşa că au plecat cu toŃii umiliŃi.
23 Tot în ziua aceea însă au venit la el câŃiva saduchei, care spun că nu există înviere după
moarte, şi i-au pus următoarea întrebare:
24 "ÎnvăŃătoru-le, Moise zicea că atunci când un om moare fără copii, e datoria fratelui său să ia
în căsătorie văduva, urmând ca toată averea decedatului să revină copiilor lor.
25 Ei bine, era la noi o familie de şapte fraŃi. Primul bărbat s-a însurat şi a murit fără copii, deci
văduva a devenit soŃia celui de-al doilea frate.
26 Dar şi acesta a murit fără copii iar soŃia a fost trecută următorului frate, şi tot aşa, până când a
ajuns să fie soŃia fiecăruia din ei.
27 La urmă a murit şi ea.
28 Problema se pune: A cui soŃie va fi ea la înviere? Căci le-a fost soŃie la toŃi şapte!"
29 Greşeala voastră, le-a răspuns Isus, provine din faptul că nu cunoaşteŃi nici Scripturile şi nici
puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nu va fi vorba de nici o căsătorie; toŃi vor fi ca îngerii din cer.
31 Cât priveşte faptul că este sau nu înviere după moarte - ce să spun, nu citiŃi niciodată
Scripturile? Nu vă daŃi seama că Dumnezeu vorbea despre înviere când zicea:
32 `Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob´? Deci, Dumnezeu nu este Dumnezeul
morŃilor, ci al celor vii."
33 MulŃimile au rămas adânc impresionate de răspunsurile sale - nu însă şi fariseii.
34 Când au auzit aceştia cum i-a încurcat Isus pe saduchei cu răspunsul său, s-au întărâtat şi au
venit cu o nouă întrebare la el.
35 Unul din ei, un avocat, a luat cuvântul:
36 "ÎnvăŃătorule, care este cea mai importantă poruncă din legile lui Moise?"
37 Isus a răspuns: "`Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată i-nima, cu tot sunetul şi cu
toată mintea ta.´
38 Aceasta e prima şi cea mai importantă dintre porunci.
39 A doua e tot aşa de importantă ca şi prima: `Să-Ńi iubeşti aproapele ca pe tine însuŃi´.
40 Toate celelalte porunci şi toate cerinŃele profeŃilor rezultă din aceste două legi şi îşi găsesc
împlinirea în respectarea lor. RespectaŃi-le numai pe acestea, şi veŃi constata că le respectaŃi pe
toate celelalte."
41 Apoi, fiind înconjurat de farisei, le-a pus o întrebare:
42 "Dar Mesia, al cui fiu este?" "Fiul lui David", i-au răspuns ei.
43 "De ce atunci David, vorbind sub inspiraŃia Duhului Sfânt, îl numeşte `Domn´?", îi întrebă
Isus. "Căci David spunea:
44 `Dumnezeu a zis Domnului meu: Stai la dreapta mea până îŃi voi aşterne duşmanii sub
picioare.´
45 Aşadar, când David îl numeşte `Domn´, cum ar putea fi el doar fiul său, şi nimic mai mult?"
46 Ei nu avură ce să-i răspundă. Şi după aceea nimeni n-a îndrăznit să-i mai pună întrebări.

Matei 23

1 Atunci Isus a zis mulŃimilor şi ucenicilor săi:

2 "Ai crede că fariseii şi conducătorii aceştia evrei sunt Moise în persoană, aşa o Ńin întruna
inventând la legi!
3 Şi bineînŃeles că voi trebuie să vă supuneŃi la toate capriciile lor! O fi în regulă să executaŃi ce
vă spun ei, dar nu urmaŃi exemplul lor. Căci nici ei înşişi nu fac ceea ce vă cer vouă să faceŃi.
4 Ei vă supun unor cerinŃe imposibile, pe care ei nici măcar nu încearcă să le respecte.
5 Îşi iau alură de sfinŃi şi-şi poartă punga lor cu versete din Scriptură pe braŃe, iar ciucurii lor de
pomină de la anteriu şi-i fac dinadins mai lungi.
6 Şi ce le mai place să stea în capul mesei la ospeŃe şi în băncile rezervate din sinagogă!
7 Cu câtă satisfacŃie gustă plecăciunile ce li se fac pe stradă şi cum se mai bucură când li se
spune: `Rabin´ şi `ÎnvăŃător´!
8 Voi să nu permiteŃi nimănui să vă spună aşa. Căci singur Dumnezeu este rabinul vostru iar voi
sunteŃi toŃi la acelaşi nivel, ca fraŃi.
9 Nici cu `Părinte´ să nu vă adresaŃi nimănui de aici de pe pământ, căci numai lui Dumnezeu din
cer trebuie să i te adresezi în felul acesta.
10 Şi să nu vă zică nimeni `ÎnvăŃătorule´, căci numai unul este învăŃătorul vostru, şi acela este
Mesia.
11 Cu cât e mai umilă slujirea voastră pentru alŃii, cu atât mai mari sunteŃi voi. Ca să fii cel mai
mare, fii slujitor.
12 Însă cei ce se cred mari vor fi dezamăgiŃi şi umiliŃi; iar cei ce se umilesc vor fi preŃuiŃi cu
adevărat.
13 Vai de voi farisei, şi de voi ceilalŃi teologi făŃarnici. IpocriŃilor! Căci voi nici pe alŃii nu-i lăsaŃi
să intre în ÎmpărăŃia cerurilor, nici voi nu intraŃi.
14 Şi vă pretindeŃi sfinŃi, făcând rugăciuni lungi de ochii lumii, în timp ce alungaŃi văduvele din
casele lor. IpocriŃilor!
15 Da, vai de voi, făŃarnici ce sunteŃi! Căci voi sunteŃi în stare de orice ca să câştigaŃi un singur
prozelit şi după aceea faceŃi din el un diavol şi jumătate, ca voi.
16 Călăuze oarbe! Vai de voi! Voi spuneŃi că dacă juri pe `Templul lui Dumnezeu´, asta nu-i
nimic - asemenea jurământ e voie să-l calci - dar să juri pe `aurul din Templu´, asta da, te leagă
de jurământ!
17 Proşti orbi ce sunteŃi! Ce e mai mare, aurul sau templul prin care e sfinŃit aurul?
18 Tot voi mai ziceŃi că un jurământ făcut `pe altar´ se poate călca, dar a jura `pe darurile de pe
altar´ te leagă cu adevărat!
19 Proşti orbi ce sunteŃi! Fiindcă, ce e mai mare, darul de pe altar, ori altarul propriu-zis, care
sfinŃeşte darul?
20 Când juraŃi `pe altar´ juraŃi pe el şi pe tot ce e pe el
21 iar când juraŃi `pe Templu´, juraŃi pe el şi pe Dumnezeu care locuieşte în el.
22 Şi când juraŃi `pe ceruri´, juraŃi pe Tronul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu însuşi.
23 O, vai de voi farisei şi ceilalŃi conducători religioşi! IpocriŃilor! Căci voi daŃi zeciuială şi din
ultima frunzuliŃă de mentă din grădina voastră, dar ignoraŃi lucrurile importante: dreptatea, şi
îndurarea, şi credinŃa. Fireşte, trebuie să daŃi zeciuială, dar în acelaşi timp nu trebuie să lăsaŃi
nefăcute lucrurile cele mai importante.
24 Călăuze oarbe! Voi strecuraŃi ŃânŃarul şi înghiŃiŃi cămila.
25 Vai de voi farisei şi conducători religioşi. IpocriŃilor! SunteŃi atât de atenŃi să lustruiŃi
exteriorul unei cupe, dar pe dinăuntru o lăsaŃi murdară de lăcomie şi de spirit de jecmăneală.
26 Farisei orbi ce sunteŃi! CurăŃaŃi mai întâi interiorul cupei şi apoi toată va fi curată.
27 Vai de voi farisei şi conducători religioşi! SunteŃi ca nişte mausolee minunate - dar pline pe
dinăuntru de oase de morŃi şi de putrefacŃie.
28 Voi vă siliŃi să păreŃi sfinŃi, dar sub anteriile acelea pioase ale voastre se află inimi pătate de
tot felul de ipocrizii şi de păcat.
29 Da, da, vai de voi farisei şi teologi - făŃarnici ce sunteŃi! Căci voi ridicaŃi monumente în
cinstea profeŃilor ucişi de părinŃii voştri şi presăraŃi flori pe mormintele oamenilor evlavioşi, pe
care tot părinŃii voştri i-au dus la pieire
30 şi ziceŃi: `Noi n-am fi procedat ca părinŃii noştri, pentru nimic în lume.´
31 Dar când spuneŃi aşa, vă acuzaŃi singuri căci sunteŃi fiii unor oameni răi.
32 Voi călcaŃi pe urmele lor şi umpleŃi până la refuz măsura perversităŃii lor.
33 Şerpi ce sunteŃi! Pui de viperă! Cum o să scăpaŃi voi de judecata iadului?
34 Eu vă trimit profeŃi şi oameni plini de Duhul Sfânt, scriitori inspiraŃi, iar voi îi ucideŃi prin
răstignire pe unii, iar altora le sfârtecaŃi spinările cu biciurile în sinagogile voastre şi-i goniŃi din
oraş în oraş,
35 astfel ca să vă faceŃi vinovaŃi de tot sângele oamenilor evlavioşi care au fost ucişi la voi, de la
neprihănitul Abel şi până la Zaharia (fiul lui Barachia), pe care l-aŃi ucis în Templu între altar şi
sanctuar.
36 Da, da, toată judecata care s-a adunat de secole se va sparge în capul acestei generaŃii.
37 O, Ierusalime, Ierusalime, cetatea care ucide profeŃii şi omoară cu pietre pe toŃi aceia pe care
Dumnezeu îi trimite la ea! De câte ori n-am vrut să-Ńi adun copiii la un loc cum îşi adună cloşca
puii sub aripi, dar n-ai vrut sa mă laşi.
38 Iar acum, casa Ńi-a rămas pustie.
39 Fiindcă, Ńi-o spun: nu mă vei mai vedea deloc până când vei fi gata să-l primeşti cu bucurie pe
acela pe care Ńi-l trimite Dumnezeu."

Matei 24

1 Pe când părăsea Isus incinta templului, au venit ucenicii lui să-l ia cu ei în trecere prin
încăperile templului.
2 Dar el le-a spus: "Toate clădirile acestea vor fi dărâmate şi nu va rămâne aici piatră pe piatră!"
3 "Când se va întâmpla aceasta?" l-au întrebat ucenicii, mai târziu, când stătea jos pe o coastă a
Muntelui Măslinilor. "Ce evenimente vor semnala venirea ta şi sfârşitul lumii?"
4 Isus le-a spus: "Nu vă lăsaŃi amăgiŃi de nimeni,
5 deoarece vor veni mulŃi şi se vor da drept Mesia, ducându-i pe mulŃi în eroare.
6 Când veŃi auzi că izbucnesc războaie în şir, să ştiŃi că acestea semnalează revenirea mea; ele
trebuie să vină, dar încă nu e sfârşitul.
7 NaŃiunile şi împărăŃiile pământului se vor ridica unele împotriva altora şi în multe părŃi va fi
foamete şi vor avea loc cutremure de pământ.
8 Dar toate acestea nu vor fi decât începutul grozăviilor ce vor urma.
9 Atunci veŃi fi torturaŃi şi omorâŃi şi urâŃi în toată lumea din pricină că sunteŃi ai mei
10 şi mulŃi dintre voi vor recădea în păcat şi se vor trăda şi urî unii pe alŃii.
11 MulŃi profeŃi falşi îşi vor face apariŃia şi-i vor duce pe mulŃi în eroare.
12 Păcatul va izbucni cu violenŃă peste tot şi va răci dragostea multora.
13 Dar cei ce vor îndura până la sfârşit vor fi salvaŃi.
14 Iar Vestea Bună despre ÎmpărăŃie se va predica în toată lumea, astfel încât toate naŃiunile o vor
auzi şi, atunci, în cele din urmă, va veni sfârşitul.
15 Aşadar, când veŃi vedea urâciunea pustiirii (descrisă de profetul Daniel) stând în locul sfânt,
(notă pentru cititor: ştii ce înseamnă aceasta!)
16 atunci cei din Iudeea să fugă pe dealurile din Iudeea,
17 iar cei de pe acoperişuri nici să nu coboare în casă să-şi împacheteze lucrurile, înainte de a se
refugia;
18 cei de pe câmp să nu se mai întoarcă acasă după haine.
19 Şi va fi vai de femeile însărcinate şi de cele cu copii mici în zilele acelea.
20 RugaŃi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau de Sabat.
21 Căci vor fi persecuŃii cum nu s-au mai văzut pe lumea aceasta de la începutul istoriei, şi nici
nu se vor mai vedea.
22 De fapt, dacă nu s-ar scurta zilele acelea, toată suflarea omenească ar pieri. Dar ele vor fi
scurtate din pricina poporului ales al lui Dumnezeu.
23 Atunci dacă vă va spune cineva: `A sosit Mesia în cutare loc´, ori `S-a arătat aici´, ori `În satul
de colo´, să nu credeŃi.
24 Căci se vor ridica Cristoşi falşi şi profeŃi falşi şi vor face minuni nemaipomenite, pentru ca să
înşele, dacă e cu putinŃă, şi pe aleşii lui Dumenzeu.
25 NotaŃi, eu v-am prevenit.
26 Deci dacă vă spune cineva că Mesia s-a întors şi se află în cutare deşert, nu vă obosiŃi să
mergeŃi să vedeŃi. Sau, că se ascunde într-un anumit loc - să nu credeŃi!
27 Căci aşa cum fulgerul, cu lumina-i orbitoare, brăzdează cerul de la răsărit la apus, tot aşa va fi
şi la venirea mea, când eu, Fiul omului, mă voi întoarce.
28 Şi oriunde va fi hoitul, acolo se vor aduna şi vulturii.
29 Imediat după persecuŃiile din zilele acelea, soarele se va întuneca iar luna se va înnegri; stelele
vor sta gata să cadă din cer iar puterile care susŃin pământul se vor zgudui din temelii.
30 Şi apoi, în sfârşit, va apare pe ceruri semnalul revenirii mele, şi pe toată faŃa pământului vor fi
bocete jalnice. Iar naŃiunile lumii mă vor vedea venind pe norii cerului cu putere şi slavă mare.
31 Şi eu îmi voi trimite îngerii, care, în sunetul ca de tunet al unei goarne puternice, îi vor aduna
pe aleşii mei din cele mai îndepărtate colŃuri ale pământului şi ale cerului.
32 Acum, învăŃaŃi această lecŃie de la smochin. Când ramurile sale se frăgezesc şi el începe să
înfrunzească, veŃi şti că vara e foarte aproape.
33 Tot astfel, când veŃi vedea toate acestea începând să se întâmple, puteŃi şti că revenirea mea
este iminentă.
34 Vă spun cu toată certitudinea că nu va trece generaŃia aceasta până nu se vor întâmpla toate
aceste lucruri.
35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele rămân în veci.
36 Nimeni însă nu ştie data şi ceasul când va fi sfârşitul - nici măcar îngerii, într-adevăr, nici
chiar Fiul lui Dumnezeu. Numai Tatăl ştie.
37 Lumea se va simŃi în largul ei - cu banchete, petreceri şi nunŃi - exact aşa cum era pe timpul
lui Noe, înainte de venirea neaşteptată a potopului;
38 oamenilor nu le venea să creadă ce avea să se întâmple până când a sosit realmente potopul şi
i-a măturat pe toŃi.
39 Aşa va fi şi venirea mea.
40 Doi bărbaŃi vor lucra împreună pe câmp şi unul va fi luat iar altul lăsat.
41 Două femei vor fi la treburile casnice; una va fi luată, cealaltă lăsată.
42 Deci fiŃi pregătiŃi, căci nu ştiŃi ziua când va veni Domnul vostru.
43 Aşa după cum un om poate preîntâmpina furtul şi jaful, stând de pază,
44 tot aşa şi voi puteŃi evita nenorocirea, fiind totdeauna pregătiŃi pentru întoarcerea mea
neaşteptată.
45 Eşti tu un slujitor înŃelept şi credincios al Domnului? Şi nu Ńi-am dat eu sarcina de a-mi
administra şi conduce casa, de a da mâncare copiilor mei, zi de zi?
46 Vei fi binecvtvântat dacă mă voi întoarce şi te voi găsi făcându-Ńi datoria cum se cuvine.
47 Credincioşilor de felul acesta le voi lăsa în stăpânire tot ce am.
48 Dar dacă eşti rău şi-Ńi zici în sinea ta: `Domnul meu n-are să vină prea curând´,
49 şi începi să-Ńi maltratezi tovarăşii de slujbă, făcându-Ńi de cap şi îmbătându-te,
50 Domnul tău va sosi pe neaşteptate,
51 şi te va pedepsi aspru, şi vei fi judecat la un loc cu cei făŃarnici, fiind trimis la judecata
ipocriŃilor; acolo va fi plâns şi suferinŃă cumplită."

Matei 25

1 "ÎmpărăŃia cerurilor poate fi ilustrată prin parabola cu cele zece fecioare,

2 care şi-au luat lămpile şi s-au dus să-l întâmpine pe mire.
3 Dar numai cinci din ele au fost destul de înŃelepte să-şi umple lămpile cu ulei,
4 în timp ce celelalte au fost nechibzuite şi au uitat.
5 Astfel, întrucât mirele întârzia, s-au întins puŃin să se odihnească până la miezul nopŃii,
6 când deodată au fost trezite de strigătul: `Vine mirele! HaideŃi să-l întâmpinaŃi!´
7 Şi toate fetele au sărit în picioare şi şi-au potrivit lămpile.
8 Atunci cele cinci care nu aveau ulei s-au rugat de celelalte să împartă cu ele, căci lămpile lor
erau gata să se stingă.
9 Dar celelalte au răspuns: `Nici noi n-avem de ajuns. DuceŃi-vă mai bine şi cumpăraŃi-vă ulei.´
10 Numai că, pe când ele erau plecate, a sosit mirele şi cele care au fost gata au intrat cu el la
ospăŃul de nuntă şi s-a încuiat uşa!
11 Mai târziu, când au sosit celelalte cinci, au rămas afară, strigând: `Domnule, deschide-ne uşa!´
12 Dar el le-a răspuns: `Adevărat vă spun că nici nu vă cunosc!´
13 Deci, staŃi treji şi fiŃi pregătiŃi, căci nu ştiŃi data sau clipa revenirii mele.
14 Din nou, ÎmpărăŃia cerurilor poate fi învederată prin parabola unui om care, ducându-se într-o
altă Ńară, şi-a chemat slujitorii la el şi le-a dat banii ce urmau să fie investiŃi de aceştia în contul
său, în absenŃa lui.
15 Unuia i-a dat trezeci de mii de lei, altuia douăsprezece mii, iar ultimului - şase mii de lei -
împărŃindu-i astfel, după capacităŃile fiecăruia - şi apoi a plecat în călătoria sa.
16 Omul care primise cei treizeci de mii a început imediat să cumpere şi să vândă şi nu după mult
timp a mai făcut treizeci de mii de lei.
17 Omul cu douăsprezece mii s-a pus şi el pe treabă şi a mai câştigat douăsprezece mii de lei.
18 Dar omul care primise şase mii de lei a săpat o groapă şi şi-a ascuns banii ca să-i păstreze în
siguranŃă.
19 După o vreme, stăpânul lor s-a întors din călătorie şi le-a cerut să dea socoteală de bani.
20 Omul căruia îi încredinŃase treizeci de mii de lei i-a adus şaizeci de mii de lei.
21 Stăpânul său l-a lăudat pentru isprava bună ce o făcuse: `Ai fost vrednic de încredere în
administrarea acestei sume mici´, i-a spus el, `aşa că acum am să-Ńi dau mai multă răspundere.´
22 A venit al doilea, omul care primise cei doisprezece mii de lei, cu următoarele cuvinte:
`Domnule, mi-aŃi dat doisprezece mii de lei să-i valorific iar eu i-am dublat.´
23 `Bine ai lucrat, i-a zis stăpânul, eşti un slujitor bun şi credincios! Ai fost vrednic de încredere
şi de aceea, acum vei primi mai mult.´
24 Apoi a venit omul cu şase mii de lei şi a zis: `Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru
25 şi m-am temut că ai să-mi iei câştigul, şi atunci am ascuns banii în pământ - uite, aicea sunt!´
26 Şi stăpânul său i-a răspuns: `Tâlhar leneş ce eşti! Dacă ştiai că-Ńi voi pretinde profitul,
27 trebuia cel puŃin să-mi fi depus banii la bancă ca să pot încasa măcar dobânda.
28 LuaŃi banii de la acest om şi daŃi-i omului cu treizeci de mii de lei.
29 Pentru că cel care întrebuinŃează cum se cuvine ceea ce i s-a dat va mai primi încă şi va avea
din belşug. Dar omului nevrednic i se va lua până şi puŃinul ce i-a fost încredinŃat.
30 AruncaŃi-l pe slujitorul acesta netrebnic în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnet de
dinŃi.´
31 Dar când eu, Fiul omului, voi veni în slavă împreună cu toŃi îngerii, atunci mă voi sui pe
tronul meu glorios.
32 Şi toate naŃiunile vor fi adunate înaintea mea. Iar eu îi voi despărŃi pe oameni cum desparte un
păstor oile de capre
33 şi voi aşeza oile la dreapta mea iar caprele la stânga mea.
34 Atunci eu, Regele, voi spune celor de la dreapta mea: `VeniŃi binecuvântaŃii Tatălui meu,
intraŃi în ÎmpărăŃia ce v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35 Căci mi-a fost foame şi voi mi-aŃi dat de mâncare; mi-a fost sete şi voi mi-aŃi dat să beau apă;
eram străin şi m-aŃi invitat în casele voastre; gol,
36 şi m-aŃi îmbrăcat; bolnav şi la închisoare, şi m-aŃi vizitat.´
37 Atunci aceşti neprihăniŃi vor răspunde: `Doamne, când te-am văzut noi vreodată flămând, şi Ńi-
am dat de mâncare? Sau însetat, şi Ńi-am dat să bei?
38 Ori străin, şi te-am ajutat? Sau gol şi te-am îmbrăcat?
39 Când te-am văzut noi vreodată bolnav ori în închisoare, şi te-am vizitat?´
40 Iar eu, Regele, le voi spune a-tunci: `Când aŃi făcut-o pentru fraŃii mei, e ca şi cum aŃi făcut-o
pentru mine!´
41 Apoi mă voi întoarce spre cei de la stânga mea şi le voi spune: `Afară de aici, blestemaŃilor, în
focul veşnic, pregătit pentru diavolul şi demonii săi.
42 Căci am fost flămând şi n-aŃi binevoit să-mi daŃi de mâncare; mi-a fost sete şi n-aŃi voit să-mi
daŃi să beau nimic;
43 eram străin şi aŃi refuzat să mă primiŃi; gol, şi nu m-aŃi îmbrăcat; bolnav şi la închisoare, şi nu
m-aŃi vizitat.´
44 Atunci ei vor răspunde: `Doamne, când te-am văzut noi vreodată flămând ori însetat, străin
sau gol, bolnav sau întemniŃat, şi să nu te fi ajutat?´
45 Şi eu le voi răspunde: `Când aŃi refuzat să-i ajutaŃi pe cei mai neînsemnaŃi dintre aceşti fraŃi ai
mei, pe mine aŃi refuzat să mă ajutaŃi.´
46 Şi ei se vor duce în pedeapsa veşnică; dar cei neprihăniŃi vor intra în viaŃa veşnică."

Matei 26

1 Când a terminat Isus această convorbire cu ucenicii, le-a spus:

2 "După cum ştiŃi, sărbătoarea Peştelui începe peste două zile, iar eu voi fi trădat şi răstignit."
3 Chiar în clipa aceea, mai marii preoŃilor şi celelalte oficialităŃi evreieşti se aflau într-o şedinŃă la
locuinŃa marelui preot Caiafa,
4 unde discutau cum să-l prindă fără agitaŃie pe Isus şi să-l ucidă fără ştirea mulŃimilor.
5 "Dar nu în timpul sărbătorilor de Paşte", s-au învoit ei, "pentru că ar avea loc o răscoală."
6 Isus însă s-a dus la Betania, la casa lui Simon leprosul.
7 În timpul mesei, a intrat o femeie cu o sticlă de parfum foarte scump şi i l-a turnat pe cap.
8 Ucenicii s-au indignat. "Ce risipă de bani!" ziceau ei.
9 "Când l-ar fi putut vinde pe o avere şi s-o fi împărŃit săracilor!"
10 Isus ştia ce gândesc şi, de aceea, a zis: "De ce o criticaŃi? Căci ea a făcut un lucru bun pentru
mine.
11 Pe săraci îi veŃi avea mereu cu voi dar pe mine nu mă veŃi vedea întotdeauna.
12 Ea a turnat acest parfum asupra mea spre a-mi pregăti trupul de înmormântare.
13 Şi pentru această faptă nu va fi uitată niciodată. Fapta ei se va povesti în toată lumea, oriunde
se va predica Vestea Bună."
14 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, s-a dus la mai marii preoŃilor
15 şi i-a întrebat: "Cât îmi plătiŃi să-l dau pe Isus pe mâna voastră?" Ei i-au dat treizeci de
monede de argint.
16 Din acel moment, Iuda a aşteptat ocazia potrivită spre a-l trăda pe Isus.
17 În prima zi a festivităŃilor de Paşte, când consumul pâinii dospite era oprit în toate casele
evreilor, ucenicii au venit la Isus şi l-au întrebat: "Unde să ne pregătim să mâncăm Paştele?"
18 El le-a răspuns: "DuceŃi-vă în cetate şi căutaŃi-l pe domnul cutare şi spuneŃi-i: `Stăpânul nostru
a zis: Vremea mea a sosit şi voi mânca masa pascală cu ucenicii mei în casa ta.´"
19 Astfel, ucenicii au făcut cum le spusese şi au pregătit acolo cina.
20 În seara aceea, pe când stătea la masă cu cei doisprezece,
21 a spus: "Unul din voi mă va trăda."
22 Un fior de întristare le străbătu inimile şi fiecare întrebă: "Oare eu sunt acela?"
23 El a răspuns: "Este cel pe care l-am servit primul.
24 Căci trebuie să mor, aşa cum s-a profeŃit, dar vai de omul care mă trădează. Ar fi fost mult mai
bine pentru el să nu se fi născut niciodată."
25 Iuda îl întrebase şi el: "Rabi, eu sunt acela?" şi Isus încuviinŃase. "Da."
26 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine mică, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor,
zicând: "LuaŃi, mâncaŃi, căci acesta este trupul meu."
27 Apoi a luat o cupă de vin, a mulŃumit pentru ea, şi le-a dat-o, zicând: "BeŃi fiecare din ea,
28 căci acesta este sângele meu, care pecetluieşte noul legământ. Este vărsat pentru iertarea
păcatelor multora.
29 NotaŃi cuvintele mele - nu voi mai bea acest vin până în ziua când îl voi bea nou, împreună cu
voi, în ÎmpărăŃia Tatălui meu."
30 Şi după ce au cântat un imn, au ieşit pe Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus le-a spus: "La noapte toŃi mă veŃi părăsi. Stă scris în Scripturi că Dumnezeu va
lovi Păstorul şi oile turmei se vor risipi.
32 Dar după ce voi învia, mă voi duce în Galileea şi vă voi întâlni acolo."
33 Petru declară solemn: "Dacă toŃi ceilalŃi te vor părăsi, eu - niciodată!"
34 Isus îi spuse: "Adevărul e că tocmai tu în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul în zori, te
vei lepăda de mine de trei ori."
35 "Nici mort n-am să fac asta!" stăruia Petru, şi toŃi ceilalŃi ucenici au declarat acelaşi lucru.
36 Atunci Isus îi duse într-o grădină numită Ghetsimane şi le spuse să se aşeze şi să-l aştepte cât
timp se va duce să se roage.
37 Îi luă cu el numai pe Petru şi pe cei doi fii al lui Zebedei, Iacob şi Ioan, şi inima îi fu cuprinsă
deodată de chin şi disperare.
38 Atunci le spuse: "Sufletul meu este zdrobit de o groază şi o întristare vecină cu moartea... staŃi
aici... staŃi şi vegheaŃi împreună cu mine!"
39 Făcu câŃiva paşi înainte, căzu cu faŃa la pământ şi începu să se roage. "Tatăl meu! Dacă-i cu
putinŃă, fereşte-mă de cupa aceasta. Totuşi, să se facă voia ta, nu a mea."
40 Apoi se întoarse la cei trei ucenici şi-i găsi adormiŃi. "Petre", strigă el, "n-ai fost în stare să stai
treaz împreună cu mine nici o oră măcar?
41 VegheaŃi şi rugaŃi-vă! Altfel vă va birui ispita. Într-adevăr, duhul este plin de râvnă, dar cât de
slab este trupul!"
42 I-a lăsat din nou şi s-a rugat: "Tatăl meu! Dacă nu-mi poate fi luată această cupă până ce n-o
beau toată, atunci facă-se voia ta."
43 A venit la ei iarăşi şi i-a găsit dormind, căci pleoapele li se îngreuiaseră de somn,
44 şi atunci a plecat iar să se roage, pentru a treia oară, cu aceleaşi cuvinte.
45 În cele din urmă, s-a întors la ucenici, zicându-le: "DormiŃi acum şi odihniŃi-vă... ba nu, staŃi,
căci a sosit vremea...! Eu sunt dat în mâna unor oameni răi.
46 RidicaŃi-vă! Trebuie să mergem. Iată, vine omul care mă trădează."
47 Chiar în clipa aceea, până nu termină bine vorba, sosi Iuda, unul din cei doisprezece, cu o
ceată mare de oameni înarmaŃi cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii evrei.
48 Iuda le spusese că acela pe care-l va săruta el este cel căutat de ei.
49 Astfel, Iuda se duse drept la Isus şi i se adresă astfel "Salutare, învăŃătorule!" şi îndată îl
sărută.
50 Dar Isus i-a spus: "Prietene, haide, isprăveşte-Ńi misiunea pentru care ai venit aici." Atunci
ceilalŃi au venit şi l-au arestat.
51 Unul din bărbaŃii care se aflau acolo cu Isus scoase o sabie şi-i reteză urechea servitorului
personal al marelui preot.
52 "Pune sabia în teacă" îi spuse Isus. "Căci cei ce umblă cu săbii de săbii vor fi ucişi.
53 Nu-Ńi dai seama că i-aş putea cere Tatălui meu mii de îngeri să ne apere şi ni i-ar trimite pe
loc?
54 Dar dacă aş face-o, cum s-ar mai împlini Scripturile care descriu ceea ce se întâmplă chiar
acum?"
55 Isus se adresă atunci celor veniŃi. "Sunt un criminal primejdios?", întrebă el, "de-a trebuit să vă
înarmaŃi cu săbii şi ciomege că să mă puteŃi aresta? Am fost cu voi, învăŃându-vă zilnic în templu,
şi nu m-aŃi oprit atunci.
56 Dar toate acestea se întâmplă pentru a se împlini cuvintele profeŃilor consemnate de
Scriptură." În acel moment toŃi ucenicii l-au părăsit, fugind care încotro.
57 Atunci gloata l-a dus acasă la marele preot, Caiafa, unde se adunau toŃi conducătorii evrei.
58 Ître timp, Petru îi urma de departe şi, ajungând la curtea casei marelui preot, a intrat şi s-a
aşezat printre soldaŃi, aşteptând să vadă ce-i vor face lui Isus.
59 Erau adunaŃi acolo mai marii preoŃilor şi, de fapt, întreaga curte supremă a evreilor. Ei căutau
martori dispuşi să dea declaraŃii mincinoase despre Isus, pentru a putea aduna dovezi împotriva
lui, care să ducă la condamnarea sa la moarte.
60 Numai că, deşi se găsiră destui binevoitori care să depună mărturie mincinoasă împotriva lui,
aceştia se contraziceau mereu în afirmaŃiile lor.
61 Până la urmă, s-au găsit doi care au declarat: "Omul acesta a zis: `Eu sunt în stare să distrug
templul lui Dumnezeu şi să-l construiesc la loc în trei zile´".
62 Atunci marele preot s-a ridicat în picioare şi i s-a adresat lui Isus astfel: "Ce ai de spus despre
asta? Ai afirmat sau nu aşa ceva?"
63 Dar Isus nu a scos nici un cuvânt. Atunci marele preot i-a zis: "În numele Dumnezeului celui
Viu îŃi poruncesc să ne spui dacă susŃii că eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu."
64 "Da", sunt.", a răspuns Isus. "Şi în viitor mă veŃi vedea pe mine, Fiul omului, stând la dreapta
lui Dumnezeu şi revenind pe norii cerului."
65 Atunci Marele Preot şi-a sfâşiat hainele, Ńipând: "Blasfemie! Ce nevoie mai avem de alŃi
martori? Doar l-aŃi auzit cu toŃii ce-a spus el însuşi!
66 Ce verdict îi daŃi?" Ei au strigat: "La moarte cu el! La moarte!"
67 Apoi l-au scuipat în faŃă şi au început să-l lovească, iar unii îl pălmuiau,
68 zicând: "Prooroceşte-ne Mesia! Spune, acum cine te-a lovit?"
69 În acest timp, cum stătea Petru în curte, a venit o fată la el şi i-a zis: "Tu erai cu Isus, căci
amândoi sunteŃi din Galileea."
70 Dar Petru a negat cu voce tare. "Nici măcar nu ştiu despre ce vorbeşti", spuse el mânios.
71 Mai târziu, afară la poartă, l-a zărit altă fată şi le-a zis celor din jur: "Omul acesta era cu Isus
din Nazaret."
72 Petru a negat din nou, jurându-se de data aceasta: "Nici nu-l cunosc pe acest om", spuse el.
73 Dar, după un timp, oamenii care stăteau acolo au venit la el şi i-au zis: "Noi ştim că eşti unul
din ucenicii săi, căci se cunoaşte după accent că eşti galileean."
74 Petru a început să se blesteme şi să se jure. "Nici măcar nu-l cunosc", spuse el. Şi imediat a
cântat cocoşul.
75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorbele lui Isus: "Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de
mine de trei ori." Şi a ieşit afară, plângând cu amar.

Matei 27

1 Când s-a făcut dimineaŃă, mai marii preoŃilor şi conducătorii evrei s-au adunat din nou să
discute cum ar putea convinge autorităŃile romane să-l condamne pe Isus la moarte.
2 Atunci l-au trimis legat în lanŃuri la Pilat, guvernatorul roman.
3 Cam în acest timp, Iuda, cel care-l trădase, văzând că Isus fusese condamnat la moarte, s-a
răzgândit şi a regretat amarnic ceea ce făcuse. A dus înapoi banii la mai marii preoŃilor şi la
ceilalŃi conducători evrei.
4 "Am păcătuit", declară el, "căci am vândut un om nevinovat." "Asta te priveşte", au răspuns ei.
5 Atunci Iuda a aruncat banii în templu, s-a dus afară şi s-a spânzurat.
6 Mai marii preoŃilor au ridicat banii de jos şi au zis: "Nu-i putem pune în colectă, pentru că nu
ne dau voie legile noastre să primim bani plătiŃi pentru un omor."
7 Au mai discutat între ei şi, în cele din urmă, s-au hotărât să cumpere un ogor, de unde scoteau
olarii argilă, şi să-l transforme în cimitir pentru străinii decedaŃi la Ierusalim.
8 De aceea, cimitirul se mai numeşte şi acum "Ogorul sângelui."
9 Acest lucru a împlinit profeŃia lui Ieremia care spune: "Ei au luat cei treizeci de arginŃi - preŃul
dat pentru el de poporul Israel -
10 şi au cumpărat ogorul olarului, după cum mi-a spus mie Domnul."
11 Isus se afla acum în picioare înaintea guvernatorului roman, Pilat. "Eşti tu Mesia al iudeilor?"
îl întrebă guvernatorul. "Da", i-a răspuns Isus.
12 Dar când îi aduceau mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei numeroasele lor acuzaŃii,
Isus tăcea.
13 "Nu auzi ce spun?", i-a zis Pilat.
14 Isus n-a spus nimic, spre mirarea guvernatorului.
15 Exista obiceiul ca guvernatorul să elibereze câte un deŃinut în fiecare an de Paşte - pe oricare
doreau ei.
16 În anul acela, se afla în închisoare un criminal deosebit de cunoscut, Baraba,
17 şi dimineaŃa, când s-au adunat mulŃimile în faŃa casei lui Pilat, el le-a întrebat: "Pe care să vi-l
eliberez - pe Baraba, sau pe Isus, Mesia al vostru"?
18 Căci el ştia prea bine că Isus fusese arestat de conducătorii evrei din invidie şi duşmănie, din
cauza popularităŃii sale.
19 Tocmai atunci, în timp ce el prezida tribunalul, soŃia lui Pilat i-a trimis un bilet: "Să-l laşi în
pace pe omul acela nevinovat, căci azi noapte am avut un coşmar groaznic în legătură cu el."
20 Între timp, mai marii preoŃilor şi oficialităŃile evreieşti au înduplecat mulŃimile să ceară
eliberarea lui Baraba şi moartea lui Isus.
21 Astfel, când a întrebat din nou guvernatorul: "Pe care din aceştia doi vreŃi să vi-l eliberez?"
gloata a strigat într-un glas: "Pe Baraba!"
22 "Atunci, cu Isus, Mesia al vostru, ce să fac?" întrebă Pilat. Ei strigară: "Răstigneşte-l!"
23 "Pentru ce?", i-a întrebat Pilat. "Ce rău a făcut?" Dar ei nu mai conteneau cu strigătele:
"Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!"
24 Când a văzut Pilat că n-o scoate la capăt cu ei şi că lucrurile degenerează într-o răscoală, a
trimis după un lighean cu apă şi s-a spălat pe mâini în faŃa mulŃimii, zicând: "Eu sunt nevinovat
de sângele acestui om cumsecade. Răspunderea o veŃi purta voi!"
25 Gloata a început atunci să Ńipe: "Sângele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri!"
26 Pilat l-a eliberat atunci pe Baraba. Iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, l-a dat pe mâna
soldaŃilor romani să-l ia şi să-l răstignească.
27 Dar aceştia l-au dus mai întâi în sala de arme, apoi au chemat înăuntru toată grupa de soldaŃi.
28 L-au despuiat şi l-au îmbrăcat cu o robă stacojie
29 şi i-au făcut o coroană din spini lungi, aşezându-i-o pe cap, iar în mâna dreaptă i-au pus un băŃ
în loc de sceptru, îngenunchind în faŃa sa în batjocură. "Salutare, rege al evreilor!" strigau ei.
30 Apoi l-au scuipat şi, luând o nuia, l-au lovit peste cap.
31 După ce l-au batjocorit, i-au scos roba, l-au îmbrăcat iar cu hainele lui şi l-au scos afară pentru
a-l răstigni.
32 Pe când se îndreptau spre locul de execuŃie, au dat peste un om din Cirena, în Africa - pe
nume Simon - şi l-au forŃat să ducă crucea lui Isus.
33 Apoi au ieşit afară din oraş, într-un loc cunoscut sub numele de Golgota, adică "Dealul
CăpăŃânii",
34 unde soldaŃii i-au dat să bea vin acrit; dar Isus, după ce l-a gustat, a refuzat să-l bea.
35 După răstignire, soldaŃii au aruncat cu zarurile pentru a-şi împărŃi hainele lui.
36 Apoi s-au aşezat jos şi-l priveau cum atârnă pe cruce.
37 Iar deasupra capului i-au pus o inscripŃie: "Acesta este Isus, Regele evreilor."
38 De o parte şi de alta a lui, au mai fost răstigniŃi în dimineaŃa aceea şi doi tâlhari.
39 Şi oamenii care treceau pe acolo îi aruncau tot felul de insulte, clătinând din cap spre el.
40 "Şi zi aşa! Tu poŃi distruge templul şi-l poŃi reclădi în trei zile, nu? Ei bine, coboară atunci de
pe cruce, dacă într-adevăr eşti Fiul lui Dumnezeu!" ziceau ei.
41 Îl batjocoreau şi mai marii preoŃilor împreună cu conducătorii evrei.
42 "I-a salvat pe alŃii," râdeau ei, "dar pe sine nu se poate salva! Auzi tu, cică e regele Israelului,
ha? Păi coboară întâi de pe cruce, şi atunci o să te credem!
43 S-a încrezut în Dumnezeu - acum să-şi arate Dumnezeu aprobarea faŃă de el, izbăvindu-l! N-a
zis el: `Eu sunt Fiul lui Dumnezeu´?"
44 Şi tâlharii i-au aruncat în obraz aceleaşi cuvinte grele.
45 În după amiaza aceea, tot pământul a fost cuprins de întuneric, timp de trei ore, de la amiază
până la ora trei.
46 Cam pe la trei după-masă Isus a strigat: "Eli, Eli, Lama Sabactani," care înseamnă:
"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"
47 Unii din cei prezenŃi n-au înŃeles bine aceste cuvinte şi au crezut că-l cheamă pe Ilie.
48 Unul a alergat şi a înmuiat un burete în vin acru şi, punându-l în capătul unui băŃ, i l-a ridicat
să-l poată sorbi.
49 Dar ceilalŃi au zis: "Lasă-l în pace. Lasă să vedem dacă o să vină Ilie să-l salveze."
50 Atunci Isus a mai strigat o dată, şi-a dat duhul şi a murit.
51 Şi, lucru nemaipomenit, perdeaua care despărŃea Locul Prea Sfânt din templu s-a rupt în două,
de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stânci s-au sfărâmat,
52 s-au deschis morminte şi mulŃi oameni evlavioşi, bărbaŃi şi femei care muriseră mai demult, au
revenit printre cei vii.
53 După învierea lui Isus, aceştia au părăsit cimitirul şi au intrat în Ierusalim, arătându-se multor
oameni.
54 SoldaŃii de la locul răstignirii, împreună cu cel care-i conduceau, au tras o spaimă cumplită din
cauza cutremurului şi a tuturor celor întâmplate. Ei au exclamat: "Negreşit, acesta era Fiul lui
Dumnezeu."
55 Şi multe femei care veniseră din Galileea împreună cu Isus să-l slujească îl priveau de la
distanŃă.
56 Printre ele se aflau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Iosif, şi mama lui Iacob şi
Ioan (fiii lui Zebedei).
57 Când s-a lăsat seara, unul din ucenicii lui Isus, un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif,
58 s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Şi Pilat a dat ordin să i se dea trupul.
59 Iosif l-a luat, l-a învelit într-un giulgiu de in curat,
60 şi l-a aşezat în propriul său mormânt de curând săpat în stâncă, prăvălind o piatră mare la
intrare, după care a plecat.
61 Atât Maria Magdalena, cât şi cealaltă Marie stăteau şi priveau de la o oarecare depărtare.
62 A doua zi, la sfârşitul primei zile a ceremoniilor de Paşte, mai marii preoŃilor împreună cu
fariseii s-au dus la Pilat
63 şi i-au spus: "ExcelenŃă, mincinosul acela spunea la un moment dat că după trei zile va învia.
64 Vă rugăm să daŃi ordin să se sigileze mormântul până a treia zi, împiedicându-i astfel pe
ucenicii lui să vină, să-i fure trupul şi apoi să spună la toată lumea că a înviat! Pentru că, dacă se
întâmplă una ca asta, va fi mai rău decât la început."
65 "DescurcaŃi-vă cu paznicii voştri din templu," le-a spus Pilat. "Pot să-l păzească destul de
bine."
66 Atunci ei au sigilat mormântul şi au pus santinele să-l păzească.

Matei 28

1 A doua zi dis-de-dimineaŃă, când se crăpa de ziuă, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au plecat
la mormânt.
2 Deodată s-a produs un cutremur mare de pământ; căci un înger al Domnului a coborât din cer şi
a răsturnat piatra la o parte, aşezându-se pe ea.
3 FaŃa îi strălucea ca lumina fulgerului iar îmbrăcămintea-i era de un alb strălucitor.
4 Când l-au văzut santinelele, s-au cutremurat de frică şi au căzut într-un leşin de moarte.
5 Îngerul a vorbit atunci femeilor: "Nu vă înspăimântaŃi!" a zis el. "Ştiu că-l căutaŃi pe Isus care a
fost răstignit,
6 dar el nu-i aici! Căci a înviat aşa cum a spus. IntraŃi şi vedeŃi locul unde zăcea trupul său...
7 Şi acum, duceŃi-vă repede şi spuneŃi ucenicilor săi că a înviat din morŃi şi că pleacă în Galileea
unde se va întâlni cu ei. Acesta e mesajul pe care îl am pentru ei."
8 Femeile au plecat în grabă de la mormânt, înspăimântate de-a binelea, dar, în acelaşi timp, pline
de bucurie, şi apoi au luat-o la fugă ca să-i găsească pe ucenici şi să le transmită toate acestea.
9 Pe când alergau ele, Isus apăru deodată în faŃa lor! "BucuraŃi-vă!" le zise el, şi femeile căzură în
genunchi, îmbrăŃişându-i picioarele şi închinându-i-se.
10 Isus le-a spus atunci: "Nu vă înspăimântaŃi! MergeŃi şi spuneŃi fraŃilor mei să plece imediat în
Galileea. unde mă vor întâlni.
11 Pe când se îndreptau femeile spre oraş, câŃiva din paznicii templului, care făcuseră de gardă la
mormânt, s-au dus la mai marii preoŃilor şi le-au povestit cele întâmplate.
12 A fost convocată o şedinŃă cu toŃi conducătorii evrei, la care s-a hotărât ca paznicii să fie
mituiŃi
13 să spună că pe când dormeau ei, au venit ucenicii lui Isus în timpul nopŃii şi i-au furat trupul.
14 "Dacă va ajunge acest lucru la urechile guvernatorului", i-a asigurat consiliul, "o să intervenim
noi să vă apărăm şi nu va fi nici un necaz."
15 Aşadar, paznicii au acceptat mita şi au spus cum fuseseră învăŃaŃi. Povestea lor s-a răspândit
printre evrei, care încă mai cred în ea şi astăzi.
16 Atunci cei unsprezece ucenici au pornit spre Galileea, ducându-se la muntele unde le spusese
Isus că îl vor găsi.
17 L-au întâlnit acolo şi i s-au închinat - dar unii nu erau siguri că e chiar Isus!
18 El a zis ucenicilor: "Toată puterea mi s-a dat, în cer şi pe pământ.
19 De aceea, mergeŃi şi faceŃi ucenici în rândul tuturor popoarelor, botezându-i în numele Tatălui,
al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 ÎnvăŃaŃi aceşti ucenici noi să respecte toate poruncile pe care vi le-am dat vouă; şi fiŃi siguri de
acest fapt: că sunt cu voi întotdeauna, până la sfârşitul veacului."

Marcu 1

1 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

2 Aşa stă scris în cartea profetului Isaia:
3 "Îmi voi trimite solul înaintea ta, care îŃi va pregăti calea - glasul celui care strigă în pustiu:
`PregătiŃi calea Domnului, neteziŃi-i cărările.´"
4 Şi astfel a venit Ioan, botezând în Ńinutul deşertului şi predicând pocăinŃa şi botezul pentru
iertarea păcatelor,
5 Întregul Ńinut al Iudeii împreună cu toŃi locuitorii Ierusalimului au ieşit să-l întâlnească şi după
ce îşi mărturiseau păcatele, Ioan îi boteza în râul Iordan.
6 Ioan era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, iar mijlocul îi era încins cu o curea din piele. Se
hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.
7 Şi iată care era mesajul lui: "După mine vine unul cu mult mai puternic, faŃă de care eu nu sunt
vrednic nici să mă plec şi să-i leg cureaua sandalei.
8 Eu vă botez cu apă, dar el vă va boteza cu Duhul Sfânt."
9 În vremea aceea a venit Isus din Nazaret, din Ńinutul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10 Pe când ieşea Isus din apă, a văzut cum se deschide cerul şi Duhul coboară asupra sa ca un
porumbel.
11 Şi un glas din cer s-a auzit zicând: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată
plăcerea."
12 Îndată Duhul l-a trimis în deşert,
13 unde Isus a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. A stat printre fiarele sălbatice şi
îngerii l-au slujit.
14 După ce a fost aruncat Ioan în temniŃă, Isus s-a dus în Galileea, propovăduind Vestea Bună a
lui Dumnezeu.
15 "A venit vremea, zicea el. ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este aproape. PocăiŃi-vă şi credeŃi Vestea
Bună!"
16 Pe când trecea Isus pe malul Mării Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe fratele lui, Andrei,
aruncând năvodul în lac, căci erau pescari de meserie.
17 "VeniŃi după mine, le-a zis Isus, şi vă voi face pescari de oameni."
18 Îndată ei şi-au lăsat plasele de pescuit şi l-au urmat.
19 După o bucată de drum, l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedei şi pe fratele acestuia, Ioan, într-o
barcă pregătindu-şi năvoadele.
20 Numaidecât i-a chemat şi pe aceştia iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă împreună cu
argaŃii şi l-au urmat pe Isus.
21 Au ajuns la Capernaum şi în ziua de Sabat, Isus s-a dus la sinagogă, unde a început să-i înveŃe
pe oameni.
22 Oamenii erau uimiŃi de învăŃătura sa, deoarece el le vorbea cu autoritate, nu ca învăŃătorii
Legii.
23 Tocmai atunci un om din sinagogă, posedat de un duh rău, a strigat în gura mare:
24 "Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne nimiceşti? Ştiu eu cine eşti - Sfântul lui
Dumnezeu!"
25 Isus l-a certat, zicându-i să tacă şi să iasă afară din om.
26 Atunci duhul rău a început să-l zgâlŃâie pe om din toate puterile şi a ieşit din el cu un urlet
groaznic.
27 Atât de tare i-a uimit lucrul acesta pe oameni încât au început să se întrebe: "Oare ce să fie
asta? O nouă învăŃătură? Şi uite cu ce autoritate vorbeşte! Până şi duhurilor rele le porunceşte iar
acestea îl ascultă."
28 Vestea despre el s-a lăŃit cu iuŃeala fulgerului în tot Ńinutul Galileii.
29 Părăsind sinagoga, Isus s-a dus împreună cu Iacob şi Ioan în casa lui Simon şi Andrei.
30 Soacra lui Simon zăcea la pat bolnavă de friguri şi astfel i-au spus lui Isus despre ea.
31 Atunci el s-a dus la ea, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să se ridice. Îndată au părăsit-o
frigurile şi ea le-a pregătit de mâncare.
32 În seara aceea, îndată ce a apus soarele, oamenii i-au adus lui Isus toŃi bolnavii şi oamenii
stăpâniŃi de demoni.
33 Tot oraşul s-a adunat în pragul uşii
34 şi Isus a vindecat mulŃi bolnavi de diferite boli. De asemenea, a scos afară mulŃi demoni, dar
nu le dădea voie să vorbească pentru că aceştia ştiau cine este.
35 A doua zi, dis-de-dimineaŃă, până nu se făcuse ziuă, Isus s-a sculat, a ieşit din casă şi s-a dus
într-un loc retras să se roage.
36 Mai târziu, Simon şi cei care erau cu el au pornit în căutarea lui
37 şi când l-au găsit, i-au spus miraŃi: "Toată lumea te caută!"
38 Isus a răspus: "Să mergem şi-n alt loc, prin satele din jur, să predic şi acolo, căci de aceea am
venit."
39 Şi astfel a cutreierat Isus toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi eliberându-i pe mulŃi de
sub stăpânirea demonilor.
40 A venit la el un lepros şi a îngenuncheat înaintea lui, implorându-l să-l vindece. "Dacă vrei,
mă poŃi vindeca", se tânguia el.
41 Cuprins de milă, Isus a ridicat mâna şi l-a atins, zicând: "BineînŃeles că vreau! Fii vindecat!"
42 Şi lepra a dispărut imediat iar omul a fost vindecat pe loc.
43 Îndată Isus i-a spus să plece, poruncindu-i aspru:
44 "Să nu cumva să spui cuiva despre asta! Ci du-te şi arată-te preotului şi adu jertfele poruncite
de Moise pentru un lepros vindecat, ca toŃi să vadă că ai fost curăŃit."
45 În loc să facă cum i s-a spus, de îndată ce a plecat, omul a început să spună în dreapta şi-n
stânga cum a fost el vindecat. Şi astfel Isus n-a mai putut intra direct în nici un oraş, ci a fost
nevoit să rămână prin locuri pustii. Dar şi acolo au venit la el oameni de pretudindeni.

Marcu 2

1 La câteva zile după aceea, Isus s-a întors la Capernaum, unde vestea sosirii lui s-a răspândit
degrabă în tot oraşul.
2 Curând casa unde stătea deveni ticsită de lume, încât nu mai era nici un loc, nici măcar afară la
uşă. Iar el le vestea Cuvântul.
3 Au venit patru bărbaŃi, ducând cu ei un paralitic pe o targa.
4 N-au putut pătrunde prin mulŃime până la Isus şi atunci au făcut o spărtură în acoperişul de lut
al încăperii unde se afla Isus şi l-au coborât pe bolnav, cu tot cu targa, exact în faŃa sa.
5 Când le-a văzut Isus credinŃa, i-a spus paraliticului: "Fiule, păcatele îŃi sunt iertate!"
6 Dar unii din învăŃătorii legii, care stăteau acolo, şi-au zis în sinea lor:
7 "Cum îşi permite omul acesta să vorbească astfel? Asta e hulă! Doar se ştie că numai
Dumnezeu poate ierta păcatele!"
8 Imediat Isus a ştiut în duhul său ce gândeau ei în inimă şi le-a spus: "De ce vă gândiŃi la
asemenea lucruri?
9 Oare ce este mai uşor: să-i spui paraliticului: `Păcatele îŃi sunt iertate´ sau să spui: `Ridică-te,
ia-Ńi targa şi umblă´?
10 Dar ca să ştiŃi că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele..." i-a zis el
paraliticului,
11 "eu îŃi spun: ridică-te, ia-Ńi targa şi du-te acasă!"
12 Omul s-a sculat, şi-a luat targa şi a plecat în văzul tuturor. Toată lumea a rămas înmărmurită şi
a început să laude pe Dumnezeu, zicând: "În viaŃa noastră n-am văzut aşa ceva!"
13 Atunci Isus ieşi din nou pe Ńărmul mării. O mulŃime de oameni se adună şi el începu să-i
înveŃe.
14 Cum mergea aşa, l-a zărit pe Levi, fiul lui Alfeu, care stătea în ghişeul perceptorului de
impozit. "Vino după mine," i-a spus Isus şi Levi s-a sculat îndată şi l-a urmat.
15 Pe când cina Isus în casa lui Levi, împreună cu el mai luau masa mulŃi perceptori ai
impozitului şi "păcătoşi", precum şi ucenicii, căci o mulŃime de oameni au venit după el.
16 Când au văzut învăŃătorii legii, care erau farisei, că Isus stă la masă cu "păcătoşii" şi
perceptorii impozitului, i-au întrebat pe ucenici: "De ce mănâncă la aceeaşi masă cu perceptorii şi
`păcătoşii´?"
17 Când a auzit Isus, le-a spus: "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit
să-i chem pe cei neprihăniŃi, ci pe păcătoşi."
18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Au venit unii oameni şi l-au întrebat pe
Isus: "Cum se face că ucenicii lui Ioan şi cei ai fariseilor postesc, dar ucenicii tăi nu postesc?"
19 Isus a răspuns: "Cum pot oare posti oaspeŃii mirelui câtă vreme el se află cu ei? Nu pot posti
atâta vreme cât este cu ei.
20 Dar va veni vremea când mirele va fi luat de la ei şi în ziua aceea vor posti.
21 Nimeni nu coase un petec de pânză neintrată la apă pe b haină veche, fiindcă atunci petecul
nou se va rupe de haina veche, producând o ruptură şi mai mare.
22 Şi nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi, pentru ca nu cumva vinul să spargă
burdufurile şi ambele să se strice: şi vinul, şi burduful. Mai degrabă, el va turna vin nou în
burdufuri noi."
23 Într-o zi de Sabat Isus trecea prin lanurile de grâu şi ucenicii, care mergeau cu el, au început să
culeagă spice de grâu.
24 Fariseii i-au spus: "Uite, de ce fac ei ce nu e îngăduit în ziua de Sabat?"
25 El le-a răspuns: "N-aŃi citit niciodată ce a făcut David, când el şi cei care-l însoŃeau au
flămânzit?
26 Pe vremea când era mare preot Abiatar, a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinea
consacrată, pe care nu au voie s-o mănânce decât preoŃii. Ba mai mult, a dat şi celor care erau cu
el să mănânce din ea."
27 Apoi le-a spus: "Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat.
28 Şi astfel, Fiul Omului este Domn şi al Sabatului."

Marcu 3

1 Altă dată Isus s-a dus la sinagogă, unde se afla un om cu mâna uscată.
2 Unii din cei ce se aflau acolo căutau un motiv să-l poată acuza pe Isus. Prin urmare, îl urmăreau
cu atenŃie să vadă dacă îl va vindeca pe bolnav în ziua de Sabat.
3 Isus i-a spus omului cu mâna uscată: "Ridică-te şi stai în picioare în faŃa tuturor."
4 Apoi Isus i-a întrebat: "Ce este îngăduit în ziua de Sabat: să faci bine, sau rău, să salvezi viaŃa
sau s-o ucizi?" Dar ei au tăcut.
5 Atunci Isus i-a privit cu mânie şi, fiind adânc tulburat de îndărătnicia inimii lor, i-a spus
omului: "Întinde-Ńi mâna." El a întins-o şi mâna i s-a vindecat complet.
6 Atunci fariseii au ieşit şi au început să comploteze împreună cu irodienii cum să-l ucidă pe Isus.
7 Isus s-a retras împreună cu ucenicii înspre lac şi o mare mulŃime de oameni din Galileea l-a
urmat.
8 Când au auzit ce fapte săvârşeşte Isus, au început să vină la el mulŃi oameni din Iudeea,
Ierusalim, Idumeea şi Ńinuturile de dincolo de Iordan, de asemenea, de prin părŃile Tirului şi
Sidonului.
9 Din pricina mulŃimii, el le-a spus ucenicilor să-i facă rost de o barcă, pentru ca să nu fie asaltat
de mulŃimi.
10 Căci vindecase atit de mulŃi oameni încât acum toŃi cei care sufereau de vreo boală se
îmbulzeau în faŃă, să se poată atinge de el.
11 Ori de câte ori îl vedeau, duhurile rele cădeau înaintea lui şi Ńipau: "Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu."
12 Dar el le poruncea cu străşnicie să nu spună nimănui cine este.
13 După aceea, s-a suit pe deal şi a chemat la sine pe cei pe care i-a ales, invitându-i să stea cu el;
şi aceştia au venit.
14 Apoi a ales doisprezece dintre ei să-l însoŃească mereu, să meargă să predice
15 şi să scoată afară demoni.
16 Iată numele celor doisprezece pe care i-a ales: Simon (căruia Isus i-a pus numele "Petru"),
17 Iacob şi Ioan (fiii lui Zebedei, cărora Isus le spunea "Fiii Tunetului"),
18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob (fiul lui Alfeu), Tadeu, Simon (un membru al
unui partid politic care promova răsturnarea prin mijloace violente a guvernului roman),
19 Iuda Iscarioteanul (care mai târziu l-a trădat).
20 Când s-a întors în casa unde stătea, au început din nou să se strângă mulŃimi mari de oameni şi
curând casa s-a umplut atât de mult încât nici să mănânce n-a mai avut timp.
21 Când au auzit rudele lui ce se întâmplă, au venit cu gând să-l ia cu ei acasă. "Şi-a ieşit din
minŃi", au spus ei.
22 Dar cărturarii evreilor, care sosiseră de la Ierusalim, au spus: "Necazul cu el constă în faptul
că e stăpânit de Satan, regele demonilor. De aceea îl ascultă dracii."
23 Isus i-a chemat pe aceşti oameni şi, făcând uz de proverbe bine cunoscute şi înŃelese de ei, i-a
întrebat: "Cum poate Satan să-l dea afară pe Satan?"
24 Dacă o împărăŃie este dezbinată împotriva ei însăşi, nu va rezista.
25 Dacă o casă e dezbinată împotriva ei însăşi, nu va rezista.
26 Iar dacă Satana se opune lui însuşi şi e dezbinat, atunci nu va rezista, ci i-a venit sfârşitul.
27 De fapt, nimeni nu poate intra în casa unui om puternic, ca să-i ia lucrurile din casă, decât
dacă mai întâi îl va lega. Numai atunci îi va putea prăda casa.
28 Vă spun adevărul, toate păcatele şi blasfemiile li se vor ierta oamenilor.
29 Dar oricine huleşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, căci e vinovat de păcat
veşnic."
30 A spus lucrul acesta datorită cuvintelor rostite de ei: "Are duh necurat."
31 Apoi au sosit mama şi fraŃii lui Isus. Rămânând afară, ei au trimis pe cineva să-l cheme.
32 Isus era înconjurat de o mulŃime de oameni şi i-au spus: "Mama şi fraŃii tăi sunt afară şi te
caută."
33 Cine este mama mea şi cine sunt fraŃii mei?" a întrebat el.
34 Apoi a privit la cei ce stăteau aşezaŃi roată în jurul lui şi a spus: "Iată mama şi fraŃii mei!
35 Oricine face voia lui Dumnezeu îmi este frate, soră şi mamă."

Marcu 4

1 Din nou s-a strâns o mulŃime imensă în jurul său, pe Ńărmul mării, în timp ce vorbea, aşa că Isus
s-a urcat într-o barcă, s-a aşezat în ea şi a vorbit de pe mare.
2 Metoda sa curentă de a-i învăŃa pe oameni era de a le istorisi pilde. Iată una din ele:
3 "AscultaŃi! Un agricultor s-a hotărât să semene nişte grăunŃe. În timp ce le împrăştia pe ogor,
4 unele au căzut pe o cărare, şi fiindcă pământul era bătătorit, au venit păsările şi le-au ciugulit pe
toate.
5 Altele au căzut pe un sol subŃire, cu substrat de rocă. SeminŃele au prins rădăcini destul de
repede,
6 dar s-au ofilit numaidecât sub bătaia razelor de soare şi au murit, întrucât rădăcinile nu aveau
hrană destulă.
7 Alte seminŃe au căzut printre spini, care, crescând mult mai repede, le-au năpădit cu totul şi
seminŃele n-au mai ajuns să dea rod.
8 Dar câteva seminŃe au căzut în sol bun şi au dat o producŃie de treizeci de ori cât cantitatea
însămânŃată - ba, unele au dat chiar de şaizeci şi de o sută de ori pe atâta!
9 Cine are urechi de auzit să audă!"
10 După aceea, când a rămas singur cu cei doisprezece şi ceilalŃi ucenici, ei l-au întrebat: "Care
este tâlcul povestirii tale?"
11 El a răspuns: "Vouă vi s-a dat să cunoaşteŃi secretele ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, care altora le
sunt ascunse.
12 După cum spune profetul Isaia: `Cu toate că văd şi aud, ei nu vor pricepe şi nu se vor întoarce
la Dumnezeu, şi nu vor fi iertaŃi de păcatele lor.´
13 Dar dacă voi nu înŃelegeŃi această ilustraŃie simplă, ce-o să vă faceŃi cu celelalte pe care am să
vi le mai spun?
14 Agricultorul despre care am vorbit este oricine duce mesajul lui Dumnezeu altora, încercând
să semene sămânŃă bună în vieŃile lor.
15 Cărarea bătătorită, pe care au căzut o parte din seminŃe, reprezintă inimile împietrite ale unora
dintre cei ce aud mesajul lui Dumnezeu; îndată însă vine Satan, încercând să-i facă să uite
Cuvântul vestit.
16 Terenul pietros reprezintă inimile acelora care ascultă mesajul cu bucurie,
17 dar, asemenea plantelor tinere semănate pe un astfel de teren, rădăcinile lor nu ajung prea
adânc şi, deşi la început toate par să meargă strună, de îndată ce vine prigoana, se ofilesc.
18 Terenul spinos reprezintă inimile oamenilor care ascultă Vestea Bună şi o primesc,
19 dar, cât ai bate din palme, intervin atracŃiile acestei lumi şi desfătările bogăŃiei, goana după
succes şi vraja lucrurilor frumoase şi înăbuşă mesajul lui Dumnezeu din inimile lor, făcându-l
neroditor.
20 Dar solul bun reprezintă inimile acelora care acceptă mesajul lui Dumnezeu cu adevărat şi
produc o recoltă îmbelşugată pentru Dumnezeu - de treizeci, de şaizeci sau chiar de o sută de ori
cât s-a sădit în inimile lor."
21 Apoi el îi întrebă: "Când aprinde cineva o lampă, o acoperă oare, ca să împiedice lumina să se
răspândească? Fireşte că nu! Lumina nu s-ar mai vedea şi lampa n-ar mai fi de nici un folos.
Lampa se aşează într-un loc potrivit, pentru a lumina în jur şi a fi de folos, împlinindu-şi astfel
rostul.
22 Tot ce este ascuns în prezent va ieşi într-o zi la iveală.
23 Dacă aveŃi urechi, ascultaŃi!
24 Şi aveŃi grijă să puneŃi în practică ceea ce auziŃi. Cu cât veŃi face mai mult aşa, cu atât veŃi
înŃelege mai bine ceea ce vă spun.
25 Celui ce are i se va mai da; celui ce nu are i se va lua până şi ce are."
26 "Iată încă o parabolă ilustrând natura ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu: Un agricultor şi-a semănat
ogorul şi
27 după aceea a plecat. Pe măsură ce treceau zilele, grânele creşteau - fără să fie nevoie de
ajutorul lui.
28 Căci solul era acela care le făcea să crească. La început, a răsărit un firicel, mai apoi s-a
format spicul de grâu şi, în cele din urmă, s-au copt grăunŃele.
29 Atunci a venit şi agricultorul cu secera şi a recoltat grâul."
30 Isus a întrebat apoi: "Cum să descriu ÎmpărăŃia lui Dumnezeu? Prin ce pildă s-o ilustrez?
31 Ea este ca o sămânŃă minusculă de muştar. Deşi este una din seminŃele cele mai mici,
32 creşte devenind una din plantele cele mai mari, cu ramuri întinse în care păsările îşi pot clădi
cuiburile şi se pot adăposti."
33 Isus folosea multe ilustraŃii de felul acestora, pentru a-i învăŃa pe oameni atât cât erau ei
pregătiŃi să înŃeleagă.
34 De fapt, nu-i învăŃa în public decât prin intermediul pildelor, dar pe urmă, când rămânea
singur cu ucenicii, lor le explica ce voise să spună.
35 Când s-a făcut seară, Isus a zis ucenicilor: "Să traversăm de cealaltă parte a lacului."
36 Atunci ei îl luară şi porniră în larg, lăsând în urmă mulŃimile (deşi mai veneau şi alte bărci
după ei).
37 Dar în curând se iscă o furtună cumplită. Valuri mari începură să izbească barca, până când se
umplu aproape cu apă, fiind gata să se scufunde.
38 Isus dormea la pupa corăbiei. DisperaŃi, ei îl treziră zicând: "ÎnvăŃătorule, nu-Ńi pasă că suntem
gata să ne înecăm?!"
39 Atunci el certă vântul şi spuse mării: "Linişteşte-te!" Vântul se opri şi se făcu o mare linişte.
40 Apoi îi întrebă pe ucenici: "De ce v-aŃi temut aşa de tare? Nici voi încă nu aveŃi încredere în
mine?"
41 Dar ei erau plini de veneraŃie şi ziceau între ei: "Cine să fie omul acesta, de-l ascultă până şi
vântul şi marea?"

Marcu 5

1 Când au sosit de cealaltă parte a lacului,

2 un om posedat de demoni ieşi alergând dintr-un cimitir, tocmai pe când cobora Isus din barcă.
3 Omul acesta locuia printre morminte şi avea atâta forŃă încât, ori de câte ori era pus în lanŃuri şi
cătuşe - lucru care se întâmpla destul de des - reuşea să rupă cătuşele de la mâini şi să sfărâme
lanŃurile, pentru ca apoi să fugă din nou.
4 Nu se găsea nici un om destul de puternic pentru a-l Ńine în frâu.
5 Cât era ziua de lungă şi toată noaptea, rătăcea bezmetic printre morminte şi pe dealurile pustii,
Ńipând cât îl Ńinea gura şi tăindu-se cu pietre ascuŃite.
6 Pe când se afla Isus încă în larg, omul l-a zărit şi a alergat în întâmpinare, aruncându-i-se
înainte.
7 Atunci Isus se adresă demonului din om, spunându-i: "Ieşi afară, duh rău!"
8 Duhul scoase un Ńipăt groaznic, zbierând ascuŃit: "Ce ai de gând să faci cu mine, Isuse, Fiul
Dumnezeului Preaînalt? Pentru Dumnezeu, te rog nu mă chinui!"
9 "Cum te numeşti?" îl întrebă Isus, şi demonul răspunse: "Legiune, pentru că suntem mulŃi aici,
înlăuntrul acestui om."
10 Atunci demonii se rugară de el stăruitor să nu-i trimită departe.
11 Întâmplarea a făcut însă ca tocmai atunci să râme pe acolo o turmă mare de porci, pe dealul de
lângă lac.
12 "Trimite-ne în porcii aceia," îl implorară demonii.
13 Şi Isus le dădu voie. Atunci duhurile rele ieşiră din om şi intrară în porci şi atunci întreaga
turmă o porni de-a valma peste coasta abruptă drept în lac şi se înecă.
14 Porcarii o luară la fugă spre oraşele şi satele dimprejur, ducând cu ei vestea despre cele
întâmplate.
15 Toată lumea s-a grăbit spre locul unde era Isus, să vadă cu ochii cele întâmplate; dar când îl
văzură pe om stând jos, îmbrăcat şi sănătos la minte, se înspăimântară.
16 Cei care văzuseră cum s-au întâmplat lucrurile, povesteau acum la toată lumea,
17 aşa că un grup veni la Isus să-l înduplece să plece şi să-i lase în pace.
18 Atunci Isus se întoarse la barcă. Omul care fusese posedat de demoni se rugă mult de Isus să-l
lase şi pe el să vină,
19 dar Isus nu a fost de acord. "Du-te acasă la prietenii tăi, îi zise el, şi povesteşte-le ce lucruri
minunate a făcut Dumnezeu pentru tine şi cât de îndurător a fost!"
20 Aşa că omul porni să viziteze Decapolis (cele Zece Oraşe din regiunea aceea) şi începu să
spună tuturor despre lucrările măreŃe pe care le-a făcut Isus pentru el; iar ei rămâneau uimiŃi de
povestea lui.
21 Trecând cu barca de cealaltă parte a lacului, o mare ceată de oameni se adunară în jurul lui
Isus pe Ńărm.
22 Conducătorul sinagogii din localitate, pe nume Iair, veni, i se închină,
23 şi se rugă fierbinte de Isus să-i vindece fetiŃa. "E pe moarte", spuse el disperat. "Te rog, vino şi
pune-Ńi mâinile peste ea ca să se facă bine şi să trăiască!"
24 Isus plecă cu el şi mulŃimea se îmbulzi în urma lor.
25 În mulŃimea aceea se afla şi o femeie care suferea de hemoragie de doisprezece ani.
26 În toŃi aceşti ani, ea îndurase mult de pe urma multor doctori şi-şi cheltuise toŃi banii cu ei, dar
nu se făcuse bine - de fapt, starea ei se înrăutăŃise mereu.
27 A auzit şi ea despre minunile extraordinare pe care le făcea Isus şi, tocmai de aceea, şi-a făcut
loc prin mulŃime, reuşind să ajungă chiar în spatele lui Isus, şi s-a atins de hainele sale.
28 Căci, îşi zicea ea: "De-aş putea numai să mă ating de hainele sale, mă voi vindeca îndată."
29 Şi de îndată ce l-a atins pe Isus, n-a mai sângerat şi a ştiut că s-a vindecat.
30 Isus şi-a dat seama imediat că a ieşit din el o putere tămăduitoare şi s-a întors spre mulŃime,
întrebând: "Cine s-a atins de hainele mele?"
31 Ucenicii săi i-au răspuns: "Cum de mai întrebi cine te-a atins, când vezi toată mulŃimea asta de
oameni în jurul tău?"
32 Dar el a continuat să privească în jur, pentru a-l zări pe cel în cauză.
33 Atunci biata femeie, tremurând toată de spaimă, când îşi dădu seama că a fost descoperită,
veni şi i se aruncă la picioare, spunându-i ce a făcut.
34 Dar el îi zise: "Fiică, credinŃa ta te-a însănătoşit; du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!"
35 Până nu termină Isus de vorbit cu ea, sosiră mesageri de la casa lui Iair să anunŃe că e prea
târziu, căci fiică-sa a murit şi nu mai are rost să cheme pe Isus în casa lui.
36 Dar Isus nu le luă în seamă comentariile, ci îi spuse lui Iair: "Nu te teme! Încrede-te numai în
mine."
37 Atunci Isus opri mulŃimea în loc şi nu dădu voie nimănui să-l însoŃească la casa lui Iair, afară
de Petru, Iacob şi Ioan.
38 Când sosiră, Isus văzu îndată că acolo domneşte o stare de haos; lumea plângea şi se tânguia
fără reŃinere.
39 Intră şi se adresă celor de acolo: "Ce e cu plânsul şi cu haosul acesta? - întrebă el. Copila nu e
moartă, doar adormită!"
40 MulŃi îl luară în derâdere, dar el i-a dat pe toŃi afară şi, luându-i pe tatăl şi pe mama fetiŃei,
împreună cu cei trei ucenici ai săi, intră în camera în care zăcea fetiŃa.
41 Apucând-o de mână, îi spuse: "Ridică-te, fetiŃo!" (Nu avea decât doisprezece ani.)
42 Şi ea sări în picioare, începând să umble prin odaie. PărinŃii erau de-a dreptul copleşiŃi!
43 Isus le-a cerut stăruitor să nu povestească nimănui cele întâmplate şi le-a spus să-i dea fetiŃei
ceva de mâncare.

Marcu 6

1 Curând după aceea, Isus părăsi Ńinutul respectiv şi se înapoie la Nazaret, oraşul său de baştină.
2 În Sabatul următor, se duse la sinagogă să propovăduiască. Oamenii erau uimiŃi de
înŃelepciunea şi de minunile sale, fiindcă, după ei, el nu era decât un localnic oarecare, asemenea
lor.
3 "Nu-i mai bun decât noi", spuneau ei. "E doar un tâmplar, fiul Mariei şi fratele lui Iacob, Iosif,
Iuda şi Simon. Şi surorile sale locuiesc chiar aici printre noi." Şi s-au supărat pe el.
4 Atunci Isus le spuse: "Un profet e onorat peste tot, numai în oraşul său şi printre rudele sale şi
în propria familie nu."
5 Şi din cauza necredinŃei lor, n-a putut face nici o minune printre ei, în afară de a-şi pune mâinile
peste câŃiva bolnavi pe care i-a vindecat.
6 Se mira de faptul că ei nu vor să creadă în el.
7 Apoi plecă pe la sate, să-i înveŃe pe oameni, şi-i chemă pe cei doisprezece ucenici, trimiŃându-i,
doi câte doi, să scoată afară demoni.
8 Le-a spus să nu-şi ia nimic cu ei în afară de toiag de drum - nici hrană, nici traistă, nici bani,
9 nici măcar o pereche de încălŃăminte în plus ori un schimb de haine.
10 "În fiecare sat să staŃi într-o singură casă - să nu vă plimbaŃi din casă în casă pe timpul şederii
voastre acolo", le-a spus el.
11 "Şi ori de câte ori nu vă va primi un sat sau nu va voi să vă asculte, scuturaŃi-vă praful acelui
sat de pe picioarele voastre la plecare; acesta va fi semnul că l-aŃi lăsat în plata lui."
12 Astfel, ucenicii porniră la drum, spunând tuturor celor care le ieşeau în cale să se întoarcă de
la păcat.
13 Au scos afară mulŃi demoni şi au vindecat mulŃi bolnavi, ungându-i cu ulei de măsline.
14 Curând a auzit şi regele Irod despre Isus, căci vestea despre minunile sale circula pretutindeni.
Regele credea că Isus este Ioan Botezătorul, revenit printre cei vii. De aceea, oamenii ziceau:
"Nici nu e de mirare că poate face asemenea minuni."
15 AlŃii credeau că este Ilie, profetul din vechime, care s-a întors printre cei vii; ba, alŃii susŃineau
că e un profet nou, aidoma profeŃilor mari din trecut.
16 "Ba nu, zicea Irod, acesta e Ioan, cel căruia i-am tăiat capul. A înviat din morŃi."
17 Căci Irod trimisese soldaŃi să-l aresteze şi să-l închidă pe Ioan,
18 întrucât acesta spunea întruna că e greşit ca regele să se căsătorească cu Irodiada, soŃia fratelui
său Filip.
19 Irodiada voia cu orice chip să-l vadă mort pe Ioan, dintr-un sentiment de răzbunare însă avea
mâinile legate, atâta timp cât îi lipsea acordul regelui.
20 Pe de altă parte, regele îl respecta pe Ioan, ştiindu-l om bun şi sfânt şi, prin urmare, îl Ńinea sub
protecŃia sa. De câte ori stătea de vorbă cu Ioan, Irod se tulbura foarte mult, ceea ce nu-l
împiedica totuşi să dorească să-l asculte în continuare.
21 Până la urmă, s-a ivit şi şansa Irodiadei. Era ziua de naştere a lui Irod, care dădu o petrecere
pentru sfetnicii săi de la palat, pentru ofiŃerii din armată şi cetăŃenii mai cu vază din Galileea.
22 Atunci intră fiica Irodiadei şi execută în faŃa tuturor un dans care plăcu foarte mult întregii
asistenŃe. "PoŃi să-mi ceri absolut tot ce doreşti, îi spuse regele încântat,
23 chiar şi jumătate din regatul meu, şi-Ńi voi împlini dorinŃa."
24 Fiica ieşi din sală să se consulte cu mama ei, care o îndemnă: "Cere capul lui Ioan
Botezătorul!"
25 Ea se întoarse în grabă la rege şi-i spuse într-un suflet: "Vreau capul lui Ioan Botezătorul -
chiar acum... pe o tavă."
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar i-a fost greu să-şi calce jurământul în faŃa oaspeŃilor.
27 Astfel, a trimis un soldat din garda personală în temniŃă să-i taie capul lui Ioan şi să i-l aducă.
Soldatul l-a ucis pe Ioan în temniŃă,
28 apoi i-a adus capul pe o tavă şi l-a dat fetei, care, la rândul ei, l-a înmânat mamei ei.
29 Când au auzit ucenicii lui Ioan ce s-a întâmplat, au venit să-i ia trupul şi l-au îngropat.
30 Între timp, s-au înapoiat şi apostolii lui Isus din călătoria lor şi i-au povestit tot ce făcuseră şi
spuseseră oamenilor vizitaŃi de ei.
31 Atunci Isus le făcu o propunere: "HaideŃi să lăsăm mulŃimile pentru un timp şi să ne odihnim."
Căci atâta amar de lume venea şi pleca încontinuu încât nu mai aveau timp nici să mănânce.
32 Aşadar, se urcară în barcă şi porniră în căutarea unui colŃ mai retras.
33 Dar mulŃi i-au văzut când au plecat şi au alergat înainte pe Ńărm, întâmpinându-i când au tras
la mal.
34 Aşa că, la coborârea din barcă, era prezentă acolo mulŃimea uriaşă dintotdeauna. Lui Isus i s-a
făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor, şi i-a învăŃat multe lucruri de care aveau
nevoie.
35 După masă, târziu, au venit ucenicii şi i-au zis: "Spune oamenilor să se ducă prin satele şi
fermele dimprejur să-şi cumpere de-ale mâncării,
36 fiindcă aici în locul acesta pustiu nu se găseşte nimic de mâncare şi uite că se face târziu."
37 Dar Isus le-a spus: "DaŃi-le voi să mănânce." "Ce să le dăm?" întrebară ei. "Ne-ar trebui o
avere să cumpărăm alimente pentru atâta popor!"
38 "Câtă mâncare avem la noi?" întrebă el. "MergeŃi să vedeŃi." Ei se întoarseră şi raportară că au
cinci pâini şi doi peşti.
39 Atunci Isus le porunci să-i aşeze pe oameni în cete pe iarbă.
40 Şi oamenii s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind spre cer, el a mulŃumit şi a frânt pâinile. Apoi
le-a dat ucenicilor ca aceştia să le pună înaintea oamenilor. De asemenea, a împărŃit şi cei doi
peşti la toŃi.
42 Toată lumea a mâncat şi s-a săturat
43 iar ucenicii au cules de pe jos douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi resturi de peşte.
44 Au mâncat şi s-au săturat cinci mii de oameni.
45 Imediat după aceasta, Isus le-a spus ucenicilor să intre în barcă şi să meargă înaintea lui în
Betsaida, în vreme ce el a rămas în urmă să dea drumul oamenilor să plece.
46 După ce s-a despărŃit de ei, Isus s-a dus pe deal să se roage.
47 Când s-a lăsat întunericul, barca era în mijlocul lacului iar el se afla singur pe uscat.
48 I-a văzut pe ucenici cum se opintesc vâslind, luptându-se cu vântul potrivnic. Cam pe la straja
a patra, s-a dus la ei pe lac, umblând pe apă. Când a ajuns în dreptul lor, a dat să meargă mai
departe,
49 dar când l-au văzut ei umblând pe apă, au Ńipat îngroziŃi, crezând că e o stafie.
50 Imediat el le-a vorbit: "Curaj! Nu vă temeŃi! Eu sunt."
51 Apoi a urcat în barcă la ei şi vântul s-a potolit. Ei au rămas înmărmuriŃi,
52 căci nu pricepuseră nici minunea cu înmulŃirea pâinilor, deoarece inima le era împietrită.
53 Traversând de cealaltă parte a lacului, au ancorat la Ghenazaret şi au coborât pe uscat.
54 De îndată ce au coborât din barcă, oamenii l-au recunoscut pe Isus.
55 Au dat fuga prin tot Ńinutul, aducând la Isus bolnavii pe tărgi, purtându-i după el.
56 Şi oriunde mergea, la sat şi la oraş, oamenii scoteau bolnavii în piaŃa publică şi se rugau de el
să-i lase să se atingă numai de poala hainei sale şi toŃi cei ce reuşeau să se atingă de el se
vindecau.

Marcu 7

1 Fariseii şi unii din învăŃătorii legii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus
2 şi i-au zărit pe câŃiva ucenici mâncând cu "mâinile murdare" - adică nespălate conform
ceremonialului religios.
3 (Fariseii şi toŃi iudeii nu mănâncă fără să se spele pe mâini în cadrul unei ceremonii, potrivit cu
datina bătrânilor.
4 Şi multe alte tradiŃii de felul acestora respectă ei cu străşnicie, cum ar fi, de pildă, spălarea
ceştilor, a ulcioarelor şi ibricelor.)
5 Deci fariseii şi învăŃătorii legii l-au întrebat pe Isus: "De ce nu trăiesc ucenicii tăi după tradiŃia
bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?"
6 El le-a răspuns: "Bine a spus Isaia când a proorocit despre voi, făŃarnicilor! Iată ce a spus el:
`Oamenii aceştia mă cinstesc cu buzele, dar inimile lor sunt departe de mine.
7 În zadar mi se închină; învăŃăturile lor sunt reguli stabilite de oameni.´
8 Voi aŃi părăsit poruncile lui Dumnezeu şi acum vă ŃineŃi de datinile oamenilor."
9 Şi le-a mai spus: "Bine vă mai pricepeŃi să daŃi la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a
respecta tradiŃiile voastre!
10 Căci Moise a zis: `Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta´, şi `Oricine îşi blastămă tatăl şi mama
trebuie să fie omorât.´
11 Dar voi spuneŃi că dacă un om îi zice tatălui sau mamei sale: `Tot ajutorul pe care Ńi l-aş fi
putut da este Corban´ (adică, un dar închinat lui Dumnezeu),
12 scutit astfel de datoria de a-şi ajuta tatăl şi mama.
13 Astfel voi anulaŃi cuvântul lui Dumnezeu prin tradiŃia voastră transmisă din tată-n fiu. Şi
multe lucruri de felul acestora săvârşiŃi."
14 Din nou Isus a chemat la el mulŃimea şi a spus: "AscultaŃi cu toŃii la mine şi înŃelegeŃi lucrul
acesta.
15 Nu ce intră în om din afară îl face `necurat´. Mai degrabă, ceea ce iese din om - aceea îl
`întinează.´
16 Cine are urechi să audă!"
17 După ce s-a despărŃit de mulŃime şi a intrat în casă, ucenicii l-au rugat să le explice această
pildă.
18 "De ce sunteŃi atât de greoi?" i-a întrebat el. "Nu înŃelegeŃi oare că nici un lucru din afară care
pătrunde în om nu-l poate face `necurat´?
19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac iar de acolo este eliminat din corp." (Spunând
aceasta, Isus a declarat orice hrană "curată".)
20 Apoi a continuat: "Ceea ce iese din om - aceea îl întinează.
21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, imoralitatea sexuală, furtul, omorul,
adulterul,
22 lăcomia, răutatea, înşelăciunea, desfrâul, invidia, aroganŃa şi nebunia."
23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om să fie `necurat.´"
24 Isus a plecat din locul acela şi a sosit în Ńinutul Tirului şi Sidonului. A intrat într-o casă şi n-a
dorit să ştie nimeni că se află acolo; dar n-a fost chip să rămână secretă prezenŃa sa.
25 Dimpotrivă, de îndată ce a auzit despre el, o femeie a cărei fetiŃă era stăpânită de un duh rău a
venit şi i s-a aruncat la picioare.
26 Femeia era de origine greacă, o feniciană din Siria. Ea s-a rugat fierbinte de Isus să alunge
demonul din fiica ei.
27 "Mai întâi, să se sature copiii, i-a răspuns el. Căci nu e drept să iei pâinea de la copii şi s-o
arunci la câini."
28 "Da, Doamne, a răspuns femeia, dar până şi câinii de sub masă mănâncă fărâmiturile ce cad de
la copii."
29 Atunci el i-a răspuns: "Fiindcă astfel ai răspuns, poŃi să te duci; demonul a ieşit din fiica ta."
30 Ea s-a dus acasă şi a găsit copila stând întinsă în pat, liniştită, căci demonul ieşise din ea.
31 Apoi Isus a părăsit Ńinutul Tirului şi, trecând prin Sidon, s-a întors la Marea Galileii, în Ńinutul
celor Zece Oraşe.
32 Acolo nişte oameni i-au adus un surdo-mut şi toŃi s-au rugat stăruitor să-şi pună mâinile peste
el şi să-l vindece.
33 După ce l-a luat deoparte, la o oarecare distanŃă de mulŃime, Isus şi-a introdus degetele în
urechile omului Apoi a scuipat şi a atins limba omului
34 A privit spre cer şi, cu un suspin adânc, i-a spus:`Eph-phatha!" (adică "Deschide-te!").
35 Îndată urechile omului s-au deschis, limba i s-a dezlegat şi a început să vorbească desluşit.
36 Isus le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre cele întâmplate. Dar cu cât le cerea mai
mult acest lucru, cu atât mai tare vorbeau ei în dreapta şi-n stingă,
37 căci erau copleşiŃi de uimire şi rosteau întruna: "Tot ce face el e minunat; vindecă până şi
surzenia şi bâlbâiala!"

Marcu 8

1 Într-o zi, cam pe la aceeaşi oră, când din nou se adună o mulŃime mare de oameni, s-a terminat
iarăşi hrana. Isus şi-a chemat ucenicii să discute cu ei situaŃia.
2 "Mi-e milă de oamenii aceştia", spuse el, "căci sunt aici de trei zile şi nu mai au nimic de
mâncare.
3 Iar dacă-i trimit acasă nemâncaŃi, vor leşina pe drum, căci unii din ei au venit de departe."
4 "Nu am înŃeles... trebuie să le facem rost de mâncare aici în deşert?" întrebară ucenicii.
5 "Câte pâini aveŃi?" îi întrebă el. "Şapte", răspunseră ei.
6 Isus ceru mulŃimii să se aşeze jos. Apoi luă cele şapte pâini, mulŃumi lui Dumnezeu pentru ele,
le rupse în bucăŃi şi le înmână ucenicilor, ca să le împartă oamenilor.
7 Se mai găsiră şi vreo câŃiva peştişori pentru care Isus mulŃumi, de asemenea, şi porunci
ucenicilor să-i împartă.
8 Au mâncat toŃi şi s-au săturat, după care Isus îi trimise acasă.
9 Erau vreo patru mii de oameni acolo şi, când s-au adunat resturile, s-au umplut şapte coşuri
mari!
10 Imediat după aceasta, Isus s-a urcat într-o barcă împreună cu ucenicii şi a ajuns în regiunea
Dalmanutha.
11 Când au aflat conducătorii evrei din localitate de sosirea sa, au venit îndată să aibe o discuŃie
cu el. "Fă-ne o minune!" spuseră ei. "Fă să se întâmple ceva pe cer şi atunci vom crede în tine."
12 Isus se posomorî la auzul acestor cuvinte şi zise: "Nici să nu vă gândiŃi la aşa ceva. Dar câte
minuni mai vreŃi voi să vedeŃi?"
13 Astfel, se întoarse la barcă şi îi lăsă acolo, trecând de cealaltă parte a lacului.
14 Dar ucenicii uitaseră să ia hrană de drum înainte de a pleca şi acum nu mai aveau decât o
singură pâine în barcă.
15 În timpul traversării, Isus le spuse pe un ton grav: "FeriŃi-vă de aluatul regelui Irod şi al
fariseilor."
16 "Ce vrea să spună cu asta?", se întrebară ucenicii. Până la urmă şi-au zis că se referea la faptul
că uitaseră să ia pâine.
17 Isus şi-a dat seama despre ce discută şi le-a zis: "Nu despre aceasta e vorba! Nu înŃelegeŃi?
Oare atât de mult vi s-au împietrit inimile, de nu mai puteŃi pricepe nimic?
18 După cum spunea Isaia: `AveŃi ochi, ca să vedeŃi cu ei - dar, atunci, de ce nu priviŃi? De ce nu
vă deschideŃi urechile ca să auziŃi?´ Nu sunteŃi în stare să ŃineŃi minte nimic?
19 Cum rămâne cu cei cinci mii de bărbaŃi pe care i-am hrănit cu cinci pâini? Câte coşuri de
firimituri aŃi strâns după aceea?" "Douăsprezece," spuseră ei.
20 "Şi când i-am hrănit pe cei patru mii cu şapte pâini, cât a rămas?" "Şapte coşuri," răspunseră
ei.
21 "Şi voi tot vă mai frâmântaŃi că nu avem pâine?"
22 Când sosiră la Betsaida, nişte oameni îi aduseră un orb, implorându-l să se atingă de el şi să-l
vindece.
23 Isus îl aduse pe orb de mână afară din sat, scuipă peste ochi şi îşi puse mâinile peste el. "Vezi
ceva acum?" îl întrebă Isus.
24 Omul privi înjur şi răspunse: "Da, văd nişte oameni, dar nu-i văd prea clar; îmi par ca nişte
trunchiuri de copaci ce umblă de colo, colo!"
25 Atunci Isus îşi puse mâinile din nou peste ochii omului - şi, când omul privi încordat, vederea
i se restabili complet. Acum vedea totul desluşit şi ochii lui sorbeau cu nesaŃ imaginile din jur.
26 Isus îl trimise acasă la ai săi. "Să nu mai treci însă prin sat", îi spuse el.
27 După aceea, Isus şi ucenicii părăsiră Galileea, plecând spre satele din Cezareea Filipi. Pe drum
Isus îi întrebă: "Cine cred oamenii că sunt eu? Ce zic ei despre mine?"
28 "Unii cred că eşti Ioan Botezătorul", răspunseră ucenicii, "pe când alŃii spun că eşti Ilie sau
vreun alt profet din vechime revenit printre cei vii."
29 Atunci Isus îi întrebă: "Dar voi cine credeŃi că sunt?" Petru răspunse îndată: "Tu eşti Mesia."
30 Isus îi preveni să nu spună nimănui.
31 Apoi începu să le vorbească despre lucrurile groaznice pe care avea să le sufere, cum va fi
respins de bătrâni, de mai marii preoŃilor şi de ceilalŃi conducători evrei - cum avea să fie ucis şi
cum va învia după trei zile.
32 El discută deschis aceste lucruri cu ei, dar Petru îl luă deoparte să-l dojenească. "Să nu mai
spui aşa ceva" îi zise el.
33 Isus se întoarse, privi spre ucenici, şi-i spuse apoi lui Petru, pe un ton foarte aspru: "Piei din
ochii mei, Satano! Tu, Petru, priveşti lucrurile doar din punct de vedere omenesc, nu din punctul
de vedere al lui Dumnezeu."
34 Apoi îi îndemnă pe ucenici şi pe toŃi oamenii care se aflau acolo să se apropie şi să asculte.
"Dacă vreŃi careva din voi să fiŃi urmaşii mei", le spuse el, "atunci trebuie să renunŃaŃi la plăcerile
voastre şi să vă purtaŃi crucea pe umăr, urmându-mă pas cu pas.
35 Dacă insistaŃi să vă păstraŃi viaŃa, o veŃi pierde. Numai acei care renunŃă la viaŃa lor, de dragul
meu şi de dragul Evangheliei, vor ajunge vreodată să cunoască ce înseamnă să trăieşti cu
adevărat.
36 Şi ce folos va avea un om să câştige toată lumea, dacă se va pierde pe sine între timp?
37 Căci are oare vreun lucru mai mare valoare decât omul însuşi?
38 De cei cărora le este ruşine de mine şi de mesajul meu în aceste zile de necredinŃă şi păcat, îmi
va fi şi mie, Fiul omului, ruşine când mă voi înapoia în slava Tatălui meu, cu îngerii sfinŃi."

Marcu 9

1 Isus a continuat, spunând ucenicilor: "Unii din voi, cei prezenŃi aici, nu vor muri până nu vor
vedea ÎmpărăŃia lui Dumnezeu venind cu mare putere!"
2 La şase zile după aceasta Isus i-a luat pe Petru, Iacob şi Ioan pe vârful unui munte. Nu mai era
nimeni acolo. Deodată faŃa a început să-i strălucească de slavă
3 şi hainele i s-au făcut albe de nu te puteai uita la ele, cum niciodată nu s-ar fi putut face printr-
un procedeu pământesc.
4 Atunci au apărut Ilie şi Moise şi au stat de vorbă cu Isus.
5 "ÎnvăŃătorule, dar asta e minunat!" exclamă Petru. "O să facem aici trei colibe, câte una pentru
fiecare din voi..."
6 Spusese acestea doar ca să se afle în vorbă, fiindcă intrase o spaimă cumplită în el şi nu mai ştia
ce să zică.
7 Însă pe când rostea aceste cuvinte, un nor îi învălui, ascunzând soarele şi o voce din nor zise:
"Acesta e Fiul meu prea iubit, de EL să ascultaŃi!"
8 Apoi priviră deodată înjur şi iată că Moise şi Ilie nu mai erau - rămăsese doar Isus cu ei.
9 Pe când coborau coasta muntelui, el le spuse să nu pomenească vreodată ce au văzut până când
va fi înviat din morŃi.
10 Aşadar ei au păstrat acest secret, deşi vorbeau adesea despre el, întrebându-se ce voise Isus să
spună prin: "înviat din morŃi."
11 Începură să-l întrebe despre un lucru pe care îl tot pomeneau conducătorii religioşi ai evreilor,
anume că Ilie trebuie să se întoarcă înainte de venirea lui Mesia.
12 Isus conveni că mai întâi trebuie să vină Ilie pentru a pregăti calea - şi spuse că, de fapt, el a
venit deja,
13 dar că "i-au făcut ce au vrut ei", exact aşa cum prevestiseră profeŃii.
14 La poalele muntelui găsiră o mare mulŃime împrejurul celorlalŃi nouă ucenici, care erau prinşi
într-o discuŃie cu nişte conducători evrei.
15 MulŃimea îl privi temătoare pe Isus cum venea spre ea şi apoi alergă în întâmpinarea sa.
16 "Ce s-a întâmplat?" întrebă el.
17 Un bărbat din mulŃime luă cuvântul, spunând: "ÎnvăŃătorule, mi-am adus fiul să-l vindeci, căci
nu poate vorbi, fiindcă e posedat de un demon.
18 Şi ori de câte ori pune demonul stăpânire pe el, îl izbeşte de pâmânt, făcându-l să spumege la
gură, să scrâşnească din dinŃi şi să se înŃepenească tot. M-am rugat de ucenicii tăi să izgonească
demonul, dar n-au putut face acest lucru."
19 Isus spuse ucenicilor săi: "Ah, ce mică vă e credinŃa! Câtă vreme mai trebuie să stau cu voi ca
să credeŃi? Câtă răbdare să mai am cu voi? AduceŃi-l la mine."
20 Şi îi aduseră băiatul, dar când îl văzu demonul pe Isus, îl zgâlŃâi îngrozitor pe copil, care căzu
la pământ, zvârcolindu-se cu spume la gură.
21 "De câtă vreme e aşa?" îl întrebă Isus pe părintele copilului. Acesta răspunse: "De când era
mic de tot.
22 Şi demonul îl face să cadă în foc ori în apă, ca să-l omoare. O, ai milă de noi şi fă ceva dacă
poŃi."
23 "Dacă pot?" întrebă Isus. "ORICE e posibil dacă ai credinŃă."
24 Tatăl răspunse numaidecât: "Dar eu AM credinŃă; o ajută-mă numai să am mai MULTĂ!"
25 Când văzu Isus că se îngroaşă rândurile mulŃimii, certă demonul. "O, demon de surzenie şi
muŃenie," spuse el, "îŃi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el niciodată!"
26 Atunci demonul scoase un Ńipăt groaznic, zgâlŃâindu-l pe copil din nou, după care îl părăsi.
Băiatul însă zăcea fără vlagă, livid şi, după toate aparenŃele, mort. Un murmur trecu prin
mulŃime: "A murit."
27 Dar Isus îl luă de mână şi-l ajută să se ridice şi să se Ńină pe picioare până îşi reveni complet!
28 După aceea, când Isus rămase singur cu ucenicii în casă, ei îl întrebară: "Noi de ce n-am putut
izgoni demonul?"
29 Isus răspunse: "Cazuri ca acesta necesită rugăciune şi post."
30 Părăsind regiunea aceea, porniră prin Galileea, unde Isus încercă să evite lumea, cu scopul de
a petrece mai mult timp cu ucenicii, învăŃându-i.
31 Obişnuia să le spună: "Eu, Fiul omului, voi fi trădat şi ucis iar la trei zile după aceea voi
învia."
32 Dar ei nu înŃelegeau şi se temeau să întrebe la ce se referă.
33 Şi astfel au ajuns la Capernaum. După ce se instalară în casa în care urmau să stea, el îi
întrebă: "Despre ce vorbeaŃi între voi când veneam pe drum?"
34 Dar lor le era ruşine să răspundă, căci avuseseră discuŃii contradictorii, căutând să afle cine e
cel mai mare dintre ei.
35 El se aşeză, îi chemă în jurul său şi le spuse: "Oricine vrea să fie cel mai mare trebuie să fie
cel mai mic, slujitorul tuturor!"
36 Apoi aşeză un copilaş între ei şi, luându-l în braŃe, le spuse:
37 "Oricine primeşte cu drag, în numele, meu un copilaş ca acesta pe mine mă primeşte şi oricine
mă primeşte pe mine îl primeşte pe Tatăl meu, care m-a trimis!"
38 Unul din ucenicii săi, Ioan, îi spuse într-o zi: "ÎnvăŃătorule, am văzut un om care făcea uz de
numele tău pentru a izgoni demoni dar i-am spus să nu mai facă acest lucru, căci nu este din
grupul nostru."
39 "Nu-i interziceŃi," spuse Isus. "Fiindcă nici unul din cei care fac minuni în numele meu nu se
va întoarce curând împotriva mea.
40 Oricine nu este împotriva noastră este cu noi.
41 Dacă vă dă cineva şi un pahar de apă, din pricină că sunteŃi ai lui Cristos, adevărat vă spun că
acela nu-şi va pierde răsplata.
42 Dar dacă cineva face pe unul din micuŃii aceştia care cred în mine să-şi piardă credinŃa, ar fi
mai bine pentru acel om dacă i s-ar lega de gât o piatră uriaşă de moară şi ar fi aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta face rău, tai-o. Mai bine să trăieşti în veci cu o singură mână,
44 decât să fii aruncat în focul de nestins al iadului cu două.
45 Dacă piciorul te duce la păcat, taie-l. Mai bine şchiop, dar să trăieşti în veci,
46 decât să ai două picioare care te duc în iad.
47 Şi dacă ochiul tău e păcătos, scoate-l. Mai bine să intri în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu chior, decât
să ai doi ochi cu care să vezi flăcările iadului,
48 acolo unde viermele nu moare niciodată şi focul nu se stinge nicicând -
49 unde toŃi sunt săraŃi cu foc.
50 Sarea bună nu mai are valoare dacă-şi pierde sărătura; nu mai poate da gust la nimic. Deci
aveŃi grijă să nu vă pierdeŃi aroma! TrăiŃi în pace unii cu alŃii."

Marcu 10

1 Apoi părăsi Capernaumul, îndreptându-se spre hotarele de sud ale Iudeii, în regiunea de la
răsărit de râul Iordan. Şi, ca întotdeauna, n-au lipsit mulŃimile, pe care el, ca de obicei, le învăŃa.
2 Au venit nişte farisei şi l-au întrebat: "Aprobi divorŃul?" Fireşte, voiau să-l prindă în cursă.
3 "Ce spune Moise referitor la divorŃ?" îi întrebă Isus.
4 "El spune că divorŃul e legal", răspunseră ei. "Zice că bărbatul nu are decât să-i dea soŃiei o
scrisoare de despărŃire."
5 "Şi de ce spune aşa?" întrebă Isus. "Am să vă spun eu de ce: este o concesie pentru inimile
voastre împietrite.
6 Categoric însă că aceasta nu e calea lui Dumnezeu. Căci de la bun început el i-a făcut pe bărbat
şi femeie să fie uniŃi pentru totdeauna prin căsătorie;
7 de aceea, urmează ca bărbatul să-şi lase tatăl şi mama,
8 şi el şi soŃia să fie uniŃi, aşa încât să nu mai fie doi, din acel moment, ci unul singur.
9 Şi nici un om nu are voie să despartă ceea ce Dumnezeu a unit."
10 Mai târziu, când a rămas singur cu ucenicii în casă, ei au deschis din nou subiectul acesta.
11 El le-a spus: "Când un bărbat divorŃează de soŃie pentru a se căsători cu alta, comite adulter
împotriva ei.
12 Iar dacă o soŃie divorŃează de soŃul ei şi se recăsătoreşte, şi ea comite adulter."
13 Odată, când nişte mame şi-au adus copiii la Isus pentru a fi binecuvântaŃi, ucenicii, cu degetul
la buze, le-au făcut semn să nu-l deranjeze.
14 Dar când a văzut Isus ce se întâmplă, tare nu i-a plăcut de ucenici şi le-a zis: "LăsaŃi copiii să
vină la mine, căci a unora ca ei este ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Nu-i alungaŃi!
15 Vă spun cu toată hotărârea, că oricine refuză să vină la Dumnezeu ca un copilaş în veac nu va
fi lăsat să intre în ÎmpărăŃia sa."
16 Apoi luă copiii în braŃe, îşi puse mâinile peste capetele lor şi-i binecuvântă.
17 Tocmai pe când se pregătea să pornească într-o călătorie, veni la el în fugă un om, care
îngenunche şi-l întrebă: "Bunule învăŃător, ce să fac ca să ajung în cer?"
18 "De ce mă numeşti bun?" întrebă Isus. "Numai Dumnezeu este cu adevărat bun.
19 Cât priveşte întrebarea ta, ce să spun - cunoşti poruncile: nu ucide, nu comite adulter, nu fura,
nu minŃi, nu înşela, respectă-Ńi tatăl şi mama."
20 "ÎnvăŃătorule, nu am călcat nici măcar o dată vreuna din aceste legi", răspunse omul.
21 Privindu-l, Isus simŃi o iubire adevărată pentru el. "Un singur lucru îŃi mai lipseşte", îi spuse
el: "du-te şi vinde tot ce ai şi dă la săraci; vei avea o comoară în cer. Vino apoi şi urmează-mă."
22 Atunci omul se posomorî la faŃă şi plecă, pentru că era foarte bogat.
23 Isus îl urmări cu privirea, apoi se îndreptă spre ucenici şi le spuse: "Este aproape imposibil ca
bogaŃii să intre în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."
24 Cuvintele acestea îi uimiră. Astfel, Isus reluă ideea: "Cât de greu este pentru cei ce se bizuie
pe bogăŃii să intre în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!
25 Este mai lesne să treacă o cămilă prin urechile unui ac decât să intre un bogat în ÎmpărăŃia lui
Dummezeu."
26 Ucenicilor nu le venea să creadă "Atunci cine mai poate fi mântuit?" întrebară ei.
27 Isus îi privi Ńintă şi spuse: "Pentru om asta e imposibil, dar nu pentru Dumnezeu, căci toate
sunt cu putinŃă la Dumnezeu."
28 Atunci Petru începu să înşire toate lucrurile la care renunŃaseră el şi ceilalŃi ucenici. "Am lăsat
totul pentru a te urma", spuse el.
29 Dar Isus răspunse: "Vă asigur că n-a renunŃat nimeni la ceva - casă, fraŃi, surori, mamă, tată,
copii sau avere - din dragoste pentru mine şi pentru a vesti Evanghelia,
30 fără să nu i se dea înapoi de o sută de ori pe atâta: case, fraŃi, surori, mame, copii şi pământ -
dar şi necazuri! Toate acestea vor fi ale lui aici pe pământ, iar în lumea de apoi va avea viaŃă
veşnică.
31 MulŃi din cei dintâi aici vor fi cei din urmă dincolo şi mulŃi din cei din urmă aici vor fi dincolo
cei dintâi."
32 În acest timp se aflau pe drumul care duce la Ierusalim şi Isus mergea înaintea lor, la o
oarecare distanŃă. Ucenicii îl urmau tulburaŃi. Chemându-i la el, Isus le descrise încă o dată tot ce
avea să i se întâmple la sosirea în Ierusalim.
33 "Când vom ajunge acolo", le spuse el, "Eu, Fiul omului, voi fi arestat şi dus în faŃa mai marilor
preoŃilor şi a conducătorilor evrei, care mă vor condamna la moarte şi mă vor preda romanilor
pentru a fi ucis.
34 Mă vor batjocori şi mă vor scuipa, mă vor bate cu bicele lor şi mă vor ucide; dar după trei zile
voi învia."
35 Atunci Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, se apropiară şi i se adresară cu o voce scăzută:
"ÎnvăŃătorule, spuseră ei, am dori să ne faci un hatâr."
36 "Ce anume?" îi întrebă el.
37 "Noi am dori să ocupăm tronurile de lângă tine în ÎmpărăŃia ta," spuseră ei, "unul la dreapta şi
altul la stânga ta!"
38 Isus le răspunse: "Nu ştiŃi ce cereŃi! SunteŃi voi în stare să beŃi din cupa amară a durerii din
care trebuie să beau eu? Sau să fiŃi botezaŃi cu botezul suferinŃei cu care trebuie să fiu eu
botezat?"
39 "Sigur că suntem!" ziseră ei. Şi Isus adăugă: "Într-adevăr, veŃi bea din paharul meu şi veŃi fi
botezaŃi cu botezul meu.
40 Dar eu nu am dreptul să vă aduc pe tronurile de lângă mine. Lucrul acesta e stabilit deja."
41 Când au aflat ceilalŃi ucenici ce ceruseră Iacob şi Ioan, s-au indignat foarte tare.
42 Aşa că Isus îi chemă la el şi le spuse: "Aşa cum ştiŃi, regii şi cei mari de pe pământ fac pe
grozavii faŃă de oameni.
43 Dar între voi e altfel. Oricine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul celorlalŃi.
44 Şi oricine vrea să fie cel mai mare dintre voi trebuie să fie sclavul tuturor.
45 Deoarece, nici chiar eu, Fiul omului, nu mă aflu aici ca să mi se slujească, ci să-i ajut pe alŃii şi
să-mi dau viaŃa pentru răscumpărarea multora."
46 Apoi au ajuns la Ierihon. Mai târziu, pe când părăseau oraşul, o mare mulŃime de oameni se
luă după ei. S-a întâmplat ca un cerşetor orb, pe nume Bartimeu, (fiul lui Timeu) să stea pe
marginea drumului tocmai când trecea Isus pe acolo.
47 Când a auzit Bartimeu că Isus din Nazaret e prin apropiere, a început să strige tare: "Isuse,
Fiul lui David, ai milă de mine!"
48 "Taci!" Ńipară câŃiva la el. Dar el a început să strige şi mai tare: "O, Fiul lui David, ai milă de
mine!"
49 Când îl auzi Isus, se opri locului în drum şi zise: "SpuneŃi-i să vină încoace." Atunci îi strigară
orbului: "Haide, curaj! Ridică-te, căci te cheamă la el!"
50 Bartimeu smulse de pe el haina, o aruncă cât colo şi se repezi spre Isus.
51 "Ce vrei să-Ńi fac?" întrebă Isus. "O, învăŃătorule", spuse orbul, "doresc să văd!"
52 Isus îi zise atunci: "Bine, aşa va fi! CredinŃa ta te-a vindecat."Orbul îşi recapătă vederea
imediat şi porni în urma lui Isus.

Marcu 11

1 Pe când se apropiau de Betfaghe şi Betania, la marginea Ierusalimului, ajungând la Muntele

Măslini lor, Isus îi trimise pe doi din ucenicii săi înainte.
2 IntraŃi în satul acela de colo", le spuse el, "şi cum intraŃi, veŃi zări un mânz legat pe care nu a
mai încălecat nimeni. DezlegaŃi-l şi aduceŃi-mi-l aici.
3 Iar dacă vă întreabă cineva ce faceŃi, spuneŃi-i doar atât: `Stăpânul nostru are nevoie de el
curând.´"
4 Cei doi plecară şi găsiră mânzul legat în faŃa unei case.
5 Pe când îl dezlegau, nişte oameni i-au întrebat: "Dar ce faceŃi, de ce dezlegaŃi mânzul acela?"
6 Ei răspunseră că au poruncă de la Isus să facă aşa şi atunci oamenii nu se mai împotriviră.
7 Astfel, a fost adus mânzul la Isus iar ucenicii îi aruncară hainele lor pe spate, pentru ca Isus să
poată călări.
8 Şi mulŃi oameni şi-au întins hainele pe drum înaintea lui, în timp ce alŃii aruncau pe jos crengi
înfrunzite de pe câmp.
9 Isus era în centrul alaiului, cu mulŃimile care mergeau în faŃa şi spatele său. ToŃi strigau:
"Trăiască Regele!" "Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului!"
10 "Binecuvântată e ÎmpărăŃia adusă de el, ÎmpărăŃia părintelui nostru David!" - "Ocroteşte-l,
Dumnezeule, pe Rege!"
11 Astfel îşi făcu intrarea în Ierusalim, pătrunzând în Templu. Privi cu atenŃie înjur la toate şi
apoi, fiind deja după amiaza târziu, porni împreună cu cei doisprezece ucenici spre Betania.
12 A doua zi de dimineaŃă, pe când părăseau Betania, i s-a făcut foame.
13 La câŃiva paşi înainte zări un smochin, care înfrunzise deja complet, şi se apropie de el să vadă
dacă are ceva smochine. Dar nici urmă de smochine; nu erau decât frunze, căci nu era încă
vremea să rodească.
14 Atunci Isus zise pomului: "Niciodată să nu mai dai rod!" Ucenicii l-au auzit când a spus aceste
cuvinte.
15 Întorcându-se cu toŃii la Ierusalim, el intră în templu şi începu să-i gonească de acolo pe
negustori şi pe clienŃii acestora, răsturnând mesele zarafilor şi tarabele celor ce vindeau
porumbei,
16 şi-i opri pe toŃi ceilalŃi să-şi mai aducă grămezile de mărfuri.
17 El le-a spus: "Este scris în Scripturi: `Templul Meu trebuie să fie un loc de rugăciune pentru
toate naŃiunile´, şi, când colo, voi l-aŃi transformat într-o speluncă de tâlhari."
18 Când au auzit mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei ce făcuse Isus, au început să
pună la cale cum e mai bine să scape de el. Problema era teama că se vor răscula mulŃimile,
întrucât manifestau atât entuziasm faŃă de învăŃătura lui Isus.
19 În seara aceea, ca de obicei, Isus cu ucenicii părăsiră oraşul.
20 A doua zi dimineaŃa, trecând pe lângă smochinul blestemat de el, observară că acesta s-a uscat
de la rădăcină.
21 Atunci Petru îşi aduse aminte ce spusese Isus smochinului şi exclamă mirat: "Uite,
învăŃătorule! Smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!"
22 Drept răspuns, Isus zise ucenicilor: "Dacă veŃi avea numai credinŃă în Dumnezeu - şi acesta e
un adevăr absolut -
23 veŃi putea zice acestui Munte al Măslinilor: `Ridică-te şi aruncă-te în mare´ şi ordinul vostru
va fi executat. Singurul lucru care se cere este să credeŃi într-adevăr şi să nu vă îndoiŃi câtuşi de
puŃin! AscultaŃi-mă!
24 PuteŃi să vă rugaŃi pentru absolut orice, şi DACĂ VEłI CREDE, VEłI AVEA CEEA CE AłI
cerut; al vostru e!
25 Dar când vă rugaŃi, iertaŃi mai întâi pe oricine aveŃi pică, pentru ca astfel şi Tatăl vostru din cer
să vă ierte păcatele."
26 Între timp, au ajuns din nou la Ierusalim şi, pe când se plimbau prin zona templului,
27 mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei veniră la el să-i ceară socoteală.
28 "Ce se petrece aici?" întrebară ei. "Cine Ńi-a dat dreptul să-i goneşti pe negustori?"
29 Isus răspunse: "Am să vă spun dacă-mi răspundeŃi numai la o întrebare:
30 Ce era cu Ioan Botezătorul? A fost el trimis de Dumnezeu sau nu? RăspundeŃi-mi!"
31 Aici ei se sfătuiră zicând: "Dacă răspundem că Dumnezeu l-a trimis, atunci va zice: `Ei bine,
atunci de ce nu l-aŃi primit?´
32 Dacă însă zicem că nu l-a trimis Dumnezeu, atunci ne sare lumea-n cap." (Căci poporul, în
unanimitate, era convins că Ioan fusese profet.)
33 Aşa că au spus: "Nu-Ńi putem răspunde. Nu ştim." La care şi Isus le răspunse: "Atunci nici eu
nu am să vă răspund la întrebarea voastră!"

Marcu 12

1 Iată câteva din pildele pe care le-a istorisit Isus poporului în vremea aceea: "Un om a sădit o
vie, a împrejmuit-o cu un zid, a săpat un teasc pentru must şi a zidit un turn de pază. Apoi a dat
via în arendă unor viticultori localnici şi a plecat în călătorie spre o Ńară îndepărtată.
2 La vremea culesului şi-a trimis unul din oameni să-i ridice partea de recoltă ce i se cuvenea.
3 Dar lucrătorii l-au bătut măr pe om şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
4 Atunci proprietarul l-a trimis pe un alt om al său, care însă a avut parte de acelaşi tratament,
numai că, mult mai aspru, deoarece a fost rănit rău la cap.
5 Pe următorul trimis l-au omorât; şi mai târziu alŃii au fost fie bătuŃi, fie ucişi, până când nu a
mai rămas decât singurul fiu pe care îl avea.
6 În cele din urmă, l-a trimis pe acesta, crezând că lui îi vor acorda, negreşit, tot respectul.
7 Dar când l-au văzut viticultorii că vine, şi-au zis: `Iată moştenitorul viei! HaideŃi să-l ucidem şi
astfel vom fi stăpâni pe ea!´
8 Aşa că l-au prins, l-au omorât iar trupul i l-au azvârlit afară din vie.
9 Ce credeŃi că va face proprietarul când va afla ce s-a întâmplat? Va veni şi-i va ucide pe toŃi iar
via o va da în arendă altora.
10 Nu vă amintiŃi să fi citit acest verset din Scripturi: `Piatra de temelie - piatra cea mai
importantă dintr-o clădire - este cea pe care au aruncat-o zidarii!´
11 Aceasta e lucrarea Domnului şi este uimitor să constaŃi acest lucru."
12 Conducătorii evrei voiră să-l aresteze chiar atunci, pe loc, pentru că folosise această pildă,
întrucât ştiau prea bine la cine face el aluzie - ei erau viticultorii nemernici din istorioară. Dar se
temeau să se atingă de el de teama gloatelor. Aşa că îl lăsară şi plecară de acolo.
13 Dar trimiseră îndată alŃi conducători politici şi religioşi care să-l tragă de limbă, doar-doar o
spune ceva care să le dea prilejul să-l aresteze.
14 "ÎnvăŃătorule," ziseră aceste iscoade, "noi ştim că spui adevărul fără teamă! Şi că nu te laşi
influenŃat de părerile şi dorinŃele oamenilor, ci în mod sincer îi înveŃi pe oameni căile lui
Dumnezeu. Spune-ne acum, este drept să se plătească impozit Romei, sau nu?"
15 Isus a priceput vicleşugul lor şi a zis: "ArătaŃi-mi o monedă şi am să vă răspund."
16 Când i-au întins-o, el i-a întrebat: "Al cui chip şi al cui titlu e înfăŃişat aici?" Ei i-au răspuns:
"Al împăratului."
17 Atunci Isus le-a spus: "DaŃi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui
Dumnezeu." Şi ei s-au mirat mult de el.
18 Atunci au ieşit din rând saducheii - un grup de oameni care susŃin că nu există înviere. Iată ce
întrebare i-au pus ei:
19 "Domnule, Moise ne-a dat o lege, drept care atunci când un bărbat moare fără copii, fratele lui
are datoria să-i ia în căsătorie văduva, făcând copii în numele fratelui său.
20 Ei bine, erau şapte fraŃi şi cel mai mare dintre ei s-a căsătorit şi a murit, nelăsând copii în
urmă.
21 Astfel, al doilea frate a luat-o pe văduvă în căsătorie, dar curând a murit şi el, tot fără urmaşi.
Apoi următorul dintre fraŃi s-a căsătorit cu ea şi a murit şi el, fără să fi avut copii,
22 şi aşa mai departe până când au murit cu toŃii, fără copii; la urmă de tot, a murit şi femeia.
23 Iată ce vrem noi să ştim: la înviere, a cui nevastă va fi ea, căci le-a fost soŃie la toŃi, pe rând?"
24 Isus le răspunse: "Problema voastră este că nu cunoaşteŃi nici Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu.
25 Fiindcă atunci când aceşti şapte fraŃi împreună cu femeia vor învia din morŃi, nu vor mai fi
căsătoriŃi, ci vor fi ca îngerii.
26 Acum în ce priveşte întrebarea: `Va fi o înviere?´ - n-aŃi citit niciodată în cartea Exodului
despre Moise şi tufa care ardea? Dumnezeu i-a spus lui Moise: `Eu sunt Dumnezeul lui Avraam
şi eu sunt Dumnezeul lui Isaac şi eu sunt Dumnezeul lui Iacob.´
27 În felul acesta, Dumnezeu îi spunea lui Moise că aceşti oameni, deşi muriseră de sute de ani,
sunt încă la fel de vii ca oricând. Aici aŃi comis o gravă eroare."
28 Unul din profesorii de religie care stătea acolo şi asculta discuŃia şi-a dat seama că Isus
răspunsese bine. Atunci puse şi el o întrebare: "Dintre toate poruncile, care e cea mai
importantă?"
29 Isus răspunse: "Cea care spune: `Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul
Dumnezeu, altul nu-i.
30 Şi trebuie să-l iubeşti cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea ta.´
31 A doua este: `Trebuie să-Ńi iubeşti aproapele tot aşa de mult ca pe tine însuŃi.´ Nici o altă
poruncă nu este mai mare decât acestea."
32 Profesorul de religie răspunse: "Bine, învăŃătorule, adevărat ai zis că este unul singur şi că nu
este altul în afară de el.
33 Eu ştiu că este cu mult mai important să-l iubesc cu toată inima mea şi priceperea mea şi tăria
mea, şi să-i iubesc pe alŃii ca pe mine însumi, decât să aduc tot felul de jertfe pe altarul
templului."
34 Dându-şi seama ce bine înŃelegea omul acesta, Isus îi spuse: "Tu nu eşti departe de ÎmpărăŃia
lui Dumnezeu." Şi după aceasta nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună vreo întrebare.
35 Mai târziu, pe când Isus îi învăŃa pe oameni în zona templului, le puse această întrebare: "De
ce susŃin învăŃătorii voştri religioşi că Mesia trebuie să fie un descendent al regelui David?
36 Căci David însuşi spunea - şi Duhul Sfânt vorbea prin el când a spus-o: - `Dumnezeu a zis
Domnului meu: stai la dreapta mea până voi face din duşmanii tăi scaun pentru picioarele tale.´
37 Când David îl numeşte `Domnul´ său, cum poate fi el fiul său?" Acest fel de judecată încânta
mulŃimile care-l ascultau cu mare interes.
38 Iată ce i-a mai învăŃat, între altele, în această perioadă: "FeriŃi-vă de învăŃătorii religioşi! Căci
lor le place să umble îmbrăcaŃi în robele bogaŃilor şi învăŃaŃilor şi să li se închine toŃi când trec
prin pieŃe.
39 Au o mare plăcere să ocupe locurile cele mai bune în sinagogă şi scaunele de onoare la
banchete -
40 în schimb ei, fără pic de ruşine, dau afară văduve din casele lor prin înşelăciuni şi apoi, ca să
nu se vadă ce fel de oameni sunt, se Ńin foarte pioşi, făcând rugăciuni lungi în public. Din această
cauză, pedeapsa lor va fi cu atât mai mare."
41 După aceasta, s-a apropiat de cutia pentru colectă din templu şi, aşezându-se acolo, privea
mulŃimile care aruncau bani înăuntru. Unii, mai bogaŃi, dădeau sume mari.
42 Apoi veni o văduvă săracă şi aruncă şi ea doi bănuŃi.
43 Isus îi chemă pe ucenici la el şi făcu următoarea remarcă: "Văduva aceea săracă a dat mai mult
decât toŃi bogaŃii la un loc!
44 Căci ei au dat puŃin din ce le prisosea, pe când ea şi-a dat ultimul bănuŃ."

Marcu 13

1 Pe când părăsea templul în ziua aceea, unul din ucenicii săi zise: "ÎnvăŃătorule, ce clădiri
frumoase sunt acestea! Priveşte numai ce minunat e lucrată piatra zidurilor."
2 Isus răspunse: "Da, uitaŃi-vă! Căci nu va mai rămâne piatră peste piatră, ci numai ruine."
3 Cum stăteau aşa pe coasta Muntelui Măslinilor, de cealaltă parte a văii, faŃă în faŃă cu
Ierusalim, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei rămaseră singuri cu el şi-l întrebară:
4 "Dar când au să se întâmple toate aceste lucruri cu templul? Va exista o înştiinŃare în
prealabil?"
5 Atunci Isus le răspunse în amănunt: "Să nu vă inducă nimeni în eroare", spuse el,
6 "căci vor veni mulŃi şi se vor da drept Mesia al vostru, ducându-i pe mulŃi pe calea pierzării.
7 Şi vor izbucni războaie pretutindeni, dar nu acesta e semnalul sfârşitului vremii.
8 Căci naŃiuni şi regate îşi vor declara război unele altora şi vor avea loc cutremure în multe Ńări
şi va fi foamete. Acestea toate nu fac altceva decât să prevestească fazele de început ale chinului
ce urmează.
9 Dar, aveŃi grijă, când încep acestea să se întâmple! Căci voi veŃi fi într-un mare pericol. Vă vor
târî în faŃa instanŃelor judecătoreşti, veŃi fi bătuŃi în sinagogi şi acuzaŃi că sunteŃi urmaşii mei în
faŃa unor conducători şi regi. Aceasta vă dă ocazia să le vestiŃi Evanghelia.
10 Căci Vestea Bună trebuie dusă la cunoştinŃa fiecărei naŃiuni, înainte de sosirea ultimelor zile.
11 Dar când veŃi fi arestaŃi şi judecaŃi la proces, nu vă faceŃi probleme ce o să spuneŃi în apărarea
voastră. VorbiŃi numai ceea ce vă spune Dumnezeu, căci nu voi veŃi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12 FraŃii se vor trimite unii pe alŃii la moarte, părinŃii îşi vor trăda proprii copii, iar copiii, la
rândul lor, îşi vor trăda părinŃii spre a fi ucişi.
13 Şi toată lumea vă va urî din pricină că sunteŃi ai mei. Dar toŃi cei care rabdă până la sfârşit,
fără să se lepede de mine, vor fi mântuiŃi.
14 Când veŃi vedea `urâciunea pustiirii´ stând acolo unde nu-i este locul - cititorul să înŃeleagă -
atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munŃi.
15 GrăbiŃi-vă! Dacă sunteŃi pe acoperişurile caselor, nu mai reveniŃi în casă.
16 Dacă sunteŃi afară la câmp, nici măcar să nu vă întoarceŃi după bani sau haine.
17 Vai de femeile însărcinate în zilele acelea şi de mamele care-şi alăptează copiii.
18 Şi rugaŃi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna.
19 Căci vor fi zile pline de asemenea orori cum nu s-au mai văzut de la începutul creaŃiei lui
Dumnezeu şi nici nu se vor mai vedea vreodată.
20 Dacă nu ar scurta Domnul această perioadă de calamitate, nu ar mai scăpa cu viaŃă nici un
suflet de pe întreg pământul. Din pricina aleşilor săi însă el va restrânge numărul acelor zile.
21 Şi atunci dacă vă spune cineva: `Iată-l aici pe Mesia´ ori `Iată-l acolo´, nu-i daŃi nici o atenŃie.
22 Căci vor fi mulŃi cristoşi falşi şi profeŃi falşi care vor face minuni extraordinare, menite să-i
amăgească, dacă se poate, chiar şi pe copiii lui Dumnezeu.
23 AveŃi grijă! V-am prevenit!
24 După nenorocirea aceasta, soarele se va întuneca iar luna nu va mai străluci,
25 stelele vor cădea şi cerurile se vor clătina.
26 Atunci întreaga omenire mă va vedea pe mine, Fiul omului, venind în nori cu mare putere şi
slavă.
27 Iar eu voi trimite îngerii să-mi adune aleşii din toată lumea - din cele mai îndepărtate colŃuri
ale pământului şi ale cerului.
28 Şi acum iată învăŃăminte de la un smochin. Când mugurii săi se frăgezesc şi încep să dea în
frunză, ştiŃi că a venit primăvara.
29 La fel, când veŃi vedea întâmplându-se lucrurile pe care vi le-am descris, puteŃi fi siguri că
venirea mea este foarte apropiată, că eu sunt chiar la uşă.
30 Da, acestea sunt evenimentele care vor semnala sfârşitul veacului.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele vor rămâne în veci.
32 Totuşi nimeni nu ştie, nici măcar îngerii din cer, nici chiar eu, ziua sau ceasul când se vor
împlini aceste lucruri; numai Tatăl ştie.
33 Şi întrucât nu ştiŃi când se vor întâmpla, fiŃi mereu treji. StaŃi de veghe, aşteptând venirea mea.
34 Venirea mea se poate compara cu aceea a unui om plecat într-o călătorie în altă Ńară. El le-a
repartizat angajaŃilor săi munca ce o aveau de făcut în lipsa lui şi i-a spus portarului să fie atent la
întoarcerea sa.
35 FiŃi cu ochii în patru! Căci nu ştiŃi când voi veni: seara, la miezul nopŃii, în zorii zilei sau în
plină zi. Nu mă puneŃi în situaŃia să vă găsesc dormind. FiŃi atenŃi la ÎNTOARCEREA MEA!
Acesta e mesajul meu pentru voi şi pentru toŃi ceilalŃi."

Marcu 14

1 Peste două zile începură festivităŃile de Paşte - o sărbătoare evreiască anuală în timpul căreia nu
se consumă deloc pâine dospită. Mai marii preoŃilor, împreună cu ceilalŃi conducători evrei
căutau o ocazie nimerită să-l aresteze pe Isus în secret şi să-l trimită la moarte.
2 "Dar n-o putem face de Paşte", spuseră ei, "căci va avea loc o răscoală".
3 În acest timp, Isus se afla la Betania, în casa lui Simon leprosul. În timpul cinei intră o femeie
cu o sticlă splendidă de parfum scump. Apoi, rupând sigiliul, îl turnă tot peste capul lui Isus.
4 Unii meseni s-au indignat faŃă de această "risipă", cum o numeau ei.
5 "Ia uite ce-a făcut! Putea vinde parfumul acesta pe o avere şi s-o împartă la săraci!" bombăniră
ei.
6 Dar Isus zise: "LăsaŃi-o în pace; de ce o criticaŃi pentru o faptă bună?
7 Pe săraci îi aveŃi cu voi întotdeauna - şi ei au mare nevoie de ajutorul vostru - dar îi puteŃi ajuta
oricând; eu însă nu voi mai fi multă vreme printre voi.
8 Ea a făcut ce a putut şi mi-a uns trupul în vederea înmormântării.
9 Şi vă spun solemn acest adevăr, că ori de câte ori se va predica Vestea Bună în lumea întreagă,
fapta acestei femei va fi amintită şi lăudată."
10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi, s-a dus la mai marii preoŃilor să pună la cale
trădarea lui Isus.
11 Când au auzit mai marii preoŃilor de ce venise, au sărit în sus de bucurie şi i-au promis o
răsplată. Aşa că el a început să pândească ocazia şi locul nimerit să-l vândă pe Isus.
12 În prima zi a Paştelor, ziua în care se sacrificau mieii, ucenicii lui Isus l-au întrebat unde
doreşte să meargă pentru Cina Pascală tradiŃională.
13 El i-a trimis pe doi dintre ei la Ierusalim să facă pregătiri în acest sens. "Cum mergeŃi pe
drum", le spuse el, "veŃi zări un om venind spre voi, ducând în mână un vas cu apă. LuaŃi-vă după
el.
14 Şi unde va intra, spuneŃi proprietarului casei: `Stăpânul nostru ne-a trimis să vedem camera
pregătită pentru noi, unde vom mânca diseară cina pascală.´
15 El vă va conduce sus într-o odaie spaŃioasă, unde este întinsă deja masa. Acolo să pregătiŃi
cina noastră."
16 Astfel, cei doi ucenici s-au dus înainte în oraş şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus şi au
pregătit Paştele.
17 Seara a sosit Isus împreună cu ceilalŃi ucenici
18 şi, cum mâncau, stând întinşi în jurul mesei, Isus a zis: "Vă spun cu toată gravitatea că unul
dintre voi mă va vinde, chiar unul dintre cei care mănâncă aici împreună cu mine."
19 O mare tristeŃe se abătu asupra lor. Unul câte unul, începură să-l întrebe: "N-oi fi cumva eu
acela?"
20 Isus răspunse: "Este unul din voi, cei doisprezece, care mâncaŃi împreună cu mine acum.
21 Eu trebuie să mor, cum au spus profeŃii demult, dar vai, ce grozăvie îl aşteaptă pe omul de
care sunt vândut. Ah, de nu s-ar fi născut niciodată!"
22 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine mică, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei, a
frânt-o şi le-a dat-o zicând: "MâncaŃi, acesta este trupul meu."
23 Apoi luă paharul şi, după ce mulŃumi lui Dumnezeu, li-l dădu iar ei băură toŃi din el.
24 După aceea le spuse: "Acesta e sângele meu, vărsat pentru mulŃi, pecetluind astfel noul
legământ încheiat între Dumnezeu şi om.
25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viŃei până în ziua când îl voi bea nou, în
ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."
26 Apoi intonară un imn şi ieşiră împreună pe Muntele Măslinilor.
27 "ToŃi până la unul mă veŃi părăsi", le spuse Isus. "Căci Dumnezeu a declarat prin profeŃi: `Voi
ucide Păstorul iar oile se vor risipi.´
28 Dar după ce voi învia, mă voi duce în Galileea şi vă voi întâlni acolo.
29 Petru îi spuse: "Eu nu te voi părăsi niciodată, indiferent ce ar face ceilalŃi!"
30 "Petre", îi spuse Isus, "Înainte să cânte cocoşul a doua oară mâine dimineaŃă, tu te vei lepăda
de mine de trei ori."
31 "Nu", izbucni Petru. "Nici chiar dacă ar trebui să mor cu tine! În veci nu mă voi lepăda de
tine!" Şi toŃi ceilalŃi se jurară la fel.
32 Apoi au ajuns într-o poiană cu măslini, numită Grădina Ghetsimane şi el le spuse: "RămâneŃi
aici pmă mă duc eu să mă rog."
33 Luă cu el pe Petru, Iacob şi Ioan şi începu să fie cuprins de groază şi de cea mai cumplită
suferinŃă.
34 Şi le spuse: "Sufletul îmi este zdrobit de o întristare de moarte; rămâneŃi aici şi vegheaŃi
împreună cu mine."
35 Se duse puŃin mai înainte şi căzu cu faŃa la pământ, rugându-se ca, dacă e cu putinŃă, ceasul
îngrozitor ce-l aşteaptă să nu mai vină niciodată.
36 "O, Tată, spuse el, la tine totul e posibil. Ia de la mine această cupă. Totuşi voia ta să se facă,
nu a mea."
37 Apoi se întoarse la cei trei ucenici şi-i găsi adormiŃi. "Simone!" spuse el. "Ai adormit!? N-ai
fost în stare să veghezi cu mine nici măcar un ceas?
38 VegheaŃi şi rugaŃi-vă, ca să nu cădeŃi în ispită. Căci deşi duhul este plin de râvnă, trupul este
slab."
39 Şi plecă din nou să se roage, repetând stăruitor aceleaşi dorinŃe.
40 Apoi se întoarse iarăşi la ei şi-i găsi dormind, fiindcă erau foarte obosiŃi. Nici nu mai ştiură ce
să spună.
41 A treia oară când se întoarse la ei le spuse: "DormiŃi mai departe şi odihniŃi-vă. Ba nu, staŃi!
Căci timpul de somn s-a sfârşit. Sunt vândut unor oameni răi.
42 HaideŃi, ridicaŃi-vă. Trebuie să mergem. PriviŃi! Iată-l pe cel ce mă trădează!"
43 Şi pe când rostea aceste cuvinte, sosi Iuda (unul din ucenicii săi) cu o gloată, înarmată cu săbii
şi ciomege, ce fusese trimisă de mai marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei.
44 Iuda le spuse: "VeŃi şti pe care să-l arestaŃi când voi merge să-l salut. Atunci îl veŃi putea
ridica fără probleme."
45 Astfel, de îndată ce sosiră, se duse Ńintă la Isus. "ÎnvăŃătorule!" exclamă el şi-l îmbrăŃişa cu
mare paradă de prietenie.
46 Cei veniŃi cu el l-au prins pe Isus şi l-au arestat.
47 Dar cineva scoase o sabie şi lovi pe servitorul marelui preot, retezându-i urechea.
48 Isus îi întrebă: "Ce sunt eu, un tâlhar primejdios, de aŃi venit să mă arestaŃi înarmaŃi până-n
dinŃi?
49 De ce nu m-aŃi arestat în templu? Eram zilnic acolo, învăŃându-i pe oameni. Dar lucrurile
acestea se întâmpla ca să se împlinească profeŃiile care vorbesc despre mine."
50 Între timp, toŃi ucenicii săi l-au părăsit şi au fugit.
51 Mai era totuşi un tânăr care-l urma de departe, îmbrăcat doar cu o cămaşă de noapte de in.
Când încercă gloata să pună mâna pe el,
52 acesta reuşi să scape, dar haina i se rupse în încăierare, aşa că fugi gol.
53 Isus fu condus la reşedinŃa Marelui Preot, unde se adunară în curând toŃi mai marii preoŃilor şi
ceilalŃi conducători religioşi.
54 Petru venea în urmă, la o mare distanŃă şi se furişă înăuntru pe poarta casei Marelui Preot şi se
ghemui lângă foc printre servitori.
55 Înăuntru, mai marii preoŃilor, împreună cu întreaga Curte Evreiască Supremă încercau să
găsească o vină lui Isus, suficientă pentru a-l condamna la moarte. Dar toate eforturile lor erau
zadarnice.
56 Mai mulŃi martori falşi s-au oferit să aducă dovezi, dar aceştia se contraziceau mereu.
57 În cele din urmă, s-au ridicat unii cu minciuni şi au zis:
58 "Noi l-am auzit zicând: `Voi distruge templul acesta făcut de mâna omului şi în trei zile voi
zidi la loc altul, care nu mai e făcut de mâini omeneşti!´"
59 Dar nici de data aceasta nu s-au potrivit versiunile!
60 Atunci Marele Preot se ridică în faŃa instanŃei şi-i puse următoarea întrebare lui Isus: "Nu vrei
să răspunzi la această acuzaŃie? Ce ai de spus în apărarea ta?"
61 Isus însă nu dădu nici un răspuns. Atunci Marele Preot îl întrebă: "Eşti Mesia, Fiul lui
Dumnezeu?"
62 Isus zise: "Da eu sunt, şi mă veŃi vedea stând la dreapta lui Dumnezeu şi întorcându-mă pe
pământ pe norii cerului."
63 Atunci Marele Preot îşi sfâşie hainele şi zise: "Ce altceva ne mai trebuie?
64 Mai are vreun rost să căutăm martori?" În unanimitate, ei au votat condamnarea sa la moarte.
65 Atunci unii din ei au început să-l scuipe; l-au legat la ochi şi au început să-l lovească cu
pumnii în obraz. "Profetule, cine te-a lovit acum?", rânjeau ei. Până şi gardienii l-au lovit cu
pumnii când l-au luat cu ei.
66 În timpul acesta, Petru se afla jos în curte. Una din slujnicile care lucra la Marele Preot în casă
l-a zărit pe Petru încălzindu-se la foc.
67 Îl privi atentă o clipă, apoi zise cu glas tare: "Şi tu erai cu Isus Nazarineanul."
68 Petru negă. "Habar n-am despre ce vorbeşti!" spuse el şi se duse în fundul curŃii. Tocmai
atunci cântă un cocoş.
69 Fata îl zări şi acolo şi începu să spună la toată lumea: "UitaŃi-l! Acela e un ucenic al lui Isus!"
70 Petru negă din nou. După un timp, alŃii care stăteau în jurul focului începură să-i spună lui
Petru: "Şi tu faci parte dintre ei, că doar eşti din Galileea!"
71 El începu să se blesteme şi să jure. "Nu-l cunosc pe omul acesta de care vorbiŃi", spuse el.
72 Şi imediat cântă cocoşul a doua oară. În clipa aceea, lui Petru îi trecură prin minte ca un fulger
cuvintele lui Isus: "Înainte să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori." Atunci
Petru nu mai rezistă şi izbucni în plâns.

Marcu 15

1 Dis-de-dimineaŃă mai marii preoŃilor, bătrânii şi teologii - întreaga Curte Supremă - se întâlniră
pentru a discuta pasul următor. Hotărâră să-l trimită pe Isus sub escortă înarmată la Pilat,
guvernatorul roman.
2 Pilat îl întrebă: "Tu eşti Regele evreilor?" "Da," răspunse Isus, "aşa e cum zici."
3 Atunci mai marii preoŃilor îl acuzară de multe delicte
4 iar Pilat îl întrebă: "De ce nu spui nimic? Ce e cu toate învinuirile acestea care Ńi le aduc?"
5 Dar Isus nu mai scoase nici un cuvânt, spre marea uimire e lui Pilat.
6 Pilat avea obiceiul să elibereze câte un deŃinut evreu în fiecare an de Paşti - pe oricine se
întâmpla să-l ceară poporul.
7 Unul dintre deŃinuŃii aflaŃi în închisoare pe atunci era Baraba, care fusese condamnat împreună
cu alŃii, pentru omoruri săvârşite în timpul unei răscoale.
8 O ceată zgomotoasă începuse deja să se îmbulzească înspre Pilat, cerându-i să le elibereze un
deŃinut, ca de obicei.
9 "Ce-aŃi zice să vi-l dau pe Regele iudeilor? Întrebă Pilat. "Nu vreŃi să vi-l eliberez pe el?"
10 (Căci de pe acum începuse să-şi dea seama că e vorba de o înscenare, pusă la cale de mai
marii preoŃilor din invidie pentru popularitatea de care se bucura Isus.)
11 Dar, în această situaŃie, mai marii preoŃilor au incitat gloata să ceară eliberarea lui Baraba, în
locul lui Isus.
12 "Dar dacă-l eliberez pe Baraba", îi întrebă Pilat, "cu omul acesta, căruia îi ziceŃi `regele´
vostru, ce să fac?"
13 Ei îi răspunseră într-un strigăt: "Răstigneşte-l!"
14 "Dar de ce?" întrebă Pilat. "Ce rău a făcut?" Ei însă urlau şi mai tare: "Răstigneşte-l!"
15 Atunci Pilat, temându-se de o răscoală şi vrând să potolească mulŃimea, îl eliberă pe Baraba.
Pe Isus porunci să-l biciuască, şi-l dădu să fie răstignit.
16 Atunci, soldaŃii romani îl aduseră la cazarma de la palat, chemară întreaga gardă a palatului,
17 îl îmbrăcară într-o mantie purpurie şi-i împletiră o cunună de spini lungi şi ascuŃiŃi pe care i-o
aşezară pe cap.
18 Apoi îl salutară, Ńipând: "Trăiască regele evreilor!"
19 Şi-l loveau în cap cu o trestie şi-l scuipau, plecându-se înaintea lui - chipurile, să i se
"închine".
20 Când, în cele din urmă, s-au plictisit de această distracŃie, i-au scos roba purpurie şi l-au
îmbrăcat din nou cu hainele lui, ducându-l la locul de răstignire.
21 Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp chiar atunci, a fost forŃat să ducă crucea lui Isus.
(Simon era tatăl lui Alexandru şi Rufus.)
22 L-au dus pe Isus într-un loc numit Golgota. (Golgota înseamnă căpăŃână.)
23 Acolo i s-a dat să bea vin dres cu ierburi amare, dar el l-a refuzat.
24 Şi apoi l-au răstignit - după care au dat cu zarurile pentru hainele sale.
25 Răstignirea a avut loc pe la ora nouă dimineaŃa.
26 Pe cruce, deasupra capului, a fost prinsă o tăbliŃă cu acuzaŃia ce-i fusese adusă: "Regele
evreilor."
27 În dimineaŃa aceea, au mai fost răstigniŃi şi doi tâlhari, ale căror cruci au fost plasate de o parte
şi de alta a crucii sale.
28 Şi astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "El a fost socotit în rândul celor răi."
29 Oamenii care treceau pe acolo îl batjocoreau şi dădeau din cap în derâdere.
30 "Ha, ha! Ia te uită la tine!" urlau ei. "Şi zi aşa, poŃi să distrugi templul şi să-l construieşti în trei
zile! Dacă eşti aşa grozav, salvează-te pe tine mai întâi şi coboară de pe cruce!"
31 Mai marii preoŃilor şi conducătorii religioşi stăteau şi ei în jurul crucii, făcând glume pe seama
lui Isus. "Nu-i aşa că se pricepe să-i `mântuie pe alŃii´, ziceau ei, pe el însă nu se poate mântui!"
32 "Ascultă Mesia!" (adică "Regele Israelului"), îi strigau ei, "coboară de pe cruce şi o să te
credem!" Până şi cei doi tâlhari, care mureau împreună cu el, îl insultau.
33 Pe la amiază, s-a lăsat un întuneric peste întreaga Ńară, care a durat până la ora trei după masă.
34 Atunci Isus a strigat cu voce tare: "Eli, Eli, lama sabactani?" ("Dumnezeul meu, Dumnezeul
meu, de ce m-ai părăsit?")
35 Unii din cei prezenŃi au crezut că-l cheamă pe Ilie.
36 Aşa că unul din ei a alergat şi a adus un burete, l-a înmuiat în vin acrit şi i l-a întins pe un băŃ.
"Să vedem dacă va veni Ilie să-l dea jos!" spuse el.
37 Atunci Isus scoase alt strigăt puternic şi îşi dădu duhul.
38 Perdeaua din templu se rupse imediat în două, de sus până jos.
39 Când văzu ofiŃerul roman care stătea lângă cruce cum îşi dădu Isus duhul, exclamă: "Acesta
era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!"
40 Nişte femei priveau de la distanŃă - Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacob cel tânăr şi a lui
lose), Salomeea şi altele.
41 Acestea, împreună cu multe alte galileene care-l urmau, îl îngrijiseră când era în Galileea şi
acum veniseră împreună cu el la Ierusalim.
42 Toate acestea s-au întâmplat în preziua Sabatului. Spre sfârşitul după-amiezii,
43 Iosif din Arimateea, un membru respectat al CurŃii supreme evreieşti (care, în ceea ce-l privea,
aştepta cu nerăbdare venirea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu), şi-a luat inima în dinŃi şi s-a dus la Pilat
să-i ceară trupul lui Isus.
44 Lui Pilat nu îi venea să creadă că Isus a şi murit, de aceea, a chemat ofiŃerul roman
răspunzător să-l întrebe dacă e adevărat.
45 OfiŃerul adeveri faptul şi atunci Pilat îi spuse lui Iosif că poate să ia trupul.
46 Iosif cumpărase un cearşaf lung din in cu care înfăşură trupul lui Isus, îl coborî de pe cruce, şi-
l puse într-un mormânt săpat în stâncă, după care prăvăli o piatră mare în faŃa intrării.
47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui lose, priveau cum este aşezat trupul lui Isus în mormânt.

Marcu 16

1 În seara următoare, după ce a trecut Sabatul, Maria Magdalena şi Salome împreună cu Maria
mama lui Iacob, ieşiră să cumpere mirodenii pentru îmbălsămare.
2 A doua zi, dis-de-dimineaŃă, chiar la răsăritul soarelui, duseră aceste mirodenii la mormânt.
3 Pe drum discutară între ele cum ar putea oare să dea la o parte piatra uriaşă de la intrare.
4 Dar când ajunseră acolo, priviră în sus şi observară că piatra - care era foarte grea - fusese deja
dată în lături, mormântul fiind deschis.
5 Atunci intrară şi, ce să vezi, în dreapta stătea un tânăr îmbrăcat în alb. Femeile tresăriră
speriate.
6 Dar îngerul le spuse: "Nu fiŃi atât de surprinse. Doar aŃi venit să-l căutaŃi pe Isus Nazarineanul
care a fost răstignit, nu-i aşa? Nu mai e aici - a înviat! PriviŃi, aici zăcea trupul său.
7 Acum mergeŃi şi transmiteŃi acest mesaj ucenicilor săi, inclusiv lui Petru: `Isus se duce înaintea
voastră în Galileea. Vă veŃi întâlni cu el acolo, exact aşa cum v-a spus înainte de a muri´".
8 Femeile o luară la fugă de la mormânt, tremurând de spaimă şi nedumerire, nemaiputând scoate
nici o vorbă de îngrozite ce erau.
9 Isus a înviat în zorii zilei de duminică şi prima persoană care l-a văzut a fost Maria Magdalena -
femeia din care Isus scosese şapte demoni.
10 I-a găsit pe ucenici cu ochii înlăcrimaŃi de durere şi le-a spus bucuroasă că l-a văzut pe Isus şi
că este viu!
11 Dar ei n-au crezut-o.
12 Mai târziu, în cursul aceleiaşi zile, s-a arătat la doi oameni care plecaseră de la Ierusalim, dar
aceştia nu l-au recunoscut la început, întrucât îşi schimbase înfăŃişarea.
13 Când, în sfârşit, şi-au dat seama cine este, au luat-o la fugă înapoi spre Ierusalim să le spună
celorlalŃi, dar nimeni nu i-a crezut.
14 Mai târziu, s-a arătat celor doisprezece ucenici pe când aceştia stăteau împreună la masă. El îi
mustră pentru necredinŃa lor, pentru refuzul lor încăpăŃânat de a-i crede pe cei care îl văzuseră
înviat din morŃi.
15 Şi apoi le spuse: "Voi trebuie să mergeŃi în toată lumea şi să predicaŃi Evanghelia tuturor de
pretutindeni.
16 Cei care cred şi se botează vor fi mântuiŃi, dar cei care refuză să creadă vor fi condamnaŃi.
17 Şi iată semnele care vor însoŃi pe cei care cred: în numele meu, vor scoate afară demoni, vor
vorbi în alte limbi.
18 Ei vor putea Ńine în mână şerpi, fără să fie vătămaŃi, iar dacă vor bea ceva otrăvitor, nu le va
face rău, şi-şi vor putea pune mâinile peste cei bolnavi, vindecându-i."
19 După ce a terminat Domnul Isus de vorbit cu ei, a fost înălŃat la cer şi s-a aşezat la dreapta lui
Dumnezeu.
20 Şi ucenicii au pornit peste tot, predicând, şi Domnul era cu ei, confirmând ceea ce spuneau ei
prin minunile care însoŃeau mesajul lor.

Luca 1

1 MulŃi şi-au propus să facă o relatare a lucrurilor care s-au împlinit printre noi,
2 aşa cum ne-au fost transmise de cei care au fost de la început martori oculari şi slujitori ai
cuvântului.
3 Prin urmare, după ce eu însumi am cercetat cu de-amănuntul toate aceste lucruri de la începutul
lor, mi s-a părut nimerit şi mie să-Ńi fac o expunere ordonată, prea alesule Teofil,
4 pentru ca să cunoşti certitudinea lucrurilor ce Ńi s-au încredinŃat.
5 În vremea lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, care aparŃinea cetei preoŃeşti a
lui Abia. SoŃia lui descindea şi ea din Aaron.
6 Amândoi erau neprihăniŃi înaintea lui Dumnezeu, respectând toate poruncile şi regulile
Domnului fără greş.
7 Dar nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă. Amândoi erau înaintaŃi în vârstă.
8 Odată, când era de serviciu ceata lui Zaharia şi-i venise rândul şi lui să slujească ca preot
înaintea lui Dumnezeu,
9 a fost ales prin tragere la sorŃi, potrivit cu rânduiala preoŃiei, să intre în templul Domnului şi să
ardă tămâie.
10 Astfel, când a venit vremea arderii tămâiei, toŃi închinătorii se rugau afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia, stând la dreapta altarului tămâierii.
12 Când l-a văzut Zaharia, a tresărit, cuprins de frică.
13 Dar îngerul i-a spus: "Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea Ńi-a fost ascultată. Nevasta ta,
Elisabeta, va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi o bucurie şi o desfătare pentru tine, şi mulŃi se vor bucura că s-a născut,
15 căci el va fi mare în ochii Domnului. El nu va avea voie să guste vin sau altă băutură
fermentată şi va fi umplut cu Duhul Sfânt chiar de la naştere.
16 El îi va readuce pe mulŃi israeliŃi la Domnul Dumnezeul lor.
17 Şi va umbla înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinŃilor faŃă
de copiii lor şi pe cei neascultători la înŃelepciunea celor neprihăniŃi - să pregătească un popor
pentru Domnul.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger: "Oare cum pot fi sigur că se va întâmpla aşa, căci eu sunt un om
bătrân iar soŃia mea e, şi ea, destul de înaintată în vârstă."
19 Atunci îngerul i-a spus: "Eu sunt Gabriel, cel care stau în însăşi prezenŃa lui Dumnezeu. El
este cel care m-a trimis la tine cu această veste bună.
20 Dar acum, fiindcă nu m-ai crezut, vei fi lovit de muŃenie, nemaiputând vorbi până când se va
naşte copilul. Căci cuvintele mele se vor împlini negreşit la timpul cuvenit."
21 Între timp, mulŃimea de afară îl aştepta pe Zaharia să se întoarcă şi se întreba de ce nu mai
vine.
22 Când se ivi Zaharia, în cele din urmă, nu putu să rostească nici un cuvânt, iar ei îşi dădură
seama din gesturile sale că trebuie să fi avut o vedenie în templu.
23 Zaharia rămase la templu să-şi efectueze celelalte zile de serviciu şi apoi se întoarse acasă.
24 Curând după aceea, soŃia sa Elisabeta rămase însărcinată şi se retrase în izolare pentru o
perioadă de cinci luni.
25 "Ce bun e Domnul," exclamă ea, "să-mi ia ruşinea de a nu avea copii!"
26 În luna următoare, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel la Nazaret, un sat din Galileea,
27 la o fecioară pe nume Maria, care era logodită cu un om numit Iosif, descendent al regelui
David.
28 Gabriel i se arătă, spunându-i: "Bucură-te, prea aleasă între femei! Domnul este cu tine."
29 Tulburată şi descumpănită, Maria se strădui să afle ce voise îngerul să spună.
30 "Nu-Ńi fie teamă, Maria", îi zise îngerul, "căci Dumnezeu s-a hotărât să te binecuvânteze în
chip minunat!
31 Peste foarte puŃin timp vei rămâne însărcinată şi vei avea un băiat, pe care îl vei numi Isus.
32 El va fi foarte mare şi va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul
strămoşului său David.
33 El va domni peste Israel în veci; împărăŃia sa nu va cunoaşte niciodată sfârşit!"
34 Maria îl întrebă pe înger: "Dar cum voi putea da naştere unui copil, când eu sunt încă
fecioară?"
35 Îngerul îi răspunse: "Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea lui Dumnezeu te va umbri; astfel
copilul care Ńi se va naşte va fi sfânt cu desăvârşire - însuşi Fiul lui Dumnezeu
36 Ba mai mult, acum şase luni rudenia ta Elisabeta - căreia i se zicea stearpă - a rămas
însărcinată la bătrâneŃe.
37 Căci fiecare promisiune a lui Dumnezeu se va împlini în mod cert."
38 Maria zise: "Sunt roaba Domnului şi vreau să fac tot ce doreşte el. Fie ca tot ce mi-ai spus să
se împlinească!" Şi după aceasta îngerul dispăru.
39 Câteva zile mai târziu, Maria plecă în grabă spre Ńinuturile muntoase ale Iudeii,
40 în oraşul unde locuia Zaharia, cu gând să-i facă o vizită Elisabetei.
41 La auzul cuvintelor de salut ale Mariei, copilul Elisabetei săltă înăuntrul ei iar ea se umplu de
Duhul Sfânt.
42 Scoase un strigăt de bucurie şi exclamă către Maria: "Tu ai câştigat mai multă trecere la
Dumnezeu decât toate celelalte femei şi copilul tău e destinat să aibă parte de cea mai înaltă laudă
a lui Dumnezeu.
43 Ce onoare pe mine, să mă viziteze chiar mama Domnului meu!
44 Când ai intrat şi m-ai salutat, în clipa în care Ńi-am auzit vocea, copilul a săltat de bucurie în
mine!
45 Tu ai crezut că Dumnezeu va face precum a zis; de aceea, Ńi-a şi dat o binecuvântare atât de
minunată!"
46 Maria răspunse: "O, cum îl laud eu pe Domnul!
47 Cât mă bucur în Dumnezeu, Salvatorul meu!
48 Căci el şi-a plecat ochii asupra roabei sale umile şi acum generaŃii după generaŃii, în veci, mă
vor numi binecuvântată de Dumnezeu.
49 Căci Cel cu desăvârşire Sfânt mi-a făcut parte de lucruri măreŃe.
50 Îndurarea sa Ńine din generaŃie în generaŃie, pentru toŃi cei care îl venerează.
51 Cât de puternic este măreŃul său braŃ! Cum îi împrăştie el pe cei mândri şi îngâmfaŃi!
52 El a smuls prinŃii de pe tronurile lor şi i-a glorificat pe cei umili.
53 A săturat inimile flămânde, în timp ce pe cei bogaŃi i-a trimis înapoi cu mâna goală.
54 Şi cât de mult l-a ajutat pe robul său Israel! El nu şi-a uitat făgăduinŃa de a fi îndurător.
55 Căci el a promis părinŃilor noştri - lui Avraam şi copiilor săi - `că va avea milă de ei în veci.´"
56 Maria rămase cu Elisabeta vreo trei luni şi apoi se întoarse acasă.
57 Între timp, aşteptarea Elisabetei luă sfârşit, căci sosi vremea să i se nască pruncul - un băiat.
58 Se răspândi cu iuŃeală printre vecini şi rude vestea despre îndurarea mare a Domnului faŃă de
ea şi toŃi s-au bucurat mult.
59 Când împlini pruncul opt zile, toate rudele şi prietenii se adunară la ceremonia de circumcizie.
Îşi ziceau cu toŃii că, pesemne, o să-l cheme Zaharia, ca pe taică-său.
60 Dar Elisabeta spuse: "Nu aşa! Băiatul trebuie să se numească Ioan."
61 "Cum?" exclamară ei. "Nu mai e nimeni cu numele acesta în toată familia ta."
62 De aceea, se adresară tatălui copilului, vorbindu-i prin gesturi.
63 El făcu semn să i se aducă o tăbliŃă şi, spre mirarea tuturor, scrise: "Îl cheamă IOAN."
64 Chiar în clipa aceea, Zaharia îşi recapătă graiul şi începu să-l laude pe Dumnezeu.
65 ToŃi vecinii au fost cuprinşi de uimire şi vestea despre cele întâmplate se răspândi în toată
regiunea deluroasă a Iudeii.
66 Şi tuturor celor care auzeau vestea le mergea la inimă şi fiecare se întreba: "Oare ce va ieşi din
acest băiat? Căci negreşit mâna Domnului este asupra lui în chip deosebit."
67 Atunci tatăl său, Zaharia, se umplu de Duhul Sfânt şi făcu următoarea profeŃie:
68 "Lăudă să-i fie Domnului, Dumnezeului lui Israel, căci a venit şi şi-a răscumpărat poporul.
69 El a ridicat un salvator măreŃ, din casa robului său David,
70 după cum spusese prin sfinŃii lui profeŃi de demult
71 - care să ne salveze de duşmanii noştri şi de toŃi cei ce ne urăsc;
72 să-şi arate îndurarea faŃă de strămoşii noştri şi să-şi aducă aminte de legământul lui sfânt,
73 jurământul făcut părintelui nostru Avraam,
74 că ne va scăpa din mâna vrăjmaşilor noştri şi ne va ajuta să-l slujim fără frică,
75 în sfinŃenie şi neprihănire înaintea lui, toate zilele noastre.
76 Iar tu, copilaşul meu, vei fi numit profet al slăvitului Dumnezeu, căci tu vei pregăti calea
pentru venirea lui Mesia.
77 Vei spune poporului său cum pot afla salvarea prin iertarea păcatelor lor.
78 Toate acestea vor fi cu putinŃă fiindcă îndurarea Dumnezeului nostru e plină de duioşie şi
zorile raiului sunt gata să răsară peste noi,
79 aducând lumină celor care stau în întuneric şi în umbra morŃii, călăuzindu-ne pe cărarea
păcii."
80 BăieŃaşul îl iubea pe Dumnezeu nespus şi, când se făcu mare, se duse să trăiască izolat, în
pustiu, până când îşi începu slujirea publică faŃă de poporul Israel.

Luca 2

1 Cam pe timpul acesta, împăratul roman Cezar August a decretat efectuarea unui recensământ în
toată Ńara.
2 (Recensământul s-a organizat pe vremea când Quirinius era guvernator al Siriei.)
3 Fiecare a fost obligat să se întoarcă la casa strămoşească, pentru a fi trecut pe listele de
recensământ.
4 Întrucât Iosif se trăgea din dinastia regală, a trebuit să se ducă la Betleem în Iudeea, unde era
casa strămoşească a regelui David, venind din provincia galileană a Nazaretului.
5 A luat-o cu el şi pe Maria, logodnica sa, care, bineînŃeles, era vizibil însărcinată.
6 În timpul şederii lor acolo, a sosit timpul ca ea să nască;
7 şi a născut primul ei copil, de parte bărbătească. L-a înfăşat într-o pătură şi l-a aşezat într-o
iesle, deoarece la han nu s-a găsit loc pentru ei.
8 În noaptea aceea, se aflau nişte păstori pe câmpia din jurul satului, păzindu-şi turmele de oi.
9 Deodată, apăru un înger între ei şi tot locul se lumină puternic de slava Domnului. Pe păstori îi
cuprinse frica, dar îngerul îi linişti cu următoarele cuvinte:
10 "Nu vă temeŃi! Căci vă aduc cea mai fericită veste anunŃată vreodată şi această veste este
destinată tuturor!
11 Salvatorul, Mesia, Domnul, s-a născut în noaptea aceasta la Betleem.
12 Şi cum îl veŃi recunoaşte? VeŃi găsi un prunc înfăşat în scutece, aşezat într-o iesle."
13 Deodată, îngerului i se alăturară mulŃi alŃii - oştile cereşti, care-l slăveau pe Dumnezeu:
14 "Slavă lui Dumnezeu în cerurile preaînalte", cântau ei, "şi pace pe pământ între toŃi cei plăcuŃi
lui."
15 După ce s-a întors toată oştirea aceasta mare de îngeri în cer, păstorii au zis între ei: "HaideŃi,
să mergem la Betleem, să vedem cu ochii noştri lucrul acesta minunat care s-a întâmplat, despre
care ne-a înştiinŃat Domnul nostru."
16 Ei au alergat până în sat şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif. Şi, într-adevăr, pruncul era acolo în
iesle.
17 Păstorii au spus tuturor ce s-a întâmplat şi ce le zisese îngerul despre acest copil.
18 ToŃi care au auzit relatarea păstorilor şi-au exprimat uimirea,
19 dar Maria păstra cu grijă, ca pe o comoară, toate aceste lucruri în inima sa şi se gândea la ele.
20 Păstorii s-au întors apoi la turmele lor de pe câmp, slăvindu-l pe Domnul pentru vizita
îngerilor şi pentru faptul că au văzut copilul, întocmai cum le spusese îngerul.
21 Peste opt zile, când a avut loc ritualul de circumcizie a copilului, i s-a pus numele Isus, acesta
fiind numele pe care i l-a dat îngerul încă înainte ca pruncul să fi fost zămislit.
22 Când a venit vremea ca Maria să aducă o jertfă de purificare la templu, aşa cum o cereau
legile lui Moise în urma naşterii unui copil, părinŃii săi l-au dus la Ierusalim să-l dedice
Domnului,
23 deoarece Dumnezeu spusese aşa în aceste legi: "Dacă întâiul născut al unei femei este băiat,
acesta va fi dedicat Domnului."
24 În acest timp, au adus şi părinŃii lui Isus jertfa lor de purificare - fie o pereche de turturele, fie
doi porumbei tineri", după cum era cerinŃa legii.
25 În ziua aceea se afla în templu un om pe nume Simeon, care locuia la Ierusalim. El era un om
drept, foarte pios şi plin de Duhul Sfânt, care aştepta, clipă de clipă, sosirea lui Mesia.
26 Căci Duhul Sfânt îi dezvăluise că nu va muri până ce nu-l va vedea pe regele uns al lui
Dumnezeu.
27 Duhul Sfânt îl îndemnase să se ducă la Templu în ziua aceea; şi astfel, când au sosit Maria şi
Iosif cu copilul să-l prezinte Domnului, cum cerea legea,
28 l-au întâlnit acolo pe Simeon, care a luat copilul în braŃe şi a început să-l slăvească pe
Dumnezeu.
29 "Doamne", zicea el, "acum pot muri în pace!
30 Căci l-am văzut pe acela despre care mi-ai vorbit tu.
31 L-am văzut pe Salvatorul dăruit de tine omenirii.
32 El este Lumina care va străluci peste naŃiuni şi va fi slava poporului tău Israel!"
33 Iosif şi Maria stăteau acolo, minunându-se de ce le era dat să audă despre Isus.
34 Simeon i-a binecuvântat, însă i-a spus Mariei: "O sabie îŃi va străpunge sufletul, deoarece
copilul acesta va fi respins de mulŃi din Israel, spre pierzarea lor.
35 Dar va fi o bucurie nespusă pentru mulŃi alŃii. Şi gândurile cele mai ascunse ale multor inimi
vor fi descoperite."
36 O proorociŃă, pe nume Ana, se afla şi ea în templu în ziua aceea. Era fiica lui Fanuel din tribul
iudaic al lui Aşer şi era foarte bătrână, căci de optzeci şi patru de ani era văduvă, după şapte ani
de căsătorie.
37 Ea nu se dezlipea de templu, ci stătea acolo zi şi noapte, închinându-se lui Dumnezeu cu
rugăciuni şi, adesea, cu post.
38 Se apropie tocmai pe când stătea de vorbă Simeon cu Maria şi Iosif, şi începu să-i
mulŃumească lui Dumnezeu şi să vestească sosirea lui Mesia tuturor locuitorilor Ierusalimului
care aşteptau venirea Salvatorului.
39 După ce au împlinit părinŃii lui Isus toate cerinŃele Legii lui Dumnezeu, s-au întors acasă la
Nazaret, în Galilea.
40 Acolo copilul a crescut, devenind un adolescent puternic şi bine împlinit, renumit pentru
înŃelepciunea sa care depăşea pe cea a altor copii de vârsta lui; şi Dumnezeu îşi turna
binecuvântările asupra lui.
41 Când a atins vârsta de doisprezece ani, Isus şi-a însoŃit părinŃii la Ierusalim,
42 cu ocazia sărbătorii de Paşte la care luau parte în fiecare an.
43 După încheierea festivităŃilor, au pornit spre casă, la Nazaret, dar Isus a rămas în continuare la
Ierusalim. PărinŃii lui nu i-au simŃit lipsa în prima zi,
44 deoarece au presupus că e cu prietenii, urmând să se întoarcă cu ceilalŃi drumeŃi. Dar când s-a
făcut seară şi el tot nu apărea, au început să-l caute pe la rubedeniile şi prietenii lor.
45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim să-l caute acolo.
46 L-au găsit, în cele din urmă, după trei zile. Era în templu, stând împreună cu învăŃătorii legii şi
discutând cu ei chestiuni profunde,
47 uimindu-i pe toŃi cu priceperea şi răspunsurile sale.
48 PărinŃii lui nu ştiau ce să creadă când l-au văzut stând acolo atât de calm. "Fiule!" i-a zis
mama sa, "de ce ne-ai făcut una ca asta? Tatăl tău şi cu mine te-am căutat peste tot cu disperare."
49 "Dar ce nevoie aŃi avut să mă căutaŃi?" îi întrebă el. "Nu v-aŃi dat seama că voi fi aici în
templu, în Casa Tatălui meu?"
50 Dar ei nu au priceput ce a vrut să spună.
51 Apoi s-a întors la Nazaret împreună cu ei şi le era supus. Mama sa a reŃinut toate acesate
lucruri în inima ei.
52 Astfel, Isus creştea în statură şi în înŃelepciune, fiind iubit, deopotrivă, de Dumnezeu şi de
oameni.

Luca 3

1 În anul al cincisprezecelea al domniei împăratului Tiberiu Cezar, a sosit un mesaj de la

Dumnezeu pentru Ioan (fiul lui Zaharia), care locuia acum în deşert. (Pilat era guvernator peste
Iudeea în vremea aceea; Irod peste Galileea; fratele său Filip peste Itureea şi Trahonitis; Lysanias
peste Abilena
2 iar Ana şi Caiafa erau marii preoŃi evrei.)
3 Atunci Ioan a pornit să cutreiere din loc în loc, pe ambele maluri ale râului Iordan, predicând
oamenilor botezul spre a fi iertaŃi de păcatele lor.
4 Ca să folosesc cuvintele profetului Isaia, Ioan era "o voce care striga din pustiu: PregătiŃi un
drum pe care să meargă Domnul! LărgiŃi-i cărarea!
5 NivelaŃi munŃii! UmpleŃi văile! ÎndreptaŃi cotiturile! NeteziŃi drumurile denivelate!
6 Şi atunci întreaga omenire îl va vedea pe Salvatorul trimis de Dumnezeu."
7 Iată un model al predicilor Ńinute de Ioan în faŃa mulŃimilor care veneau să se boteze: "Pui de
şerpi! Voi încercaŃi să scăpaŃi de iad fără să vă întoarceŃi cu adevărat la Dumnezeu. De aceea
vreŃi să fiŃi botezaŃi!
8 DuceŃi-vă şi dovediŃi mai întâi prin felul vostru de trai că v-aŃi pocăit cu adevărat. Să nu credeŃi
că vă aflaŃi la adăpost doar fiindcă sunteŃi urmaşii lui Avraam. Asta nu e de ajuns. Dumnezeu
poate face să răsară copii ai lui Avraam chiar din pietrele acestea ale deşertului!
9 Toporul judecăŃii sale stă gata să cadă asupra voastră, să vă taie rădăcinile şi apoi să vă
doboare, într-adevăr, orice arbore care nu produce rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc."
10 MulŃimea a răspuns: "Ce trebuie să facem?"
11 "Dacă aveŃi două haine", le-a răspuns el, "daŃi una săracilor. Dacă aveŃi hrană de prisos, daŃi-o
celor flămânzi."
12 Au venit să fie botezaŃi până şi perceptori de impozite, renumiŃi pentru corupŃia lor, şi au
întrebat: "Cum să-Ńi dovedim că am renunŃat la păcatele noastre?"
13 "Prin cinstea voastră", le-a răspuns el. "AveŃi grijă să nu luaŃi mai multe impozite de cât vă
cere stăpânirea romană."
14 "Dar noi", întrebară nişte soldaŃi, "noi ce să facem?" Ioan a răspuns: "Să nu stoarceŃi bani cu
ajutorul ameninŃărilor şi al violenŃei; să nu învinuiŃi pe nimeni de vreo faptă pe care n-a săvârşit-
o; şi mulŃumiŃi-vă cu solda voastră!"
15 Toată lumea era în aşteptare şi toŃi doreau să ştie dacă nu cumva el era Mesia. Aceasta era
chestiunea la ordinea zilei care se discuta pretutindeni.
16 Ioan răspundea la această întrebare cu cuvintele: "Eu vă botez numai cu apă, dar va veni în
curând cineva cu o autoritate mult mai mare decât a mea. De fapt, eu nu sunt vrednic să-i fiu nici
măcar sclav. El vă va boteza cu foc - cu Duhul Sfânt.
17 El va despărŃi pleava de grâu şi va arde pleava cu un foc veşnic iar grâul îl va pune în
hambar."
18 Multe avertismente de felul acestora utiliza Ioan pentru a aduce la cunoştinŃa poporului Vestea
cea Bună.
19 (Dar, în urma criticilor publice aduse de Ioan lui Irod, guvernatorul Galileii, din pricina
faptului că acesta se căsătorise cu Irodiada, soŃia fratelui său, precum şi din pricina multor altor
rele pe care le făcuse acesta,
20 Irod l-a aruncat pe Ioan în temniŃă, adăugind astfel încă un păcat la numeroasele păcate pe
care le săvârşise deja).
21 Apoi, într-o zi, chiar Isus s-a alăturat mulŃimilor, ca să fie botezat de Ioan. Şi, după ce a fost
botezat, pe când se ruga, s-au deschis cerurile
22 şi Duhul Sfânt - sub forma unui porumbel - s-a coborât asupra sa, iar din cer s-a auzit un glas
care zicea: "Tu eşti mult iubitul meu Fiu, adevărata mea desfătare."
23 Isus avea cam treizeci de ani când şi-a început misiunea sa publică de propovăduire. Isus era
cunoscut drept fiul lui Iosif. Tatăl lui Iosif a fost Eli; "Tatăl lui Eli a fost Matat; Tatăl lui Matat a
fost Levi;
24 Tatăl lui Levi a fost Melchi; Tatăl lui Melchi a fost Ianai; Tatăl lui Ianai a fost Iosif;
25 Tatăl lui Iosif a fost Matatia; Tatăl lui Matatia a fost Amos; Tatăl lui Amos a fost Naum; Tatăl
lui Naum a fost Esli; Tatăl lui Esli a fost Nagai;
26 Tatăl lui Nagai a fost Maat; Tatăl lui Maat a fost Matatias; Tatăl lui Matatias a fost Semein;
Tatăl lui Semein a fost Ioseh; Tatăl lui Ioseh a fost Ioda;
27 Tatăl lui Ioda a fost Ioanan; Tatăl lui Ioanan a fost Resa; Tatăl lui Resa a fost Zorobabel; Tatăl
lui Zorobabel a fost Salatiel; Tatăl lui Salatiel a fost Neri;
28 Tatăl lui Neri a fost Melhi; Tatăl lui Melhi a fost Adi; Tatăl lui Adi a fost Cosam; Tatăl lui
Cosam a fost Elmadam; Tatăl lui Elmadam a fost Er;
29 Tatăl lui Er a fost Iosua; Tatăl lui Iosua a fost Eliezer; Tatăl lui Eliezer a fost Iorim; Tatăl lui
Iorim a fost Matat; Tatăl lui Matat a fost Levi;
30 Tatăl lui Levi a fost Simeon; Tatăl lui Simeon a fost Iuda; Tatăl lui Iuda a fost Iosif; Tatăl lui
Iosif a fost Ionam; Tatăl lui Ionam a fost Eliachim;
31 Tatăl lui Eliachim a fost Melea; Tatăl lui Melea a fost Mena; Tatăl lui Mena a fost Matata;
Tatăl lui Matata a fost Natan; Tatăl lui Natan a fost David;
32 Tatăl lui David a fost Iese; Tatăl lui Iese a fost Iobed; Tatăl lui Iobed a fost Boo; Tatăl lui Boo
a fost Sala; Tatăl lui Sala a fost Naason;
33 Tatăl lui Naason a fost Aminadab; Tatăl lui Aminadab a fost Admin; Tatăl lui Admin a fost
Arni; Tatăl lui Arni a fost Esrom; Tatăl lui Esrom a fost Fares; Tatăl lui Fares a fost Iuda;
34 Tatăl lui Iuda a fost Iacob; Tatăl lui Iacob a fost Isaac; Tatăl lui Isaac a fost Avraam; Tatăl lui
Avraam a fost Tara; Tatăl lui Tara a fost Nahor;
35 Tatăl lui Nahor a fost Seruc; Tatăl lui Seruc a fost Ragau; Tatăl lui Ragau a fost Falec; Tatăl
lui Falec a fost Eber; Tatăl lui Eber a fost Sala;
36 Tatăl lui Sala a fost Cainan; Tatăl lui Cainan a fost Arfaxad; Tatăl lui Arfaxad a fost Sem;
Tatăl lui Sem a fost Noe; Tatăl lui Noe a fost Lameh;
37 Tatăl lui Lameh a fost Metusala; Tatăl lui Metusala a fost Enoh; Tatăl lui Enoh a fost Iared;
Tatăl lui Iared a fost Mahalaleel; Tatăl lui Mahalaleel a fost Cainan;
38 Tatăl lui Cainan a fost Enos; Tatăl lui Enos a fost Set; Tatăl lui Set a fost Adam; Tatăl lui
Adam a fost Dumnezeu.

Luca 4

1 Apoi Isus, plin de Duhul Sfânt, a părăsit râul Iordan, fiind îndemnat de Duhul să se ducă în
Ńinuturile pustii ale Iudeii,
2 unde Satan l-a ispitit timp de patruzeci de zile. Nu a mâncat nimic în tot acest timp şi a
flămânzit foarte tare.
3 Satan a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune-i acestei pietre să se prefacă într-o pâine."
4 Dar Isus a răspuns: "Este scris în Scripturi: `Omul nu trăieşte numai cu pâine´. În viaŃă sunt
multe lucruri cu mult mai importante decât pâinea"
5 Atunci Satan l-a ridicat foarte sus şi i-a dezvăluit toate împărăŃiile lumii surprinse într-o clipă
6 şi i-a zis: "ÎŃi voi da toate aceste strălucite împărăŃii, cu toată slava lor - căci ale mele sunt şi pot
să le dau cui voiesc -
7 doar să cazi în genunchi şi să mi te închini."
8 Isus a răspuns: "Lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm şi numai lui. Aşa scrie în Scripturi."
9 Satan l-a dus apoi la Ierusalim, pe acoperişul înalt al templului şi a as: "Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu, sari jos!
10 Căci Scripturile spun că Dumnezeu îşi va trimite îngerii să te păzească -
11 nu cumva să te zdrobeşti de caldarâm."
12 Isus a răspuns: "Tot Scripturile spun: `Să nu pui la încercare pe Domnul Dumnezeul tău´."
13 După ce a terminat Diavolul cu toate ispitirile sale, l-a părăsit pe Isus pentru o vreme şi a
plecat de acolo.
14 Atunci Isus s-a întors în Galileea, plin de puterea Duhului Sfânt. În curând a ajuns să fie bine
cunoscut în tot Ńinutul,
15 datorită predicilor pe carele Ńinea în sinagogi; şi toŃi îl lăudau.
16 Când a ajuns în Nazaret, unde îşi petrecuse copilăria, s-a dus ca de obicei la sinagogă, în ziua
de sâmbătă, şi s-a ridicat în picioare să citească din Scripturi.
17 I s-a dat cartea profetului Isaia, pe care a deschis-o la pasajul unde spune aşa:
18 "Duhul Domnului este peste mine; căci m-a împuternicit să predic Vestea Bună celor săraci;
m-a trimis să aduc la cunoştinŃă eliberarea prizonierilor, să dăruiesc vedere orbilor şi scăpare
celor asupriŃi
19 şi să vestesc vremea îndurării lui Dumnezeu tuturor acelora care vin la el."
20 Închise apoi cartea, i-o înmână îngrijitorului şi se aşeză jos, în timp ce toŃi oamenii din
sinagogă se uitau Ńintă la el.
21 Apoi adăugă: "Scripturile acestea s-au împlinit astăzi!"
22 ToŃi cei care se aflau acolo l-au vorbit de bine şi au rămas uimiŃi de cuvintele minunate ce-i
ieşeau din gură. "Oare cum e posibil acest lucru?", se întrebau ei. "Nu este el fiul lui Iosif?"
23 Atunci el zise: "Pesemne, îmi veŃi aminti proverbul care zice: `Doctore, vindecă-te pe tine
însuŃi´, cu alte cuvinte, `De ce nu faci minuni în oraşul tău de baştină, aşa cum ai făcut în
Capernaum?´
24 Adevărat vă spun însă că nici un profet nu este acceptat în patria sa.
25 Bunăoară, aduceŃi-vă aminte de minunea pe care a făcut-o Ilie profetul ca s-o ajute pe văduva
din Sarepta, acea străină din Ńinutul Sidonului. Erau destule văduve evreice care duceau lipsă de
ajutor în zilele acelea de foamete, căci nu plouase de trei ani şi jumătate şi foametea făcea prăpăd
în Ńară;
26 cu toate acestea, Ilie nu a fost trimis la ele.
27 Sau gândiŃi-vă la profetul Elisei, cel care l-a vindecat pe Naaman Sirianul, şi nu pe numeroşii
leproşi evrei care aveau nevoie de ajutor."
28 Aceste observaŃii i-au mâniat cumplit pe cei aflaŃi acolo.
29 Au sărit în sus şi s-au năpustit buluc asupra lui. Apoi l-au dus pe buza dealului pe care era
zidită cetatea, cu gând să-l arunce în prăpastie.
30 Dar el şi-a croit drum prin gloată şi a plecat de la ei.
31 S-a întors apoi la Capernaum, o cetate din Galileea, şi predica acolo la sinagogă în fiecare
sâmbătă.
32 Şi aici oamenii rămâneau uimiŃi când îi auzeau cuvintele, căci el vorbea ca unul care avea
autoritate, fără să reproducă opiniile altora ca provenind de la el.
33 Odată, pe când îi învăŃa pe oameni în sinagogă, un om posedat de demon a început să strige
către Isus:
34 "Pleacă de la noi! Nu vrem să avem nimic de-a face cu tine, Isuse din Nazaret! Ai venit să ne
nimiceşti? Ştim noi cine eşti tu: Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu."
35 "Taci!", i-a spus Isus demonului cu asprime. "Ieşi afară!" Şi demonul dădu cu omul de pământ
în văzul mulŃimii, după care îl părăsi, fără să-i mai facă vreun rău.
36 UluiŃi, oamenii întrebară: "Ce se ascunde în cuvintele acestui om, de până şi demonii i se
supun?"
37 Istoria acestei fapte se răspândi ca fulgerul în toată regiunea.
38 Părăsind sinagoga în ziua aceea, s-a dus acasă la Simon, unde a găsit-o pe soacra acestuia
foarte bolnavă de friguri. "Te rugăm, vindec-o", s-au rugat ei toŃi de el.
39 Stând în picioare lângă patul ei, el se adresă frigurilor, certându-le, şi imediat temperatura îi
reveni la normal iar ea se sculă şi le făcu de mâncare.
40 În seara aceea, după asfinŃitul soarelui, toŃi sătenii care aveau bolnavi în familie, indiferent de
boala lor, i-au adus la Isus; şi atingerea mâinilor sale i-a vindecat pe toŃi.
41 Unii erau posedaŃi de demoni; dar demonii ieşeau din oameni la porunca sa, strigând: "Tu eşti
Fiul lui Dumnezeu." Însă fiindcă ştiau că el este Cristosul, Isus i-a oprit, spunându-le să tacă.
42 A doua zi dis-de-dimineaŃă s-a dus în pustiu. MulŃimile de oameni l-au căutat peste tot şi când
l-au găsit, în sfârşit, s-au rugat de el stăruitor să nu-i părăsească, ci să mai rămână la Capernaum.
43 El însă le-a răspuns: "Eu trebuie să predic Vestea Bună a ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu şi prin alte
locuri, căci de aceea am fost trimis."
44 Aşadar, el şi-a continuat călătoria, predicând prin sinagogile din întreaga Iudee.

Luca 5

1 Într-o zi, Isus predica pe malul lacului Ghenezaret şi o mare mulŃime de oameni se îmbulzea în
jurul lui să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
2 El observă două bărci goale la mal, în timp ce pescarii îşi spălau năvoadele.
3 Urcându-se într-una din ele, Isus îl rugă pe Simon, proprietarul ei, s-o împingă pe apă pentru ca
el să poată sta în barcă şi să vorbească mulŃimilor de acolo.
4 După ce termină de vorbit, îi spuse lui Simon: "Acum vâsliŃi în larg, unde e mai adâncă apa,
aruncaŃi năvoadele şi veŃi prinde o mulŃime de peşti!"
5 "Doamne", răspunse Simon, "noi am muncit din răsputeri toată noaptea trecută şi n-am prins
nimic. Dar dacă spui tu aşa, o să mai încercăm o dată."
6 De data aceasta plasele au fost atât de pline, încât au început să se rupă!
7 Au strigat după ajutor şi au venit tovarăşii lor cu cealaltă barcă şi numaidecât amândouă bărcile
se umplură de peşte, mai-mai să se scufunde.
8 Când îşi dădu Petru seama ce se întâmplase, căzu în genunchi înaintea lui Isus şi zise: "O,
Doamne, te rog pleacă de la noi, eu sunt un păcătos prea mare ca să pot sta lângă tine."
9 Căci se îngrozi, când văzu ce de peşte prinseră, atât el, cât şi ceilalŃi
10 care erau cu el, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei. Isus răspunse: "Nu te nelinişti! Căci de acum
înainte vei fi pescar de oameni!"
11 Şi de îndată ce ajunseră la mal, Petru lăsă totul şi plecă împreună cu Isus.
12 Odată, într-un sat pe care îl vizita, întâlni un bolnav a cărui lepră ajunsese într-un stadiu
avansat. Când îl zări leprosul pe Isus, îi căzu la picioare cu faŃa în Ńărână şi se rugă fierbinte să fie
vindecat. "Doamne", spuse el, e de ajuns să vrei, şi mă vei putea curaŃi de orice urmă a bolii
mele."
13 Isus întinse mâna şi, atingându-l, îi spuse: "Fireşte că vreau. Fii vindecat!" Şi lepra îl părăsi
într-o clipă.
14 Isus îi spuse atunci să plece imediat la preotul evreu pentru a fi consultat, fără să spună cuiva
ce s-a întâmplat. "Adu jertfa cerută de legea mozaică în cazul leproşilor vindecaŃi", a adăugat el.
"Aceasta va constitui pentru toŃi o dovadă că eşti vindecat."
15 Astfel, ştirea despre puterea lui se răspândea şi mai repede şi mari mulŃimi de oameni veneau
să-l asculte predicând şi să fie tămăduite de bolile lor.
16 Dar el se retrăgea adesea în locuri pustii, să se roage.
17 Într-o zi, pe când îi învăŃa pe oameni, nişte conducători religioşi ai evreilor şi învăŃători ai legii
stăteau în preajma sa. (Nu ştiu cum se făcea că oamenii aceştia răsăreau ca din pământ, venind
din toate satele Galileii şi Iudeii, ba încă şi de la Ierusalim.) Şi puterea tămăduitoare a Domnului
era în el mereu.
18 Când, ce să vezi! Nişte oameni veneau cu un pat, pe care transportau un paralitic. Ei încercară
să pătrundă prin mulŃime până la Isus dar nu izbutiră.
19 Atunci se suiră pe acoperişul casei în care se afla el, scoaseră câteva Ńigle şi-l coborâră aşa, cu
tot cu pat, în mijlocul mulŃimii, drept în faŃa lui Isus.
20 Văzându-le credinŃa, Isus îi spuse omului: "Prietene, păcatele îŃi sunt iertate!"
21 "Dar cine se crede omul acesta?", exclamară între ei fariseii şi învăŃătorii legii. "Asta e curată
blasfemie! Cine, în afară de Dumnezeu, mai poate ierta păcatele?"
22 Isus ştia ce gândesc, de aceea, le răspunse: "Şi de ce, mă rog, e blasfemie?
23 Este, oare, mai greu să-i ierŃi păcatele decât să-l vindeci?
24 Îmi voi arăta puterea de a ierta păcatul, dovedind că sunt în stare să-l vindec de boala sa." Şi-i
spuse paraliticului: "Ridică-te, strânge-Ńi patul şi du-te acasă!"
25 Zis şi făcut. Omul se ridică în picioare, sub privirile tuturor, ridică patul şi porni spre casă,
slăvindu-l pe Dumnezeu.
26 Un sentiment de veneraŃie şi teamă îi cuprinse pe cei prezenŃi, începură să-l laude pe
Dumnezeu, repetând la nesfârşit cuvintele: "Ciudate lucruri ne-a mai fost dat să vedem astăzi!"
27 Mai târziu, pe când părăsea Isus oraşul, a zărit un perceptor - cu reputaŃia atât de caracteristică
a acestor oameni de a înşela pe alŃii - stând la punctul unde se percepea impozitul. Omul se
numea Levi. Isus i-a zis: "Vino să fii unul din ucenicii mei."
28 Şi Levi părăsi totul, sărind în picioare şi plecând cu Isus.
29 La scurt timp după aceasta, Levi dădu o masă acasă la el şi-l invită pe Isus ca oaspete de
onoare. Mai erau prezenŃi acolo şi o mulŃime de colegi de slujbă ai lui Levi precum şi alŃi
musafiri.
30 Dar fariseii şi învăŃătorii legii s-au plâns amarnic ucenicilor lui Isus de faptul că el se aşează la
masă cu asemenea păcătoşi notorii.
31 Isus însă le-a răspuns: "Nu sănătoşii au trebuinŃă de doctor, ci bolnavii.
32 łelul meu este să-i conving pe păcătoşi să se întoarcă de la păcatele lor, nu să-mi pierd vremea
cu cei ce se cred deja buni!"
33 Următorul lucru de care s-au legat a fost faptul că ucenicii lui Isus mănâncă şi beau în loc să
postească. "Ucenicii lui Ioan Botezătorul o Ńin numai în post şi rugăciune", obiectară ei "şi tot aşa
fac şi ucenicii fariseilor. De ce mănâncă şi beau ai tăi?"
34 Isus le puse şi el o întrebare: "AŃi văzut oameni fericiŃi să postească? Sau nuntaşi care să nu
pună nimic în gură la sărbătorirea mirelui?
35 Vine însă vremea când mirele va fi omorât şi atunci n-o să le mai ardă de mâncare."
36 Apoi Isus a rostit următoarea parabolă: "Nimeni nu va tăia un petic dintr-o Ńesătură nouă,
pentru a cârpi o haină veche, căci peticul va intra la apă şi haina veche se va rupe iar.
37 Şi nimeni nu va pune vin nou în burdufuri vechi, căci vinul nou va sparge vasul vechi,
vărsându-se.
38 Vinul nou se pune în burdufuri noi.
39 Nimeni însă nu pare să dorească vin nou, după ce a băut deja din cel vechi. Căci lumea spune:
"Cel mai bun e totuşi vinul vechi."

Luca 6

1 Într-o zi de Sabat, pe când Isus şi ucenicii treceau printre lanurile de grâu, au început să rupă
nişte spice, să le frece în palme şi să mănânce boabele.
2 Nişte farisei însă au zis: "Aceasta nu este permis! Ucenicii tăi culeg grâul or, legea mozaică
interzice munca de Sabat."
3 Isus răspunse: "Voi nu citiŃi Scripturile? N-aŃi citit niciodată ce a făcut regele David când el şi
cei care-l însoŃeau au flămânzit?
4 Ei bine, a intrat în templu şi a luat pâinea aceea specială, expusă înaintea lui Dumnezeu şi a
mâncat-o - lucru, de asemenea, nepermis - şi a dat şi celorlalŃi din ea."
5 Isus adăugă: "Eu sunt stăpân chiar şi al Sabatului."
6 De alt Sabat, se afla în sinagogă unde învăŃa pe oameni şi era acolo un om cu mâna dreaptă
diformă.
7 ÎnvăŃătorii legii şi fariseii erau cu ochii pe Isus, să vadă dacă îl va tămădui, întrucât era Sabat.
Căci ei căutau cu tot dinadinsul un motiv de a-l acuza.
8 Dar Isus le cunoştea gândurile mult prea bine! De aceea, îi spuse omului cu mâna diformă:
"Vino şi stai aici în văzul tuturor." Şi omul făcu aşa.
9 Atunci Isus se adresă fariseilor şi învăŃătorilor legii. "Am să vă pun o întrebare. Este drept să
faci bine în ziua de Sabat ori să faci rău? Să salvezi viaŃa sau s-o distrugi?"
10 Apoi îşi roti privirea de la unul la altul şi îi zise omului: "Întinde-Ńi mâna." Şi încercând s-o
întindă, mâna reveni complet la normal.
11 Puşi în faŃa acestei situaŃii, duşmanii lui Isus turbară de mânie şi începură să pună la cale
omorârea sa.
12 Într-o zi, la puŃin timp după aceasta, Isus se duse în munŃi să se roage şi rămase în rugăciune
toată noaptea.
13 În zorii zilei îşi chemă ucenicii şi alese dintre ei doisprezece care să constituie cercul său
intim. (Ei au fost numiŃi "apostoli" sau "misionari".)
14 Iată numele lor: Simon (căruia îi spuneau şi Petru), Andrei (fratele lui Simon), Iacob, Ioan,
Filip, Bartolomeu,
15 Matei, Toma, Iacob (fiul lui Alfeu), Simon (numit şi "Zilotul"),
16 Iuda (fratele lui Iacob), Iuda Iscarioteanul (care mai târziu l-a trădat pe Domnul Isus).
17 Au coborât pe povârnişul muntelui şi s-au oprit împreună cu Isus pe un platou, înconjuraŃi de
un mare număr de ucenici ai săi, care, la rândul lor, erau şi ei înconjuraŃi de o mulŃime de oameni.
Căci veniseră să-l audă ori să fie vindecaŃi oameni din toată Iudeea şi din Ierusalim, ba, încă şi de
pe coasta de nord a mării, de la Tir şi Sidon.
18 Şi el a izgonit mulŃi demoni.
19 Toată lumea se străduia să-l atingă pentru că în această împrejurare ieşea din el o putere care îi
vindeca pe toŃi.
20 Atunci el se îndreptă spre ucenicii săi şi le vorbi aşa: "Ce fericiŃi sunteŃi voi săracii, căci a
voastră e ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!
21 Ce fericiŃi sunteŃi voi cei, flămânzi acum, căci veŃi fi săturaŃi. Ferice de voi, cei care plângeŃi,
fiindcă vine vremea când veŃi râde de bucurie.
22 Ce mare fericire e atunci când alŃii vă urăsc şi vă exclud, vă insultă şi vă pătează numele, din
pricină că sunteŃi ai mei!
23 BucuraŃi-vă nespus când vi se întâmplă toate acestea! Da, săriŃi în sus de bucurie! Căci o mare
răsplată vă aşteaptă în ceruri. Şi veŃi fi într-o companie plăcută, căci şi profeŃii din vechime au
fost trataŃi la fel.
24 Dar, vai, de ce necazuri vor avea parte bogaŃii! Căci aici, jos, e singura lor fericire.
25 Acum sunt bogaŃi şi prosperi, dar îi aşteaptă vremuri de foame teribilă. Râsul lor nepăsător de
astăzi va însemna necaz atunci.
26 Şi ce mare va fi întristarea celor aclamaŃi de mulŃimi - întocmai ca profeŃii falşi, care
întotdeauna au fost lăudaŃi.
27 AscultaŃi cu toŃii! IubiŃi-vă duşmanii! FaceŃi bine celor ce vă urăsc!
28 RugaŃi-vă pentru fericirea celor care vă blestemă; imploraŃi binecuvântarea lui Dumnezeu
peste cei care vă lovesc.
29 Dacă vă pălmuieşte cineva pe un obraz, daŃi-i-l şi pe celălalt! Dacă vă cere haina, daŃi-i şi
cămaşa.
30 DaŃi ce aveŃi oricui vă cere; şi când vi se iau lucrurile, nu vă îngrijoraŃi la gândul că nu le veŃi
mai primi înapoi.
31 PurtaŃi-vă cu alŃii aşa cum aŃi dori să se poarte şi ei cu voi.
32 Ce credeŃi, că meritaŃi laude doar pentru că-i iubiŃi pe cei ce vă iubesc? Chiar şi cei fără nici
un Dumnezeu fac aşa!
33 Şi dacă faceŃi bine doar acelora care vă fac bine - credeŃi că e mare ispravă? Până şi păcătoşii
procedează la fel!
34 Iar dacă împrumutaŃi bani numai celor care vi-i înapoiază, ce bine mai e şi acesta? Chiar şi
ultimii oameni le vor împrumuta celor de felul lor, când ştiu că-i vor primi înapoi.
35 IubiŃi-vă duşmanii! FaceŃi-le bine! DaŃi-le cu împrumut. Şi nu vă neliniştiŃi la gândul că nu vă
vor plăti. Atunci răsplata voastră din ceruri va fi mare şi veŃi proceda ca nişte adevăraŃi fii ai lui
Dumnezeu: căci el este bun şi cu cei nerecunoscători, şi cu cei foarte răi.
36 StrăduiŃi-vă să manifestaŃi aceeaşi compasiune ca cea a Tatălui vostru.
37 Să nu criticaŃi şi să nu judecaŃi niciodată - altminteri, riscaŃi să vi se facă la fel. LuaŃi-i pe alŃii
cu frumosul şi atunci şi ei vă vor răspunde la fel.
38 Căci dacă daŃi, veŃi primi. Darul vostru se va întoarce la voi în întregime, ba chiar sporit şi
bine îndesat, cu mult mai mult şi dând pe dinafară de plin ce va fi. Cu măsura folosită de voi când
daŃi altora - mică sau mare - vi se va măsura şi vouă ce vi se dă."
39 Iată câteva din pildele pe care le folosea Isus în predicile sale: "La ce bun să conducă un orb
pe un altul? Căci el va cădea în şanŃ şi-l va trage şi pe celălalt după el.
40 Cum e posibil ca un elev să aibă mai multe cunoştinŃe ca profesorul său? Dar dacă munceşte
serios, s-ar putea să dobândească aceeaşi învăŃătură.
41 Şi de ce faci atâta caz pentru paiul din ochiul altuia - o greşeală neînsemnată de-a sa - când
într-al tău e o bârnă?
42 Cum poŃi concepe măcar să-i zici: `Frate, hai să te ajut să scapi de paiul acela din ochi´, când
tu nici nu poŃi vedea de bârna dintr-al tău? Ipocritule! Scapă mai întâi tu de bârna din ochiul tău şi
poate că atunci ai să vezi destul de bine să te ocupi şi de paiul lui.
43 Un pom de soi bun nu va produce fructe sălbatice, după cum nici pomii de soiuri slabe nu vor
da roade alese.
44 Un pom poate fi identificat după felul de fructe pe care îl produce. Smochinele nu cresc pe
mărăcini, nici strugurii pe rug de mure!
45 Un om bun va face fapte bune, dintr-o inimă bună, după cum un om rău va scoate fapte rele
din străfundul răutăŃii sale. Tot ce umple inima se va revărsa în vorbire.
46 Deci voi de ce îmi ziceŃi `Doamne´, dacă nu ascultaŃi de mine?
47 Dar toŃi aceia care vin să mă audă şi să asculte de mine
48 se aseamănă cu un om care-şi zideşte casa pe o temelie puternică, aşezată pe un strat de rocă.
Când vin inundaŃiile şi îi lovesc casa, ea rămâne în picioare, căci e zidită solid.
49 Însă cei care ascultă dar nu se supun sunt ca un om care-şi face casa fără fundaŃie. Când vor
năvăli şuvoaiele peste acea casă, ea se va prăbuşi devenind un morman de ruine."

Luca 7

1 De îndată ce şi-a terminat Isus predica, s-a întors în oraşul Capernaum.

2 Tocmai în perioada aceea se îmbolnăvise şi era pe moarte cel mai destoinic rob al unui căpitan
din armata romană.
3 Când a auzit căpitanul despre Isus, a trimis la el nişte evrei bătrâni cu mare vază să-l roage să
vină şi să-i vindece robul.
4 Aşadar, aceştia au început să se roage stăruitor de Isus să-i însoŃească la omul care-i cerea
ajutor. Pe căpitan i l-au înfăŃişat drept un om foarte cumsecade. "Dacă merită cineva ajutorul tău,
atunci acela este căpitanul", i-au spus ei,
5 "căci ne iubeşte pe noi, evreii, până într-acolo încât a dat din buzunarul său pentru a ni se
construi o sinagogă!"
6 Isus s-a dus cu ei. Dar tocmai când să ajungă acasă, căpitanul a trimis nişte prieteni să-i spună:
"Doamne, nu te mai deranja să vii până la mine, căci nu sunt vrednic de o atare cinste -
7 nici măcar să-Ńi ies în întâmpinare nu merit. Rosteşte doar un cuvânt de acolo, de unde eşti, şi
slujitorul se va face bine.
8 Eu ştiu, fiindcă sunt sub autoritatea ofiŃerilor mei superiori şi am la rândul meu alŃi oameni sub
stăpânirea mea. N-am decât să spun: `Du-te!´ şi se duc; sau `Vino!´ şi vin; iar sclavului meu nu
trebuie decât să-i zic: `Fă cutare sau cutare lucru´ şi el îl va executa întocmai. Deci spune numai
atât: `Vindecă-te´ şi slujitorul meu se va şi însănătoşi!"
9 Isus rămase uluit, întorcându-se cu faŃa spre mulŃime, zise: "În tot Israelul, cu toŃi evreii săi, nu
am întâlnit un om care să aibă credinŃa acestuia."
10 Şi pe când s-au întors prietenii căpitanului acasă la el, l-au găsit pe sclav complet vindecat.
11 La scurt timp după aceea, Isus s-a dus împreună cu ucenicii în satul Nain, urmat fiind de
nelipsitele mulŃimi.
12 Pe când se apropia de poarta satului, tocmai ieşea un cortegiu funerar. Băiatul care murise era
singurul fiu al unei văduve, care era acum însoŃită de un mare număr de săteni.
13 Când a zărit-o Domnul, inima i s-a umplut de milă şi înŃelegere pentru suferinŃa ei. "Nu
plânge!", îi spuse el.
14 Apoi făcu câŃiva paşi până la sicriu şi îl atinse, după care cei ce-l duceau pe umeri se opriră
din mers. "Fiule", rosti el, "vino înapoi la viaŃă!"
15 Atunci băiatul se ridică în capul oaselor şi intră în vorbă cu cei din juru! său. Şi Isus îl dădu
înapoi mamei sale.
16 O mare frică trecu peste mulŃimea de oameni. Ei începură să înalŃe laude către Dumnezeu,
exclamând: "Un mare profet s-a ridicat dintre noi", şi: "Am văzut azi mâna lui Dumnezeu la lucru
în mijlocul nostru."
17 Ştirea despre cele făcute de el în ziua aceea a cutreierat cu repeziciune de la un capăt al Iudeii
la altul, până dincolo de hotare.
18 Ucenicii lui Ioan Botezătorul auziră curând despre toate faptele lui Isus. Când îi vorbiră lui
Ioan despre el,
19 Ioan trimise pe doi dintre ei la Isus să-l întrebe: "Tu eşti Mesia cu adevărat? sau trebuie să-l
mai aşteptăm?"
20 Cei doi ucenici îl găsiră pe Isus asaltat de o mulŃime de bolnavi pe care-i vindeca -
21 tămăduia şchiopii şi orbii, izgonea duhurile rele.
22 La întrebarea lor, Isus a răspuns: "ÎntoarceŃi-vă la Ioan şi povestiŃi-i tot ce aŃi văzut şi aŃi auzit:
cum cei orbi şi-au recăpătat vederea, cum infirmii umblă acum fără să mai şchiopăteze iar
leproşii sunt complet vindecaŃi. Surzii aud din nou. MorŃii revin la viaŃă. Şi săracii aud Vestea
Bună.
23 Mai spuneŃi-i de asemenea: `Binecuvântat este cel ce nu-şi pierde credinŃa în mine´"
24 După ce plecară, Isus vorbi mulŃimii despre Ioan. "Cine e omul acesta pe care v-aŃi dus să-l
vedeŃi în pustiul Iudeii?", întrebă el. "L-aŃi găsit slab ca o trestie clătinată de cea mai uşoară
adiere de vânt?
25 L-aŃi găsit îmbrăcat în straie alese? Nicidecum! Oamenii care trăiesc în lux pot fi întâlniŃi în
palate, nu afară, în pustiu.
26 Dar atunci ce aŃi găsit, un profet? Da, un profet, şi chiar mai mult decât un profet;
27 la el se referă Scripturile când spun: `Iată! Eu trimit mesagerul înaintea ta, să-Ńi pregătească
drumul´.
28 În întreaga omenire nu există nici unul mai mare decât Ioan. Cu toate acestea, până şi cel mai
neînsemnat cetăŃean din ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este mai mare decât el."
29 ToŃi cei care-l auzeau pe Ioan predicând - până şi cei mai răi dintre ei - erau de acord cu faptul
că cerinŃele lui Dumnezeu sunt drepte, şi erau botezaŃi de el.
30 ToŃi, afară de farisei şi învăŃătorii legii mozaice. Aceştia au respins planul lui Dumnezeu
privitor la ei şi au refuzat botezul lui Ioan.
31 Şi Domnul a spus: "Cu ce să-i asemăn pe cei din generaŃia actuală? Cum să-i descriu?
32 Sunt ca nişte copii ce se plâng prietenilor: `Dacă vă cântăm de nuntă, nu vă place, iar dacă vă
cântăm de înmormântare, nici atât.´
33 Căci Ioan Botezătorul obişnuia să postească şi o picătură de alcool nu punea în gură, iar voi aŃi
zis: `Precis nu e în toate minŃile´.
34 Dar eu nu mă abŃin nici de la mâncare, nici de la vin iar voi ziceŃi: `Ce mare mâncăcios mai e
Isus! Iată că şi bea! Mai mult, uite ce prieteni de soi rău are´.
35 Dar înŃelepciunea e justificată de toŃi copiii ei."
36 Unul din farisei l-a chemat pe Isus acasă la el la dejun şi Isus a acceptat invitaŃia. Pe când s-au
aşezat să mănânce,
37 o femeie care trăise o viaŃă păcătoasă în oraşul acela a auzit că Isus lua masa în casa fariseului
şi a adus un vas de alabastru cu un parfum foarte scump.
38 Intrând, ea a îngenuncheat la picioarele sale, în spatele lui, şi a început să plâiigă atât de tare,
încât i-a udat picioarele cu lacrimile ei; apoi i le-a şters cu părul, le-a sărutat şi a turnat peste ele
parfumul adus.
39 Când a văzut gazda lui Isus, fariseul, ce se petrece şi cine este femeia în cauză, şi-a zis în sinea
lui: "Nu mai îmi trebuie altă dovadă că Isus nu este profet, căci dacă l-ar fi trimis cu adevărat
Dumnezeu, el ar şti ce fel de femeie e asta!"
40 Atunci vorbi Isus, răspunzând gândurilor omului. "Simone", se adresă el fariseului, "am ceva
să-Ńi spun." "Gata, învăŃătorule", te ascult", răspunse Simon.
41 Isus îi spuse o pildă: "Un om a împrumutat bani la două persoane, 12.500 lei la unul şi 1.250
lei la altul.
42 Dar nici unul din ei nu i-a putut restitui banii şi atunci, de milă, i-a iertat pe amândoi,
scutindu-i de datorie. Care crezi că l-a iubit cel mai mult după aceea?"
43 "Socotesc că cel care îi datora mai mult", a răspuns Simon. "Aşa e", conveni Isus.
44 Apoi se întoarse spre femeie şi-i spuse lui Simon: "Vezi tu femeia aceasta îngenuncheată?
Când am trecut pragul casei tale, tu nu te-ai obosit să-mi oferi apă pentru a-mi spăla picioarele de
praf, dar ea mi le-a spălat cu lacrimile ei şi mi le-a şters cu părul ei.
45 N-ai binevoit să-mi dai tradiŃionalul sărut de bun-venit, dar ea, de când a intrat, nu mai
conteneşte să-mi sărute picioarele.
46 Tu ai neglijat acel obicei ospitalier şi nu mi-ai dat ulei de măsline să-mi ung capul, dar ea mi-a
acoperit picioarele cu un parfum de mare preŃ.
47 De aceea, păcatele ei - deşi multe la număr - îi sunt iertate, fiindcă ea m-a iubit mult; dar cel
căruia i se iartă puŃin dă dovadă de puŃină iubire.
48 Şi i-a zis femeii: "Păcatele îŃi sunt iertate."
49 Atunci bărbaŃii care stăteau la masă şi-au zis între ei: "Cine se crede omul acesta, de iartă
păcatele peste tot?"
50 Şi Isus i-a spus femeii: "CredinŃa ta te-a mântuit; du-te în pace."

Luca 8

1 Nu mult după aceea, Isus porni să străbată prin oraşele şi satele Galileii spre a vesti sosirea
ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu şi îi luă cu el pe cei doisprezece ucenici.
2 Veniră şi nişte femei, din care scosese demoni sau le vindecase. Printre ele se afla şi Maria
Magdalena, (cea din care Isus scosese şapte draci),
3 Ioana, soŃia lui Cuza (Cuza era directorul comercial al regelui Irod, răspunzând de palat şi de
problemele interne ale acestuia), Suzana, precum şi multe altele care contribuiau din puŃinul lor la
întreŃinerea lui Isus şi a ucenicilor săi.
4 Într-o zi, el dădu următoarea ilustraŃie unei mari mulŃimi care se aduna să-l audă vorbind - în
timp ce unii erau încă pe drum, venind din alte oraşe:
5 "Un agricultor a ieşit pe ogorul lui să semene grăunŃe, împrăştiind seminŃele, unele au căzut pe
o cărare şi au fost călcate în picioare; fiind la vedere, păsările au venit şi le-au mâncat.
6 Alte seminŃe au căzut în sol puŃin adânc cu strat de rocă dedesubt. SămânŃa aceasta a început să
crească, dar planta s-a uscat repede şi a murit din lipsă de umezeală.
7 Alte seminŃe au căzut printre scaieŃi, şi tulpinile fragede au fost curând înăbuşite.
8 Altele însă au căzut în sol fertil; aceste seminŃe au încolŃit şi au dat o recoltă de o sută de ori cât
cantitatea însămânŃată." (Pe când spunea această pildă, a adăugat: "Cine are urechi de auzit să
audă!")
9 Apostolii săi l-au rugat să le tălmăcească sensul povestirii.
10 El le-a răspuns: "Vouă vă este dat de la Dumnezeu să cunoaşteŃi tâlcul acestor parabole, căci
ele dezvăluie multe aspecte ale ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu. Pe când, aceste mulŃimi aud cuvintele,
dar nu le înŃeleg, întocmai cum au prezis profeŃii din vechime.
11 "Iată tâlcul povestirii: SămânŃa e mesajul lui Dumnezeu adresat oamenilor.
12 Cărarea bătătorită, unde au căzut unele seminŃe, reprezintă inimile împietrite ale celor care aud
cuvintele lui Dumnezeu, dar apoi vine diavolul şi le fură, împiedicându-i să creadă şi să fie
salvaŃi.
13 Terenul pietros reprezintă oamenii cărora le place să asculte predici, dar nu ştiu cum se face că
mesajul răzbate niciodată până în adâncul fiinŃei lor şi astfel nu reuşesc să prindă rădăcini şi să
crească. Ei ştiu că mesajul e adevărat şi, într-un fel, îl cred o vreme, dar când începe să bată
crivăŃul aspru al persecuŃiilor, interesul lor se pierde.
14 SămânŃa dintre spini îi reprezintă pe aceia care ascultă şi cred cuvintele lui Dumnezeu dar a
căror credinŃă se stinge ulterior datorită îngrijorărilor şi bogăŃiilor, precum şi din cauza
răspunderilor şi a plăcerilor vieŃii. Astfel, ei nu reuşesc niciodată să ajute şi pe altul să creadă
Vestea Bună.
15 Dar solul cel bun reprezintă oamenii oneşti, cu inimă bună. Ei ascultă cuvintele lui Dumnezeu
şi rămân credincioşi lor, răspândindu-le cu statornicie şi la alŃii, care în curând ajung să creadă şi
ei."
16 Altă dată el a întrebat: "Unde s-a mai pomenit ca cineva să aprindă o lampă şi apoi să o
acopere, nelăsând-o să lumineze? Nu, lămpile se aşează sub cerul liber unde pot fi văzute de toŃi.
17 Aceasta ilustrează faptul că într-o zi tot ce zace în inimile oamenilor va fi adus la lumină şi
făcut cunoscut tuturor.
18 Deci luaŃi seama cum ascultaŃi, căci oricui are i se va mai da; iar celui care nu are i se va lua
până şi ceea ce îşi închipuie că înrudirea de stnge şi cea spirituală
19 Odată, când au venit mama şi fraŃii lui să-l vadă, nu au putut să pătrundă în casa unde se afla
el, din pricina mulŃimilor.
20 Când a auzit Isus că ei sunt afară şi doresc să-l vadă,
21 a făcut observaŃia următoare: "Mama mea şi fraŃii mei sunt toŃi aceia care aud mesajul lui
Dumnezeu şi i se supun."
22 Cam tot în vremea aceea, într-o zi, pe când se afla împreună cu ucenicii într-o barcă, Isus le-a
propus să treacă de cealaltă parte a lacului.
23 În timpul traversării, el s-a întins şi a aŃipit puŃin, timp în care s-a stârnit un vânt puternic.
Curând s-a iscat o furtună cumplită care ameninŃa să-i scufunde, astfel că se aflau în mare
primejdie.
24 Ucenicii s-au dus la el şi l-au trezit strigând: "ÎnvăŃătorule, învăŃătorule, ne scufundăm!"
Atunci el vorbi furtunii: "Linişteşte-te", porunci el, şi numaidecât vântul şi valurile se potoliră, şi
totul se calmă.
25 Apoi îi întrebă: "Unde vă este credinŃa?" Ucenicii trăiră un sentiment de spaimă şi de veneraŃie
în acelaşi timp, şi se întrebau uimiŃi: "Cine este omul acesta, de până şi vânturile şi valurile îl
ascultă?"
26 Astfel, sosiră dincolo, în Ńinutul Gherasenilor de pe malul celălalt al lacului Galileii.
27 Pe când cobora din barcă, îi ieşi în întâmpihare un om din Gadara, ce era de multă vreme
posedat de demoni. Rămas fără adăpost şi despuiat, el trăia într-un cimitir, printre morminte.
28 De îndată ce-l zări pe Isus, scoase un Ńipăt ascuŃit şi se aruncă la picioarele sale, urlând: "Ce ai
cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea înalt? O, te rog, îndură-te şi nu mă chinui!"
29 Căci Isus îi poruncise deja demonului să-l părăsească. Demonul acesta pusese de multe ori
stăpânire pe om, aşa încât, chiar atunci când era legat în lanŃuri, le rupea cât ai bate din palme şi o
apuca orbeşte spre deşert, fiind complet sub influenŃa demonului.
30 "Care îŃi este numele?" întrebă Isus demonul. "Legiune", răspunseră ei - căci omul era plin cu
miile de ei.
31 Ei se tot rugau de el să nu le poruncească să meargă în Abis.
32 Prin apropiere păştea o turmă de porci pe coasta muntelui şi demonii l-au implorat să le
îngăduie să intre în porci. Isus le-a dat voie.
33 Aşa că, l-au părăsit pe om şi au intrat în porci, după care întreaga turmă s-a năpustit
numaidecât la vale, prăbuşindu-se peste stâncă în lacul de la poalele muntelui, înecându-se.
34 Porcarii au luat-o la fugă spre oraşul din apropiere, comunicând vestea tuturor celor care le
ieşeau în cale.
35 Curând apăru o mulŃime de oameni să vadă cu ochii lor ce s-a întâmplat şi dădură peste omul
care fusese posedat de demoni, aşezat acum liniştit la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în
deplinătatea facultăŃilor sale mintale! O mare spaimă puse stăpânire pe întreaga mulŃime.
36 Atunci, cei care văzuseră cum s-au petrecut lucrurile au început să istorisească vindecarea
posedatului.
37 Şi toŃi l-au rugat pe Isus fierbinte să plece şi să-i lase în pace (căci îi răzbise o spaimă
cumplită). Isus se întoarse la barcă şi trecu de cealaltă parte a lacului.
38 Omul care fusese posedat de demoni se ruga stăruitor să-l lase şi pe el să vină, dar Isus îi
interzise.
39 "Întoarce-te la familia ta", îi zise el, "şi spune-le ce lucru minunat a făcut Dumnezeu pentru
tine." Aşa că el porni prin tot oraşul, povestind tuturor ce mare minune a făcut Isus cu el.
40 De cealaltă parte a lacului, mulŃimile l-au primit pe Isus cu braŃele deschise, deoarece îl
aşteptase îndelung.
41 În acest timp, un alt om, pe nume Iair, din conducerea sinagogii evreieşti, a venit şi a căzut la
picioarele lui Isus, implorându-l să-i facă o vizită acasă
42 întrucât singurul său copil - o fetiŃă de doisprezece ani - era pe moarte. Isus a plecat cu el,
croindu-şi anevoie drum prin mulŃime.
43 Mergând ei aşa, s-a apropiat din spate o femeie care dorea să se vindece şi l-a atins. Sărmana
de ea, avea o scurgere de sânge care nu contenea de doisprezece ani şi nu putea găsi leac nicăieri
(deşi cheltuise tot ce avea cu medicii).
44 Dar în clipa în care se atinse de poala hainei lui Isus, hemoragia încetă.
45 "Cine m-a atins?", întrebă Isus. ToŃi negară că ar fi făcut aşa ceva, iar Petru mai adăugă:
"ÎnvăŃătorule, toată mulŃimea asta te îmbulzeşte din toate părŃile..."
46 Dar Isus îi răspunse: "Ba nu; cineva m-a atins în mod intenŃionat, căci am simŃit cum iese din
mine o putere vindecătoare."
47 Când şi-a dat seama femeia că Isus ştie, a început să tremure şi a căzut în genunchi la
picioarele lui, spunându-i de ce se atinsese de el şi că acum este sănătoasă.
48 "Fiică", îi zise el, "credinŃa ta te-a vindecat. Du-te în pace."
49 Pe când vorbea încă, a sosit un mesager din casa lui Iair cu ştirea că fetiŃa a murit. "Gata, s-a
dus," îi spuse el tatălui fetei, "nu mai are nici un rost să-l deranjezi pe învăŃător, în cazul acesta."
50 Dar Isus, când a auzit ce s-a întâmplat, i-a spus tatălui: "Nu te teme! Ai numai credinŃă în
mine, şi toate vor fi în ordine."
51 Când au ajuns acasă, Isus n-a dat voie nimănui să intre în odaie, decât lui Petru, Iacob şi Ioan,
şi părinŃilor fetiŃei.
52 Casa era plină de oameni care boceau, dar el porunci: "ÎncetaŃi cu plânsul! Ea nu e moartă, ci
doar adormită!"
53 Faptul a stârnit râsete şi ironii, deoarece toŃi ştiau că e moartă.
54 Atunci Isus o prinse de mână şi-i vorbi: "Ridică-te, fetiŃo!"
55 În acel moment, viaŃa reveni în trupul ei şi fetiŃa sări în picioare. "DaŃi-i ceva să mănânce!",
spuse el.
56 PărinŃii ei erau copleşiŃi de fericire, dar Isus le puse în vedere să nu dea nimănui amănunte
despre cele întâmplate.

Luca 9

1 Îtr-o zi, Isus îi adună pe cei doisprezece ucenici şi le dădu autoritate asupra tuturor demonilor -
puterea de a-i izgoni - şi de a vin deca toate bolile.
2 Apoi îi trimise să spună tuturor despre venirea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe
bolnavi.
3 "Să nu luaŃi cu voi nici măcar toiag de drum", le spuse el, "nici traistă, nici hrană, nici bani.
Nici măcar o haină în plus să nu luaŃi.
4 TrageŃi doar la o singură casă când sosiŃi într-un sat şi rămâneŃi acolo.
5 Dacă, la intrarea voastră într-un oraş, locuitorii nu vor să vă asculte când le vorbiŃi, întoarceŃi-
vă numaidecât şi plecaŃi mai departe, scuturându-vă praful de pe picioare la plecare, spre mărturie
împotriva lor."
6 Şi ucenicii porniră prin sate, predicând Evanghelia şi vindecând bolnavii.
7 Când au ajuns la urechile lui Irod, guvernatorul, veşti despre minunile săvârşite de Isus, el a
rămas îngrijorat şi intrigat, fiindcă unii ziceau: "Este Ioan Botezătorul revenit printre cei vii";
8 iar alŃii spuneau: "Este Ilie ori vreun alt profet de demult înviat din morŃi." Zvonurile acestea
circulau în lungul şi-n latul Ńării.
9 "Doar i-am tăiat capul lui Ioan", spunea Irod, "atunci cine este cel despre care aud toate aceste
lucruri?" Şi făcea tot posibilul să-l poată vedea cândva.
10 După ce s-au întors apostolii la Isus, înştiinŃându-l despre tot ce făcuseră, el plecă fără veste cu
ei la Betsaida.
11 Dar mulŃimile aflară încotro se îndreaptă şi se luară după el. Isus le primea cu bucurie,
vorbindu-le iarăşi despre ÎmpărăŃia lui Dumnezeu şi tămăduindu-i pe cei suferinzi.
12 Îtr-un târziu, când deja se însera, apostolii au venit la el şi l-au îndemnat să trimită oamenii
prin satele şi gospodăriile învecinate, să găsească de mâncare şi de dormit pentru noapte. "Căci",
ziceau ei, "aici în desert nu se găseşte nimic de mâncare."
13 Dar Isus le răspunse: "HrăniŃi-i voi!" "Cum asta! Noi nu avem decât cinci pâini şi doi peşti
pentru toŃi câŃi suntem aici", protestară ei, "sau poate vrei să mergem şi să cumpărăm hrană
pentru tot poporul acesta?"
14 Căci se aflau acolo vreo cinci mii de oameni. "SpuneŃi-le să se aşeze pe iarbă în grupuri de
câte cincizeci", răspunse Isus.
15 Şi aşa făcură.
16 Isus luă cele cinci pâini şi cei doi peşti, îşi îndreptă privirile spre cer şi mulŃumi. Apoi rupse
bucăŃi pe care ucenicii să le pună înaintea oamenilor.
17 Şi toŃi mâncară pe săturate. Cu toate acestea, la urmă se strânseră douăsprezece coşuri cu
firimiturile care au rămas!
18 Îtr-o zi, pe când se ruga singur şi ucenicii erau pe undeva prin apropiere, Isus se duse la ei şi-i
întrebă: "Cine zic oamenii că sunt eu?"
19 "Ioan Botezătorul", îi răspunseră ei, "sau poate Ilie ori vreunul din ceilalŃi profeŃi de demult,
care a înviat din morŃi."
20 "Dar voi cine credeŃi că sunt?", întrebă din nou Isus. Petru răspunse: "Mesia - Cristosul lui
Dumnezeu!"
21 El le dădu porunci stricte să nu discute cu nimeni despre aceasta.
22 "Căci trebuie să sufăr mult", zise el, "şi trebuie să fiu respins de conducătorii evrei - de
bătrâni, de mai marii preoŃilor şi învăŃătorii legii - şi să fiu omorât; iar după trei zile voi învia!"
23 Apoi le spuse tuturor: "Oricine doreşte să mă urmeze va trebui să lase deoparte dorinŃele sale
şi comoditatea sa şi să-şi poarte crucea în fiecare zi, rămânând strâns legat de mine!
24 Oricine îşi va pierde viaŃa de dragul meu, şi-o va salva, dar oricine Ńine morŃiş să-şi păstreze
viaŃa şi-o va pierde.
25 Şi ce folos e să câştigi toată lumea, dacă, în schimb, te pierzi pe tine însuŃi?
26 Când eu, Fiul omului, voi veni în slava mea şi în slava Tatălui şi a sfinŃilor îngeri, îmi va fi
ruşine atunci de toŃi cei cărora acum le este ruşine de mine şi de cuvintele mele.
27 Dar iată ce vă spun: unii din voi, cei care staŃi chiar acum aici, nu veŃi muri până când nu veŃi
vedea ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!"
28 Opt zile mai târziu, Isus îi luă cu el pe Petru, Iacob şi Ioan şi urcă pe munte să se roage.
29 Pe când se ruga, faŃa începu să-i strălucească iar hainele i se făcură albe, sclipitoare, de nu te
puteai uita la ele.
30 Apoi apărură doi bărbaŃi - Moise şi Ilie - care începură să discute cu el!
31 ÎnvăluiŃi în slavă şi splendoare, ei discutară despre moartea lui, ce urma să aibă loc la
Ierusalim conform planului rânduit de Dumnezeu.
32 Petru şi ceilalŃi fură cuprinşi de toropeală şi aŃipiră. Trezindu-se, îl văzură pe Isus învăluit de
slava şi lumina puternică ce îl înconjura, şi pe cei doi bărbaŃi care erau cu el.
33 Pe când se pregăteau Moise şi Ilie să plece, Petru, năuc de-a binelea, nemaiştiind ce spune,
scăpă cuvintele: "ÎnvăŃătorule, ce minunat e! O să ridicăm aici trei colibe - una pentru tine, una
pentru Moise şi alta pentru Ilie!"
34 Dar pe când rostea aceste cuvinte, un nor luminos se formă deasupra lor; şi îi cuprinse groaza
când norul îi acoperi.
35 Atunci un glas din nor zise: "ACESTA e Fiul meu, Alesul meu; de EL să ascultaŃi!"
36 Când vocea se stinse, Isus se afla singur cu ucenicii. Ei n-au spus nimănui ce au văzut acolo,
decât la mult timp după aceea.
37 A doua zi, pe când coborau de pe deal, o mare mulŃime le ieşi în întâmpinare
38 şi un om din gloată îi strigă: "ÎnvăŃătorule, băiatul acesta de lângă mine e singurul meu fiu.
39 Un drac îl apucă mereu, făcându-l să Ńipe; şi-l aruncă în asemenea convulsii, că face numai
spume la gură; îl loveşte încontinuu şi o clipă nu-l lasă în pace. "O, cum i-am mai rugat pe
ucenici să izgonească demonul din el, dar n-au putut."
40 "Ah, încăpăŃânaŃi şi necredincioşi ce sunteŃi", strigă Isus ucenicilor săi. "Cât timp să vă mai
suport? AduceŃi-l încoace!"
41 Pe când se apropia băiatul, demonul îl doborî la pământ şi-l aruncă într-o zvârcolire cumplită.
Dar Isus porunci dracului să iasă afară şi vindecă băiatul, redându-l părintelui său.
42 O mare teamă îi cuprinse pe oameni la vederea acestei demonstraŃii a puterii lui Dumnezeu.
Între timp, pe când apostolii comentau uluiŃi faptele sale extraordinare, Isus le vorbi:
43 "FiŃi atenŃi la mine şi reŃineŃi ce vă spun. Eu, Fiul omului, urmează să fiu trădat."
44 Dar ucenicii nu-şi dădură seama la ce se referea, întrucât minŃile lor nu erau încă luminate, şi
s-au temut să-i ceară lămuriri.
45 Numaidecât se iscă o discuŃie aprinsă între ei, pentru a stabili care va fi cel mai mare în
viitoarea ÎmpărăŃie.
46 Dar Isus le ştia gândurile. De aceea luă un copilaş lângă el
47 şi vorbi: "Oricine are grijă de un copilaş ca acesta, de mine are grijă! Şi oricine mă slujeşte pe
mine îl slujeşte pe Dumnezeu, care m-a trimis. Grija voastră pentru alŃii e măsura măririi
voastre."
48 "ÎnvăŃătorule," spuse Ioan, " noi l-am văzut pe unul făcând uz de numele tău pentru a izgoni
demoni, şi i-am spus să înceteze. La urma urmei, nu face parte din grupul nostru."
49 Dar Isus îi zise: "Nu trebuia să faci aşa. Căci oricine nu este împotriva voastră este, de fapt, în
favoarea voastră."
50 Cum se apropia momentul înapoierii sale le cer, el se îndrepta tot mai sigur spre Ierusalim.
51 Într-o zi trimise înainte nişte mesageri să rezerve camere într-un sat samaritean.
52 Dar locuitorii acelui sat refuzară să aibă de-a face cu ei, fiindcă mergeau în direcŃia
Ierusalimului.
53 Când sosi vestea despre cele întâm-plare, Iacob şi Ioan se adresară lui Isus cu întrebarea:
"ÎnvăŃătorule, să poruncim să se coboare foc din cer peste ei?"
54 Isus însă se întoarse spre ei şi-i mustră, "Nu ştiŃi de ce duh sunteŃi însufleŃiŃi,
55 căci Fiul omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi apoi au plecat
mai departe, spre alt sat.
56 Pe drum cineva i-a spus lui Isus: "Eu te voi urma peste tot, oriunde vei merge."
57 Dar Isus îi răspunse: "Nu uita că eu n-am nici măcar un loc unde să-mi pun capul. Vulpile au
vizuini şi păsările cuiburi dar eu, Fiul omului, nu am nici un cămin pe pământ."
58 Altă dată, când l-a poftit pe unul să vină cu el şi să-i fie ucenic, omul s-a învoit - dar a vrut să
aştepte până-i moare tatăl.
59 Isus a răspuns: "Lasă-i pe cei lipsiŃi de viaŃă veşnică să se preocupe de asemenea lucruri.
Datoria ta este de a veni şi de a predica lumii întregi despre sosirea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu.
60 Un altul i-a zis: "Da, Doamne, voi veni negreşit dar mai întâi lasă-mă să le cer voie celor de-
acasă."
61 Isus însă îi spuse: "Oricine se lasă abătut de la misiunea pe care i-o încredinŃez nu este vrednic
de ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."

Luca 10

1 Apoi Domnul a ales alŃi ucenici, şaptezeci la număr, şi i-a trimis înaintea sa, doi câte doi, prin
toate oraşele şi satele pe care plănuia să le viziteze mai târziu.
2 Iată instrucŃiunile pe care le-a dat acestora: "RugaŃi stăruitor pe Domnul secerişului să trimită
mai mulŃi lucrători care să vă dea o mână de ajutor, fiindcă e mult de secerat dar lucrătorii sunt
foarte puŃini.
3 Acum plecaŃi şi nu uitaŃi că vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4 Nu luaŃi nici un ban cu voi, nici traistă pentru drum, nici măcar o pereche de încălŃăminte de
rezervă. Şi să nu pierdeŃi timpul pe drum.
5 Ori de câte ori intraŃi în vreo casă, oferiŃi-i binecuvântarea.
6 Dacă e vrednică de binecuvântare, aceasta va rămâne; iar dacă nu, binecuvântarea se va
întoarce la voi.
7 Când intraŃi într-un sat, să nu vă tot plimbaŃi din casă în casă, ci rămâneŃi într-un singur loc,
mâncând şi bând fără comentarii din tot ce vi se oferă. Apoi, nu şovăiŃi când vi se acordă
ospitalitate, căci vrednic este lucrătorul de plata sa.
8 Dacă într-un oraş sunteŃi primiŃi cu bucurie, urmaŃi aceste două reguli: (1) MâncaŃi din tot ce vi
se pune înainte,
9 (2) VindecaŃi bolnavii şi, în timp ce faceŃi astfel, rostiŃi cuvintele: `ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este
acum foarte aproape de voi.´
10 Dar dacă oraşul respectiv vă respinge, ieşiŃi pe străzile sale, spunând:
11 `Ne scuturăm picioarele de praful oraşului vostru, ca să se ştie că de-acum încolo sunteŃi sortiŃi
pierzării. Să nu uitaŃi niciodată cât de aproape aŃi fost de ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!´
12 Chiar nemernica Sodomă va scăpa mai uşor decât o asememea cetate, în Ziua JudecăŃii.
13 Ce orori vă aşteaptă pe voi, cetăŃi ale Horazinului şi Betsaidei! Căci dacă s-ar fi făcut minunile
mele în oraşele Tir şi Sidon, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult, îmbrăcându-se în sac şi
aruncându-şi cenuşă în cap, drept semn al căinŃei lor profunde.
14 Da, Tirul şi Sidonul vor avea parte de o mai mică pedeapsă în Ziua JudecăŃii decât voi.
15 Ce să spun însă despre voi, cetăŃeni ai Capernaumului? Oare voi vă veŃi înălŃa la cer? Nu, veŃi
fi coborâŃi în iad."
16 Apoi le spuse ucenicilor: "Cei care vă primesc cu bucurie pe mine mă primesc. Şi cei care vă
resping pe mine mă resping. Iar cei care mă resping, pe mine, îl resping pe Dumnezeu care m-a
trimis."
17 Când s-au întors, cei şaptezeci i-au dat raportul plini de voioşie: "Până şi demonii ni se supun
când facem uz de numele tău."
18 "Da, aşa este", le spuse el, "l-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger!
19 Iar eu v-am dat autoritate asupra întregii puteri a Vrăjmaşului, şi să umblaŃi printre şerpi şi
scorpioni, zdrobindu-i. Nimic nu vă va vătăma.
20 Totuşi, important este nu că vi se supun demonii, ci că numele voastre sunt trecute în registrul
de cetăŃeni ai cerului."
21 Apoi a fost umplut de bucuria Duhului Sfânt şi a rostit următoarele cuvinte: "Te laud, o, Tată,
Domn al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de intelectualii şi înŃelepŃii în
accepŃia lumii, dar că le-ai revelat celor care posedă o încredere de copil. Da, Tată, îŃi mulŃumesc,
fiindcă aşa ai găsit cu cale.
22 Toate lucrurile mi-au fost încredinŃate de către Tatăl. Nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl
şi nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cei cărora găseşte de cuviinŃă Fiul să li-l descopere."
23 Apoi, întorcându-se spre apostoli, le spuse în şoaptă: "De ce privilegiu mare vă bucuraŃi voi să
vedeŃi lucrurile acestea.
24 MulŃi profeŃi şi regi de demult au năzuit din tot sufletul la aceste zile, ca să vadă şi să audă ce
aŃi văzut şi auzit voi!"
25 Într-o zi, un specialist în legea lui Moise s-a sculat şi l-a pus la încercare pe Isus, întrebându-l:
"InvăŃătorule, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaŃa veşnică în cer?"
26 Isus îi răspunse: "Ce spune legea mozaică în această privinŃă?"
27 "Spune aşa," zise el, "că trebuie să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din tot
sufletul, cu toată puterea şi cu toată mintea ta. Iar pe semen trebuie să-l iubeşti ca pe tine însuŃi."
28 "Perfect!" îi răspunse Isus. "Fă aşa şi vei trăi!"
29 Persoana respectivă însă dorea să se scuze (pentru lipsa sa de dragoste faŃă de anumiŃi oameni)
de aceea întrebă: "Care semeni?"
30 Isus îi răspunse printr-o ilustraŃie: "Un evreu care călătorea de la Ierusalim la Ierihon a fost
atacat de bandiŃi. Ei l-au despuiat de haine şi de bani, l-au bătut crunt şi l-au lăsat să zacă acolo la
marginea drumului, pe jumătate mort.
31 Din întâmplare se abătu pe acolo un preot evreu; când zări omul întins la pământ, trecu
numaidecât de cealaltă parte a şoselei şi-şi văzu mai departe de drum.
32 Un ajutor de preot de la templu făcu la fel, lăsându-l acolo să zacă mai departe.
33 Dar apăru şi un samaritean dispreŃuit şi, când îl văzu, fu copleşit de milă.
34 Îngenunchind lângă el, samariteanul îi alină durerile, ungându-l cu alifii, şi-i bandajă rănile.
Apoi îl sui pe măgarul său iar el merse pe jos, alături, până. când ajunseră la un han, unde rămase
la căpătâiul bolnavului toată noaptea, dându-i îngrijirile necesare.
35 A doua zi, îi întinse hangiului două hârtii de o sută de lei şi-i spuse să se ocupe de om. `Dac-o
fi să se ridice nota de plată peste suma aceasta,´ zise el, `am să-Ńi achit diferenŃa la proxima
ocazie când mai trec pe aici.´
36 Acum, care dintre cei trei ai spune că s-a purtat ca un semen adevărat cu victima bandiŃilor?"
37 Omul răspunse: "Cel care i-a arătat un pic de milă." Atunci Isus îi spuse: "Aşa este. Acum du-
te şi fă şi tu la fel." Maria, şi Maria
38 Continuându-şi Isus cu ucenicii călătoria spre Ierusalim, ajunseră la un moment dat într-un sat
unde îi primi o femeie pe nume Marta.
39 Sora acesteia, Maria, stătea jos pe podea şi asculta tot ce spunea Isus.
40 Marta însă era absentă la toate acestea, deoarece era foarte prinsă de pregătirile pe care le
făcea pentru cină. Deodată veni la Isus şi-i spuse: "Doamne, nu Ńi se pare că e cam nedrept din
partea soră-mi să stea cu mâinile în sân iar eu să mă ocup de toate? Spune-i să vină să mă ajute."
41 Dar Domnul îi zise: "Marta dragă, ce te mai frămânŃi tu pentru toate fleacurile acestea!
42 Când, de fapt, numai un singur lucru merită să te preocupe. Maria l-a descoperit deja - şi eu n-
am să i-l iau." Rugăciunea lui Isus

Luca 11

1 Odată, când ieşise Isus să se roage, unul din ucenicii săi veni la el, când termină, şi-i zise:
"Doamne, învaŃă-ne şi pe noi să ne rugăm, după cum şi Ioan şi-a învăŃat ucenicii."
2 Iată deci ce rugăciune i-a învăŃat el: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! SfinŃească-se numele tău!
Vie împărăŃia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
3 Pâinea noastră cea de toate zilele - dă-ne-o nouă în fiecare zi
4 şi ne iartă nouă păcatele noastre fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator. Şi nu ne duce în
ispită, ci ne izbăveşte de cel rău."
5 Apoi, învăŃându-i în continuare despre rugăciune, le spuse: "Să presupunem că te-ai duce la
miezul nopŃii la un prieten acasă cu gând să împrumuŃi trei pâini. I-ai striga aşa:
6 `Tocmai acum a picat un prieten de-al meu, şi n-am ce-i da de mâncare.´
7 El Ńi-ar răspunde din odaia de culcare: `Te rog nu-mi cere să mă scol acum. Uşa e încuiată
noaptea şi toŃi suntem în pat. Pur şi simplu n-am cum să te ajut de data aceasta.´
8 Dar eu am să vă spun următorul lucru: deşi nu va face aşa ceva în calitate de prieten, dacă
continui să baŃi suficient de mult timp, el se va scula şi-Ńi va da tot ce doreşti - numai din cauza
insistentelor tale.
9 Tot aşa e şi cu rugăciunea - cereŃi mereu şi veŃi primi mereu; căutaŃi mereu şi veŃi găsi mereu!
BateŃi şi uşa vi se va deschide.
10 Oricine cere primeşte; şi toŃi cei ce caută vor găsi; oricui bate, i se va deschide uşa.
11 Voi, bărbaŃi care sunteŃi părinŃi - dacă vă cere fiul pâine, îi daŃi oare o piatră? Dacă vă cere
peşte, îi veŃi da un şarpe?
12 Dacă cere un ou, îi daŃi un scorpion? Fireşte că nu!
13 Şi dacă până şi nişte păcătoşi ca voi dau copiilor ce au nevoie, nu vă daŃi seama că Tatăl
vostru va face cel puŃin pe atâta, şi va da Duhul Sfânt celor care i-l cer?"
14 Odată, când a izgonit Isus un demon dintr-un om care nu putea vorbi, omul şi-a recăpătat
glasul. MulŃimea era extaziată,
15 dar unii ziceau: "Nu e de mirare că-i poate izgoni . El îşi trage puterea de la Satana, regele
demonilor!"
16 AlŃii i-au cerut să facă să se întâmple ceva deosebit în văzduh prin care să se adeverească
afirmaŃia sa că este Mesia.
17 El le cunoştea gândurile fiecăruia dintre ei, de aceea, a zis: "Orice regat în care domneşte
războiul civil e sortit pieirii; tot aşa este şi în casa în care predomină discuŃiile contradictorii şi
certurile.
18 Prin urmare, dacă ar fi adevărat ce aŃi afirmat voi, anume că Satana luptă cu sine, învestindu-
mă pe mine cu puterea de a izgoni demoni, cum se face că regatul lui supravieŃuieşte?
19 Şi dacă mie îmi dă putere Satana, discipolilor voştri cine le-o dă? Fiindcă şi ei izgonesc
demoni! CredeŃi că e dovadă a faptului că sunt posedaŃi de Satana? Pe ei să-i întrebaŃi dacă aveŃi
dreptate!
20 Dar dacă eu izgonesc demonii prin puterea lui Dumnezeu, faptul demonstrează că ÎmpărăŃia
lui Dumnezeu a sosit.
21 Căci atunci când Satana, înarmat până-n dinŃi, îşi păzeşte palatul, acesta e în siguranŃă -
22 până când, cineva mai puternic şi mai bine înarmat îl atacă şi-l învinge, deposedându-l de
arme şi luându-i avuŃiile.
23 Oricine nu e pentru mine este împotriva mea; dacă nu mă ajută pe mine, aduce prejudicii
cauzei mele.
24 Când este aruncat un demon afară dintr-un om, se duce în locuri pustii, căutând odihnă; dar
negăsind-o, se întoarce în persoana din care a ieşit
25 şi constată că fosta sa locuinŃă e măturată peste tot şi curată.
26 Atunci se duce şi mai ia cu el şapte demoni, şi mai răi decât el, şi intră cu toŃii în om. Astfel,
bietul om e într-o stare de şapte ori mai rea decât înainte."
27 Pe când vorbea astfel, o femeie din mulŃime strigă: "S-o binecuvânteze Dumnezeu pe mama ta
şi pântecele din care ai ieşit, şi pieptul la care ai supt."
28 El i-a răspuns: "Da, însă şi mai binecuvântaŃi sunt toŃi aceia care aud Cuvântul lui Dumnezeu
şi-l pun în practică."
29 În timp ce mulŃimea se îmbulzea către el din toate părŃile, el le Ńinu următoarea predică:
"Trăim în vremuri rele, cu oameni răi. Ei cer la nesfârşit să se întâmple ceva ciudat pe ceruri spre
a dovedi că sunt Mesia însă singura dovadă care le-o voi da este o minune asemănătoare cu cea a
lui Iona,
30 ale cărui întâmplări au demonstrat locuitorilor din Ninive că Dumnezeu l-a trimis la aceşti
oameni.
31 În ziua judecăŃii se va ridica regina din Seba şi va acuza generaŃia de astăzi, deoarece ea
străbătuse cale lungă şi anevoioasă ca să audă înŃelepciunea lui Solomon dar aici e unul cu mult
mai mare decât Solomon şi nu prea mulŃi îl iau în seamă.
32 "Ba se vor scula şi ninivenii să osândească naŃiunea aceasta, fiindcă ei s-au pocăit în urma
predicii lui Iona; or, aici e unul cu mult mai mare decât Iona dar naŃiunea aceasta nu vrea să
asculte.
33 Nimeni nu aprinde o lampă ca s-o ascundă de privirile oamenilor. Dimpotrivă, o va pune
undeva la vedere ca să ofere lumină tuturor acelora care intră în cameră.
34 Ochiul îŃi luminează întreaga fiinŃă lăuntrică. Un ochi curat permite luminii să-Ńi intre în suflet.
Pe când, un ochi plin de pofte împiedică lumina să pătrundă şi te lasă să te pierzi în beznă.
35 Aşadar, vegheaŃi cu băgare de seamă ca nu cumva să fie ascunsă lumina soarelui.
36 Dacă lăuntrul tău e inundat de lumină, nemaiexistând nici un ungher întunecos, atunci şi
exteriorul va radia ca şi când te-ai afla în bătaia unui far."
37 Pe când vorbea, unul din farisei l-a invitat la masă. Sosind la om acasă, Isus s-a aşezat la masă
fără să îndeplinească ceremonialul de spălare cerut de datina evreiască.
38 Tare s-a mai mirat gazda când a observat aceasta.
39 Atunci Isus i-a zis: "Voi fariseii vă spălaŃi pe dinafară, dar pe dinăuntru tot murdari rămâneŃi -
plini de lăcomie şi răutate.
40 "Proştilor! Oare nu le-a făcut Dumnezeu pe amândouă, şi partea dinăuntru, şi partea dinafară?
41 Cea mai bună demonstraŃie a curăŃiei o constituie generozitatea.
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi, deşi aveŃi grijă să dijmuiŃi până şi cea mai mică fărâmă din
venitul vostru, uitaŃi cu totul de justiŃia şi dragostea lui Dumnezeu. Da, trebuie să daŃi zeciuială,
dar nu trebuie să lăsaŃi nefăcute celelale lucruri.
43 Vai de voi, farisei! Căci tare vă mai plac vouă locurile de cinste în sinagogi şi salutul
reverenŃios al tuturor oamenilor, când treceŃi prin piaŃă!
44 Da, vă aşteaptă o judecată groaznică. Pentru că voi sunteŃi ca un mormânt ascuns pe câmp. Nu
ştiu trecătorii ce putreziciune zace pe unde merg."
45 "Domnule," spuse un specialist în probleme de drept bisericesc, care era şi el de faŃă,
"dumneavoastră aŃi adus insulte şi profesiei mele prin cele spuse adineaori."
46 "Indiscutabil că şi pe voi vă aşteaptă aceleaşi orori!" spuse Isus. "Căci voi striviŃi pe bieŃii
oameni sub povara unor pretenŃii religioase cu neputinŃă de îndeplinit - pretenŃii pe care voi nici
măcar nu vă gândiŃi să le satisfaceŃi.
47 Vai de voi! Fiindcă voi procedaŃi întocmai ca strămoşii voştri din vechime care-i ucideau pe
profeŃi.
48 Ucigaşilor! Voi aprobaŃi faptele părinŃilor voştri, considerându-le drepte - în fond şi voi aŃi
procedat la fel.
49 Iată ce spune Dumnezeu despre voi: `Vă voi trimite profeŃi şi apostoli dar voi pe unii îi veŃi
ucide iar pe ceilalŃi îi veŃi pune pe fugă.´
50 "Şi voi, cei din generaŃia actuală, veŃi fi făcuŃi răspunzători de moartea tuturor slujitorilor lui
Dumnezeu, de la întemeierea lumii -
51 începând cu asasinarea lui Abel şi terminând cu cea a lui Zaharia, care a pierit între altar şi
sanctuar. Nu încape îndoială că asupra voastră va cădea acuzaŃia.
52 Vai de voi, specialişti în religie! Căci voi ascundeŃi adevărul de oameni. Voi înşivă nu vreŃi să-
l acceptaŃi şi, pe deasupra, mai le luaŃi şi altora şansa de a crede în el."
53 Fariseii şi specialiştii în probleme juridice s-au aprins foc de mânie şi, începând din acel
moment, îl atacară înverşunaŃi cu o ploaie de întrebări,
54 doar-doar îl vor prinde-n cursă cu vreo vorbă care să le dea dreptul să-l aresteze.

Luca 12

1 Între timp, când s-a adunat o mulŃime de zeci de mii, încât se călcau în picioare unii pe alŃii, el
se îndreptă spre ucenici şi le vorbi lor mai întâi: "FeriŃi-vă de aluatul fariseilor, care este
făŃărnicie. O asemenea ipocrizie nu va putea fi ascunsă la nesfârşit.
2 Până la urmă se va vedea ca drojdia în aluat.
3 Tot ce-au spus ei la întuneric se va auzi la lumină şi tot ce-aŃi rostit voi în şoaptă la adăpostul
odăilor tainice se va vesti de pe acoperişul caselor, ca să audă toŃi!
4 IubiŃi prieteni, nu vă temeŃi de oamenii aceştia care doresc să vă ucidă. Ei nu pot ucide decât
trupul; asupra sufletului vostru nu au nici o putere.
5 Dar am să vă spun eu de cine să vă temeŃi: temeŃi-vă de Dumnezeu care poate ucide şi arunca
apoi în iad.
6 Cât costă cinci vrăbii? Vreo doi, trei lei? În orice caz, nu mai mult de atâta. Totuşi Dumnezeu
nu uită pe absolut nici una din ele.
7 Şi el ştie până şi câŃi peri aveŃi în cap! Niciodată să nu vă temeŃi, căci voi îi sunteŃi cu mult mai
de preŃ decât un stol întreg de vrăbii.
8 Iar eu vă asigur de următorul lucru: anume că eu, Fiul omului, vă voi onora în public în
prezenŃa îngerilor lui Dumnezeu, dacă şi voi mă veŃi recunoaşte în public aici pe pământ ca
prietenul vostru.
9 Dar mă voi lepăda înaintea îngerilor de aceia care se leapădă de mine în mijlocul oamenilor.
10 Totuşi până şi cei care vorbesc împotriva mea pot fi iertaŃi - pe când cei care vorbesc
împotriva Duhului Sfânt nu vor fi iertaŃi niciodată.
11 Iar când veŃi fi aduşi la judecată înaintea dregătorilor evrei şi a autorităŃilor în sinagogi, să nu
vă îngrijoraŃi cu privire la ce veŃi spune în apărarea voastră,
12 căci Duhul Sfânt vă va da cuvintele potrivite chiar atunci."
13 Atunci, cineva din mulŃime îi strigă: "Domnule, vă rog să spuneŃi fratelui meu să împartă
moşia tatălui meu cu mine."
14 Dar Isus îi răspunse: "Omule, cine m-a făcut pe mine judecător să mă pronunŃ în asemenea
chestiuni!
15 AtenŃie! ia seama ca nu cumva să ajungi să doreşti întotdeauna lucruri pe care nu le ai."
16 Apoi dădu un exemplu: "Un om bogat avea un pământ fertil, care-i aducea recolte
îmbelşugate.
17 De fapt, hambarele sale erau pline până la refuz - într-atâta de nu mai reuşea să adune în ele
totul. Se gândi el ce se gândi
18 şi-n cele din urmă exclamă: `A, ştiu ce-am să fac - am să le dărâm pe cele vechi şi am să-mi
construiesc altele mai mari. Atunci voi avea destul loc.´
19 Şi voi zice sufletului meu: `Acu-i de trăit; ai adunat aici să-Ńi ajungă pentru nu ştiu câŃi ani.
De-acum să te Ńii trai uşor - mănâncă, bea şi veseleşte-te!´
20 Dar Dumnezeu i-a zis: `Nebunule! La noapte vei muri şi cine va avea parte de tot ce-ai
agonisit tu?´
21 Da, nebun este orice om care-şi strânge bogăŃii pe pământ, dar nu în cer"
22 Apoi, întorcându-se către ucenici, spuse: "Nu vă îngrijoraŃi gândindu-vă dacă aveŃi destul de
mâncat sau cu ce vă îmbrăca.
23 Căci viaŃa constă din alte lucruri, mult mai importante decât hrana şi îmbrăcămintea.
24 PriviŃi corbii: ei nu seamănă şi nu seceră, nici nu au hambare pentru provizii de hrană şi, cu
toate acestea, se descurcă admirabil - căci Dumnezeu este cel care-i hrăneşte. Or, voi îi sunteŃi cu
mult mai de preŃ decât toate păsările!
25 În plus, ce rost are să vă îngrijoraŃi? La ce bun să vă necăjiŃi? Se va adăuga oare măcar o
singură zi la viaŃa voastră prin aceasta? Fireşte că nu.
26 Şi dacă îngrijorarea nu poate realiza nici măcar un lucru atât de mic, ce rost mai are să vă
îngrijoraŃi pentru lucruri mai mari?
27 PriviŃi cum cresc crinii: nici nu torc, nici nu Ńes, totuşi vă spun: Nici Solomon, în toată slava
lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din aceştia.
28 Iar dacă Dumnezeu asigură îmbrăcămintea unor flori care astăzi sunt, mâine au dispărut, nu vă
gândiŃi atunci, îndoielnici ce sunteŃi, că şi vouă vă va asigura îmbrăcămintea?
29 Nici pentru hrană să nu vă faceŃi griji - gândindu-vă ce-o să mâncaŃi şi ce-o să beŃi; nu lăsaŃi
ca acestea să vă aducă nelinişte.
30 Toată omenirea se zbate pentru o bucată de pâine, dar Tatăl vostru ceresc vă cunoaşte nevoile
fiecărei zile.
31 El vă va da întotdeauna tot ce vă lipseşte de pe o zi pe alta, dacă şi voi veŃi face din ÎmpărăŃia
lui Dumnezeu preocuparea voastră de căpetenie.
32 Deci nu te teme, turmă mică. Fiindcă Tatălui tău îi face o mare plăcere să-Ńi dăruiască
ÎmpărăŃia.
33 VindeŃi tot ce aveŃi şi daŃi celor nevoiaşi. Aceasta va face să crească pungile voastre din
ceruri! Or, pungile din cer nu au petece nici găuri în ele. Comorile voastre de acolo nu vor
dispare niciodată; nici hoŃ nu le poate fura; nici o molie nu le poate distruge.
34 Oriunde este comoara voastră, acolo vor fi inima şi gândurile voastre.
35 FiŃi gata - complet îmbrăcaŃi şi pregătiŃi -
36 pentru întoarcerea Domnului vostru de la ospăŃul de nuntă. Atunci veŃi fi în stare să-i
deschideŃi uşa şi să-l poftiŃi înăuntru, în clipa în care soseşte şi bate la uşă.
37 Mare va fi bucuria acelor care sunt gata şi-l aşteaptă să se întoarcă. El însuşi îi va aşeza la
masă, se va îmbrăca în haine de ospătar, şi-i va servi, în timp ce ei vor sta aşezaŃi şi vor mânca.
38 S-ar putea ca el să vină la ora nouă seara - sau chiar la miezul nopŃii. Dar indiferent când va
veni, slujitorii lui care sunt gata vor avea parte de bucurie.
39 ToŃi ar fi gata pentru el numai dacă ar şti ora exactă a înapoierii - întocmai cum ar fi gata
pentru un hoŃ dacă ar şti când vine.
40 Aşadar, fiŃi gata tot timpul. Căci eu, Fiul omului, voi veni când nimeni nu se aşteaptă.
41 Petru întrebă: "Doamne, numai nouă ne vorbeşti sau tuturor?"
42 Şi Domnul îi răspunse: "Eu vorbesc oricărui om credincios şi cumpătat căruia stăpânul îi
acordă răspunderea de a-i hrăni pe ceilalŃi slujitori.
43 Dacă se întoarce stăpânul său şi constată că s-a achitat cum trebuie de sarcină, atunci va exista
o răsplată -
44 stăpânul său îi va da în grijă tot avutul lui.
45 Dar dacă omul începe să gândească în felul următor: `Domnul meu nu se va întoarce prea
curând´ şi începe să-i biciuiască pe bărbaŃii şi femeile pe care se cuvenea să-i ocrotească şi să
piardă timpul în chefuri şi beŃii -
46 ei bine, atunci stăpânul său se va întoarce fără veste şi-l va îndepărta din postul de încredere,
trimiŃându-l la un loc cu cei infideli.
47 Va fi pedepsit aspru, fiindcă, deşi îşi cunoştea datoria, a refuzat să şi-o îndeplinească.
48 În vreme ce, cel ce nu este conştient de faptul că procedează greşit va avea parte de o
pedeapsă uşoară. Se cere mult de la cei cărora li se dă mult, întrucât răspunderea lor este mai
mare."
49 Eu am venit să aduc foc pe pământ; ah, şi dacă mi-ar fi îndeplinită odată misiunea!
50 Groaznic botez mă aşteaptă şi cât de îngrădit sunt până la înfăptuirea lui.
51 CredeŃi c-am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum! Ci, mai degrabă, dezbinarea.
52 De acum înainte familii întregi se vor scinda - trei pentru mine, doi împotrivă - sau poate
invers.
53 Un tată va lua o anume hotărâre faŃă de mine iar fiul său alta; mama şi fiica vor avea
neînŃelegeri; şi hotărârea unei soacre respectate va fi nesocotită de nora sa."
54 Apoi se întoarse spre mulŃime şi spuse: "Când vedeŃi că se adună norii la apus, ziceŃi: `Are să
vină o ploaie´. Şi aveŃi dreptate.
55 Când suflă vântul de miazăzi ziceŃi: `Astăzi va fi arşiŃă mare´.
56 IpocriŃilor! TălmăciŃi cerul destul de bine dar refuzaŃi să luaŃi seama la toate avertismentele
din jurul vostru care vă înştiinŃează despre criza ce stă să se abată asupra voastră.
57 De ce nu vreŃi să vedeŃi singuri ce este bine?
58 Dacă-Ńi întâlneşti pârâşul în drum spre tribunal, încearcă să rezolvi cu el litigiul înainte de a
ajunge în faŃa judecătorului, altminteri el te va condamna la închisoare.
59 Fiindcă atunci nu vei mai fi liber până când nu vei plăti absolut totul, până la ultimul bănuŃ."

Luca 13

1 Cam în vremea aceasta, i s-a adus la cunoştinŃă că Pilat măcelărise nişte evrei din Galileea în
timp ce aceştia aduceau jertfe la templul din Ierusalim.
2 "CredeŃi cumva că erau mai păcătoşi decât alŃi oameni din Galileea?", întrebă el. "Oare de
aceea au suferit?
3 Deloc! Nu vă daŃi seama că şi voi veŃi pieri dacă nu vă lăsaŃi de căile voastre rele şi nu vă
întoarceŃi la Dumnezeu?
4 Dar cei optsprezece oameni care au murit când s-a prăbuşit turnul din Siloam peste ei? Erau ei
oare cei mai păcătoşi din Ierusalim?
5 Deloc! Şi voi veŃi pieri dacă nu vă pocăiŃi."
6 Apoi dădu un exemplu: "Un om a sădit un smochin în grădina sa şi a venit de nenumărate ori să
vadă dacă va putea găsi vreo roadă dar de fiecare dată rămânea dezamăgit.
7 În cele din urmă i-a spus grădinarului să-l taie. `Trei ani am aşteptat şi nu mi-a dat măcar o
smochină!´ zise el. `De ce să ne mai batem capul cu el? Şi aşa ocupă degeaba un loc pe care l-am
putea folosi altfel.´
8 Mai acordă-i o şansă, răspunse grădinarul. Lasă-l încă un an şi am să mă ocup de el în mod
special.
9 Dacă obŃinem smochine la anu, bine; dacă nu, am să-l tai."
10 Într-o zi de Sabat, pe când învăŃa pe oameni în sinagogă,
11 a văzut o femeie infirmă, care de optsprezece ani era gârbovă şi nu se putea îndrepta.
12 Chemând-o la el, Isus îi spuse: "Femeie, eşti vindecată de boala ta!"
13 O atinse şi pe dată ea se îndreptă de spate. Cum îi mai mulŃumi ea lui Dumnezeu şi cum îl mai
slăvi!
14 Dar conducătorul evreu al sinagogii din localitate era foarte indignat de faptul că Isus a
vindecat-o într-o zi de Sabat. "Şase zile din săptămână sunt pentru lucru", strigă el mulŃimii.
"Acelea sunt zilele de venit la vindecare, nu în ziua de Sabat!"
15 Domnul însă îi răspunse: "Ipocritule! Şi tu lucrezi de Sabat. Oare nu-Ńi dezlegi vita din grajd în
Sabat ca s-o adăpi?
16 Şi greşesc eu, doar pentru că e Sabat, când eliberez această evreică de cei optsprezece ani de
robie ai Satanei?"
17 Spusele acestea îi făcură de ruşine pe duşmanii săi. Şi tot poporul se bucură de faptele sale
minunate.
18 Apoi începu să-i înveŃe iarăşi despre ÎmpărăŃia lui Dumnezeu: "Cum este ÎmpărăŃia? Întrebă
el. Prin ce o pot ilustra?
19 Este ca o sămânŃă minusculă de muştar, sădită într-o grădină; curând ea creşte şi se face o tufă
înaltă, în ale cărei ramuri vin să locuiască păsările .
20 Este ca drojdia frământată până ce devine aluat,
21 al cărei efect nu-l vezi decât atunci când aluatul a crescut."
22 El mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, învăŃându-i pe oameni pe unde trecea, înaintând
mereu spre Ierusalim.
23 Cineva l-a întrebat: "Numai câŃiva vor fi mântuiŃi?" Şi el răspunse:
24 "Uşa care dă spre cer este îngustă. MunciŃi din răsputeri să intraŃi pe ea, fiindcă adevărul e că
mulŃi vor încerca să intre,
25 dar odată ce stăpânul casei a încuiat uşa va fi prea târziu. Atunci dacă veŃi sta afară şi veŃi
bate, rugându-vă: `Doamne, deschide-ne uşa´, el vă va răspunde: `Nu vă cunosc!´"
26 `Dar am stat la masă cu tine şi ne-ai învăŃat pe străzile noastre´, veŃi zice voi.
27 Şi el vă va răspunde: `Vă spun că nu vă cunosc. Nu puteŃi intra aici, aşa vinovaŃi cum sunteŃi.
PlecaŃi!´"
28 Şi va fi plâns mare şi scrâşnet de dinŃi când, stând afară, îi veŃi vedea pe Avraam, Isaac şi
Iacob, şi pe toŃi profeŃii în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu -
29 căci vor veni oameni din toată lumea să-şi ocupe locurile acolo.
30 NotaŃi bine acest lucru: unii care sunt dispreŃuiŃi acum vor fi mult onoraŃi atunci; iar unii care
se bucură de mare consideraŃie în prezent vor fi cei mai neînsemnaŃi atunci."
31 La câteva minute după aceea, nişte farisei i-au zis: "Du-te de aici dacă Ńii la viaŃă, căci regele
Irod este pe urmele tale!"
32 Isus răspunse: "DuceŃi-vă şi spuneŃi-i vulpii aceleia că voi continua să izgonesc demoni şi să
fac minuni de vindecare astăzi şi mâine; iar a treia zi voi ajunge la destinaŃie.
33 Da, astăzi, mâine şi poimâine! Căci nu s-ar cuveni ca un profet al lui Dumnezeu să fie ucis
altundeva decât în Ierusalim!
34 "O, Ierusalime, Ierusalime! Cetatea care ucide profeŃii! Oraşul care îi omoară cu pietre pe cei
ce îi sunt trimişi în ajutor! De câte ori nu am vrut să-Ńi adun copiii la un loc cum îşi strlnge o
cloşcă puii sub aripi, dar nu m-ai lăsat.
35 Iar acum... o, acum casa îŃi este pustie. Şi nu mă vei mai vedea până când vei zice: `Bun venit
celui ce vine în numele Domnului!´

Luca 14

1 Într-o zi de Sabat, pe când se afla în casa unui membru al consiliului evreiesc,

2 fariseii îl pândeau ca să vadă dacă-l va vindeca pe un om de acolo ce suferea îngrozitor de
hidropizie.
3 Isus le spuse fariseilor şi specialiştilor în drept care stăteau împrejur: "Ei, ce ziceŃi, e drept după
lege să vindeci un om în Sabat sau nu?
4 Iar când ei refuzară să-i răspundă, Isus îl luă pe bolnav de mână, îl vindecă şi-i spuse să plece.
5 Apoi se întoarse către ei: "Care dintre voi nu lucrează în ziua de Sabat?", întrebă el. "Dacă vă
cade vita într-o groapă, oare nu săriŃi să o scoateŃi afară?"
6 Nici de data aceasta ei nu avură ce să-i răspundă.
7 Când observă el că toŃi cei care veneau la masă se căzneau să stea cât mai aproape de capul
mesei, îi sfătui astfel:
8 "Dacă eşti invitat la un ospăŃ de nuntă, nu te lupta să capeŃi întotdeauna cel mai bun loc. Fiindcă
dacă se iveşte unul mai respectat decât tine,
9 gazda îl va aduce la locul tău şi-Ńi va spune: `Dă-i voi dânsului să stea în locul tău.´ Iar tu,
roşind, va trebui să ocupi unul din locurile rămase libere în altă parte a mesei.
10 Mai degrabă, procedează astfel: aşează-te în locul cel mai de pe urmă şi, când te va vedea
gazda, va veni şi-Ńi va spune: `Prietene, avem un loc mai bun pentru tine!´ Astfel, vei fi onorat în
faŃa tuturor oaspeŃilor.
11 Căci oricine caută să se onoreze singur va fi umilit; iar cel ce este umil va fi o-norat."
12 Apoi se întoarse către gazdă. "Când dai o masă", spuse el, "să nu inviŃi prieteni, fraŃi, rude şi
vecini bogaŃi. Căci ei îŃi vor întoarce invitaŃia.
13 Invitâ-i, în schimb, pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi.
14 Atunci, la învierea celor evlavioşi, Dumnezeu te va răsplăti fiindcă ai invitat din aceia care nu
te pot recompensa."
15 Auzind acestea, un om care stătea la masă cu Isus exclamă: "Ce mare privilegiu va fi să intri
în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!"
16 Isus răspunse printr-o pildă: "Un om a pregătit un mare ospăŃ şi a făcut o sumedenie de
invitaŃii.
17 Când totul era gata, şi-a trimis servitorul să treacă pe la oaspeŃi şi să-i anunŃe că a sosit timpul
să vină.
18 Dar ei începură să se scuze. Unul zise că tocmai a cumpărat un ogor şi doreşte să-l vadă, deci
să-l ierte că nu poate veni.
19 Un altul spuse că a cumpărat de curând cinci perechi de boi şi vrea să-i încerce.
20 Un altul tocmai se căsătorise şi nu putea veni din această cauză.
21 Servitorul se întoarse şi aduse la cunoştinŃa stăpânului tot ce-a spus fiecare. Stăpânul său se
înfurie şi-i spuse să iasă degrabă pe străzile şi uliŃele oraşului şi să invite cerşetorii, schilozii,
şchiopii şi orbii.
22 Dar şi după aceasta tot mai rămaseră locuri libere.
23 `Ei, atunci ieşi la hotar şi cutreieră drumurile de Ńară, îndemnând pe oricine îŃi iese în cale să
vină, numai să se umple casa.
24 Fiindcă nici unul din cei pe care i-am invitat în primul rând, nu va gusta nici măcar un strop
din tot ce le pregătisem.´"
25 MulŃimi mari de oameni mergeau după Isus. El se întoarse spre ei şi le vorbi aşa:
26 "Oricine doreşte să fie ucenicul meu trebuie să mă iubească mult mai mult decât îşi iubeşte
propriul tată şi propria mamă, soŃia, copiii, fraŃii sau surorile sale - ba mai mult chiar decât
propria viaŃă - altminteri nu poate fi ucenicul meu.
27 Şi nimeni nu poate fi ucenicul meu dacă nu-şi poartă crucea şi nu mă urmează.
28 Dar să nu porniŃi înainte de a cântări preŃul. Căci cine începe să construiască o clădire fără să
alcătuiască mai întâi un deviz de cheltuieli şi să verifice dacă are suficiente fonduri pentru
efectuarea tuturor plăŃilor?
29 Altminteri, e posibil să nici nu termine bine cu fundaŃia şi să constate că nu mai are bani. Cum
vor mai râde toŃi de el atunci!
30 `Îl vezi pe omul acela?´, îşi vor bate ei joc. `A început casa aceea, dar i s-au terminat banii
înainte de a ajunge la capăt cu construcŃia!´
31 Sau, cărui rege i-ar trece prin cap să meargă la război fără să Ńină mai întâi sfat cu consilierii
săi şi să discute dacă armata sa de zece mii de oameni e suficient de puternică pentru a învinge pe
cei douăzeci de mii de oşteni care se îndreaptă împotriva sa?
32 Dacă se ajunge la o hotărâre negativă, atunci, cât sunt încă trupele inamice departe, va trimite
o delegaŃie de armistiŃiu, care să discute condiŃiile de pace.
33 Astfel, nimeni nu poate deveni ucenicul meu dacă nu se opreşte întâi să-şi cântărească
bunăstarea - şi apoi să renunŃe la totul de dragul meu!
34 De ce folos mai e sarea care şi-a pierdut gustul?
35 Sarea lipsită de gust nu mai este bună de nimic - nici măcar ca îngrăşământ. Este total lipsită
de valoare şi trebuie aruncată. AscultaŃi cu atenŃie, dacă vreŃi să înŃelegeŃi tâlcul celor spuse de
mine."

Luca 15

1 Adesea veneau la Isus să-i asculte predicile perceptori necinstiŃi, precum şi alŃi păcătoşi notorii.
2 Dar acest fapt i-a atras nemulŃumiri din partea conducătorilor religioşi evrei şi a teologilor,
pentru că se asocia cu oameni atât de josnici - ba mai şi mânca împreună cu ei!
3 Drept urmare, Isus a povestit următoarea istorioară:
4 "Dacă aŃi avea o sută de oi şi una singură din ele s-ar rătăci, pierzându-se în pustiu, nu le-aŃi
lăsa pe celelalte nouăzeci şi nouă, pornind în căutarea celei pierdute până ce aŃi găsi-o?
5 Şi când aŃi da de ea, n-aŃi lua-o pe umeri, plini de bucurie, ducând-o acasă?
6 Şi apoi, n-aŃi chema oare prietenii şi vecinii să se bucure împreună cu voi de faptul că s-a găsit
oaia pierdută?
7 Ei bine, în acelaşi fel se va bucura cerul mai mult de un singur păcătos pierdut, care se întoarce
la Dumnezeu, decât de alŃi nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit!
8 Sau să luăm altă împrejurare: O femeie are zece monede de argint foarte scumpe şi pierde una
din ele. Oare nu va aprinde lumina şi va scotoci fiecare ungher al casei, măturând prin toate
crăpăturile până ce o va găsi?
9 Şi atunci nu-şi va chema prietenii şi vecinii să se bucure împreună cu ea?
10 În acelaşi fel, este mare bucurie între îngerii lui Dumnezeu când un păcătos se pocăieşte."
Pentru a ilustra şi mai bine miezul celor spuse, le-a mai dat şi această parabolă:
11 "Un om avea doi fii.
12 Când cel mai mic i-a zis tatălui: `Te rog să-mi dai acum partea ce mi se cuvine din a-verea ta,
fiindcă nu mai vreau să aştept până mori´, tatăl lui s-a învoit să împartă averea celor doi fii ai săi.
13 Câteva zile mai târziu, fiul cel tânăr şi-a făcut bagajele şi a plecat într-o Ńară îndepărtată, unde
şi-a risipit banii la chefuri şi cu femeile stricate.
14 Cam pe când i s-au terminat banii, o mare foamete s-a abătut asupra întregii Ńări şi astfel el a
început să rabde foame.
15 A reuşit să-l înduplece pe un agricultor de pe-acolo să-l angajeze paznic la porci.
16 Tânărul nostru era atât de înfometat încât până şi roşcovele care se dădeau porcilor i se păreau
mai bune de mâncat. Lui însă nu i se dădeau nici măcar acestea.
17 Când, în cele din urmă, şi-a venit în fire, şi-a zis: `Acasă la tata până şi argaŃii au tot ce le
trebuie, ba încă le mai şi rămâne, şi uite că eu mor aici de foame!
18 Mă voi duce acasă la tatăl meu şi-i voi zice: "Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva
ta
19 şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Te rog primeşte-mă ca pe unul din argaŃii tăi."´
20 Aşadar s-a întors acasă la tatăl său. Şi, pe când era el încă departe, tatăl său l-a văzut venind şi
i s-a umplut inima de milă şi de dragoste; a alergat, l-a îmbrăŃişat şi l-a sărutat.
21 Fiul său i-a zis: `Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sunt vrednic să
mă numesc fiul tău.´
22 Dar tatăl său a poruncit slugilor: `AduceŃi, repede, haina cea mai frumoasă din casă şi
îmbrăcaŃi-l cu ea. Şi puneŃi-i în deget inelul cu pietre scumpe şi încălŃăminte în picioare.
23 TăiaŃi apoi vieŃui ce-l Ńineam pentru îngrăşat, căci trebuie să sărbătorim evenimentul printr-un
ospăŃ.
24 Fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat. Era pierdut şi acum a fost găsit.´ Şi a început
petrecerea.
25 În acest timp, fiul cel mare era la muncă pe ogor. Când s-a întors acasă, a auzit muzica din
casă
26 şi l-a întrebat pe unul din servitori ce se întâmplă.
27 `S-a întors fratele tău - i s-a spus - şi tatăl tău a tăiat viŃelul pe care-l Ńineam la îngrăşat şi a dat
un mare ospăŃ, pentru a sărbători întoarcerea lui acasă.´
28 Atunci, fratele cel mare s-a supărat foarte tare şi n-a mai vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieşit
afară şi l-a rugat stăruitor să vină înăuntru,
29 însă el a răspuns: `De atâŃia ani am trudit pentru tine şi niciodată nu Ńi-am ieşit din vorbă; şi-n
tot acest timp o dată nu mi-ai dat şi mie măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei.
30 Iar acum, când se întoarce fiul ăsta al tău, după ce şi-a risipit banii cu femeile, tu serbezi
evenimentul, tăind pentru el viŃelul cel mai gras pe care-l avem pe lângăcasă?!´
31 `Ascultă-mă, dragul meu, îi zise tatăl său, noi doi suntem una şi tot ce am eu e şi al tău.
32 Dar se cuvenea să-l serbăm pe fratele tău, pentru că el era ca mort pentru noi, însă acum a
înviat; era pierdut însă l-am regăsit.´"

Luca 16

1 Isus le-a spus ucenicilor o întâmplare: "Un om bogat a angajat un contabil să Ńină evidenŃa
socotelilor sale, dar în curând s-a răspândit zvonul că acest contabil n-ar fi tocmai cinstit şi
corect.
2 Prin urmare, stăpânul îl chemă la el şi-i zise: `Ce-am auzit, că ai ajuns să mă furi, nu-i aşa?
Încheie-Ńi îndată situaŃia şi pleacă!´
3 Ce şi-a zis contabilul în sinea lui? `Acum ce-am să mă fac, deoarece stăpânul mă dă afară din
servici. Or, eu n-am putere să mă duc la săpat de şanŃuri iar de cerşit sunt prea mândru s-o fac.
4 Ştiu eu însă ce e de făcut! Şi, unde mai pui că, în felul acesta, o să am şi o mulŃime de prieteni
când voi pleca de aici!´
5 Astfel, invită pe fiecare datornic al patronului să vină pentru ca să discute situaŃia, îl întrebă pe
primul: `Tu cât îi datorezi?´
6 `Eu îi sunt datori cu 3.400 de litri de ulei de măsline,´ răspunse omul. `Uite, aici e contractul pe
care l-ai semnat,´ îi răspunse contabilul. `Rupe-l şi completează altul pentru jumătate din cât
datorai!´
7 `Dar tu cât îi datorezi?´ îl întrebă el pe următorul. `Treizeci şi cinci de tone de grâu,´ răspunse
acesta. `Atunci, spuse contabilul, ia nota şi înlocuieşte-o cu una de douăzeci şi opt de tone!´
8 Bogatul a fost nevoit să-l admire pe hoŃ pentru şiretenia sa. Şi nu e un secret că oamenii acestei
lumi sunt mai deştepŃi la necinste decât cei evlavioşi.
9 Dar oare pot eu să vă învăŃ pe voi să vă purtaŃi astfel, câştigând prietenia cuiva prin
înşelăciune? Oare vă va asigura acest lucru intrarea în căminul vostru veşnic din cer?
10 Nicidecum! Căci dacă nu sunteŃi cinstiŃi în chestiuni mărunte, nu veŃi fi nici în cele mari. Dacă
înşelaŃi, fie şi numai un pic, nu veŃi mai putea fi cinstiŃi când vi se vor încredinŃa răspunderi mai
mari.
11 Iar dacă nu sunteŃi vrednici de încredere când e vorba de afaceri pă-mânteşti, cine vă va mai
încredinŃa bogăŃiile cerului?
12 Şi dacă nu sunteŃi corecŃi cu banii altora, de ce vi s-ar mai încredinŃa banii proprii?
13 Fiindcă, nici voi, nici alŃii nu pot sluji la doi stăpâni. Fie că-l veŃi urî pe unul şi-i veŃi arăta
loialitate celuilalt, fie invers - vă veŃi entuziasma pentru unul şi-l veŃi dispreŃui pe celălalt. Nu
puteŃi sluji şi lui Dumnezeu, şi banului. Mamonei
14 Fariseii, care, evident, Ńineau mai mult la bani, luară în râs toate acestea.
15 Apoi le vorbi aşa: "Voi purtaŃi pe chip o expresie nobilă, de mare pioşenie, când sunteŃi în
public, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile rele. Prefăcătoria voastră vă aduce cinste din partea
oamenilor, dar în faŃa lui Dumnezeu ea este o mârşăvie.
16 Până ce a început Ioan Botezătorul să predice, legile lui Moise şi mesajele profeŃilor vă
serveau drept călăuză. Dar Ioan a adus Vestea Bună, potrivit căreia ÎmpărăŃia lui Dumnezeu va
veni în curând. Şi acum, mulŃimi înflăcărate se îngrămădesc să intre.
17 Dar aceasta nu înseamnă că legea şi-a pierdut valabilitatea în vreun punct al ei - oricât de
minor. Ea rămâne la fel de puternică şi neclintită precum cerul şi pământul.
18 Astfel, oricine divorŃează de soŃia sa şi se căsătoreşte cu alta comite adulter şi oricine ia de
nevastă o femeie divorŃată comite adulter.
19 Era un anume om bogat, zise Isus, care umbla îmbrăcat în haine frumoase şi trăia zilnic în
veselie şi huzur.
20 Într-o zi a fost aşezat la uşa sa un cerşetor bolnav, pe nume Lazăr.
21 Cum stătea el acolo, aşteptând cu nerăbdare să-i cadă ceva resturi de la masa bogatului,
veneau câinii şi-i lingeau rănile deschise.
22 În cele din urmă, cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în locul unde ajung cei drepŃi, să fie
împreună cu Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat,
23 iar sufletul lui a mers în Hades. Acolo, în chinuri groaznice, l-a zărit pe Lazăr, ca într-o zare,
stând cu Avraam.
24 `Părinte Avraame´, strigă el, `fie-Ńi milă de mine, cât de puŃin, şi trimite-l pe Lazăr încoace, să-
şi înmoaie măcar degetul în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt în chinuri cumplite aici.´
25 Dar Avraam îi spuse: `Fiule, adu-Ńi aminte că în viaŃă tu ai avut tot ce Ńi-ai dorit, pe când Lazăr
n-a avut nimic. Acum el este mângâiat aici iar tu te zbaŃi în chinuri.
26 Pe lângă asta, suntem despărŃiŃi de o mare prăpastie şi oricine doreşte să vină la tine de aici
este oprit la marginea ei; tot aşa, nici unul de acolo nu poate trece la noi.´
27 Atunci bogatul zise: `O, Părinte Avraam, rogu-te, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu -
28 căci mai am cinci fraŃi - să-i prevină despre locul acesta de chin, să nu ajungă şi ei aici când
vor muri.´
29 Dar Avraam spuse: `Vezi tu, ei sunt preveniŃi de-a lungul întregii lor vieŃi de Sfintele Scripturi
şi fraŃii tăi le pot citi oricând şi ori de câte ori doresc!´
30 Bogatul stăruia totuşi: `Aş, Părinte Avraame, nu-şi vor face ei timp şi nu vor găsi îndemn
interior să le citească! Dar dacă va fi trimis cineva dintre cei morŃi să-i prevină, atunci, cugetând
la viaŃa lor, sper că se vor pocăi.´
31 Avraam îi spuse: `Dacă nu vor ei să asculte de Moise şi de profeŃi, precis nu vor asculta nici
chiar dacă va învia cineva din morŃi!´"

Luca 17

1 Întotdeauna va exista ispita de a păcătui", le spuse Isus ucenicilor într-o zi, "dar vai de omul
prin care vine ispita.
2 Mult mai bine ar fi de el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât
să înfrunte pedeapsa ce-i aşteaptă pe cei care vătăma copilaşii aceştia. V-am prevenit!
3 Mustră-Ńi fratele dacă păcătuieşte şi iartă-l dacă îi pare rău.
4 Chiar dacă-Ńi greşeşte de şapte ori pe zi, şi-şi cere iertare, iartă-l!"
5 Într-o zi, apostolii i-au spus Domnului: "Noi avem nevoie de mai multă credinŃă. Spune-ne cum
o putem căpăta."
6 "Dacă credinŃa voastră ar fi şi numai cât un grăunte de muştar, a ras puns Isus, ar fi destul de
mare încât să smulgă din rădăcini dudul acela şi să-l arunce în mare. Porunca voastră s-ar împlini
îndată."
7 Când vine un slujitor de la arat sau de la păscut oile, nu se va aşeza numaidecât să mănânce,
8 ci, în primul rând îi va pregăti de mâncare stăpânului şi-l va servi pe acesta cu cina, şi de-abia
atunci se va apuca să mănânce şi el
9 Dar nici măcar nu i se va mulŃumi pentru asta, întrucât el nu-şi face decât datoria.
10 Tot astfel şi voi, dacă împliniŃi doar ceea ce vă cer, nu trebuie să vă consideraŃi vrednici de
laudă, căci nu aŃi făcut decât ceea ce era de datoria voastră să faceŃi!"
11 Mergând spre Ierusalim, au ajuns la hotarul dintre Galileea şi Samaria.
12 Şi cum au intrat într-un sat din drumul lor, au văzut zece leproşi,
13 care strigau deznădăjduiŃi: "Isuse, ai milă de noi!"
14 El îi privi şi le spuse: "DuceŃi-vă la preotul evreu să-i arătaŃi că sunteŃi vindecaŃi!" Şi pe când
mergeau ei, lepra pieri cu totul.
15 Unul dintre ei se întoarse ulterior la Isus, strigând: "Slavă lui Dumnezeu! Sunt vindecat!"
16 Şi s-a aruncat cu faŃa la pământ înaintea lui Isus, mulŃumindu-i pentru ce i-a făcut. Omul
acesta era un "samaritean dispreŃuit".
17 Isus a întrebat: "N-am vindecat eu zece oameni? Unde sunt ceilalŃi nouă?
18 Numai străinul acesta s-a găsit să vină şi să aducă slavă lui Dumnezeu?"
19 Şi Isus i-a spus omului: "Ridică-te şi du-te! CredinŃa ta te-a vindecat."
20 Într-o zi, fariseii l-au întrebat pe Isus: "Când va începe ÎmpărăŃia lui Dumnezeu?" Isus a
răspuns: "ÎmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni cu semne vizibile."
21 Nu veŃi putea zice: `A început aici, în locul acesta, ori acolo´, căci ÎmpărăŃia lui Dumnezeu
este în voi."
22 Mai târziu, discută din nou acest subiect cu ucenicii. "Va veni vremea când veŃi dori să mai fiu
cu voi măcar o singură zi, dar nu voi mai fi aici", spuse el.
23 "Vă vor ajunge la ureche ştiri că m-am întors şi că sunt în cutare sau cutare loc. Să nu le daŃi
crezare şi să nu porniŃi în căutarea mea,
24 deoarece când mă voi întoarce, veŃi cunoaşte acest lucru. Va fi un fapt foarte evident, ca
fulgerul ce brăzdează cerul de la o margine la alta a sa.
25 Dar, mai întâi trebuie să sufăr cumplit şi să fiu respins de toată naŃiunea aceasta.
26 Când mă voi întoarce, lumea va fi tot aşa de indiferentă faŃă de lucrurile lui Dumnezeu cum
erau oamenii în zilele lui Noe.
27 Mâncau, beau şi se căsătoreau - toate decurgând normal - până în ziua când Noe s-a urcat în
arcă şi a venit peste ei potopul şi i-a nimicit pe toŃi.
28 Şi lumea va mai fi ca în zilele lui Lot: oamenii îşi vedeau de treburile lor zilnice - mâncând şi
bând, cumpărând şi vânzând, cultivând pământul şi construind -
29 până în dimineaŃa când Lot a părăsit Sodoma. Atunci a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi au
fost nimiciŃi cu toŃii.
30 Da, va fi exact aşa în ziua revenirii Fiului omului.
31 Cei plecaŃi la drum în ziua aceea să nu mai treacă pe acasă să împacheteze. Cei de pe câmp să
nu se mai întoarcă în oraş -
32 aduceŃi-vă aminte ce a păŃit nevasa lui Lot!
33 Oricine se agaŃă de viaŃa sa o va pierde şi oricine îşi pierde viata pentru mine o va răscumpăra.
34 În noaptea aceea, doi bărbaŃi vor dormi sub acelaşi acoperiş: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat.
35 Două femei vor lucra împreună în casă: una va fi luată, cealaltă lăsată;
36 şi aşa va fi şi cu cei care lucrează cot la cot pe ogoare."
37 "Doamne, unde vor fi ei luaŃi?" întrebară ucenicii. Isus răspunse: "Unde e hoitul acolo se vor
aduna şi vulturii!"

Luca 18

1 O într-o zi Isus le spuse ucenicilor o parabolă menită să ilustreze nevoia lor de a se ruga
încontinuu precum şi să le arate că nu trebuie să contenească să se roage până ce nu vor primi
răspunsul.
2 "Într-un oraş locuia un judecător, spuse el, - un om fără Dumnezeu, care dispreŃuia pe toată
lumea.
3 Mereu venea la el o văduvă din oraş, cerând să i se facă dreptate, împotriva unui om care îi
pricinuise mult rău.
4 O vreme, judecătorul n-o băgă în seamă, dar în cele din urmă femeia îl calcă pe nervi şi el
izbucni: `Eu nici de Dumnezeu nu mă tem, nici de oameni,
5 dar femeia aceasta realmente mă sâcâie. O să am grijă să i se facă odată dreptate, pentru că
altfel mă va istovi cu stăruinŃele ei!´"
6 Atunci Domnul a zis: "Dacă până şi un judecător rău poate fi înduplecat,
7 oare nu vă gândiŃi că Dumnezeu negreşit va face dreptate copiilor săi, care-l roagă zi şi noapte?
8 Da, le va răspunde neîntârziat! Dar întrebarea se pune: Când eu, Fiul omului, mă voi întoarce,
câŃi voi găsi oare dintre aceia care au credinŃă şi se roagă?"
9 Apoi a istorisit cele ce urmează, pentru unii care se lăudau cu virtutea lor şi-i dispreŃuiau pe toŃi
ceilalŃi:
10 "Doi oameni s-au dus la templu să se roage. Unul dintre ei era un fariseu mândru şi plini de
sine, celălalt era un vameş necinstit.
11 Orgoliosul fariseu se `rugă´ astfel: `MulŃumescu-Ńi Doamne, că eu, unul, nu sunt un păcătos ca
toŃi ceilalŃi şi, mai cu seamă, ca vameşul acela! Eu nu înşel niciodată pe alŃii; eu nu comit adulter;
12 eu postesc de două ori pe săptămână şi-i dau lui Dumnezeu a zecea parte din tot cecâştig!´
13 Dar vameşul cel corupt stătea la o oarecare depărtare, şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice
privirea spre cer când se ruga, ci se bătea cu pumnii în piept, îndurerat, şi exclama: `Doamne,
îndură-te de mine, păcătosul!´
14 Vă spun că păcătosul, nu fariseul, s-a întors acasă iertat! Fiindcă cei mândri vor fi umiliŃi, iar
cei umili vor fi înălŃaŃi."
15 Într-o zi, nişte mame şi-au adus copilaşii la Isus, să fie atinşi şi binecuvântaŃi de el. Dar
ucenicii le-au spus să plece.
16 Atunci Isus îi chemă pe copii la el şi se adresă ucenicilor: "LăsaŃi copilaşii să vină la mine! Şi
nu-i alungaŃi niciodată, căci ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este a celor care au inimi tot aşa de
încrezătoare ca ale copilaşilor acestora.
17 Oricine nu are credinŃa lor nu va intra niciodată pe porŃile ÎmpărăŃiei!"
18 Odată, un teolog evreu i-a pus următoarea întrebare: "Bunule învăŃător, ce să fac pentru ca să
ajung în rai?".
19 "ÎŃi dai seama ce spui când mă numeşti `bun´? - îl întrebă Isus. Numai Dumnezeu este bun cu
adevărat, şi nimeni altul.
20 Cât priveşte întrebarea ta, ce să spun, ştii cum sună cele zece porunci: Nu săvârşi adulter, nu
ucide, nu fura, nu minŃi; cinsteşte-Ńi părinŃii - şi aşa mai departe?"
21 Omul răspunse: "Din fragedă copilărie am respectat fiecare din aceste legi."
22 Un lucru îŃi mai lipseşte", îi spuse Isus. "Vinde tot ce ai şi dă banii la săraci - banii dăruiŃi lor
vor deveni o comoară pentru tine, în cer - apoi vino şi urmează-mă!"
23 Dar când a auzit omul aceasta, a plecat întristat, fiindcă era foarte bogat.
24 Isus l-a privit cum se duce şi le-a spus ucenicilor:
25 "Ce greu este pentru cei bogaŃi să intre în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu!"
26 Cei care l-au auzit spunând aceasta au exclamat: "Dacă e chiar aşa de greu, cum mai poate fi
mtntuit cineva?"
27 Isus le-a răspuns: "Dumnezeu poate face ceea ce oamenilor le este cu neputinŃă să facă!"
28 Petru a zis şi el: "Noi am plecat de-acasă şi te-am urmat."
29 "Da", spuse Isus, "şi tuturor celor care au făcut ca voi, părăsind casă, nevastă, fraŃi, părinŃi sau
copii, de dragul ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu,
30 li se va da înapoi de multe ori pe atâta, şi pe deasupra vor primi viaŃă veşnică în lumea
viitoare."
31 Adunându-i pe cei doisprezece în jurul său, le spuse: "După cum ştiŃi, suntem în drum spre
Ierusalim. Când vom ajunge acolo, toate prezicerile profeŃilor din vechime despre mine se vor
împlini.
32 Eu voi fi dat în mâna Neamurilor, ca să-şi bată joc de mine; voi fi scuipat, voi fi bicuit şi,
33 în cele din urmă, mă vor omorî; a treia zi însă voi învia."
34 Dar ei nu pricepeau o iotă din cele spuse de el. Sensul spuselor sale era ascuns de ei şi ei n-au
înŃeles despre ce le vorbea.
35 Pe când se apropiau de Ierihon, au dat peste un orb care stătea pe marginea drumului, cerşind
de la trecători.
36 Când auzi acesta zgomotul mulŃimii care se apropia, întrebă ce se întâmplă.
37 I se spuse că Isus din Nazaret trece pe acolo
38 şi atunci el începu să strige: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"
39 MulŃimea de oameni care mergea înaintea lui Isus încercară să-l facă să tacă, dar el striga şi
mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!"
40 Când ajunse Isus în dreptul lui, se opri. "AduceŃi-l pe orb aici," spuse el.
41 Apoi Isus îl întrebă: "Ce doreşti să-Ńi fac?" "Doamne," se rugă el, "vreau să-mi capăt vederea!"
42 Şi Isus zise: "De acum încolo, să vezi! CredinŃa ta te-a vindecat."
43 Şi îndată omul îşi căpătă vederea şi-l urmă pe Isus, slăvind pe Dumnezeu. ToŃi cei care
văzuseră întâmplarea slăveau pe Dumnezeu.

Luca 19

1 Pe când trecea Isus prin Ierihon,

2 un om, pe nume Zacheu, unul din cei mai influenŃi evrei din tagma vameşilor romani (şi,
bineînŃeles, un om foarte bogat)
3 încercă să-l vadă şi el pe Isus dar, fiind prea mic de statură, nu putea, din cauza mulŃimii.
4 De aceea, alergă înainte şi se urcă într-un sicomor de lângă drum, ca să privească de acolo.
5 Când ajunse Isus în dreptul lui, îşi ridică privirile spre Zacheu şi-i strigă pe nume: "Zacheu", îi
spuse el, "coboară repede de acolo! Căci astăzi voi fi oaspetele tău!"
6 Zacheu se dădu repede jos şi, plin de bucurie, îl invită pe Isus în casa lui.
7 Dar mulŃimea de oameni protestară, nemulŃumiŃi. "A călcat pragul unui păcătos notoriu",
murmurau ei.
8 În acest timp, Zacheu stătea înaintea lui Isus, zicând: "Doamne, de acum încolo voi da jumătate
din averea mea la săraci iar dacă am luat cuiva impozit mai mare decât se cuvenea, îi voi plăti
înapoi împătrit!"
9 Isus i-a spus: "Iată dovada că azi a intrat mântuirea în casa aceasta! Omul acesta era unul din
fiii pierduŃi ai lui Avraam
10 dar eu, Fiul omului, am venit să caut şi să mântuiesc tocmai pe astfel de oameni!"
11 Şi fiindcă Isus se apropia de Ierusalim, le spuse o pildă ca să dezmintă impresia că ÎmpărăŃia
lui Dumnezeu va începe numaidecât.
12 "Un anume nobil care trăia într-o provincie a fost chemat în capitala îndepărtată a imperiului
pentru a fi încoronat ca rege al provinciei sale.
13 Înainte de a pleca, i-a chemat pe cei zece colaboratori apropiaŃi ai săi şi le-a dat la fiecare câte
cincizeci de mii de lei, pe care să-i folosească în absenŃa sa.
14 Dar unii din oamenii lui îl urau. Prin urmare, aceştia i-au trimis o declaraŃie de independenŃă,
în care mărturiseau pe faŃă că nu-l mai recunosc de rege.
15 Întorcându-se regele acasă, îi chemă la el pe oamenii cărora le încredinŃase bani şi-i întrebă ce-
au făcut cu ei şi ce profituri au realizat.
16 Primul îi raportă că a realizat un câştig imens - de zece ori suma iniŃială.
17 `Excelent!´, spuse regele cu admiraŃie. `Eşti un om de treabă. Ai fost credincios cu puŃinul pe
care Ńi l-am încredinŃat şi acum, drept răsplată, vei fi numit guvernator peste zece oraşe.´
18 Următorul, de asemenea, raportă un câştig frumos - de cinci ori suma iniŃială!
19 `Perfect!´, exclamă stăpânul. `Tu poŃi fi guvernator peste cinci oraşe.´
20 Dar al treilea îi aduse stăpânului doar banii pe care îi primise de la el. `I-am păstrat bine´,
spuse el,
21 `pentru că m-am temut că îmi vei cere profiturile, deoarece eşti un om aspru în relaŃiile cu
alŃii, luând ce nu-Ńi aparŃine şi chiar confiscând recoltele semănate de alŃii!´
22 `Tâlhar leneş ce eşti!´, răcni regele. `Zici că sunt aspru? Ei, chiar aşa am să fiu cu tine! Dacă
ştiai toate astea despre mine,
23 de ce nu ai depus banii la bancă, pentru ca să fi scos măcar dobânda de pe această sumă?´
24 Apoi, întorcându-se spre ceilalŃi care stăteau acolo, porunci: `LuaŃi-i banii şi daŃi-i celui care a
realizat cel mai mare câştig!´
25 `Domnule´, ziseră ei, `dar el are deja destul!´
26 `Da,´ răspunse regele, "însă aşa se întâmplă întotdeauna: cei care au mai primesc iar cei care
nu au prea mult curând vor pierde şi ceea ce au.
27 Şi acum să vină duşmanii aceia care s-au răsculat împotriva mea - aduceŃi-i şi executaŃi-i aici
în faŃa mea!"
28 Spunând acestea, Isus plecă apoi mai departe spre Ierusalim, în fruntea ucenicilor.
29 De îndată ce au ajuns în oraşele Betfaghe şi Betania, de pe Muntele Măslinilor, el a trimis
înainte doi ucenici,
30 cerându-le să intre în satul următor şi, cum vor intra, să caute îndată un măgar legat lângă
drum. Avea să fie un mânz, nedeprins încă pentru călărie. "DezlegaŃi-l", le-a spus Isus, "şi
aduceŃi-l aici.
31 Dacă vă va întreba cineva ce faceŃi, spuneŃi-i doar atât: `Domnul nostru are nevoie de el.´"
32 Ei găsiră mânzul aşa cum le spusese Isus
33 şi, fireşte, cum dădură să-l dezlege, stăpânii animalului cerură explicaŃii. "Ce faceŃi?",
întrebară ei. "De ce dezlegaŃi mânzul nostru?"
34 Ucenicii răspunseră simplu: "Domnul nostru are nevoie de el!"
35 Astfel, aduseră mânzul la Isus şi-şi aruncară o parte din haine pe spatele său, ca să se aşeze
Isus.
36 Atunci mulŃimea de oameni îşi întinseră veşmintele de-a lungul drumului înaintea sa
37 şi, când ajunseră la capătul drumului ce cobora de pe Muntele Măslinilor, întreg alaiul începu
să strige şi să cânte, lăudându-l pe Dumnezeu pentru toate minunile nemaipomenite pe care le
făcuse Isus.
38 "Dumnezeu ne-a dăruit un Rege!", strigau ei bucuroşi. "Trăiască Regele! Cerul întreg să se
bucure! Slavă lui Dumnezeu în cerurile prea înalte!"
39 Dar unii din fariseii aflaŃi în mulŃime cârteau, zicând: "ÎnvăŃătorule, ceartă-Ńi ucenicii să nu
mai spună asemenea lucruri!"
40 El răspunse însă astfel: "Dacă tac ei, vor izbucni în ovaŃii pietrele de pe marginea drumului!"
41 Dar când se apropiară mai mult de Ierusalim şi Isus zări oraşul ce se întindea înaintea lui, ochii
i se umplură de lacrimi.
42 "Pacea veşnică Ńi-a fost la îndemână, dar ai refuzat-o", spuse el, plângând, "iar acum este prea
târziu.
43 Vrăjmaşii tăi vor aduna mormane de pământ în jurul zidurilor tale, te vor încercui şi te vor
strânge ca într-un cleşte,
44 zdrobindu-te - pe tine şi pe copiii tăi. Nu vor lăsa duşmanii tăi nici o piatră peste altă piatră -
fiindcă ai nesocotit prilejul ce Ńi l-a dat Dumnezeu."
45 După aceea, a intrat în templu şi a început să-i alunge pe cei ce vindeau acolo,
46 spunându-le: "Este scris: `Casa mea va fi o casă de rugăciune´, dar voi aŃi transformat-o într-o
peşteră de tâlhari."
47 În fiecare zi îi învăŃa pe oameni în templu. Dar fruntaşii preoŃilor, învăŃătorii legii şi
conducătorii poporului încercau să-l omoare.
48 Însă planul nu le ieşea, din pricina poporului, care asculta cu luare aminte toate cuvintele lui.

Luca 20

1 Într-una din acele zile, pe când îi învăŃa pe oameni şi predica Evanghelia în templu, Isus a fost
întâmplinat de către mai-marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători şi consilieri religioşi.
2 Ei i-au zis: "Care este secretul puterii tale şi cine Ńi-a dat-o?"
3 El le-a răspuns: "Am să vă pun şi eu o întrebare:
4 Botezul lui Ioan - era din cer, sau de la oameni?"
5 Ei discutară acest lucru între ei. "Dacă zicem: `din cer´, ne va întreba: `De ce nu l-aŃi crezut?´
6 Pe de altă parte, dacă spunem: `de la oameni´, toŃi oamenii ne vor lovi cu pietre, fiindcă sunt
convinşi că Ioan a fost un profet."
7 Într-un târziu, îi răspunseră, zicând: "Nu ştim de unde era."
8 Isus a zis: "Atunci nici eu n-am să vă spun cu ce autoritate fac toate aceste lucruri."
9 Şi se întoarse din nou către oameni, spunându-le această pildă: "Un om a sădit o vie şi a dat-o
în arendă unor Ńărani, după care a plecat într-o Ńară îndepărtată să locuiască acolo câŃiva ani.
10 Când a venit vremea culesului, l-a trimis pe unul din oamenii lui să-i ridice partea din recoltă
ce i se cuvenea. Dar arendaşii l-au bătut măr şi l-au trimis înapoi cu mâna goală.
11 Apoi a trimis pe altul, dar lucrurile s-au petrecut la fel.
12 L-a trimis şi pe al treilea, dar tot aşa a păŃit. Şi acesta a fost bătut, rănit şi alungat.
13 `Ce să mă fac, oare?´, se întrebă proprietarul. Şi se gândi: `Am găsit soluŃia! Îmi voi trimite
propriul fiu, la care Ńin atât de mult. De bună seamă că faŃă de el vor avea respect.´
14 Dar când îl zăriră arendaşii pe fiu, ziseră: `Iată şansa noastră! Omul acesta va moşteni tot
pământul la moartea tatălui său. HaideŃi să-l omorâm pentru ca să rămână pământul nostru!´
15 Şi astfel l-au târât afară din vie şi l-au ucis. `Ce credeŃi că va face proprietarul?
16 Vă spun eu: - va veni şi-i va ucide, iar via o va arenda altora." "Dar nu vor face ei niciodată
una ca asta", protestară cei de faŃă.
17 Isus îi privi şi zise: "Atunci ce vrea să zică Scriptura când spune: `Piatra respinsă de zidari a
fost făcută piatră unghiulară´?
18 Şi adaugă: `Oricine se poticneşte de această Piatră va fi sfărâmat; şi praful şi pulberea se vor
alege de cei asupra cărora va cădea!´."
19 Când au auzit mai marii preoŃilor şi conducătorii religioşi această povestire, din gura lui, au
vrut să-l aresteze imediat, fiindcă şi-au dat seama că la ei se referea. Ei erau arendaşii aceia răi
din poveste. Dar se temeau că dacă-l arestează chiar ei, va izbucni o răscoală. Aşa că încercară
să-l determine să spună ceva care să poată fi adus la cunoştinŃa guvernatorului roman, ca motiv
de arestare.
20 Pândind prilejul, ei trimiseră agenŃi de-ai lor care să se dea drept oameni cumsecade.
21 Aceştia îi ziseră lui Isus: "Domnule, noi ştim ce învăŃător cinstit eşti. Tu întotdeauna spui
adevărul şi nu cauŃi la faŃa oamenilor, ci îi înveŃi pe oameni numai căile lui Dumnezeu.
22 Spune-ne acum - este drept sau nu să plătim impozit stăpânirii romane?"
23 Dar el le pricepu jocul şi zise:
24 "DaŃi-mi o monedă. Al cui portret este aici? Şi al cui nume?" Ei răspunseră: "Al lui Cezar -
împăratul roman."
25 "Ei, atunci daŃi împăratului tot ce-i aparŃine," zise el, iar lui Dumnezeu daŃi-i tot ce este al
său!"
26 Aşa se face că încercarea lor de a-l păcăli în faŃa mulŃimii dădu greş iar ei, minunându-se de
răspunsul său, nu mai ziseră nimic.
27 Atunci nişte saduchei - oameni care credeau că moartea e sfârşitul vieŃii şi că nu există înviere
-
28 au venit la Isus, vorbindu-i astfel: "Legile lui Moise spun că dacă un om moare fără copii,
fratele acestuia e obligat să-i ia de soŃie văduva, copiii aparŃinând astfel în mod tegal persoanei
decedate, pentru a-i perpetua numele.
29 Noi cunoaştem o familie de şapte fraŃi. Primul dintre ei s-a căsătorit dar a murit şi n-a lăsat în
urmă copii.
30 Fratele său a luat-o pe văduvă în căsătorie însă şi el a murit, tot fără copii.
31 Lucrurile au continuat aşa, până când, unul după altul, toŃi s-au căsătorit cu femeia văduvă şi
au murit fără să fi avut copii.
32 În cele din urmă, a murit şi femeia.
33 Iată acum întrebarea noastră: A cui nevastă va fi ea la înviere? Căci toŃi au fost căsătoriŃi cu
ea!"
34 Isus răspunse: "Căsătoria este pentru oamenii de aici de pe pământ,
35 dar când vor ajunge în cer, cei socotiŃi vrednici de înviere, ei nu se vor mai căsători.
36 Şi nu vor mai muri niciodată, în această privinŃă, ei se aseamănă cu îngerii şi sunt fiii lui
Dumnezeu, întrucât învie din morŃi la o nouă viaŃă.
37 Cât priveşte adevărata voastră întrebare - dacă există înviere sau nu - ce să spun eu aici, când
până şi scrierile lui Moise demonstrează existenŃa acestui lucru. Când descrie el cum i-a apărut
Dumnezeu într-o tufă aprinsă, se referă la Dumnezeu ca fiind `Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob´.
38 A zice că Domnul este Dumnezeul cuiva, înseamnă că acea persoană e vie, nu moartă! Deci,
din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toŃi oamenii sunt vii."
39 "Frumos spus, domnule!", observară câŃiva din teologii aflaŃi de faŃă.
40 Aceasta a pus capăt întrebărilor lor, deoarece nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
41 Dar apoi, le puse el o întrebare. "De ce se zice că Cristos Mesia este descendent al regelui
David?
42 Căci David însuşi a scris în cartea Psalmilor: Dumnezeu a zis Domnului meu Mesia: `Stai la
dreapta mea
43 până când îŃi voi supune vrăjmaşii sub picioare.´
44 Cum poate fi Mesia în acelaşi timp şi fiul lui David, şi Dumnezeul lui David?"
45 Apoi, în timp ce mulŃimile ascultau, se întoarse către ucenici şi le spuse:
46 "FeriŃi-vă de teologii de felul acestora, căci le place nespus să se dea în vânt cu odăjdiile lor
impunătoare şi să le facă lumea plecăciuni pe stradă. Ce le mai place lor să stea în locurile de
cinste din sinagogi şi la praznicile religioase!
47 Dar chiar în timp ce rostesc rugăciuni nesfârşite cu mare evlavie aparentă, ei îşi fac socoteli
cum să înşele văduvele de averile lor. De aceea, pe aceşti oameni îi aşteaptă osânda cea mai grea
a lui Dumnezeu."

Luca 21

1 Cum stătea aşa în templu, se uita atent la bogaŃii care aruncau daruri în cutia pentru colectă.
2 Deodată apăru şi o biată văduvă săracă şi aruncă doi bănuŃi de aramă.
3 "Într-adevăr", exclamă el, "această văduvă a dat mai mult decât toŃi ceilalŃi la un loc.
4 Fiindcă ei au dat puŃin din prisosul lor, dar ea, deşi săracă, a dat tot ce avea."
5 CâŃiva dintre ucenicii săi începură să discute despre zidăria minunată a templului şi despre
remarcabilele ornamentaŃii ale zidurilor.
6 Dar Isus zise: "Va veni vremea când toate aceste lucruri pe care le admiraŃi voi acum vor fi
dărâmate şi nu va rămâne piatră pe piatră. Toate se vor preface într-o grămadă uriaşă de moloz."
7 "ÎnvăŃătorule!", exclamară ei. "Dar când se va întâmpla asta? Va exista o înştiinŃare mai
înainte?"
8 El răspunse: "Să nu vă deruteze nimeni. Căci mulŃi vor veni proclamându-se drept Mesia, şi
zicând: `A sosit timpul.´ Dar voi să nu-i credeŃi!
9 Iar când veŃi auzi că încep războaiele şi revoluŃiile, să nu intraŃi în panică. Ce e drept, războaiele
trebuie să vină, dar sfârşitul nu va urma imediat.
10 Căci o naŃiune se va ridica împotriva alteia şi un regat împotriva celuilalt,
11 şi se vor produce cutremure de pământ năpraznice şi foamete în multe Ńări, precum şi
epidemii, iar pe cer se vor întâmpla lucruri înspăimântătoare.
12 Dar înainte de a avea loc toate acestea, vor veni vremuri de persecuŃii nemaiîntâlnite iar voi
veŃi fi târâŃi în sinagogi şi în închisori şi înaintea regilor şi a guvernatorilor din pricina numelui
meu.
13 Drept rezultat însă Mesia va fi cunoscut şi onorat pretutindeni.
14 De aceea, să nu fiŃi preocupaŃi de ce veŃi răspunde la acuzaŃiile ce vi se vor aduce,
15 căci eu vă voi da cuvintele potrivite şi o asemenea înŃelepciune încât nici unul din adversarii
voştri nu va fi în stare să vă răspundă.
16 Chiar şi cei mai apropiaŃi vouă - părinŃi, fraŃi, rude şi prieteni - vă vor trăda şi veŃi fi arestaŃi
din cauza lor; iar unii din voi veŃi fi ucişi.
17 Şi toŃi vă vor urî pentru că sunteŃi ai mei şi purtaŃi numele meu.
18 Dar nu veŃi pierde nici un fir de păr din cap,
19 căci, dacă veŃi rămâne fermi, vă veŃi câştiga sufletele."
20 "Dar când veŃi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, veŃi şti că a sosit vremea distrugerii sale.
21 Oamenii din Iudeea să se refugieze atunci pe dealuri. Cei din Ierusalim să încerce să scape iar
cei din afara cetăŃii să nu încerce să se mai întoarcă.
22 Căci acestea vor fi zilele judecăŃii lui Dumnezeu şi cuvintele profeŃilor din străvechile
Scripturi se vor împlini cu prisosinŃă.
23 Vai de mamele care vor aştepta să nască în zilele acelea şi de cele cu copii mici! Căci va veni
un necaz cumplit peste naŃiunea aceasta şi urgia se va abate asupra acestui popor de oameni.
24 Vor fi ucişi cu brutalitate ori trimişi în exil şi în captivitate pe la toate naŃiunile lumii; iar
Ierusalimul va fi cucerit şi călcat în picioare de alte neamuri până când - la timpul rânduit de
Dumnezeu - se va încheia epoca de dominaŃie a neevreilor.
25 Apoi se vor petrece lucruri ciudate pe cer: avertismente, semne de rău augur şi prevestiri în
soare, în lună şi în stele; iar aici jos, pe pământ, naŃiunile vor intra într-o mare agitaŃie, uluite
fiind de vuietele mărilor şi de maree ciudate.
26 Curajul multora se va clătina din pricina cumplitei soarte pe care o vor vedea abătându-se
asupra pământului, deoarece însăşi stabilitatea cerurilor se va tulbura.
27 Atunci popoarele pământului mă vor vedea pe mine, Fiul omului, venind într-un nor, cu putere
şi slavă mare.
28 Astfel, când vor începe să se întâmple toate aceste lucruri, prindeŃi curaj şi priviŃi în sus! Căci
mântuirea voastră este aproape."
29 Apoi le dădu această pildă: "ObservaŃi smochinul sau orice alt pom.
30 Când îi ies frunzele, nu trebuie să vă spună nimeni că vara este aproape.
31 În acelaşi fel, când veŃi vedea întâmplându-se evenimentele descrise de mine, puteŃi fi siguri
că ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este aproape.
32 Adevărat vă spun că nu va trece generaŃia aceasta până când se vor întâmpla toate aceste
lucruri.
33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele în veci nu vor trece.
34 FiŃi cu băgare de seamă! Să nu vă ia sosirea mea neaşteptată prin surprindere; nu mă puneŃi în
situaŃia să vă găsesc trăind într-o stare de comfort nepăsător,
35 chefuind şi bând, preocupându-vă de problemele acestei vieŃi, cum face restul lumii.
36 VegheaŃi în permanenŃă. Şi rugaŃi-vă ca, dacă se poate, să ajungeŃi în prezenŃa mea fără să
trebuiască să treceŃi prin toate grozăviile acestea."
37 În fiecare zi Isus se ducea la templu să-i înveŃe pe oameni şi mulŃimile începeau să vină dis-
de-dimineaŃă să-l audă. Şi, în fiecare seară el se întorcea să-şi petreacă noaptea pe Muntele
Măslinilor.

Luca 22

1 Între timp, se apropia sărbătoarea Paştelui - acel praznic evreiesc la care se mânca pâine
nedospită.
2 Mai-marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători religioşi complotau de zor uciderea lui Isus,
încercând să-l omoare fără a declanşa o răscoală - eventualitate de care se temeau cumplit.
3 Atunci a intrat Satan în Iuda Iscarioteanul, care făcea parte din cei doisprezece ucenici.
4 Acesta s-a dus la mai-marii preoŃilor şi la căpitanii gărzii templului să discute cu ei calea cea
mai bună de a-l vinde pe Isus.
5 Fireşte, ei fură încântaŃi să afle că e gata să-i ajute şi-i făgăduiră o răsplată.
6 Aşa se face că el începu să caute un prilej nimerit pentru ca ei să-l aresteze când nu erau
mulŃimile de faŃă.
7 Sosi şi ziua sărbătorii Paştelui, când se înjunghia mielul pascal şi se mânca pâinea nedospită.
8 Isus îi trimise înainte pe Petru şi pe Ioan să găsească un loc unde să le pregătească masa.
9 "Unde doreşti să mergem?" întrebară ei.
10 El le spuse: "Cum intraŃi în Ierusalim, veŃi vedea un om ducând un ulcior cu apă. LuaŃi-vă
după el şi intraŃi în casa în care intră
11 şi spune-Ńi-i aşa celui care locuieşte acolo: `ÎnvăŃătorul nostru vă roagă să ne conduceŃi în
camera de oaspeŃi unde poate lua cina pascală împreună cu ucenicii săi!´
12 El vă va duce sus într-o cameră mare, unde totul a fost pregătit pentru noi. Acela este locul.
DuceŃi-vă înainte şi pregătiŃi acolo cina."
13 Ei plecară în oraş şi găsiră totul aşa cum le spusese Isus şi pregătiră cina de Paşte.
14 Apoi Isus sosi cu ceilalŃi şi, la vremea cuvenită, se aşezară cu toŃii la masă.
15 El vorbi astfel: "Mult am aşteptat ceasul acesta, cu dor nespus, căci am Ńinut în mod special să
iau cina aceasta pascală împreună cu voi, înainte să înceapă suferinŃele mele.
16 Căci vă spun că de acum încolo nu o voi mai mânca până când ceea ce reprezintă această cină
va fi avut deja loc în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."
17 Apoi luă un pahar cu vin şi, după ce mulŃumi pentru el, spuse: "LuaŃi şi beŃi fiecare din el.
18 Căci eu nu voi mai bea vin până când va fi venit ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."
19 Apoi luă o pâine şi, după ce mulŃumi lui Dumnezeu pentru ea, o frânse şi le-o dădu, zicând:
"Acesta e trupul meu, dăruit pentru voi. MâncaŃi-o în amintirea mea."
20 După cină le mai dădu un pahar de vin zicând: "Acest vin este simbolul noului legământ al lui
Dumnezeu de a vă mântui - legământ pecetluit cu sângele pe care-l voi vărsa eu ca jertfă pentru
voi.
21 Dar iată că aici, la masa aceasta, stând printre voi ca un prieten, este omul care mă va vinde.
22 Eu trebuie să mor, căci aşa e planul lui Dumnezeu. Dar vai, ce grozăvie îl aşteaptă pe omul
care mă va vinde."
23 Atunci ucenicii s-au mirat foarte tare, întrebându-se cine ar fi în stare să facă una ca asta.
24 Şi începură să discute aprins pentru a afla cine din ei va avea rangul cel mai mare în viitoarea
ÎmpărăŃie.
25 Isus le spuse: "În lumea aceasta regii şi oamenii cei mari poruncesc robilor, iar robii, vor nu
vor, trebuie să execute!
26 Dar între voi, conducătorul vostru va fi acela care vă slujeşte cel mai bine.
27 În această lume, stăpânul stă la masă şi e servit de către slujitori. Dar aici nu! Căci eu sunt
slujitorul vostru.
28 Totuşi fiindcă mi-aŃi rămas credincioşi în aceste zile cumplite,
29 şi fiindcă Tatăl meu mi-a dăruit o ÎmpărăŃie, vă dau şi eu vouă dreptul
30 de a mânca şi de a bea la masa mea în acea ÎmpărăŃie; şi veŃi sta pe tronuri şi veŃi judeca cele
douăsprezece triburi ale lui Israel.
31 "Simone, Simone, Satana mi te-a cerut să te cearnă ca pe grâu,
32 dar eu m-am rugat pentru tine să nu-Ńi pierzi credinŃa. Astfel după ce te vei pocăi şi te vei
întoarce iarăşi la mine, să întăreşti credinŃa fraŃilor tăi."
33 Simon spuse: "Doamne, eu sunt gata să intru la închisoare cu tine şi chiar să mor împreună cu
tine."
34 Dar Isus îi răspunse: "Petre, dă-mi voie să-Ńi spun ceva. De acum şi până mâine dimineaŃă
când va cânta cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori, declarând că nici nu mă cunoşti măcar."
35 Apoi Isus îi întrebă: "Când v-am trimis să predicaŃi Evanghelia fără bani, nici traistă şi nici
haine de rezervă, cum v-aŃi descurcat?" "Minunat", răspunseră ei.
36 "Acum însă, dacă aveŃi traistă", zise el, "să vă luaŃi, şi bani. Iar dacă nu aveŃi sabie, vindeŃi-vă
hainele şi cumpăraŃi-vă una.
37 Căci a venit timpul să se împlinească această profeŃie referitoare la mine: `El va fi condamnat
ca un nelegiuit!´ Da, aşa e, tot ce-au scris profeŃii despre mine se va împlini."
38 "ÎnvăŃătorule", răspunseră ei, "avem aici două săbii." "Destul!" zise el.
39 ÎnsoŃit de ucenici, el ieşi atunci din odaia de sus şi se duse, ca de obicei, pe Muntele
Măslinilor.
40 Apoi le spuse: "RugaŃi-vă lui Dumnezeu ca să nu fiŃi învinşi de ispită."
41 Isus se duse puŃin mai înainte, cât la o aruncătură de băŃ, şi îngenunchie, rostind această
rugăciune:
42 "Tată, dacă voieşti, te rog fă să treacă de la mine această cupă a morŃii. Totuşi, voia ta să se
facă, nu a mea."
43 Atunci apăru un înger din cer şi-i dădu forŃe noi,
44 fiindcă spiritul său era atât de tulburat încât îl năpădiră broboane de sudoare amestecată cu
sânge şi căzură picături mari pe pământ, în timp ce se ruga tot mai stăruitor.
45 În cele din urmă, se ridică şi reveni la ucenici, pentru ca să-i găsească pe aceştia adormiŃi şi
istoviŃi de atâta mâhnire.
46 `Cum, voi dormiŃi?!´, zise el. "HaideŃi, sculaŃi-vă şi rugaŃi-vă lui Dumnezeu să nu cedaŃi când
veŃi fi ispitiŃi."
47 Dar, tocmai pe când zise aceasta, se apropie o gloată mare în frunte cu Iuda, unul din cei
doisprezece ucenici. Iuda păşi drept spre Isus şi-l sărută pe obraz în semn de salut prietenesc.
48 Dar Isus zise: "Iuda, cum poŃi face una ca asta - să-l vinzi pe Mesia cu un sărut?"
49 Când văzură ceilalŃi ucenici cum evoluează lucrurile, exclamară: "ÎnvăŃătorule, vrei să
luptăm? Am luat cu noi săbiile!"
50 Şi unul din ei se repezi cu sabia spre slujitorul marelui preot, retezându-i urechea dreaptă.
51 Dar Isus le spuse: "Nu vă mai împotriviŃi!" Şi atinse locul unde fusese urechea omului,
vindecându-l.
52 Apoi Isus se adresă mai marilor preoŃilor şi căpitanilor gărzii de la templu, precum şi
conducătorilor religioşi care mergeau în fruntea gloatei. "Ce sunt eu, un tâlhar?", întrebă el, "de
aŃi venit să mă prindeŃi înarmaŃi cu săbii şi ciomege?
53 De ce nu m-aŃi arestat în templu? În fiecare zi eram acolo! Dar aceasta e clipa voastră - când
puterea Satanei triumfă."
54 Astfel îl înşfăcară şi-l duseră la locuinŃa marelui preot, iar Petru venea în urmă la o oarecare
distanŃă.
55 SoldaŃii au aprins un foc în curte şi s-au aşezat în jurul lui să se încălzească iar Petru li se
alătură.
56 O servitoare însă îl zări la para focului şi se uită la el insistent. Într-un târziu spuse: "Omul
acesta era cu Isus!"
57 Petru negă: "Femeie, zise el, nici măcar nu-l cunosc pe acest om!"
58 După o vreme, altcineva îl privi şi spuse: "Precis şi tu trebuie să fii unul din ei!" "Nu,
domnule, nu sunt", răspunse Petru.
59 Cam după o oră, altcineva declară răspicat: "Eu ştiu sigur că omul acesta e unul din ucenicii
lui Isus, căci amândoi sunt din Galilea."
60 Dar Petru zise: "Omule dragă, nici măcar nu ştiu despre cine vorbeşti." Şi, cum rosti aceste
cuvinte, cântă cocoşul.
61 În clipa aceea, Isus se întoarse şi privi spre Petru. Atunci Petru îşi aminti cuvintele lui Isus:
"Înainte să cânte cocoşul mâine dimineaŃă, tu te vei lepăda de mine de trei ori."
62 Şi Petru ieşi afară şi izbucni într-un plâns amar.
63 În acest timp, gardienii care-l păzeau pe Isus începură să-şi bată joc de el.
64 Îl legară la ochi şi începură să-l lovească cu pumnii, întrebându-l: "Cine te-a lovit acum,
profetule?"
65 Şi-i aruncau în obraz multe insulte, de tot felul.
66 A doua zi, la revărsatul zorilor, se adună Curtea supremă evreiască, inclusiv mai marii
preoŃilor şi Isus a fost dus în faŃa acestui consiliu
67 şi i s-a cerut să declare dacă pretinde că este Mesia sau nu. El răspunse: "Dacă vă voi spune,
nu mă veŃi crede
68 şi dacă v-aş pune întrebări nu aŃi putea să-mi răspundeŃi.
69 Dar vine în curând vremea când eu, Fiul Omului, voi fi înscăunat alături de Atotputernicul
Dumnezeu."
70 ToŃi începură să Ńipe: "Deci tu susŃii că eşti Fiul lui Dumnezeu?" Iar el răspunse: "Da, sunt."
71 "Ce nevoie mai avem de alŃi martori? strigară ei, când noi înşine l-am auzit spunând-o cu gura
lui."

Luca 23

1 Atunci întreg Consiliul merse cu Isus la Pilat, guvernatorul.

2 Ei începură să-l acuze numaidecât: "Omul acesta îndeamnă poporul să nu plătească impozitele
faŃă de guvernul roman şi pretinde că e Mesia, deci un rege."
3 Atunci Pilat îl întrebă: "Eşti tu Mesia, regele lor?" "Da", i-a răspunse Isus, "sunt."
4 Pilat se întoarse atunci către mai-marii preoŃilor şi către gloată, zicând: "Păi, bine, dar asta nu
constituie o crimă!"
5 Pe ei însă îi cuprinse disperarea: "Cum nu?! Când pretutindeni pe unde merge se lasă cu
răscoale împotriva stăpânirii romane, în toată Iudeea, din Galileea şi până la Ierusalim."
6 "Cum, atunci e galileean?", întrebă Pilat.
7 Când i se confirmă, Pilat îl trimise la regele Irod, întrucât Galileea cădea sub jurisdicŃia lui Irod;
şi s-a întâmplat ca Irod să fie la Ierusalim în perioada aceea.
8 Irod era încântat că are prilejul să-l vadă pe Isus, întrucât auzise foarte multe despre el şi spera
de mult să-l poată vedea făcând o minune.
9 El îi adresă lui Isus un potop de întrebări, dar nu primi nici un răspuns.
10 Între timp, mai-marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători religioşi stăteau acolo şi-şi strigau în
continuare acuzaŃiile.
11 Irod împreună cu soldaŃii săi începură atunci să-şi bată joc de Isus şi să-l ridiculizeze; îl
îmbrăcară cu o haină împărătească, după care îl trimiseră înapoi la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod şi Pilat - care fuseră până atunci duşmani - deveniră prieteni buni.
13 Pilat convocă atunci pe mai-marii preoŃilor şi pe ceilalŃi conducători religioşi şi mult popor,
14 şi pronunŃă verdictul său: "Mi l-aŃi adus pe omul acesta, acuzându-l că ar fi pornit o răscoală
împotriva guvernului roman. Eu l-am anchetat amănunŃit în această privinŃă şi-l găsesc nevinovat.
15 Irod a ajuns la aceeaşi concluzie şi ni l-a trimis înapoi căci nici una din faptele acestui om nu îl
face pasibil de pedeapsa cu moartea.
16 Prin urmare, am să pun să fie biciuit cu biciul cu plumbi şi apoi îi voi da drumul."
17 De fiecare Paşte Pilat trebuia să le elibereze un deŃinut.
18 Dar în clipa aceea, se înălŃă urletul prelung al gloatei şi toŃi strigară în cor: "Omoară-l şi
elibereazăni-l pe Baraba!"
19 (Baraba se afla în închisoare pentru că stârnise o răscoală la Ierusalim împotriva guvernului
precum şi pentru omor.)
20 Pilat nu se lăsă înduplecat şi le vorbi din nou, întrucât voia să-l elibereze pe Isus.
21 Dar ei strigau: "Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!"
22 Pentru a treia oar, el îi mai întrebă: "De ce? Ce delict a comis? Eu nu am găsit nici un temei
să-l condamn la moarte. De aceea, am să-l biciuiesc şi apoi îi voi da drumul."
23 Dar ei strigară tot mai stăruitor să fie omorât Isus şi, până la urmă, glasurile lor biruiră.
24 Prin urmare, Pilat cedă şi Isus fu condamnat la moarte, aşa cum cereau ei;
25 apoi, tot conform dorinŃei lor, îl eliberă pe Baraba, cel închis pentru răscoală şi omor. Iar Isus
rămase în mâinile lor.
26 Pe când mulŃimea îl conducea pe Isus la moarte, Simon din Cirena, care tocmai intra în
Ierusalim venind de la Ńară, fu silit să se întoarcă şi să ducă crucea lui Isus.
27 Din urmă venea o mare mulŃime de oameni şi printre ei se aflau multe femei îndurerate.
28 Dar Isus se întoarse, spunându-le: "Fiice ale Ierusalimului, nu mă jeliŃi pe mine, ci jeliŃi-vă pe
voi şi pe copiii voştri.
29 Căci vine vremea când femeile fără copii vor fi socotite, pe bună dreptate, fericite.
30 Oamenii vor implora munŃii să cadă peste ei şi să-i zdrobească iar dealurile să-i înghită.
31 Căci dacă mie, Pomului celui verde, mi se fac asemenea lucruri, ce vă vor face vouă?"
32 În acea zi în cetate se aflau doi condamnaŃi la moarte.
33 Ei au fost aduşi împreună cu Isus la locul numit "CăpăŃâna" şi răstigniŃi alături de el, unul în
dreapta, altul în stânga.
34 "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac", strigă Isus. Şi soldaŃii dădură cu zarul pentru fiecare din
hainele sale.
35 MulŃimea privea iar conducătorii evrei râdeau şi-şi băteau joc de el. "S-a priceput de minune
să-i ajute pe alŃii", ziceau ei, "să-l vedem acum salvându-se pe sine, dacă e într-adevăr Mesia,
alesul lui Dumnezeu."
36 Şi soldaŃii l-au batjocorit, dându-i să bea vin acrit.
37 Îi ziceau în derâdere: "Dacă eşti regele evreilor, salvează-te pe tine însuŃi!"
38 Deasupra sa, pe cruce, fu prinsă în cuie o tăbliŃă pe care scria: "ACESTA ESTE REGELE
EVREILOR."
39 Unul din criminalii răstigniŃi alături de el îl luă în râs: "Şi zici că eşti Mesia, nu? Atunci
salvează-te pe tine însuŃi şi, salvează-ne şi pe noi!"
40 Dar celălalt criminal îl dojeni: "Nici măcar acum când mori nu te temi de Dumnezeu?
41 Noi ne merităm moartea pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nici măcar un
singur lucru rău."
42 Şi zise: "Isuse, adu-Ńi aminte de mine când vei veni în ÎmpărăŃia ta."
43 Isus îi răspunse: "ÎŃi promit solemn că astăzi vei fi cu mine în rai."
44 Era amiază şi deodată se lăsă întunericul peste toată Ńara timp de trei ceasuri, până la ora trei.
45 Lumina soarelui pieri şi, deodată, perdeaua groasă care atârna în templu se rupse în două, de
sus până jos.
46 Isus strigă atunci: "Tată, Ńie îŃi încredinŃez duhul meu." Şi cu aceste cuvinte muri.
47 Când văzu căpitanul roman răspunzător de execuŃie ce s-a întâmplat, îl cuprinse frica şi
exclamă: "Cu siguranŃă că omul acesta era nevinovat."
48 Iar când mulŃimea care venise să urmărească răstignirea văzu că Isus a murit, plecă spre casă
îndurerată.
49 Între timp, prietenii lui Isus, inclusiv femeile care-l urmaseră din Galileea, stăteau la distanŃă
şi priveau înmormântarea
50 Atunci un om cu numele de Iosif, membru în Tribunalul Suprem evreiesc,
51 originar din oraşul iudaic Arimateea, s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.
52 Era un om evlavios care aştepta venirea lui Mesia şi nu fusese de acord cu hotărârea luată de
ceilalŃi conducători evrei şi cu faptele acestora.
53 Astfel coborî trupul lui Isus de pe cruce şi-l înveli într-o pânză lungă de în, aşezându-l într-un
mor-mânt nou, ce fusese săpat în piatră la marginea unui deal.
54 Acestea se petreceau după-masa târziu, în ziua de vineri, zi rezervată pregătirii de Sabat.
55 Când trupul fu luat, femeile din Galileea porniră după el şi văzură cum este pus într-un
mormânt.
56 Atunci plecară acasă să pregătească arome şi alifii înmiresmate pentru îmbălsămarea lui; dar
pe când terminară, se făcu Sabat şi se odihniră toată ziua aceea, aşa cum cerea legea mozaică.

Luca 24

1 Dar duminică, dis-de-dimineaŃă, ele plecară cu miresmele la mormânt

2 şi constatară că piatra imensă ce acoperea intrarea fusese dată la o parte.
3 Atunci intrară, dar trupul Domnului Isus nu mai era acolo.
4 Ele rămaseră foarte nedumerite, întrebându-se ce i s-o fi întâmplat. Deodată le apărură în faŃă
doi bărbaŃi îmbrăcaŃi în mantii albe de o strălucire orbitoare.
5 Femeile se îngroziră şi le făcură plecăciuni adânci. Atunci oamenii întrebară: "De ce căutaŃi
între morŃi pe cel ce este viu?
6 El nu este aici. A înviat! Nu vă amintiŃi ce vă spunea când era cu voi în Galileea -
7 că Mesia trebuie să fie vândut în mâna unor oameni răi şi apoi răstignit şi că, după aceea, va
învia a treia zi?"
8 Atunci ele îşi amintiră
9 şi porniră în goană înapoi spre Ierusalim să le spună celor unsprezece ucenici - şi celorlalŃi - ce
s-a întâmplat.
10 (Femei le care s-au dus la mormânt erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria mama lui Iacob,
precum şi altele.)
11 Dar spusele lor li s-au părut ucenicilor de domeniul fanteziei şi, fireşte, nu le dădură crezare.
12 Totuşi Petru alergă la mormânt să se uite şi el. Aplecându-se, privi înăuntru şi nu văzu decât
pânza de în. Atunci se înapoie acasă, întrebându-se ce s-o fi întâmplat.
13 În aceeaşi zi, duminică, doi dintre ucenicii lui Isus se duceau către Emaus, un sat aflat la
unsprezece kilometri depărtare de Ierusalim.
14 Mergând aşa pe drum, ei discutau despre moartea lui Isus,
15 când, deodată apăru chiar Isus în persoană şi li se alătură, păşind alături de ei.
16 Dar Dumnezeu îi împiedică să-l recunoască.
17 "După câte se pare, discutaŃi foarte serios despre ceva", le spuse el. "Ce vă preocupă atât de
mult?" Ei se opriră din vorbă şi pe faŃă li se putea citi o adâncă întristare.
18 Unul din ei, Cleopa, răspunse: "Pesemne tu eşti singurul om din Ierusalim care nu a auzit ce
lucruri cutremurătoare s-au petrecut aici săptămâna trecută."
19 "Ce lucruri?" întrebă Isus. "Păi, ce i s-a întâmplat lui Isus, omul din Nazaret, răspunseră ei.
Era un profet care făcea minuni de necrezut şi un învăŃător puternic, foarte bine văzut, atât de
Dumnezeu, cât şi de oameni.
20 Dar, mai-marii preoŃilor împreună cu conducătorii noştri religioşi l-au arestat, dându-l pe
mâna stăpânirii romane să fie condamnat la moarte, şi apoi l-au răstignit.
21 Noi trăgeam nădejde că el este slăvitul Mesia venit să salveze Israelul. Şi acum, pe lângă tot
ce s-a întâmplat acum trei zile,
22 mai vin şi nişte femei din grupul nostru de ucenici ai săi, care au fost azi de dimineaŃă la
mormântul lui, şi răspândesc o ştire nemaiauzită,
23 cum că ar fi văzut acolo nişte îngeri care le-ar fi spus că Isus este viu!
24 CâŃiva oameni de-ai noştri au alergat să vadă şi, într-adevăr, trupul lui Isus nu mai era acolo,
aşa cum spuseră femeile."
25 Atunci Isus le zise: "Ah, ce nechibzuiŃi mai sunteŃi! Vă este atât de greu să credeŃi tot ce au
scris profeŃii în Scripturi.
26 Oare nu au prezis ei desluşit că Mesia va avea de suferit toate acestea înainte de a intra în
epoca sa de glorie?"
27 Atunci Isus le-a citat nenumărate pasaje din scrierile profeŃilor, începând cu cartea Genezei şi
trecând prin toată Scriptura, explicându-le tâlcul pasajelor referitoare la persoana sa.
28 Între timp, se apropiaseră de Emaus şi de capătul drumului. Isus dădu să meargă mai departe,
29 dar cei doi se rugară stăruitor de el să înnopteze la ei, întrucât era deja târziu.
30 Aşezându-se la masă, el ceru lui Dumnezeu să binecuvinteze bucatele şi apoi luă o pâine mică,
o frânse şi le-o întinse.
31 Deodată - ca şi când le-ar fi deschis cineva ochii - ei îl recunoscură. Dar, chiar în clipa aceea,
el dispăru.
32 Ucenicii începură să-şi aducă aminte cum li se încălzise inima când le vorbise Isus şi le
tălmăcise Scripturile pe parcursul drumului.
33 În decursul aceleaşi ore, ei porniră înapoi spre Ierusalim, unde cei unsprezece ucenici
împreună cu ceilalŃi îi întâmpinară cu cuvintele:
34 "Domnul a înviat cu adevărat! I s-a arătat lui Petru!"
35 Atunci cei doi din Emaus istorisiră cum le apăruse Isus pe când mergeau pe drum şi cum l-au
recunoscut când a frânt pâinea.
36 Şi cum povesteau ei aşa, însuşi Isus stătea în mijlocul lor şi-i salută
37 Dar întreg grupul fu cuprins de o spaimă cumplită, crezând că văd o stafie.
38 "De ce v-aŃi înspăimântat?" îi întrebă el. "De ce vă îndoiŃi că aş fi chiar eu? PriviŃi-mi mâinile!
39 PriviŃi-mi picioarele! Doar vedeŃi că sunt eu. AtingeŃi-mă şi convingeŃi-vă că nu sunt o stafie.
Căci stafiile nu au trupuri, cum bine vedeŃi, că eu am!"
40 Spunând acestea, le întinse mâna ca ei să vadă semnele cuielor şi le arătă rănile de la picioare.
41 Ei erau încă în cumpănă, oscilând între bucurie şi îndoială. Atunci el îi întrebă: "AveŃi ceva de
mâncare?"
42 Ei îi dădură o bucată de peşte prăjit
43 şi el o mâncă sub privirile lor.
44 Apoi zise: "Când eram cu voi înainte, nu vă aduceŃi aminte ce v-am spus că tot ce s-a scris
despre mine de către Moise şi profeŃi precum şi în cartea Psalmilor, trebuie să se împlinească?"
45 Atunci el le deschise minŃile să priceapă, în sfârşit, aceste texte numeroase din Scriptură
46 "Şi spuse: "Da, demult s-a scris că Mesia trebuie să sufere, să moară şi să învie din morŃi a
treia zi
47 şi că acest mesaj al mântuirii va fi dus, pornind de la Ierusalim, tuturor popoarelor: Pentru toŃi
cei care se întorc la mine există iertare.
48 Voi aŃi asistat la împlinirea acestor profeŃii.
49 Şi acum, eu voi trimite Duhul Sfânt asupra voastră, după cum a făgăduit Tatăl meu. Să nu
începeŃi încă să spuneŃi şi altora - rămâneŃi în oraş până va veni Duhul Sfânt şi vă va umple cu
putere din cer."
50 După aceea, Isus îi conduse afară, pe drumul care duce la Betania şi, ridicându-şi mâinile spre
cer, îi binecuvântă.
51 Apoi începu să se înalŃe în văzduh şi urcă în cer.
52 Iar ei i se închinară şi se întoarseră la Ierusalim plini de o bucurie extraordinară
53 şi erau mereu în templu, slăvindu-l pe Dumnezeu.

Ioan 1

1 La început era Cuvântul (Logos) şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era cu Dumnezeu la început.
3 Prin el au fost făcute toate lucrurile; nimic nu s-a făcut fără el din tot ce s-a făcut.
4 În el era viaŃa şi viaŃa aceea a fost lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a putut s-o învingă niciodată.
6 A venit un om care a fost trimis de la Dumnezeu; el se numea Ioan.
7 El a venit ca martor, să propovăduiască despre lumină, pentru ca prin el toŃi să creadă.
8 Nu era el lumina, ci a venit doar ca să mărturisească despre lumină -
9 adevărata lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume şi deşi lumea a fost făcută prin el, lumea nu l-a recunoscut.
11 El a venit la ceea ce era al său, dar ai săi nu l-au primit.
12 Totuşi, tuturor celor care l-au primit, celor care au crezut în numele lui, el le-a dat dreptul de a
deveni copii ai lui Dumnezeu -
13 copii născuŃi nu din descendenŃa naturală, nici din decizia omului sau voia soŃului, ci născuŃi
din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul s-a făcut trup (carne) şi a locuit o vreme printre noi (şi noi i-am privit slava, slavă
ca a singurului născut de la Tatăl), plin de har şi de adevăr.
15 Ioan a atras atenŃia oamenilor asupra sa, spunând mulŃimilor: "Acesta este cel despre care vă
vorbeam când ziceam: `Vine unul cu mult mai mare decât mine - căci el a existat cu mult înaintea
mea´".
16 Noi toŃi am tras foloase de pe urma bogatelor sale binecuvântări ce ni le-a adus - binecuvântări
peste binecuvântări au fost turnate peste noi.
17 Căci legea a fost dată prin Moise; harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos.
18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, decât Dumnezeu, singurul lui Fiu, care stă la
dreapta Tatălui - el ni l-a făcut cunoscut.
19 Conducătorii evreilor au trimis nişte preoŃi şi ajutori de preoŃi de la Ierusalim să-l întrebe pe
Ioan dacă susŃine că e într-adevăr Mesia.
20 El a negat categoric, spunând: "Nu eu sunt Cristosul."
21 "Bine, dar atunci cine eşti?", întrebară ei. "Eşti Ilie?" "Nu", răspunse el. "Eşti Profetul?" "Nu."
22 "Atunci cine eşti? Spune-ne ca să putem da un răspuns celor care ne-au trimis. Ce ai de zis în
privinŃa ta?"
23 Eu sunt o voce din pustiu, care strigă aşa cum a profeŃit Isaia: `PregătiŃi-vă pentru venirea
Domnului!´
24 Atunci trimişii fariseilor îl întrebară:
25 "Dacă nu eşti nici Mesia, nici Ilie, nici Profetul, cu ce drept vii să botezi?"
26 Ioan zise: "Eu botez doar cu apă, dar chiar aici între voi se află Unul pe care voi nu l-aŃi
cunoscut niciodată,
27 care îşi va începe curând misiunea de propovăduire printre voi, iar eu nu sunt vrednic să-i fiu
nici măcar rob."
28 Faptul acesta s-a petrecut în Betania, un sat de pe malul celălalt al râului Iordan, unde boteza
Ioan.
29 A doua zi, Ioan îl văzu pe Isus venind spre el şi exclamă: "PriviŃi! Iată Mielul lui Dumnezeu
care ridică păcatul lumii!
30 El este cel de care vă vorbeam, când ziceam: `Vine în curând un om cu mult mai mare decât
mine, care a existat cu mult înaintea mea.´
31 Eu nu ştiam că el este acela, dar mă aflu aici botezând cu apă, pentru a atrage atenŃia naŃiunii
lui Israel asupra sa."
32 Atunci Ioan descrise cum l-a văzut pe Duhul Sfânt sub formă de porumbel, coborându-se din
cer şi oprindu-se asupra lui Isus.
33 "Eu nu ştiam că el este acela", spuse din nou Ioan, dar la vremea când m-a trimis Dumnezeu
să botez, mi-a spus aşa: `Când îl vei vedea pe Duhul Sfânt coborându-se şi oprindu-se asupra
cuiva, atunci să ştii că acela este cel pe care îl cauŃi tu. El este cel care botează cu Duhul Sfânt´.
34 Eu am văzut lucrul acesta şi, prin urmare, depun mărturie că El este Fiul lui Dumnezeu."
35 A doua zi, cum stătea Ioan împreună cu doi dintre ucenicii săi,
36 trecu pe acolo Isus. Ioan îl privi Ńintă şi apoi declară: "PriviŃi! Acesta este Mielul lui
Dumnezeu!"
37 Atunci cei doi ucenici ai lui Ioan se întoarseră şi porniră după Isus.
38 Isus privi îndărăt şi-i zări venind după el. "Ce doriŃi?" îl întrebă el. "ÎnvăŃătorule", răspunseră
ei, "unde locuieşti?"
39 "VeniŃi să vedeŃi", spuse el. Astfel ei se duseră cu el la locul unde stătea şi rămaseră cu el în
după amiaza aceea de pe la ora patru până seara.
40 (Unul din aceşti bărbaŃi era Andrei, fratele lui Simon Petru.)
41 Apoi Andrei se duse să-l găsească pe fratele său, Petru, şi-i spuse: "L-am găsit pe Mesia!"
42 Şi îl duse şi pe Petru să facă cunoştinŃă cu Isus. Isus se uită o clipă atent la Petru, apoi spuse:
"Tu eşti Simon, fiul lui Ioan - dar te vei numi Petru, Stânca!"
43 În ziua următoare, Isus se hotărî să plece în Galileea. Îl găsi pe Filip şi-i spuse: "Vino cu
mine."
44 (Filip era din Betsaida, oraşul natal al lui Andrei şi al lui Petru.)
45 Acum Filip porni în căutarea lui Natanael şi, găsindu-l, îi spuse: "Noi l-am descoperit pe
Mesia - chiar persoana despre care au scris Moise şi profeŃii! Îl cheamă Isus, fiul lui Iosif din
Nazaret."
46 "Nazaret!", exclamă Natanael. "Oare poate ieşi ceva bun de acolo?" "Vino numai şi vezi cu
ochii tăi", zise Filip.
47 În timp ce se apropiau ei, Isus zise: "Iată, vine un om sincer - un adevărat fiu al lui Israel."
48 "De unde ştii tu cum sunt eu?", ceru Natanael explicaŃii. Şi Isus răspunse: "Te-am văzut la
umbra unui smochin înainte de a te găsi Filip."
49 Natanael răspunse: "ÎnvăŃătorule, tu eşti Fiul lui Dumnezeu - regele Israelului!"
50 Isus îl întrebă: "Crezi toate acestea doar fiindcă Ńi-am spus că te-am văzut sub smochin?
51 Vei vedea dovezi şi mai mari decât aceasta. Vei vedea chiar cerul deschis şi pe îngerii lui
Dumnezeu venind şi plecând de la mine, Fiul Omului."
Ioan 2

1 Peste două zile, mama lui Isus fu invitată la o nuntă în satul din Cana Galileea,
2 şi Isus împreună cu ucenicii se aflau şi ei printre musafiri.
3 În timpul petrecerii, se terminară proviziile de vin şi mama lui Isus îi aduse la cunoştinŃă acest
fapt.
4 "N-am cum să te ajut acum, îi spuse el, căci încă n-a sosit vremea minunilor pentru mine."
5 Dar mama lui zise slugilor: "Să faceŃi tot ce vă spune el."
6 Erau acolo şase vase din piatră pentru vin, care se utilizau la diferite ceremonialuri evreieşti şi
aveau o capacitate de vreo sută de litri.
7 Isus spuse atunci slugilor să le umple cu apă până sus. Când terminară, zise:
8 "Scoate-Ńi acum puŃină apă şi aduceŃi-o aici naşului."
9 Când gustă acesta apa, care între timp se prefăcuse în vin, neştiind de unde prevenise (deşi, se
înŃelege că slugile ştiau), naşul îl chemă pe mire.
10 "Tare mai e bun vinul ăsta!" spuse el. "Tu nu eşti ca ceilalŃi. De obicei, gazda pune la masă
întâi vinul cel mai bun şi numai după aceea, când toŃi sunt sătui şi nu le mai pasă, scoate şi din
celălalt mai ieftin. Dar tu l-ai păstrat pe cel bun la urmă."
11 Minunea aceasta din Cana Galileii a fost prima demonstraŃie publică a puterii sale cereşti pe
care a făcut-o Isus. Şi ucenicii săi au crezut că într-adevăr el este Mesia.
12 După nuntă, el plecă pentru câteva zile la Capernaum, împreună cu mama, cu fraŃii şi cu
ucenicii săi.
13 Apoi veni timpul pentru celebrarea anuală a Paştelui evreiesc şi Isus plecă la Ierusalim.
14 În jurul templului văzu negustorii care vindeau vite, oi şi porumbei pentru jertfe precum şi
cămătari, postaŃi îndărătul tejghelelor lor.
15 Isus îşi confecŃionă un bici din frânghii împletite şi îi alungă pe toŃi afară, gonind oile şi vitele,
împrăştiind banii cămătarilor pe jos şi răsturnându-le mesele.
16 Apoi, apropiindu-se de cei care vindeau porumbei, li se adresă cu următoarele cuvinte: "LuaŃi
lucrurile astea de aici! Nu faceŃi piaŃă din Casa Tatălui meu!"
17 Ucenicii săi îşi amintiră atunci de profeŃia din Scripturi care zice: "Preocuparea pentru Casa
lui Dumnezeu mă va mistui pe mine."
18 "Cine-Ńi dă Ńie dreptul să le porunceşti să iasă afară?" îi cerură socoteală conducătorii evrei.
"Dacă ai această autoritate de la Dumnezeu, arată-ne o minune care să dovedească acest fapt."
19 "De acord, răspunse Isus, iată minunea pe care am s-o fac pentru voi: DistrugeŃi sanctuarul
acesta şi în trei zile am să-l ridic la loc."
20 "Ce-ai spus?! - exclamară ei. Când a trebuit patruzeci şi şase de ani să se construiască templul
acesta, tu vii şi zici că-l poŃi ridica în trei zile?"
21 Dar prin "sanctuarul acesta" el înŃelegea trupul său.
22 După învierea sa, ucenicii şi-au adus aminte de spusele sale şi şi-au dat seama că citatul acela
din Scriptură pe care-l pomenise se referea într-adevăr la persoana sa şi că se împlinise în
întregime.
23 Din pricina minunilor pe care le-a făcut în Ierusalim cu ocazia sărbătorilor de Paşte, mulŃi
oameni s-au convins că, într-adevăr el este Mesia.
24 Dar Isus nu s-a încrezut în ei, deoarece cunoştea oamenii în profunzime.
25 Nu avea nevoie să-i spună nimeni cât de schimbătoare e firea omului.

Ioan 3
1 Într-o noapte, după căderea întunericului, un conducător evreu pe nume Nicodim, membru al
sectei fariseilor, veni să aibă o întrevedere cu Isus.
2 "ÎnvăŃătorule", spuse el, "noi toŃi ştim că Dumnezeu te-a trimis să ne înveŃi. Minunile tale o
dovedesc cu prisosinŃă."
3 Isus răspunse: "ÎŃi spun cât se poate de serios: Dacă nu te naşti din nou, nu vei putea intra
niciodată în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu."
4 "Să mă nasc din nou?! - exclamă Nicodim. Ce vrei să spui? Cum poate reveni un om bătrân
înapoi în pântecele mamei sale, pentru a se naşte din nou?"
5 Isus îi răspunse: "Adevărat îŃi spun cu toată seriozitatea că dacă nu se naşte cineva din apă şi
din Duh, nu poate intra în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.
6 Oamenii pot reproduce doar viaŃa umană, dar Duhul Sfânt dăruieşte viaŃa nouă din cer,
7 aşa că, nu te mira de afirmaŃia mea că trebuie să te naşti din nou.
8 Aşa cum vântul îl auzi, dar nu ştii de unde vine ori încotro se duce, tot aşa este şi cu naşterea
din nou, prin Duhul Sfânt."
9 "La ce te referi?", întrebă Nicodim.
10 Isus răspunse: "Tu, un învăŃător evreu respectat, şi totuşi să nu pricepi aceste lucruri?
11 Eu îŃi spun ce ştiu şi ce am văzut - dar tu nu vrei să mă crezi.
12 Dacă însă nu mă crezi nici măcar atunci când îŃi vorbesc despre asemenea lucruri ca cele
petrecute aici, printre oameni, cum vei putea crede dacă-Ńi voi spune ce are să se întâmple în cer?
13 Căci numai eu, Fiul Omului, am venit pe pământ şi mă voi întoarce iarăşi în cer.
14 Şi, după cum a înălŃat Moise în pustiu chipul de aramă al unui şarpe pe o prăjină, tot aşa
trebuie să fiu înălŃat şi eu,
15 pentru ca toŃi cei care cred în mine să aibă viaŃă veşnică.
16 Fiindcă Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe singurul său Fiu, pentru ca
oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaŃa veşnică.
17 Dumnezeu nu şi-a trimis Fiul în lume s-o condamne, ci s-o salveze.
18 Nici o condamnare veşnică nu îi mai aşteaptă acum pe cei care îşi pun încrederea în el pentru a
fi salvaŃi. Dar cei care nu se încred în el au fost deja judecaŃi şi condamnaŃi pentru că nu cred în
singurul Fiu al lui Dumnezeu.
19 SentinŃa lor se bazează pe următorul fapt: Lumina din cer a venit în lume, dar ei au iubit
întunericul mai mult decât Lumina, deoarece faptele lor erau rele.
20 Ei au urât Lumina cerească pentru că doreau să păcătuiască în întuneric. Ei s-au ferit de
Lumină, de frică să nu li se vadă păcatele şi să fie pedepsiŃi.
21 Dar cei care fac binele au venit cu drag la Lumină, pentru a da prilej tuturor să vadă că ei fac
ceea ce doreşte Dumnezeu de la ei."
22 După aceasta, Isus împreună cu ucenicii lui au părăsit Ierusalimul şi au stat o vreme în Iudeea,
botezând acolo.
23 În timpul acesta, Ioan Botezătorul încă nu era la închisoare.
24 El boteza la Enon, în apropiere de Salim, întrucât acolo se găsea apă din belşug.
25 Într-o zi, cineva a început să discute în contradictoriu cu ucenicii lui Ioan, spunându-le că
botezul lui Isus e cel mai bun.
26 Astfel, ei au venit la Ioan şi i-au zis: "ÎnvăŃătorule, omul acela pe care l-ai întâlnit de cealaltă
parte a râului Iordan - cel despre care spuneai că e Mesia - botează şi el acum, şi toată lumea se
duce acolo, în loc să vină aici la noi."
27 Ioan le-a răspuns: "Dumnezeu din cer îi rânduieşte fiecărui om lucrarea sa.
28 Munca mea este de a pregăti calea pentru omul acela, ca toŃi să meargă la el. Doar ştiŃi şi voi
cât de răspicat v-am spus că nu sunt eu Mesia. Eu mă aflu aici pentru a-i pregăti calea - atât şi
nimic mai mult!
29 Fireşte, mulŃimile se vor duce unde e atracŃia principală - după cum mireasa se va duce acolo
unde este mirele. Prietenii unui mire iau şi ei parte la bucuria sa. Eu sunt prietenul Mirelui şi mă
bucur nespus de succesul lui.
30 El trebuie să crească tot mai mult iar eu să mă fac tot mai mic.
31 El a venit din cer şi este mai mare decât toŃi ceilalŃi. Eu sunt de pe pământ şi înŃelegerea mea
se mărgineşte la lucrurile acestui pământ.
32 El spune ceea ce a văzut şi ce a auzit dar ce puŃini sunt aceia care cred ce le spune el!
33 Însă cei care îl cred descoperă că Dumnezeu este un izvor de adevăr.
34 Căci acesta - pe care l-a trimis Dumnezeu - rosteşte cuvintele lui Dumnezeu, fiindcă Duhul lui
Dumnezeu este asupra lui fără măsură sau limită.
35 Tatăl îl iubeşte pe acest om pentru că este Fiul său şi Dumnezeu i-a dăruit tot ce există.
36 Şi toŃi aceia care se încred în el, Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiŃi, au viaŃa veşnică; cei
care nu cred şi nu ascultă de el nu vor vedea niciodată raiul, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne
asupra lor."

Ioan 4

1 Când a aflat Domnul că fariseii auziseră că la el vin mulŃimi mai mari de oameni decât la Ioan
să fie botezaŃi şi să devină ucenici ai săi
2 - (deşi Isus însuşi nu boteza, ci numai ucenicii lui) -
3 a părăsit Iudeea şi s-a întors în provincia Galileea.
4 Mergând într-acolo a trebuit să treacă prin Samaria.
5 Şi cam pe la amiază, apropiindu-se de satul Sihar, a ajuns la Fântâna lui Iacob, săpată pe lotul
de pământ dăruit de Iacob fiului său Iosif.
6 Isus era obosit de drum, întrucât umblase mult pe arşiŃă, şi, frânt cum era, s-a aşezat jos lângă
fântână.
7 Nu după mult timp, sosi şi o samariteancă să scoată apă iar Isus îi ceru să bea.
8 În timpul acesta, nu era decât ea acolo, întrucât ucenicii se duseseră în sat să cumpere ceva de-
ale mâncării.
9 Femeia se miră că un iudeu se opreşte să-i ceară ceva unui "samaritean dispreŃuit" - lor de
obicei nici măcar nu li se vorbea - şi îi atrase atenŃia lui Isus asupra acestui fapt.
10 Răspunsul fii următorul: "Dacă ai şti numai ce dar minunat are Dumnezeu pentru tine şi cine
sunt eu, tu ai fi aceea care mi-ai cere apă vie."
11 "Dar n-ai frânghie şi nici găleată, spuse ea, or, asta e o fântână foarte adâncă. De unde ai putea
face rost de apa aceasta vie?
12 Şi-apoi, eşti tu oare mai mare decât strămoşul nostru Iacob? Cum poŃi să oferi o apă mai bună
decât cea pe care şi el şi fiii şi vitele sale au băut-o cu atâta plăcere?"
13 Drept răspuns Isus i-a zis că după ce vor bea această apă, oamenilor li se va face iarăşi sete.
14 Apoi a adăugat: "Apa care le-o dau eu însă se va transforma în ei într-un izvor permanent,
care-i va uda în veci cu viaŃă eternă."
15 "Doamne, i-a zis femeia, dă-mi şi mie din apa aceea! Fiindcă atunci nu-mi va fi iarăşi sete şi
nu va mai trebui să fac atâta cale până aici, în fiecare zi."
16 "Du-te după soŃul tău", îi spuse Isus.
17 "Păi, nu sunt măritată ", îi răspunse femeia. "Nu puteai grăi mai adevărat!", îi spuse Isus.
18 "Căci ai avut cinci bărbaŃi şi cu omul cu care trăieşti în prezent nici măcar nu eşti căsătorită.
(Aşa că ai spus adevărul)"
19 "Doamne, zise femeia, negreşit tu eşti un profet.
20 Dar, spuneŃi-mi, din ce cauză pretind iudeii că Ierusalimul e singurul loc de închinăciune, în
vreme ce noi samaritenii susŃinem că e aici (la muntele Gherazim), unde s-au închinat strămoşii
noştri?"
21 Isus a răspuns: "Vine vremea când nu ne va mai preocupa dacă trebuie să ne închinăm Tatălui
aici ori în Ierusalim.
22 Căci nu contează unde ne închinăm, ci cum ne închinăm - este închinarea noastră spirituală,
adevărată?
23 Căci Dumnezeu este Duh şi noi avem nevoie de ajutorul lui ca să ne putem închina aşa cum
trebuie. O astfel de închinare doreşte Tatăl din partea noastră.
24 Dar voi samaritenii cunoaşteŃi atât de puŃin despre el şi vă închinaŃi orbeşte, pe când noi iudeii
cunoaştem totul despre el, căci mântuirea parvine lumii prin intermediul iudeilor."
25 Femeia luă din nou cuvântul şi zise: "Dar cel puŃin atâta lucru ştiu şi eu că va veni Mesia - cel
căruia i se zice Cristos - or, când o să vină el, are să ne explice toate lucrurile."
26 Atunci Isus îi spuse: "Eu sunt Mesia."
27 Tocmai atunci sosiră şi ucenicii. S-au cam mirat când l-au găsit stând de vorbă cu o femeie,
dar nici unul din ei nu l-a întrebat motivul ori subiectul discuŃiei.
28 Atunci femeia îşi lăsă vasul cu apă lângă fântână şi se întoarse în sat ca să spună la toată
lumea:
29 "VeniŃi să-l cunoaşteŃi şi voi pe omul care mi-a spus tot ce-am făcut vreodată! Oare acesta să
fie Mesia?"
30 Şi oamenii au început să vină din tot satul, să-l vadă.
31 Între timp, ucenicii îl îmbiau pe Isus să mănânce.
32 "LăsaŃi asta, le zise el, căci eu am o hrană pe care voi nu o cunoaşteŃi."
33 "Cine să i-o fi adus?" se tot întrebau ucenicii.
34 Atunci Isus le explică: "Eu mă hrănesc facând voia lui Dumnezeu care m-a trimis şi
îndeplinind lucrarea sa.
35 Voi credeŃi că recoltarea nu va începe până nu se va sfârşi vara, peste patru luni? PriviŃi în
jurul vostru! Pretutindeni cit vezi cu ochii se coc ogoare întinse, gata de seceriş.
36 Secerătorii vor primi o bună plată şi vor aduna bărbaŃi şi femei în grânarele cereşti. Ce mare
bucurie îi aşteaptă, atât pe semănător, cât şi pe secerător!
37 Pentru că, adevărat este că unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraŃi de unde n-aŃi semănat, alŃii au muncit iar voi aŃi cules roadele."
39 MulŃi oameni din satul acela samaritean au crezut că el este Mesia din pricina cuvintelor
femeii: "El mi-a spus tot ce-am făcut vreodată!"
40 (Când au ieşit la fântână să-l vadă, s-au rugat stăruitor să rămână în satul lor; şi Isus a rămas la
ei două zile,
41 timp suficient pentru ca mulŃi din ei să creadă în el, după ce îl ascultaseră.
42 Atunci ei s-au adresat femeii, zicând: "Acum credem pentru că l-am auzit cu urechile noastre,
nu numai fiindcă ne-ai spus tu. Într-adevăr, el este Salvatorul lumii".
43 La sfârşitul celor două zile de şedere, el porni mai departe, trecând doar prin Galileea,
44 căci, aşa cum se exprimase Isus, "un profet este onorat pretutindeni, numai în Ńara sa nu!"
45 Dar galileenii l-au primit cu braŃele deschise, fiindcă fuseseră la Ierusalim de Paşte şi văzuseră
unele din minunile sale.
46 În cursul călătoriei sale prin Galileea, el sosi în orăşelul Cana, unde prefăcuse apa în vin. Pe
când se afla acolo, un om din oraşul Capemaum, care deŃinea o funcŃie în guvern şi avea un fiu
bolnav, a auzit că Isus sosise din Iudeea şi era în trecere prin Galileea.
47 Omul acesta s-a dus până la Cana, l-a găsit pe Isus şi l-a rugat fierbinte să vină la Capernaum
împreună cu el să-i vindece fiul, care se afla acum în ghearele morŃii.
48 Isus întrebă: "Nu vreŃi să credeŃi nici unul din voi în mine, decât dacă vă voi face din ce în ce
mai multe minuni?"
49 FuncŃionarul însă continua cu rugăminŃile: "Domnule, vă rog să veniŃi acum, până nu-mi
moare copilul."
50 Isus îi spuse atunci: "Du-te acasă. Fiul tău este vindecat." Şi omul l-a crezut pe Isus şi a pornit
spre casă.
51 Pe când mergea el pe drum, l-au întâmpinat nişte slujitori cu vestea că toate sunt bune - fiul
său şi-a revenit complet.
52 El i-a întrebat când începuse băiatul să se simtă mai bine, iar ei i-au răspuns: "Ieri după amiază
pe la ora unu l-au lăsat frigurile, aşa, dintr-o dată!"
53 Atunci tatăl şi-a dat seama că a fost chiar clipa când i-a spus Isus: "Fiul tău este vindecat." Şi
slujbaşul acela împreună cu toată casa lui au crezut că Isus este Mesia.
54 Aceasta a fost cea de-a doua minune a lui Isus în Galileea de la sosirea sa din Iudeea.

Ioan 5

1 După aceea, Isus s-a întors la Ierusalim cu ocazia uneia din sărbătorile religioase evreieşti.
2 În interiorul cetăŃii, lângă Poarta Oilor, era Scăldătoarea Betesda, având cinci platforme
acoperite sau pridvoare, de jur împrejurul ei.
3 Bolnavi cu duiumul - şchiopi, orbi sau oameni cu membrele paralizate - stăteau întinşi pe aceste
platforme (aşteptând o anume mişcare a apei,
4 căci un înger al Domnului venea din când în când să tulbure apa şi prima persoană care intra în
apă era vindecată).
5 Unul din bărbaŃii care zăceau acolo era olog de treizeci şi opt de ani.
6 Când îl zări Isus şi cunoscu de câtă vreme suferă, îl întrebă: "Ai vrea să te faci bine?"
7 "Nu pot, îi spuse omul, căci n-am pe nimeni care să mă ajute să intru în bazin când are loc
mişcarea apei. Până să ajung eu acolo, totdeauna se găseşte altul care să mi-o ia înainte."
8 Isus îi spuse: "Ridică-te, strânge-Ńi rogojina pe care dormi şi du-te acasă!"
9 Cât ai clipi din ochi, omul se vindecă. Apoi îşi strânse rogojina şi începu să umble. Dar era
Sabat când se făcu minunea aceasta.
10 Prin urmare, nu se putea ca fruntaşii evrei să nu aibă ceva de obiectat. Ei i-au zis omului care
fusese tămăduit: "Nu poŃi munci în ziua de Sabat! Este ilegal să cari rogojina aceea!"
11 "Omul care m-a vindecat mi-a spus s-o iau", le răspunse el.
12 "Cine a putut spune aşa ceva?", îi cerură ei socoteală.
13 Omul n-a ştiut cine, iar Isus se pierdu în mulŃime.
14 Dar mai pe urmă Isus îl găsi în templu şi-i zise: "Acum eşti sănătos; să nu mai păcătuieşti cum
făceai înainte, altminteri, cine ştie, Ńi se poate întâmpla ceva şi mai rău."
15 Atunci omul a plecat să-i caute pe fruntaşii iudei şi le-a spus că Isus este cel care l-a vindecat.
16 Astfel ei începură să-l hărŃuiască pe Isus pentru a nu fi respectat Sabatul.
17 Dar Isus le răspunse: "Tatăl meu face bine mereu, iar eu îi urmez exemplul."
18 Atunci conducătorii evreilor căutară şi mai îndârjiŃi să-l omoare, fiindcă, pe lângă nesocotirea
legilor Sabatice, el vorbea de Dumnezeu ca de Tatăl său şi prin aceasta se făcea egal cu
Dumnezeu.
19 Isus le răspunse: "Fiul nu poate face nimic de la sine. El nu face decât ceea ce îl vede pe Tatăl
făcând, şi întocmai ca el.
20 Căci Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi spune tot ce face: iar Fiul va face minuni mult mai izbitoare
decât vindecarea acestui om.
21 Ba, mai mult chiar, va învia din morŃi pe oricine doreşte el, precum face şi Tatăl.
22 Iar Tatăl lasă toată judecata păcatului în seama Fiului său,
23 pentru ca toŃi să dea cinste Fiului, precum dau cinste Tatălui. Dar dacă voi refuzaŃi să-l cinstiŃi
pe Fiul lui Dumnezeu, pe care el vi l-a trimis, atunci sigur voi nu-i daŃi cinste Tatălui.
24 Spun aceasta apăsat, că oricine ascultă mesajul meu şi crede în Dumnezeu, care m-a trimis, are
viaŃă veşnică şi nu va fi osândit pentru păcatele sale, ci a trecut din moarte la viaŃă.
25 Adevărat vă spun că va veni vremea - de fapt a şi venit - când morŃii vor auzi glasul meu,
glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care ascultă vor trăi.
26 Tatăl are viaŃa în el şi i-a dăruit Fiului să aibă viaŃă în el
27 şi să judece păcatele întregii omeniri, deoarece el este Fiul Omului.
28 Nu vă miraŃi atâta. Căci vine într-adevăr vremea când toŃi morŃii din mormintele lor vor auzi
vocea Fiului lui Dumnezeu,
29 şi vor învia apoi - cei care au făcut bine pentru viaŃa veşnică, iar cei care au persistat în rău,
pentru judecată.
30 Dar eu nu spun nimic fără să mă consult cu Tatăl. Eu judec după cum mi se spune. Iar
judecata mea este absolut cinstită şi dreaptă, fiindcă este în acord cu voia lui Dumnezeu care m-a
trimis, şi nu e doar a mea.
31 Când fac afirmaŃii privitoare la mine însumi nu sunt crezut,
32 dar mai e şi altcineva, da, chiar Ioan Botezătorul, care face aceste afirmaŃii în favoarea mea.
33 Voi aŃi ieşit să-l auziŃi predicând şi pot să vă asigur că tot ce spune el despre mine e adevărat.
34 Dar mărturia cea mai adevărată despre mine nu vine din partea omului, deşi v-am amintit
despre mărturia lui Ioan pentru ca să credeŃi în mine şi să fiŃi salvaŃi.
35 Ioan a strălucit puternic o vreme şi voi aŃi profitat şi v-aŃi bucurat,
36 dar eu posed o dovadă mai măreaŃă decât cea a lui Ioan. Mă refer la minunile pe care le fac:
acestea mi-au fost acordate de Tatăl meu şi ele dovedesc că Tatăl este cel care m-a trimis.
37 Şi chiar Tatăl însuşi a mărturisit despre mine, deşi nu printr-o apariŃie personală pentru voi, ori
prin viu grai.
38 Dar voi nu-l ascultaŃi, fiindcă refuzaŃi să credeŃi în mine - cel care am fost trimis la voi să vă
aduc mesajul lui Dumnezeu.
39 Voi cercetaŃi Scripturile, deoarece credeŃi că ele vă dau viaŃa veşnică. Dar Scripturile nu fac
altceva decât să mă pună pe mine în lumină.
40 Cu toate acestea, voi nu vreŃi să veniŃi la mine, ca eu să vă pot da viaŃa veşnică.
41 Aprobarea sau dezaprobarea voastră nu înseamnă nimic pentru mine,
42 întrucât, după câte ştiu eu foarte bine, voi nu aveŃi în voi înşivă dragostea lui Dumnezeu.
43 Ştiu, fiindcă am venit la voi să-l reprezint pe Tatăl şi voi refuzaŃi să mă primiŃi, dar când va
veni altul, în numele său, pe acela îl veŃi primi.
44 Nu e de mirare că nu puteŃi crede! Fiindcă, reciproc vă onoraŃi bucuroşi, dar nu vă pasă de
cinstea care vine de la singurul Dumnezeu!
45 Totuşi nu eu sunt acela care vă va acuza înaintea Tatălui - ci Moise o va face! Moise, în ale
cărui legi vă puneŃi voi speranŃele de a ajunge în cer.
46 Căci voi aŃi refuzat să-l credeŃi pe Moise. El a scris despre mine dar voi refuzaŃi să-l credeŃi,
deci refuzaŃi să credeŃi în mine.
47 Şi, întrucât nu credeŃi ce a scris el, nu e de mirare că nu credeŃi nici în mine."

Ioan 6
1 După aceasta Isus a traversat Marea Galileii, cunoscută şi sub denumirea de Marea Tiberiadei.
2 Şi o mare mulŃime de oameni, printre care mulŃi pelerini în drum spre Ierusalim la sărbătorile
anuale de Paşte, îl urmau pretutindeni pe unde trecea el, să-l vadă vindecând bolnavii.
3 Astfel, suindu-se pe deal şi aşezându-se jos cu ucenicii împrejurul său,
4 Isus zări curând o mare mulŃime de oameni urcând dealul, în căutarea sa.
5 Întorcându-se către Filip, îl întrebă: "Filip, ce zici, unde am putea cumpăra nişte pâine să
hrănim toŃi oamenii aceştia?
6 (Îl punea astfel la încercare, întrucât Isus deja ştia ce avea de gând să facă.)
7 Filip răspunse: "Ne-ar trebui o avere doar să începem să-i hrănim!"
8 Atunci Andrei, fratele lui Simon Petru, luă cuvântul şi zise:
9 "E un tinerel pe aici care are cinci pâini de orz şi vreo doi peşti! Dar ce sunt astea la atâta
lume!"
10 "SpuneŃi-le tuturor să se aşeze jos", porunci Isus. Şi toŃi s-au aşezat pe pantele acoperite cu
iarbă ale dealului - numai bărbaŃi erau vreo cinci mii la număr.
11 Atunci Isus a luat pâinile şi a mulŃumit lui Dumnezeu, după care le-a dat oamenilor. Apoi a
procedat la fel cu peştii. Şi toŃi au mâncat până s-au săturat.
12 "Acum strângeŃi fărâmiturile, spuse Isus ucenicilor, pentru ca nimic să nu se risipească."
13 Şi s-au umplut douăsprezece coşuri cu resturile de la mâncare.
14 Când şi-au dat seama oamenii ce minune mare s-a făcut acolo, au exclamat: "Negreşit, el este
Profetul pe care-l aşteptăm!"
15 Isus a văzut îndată că nu le mai trebuia mult până să-l ia cu forŃa şi să-l facă regele lor şi, prin
urmare, a plecat de acolo, urcând singur în munŃi.
16 În seara aceea, ucenicii săi au coborât pe mal să-l aştepte.
17 Dar când s-a lăsat întunericul şi el tot nu venea, s-au suit în barcă şi au pornit-o spre
Capernaum, de cealaltă parte a lacului.
18 Dar, nu după mult timp, cum vâsleau ei aşa, s-a năpustit asupra lor un o furtună şi marea a
devenit foarte agitată.
19 Erau la vreo cinci-şase kilometri în larg când, deodată, l-au zărit pe Isus apropiindu-se de
barcă. Ucenicii s-au înspăimântat,
20 dar el le-a strigat să nu se teamă.
21 Atunci ei s-au învoit să-l poftească în barcă şi numaidecât barca a sosit la destinaŃia spre care
se îndreptau.
22 A doua zi dimineaŃa, după ce au sosit dincoace de lac, au început să se strângă mulŃimi de
oameni, (aşteptând să vină pe mal Isus.)
23 Căci ştiau că Isus traversase împreună cu ucenicii, dar aceştia plecaseră din nou cu barca şi-l
lăsaseră pe Isus singur. Prin apropiere se aflau câteva bărci de le Tiberias,
24 aşa că, dacă văzură că nici Isus, nici ucenicii nu mai apar, se urcară în bărci şi vâsliră până la
Capernaum, gândindu-se că-l vor găsi pe Isus acolo.
25 Când au sosit şi l-au găsit, au întrebat miraŃi: "Doamne, cum ai ajuns aici?"
26 Isus le-a răspuns: "Adevărul e că voi doriŃi să staŃi cu mine pentru că v-am hrănit, şi nu fiindcă
aŃi crede în mine.
27 Nu trebuie însă să vă preocupe atât de mult lucrurile pieritoare cum ar fi, de pildă, hrana. Ci,
mai degrabă, cheltuiŃi-vă energiile în căutarea vieŃii veşnice pe care eu, Fiul omului, v-o pot
dărui. Fiindcă tocmai pentru acest scop m-a trimis Dumnezeu Tatăl."
28 "Ei au răspuns: "Ce trebuie să facem pentru a-l mulŃumi pe Dumnezeu?"
29 Isus le spuse: "Aceasta e voia lui Dumnezeu, ca voi să credeŃi în cel pe care l-a trimis el."
30 Ei au răspuns din nou: "Trebuie să ne arăŃi mai multe minuni, dacă vrei să te credem că eşti
Mesia.
31 Dă-ne pâine gratuită în fiecare zi, cum aveau şi părinŃii noştri în călătoria lor prin pustiu! După
cum spun Scripturile: `Moise le-a dat pâine din cer.´"
32 Isus a zis: "Nu Moise le-a dat-o, ci Tatăl meu. Şi acum el vă îmbie cu adevărata pâine din cer.
33 Pâinea adevărată este persoana aceea, pe care a trimis-o Dumnezeu din cer şi care dă viaŃă
lumii."
34 "Domnule, au zis ei, atunci dă-ne pâinea aceea în fiecare zi cât vom mai trăi!"
35 Isus a răspuns: "Eu sunt pâinea vieŃii. Nici unuia care vine la mine nu-i va mai fi foame. Iar
cei care cred în mine nu vor mai înseta niciodată.
36 Nenorocirea e că, aşa cum v-am mai spus, voi n-aŃi crezut nici chiar după ce m-aŃi văzut.
37 Vor veni însă unii la mine - aceia pe care Tatăl mi i-a dat - şi în veci nu-i voi respinge.
38 Căci am venit aici din cer să fac voia lui Dumnezeu care m-a trimis, nu să mi se facă pe placul
meu.
39 Şi voia lui Dumnezeu este aceasta, ca nici unul măcar să nu se piardă din toŃi aceia pe care mi
i-a dat el, ci să-i învii pe toŃi la viaŃă veşnică în ziua de apoi.
40 Căci este voia Tatălui meu ca toŃi cei care îl văd pe Fiul său şi cred în el să aibă viaŃă veşnică,
pentru ca eu să-i învii în Ziua de apoi."
41 Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui fiindcă s-a pretins a fi pâinea din cer.
42 "Asta-i bună! exclamară ei, când el nu e decât Isus fiul lui Iosif. Ştim cine sunt părinŃii lui...
Ce vrea să zică prin asta, că s-a coborât din cer?"
43 Dar Isus a răspuns: "Nu murmuraŃi împotriva mea pentru c-am zis asta.
44 Fiindcă nimeni nu poate să vină la mine decât dacă Tatăl, care m-a trimis, îl atrage la mine. În
Ziua de apoi eu îi voi învia pe toŃi aceştia.
45 Precum e scris în Scripturi: `Ei vor fi învăŃaŃi de Dumnezeu´. Cei cărora le vorbeşte Tatăl, şi
învaŃă adevărul de la el, vor fi atraşi la mine.
46 (Nu că cineva realmente l-ar vedea pe Tatăl, deoarece numai eu l-am văzut.)
47 Vă spun cât se poate de hotărât, că oricine crede în mine are deja viaŃă veşnică!
48 Da, cu adevărat eu sunt Pâinea VieŃii!
49 Nu era nici o viaŃă adevărată în pâinea aceea din văzduh care a fost dată părinŃilor voştri în
pustiu, fiindă toŃi au murit.
50 Dar există un lucru numit Pâine cerească, ce dăruieşte viaŃa veşnică oricui o mănâncă.
51 Eu sunt acea Pâine vie care s-a coborât din cer. Oricine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veci.
Această pâine este trupul meu care se dă pentru răscumpărarea omenirii."
52 Atunci iudeii au început să se certe între ei, care mai de care, pentru a afla ce a vrut el să
spună. "Cum poate omul acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?" întrebară ei.
53 Prin urmare, Isus a mai spus o dată: "Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncaŃi trupul
Fiului omului şi nu beŃi sângele său, nu puteŃi avea viaŃă veşnică în voi.
54 Dar oricine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaŃă veşnică şi eu îl voi învia în Ziua
de apoi.
55 Căci trupul meu este adevărata hrană şi sângele meu adevărata băutură.
56 Oricine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu este în mine şi eu în el.
57 Eu trăiesc prin puterea Tatălui celui viu care m-a trimis şi, în acelaşi fel, cei care se
împărtăşesc din mine vor trăi datorită mie.
58 Eu sunt adevărata Pâine din cer; şi oricine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac şi nu va
muri, cum au murit părinŃii voştri - cu toate că şi ei au mâncat pâine din cer."
59 (El a Ńinut predica de mai sus în sinagoga din Capernaum.)
60 Chiar ucenicii săi au zis: "Lucrul acesta e foarte greu de priceput. Cine poate şti ce înseamnă?"
61 Isus cunoscu în sinea lui că aceştia se plâng şi le zise: "Asta vă supără pe voi?
62 Atunci ce veŃi crede dacă mă veŃi vedea pe mine, Fiul omului, întor-cându-mă iarăşi la cer?
63 Numai Duhul Sfânt dă viaŃă veşnică. Cei care nu se nasc decât o singură dată, printr-o naştere
fizică, în veci nu vor primi acest dar. Dar acum eu v-am spus cum să obŃineŃi această viaŃă
spirituală adevărată.
64 Unii din voi tot nu credeŃi în mine." (Căci Isus i-a ştiut de la început pe cei care nu vor crede şi
l-a ştiut şi pe cel care avea să-l trădeze.)
65 De aceea, el observă: "Iată la ce m-am referit când am zis că nimeni nu poate veni la mine
decât dacă-l atrage Tatăl la mine."
66 În acest moment, mulŃi din ucenicii săi i-au întors spatele şi l-au părăsit.
67 Atunci Isus s-a întors spre cei doisprezece şi i-a întrebat: "Voi nu vă duceŃi?"
68 Simon Petru a răspuns: "ÎnvăŃătorule, la cine să ne ducem? Numai tu ai cuvintele care dau
viaŃa veşnică,
69 or, noi le credem şi ştim că tu eşti Cristosul lui Dumnezeu."
70 Apoi Isus a mai zis: "Eu v-am ales, pe toŃi doisprezece, dar unul din voi este un drac."
71 (Se referea la Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-l
trădeze.)

Ioan 7

1 După aceasta, Isus a plecat spre Galileea, mergând din sat în sat, întrucât dorea să ocolească
Iudeea, unde conducătorii iudeilor puneau la cale omorârea sa.
2 Dar curând sosi şi Sărbătoarea corturilor, unul din praznicele evreieşti anuale,
3 şi fraŃii lui Isus l-au îndemnat să meargă în Iudeea cu ocazia festivităŃilor. "Du-te undeva unde
să te vadă mai multă lume făcând minuni", l-au luat ei peste picior.
4 "Niciodată n-ai să ajungi să fii renumit, dacă te tot ascunzi. Eşti chiar atât de grozav? Atunci
dovedeşte-o în faŃa lumii!"
5 Nici măcar fraŃii lui nu credeau în el.
6 Isus a răspuns: "Nu e acum timpul nimerit pentru mine să mă duc. Dar voi puteŃi merge când
doriŃi, fără ca aceasta să aibă vreo consecinŃă,
7 fiindcă pe voi lumea nu vă poate urâ, pe mine însă mă urăşte, fiindcă o acuz de păcat şi răutate.
8 DuceŃi-vă voi înainte şi eu am să vin mai târziu, când va sosi timpul potrivit."
9 Astfel el a rămas în Galileea.
10 Totuşi, după ce au plecat fraŃii săi la aceste ceremonii, s-a dus şi el, însă în secret, fără să se
arate în public.
11 Conducătorii evrei l-au căutat printre participanŃii la ceremonii şi-i întrebau pe toŃi dacă nu l-
au văzut cumva.
12 S-au creat o mulŃime de discuŃii printre oameni. Unii spuneau: "E un om minunat", în timp ce
alŃii ziceau: "Da de unde, ăsta trage publicul pe sfoară."
13 Dar nimeni nu îndrăznea să ia cuvântul în apărarea lui pe faŃă, de teamă să nu-şi atragă
represalii din partea conducătorilor evrei.
14 Când festivităŃile erau în toi, a venit Isus şi s-a suit la Templu, predicând pe faŃă, în văzul
tuturor.
15 Conducătorii evrei s-au mirat când l-au văzut. "De unde ştie atâtea când niciodată n-a
frecventat şcolile noastre?" se întrebau ei.
16 Atunci Isus le-a spus: "Eu nu vă transmit gândurile mele, ci acelea ale lui Dumnezeu care m-a
trimis.
17 Dacă se hotărăşte vreunul din voi să facă cu adevărat voia lui Dumnezeu, va şti cu siguranŃă
dacă învăŃătura mea vine de la Dumnezeu sau dacă e doar a mea.
18 Oricine îşi înfăŃişează propriile sale idei urmăreşte să obŃină laudă pentru sine, dar oricine
caută să dea cinste aceluia care l-a trimis este un om bun şi sincer.
19 Nici unul din voi măcar nu Ńine legea lui Moise. Aşa că, pe mine de ce mă acuzaŃi că o calc?
De ce vreŃi să mă ucideŃi pentru aceasta?"
20 MulŃimile au răspuns: "łi-ai pierdut minŃile! Cine încearcă să te ucidă?"
21 Isus a răspuns: "Eu am lucrat în ziua de Sabat, vindecând un om şi voi aŃi rămas miraŃi.
22 Dar şi voi lucraŃi în Sabat, ori de câte ori păziŃi legea lui Moise referitoare la circumcizie (de
fapt, această datină a tăierii împrejur e mai veche decât legea lui Moise);
23 căci dacă se întâmplă să cadă perioada în care trebuie să vă tăiaŃi copiii împrejur în ziua de
Sabat, nu staŃi pe gânduri, ci îndepliniŃi această operaŃie, şi bine faceŃi. Atunci eu de ce să fiu
condamnat fiindcă vindec un om în ziua de Sabat?
24 Mai reflectaŃi puŃin asupra acestui fapt şi veŃi vedea că am dreptate."
25 Unii din cei care locuiau la Ierusalim au zis între ei: "Nu e oare acesta omul pe care caută ei
să-l ucidă?
26 Totuşi, uite-l că predică în public iar ei nu spun nimic. Să fie oare aşa deoarece, conducătorii
noştri în sfârşit au aflat că el este Mesia?
27 Dar cum ar putea fi? Căci noi ştim unde s-a născut omul acesta: când va veni Cristos, el va
apărea... aşa, dintr-o dată, şi nimeni nu va şti de unde vine."
28 Aşa se face că Isus, într-o predică Ńinută la templu, a rostit următoarele cuvinte, cu glas tare:
"Da, aşa e, voi mă cunoaşteŃi şi ştiŃi unde m-am născut, dar eu sunt reprezentantul Unuia pe care
voi nu-l cunoaşteŃi şi el este Adevărul.
29 Eu îl cunosc pentru că am fost cu el şi el este cel care m-a trimis."
30 Atunci conducătorii evrei au vrut să-l aresteze: dar nimeni nu s-a atins de el, fiindcă nu sosise
încă vremea rânduită de Dumnezeu.
31 MulŃi oameni din mulŃimile care se aflau la templu au crezut în el. "La urma urmelor, ziceau
ei, ce minuni te-ai aştepta să facă Mesia pe care să nu le fi făcut şi omul acesta?"
32 Când au auzit fariseii împreună cu mai marii preoŃilor că aceasta e starea de spirit a mulŃimii,
au trimis aprozi să-l aresteze pe Isus.
33 Dar Isus le-a zis: "Încă nu! Mai trebuie să stau aici puŃină vreme. Apoi mă voi întoarce la cel
care m-a trimis.
34 Voi mă veŃi căuta dar nu mă veŃi găsi. Şi nu veŃi putea veni acolo unde mă duc eu."
35 Această declaraŃie i-a pus la mare încurcătură pe conducătorii evrei. "Unde o fi având de gând
să se ducă? - s-au întrebat ei. Te pomeneşti că intenŃionează să plece din Ńară, ca misionar printre
evreii din alte părŃi ale lumii sau poate chiar printre ne-evrei.
36 Ce vrea să zică cu asta că îl vom căuta dar nu-l vom găsi sau - `voi nu veŃi putea veni acolo
unde voi merge eu eu´?"
37 În ultima şi cea mai mare zi a praznicului, Isus a strigat mulŃimilor: "Dacă-i este cuiva sete, să
vină la mine şi să bea.
38 Fiindcă Scripturile declară că din adâncul fiinŃei celui care crede în mine vor curge râuri de
apă vie."
39 Se referea la Duhul Sfânt, care avea să fie dat tuturor celor care aveau să creadă în el; dar
Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu se înapoiase încă în slava sa din cer.
40 Când l-au auzit mulŃimile zicând aceasta, unii din ei au declarat: "Nu încape îndoială că acesta
este profetul ce urmează să vină exact înaintea lui Mesia."
41 AlŃii spuneau: "El este Mesia." Totuşi unii ziceau: "Cum o să fie el?! Ce, Mesia va veni din
Galileea?
42 Nu zic Scripturile răspicat că Mesia se va naşte din spiŃa regală a lui David, la Betleem, satul
în care s-a născut David?"
43 Astfel, părerile mulŃimii erau împărŃite în privinŃa lui.
44 Iar unii voiau să-l aresteze, dar nimeni nu s-a atins de el.
45 Aprozii, care fuseseră trimişi să-l aresteze pe Isus, s-au întors la preoŃii cei mai de seamă şi la
farisei. "De ce nu l-aŃi adus?" i-au luat cetat ei.
46 "Spune lucruri atât de minunate..." răspunseră ei. "N-am mai auzit aşa ceva!"
47 "Deci şi pe voi v-a dus în rătăcire? Îi luară fariseii în râs.
48 Este măcar unul singur dintre noi, fruntaşii evrei sau farisei, care crede că el este Mesia?
49 E limpede că gloata crede, dar, la urma urmelor, ce ştiu ei? Oricum, să fie blestemaŃi!"
50 Atunci Nicodim luă cuvântul. (Vă mai amintiŃi de el? Este conducătorul acela evreu care a
venit în ascuns să aibă o întrevedere cu Isus.)
51 "Este legal oare să condamni un om, înainte de a fi fost judecat?", întrebă el.
52 Ei i-au răspuns: "Nu cumva eşti şi tu un din Galileea? Cercetează Scripturile şi ai să vezi că
nici un profet nu va veni din Galileea!"
53 Atunci adunarea s-a încheiat şi participanŃii s-au împrăştiat pe la casele lor.

Ioan 8

1 Isus s-a întors pe Muntele Măslinilor,

2 dar a doua zi, dis-de-dimineaŃă, a fost iarăşi prezent la templu. Curând se şi adună o mulŃime de
oameni iar el se aşeză şi începu să le vorbească.
3 Pe când vorbea, conducătorii evrei şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter şi au aşezat-o
înaintea mulŃimii de oameni, care se uitau curioşi să vadă ce s-a întâmplat.
4 "ÎnvăŃătorule, i-au zis ei lui Isus, femeia acesta a fost prinsă chiar în actul adulterului.
5 Legea lui Moise spune că trebuie s-o omorâm. Tu ce zici?"
6 Ei încercau să-l prindă în cursă, doar-doar va spune ceva care să le dea temei să-l aresteze, dar
Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul în Ńarină.
7 Fiindcă îl tot presau să le dea un răspuns, el s-a ridicat în picioare şi a zis: "Bine, fie, omorâŃi-o
cu pietre - dar numai acela care n-a păcătuit niciodată are dreptul să arunce prima piatră."
8 Apoi se aplecă din nou şi continuă să scrie în Ńarină.
9 Conducătorii evrei se făcură nevăzuŃi unul după altul, începând cu cel mai vârstnic, până când
n-a mai rămas în faŃa mulŃimii decât Isus cu femeia.
10 Atunci Isus se ridică din nou în picioare şi-i spuse femeii: "Unde-Ńi sunt pârâşii? Nu te-a
condamnat nici unul?"
11 "Nu, Doamne, răspunse femeia." Isus îi zise atunci: "Nici eu nu te condamn. Du-te şi să nu
mai păcătuieşti."
12 Mai pe urmă, într-una din convorbirile sale, Isus a spus poporului: "Eu sunt Lumina lumii.
Deci, dacă mă urmaŃi pe mine, nu vă veŃi poticni în întuneric, fiindcă o lumină vie va inunda
cărarea voastră."
13 Fariseii însă au ripostat cu cuvintele: "Eşti un lăudăros şi un mincinos!"
14 Isus le-a zis: "AfirmaŃiile pe care le fac eu sunt adevărate, chiar dacă se referă la mine însumi.
Căci eu ştiu de unde am venit şi unde mă duc, dar voi nu cunoaşteŃi aceste lucruri privitoare la
mine.
15 Voi emiteŃi judecăŃi asupra mea fără să cunoaşteŃi faptele. Eu nu vă judec acum;
16 dar dacă aş face-o, ar fi o judecată absolut corecta în toate privinŃele, căci eu îl am pe Tatăl,
care m-a trimis.
17 Legile voastre spun că dacă doi oameni se învoiesc asupra unui anumit fapt petrecut, mărturia
lor este acceptată ca fiind adevărată.
18 Ei bine, eu sunt unul dintre martori iar Tatăl care m-a trimis este celălalt."
19 "Unde-Ńi este tatăl?" l-au întrebat ei. Isus a răspuns: "Voi nu ştiŃi cine sunt eu, prin urmare, nici
cine este Tatăl meu. Dacă m-aŃi cunoaşte pe mine, atunci l-aŃi cunoaşte şi pe el."
20 Isus a făcut aceste declaraŃii pe când se afla în acea parte a templului numită "Tezaurul". Dar
ei nu l-au arestat, căci încă nu îi venise vremea.
21 Mai târziu, Isus le-a spus din nou: "Eu voi pleca dintre voi; şi voi mă veŃi căuta şi veŃi muri în
păcatele voastre. Şi unde mă duc eu voi nu puteŃi veni."
22 Iudeii au întrebat: "Are de gând să se sinucidă? Ce vrea să spună cu asta: `Unde mă duc eu voi
nu puteŃi veni´?"
23 Atunci el le-a spus: "Voi sunteŃi de aici de jos; eu sunt de sus.
24 De aceea am zis că veŃi muri în păcatele voastre, fiindcă dacă nu credeŃi că eu sunt Mesia, Fiul
lui Dumnezeu, veŃi muri în păcatele voastre."
25 "Să ne spui cine eşti tu!" îi cerură ei socoteală. El răspunse: "Eu sunt cel care am susŃinut
întotdeauna că sunt.
26 Pentru multe lucruri aş putea să vă condamn şi multe aş putea să vă învăŃ, dar n-am s-o fac,
fiindcă eu nu rostesc decât ceea ce mi-a spus cel care m-a trimis să vorbesc, şi el este Adevărul."
27 Dar ei tot nu pricepeau că le vorbeşte despre Dumnezeu.
28 De aceea, Isus le-a mai spus: "Când îl veŃi fi omorât pe Fiul omului, atunci vă veŃi da seama că
eu sunt acela şi că nu v-am expus propriile idei, ci am vorbit ceea ce m-a învăŃat Tatăl.
29 Şi cel care m-a trimis pe mine este cu mine - nu m-a părăsit - fiindcă eu întotdeauna fac ce-i
este plăcut lui."
30 Atunci, mulŃi dintre conducătorii iudei care l-au auzit rostind aceste vorbe au început să creadă
că el este Mesia.
31 Acestora Isus le-a spus: "Voi sunteŃi ucenicii mei cu adevărat dacă trăiŃi aşa cum vă învăŃ eu.
32 VeŃi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera."
33 "Dar noi suntem descendenŃii lui Avraam, i-au zis ei, şi niciodată n-am fost robii vreunui om
de pe pământ. Ce vrei să spui cu asta că ne `va elibera´?"
34 Isus a răspuns: "Voi sunteŃi robi ai păcatului, toŃi până la unul.
35 Or, robii n-au drepturi, dar Fiul se bucură de toate drepturile existente.
36 Deci dacă Fiul vă va elibera, veŃi fi liberi cu adevărat.
37 (Da, îmi dau seama că sunteŃi descendenŃii lui Avraam!) Cu toate acestea, unii din voi urziŃi să
mă ucideŃi fiindcă mesajul meu nu găseşte răspuns în inimile voastre.
38 Eu vă spun ce am văzut când eram cu Tatăl. Voi însă urmaŃi sfaturile tatălui vostru."
39 "Tatăl nostru este Avraam", declarară ei sus şi tare. "Nu este adevărat, replică Isus, fiindcă
dacă ar fi, voi i-aŃi urma exemplul său bun.
40 Pe când aşa, voi urmăriŃi uciderea mea doar pentru că v-am spus adevărul auzit de mine de la
Dumnezeu. Pe Avraam nu l-aŃi vedea făcând asemenea fapte:
41 Nu, nu, ci voi mai degrabă ascultaŃi de adevăratul vostru tată când vă purtaŃi astfel." Ei au
ripostat: "Noi nu ne-am născut din flori - Tatăl nostru adevărat este însuşi Dumnezeu."
42 Isus le-a zis: "Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci voi m-aŃi iubi, căci eu am venit la voi din partea
lui Dumnezeu. Nu mă aflu aici din voia mea, ci el m-a trimis.
43 De ce nu puteŃi înŃelege odată ce vă spun? De aceea, fiindcă sunteŃi împiedicaŃi să înŃelegeŃi!
44 Căci voi sunteŃi copiii tatălui vostru, Diavolul, şi vă complăceŃi în ticăloşiile săvârşite de el.
De la început el a fost un ucigaş şi un duşman al adevărului - nu se găseşte nici o un adevăr în el.
Când minte, pentru el asta este absolut normal, fiindcă este tatăl minciunilor.
45 Şi astfel, când vin eu şi vă spun adevărul, e şi normal ca voi să nu-l credeŃi.
46 Care din voi mă poate acuza, pe drept, măcar de un singur păcat? Nici unul! Şi, dacă vă spun
adevărul, de ce nu mă credeŃi?
47 Oricine îl are pe Dumnezeu de tată ascultă cu bucurie cuvintele lui Dumnezeu, întrucât voi nu
le ascultaŃi, asta dovedeşte că nu sunteŃi copiii lui."
48 "Samariteanule! Străinule! Drace!", rânjiră conducătorii evrei. "N-am spus noi întotdeauna că
eşti posedat de demon?!"
49 "Nu este adevărat, a răspuns Isus, nu este nici un demon în mine. Căci eu dau cinste Tatălui
meu - iar voi mă necinstiŃi.
50 Şi deşi nu doresc deloc să devin mare, Dumnezeu aceasta îmi doreşte şi judecă pe toŃi aceia
care mă resping.
51 Vă spun cât se poate de răspicat că oricine ascultă de mine nu va muri niciodată!"
52 Conducătorii evreilor au zis a-tunci: "Ştim acum că eşti posedat de demon. Chiar Avraam şi
cei mai falnici profeŃi au murit, şi totuşi tu susŃii că ascultarea de tine îl va împiedica pe un om să
moară.
53 Prin urmare, nu cumva oi fi tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Sau
decât profeŃii, care au murit şi ei? În definitiv, cine te crezi tu?"
54 Atunci Isus le-a spus: "Dacă n-aş face altceva decât să mă laud singur, aceasta n-ar avea
valoare. Dar Tatăl meu - pe care voi îl revendicaŃi ca Dumnezeu al vostru - el este acela care face
afirmaŃii atât de măreŃe despre mine.
55 Voi însă nu-l cunoaşteŃi. Eu îl cunosc. Dacă aş declara altfel, aş fi un mincinos la fel de mare
ca voi. Dar fapt este că eu îl cunosc şi îl ascult întru totul.
56 Părintele vostru Avraam s-a bucurat nespus să vadă aceste zile. El ştia că voi veni şi se bucura
la gândul acesta.
57 Conducătorii religioşi au zis: "N-ai nici cincizeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam?!"
58 Isus a răspuns: "Adevărul absolut este că eu existam cu mult înainte de a se fi născut
Avraam!"
59 În acel moment conducătorii iudeilor au pus mâna pe pietre să-l ucidă. Dar Isus a fost ascuns
de privirile lor şi a trecut printre ei, părăsind templul.

Ioan 9

1 Cum mergea înainte, a zărit un orb din naştere.

2 "ÎnvăŃătorule, l-au întrebat ucenicii săi, de ce s-a născut omul acesta orb? Ca urmare a propriilor
sale păcate sau ale părinŃilor săi?"
3 "Nici una, nici alta - răspunse Isus -, ci s-a născut aşa pentru a demonstra puterea lui
Dumnezeu.
4 ToŃi trebuie să ne îndeplinim sarcinile ce ne-au fost încredinŃate de către acela care m-a trimis,
fiindcă n-a mai rămas decât puŃin timp până la căderea nopŃii, când încetează orice activitate.
5 Dar cât mai sunt încă aici în lume, îi dăruiesc lumina mea."
6 Apoi scuipă pe pământ, făcu noroi din scuipat şi unse cu el ochii orbului,
7 după care îi spuse: "Du-te şi spală-te în scăldătoarea Siloam" ("Siloam" înseamnă "Trimis").
Prin urmare, omul se duse acolo, se spălă şi primi vedere.
8 Vecinii lui şi alŃii care-l cunoşteau drept "cerşetorul orb" s-au întrebat: "Oare să fie aceeaşi
persoană - cerşetorul acela?"
9 Unii ziceau că da, alŃii că nu. "Nu poate fi acelaşi om, îşi dădeau ei cu părerea dar seamănă cu
el!" Iar cerşetorul afirma: "Eu sunt unul şi acelaşi om."
10 L-au întrebat prin ce minune a ajuns să vadă. Ce s-a întâmplat?
11 Şi el le-a spus: "Un om căruia i se zice Isus a făcut tină şi mi-a uns ochii cu ea, după care mi-a
spus să mă duc la scăldătoarea Siloamului, să mă spăl de noroi. Ei bine, am făcut aşa şi iată că
acum văd."
12 "Unde este el acum?" întrebară ei. "Nu ştiu", răspunse el.
13 Atunci l-au dus pe om în faŃa fariseilor.
14 (S-a întâmplat ca toatea acestea să aibă loc în ziua de Sabat.
15 Atunci fariseii i-au cerut să le povestească pe-ndelete cum s-au petrecut faptele. Şi el le-a
povestit cum Isus i-a uns ochii cu noroi şi, când s-a spălat, şi-a căpătat vederea.
16 Unii din ei au zis: "Înseamnă că Isus acesta nu e de la Dumnezeu, pentru că lucrează în ziua de
Sabat." AlŃii ziceau: "Dar cum ar face un păcătos de rând asemenea minuni?" Astfel, s-au iscat
neînŃelegeri între ei.
17 Atunci fariseii s-au năpustit cu întrebări asupra omului care fusese orb: "Omul acesta care Ńi-a
deschis ochii - cine spui că e?" "Cred că trebuie să fie vreun profet trimis de Dumnezu", a răspuns
omul.
18 Conducătorii evrei nu voiau să creadă nici în ruptul capului că omul fusese orb, până când, în
cele din urmă, au chemat părinŃii
19 şi i-au întrebat: "Este fiul vostru? S-a născut orb? Atunci cum se face că vede?"
20 PărinŃii au răspuns: "Ştim că acesta e fiul nostru şi că s-a născut orb,
21 dar nu ştim ce i s-a întâmplat de vede acum, şi nici cine a făcut asta. Dar e el destul de mare,
să vorbească singur! Aşa că întrebaŃi-l pe el."
22 Ziceau aşa de frica conducătorilor care anunŃaseră că oricine va afirma că Isus este Mesia va fi
excomunicat.
23 Deci, pentru a doua oară, fariseii l-au chemat înăuntru pe fostul orb şi i-au spus:
24 "Dă slavă lui Dumnezeu şi nu lui Isus, fiindcă noi ştim că Isus este un om păcătos."
25 "Dacă e păcătos, nu ştiu, le-a răspuns el, dar un lucru ştiu: că eram orb şi acum văd!"
26 "Dar ce Ńi-a făcut? Întrebară ei. Cum te-a vindecat?"
27 "Uite ce e! făcu omul, v-am spus o dată, n-aŃi fost atenŃi? De ce vreŃi să mai auziŃi o dată? Sau
nu cumva vreŃi să deveniŃi şi voi ucenicii lui?"
28 Atunci ei l-au afurisit şi i-au zis: "Tu eşti ucenicul lui, dar noi suntem ucenicii lui Moise.
29 Noi ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, cât priveşte pe individul acesta, nu ştim nimic
despre el."
30 "Vai, dar ciudaŃi mai sunteŃi!" răspunse omul. "Va să zică poate vindeca orbii, şi totuşi nu ştiŃi
nimic despre el?!
31 Mă rog... o fi aşa, dar Dumnezeu nu-i ascultă pe oamenii răi, însă îi ascultă pe cei care i se
închină şi fac voia sa.
32 De când lumea, n-a mai fost cineva să poată deschide ochii unui orb din naştere.
33 Dacă nu ar fi omul acesta de la Dumnezeu, n-ar fi în stare de aşa ceva."
34 "Tu te-ai născut în păcat, Ńipară ei la el. Tocmai tu te găseşti să ne înveŃi pe noi?" Şi l-au dat
afară.
35 Când a auzit Isus ce s-a întâmplat, l-a găsit pe om şi i-a spus: "Crezi în Mesia?"
36 Omul i-a răspuns: "Cine este, căci vreau să cred."
37 "L-ai văzut" îi spuse "e cel care stă de vorbă cu tine."
38 "Da, Doamne, spuse omul, cred!" Şi i ş-a închinat lui Isus.
39 Atunci Isus i-a zis: "Eu am venit în lume să dau vedere celor orbi duhovniceşte şi să le arăt
celor care-şi închipuie că văd, că, de fapt, nu văd."
40 Fariseii care stăteau în preajmă l-au întrebat: "Vrei să spui că noi suntem orbi, nu?"
41 "Dacă aŃi fi orbi, n-aŃi fi vinovaŃi", a răspuns Isus. "Dar vinovăŃia voastră rămâne, pentru că
sunteŃi conştienŃi de ceea ce faceŃi."

Ioan 10

1 "Oricine refuză să intre în staul pe poartă, şi se furişează, sărind gardul, negreşit e un hoŃ.
2 Fiindcă păstorul intră pe poartă.
3 Portarul i-o deschide larg iar oile aud glasul şi vin la el; atunci el îşi cheamă oile pe nume şi le
scoate afară din staul.
4 Merge înaintea lor şi ele îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul.
5 După un străin nu se vor duce, ci vor fugi de el, fiindcă nu-i cunosc glasul."
6 Cei care l-au auzit pe Isus folosind această ilustraŃie n-au înŃeles sensul ei.
7 Prin urmare, el le-a explicat-o. "Eu sunt poarta oilor, spuse el.
8 ToŃi ceilalŃi care au venit înaintea mea au fost nişte hoŃi şi tâlhari. Dar oile adevărate nu le-au
dat ascultare.
9 Da, eu sunt Poarta. Cei care au intrat pe poartă vor fi salvaŃi; vor intra şi vor ieşi şi vor găsi
păşuni verzi.
10 Scopul hoŃului este să fure, să ucidă şi să distrugă. Scopul meu este să dăruiesc viaŃa veşnică -
o viaŃă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaŃa pentru oi.
12 Dar cel plătit fuge când vede că vine lupul şi lasă oile, fiindcă nu sunt ale lui iar el nu este
păstorul lor. Atunci vine lupul şi se năpusteşte asupra lor, împrăştiind turma.
13 Argatul fuge pentru că este tocmit şi nu-i pasă de oi.
14 "Eu sunt Bunul Păstor şi-mi cunosc oile, iar ele mă cunosc pe mine,
15 după cum mă cunoaşte pe mine Tatăl, şi eu îl cunosc pe Tatăl, iar eu îmi dau viaŃa pentru oi.
16 Mai am şi alte oi, într-un alt staul. Trebuie să le aduc şi pe acelea, şi ele vor lua seama la
glasul meu, şi vor fi o turmă cu un singur Păstor.
17 Tatăl mă iubeşte fiindcă îmi dau viaŃa pentru ca s-o pot avea.
18 Nimeni nu mă poate ucide fără consimŃământul meu - îmi dau viaŃa de bună voie. Fiindcă am
dreptul şi puterea să mi-o dau când vreau, după cum am dreptul şi puterea s-o iau înapoi. Căci
Tatăl mi-a dat acest drept."
19 La auzul acestor cuvinte, conducătorii evreilor au început din nou să aibă păreri diferite despre
el.
20 Unii ziceau: "Ori e posedat, ori e nebun. Ce rost are să mai ascultaŃi un astfel de om?"
21 AlŃii ziceau: "Nouă nu ni se pare că acest om ar fi stăpânit de draci. Păi cum, poate un demon
deschide ochii unui orb?"
22 Era iarnă, şi Isus se afla la Ierusalim în timpul Sărbătorii dedicării.
23 Era în templu şi se plimba prin zona cunoscută sub numele de "Odaia lui Solomon".
24 Conducătorii evrei l-au înconjurat, întrebându-l: "Câtă vreme ai de gând să ne Ńii în încordare?
Dacă eşti Mesia, spune-ne lămurit."
25 "V-am şi spus deja, dar voi nu credeŃi în mine, răspunse Isus. Dovada constă în minunile pe
care le fac în numele Tatălui meu.
26 (Dar voi nu credeŃi în mine, fiindcă nu faceŃi parte din oile mele.
27 Oile mele îmi recunosc vocea, şi eu le cunosc, iar ele mă urmează.
28 Eu le dau viaŃă veşnică şi ele nu vor pieri niciodată. Nimeni nu le va smulge din mâna mea,
29 fiindcă Tatăl meu mi le-a dat iar el e mai puternic decât toŃi ceilalŃi, aşa că nimeni nu mi le
poate răpi.)
30 Eu cu Tatăl suntem una."
31 Atunci conducătorii evrei au luat din nou pietre de jos să-l ucidă.
32 Isus a zis: "Sub îndrumarea lui Dumnezeu, eu am făcut o mulŃime de minuni, menite să-i ajute
pe oameni. Pentru care din ele vreŃi să mă ucideŃi acum?"
33 Ei i-au răspuns: "Nu pentru fapte bune, ci pentru blasfemie, pentru că deşi eşti un simplu
muritor, te-ai declarat totuşi Dumnezeu."
34 "Chiar în legea voastră se spune că oamenii sunt dumnezei, răspunse el.
35 Deci dacă Scriptura, care nu poate să nu fie adevărată, vorbeşte despre cei cărora le-a fost
adresat mesajul lui Dumnezeu ca fiind dumnezei,
36 voi numiŃi totuşi blasfemie când cel care a fost sfinŃit şi trimis în lume de Tatăl vine şi zice:
`Eu sunt Fiul lui Dumnezeu´.
37 Să nu credeŃi în mine dacă nu fac minuni de la Dumnezeu.
38 Dar dacă le fac, credeŃi în ele, chiar dacă în mine nu credeŃi. Atunci vă veŃi convinge că Tatăl
meu este în mine şi eu în Tatăl."
39 Încă o dată ei au încercat să-l aresteze. Dar el i-a părăsit
40 şi a plecat dincolo de râul Iordan să stea undeva în apropierea locului unde botezase Ioan la
început.
41 Şi mulŃi l-au urmat. "Ioan nu făcea minuni, se mirau ei, dar toate prezicerile sale privitoare la
omul acesta s-au împlinit."
42 Şi mulŃi din ei au ajuns la concluzia că Isus este Mesia.

Ioan 11

1 Vă mai amintiŃi de Maria, cea care a turnat parfumul acela scump peste picioarele lui Isus şi i
le-a şters apoi cu părul ei?
2 Ei bine, fratele ei Lazăr, care locuia la Betania împreună cu Maria şi cu sora ei, Marta, s-a
îmbolnăvit.
3 Prin urmare, cele două surori i-au trimis lui Isus următorul mesaj: "Doamne, bunul tău prieten
este foarte, foarte bolnav."
4 Dar când a auzit Isus, a zis: "Scopul bolii sale nu este moartea, ci slăvirea lui Dumnezeu. Eu,
Fiul Omului, voi primi slavă din această situaŃie."
5 Deşi lui Isus îi erau foarte dragi Marta, Maria şi Lazăr,
6 el a rămas unde se afla pentru încă două zile şi n-a făcut nici o mişcare pentru a veni la ei.
7 Dar, după ce au trecut cele două zile, le-a spus ucenicilor: "HaideŃi să mergem în Iudeea."
8 Ucenicii au obiectat: "ÎnvăŃătorule, au zis ei, doar mai acu vreo câteva zile, conducătorii evrei
încercau să te ucidă. Şi tu mergi din nou acolo?"
9 Isus a răspuns: "Sunt douăsprezece ore cu lumină în fiecare zi şi în orice oră din ea omul poate
umbla teafăr, fără să se poticnească.
10 Doar noaptea există primejdia să calci greşit, din pricina întunericului."
11 Apoi adăugă: "Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu am să mă duc acum să-l trezesc!"
12 Ucenicii, crezând că Isus se referea la faptul că Lazăr petrece acum o noapte de odihnă, au zis:
"Asta înseamnă că se face mai bine."
13 Isus însă voise să spună prin aceasta că Lazăr a murit.
14 Atunci le-a spus-o pe faŃă: "Lazăr e mort.
15 De dragul vostru, mă bucur că n-am fost acolo, fiindcă acest eveniment vă va da prilejul să
credeŃi în mine. Hai, să mergem la el."
16 Toma, poreclit "Geamănul", se adresă celorlalŃi ucenici: "HaideŃi, să mergem să murim şi noi
împreună cu el!"
17 Când au sosit în Betania, li s-a spus că Lazăr e îngropat de patru zile.
18 Betania se afla la numai câŃiva kilometri de drumul ce duce la Ierusalim,
19 şi mulŃi dintre conducătorii evrei veniseră să-şi prezinte condoleanŃele şi să le mângâie pe
Marta şi pe Maria pentru pierderea suferită.
20 Când a aflat Marta că vine Isus, i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă a rămas acasă.
21 Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22 Dar nici acum nu e prea târziu, căci eu ştiu că Dumnezeu îmi va învia fratele dacă ai să-l rogi
tu."
23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia."
24 "Da, zise Marta, când vor învia toŃi, în ziua învierii."
25 Isus îi spuse: "Eu sunt cel care învie morŃii şi le dăruieşte viaŃă din nou. Oricine crede în mine,
chiar dacă moare la fel ca ceilalŃi, va trăi din nou.
26 Fiindcă crede în mine, va primi viaŃă eternă şi nu va pieri niciodată. Crezi tu aceasta, Marto?"
27 "Da, învăŃătorule, îi spuse ea. Cred că tu eşti Mesia. Fiul lui Dumnezeu, cel pe care l-am
aşteptat atât de mult."
28 Atunci ea l-a lăsat acolo şi s-a întors la Maria; apoi chemând-o din mijlocul bocitorilor, i-a
spus: "A venit şi doreşte să te vadă."
29 Şi Maria s-a dus îndată la el.
30 Dar Isus a rămas afară din sat, la locul unde îl întâlmse Marta.
31 Când au văzut conducătorii iudei care veniseră s-o consoleze pe Maria că pleacă grăbită, au
presupus că se duce la mormântul lui Lazăr să jelească şi au pornit după ea.
32 Când a sosit Maria la locul unde se afla Isus, i-a căzut la picioare, zicând: "Doamne, dacă ai fi
fost tu aici, fratele meu ar mai fi şi azi în viaŃă."
33 Când a văzut-o Isus cum plânge şi pe conducătorii evrei care boceau cu ea, s-a umplut de
indignare şi s-a tulburat.
34 "Unde este îngropat?", i-a întrebat el. Ei ziseră: "Vino să vezi".
35 Ochii lui Isus s-au umplut de lacrimi.
36 "Erau prieteni apropiaŃi - au spus fruntaşii iudei. Vezi, ce mult îl iubea!"
37 Dar unii ziceau: "Omul acesta a vindecat un orb - de ce nu l-a putut împiedica pe Lazăr să
moară?"
38 Şi din nou Isus se umplu de indignare, între timp au ajuns la mormânt. Era un fel de peşteră cu
o piatră grea răsturnată în faŃa intrării.
39 "DaŃi piatra la o parte", spuse Isus. Dar Marta, sora mortului, zise: "La ora aceasta o să
miroase foarte urât, fiindcă e mort de patru zile."
40 "Dar nu Ńi-am spus că vei vedea o minune strălucită de la Dumnezeu dacă vei crede?" o
întrebă Isus.
41 Aşadar, rostogoliră piatra la o parte. Atunci Isus îşi ridică privirile spre cer şi rosti: "Tată, îŃi
mulŃumesc pentru că mă asculŃi.
42 Desigur, tu mă asculŃi întotdeauna, dar am spus-o pentru oamenii care stau aici, ca şi ei să
creadă că tu m-ai trimis."
43 Apoi strigă: "Lazăre, ieşi afară!"
44 Şi Lazăr ieşi - învelit în giulgiu şi având faŃa bandajată. Isus le spuse: "DesfaceŃi-l şi daŃi-i
drumul să meargă."
45 Şi astfel, în sfârşit, mulŃi dintre conducătorii evrei, care erau cu Maria şi au văzut minunea cu
ochii lor, au crezut în cele din urmă în el.
46 Dar unii s-au dus îndată la farisei şi le-au dat de ştire ce s-a întâmplat.
47 Atunci mai marii preoŃilor au convocat o şedinŃă de consiliu să discute situaŃia. "Ce ne facem?
- se întrebau ei - căci omul acesta realmente săvârşeşte minuni.
48 Dacă-l lăsăm în pace, întreaga naŃiune se va duce după el - şi atunci va veni armata romană şi
ne va ucide, preluând conducerea guvernului evreiesc."
49 Unul din ei, Caiafa, care era Mare Preot anul acela, a zis: "Neştiutori ce sunteŃi! -
50 lăsaŃi să moară doar omul acesta pentru popor! De ce să piară întreaga naŃiune?"
51 ProfeŃia aceasta, după care Isus trebuia să moară pentru întreaga naŃiune, a venit din partea lui
Caiafa în calitatea sa de Mare Preot. N-a conceput-o singur, ci a primit inspiraŃie s-o facă.
52 A fost acea prezicere după care, moartea lui Isus nu va fi doar pentru Israel, ci pentru toŃi
copiii lui Dumnezeu împrăştiaŃi în toată lumea.
53 Aşadar, din clipa aceea conducătorii evrei au început să urzească moartea lui Isus.
54 În această perioadă, Isus şi-a încheiat misiunea de propovăduire publică şi a părăsit
Ierusalimul, ducându-se la marginea deşertului, în satul Efraim şi a stat acolo împreună cu
ucenicii.
55 Se apropia Pastele - care era o zi sfântă le evrei - şi mulŃi oameni de la sate au sosit în
Ierusalim cu câteva zile mai devreme, pentru ca să poată îndeplini ritualul de purificare înainte de
începerea Pastelor.
56 Ei doreau să-l vadă pe Isus şi, cum stăteau ei de vorbă în Templu, se întrebau: "Ce credeŃi? O
să vină oare de Paşte?"
57 Între timp, mai marii preoŃilor şi fariseii anunŃaseră oficial că oricine îl va vedea pe Isus va
trebui să raporteze imediat, pentru ca ei să-l poată aresta.

Ioan 12

1 Cu şase zile înainte de a începe festivităŃile de Paşte, sosi şi Isus în Betania unde se afla Lazăr -
cel pe care îl înviase.
2 Se pregătise un banchet în cinstea lui Isus. Marta servea iar Lazăr stătea la masă cu el.
3 Atunci Maria luă un vas cu parfum scump, făcut din esenŃă de nard şi unse cu el picioarele lui
Isus, ştergându-le cu părul ei. Toată casa se umplu de mireasmă.
4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi - acela care avea să-l trădeze - zise:
5 "Parfumul ăsta făcea cât o avere. Trebuia să-l fi vândut iar banii să-i fi dat la săraci."
6 Zicea asta nu pentru că l-ar fi interesat săracii, ci fiindcă el avea în grijă banii ucenicilor şi intra
adesea în ei pentru uzul său personal.
7 Isus a răspuns: "LăsaŃi-o în pace. Ea a făcut aceasta ca să mă pregătească de înmormântare.
8 Pe săraci îi aveŃi întotdeauna cu voi dar eu nu voi mai fi cu voi multă vreme."
9 Când au auzit oamenii de rând din Ierusalim despre sosirea sa, au dat năvală cu toŃii să-l vadă,
atât pe el, cât şi pe Lazăr - cel înviat din morŃi.
10 Atunci mai marii preoŃilor s-au hotărât să-l ucidă pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulŃi dintre iudei ieşiseră din rândurile lor şi crezură în Isus, fiind convinşi
că el este Mesia al lor.
12 A doua zi, vestea că Isus se îndreaptă spre Ierusalim s-a răspândit în tot oraşul şi o mulŃime
uriaşă de vizitatori de Paşte
13 au luat ramuri de palmier şi i-au ieşit în întâmpinare pe drum, strigând: "Iată Salvatorul!
Dumnezeu să-l binecuvânteze pe regele Israelului! Slăvit fie Trimisul lui Dumnezeu!"
14 Isus călărea pe mânzul unei măgăriŃe, împlinind astfel profeŃia care zicea:
15 "Nu te teme de Regele tău, popor al Israelului, căci el va veni la tine blând, călare pe mânzul
unei măgăriŃe!"
16 (Ucenicii săi nu şi-au dat seama atunci că este împlinirea profeŃiei dar, după întoarcerea lui
Isus în slava sa cerească, au observat cât de multe profeŃii din Scriptură se împliniseră chiar sub
ochii lor.)
17 Şi aceia din mulŃime care-l văzuseră pe Isus înviindu-l pe Lazăr au povestit acest fapt tuturor.
18 A fost motivul principal pentru care a ieşit atâta lume să-l întâlnească - fiindcă auziseră despre
această minune nemaipomenită.
19 Atunci fariseii au zis între ei: "Am pierdut! Ia uitaŃi-vă, toată lumea s-a dus după el!"
20 Nişte greci care veniseră la Ierusalim să ia parte la sărbătorile de Paşte,
21 i-au făcut o vizită lui Filip, care era din Betsaida, şi i-au zis: "Domnule, vrem să-l cunoaştem
pe Isus."
22 Filip i-a spus lui Andrei şi amândoi s-au dus apoi să-l întrebe pe Isus.
23 Isus a răspuns că nu-i sosise ceasul să se întoarcă în slava sa cerească
24 şi că "trebuie să cad şi să mor ca un bob de grâu în brazdă. Dacă nu mor, voi rămâne numai eu
- o sămânŃă singuratică, în schimb, moartea mea va produce multe boabe noi de grâu - o recoltă
îmbelşugată de vieŃi noi.
25 Dacă vă iubiŃi viaŃa de aici de jos, o veŃi pierde. Dacă vă dispreŃuiŃi viaŃa de aici de jos, o veŃi
preschimba cu slava eternă.
26 Dacă grecii aceştia doresc să fie ucenicii mei, spuneŃi-le să vină şi să mă urmeze, căci slujitorii
mei trebuie să fie acolo unde sunt şi eu. Iar dacă mă vor urma, Tatăl îi va onora.
27 Acum sufletul meu este adânc tulburat. Să mă rog oare: `Tată, salvează-mă de la ceea ce mă
aşteaptă´? Dar chiar pentru asta am venit.
28 Tată, dă slavă şi onoare numelui Tău." Atunci s-a auzit o voce din cer, zicând: "Am şi făcut
deja acest lucru şi-l voi mai face."
29 Când a auzit mulŃimea glasul, unii au crezut că a tunat, pe când alŃii au spus că un înger i-a
vorbit.
30 Atunci Isus le-a spus: "Vocea a fost pentru voi, nu pentru mine.
31 Vremea judecăŃii a sosit pentru lume - când Satan, prinŃul acestei lumi, va fi aruncat afară.
32 Iar eu, când voi fi înălŃat pe o cruce, voi atrage la mine pe toŃi oamenii."
33 A spus aceasta pentru a indica felul în care avea să moară.
34 "Să moară?" se întreba mulŃimea. "Noi credeam că Mesia va trăi în veci şi nu va muri
niciodată. De ce spui tu că va muri? Despre care Mesia vorbeşti?"
35 Isus a răspuns: "Lumina mea nu va mai străluci pentru voi decât puŃină vreme. UmblaŃi în ea
cât se mai poate şi duceŃi-vă unde doriŃi, înainte de a se face întuneric, fiindcă atunci va fi prea
târziu să mai vedeŃi drumul pe care trebuie să mergeŃi.
36 FolosiŃi-vă de Lumină cât mai este timp, şi atunci veŃi deveni purtători de lumină." După ce a
spus aceste lucruri Isus a plecat şi s-a ascuns de ei.
37 Dar, în ciuda tuturor minunilor pe care le făcuse, majoritatea oamenilor tot nu voiau să creadă
că el e Mesia.
38 Era întocmai cum prezisese profetul Isaia: "Doamne, cine ne va crede? Cine va accepta
minunile măreŃe ale lui Dumnezeu, ca dovadă?"
39 Ei nu puteau crede, fiindcă, aşa cum a mai zis Isaia:
40 "Dumnezeu le-a orbit ochii ca să nu vadă şi le-a împietrit inimile ca să nu priceapă şi să nu se
întoarcă la mine să-i vindec."
41 Isaia se referea la Isus când făcea această prezicere, căci el avusese o vedenie a slavei lui
Mesia.
42 Fapt este că şi dintre conducătorii evreilor, mulŃi credeau că el este Mesia, dar nu îndrăzneau
s-o recunoască, de frică să nu-i excomunice fariseii din sinagogă,
43 fiindcă ei iubeau lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat mulŃimilor: "Dacă aveŃi încredere în mine, atunci cu adevărat vă încredeŃi în
Dumnezeu.
45 Deoarece, când mă vedeŃi pe mine, îl vedeŃi pe cel care m-a trimis.
46 Eu am venit ca Lumină, să luminez în lumea aceasta întunecată,
47 încât toŃi cei care-şi pun încrederea în mine să nu mai rătăcească în întuneric.
48 Dar toŃi cei care mă resping pe mine şi mesajul meu vor fi judecaŃi în Ziua JudecăŃii, datorită
adevărurilor pe care le-am rostit.
49 Căci nu sunt propriile mele idei, ci v-am spus ceea ce am primit de la tatăl meu să vă spun.
50 Şi eu ştiu că instrucŃiunile sale conduc la viaŃă veşnică, aşa că tot ce-mi spune el spun şi eu."

Ioan 13

1 Isus a ştiut în seara zilei de Paşte că avea să fie ultima noapte petrecută de el pe pământ, înainte
de a se întoarce la Tatăl.
2 În timpul cinei, Diavolul îi sugerase deja lui Iuda, fiul lui Simon, că aceasta e noaptea în care
să-şi aducă la îndeplinire planul de a-l trăda pe Isus.
3 Isus ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile şi că venea de la Dumnezeu şi că avea să se întoarcă
la Dumnezeu. Şi ce mult îşi iubea el ucenicii!
4 Isus se ridică de la masă, îşi scoase mantia, se încinse cu un ştergar,
5 turnă apă într-un lighean şi începu să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul de
la brâu.
6 Când ajunse la Simon Petru, acesta îi spuse: "ÎnvăŃătorule, nu se cade să ne speli tu picioarele
noastre!"
7 Isus răspunse: "Tu nu înŃelegi acum de ce fac asta, dar într-o zi vei înŃelege."
8 "Ba nu, protestă Petru, mie n-ai să-mi speli picioarele niciodată!" "Dacă nu Ńi le spăl, atunci nu
poŃi fi părtaş cu mine", răspunse Isus.
9 Auzind aceste cuvinte, Simon Petru exclamă: "Atunci spală-mi şi mâinile şi capul - nu numai
picioarele!"
10 Isus răspunse: "Unuia care a făcut baie nu mai trebuie să i se spele decât picioarele pentru a fi
curat cu desăvârşire. Acum tu eşti curat - dar asta nu e valabil pentru toŃi cei prezenŃi."
11 Fiindcă Isus ştia cine avea să-l trădeze. Asta a vrut el să spună când a zis: "Nu toŃi sunteŃi
curaŃi."
12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a îmbrăcat din nou mantia şi, aşezându-se, a întrebat:
"ÎnŃelegeŃi ce am făcut acum?
13 Voi îmi ziceŃi `ÎnvăŃător´ şi `Domn´, şi bine faceŃi, fiindcă este adevărat.
14 Acum, întrucât eu, Domnul şi învăŃătorul, v-am spălat picioarele, şi voi ar trebui să vă spălaŃi
picioarele unii altora.
15 Eu v-am dat un exemplu de urmat: faceŃi cum am făcut eu.
16 Cât este de adevărat că un slujitor nu e mai mare decât stăpânul său! Nici mesagerul mai
important decât acela care-l trimite.
17 Voi cunoaşteŃi aceste lucruri - acum puneŃi-le în practică. Aceasta e calea binecuvântării!
18 Nu spun aceste lucruri pentru voi toŃi. Vă cunosc atât de bine pe fiecare din voi, fiindcă eu v-
am ales. Scripturile declară: `Unul care cinează cu mine mă va trăda´ şi acest lucru se va împlini
degrabă.
19 Vă spun asta acum, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeŃi în mine.
20 Cu adevărat, oricine primeşte cu bucurie o persoană trimisă de mine, pe mine mă primeşte cu
bucurie. Or, a mă primi pe mine cu bucurie înseamnă a-l primi pe Tatăl care m-a trimis."
21 Duhul lui Isus se zbătea acum într-un chip cumplit şi el a exclamat: "Da, aşa este, unul din voi
mă va trăda!"
22 Ucenicii se uitară unii la alŃii, întrebându-se la cine s-ar fi putut referi.
23 Întrucât eu stăteam la masă chiar lângă Isus, fiind prietenul său cel mai apropiat,
24 Simon Petru mi-a făcut semn să-l întreb cine este acela care avea să facă o faptă atât de
mârşavă.
25 Prin urmare, eu m-am întors şi l-am întrebat: "Doamne, cine este?"
26 Şi el mi-a spus: "Este cel pe care-l voi onora, dându-i pâinea înmuiată în sos." Şi după ce-o
înmuie, i-o dădu lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27 De îndată ce o mâncă, Satana intră în Iuda. Atunci Isus îi spuse: "Grăbeşte-te - acum e timpul
s-o faci."
28 Nici unul din ceilalŃi aflaŃi la masă nu au înŃeles ce vrea să spună Isus.
29 Unii au crezut că, întrucât Iuda e casierul lor, Isus i-a spus să meargă să plătească mâncarea
sau să dea nişte bani săracilor.
30 Iuda a ieşit numaidecât afară în bezna nopŃii.
31 De îndată ce a părăsit Iuda odaia, Isus a zis: "Vremea mea a sosit, slava lui Dumnezeu mă va
înconjura în curând - şi Dumnezeu va primi multă laudă dintotcemiseva întâmpla.
32 Iar Dumnezeu îmi va da propria lui slavă, şi încă foarte curând.
33 Copii scumpi şi iubiŃi, ce scurte sunt clipele acestea dinaintea plecării mele dintre voi! După
ce vă voi părăsi, chiar dacă mă veŃi căuta, nu veŃi putea veni la mine - aşa cum le-am spus şi
fruntaşilor evrei.
34 Şi acum, eu vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiŃi unii pe alŃii fierbinte cât vă iubesc eu.
35 Dragostea fierbinte dintre voi va demonstra lumii că sunteŃi ucenicii mei."
36 Simon Petru zise: "ÎnvăŃătorule, unde te duci?" Isus răspunse: "Tu nu poŃi veni cu mine acum,
dar mă vei urma mai încolo."
37 "Dar de ce nu pot veni acum? Întrebă el, căci, eu sunt gata să mor pentru tine."
38 Isus răspunse: "Să mori pentru mine? Da de unde - înainte de a cânta cocoşul mâine
dimineaŃă, tu te vei lepăda de mine de trei ori!"

Ioan 14

1 Să nu vi se tulbure inima! Voi aveŃi încredere în Dumnezeu, aveŃi acum încredere şi în mine.
2 Sunt multe cămine acolo sus unde locuieşte Tatăl meu, şi eu mă duc să le pregătesc pentru
venirea voastră.
3 Când totul va fi gata, voi veni şi vă voi lua, pentru ca să fiŃi pe veci cu mine, acolo unde sunt
eu. Dacă nu ar fi aşa, v-aş spune lămurit
4 Iar voi ştiŃi unde mă duc şi cum se ajunge acolo."
5 "Ba, nu ştim, grăi Toma. Habar nu avem unde te duci, deci, cum am putea cunoaşte calea într-
acolo?"
6 Isus îi spuse: "Eu sunt Calea, Adevărul şi ViaŃa. Nimeni nu poate ajunge la Tatăl decât prin
mine.
7 Dacă aŃi fi ştiut cine sunt eu, atunci aŃi fi ştiut şi cine este Tatăl meu. De acum încolo îl
cunoaşteŃi - şi l-aŃi văzut!"
8 Filip spuse: "Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi vom fi mulŃumiŃi."
9 Isus răspunse: "Filip, nici chiar tu nu ştii cine sunt, după ce am petrecut atâta timp împreună cu
voi?! Oricine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Atunci, voi de ce mai cereŃi să-l vedeŃi?
10 Nu credeŃi că eu sunt în Tatăl şi că Tatăl este în mine? Cuvintele pe care le rostesc eu nu sunt
ale mele, ci vin de la Tatăl care trăieşte în mine. Şi el îşi înfăptuieşte lucrarea prin mine.
11 Numai să credeŃi acest lucru - că eu sunt în Tatăl şi că Tatăl este în mine! Altminteri, să
credeŃi aceasta datorită puternicelor minuni la care aŃi asistat.
12 "Vă spun acest adevăr solemn, cu toata tăria, că oricine crede în mine va face în mod sigur
aceleaşi minuni pe care le-am făcut eu, ba chiar şi mai mari, pentru că eu mă duc la Tatăl, să fiu
împreună cu el.
13 Voi îi puteŃi cere tot ce doriŃi, invocând numele meu, şi eu vă voi asculta, întrucât aceasta va
da slavă Tatălui din pricina a ceea ce voi face eu, Fiul, pentru voi.
14 Da, da, cereŃi orice, făcând uz de numele meu, şi eu vă voi împlini cerinŃa!
15 Dacă mă iubiŃi, ascultaŃi de mine,
16 şi eu voi ruga pe Tatăl iar el vă va da un alt Mângâietor, care nu vă va părăsi niciodată.
17 Este Duhul Sfânt, Duhul care călăuzeşte în tot adevărul. Lumea largă nu-l poate primi, fiindcă
nu-l caută şi nu-l recunoaşte. Dar voi îl cunoaşteŃi, fiindcă trăieşte alături de voi acum, iar într-o
bună zi va fi în voi
18 Nu, nu, eu nu vă voi părăsi, nici nu vă voi lăsa orfani - ci voi veni la voi.
19 Peste puŃină vreme, voi pleca din lumea aceasta, dar cu voi încă voi fi prezent. Căci voi trăi
din nou - şi veŃi trăi şi voi.
20 Când voi învia, veŃi cunoaşte că eu sunt în Tatăl, că voi sunteŃi în mine iar eu în voi.
21 Acela mă iubeşte care ascultă de mine şi, fiindcă mă iubeşte, şi Tatăl meu îl va iubi, îl voi iubi
şi eu şi mă voi descoperi lui."
22 Iuda, (dar nu Iscarioteanul, ci celălalt ucenic, numit la fel) i-a zis: "Doamne, de ce te vei
descoperi numai nouă ucenicilor, şi nu lumii întregi?"
23 Isus răspunse: "Fiindcă nu mă voi descoperi decât acelora care mă iubesc şi mă ascultă. Pe
aceştia şi Tatăl îi va iubi iar noi vom veni la ei şi vom locui în ei.
24 Oricine nu ascultă de mine nu mă iubeşte. Să nu uitaŃi: eu nu inventez răspunsul la întrebarea
voastră! Este răspunsul dat de Tatăl care m-a trimis.
25 Vă spun aceste lucruri acum, cât mai sunt cu voi.
26 Dar când va trimite Tatăl pe Mângâietorul, care urmează să mă reprezinte, - şi prin
Mângâietorul înŃeleg pe Duhul Sfânt - el vă va învăŃa multe lucruri şi vă va reaminti tot ce v-am
spus eu.
27 Vă las cu un dar: pacea minŃii şi a inimii. Şi pacea pe care o dau eu nu este instabilă ca pacea
pe are o dă lumea. Deci nu vă tulburaŃi şi nu vă temeŃi.
28 AduceŃi-vă aminte ce v-am spus - că mă duc, dar mă voi întoarce iarăşi la voi. Dacă mă iubiŃi
cu adevărat, vă veŃi bucura foarte mult de mine, fiindcă mă pot duce acum la Tatăl, care este mai
mare decât mine.
29 V-am spus aceste lucruri înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când vor avea loc, să
credeŃi în mine,
30 Nu mai am timp să stau de vorbă cu voi, fiindcă prinŃul rău al acestei lumi se apropie. El nu
are nici o putere asupra mea,
31 dar eu voi face de bună voie tot ce-mi cere Tatăl pentru ca lumea să ştie că-l iubesc pe Tatăl.
HaideŃi, să mergem!

Ioan 15
1 "Eu sunt adevărata ViŃă iar Tatăl meu este Grădinarul.
2 El retează orice ramură care nu dă rod. Dar ramurile roditoare le curăŃă pentru ca să aducă şi
mai mult rod.
3 El deja v-a îngrijit prin faptul că v-a curăŃat în vederea unei utilităŃi şi forŃe sporite, prin
poruncile ce vi le-am dat.
4 AveŃi grijă să trăiŃi în mine iar mie să-mi daŃi voie să trăiesc în voi. Fiindcă, o mlădiŃă nu poate
aduce rod când e îndepărtată de viŃă. Nici voi nu puteŃi fi roditori despărŃiŃi de mine.
5 Da, eu sunt ViŃa, iar voi sunteŃi mlădiŃele. Oricine trăieşte în mine şi eu trăiesc în el va produce
mult rod. Fiindcă despărŃiŃi de mine nu puteŃi face nimic.
6 Dacă se desparte cineva de mine, este aruncat ca o ramură uscată şi adunat împreună cu
celelalte într-o grămadă şi ars.
7 Dar dacă rămâneŃi în mine şi împliniŃi poruncile mele, puteŃi să-mi cereŃi orice şi vi se va
acorda.
8 Ucenicii mei adevăraŃi produc recolte îmbelşugate. Faptul acesta aduce multă slavă Tatălui
meu.
9 Cum m-a iubit pe mine Tatăl, aşa v-am iubit şi eu pe voi. TrăiŃi în dragostea mea.
10 Atunci când ascultaŃi de mine, veŃi rămâne în dragostea mea, după cum şi eu ascult de Tatăl
meu şi rămân în dragostea sa.
11 V-am spus aceasta pentru ca să vă umpleŃi de bucuria mea. Da, cupa bucuriei voastre va da
peste margini de plină ce va fi!
12 Vă cer să vă iubiŃi unii pe alŃii aşa cum v-am iubit şi eu.
13 Şi iată măsura dragostei: Iubeşti cel mai mult atunci când îŃi dai viaŃa pentru prietenul tău.
14 Şi voi sunteŃi prietenii mei dacă ascultaŃi de mine.
15 Nu vă mai numesc robi, fiindcă un stăpân nu face confidenŃe robilor săi; acum voi sunteŃi
prietenii mei, dovada fiind faptul că v-am spus tot ce mi-a spus Tatăl.
16 Nu voi m-aŃi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi. Eu v-am rânduit să mergeŃi şi să aduceŃi
roade bune întotdeauna, pentru ca, indiferent ce veŃi cere de la Tatăl, făcând uz de numele meu, el
să vă dea.
17 Cer să vă iubiŃi unii pe alŃii,
18 fiindcă şi aşa din partea lumii veŃi avea parte de suficientă ură.
19 Lumea v-ar iubi dacă aŃi fi de-ai ei, dar nu sunteŃi - fiindcă eu v-am ales să ieşiŃi din această
lume, şi astfel ea vă urăşte.
20 Vă mai aduceŃi aminte ce v-am spus? `Un rob nu e mai mare decât stăpânul său!´ Astfel, dacă
pe mine m-au persecutat, de bună seamă că şi pe voi vă vor persecuta. Iar dacă m-ar fi ascultat pe
mine, v-ar asculta şi pe voi.
21 Oamenii din lume vă vor persecuta fiindcă sunteŃi ai mei, căci ei nu-l cunosc pe Dumnezeu,
care m-a trimis.
22 Ei n-ar fi vinovaŃi dacă n-aş fi venit eu şi nu le-aş fi vorbit. Dar acum n-au nici o scuză pentru
păcatul lor.
23 Oricine mă urăşte pe mine îl urăşte pe Tatăl meu.
24 Dacă n-aş fi făcut minuni atât de măreŃe printre ei, nu ar fi socotiŃi vinovaŃi. Dar aşa cum stau
lucrurile, ei au văzut aceste minuni şi totuşi m-au urât - şi pe mine, şi pe Tatăl meu.
25 Faptul acesta a împlinit ce-au spus profeŃii cu privire la Mesia: `Ei m-au urât fără temei.´
26 Dar vouă eu am să vi-l trimit pe Mângâietorul - Duhul Sfânt - izvorul întregului adevăr! El va
veni la voi de la Tatăl şi vă va spune totul cu privire la mine.
27 Iar voi trebuie să le vorbiŃi tuturor despre mine, fiindcă voi aŃi fost cu mine de la început."
Ioan 16

1 V-am spus aceste lucruri pentru ca să nu vă clătinaŃi în faŃa a tot ce vă aşteaptă.

2 Căci veŃi fi excomunicaŃi din sinagogile lor, ba chiar va veni vremea când cei care vă vor ucide
vor crede că îi fac un serviciu lui Dumnezeu.
3 Aceasta, din pricină că nu l-au cunoscut niciodată pe Tatăl.
4 Da, v-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să vă amintiŃi că v-am
înştiinŃat din timp. u v-am spus mai dinainte, fiindcă aveam să stau cu voi câtva timp.
5 Dar acum plec la cel care m-a trimis, şi pe nici unul din voi nu pare să-l intereseze scopul
plecării mele: nimeni nu întreabă de ce!
6 Dimpotrivă, sunteŃi copleşiŃi de întristare.
7 Însă realitatea e că pentru voi e cel mai bine să mă duc. Fiindcă, dacă nu mă duc eu, nu va veni
Mângâietorul. Dar dacă mă duc... el va veni - fiindcă îl voi trimite la voi.
8 Iar după ce va fi venit, el va convinge lumea despre păcatul ei şi despre disponibilitatea
bunătăŃii lui Dumnezeu şi izbăvirea de judecată.
9 Păcatul lumii este necredinŃa în mine;
10 neprihănirea stă acum la dispoziŃia tuturor, fiindcă eu mă duc la Tatăl, şi voi nu mă veŃi mai
vedea;
11 există izbăvire de judecată, deoarece prinŃul acestei lumi a şi fost deja judecat.
12 O, mai am atâtea lucruri pe care doresc să vi le spun, dar nu puteŃi înŃelege acum.
13 Când va veni Duhul Sfânt, care este adevărul, el vă va călăuzi în tot adevărul, fiindcă el nu-şi
va prezenta propriile sale idei, ci vă va transmite ceea ce a auzit. El vă va vorbi despre viitor.
14 El mă va lăuda şi-mi va acorda multă onoare, arătându-vă slava mea.
15 Toată slava Tatălui îmi aparŃine; la asta mă refer când zic că vă va arăta slava mea.
16 Peste foarte puŃin timp voi pleca şi nu mă veŃi mai vedea, dar la foarte scurt timp după aceea,
mă veŃi vedea iarăşi!"
17 "Ce tot spune? - se întrebară unii din ucenicii săi. Care e rostul acestei vorbe: `Mă voi duce la
Tatăl´?
18 Nu ştim ce vrea să zică prin asta."
19 Isus şi-a dat seama că doresc să-l întrebe ceva şi, prin urmare, a zis: "Vă întrebaŃi ce vreau să
spun?
20 Lumea se va bucura nespus de ceea ce are să mi se întâmple, dar voi veŃi plânge cu jale.
Plânsul vostru însă se va preface dintr-o dată într-o bucurie minunată, când mă veŃi vedea din
nou.
21 Va fi acea bucurie pe care o încearcă o femeie în durerile facerii, după ce i s-a născut copilul;
chinul ei dă loc unei bucurii şi durerea este uitată.
22 Voi sunteŃi întristaŃi acum dar eu am să vă văd din nou şi atunci vă veŃi bucura nespus de mult
şi nimeni nu va fi în stare să vă răpească bucuria aceea.
23 Atunci nu va mai fi nevoie să-mi cereŃi ceva, fiindcă veŃi putea merge direct la Tatăl să-i cereŃi
în numele meu.
24 Până acum nu aŃi făcut acest lucru, începeŃi însă acum. CereŃi, invocând numele meu şi veŃi
primi iar cupa bucuriei voastre va da peste margini de plină ce va fi.
25 V-am vorbit despe aceste chestiuni cu multă precauŃie, dar va veni timpul când nu va mai fi
nevoie, fiindcă eu vă voi spune desluşit toate lucrurile care Ńin de Tatăl.
26 Atunci voi vă veŃi prezenta cererile sub semnătura mea. Şi nu va fi nevoie ca eu să-l rog pe
Tatăl să vă satisfacă aceste cereri,
27 fiindcă însuşi Tatăl este acela care vă iubeşte mult de tot, fiindcă şi voi mă iubiŃi şi credeŃi că
am venit de la Tatăl.
28 Da, aşa este, am venit în lume de la Tatăl şi voi părăsi lumea, pentru a mă întoarce la Tatăl."
29 "În sfârşit acum ne vorbeşti pe înŃeles, ziseră ucenicii săi, nu în cimilituri.
30 Acum înŃelegem că tu ştii totul şi că n-ai trebuinŃă să-Ńi spună nimeni nimic. Datorită acestui
lucru credem că ai venit de la Dumnezeu."
31 "Deci, până la urmă, credeŃi totuşi acest lucru? Întrebă Isus.
32 Vine însă timpul - de fapt a şi venit - când veŃi fi împrăştiaŃi şi fiecare se va întoarce la casa
lui, lăsându-mă singur. Totuşi eu nu voi fi singur, căci cu mine este Tatăl.
33 V-am spus toate acestea pentru ca să aveŃi pace în inimă şi în minte. Aici pe pământ veŃi trece
prin necazuri şi încercări, dar aveŃi curaj, eu am învins lumea."

Ioan 17

1 Când sfârşi Isus de rostit aceste lucruri, îşi ridică privirea spre cer şi zise: "Tată, a sosit timpul.
Descoperă slava Fiului tău pentru ca el să-Ńi poată da înapoi slava.
2 Căci tu i-ai dat autoritate asupra oricărui om de pe întreg pământul. El dă viaŃă veşnică fiecăruia
din cei pe care i i-ai dat tu.
3 Şi iată care e calea spre viaŃa veşnică: Prin cunoaşterea ta, care eşti singurul Dumnezeu
adevărat, şi a lui Isus Cristos, cel pe care l-ai trimis tu pe pământ.
4 Eu Ńi-am adus slavă aici pe pământ, făcând tot ce mi-ai spus să fac.
5 Şi acum, Tată, descoperă-mi slava mea, cum stau în prezenŃa ta, gloria pe care o împărŃeam noi
înainte de întemeierea lumii.
6 Eu le-am spus acestor oameni tot ce Ńine de tine. Ei erau în lume, dar apoi tu mi i-ai dat mie. De
fapt, ei au fost ai tăi dintotdeauna şi tu mi i-ai dat iar ei au ascultat de tine.
7 Acum ei ştiu că tot ce am este un dar de la Tine.
8 Fiindcă, eu le-am transmis mai departe poruncile pe care tu mi le-ai dat şi ei le-au primit şi au
deplina certitudine că eu m-am coborât pe pământ de la tine şi cred că tu eşti acela care m-ai
trimis.
9 Eu nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, fiindcă îŃi aparŃin.
10 Şi, întrucât sunt ai mei, sunt şi ai tăi; dar tu mi i-ai dat înapoi, împreună cu toate celelalte
lucruri ale tale, şi astfel ei sunt slava mea.
11 Acum eu plec din lume şi-i las în urmă, ducându-mă la tine. Sfinte Tată, păstrează în grija ta
pe toŃi aceia pe care mi i-ai dat tu - pentru ca ei să fie uniŃi, aşa cum suntem noi, fără să lipsească
vreunul.
12 În timpul şederii mele aici, i-am păzit de orice primejdie, în cadrul familiei tale, pe toŃi aceia
care mi i-ai dat tu. I-am păzit, încât nici unul nu a pierit, în afară de fiul pierzării, cum au prezis
Scripturile.
13 Şi acum mă duc la tine. Eu le-am spus multe lucruri cât am stat cu ei, pentru ca să fie plini de
bucuria mea.
14 Le-am dat poruncile tale. Iar lumea îi urăşte, fiindcă nu i se potrivesc, după cum nici eu nu mă
potrivesc ei.
15 Eu nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de puterea Satanei.
16 Cum nu sunt eu din această lume, tot aşa nu sunt nici ei din lumea aceasta.
17 CurăŃeşte-i şi sfinŃeşte-i, învăŃându-i cuvintele adevărului tău.
18 Cum m-ai trimis tu în lume, aşa îi trimit eu pe ei în lume.
19 Şi mă consacru pe mine însumi, pentru a împlini nevoia lor de creştere în adevăr şi sfinŃenie.
20 Nu mă rog doar pentru aceştia, ci şi pentru credincioşii din viitor care vor veni la mine datorită
mărturiei acestora.
21 Pentru toŃi mă rog, să aibă o simŃire şi un singur gând, aşa cum avem noi, Tată. Precum eşti tu
în mine şi eu în tine, tot astfel să fie şi ei în noi. Şi astfel lumea va crede că tu m-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu - acea glorioasă unitate a unei singure fiinŃe, în care
suntem noi -
23 eu în ei şi tu în mine, toŃi fiind desăvârşiŃi într-unul singur, pentru ca lumea să ştie că tu m-ai
trimis şi să înŃeleagă că-i iubeşti tot atât de mult cât mă iubeşti pe mine.
24 Tată, îi vreau împreună cu mine - pe aceştia care mi i-ai dat tu - pentru ca ei să poată vedea
slava mea. Tu mi-ai dat slava fiindcă m-ai iubit dinainte de întemeierea lumii.
25 O, neprihănitule Tată, lumea nu te cunoaşte, dar eu te cunosc, şi ucenicii aceştia ştiu că tu m-ai
trimis.
26 Şi eu te-am descoperit lor şi voi continua să te descopăr, pentru ca dragostea ta mare pe care o
ai pentru mine să poată fi în ei şi eu în ei.

Ioan 18

1 După ce a rostit aceste cuvinte, Isus a trecut pârâul Chedron împreună cu ucenicii şi a intrat
într-o poiană cu măslini.
2 Iuda trădătorul cunoştea locul acesta, fiindcă Isus se dusese de multe ori acolo împreună cu
ucenicii săi.
3 Mai marii preoŃilor şi fariseii îi dăduseră lui Iuda un grup de soldaŃi şi câŃiva oameni de-ai
fariseilor să-l însoŃească. Acum, cu torŃe aprinse, felinare şi arme, sosiră în poiana măslinilor.
4 Isus era pe deplin conştient de ce avea să i se întâmple. Ieşindu-le în întâmpinare, el îi întrebă:
"Pe cine căutaŃi?"
5 "Pe Isus din Nazaret", au zis ei. "Eu sunt acela", a spus atunci Isus
6 La auzul acestor cuvinte ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Îi mai întrebă o dată: "Pe cine căutaŃi?" Şi ei răspunseră din nou: "Pe Isus din Nazaret."
8 "V-am spus că eu sunt, zise Isus, şi întrucât pe mine mă căutaŃi, lăsaŃi-i pe aceştia să plece."
9 El a făcut aceasta pentru a împlini profeŃia ce abia o rostise: "Nu am pierdut pe nici unul din cei
pe care mi i-ai dat..."
10 Atunci Simon Petru scoase sabia şi reteză urechea dreaptă a lui Malhus, slujitorul marelui
preot.
11 Dar Isus îi zise lui Petru: "Pune-Ńi sabia în teacă! Ce, nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat
Tatăl?"
12 Astfel, iudeii împreună cu soldaŃii şi comandantul lor îl arestară pe Isus şi-l legară.
13 Mai întâi îl duseră la Ana. socrul lui Caiafa, marele preot în anul acela.
14 Caiafa a fost acela care le spusese celorlalŃi conducători evrei: "Mai bine să moară unul singur
pentru toŃi!"
15 Simon Petru venea şi el în urma lor, cum făcea de altfel şi un alt ucenic care se cunoştea cu
marele preot. Aşa se face că celălalt ucenic a fost lăsat să intre în curte împreună cu Isus.
16 În timp ce Petru a rămas afară la poartă. Atunci celălalt ucenic a vorbit cu fata care făcea de
pază la poartă şi astfel ea îl lăsă şi pe Petru să intre.
17 Fata îl întrebă pe Petru: "Nu cumva eşti şi tu unul din oamenii lui Isus?" "Nu, zise el, nu
sunt!".
18 În curte, aprozii împreună cu slujitorii casei stăteau în jurul unui foc, întrucât era frig. Şi Petru
stătea împreună cu ei, încălzindu-se la foc.
19 Înăuntru, marele preot începu să-i pună întrebări lui Isus referitoare la discipolii săi şi ceea ce
i-a învăŃat.
20 Isus răspunse: "ÎnvăŃăturile mele sunt bine cunoscute pretutindeni, fiindcă am predicat
totdeauna în sinagogă şi în templu; am fost auzit de toŃi conducătorii evrei şi nu am predat nici o
învăŃătură în particular pe care să n-o fi anunŃat în public.
21 De ce mă întrebaŃi pe mine? ÎntrebaŃi-i pe cei care m-au auzit, căci unii din ei sunt aici şi ştiu
ce am spus."
22 Unul din soldaŃii care stăteau acolo l-a lovit cu pumnul pe Isus. "Aşa se răspunde marelui
preot?" se răsti el.
23 "Dacă am minŃit, dovedeşte-o, răspunse Isus. Se cade oare să dai într-un om, doar fiindcă
spune adevărul?"
24 Atunci Ana l-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25 Între timp, cum stătea Simon Petru lângă foc, fu întrebat din nou: "Nu cumva eşti şi tu unul
din ucenicii săi?" "BineînŃeles că nu," răspunse el.
26 Dar unul din robii casei marelui preot - rudă cu omul căruia îi tăiase Petru urechea - întrebă:
"Mie îmi spui, ce, nu te-am văzut eu oare acolo în poiană cu Isus?"
27 Din nou Petru negă. Şi numaidecât cântă cocoşul.
28 Procesul lui Isus în faŃa lui Caiafa se sfârşi în primele ore ale dimineŃii. Apoi el fu adus la
palatul guvernatorului roman. Pârâşii săi nu voiră să intre şi ei, fiindcă, ziceau ei, asta-i
"întinează" şi atunci nu vor avea voie să mănânce mielul pascal.
29 Deci Pilat, guvernatorul, ieşi afară la ei şi-i întrebă: "Ce pâră aduceŃi acestui om? De ce fapte
îl învinuiŃi?"
30 "Nu l-am fi arestat noi dacă nu ar fi un infractor", ripostară ei.
31 Atunci luaŃi-l şi judecaŃi-l voi după legile voastre", le spuse Pilat. "Dar noi vrem să fie
răstignit, ziseră ei, şi pentru asta e nevoie de aprobarea ta."
32 Aceasta a împlinit prezicerea lui Isus privitoare la metoda prin care va fi executat.
33 Atunci Pilat s-a întors la palat şi a cerut să-i fie adus Isus. "Eşti regele Iudeilor?" îl întrebă el.
34 "Rege în accepŃiunea ta sau a evreilor?" întrebă Isus.
35 "Ce, eu sunt evreu? ripostă Pilat. Ai tăi te-au adus aici, împreună cu mai-marii preoŃilor lor.
Dar de ce? Ce-ai făcut?"
36 Atunci Isus a răspuns: "Eu nu sunt un rege pământesc. Dacă aş fi, atunci ucenicii mei ar fi
luptat când am fost arestat de conducătorii evrei. Dar ÎmpărăŃia mea nu este din lumea aceasta!"
37 Pilat a răspuns: "Bine, dar eşti rege?" "Da, a zis Isus. Acesta e Ńelul pentru care m-am născut.
Şi eu am venit să aduc adevărul în lume. ToŃi cei care iubesc adevărul sunt discipolii mei."
38 "Ce este adevărul?" exclamă Pilat. Apoi ieşi din nou afară la popor şi-i vorbi: "Nu este vinovat
de nici un delict.
39 Dar voi aveŃi un obicei prin care îmi cereŃi să vă eliberez în fiecare an de Paşte pe cineva de la
închisoare. Aşa că, dacă vreŃi, am să vi-l eliberez pe `Regele iudeilor´"
40 Drept răspuns însă ei au urlat: "Nu! Nu! Nu pe omul acesta, ci pe Baraba!" Baraba era un
tâlhar.

Ioan 19

1 Atunci, la ordinul lui Pilat, Isus a fost bătut cu un bici plumbuit care a lăsat răni adinei,
însângerate pe spinarea sa,
2 iar soldaŃii au împletit o cunună de spini şi i-au pus-o pe cap, apoi l-au îmbrăcat într-o mantie
regală purpurie.
3 "Plecăciune, `Rege al iudeilor´; îşi băteau ei joc şi-l loveau cu pumnii.
4 Pilat ieşi din nou afară şi se adresă iudeilor: "Am să vi-l scot afară acum, dar să vă intre bine în
cap, nu-l găsesc vinovat."
5 Isus ieşi afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat exclamă: "Iată omul!"
6 La vederea lui mai marii preoŃilor şi oficialităŃile evreieşti începură să strige: "Răstigneşte-l!
Răstigneşte-l!" "RăstigniŃi-l voi, spuse Pilat, eu nu-l găsesc vinovat."
7 Ei au răspuns: "După legile noastre el trebuie să moară, fiindcă s-a numit Fiul lui Dumnezeu."
8 Când a auzit Pilat una ca asta, a intrat în el o spaimă nemaipomenită.
9 L-a dus pe Isus înapoi în palat şi l-a întrebat: "De unde eşti?" Dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10 "Mie nu vrei tu să-mi vorbeşti? Se răsti Pilat. Nu-Ńi dai seama că am puterea să-Ńi dau drumul
sau să te răstignesc?"
11 Atunci Isus i-a zis: "N-ai avea nici o putere dacă nu Ńi s-ar fi dat de sus. Aşa că, păcatul mai
mare este al acelora Care m-au adus în faŃa ta."
12 Pilat încercă să-l elibereze, dar conducătorii evrei i-au zis: "Dacă-i dai drumul acestui om, nu
eşti prieten cu Cezarul. Oricine se declară rege este un răzvrătit împotriva Cezarului."
13 La auzul acestor cuvinte, Pilat l-a scos din nou afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul
judecătoresc de pe terasa pavată cu piatră.
14 Se făcuse deja amiaza zilei de Paşte. Şi Pilat le spuse evreilor: "Iată regele vostru!"
15 "Ia-l de aici, strigară ei, ia-l şi răstigneşte-l!" "Poftim? Să vă răstignesc regele?" întrebă Pilat.
"Alt rege noi n-avem decât pe Cezar", strigară mai marii preoŃilor.
16 Atunci Pilat l-a dat pe Isus în mâna lor.
17 Aşadar, în sfârşit el era al lor. Atunci, ei l-au scos afară din oraş, punându-i crucea în spate,
până la locul cunoscut sub numele de "CăpăŃâna" sau, pe evreieşte, "Golgota."
18 Acolo îl răstigniră împreună cu alŃi doi, câte unul de fiecare parte a lui Isus, iar el în mijloc.
19 Şi Pilat aşeză o tăbliŃă deasupra lui pe care scria: Isus din NAZARET, REGELE IUDEILOR."
20 Locul unde a fost răstignit Isus era în apropierea oraşului, iar inscripŃia era în ebraică, latină şi
greacă, pentru ca să poată fi citită de cât mai mulŃi oameni.
21 Atunci mai marii preoŃilor i-au zis lui Pilat: "Schimbă textul de pe placă din `Regele iudeilor´
în `El a spus: eu sunt Regele iudeilor.´"
22 Pilat a răspuns: "Ce am scris am scris! Rămâne exact aşa cum e!"
23 După ce l-au răstignit, soldaŃii au împărŃit hainele sale în patru grămezi, câte una pentru
fiecare din ei. Dar au zis: "Mantia să nu i-o rupem", căci era fără nici o cusătură.
24 "Să dăm cu zarul să vedem cine o va câştiga." Aceasta a împlinit Scriptura care zice: "Şi-au
împărŃit hainele mele între ei şi au dat cu zarurile pentru cămaşa mea." Chiar aşa au făcut ei.
25 Lângă cruce stăteau: Maria, mama lui Isus, mătuşa sa, soŃia lui Cleopa şi Maria Magdalena.
26 Când a văzut Isus pe mama sa stând acolo alături de mine, prietenul său apropiat, i-a zis: "Iată
fiul tău."
27 Iar mie mi-a zis: "Iată mama ta." Şi de atunci am luat-o la mine acasă.
28 Isus ştia că totul s-a terminat de acum şi, ca să se împlinească Scripturile, a zis: "Mi-e sete."
29 Se afla acolo un vas cu oŃet şi atunci ei înmuiară un burete în el şi, punându-l în vârful unei
crengi de isop, i-l duseră la buze.
30 După ce-l gustă, Isus spuse: "S-a sfârşit", îşi plecă capul şi-şi dădu duhul.
31 Conducătorii evrei nu voiră să lase victimele să atârne acolo a doua zi, care era Sabat (şi încă
un Sabat aparte, Paştele). Aşa că, îl rugară pe Pilat să dea ordin să li se zdrobească fluierele
picioarelor pentru a le grăbi moartea şi astfel să poată fi coborâte cadavrele.
32 Aşadar, soldaŃii veniră şi zdrobiră picioarele celor doi oameni răstigniŃi împreună cu Isus,
33 dar când ajunseră la el, observară că murise deja şi atunci pe ale sale nu i le mai zdrobiră.
34 Cu toate acestea, unul dintre soldaŃi îl străpunse în coastă cu o suliŃă şi Ńâşni afară sânge
amestecat cu apă.
35 Eu am văzut toate acestea şi am întocmit un raport exact pentru ca şi voi să puteŃi crede.
36 SoldaŃii au procedat aşa împlinind Scriptura care zice: "Nici unul din oasele sale nu va fi
zdrobit,"
37 şi iarăşi "Îl vor privi pe acela pe care l-au străpuns."
38 După aceea, Iosif din Arimateea, - care, de teama conducătorilor evrei, fusese ucenic secret al
lui Isus - s-a dus la Pilat şi i-a cerut permisiunea să coboare trupul lui Isus de pe cruce. Şi Pilat i-a
dat voie. Deci el veni şi-l luă cu el.
39 Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, merse şi el, aducând cu sine cincizeci de kilograme
de ulei pentru îmbălsămare, făcut din mir şi aloe.
40 Împreună, ei înfăşurară trupul lui Isus într-o pânză lungă de în, îmbibată în mirodenii, cum era
obiceiul de înmormântare la evrei.
41 Locul răstignirii era în apropiere de poiana cu măslini, unde se afla un mormânt nou, ce nu
mai fusese folosit până atunci.
42 Şi atunci, fiindcă venea Sabatul şi trebuiau să se grăbească - şi fiindcă mormântul era la
îndemână - l-au aşezat în el.

Ioan 20

1 Duminică dis-de-dimineaŃă, înainte de revărsatul zorilor, Maria Magdalena a venit la mormânt

şi a găsit piatra răsturnată alături de intrarea în mormânt.
2 Ea o luă la fugă şi ne găsi pe Simon Petru şi pe mine şi zise: "Au luat trupul Domnului din
mormânt şi nu ştiu unde l-au pus!"
3 Noi am alergat la mormânt să vedem.
4 Eu l-am întrecut pe Petru şi am ajuns primul acolo.
5 M-am aplecat şi, privind înăuntru, am văzut pânza de în aruncată pe jos dar n-am intrat.
6 Atunci sosi Simon Petru, şi el intră. Zări şi el pânza
7 precum şi bandajul care acoperise capul lui Isus, făcut acum ghem şi pus deoparte.
8 Atunci am intrat şi eu, am văzut şi am crezut că înviase -
9 fiindcă până atunci nu ne dădurăm seama că Scripturile au spus, de fapt, că el avea să învie.
10 Ne-am dus acasă
11 şi, între timp Maria se înapoiase la mormânt şi stătea afară plângând..Cum plângea ea aşa, se
aplecă şi privi înăuntru,
12 văzu doi îngeri în mantii albe stând la capul şi la picioarele locului unde zăcuse trupul lui Isus.
13 "De ce plângi?", o întrebară îngerii. "Fiindcă l-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au
pus", răspunse ea."
14 Ea aruncă o privire peste umăr şi observă că stă cineva în spatele ei. Era Isus, dar ea nu-l
recunoscu.
15 "De ce plângi? o întrebă el. Pe cine cauŃi?" (Ea crezu că e grădinarul). "Domnule, spuse ea,
dacă l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus, să mă duc să-l iau."
16 "Maria!", zise Isus. Ea se întoarse atunci către el. "ÎnvăŃătorule!", exclamă ea.
17 "Nu mă atinge, o preveni el, căci nu m-am suit încă la Tatăl. Dar du-te şi găseşte-i pe fraŃii
mei şi spune-le că mă sui la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul
vostru."
18 Maria Magdalena îi găsi pe ucenici şi le spuse: "L-am văzut pe Domnul!" Apoi le transmise
mesajul lui.
19 În seara aceea, ucenicii erau adunaŃi cu uşile încuiate, de frica fruntaşilor evrei, când deodată,
Isus se ivi în mijlocul lor. După ce-i salută,
20 l le arătă mâinile şi coasta. Şi ce minunată a fost bucuria lor când l-au văzut pe Domnul!
21 El luă cuvântul din nou şi le spuse: "Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe
voi."
22 Apoi suflă asupra lor şi le spuse: "LuaŃi Duh Sfânt.
23 Dacă iertaŃi cuiva păcatele, vor fi iertate, dacă refuzaŃi să i le iertaŃi, vor fi neiertate."
24 Unul din ucenici, Toma "Geamănul", nu era acolo cu ceilalŃi ucenici în acest timp.
25 Când îi spuneau mereu: "L-am văzut pe Domnul" el răspundea: "Nu voi crede până ce nu voi
vedea rănile lăsate de cuie în păunele lui - şi-mi voi pune degetele în ele - şi până ce nu-mi voi
pune mâna în coasta lui."
26 Opt zile mai târziu ucenicii erau din nou împreună şi, de data aceasta, era şi Toma cu ei. Uşile
erau încuiate, dar deodată, ca mai înainte, Isus stătu în mijlocul lor şi-i salută.
27 Atunci el i se adresă lui Toma: "Pune-Ńi degetul în palmele mele. Pune-Ńi mâna în coasta mea
şi nu mai fi necredincios, ci crede!"
28 "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" zise Toma.
29 Atunci Isus îi spuse: "Tu crezi fiindcă m-ai văzut, dar mai binecuvântaŃi sunt aceia care nu m-
au văzut şi totuşi cred."
30 Ucenicii lui Isus au asistat la multe alte minuni, pe lângă cele scrise în cartea aceasta,
31 dar cele de faŃă au fost consemnate pentru ca voi să credeŃi că el este Mesia, Fiul lui
Dumnezeu şi, crezând în el, să aveŃi ViaŃa.

Ioan 21

1 Mai târziu, Isus le apăru din nou ucenicilor lângă Lacul Galileii. Iată cum s-a întâmplat:
2 Era acolo un grup dintr-ai noştri - Simon Petru, Toma "Geamănul", Natanael din Cana Galileii,
fratele meu Iacob şi eu precum şi alŃi doi ucenici.
3 Simon Petru zise: "Eu mă duc să pescuiesc." "Venim şi noi", am zis cu toŃii într-un glas. Ne-am
dus dar n-am prins nimic toată noaptea.
4 Când se crăpa de ziuă, am văzut un om stând pe Ńărm dar n-am putut distinge cine era.
5 El strigă: "AŃi prins ceva peşte, băieŃi?" "Nu", am răspuns noi.
6 Atunci el a zis: "AruncaŃi năvodul în partea dreaptă a corăbiei şi o să prindeŃi mulŃi peşti!" Am
făcut cum ne-a zis şi n-am mai putut trage năvodul din apă, de greutatea peştelui, atât de mult
era!
7 Atunci eu i-am spus lui Petru: "E Domnul!" Auzind aceasta, Simon Petru îşi puse tunica
(fiindcă era dezbrăcat până la brâu) şi sări în apă înotând până la mal.
8 CeilalŃi am rămas în barcă şi am tras plasa până la Ńărm, ca la vreo sută de metri depărtare.
9 Când am ajuns acolo, am observat că fusese aprins un foc şi se frigea peşte la el şi era şi pâine.
10 AduceŃi vreo doi peşti din cei prinşi de curând," spuse Isus.
11 Aşadar Simon Petru se duse şi trase plasa la mal. După numărătoarea lui, erau o sută cincizeci
şi trei de peşti mari, totuşi năvodul nu se rupsese.
12 "Acum, haideŃi luaŃi o gustare de dimineaŃă!", le spuse Isus, şi nici unul din noi n-am îndrăznit
să-l întrebăm dacă e chiar Domnul, fiindcă eram absolut siguri că e el.
13 Atunci Isus trecu pe la fiecare servindu-ne cu peşte şi pâine.
14 Aceasta a fost a treia oară când Isus ni s-a arătat de la învierea dintre cei morŃi.
15 După micul dejun, Isus îi spuse lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult
decât ceilalŃi de aici?" "Da, Doamne, tu ştii că te iubesc.", îi răspunse Petru. "Atunci, paşte
mieluşeii mei", îi spuse Isus.
16 Isus îi spuse a doua oară: "Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu cu adevărat?" "Da, Doamne,
zise Petru, doar ştii că te iubesc." `Atunci paşte oiŃele mele´", zise Isus.
17 Încă o dată el îl întrebă: "Simone, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu?" Petru se întrista de felul cum
puse Isus întrebarea a treia oară. "Doamne, tu îmi cunoşti inima şi ştii că te iubesc!" zise el.
Atunci Isus îi zise: "Paşte oile mele.
18 Adevărat, adevărat îŃi spun, când erai mai tânăr, puteai face ce doreai şi te puteai duce
oriunde-Ńi voiai, dar când vei îmbătrâni, îŃi vei întinde mâinile şi alŃii te vor duce unde nu vei vrea
să mergi."
19 Isus i-a spus aceasta ca să-i dea de ştire cu ce fel de moarte avea să moară, pentru a da slavă
lui Dumnezeu. Apoi Isus îi spuse: "Urmează-mă!"
20 Petru se întoarse împrejur şi-l zări pe ucenicul pe care-l iubea Isus urmându-l şi el; era acela
care se aplecase atunci la cină să-l întrebe pe Isus: "ÎnvăŃătorule, care din noi te va trăda?"
21 Petru l-a întrebat pe Isus: "Dar cu el ce va fi, Doamne? De ce moarte va muri?
22 Isus a răspuns: "Dacă eu vreau ca el să trăiască până mă întorc eu, Ńie ce-Ńi pasă? Tu urmează-
mă pe mine."
23 Şi astfel s-a răspândit zvonul printre fraŃi că ucenicul acela nu va muri. Dar nu asta a vrut Isus
să spună. El a zis doar atât: "Dacă eu vreau să trăiască până ce vin eu, Ńie ce-Ńi pasă?"
24 Eu sunt ucenicul acela! Am văzut aceste evenimente şi le-am consemnat aici. Şi noi ştim cu
toŃii că am redat aceste lucruri exact.
25 Şi socotesc că dacă toate celelalte evenimente din viaŃa lui Isus ar fi scrise, n-ar încăpea cărŃile
respective în toată lumea!

Faptele Apostolilor 1

1 În prima mea lucrare, preaalesule Teofil, am scris depre tot ce a început Isus să facă şi să-i
înveŃe pe oameni
2 până în ziua în care a fost înălŃat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, le-a dat instrucŃiuni
ucenicilor pe care i-a ales.
3 În decursul celor patruzeci de zile de la răstignirea sa, el s-a arătat din când în când apostolilor,
ca om, şi le-a demonstrat în multe feluri că el este într-adevăr cel pe care-l a-veau în faŃă. Cu
aceste ocazii, el le-a vorbit despre ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.
4 La una din aceste întâlniri, el le-a spus să nu părăsească Ierusalimul până ce nu va veni Duhul
Sfânt peste ei, ca împlinire a făgăduinŃei Tatălui, lucru pe care-l discutase cu ei mai înainte.
5 "Ioan v-a botezat cu apă, le-a a-mintit el, dar voi veŃi fi botezaŃi cu Duhul Sfânt, peste câteva
zile."
6 Altă dată când li s-a arătat, ei l-au întrebat: "Doamne, acum ai de gând să eliberezi pe Israel de
sub stăpânirea Romei şi să ne restabileşti ca naŃiune independentă?"
7 "Tatăl fixează aceste date", a răspuns el, "şi nu este treaba voastră să le cunoaşteŃi.
8 Dar după ce va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veŃi primi putere să predicaŃi cu mare efect
despre moartea şi învierea mea oamenilor din Ierusalim, de prin toată Iudeea, din Samaria şi chiar
celor de la marginile pământului."
9 La scurt timp după aceea, el a fost înălŃat la cer şi a dispărut într-un nor, lăsându-i cu privirea
aŃintită în sus.
10 Pe când se străduiau ei să mai apuce măcar o dată să-l vadă, deodată apărură în mijlocul lor
doi bărbaŃi îmbrăcaŃi în mantii albe,
11 care li se adresară cu cuvintele: "BărbaŃi din Galileea, de ce staŃi aici şi vă uitaŃi la cer? Isus s-
a suit în cer şi într-o zi se va întoarce exact aşa cum s-a dus!"
12 Ei erau pe Muntele Măslinilor când s-au întâmplat acestea, aşa că au străbătut pe jos distanŃa
de vreun kilometru până la Ierusalim.
13 Ajungând în oraş, au Ńinut o întrunire de rugăciune în odaia de sus a casei unde stăteau. Iată
numele celor care au fost prezenŃi la întâlnire: Petru, Ioan, Iacob, Andrei, Filip, Toma,
Bartolomeu, Matei, Iacob (fiul lui Alfeu), Simon (numit şi "Zilotul"), Iuda (fiul lui Iacob) şi fraŃii
lui Isus.
14 Mai multe femei, printre care şi mama lui Isus, erau şi ele de faŃă.
15 Întrunirea aceasta de rugăciune a Ńinut vreo câteva zile. În acest timp, într-o zi pe când erau
adunaŃi vreo sută douăzeci de oameni, Petru s-a ridicat şi le-a vorbit:
16 "FraŃilor, era nevoie să se împlinească Scripturile privitoare la Iuda, cel care l-a trădat pe Isus,
călăuzind gloatele la locul unde se afla Isus, întrucât acest lucru fusese prezis cu mult înainte, de
Duhul Sfânt, care vorbea prin gura regelui David.
17 Iuda era apostol, ca şi noi.
18 El a cumpărat un ogor cu banii primiŃi de pe urma trădării şi acolo a căzut în cap, a crăpat şi i
s-au vărsat măruntaiele afară.
19 Vestea morŃii lui s-a răspândit cu iuŃeală printre toŃi locuitorii Ierusalimului şi ei au numit
locul acela: `Ogorul Sângelui.´
20 Prezicerea regelui David referitoare la aceasta apare în Cartea Psalmilor, unde el spune aşa:
`Casa să-i fie pustiită şi să nu mai locuiască nimeni în ea.´ Şi iarăşi: `Sarcina sa să fie dată altuia
care să o ducă mai departe.´
21 Aşadar, noi trebuie să alegem acum pe altcineva în locul lui Iuda, care să ni se alăture în
calitatea noastră de martori ai învierii lui Isus. Să alegem pe cineva care a fost cu noi tot timpul,
22 de la primele noastre întâlniri cu Domnul, din vremea când a fost botezat de Ioan, până în ziua
când a fost luat de la noi şi dus în cer."
23 Adunarea a desemnat doi bărbaŃi: pe Iosif Iustus (numit şi Barsaba) şi pe Matias.
24 Apoi s-au rugat cu toŃii să fie ales omul potrivit. "O, Doamne", ziceau ei, "tu cunoşti fiecare
inimă în parte; arată-ne pe care din aceşti bărbaŃi l-ai ales tu ca apostol
25 în locul lui Iuda trădătorul, care s-a dus unde-i era locul."
26 Apoi au tras la sorŃi şi, în felul acesta, Matias a fost ales ca apostol alături de ceilalŃi
unsprezece.

Faptele Apostolilor 2

1 Trecuseră deja şapte săptămâni de la moartea şi învierea lui Isus şi a sosit şi ziua de Rusalii. Pe
când se adunau credincioşii la un loc în acea zi,
2 s-a auzit deodată din văzduh un sunet ca vuietul puternic al unui uragan, care a umplut casa
unde se strânseseră ei.
3 Apoi au apărut nişte flăcări sau limbi de foc care s-au oprit deasupra capului fiecăruia
4 şi toŃi cei aflaŃi acolo s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în limbi
necunoscute lor, căci Duhul Sfânt le-a dat această inspiraŃie.
5 Se aflau în Ierusalim de ziua aceea mulŃi iudei cucernici, sosiŃi din sânul multor comunităŃi,
pentru festivităŃile religioase.
6 Şi când au auzit vuietul, au alergat în număr mare să vadă ce se petrece şi au rămas înmărmuriŃi
când i-au auzit pe ucenici vorbind în diferite limbi.
7 "Cum e cu putinŃă una ca asta?" au exclamat ei, "că doar toŃi oamenii aceştia sunt din Galileea,
8 şi totuşi uite că îi auzim vorbind în toate limbile Ńărilor unde ne-am născut noi!
9 Suntem adunaŃi aici oameni de toate felurile - parŃi, mezi, elamiŃi, bărbaŃi din Mesopotamia,
Iudeea, Capadocia, Pont. Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt şi din Ńinuturile Libiei unde se vorbeşte limba cirenă, precum şi
vizitatori de la Roma - atât evrei, cât şi evrei convertiŃi -
11 cretani şi arabi. Şi-i auzim pe toŃi vorbind în limbile noastre, despre măreŃele minuni ale lui
Dumnezeu!"
12 Stăteau aşa uluiŃi, neştiind ce să creadă. "Ce-o fi putând să însemne asta?" se întrebau ei.
13 Dar alŃii din mulŃime îşi băteau joc, zicând: "Păi, ce să fie, sunt beŃi şi atâta tot!"
14 Atunci Petru păşi înainte împreună cu cei unsprezece apostoli şi strigă mulŃimii: "OaspeŃi şi
locuitori ai Ierusalimului, ascultaŃi cu toŃii!
15 Unii din voi afirmă că oamenii aceştia sunt beŃi. Nu e adevărat. E prea devreme. Nu se îmbată
nimeni la ora nouă dimineaŃa!
16 Nicidecum. Ceea ce vedeŃi voi aici a fost prezis cu secole înainte prin profetul Ioel:
17 `În zilele de pe urmă, a zis Dumnezeu, voi turna Duhul meu Sfânt peste întreaga omenire şi
fiii şi fiicele voastre vor profeŃi iar tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii vor avea visuri.
18 Da, Duhul Sfânt va veni peste toŃi slujitorii mei, bărbaŃi şi femei deopotrivă, şi ei vor profeŃi.
19 Iar eu voi face semne nemaipomenite în ceruri şi pe pământ - sânge, foc şi nori de fum;
20 soarele se va întuneca iar luna se va înroşi cum e sângele, înainte să vină cutremurătoarea Zi a
Domnului.
21 Dar oricine cere îndurare de la Domnul o va avea şi va fi salvat.´
22 O, bărbaŃi ai Ierusalimului, ascultaŃi! Dumnezeu l-a confirmat public pe Isus din Nazaret, prin
faptul că a săvârşit minuni extraordinare prin el, după cum bine ştiŃi.
23 Dar Dumnezeu, dând curs planului său dinainte hotărât, v-a lăsat să apelaŃi la guvernul roman
pentru a-l Ńintui pe cruce şi a-l omorî pe Isus.
24 Apoi Dumnezeu l-a eliberat de grozăviile morŃii şi l-a adus din nou la viaŃă, fiindcă moartea
nu putea să-l Ńină pe acest om în strânsoarea sa.
25 Regele David l-a prezis pe Isus cu cuvintele: `Eu ştiu că Domnul e totdeauna cu mine. El mă
ajută. Puterea măreaŃă a lui Dumnezeu este aceea care mă susŃine.
26 Nici nu e de mirare că inima-mi este plină de bucurie iar limba strigă laudele sale! Fiindcă ştiu
că totul va fi bine cu mine la moarte.
27 Tu nu vei lăsa sufletul meu în iad şi nu vei îngădui ca trupul Sfântului tău Fiu să cunoască
putrezirea.
28 Tu îmi vei reda iarăşi viaŃa şi-mi vei dărui o bucurie minunată în prezenŃa ta.´
29 Scumpi fraŃi, cugetaŃi şi voi singuri! David nu se referea la el însuşi când rostea aceste cuvinte
citate de mine, întrucât el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui se află aici printre noi.
30 Ci, el era un profet şi ştia că Dumnezeu făgăduise printr-un jurământ, imposibil de călcat, că
unul din descendenŃii lui David avea să fie Mesia şi să stea pe tronul lui David.
31 David întrevedea viitorul îndepărtat şi prezicea învierea lui Mesia, spunând că sunetul lui
Mesia nu avea să fie părăsit în iad iar trupul său nu avea să putrezească.
32 El vorbea despre Isus şi noi toŃi suntem martorii faptului că Isus a înviat din morŃi.
33 Iar acum stă pe tronul cel mai de cinste din cer, alături de Dumnezeu. Şi aşa cum a promis,
Tatăl a trimis Duhul Sfânt - cu urmările pe care le vedeŃi şi le auziŃi şi voi astăzi.
34 Nu, David nu se referea la el însuşi în cuvintele pe care le-am citat, fiindcă el nu s-a suit
niciodată la ceruri. Ba mai mult, el a declarat următoarele: `Dumnezeu a vorbit Domnului meu,
Mesia, şi i-a zis: Stai aici în onoare alături de mine
35 până ce îŃi voi aduce duşmanii la supunere totală.´
36 De aceea, spun răspicat tuturor din Israel, că Dumnezeu l-a făcut pe acest Isus, pe care voi l-aŃi
răstignit, să fie Mesia, Domnul!"
37 Aceste cuvinte ale lui Petru i-au mişcat profund. Adresându-se lui şi celorlalŃi apostoli,
oamenii au întrebat: "FraŃilor, ce trebuie să facem?"
38 Atunci Petru a răspuns: "Fiecare din voi trebuie să se întoarcă de la păcat, să revină la
Dumnezeu şi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor. Atunci veŃi primi
şi voi darul acesta - Duhul Sfânt,
39 deoarece, Cristos l-a făgăduit fiecăruia din voi cei care aŃi fost chemaŃi de Domnul Dumnezeul
nostru, precum şi copiilor voştri, ba chiar şi celor din Ńările îndepărtate!"
40 Apoi Petru Ńinu o predică lungă, în care vorbi despre Isus şi îi îndemnă stăruitor pe toŃi cei de
acolo să se salveze de toate relele neamului lor.
41 Şi cei care l-au crezut pe Petru au fost botezaŃi - în total vreo trei mii de persoane.
42 Ei au intrat în rândul celorlalŃi credincioşi, participând cu regularitate la întrunirile în cadrul
cărora apostolii îi învăŃau pe oameni din Cuvânt şi la serviciile de frângerea pâinii, precum şi la
rugăciune.
43 Erau toŃi stăpâniŃi de un adânc sentiment de veneraŃie, iar prin apostoli se făceau multe
minuni.
44 Apoi, toŃi credincioşii se întâlneau permanent şi împărŃeau tot ce aveau între ei,
45 vânzându-şi averile şi împărŃindu-le cu cei care duceau lipsă.
46 În fiecare zi ei se închinau împreună la templu, se adunau în grupuri mici prin case să frângă
pâinea şi mâncau împreună, cu bucurie neasemuită şi cu inimi pline de recunoştinŃă,
47 lăudându-l pe Dumnezeu. Tot oraşul avea o atitudine binevoitoare faŃă de ei şi în fiecare zi
Dumnezeu adăuga la numărul lor pe toŃi cei care erau salvaŃi.

Faptele Apostolilor 3

1 Petru şi Ioan au plecat într-o după amiază la Templu, să ia parte la rugăciunile ce se Ńineau
acolo zilnic la ora trei.
2 Pe când se apropiau de templu, au zărit un olog din naştere, care, conform obiceiului său zilnic,
era purtat pe stradă şi aşezat lângă poarta templului - cea căreia i se zicea Poarta Frumoasă.
3 Când trecură Petru şi Ioan prin dreptul său, el le ceru nişte bani.
4 Ei îl priviră cu atenŃie, după care Petru îi spuse: "Uită-te la noi!"
5 Şchiopul îi privi stăruitor, aşteptând de la ei un dar.
6 Dar Petru îi zise: "Bani n-avem să-Ńi dăm. Dar am să-Ńi dau ceea ce am. ÎŃi poruncesc în numele
lui Isus Cristos din Nazaret să umbli!".
7 Atunci Petru îl apucă pe olog de mână şi-l ridică în picioare. Şi pe când făcea aşa, picioarele
omului şi oasele de la glezne se vindecară şi căpătară vlagă,
8 încât el fu în picioare dintr-un salt. Stătu pe loc o clipă şi apoi începu să umble! Lăudându-l pe
Dumnezeu, intră în templu împreună cu ei.
9 Când îl văzură cei dinăuntru că umblă şi-l auziră cum slăveşte pe Dumnezeu,
10 îşi dădură seama că este cerşetorul olog pe care-l văzuseră de atâtea ori la Poarta Frumoasă, şi
rămaseră uluiŃi.
11 Dădură toŃi buzna în încăperea lui Solomon, unde el se Ńinea tot timpul după Petru şi Ioan.
Stăteau toŃi acolo, uimiŃi de lucrul minunat care se întâmplase.
12 Petru văzu îndată că acesta e un prilej nimerit pentru el şi se adresă astfel mulŃimii: "BărbaŃi
israeliŃi" zise el, "ce este atât de surprinzător în asta? Şi de ce ne priviŃi ca şi când noi, prin
propria noastră putere şi evlavie, l-am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Căci Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob, precum şi al tuturor strămoşilor noştri este acela
care a adus slavă robului său Isus prin această faptă. Mă refer la Isus, cel pe care l-aŃi osândit
înaintea lui Filat, în ciuda faptului că Pilat era hotărât să-i dea drumul.
14 Dar voi n-aŃi vrut ca el, sfântul şi neprihănitul, să fie eliberat. Ci, în locul lui, aŃi cerut stăruitor
să vă elibereze un ucigaş.
15 Şi l-aŃi ucis pe Autorul VieŃii; dar Dumnezeu l-a adus din nou la viaŃă. Ioan şi cu mine suntem
martorii acestui fapt, fiindcă, după ce l-aŃi omorât voi, noi l-am văzut viu!
16 În numele lui Isus a fost vindecat omul acesta - şi voi ştiŃi cât de olog era. CredinŃa în numele
lui Isus - ce ne-a fost dăruită de Dumnezeu - a fost cauza acestei vindecări desăvârşite.
17 Scumpi fraŃi, îmi dau seama că ceea ce i-aŃi făcut voi lui Isus a fost făcut din ignoranŃă; acelaşi
lucru se poate spune şi despre conducătorii voştri.
18 Dar Dumnezeu, în tot acest timp, împlinea profeŃiile după care Mesia trebuia să sufere toate
acestea.
19 Acum schimbaŃi-vă mintea şi atitudinea faŃă de Dumnezeu şi întoarceŃi-vă la el, pentru ca să
vă poată curaŃi de păcatele voastre şi să vă dea vremuri minunate de înviorare în prezenŃa
Domnului,
20 şi să vi-l trimită iarăşi pe Mesia.
21 Fiindcă el trebuie să rămână în cer până la vindecarea tuturor lucrurilor de păcat, cum s-a
profeŃit din timpuri străvechi.
22 Bunăoară, Moise spusese cu mult timp în urmă: `Domnul Dumnezeu va ridica un Profet dintre
voi care se va asemăna cu mine. AscultaŃi cu atenŃie tot ce vă spune el.
23 Cine nu-l va asculta va fi nimicit cu desăvârşire.´
24 Samuel şi toŃi profeŃii de la el încoace au vorbit despre ceea ce se petrece astăzi.
25 Voi sunteŃi copiii acelor profeŃi; şi voi sunteŃi incluşi în făgăduinŃa făcută de Dumnezeu
strămoşilor noştri de a binecuvânta întreaga lume prin neamul evreiesc - aceasta e promisiunea
făcută de Dumnezeu lui Avraam.
26 Şi de îndată ce şi-a readus Dumnezeu robul la viaŃă, l-a trimis, în primul şi în primul rând, la
voi, bărbaŃi israeliŃi, să vă binecuvânteze, întorcându-vă de la păcatele voastre."

Faptele Apostolilor 4

1 Pe când vorbeau ei poporului, mai-marii preoŃilor, căpitanul poliŃiei Templului şi unii saduchei
au venit într-acolo,
2 foarte neliniştiŃi fiindcă Petru şi Ioan afirmaseră că Isus a înviat din morŃi.
3 I-au arestat şi, fiindcă se făcuse deja seară, i-au întemniŃat peste noapte.
4 Dar mulŃi din cei care auziseră mesajul lor au crezut şi astfel numărul credincioşilor a atins
acum o nouă cifră record de circa cinci mii de oameni.
5 A doua zi s-a întâmplat ca la Ierusalim să aibă loc un sfat al tuturor conducătorilor evrei -
6 erau acolo marii preoŃi Anania şi Caiafa, Ioan, Alexandru şi alte rude ale marelui preot.
7 Prin urmare, le-au fost înfăŃişaŃi cei doi discipoli. "Prin ce putere sau cu a cui autoritate aŃi făcut
fapta aceasta?" le ceru consiliul socoteală.
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le spuse: "OnoraŃi conducători staroşti ai neamului nostru,
9 dacă vă referiŃi la fapta bună făcută ologului şi la modul cum a fost vindecat,
10 daŃi-mi voie să vă declar pe faŃă, vouă şi întregului popor al lui Israel, că fapta a fost făcută în
numele şi în puterea lui Isus din Nazaret, Mesia, acel om pe care voi l-aŃi răstignit - pe care însă
Dumnezeu l-a readus la viaŃă. Prin puterea lui, omul acesta stă azi în faŃa voastră vindecat.
11 Căci Isus-Mesia este cel la care se referă Scripturile când vorbesc despre `piatra lepădată de
zidari, care a devenit piatra de temelie a clădirii.´
12 În nici un altul nu este mântuire! Nu există alt nume sub cer la care să apeleze oamenii spre a
fi mântuiŃi."
13 Când au văzut membrii consiliului îndrăzneala lui Petru şi Ioan, mai ales că ştiau că nu sunt
oameni instruiŃi, au rămas foarte uimiŃi şi au înŃeles pe dată ce a însemnat pentru ei să fi fost cu
Isus.
14 Şi-apoi, nu prea le venea la îndemână să nege vindecarea, când cel vindecat era chiar de faŃă.
15 Astfel, i-au dat afară din sala de consiliu şi s-au sfătuit între ei.
16 "Ce ne facem cu oamenii aceştia?" se întrebau ei. "Nu putem tăgădui că au săvârşit o minune
extraordinară, despre care ştie tot Ierusalimul.
17 Dar poate că vom reuşi să-i împiedicăm să-şi răspândească faima. Le vom spune că dacă vor
mai săvârşi aşa ceva vreodată, vor fi pedepsiŃi cu toată asprimea."
18 Deci îi chemară din nou şi le puseră în vedere ca nu cumva să mai vorbească vreodată despre
Isus.
19 Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: "ÎnŃelegeŃi că Dumnezeu vrea să-i fim ascultători lui, şi nu
vouă!
20 Noi nu putem înceta să istorisim faptele minunate ale lui Isus pe care le-am văzut şi le-am
auzit."
21 Atunci membrii sfatului i-au ameninŃat şi mai rău dar, până la urmă, i-au lăsat să plece, fiindcă
nu ştiau ce pedeapsă să le dea fără să stârnească tulburări în sânul mulŃimilor. Căci toŃi îl lăudau
pe Dumnezeu din pricina acestei minuni extraordinare:
22 vindecarea unui om care fusese olog patruzeci de ani.
23 De îndată ce fură eliberaŃi, Petru şi Ioan îi găsiră pe ceilalŃi ucenici şi le comunicară ce le
cerea consiliul.
24 Atunci toŃi credincioşii s-au unit, şi s-au rugat: "O, Doamne, Creator al cerului şi al
pământului, al mării şi al tuturor lucrurilor care se găsesc în ele -
25 tu ai vorbit demult prin Duhul Sfânt, strămoşului nostru, regele David, robul tău, zicând: `De
ce spumegă de mânie păgânii împotriva Domnului şi de ce-şi urzesc neamurile ticăloasele lor
comploturi împotriva Atotputernicului Dumnezeu?
26 Regii pământului se unesc în lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu, împotriva unsului său!´
27 Tocmai asta se întâmplă azi în acest oraş. Căci regele Irod şi guvernatorul Pilat din Pont,
împreună cu toŃi romanii - precum şi cu poporul Israel - s-au unit împotriva lui Isus, Fiul tău cel
uns şi supusul tău cel Sfânt.
28 Ei nu se vor da înapoi de la nici o faptă pe care tu, în înŃeleaptă ta putere, le vei îngădui să o
facă.
29 Şi acum, o, Doamne, auzi-le ameninŃările şi dăruieşte supuşilor tăi tot curajul când
propovăduiesc,
30 şi trimite-Ńi puterea ta vindecătoare. Facă-se, prin numele sfântului tău fiu Isus, multe semne şi
minuni."
31 După rugăciunea aceasta, clădirea unde erau adunaŃi s-a cutremurat şi toŃi s-au umplut de
Duhul Sfânt şi au predicat cu îndrăzneală mesajul lui Dumnezeu.
32 ToŃi credincioşii aveau o singură simŃire şi un singur gând şi nici unul nu se considera stăpân
pe avutul său; toŃi împărŃeau ce aveau.
33 Iar apostolii Ńineau predici pline de viaŃă despre învierea Domnului Isus şi între toŃi
credincioşii domnea cu putere harul lui Dumnezeu
34 şi nu era sărăcie, fiindcă toŃi cei care posedau pământ ori case le vindeau
35 şi aduceau banii apostolilor, pentru a-i ajuta pe cei lipsiŃi.
36 Bunăoară, era unul Iosif (pe care apostolii l-au numit Barnaba, ceea ce înseamnă "fiul
mângâierii", ce se trăgea din tribul leviŃilor şi era originar din insula Cipru).
37 El era unul din cei care şi-a vândut pământul şi a adus banii apostolilor pentru a fi împărŃiŃi la
săraci.

Faptele Apostolilor 5

1 Spre deosebire de acesta, un bărbat pe nume Anania (cu soŃia sa Safira), a vândut nişte
proprietăŃi
2 şi a adus numai o parte din bani, susŃinând că acesta e preŃul întreg obŃinut din vânzare. (SoŃia
lui se învoise cu el asupra acestei înşelăciuni.)
3 Dar Petru a zis: "Anania, Satana Ńi-a umplut inima. Când ai declarat că acesta e preŃul întreg, l-
ai minŃit pe Duhul Sfânt.
4 A ta era averea, fie că voiai s-o vinzi, fie că nu. După ce ai vândut-o, erai liber să hotărăşti cât
să dai. Cum de te-ai încumetat să faci o asemenea faptă? Nu pe noi ne-ai minŃit, ci pe
Dumnezeu."
5 De îndată ce auzi Anania aceste cuvinte, căzu mort la pământ. ToŃi se îngroziră
6 şi cei mai tineri îl acoperiră cu un cearşaf, îl duseră afară şi-l îngropară.
7 Cam la trei ore după aceea sosi şi nevasta lui, neştiind ce se întâmplase.
8 Petru îi puse întrebarea: "Ascultă, e adevărat că aŃi vândut pământul cu atâta?" "Da", răspunse
ea, "cu atâta l-am vândut."
9 Şi Petru zise: "Cum de-a putut să vă treacă prin cap una ca asta, Ńie şi soŃului tău, să puneŃi la
încercare capacitatea Duhului lui Dumnezeu de a şti ce se petrece? Adineauri au ieşit tinerii care
Ńi-au îngropat soŃul şi te vor îngropa şi pe tine."
10 Cât ai clipi din ochi ea se prăbuşi la pământ, moartă. Tinerii intrară şi, văzând că murise, o
scoaseră afară şi pe ea şi o îngropară alături de soŃul ei.
11 O groază mare cuprinse întrega biserică şi pe ceilalŃi care auziseră ce s-a întâmplat.
12 În vremea aceasta, apostolii se adunau regulat la Templu, în zona cunoscută sub numele de
încăperea lui Solomon şi săvârşeau minuni nemaiauzite printre oameni.
13 CeilalŃi credincioşi însă nu îndrăzneau să li se alăture, deşi toŃi aveau cea mai mare
consideraŃie pentru ei.
14 Şi tot mai mulŃi credincioşi veneau la Domnul, grupuri numeroase de bărbaŃi şi femei.
15 Bolnavii erau scoşi în stradă pe paturile sau pe rogojinile lor, pentru ca măcar umbra lui Petru
să cadă peste unii din ei când trecea el pe acolo.
16 Veneau foarte mulŃi şi din suburbiile Ierusalimului, aducându-şi bolnavii din familie şi pe cei
posedaŃi de demoni; şi toŃi, până la unul, erau vindecaŃi.
17 Marele preot împreună cu rudele şi prietenii săi saduchei au reacŃionat cu invidie violentă la
aceste evenimente
18 şi i-au arestat pe apostoli, aruncându-i în închisoare.
19 Dar un înger al Domnului a venit noaptea, a deschis porŃile închisorii şi i-a scos afară. Apoi le-
a spus:
20 "DuceŃi-vă acum în templu şi predicaŃi despre viaŃa aceasta!"
21 Ei sosiră la templu în zorii zilei şi imediat începură să predice. Mai târziu, în cursul aceleiaşi
dimineŃi, a sosit la templu marele preot cu suita lui şi, convocând Consiliul evreiesc şi întregul
senat, a trimis după apostoli să fie aduşi la judecată.
22 Dar când sosi poliŃia la închisoare, oamenii nu mai erau acolo, şi astfel se întoarseră la
Consiliu, raportând:
23 "Uşile închisorii erau încuiate şi santinelele păzeau afară, dar când am deschis porŃile, nu era
nimeni înăuntru!"
24 Când auziră asta căpitanul soldaŃilor şi mai-marii preoŃilor, îşi ieşiră din minŃi, neştiind ce-o să
mai urmeze şi când se vor termina toate aceste lucruri.
25 Atunci sosi cineva cu ştirea că oamenii pe care-i întemniŃaseră sunt liberi în templu, unde
predică poporului.
26 Căpitanul plecă împreună cu soldaŃii săi şi-i aresta (fără violenŃă, deoarece se temeau că-i va
ucide poporul dacă se poartă urât cu ucenicii)
27 aducându-i înaintea Consiliului.
28 "Nu v-am spus oare să nu mai predicaŃi niciodată despre acest Isus?" se răsti la ei marele
preot. "Dar voi în loc să vă supuneŃi, aŃi împânzit Ierusalimul cu învăŃătura voastră şi urmăriŃi să
aruncaŃi asupra noastră vina pentru moartea acestui om!"
29 Dar Petru şi apostolii au răspuns aşa: "Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât
de oameni.
30 Dumnezeul strămoşilor noştri l-a înviat pe Isus, după ce voi l-aŃi ucis, pironindu-l pe cruce.
31 Apoi, cu mare putere, Dumnezeu l-a înălŃat la poziŃia de PrinŃ şi Salvator, pentru ca poporul
Israel să aibă prilejul să se pocăiască şi să i se ierte păcatele.
32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri, dimpreună cu Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu îl dă
tuturor celor ce ascultă de el."
33 La auzul acestor cuvinte, Consiliul fu cuprins de furie şi hotărâră să-i omoare pe apostoli.
34 Dar unul din membrii sfatului, un fariseu pe nume Gamaliel (specialist în drept religios şi o
figură foarte populară în sânul maselor) s-a ridicat în picioare şi a cerut ca apostolii să fie daŃi
afară din sala de consiliu cât timp va vorbi el.
35 Apoi se adresă colegilor săi cu cuvintele: "BărbaŃi israeliŃi, aveŃi grijă ce intenŃionaŃi să faceŃi
cu oamenii aceştia!
36 Fiindcă, în urmă cu câtva timp, era unul Teuda, care se pretindea mare. I s-au mai alăturat alŃi
patru sute, dar el a fost ucis iar adepŃii lui au fost împrăştiaŃi fără vărsare de sânge.
37 După el, în vremea recensământu-lui veni Iuda din Galileea. Şi acesta şi-a atras de partea sa un
număr de adepŃi, dar apoi a murit iar adepŃii lui au fost risipiŃi.
38 Prin urmare, sfatul meu este următorul: lăsaŃi-i pe oamenii aceştia în pace. Dacă învăŃătura şi
faptele lor sunt venite de la ei înşişi, curând vor fi dărâmate.
39 Dar dacă sunt de la Dumnezeu, voi nu veŃi fi în stare să-i opriŃi şi s-ar putea să vă treziŃi că
luptaŃi chiar împotriva lui Dumnezeu."
40 Consiliul acceptă sfatul lui, îi chemă înăuntru pe apostoli, ordonă să fie bătuŃi şi apoi le spuse
să nu mai vorbească niciodată în numele lui Isus, după care, în sfârşit, le dădu drumul să plece.
41 Ei părăsiră sala de consiliu plini de bucurie că Dumnezeu îi socotise vrednici să suporte ocări
pentru numele său.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi în oraş, ei continuau să înveŃe şi să predice că Isus este Mesia.

Faptele Apostolilor 6

1 Însă odată cu creşterea rapidă a numărului credincioşilor, se iviră şi semne de nemulŃumire. Cei
care vorbeau numai greaca se plângeau că văduvele din mijlocul lor erau victimele unor
discriminări şi că nu primeau aceeaşi cantitate de hrană ca văduvele care vorbeau ebraica.
2 Drept urmare, cei doisprezece convocară o şedinŃă cu toŃi credincioşii. "Noi avem datoria să
folosim timpul nostru în vestirea Cuvântului, şi nu să administrăm programe de alimentaŃie,
spuseră ei.
3 PriviŃi atent în jurul vostru, iubiŃi fraŃi, şi alegeŃi şapte bărbaŃi înŃelepŃi şi plini de Duhul Sfânt,
care se bucură de consideraŃia tuturor; iar noi îi vom numi responsabili cu treburile acestea.
4 Atunci noi vom putea să ne petrecem timpul în rugăciune, predicând şi învăŃând pe oameni.
5 Propunerea păru înŃeleaptă întregii adunări şi ei aleseră pe următorii: Ştefan (un om plin de
credinŃă şi de Duhul Sfânt), Filip, Prohorus, Nicanor, Timon, Parmenas, Nicolaus din Antiohia
(un ne-evreu convertit la credinŃa iudaică, care între timp devenise creştin).
6 Aceşti şapte fraŃi fură înfăŃişaŃi apostolilor, care se rugară pentru ei şi-şi puseră mâinile peste ei
în semn de binecuvântare.
7 Mesajul lui Dumnezeu se predica în cercuri tot mai largi de ascultători iar numărul ucenicilor
creştea enorm la Ierusalim; numeroşi preoŃi iudei fură şi ei convertiŃi.
8 Ştefan, bărbatul atât de plin de credinŃă şi de puterea Duhului Sfânt, făcea minuni
impresionante printre oameni.
9 Dar într-o zi, câŃiva membri ai cultului evreiesc al "izbăviŃilor" au început o discuŃie polemică
cu el, la care se alăturară în curând nişte evrei din Cirena şi din Egipt, de la Alexandria, precum şi
din provincia Cilicia şi din Asia.
10 Dar nici unul din ei nu fu în stare să Ńină piept înŃelepciunii şi duhului lui Ştefan.
11 De aceea, aduseră înăuntru nişte oameni care să depună mărturie mincinoasă împotriva lui,
susŃinând că l-ar fi auzit pe Ştefan blestemând pe Moise, şi chiar pe Dumnezeu.
12 Învinuirea aceasta a aŃâŃat furia gloatelor împotriva lui Ştefan şi atunci conducătorii evrei l-au
arestat, târându-l în faŃa Consiliului.
13 Martorii mincinoşi au declarat că Ştefan a vorbit tot timpul împotriva templului şi împotriva
legilor lui Moise.
14 Iată mărturia lor mincinoasă: "L-am auzit pe omul acesta afirmând că Isus din Nazaret va
distruge Templul şi va desfiinŃa toate legile lui Moise."
15 În clipa aceea, toate persoanele aflate în camera de consiliu au văzut faŃa lui Ştefan strălucind
ca aceea a unui înger!

Faptele Apostolilor 7

1 Atunci marele preot l-a întrebat: "Sunt adevărate învinurile acestea?"

2 Iată ce a răspuns Ştefan: "Slăvitul Dumnezeu s-a arătat strămoşului nostru Avraam în
Mesopotamia
3 înainte de a pleca în Haran şi i-a spus să-şi părăsească patria, să-şi ia rămas bun de la rude şi să
pornească spre o Ńară pe care i-o va arăta El.
4 Astfel, a părăsit pământul chaldeenilor şi a trăit la Haran, în Siria, până la moartea tatălui său.
Apoi Dumnezeu l-a adus încoace, pe pământul Israelului,
5 dar nu i-a dat avere, nici măcar o palmă de pământ. Cu toate acestea, Dumnezeu făgăduise că în
cele din urmă întrega Ńară avea să-i aparŃină, lui şi descendenŃilor lui, deşi el încă n-avea copii!
6 Dar tot Dumnezeu i-a mai spus că urmaşii lui aveau să părăsească Ńinutul acesta, trăind într-o
Ńară străină, ca robi, timp de patru sute de ani.
7 `Dar voi pedepsi naŃiunea care-i robeşte, i-a spus Dumnezeu, şi după aceea poporul meu se va
întoarce pe pământul acesta al Israelului. Şi mi se va închina mie aici.´
8 Dumnezeu, de asemenea, i-a dat lui Avraam, cu acea ocazie, porunca circumciziei, ca mărturie
a legământului încheiat între Dumnezeu şi poporul lui Avraam. Şi astfel, Isaac, fiul lui Avraam, a
fost circumcis la opt zile de la naştere. Isaac a devenit tatăl lui Iacob iar Iacob a fost tatăl celor
doisprezece patriarhi ai poporului evreu.
9 Oamenii aceştia erau foarte invidioşi pe Iosif şi l-au vândut ca sclav în Egipt. Dar Dumnezeu
era cu el
10 şi l-a izbăvit din toate chinurile sale, dându-i trecere la Faraon, regele Egiptului. De asemenea,
Dumnezeu i-a dat lui Iosif o înŃelepciune deosebită, aşa încât a fost numit de Faraon guvernator
peste întreg Egiptul şi responsabil peste toate treburile palatului.
11 Dar s-a pornit o foamete în Egipt şi în Canaan iar strămoşii noştri au trecut prin mari suferinŃe.
Când li s-a terminat hrana,
12 Iacob a auzit că în Egipt se mai găseau grâne şi şi-a trimis îndată fiii să cumpere pentru toată
familia.
13 Când s-au dus a doua oară, Iosif şi-a dezvăluit identitatea faŃă de fraŃii săi şi aceştia au fost
primiŃi de Faraon.
14 Atunci Iosif a trimis după tatăl său Iacob şi toate familiile fraŃilor lui, să vină şi ei în Egipt - în
total şaptezeci şi cinci de persoane.
15 Aşadar, Iacob a ajuns în Egipt, unde a murit, atât el, cât şi toŃi fiii săi.
16 ToŃi au fost transportaŃi la Sichem şi îngropaŃi în mormântul cumpărat de Avraam de la fiii lui
Hamor, tatăl lui Sichem.
17 Pe măsură ce se apropia vremea ca Dumnezeu să-şi împlinească făgăduinŃa făcută lui Avraam
de a-i elibera urmaşii din sclavie, poporul evreu se înmulŃea foarte mult în Egipt;
18 mai târziu, a fost încoronat un rege care nu avea cunoştinŃă de Iosif.
19 Regele acesta a uneltit împotriva neamului nostru, forŃând părinŃii să-şi abandoneze copiii pe
câmpii.
20 Cam în vremea aceea, s-a născut Moise - un copil de o frumuseŃe ieşită din comun. PărinŃii săi
l-au ascuns acasă trei luni de zile
21 şi când, în cele din urmă, n-au mai putut să-l Ńină ascuns şi au fost nevoiŃi să-l abandoneze, l-a
găsit fiica regelui şi l-a adoptat,
22 iniŃiindu-l în toată înŃelepciunea egiptenilor. Astfel, el a devenit un mare prinŃ şi un bun orator.
23 Într-o zi, cu puŃin timp înainte de a împlini patruzeci de ani, i-a venit în minte gândul de a-şi
vizita fraŃii, respectiv poporul Israel,
24 În timpul vizitei, a zărit un egiptean maltratând un israelit. Atunci Moise l-a ucis pe egiptean.
25 El credea că fraŃii săi îşi vor da seama că Dumnezeu l-a trimis să le vină în ajutor, dar nu s-a
întâmplat aşa.
26 A doua zi, a repetat vizita şi a văzut, de data asta, doi israeliŃi care se băteau. A intervenit şi a
încercat să-i împace. `Oameni buni, le-a zis el, voi sunteŃi fraŃi şi nu se cade să vă bateŃi în halul
ăsta. Nu e bine!´
27 Dar omul care era vinovat i-a spus lui Moise să-şi vadă de treabă. `Cine te-a pus pe tine
dregător, ca să ne judeci? l-a întrebat el.
28 Nu cumva ai să mă ucizi şi pe mine cum l-ai ucis ieri pe egipteanul acela?´
29 În faŃa acestei situaŃii, Moise a fugit din Ńară şi s-a stabilit în Ńinutul Madian, unde i s-au născut
cei doi fii.
30 Patruzeci de ani mai târziu, în deşertul de lângă Muntele Sinai, un înger i s-a arătat lui Moise
într-o flacără de foc a unui rug.
31 Moise a văzut-o şi s-a întrebat ce poate fi. Alergând să vadă despre ce e vorba, glasul lui
Dumnezeu l-a strigat:
32 `Eu sunt Dumnezeul strămoşilor tăi - al lui Avraam, Isaac şi Iacob.´ Moise a început să
tremure şi n-a mai cutezat să privească.
33 Domnul însă i-a zis: `DescalŃă-te, fiindcă stai pe pământ sfânt.
34 Eu am văzut chinul poporului meu din Egipt. I-am auzit strigătele şi m-am coborât să-l scap.
Vino, fiindcă te voi trimite în Egipt.´
35 Şi astfel, Dumnezeu l-a trimis înapoi pe acelaşi om pe care poporul îl respinsese mai înainte,
cu cuvintele: `Cine te-a pus pe tine dregător peste noi ca să ne judeci?´ Moise le-a fost trimis ca
salvator şi conducător al lor.
36 Apoi, prin intermediul multor minuni el i-a condus afară din Egipt şi i-a trecut Marea Roşie şi
au rătăcit prin pustiu, timp de patruzeci de ani.
37 Moise însuşi spusese poporului Israel: `Dumnezeu va ridica dintre fraŃii voştri un profet ca
mine.´
38 Cât de adevărat s-a dovedit acest fapt, căci în pustiu însuşi Moise a acŃionat ca mediator între
poporul Israel şi îngerul care le dăduse Legea lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu de pe Muntele
Sinai.
39 Dar părinŃii noştri l-au respins pe Moise şi au voit să se întoarcă în Egipt.
40 I-au spus lui Aaron: `Fă-ne idoli, să avem nişte zei, care să ne ducă înapoi, deoarece nu ştim
ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din Egipt.´
41 Astfel, au făcut un idol cu chip de viŃel, i-au adus jertfe şi s-au bucurat de lucrul pe care-l
făcuseră.
42 Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat de ei şi i-a abandonat, lăsându-i să se închine soarelui, lunii şi
stelelor ca fiind dumnezeii lor! Asta e în acord cu ce s-a scris în cartea profeŃilor: `Mie mi-ai adus
tu, Israele, jertfe în decursul celor patruzeci de ani petrecuŃi în pustiu?
43 Nicidecum, căci adevăratul tău interes era îndreptat înspre zeii păgâni - Moloh, zeul-stea
Remfan şi toate chipurile pe care Ńi le-ai făcut. Aşa că, te voi trimite în captivitate, departe,
dincolo de Babilon.´
44 Strămoşii noştri au avut cu ei tabernacolul mântuirii în peregrinările lor prin pustiu, în el
Ńineau tăbliile de piatră pe care erau scrise cele Zece Porunci. ConstrucŃia aceasta a fost ridicată în
strictă conformitate cu planul pe care i-l arătase îngerul lui Moise.
45 Peste ani şi ani, când losua a condus bătălia împotriva celorlalte neamuri păgâne, tabernacolul
a fost luat şi dus cu ei în noul teritoriu şi folosit până în vremea Regelui David.
46 Dumnezeu l-a binecuvântat nespus pe David, iar David a cerut privilegiul de a clădi un templu
permanent pentru Dumnezeul lui Iacob.
47 Dar Solomon a fost acela care l-a construit până la urmă.
48 Totuşi Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâna omului.
49 `Cerul este tronul meu, zice Domnul prin profeŃii săi, şi pământul este scăunelul pentru
picioarele mele. Ce fel de casă ai putea tu zidi? Întreabă Domnul. Aş locui eu în ea?
50 Oare n-am făcut eu şi cerul şi pământul?´
51 Oameni încăpăŃânaŃi ce sunteŃi, cu inimile şi urechile netâiate împrejur! Oare trebuie să vă
împotriviŃi veşnic Duhului Sfânt? PărinŃii voştri s-au împotrivit lui, şi tot aşa faceŃi şi voi!
52 NumiŃi un singur profet pe care strămoşii voştri să nu-l fi persecutat! I-au omorât până şi pe
cei care au prezis venirea celui neprihănit - a lui Mesia, pe care voi l-aŃi trădat şi l-aŃi ucis
mişeleşte.
53 Da, voi dinadins aŃi distrus legile lui Dumnezeu, deşi v-au fost date din mâna îngerilor."
54 Conducătorii evrei s-au aprins de mânie, în faŃa acestor învinuiri ale lui Ştefan, şi au scrâşnit
din dinŃi ca nişte apucaŃi.
55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a aŃintit privirea spre cer şi a văzut slava lui Dumnezeu.
56 Şi le-a spus: "PriviŃi, văd cerurile deschise şi pe Isus, Mesia, stând alături de Dumnezeu, la
dreapta sa!"
57 Atunci ei s-au năpustit asupra lui, astupându-şi urechile cu mâinile şi acoperindu-i vocea cu
urletele lor,
58 şi l-au târât afară din oraş să-l ucidă cu pietre. Martorii oficiali - călăii - şi-au scos hainele şi
le-au aşezat la picioarele unui tânăr cu numele de Saul (Pavel).
59 Şi în timp ce ploaia de pietre ucigaşe se abătea asupra lui, Ştefan se ruga: "Doamne Isuse,
primeşte duhul meu."
60 Apoi căzu în genunchi, strigând: "Doamne, nu-i învinui de păcatul acesta!" şi cu aceste
cuvinte muri.

Faptele Apostolilor 8

1 Saul a fost întru totul de acord cu omorârea lui Ştefan. Şi în ziua aceea se porni un mare val de
persecuŃii împotriva credincioşilor, care cuprinse biserica din Ierusalim. Cu excepŃia apostolilor,
toŃi fugiră în Iudeea şi Samaria.
2 (Dar nişte evrei evlavioşi veniră şi, cu adâncă durere, îl îngropară pe Ştefan.)
3 Saul era ca un sălbatic, alergând pretutindeni şi făcând ravagii printre credincioşi, pătrunzând
chiar şi în casele lor, târând afară bărbaŃi şi femei deopotrivă şi aruncându-i în temniŃă.
4 Dar credincioşii care fugiseră din Ierusalim s-au răspândit peste tot, predicând Vestea Bună
despre Isus.
5 Filip, bunăoară, s-a dus în oraşul Samaria şi le-a vorbit locuitorilor despre Cristos.
6 MulŃimi de oameni ascultau cu atenŃie ce avea să le spună, din pricina minunilor pe care le
făcea.
7 Multe duhuri rele au fost izgonite, scoŃând Ńipete când îşi părăseau victimele, şi mulŃi din cei
care fuseseră paralizaŃi ori şchiopi au fost vindecaŃi;
8 şi a fost mare bucurie în oraşul acela.
9 Un om, pe nume Simon, fusese ani de zile, un mare vrăjitor.
10 Era un om cu mare influenŃă şi foarte mândru din pricina lucrurilor uimitoare pe care le putea
face, zicând că el însuşi este cineva mare.
11 Şi samaritenii luau aminte la el pentru că-i uimise multă vreme cu magia lui.
12 Dar când au crezut mesajul pe Filip, care vestea evanghelia privitoare la împărăŃia lui Isus
Cristos, au fost botezaŃi, atât bărbaŃi, cât şi femei.
13 Şi însuşi Simon a crezut şi a fost botezat. Şi-l urma pe Filip peste tot, uimit de marile semne şi
minuni pe care le făcea acesta.
14 Când au auzit apostolii, care erau în Ierusalim, că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au
trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15 care, când au venit, s-au rugat pentru ei să primească Duhul Sfânt,
16 fiindcă nu venise încă peste ei. Ei nu fuseseră botezaŃi decât în numele Domnului Isus.
17 Atunci Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste credincioşii aceia şi ei au primit Duhul Sfânt.
18 Când a văzut Simon lucrul acesta - că Duhul Sfânt se primeşte atunci când apostolii îşi puri
mâinile peste capul oamenilor - a oferit bani să cumpere puterea aceasta.
19 "DaŃi-mi şi mie puterea aceasta, exclamă el, ca atunci când îmi pun şi eu mâinile peste
oameni, să primească Duhul Sfânt."
20 Dar Petru a răspuns: "Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ai crezut că darul lui
Dumnezeu se poate cumpăra cu bani!
21 Tu n-ai nici parte, nici sorŃ în slujba aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui
Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului, poate îŃi va ierta gândul inimii
tale.
23 Fiindcă văd că eşti plin de amărăciune şi prins în lanŃul păcatului."
24 Răspunzând, Simon a zis: "RugaŃi-vă voi la Domnul pentru mine, să nu vină peste mine tot ce
aŃi spus."
25 După ce au mărturisit şi au predicat în Samaria, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, poposind
pe drum în câteva sate samaritene ca să le predice şi lor Evanghelia (vestea bună).
26 În ce-l priveşte pe Filip, un înger al Domnului i-a zis: "Ieşi la drumul ce duce din Ierusalim
prin Deşertul Gaza, ca să soseşti acolo pe la amiază."
27 El a făcut cum i s-a spus, când, ce să vezi, cine venea pe drum, dacă nu însuşi Ministrul de
finanŃe al Etiopiei, un eunuc cu mare autoritate sub regina Candace. El fusese la Ierusalim să se
închine la templu,
28 şi se întorcea acum în carul său, citind cu voce tare din cartea profetului Isaia.
29 Duhul Sfânt i-a spus lui Filip: "Du-te într-acolo şi mergi alături de car!"
30 Filip alergă şi auzi ce citea omul şi-l întrebă: "ÎnŃelegi ce citeşti?"
31 "BineînŃeles că nu!" răspunse omul. "Cum aş putea înŃelege dacă nu are cine să mă înveŃe?" Şi
se rugă de Filip să urce în car şi să ia loc lângă el.
32 Pasajul din Scriptură pe care îl citea era acesta: "El a fost dus ca o oaie la tăiere, şi, precum
mielul e fără grai în faŃa celor care-l tund, aşa nu şi-a deschis el gura.
33 În umilirea ce i s-a adus, i-a fost refuzată dreptatea; şi cine va putea exprima răutatea
poporului din generaŃia sa? Fiindcă viaŃa i-a fost luată de pe pământ."
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: "Isaia se referă aici la el însuşi sau la altcineva?
35 Astfel, Filip a plecat de la acest text al Scripturii şi apoi s-a referit la multe alte pasaje, spre a-i
vorbi despre Isus.
36 Cum mergeau aşa, au ajuns la un moment dat lângă o mică oază de apă şi eunucul a zis: "Iată
apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?"
37 "Nimic nu te împiedică, răspunse Filip, dacă crezi din toată inima." Şi eunucul a zis: "Da, cred
că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!"
38 Apoi opri carul şi amândoi coborâră în apă şi Filip îl boteză.
39 Când ieşiră din apă, Duhul Domnului îl răpi pe Filip şi eunucul nu-l mai văzu, dar porni mai
departe la drum, bucurându-se nespus în inima lui.
40 Între timp, Filip s-a trezit în localitatea Azot. A predicat Evanghelia, acolo şi în toate celelalte
oraşe până a ajuns la Cezareea.

Faptele Apostolilor 9

1 Dar Saul, suflând peste tot ameninŃări şi înverşunat să-i nimicească pe creştini până la unul, s-a
dus la marele preot din Ierusalim.
2 A cerut o scrisoare adresată sinagogilor din Damasc, prin care solicita colaborarea acestora la
prigonirea tuturor credincioşilor aflaŃi acolo, atât bărbaŃi, cât şi femei, spre a-i aduce la Ierusalim,
legaŃi în lanŃuri.
3 Pe când se apropia de Damasc cu această misiune, deodată a strălucit asupra sa o lumină
orbitoare din cer.
4 El căzu la pământ şi auzi o voce din cer, zicându-i: "Pavele! Pavele! De ce mă persecuŃi?"
5 "Cine eşti, tu, învăŃătorule?", întrebă Pavel. Şi vocea răspunse: "Eu sunt Isus, cel pe care-l
prigoneşti!
6 Acum ridică-te şi du-te în oraş, să aştepŃi acolo instrucŃiunile pe care am să Ńi le dau."
7 Oamenii care erau cu Pavel au amuŃit de uimire, întrucât au auzit o voce dar n-au văzut pe
nimeni.
8 Când se ridică Pavel de jos, constată că e orb. Trebui să fie dus de mână la Damasc
9 şi rămase acolo trei zile, orb în continuare, fără să mănânce şi fără să bea în tot acest timp.
10 Acum, era în Damasc un credincios pe nume Anania. Domnul i-a vorbit într-o viziune,
strigându-l: "Anania!" "Da, Doamne!" răspunse el.
11 Şi Domnul îi spuse: "Du-te până la Strada Dreaptă şi vei găsi acolo casa unui om, numit Iuda,
şi întreabă de unul Pavel din Tars. El mi se roagă chiar în clipa de faŃă,
12 fiindcă i-am arătat viziunea unui om, pe nume Anania, care intră şi-şi pune mâinile peste el, ca
să-şi recapete vederea!"
13 "Vai, Doamne," exclamă Anania, "dar am auzit ce groaznic s-a purtat el cu credincioşii din
Ierusalim
14 şi am prins de veste că are la el mandate de arestare de la mai-marii preoŃilor, prin care este
împuternicit să-i aresteze pe toŃi credincioşii din Damasc!"
15 Dar Domnul i-a zis: "Du-te şi fă cum Ńi-am spus, căci Pavel e unealta aleasă de mine să-mi
ducă mesajul la urechile neamurilor şi înaintea regilor, precum şi la poporul Israel.
16 Şi îi voi arăta cât va trebui să sufere pentru mine."
17 Astfel, Anania plecă şi, găsindu-l pe Pavel, îşi puse mâinile peste el şi zise: "Frate Pavel,
Domnul Isus, care Ńi-a apărut pe drum, m-a trimis ca să fii umplut cu Duhul Sfânt şi să-Ńi recapeŃi
vederea."
18 Într-o clipită (ca şi când i-ar fi căzut nişte solzi de pe ochi) Pavel văzu din nou şi fu botezat
numaidecât.
19 Apoi mâncă şi prinse putere. Rămase cu credincioşii din Damasc vreo câteva zile
20 şi apoi plecă imediat la sinagogă să spună la toŃi cei de acolo Vestea cea Bună despre Isus - că
într-adevăr el este Fiul lui Dumnezeu.
21 ToŃi cei care-l auzeau rămâneau uimiŃi. "Nu e acesta cel care-i persecuta atât de aprig pe
ucenicii lui Isus la Ierusalim?" întrebau ei. "În plus mai auzim că şi aici ar fi venit să-i aresteze pe
toŃi şi să-i ducă în lanŃuri la mai-marii preoŃilor."
22 Pavel predica cu tot mai multă înflăcărare şi evreii din Damasc n-au putut combate dovezile
aduse de el potrivit cărora, într-adevăr, Isus este Cristosul.
23 După un timp, conducătorii evrei şi-au pus în gând să-l omoare.
24 Dar Pavel fu înştiinŃat de planurile lor, anume că pândeau la porŃile oraşului, zi şi noapte, gata
să-l asasineze.
25 Astfel, în timpul nopŃii câŃiva prozeliŃi de-ai săi l-au coborât într-un coş, printr-o spărtură din
zidul cetăŃii.
26 Ajungând la Ierusalim, el încercă să ia legătură cu credincioşii, dar tuturor le era frică de el.
Credeau că e un impostor.
27 Atunci Barnaba l-a dus la apostoli şi le-a spus cum îl văzuse Pavel pe Domnul în drum spre
Damasc, ce-i spusese Domnul şi cum a predicat cu convingere în numele lui Isus.
28 Atunci l-au acceptat, şi după aceea putea fi văzut tot timpul împreună cu credincioşii,
29 predicând cu îndrăzneală în numele Domnului. Dar mai târziu, nişte evrei care vorbeau limba
greacă, cu care polemizase el, au complotat să-l omoare.
30 Când au auzit însă ceilalŃi credincioşi de această primejdie, l-au dus la Cezareea; apoi l-au
trimis acasă la el în Tars.
31 Între timp, biserica a avut un răgaz de pace pe tot cuprinsul Iudeii, Galileii şi Samariei, vreme
în care şi-a sporit forŃele şi numărul membrilor. Credincioşii au învăŃat cum să umble în teama de
Domnul şi în mângâierea Duhului Sfânt.
32 Petru cutreiera din loc în loc Ńinuturile, vizitându-i, şi în această călătorie a ajuns şi la
credincioşii din oraşul Lida.
33 Acolo, a întâlnit un om cu numele de Enea, un paralitic care nu se ridicase din pat de opt ani.
34 Petru îi spuse: "Enea! Isus Cristos te-a vindecat. Scoală-te şi fă-Ńi patul! Şi el fu vindecat în
clipa aceea.
35 Atunci întreaga populaŃie a Lidei şi a Saronului s-a întors spre Domnul când l-a văzut pe Enea
umblând din nou.
36 În cetatea Iopa, era o femeie numită Dorea ("Gazela"), o credincioasă care întotdeauna făcea
bine altora, mai cu seamă celor săraci.
37 Cam în vremea aceasta, ea se îmbolnăvi şi muri. Prietenii ei o pregătiră de înmormântare şi o
aşezară pe catafalc, într-o odaie de sus.
38 Dar când aflară că Petru e prin apropiere, chiar în Lida, trimiseră doi bărbaŃi să-l roage
stăruitor să se întoarcă cu ei la Iopa.
39 El se învoi şi, de îndată ce sosi, fu dus de ei în camera unde zăcea Dorea, încăperea era plină
de văduve bocitoare, care-şi arătau una alteia hainele pe care le făcuse Dorea pentru ele.
40 Dar Petru le rugă pe toate să iasă din odaie. Apoi îngenunche şi se rugă. Întorcându-se către
corpul neînsufleŃit, zise: "Ridică-te, Dorea", şi ea deschise ochii.
41 El îi dădu mâna şi o ajută să se ridice, după care îi chemă pe credincioşi şi pe văduve şi le-o
dădu înapoi vie.
42 Vestea aceasta s-a răspândit cu iuŃeală în tot oraşul şi mulŃi au crezut în Domnul.
43 Petru a rămas la Iopa o vreme, în casa tăbăcarului Simon.

Faptele Apostolilor 10

1 În Cezareea, trăia un ofiŃer din armata romană, Corneliu, un căpitan al unui regiment italian.
2 El era un om evlavios, cu adâncă veneraŃie, şi aşa era toată familia lui. Dădea la săraci cu
mărinimie şi era un om al rugăciunii.
3 Într-o zi, după-amiază, fiind treaz complet, a avut o viziune - era cam pe la ora trei - şi în
această viziune văzu un înger al lui Dumnezeu venind spre el. "Corneliu!", zise îngerul.
4 Corneliu îl privi cu ochii mari de groază. "Ce doriŃi, domnule?", îl întrebă el pe înger. Şi îngerul
răspunse: "Rugăciunile şi milosteniile tale n-au rămas nebăgate în seamă de Dumnezeu.
5 Trimite nişte oameni la Iopa să-l găsească pe unul cu numele de Simon Petru,
6 care găzduieşte la Simon tăbăcarul, lângă Ńărmul mării, şi invită-l să-Ńi facă o vizită."
7 De îndată ce plecă îngerul, Corneliu chemă doi dintre slujitori din casă împreună cu un soldat
evlavios, din garda sa personală,
8 şi le spuse ce s-a întâmplat, trimiŃându-i la Iopa.
9 A doua zi, pe când se apropiau de oraş, Petru s-a suit pe acoperişul drept al casei sale să se
roage.
10 Era pe la amiază şi îi era foame, dar în timp ce se pregătea masa de prânz, el căzu în extaz.
11 Văzu cum se deschide cerul şi este aşezat pe pământ un cearşaf mare de pânză de canava,
suspendat de cele patru colŃuri ale sale.
12 În cearşaf se găseau tot felul de animale, şerpi şi păsări, care constituiau hrană interzisă
pentru evrei.
13 Apoi o voce îi spuse: "Dă-i drumul, taie şi mănâncă pe care-l doreşti dintre ele."
14 "Ba nu, Doamne," făcu Petru, "niciodată în viaŃa mea n-am mâncat asemenea făpturi, fiindcă
sunt interzise de legile noastre evreieşti."
15 Vocea grăi din nou: "Nu-l contrazice pe Dumnezeu! Dacă el spune că un lucru e cuşer, atunci
aşa e."
16 Aceeaşi viziune s-a repetat de trei ori. Apoi cearşaful fu ridicat din nou la cer.
17 Petru era într-o mare nedumerire. Ce să însemne viziunea? Şi ce i se cerea să facă? Tocmai
atunci găsiră casa şi oamenii trimişi de Corneliu şi se opriră la poartă,
18 întrebând dacă acolo locuieşte Simon Petru.
19 Între timp, pe când îşi făcea Petru tot felul de idei cu privire la viziune, Duhul Sfânt i-a spus:
"Au venit trei bărbaŃi să te vadă.
20 Du-te de-i întâmpină şi mergi cu ei. Totul e în regulă; eu i-am trimis."
21 Prin urmare, Petru coborî de pe acoperiş. "Eu sunt omul pe care-l căutaŃi", zise el. "Poftim, ce
doriŃi?"
22 Atunci ei îi vorbiră de Corneliu, ofiŃerul roman, un om cumsecade şi evlavios, bine văzut de
evrei, şi cum îl învăŃase un înger să trimită după Petru ca să-i poată comunica ce doreşte
Dumnezeu de la el.
23 Atunci Petru îi pofti înăuntru şi-i găzdui peste noapte. A doua zi, se duse cu ei, însoŃit fiind de
alŃi credincioşi din Iopa.
24 A doua zi sosiră în Cezareea, fiind aşteptaŃi de Corneliu, care îşi chemase rudele şi prietenii
apropiaŃi să-l cunoască pe Petru.
25 Cum intră Petru în casa lui, Corneliu se proşternu înaintea lui, închinându-i-se.
26 Dar Petru îi zise: "Ridică-te în picioare! Căci nu sunt decât un om!"
27 El se ridică şi statură de vorbă un timp, după care intrară în încăperea unde erau adunaŃi
ceilalŃi.
28 Petru li se adresă cu cuvintele: "ŞtiŃi că este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să
vină în casa unuia de alt neam; şi totuşi mie Dumnezeu mi-a arătat într-o viziune că nu am voie să
consider pe nimeni inferior.
29 Astfel, am venit îndată ce s-a trimis după mine. Acum spuneŃi-mi ce doriŃi."
30 Corneliu a răspuns: "Acum patru zile mă rugam ca de obicei la ora aceasta a după-amiezii,
când deodată apăru un om în faŃa mea stând în pi cioare, îmbrăcat într-o mantie strălucitoare.
31 El îmi spuse: `Corneliu, rugăciunile tale au fost ascultate iar milosteniile Ńi-au fost luate în
seamă de Dumnezeu!
32 Acum trimite nişte oa meni la Iopa şi cheamă-l încoace pe Simon Petru, care stă în casa lui
Simon tăbăcarul, lângă Ńărmul mării.´
33 Deci am trimis imediat după tine şi bine ai făcut că ai venit atât de repede. Acum, iată-ne,
aşteptăm înaintea Domnului şi ardem de nerăbdare să auzim ce Ńi-a comunicat el să ne spui!"
34 Atunci Petru răspunse astfel "Văd cât se poate de limpede că evrei: nu sunt singurii favorizaŃi
de Domnul!
35 În fiecare naŃiune el îşi are pe ai săi care i se închină şi fac fapte bune, fiind plăcuŃi lui
Dumnezeu."
36 Sunt sigur că aŃi auzit despre Vestea cea Bună pentru poporul Israel - că există pace cu
Dumnezeu prin Isus, Mesia, care este Domnul întregului univers.
37 Mesajul acesta s-a răspândit în toată Iudeea, începând cu Ioan Botezătorul din Galileea, în
urma botezului propovăduit de Ioan.
38 Şi nu mă îndoiesc că mai ştiŃi şi aceea că Isus din Nazaret a fost uns de Dumnezeu cu Duhul
Sfânt şi cu putere şi a cutreierat peste tot, făcând bine şi vindecând pe toŃi cei stăpâniŃi de demoni,
fiindcă Dumnezeu era cu el.
39 Iar noi, apostolii, suntem martorii a tot ce a făcut el pe tot cuprinsul Israelului şi în Ierusalim,
unde a fost răstignit.
40 Dar Dumnezeu l-a înviat după trei zile şi l-a arătat unor martori pe care Dumnezeu îi alesese
mai dinainte -
41 nu marelui public, ci nouă, celor care am mâncat şi am băut cu el după învierea sa din morŃi.
42 Şi el ne-a trimis să predicăm Evanghelia pretutindeni şi să adeverim că Isus este cel rânduit de
Dumnezeu să fie judecătorul tuturor - şi al viilor, şi al morŃilor.
43 ToŃi profeŃii au scris despre el, afirmând că oricui crede în el i se vor ierta păcatele prin
numele său."
44 Tocmai pe când rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt s-a coborât asupra celor ce ascultau.
45 Evreii care veniseră cu Petru au rămas uimiŃi când au văzut că darul Duhului Sfânt poate fi dat
şi ne-evreilor.
46 Nu mai încăpea îndoială că acest lucru s-a în-tâmplat, fiindcă îi auzeau vorbind în alte limbi şi
lăudându-l pe Dumnezeu.
47 Petru a întrebat: "Poate cineva să obiecteze pentru faptul că îi botez, acum după ce au primit şi
ei Duhul Sfânt, ca şi noi?"
48 Şi, zis şi făcut, îi boteză în numele lui Isus, Mesia. După aceea Corneliu îl rugă fierbinte să
rămână cu ei câteva zile.

Faptele Apostolilor 11

1 Curând a ajuns la urechea apostolilor şi a celorlalŃi fraŃi din Iudeea vestea că şi ne-evreii au fost
convertiŃi.
2 Dar când se înapoie Petru la Ierusalim, credincioşii evrei îl criticară.
3 "Te-ai amestecat cu neamurile, ba încă ai stat la masă cu ei", îl învinuiră aceştia.
4 Atunci Petru le povesti cu de-amănuntul cum s-au petrecut lucrurile:
5 "Într-o zi la Iopa", spuse el, "pe când mă rugam, am avut o vedenie: se făcea că un cearşaf uriaş
cobora din cer, Ńinut de cele patru colŃuri ale sale.
6 În cearşaf erau tot soiul de animale, reptile şi păsări pe care noi nu avem voie să le mâncăm.
7 Şi am auzit o voce, zicând: `Taie şi mănâncă tot ce pofteşti.´
8 `Ba nu, Doamne, am răspuns eu, fiindcă n-am mâncat niciodată ceva interzis de legile noastre
evreieşti!´
9 Dar vocea s-a auzit din nou: `Nu zice că nu e permis, când Dumnezeu spune că e!´
10 Lucrul s-a întâmplat de trei ori, înainte ca cearşaful cu tot ce conŃinea să se facă nevăzut.
11 Chiar atunci, trei oameni care veniseră să mă ia cu ei la Cezareea sosiră în casa unde stăteam.
12 Duhul Sfânt mi-a spus să merg cu ei şi să nu mă îngrijoreze faptul că nu sunt evrei. FraŃii
aceştia, şase, m-au însoŃit şi în curând am ajuns în casa celui care trimesese solii.
13 El ne-a spus cum îi apăruse un înger şi-i spusese să trimită soli la Iopa, să-l găsească pe Simon
Petru.
14 `El îŃi va spune cum poŃi fi mântuit tu şi toată familia ta´ îi spuse îngerul.
15 Ei bine, atunci am început să le spun Vestea cea Bună, dar nici n-am început bine, că Duhul
Sfânt a şi căzut asupra lor, aşa cum se coborâse şi asupra noastră la început.
16 Atunci m-am gândit la cuvintele Domnului, când a zis: `Da, Ioan a botezat cu apă, dar voi veŃi
fi botezaŃi cu Duhul Sfânt´.
17 Şi întrucât Dumnezeu este acela care le-a dat acestor ne-evrei acelaşi dar pe care ni l-a dat şi
nouă când am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă opun?"
18 Când au auzit ceilalŃi acestea, n-au mai avut nici o obiecŃie, deoarece au primit răspuns la
nedumeririle lor. Ei au început să-l slăvească pe Dumnezeu. "Da", au zis ei, "Dumnezeu le-a dat
şi ne-evreilor privilegiul de a se întoarce la el şi de a primi viaŃă veşnică!"
19 Între timp, credincioşii care fugiseră din Ierusalim în timpul persecuŃiilor ce au urmat după
moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, răspândind Vestea cea Bună, dar
numai la evrei.
20 Cu toate acestea, unii din credincioşii care s-au dus în Antiohia venind din Cipru şi Cirena au
vestit mesajul lor despre Domnul Isus şi unor greci.
21 Şi Domnul a onorat efortul acesta, aşa încât un mare număr dintre ne-evreii aceştia au devenit
credincioşi.
22 Când a auzit biserica din Ierusalim ce s-a întâmplat, l-au trimis pe Barnaba la Antiohia să-i
ajute pe noii convertiŃi.
23 Când sosi şi el şi văzu ce lucruri minunate a făcut Dumnezeu, se umplu de bucurie şi fu
copleşit de emoŃie şi-i încuraja pe credincioşi să rămână ataşaŃi Domnului, indiferent cât i-ar
costa.
24 Barnaba era un om plin de Duhul Sfânt şi puternic în credinŃă. Drept urmare, un mare număr
de oameni se alăturară Domnului.
25 Apoi Barnaba porni mai departe spre Tars, în căutarea lui Pavel.
26 Când îl găsi, îl aduse înapoi la Antiohia; şi ambii rămăseseră acolo un an întreg, învăŃându-i pe
numeroşii credincioşi recent convertiŃi. (Acolo, în Antiohia, au fost pentru prima dată numiŃi
credincioşii "creştini.")
27 În această perioadă, veniră de la Ierusalim în Antiohia nişte profeŃi
28 şi unul din ei, numit Agab, se ridică la una din întâlniri să prezică prin Duhul că o mare
foamete se va abate asupra Ńării Israelului. (Lucrul acesta s-a împlinit în timpul domniei lui
Claudius.)
29 Prin urmare, credicioşii s-au hotărât să trimită ajutoare creştinilor din Iudeea, fiecare după
posibilităŃile lui.
30 Făcură întocmai, încredinŃând darurile lor lui Barnaba şi Pavel, pentru ca aceştia să le ducă
presbiterilor bisericii din Ierusalim.

Faptele Apostolilor 12

1 Cam în vremea aceea, regele Irod a întreprins o acŃiune împotriva câtorva credincioşi
2 şi l-a ucis pe apostolul Iacob (fratele lui Ioan).
3 Când a văzut Irod cât de mult a plăcut acest lucru conducătorilor evrei, l-a arestat pe Petru în
timpul sărbătorilor de Paşte
4 şi l-a aruncat în închisoare, punându-l sub paza a şaisprezece soldaŃi. IntenŃia lui Irod era să-l
predea pe Petru evreilor pentru a fi executat după Paşte.
5 Dar din rândurile Bisericii se înălŃau către Dumnezeu rugăciuni fierbinŃi pentru salvarea lui
Petru.
6 În noaptea premergătoare zilei în care urma să fie executat, el dormea, legat în lanŃuri duble
între doi soldaŃi, în timp ce alŃii făceau de gardă la intrarea închisorii,
7 când deodată s-a făcut lumină în celulă şi apăru un înger al Domnului lângă Petru, îngerul îl
lovi cu palma în coastă ca să-l trezească şi-i zise: "Repede! Scoală-te!" Şi lanŃurile de la mâini îi
căzură.
8 Atunci îngerul îi zise: "Îmbracă-te şi puneŃi sandalele." El făcu aşa. "Acum puneŃi haina şi
urmează-mă!" îi porunci îngerul.
9 Astfel, Petru părăsi celula, mergând după înger. Dar tot timpul avu impresia că e un vis ori o
vedenie şi nu crezu că ceea ce vede se întâmplî aievea.
10 Trecură de primul rând de celule apoi de al doilea şi ajunseră la poarta de fier, care dădea în
stradă - şi aceasta li se deschise singură! Astfel, ieşiră şi merseră o bucată de drum împreună,
după care îngerul îl părăsi.
11 Atunci Petru îşi dădu seama, în sfârşit, ce se întâmplase. "Deci e chiar adevărat!", îşi zise el.
"Domnul şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la ce sperau evreii să-mi facă."
12 După câteva momente de gândire, porni spre casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, unde erau
adunaŃi mai mulŃi creştini la o întrunire de rugăciune.
13 El bătu la uşa de afară şi o fată cu numele de Roda ieşi să-i deschidă.
14 Când recunoscu vocea lui Petru, fu atât de copleşită de bucurie încât alergă înapoi în casă să le
spună că Petru se află chiar acolo în stradă!
15 Ei n-o crezură, ci îi spuseră: "Nu eşti în toate minŃile." La insistenŃele ei însă îşi spuseră: "O fi
îngerul său. Pesemne că l-au ucis deja."
16 Dar Petru tot bătea la uşă. Când s-au dus afară, în cele din urmă, şi au deschis uşa, mirarea lor
n-a mai cunoscut margini.
17 El le făcu semn să tacă şi le povesti ce s-a întâmplat şi cum l-a scos Domnul din închisoare.
"ComunicaŃi lui Iacob şi celorlalŃi ce s-a întâmplat", zise el şi plecă altundeva, unde era mai în
siguranŃă.
18 În zori, temniŃa a fost scena unor mari tulburări. Ce să se fi întâmplat cu Petru?
19 Când trimise Irod după el şi află că nu mai e în închisoare, dădu ordin să fie arestaŃi cei
şaisprezece gardieni, să fie aduşi în faŃa judecătorilor şi condamnaŃi la moarte. După aceea plecă
la Cezareea, locuind acolo un timp.
20 Pe când se afla acolo, veni să-l viziteze o delegaŃie din Tir şi Sidon. El era foarte nemulŃumit
de locuitorii acestor două oraşe, dar delegaŃii se împrieteniră cu Blast, secretarul regal, şi cerură
pace, fiindcă oraşele lor depindeau economic de comerŃul cu Ńara lui Irod.
21 Au obŃinut o audienŃă la Irod şi, când sosi ziua stabilită, el se îmbrăcă în straiele regale, se
aşeză pe tronul său şi le Ńinu o cuvântare.
22 La sfârşitul ei, oamenii îl ovaŃionară prelung, strigând: "Asta nu e vocea unui om, ci a unui
dumnezeu!"
23 Pe loc, un înger al Domnului îl lovi pe Irod cu o boală, încât se umplu de viermi şi muri -
fiindcă acceptase închinarea oamenilor, în loc să dea slavă lui Dumnezeu.
24 Evanghelia lui Dumnezeu se răspândea cu repeziciune şi numărul noilor credincioşi creştea tot
mai mult.
25 În acest timp, Barnaba şi Saul făcură o vizită la Ierusalim şi, de îndată ce-şi terminară
treburile, se întoarseră în Antiohia, luându-l cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.

Faptele Apostolilor 13

1 Printre profeŃii şi învăŃătorii bisericii de la Antiohia erau Barnaba şi Simeon (numit şi

"Negrul"), Luciu (din Cirena), Manaen (fratele vitreg al regelui Irod) şi Saul.
2 Într-o zi, pe când aceştia se închinau şi posteau, Duhul Sfânt le-a spus: "LăsaŃi-i pe Barnaba şi
pe Saul să plece într-o misiune specială pe care le-am pregătit-o."
3 Deci, după ce au postit şi s-au rugat din nou, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au trimis la drum.
4 ÎndrumaŃi de Duhul Sfânt, ei au ajuns la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Acolo, în oraşul Salamina, au intrat în sinagoga iudeilor şi au predicat. (Ioan Marcu era cu ei,
ca ajutor.)
6 După aceea, au predicat din oraş în oraş, de la un capăt la altul al însulei, până când au ajuns în
cele din urmă la Pafos, unde au dat peste un vrăjitor evreu cu numele de Bar-Isus, care era un
profet fals.
7 El se lipise pe lângă guvernatorul Sergius Paulus, un om înzestrat cu deosebită pricepere şi
percepŃie spirituală. Guvernatorul îi invită pe Barnaba şi pe Saul să le facă o vizită, deoarece voia
să audă mesajul lor din partea lui Dumnezeu.
8 Dar vrăjitorul (pe numele său grec Elymas) s-a amestecat şi el, sfătuindu-l pe guvernator să nu
dea nici o ascultare spuselor lui Barnaba, prin aceasta încercând să-l împiedice să creadă în
Domnul.
9 Atunci Saul numit şi Pavel, plin de Duhul Sfânt, îl măsură pe vrăjitor de sus până jos, şi-i
spuse:
10 "Fiu de diavol ce eşti, plin de toate vicleşugurile şi ticăloşiile tale, duşmanul oricărui lucru
bun, până când ai de gând să te împotriveşti Domnului?
11 Acum însă Dumnezeu şi-a pus mâna peste tine, să te pedepsească, şi vei fi lovit cu orbire
pentru o vreme." De îndată omul fu învăluit de ceaŃă şi de întuneric şi începu să bâjbâie rugându-
se să-l ia cineva de mâna şi să-i arate drumul.
12 Când văzu guvernatorul ce s-a întâmplat, se cutremură în faŃa puterii mesajului lui Dumnezeu
şi deveni credincios.
13 Apoi Pavel şi cei ce-l însoŃeau au părăsit Pafosul, plecând cu o corabie în Pamfilia, debarcând
în portul Perga. Acolo Ioan îi părăsi şi se întoarse la Ierusalim.
14 Dar ceilalŃi îşi continuară călătoria până la Antiohia, un oraş din provincia Pisidia. În ziua de
Sabat, plecară la sinagogă să participe la slujbe.
15 După lectura obişnuită din CărŃile lui Moise şi ProfeŃi, cei care răspundeau de serviciu le
trimiseră un bilet în care le spuneau: "FraŃilor, dacă aveŃi vreun cuvânt de învăŃătură pentru noi,
vă rog să poftiŃi în faŃă. Suntem bucuroşi să vă ascultăm!"
16 Aşadar, Pavel se ridică, îi salută cu un gest, şi începu să vorbească: "BărbaŃi ai lui Israel", zise
el, "precum şi toŃi ceilalŃi de aici care-l veneraŃi pe Dumnezeu, permiteŃi-mi să încep cu puŃină
istorie.
17 "Dumnezeul acestui neam Israel i-a ales pe strămoşii noştri şi i-a onorat în Egipt, izbăvindu-i
în chip glorios din sclavia lor.
18 Şi i-a îngrijit timp de patruzeci de ani în peregrinările lor prin pustiu.
19 Apoi a distrus şapte neamuri în Canaan şi a dat Israelului pământul lor drept moştenire.
20 Judecătorii au condus timp de 450 de ani, fiind urmaŃi de profetul Samuel.
21 Apoi poporul s-a rugat să li se dea un rege şi Dumnezeu l-a dat pe Saul (fiul lui Chiş), un
bărbat din tribul lui Beniamin, care a domnit timp de patruzeci de ani.
22 Dar Dumnezeu l-a înlăturat din funcŃie şi l-a pus rege pe David, despre care Dumnezeu a zis:
`David (fiul lui Isai) este un om după inima mea, căci el mă va asculta.´
23 Şi tocmai unul din descendenŃii Regelui David, Isus, este Salvatorul lui Israel pe care l-a
făgăduit Dumnezeu!
24 Dar, înainte de a veni el, Ioan Botezătorul a predicat despre nevoia întregului Israel de a se
întoarce din păcat la Dumnezeu.
25 Pe când se afla Ioan la sfârşitul misiunii sale, a întrebat: `CredeŃi că eu sunt Mesia?
Nicidecum! Dar Mesia va veni în curând şi, în comparaŃie cu el, eu sunt cu totul neînsemnat.´
26 FraŃilor - fii ai lui Avraam, şi voi, ne-evrei care-l veneraŃi pe Dumnezeu - mântuirea aceasta e
pentru noi toŃi!
27 Evreii din Ierusalim şi conducătorii lor au împlinit profeŃia despre uciderea lui Isus; fiindcă ei
nu l-au recunoscut şi nu şi-au dat seama că este chiar acela despre care scriseseră profeŃii, deşi
auzeau cuvintele profeŃilor când se citeau în fiecare Sabat.
28 Ei n-au găsit nici un motiv temeinic ca să-l execute, totuşi, în ciuda acestui fapt, i-au cerut lui
Pilat să-l omoare.
29 După ce au împlinit toate profeŃiile privitoare la moartea sa, el a fost dat jos de pe cruce şi
aşezat într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a adus din nou la viaŃă!
31 Şi a fost văzut de multe ori în cursul zilelor ce au urmat de cei care-l însoŃiseră la Ierusalim,
venind din Galileea. Oamenii aceştia au adeverit neîncetat acest lucru prin mărturie publică.
32 Şi acum Barnaba şi cu mine ne aflăm aici pentru a vă aduce această Veste Bună - că
promisiunea făcută de Dumnezeu strămoşilor noştri s-a împlinit în zilele noastre,
33 prin aceea că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morŃi. La asta se referă Psalmul al doilea când
zice despre Isus: `Astăzi te-am glorificat în calitatea de fiu al meu.´
34 Căci Dumnezeu făgăduise să-l aducă din nou la viaŃă, pentru ca apoi să nu mai moară
niciodată. Acest lucru e afirmat în Scriptura care zice: `Voi împlini faŃă de tine minunata
promisiune pe care i-am făcut-o lui David´.
35 Într-alt Psalm, a explicat pe larg, zicând: `Dumnezeu nu v-a îngădui ca Sfintul lui să vadă
putrezirea´.
36 Aceasta nu se referea la David. deoarece, după ce David şi-a slujit generaŃia conform voii lui
Dumnezeu, a murit şi a fost îngropat iar trupul său a putrezit.
37 Dimpotrivă, era o referire la altul - cineva înviat de Dumnezeu şi al cărui trup nu a fost deloc
atins de ravagiile morŃii.
38 AscultaŃi dar, fraŃilor! În omul acesta, Isus, există iertare pentru păcatele voastre.
39 Oricine se încrede în el este eliberat de orice vină şi este declarat neprihănit - lucru pe care
legea evreiască nu-l putea realiza niciodată.
40 O, luaŃi aminte! Nu faceŃi să vi se aplice şi vouă cuvintele profeŃilor. Căci ei ziceau:
41 `PriviŃi şi pieriŃi, voi cei care dispreŃuiŃi adevărul, căci am să fac ceva în zilele voastre, un
lucru pe care nu-l veŃi crede când va fi vestit.´"
42 Plecând de la sinagogă în ziua aceea, oamenii l-au rugat pe Pavel să mai vină pe la ei şi să le
vorbească şi săptămâna următoare.
43 Şi mulŃi evrei şi ne-evrei evlavioşi care se închinau în sinagogă au mers în urma lui Pavel şi
Barnaba pe stradă, în timp ce aceştia îi îndemnau să primească îndurările oferite de Dumnezeu.
44 Săptămâna următoare, tot oraşul veni să-i asculte predicând Cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar când văzură conducătorii evrei câtă lume s-a adunat, deveniră geloşi şi blestemară,
căutând să contrazică tot ce spusese Pavel.
46 Atunci Pavel şi Barnaba luară cuvântul cu îndrăzneală şi spuseră următoarele: "A fost necesar
ca această Veste Bună de la Dumnezeu să vi se dea întâi vouă, evreilor. Dar întrucât voi aŃi
respins-o şi v-aŃi arătat nevrednici de viaŃa veşnică, ei bine, o vom oferi ne-evreilor.
47 Căci lucrurile se petrec exact aşa cum a poruncit Domnul când a zis: `V-am făcut o lumină
pentru neamuri, să-i conduceŃi şi pe cei de la marginile pământului la mântuirea mea.´"
48 La auzul acestor cuvinte, Neamurile s-au bucurat foarte mult şi au primit cu drag mesajul lui
Pavel; şi toŃi cei care fuseseră destinaŃi pentru viaŃa veşnică au crezut.
49 Astfel, mesajul lui Dumnezeu s-a răspândit prin toată regiunea aceea.
50 Atunci, conducătorii evrei au aŃâŃat atât pe femeile devotate, cât şi pe conducătorii civici ai
oraşului şi au incitat o gloată împotriva lui Pavel şi Barnaba, alungându-i din oraş.
51 Dar ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva acelui oraş şi au plecat mai departe spre
oraşul Iconia.
52 Iar convertiŃii pe care-i făcuseră acolo au rămas plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Faptele Apostolilor 14

1 La Iconia, Pavel şi Barnaba s-au dus împreună la sinagogă şi au predicat cu atâta putere şi
energie, încât mulŃi - atât dintre evrei, cât şi dintre ne-evrei - au crezut.
2 Dar evreii care sfidau mesajul lui Dumnezeu au stârnit printre ne-evrei neîncredere în Pavel şi
Barnaba, spunând tot felul de lucruri rele despre ei.
3 Cu toate acestea, ei au rămas acolo vreme îndelungată, predicând cu îndrăzneală şi Domnul
confirma faptul că mesajul lor venea de la el, dăruindu-le putere să facă minuni mari.
4 Dar locuitorii oraşului aveau păreri împărŃite despre ei. Unii erau de acord cu conducătorii
evrei, pe când alŃii luau partea apostolilor.
5 Când au aflat Pavel şi Barnaba că se pusese la cale un complot menit să aŃâŃe o gloată de ne-
evrei, evrei şi conducătorii acestora, pentru a-i ataca şi a-i ucide cu pietre,
6 fugiră să-şi salveze vieŃile, în oraşele Liconia, Listra, Derbe şi în zona învecinată,
7 predicând acolo Vestea Bună.
8 În timpul şederii în Listra, dădură peste un om cu picioarele schiloade, care era aşa din naştere
şi nu umblase niciodată.
9 El îl asculta pe Pavel în timp ce predica iar Pavel îl observă şi-şi dădu seama că omul avea
credinŃa vindecării.
10 Astfel Pavel îi strigă: "Ridică-te!" Şi omul sări în picioare şi începu să umble.
11 Când văzu mulŃimea care asculta ce-a făcut Pavel, strigă (bineînŃeles în dialectul lor local):
"Oamenii aceştia sunt zei cu trupuri omeneşti!"
12 Stabiliră că Barnaba e zeul grec Jupiter iar Pavel, întrucât era vorbitorul principal, fu
considerat Mercur.
13 Preotul local al templului lui Jupiter îi aşteptă la marginea oraşului şi le aduse care întregi cu
flori şi boi sacrificaŃi, în faŃa mulŃimii.
14 Dar când văzură Barnaba şi Pavel ce se întâmplă, îşi sfâşiară hainele cuprinşi de consternare şi
alergară printre oameni, strigând:
15 "Oameni buni! Ce faceŃi? Şi noi suntem nişte fiinŃe omeneşti ca voi! Am venit să vă aducem
Vestea Bună că sunteŃi invitaŃi să vă întoarceŃi de la închinarea în faŃa acestor lucruri fără sens şi
să vă rugaŃi, în schimb, Dumnezeului celui viu, care a făcut cerul şi pământul şi marea şi tot ce se
găseşte în ele.
16 În zilele de odinioară, el îngăduise popoarelor să-şi vadă fiecare de drumul lor,
17 dar el nu s-a lăsat niciodată fără martori; întotdeauna au existat lucruri care să amintească de el
- faptele sale bune, cum ar fi ploaia şi recoltele bogate, asigurându-vă hrană şi bucurie."
18 Dar, chiar şi aşa, Pavel şi Barnaba abia îi puteau împiedica pe oameni să le aducă jertfe.
19 Nu trecură decât vreo câteva zile, şi sosiră nişte evrei de la Antiohia şi Iconia. Aceştia
transformară mulŃimea într-o gloată setoasă de sânge, care aruncă cu pietre în Pavel şi-l târî afară
din oraş, după toate aparenŃele mort.
20 Dar Pavel, înconjurat de credincioşii care făcuseră cerc în jurul lui, se ridică şi se întoarse în
oraş. A doua zi, porni mai departe împreună cu Barnaba spre Derbe.
21 După ce predicară şi acolo Vestea Bună şi făcură mulŃi adepŃi, se întoarseră din nou în Listra,
Iconia şi Antiohia,
22 unde îi ajutară pe credincioşi să crească în dragoste faŃă de Dumnezeu şi unii faŃă de alŃii. Îi
îndemnară să-şi păstreze credinŃa, în ciuda persecuŃiilor, amintindu-le că în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu trebuie să intre prin multe greutăŃi şi necazuri.
23 De asemenea, Pavel şi Barnaba mai numiră presbiterii în fiecare biserică şi se rugară pentru ei
cu post, încredinŃându-i în grija Domnului în care se încredeau.
24 Apoi se deplasară din nou la Pamfilia, trecând prin Pisidia,
25 predicară iarăşi în Perga şi îşi continuară călătoria spre Atalia.
26 În cele din urmă, se întoarseră cu corabia la Antiohia, de unde îşi începuseră călătoria şi unde
fuseseră încredinŃaŃi în mâna lui Dumnezeu pentru misiunea ce era acum terminată.
27 La sosire, chemară laolaltă pe credincioşi şi făcură o dare de seamă asupra călătoriei,
relatându-le cum a deschis Dumnezeu uşa credinŃei şi pentru ne-evrei.
28 Şi rămaseră acolo împreună cu credincioşii din Antiohia multă vreme.

Faptele Apostolilor 15
1 Pe când se aflau Pavel şi Barnaba la Antiohia, sosiră nişte oameni din Iudeea, învăŃându-i pe
credincioşi că dacă nu respectă datina evreiască străbună a tăierii împrejur, nu pot fi mântuiŃi.
2 Pavel şi Barnaba discutară cu ei această chestiune îndelung, până când în cele din urmă
credincioşii ii trimiseră la Ierusalim, însoŃiŃi de câŃiva oameni din localitate, să stea de vorbă cu
apostolii şi cu bătrânii în legătură cu această controversă
3 După ce au fost însoŃiŃi de întreaga adunare până la ieşirea din oraş, delegaŃii porniră mai
departe spre Ierusalim, făcând popas în oraşele Feniciei şi Samariei ca să viziteze credincioşii şi
să le spună - spre bucuria tuturor - că şi ne-evreii au început să fie convertiŃi.
4 Sosind la Ierusalim, se întâlniră cu conducătorii bisericii - fiind de faŃă toŃi apostolii şi bătrânii -
şi Pavel cu Barnaba le făcură o dare de seamă despre tot ce a realizat Dumnezeu prin misiunea
lor.
5 Dar atunci câŃiva oameni, care fuseseră farisei înainte de convertire, se ridicară brusc în
picioare susŃinând că toŃi ne-evreii convertiŃi trebuie să fie tăiaŃi împrejur şi obligaŃi să Ńină toate
datinele şi ceremoniile evreieşti.
6 Prin urmare, apostolii şi bătrânii bisericii fixară o altă întrunire, ca să discute această problemă.
7 După o discuŃie îndelungată, Petru se ridică şi luă cuvântul astfel: "FraŃilor, ştiŃi cu toŃii că
Dumnezeu m-a ales dintre voi cu mult timp în urmă, să predic Vestea Bună ne-evreilor, pentru ca
şi ei să poată crede.
8 Dumnezeu, care cunoaşte inimile oamenilor, a confirmat faptul că îi primeşte şi pe ne-evrei,
dăruindu-le Duhul Sfânt aşa cum ni l-a dat şi nouă.
9 El nu a făcut nici o deosebire între ei şi noi, deoarece le-a curăŃit şi lor vieŃile prin credinŃă, aşa
cum a făcut cu vieŃile noastre.
10 Iar acum voi aveŃi pretenŃia să-l corectaŃi pe Dumnezeu, împovărând ne-evreii cu un jug pe
care nici noi, nici părinŃii noştrii nu am fost în stare să-l purtăm?
11 Nu credeŃi că toŃi suntem salvaŃi în acelaşi fel, prin darul fără plată al Domnului Isus?"
12 DiscuŃiile au încetat în momentul acela şi toŃi şi-au îndreptat atenŃia asupra lui Barnaba şi
Pavel, ca să audă despre minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei în mijlocul ne-evreilor.
13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacob. "FraŃilor", a spus el, "vă rog să mă ascultaŃi:
14 Petru v-a relatat despre prima ocazie când Dumnezeu i-a vizitat pe ne-evrei, pentru a face din
ei un popor care să aducă cinste numelui său.
15 Iar faptul că ne-evreii se convertesc corespunde cu ceea ce au prezis profeŃii. Bunăoară,
ascultaŃi ce spune profetul Amos:
16 După aceea, spune Domnul, mă voi întoarce şi voi reînnoi contractul meu cu David, care a fost
desfăcut,
17 pentru ca şi neamurile să-l descopere pe Domnul - toŃi cei care sunt însemnaŃi cu numele meu.
18 Asta spune Domnul, cel care-şi dezvăluie sensurile adânci întocmite dintru început.
19 Aşadar, socotesc că nu ar trebui să mai stăruim ca ne-evreii care se întorc la Dumnezeu să Ńină
legile evreieşti,
20 ci doar să le scriem să se abŃină de la consumul cărnii jertfite idolilor, de la orice formă de
adulter şi de la consumul cărnii cu sânge al animalelor strangulate.
21 Căci împotriva acestor lucruri s-a predicat în sinagogile evreieşti în fiecare Sabat, generaŃii de-
a rândul."
22 Atunci apostolii şi bătrânii, împreună cu întreaga adunare, au votat să fie trimişi delegaŃi la
Antiohia împreună cu Pavel şi Barnaba, ca să le aducă la cunoştinŃă hotărârea ce s-a luat. BărbaŃii
aleşi fură doi conducători ai bisericii - Iuda (numit şi Barsaba) şi Sila.
23 Iată conŃinutul scrisorii pe care au luat-o cu ei: "Din partea apostolilor, bătrânilor şi a fraŃilor
din Ierusalim. Către: fraŃii dintre Neamuri de la Antiohia, Siria şi Cilicia. Salutări!
24 Aflăm că unii din credincioşii de aici v-au tulburat şi au pus sub semnul întrebării mântuirea
voastră, dar să ştiŃi că nu din partea noastră primiseră astfel de îndemnuri.
25 De aceea, ni s-a părut o măsură înŃeleaptă, după ce mai întâi luaserăm o hotărâre în
unanimitate, să vă trimitem aceşti doi reprezentanŃi oficiali, alături de prea iubiŃii noştri Barnaba
şi Pavel.
26 Oamenii aceştia, Iuda şi Sila, care şi-au pus viaŃa în joc de dragul Domnului nostru Isus
Cristos
27 vor confirma prin viu grai ce am hotărât noi cu privire la problema voastră.
28 Căci i s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu vă mai împovărăm cu o mulŃime de legi
evreieşti,
29 afară de aceea de a vă abŃine de la consumul hranei închinate idolilor şi de la carnea cu sânge
provenind de la animalele strangulate şi, bineînŃeles, de la adulter. Dacă faceŃi aşa, este suficient.
RămâneŃi cu bine."
30 Cei patru soli porniră îndată la drum spre Antiohia, unde convocară o adunare generală a
creştinilor şi le transmiseră scrisoarea.
31 Şi mare fu bucuria întregii biserici în ziua aceea când o citiră.
32 Atunci Iuda şi Sila, amândoi profeŃi, le Ńinură credincioşilor predici lungi, încurajându-i şi
întărindu-le credinŃa.
33 Ei rămaseră câteva zile, după care se întoarseră la Ierusalim ducând cu ei salutări şi mulŃumiri
celor care-i trimiseseră.
34 Totuşi Sila s-a decis să rămână acolo
35 iar Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, să-i ajute pe alŃii care învăŃau şi predicau acolo.
36 Peste câteva zile, Pavel îi propuse lui Barnaba să se înapoieze amândoi în Pamfilia şi să
viziteze fiecare oraş pe unde predicaseră mai înainte, ca să vadă cum progresează credincioşii
convertiŃi.
37 Barnaba fu de acord şi îşi exprima dorinŃa de a-l lua cu ei şi pe Ioan Marcu.
38 Dar lui Pavel nu-i plăcu de loc ideea, întrucât Ioan Marcu îi părăsise în Pamfilia.
39 Dezacordul lor în această privinŃă a fost atât de ascuŃit, încât ei s-au despărŃit. Barnaba îl luă
cu el pe Marcu şi se îmbarcară cu destinaŃia Cipru,
40 în vreme ce Pavel îl alese pe Sila şi, cu binecuvântarea credincioşilor,
41 porniră spre Siria şi Cilicia să îmbărbăteze bisericile de acolo.

Faptele Apostolilor 16

1 Pavel şi Sila s-au dus mai întâi la Derbe şi de acolo la Listra, unde l-au întâlnit pe Timotei, un
credincios a cărui mamă era o evreică creştină dar al cărui tată era grec.
2 FraŃii din Listra şi Iconia aveau o părere foarte bună despre Timotei,
3 ceea ce l-a făcut pe Pavel să-l invite cu ei în călătorie. Din respect pentru evreii din partea
locului, el l-a circumcis pe Timotei înainte de a pleca, fiindcă toată lumea ştia că tatăl său era
grec şi nu îngăduise să se facă acest lucru până atunci
4 Apoi au pornit din cetate în cetate, făcând cunoscută hotărârea pe care o luaseră apostolii şi
bătrânii bisericii din Ierusalim cu privire la ne-evrei.
5 Astfel, biserica creştea zilnic, în ce priveşte credinŃa, cât şi numărul membrilor.
6 A doua zi, călătoriră prin Frigia şi Galatia, deoarece Duhul Sfânt le spusese să nu intre în
provincia Asia, tocmai atunci,
7 înaintând de-a lungul hotarelor Misiei, ei o luară apoi spre nord, în direcŃia provinciei Bitinia,
dar nici de data aceasta Duhul lui Isus nu le dădu voie să păşească pe teritoriul ei.
8 Deci, în loc să se ducă acolo, ei traversară provincia Misia, ajungând în cetatea Troa.
9 În noaptea aceea, Pavel avu o viziune, în visul lui, un om din Macedonia, îl rugă stăruitor:
"Vino pe aici şi ajută-ne!"
10 După ce Pavel a avut vedenia aceea, ne-am pregătit îndată să plecăm în Macedonia, fiindcă n-
am putut trage altă concluzie decât că Dumnezeu ne trimitea în acel loc să predicăm Evanghelia.
11 Ne-am îmbarcat pe o corabie la Troa şi am traversat de cealaltă parte la Samotracia, iar de
acolo, mai departe la Neapolis a doua zi
12 şi, în sfârşit, am ajuns la Filipi, o colonie romană situată chiar de partea macedoneană a
frontierei, şi am rămas acolo câteva zile.
13 În ziua de Sabat, am făcut o mică plimbare afară din oraş până la malul unui râu, unde, după
câte înŃelese serăm, se adunau nişte oameni la rugăciune; şi am predicat Scriptura unor femei care
au venit şi ele.
14 Una din ele era o vânzătoare din Tiatira care făcea comerŃ cu purpură. Ea se închina deja la
Dumnezeu şi, cum ne asculta, Domnul i-a deschis inima şi ea a acceptat tot ce spunea Pavel.
15 Apoi a fost botezată împreună cu toată familia ei şi ne-a invitat să ră-mânem la ea. "Dacă
admiteŃi că sunt credincioasă Domnului", a spus ea, "atunci veniŃi şi staŃi în casa mea." Şi a
stăruit până când ne-a înduplecat.
16 Într-o zi, pe când ne duceam la locul de rugăciune de lângă râu, ne-a ieşit în cale o roabă
posedată de un demon de ghicire. Ea câştiga mulŃi bani pentru stăpânii ei.
17 Ghicitoarea se lua după noi, strigând: "Oamenii aceştia sunt slujitorii lui Dumnezeu şi au venit
să vă spună cum vi se pot ierta păcatele."
18 Lucrul a continuat aşa zile la rând, până când Pavel, nemaiputând îndura, a vorbit demonului
dinăuntrul ei. "ÎŃi poruncesc în numele lui Isus Cristos să ieşi afară din ea," rosti el. Şi demonul o
părăsi îndată.
19 Dar cum speranŃele de îmbogăŃire ale stăpânilor ei fură complet năruite, ei puseră mâna pe
Pavel şi Sila şi-i aduseseră înaintea judecătorilor din piaŃă.
20 "Evreii aceştia ne corup oraşul", strigau ei.
21 Îi învaŃă pe oameni să comită fapte ce contravin legilor romane."
22 Îndată se formă o gloată învrăjbită împotriva lui Pavel şi Sila iar judecătorii porunciră să fie
dezbrăcaŃi şi bătuŃi cu nuiele.
23 Loviturile cădeau ploaie pe spinările lor dezgolite. După biciuire au fost azvârliŃi în
închisoare.
24 Temnicerul fu ameninŃat cu moartea, în caz că evadează vreunul din ei, astfel că acesta a luat
toate măsurile de precauŃie, azvârlindu-i în carceră şi punându-le picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopŃii, în timp ce Pavel şi Sila se rugau şi cântau imnuri de slavă Domnului - şi,
bineînŃeles, ceilalŃi deŃinuŃi ascultau -
26 deodată se produse un mare cutremur; închisoarea se clătină din temelii şi toate uşile se izbiră
în lături, iar lanŃurile deŃinuŃilor căzură de pe ei.
27 Când se trezi temnicerul şi văzu uşile închisorii larg deschise, crezu că toŃi deŃinuŃii au evadat
şi-şi scoase sabia, gata să-şi ia viaŃa.
28 Dar Pavel îi strigă: "Stai! Nu cumva să faci una ca asta, fiindcă toŃi suntem aici!"
29 Dârdâind de frică, temnicerul ceru să i se aducă torŃe aprinse şi alergă într-un suflet la celulă,
aruncându-se la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila.
30 Îi scoase afară şi se rugă fierbinte de ei, zicând: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu
mântuit?"
31 Ei răspunseră: "Crede în Isus Cristos şi vei fi mântuit, tu şi toată familia ta."
32 Apoi îi vestiră Evanghelia lui şi întregii familii, spunându-i Vestea Bună de la Domnul.
33 Atunci, pe loc, el le spălă rănile şi fu botezat împreună cu familia sa.
34 Apoi îi luă la el acasă şi le dădu să mănânce. Ce s-au mai bucurat el şi ai săi că acum sunt şi ei
credincioşi!
35 A doua zi dimineaŃa, judecătorii au trimis nişte gardieni la temnicer să-i spună: "Dă drumul
oamenilor acelora!"
36 Prin urmare, temnicerul i-a spus lui Pavel că sunt liberi să plece.
37 Dar Pavel a ripostat. "O, dar n-au să scape ei chiar atât de uşor pentru ce au făcut! Ne-au bătut
în public, fără nici o judecată, şi ne-au întemniŃat pe noi, cetăŃeni romani. Şi acum, ar vrea să
plecăm fără să ştie nimeni? Nu, aşa ceva nu se poate! Să vină ei înşişi să ne elibereze!"
38 Gardienii raportară asta judecătorilor iar aceştia se înspăimântară de moarte când auziră că
Pavel şi Sila sunt cetăŃeni romani.
39 Astfel, veniră la închisoare şi se rugară de ei să plece, scoŃându-i afară personal şi stăruind să
părăsească oraşul.
40 Atunci Pavel şi Sila se înapoiară în casa Lidiei, unde se întâlniră cu credincioşii şi le mai
predicară o dată, după care plecară din oraş.

Faptele Apostolilor 17

1 În continuare, trecură prin cetăŃile Amfipoli şi Apolonia, ajungând apoi în Tesalonic unde se
afla o sinagogă evreiască.
2 Conform obiceiului său, Pavel se duse acolo să predice şi trei Sabaturi la rând deschise minŃile
oamenilor să priceapă Scripturile,
3 tălmăcindu-le profeŃiile legate de suferinŃele lui Mesia şi învierea lui şi dovedind că Isus este
Mesia.
4 Unii din cei care ascultau se lăsară convinşi şi fură convertiŃi - între care un număr mare de
greci evlavioşi şi multe femei cu vază din oraş.
5 Dar conducătorii evreilor fură invidioşi pe succesul lor şi aŃâŃară oameni de nimic de pe stradă
să adune o gloată şi să creeze tulburări. Ei atacară locuinŃa lui Iason, plănuind să-i ducă pe Pavel
şi pe Sila în faŃa Consiliului cetăŃii pentru a fi pedepsiŃi.
6 Negăsindu-i acolo, îi târâră afară din casă pe lason şi încă pe vreo câŃiva credincioşi, ducându-i
pe aceştia, în schimb, înaintea Consiliului. "Pavel şi Sila au întors toată lumea pe dos şi acum,
uite-i, că au venit şi aici să ne tulbure oraşul, strigară ei.
7 Iar Iason acesta i-a primit în casa lui. S-au făcut vinovaŃi de trădare, fiindcă susŃin că nu Cezar e
regele, ci Isus."
8 Auzind acestea, atât locuitorii oraşului, cât şi judecătorii se îngrijorară
9 şi nu le dădură drumul să plece, decât pe cauŃiune.
10 În noaptea aceea, creştinii îi grăbiră pe Pavel şi Sila să plece imediat în Bereea. Ajunşi acolo,
ca de obicei, Pavel şi Sila se duseră la sinagogă să predice.
11 Însă oamenii din Bereea aveau mintea mai deschisă decât cei din Tesalonic şi, prin urmare, au
ascultat mesajul cu bucurie. Ei studiau Scripturile în fiecare zi să verifice dacă afirmaŃiile lui
Pavel şi Sila erau adevărate.
12 Drept urmare, mulŃi dintre ei au crezut, printre care şi câteva grecoaice sus-puse şi un mare
număr de bărbaŃi.
13 Dar când aflară evreii de la Tesalonic că Pavel predică în Bereea, se deplasară şi ei acolo,
stârnind zâzanie.
14 Credincioşii trecură repede la acŃiune, trimiŃându-l pe Pavel la mare, în timp ce Sila şi Timotei
rămaseră cu ei în continuare.
15 ÎnsoŃitorii lui Pavel, îl conduseră până la Atena, de unde se înapoiară la Bereea cu un bilet
pentru Sila şi Timotei în care li se spunea să se grăbească să vină şi ei acolo.
16 În timp ce-i aştepta în Atena, Pavel fu cuprins în duhul lui de o adâncă tulburare la vederea
atâtor idoli, în tot oraşul.
17 El se duse la sinagogă să poarte discuŃii cu evreii şi ne-evreii evlavioşi şi Ńinu cuvântări
zilnice, în piaŃa publică, pentru toŃi aceia care se nimereau să fie de faŃă.
18 De asemenea, avu o întrevedere cu unii filozofi epicurieni şi stoici. ReacŃia lor, când le vorbi
despre Isus şi învierea sa, fu următoarea: "Spune baliverne", ori "Încearcă să propage o nouă
religie".
19 L-au invitat totuşi să le vorbească în Areopag. "Vino să ne mai vorbeşti despre această religie
nouă", ziseră ei.
20 "Fiindcă ai făcut nişte afirmaŃii uluitoare şi am dori să auzim mai multe."
21 (Trebuie să adaug aici că atenienii, precum şi străinii aflaŃi la Atena nu păreau să aibă altă
preocupare decât să discute tot timpul ideile apărute recent).
22 Prin urmare, Pavel, stând în picioare înaintea lor în forumul de pe Colina Marte, li se adresă în
felul acesta: "StimaŃi atenieni, am observat că sunteŃi un popor foarte religios,
23 întrucât, plimbându-mă prin oraşul vostru, am zărit numeroasele voastre altare, şi pe unul din
ele am găsit inscripŃia: `Dumnezeului Necunoscut.´ Voi v-aŃi închinat lui fără să ştiŃi cine e, şi
acum eu aş dori să vă vorbesc despre el.
24 El a făcut lumea şi tot ce se află în ea, şi fiindcă e Domnul Cerului şi al pământului, nu
locuieşte în temple făcute de mâna omului,
25 căci mâinile omeneşti nu pot sluji nevoilor sale - deoarece el nu cunoaşte nevoi! Dimpotrivă,
el este acela care dăruieşte viaŃă şi suflare oricărui lucru şi împlineşte orice nevoie.
26 El i-a creat pe toŃi oamenii pământului dintr-o singură sursă comună şi a împrăştiat naŃiunile
pe toată faŃa pământului. El a stabilit dinainte care dintre ele să se ridice şi care să cadă, precum şi
timpul când să se întâmple aceasta. El este cel care le-a delimitat hotarele.
27 Scopul său în toate acestea este ca ei să-l caute pe Dumnezeu şi apoi, bâjbâind, să-l găsească
poate, deşi el nu e departe de nici unul din noi.
28 Căci în el trăim, ne mişcăm şi existăm. După cum s-a exprimat unul din poeŃii voştri: `Suntem
fiii lui Dumnezeu.´
29 Dacă acest lucru e adevărat, atunci nu ar mai trebui să-l concepem pe Dumnezeu ca pe un idol
făcut de mâna omului, din aur sau argint ori cioplit în piatră.
30 Dumnezeu a tolerat ignoranŃa de odinioară a oamenilor cu privire la aceste lucruri, dar acum
porunceşte tuturor să renunŃe definitiv la idoli şi să se închine numai lui.
31 Căci el a rânduit o zi pentru dreapta judecare a lumii de către omul pe care l-a numit şi l-a
evidenŃiat, înviindu-l din morŃi."
32 Când l-au auzit pe Pavel pomenind de învierea unei persoane moarte, unii au pufnit în râs, dar
alŃii au zis: "Dorim să mai auzim despre subiectul acesta, altă dată."
33 Asta puse capăt discuŃiilor purtate de Pavel cu ei,
34 dar câŃiva se alăturară şi deveniră credincioşi. Printre ei era şi Dionis, un membru al
Consiliului oraşului şi o femeie cu numele de Damaris, precum şi alŃii.

Faptele Apostolilor 18

1 Pavel părăsi apoi Atena şi plecă la Corint.

2 Acolo, cunoscu un evreu, născut la Pontus, pe nume Aquila, care sosise recent din Italia
împreună cu soŃia sa Priscilla. Ei fuseseră expulzaŃi din Italia, în urma ordinului dat de Cezar
Claudiu ca toŃi evreii din Roma să fie deportaŃi. Pavel locui şi munci alături de ei,
3 întrucât şi ei erau meşteşugari de corturi ca şi el.
4 În fiecare Sabat, Pavel putea fi găsit la sinagogă, încercând să-i convingă pe evrei şi pe greci
deopotrivă.
5 Şi după sosirea lui Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel îşi consacră în întregime timpul
predicând şi aducând dovezi evreilor că Isus este Mesia.
6 Dar când evreii se împotriviră şi-l blestemară, rostind insulte la adresa lui Isus, Pavel îşi scutură
praful de pe mantie şi zise: "Sângele vostru să cadă asupra capului vostru, căci eu sunt nevinovat.
De acum încolo voi predica ne-evreilor."
7 După aceea, trase la Titius Iust, un ne-evreu care se închina lui Dumnezeu şi locuia chiar lângă
sinagogă.
8 Crisp, conducătorul sinagogii şi toată familia lui credeau în Domnul şi au fost botezaŃi - lucru
care s-a întâmplat, de altfel, şi cu mulŃi alŃii din Corint.
9 Într-o noapte, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune, spunându-i: "Nu te teme! Deschide
gura cu îndrăzneală! Nu te da bătut!
10 Căci eu sunt cu tine şi nimeni nu-Ńi poate face vreun rău. În oraşul acesta am mulŃi oameni."
11 Prin urmare, Pavel petrecu acolo anul următor şi jumătate din celălalt, învăŃând pe oameni
adevărurile lui Dumnezeu.
12 Dar când ajunse Galio guvernator al Ahaiei, evreii făcură front comun împotriva lui Pavel,
aducându-l înaintea guvernatorului pentru judecată.
13 Ei îl învinuiră pe Pavel că ar fi "înduplecat oamenii să i se închine lui Dumnezeu în maniere
contrare legii romane."
14 Dar tocmai pe când se pregătea Pavel să se apere, Galio se întoarse spre acuzatori şi zise:
"AscultaŃi, evreilor, dacă acest caz ar implica un delict oarecare, aş fi obligat să vă ascult.
15 Dar întrucât nu e decât o simplă polemică referitoare la cuvinte, personalităŃi şi legi evreieşti,
ocupaŃi-vă voi de asta. Pe mine nu mă interesează şi nu mă voi amesteca în afacerea aceasta."
16 Şi-i dădu afară din sala de judecată.
17 Atunci gloata puse mâna pe Sostene, noul conducător al sinagogii, şi-l bătură în faŃa
tribunalului. Dar lui Galio nici că i-a păsat de cele întâmplate.
18 Pavel rămase în oraş încă vreo câteva zile şi apoi îşi luă rămas bun de la creştini, pornind cu o
corabie spre coastele Siriei şi luându-i cu el şi pe Priscilla şi Aquila. La Cencreea, Pavel se rase în
cap, după obiceiul evreiesc, întrucât făcuse jurământ.
19 Ajungând în portul Efes, ne lăsă pe corabie, în timp ce el se duse până la sinagogă să aibă o
discuŃie cu evreii.
20 Ei îl rugară să rămână câteva zile, dar el consideră că nu are timp deloc pentru asta.
21 "Trebuie să fiu neapărat la Ierusalim de sărbători", spuse el. Dar promit că voi reveni la Efes,
dacă va voi Dumnezeu." Şi astfel plecarăm cu corabia de la Efes.
22 Când debarcă la Cezareea, coborî pe uscat şi se duse să salute biserica de acolo, după care
plecă la Antiohia.
23 După o şedere de câtva timp acolo, Pavel plecă din nou, din loc în loc, trecând prin Galatia şi
Frigia, vizitând pe toŃi credincioşii, îmbărbătându-i şi ajutându-i să crească în Domnul.
24 Şi s-a întâmplat ca tocmai atunci să sosească la Efes, venind din Alexandria în Egipt, un evreu
pe nume Apolo - admirabil învăŃător al Bibliei şi predicator.
25 El fusese instruit în calea Domnului şi vorbea cu multă râvnă şi îi învăŃă pe oameni despre
Isus cu multă atenŃie, deşi nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26 El a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Când l-au auzit Priscilla şi Aquila, l-au
invitat acasă la ei şi i-au explicat calea Domnului mai desluşit.
27 Apolo se gândise mai înainte să meargă în Grecia şi credincioşii l-au îndemnat să facă acest
lucru. Ei au scris tovarăşilor de credinŃă de acolo, rugându-i să-l primească cu bine. Sosind în
Grecia, el a fost bine folosit de Dumnezeu la întărirea bisericii,
28 fiindcă respingea convingător în dezbaterile publice toate argumentele evreieşti, demonstrând
cu texte din Scriptură că Isus este într-adevăr Mesia.

Faptele Apostolilor 19

1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel a străbătut interiorul şi, în cele din urmă a sosit la Efes,
unde a dat peste nişte ucenici.
2 "AŃi primit voi Duhul Sfânt când aŃi crezut?" i-a întrebat el. "Nu", au răspuns ei, "nu ştim
despre ce vorbeşti. Nu ştim dacă este Duhul Sfânt."
3 "Cum, nu ştiŃi?! Atunci ce credinŃă aŃi recunoscut la botezul vostru?", îi întrebă el. Ei îi
răspunseră: "Ceea ce ne-a învăŃat Ioan Botezătorul."
4 Pavel le explică atunci că botezul lui Ioan era o demonstraŃie a dorinŃei cuiva de a se întoarce
din păcat la Dumnezeu şi că cei botezaŃi de el trebuie să creadă în Isus, cel despre care Ioan
spunea că va veni mai târziu.
5 De îndată ce auziră ei aceasta, fură botezaŃi în numele Domnului Isus.
6 Apoi, când îşi puse mâinile peste capetele lor, Duhul Sfânt se coborî peste ei şi vorbiră în alte
limbi şi prorociră.
7 Era vorba de vreo doisprezece bărbaŃi.
8 Pavel se duse la sinagogă şi predică cu îndrăzneală în fiecare zi de Sabat, timp de trei luni,
explicând ce crede el şi motivele sale, reuşind să-i convingă pe mulŃi să creadă în Isus.
9 Dar unii i-au respins mesajul şi au vorbit pe faŃă împotriva lui Cristos, ceea ce l-a făcut pe Pavel
să plece, refuzând să le mai predice, şi-i luă cu ei pe credincioşi. El începu să Ńină o adunare în
şcoala unuia numit Tiranus şi predică acolo zilnic.
10 Lucrurile au continuat aşa timp de doi ani, ceea ce a făcut ca toŃi locuitorii provinciei Asia -
evrei şi greci - să audă mesajul Domnului.
11 Şi Dumnezeu îl înzestra pe Pavel cu puterea de a face minuni neobişnuite,
12 până într-acolo încât era de ajuns ca anumite lucruri de-ale sale, batiste sau alte articole de
îmbrăcăminte, să fie puse deasupra bolnavilor, ca aceştia să se vindece şi toŃi demonii să iasă din
ei.
13 Un grup de evrei care colindau din oraş în oraş, izgonind demoni, se hotărâră să
experimenteze folosirea numelui Domnului Isus. Formula magică stabilită de ei era: "Te conjur în
numele lui Isus, cel predicat de Pavel, să ieşi afară!"
14 Cei care făceau aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot evreu.
15 Dar când încercară formula pe un om posedat, demonul din el răspunse: "Pe Isus îl cunosc, de
asemenea şi pe Pavel, dar voi cine sunteŃi?"
16 Şi se năpusti asupra a doi dintre ei şi-i bătu măr, încât aceştia ieşiră în goană din casă, goi
puşcă şi grav răniŃi.
17 Istoria celor întâmplate se răspândi cu repeziciune în tot Efesul, la evrei şi greci deopotrivă; şi
un sentiment de frică apăsătoare se lăsă peste întreg oraşul iar numele Domnului Isus fu ridicat la
mare cinste.
18 MulŃi credincioşi care practicaseră magia neagră îşi mărturisiră faptele
19 şi aduseră cărŃile lor cu formule magice şi farmece, făcând o grămadă mare şi dându-le foc în
public. (Cineva a apreciat valoarea cărŃilor la 100.000 de lei.)
20 Faptul arată cât de adânc a fost zguduit întreg Ńinutul acela de mesajul lui Dumnezeu.
21 După aceea, Pavel s-a simŃit îndemnat de Duhul Sfânt să traverseze în Grecia, înainte de a se
întoarce la Ierusalim. "Şi după aceea", zicea el, "va trebui să mă duc la Roma."
22 El îşi trimise cei doi asistenŃi, Timotei şi Erast, să meargă înaintea sa în Grecia, în timp ce el
mai zăbovi puŃin în Asia.
23 Dar, cam tot atunci, la Efes se iscă o mare dispută cu privire la creştini.
24 Totul a început cu Demetriu, un argintar care angaja un mare număr de artizani pentru
confecŃionarea altarelor din argint ale zeiŃei greceşti Diana.
25 El Ńinu consfătuire cu oamenii săi şi cu alŃi lucrători din meserii înrudite, vorbindu-le astfel:
"Domnilor, meseria aceasta ne asigură existenŃa.
26 După cum bine ştiŃi şi voi, din cele văzute şi auzite personal, omul acesta, Pavel, a convins pe
mulŃi - ce zic, pe foarte mulŃi oameni! - că zeii făcuŃi de mâna omului nu-s deloc zei. Lucrul
acesta a afectat comerŃul nostru, nu numai aici la Efes, ci şi în întreaga provincie.
27 Evident, eu nu mă refer aici doar la implicaŃiile comerciale pe care le prezintă situaŃia creată şi
la pierderile survenite în veniturile noastre, ci şi la faptul că există posibilitatea ca templul marii
zeiŃe Diana să-şi piardă din influenŃă iar Diana - magnifica zeiŃă, căreia nu i se închină doar
Ńinutul acesta din Asia, ci o lume întreagă - să fie dată uitării."
28 La auzul acestor cuvinte, clocotind de furie, ei începură să strige: "Mare este Diana
efesenilor!"
29 A început să se strângă o mulŃime de oameni şi în curând oraşul fu cuprins de tulburare. ToŃi
dădură năvală spre amfiteatru, târându-i după ei pe Gaius şi pe Aristarh, tovarăşii de drum ai lui
Pavel, ca să fie judecaŃi.
30 Pavel vru să intre şi el, dar ucenicii nu-l lăsară.
31 În plus, câŃiva ofiŃeri romani din provincie - prieteni cu Pavel - i-au trimis şi ei un bilet,
rugându-l să nu-şi pună viaŃa în pericol încercând să intre.
32 Înăuntru, toată lumea Ńipa, unii cerând un lucru, alŃii altul, într-un cuvânt era o mare
harababură. De fapt, majoritatea nici nu ştiau de ce se află acolo.
33 Alexandru fu ochit îndată de câŃiva evrei, care îl siliră să treacă în faŃă. El le făcu semn să tacă
şi încercă să vorbească.
34 Dar când îşi dădu mulŃimea seama că e evreu, începură să strige din nou şi o Ńinură aşa
încontinuu două ore: "Mare este Diana efesenilor! Mare este Diana efesenilor!"
35 În cele din urmă, primarul oraşului izbuti să-i potolească îndeajuns ca să poată vorbi:
"CetăŃeni ai Efesului", spuse el, "toată lumea ştie că Efesul este centrul religiei Marii Diana, al
cărei chip ne-a căzut din cer.
36 Întrucât acesta este un fapt indiscutabil, nu trebuie să vă agitaŃi, indiferent ce s-ar spune, şi nu
trebuie să întreprindeŃi nici un act nesăbuit.
37 Voi însă i-aŃi adus aici pe oamenii aceştia care n-au furat nici măcar un capăt de aŃă din
templul ei şi nici n-au defaimat-o.
38 Dacă Demetriu şi meşteşugarii săi au o pricină întemeiată împotriva lor, curŃile judecătoreşti le
stau deschise şi judecătorii se pot ocupa îndată de cazul lor. Numai, să procedeze pe căi legale!
39 Iar dacă sunt şi alte reclamaŃii, se pot rezolva în cadrul şedinŃelor regulate ale Consiliului
orăşenesc;
40 căci riscăm să fim traşi la răspundere de guvernul roman pentru tulburările de astăzi, deoarece
ele n-au avut nici un motiv. Şi dacă Roma îmi cere o explicaŃie, nu ştiu ce am să spun."
41 Aşa îi risipi pe fiecare la ale lui.

Faptele Apostolilor 20
1 După ce se termină totul, Pavel trimise după ucenici, le predică un mesaj de bun rămas şi porni
spre Grecia,
2 predicând credincioşilor prin toate oraşele prin care trecea.
3 Era deja de trei luni în Grecia şi se pregătea să plece în Siria cu corabia, când descoperi un
complot împotriva vieŃii lui şi atunci se hotărî să meargă mai întâi spre nord, în Macedonia.
4 Împreună cu el mai călătoreau câŃiva oameni care mergeau până în provincia Asia; era vorba de
Sopater din Bereea, fiul lui Pirus; Aristarh şi Secund din Tesalonic; Gaius din Derbe; Timotei;
apoi Tihic şi Trofim care se întorceau acasă în Asia.
5 Ei plecaseră înainte şi ne aşteptau la Troas.
6 De îndată ce s-au sfârşit ceremoniile de Paşte, ne-am îmbarcat pe o corabie la Filippi, în nordul
Greciei, şi cinci zile mai târziu am sosit la Troas, unde am rămas o săptămână.
7 În prima zi a săptămânii, ne adunarăm la frângerea pâinii, urmând ca Pavel să predice. Şi,
întrucât pleca a doua zi, el vorbi cu ei până la miezul nopŃii.
8 Odaia de sus unde eram adunaŃi era luminată de multe lămpi care pâlpâiau;
9 şi în timp ce Pavel vorbea înainte, un tânăr pe nume Eutih, care şedea pe pervazul ferestrei, fu
doborât de somn şi căzu de la etajul trei, găsindu-şi moartea în acest accident.
10 Pavel coborî şi-l luă în braŃe. "Nu vă necăjiŃi", spuse el, "deoarece n-a păŃit nimic!"
11 Şi într-adevăr, nimic n-a mai avut! Un fior de bucurie trecu prin toŃi când îl văzură teafăr! Se
întoarseră cu toŃii sus şi luară Cina Domnului împreună;
12 apoi Pavel începu din nou să vorbească şi nu se mai opri - până când apărură zorile, şi atunci
trebui, în sfârşit, să se despartă de ei.
13 Pavel se ducea pe calea uscatului la Asos, iar noi am plecat înainte pe apă.
14 Ne ajunse şi el din urmă în acea localitate şi împreună traversarăm cu corabia la Mitylene.
15 A doua zi, lăsarăm în urmă portul Chios; apoi, după altă zi, făcurăm popas la Samos; şi în
sfârşit, o zi mai târziu, sosirăm la Milet.
16 Pavel hotărâse să nu ne oprim la Efes în călătoria aceasta, întrucât el se grăbea să ajungă la
Ierusalim ca, dacă se poate, să fie acolo de Rusalii.
17 Dar când acostarăm la Milet, el trimise un bilet bătrânilor bisericii din Efes, rugându-i să vină
până la corabie pentru a sta de vorbă cu ei.
18 Când sosiră, le spuse: "Voi ştiŃi că din prima zi când am pus piciorul în Asia până în clipa de
faŃă
19 am îndeplinit misiunea pe care mi-a dat-o Domnul cu smerenie - şi, mai ales, cu lacrimi - şi
am fost în mare pericol să-mi pierd viaŃa cu evreii care complotau împotriva mea.
20 Totuşi nu m-am dat niciodată înapoi de la propovăduirea adevărului, fie în public, fie prin
casele voastre.
21 Am avut un singur mesaj, atât pentru evrei, cât şi pentru ne-evrei - nevoia lor de a se întoarce
din păcat la Dumnezeu, prin credinŃa în Domnul nostru Isus Cristos.
22 Acum însă mă duc la Ierusalim, fiindcă mă simt atras puternic într-acolo de Duhul Sfânt,
neştiind ce mă aşteaptă,
23 afară de faptul că Duhul Sfânt m-a înştiinŃat în toate cetăŃile prin care am trecut, că mă
aşteaptă închisoarea şi suferinŃele.
24 Dar viaŃa nu are nici un preŃ dacă nu opun în slujba sarcinii ce mi-a fost încredinŃată de către
Domnul Isus - sarcina de a duce altora Vestea Bună despre marea îndurare şi iubire a lui
Dumnezeu.
25 Şi acum, ştiu că nici unul din voi, cei printre care am colindat cu învăŃătura despre împărăŃie,
nu mă veŃi mai vedea vreodată.
26 DaŃi-mi voie să v-o spun deschis că nu sunt răspunzător de sângele vreunuia dintre voi,
27 fiindcă n-am ezitat să vă fac cunoscut întreg planul de mântuire al lui Dumnezeu.
28 Aşadar, luaŃi seama la voi înşivă! AveŃi grijă să hrăniŃi şi să păstoriŃi turma lui Dumnezeu -
biserica sa, răscumpărată cu sângele său, fiindcă Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori peste ea.
29 Ştiu foarte bine că după ce voi pleca dintre voi, îşi vor face apariŃia în rândul vostru învăŃători
falşi, asemenea unor lupi flămânzi, şi nu vor cruŃa turma.
30 Ba, chiar şi unii dintre voi înşivă veŃi răstălmăci adevărul, pentru a vă atrage discipoli.
31 Deci vegheaŃi! Nu uitaŃi cei trei ani pe care i-am petrecut cu voi - cum am vegheat asupra
voastră zi şi noapte şi câte lacrimi am vărsat pentru voi.
32 Şi acum vă încredinŃez lui Dumnezeu şi vă las în grija lui; vă încredinŃez minunatelor sale
cuvinte, care vă pot întări credinŃa şi pot da la toŃi moştenirea cuvenită celor destinaŃi mângâierii
lui.
33 Niciodată n-am râvnit după bani sau haine scumpe -
34 ştiŃi că am lucrat cu aceste două mâini ale mele să-mi asigur existenŃa şi chiar şi nevoile celor
ce erau cu mine.
35 Şi am constituit un exemplu permanent pentru voi, ajutând pe cei săraci; fiindcă, niciodată n-
am uitat cuvintele Domnului Isus: `Mai ferice este a da, decât a primi.´"
36 După ce sfârşi de vorbit, îngenunchie şi se rugă împreună cu ei
37 dar ei izbucniră în hohote de plâns şi-l îmbrăŃişară, luându-şi rămas bun de la el,
38 îndureraŃi, mai cu seamă fiindcă spusese că nu-l vor mai vedea niciodată. Apoi, îl însoŃiră până
la corabie.

Faptele Apostolilor 21

1 După ce ne-am despărŃit de bătrânii din Efes, am navigat în linie dreaptă până la Cos; a doua zi,
am ajuns la Rodos şi de acolo la Pătară,
2 unde ne-am suit pe o corabie cu destinaŃia în provincia siriană Fenicia.
3 Am zărit insula Cipru, am lăsat-o în stânga noastră şi am aruncat ancora în portul Tir din Siria,
unde a fost descărcat vasul.
4 Am coborât pe uscat şi am dat de nişte credincioşi din localitate cu care am stat o săptămână.
Ucenicii aceştia îl preveniră pe Pavel cu ajutorul Duhului Sfânt, care profeŃea prin ei, să nu
pornească mai departe spre Ierusalim.
5 La sfârşitul săptămânii, ne înapoiarăm pe vas şi întreaga adunare, inclusiv soŃiile şi copiii,
veniră cu noi până la Ńărm, unde ne-am rugat şi ne-am luat rămas bun de la ei.
6 Apoi am urcat pe vas, iar ei s-au întors acasă.
7 După Tir, popasul următor a fost la Ptolemais, unde am salutat credincioşii, dar n-am stat acolo
decât o zi.
8 Am plecat mai departe spre Cezareea şi am tras la casa lui Filip Evanghelistul, unul dintre
primii şapte diaconi.
9 El avea patru fiice necăsătorite, care posedau darul profeŃiei.
10 În timpul şederii noastre de câteva zile, sosi din Iudeea un om cu numele Agab, care avea şi el
darul profeŃiei,
11 şi ne făcu o vizită. El luă cureaua lui Pavel, îşi legă mâinile şi picioarele cu ea şi exclamă:
"Duhul Sfânt declară astfel: `Aşa va fi legat posesorul acestei curele de către evrei la Ierusalim şi
predat romanilor´".
12 Auzind aceasta, toŃi într-un cor - credincioşii din localitate şi tovarăşii săi de călătorie - îl
rugară pe Pavel să nu se mai ducă la Ierusalim.
13 Dar el spuse: "Se poate să plângeŃi aşa? Îmi frângeŃi inima! Căci eu sunt gata nu numai să fiu
închis la Ierusalim, ci să şi mor de dragul Domnului Isus."
14 Când deveni clar că Pavel nu se va lăsa înduplecat, renunŃarăm a-l mai ruga şi ziserăm: "Voia
Domnului să se facă."
15 Aşa că, la scurt timp după asta, ne făcurăm bagajele şi pornirăm spre Ierusalim.
16 Ne însoŃiră câŃiva ucenici din Cezareea şi, la sosire, furăm oaspeŃi în casa lui Mnason, care era
de loc din Cipru şi se număra printre primii credincioşi convertiŃi.
17 Şi toŃi credincioşii din Ierusalim ne făcură o primire călduroasă.
18 A doua zi, Pavel ne luă cu el să facem cunoştinŃă cu Iacob şi bătrânii bisericii din Ierusalim.
19 După un schimb de salutări, Pavel istorisi nenumăratele lucruri înfăptuite de Dumnezeu între
ne-evrei, prin intermediul activităŃii sale.
20 Ei slăviră pe Dumnezeu dar adăugară: "Ştii, iubite frate, că mii de evrei au crezut şi ei şi toŃi
susŃin sus şi tare că credincioşii evrei trebuie să urmeze mai departe datinile şi tradiŃiile evreieşti.
21 Creştinilor noştri evrei de aici din Ierusalim li s-a spus că tu eşti împotriva legilor lui Moise,
împotriva datinilor noastre evreieşti şi că interzici tăierea împrejur a copiilor.
22 Ce putem face, fiindcă vor afla negreşit că ai sosit?
23 Iată ce propunem noi: Avem aici patru bărbaŃi care se pregătesc să se radă pe cap şi să facă
unele jurăminte.
24 Du-te cu ei la templu şi rade-te şi tu pe cap - plătind şi pentru rasul lor. Atunci toŃi vor şti că
aprobi datina aceasta pentru creştinii evrei şi că tu însuŃi respecŃi legile evreieşti şi gândeşti ca noi
în aceste chestiuni.
25 În ce-i priveşte pe creştinii ne-evrei, lor nu le cerem să Ńină aceste datini evreieşti - în afară de
cele despre care le-am scris: să nu mănânce carne închinată idolilor, să nu consume carne cu
sânge provenită de la animale strangulate, să nu comită adulter."
26 Pavel acceptă propunerea lor şi a doua zi plecă la templu împreună cu oamenii aceia, în
vederea ceremoniei respective, făcând astfel public jurământul său de a aduce o jertfa, împreună
cu ceilalŃi, peste şapte zile.
27 Cele şapte zile erau pe terminate, când nişte evrei din Asia îl zăriră în templu şi aŃâŃară o
gloată împotriva lui. Ei puseră mâna pe el,
28 strigând: "BărbaŃi israeliŃi! SăriŃi! Ajutor! Ăsta e cel care predică împotriva poporului nostru,
spunând la toŃi să nesocotească legile evreieşti. Ba chiar vorbeşte şi împotriva templului şi-l
pângăreşte, aducând ne-evrei în el."
29 (Asta, fiindcă-l văzuseră mai devreme prin oraş în compania lui Trofim, un ne-evreu din Efes
şi presupuneau că-l dusese la templu.)
30 Întreaga populaŃie a oraşului rămase ca electrizată în faŃa acestor acuzaŃii şi se iscă o mare
revoltă. Pavel fu împins afară din templu şi porŃile se închiseră în urma sa.
31 Pe când încercau să-l omoare, la urechile comandantului garnizoanei ajunse vestea că tot
Ierusalimul s-a răsculat.
32 El porunci imediat soldaŃilor şi ofiŃerilor săi să iasă pe străzi şi să pătrundă în rândurile
mulŃimii. Când văzu gloata că vin trupele, încetă să-l mai bată pe Pavel.
33 Comandantul îl aresta şi ordonă să fie legat cu lanŃuri duble. Apoi întrebă mulŃimea cine e şi
ce a făcut.
34 Fiecare striga altceva. Neputând afla nimic în vacarmul acela, el ordonă ca Pavel să fie dus la
garnizoană.
35 Când ajunseră în dreptul scărilor, gloata deveni atât de violentă, încât soldaŃii trebuiră să-l
ridice pe Pavel pe umeri ca să-l apere,
36 şi mulŃimea se agita în urma lui, strigând: "La moarte cu el, la moarte!"
37 Tocmai pe când se pregăteau să-l ducă înăuntru, el se adresă comandantului: "Pot să vă spun
două vorbe?" "Ei, nu spune, cunoşti greaca?" îi zise comandantul mirat.
38 "Nu tu eşti egipteanul acela care a condus o răscoală acum câŃiva ani şi a luat cu el în deşert
patru mii de asasini?"
39 "Nu, răspunse Pavel. Eu sunt un evreu de la Tars, din Cilicia, care nu e un oraş mic. Cer
permisiunea să le vorbesc acestor oameni."
40 Comandantul se învoi şi astfel Pavel se urcă pe trepte şi făcu semn mulŃimii să tacă. O linişte
deplină se lăsă peste toŃi şi el li se adresă în ebraică, astfel:

Faptele Apostolilor 22

1 "FraŃi şi părinŃi, ascultaŃi vă rog cu atenŃie ce am de spus în apărarea mea."

2 (Când îl auziră vorbind în ebraică, se făcu şi mai mare linişte.)
3 "Eu sunt evreu", zise el, "născut la Tars, un oraş din Cilicia, dar educat aici la Ierusalim, sub
îndrumarea lui Gamaliei, la ale cărui picioare am învăŃat să respect în amănunt legile şi datinile
noastre evreieşti. Am devenit foarte înflăcărat în dorinŃa de a-l onora pe Dumnezeu prin tot ce
făceam, cum aŃi încercat să faceŃi şi voi astăzi.
4 Şi i-am persecutat pe creştini, prigonindu-i până la moarte, legând şi aruncând bărbaŃi şi femei
în închisoare.
5 Marele preot, sau oricare alt membru al Consiliului, poate adeveri această afirmaŃie. Fiindcă le
cerusem scrisori către conducătorii iudei din Damasc, cu instrucŃiuni ca să-mi dea voie să aduc în
lanŃuri la Ierusalim, pentru a fi pedepsiŃi, pe toŃi creştinii pe care-i voi găsi.
6 Cum mergeam pe drum, apropiindu-mă de Damasc, deodată, cam pe la amiază, străluci în jurul
meu o lumină foarte puternică din cer.
7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce, zicându-mi: `Saule, Saule, de ce mă persecuŃi?´
8 `Cine eşti, tu, Doamne?´, am întrebat eu. Şi el mi-a răspuns: `Eu sunt Isus din Nazaret, cel pe
care tu îl prigoneşti.´
9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au înŃeles cuvintele.
10 Şi eu am zis: `Ce să fac, Doamne?´ Iar Domnul mi-a spus: `Ridică-te şi du-te la Damasc iar
acolo Ńi se va spune ce te aşteaptă în anii viitori.´
11 Fusesem orbit datorită intensităŃii luminii şi a trebuit să fiu dus de mână la Damasc de către
însoŃitorii mei.
12 Acolo, a venit să mă vadă un om pe nume Anania, evlavios cum nu se mai afla altul în ce
priveşte respectarea legii şi bine văzut de toŃi evreii din Damasc.
13 Apropiindu-se, Anania mi-a zis: `Frate Saul, recapătă-Ńi vederea!´ Şi chiar în ceasul acela, am
văzut din nou.
14 Atunci el mi-a spus: `Dumnezeul părinŃilor noştri te-a ales să-i cunoşti voia, să-l vezi şi să-l
auzi vorbind pe Mesia.
15 Vei duce mesajul său pretutindeni, spunând ce ai văzut şi ai auzit.
16 Şi acum, de ce mai zăboveşti? Du-te şi botează-te şi fii curăŃit de păcatele tale, chemând
numele Domnului.´
17 Într-o zi, după întoarcerea mea la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut în transă
18 şi l-am desluşit pe Domnul într-o vedenie, zicându-mi: `Grăbeşte-te! Pleacă imediat din
Ierusalim fiindcă oamenii de aici nu te vor crede când le vei aduce mesajul.´
19 `Dar, Doamne, am zis eu, ei ştiu prea bine că eu sunt acela care i-a închis şi i-a bătut în fiecare
sinagogă pe cei care credeau în tine.
20 Când a fost ucis martorul tău Ştefan, am încuviinŃat uciderea lui, - păzind hainele lor în timp
ce ei îl loveau cu pietre.´
21 Dar Dumnezeu mi-a zis: `Pleacă din Ierusalim, fiindcă te voi trimite departe la Neamuri!´
22 MulŃimea ascultă până în punctul în care Pavel pomeni cuvântul "Neamuri"; apoi, cu un
singur glas, strigă: "IsprăviŃi cu omul acesta! Ce mai încolo, încoace - omorâŃi-l! Nu merită să
trăiască!"
23 Ei începură să strige, să-şi arunce hainele în aer şi să azvârle Ńărână în sus.
24 Atunci, comandantul îl trase înăuntru şi porunci să fie biciuit pentru a-l face să-şi
mărturisească vina. Dorea să afle motivul pentru care se înfuriase mulŃimea atât de tare.
25 Pe când îl legau, ca să fie biciuit, Pavel îi atrase atenŃia unui ofiŃer din preajmă, zicându-i:
"Este legal oare să biciuieşti un cetăŃean roman care nici măcar nu a fost judecat?"
26 OfiŃerul se adresă, la rândul lui, comandantului: "Ce facem? Omul acesta e cetăŃean roman!"
27 Drept urmare, comandantul se apropie de Pavel şi-l întrebă: "Spune-mi, eşti cetăŃean roman?"
"De bună seamă că sunt."
28 "Şi eu sunt", mormăi comandantul printre dinŃi, "şi ce m-a mai costat asta!" "Dar eu sunt
cetăŃean roman din naştere," răspunse Pavel.
29 SoldaŃii care stăteau pregătiŃi să-l biciuiască se făcură nevăzuŃi când auziră că Pavel e cetăŃean
roman iar comandantul se înfricoşa fiindcă dăduse ordin ca Pavel să fie legat şi biciuit.
30 A doua zi, comandantul îl eliberă din lanŃuri şi porunci mai-marilor preoŃilor să convoace o
şedinŃă împreună cu consiliul evreiesc. Ordonă ca Pavel să fie adus înaintea lor pentru a afla care
e, de fapt, pricina supărării.

Faptele Apostolilor 23

1 Uitându-se Ńintă la Consiliu, Pavel începu: "FraŃilor, întotdeauna am trăit înaintea lui Dumnezeu
cu un cuget curat!"
2 În clipa aceea, marele preot Anania porunci celor de lângă Pavel să-l lovească peste gură.
3 Pavel îi spuse: "Dumnezeu te va bate!" Ce fel de judecător eşti tu care calci legea, poruncind să
fiu lovit astfel?"
4 Cei care stăteau lângă Pavel i-au zis: `Aşa se vorbeşte cu marele preot al lui Dumnezeu?´
5 "Nu mi-am dat seama că e marele preot, fraŃilor," răspunse Pavel, "fiindcă Scripturile spun: `Să
nu-Ńi vorbeşti de rău dregătorii, niciodată´.
6 Apoi lui Pavel îi veni o idee. O parte din Consiliu era formată din saduchei iar alta din farisei.
Prin urmare, strigă: "FraŃilor, eu sunt fariseu, cum au fost toŃi strămoşii mei. Şi sunt judecat aici,
astăzi, deoarece cred în învierea morŃilor."
7 Aceste vorbe provocară dezbinarea consiliului în două grupuri - de o parte saducheii, de alta
fariseii -
8 deoarece saducheii spun că nu există înviere, nici îngeri şi nici un spirit etern înăuntrul nostru,
pe când fariseii cred în toate acestea.
9 Fapt e că se iscă o zarvă nemaipomenită. Unii din conducătorii evrei săriră să ia apărarea lui Pa
vel, zicând că nu e vinovat. "Nu-l găsim vinovat cu nimic", strigară ei. "Poate i-a vorbit un duh
sau un înger acolo pe drumul Damascului."
10 Strigătele se înteŃiră şi mai mult, iar oamenii trăgeau de Pavel din ambele părŃi, când încolo,
când încoace, în cele din urmă, comandantul, temându-se că au să-l rupă în două, porunci
soldaŃilor săi să-l zmulgă din mâinile lor şi să-l ducă înapoi la garnizoană.
11 În noaptea aceea, Domnul s-a aflat alături de Pavel şi i-a spus: "Nu te necăji, Pavele, cum le-ai
vorbit oamenilor despre mine aici în Ierusalim, tot aşa va trebui să procedezi şi în Roma."
12 A doua zi dimineaŃa, peste patruzeci de evrei s-au legat printr-un blestem să nu mănânce şi să
nu bea,
13 până ce nu-l vor ucide pe Pavel.
14 Apoi se înfăŃişară la mai-marii preoŃilor şi la bătrâni şi le comunicară ce-au făcut.
15 "RugaŃi-l pe comandant să-l aducă pe Pavel iarăşi în faŃa consiliului", cerură ei. "Ca pretext,
spuneŃi-i că vreŃi să-i mai puneŃi câteva întrebări. Şi noi îl vom omorî pe drum."
16 Dar nepotul lui Pavel prinse de veste de complotul lor şi veni la garnizoană să-l anunŃe pe
Pavel.
17 Atunci Pavel chemă pe unul din ofiŃeri şi zise: "Condu-l pe băiatul acesta la comandant; are
ceva important să-i comunice."
18 OfiŃerul procedă întocmai, lă-murindu-l pe comandant: "DeŃinutul acela cu numele de Pavel
m-a chemat la el şi m-a rugat să-Ńi aduc flăcăul acesta fiindcă are ceva să-Ńi spună."
19 Comandantul îl apucă pe băiat de mână şi, luându-l deoparte, îl întrebă: "Ce doreşti să-mi
spui, flăcăule?"
20 "Mâine", spuse el, "evreii te vor ruga să-l înfăŃişezi iarăşi pe Pavel înaintea consiliului, sub
pretext că vor să obŃină şi alte informaŃii.
21 Să nu dai curs cererii lor! Căci peste patruzeci de oameni se ascund undeva de-a lungul
drumului, pândind momentul când va trece el pe acolo să sară asupra lui şi să-l omoare. Ei s-au
legat printr-un blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l văd mort. Sunt adunaŃi acolo deja şi
se aşteaptă să le satisfaci cererea."
22 "Să nu sufli o vorbă la nimeni despre asta", îl preveni comandantul pe băiat la plecare.
23 Apoi chemă la el pe doi dintre ofiŃerii săi şi ordonă: "LuaŃi două sute de soldaŃi la Cezareea, la
nouă seara. Mai luaŃi două sute de suliŃaşi şi şaptezeci de soldaŃi călare.
24 PuneŃi-i lui Pavel un cal la dispoziŃie pe care să călărească şi duceŃi-l nevătămat la
Guvernatorul Felix."
25 Apoi scrise guvernatorului următoarea scrisoare:
26 "De la Claudius Lisias Către: ExcelenŃa sa, Guvernatorul Felix. Salutări!
27 Omul cu pricina a fost prins de evrei şi era gata-gata să fie ucis dar am trimis soldaŃii să-l
scape, fiindcă am aflat că e cetăŃean roman.
28 Atunci, l-am dus în faŃa Consiliului lor, încercând să aflu ce făcuse.
29 Curând am aflat că era vorba de ceva în legătură cu credinŃa lor evreiască, cu siguranŃă nimic
ca să merite pedeapsa cu închisoarea ori cu moartea.
30 Când am fost informat despre existenŃa unui complot contra lui, m-am decis să-l trimit la tine
şi acum le voi spune acuzatorilor lui să Ńi se adreseze Ńie cu învinuirile lor."
31 Deci, în noaptea aceea, conform ordinelor date de comandant, soldaŃii îl duseră pe Pavel la
Antipatris.
32 Ei se înapoiară la garnizoană în dimineaŃa următoare, lăsându-l în grija călăreŃilor, pentru a fi
transportat mai departe la Cezareea.
33 Când sosiră în Cezareea, îl predară pe Pavel, împreună cu scrisoarea, guvernatorului.
34 Acesta citi scrisoarea şi apoi îl întrebă pe Pavel de unde este. "Din Cilicia", răspunse Pavel.
35 "Mă voi ocupa de cazul tău în amănunt când vor veni acuzatorii tăi", îi spuse guvernatorul şi
porunci să fie Ńinut în închisoare la palatul regelui Irod.

Faptele Apostolilor 24

1 Peste cinci zile, sosi marele preot Anania, însoŃit de câŃiva conducători evrei şi de avocatul
Tertul, să depună plângerea lor împotriva lui Pavel.
2 La judecată, TerŃul aduse aceste învinuiri lui Pavel, în faŃa guvernatorului: "ExcelenŃa voastră
ne-a acordat nouă evreilor linişte şi pace şi a redus simŃitor discriminările împotriva noastră.
3 Pentru acest fapt, noi vă suntem foarte, foarte recunoscători.
4 Dar, ca nu cumva să vă plictisesc, vă rog să binevoiŃi a-mi acorda atenŃia pentru câteva clipe,
cât voi expune, pe scurt, cazul omului acestuia.
5 Căci noi l-am găsit drept o persoană care instigă permanent evreii de peste tot la tulburări şi
răscoale împotriva guvernului roman. El este şeful unei secte cunoscute sub denumirea de
`nazarineni.´
6 Pe deasupra, a încercat să pângărească templul în momentul când l-am arestat. Noi i-am fi
aplicat ceea ce merită, pe drept,
7 dar Lisias, comandantul garnizoanei, a venit şi ni l-a luat cu forŃa,
8 cerând ca el să fie judecat de instanŃele romane. ExcelenŃa voastră va putea constata adevărul
acuzaŃiilor noastre, interogându-l personal."
9 Atunci, toŃi ceilalŃi evrei interveniră şi ei, declarând că tot ce a spus Tertul esta adevărat.
10 Apoi, veni rândul lui Pavel să vorbească. Guvernatorul îi făcu semn să se ridice şi să ia
cuvântul. Pavel începu: "Domnule, ştiu că de mulŃi ani sunteŃi judecător în probleme evreieşti şi
acest fapt îmi dă încredere, acum când trebuie să mă apăr.
11 VeŃi putea afla imediat că nu sunt decât douăsprezece zile de când am sosit la Ierusalim să mă
închin la templu
12 şi veŃi mai afla că niciodată n-am instigat pe nimeni la tulburări, în sinagogă sau pe străzile
vreunui oraş,
13 iar oamenii aceştia nu vor fi în stare niciodată să dovedească acuzaŃiile ce mi le aduc.
14 Dar există un lucru pe care trebuie totuşi să-l mărturisesc, şi anume faptul că, într-adevăr, cred
în calea mântuirii despre care ei zic că ar fi o sectă; urmez acest sistem de slujire a Dumnezeului
strămoşilor noştri; am o credinŃă fermă în legea mozaică şi tot ce scrie în cărŃile profetice;
15 şi cred, asemenea oamenilor acestora, că va fi o înviere a drepŃilor şi a nedrepŃilor.
16 Din această pricină, mă străduiesc, din toate puterile, să-mi păstrez conştiinŃa curată înaintea
lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17 După câŃiva ani de absenŃă, am revenit la Ierusalim cu bani destinaŃi ajutorării evreilor şi
pentru a aduce o jertfă lui Dumnezeu.
18 Acuzatorii mei m-au văzut în templu în timp ce-mi aduceam jertfa de mulŃumire. Eu mă
răsesem în cap conform cerinŃelor legii şi în jurul meu nu se adunase nici o mulŃime; nu putea fi
vorba de o tulburare. Dar erau de faŃă şi nişte iudei din Asia
19 (şi ar trebui să fie prezenŃi acum dacă au ceva de spus împotriva mea) -
20 dar priviŃi! ÎntrebaŃi-i pe oamenii aceştia ce vină mi-a găsit Consiliul lor,
21 în afară de acel lucru pe care n-ar fi trebuit să-l spun, când am strigat: `Mă aflu aici în faŃa
Consiliului să mă apăr pentru credinŃa ce o am în învierea morŃilor!´"
22 Felix, care ştia că creştinii nu umblă cu tulburări şi alte acte de genul acesta, le spuse evreilor
să aştepte până soseşte Lisias, comandantul garnizoanei, urmând ca el să decidă asupra cazului.
23 El porunci ca Pavel să fie dus la închisoare dar dădu ordin gardienilor să-l trateze omeneşte şi
să nu interzică prietenilor lui să-l viziteze ori să-i aducă daruri ca să-i uşureze traiul în închisoare.
24 Câteva zile mai târziu, Felix reveni împreună cu Drusila, soŃia sa legitimă, care era evreică.
TrimiŃând după Pavel, amândoi îl ascultară vorbind despre credinŃa sa în Cristos Isus.
25 Dar când se referi la neprihănire, stăpânire de sine şi la judecata de apoi, Felix se îngrozi.
"Deocamdată ajunge; du-te acum", răspunse el, "şi când voi mai avea timp, te voi chema din
nou."
26 Spera, de asemenea, că Pavel îi va da mită, fapt care îl făcea să trimită după el, din timp în
timp, şi să stea de vorbă cu el.
27 Doi ani s-au scurs astfel; apoi Felix fu înlocuit de Porcius Festus. Şi fiindcă Felix dorea să se
pună bine cu evreii, îl lăsă pe Pavel să zacă mai departe în lanŃuri.

Faptele Apostolilor 25

1 La trei zile după sosirea lui în Cezareea, ca să-şi ia în primire noua funcŃie, Festus făcu o
călătorie la Ierusalim,
2 unde îl căutară mai-marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei ca să-i expună cazul lui Pavel.
3 Ei se rugară de el să-l aducă pe Pavel la Ierusalim neîntârziat. (Planul lor era să-l atragă într-o
cursă şi să-l ucidă.)
4 Dar Festus a răspuns că, întrucât Pavel se află la Cezareea şi el însuşi se va întoarce acolo în
curând,
5 cei autorizaŃi în chestiunea aceasta n-au decât să se înapoieze împreună cu el şi să Ńină judecata
acolo.
6 După vreo opt sau zece zile, se înapoie la Cezareea şi a doua zi deschise procesul lui Pavel.
7 În momentul sosirii lui Pavel la judecată, evreii din Ierusalim se adunară în jurul său,
aruncându-i în faŃă învinuiri grave pe care nu le-au putut însă dovedi.
8 Pavel a respins acuzaŃiile, spunând: "Nu sunt vinovat. Nu m-am împotrivit legilor evreieşti, n-
am profanat templul şi nu m-am răsculat împotriva guvernului roman."
9 Atunci Festus, din dorinŃa de a fi pe placul evreilor, l-a întrebat: "Eşti dispus să mergi la
Ierusalim şi să fii judecat acolo în faŃa mea?"
10 Dar Pavel a răspuns: "Nu! Ci pretind să mi se acorde privilegiul de a fi audiat chiar de
împărat. ŞtiŃi foarte bine că nu sunt vinovat.
11 Dacă am comis ceva vrednic de moarte, sunt gata să mor. Dar dacă sunt nevinovat, nici
dumneavoastră, nici altcineva nu are dreptul să mă dea pe mâna acestor oameni pentru a fi
omorât. Eu fac recurs la Cezar!"
12 Festus se consultă cu consilierii săi şi apoi răspunse: "Foarte bine! La Cezar ai cerut recurs, la
Cezar te vei duce!"
13 La câteva zile după aceea, sosi Regele Agripa cu Bernice, într-o vizită la Festus.
14 În timpul şederii lor de câteva zile, Festus discută cazul lui Pavel cu regele. "Avem un deŃinut
aici", îi spuse el, "al cărui caz mi-a fost lăsat de Felix nerezolvat.
15 Când am fost la Ierusalim, mai-marii preoŃilor şi ceilalŃi conducători evrei mi-au expus
punctul lor de vedere şi mi-au cerut să-l condamn la moarte.
16 BineînŃeles, imediat le-am atras atenŃia că dreptul roman nu permite condamnarea unui om
înainte ca acesta să fie judecat, învinuitului i se dă posibilitatea să se apere, faŃă în faŃă cu
reclamanŃii.
17 Când s-au înfăŃişat aici pentru judecată, am dat curs cazului său chiar a doua zi şi am poruncit
să fie adus Pavel.
18 Dar acuzaŃiile ce i s-au adus nu au fost deloc ceea ce presupuneam că vor fi.
19 Era ceva în legătură cu religia lor şi cu un oarecare Isus, mort cu câtva timp în urmă, despre
care însă Pavel spune că e viu!
20 În faŃa acestei situaŃii n-am ştiut ce hotărâre să iau şi l-am întrebat pe om dacă n-ar fi dispus să
fie judecat pe baza acestor acuzaŃii, la Ierusalim.
21 Dar Pavel a făcut recurs la Cezar şi am poruncit să fie repus în închisoare până voi putea
aranja trimiterea sa la împărat."
22 "Aş dori să-l audiez şi eu pe acest om", zise Agripa. Şi Festus îi răspunse: "Îl vei auzi -
mâine!"
23 Deci a doua zi, după ce sosiră regele împreună cu Bernice în sala de judecată, cu mare pompă,
însoŃit de ofiŃeri şi notabilităŃile oraşului, Festus porunci să fie adus Pavel.
24 Festus se adresă apoi asistenŃei cu următoarele cuvinte: "Rege Agripa şi onorată asistenŃă,
avem în faŃă un om, pe care atât evreii din localitate, cât şi Cei din Ierusalim, îl vor mort.
25 Dar, după părerea mea, el n-a făcut nimic vrednic de moarte. Totuşi a făcut recurs la Cezar şi
acum, n-am încotro, trebuie să i-l trimit.
26 Problema se pune însă: ce am să-i scriu împăratului despre el? Fiindcă nu există nici o
învinuire reală împotriva sa. De aceea, l-am adus în faŃa dumneavoastră şi, mai ales, înaintea
regelui Agripa, pentru a-l interoga şi a-mi comunica ce să scriu.
27 Căci nu se poate să trimiŃi împăratului un deŃinut fără nici o acuzaŃie împotriva sa!"

Faptele Apostolilor 26

1 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: "Poftim! Ai cuvântul. Să-Ńi auzim istoria. Aşadar Pavel,
gesticulând, îşi prezentă apărarea:
2 "Sunt foarte fericit, rege Agripa, să-mi pot expune situaŃia mea înaintea domniei voastre,
3 fiindcă ştiu că sunteŃi un specialist în legile şi datinile evreieşti. Şi acum vă rog să mă ascultaŃi
cu răbdare!
4 Aşa cum ştiu evreii prea bine, eu am primit o educaŃie evreiască serioasă, din cea mai fragedă
copilărie, la Tars şi mai pe urmă la Ierusalim, iar viaŃa pe care am trăit-o a fost pe măsura acestei
educaŃii.
5 Deşi nu vor s-o recunoască, ei ştiu prea bine că întotdeauna am fost cel mai strict dintre farisei,
când a fost vorba de respectarea legilor şi a datinilor evreieşti.
6 Dar motivul real care se ascunde îndărătul acuzaŃiilor lor este altul - anume faptul că eu sper şi
aştept ca Dumnezeu să-şi împlinească făgăduinŃa făcută strămoşilor noştri.
7 Cele douăsprezece triburi ale lui Israel aşteaptă zi şi noapte realizarea acestei speranŃe! Totuşi,
Majestate, ei susŃin că e o crimă să am asemenea năzuinŃă!
8 Dar oare poate fi o nelegiuire să crezi că morŃii vor învia? Domniei voastre i se pare de necrezut
faptul că Dumnezeu îi poate aduce pe oameni iarăşi la viaŃă?
9 Odată credeam şi eu că am datoria să fac tot felul de fapte oribile urmaşilor lui Isus din Nazaret.
10 Am aruncat în închisoare pe mulŃi din sfinŃii de la Ierusalim, având în acest sens autorizaŃie de
la marii preoŃi; iar când erau condamnaŃi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11 Am făcut uz de tortură pentru a-i determina pe creştinii de pretutindeni să-l blesteme pe
Cristos. Eram atât de pornit împotriva lor, încât îi hăituiam până şi prin oraşe îndepărtate din alte
Ńări.
12 Mă aflam într-o asemenea misiune la Damasc, înarmat cu autoritatea şi delegaŃia mai-marilor
preoŃilor,
13 când, într-o zi, pe la amiază, o lumină din cer, mai puternică decât soarele, a strălucit peste
mine şi peste însoŃitorii mei.
14 Am căzut cu toŃii la pământ şi eu am auzit o voce care îmi vorbea în ebraică: `Saule, Saule, de
ce mă persecuŃi? łie însuŃi îŃi faci rău prin asta.´
15 "`Cine eşti?´", am întrebat eu. Şi Domnul mi-a răspuns: `Eu sunt Isus, cel pe care-l prigoneşti
tu.
16 Acum, ridică-te! Căci eu Ńi-am apărut ca să te numesc robul şi martorul meu. Tu trebuie să
spui lumii despre această experienŃă precum şi despre numeroasele ocazii când mă voi arăta Ńie.
17 Şi eu te voi ocroti atât de propriul tău popor, cât şi de Neamuri. Da, aşa este, te voi trimite la
ne-evrei,
18 să le deschizi ochii să-şi vadă starea în care se găsesc, ca să se poată pocăi şi să poată trăi în
lumina lui Dumnezeu, nu în întunericul Satanei, pentru ca astfel să poată primi iertarea păcatelor
lor şi moştenirea lui Dumnezeu alături de oamenii de pretutindeni, ale căror păcate sunt curăŃite şi
care sunt puşi deoparte prin credinŃa în mine.´
19 Şi astfel, o, rege Agripa, nu am nesocotit viziunea aceea din cer!
20 Am predicat mai întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim şi Iudeea; de asemenea, şi la ne-
evrei, că toŃi trebuie să-şi părăsească păcatele şi să se întoarcă la Dumnezeu - dovedind pocăinŃa
lor prin săvârşirea unor fapte bune.
21 Evreii m-au arestat în templu pentru că am predicat acest lucru şi au încercat să mă omoare,
22 dar Dumnezeu m-a ocrotit şi aşa se face că azi sunt încă în viaŃă pentru a putea relata aceste
fapte tuturor, mari şi mici. ÎnvăŃătura mea nu conŃine altceva decât ce au afirmat profeŃii şi Moise
-
23 anume că Mesia va suferi şi va fi primul care va învia din morŃi, pentru a aduce lumină
Neamurilor şi evreilor deopotrivă."
24 Deodată Festus strigă: "Pavele, eşti nebun. Studiile tale prea îndelungate Ńi-au întunecat
mintea!"
25 Dar Pavel a răspuns: "Prea alesule Festus, nu sunt nebun. Spun lucruri foarte adevărate
26 şi regele Agripa are cunoştinŃă despre aceste lucruri. Eu vorbesc deschis, deoarece sunt
convins că toate evenimentele acestea îi sunt familiare, fiindcă n-au fost săvârşite în ascuns!
27 Rege Agripa, credeŃi în profeŃi? Da, ştiu că credeŃi..."
28 Agripa îl întrerupse: "Cu dovezi atât de şubrede crezi c-ai să reuşeşti să mă converteşti la
creştinism?"
29 Şi Pavel răspunse: "Şubrede sau nu, de-ar da Dumnezeu ca atât dumneavoastră, cât şi toŃi cei
aflaŃi în sală să poată ajunge ca mine, cu excepŃia lanŃurilor pe care le port!"
30 Atunci regele, guvernatorul, Berenice şi toŃi ceilalŃi s-au ridicat şi au plecat.
31 Stând de vorbă între ei, după aceea, au recunoscut cu toŃii că: "Omul acesta n-a făcut nimic
vrednic de moarte sau închisoare."
32 Şi Agripa i-a spus lui Festus: "Ar putea fi eliberat, dacă n-ar fi făcut recurs la Cezar!"

Faptele Apostolilor 27

1 În sfârşit se terminară toate pregătirile pentru transportarea noastră la Roma pe calea apei; prin
urmare, Pavel împreună cu alŃi deŃinuŃi au fost daŃi în grija unui ofiŃer numit Iulius, care era
membru în garda imperială.
2 Ne-am îmbarcat pe o corabie, cu destinaŃia Grecia, care urma să facă escală în mai multe locuri
pe coasta Asiei. Trebuie să adaug că mai era cu noi şi Aristarh, un grec din Tesalonic.
3 A doua zi am ancorat în portul Sidon şi Iulius s-a arătat deosebit de amabil cu Pavel,
îngăduindu-i să coboare pe uscat să-şi viziteze prietenii şi să se bucure de ospitalitatea lor.
4 Pornind mai departe, am întâmpinat vânturi puternice din faŃă, care au îngreunat menŃinerea
direcŃiei şi am navigat pe la nord de Cipru, între insulă şi uscat,
5 şi am trecut prin dreptul coastelor provinciilor Cilicia şi Pamfilia, acostând la Mira, în provincia
Lisia.
6 Acolo ofiŃerul nostru a găsit un vas egiptean din Alexandria, care pleca în Italia şi ne-a îmbarcat
pe el.
7 Am avut parte câteva zile de o mare agitată şi, în cele din urmă, neam apropiat de Cnidus, dar
vântul s-a înteŃit prea tare şi am fost nevoiŃi să acostăm în Creta, lăsând în urma portul Salmona.
8 Navigând anevoie împotriva vântului şi plutind încet de-a lungul coastei de miazăzi, am sosit,
în fine, la Limanuri Bune, în apropiere de oraşul Lasea.
9 Am rămas câteva zile acolo, între timp, vremea a devenit primejdioasă pentru călătorii lungi,
întrucât ne apropiam de sfârşitul anului, şi atunci Pavel a discutat situaŃia cu ofiŃerii de pe
corabie.
10 "Domnilor", zise el, "părerea mea este că ne aşteaptă necazuri dacă mergem mai departe - cine
ştie, poate un naufragiu, pierderea încărcăturii, răni şi chiar moarte."
11 Dar ofiŃerii care răspundeau de deŃinuŃi au ascultat mai mult de căpitanul corăbiei şi de
proprietarul ei decât de Pavel.
12 Şi, întrucât Limanuri Bune era un port descoperit - nepotrivit pentru iernare - majoritatea
membrilor echipajului au fost de părere să continuăm călătoria până pe coasta Fenixului, urmând
să iernăm acolo; Fenix era un port bun, expus doar dinspre nord-vest şi sud-est.
13 Tocmai atunci începu să sufle un vânt uşor dinspre miazăzi şi se părea că e o zi perfectă de
navigat; aşa că, au ridicat ancora şi au pornit de-a lungul Ńărmului.
14 Dar, la scurt timp după aceea, vremea se schimbă brusc şi un vânt puternic, de tăria unui taifun
("vântul de nord-est", cum îi spuneau ei) a surprins vasul şi l-a îndreptat spre larg.
15 La început, au încercat să-l aducă înapoi la Ńărm, dar n-au izbutit şi atunci au renunŃat, lăsând
vasul în voia uraganului.
16 Am ajuns, în fine, în spatele unei insule mici numite Clauda, unde, cu mare greutate, am
ridicat la bord barca remorcată la vas
17 şi am legat corabia cu odgoane să-i întărim carena. Marinarii se temeau să nu fim duşi pe
nisipurile mişcătoare de pe coasta Africii şi, în consecinŃă, au coborât pânzele, fiind purtaŃi aşa de
vânt.
18 A doua zi, întrucât marea s-a dezlănŃuit şi mai tare, echipajul a început să arunce încărcătura
peste bord.
19 A treia zi, au aruncat echipamentul şi tot ce s-a mai găsit acolo.
20 Cumplita furtună continuă astfel zile în şir, până la pierderea oricărei speranŃe de salvare.
21 Nimeni nu mâncase de mult timp dar, în cele din urmă, Pavel chemă echipajul laolaltă şi zise:
"Oameni buni, trebuia să mă fi ascultat de la început şi să nu fi plecat de la Limanuri Bune - aŃi fi
evitat toate pierderile şi avariile pe care le-am suferit.
22 Dar înveseliŃi-vă! Căci nici unul din voi nu-şi va pierde viaŃa, chiar dacă vasul se va scufunda.
23 Fiindcă azi noapte, un înger al lui Dumnezeu (cel căruia îi aparŃin şi pe care îl slujesc) a venit
lângă mine
24 şi mi-a spus: `Nu te teme, Pavele - căci negreşit vei fi judecat înaintea lui Cezar! Ba, mai mult,
Dumnezeu Ńi-a ascultat cererea şi va salva vieŃile tuturor celor care navighează cu tine.´
25 Deci, prindeŃi curaj! Căci eu cred în Dumnezeu. Va fi întocmai cum a zis.
26 Vom eşua însă pe o insulă."
27 Pe la miezul celei de-a paisprezecea nopŃi de furtună, în timp ce eram purtaŃi încolo şi-ncoace
pe Marea Adriatică, marinarii au bănuit că suntem aproape de uscat.
28 Au aruncat sonda şi au găsit că apa avea adâncimea de treizeci şi şase de metri. PuŃin mai
încolo au sondat adâncimea apei din nou şi au găsit-o doar de douăzeci şi şapte de metri.
29 Şi-au dat seama că dacă continuă în ritmul acesta, curând vor fi aruncaŃi pe Ńărm şi temându-se
de stâncile de pe coastă, au aruncat patru ancore de la pupă şi s-au rugat să sosească zorile mai
repede.
30 CâŃiva şi-au făcut planul să abandoneze vasul şi au coborât barca de salvare sub pretext că ar
dori să arunce ancorele de la prora vasului.
31 Dar Pavel le-a spus soldaŃilor şi ofiŃerului comandant: "Toată lumea trebuie să rămână la
bordul vasului, altminteri toŃi veŃi muri."
32 Prin urmare, soldaŃii au tăiat parâmele şi au lăsat barca să cadă în apă.
33 Către dimineaŃă, pe când se îngâna noaptea cu ziua, Pavel îndemnă pe toată lumea să
mănânce. "N-aŃi pus nimic în gură de două săptămâni", spuse el.
34 "Acum vă rog să mâncaŃi ceva, pentru binele vostru! Deoarece, nici un fir de păr din capul
vostru nu va pieri!"
35 Apoi luă nişte pâini şi, după ce mulŃumi lui Dumnezeu în faŃa tuturor, rupse o bucată şi o
mâncă.
36 Deodată, toată lumea se simŃi mai bine şi începurăm să mâncăm,
37 toŃi cei două sute şaptezeci şi şase aflaŃi la bordul vasului.
38 După gustare, echipajul uşura şi mai mult vasul, aruncând peste bord tot grâul.
39 Când se făcu ziuă, încă nu se putea distinge Ńărmul, dar observară un golf cu o plajă şi se
întrebară dacă n-ar putea pătrunde cumva printre stânci şi eşua pe nisip.
40 Se hotărâră, în cele din urmă, să încerce. Tăind ancorele şi lăsându-le să cadă în apă, coborâră
vâslele, ridicară ventrila mică şi se îndreptară spre Ńărm.
41 Dar vasul lovi un banc de nisip şi eşua. Prova vasului se înŃepenise bine, în timp ce pupa era
pradă vijeliei valurilor şi astfel începu să se rupă din încheieturi.
42 SoldaŃii îl sfătuiră pe comandant să le dea voie să ucidă deŃinuŃii, ca nu cumva aceştia să
evadeze, înotând la mal.
43 Dar Iulius voia să-l cruŃe pe Pavel, de aceea refuză să-i lase. Porunci deci tuturor celor care
ştiau să înoate să sară în apă şi să încerce să ajungă la uscat,
44 urmând ca restul să facă la fel, agăŃându-se de scânduri şi de resturile din corabia sfărâmată. Şi
astfel, toŃi reuşiră să ajungă la Ńărm teferi.

Faptele Apostolilor 28

1 Curând aflarăm că ne găseam pe insula Malta.

2 Locuitorii insulei au fost foarte amabili, primindu-ne la un foc aprins pe plajă, ca să ne
încălzim, căci ploua şi era frig.
3 Pe când culegea Pavel un braŃ de vreascuri să pună pe foc, un şarpe otrăvitor, atras de căldură, i
se încolăci pe mână.
4 Locuitorii insulei îl priviră cum îi atârnă de braŃ şi-şi spuseră unul altuia: "De bună seamă că e
un ucigaş! Chiar dacă a scăpat din mare, dreptatea nu-l lasă în viaŃă."
5 Dar Pavel scutură şarpele în foc şi rămase complet nevătămat.
6 Oamenii aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând mort; dar, când după o lungă aşteptare nu i
se întâmplă nici un rău, se apropiară de el şi se răzgândiră, zicând că e un zeu.
7 Lângă locul în care eşuaserăm era o moşie aparŃinând lui Publius, guvernatorul insulei. El ne
primi foarte amabil şi ne dădu găzduire trei zile.
8 Se întâmplă ca tatăl lui Publius să fie bolnav de friguri şi dizenterie. Pavel intră la el, se rugă
pentru el şi, punându-şi mâinile peste el, îl vindecă.
9 Atunci veniră şi ceilalŃi bolnavi de pe insulă şi fură toŃi vindecaŃi.
10 Drept urmare, am fost copleşiŃi cu daruri şi când veni vremea să ne îmbarcăm din nou,
oamenii încărcară vasul cu tot felul de lucruri de care aveam trebuinŃă în călătorie.
11 Trecură trei luni de la naufragiu înainte de a ridica pânzele din nou. De data aceasta, corabia
se numea "FraŃii Gemeni"; era din Alexandria, şi iernase pe insulă.
12 Primul popas îl făcurăm la Siracuza, unde stăturăm trei zile.
13 De acolo, făcurăm un ocol până la Regium. O zi mai târziu, se iscă un vânt dinspre sud şi
astfel a doua zi sosirăm la Puteoli,
14 unde am găsit nişte credincioşi. Ei ne rugară fierbinte să stăm cu ei şapte zile. Apoi am navigat
mai departe la Roma.
15 FraŃii din Roma au auzit că vom sosi şi ne-au ieşit în întâmpinare la Forum, pe Calea Apiană.
AlŃii ni se alăturară la Trei Taverne. Când îi văzu Pavel, îi mulŃumi lui Dumnezeu şi-i mai veni
inima la loc.
16 Ajunşi la Roma, Pavel primi permisiunea să se stabilească unde doreşte, fiind însă păzit de un
soldat.
17 La trei zile după sosirea sa el îi chemă pe conducătorii evrei locali şi li se adresă cu
următoarele cuvinte: "FraŃilor, eu am fost arestat de evrei la Ierusalim şi predat autorităŃilor
romane pentru a fi judecat, cu toate că nu făcusem rău nimănui şi nu călcasem datinile străbunilor
noştri.
18 Romanii m-au judecat şi au vrut să mă elibereze, fiindcă n-au găsit nici un temei pentru
condamnare la moarte, cum au cerut conducătorii evrei.
19 Dar, întrucât evreii au protestat împotriva acestei decizii, m-am simŃit obligat, fără să le port
pică, să fac recurs la Cezar.
20 V-am rugat să veniŃi aici astăzi pentru a ne putea cunoaşte şi pentru a vă putea spune că sunt
legat cu lanŃul acesta fiindcă eu cred că Mesia a venit deja."
21 Ei răspunseră: "Noi nu am auzit nimic rău despre tine! Nici nu am primit vreo scrisoare din
Iudeea ori veşti de la cei care sosesc de la Ierusalim.
22 Dar vrem să-Ńi auzim convingerile, fiindcă singurul lucru pe care-l cunoaştem în legătură cu
creştinii aceştia este că sunt învinuiŃi pretutindeni!"
23 Se fixă o oră şi, în ziua aceea, un mare număr de oameni veniră acasă la el. Pavel le vorbi
despre ÎmpărăŃia lui Dumnezeu şi-i învăŃă despre Isus din cele cinci cărŃi ale lui Moise şi din
cărŃile profetice. Convorbirile începeau dimineaŃa şi continuau până seara.
24 Unii credeau, alŃii nu.
25 Dar după ce discutară între ei îndelung, plecară cu acest cuvânt final al lui Pavel în urechi:
"Duhul Sfânt a avut dreptate când a spus prin profetul Isaia:
26 `SpuneŃi evreilor: "VeŃi auzi şi veŃi vedea dar nu veŃi înŃelege,
27 fiindcă inimile vă sunt prea îmbuibate şi urechile nu mai ascultă iar ochii vi i-aŃi închis ca să
nu mai vedeŃi fiindcă voi nu vreŃi să vedeŃi, să auziŃi şi să înŃelegeŃi, şi astfel să vă întoarceŃi spre
mine ca să vă vindec."
28 Deci vreau ca voi să vă daŃi seama că mântuirea aceasta, de la Dumnezeu, stă şi la îndemâna
ne-evreilor, şi că ei o vor accepta.´"
29 Când a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
30 Pavel a locuit următorii doi ani într-o casă închiriată şi avea uşa larg deschisă tuturor celor
care îl vizitau,
31 vorbindu-le cu toată îndrăzneala despre ÎmpărăŃia lui Dumnezeu şi despre Domnul Isus
Cristos; şi nimeni nu încerca să-l oprească.

Romani 1

1 IubiŃi prieteni din Roma, această scrisoare este din partea lui Pavel, robul lui Isus Cristos, ales
să fie misionar şi trimis să predice Vestea Bună a lui Dumnezeu.
2 Această Veste bună fusese promisă de mult prin profeŃii lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
3 Este Evanghelia despre Fiul său, Isus Cristos, Domnul nostru, care a venit ca un copilaş, s-a
născut din spiŃa regală a familiei regelui David
4 şi, fiind înviat din morŃi, s-a dovedit a fi slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, având natura sfântă a lui
Dumnezeu însuşi.
5 Astfel, prin Cristos, toată bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu au fost revărsate peste noi,
păcătoşii lipsiŃi de orice merit; şi acum el ne trimite în toată lumea să vestim popoarelor de
pretutindeni marile lucrări pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei, aşa încât şi ei să-l creadă şi să-l
asculte.
6 Şi voi, scumpi prieteni din Roma, vă număraŃi printre cei mult iubiŃi de el:
7 da, şi pe voi Isus Cristos v-a chemat la el ca să fiŃi ai lui Dumnezeu - poporul lui sfânt. Ale
voastre să fie toată pacea şi toate îndurările care vin de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos,
Domnul nostru!
8 Mai întâi de toate, permiteŃi-mi să spun că, oriunde mă duc, aud vorbindu-se bine despre voi,
deoarece credinŃa voastră în Dumnezeu a ajuns să fie cunoscută în toată lumea. Cât de mult îi
mulŃumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru aceste veşti, şi pentru fiecare din voi în parte!
9 Numai Dumnezeu ştie cât mă rog pentru voi: zi şi noapte vă aduc pe voi şi nevoile voastre în
rugăciunile mele către cel pe care-l slujesc cu toată puterea mea, spunând altora Vestea Bună
despre Fiul Său.
10 Un lucru pentru care mă rog neîncetat este ca Domnul să-mi dea prilejul de a veni să vă văd,
în cele din urmă, şi - dacă e cu putinŃă - să am o călătorie lipsită de primejdii.
11 Căci tânjesc să vă fac o vizită, pentru a vă putea împărtăşi credinŃa care va ajuta bisericii
voastre să crească puternic în Domnul.
12 Apoi, am nevoie şi eu de ajutorul vostru, căci n-aş vrea doar să împărtăşesc credinŃa mea cu
voi, ci să fiu şi eu la rându-mi încurajat de a voastră. Astfel, fiecare din noi va fi o binecuvântare
pentru celălalt.
13 Doresc să ştiŃi, iubiŃi fraŃi, că am plănuit să vin de multe ori (dar am fost împiedicat) pentru a
putea lucra printre voi şi a vedea rezultate bune, cum sunt cele obŃinute în alte biserici dintre
Neamuri.
14 Căci am o mare datorie faŃă de voi şi faŃă de toŃi ceilalŃi - fie popoare civilizate, fie naŃiuni
păgâne; şi mă consider dator şi faŃă de cei cu carte, şi faŃă de cei fără carte.
15 Aşadar, în ce mă priveşte, voi face tot ce îmi stă în putinŃă pentru a veni şi la voi, cei din
Roma, să predic Vestea Bună a lui Dumnezeu.
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos această veste bună despre Cristos. Ea este
puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturora care cred. Mesajul acesta a fost vestit mai întâi
iudeilor în exclusivitate dar acum toŃi sunt invitaŃi să vină la Dumnezeu în acelaşi mod.
17 Vestea aceasta bună ne spune că Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer - ne pune într-o stare
după voia lui Dumnezeu - când ne punem credinŃa şi încrederea în Cristos, pentru a fi mântuiŃi.
Acest lucru se realizează, de la început până la sfârşit, prin credinŃă. Sau, cum spune Scriptura:
"Cel neprihănit va trăi prin credinŃă"
18 Dar Dumnezeu îşi revarsă mânia din cer împotriva tuturor oamenilor răi şi păcătoşi care
resping adevărul.
19 Căci adevărul despre Dumnezeu le este cunoscut în mod intuitiv. Dumnezeu a pus această
cunoaştere în inimile lor.
20 Din timpurile cele mai vechi, oamenii au văzut pământul şi cerul şi tot ce a făcut Dumnezeu şi
au avut cunoştinŃă despre existenŃa sa, precum şi despre marea sa putere eternă. Aşa că nu vor
avea nici o scuză când vor sta înaintea lui Dumnezeu în Ziua JudecăŃii.
21 Au avut cunoştinŃă despre el - ba bine că nu! - dar n-au vrut să-l recunoască ori să i se închine,
n-au vrut nici măcar să-i mulŃumească pentru toată grija sa zilnică. Şi, după o vreme, au început
să inventeze tot felul de idei stupide cu privire la înfăŃişarea lui Dumnezeu şi la ce dorea el de la
ei. Drept consecinŃă, minŃile lor neroade s-au întunecat şi au luat-o razna.
22 Pretinzându-se înŃelepŃi, au devenit, în schimb, proşti de-a binelea.
23 Şi atunci, în loc să se închine slăvitului Dumnezeu, cel viu în vecii vecilor, au pus mâna pe
lemn şi piatră şi şi-au făcut idoli, cioplindu-i în forme de păsări, animale, şerpi sau în chip de om.
24 Aşa că, Dumnezeu i-a lăsat să se dedea la tot felul de perversiuni sexuale şi să facă tot ce-i taie
capul cu trupurile lor - ah, lucruri din cale-afară de rele şi păcătoase.
25 În loc să creadă adevărul despre Dumnezeu - care le era cunos cut - au preferat să creadă, în
mod deliberat, în minciuni. Astfel, s-au rugat lucrurilor făcute de Dumnezeu dar au refuzat să
asculte de binecuvântatul Dumnezeu care le-a făcut.
26 De aceea, Dumnezeu şi-a luat mâna de pe ei şi i-a lăsat să facă toate lucru rile acestea rele,
încât până şi femeile lor şi-au schimbat rostul lor normal într-unul împotriva naturii
complăcându-se în relaŃii sexuale una cu alta.
27 Iar bărbaŃii, în loc să aibă raporturi normale cu femeile lor, ardeau de pofte unul pentru
celălalt, făcând lucruri ruşinoase între ei şi primind, drept rezultat în sufletele lor, pedeapsa pe
care o meritau cu vârf şi îndesat.
28 Astfel, s-a întâmplat că atunci când l-au părăsit pe Dumnezeu, nemaivoind să-l recunoască,
Dumnezeu i-a părăsit, lăsându-i în voia minŃii lor bolnave.
29 ViaŃa lor s-a umplut de tot felul de răutăŃi şi păcate, de lăcomie şi ură, de invidie, de crime, de
lupte, de minciuni, de amărăciune şi bârfeli.
30 Şi astfel au devenit clevetitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, lăudăroşi, îngâmfaŃi.
neascultători de părinŃii lor, veşnic concepând alte şi alte forme de păcătuire.
31 Complet dezorientaŃi, îşi călcau promisiunile, erau fără pic de inimă în ei - lipsiŃi de cel mai
elementar simŃ al milei.
32 Ei erau întru totul conştienŃi de pedeapsa lui Dumnezeu cu moartea pentru aceste încălcări, şi
cu toate acestea nu s-au sfiit să le facă în continuare - ba încă i-au încurajat şi pe alŃii.

Romani 2

1 Voi, care citiŃi aceste rânduri, poate veŃi zice: "Dar ce oameni groaznici mai sunt şi aceştia
despre care ne vorbeşti!" Dar staŃi niŃel, că şi voi sunteŃi tot aşa de răi! Când spuneŃi că sunt
nemernici şi că trebuie pedepsiŃi, pe voi vă osândiŃi, căci şi voi faceŃi aceleaşi lucruri.
2 Doar ştim că Dumnezeu, în dreptatea sa, va pedepsi pe toŃi cei ce comit asemenea acte.
3 Sau credeŃi că Dumnezeu îi va judeca şi condamna doar pe unii pentru aceste fapte, şi va
închide ochii când voi faceŃi la fel?
4 Nu vă daŃi seama câtă răbdare are el cu voi? Sau nu vă pasă?! Nu vedeŃi cât v-a aşteptat, fără să
vă pedepsească - pentru a vă da răgaz să vă întoarceŃi de la păcatul vostru? Bunătatea lui are
menirea să vă conducă la pocăinŃă.
5 Voi însă, nici vorbă! - nu vreŃi să ascultaŃi; şi astfel, vă atrageŃi o pedeapsă îngrozitoare, din
cauza încăpăŃânării voastre, când refuzaŃi să vă întoarceŃi de la păcat; căci va veni o zi a mâniei,
când Dumnezeu va fi dreptul Judecător al lumii întregi.
6 El va da fiecăruia după faptă şi răsplată
7 Va da viaŃă veşnică celor care, în răbdare, fac voia lui Dumnezeu, umblând după slava
nevăzută, cinstea şi viaŃa veşnică.
8 Însă groaznic îi va pedepsi pe cei care luptă împotriva adevărului lui Dumnezeu, umblând pe
căi greşite - mânia lui Dumnezeu se va revărsa asupra lor.
9 Numai de necazuri şi suferinŃe vor avea parte atât evreii cât şi ne-evreii care păcătuiesc întruna,
10 dar cei ce ascultă de Dumnezeu vor avea parte de glorie, onoare şi pace de la Dumnezeu, fie
că sunt evrei, fie că sunt de altă naŃionalitate.
11 Căci Dumnezeu nu face părtinire.
12 El va pedepsi păcatul oriunde îl va întâlni. Îi va pedepsi pe păgâni pentru păcatele lor, chiar
dacă n-au cunoscut niciodată legile scrise ale lui Dumnezeu, deoarece în adâncul inimii lor ştiu să
deosebească binele de rău.
13 La urma urmelor, mântuirea nu se acordă celor care ştiu ce trebuie să facă, decât dacă
împlinesc ceea ce cunosc.
14 Şi Dumnezeu îi va pedepsi pe evrei pentru păcatele lor, căci au legile sale scrise, dar nu le
respectă. Ei ştiu ce e binele, dar nu-l fac.
15 Legile lui Dumnezeu sunt înscrise în ei; propria lor conştiinŃă îi acuză, ori îi scuză uneori.
16 Va veni negreşit o zi, când Isus Cristos, la porunca lui Dumnezeu, va judeca viaŃa ascunsă a
fiecăruia, gândurile şi motivele cele mai tainice; toate acestea fac parte din măreŃul plan al lui
Dumnezeu pe care îl vestesc eu.
17 Voi, evreii, credeŃi că totul e în ordine între voi şi Dumnezeu, fiindcă vouă v-a dat legile sale;
vă făliŃi că sunteŃi prietenii săi apropiaŃi.
18 Şi aşa e, voi ştiŃi ce vrea el; puteŃi deosebi binele de rău pentru că vi s-au predat legile sale din
fragedă copilărie.
19 SunteŃi atât de siguri de calea care duce la Dumnezeu, că aŃi putea să i-o arătaŃi până şi unui
orb. Vă credeŃi lumini indicatoare, ce călăuzesc pe oamenii pierduŃi în întuneric spre Dumnezeu.
20 CredeŃi că-i puteŃi călăuzi pe neştiutori şi-i puteŃi învăŃa până şi pe copii în lucrurile lui lui
Dumnezeu, căci voi realmente cunoaşteŃi legile lui, care a-bundă în cunoştinŃă şi adevăr.
21 Fără doar şi poate, îi învăŃaŃi pe alŃii, dar atunci, pe voi înşivă de ce nu vă învăŃaŃi? SpuneŃi
altora să nu fure - dar voi furaŃi!
22 ZiceŃi că e greşit să comiŃi adulter - dar voi comiteŃi acest păcat! Voi ziceŃi: "Nu vă rugaŃi la
idoli", ca apoi să faceŃi idol din bani!
23 Ce mândri sunteŃi voi că ştiŃi legile lui Dumnezeu, în schimb, pe el îl necinstiŃi, călcând aceste
legi.
24 Nu e de mirare că se spune în Scripturi că Dumnezeu e vorbit de rău din cauza voastră.
25 E ceva, într-adevăr, să fii evreu, dacă respecŃi legile lui Dumnezeu; dar dacă nu le respectaŃi,
staŃi tot aşa de prost precum păgânii.
26 Iar dacă păgânii respectă legile lui Dumnezeu, oare nu le va da Dumnezeu la toŃi drepturile şi
onorurile pe care plănuise să le dea evreilor?
27 Realitatea e că păgânii aceia vor ieşi mult mai bine decât voi, evreii, care cunoaşteŃi atâtea
despre Dumnezeu şi aveŃi făgăduinŃele sale, dar nu-i respectaŃi legile.
28 Căci voi nu sunteŃi evrei adevăraŃi doar pentru că v-aŃi născut din părinŃi evrei sau pentru că
aŃi fost iniŃiaŃi în ceremonia evreiască a tăierii împrejur.
29 Nu, ci un evreu adevărat este cel ce s-a pus în ordine cu Dumnezeu în inima sa. Fiindcă
Dumnezeu nu caută oameni din aceia care îşi taie trupul prin circumcizia propriu-zisă, ci oameni
cu inima şi mintea schimbate. Oricine trece printr-o astfel de transformare a vieŃii va primi laudă
de la Dumnezeu, nu de la oameni.

Romani 3

1 Atunci ce rost mai are să fii evreu? Există anumite privilegii pentru ei de la Dumnezeu? Are
ritualul evreiesc de tăiere împrejur vreo valoare?
2 Da, a fi evreu presupune mari avantaje. Mai întâi de toate, evreilor le-a încredinŃat Dumnezeu
legile sale pentru ca ei să le cunoască şi, astfel, să poată face voia sa.
3 E adevărat că unii din ei au fost necredincioşi dar oare dacă şi-au călcat promisiunile faŃă de
Dumnezeu, înseamnă că şi Dumnezeu îşi va călca promisiunile faŃă de aceia care îl iubesc?
4 Fireşte că nu! Chiar dacă restul lumii e format din mincinoşi. Dumnezeu nu poate minŃi. AŃi
uitat ce spune cartea Psalmilor despre aceasta? Că vorbele lui Dumnezeu se vor dovedi
întotdeauna drepte şi adevărate, indiferent cine le-ar contesta?
5 "Dar", zic unii, "nu cumva călcarea cuvântului lui Dumnezeu e bună şi păcatele noastre servesc
un scop util? Poate că oamenii vor observa ce bun este Dumnezeu când vor vedea ce răi suntem
noi. Mai este drept să ne pedepsească, de vreme ce, în fapt, păcatele noastre lasă să se dovedească
bunătatea lui?" (Aşa vorbesc unii oameni.)
6 Doamne fereşte! Atunci ce Dumnezeu ar mai fi el, dacă ar trece cu vederea păcatul? Cum ar
mai putea condamna pe cineva?
7 Fiindcă, atunci nu m-ar mai putea judeca şi condamna pe mine ca păcătos, dacă necinstea mea
i-ar aduce slavă prin contrastul dintre cinstea sa şi minciunile mele.
8 Dacă duci ideea aceasta până la capăt, ajungi la următoarea concluzie: cu cât suntem mai răi, cu
atât se bucură Dumnezeu mai mult! Cei ce spun asemenea lucruri sunt vrednici de osândă. Şi
totuşi unii îndrăznesc să susŃină ca eu să predic astfel de idei greşite!
9 Bine, bine, atunci suntem noi evreii cu ceva mai buni decât alŃii? Nu, cu nimic, căci am arătat
deja că toŃi oamenii, fără deosebire, evrei sau ne-evrei, sunt păcătoşi.
10 După cum spun Scripturile: "Nimeni nu e bun - cât e lumea de mare nu găseşti un singur
nevinovat."
11 "Nici unul nu a umblat cu adevărat pe căile lui Dumnezeu, nici măcar nu s-a sinchisit să
încerce."
12 "ToŃi s-au abătut; toŃi au apucat-o razna. Nicăieri nu e vreunul care să fi făcut până la capăt ce
e bine, absolut nici unul."
13 "Limbajul lor este dezgustător şi obscen, ca duhoarea ce iese dintr-un mormânt descoperit.
Limba lor este plină de minciuni. Tot ce spun ei poartă acul şi otrava de moarte a şarpelui."
14 "Gurile lor sunt pline de blesteme şi amărăciune.
15 Se grăbesc să ucidă şi urăsc pe oricine are altă părere decât ei."
16 "Oriunde se duc lasă în urma lor jale şi mizerie -
17 niciodată nu au cunoscut ce înseamnă să te simŃi la adăpost sau să te bucuri de binecuvântarea
lui Dumnezeu."
18 "De Dumnezeu nici că le pasă, nici ce crede el despre ei."
19 Aşa că, judecata lui Dumnezeu a pasă foarte greu asupra evreilor, căci ei au răspunderea de a
păzi legile lui Dumnezeu, şi nu să facă toate răutăŃile acestea; nici unul nu se poate scuza; de fapt,
toată lumea amuŃeşte vinovată înaintea Atotputernicului Dumnezeu.
20 AŃi priceput acum? Nimeni nu poate fi îndreptăŃit în ochii lui Dumnezeu, chiar dacă face ceea
ce porunceşte legea. Deoarece, cu cât cunoaştem mai mult legile lui Dumnezeu, cu atât devine
mai limpede că nu le ascultăm; legile sale nu fac altceva decât să ne arate că suntem păcătoşi.
21 Dar acum, s-a arătat o neprihănire de la Dumnezeu, fără lege, despre care mărturisesc Legea şi
ProfeŃii.
22 Această neprihănire vine prin credinŃa în Isus Cristos şi pentru toŃi cei care cred. Nu este nici o
deosebire.
23 Da, toŃi au păcătuit; nimeni nu atinge idealul slăvit al lui Dumnezeu;
24 cu toate acestea, Dumnezeu ne declară acum "nevinovaŃi" de insulta pe care i-am adus-o, dacă
ne punem încrederea în Isus Cristos, care, în bunătatea sa, ne eliberează din robia păcatelor
noastre şi de sub puterea lui Satan.
25 Căci Dumnezeu l-a trimis pe Cristos Isus să ia pedeapsa pentru păcatele noastre şi să pună
capăt mâniei lui Dumnezeu îndreptată împotriva noastră; el a folosit sângele lui Cristos şi
credinŃa noastră drept mijlocul prin care ne-a salvat de mânia sa. În felul acesta, a dat dovadă de
echitate absolută, chiar dacă nu i-a pedepsit pe acei care păcătuiseră odinioară. Căci el aştepta cu
bucurie vremea când avea să vină Cristos să ia asupra sa păcatele acelea.
26 Şi acum, în zilele acestea, îi poate primi pe păcătoşi în acelaşi fel, deoarece Isus le-a luat
păcatele. Dar este oare drept din partea lui Dumnezeu să le dea drumul nelegiuiŃilor, afirmând că
sunt nevinovaŃi? Sigur că este, căci dacă procedează astfel, o face pe temeiul încrederii lor în
Isus, care a luat asupra lui păcatele lor.
27 Atunci cu ce faptă prin care să ne câştigăm mântuirea ne mai putem lăuda? Cu nici una. De
ce? Pentru că achitarea noastră nu se face pe baza faptelor noastre bune; ea se bazează pe ceea ce
a făcut Cristos.
28 Şi aşa se face că suntem mântuiŃi prin credinŃa în Cristos, şi nu prin faptele noastre bune pe
care le facem.
29 Dar oare numai pe evrei îi mântuieşte Dumnezeu în acest fel? Nu, fiindcă şi ne-evreii pot veni
la el în acelaşi mod.
30 Dumnezeu ne tratează pe toŃi în mod egal; indiferent dacă suntem evrei sau ne-evrei, toŃi
suntem achitaŃi dacă avem credinŃă.
31 Ei bine, atunci, dacă suntem mântuiŃi prin credinŃă, înseamnă oare că nu mai trebuie să
ascultăm de legile lui Dumnezeu? Dimpotrivă, exact invers! De fapt, numai atunci când ne
punem încrederea în Isus îl putem asculta cu adevărat.

Romani 4

1 Omeneşte vorbind, Avraam a fost întemeietorul naŃiunii noastre evreieşti. Ce experienŃe a avut
el în această privinŃă a mântuirii prin credinŃă? Oare din cauza faptelor sale bune era privit cu
ochi buni de Dumnezeu?
2 Dacă aşa ar sta lucrurile, ar avea cu ce să se laude. Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu,
Avraam nu avea de ce să fie mândru.
3 Căci Scripturile ne spun că Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi de aceea Dumnezeu l-a declarat
un om după voia sa (neprihănit).
4 Dar oare nu şi-a câştigat el dreptul la rai prin toate faptele bune pe care le-a săvârşit? Nu, căci
mântuirea este un dar; dacă ar putea-o câştiga cineva prin propria sa bunătate, atunci nu ar mai fi
gratuită -
5 or, ea este gratuită şi se dăruieşte tocmai acelora care nu muncesc pentru obŃinerea ei. Căci
Dumnezeu îi declară pe păcătoşi buni în faŃa sa numai dacă aceştia au credinŃă în Cristos că el îi
va salva de la mânia lui Dumnezeu.
6 Regele David a vorbit despre aceasta, descriind fericirea unui păcătos nevrednic, pe care
Dumnezeu îl declară neprihănit.
7 "BinecuvântaŃi şi vrednici de invidiat, spunea el, sunt toŃi cei ale căror păcate sunt iertate şi
trecute cu vederea,
8 Într-adevăr, de câtă bucurie au parte toŃi aceia cărora Domnul nu le mai Ńine la socoteală
păcatele."
9 Acum însă se pune întrebarea: oare această binecuvântare e dăruită doar celor care au credinŃă
în Cristos, dar resptectă şi legile evreieşti, sau este dăruită şi celor care doar se încred în Cristos?
Hai să vedem la Avraam: noi spunem că el a primit aceste binecuvântări prin credinŃă. Oare
numai prin credinŃă? Sau şi pentru că a respectat regulile evreieşti?
10 Pentru a putea răspunde la cele de mai sus, consideraŃi mai întâi următoarea întrebare: Când i-
a dat Dumnezeu această binecuvântare lui Avraam? Evident, înainte de a deveni evreu - adică
înainte de a fi fost iniŃiat prin ritualul evreisc al tăierii împrejur.
11 Avraam a fost tăiat împrejur abia mai târziu, după ce Dumnezeu îi promisese deja că-l va
binecuvânta, din pricina credinŃei sale. Ritualul circumciziei a constituit un semn că Avraam avea
deja credinŃă şi că obŃinuse trecere la Dumnezeu, care îl declarase drept şi bun în ochii săi -
înainte de a fi avut loc ceremonia. Astfel, Avraam este tatăl spiritual al celor care cred şi sunt
mântuiŃi fără obligaŃia respectării legii lui Moise. Aşadar, observăm că, credincioşii sunt eliberaŃi
de obligaŃiile impuse de lege, fiind justificaŃi de către Dumnezeu prin credinŃă.
12 De asemenea, Avraam este şi tatăl spiritual al acelor evrei care au fost tăiaŃi împrejur. Din
exemplul său, aceştia pot trage concluzia că nu ritualul în sine îi mântuieşte, întrucât Avraam a
găsit bunăvoinŃă în ochii lui Dumnezeu numai prin credinŃă şi înainte de a fi fost tăiat împrejur.
13 Prin urmare, e limpede că nu din pricina faptului că Avraam a păzit legile lui Dumnezeu i-a
promis Dumnezeu că-i va da întreg pământul, - lui şi urmaşilor săi - ci pentru că el a avut
încredere în Dumnezeu că îşi va Ńine promisiunea.
14 Aşa că voi dacă mai susŃineŃi încă faptul că binecuvântările lui Dumnezeu sunt destinate doar
celor care se supun cerinŃelor legii lui Moise, afirmaŃi, de fapt, că promisiunile lui Dumnezeu
făcute celor care se bizuie pe credinŃă sunt lipsite de sens iar credinŃa este o nebunie!
15 Dar fapt este că atunci când încercăm să obŃinem binecuvântarea şi salvarea lui Dumnezeu
prin respectarea legilor sale, întotdeauna sfârşim prin a-i stârni mânia sa, întrucât niciodată nu
reuşim să le respectăm. Singura cale de a evita călcarea legii este de a nu mai avea nici o lege pe
care s-o poŃi călca!
16 Aşadar binecuvântările lui Dumnezeu ne sunt date prin credinŃă, ca dar gratuit; le vom primi
cu siguranŃă, indiferent dacă Ńinem sau nu datinile evreieşti, cu condiŃia să avem o credinŃă ca cea
a lui Avraam, căci în chestiunile legate de credinŃă Avraam este tatăl nostru, al tuturor!
17 La aceasta se referă Scripturile când spun că Dumnezeu l-a făcut pe Avraam tatăl multor
naŃiuni. Dumnezeu îi va primi pe toŃi oamenii, de orice naŃiune, care îşi pun încrederea în el
întocmai cum a făcut şi Avraam. Şi această promisiune vine din partea lui Dumnezeu însuşi, care
învie morŃii şi vorbeşte despre evenimentele viitoare cu aceeaşi certitudine ca şi când deja s-ar fi
întâmplat!
18 Aşadar, atunci când Dumnezeu i-a spus lui Avraam că-i va dărui un fiu, care va avea mulŃi
urmaşi şi va deveni o mare naŃiune, Avraam l-a crezut pe Dumnezeu, chiar dacă o asemenea
promisiune era pur şi simplu de necrezut!
19 Şi fiindcă avea o credinŃă puternică, el nu şi-a făcut probleme că este mult prea bătrân pentru a
mai fi tată - la vârsta de o sută de ani - sau că Sara, nevastă-sa, la cei nouăzeci de ani ai ei, era, şi
ea, mult prea bătrână pentru a mai avea copii.
20 Dar Avraam nu s-a îndoit niciodată. El l-a crezut pe Dumnezeu, şi credinŃa şi încrederea sa
deveneau tot mai puternice iar el l-a lăudat pe Dumnezeu pentru această binecuvântare chiar
înainte de a se împlini.
21 El avea deplină certitudine că Dumnezeu poate face tot ce a promis.
22 Iar Dumnezeu, datorită credinŃei lui Avraam, i-a iertat păcatele şi l-a declarat un om după voia
sa.
23 Dar, acum, această afirmaŃie minunată - că el a fost acceptat şi aprobat datorită credinŃei sale -
nu a fost făcută doar spre folosul lui Avraam,
24 ci şi într-al nostru, asigurându-ne că Dumnezeu ne va primi aşa cum l-a primit pe Avraam -
atunci când credem promisiunile lui Dumnezeu, care l-a înviat din morŃi pe Isus, Domnul nostru.
25 El a murit pentru păcatele noastre şi a înviat, pentru a ne pune în ordine cu Dumnezeu,
umplându-ne cu bunătatea lui Dumnezeu.
Romani 5

1 Aşadar, întrucât am fost îndreptăŃiŃi în ochii lui Dumnezeu, prin credinŃa în promisiunile sale,
avem o pace reală cu el prin ceea ce a făcut Cristos Domnul pentru noi.
2 Deoarece, din pricina credinŃei noastre, el ne-a adus în această poziŃie de privilegiu suprem în
care ne găsim în prezent, când, bucuroşi şi încrezători, aşteptăm cu nerăbdare să înfăptuim tot
ceea ce a avut în vedere Dumnezeu pentru noi.
3 Ne putem bucura chiar şi atunci când dăm peste dificultăŃi şi încercări, întrucât ştim că ele ne
sunt de folos, fiindcă ne învaŃă să fim răbdători.
4 Iar răbdarea, la rândul ei, dezvoltă în noi tăria de caracter şi ne ajută să credem mai mult în
Dumnezeu de fiecare dată când apelăm la ea, până când, nădejdea şi credinŃa noastră vor fi
puternice şi statornice.
5 Atunci, când se va înfăptui acest lucru, vom fi în stare să Ńinem capul sus, indiferent ce s-ar
întâmpla, având încredinŃarea că toate sunt bune, fiindcă noi ştim cât de mult ne iubeşte
Dumnezeu şi simŃim această iubire caldă în toată fiinŃa noastră, pentru că Dumnezeu ne-a dat
Duhul său cel Sfânt, care să ne umple inimile cu dragostea sa.
6 Când eram noi total neputincioşi, fără nici o posibilitate de scăpare, Cristos a venit exact la
timpul potrivit şi a murit pentru noi, păcătoşii, cărora nu ne păsa de el.
7 Chiar dacă am fi buni, tot nu ne-am aştepta ca cineva să moară pentru noi, deşi, fireşte, acest
lucru ar putea fi în ultimă instanŃă posibil.
8 Dar Dumnezeu şi-a arătat marea sa iubire pentru noi prin faptul că l-a trimis pe Cristos să
moară în locul nostru, deşi noi eram păcătoşi.
9 Şi dacă prin sângele său a făcut toate acestea pentru noi ca păcătoşi, cu atât mai mult va face
pentru noi acum, după ce ne-a declarat nevinovaŃi! Ne va salva de toată mânia lui Dumnezeu.
10 Şi dacă duşmani cum eram, Dumnezeu ne-a adus înapoi la el prin moartea Fiului său, câte
binecuvântări trebuie să aibă pentru noi acum, când suntem prietenii săi iar el trăieşte în noi!
11 Ne bucurăm nespus de aceste raporturi noi şi minunate cu Dumnezeu - care se datorează întru
totul jertfei Domnului nostru Isus Cristos, care a murit pentru păcatele noastre, transformându-ne
în prieteni ai lui Dumnezeu.
12 Când a păcătuit Adam, păcatul a intrat în întreaga omenire. Păcatul său a răspândit moartea în
toată lumea, aşa că toŃi au început să îmbătrânească şi să moară, deoarece toŃi păcătuiau.
13 Noi ştim că păcatul lui Adam a pricinuit toate acestea pentru că, deşi oamenii au păcătuit tot
timpul de la Adam până la Moise, Dumnezeu nu i-a considerat atunci vinovaŃi de moarte pentru
călcarea legii sale, întrucât nu le dăduse încă legile sale, nici nu le spusese ce doreşte de la ei.
14 Astfel că ei nu mureau din cauza păcatelor, deoarece ei înşişi nu nesocotiseră niciodată legea
lui Dumnezeu care interzicea consumul fructului oprit, cum făcuse Adam. Ce contrast izbitor
între Adam şi Cristos, a cărui venire se întrezărea doar!
15 Şi ce deosebire între păcatul omului şi iertarea lui Dumnezeu! Fiindcă, acest om, Adam, a
adus moartea multora prin păcatul său. Dar, Isus Cristos, a adus iertarea multora, prin mila lui
Dumnezeu.
16 Păcatul acela al lui Adam a adus pentru mulŃi pedeapsa cu moartea, în vreme ce Cristos preia
de bună voie o sumedenie de păcate şi dăruieşte, în schimb, o viaŃă glorioasă.
17 Păcatul acestui singur om, Adam, a făcut ca moartea să domnească peste toate, dar toŃi aceia
care sunt gata să primească darul de iertare şi achitare al lui Dumnezeu domnesc în viaŃă, tot
datorită unui singur om, Isus Cristos.
18 Da, aşa este, păcatul lui Adam a adus pedeapsă pentru toŃi, dar neprihănirea lui Cristos îi pune
pe oameni în ordine cu Dumnezeu pentru ca aceştia să poată trăi.
19 Pe mulŃi i-a făcut Adam să fie păcătoşi, din pricina neascultării sale faŃă de Dumnezeu, dar şi
Cristos pe mulŃi i-a făcut să fie acceptabili lui Dumnezeu, datorită ascultării sale.
20 Cele zece porunci au fost date pentru ca toŃi să poată vedea cât de departe au mers cu
neascultarea legilor lui Dumnezeu, însă cu cât ne vedem mai mult păcătoşenia noastră, cu atât
mai mult vedem şi harul îmbelşugat al lui Dumnezeu, care ne iartă.
21 Odinioară, păcatul era acela care domnea peste toŃi oamenii, aducându-le moartea; în schimb
acum, domneşte bunătatea lui Dumnezeu, care ne reglementează poziŃia faŃă de el şi are drept
rezultat viaŃa eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.

Romani 6

1 Ei bine atunci, să păcătuim la nesfârşit pentru ca Dumnezeu să-şi manifeste tot mai mult
bunătatea şi iertarea?
2 Fireşte că nu! Se cade oare să păcătuim la nesfârşit, când nu trebuie s-o facem?
3 Căci puterea păcatului asupra noastră a fost zdrobită când am devenit creştini şi am fost
botezaŃi pentru a deveni o parte din Cristos: prin moartea sa a fost zdrobită puterea firii voastre
păcătoase.
4 Vechea voastră natură iubitoare de păcat a fost îngropată împreună cu el prin botezul în
moartea lui, iar faptul că Dumnezeu Tatăl, cu slăvită sa putere, l-a înviat pe Isus ne dă
posibilitatea ca şi noi să trăim o viaŃă nouă.
5 Căci voi aŃi devenit o parte din el şi, în felul acesta, aŃi murit - se poate spune - împreună cu el;
iar acum sunteŃi părtaşi la noua sa viaŃă şi veŃi învia după cum a înviat şi el.
6 Vechile voastre dorinŃe păcătoase au fost Ńintuite o dată cu el pe cruce; acea parte din voi căreia
îi place să păcătuiască a fost zdrobită şi rănită de moarte, aşa încât acum, trupul vostru iubitor de
păcat nu mai este subjugat păcatului şi nici nu mai trebuie să fie rob al păcatului;
7 prin moartea lui Cristos sunteŃi eliberaŃi de sub puterea şi vraja lui seducătoare.
8 Şi, întrucât natura voastră iubitoare de păcat "a murit" împreună cu Cristos, noi ştim că veŃi fi şi
părtaşi la noua sa viaŃă.
9 Cristos a înviat din morŃi şi nu va mai muri niciodată. Moartea nu mai are nici o putere asupra
sa.
10 El a murit o dată pentru totdeauna, ca să curme puterea păcatului, dar acum trăieşte veşnic
într-o părtăşie neîntreruptă cu Dumnezeu.
11 Aşadar, vechea voastră fire păcătoasă s-o consideraŃi moartă, trăind acum pentru Dumnezeu
prin puterea şi jertfa lui, prin Isus Cristos, Domnul nostru.
12 Să nu mai daŃi voie păcatului să stăpânească trupul vostru - nu mai cedaŃi în faŃa poftelor sale
păcătoase.
13 Nu permiteŃi nici unuia din mădularele trupului vostru să devină o unealtă a răutăŃii, folosită la
comiterea unor acte păcătoase, ci dăruiŃi-vă pe voi înşivă, cu totul, lui Dumnezeu - cu fiecare
parte din voi - căci sunteŃi înviaŃi din morŃi şi doriŃi să fiŃi unelte în mâna lui Dumnezeu, spre a fi
folosiŃi în scopuri înalte şi măreŃe.
14 Păcatul nu trebuie să mai fie niciodată stăpânul vostru, întrucât nu mai sunteŃi legaŃi de legea
prin care păcatul vă înrobeşte, ci sunteŃi liberi, bucurându-vă de bunăvoinŃa şi îndurarea lui
Dumnezeu.
15 Să însemne oare aceasta că acum puteŃi să vă daŃi drumul şi să păcătuiŃi fără să vă sinchisiŃi?
(Căci mântuirea voastră nu mai depinde de respectarea legii, ci de primirea harului lui
Dumnezeu.) O, nu, fireşte că nu!
16 Nu vă daŃi seama că aveŃi posibilitatea să vă alegeŃi propriul stăpân? PuteŃi opta pentru păcat
(şi moarte) ori, altminteri, pentru ascultare (şi viaŃă). Cel căruia vă dăruiŃi vă va lua şi va fi şi
stăpânul vostru iar voi veŃi fi fiii săi.
17 Slavă Domnului că, deşi aŃi ales cândva să fiŃi sclavi ai păcatului, acum aŃi ascultat din toată
inima învăŃătura la care v-a chemat Dumnezeu.
18 Aşadar, acum sunteŃi eliberaŃi de vechiul vostru stăpân, păcatul, şi aŃi devenit robii noului
vostru stăpân, puritatea.
19 Vorbesc în acest fel, facând uz de ilustraŃia cu sclavii şi stăpânii, întrucât este mai lesne de
înŃeles: aşa cum eraŃi odinioară robi ai păcatelor de tot felul, aşa trebuie să vă lăsaŃi acum
stăpâniŃi de tot ce e drept, bun şi sfânt.
20 Pe vremea când zăceaŃi în robia păcatului nu prea vă păsa de sfinŃenie.
21 Şi care a fost rezultatul? Evident, numai bun nu, de vreme ce acum vă este ruşine doar când vă
gândiŃi la lucrurile pe care obişnuiaŃi să le faceŃi; căci toate acestea sfârşesc în osândă veşnică.
22 Dar acum sunteŃi eliberaŃi de sub puterea păcatului, fiind robii lui Dumnezeu, şi printre
binefacerile sale pentru voi se numără sfinŃenia şi viaŃa nemuritoare.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaŃa veşnică
prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Romani 7

1 Încă tot nu înŃelegeŃi, iubiŃi fraŃi evrei în Cristos, că atunci când o persoană moare, legea nu mai
deŃine nici o putere asupra sa?
2 PermiteŃi-mi să vă dau un exemplu: când o femeie se căsătoreşte, legea o leagă de soŃul ei atât
timp cât acesta trăieşte. Dar dacă soŃul moare, ea nu mai este legată de el; legea căsătoriei nu se
mai aplică în cazul ei.
3 Atunci dacă doreşte, se poate căsători cu altcineva. Faptul acesta ar constitui o încălcare a legii
dacă soŃul ei ar mai fi în viaŃă însă după ce moare, este absolut corect.
4 "SoŃul" - sau stăpânul vostru - era legea evreiască; dar voi aŃi "murit", ca să spunem aşa,
împreună cu Cristos pe cruce; "morŃi" fiind, nu mai sunteŃi "căsătoriŃi cu legea", ea nemaiavând
nici un drept asupra voastră. Apoi aŃi fost înviaŃi când a înviat Isus şi acum sunteŃi o persoană
nouă. Putem spune că în prezent sunteŃi "căsătoriŃi" cu acela care a înviat din morŃi, pentru ca să
aduceŃi roade bune, adică fapte bune pentru Dumnezeu.
5 Câtă vreme firea voastră veche mai era activă, în voi mai acŃionau pofte păcătoase, care vă
împingeau să faceŃi ceea ce e interzis de Dumnezeu şi să comiteŃi păcate, roadele putrede ale
morŃii.
6 Acum însă nu mai e nevoie să vă bateŃi capul cu obligaŃiile impuse de legea lui Moise, întrucât
aŃi "murit" pe când vă aflaŃi în captivitatea lor, şi acum îl puteŃi sluji pe Dumnezeu cu adevărat -
nu după felul vechi, supunându-vă în mod mecanic unui cod de reguli, ci după felul nou cu toată
inima şi mintea voastră.
7 Ei bine, s-ar putea deduce oare din ce spun eu că legile lui Dumnezeu sunt rele? Fireşte că nu!
Legea nu este păcătoasă, ci ea este cea care îmi arată păcatul. N-aş fi cunoscut niciodată păcatul
din inima mea, poftele ascunse care zac acolo - dacă n-ar fi venit legea să-mi spună: "Să nu
pofteşti!"
8 Dar păcatul s-a folosit de aceasta lege împotriva poftelor, amintindu-mi că aceste pofte sunt
greşite şi trezindu-mi înlăuntrul meu tot felul de porniri interzise! Doar dacă nu ar mai exista legi
de călcat, ar înceta păcătuirea!
9 Aşa se explică de ce mă simŃeam bine câtă vreme nu înŃelegeam cerinŃele legii. Dar când am
aflat adevărul, mi-am dat seama că am călcat legea şi că sunt un păcătos, osândit la moarte.
10 Aşa că, în ceea ce mă privea, legea dreaptă, care urma să-mi arate calea vieŃii, mi-a adus până
la urmă condamnarea la moarte.
11 Păcatul m-a amăgit prin faptul că a luat legile bune ale lui Dumnezeu şi s-a folosit de ele
pentru a mă face vinovat de moarte.
12 ObservaŃi însă că legea însăşi era întru totul justă şi dreaptă.
13 Dar cum vine asta? Oare nu legea a fost aceea care mi-a adus prăbuşirea? Atunci cum mai
poate fi bună? Păi nu ea, ci păcatul, acel lucru diavolesc, este cel care s-a folosit de ce era bun
pentru a-mi aduce condamnarea. Aşadar, vedeŃi cât de viclean, ucigător şi odios este păcatul.
Căci se foloseşte de legile lui Dumnezeu în scopurile sale rele.
14 Deci legea e bună, şi nu acolo e buba, ci la mine, deoarece eu sunt vândut păcatului, care este
stăpânul meu.
15 Nu mă pot înŃelege deloc, căci vreau cu tot dinadinsul să fac ce e bine, dar nu reuşesc. Fac
ceea ce nu vreau - adică ce urăsc.
16 Ştiu perfect de bine că ceea ce fac este greşit, şi conştiinŃa mea încărcată dovedeşte că sunt de
acord cu legile pe care le calc.
17 Dar asta nu mă ajută cu nimic, deoarece nu mai sunt eu acela care comit răul, ci păcatul din
mine, care este mai tare decât mine - el este cel care mă pune să fac toate aceste fapte rele!
18 Ştiu că eu sunt corupt până în măduva oaselor în ce priveşte natura mea. Oriunde m-aş
îndrepta, nu-mi pot impune să fac binele. Vreau, dar nu pot.
19 Când doresc să fac binele, nu îl fac; iar când încerc să mă abŃin de la rău, până la urmă totuşi îl
fac.
20 Acum însă dacă fac ceea ce nu vreau, e limpede în ce constă dificultatea: păcatul mă Ńine legat
în cleştele său nefast.
21 Pare a fi o realitate incontestabilă că ori de câte ori doresc să fac ceea ce e bine, în mod
inevitabil sfârşesc prin a face ce e rău.
22 Îmi place să fac voia lui Dumnezeu - dacă mă refer la noua mea natură: dar mai e ceva în
străfundul meu - în natura mea josnică - aflat în conflict cu mintea mea, un conflict din care iese
învingător, făcându-mă rob păcatului, care mai locuieşte în mine. Astfel, cu mintea sunt supus lui
Dumnezeu, dar natura mea omenească este în robia păcatului.
23 Aşadar vedeŃi cum stau lucrurile: noua mea viaŃă mă îndeamnă la bine, pe când vechii naturi,
încă prezente în mine, îi place să păcătuiască.
24 Ah, în ce situaŃie mă aflu! Cine mă va elibera din sclavia acestei ucigătoare naturi josnice?
25 Slavă lui Dumnezeu! Acest lucru s-a înfăptuit prin Isus Cristos Domnul nostru. El m-a
eliberat.

Romani 8

1 Aşadar, pe cei care aparŃin lui Isus Cristos nu-i mai aşteaptă nici o condamnare.
2 Căci puterea dătătoare de viaŃă a Duhului - şi această putere este a mea prin Cristos Isus - m-a
eliberat de cercul vicios al păcatului şi al morŃii.
3 Nu suntem salvaŃi din strânsoarea păcatului prin cunoaşterea poruncilor lui Dumnezeu, întrucât
nu le putem respecta şi nu le respectăm, ci Dumnezeu a pus în aplicare alt plan pentru mântuirea
noastră. El şi-a trimis propriul său Fiu, într-un trup uman ca al nostru - cu deosebirea că al nostru
e păcătos - şi a nimicit influenŃa păcatului asupra noastră, dându-se pe sine ca jertfa pentru
păcatele noastre.
4 Astfel că, acum putem asculta de legile lui Dumnezeu, dacă trăim după călăuzirea Duhului
Sfânt şi încetam să mai ascultăm de vechea natură nemernică din noi.
5 Cei care se lasă călăuziŃi de natura lor josnică nu trăiesc decât cu un singur scop: să-şi placă lor
înşişi, dar cei care urmează călăuzirea Duhului Sfânt se pomenesc făcând lucruri care-i plac lui
Dumnezeu.
6 Urmând călăuzirea Duhului Sfânt vei ajunge la viaŃă şi pace, pe când dacă te conduci după firea
veche, vei ajunge la moarte,
7 deoarece vechea natură păcătoasă din noi este împotriva lui Dumnezeu. Ea nu s-a supus
niciodată legilor lui Dumnezeu şi nici nu se poate.
8 Din această cauză, cei care se mai află sub stăpânirea eului lor păcătos, înclinaŃi să-şi asculte
propriile pofte rele, nu vor putea fi niciodată pe placul lui Dumnezeu.
9 Dar voi nu sunteŃi din aceia. Pe voi vă călăuzeşte noua voastră natură, dacă Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi. (Şi nu uitaŃi, că dacă cineva nu are Duhul lui Cristos în el, nu este
deloc un creştin.)
10 Totuşi, deşi Cristos trăieşte în voi, trupul vostru va muri, din pricina păcatului; dar duhul va
trăi, deoarece Cristos l-a iertat.
11 Iar dacă Duhul lui Dumnezeu, care l-a înviat pe Isus din morŃi, trăieşte în voi, el va face ca
trupurile voastre muritoare să învie prin acelaşi Duh Sfânt, care trăieşte în voi.
12 Astfel, scumpii mei fraŃi, voi nu mai aveŃi absolut nici un fel de obligaŃii faŃă de vechea
voastră natură păcătoasă ca să mai faceŃi ce vă cere ea.
13 Căci dacă vă luaŃi în continuare după ea, sunteŃi pierduŃi, dar dacă o zdrobiŃi împreună cu
faptele ei rele, prin puterea Duhului Sfânt, veŃi trăi negreşit.
14 Căci toŃi cei care sunt călăuziŃi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Iată deci că n-ar mai trebui să fim ca nişte sclavi fricoşi, care se ploconesc în faŃa stăpânilor
lor, ci ar trebui să ne purtăm ca înşişi copiii lui Dumnezeu, adoptaŃi în sânul familiei sale, căruia
acum îi spunem: "Tată."
16 Căci Duhul său Sfânt ne vorbeşte până în adâncul inimilor noastre şi ne spune că suntem cu
adevărat copiii lui Dumnezeu.
17 Or, copii fiind, vom avea parte de comorile sale - deoarece tot ce-i dă Dumnezeu Fiului său
Isus ne este dat şi nouă. Dar dacă e să avem parte de slava sa, trebuie să avem parte şi de
suferinŃele sale.
18 Totuşi ce suferim noi în prezent e nimic pe lângă slava care ne-o va da el mai târziu.
19 Căci întreaga CreaŃie aşteaptă cu răbdare şi speranŃă acea zi, când Dumnezeu îşi va învia
copiii.
20 În ziua aceea spinii şi scaieŃii, păcatul, moartea şi decăderea - lucrurile care au învins creaŃia
împotriva voii ei, cu voia lui Dumnezeu, -
21 vor dispare şi natura din jurul nostru se va bucura şi ea de glorioasa eliberare din păcat de care
au parte copiii lui Dumnezeu.
22 Căci ştim că până şi natura însăşi, animalele şi plantele, suferă de boli şi moarte, dar acestea
nu sunt altceva decât "chinurile facerii", toate fiind în aşteptarea acestui eveniment.
23 Numai că până şi noi creştinii, deşi avem în noi Duhul Sfânt, ca o anticipare a slavei viitoare,
gemem după eliberarea din chinuri şi suferinŃe. Şi noi aşteptăm cu înfrigurare acea zi când
Dumnezeu ne va da drepturi depline în calitate de copii ai săi, inclusiv trupurile noi ce ni le-a
promis - trupuri care nu se vor îmbolnăvi şi nu vor mai muri.
24 Suntem salvaŃi pe temeiul încrederii. Şi a te încrede înseamnă a aştepta cu bucurie obŃinerea
unui lucru pe care nu-l ai încă - fiindcă cine posedă deja un lucru nu mai trebuie să spere şi să
aibă încredere că-l va primi.
25 Dar dacă trebuie să ne menŃinem încrederea în Dumnezeu pentru un lucru care nu s-a petrecut
încă, aceasta ne învaŃă să aşteptăm cu răbdare.
26 Şi în acelaşi mod, Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunea noastră. Căci noi nu ştim cum trebuie să
ne rugăm, dar Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine inexprimabile.
27 Şi cel ce cercetează inimile noastre cunoaşte gândul Duhului, pentru că Duhul mijloceşte
pentru sfinŃi potrivit cu voia lui Dumnezeu.
28 Şi noi ştim că în toate lucrurile Dumnezeu lucrează spre binele celor ce-l iubesc, care au fost
chemaŃi după planul lui.
29 Căci pe aceia pe care Dumnezeu i-a ştiut dinainte i-a şi predestinat să se conformeze chipului
Fiului său, pentru ca el să fie întâiul născut între mai mulŃi fraŃi.
30 Şi pe aceia pe care i-a predestinat i-a şi chemat; pe cei ce i-a chemat i-a şi justificat; iar pe cei
ce i-a justificat i-a şi glorificat.
31 Ce vom zice noi faŃă de toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva
noastră?
32 Cel care nu şi-a cruŃat Fiul, ci l-a dat pentru noi toŃi - oare nu ne va da, împreună cu el, toate
lucrurile?
33 Cine va aduce vreo acuză împotriva celor pe care Dumnezeu i-a ales? Dumnezeu este cel care
ne îndreptăŃeşte.
34 Cine îndrăzneşte să ne condamne? Cristos Isus, care a murit - ba, mai mult, a şi înviat - stă la
dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.
35 Cine ne va despărŃi de dragostea lui Cristos? Oare necazul ori greutăŃile ori persecuŃiile ori
foametea ori lipsa de îmbrăcăminte ori primejdiile ori sabia?
36 După cum este scris: "Din pricina ta, noi înfruntăm moartea toată ziua; suntem consideraŃi ca
nişte ori gata de tăiat."
37 Nici unul din ele, căci în pofida tuturor acestor lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori,
prin acela care ne-a iubit.
38 Căci sunt pe deplin convins că nici moartea, nici viaŃa, nici îngerii, nici demonii, nici
prezentul, nici viitorul, nici vreo altă putere,
39 nici înălŃimea, nici adâncimea, nici vreun alt lucru din creaŃie nu va putea să ne despartă de
dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Romani 9

1 Vorbesc adevărul în Cristos - nu mint şi conştiinŃa mea confirmă acest lucru prin Duhul Sfânt -
2 că am o mare durere şi un chin nesftrşit în inimă.
3 Căci aproape că aş dori ca eu însumi să fiu blestemat şi despărŃit de Cristos de dragul fraŃilor
mei, cei de acelaşi neam cu mine, poporul Israel.
4 A lor este adoptarea ca fii; a lor e slava divină, legămintele, primirea legii, închinarea de la
templu şi promisiunile.
5 Ai lor sunt patriarhii legii, închinarea prin ei şi de la ei este urmărit firul genealogic al lui
Cristos, care este Dumnezeu peste toŃi, în veci slăvit! Amin.
6 Nu se poate spune despre cuvântul lui Dumnezeu că ar fi dat greş. Căci nu toŃi cei ce sunt
descrişi din Israel sunt Israel.
7 Doar simplul fapt că descind din Avraam nu e de ajuns pentru a face din ei copii adevăraŃi ai lui
Avraam. Căci Scripturile spun că promisiunile se aplică doar fiului lui Avraam, Isaac, şi
descendenŃilor acestuia, deşi Avraam a mai avut şi alŃi copii.
8 Aceasta înseamnă că nu toŃi copiii lui Avraam sunt copiii lui Dumnezeu, ci doar aceia care cred
în promisiunea salvării pe care i-a făcut-o el lui Avraam.
9 Căci aşa făgăduise Dumnezeu: "La anul îŃi voi da Ńie şi Sarei un fiu."
10 Şi după ani şi ani, când fiul acesta, Isaac, a crescut şi s-a căsătorit, iar Rebeca, soŃia sa, urma
să-i aducă pe lume doi gemeni,
11 Dumnezeu i-a spus ei că Esau, întâiul născut, va fi slujitorul lui Iacob, fratele său geamăn.
Sau, cum se exprimă Scriptura: "Am ales să-l binecuvântez pe Iacob, şi nu pe Esau."
12 Şi Dumnezeu a zis aceasta înainte chiar de a se fi născut copiii, deci înainte ca aceştia să fi
comis vreun bine sau vreun rău.
13 Aceasta demonstrează că Dumnezeu îşi aducea la îndeplinire o hotărâre pe care o luase de la
început; ea nu a depins de ce aveau să facă copiii, ci de dorinŃa şi alegerea lui Dumnezeu.
14 A procedat Dumnezeu nedrept? Fireşte că nu.
15 Căci Dumnezeu îi spusese lui Moise: "Dacă vreau să fiu bun cu cineva, voi fi; şi voi avea milă
de cine doresc eu."
16 Aşadar binecuvântările lui Dumnezeu nu se dăruiesc doar fiindcă cineva şi-a pus în gând să le
aibă ori se străduieşte să le capete. Ele sunt dăruite pentru că Dumnezeu se îndură de cine vrea el.
17 Faraon, regele Egiptului, a fost un exemplu în această privinŃă. Căci Dumnezeu i-a spus că i-a
dat împărăŃia Egiptului tocmai cu scopul de a dezvălui înfricoşătoarea putere a lui Dumnezeu
asupra sa: pentru ca întreaga lume să audă de slăvitul nume al lui Dumnezeu.
18 Deci, după cum vedeŃi, Dumnezeu e bun şi milostiv cu unii fiindcă aşa vrea el, iar pe alŃii îi
face să refuze să asculte.
19 Bine atunci, de ce-i mai învinuieşte Dumnezeu pe aceştia pentru că nu ascultă? Oare nu au
făcut ei întocmai ce îi determinase el să facă?
20 Nu, să nu spuneŃi aşa. Căci cine sunteŃi voi să-l criticaŃi pe Dumnezeu? Se cade oare ca făptura
să zică Creatorului: "De ce m-ai făcut aşa?"
21 Când face cineva un vas de lut, nu are el dreptul să folosească acelaşi lut pentru a face un vas
frumos, pentru flori, şi altul pentru colectarea gunoiului?
22 Nu are Dumnezeu dreptul suveran de a-şi manifesta supărarea şi puterea împotriva celor care
nu sunt buni de altceva decât să fie nimiciŃi, pe care însă el îi rabdă totuşi de atâta timp?
23 Dar el are dreptul să-i ia pe alŃii, cum suntem noi, cei care am fost făcuŃi purtători ai bogăŃiilor
slavei sale,
24 fie că suntem evrei, fie ne-evrei, şi să se îndure de noi, pentru ca astfel toŃi să vadă cât de mare
este slava sa.
25 Vă mai amintiŃi ce spune profeŃia lui Osea? Acolo Dumnezeu spune că îşi va găsi alŃi copii (ce
nu fac parte din familia sa evreiască) şi îi va iubi, deşi nimeni nu-i mai iubise vreodată.
26 Şi păgânii, de care se zicea odinioară: "Voi nu sunteŃi poporul meu", vor fi numiŃi "fii ai
Dumnezeului celui Viu."
27 Isaia profetul striga în gura mare, spunând că evreii, deşi sunt atâtea milioane la număr, nu
aveau să fie mântuiŃi, decât o parte din ei.
28 "Căci Domnul îşi va îndeplini îndeajuns de repede sentinŃa pronunŃată împotriva pământului,
încheindu-şi socotelile, şi pe bună dreptate, împuŃinându-i."
29 Tot Isaia spune într-alt loc că dacă nu ar fi mila lui Dumnezeu, toŃi evreii ar fi nimiciŃi, aşa
cum au pierit locuitorii cetăŃilor Sodoma şi Gomora.
30 Ei bine, ce vom zice noi la toate acestea? Vom spune doar atât: că Dumnezeu a dat ne-evreilor
ocazia să fie achitaŃi prin credinŃă deşi, la drept vorbind, ei nu l-au căutat pe Dumnezeu.
31 Dar evreii, care s-au străduit atât de mult să fie în ordine cu Dumnezeu prin respectarea legilor
sale, n-au reuşit niciodată să facă acest lucru.
32 De ce n-au reuşit? Pentru ca încercau să fie mântuiŃi prin respectarea legii şi prin a fi îndeajuns
de buni, în loc să se bizuie pe credinŃă. Ei sunt aceia care s-au poticnit de marea piatră de
poticnire.
33 Dumnezeu i-a avertizat prin Scripturi cu privire la aceasta când a zis: "Eu am pus o Stâncă în
calea evreilor şi mulŃi se vor poticni de ea (de Isus). Cei care cred în el nu vor fi dezamăgiŃi
niciodată."

Romani 10

1 IubiŃi fraŃi, dorul şi rugăciunea inimii mele este ca poporul evreu să poată fi mântuit.
2 Eu ştiu cu cât entuziasm Ńin ei la onoarea lui Dumnezeu, însă aceasta e o râvnă greşit canalizată.
3 Căci ei nu înŃeleg că Cristos a murit pentru ca să poată fi puşi în ordine cu Dumnezeu, în
schimb, ei încearcă să devină suficient de buni pentru a câştiga bunăvoinŃa lui Dumnezeu prin
respectarea legilor şi datinilor evreieşti, dar nu aceasta e calea lui Dumnezeu de mântuire.
4 Ei nu înŃeleg că Cristos le dă tuturor celor care se încred în el tot ce încearcă ei să obŃină prin
respectarea legii lui Moise, care a fost în vigoare până la venirea sa.
5 Deoarece, Moise scria, că numai dacă cineva ar putea atinge perfecŃiunea în bunătate şi ar
rezista ispitei fără să păcătuiască nici măcar o singură dată, numai atunci ar putea fi iertat şi
salvat.
6 Pe când, mântuirea care vine prin credinŃă spune aşa: "Nu e nevoie să cutreieri cerurile pentru
a-l găsi pe Cristos şi a-l aduce aici jos să te ajute" şi
7 "Nu e nevoie să te cobori între cei morŃi pentru a-l readuce pe Cristos la viaŃă."
8 Căci mântuirea care decurge din încrederea în Cristos - adică ceea ce predicăm noi - e deja la
îndemâna fiecăruia dintre noi, numai să ne-o însuşim; de fapt, ne este atât de aproape cum ne sunt
inima şi gura.
9 Fiindcă, dacă spui altora cu gura ta că Isus Cristos este Domnul tău şi crezi din inimă că
Dumnezeu l-a înviat din morŃi, vei fi mântuit.
10 Căci un om ajunge să fie în ordine cu Dumnezeu prin credinŃa din inima sa; iar cu gura spune
altora despre credinŃa sa, confirmându-şi astfel mântuirea.
11 Fiindcă Scripturile ne spun că nici unul care crede în Cristos nu va fi vreodată dezamăgit.
12 În această privinŃă şi evreul, şi ne-evreul sunt tot una: au cu toŃii acelaşi Domn care îşi împarte
cu mână largă bogăŃiile tuturor acelora care i le cer.
13 Oricine cheamă numele Domnului va fi mântuit.
14 Dar oare cum îl vor ruga să-i mântuiască dacă nu cred în el? Şi cum vor putea crede în el dacă
n-au auzit niciodată despre el? Şi cum vor auzi despre el dacă nu le vorbeşte cineva?
15 Şi cum se va duce vreunul să le spună dacă nu-l trimite cineva? Despre aceasta vorbesc
Scripturile când spun: "Ce minunată e misiunea celor care predică Evanghelia păcii cu
Dumnezeu." Cu alte cuvinte, ce bineveniŃi sunt cei care predică Vestea Bună a lui Dumnezeu!
16 Însă nu toŃi cei care aud Vestea Bună înseamnă că au şi primit-o cu bucurie, căci aşa spunea
profetul Isaia: "Doamne, cine m-a crezut când le-am spus?"
17 Totuşi credinŃa provine din auzirea Evangheliei - Vestea bună despre Cristos.
18 Dar evreii cum stau? Au auzit ei cuvântul lui Dumnezeu? Da, l-au auzit, întrucât cuvântul s-a
răspândit pretutindeni pe unde se găsesc ei; Vestea bună a fost predicată până la capătul lumii.
19 Şi au înŃeles ei că Dumnezeu are să acorde mântuirea sa altora dacă ei refuză s-o primească?
Da, au înŃeles, căci încă de atunci, din vremea lui Moise, Dumnezeu spusese că îşi va face
poporul gelos şi va încerca să-l trezească, dând mântuirea sa popoarelor ignorante ale păgânătăŃii.
20 Iar mai târziu Isaia a afirmat cu tărie că Dumnezeu va fi descoperit de oameni care nici măcar
nu-l caută.
21 Între timp el continuă să-şi întindă mâinile către evrei, dar ei o Ńin mai departe cu polemicile şi
refuzul lor de a veni la el.
Romani 11

1 Vin eu atunci şi întreb: şi-a lepădat ori şi-a părăsit Dumnezeu poporul său, evreii? Vai, dar nici
vorbă de aşa ceva! AmintiŃi-vă doar că eu însumi sunt evreu, urmaş al lui Avraam şi membru al
familiei lui Beniamin.
2 Nu, Dumnezeu nu s-a lepădat de propriul său popor pe care l-a ales de la început. Vă aduceŃi
aminte ce spun Scripturile în legătură cu aceasta?
3 Ilie profetul se plângea lui Dumnezeu împotriva evreilor care omorâseră profeŃii şi dărâmaseră
altarele lui Dumnezeu. Ilie susŃinea că în toată Ńara nu a mai rămas decât el care să-l iubească pe
Dumnezeu, şi uite că acum şi pe el încearcă să-l omoare!
4 Şi vă amintiŃi cum i-a răspuns Dumnezeu? Aşa i-a spus: "Vai, dar nu eşti tu singurul care a mai
rămas. Mai am alŃi şapte mii în afară de tine, care încă mă iubesc şi nu s-au plecat în faŃa
idolilor!"
5 La fel e şi astăzi: nu toŃi evreii s-au îndepărtat de Dumnezeu; mai sunt câŃiva mântuiŃi, ca
urmare a îndurării lui Dumnezeu care i-a ales.
6 Or, dacă a fost la mijloc îndurarea lui Dumnezeu, alegerea lor se bazează tocmai pe acest fapt.
În caz contrar - când alegerea lor s-ar datora meritelor lor - îndurarea lui Dumnezeu n-ar mai fi un
dar, ci ceva câştigat prin strădanii.
7 Aşa că situaŃia stă în felul următor: cei mai mulŃi evrei nu au dobândit favoarea lui Dumnezeu
pe care o căutau. CâŃiva inşi au dobândit-o - respectiv aceia aleşi de Dumnezeu - dar ochii
celorlalŃi au fost orbiŃi.
8 La aceasta se referă Scripturile noastre când spun că Dumnezeu i-a adormit, închizându-le ochii
şi urechile pentru ca ei să nu înŃeleagă ce spunem noi când le vorbim despre Cristos. Şi lucrurile
au rămas aşa chiar până în ziua de astăzi.
9 Regele David a vorbit despre acelaşi lucru când a spus: "Belşugul lor şi celelalte binecuvântări
să-i amăgească să creadă că între ei şi Dumnezeu totul e în ordine. Bunăstarea aceasta să se
întoarcă asupra lor şi să-i zdrobească pe merit.
10 "Ochii să li se întunece", spunea el, "pentru ca să nu poată vedea în veci şi să umble încovoiaŃi
sub poveri apăsătoare."
11 Înseamnă oare aceasta că Dumnezeu şi-a lepădat poporul său evreu pentru totdeauna? Fireşte
că nu! Scopul său a fost acela de a pune mântuirea sa şi la dispoziŃia ne-evreilor, pentru ca prin
aceasta să fie stârnită gelozia evreilor, ca şi ei să dorească mântuirea lui Dumnezeu.
12 Acum însă dacă lumea întreagă s-a îmbogăŃit, ca urmare a faptului că evreii s-au poticnit de
oferta de mântuire a lui Dumnezeu şi au respins-o, gândiŃi-vă ce mare binecuvântare va fi mai
târziu când şi evreii vor veni la Cristos.
13 După cum ştiŃi, Dumnezeu m-a numit ca trimis special pentru voi, ne-evreii. Eu pun mare
accent pe aceasta şi le reamintesc evreilor ori de câte ori am prilejul,
14 pentru ca, dacă se poate, să-i fac să dorească ceea ce aveŃi voi ne-evreii, şi astfel să-i
mântuiesc măcar pe unii din ei.
15 Şi ce minunat va fi când vor deveni creştini! Când s-a îndepărtat Dumnezeu de ei, aceasta a
constituit o apropiere de restul lumii, cu scopul de a-i oferi mântuirea; dar acum va fi şi mai
minunat când vor veni evreii la Cristos. Va fi ca atunci când înviază morŃii.
16 Şi întrucât Avraam şi profeŃii sunt poporul lui Dumnezeu, şi copiii lor vor fi. Căci dacă
rădăcinile pomului sunt sfinte, aşa vor fi şi ramurile.
17 Dar unele ramuri din pomul lui Avraam, adică unii evrei, s-au rupt. Iar voi, ne-evreii, care
eraŃi ramuri - să spunem - dintr-un măslin sălbatic, aŃi fost altoiŃi în pomul bun. Aşa că acum
primiŃi şi voi binecuvântarea promisă de Dumnezeu lui Avraam şi copiilor săi, bucurându-vă de
aceeaşi hrană bogată pe care o dă Dumnezeu măslinului său.
18 Dar voi trebuie să fiŃi atenŃi ca nu cumva să începeŃi să vă lăudaŃi că aŃi fost puşi în locul
ramurilor care s-au rupt. AmintiŃi-vă că voi sunteŃi importanŃi prin simplul fapt că acum faceŃi
parte din pomul lui Dumnezeu; nu sunteŃi decât o ramură, şi nu o rădăcină.
19 "Ei", veŃi zice voi, "dar ramurile acelea au fost rupte pentru ca să-mi facă mie loc, aşa că
trebuie să fiu destul de bun."
20 AveŃi grijă! Nu uitaŃi că ramurile acelea, respectiv evreii, au fost rupte fiindcă nu l-au crezut
pe Dumnezeu, şi că voi sunteŃi acolo unde sunteŃi doar pentru că voi credeŃi. Nu fiŃi mândri, ci
smeriŃi, recunoscători şi, mai ales, atenŃi.
21 Căci dacă n-a cruŃat Dumnezeu ramurile pe care le-a aşezat acolo în primul rând, nici pe voi
nu vă va cruŃa.
22 ObservaŃi cum Dumnezeu este atât de îndurător şi, în acelaşi timp, atât de sever. El se poartă
aspru cu cei care nu ascultă, dar e foarte bun cu voi dacă-l iubiŃi şi vă încredeŃi în el mai departe,
însă dacă nici voi nu-l ascultaŃi, şi voi veŃi fi tăiaŃi.
23 Pe de altă parte, dacă evreii se dezbăra de necredinŃa lor şi revin la Dumnezeu, Dumnezeu îi
va altoi din nou în vechiul pom. El are puterea s-o facă.
24 Căci dacă Dumnezeu a fost gata să vă ia pe voi, care eraŃi atât de departe de el - ca ramuri
dintr-un măslin sălbatic - şi să vă altoiască în pomul său cel bun (un lucru care nu se potrivea
deloc cu natura voastră), nu vedeŃi atunci că va fi mai dispus să-i repună la loc pe evrei, care de
fapt au fost acolo de la început?
25 Vreau să cunoaşteŃi acest adevăr de la Dumnezeu, scumpi fraŃi, pentru ca să nu vă simŃiŃi
mândri şi să începeŃi să vă lăudaŃi. Da, este adevărat că în prezent unii dintre evrei se împotrivesc
Evangheliei, dar aceasta nu va dura decât până când voi, ne-evreii, veŃi veni cu toŃii la Cristos -
mă rog, acei care vor veni.
26 Şi apoi, întreg Israelul va fi mântuit. Vă amintiŃi ce spuneau profeŃii în legătură cu aceasta?
"Va ieşi din Sion un Salvator, care-i va întoarce pe evrei de la fărădelegile lor.
27 La momentul respectiv le voi lua păcatele, aşa cum am promis.
28 Acum mulŃi evrei sunt duşmani ai Evangheliei. Ei o urăsc. Dar acest lucru v-a fost de folos,
întrucât, până la urmă, a făcut ca Dumnezeu să vă dea vouă, ne-evreilor, darurile sale. Cu toate
acestea, Dumnezeu încă îi mai iubeşte pe evrei, din pricina făgăduinŃelor făcute lui Avraam, Isaac
şi Iacob.
29 Căci darurile lui Dumnezeu şi chemarea sa nu vor putea fi retrase niciodată; el nu-şi va călca
niciodată promisiunile.
30 Deoarece evreii au respins darurile lui Dumnezeu, el s-a îndurat de voi care eraŃi nişte rebeli.
31 Evreii sunt cei răzvrătiŃi acum, dar într-o zi vor avea parte de îndurarea lui Dumnezeu de care
vă bucuraŃi voi acum.
32 Căci Dumnezeu i-a lăsat pe toŃi în voia lor să păcătuiască, pentru ca să se poată îndura de toŃi
deopotrivă.
33 O, ce minunat e Dumnezeul nostru! Ce mari sunt înŃelepciunea, cunoştinŃa şi bogăŃiile sale!
Nouă ne este absolut imposibil să înŃelegem toate hotărârile şi căile sale!
34 Căci cine dintre noi poate pătrunde gândirea lui Dumnezeu? Cine e de ajuns de priceput să-i
fie sfetnic şi îndrumător?
35 Şi cine ar putea vreodată să-i ofere lui Dumnezeu suficient pentru a-l determina să acŃioneze?
36 Căci toate vin numai de la Dumnezeu. Toate trăiesc prin puterea sa şi toate sunt spre slava sa.
A lui să fie slava în veci!
Romani 12

1 Şi astfel, scumpii mei fraŃi, vă rog fierbinte să vă dăruiŃi trupurile lui Dumnezeu, ca să fie o
jertfă vie, sfântă - pentru ca el s-o poată primi. Când vă gândiŃi la ce a făcut el pentru voi, vi se
cere oare prea mult?
2 Nu copiaŃi comportarea şi obiceiurile acestei lumi, ci purtaŃi-vă ca oameni buni, având
prospeŃime în tot ce faceŃi şi gândiŃi. Atunci veŃi învăŃa din propria experienŃă cât de bune vor fi
căile sale pentru voi.
3 Ca trimis al lui Dumnezeu, eu vă aduc fiecăruia dintre voi avertismentul lui Dumnezeu: fiŃi
sinceri în aprecierea propriei voastre persoane, măsurându-vă valoarea după credinŃa pe care v-a
dat-o Dumnezeu.
4 Aşa cum trupul nostru are multe părŃi, la fel este şi cu trupul lui Cristos.
5 Noi toŃi suntem mădulare ale lui, şi e nevoie de fiecare din noi pentru ca acest trup să fie
complet, deoarece fiecare din noi are o funcŃie deosebită de îndeplinit. Aşa încât ne aparŃinem
reciproc şi fiecare are nevoie de toŃi ceilalŃi.
6 Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia dintre noi capacitatea de a face anumite lucruri bune Aşa că
dacă Dumnezeu Ńi-a dat Ńie capacitatea de a profeŃi, atunci profeŃeşte oriunde ai prilejul - ori de
câte ori credinŃa ta este suficient de puternică pentru a primi un mesaj de la Dumnezeu.
7 Dacă darul tău este acela de a-i sluji pe alŃii, atunci slujeşte-i cum se cuvine. Dacă eşti învăŃător,
învaŃă pe alŃii cum trebuie.
8 Dacă eşti predicator, ia seama ca predicile tale să îmbărbăteze şi să ajute. Dacă Dumnezeu Ńi-a
dat bani, fii cu mâna largă, ajutând pe alŃii cu aceşti bani. Dacă Dumnezeu Ńi-a dat calităŃi
administrative şi te-a pus răspunzător peste munca altora, ia-Ńi în serios sarcina. Cei care aduc
mângâieri celor întristaŃi şi necăjiŃi să facă acest lucru cu acea bucurie a creştinului.
9 Nu vă prefaceŃi doar că-i iubiŃi pe alŃii: iubiŃi-i cu adevărat. UrâŃi ce este rău. LuaŃi partea
binelui.
10 IubiŃi-vă unii pe alŃii cu o afecŃiune frăŃească şi găsiŃi-vă plăcerea şi în a vă onora reciproc.
11 Niciodată să nu fiŃi leneşi în munca voastră, ci să-l slujiŃi pe Dumnezeu cu entuziasm.
12 BucuraŃi-vă de tot ce are Dumnezeu în vedere pentru voi. FiŃi răbdători la necaz, şi totdeauna
evlavioşi.
13 Când trec copiii lui Dumnezeu prin nevoi, tu să fii acela care să-i ajuŃi să iasă de la
strâmtorare. Şi faceŃi-vă obiceiul să invitaŃi oaspeŃi la masă iar dacă nu au unde să doarmă,
găzduiŃi-i peste noapte.
14 Dacă se poartă cineva urât cu voi, fiindcă sunteŃi creştini, nu-l blestemaŃi, ci rugaŃi-vă ca
Dumnezeu să-l binecuvânteze.
15 Când alŃii sunt fericiŃi, luaŃi şi voi parte la fericirea lor. Dacă sunt trişti, împărtăşiŃi tristeŃea
lor.
16 LucraŃi împreună, fericiŃi. Nu faceŃi pe grozavii! Nu încercaŃi să intraŃi în graŃiile unor
persoane importante, ci să vă placă să staŃi în compania oamenilor de rând. Şi să nu credeŃi că voi
ştiŃi totul!
17 Niciodată să nu răsplătiŃi răul cu rău. În tot ceea ce faceŃi, procedaŃi astfel încât oamenii să
vadă că sunteŃi cinstiŃi şi curaŃi ca lacrima.
18 Nu vă certaŃi cu nimeni. TrăiŃi în pace cu toŃi, atât cât Ńine de voi.
19 Prieteni dragi, nu vă răzbunaŃi niciodată. LăsaŃi aceasta pe seama lui Dumnezeu, căci el a zis
că va plăti fiecăruia după merit. Nu vă faceŃi singuri dreptate
20 Ci, mai degrabă dă-i să mănânce duşmanului tău, dacă-i este foame. Dacă-i este sete, dă-i să
bea ceva şi astfel "vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul său." Cu alte cuvinte, îi va fi ruşine de ce
Ńi-a făcut.
21 Nu lăsaŃi răul să ajungă stăpân pe situaŃie, ci învingeŃi răul făcând bine.

Romani 13

1 SupuneŃi-vă guvernului, căci Dumnezeu l-a aşezat acolo. Nu există nici un guvern în toată
lumea asta care să nu fi fost adus la putere de Dumnezeu.
2 Astfel, cei care nu vor să respecte legile Ńării refuză, de fapt, să-l asculte pe Dumnezeu şi vor fi
pedepsiŃi pentru aceasta.
3 Căci judecătorul nu inspiră frică celor care au o purtare corectă; dar cei care comit rele îi vor şti
totdeauna de frică. Dacă vrei să nu-Ńi mai fie frică, respectă legile şi nu te va mai durea capul.
4 Judecătorul e trimis de Dumnezeu să te ajute. Dar dacă comiŃi vreo abatere, fireşte că ai de ce
să te temi, căci el va porunci să fii pedepsit. Tocmai pentru acest scop l-a trimis Dumnezeu.
5 În concluzie, trebuie să respectaŃi legile din două motive: mai întâi, pentru a nu ajunge să fiŃi
pedepsiŃi, şi în al doilea rând, voi înşivă ştiŃi că trebuie să le respectaŃi.
6 De asemenea, plătiŃi-vă impozitele, din aceleaşi motive. Căci funcŃionarii publici trebuie plătiŃi
pentru ca să poată face în continuare munca încredinŃată lor de Dumnezeu. Ei sunt în slujba
voastră.
7 PlătiŃi cât se cuvine fiecăruia; plătiŃi-vă impozitele de bunăvoie, supuneŃi-vă superiorilor voştri
şi acordaŃi cinste şi respect tuturor celor cărora li se cuvine.
8 PlătiŃi-vă toate datoriile, cu excepŃia celei de a-i iubi pe alŃii - aceasta niciodată să n-o
consideraŃi achitată. Căci dacă-i iubiŃi pe alŃii, înseamnă că ascultaŃi de toate legile lui Dumnezeu
şi veŃi îndeplini toate cerinŃele sale.
9 Dacă-Ńi iubeşti aproapele ca pe tine însuŃi, nu vei mai dori să-i faci vreun rău ori să-l înşeli, ori
să-l ucizi, ori să-l jefuieşti. Şi nu vei mai păcătui cu nevastă-sa, după cum nu vei mai râvni la
avutul său şi nu vei mai călca nici una din Cele Zece porunci. Toate sunt concretizate într-una
singură, şi anume: iubeşte-Ńi aproapele ca pe tine însuŃi.
10 Dragostea nu face rău nimănui. De aceea, şi satisface toate cerinŃele lui Dumnezeu. Este
singura lege de care aveŃi nevoie.
11 Un alt motiv pentru care se cere să aveŃi o viaŃă corectă este acesta: voi ştiŃi cât de înaintată
este ora; timpul zboară şi nu a mai rămas decât foarte puŃin. TreziŃi-vă, căci venirea Domnului
este mai aproape decât atunci când am crezut pentru prima dată.
12 Noaptea e pe sfârşite, ziua revenirii sale e foarte aproape. De aceea, dezbrăcaŃi-vă de faptele
rele ale întunericului şi îmbrăcaŃi-vă cu armura unei vieŃi corecte,
13 aşa cum ni se potriveşte nouă celor care trăim în lumina zilei. FiŃi cumsecade şi sinceri în tot
ceea ce faceŃi, pentru ca toŃi să poată aproba purtarea voastră. Nu vă risipiŃi viaŃa şi sufletul la
chefuri şi beŃii ori în hăŃişurile poftelor şi adulterului, ori în harŃă şi gelozie.
14 Ci rugaŃi-l pe Domnul Isus Cristos să vă ajute să trăiŃi aşa cum trebuie, nu să vă faceŃi tot felul
de socoteli cum să vă complăceŃi mai bine în rău.

Romani 14

1 FaceŃi-i o primire călduroasă oricărui frate care doreşte să intre în rândurile voastre, fără să-i
cerneŃi gândurile. Nu-l criticaŃi pentru faptul că are scrupule diferite de ale voastre.
2 De pildă, evitaŃi cu el discuŃiile legate de consumul hranei ce a fost oferită idolilor. Se poate să
credeŃi că nu e nimic rău în asta, dar credinŃa altora e mai slabă; ei cred că e greşit şi se vor lipsi
de orice carne, mâncând doar legume, numai să nu consume altfel de carne.
3 Cei care cred că e în regulă să mănânce asemenea carne nu trebuie să se uite de sus la cei care
refuză să se atingă de ea. Iar dacă eşti unul din cei care refuză s-o mănânce, nu reproşa celor care
mănâncă. Căci Dumnezeu i-a acceptat ca pe copiii săi.
4 Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu. Lui îi dau ei socoteală, nu vouă. LăsaŃi-l pe el să-i înştiinŃeze
dacă procedează corect sau nu. Căci Dumnezeu poate să-i determine să se poarte cum trebuie.
5 Unii cred că şi creştinii sunt obligaŃi să Ńină sărbătorile evreieşti ca pe nişte zile speciale de
închinare lui Dumnezeu, dar alŃii spun că e greşit şi lipsit de sens să-Ńi faci atâtea probleme,
întrucât fiecare zi, fără deosebire, este a lui Dumnezeu, în chestiuni de genul acesta fiecare
trebuie să decidă personal.
6 Dacă tu ai zile speciale în care te închini Domnului, înseamnă că încerci să-l onorezi; faci un
lucru bun. Aşa este şi cu cel care consumă carne închinată idolilor; el aduce mulŃumiri Domnului;
procedează corect. Iar persoana care nici nu vrea să audă de această carne doreşte şi ea să-i facă
pe plac Domnului căruia îi aducem mulŃumiri.
7 Noi nu suntem propriii noştri stăpâni, ca să trăim sau să murim cum am vrea noi.
8 Fie că trăim, fie că murim, noi îl urmăm pe Domnul. Şi într-un fel, şi într-altul suntem ai lui.
9 Cristos a murit şi a înviat tocmai pentru acest scop, ca să poată fi Domnul nostru, atât în viaŃă,
cât şi în moarte.
10 Tu nu ai nici un drept să-l critici pe fratele tău sau să-l priveşti de sus. Nu uitaŃi că fiecare din
noi va sta personal în faŃa Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu.
11 Căci este scris: "Pe viaŃa mea", - spune Domnul - "orice genunchi mi se va pleca şi orice limbă
se va spovedi lui Dumnezeu."
12 Da, negreşit fiecare din noi va trebui să dea socoteală de sine în faŃa lui Dumnezeu.
13 Deci să nu vă mai criticaŃi unii pe alŃii de acum înainte, ci, mai degrabă, siliŃi-vă să trăiŃi în aşa
fel, încât să nu-l faceŃi pe fratele vostru să se poticnească, lăsându-l să vă vadă practicând un
lucru considerat de el greşit.
14 În ce mă priveşte pe mine, sunt absolut convins - pe baza autorităŃii Domnului Isus - că nu e
nimic rău în a consuma carne oferită în prealabil idolilor. Dar dacă crede cineva că e greşit, atunci
nu trebuie să mănânce, deoarece pentru el este greşit.
15 Şi dacă pe fratele tău îl deranjează ce mănânci, tu nu faci bine, pentru că mâhneşti pe fratele
tău. Nu lăsa ca mâncarea ta să-l dărâme pe unul din cei pentru care a murit Cristos.
16 Nu fă nimic care să trezească critici la adresa ta, chiar dacă crezi că ceea ce faci e bine.
17 Fiindcă, la urma urmelor, nu ceea ce mâncăm sau bem are importanŃă pentru noi creştinii, ci
să stârnim bunătate şi pace şi bucurie de la Duhul Sfânt.
18 Dacă-l lăsaŃi pe Cristos să fie Domn în toate problemele acestea, Dumnezeu se va bucura; se
vor bucura şi alŃii.
19 În felul acesta, urmăriŃi să realizaŃi armonie în biserică şi încercaŃi să vă întăriŃi reciproc.
20 Nu ruinaŃi lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Vă spun încă o dată, carnea nu are nimic
rău în sine, dar este greşit s-o consumaŃi dacă îl face pe altul să se poticnească.
21 Cel mai bine ar fi să renunŃaŃi a mai mânca carne ori a bea vin sau a face orice altceva care-l
jigneşte pe fratele vostru sau îl face să păcătuiască.
22 S-ar putea să fii conştient că nici chiar din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu e nimic
greşit în ceea ce faci, dar păstrează această convingere pentru tine; nu face paradă de credinŃa ta
în faŃa altora care s-ar putea să fie ofensaŃi de ea. În asemenea cazuri, fericit e omul care nu
păcătuieşte, făcând ceea ce ştie că e corect.
23 Oricine însă are încredinŃarea că ceea ce şi-a pus în gând să facă nu e bine trebuie să renunŃe la
acest lucru, în caz contrar, păcătuieşte, întrucât el consideră acest fapt greşit, şi atunci pentru el
într-adevăr este greşit. Tot ceea ce se face fără încredinŃarea personală că e bine constituie un
păcat.

Romani 15

1 Chiar dacă noi credem că nu are nici o importanŃă pentru Domnul dacă facem sau nu aceste
lucruri, nu putem totuşi continua aşa, doar pentru că nouă ne place; căci noi trebuie să purtăm
"povara" de a fi atenŃi faŃă de îndoielile şi temerile altora - ale acelora care cred că nu e bine să se
procedeze aşa.
2 HaideŃi să fim pe placul celuilalt, şi nu pe al nostru, făcând ceea ce e bine pentru el şi, astfel, să-
l întărim în Domnul.
3 Cristos n-a făcut pe placul său. După cum zice psalmistul: "El a venit tocmai pentru ca să sufere
insultele celor care se împotriveau Domnului."
4 Lucrurile acestea care s-au scris în Scriptură cu atâta timp în urmă au menirea să ne înveŃe
răbdarea şi să ne îmbărbăteze, pentru ca astfel să aşteptăm cu bucurie vremea când Dumnezeu va
învinge păcatul şi moartea.
5 Fie ca Dumnezeu, care dăruieşte răbdare, statornicie şi îmbărbătare să vă ajute să trăiŃi în
armonie desăvârşită unul cu altul - fiecare din voi manifestând faŃă de celălalt atitudinea lui
Cristos.
6 Şi atunci toŃi vom putea să-l lăudăm pe Domnul într-un singur glas, slăvindu-l pe Dumnezeu,
Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.
7 Aşadar, primiŃi-vă călduros unul pe altul în sânul bisericii, după cum v-a primit şi Cristos, cu
toată căldura; atunci Domnul va fi glorificat.
8 Nu uitaŃi că Isus Cristos a venit să demonstreze că Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor
sale, făcute părinŃilor noştri evrei.
9 AduceŃi-vă însă aminte că el a mai venit pentru ca şi ne-evreii să poată fi salvaŃi şi să-l
slăvească pe Dumnezeu pentru îndurările arătate faŃă de ei. Asta a vrut să spună psalmistul când a
scris: "Te voi lăuda printre ne-evrei şi voi cânta numele tău."
10 Iar într-alt loc: "BucuraŃi-vă, o, ne-evreilor, împreună cu poporul său, evreii."
11 Şi încă o dată: "O, voi, ne-evreilor, lăudaŃi pe Domnul, şi toŃi să-l laude."
12 Iar profetul Isaia spunea aşa: "Se va ridica un Moştenitor din casa lui Iese, şi el va fi rege peste
Neamuri; ele îşi vor pune nădejdea numai în el.".
13 Astfel, eu mă rog pentru voi, Neamurile, ca Dumnezeu care vă dă speranŃă, să vă Ńină fericiŃi
şi plini de pace, pe voi cei care credeŃi în el prin puterea Duhului Sfânt care se află în voi.
14 Ştiu, fraŃii mei, că voi sunteŃi înŃelepŃi şi buni, şi că aveŃi cunoştinŃa despre aceste lucruri, încât
puteŃi să-i învăŃaŃi şi pe alŃii tot ce Ńine de ele.
15 Totuşi mi-am luat îndrăzneala de a stărui asupra unor aspecte, ştiind că nu aveŃi nevoie decât
de această subliniere din partea mea; căci eu sunt, prin harul lui Dumnezeu, un trimis special al
lui Isus Cristos la voi, Neamurile,
16 însărcinat să vă aduc Evanghelia şi să vă ofer lui Dumnezeu ca pe o jertfă înmiresmată; căci
Duhul Sfânt v-a curăŃit şi v-a făcut plăcuŃi lui Dumnezeu.
17 Aşa că, e drept să mă mândresc puŃin cu tot ce a făcut Isus Cristos prin mine.
18 Nu îndrăznesc să judec cu câtă eficacitate i-a folosit pe alŃii, dar un lucru ştiu: că de mine s-a
folosit pentru câştigarea ne-evreilor de partea lui Dumnezeu.
19 I-am câştigat prin mesajul meu şi prin modul meu de viaŃă printre ei, precum şi prin minunile
ce s-au făcut prin mine ca semne de la Dumnezeu - toate prin puterea Duhului Sfânt. În felul
acesta, am predicat întreaga Evanghelie a lui Cristos, începând de la Ierusalim şi până departe în
Illyricum.
20 În tot acest timp însă dorinŃa mea supremă a fost să merg şi mai departe, predicând prin locuri
unde numele lui Cristos nu s-a mai auzit, decât să vin în localităŃi unde altcineva a şi pus deja
bazele unei biserici.
21 Eu am urmat planul amintit de Scripturi, unde Isaia spune că aceia care nu au mai auzit
niciodată numele lui Cristos vor vedea acum şi vor înŃelege.
22 De fapt, acesta e motivul pentru care mi-a trebuit atâta timp să vin în vizită la voi.
23 Dar acum, în sfârşit, mi-am încheiat munca aici şi sunt gata să vin după atâŃia ani lungi de
aşteptare.
24 Căci am de gând să fac o călătorie în Spania şi cu această ocazie voi face un popas la Roma;
apoi, după ce vom fi petrecut un moment plăcut împreună, mă veŃi putea trimite din nou să-mi
continui călătoria.
25 Înainte de a veni însă trebuie să mă reped până la Ierusalim cu un dar pentru fraŃii creştini
evrei de acolo.
26 Căci, vedeŃi, fraŃii din Macedonia şi Ahaia au făcut o colectă pentru cei din Ierusalim, care
trec prin vremuri atât de grele.
27 Ei s-au bucurat mult că au avut acest prilej, întrucât sunt încredinŃaŃi că datorează mult
creştinilor de la Ierusalim. De ce aceasta? Pentru că vestea despre Cristos le-a parvenit prin
biserica de la Ierusalim. Or, din moment ce au primit acest minunat dar spiritual al Evangheliei
de la ei, socotesc că cel puŃin atât pot să facă şi ei, în schimb, să le ofere ceva ajutor material.
28 De îndată ce voi preda aceşti bani şi voi încheia această faptă bună a lor, voi veni să vă văd, în
drum spre Spania.
29 Şi sunt sigur că atunci când voi veni, Domnul îmi va da o mare binecuvântare pentru voi.
30 Nu aŃi vrea voi acum să vă uniŃi cu mine în rugăciune? De dragul Domnului Isus Cristos, şi
din pricina iubirii voastre pentru mine - ce vi s-a dat prin Duhul Sfânt - rugaŃi-vă mult împreună
cu mine pentru activitatea mea.
31 RugaŃi-vă ca în Ierusalim să fiu ferit de cei ce nu sunt creştini. RugaŃi-vă, de asemenea, ca
creştinii de acolo să primească banii pe care îi duc lor.
32 Atunci voi putea veni la voi cu inima fericită, dacă va voi Domnul, şi ne vom putea înviora
unii pe alŃii.
33 Şi acum, Dumnezeul nostru, care dăruieşte pacea, să fie cu voi toŃi. Amin.

Romani 16

1 Fibia, o soră scumpă din Cencrea, vă va vizita în curând. A lucrat din greu la biserica de acolo.
2 PrimiŃi-o ca pe sora voastră în Domnul, făcându-i o caldă primire creştinească. AjutaŃi-o în
orice fel puteŃi, căci şi ea pe mulŃi i-a ajutat în nevoile lor, inclusiv pe mine.
3 SalutaŃi-i din partea mea pe Priscilla şi Aquila. Ei au fost colegii mei în misiunea lui Cristos
Isus.
4 De fapt, ei şi-au riscat viaŃa pentru mine; şi nu sunt eu singurul care le sunt recunoscător: toate
bisericile dintre Neamuri le sunt recunoscătoare.
5 Vă rog să transmiteŃi salutări tuturor celor care se adună să se închine în casa lor. SalutaŃi-l pe
bunul meu prieten Epenet. El a fost primul om care a devenit creştin în Asia.
6 De asemenea, transmiteŃi mulŃumiri Mariei, care a depus atâtea eforturi pentru a ne ajuta.
7 Apoi urmează Andronic şi Iunia, rudele mele, care au fost în închisoare cu mine. Ei se bucură
de respectul apostolilor şi au devenit creştini înaintea mea. Vă rog transmiteŃi-le salutările mele.
8 Sănătate lui Ampliat, pe care-l iubesc ca pe unul din copiii lui Dumnezeu,
9 şi Urban, colegul nostru de lucru şi preaiubitul Stachis.
10 Nu-l uitaŃi nici pe Apeles, un om bun, cu trecere la Dumnezeu; saluta-Ńi-l din partea mea.
TransmiteŃi urări de sănătate celor care lucrează în casa lui Aristobul.
11 SalutaŃi-l pe Herodion, ruda mea. SalutaŃi sclavii creştini din casa lui Narcisus.
12 UraŃi sănătate Trifenei şi Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul şi scumpei Persida, care a
lucrat atâta pentru Domnul.
13 SalutaŃi-l pe Rufus, cel pe care Domnul l-a ales să fie al său; de asemenea şi pe scumpa sa
mamă, care mi-a fost şi mie o mamă adevărată.
14 Şi vă rog să transmiteŃi saluturile mele lui Asincrit, Flegon, Hermes, Patroba, Hermei şi
celorlalŃi fraŃi care sunt cu ei.
15 TransmiteŃi dragostea mea lui Filolog şi luliei, lui Nereus şi surorii sale Olimpia şi tuturor
fraŃilor care sunt împreună cu ei.
16 SpuneŃi-vă sănătate unii altora cu o sărutare Sfântă. Toate bisericile de aici vă transmit
salutări.
17 Mai am de spus un singur cuvânt înainte de a încheia această scrisoare. FeriŃi-vă de cei care
produc dezbinări şi fac să se clatine credinŃa altora, venind cu învăŃături despre Cristos care sunt
contrare celor care vi s-au dat.
18 Asemenea învăŃători nu lucrează pentru Domnul nostru Isus, ci urmăresc doar avantaje
personale. Ei sunt vorbitori buni, şi oamenii simpli sunt adesea amăgiŃi de ei.
19 Dar toată lumea ştie că voi rămâneŃi credincioşi şi sinceri. Asta îmi produce multă fericire.
Vreau ca întotdeauna să ştiŃi limpede ce este bine şi să rămâneŃi curaŃi în faŃa oricărui rău.
20 Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe Satana sub picioarele voastre. Binecuvântările de la
Domnul nostru Isus Cristos să se coboare asupra voastră.
21 Timotei, colaboratorul meu, şi Luciu, Iason şi Sospitar, rudele mele, vă transmit multe
salutări.
22 Eu, TerŃiu, cel care scrie această scrisoare pentru Pavel, vă trimit şi eu salutările mele, ca frate
creştin în credinŃă.
23 Gaius mă roagă să vă transmit sănătate din partea lui. Eu sunt oaspetele său şi biserica se
adună aici în casa lui. Erastus, vistierul oraşului, vă transmite salutări; la fel şi Cuart, un frate
creştin.
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toŃi.
25 Vă încredinŃez lui Dumnezeu, care e în stare să vă întărească şi să vă statornicească în
Domnul, după cum spune Evanghelia şi după cum v-am spus şi eu. Acesta e planul lui Dumnezeu
de mântuire pentru voi, ne-evreii, Ńinut secret de la începuturile timpului.
26 Dar acum, aşa cum au prezis profeŃii şi la porunca lui Dumnezeu, acest mesaj se vesteşte
pretutindeni, pentru ca oamenii din toată lumea să aibă credinŃă în Cristos şi să asculte de el.
27 Lui Dumnezeu, singurul înŃelept, să-i fie slava în veci prin Isus Cristos Domnul nostru. Amin.

1 Corinteni 1

1 Din partea lui Pavel, ales de Dumnezeu să fie un apostol al lui Isus Cristos, şi din partea fratelui
Sostene.
2 Către biserica lui Dumnezeu din Corint, celor sfinŃi în Isus Cristos şi chemaŃi să fie sfinŃi,
împreună cu toŃi cei de pretutindeni, care cheamă numele Domnului nostru Isus Cristos - Domnul
lor şi Domnul nostru:
3 Har şi pace de la Dumnezeu tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos.
4 Niciodată nu voi putea înceta să-i mulŃumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile minunate pe
care vi le-a dat, în Cristos Isus.
5 El a înnobilat întreaga voastră viaŃă. El v-a ajutat să vorbiŃi deschis în favoarea sa şi v-a dăruit o
înŃelegere deplină a adevărului.
6 Ceea ce vă spuneam eu că poate Cristos să facă pentru voi s-a realizat!
7 AveŃi acum har şi binecuvântare, toate darurile spirituale şi puterea de a înfăptui voia sa, în
această vreme când aşteptăm revenirea Domnului nostru Isus Cristos.
8 Iar el garantează că până în ultima clipă veŃi fi eliberaŃi de orice păcat, ca să fiŃi fără vină în
ziua aceea când el se va întoarce.
9 Negreşit Dumnezeu va face aceasta pentru voi, căci el întotdeauna se Ńine de cuvânt, şi el este
cel care v-a îndemnat să acceptaŃi această prietenie minunată cu Fiul Său, care e însuşi Cristos
Domnul nostru.
10 Dar eu, scumpii mei fraŃi, vă implor în numele Domnului Isus Cristos să încetaŃi cu discuŃiile
contradictorii dintre voi. Să fie odată o adevărată stare de armonie, pentru ca astfel să nu se mai
producă dezbinări în biserică. Vă rog fierbinte să vă puneŃi cu toŃii de acord, şi să ajungeŃi la
unitatea de gândire şi de scop.
11 Deoarece unii din cei care stau în casa lui Cloe mi-au spus despre certurile şi discuŃiile pe care
le aveŃi între voi, iubiŃi fraŃi.
12 Unii dintre ei zic aşa: "Eu sunt discipol al lui Pavel", iar alŃii zic că sunt de partea lui Apolo şi
a lui Petru; alŃii zic că ei sunt singurii discipoli adevăraŃi ai lui Cristos.
13 Aşa că, practic, voi l-aŃi împărŃit pe Cristos între voi. Dar oare eu, Pavel, am murit pentru
păcatele voastre? A fost vreunul botezat în numele meu?
14 Acum îmi pare atât de bine că nu am botezat pe nici unul dintre voi, în afară de Crisp şi Gaius.
15 Aşa că nimeni nu are temei să spună că aŃi fost botezaŃi în numele meu.
16 Ba, staŃi puŃin, am mai botezat şi familia Ştefanei, dar în afară de aceştia, nu-mi amintesc să
mai fi botezat pe cineva.
17 Căci Cristos nu m-a trimis să botez, ci să predic Evanghelia; până şi predicile mele par atât de
sărace, întrucât eu nu le umplu cu cuvinte căutate şi idei răsunătoare, de frică să nu diluez cumva,
prin aceasta, puterea extraordinară ce se găseşte în mesajul simplu al crucii lui Cristos.
18 Ştiu prea bine ce mare nebunie trebuie să li se pară celor pierduŃi, când aud că Isus a murit
pentru a-i mântui. Dar noi cei mântuiŃi recunoaştem acest mesaj ca fiind însăşi puterea lui
Dumnezeu.
19 Căci Dumnezeu spune: "Eu voi nimici toate planurile omeneşti de mântuire, oricât de înŃelepte
s-ar părea, şi voi ignora cele mai bune idei ale oamenilor, chiar şi pe cele mai strălucite."
20 Aşa că, unde se află aceşti înŃelepŃi, aceşti savanŃi, străluciŃii oratori în marile probleme ale
lumii acesteia? Dumnezeu i-a făcut pe toŃi să apară nişte ignoranŃi şi a demonstrat că
înŃelepciunea lor este imposibilă şi lipsită de sens.
21 Căci Dumnezeu, în înŃelepciunea sa, a avut grijă ca lumea să nu ajungă niciodată să-l găsească
pe Dumnezeu prin inteligenŃa umană, oricât de sclipitoare ar fi aceasta, şi a intervenit apoi şi i-a
salvat pe toŃi cei care au crezut mesajul său, cei pe care lumea îi numeşte nebuni şi nerozi.
22 Evreii cer un semn din cer ca dovadă că cele predicate sunt adevărate; iar pentru ne-evrei este
o nebunie, întrucât ei nu cred decât ceea ce corespunde filozofiei lor.
23 Astfel, când noi predicăm despre moartea lui Cristos spre mântuirea lor, evreii se simt ofensaŃi
iar ne-evreii spun că e o absurditate totală.
24 Dar Dumnezeu a deschis ochii celor care au fost chemaŃi la mântuire, atât evrei, cât şi ne-
evrei, să vadă că Cristos e puterea extraordinară a lui Dumnezeu pentru mântuirea lor; Cristos
însuşi constituie centrul înŃeleptului plan al lui Dumnezeu pentru mântuirea lor.
25 Acest plan, aşa-numit "nerod" al lui Dumnezeu, întrece cu mult în înŃelepciune cele mai
măreŃe planuri ale celor mai înŃelepŃi oameni, iar Dumnezeu, în slăbiciunea sa - mă refer la
Cristos când moare pe cruce - este cu mult mai puternic decât orice om.
26 ObservaŃi, iubiŃi fraŃi, cum între voi cei care-l urmaŃi pe Cristos, puŃini sunt aceia care deŃin
nume importante, putere ori bogăŃii.
27 Dimpotrivă, Dumnezeu în mod intenŃionat a găsit cu cale să se folosească de idei pe care
lumea le consideră lipsite de sens şi importanŃă, cu scopul de a-i face de ruşine pe cei consideraŃi
de oameni drept mari şi înŃelepŃi.
28 El a ales un plan dispreŃuit de lume, socotit drept nimic, şi l-a folosit pentru a reduce la zero
tot ceea ce e mare în ochii lumii,
29 pentru ca astfel nimeni să nu se poată vreodată lăuda în prezenŃa lui Dumenzeu.
30 Căci viaŃa care o aveŃi acum prin Cristos Isus e în exclusivitate de la Dumnezeu. Cristos este
cel care ne-a arătat planul de mântuire al lui Dumnezeu; el este cel care ne-a făcut să căpătăm
trecere la Dumnezeu: ne-a făcut curaŃi şi sfinŃi şi s-a dat pe sine pentru ca să ne obŃină mântuirea.
31 Şi, după cum se spune în Scriptură: "Dacă se laudă cineva, să se laude doar cu ceea ce a făcut
Domnul."

1 Corinteni 2

1 Scumpi fraŃi, chiar eu, când am venit la voi prima dată, n-am făcut uz de cuvinte alese şi idei
geniale pentru a vă transmite mesajul lui Dumnezeu.
2 Căci mă hotărâsem să vă vorbesc doar despre Isus Cristos şi moartea sa pe cruce.
3 Am venit la voi timorat - plin de timiditate şi tremurând.
4 Iar predicile mele erau foarte simple, nu cu prea multă oratorie şi înŃelepciune omenească; dar
cuvintele mele erau pătrunse de puterea Duhului Sfânt, dovedindu-le celor care le auzeau că
mesajul vine de la Dumnezeu.
5 Am procedat aşa deoarece voiam ca credinŃa voastră să rămână ancorată puternic în Dumnezeu,
şi nu în ideile vreunui om, oricât de măreŃe ar fi fost acestea.
6 Totuşi atunci când sunt printre credincioşi maturi vorbesc şi cu cuvinte de mare înŃelepciune,
deşi nu o înŃelepciune de pe acest pâmânt, şi nu de genul celeia care-i încântă pe oamenii mari ai
acestei lumi. sortiŃi căderii
7 Cuvintele noastre sunt înŃelepte fiindcă vin de la Dumnezeu şi vorbesc despre planul înŃelept al
lui Dumnezeu de a ne duce în gloriile cerului. Planul acesta era ascuns odinioară, deşi fusese
conceput spre folosul nostru înainte de începutul lumii.
8 Dar oamenii mari ai acestei lumi nu l-au înŃeles, căci dacă l-ar fi înŃeles, nu l-ar fi răstignit pe
Domnul Slavei!
9 Aceasta vrea să spună Scriptura când zice că nici un om nu a văzut, nu a auzit şi nici nu şi-a
imaginat vreodată lucrurile minunate, pregătite de Dumnezeu pentru cei care îl iubesc.
10 Dar noi avem cunoştinŃă despre aceste lucruri, pentru că Dumnezeu şi-a trimis Duhul său să ni
le spună, iar Duhul său cercetează totul şi ne dezvăluie cele mai adânci taine ale lui Dumnezeu.
11 Nimeni nu poate şti cu adevărat ce gândeşte unul despre altul sau cum este acela, decât însăşi
persoana în cauză. Şi nimeni nu poate cunoaşte gândurile lui Dumnezeu decât însuşi Duhul lui
Dumnezeu.
12 Iar Dumnezeu realmente ne-a dat Duhul său (nu duhul lumii) ca să ne vorbească despre
minunatele daruri de har şi binecuvântare pe care ni le-a făcut Dumnezeu.
13 Spunându-vă despre aceste daruri, noi am utilizat chiar cuvintele Duhului Sfânt, şi nu cuvinte
de felul celor pe care le-am alege noi oamenii. Aşadar, folosim cuvintele Duhului Sfânt pentru a
explica faptele Duhului Sfânt.
14 Omul care nu are Duhul nu poate înŃelege şi nu poate primi aceste gânduri care vin de la
Dumnezeu şi despre care ne învaŃă Duhul Sfânt. Pentru ei par o nebunie, fiindcă numai aceia
care-l au pe Duhul Sfânt în ei pot înŃelege ce vrea să spună Duhul Sfânt. CeilalŃi, pur şi simplu,
nu pot pricepe.
15 Dar omul spiritual are înŃelegere pentru orice lucru, şi asta îl contrariază şi îl supără pe omul
de lume, care nu îl poate înŃelege defel.
16 Dar cum să poată? Când el nu a cunoscut niciodată gândurile Domnului, nici nu le-a discutat
împreună cu el, nici nu a urnit mâna lui Dumnezeu prin rugăciune. Dar, oricât s-ar părea de
ciudat, noi creştinii avem în noi ceva din însăşi mintea şi gândurile lui Cristos.

1 Corinteni 3

1 Scumpi fraŃi, eu v-am vorbit ca şi când aŃi fi doar nişte prunci în viaŃa creştină, ca unii care nu-l
urmaŃi pe Domnul, ci propriile voastre dorinŃe; nu vă pot vorbi cum aş vorbi unor creştini
sănătoşi, care sunt plini cu Duhul.
2 Am fost nevoit să vă hrănesc cu lapte, şi nu cu hrană solidă, deoarece nu aŃi putut digera altceva
mai tare. Ba încă şi acum mai trebuie să fiŃi hrăniŃi cu lapte.
3 Căci tot copii aŃi rămas în credinŃă, mânaŃi de propriile voastre dorinŃe, şi nu de cele ale lui
Dumnezeu. Când sunteŃi invidioşi şi vă scindaŃi în grupuri care se ceartă, nu-i oare o dovadă că
sunteŃi încă nişte copii, care vor să li se facă pe voie? De fapt, vă purtaŃi ca nişte oameni care nu
sunt deloc ai Domnului.
4 Ce să spun, vă certaŃi acum pentru mine, că sunt sau nu mai mare decât Apolo şi, în felul
acesta, dezbinaŃi biserica. Oare nu demonstrează aceasta cât de puŃin aŃi evoluat în cunoaşterea
Domnului?
5 Cine sunt eu? Şi cine este Apolo, încât noi să constituim o pricină de ceartă? Cum vine asta,
când noi suntem doar nişte slujitori ai lui Dumnezeu, fiecare cu aptitudinile lui particulare şi cu
sarcinile lui!
6 Sarcina mea era să seamăn sămânŃa în inima voastră, iar sarcina lui Apolo a fost s-o ude, dar
Dumnezeu - şi nu noi - a fost acela care a făcut să crească grădina în inima voastră.
7 Persoana care seamănă sau udă nu are prea mare importanŃă - important e Dumnezeu, care le
face să crească pe toate.
8 Apolo şi cu mine formăm o echipă, cu acelaşi obiectiv, deşi fiecare va fi răsplătit pentru
osteneala proprie.
9 Noi nu suntem decât colaboratori ai lui Dumnezeu. Iar voi sunteŃi ogorul lui - nu al nostru. Voi
sunteŃi clădirea lui Dumnezeu - nu a noastră.
10 Dumnezeu, în bunătatea şi îndurarea sa, m-a învăŃat cum să devin un meşter zidar. Eu am pus
temelia iar Apolo a zidit deasupra. Dar cel care zideşte pe această temelie trebuie să fie cu mare
băgare de seamă.
11 Căci nimeni nu poate aşeza o altă temelie mai adevărată decât cea pe care am aşezat-o noi, şi
anume: Isus Cristos.
12 Există însă diverse materiale de construcŃie cu care se poate zidi pe această temelie. Unii
utilizează aur, argint şi pietre scumpe, dar alŃii zidesc cu vreascuri şi fin, ba chiar şi cu paie!
13 Va veni un timp de verificare în Ziua JudecăŃii lui Cristos, care va stabili ce fel de material a
folosit fiecare constructor. Munca fiecăruia va fi trecută prin foc, pentru ca toŃi să poată vedea
dacă este sau nu trainică şi ce s-a realizat ca atare.
14 Atunci fiecare meşter care a zidit pe fundaŃie cu materiale corespunzătoare, şi a cărui lucrare
rămâne în picioare, îşi va primi răsplata.
15 Dacă însă casa pe care a zidit-o va arde, el îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit,
dar ca prin foc.
16 Nu vă daŃi seama că voi sunteŃi cu toŃii împreună casa lui Dumnezeu şi că Duhul lui
Dumnezeu trăieşte în mijlocul vostru, în casa aceasta?
17 Dacă cineva întinează şi pradă casa lui Dumnezeu, va fi nimicit de Dumnezeu. Deoarece, casa
lui Dumnezeu e sfântă şi curată, şi tocmai voi sunteŃi casa aceasta.
18 Nu vă mai amăgiŃi singuri. Dacă te consideri mai inteligent decât majoritatea oamenilor,
conform testelor de inteligenŃă ale acestei lumi, atunci e mai bine să pui deoparte asemenea
considerente şi să rămâi prost, decât să laşi această chestiune să te reŃină de la adevărata
înŃelepciune ce vine de sus.
19 Căci înŃelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Cum se spune în cartea
lui Iov, Dumnezeu face uz chiar de inteligenŃa sclipitoare a omului pentru a-l prinde în cursă;
acesta se poticneşte de propria sa "înŃelepciune" şi cade.
20 Din nou, în cartea Psalmilor ni se spune că Domnul ştie perfect de bine cum raŃionează mintea
umană şi cât de neroadă şi zadarnică este.
21 Aşa că, nu fiŃi atât de mândri de faptul că păşiŃi pe urmele înŃelepŃilor acestei lumi, căci
Dumnezeu v-a dat deja tot ce vă lipseşte.
22 Vi i-a dat pe Pavel şi pe Apolo şi pe Petru ca ajutoare. V-a dat lumea să vă folosiŃi de ea, şi
până şi viaŃa şi moartea vă sunt slujitoare. V-a dat tot prezentul şi întreg viitorul. Toate sunt ale
voastre,
23 iar voi îi aparŃineŃi lui Cristos şi Cristos este al lui Dumnezeu.

1 Corinteni 4

1 Astfel, Apolo şi cu mine ar trebui să fim consideraŃi ca slujitori ai lui Dumnezeu, care împart
binecuvântările şi dezvăluie tainele lui.
2 Acum, cel mai important lucru la un slujitor este să facă exact ceea ce-i spune stăpânul.
3 Dar eu cum stau în această privinŃă? Am fost un slujtor bun? Oricum ar fi, nu-mi fac probleme
în această privinŃă, sau ce crede oricine altul. Nu am încredere nici în propriul meu mod de a
judeca această chestiune.
4 ConştiinŃa îmi este curată, dar nici asta nu e dovada supremă. Domnul însuşi este cel care
trebuie să mă examineze şi să decidă.
5 Aşadar, aveŃi grijă să nu vă pripiŃi cu concluziile pe care le trageŃi cu privire la cineva, înainte
de revenirea Domnului, respectiv dacă e sau nu un slujitor bun. Când va veni Domnul, va aprinde
el lumina şi toată lumea va putea vedea exact cum este fiecare dintre noi, până în străfundul
inimii Atunci fiecare va şti ce motive au determinat lucrul nostru pentru Domnul. Atunci
Dumnezeu va da fiecăruia toată lauda cuvenită.
6 Am vorbit despre Apolo şi despre mine ca exemple prin care să ilustrez ce am spus până acum:
anume că nu trebuie să aveŃi persoane preferate. Nu trebuie să vă mândriŃi cu unul din învăŃătorii
lui Dumnezeu mai mult decât cu ceilalŃi.
7 Ce vă umflaŃi aşa în pene? Ce lucru aveŃi care să nu vă fi fost dat de Dumnezeu? Şi dacă tot ce
aveŃi e de la Dumnezeu, ce rost are să vă purtaŃi ca şi când aŃi fi cineva. Ori voi aŃi realizat ceva
prin voi înşivă?
8 Vi se pare că posedaŃi deja toată hrana spirituală de care aveŃi nevoie. SunteŃi sătui şi mulŃumiŃi,
din punct de vedere spiritual, ca nişte regi bogaŃi, care de pe tronurile lor ne privesc de sus! Eu
unul aş dori ca realmente să fi ajuns pe tronurile voastre, căci atunci când vine vremea aceea,
puteŃi fi siguri că vom fi şi noi acolo, domnind împreună cu voi.
9 Uneori cred că Dumnezeu ne-a aşezat pe noi, apostolii, chiar la coadă, ca nişte prizonieri care
îşi aşteaptă execuŃia, expuşi la sfârşitul paradei unui învingător, pentru a fi o privelişte atât pentru
oameni, cât şi pentru îngeri.
10 Religia, ziceŃi voi, a făcut din noi nişte înapoiaŃi dar, desigur, voi sunteŃi, cu toŃii, creştini
înŃelepŃi, cu scaun la cap - nu aşa, oricum! Noi suntem slabi - nu însă voi! Voi vă bucuraŃi de
stima tuturor, pe când de noi râde toată lumea.
11 Până în clipa aceasta, noi am răbdat de foame şi sete, şi nici haine să ne Ńină de cald nu avem.
Am fost aruncaŃi de colo-colo, fără să avem măcar un cămin al nostru.
12 Am trudit din greu, lucrând cu mâinile pentru a ne câştiga existenŃa. Pe cei ce ne-au blestemat
i-am binecuvântat. Cu cei ce ne-au rănit am avut răbdare.
13 Când s-au spus lucruri grele despre noi, am răspuns cu blândeŃe. Şi cu toate acestea, până în
clipa de faŃă, noi suntem ca pleava călcată în picioare.
14 Nu vă scriu toate astea pentru ca să vă fie ruşine, ci să vă previn şi să vă sfătuiesc ca pe nişte
copii iubiŃi.
15 Fiindcă deşi puteŃi avea încă zece mii de învăŃători despre Cristos, nu uitaŃi că nu mă aveŃi
decât pe mine de tată. Căci eu sunt cel care v-am adus la Cristos când v-am predicat Evanghelia.
16 Aşa că, vă rog fierbinte, urmaŃi exemplul meu şi faceŃi ca mine.
17 Chiar de aceea vi-l şi trimit pe Timotei, să vă ajute la aceasta. Căci el e unul din cei pe care i-
am câştigat pentru Cristos, un copil iubit şi vrednic de toată încrederea în Domnul. El vă va
reîmprospăta memoria cu învăŃătura pe care o răspândesc în toate bisericile, oriunde mă duc.
18 Ştiu că unii din voi v-aŃi mândrit, crezând că mi-e frică să vin la voi şi să mă ocup de voi.
19 Dar voi veni, şi asta cât de curând, dacă mă va lăsa Domnul, şi atunci voi vedea eu dacă
oamenii aceştia mândri sunt doar nişte guralivi ori au într-adevăr puterea lui Dumnezeu.
20 ÎmpărăŃia lui Dumnezeu nu stă în vorbe; ea înseamnă o viaŃă trăită prin puterea lui Dumnezeu.
21 Deci alegeŃi: să vin cu pedepse şi mustrări, ori cu dragoste paşnică şi cu blândeŃe?

1 Corinteni 5

1 Toată lumea vorbeşte despre grozăvia care s-a petrecut între voi, despre ceva aşa de rău, cum
nici printre păgâni nu s-a mai pomenit: aveŃi în biserică un om care trăieşte în păcat cu nevasta
tatălui său.
2 Şi voi încă vă mai lăudaŃi că sunteŃi "religioşi." Ar trebui să plângeŃi de durere şi ruşine. De ce
nu luaŃi măsuri ca acest om să fie exclus dintre voi?
3 Chiar dacă nu sunt prezent cu trupul, sunt cu voi în duh. Şi deja am judecat pe cel care a făcut
această faptă, ca şi când aş fi fost şi eu prezent acolo.
4 Când vă strângeŃi în numele Domnului Isus şi eu sunt cu voi în duh - şi puterea Domnului
nostru Isus este prezentă, -
5 daŃi-l pe omul acesta pe mâna Satanei, pentru ca trupul lui să fie nimicit, dar duhul lui să fie
salvat îri ziua Domnului Isus.
6 Ce groaznic e să vă lăudaŃi cu starea voastră de curăŃie, când permiteŃi totuşi ca această situaŃie
să dăinuie în continuare. Nu vă daŃi seama că dacă îi îngăduiŃi unei singure persoane să persiste în
păcat, în curând vor fi afectaŃi toŃi?
7 ÎndepărtaŃi acest cancer primejdios, omul acesta rău care s-a cuibărit printre voi - pentru ca
astfel voi să puteŃi rămâne curaŃi. Cristos, Mielul lui Dumnezeu, a fost înjunghiat pentru noi.
8 Aşadar, să ne hrănim din el şi să prindem putere în viaŃa creştină, lăsând complet în urmă viaŃa
veche, roasă de cancer, cu toată ura şi răutatea ei. În schimb, să ne hrănim din pâinea curată a
cinstei, sincerităŃii şi adevărului.
9 În scrisorile anterioare, vă spuneam să nu aveŃi nimic de-a face cu oamenii stricaŃi.
10 Când spuneam asta, nu mă refeream totuşi la necredincioşii din lume, care trăiesc în
destrăbălare ori sunt nişte escroci lacomi şi hoŃi, sau la cei ce se închină la idoli, căci nu puteŃi trăi
în lumea aceasta fără să veniŃi în contact cu oameni de felul acestora.
11 Voiam să spun doar că nu trebuie să vă întovărăşiŃi cu nici unul care se pretinde frate de
credinŃă şi se complace totuşi în destrăbălare, ori este lacom sau pungaş, ori se închină la idoli,
ori este beŃiv sau abuziv. Cu un asemenea om nici măcar la masă nu trebuie să staŃi.
12 Nu e treaba noastră să-i judecăm pe cei din afara bisericii, în schimb, hotărât lucru, trebuie să-i
judecăm şi să-i scuturăm zdravăn pe cei care sunt membrii bisericii şi păcătuiesc în acest fel.
13 Singur Dumnezeu este Judecătorul celor din afară. Dar aici voi înşivă trebuie să vă ocupaŃi de
acest caz şi să excludeŃi persoana în cauză din biserica voastră.

1 Corinteni 6

1 Cum se face că atunci când aveŃi ceva împotriva altui creştin vă "adresaŃi legii" şi cereŃi unui
tribunal păgân să se pronunŃe în problema respectivă, când aŃi putea să o aduceŃi în faŃa altor
creştini, ca ei să hotărască cine are dreptate?
2 Nu ştiŃi că într-o bună zi, noi creştinii vom ajunge să judecăm şi să guvernam lumea? Atunci de
ce nu sunteŃi în stare să hotărâŃi între voi nici măcar lucruri atât de mărunte?
3 Nu vă daŃi seama că noi creştinii vom judeca până şi pe îngerii din cer? Astfel ar trebui să puteŃi
lichida problemele de aici cu destulă uşurinŃă.
4 De ce să vă adresaŃi atunci unor judecători din afară, care nici măcar nu sunt creştini?
5 Eu încerc să fac apel la bunul vostru simŃ. În toată biserica nu se găseşte oare nici unul destul de
înŃelept ca să poată aplana aceste neînŃelegeri?
6 Altminteri, un creştin îl dă în judecată pe celălalt şi-şi acuză fratele creştin în faŃa unor
necredincioşi.
7 Însuşi faptul că aŃi intentat acŃiune penală constituie o înfrângere pentru voi creştinii. De ce nu
acceptaŃi, mai degrabă, să fiŃi nedreptăŃiŃi, oprind astfel lucrurile de a merge mai departe? Mult
mai multă cinste i-aŃi face Domnului dacă v-aŃi lăsa să fiŃi înşelaŃi.
8 Dar nenorocirea e că voi înşivă sunteŃi cei care faceŃi rău şi înşelaŃi pe alŃii, ba chiar şi pe fraŃii
voştri!
9 Nu ştiŃi că cei care fac asemenea lucruri nu au nimic de-a face cu ÎmpărăŃia lui Dumnezeu? Să
nu vă amăgiŃi! Cei care trăiesc o viaŃă imorală, cei care se închină la idoli, cei care trăiesc în
adulter, precum şi homosexualii nu vor avea nici o parte în ÎmpărăŃia sa.
10 Tot aşa, şi hoŃii, apoi cei lacomi, beŃivii, calomniatorii sau tâlharii.
11 Era o vreme când unii din voi eraŃi ca ei, dar acum păcatele voastre au fost spălate iar voi aŃi
fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi el v-a acceptat pe baza a ceea ce au făcut Domnul Isus
Cristos şi Duhul Sfânt pentru voi.
12 Eu am voie să fac tot ce doresc - cu condiŃia ca acel lucru să nu fie interzis de Cristos - însă
unele din aceste lucruri nu sunt bune pentru mine. Chiar dacă îmi sunt îngăduite, eu n-am să le
fac, dacă cred că ar putea pune stăpânire pe mine, până într-acolo încât să nu mă mai pot opri ori
de câte ori doresc.
13 Să luăm, de exemplu, mâncarea. Dumnezeu ne-a dăruit pofta de mâncare şi un stomac care să
digere hrana. Asta nu înseamnă însă că trebuie să mâncăm peste măsură. Nu acordaŃi prea multă
importanŃă mâncării, întrucât odată şi odată Dumnezeu are să le desfiinŃeze pe amândouă, şi
stomacul, şi mâncarea. Desfrânarea însă nu trebuie tolerată niciodată: trupurile noastre nu au fost
făcute pentru păcat, ci pentru Domnul, or Domnul vrea să le umple de sine.
14 Şi Dumnezeu va învia trupurile noastre din morŃi prin puterea sa, aşa cum l-a înviat pe
Domnul Isus Cristos.
15 Nu vă daŃi seama că trupurile voastre sunt, realmente, o parte din trupul lui Cristos? Prin
urmare, se cuvine să iau o parte din Cristos şi s-o alipesc astfel la o prostituată? Niciodată!
16 Şi nu ştiŃi că dacă un om se lipeşte de o prostituată ea devine o parte din el iar el devine o parte
din ea? Căci Dumnezeu aşa ne spune în Scriptură, că în ochii săi cei doi devin o singură
persoană.
17 Dar dacă te dăruieşti Domnului, tu şi cu Cristos veŃi fi uniŃi într-o singură persoană.
18 De aceea zic, trebuie să ocoliŃi cu desăvârşire orice formă de imoralitate sexuală. Nici un alt
păcat nu afectează trupul ca acesta. Când păcătuiŃi astfel, păcatul e îndreptat chiar împotriva
trupului vostru.
19 Încă n-aŃi învăŃat că trupul vostru e locuinŃă pentru Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu vi l-a dat?
Nu ştiŃi că el trăieşte în voi? Trupul vostru nu vă aparŃine.
20 Căci Dumnezeu l-a răscumpărat cu un mare preŃ. Aşadar, folosiŃi fiecare parte a trupului
vostru pentru a-i reda slava lui Dumnezeu, căci lui îi aparŃine.

1 Corinteni 7

1 Şi acum, referitor la întrebările ridicate de voi în ultima voastră scrisoare: Răspunsul meu este
că dacă nu vă căsătoriŃi e bine.
2 De obicei însă e mai bine să fii căsătorit, fiecare bărbat cu soŃia sa şi fiecare femeie cu soŃul ei,
fiindcă altfel s-ar putea să recădeŃi în păcat.
3 Bărbatul are datoria să-i acorde soŃiei tot ce constituie dreptul ei ca femeie căsătorită, iar soŃia
are datoria să facă la fel pentru soŃul ei.
4 Căci o fată care se căsătoreşte nu mai are drepturi depline asupra trupului ei, întrucât de-acuma
şi soŃul ei are asemenea drepturi; în acelaşi mod, soŃul nu mai are drepturi depline asupra
propriului său trup, întrucât acesta aparŃine acum şi soŃiei.
5 Aşadar, nu vă refuzaŃi aceste drepturi unul altuia. Singura excepŃie de la această regulă ar
putea-o constitui o înŃelegere între soŃ şi soŃie prin care aceştia decid să se abŃină de la drepturile
căsătoriei pentru o perioadă limitată de timp, în care să se poată dedica mai mult rugăciunii. După
aceea, e bine să fie din nou împreună, pentru ca să nu-i poată ispiti Satana, datorită lipsei lor de
stăpânire de sine.
6 Nu spun că trebuie să vă căsătoriŃi. Fireşte însă că vă puteŃi căsători dacă doriŃi.
7 Eu le-aş dori tuturor să poată trăi fără căsătorie, aşa cum sunt eu. Dar în această privinŃă noi nu
suntem făcuŃi toŃi la fel. Unora Dumnezeu le dă darul unui soŃ sau al unei soŃii, altora le dă darul
să poată rămâne necăsătoriŃi, şi totuşi fericiŃi.
8 De aceea, eu le spun celor necăsătoriŃi şi văduvelor - mai bine e să rămâneŃi necăsătoriŃi ca
mine dacă puteŃi.
9 Dar dacă nu vă puteŃi stăpâni, atunci fie, căsătoriŃi-vă! E mai bine să fiŃi căsătoriŃi, decât să
ardeŃi măcinaŃi de pofte.
10 Acum însă pentru cei căsătoriŃi eu am o poruncă, şi nu doar o simplă indicaŃie. Iar porunca nu
vine de la mine, căci iată ce a zis chiar Domnul: o soŃie nu are voie să-şi părăsească soŃul.
11 Însă dacă e despărŃită de el, să ră-mână singură; ori, dacă nu, să se întoarcă la el. Iar soŃul nu
trebuie să divorŃeze de soŃie.
12 Aş vrea să adaug aici nişte sugestii personale. Acestea nu mai sunt porunci venite din partea
Domnului, dar mie mi se par nimerite. Dacă un creştin are o soŃie care nu e creştină, şi care vrea
totuşi să rămână împreună cu soŃul ei, acesta nu trebuie s-o părăsească sau să divorŃeze de ea.
13 Şi dacă o femeie creştină are un soŃ care nu e creştin, dar vrea totuşi să rămână cu ea, nu
trebuie să-l părăsească.
14 Căci soŃul care nu crede se apropie astfel de Dumenzeu prin soŃia sa creştină; iar soŃia care nu
crede se apropie de Dumnezeu prin soŃul ei creştin. Altfel, copiii voştri ar fi socotiŃi necredincioşi
- însă, aşa cum stau lucrurile, ei sunt sfinŃiŃi.
15 Dar dacă soŃul ne-creştin sau soŃia ne-creştină doreşte să plece, poate să o facă. În asemenea
cazuri, soŃul sau soŃia creştină să nu insiste ca celălalt să rămână, căci Domnul îi vrea pe copiii lui
să trăiască în pace şi armonie.
16 Şi-apoi, voi, nevestelor, nu aveŃi nici o asigurare că soŃii voştri se vor converti dacă rămân cu
voi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru voi, bărbaŃilor, în cazul soŃiilor voastre.
17 Când hotărâŃi în aceste chestiuni, aveŃi însă grijă să trăiŃi aşa cum a rânduit Dumnezeu,
căsătorindu-vă sau necăsătorindu-vă după îndemnul şi ajutorul pe care vi le dă Dumnezeu,
acceptând orice situaŃie în care vă pune Dumnezeu. Aceasta e regula mea pentru toate bisericile.
18 De pildă, un om care a trecut deja prin ceremonialul evreiesc al circumciziei înainte de a fi
devenit creştin, nu trebuie să se îngrijoreze din pricina aceasta; de asemenea, dacă nu a fost tăiat
împrejur, să nu o mai facă acum,
19 căci pentru un creştin nu are nici o importanŃă dacă a trecut sau nu prin această ceremonie. Are
însă importanŃă, şi încă foarte mare, dacă este plăcut lui Dumnezeu şi respectă poruncile sale.
Aceasta contează.
20 În genere, e bine ca omul să continue munca pe care o făcea atunci când l-a chemat
Dumnezeu.
21 Eşti sclav cumva? Asta să nu te necăjească - nu încape însă nici o îndoială că, dacă ai ocazia
să devii liber, nu trebuie să mai stai nici o clipă pe gânduri.
22 Dacă te cheamă Cristos, sclav fiind, nu uita că Cristos te-a eliberat de sub puterea teribilă a
păcatului; iar dacă te-a chemat liber fiind, nu uita că acum eşti sclavul lui Cristos.
23 Tu ai fost cumpărat cu un preŃ de Cristos, aşa că îi aparŃii lui - fii dar liber acum de toate
vanităŃile şi temerile acestei lumi.
24 Aşadar, iubiŃi fraŃi, indiferent care ar fi situaŃia în care se găseşte cineva când devine creştin,
lăsaŃi-l în acea stare, căci Domnul este acum prezent în locul unde se află spre a-l ajuta.
25 Acum am să încerc să răspund la cealaltă întrebare pusă de voi. Care e situaŃia fetelor încă
nemăritate? Să le lăsăm să se mărite? Drept răspuns la această întrebare nu am nici o poruncă
specială din partea Domnului pentru ele. Domnul însă, în bunătatea sa, mi-a dăruit înŃelepciune
vrednică de încredere şi astfel am să vă împărtăşesc cu bucurie părerea mea în această privinŃă.
26 Iată cum stă problema: noi creştinii ne găsim în prezent în faŃa unor pericole mari ce ameninŃă
viaŃa noastră, în vremuri ca acestea sunt de părere că e mai nimerit ca o persoană să rămână
necăsătorită.
27 Desigur, dacă eşti deja căsătorit, nu divorŃa din pricina aceasta, însă dacă nu eşti căsătorit, să
nu te pripeşti s-o faci acum.
28 Dar dacă voi bărbaŃii vă hotărâŃi totuşi să vă căsătoriŃi, mă rog, nu e nici un rău în asta; iar
dacă o fată se mărită în timpuri ca acestea, lucrul nu constituie un păcat, deşi căsătoria va
complica problemele şi aş dori să fiŃi scutiŃi de noi necazuri.
29 Important pentru noi este să ne amintim că nu ne-a mai rămas decât foarte puŃin timp şi deci
foarte puŃine prilejuri de a lucra pentru Domnul, Din acest motiv, cei care au soŃii ar trebui să
rămână, pe cât posibil, liberi pentru Domnul;
30 fericirea sau tristeŃea, ori bogăŃia nu ar trebui să-l împiedice pe cineva să se consacre lui
Dumnezeu.
31 Cei care vin adesea în contact cu lucrurile captivante ale acestei lumi ar trebui să profite de
prilejurile oferite, fără a se lăsa dominaŃi de ele; căci lumea în forma ei actuală va pieri curând.
32 În tot ceea ce faceŃi, vreau să nu vă îngrijoraŃi. Un bărbat neînsurat îşi poate petrece timpul
slujind Domnului, gândindu-se cum să-i fie plăcut lui.
33 Pe când, unuia însurat nu-i mai este Chiar atât de uşor să facă acest lucru; el va trebui să se
gândească la răspunderile sale pământeşti.
34 De acum va avea interese împărŃite. La fel e şi cu o fată care se mărită. Şi pe ea o aşteaptă
aceeaşi problemă. Cea nemăritată e dornică să-i fie plăcută Domnului prin felul ei de a fi şi prin
toate acŃiunile sale. Pe când, unei femei căsătorite gândul îi este la alte lucruri, cum ar fi
gospodăria sau gusturile soŃului.
35 Vă spun acestea pentru a vă veni în ajutor, nu ca să vă opresc cumva de la căsătorie. DorinŃa
mea este ca prin tot ceea ce faceŃi să-l slujiŃi cât mai bine pe Domnul, având cât mai puŃine
lucruri care să vă distragă atenŃia de la el.
36 Dacă cineva crede că se poartă incorect cu fecioara cu care s-a logodit şi dacă aceasta ajunge
să nu fie considerată tânără, aşa încât, el simte că are obligaŃia să se căsătorească cu ea, atunci să
facă cum doreşte, căci nu săvârşeşte păcat. Cei doi să se căsătorească.
37 Dar bărbatul care a rezolvat problema în mintea lui şi nu e constrâns, ci stăpân pe viaŃa lui, şi
care s-a hotărât să nu se căsătorească cu fecioara respectivă - şi omul acesta procedează corect.
38 Aşadar cel care se căsătoreşte cu fecioara respectivă face bine dar cel care nu se căsătoreşte cu
ea face şi mai bine.
39 SoŃia este o parte integrantă din soŃul ei, atâta timp cât acesta e în viaŃă; dar dacă-i moare
soŃul, atunci se va putea recăsători - însă numai cu un creştin.
40 După părerea mea însă va fi mult mai fericită dacă nu se recăsătoreşte; şi cred că vă dau un
sfat venit de la Duhul lui Dumnezeu când zic aceasta.

1 Corinteni 8

1 Următoarea voastră întrebare se referă la consumul hranei oferite ca jertfă idolilor, în această
chestiune fiecare crede că el are dreptate! Totuşi, deşi faptul de a fi "atotştiutori" ne face să ne
simŃim importanŃi, dragostea este lucrul de care e într-adevăr nevoie pentru a clădi biserica.
2 Dacă crede cineva că cunoaşte toate răspunsurile, prin asta îşi arată doar ignoranŃa.
3 Pe când cel care-l iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat, rămâne receptiv la cunoştinŃa lui
Dumnezeu.
4 Dar, cum rămâne până la urmă? Putem sau nu să mâncăm carne închinată idolilor? Păi, ştim cu
toŃii că un idol nu este un dumnezeu adevărat şi că, de fapt, nu există decât un singur Dumnezeu,
şi nimeni altul.
5 După unii oameni însă există mulŃi dumnezei, atât în cer, cât şi pe pământ.
6 Noi însă ştim că nu există decât un singur Dumnezeu, Tatăl, care a creat toate lucrurile şi ne-a
făcut şi pe noi copiii săi, şi există un singur Domn, Isus Cristos, care ne dă viaŃă.
7 Totuşi unii fraŃi creştini nu cunosc acest lucru. Toată viaŃa au fost obişnuiŃi să-i considere pe
idoli ca fiind vii, crezând că hrana închinată idolilor este oferită realmente unor dumnezei
adevăraŃi. Astfel, când aceştia mănâncă din această hrană, devin neliniştiŃi şi-i mustră conştiinŃa.
8 łineŃi minte un singur lucru, că pe Dumnezeu nu-l interesează dacă mâncăm sau nu această
hrană. Nu pierdem nimic dacă mâncăm sau nu această hrană. Nu pierdem nimic dacă nu o
mâncăm, dar nici nu câştigăm ceva dacă o mâncăm.
9 FiŃi însă cu băgare de seamă cum folosiŃi această libertate de a consuma carnea, pentru ca nu
cumva să-l faceŃi pe vreun frate cu conştiinŃa mai slabă decât voi să păcătuiască.
10 Căci, vedeŃi, s-ar putea întâmpla următorul lucru: cineva care crede că e greşit să mănânce
această hrană vă va vedea mâncând în templu, întrucât voi credeŃi că nu e nici un rău în asta.
Atunci şi el îşi va lua inima-n dinŃi, făcând la fel, deşi tot timpul va avea sentimentul că nu e bine
ce face.
11 Şi astfel voi, fiindcă "ştiŃi că e îngăduit să faceŃi acest lucru", veŃi fi răspunzători de rănirea
spirituală a unui frate cu conştiinŃa sensibilă, pentru care a murit Cristos.
12 Or, este un păcat împotriva lui Cristos să păcătuieşti împotriva fratelui tău, stârnindu-l să facă
un lucru considerat de el greşit.
13 Astfel, dacă prin faptul că mănânc hrană închinată idolilor s-ar putea ca fratele meu să
păcătuiască, nu mă voi mai atinge de ea cât trăiesc, întrucât nu vreau să-i pricinuiesc nici un rău.

1 Corinteni 9

1 Eu sunt apostol, trimis al lui Dumnezeu, fiind răspunzător nu doar în faŃa unui simplu om. Eu l-
am văzut cu adevărat pe Isus Domnul nostru, cu ochii mei. Şi vieŃile voastre transformate sunt
rodul ostenelii mele pentru el.
2 Chiar dacă, după părerea unora nu sunt apostol, pentru voi în mod cert sunt, căci voi prin mine
aŃi fost câştigaŃi de partea lui Cristos.
3 Acesta e răspunsul pe care-l dau celor care vin să mă conteste.
4 Sau eu nu am nici un drept? Oare nu pot avea pretenŃia să mi se acorde acelaşi privilegiu pe
care-l au şi ceilalŃi apostoli, acela de a fi găzduit în casele voastre?
5 Dacă aş avea soŃie şi dacă ea ar fi creştină, nu aş putea să o iau cu mine în călătoriile mele, aşa
cum fac şi ceilalŃi ucenici, cum fac fraŃii Domnului şi Petru?
6 Apoi, oare numai Barnaba şi cu mine trebuie să lucrăm întruna pentru a ne câştiga e-xistenŃa, în
timp ce, celorlalŃi, le asiguraŃi voi cele necesare traiului?
7 Care e soldatul care să se întreŃină singur în armată? Ori, aŃi auzit vreodată de vreun gospodar
care să nu aibă dreptul să mănânce o parte din recolta sa? Care e ciobanul de la oi sau capre, care
să mulgă laptele şi să nu bea din el?
8 Dar nu citez aici doar părerile oamenilor privitor la ce este bine. Eu vă spun ce zice legea lui
Dumnezeu.
9 Căci în legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise el spunea că nu trebuie să-i pui boului o
botniŃă pentru a-l împiedica să mănânce când ieşi cu el la treierat. CredeŃi că numai la boi s-a
gândit Dumnezeu când a rostit aceste cuvinte?
10 Oare nu s-a gândit şi la noi? Fireşte că da. A spus aceasta ca să ne arate că lucrătorii creştini
trebuie plătiŃi de cei pe care îi ajută. E normal ca cei ce ară şi treieră să se aştepte la o parte din
recoltă!
11 Noi am semănat în sufletele voastre sămânŃă duhovnicească bună. E prea mult atunci să
cerem, în schimb, doar nişte hrană şi îmbrăcăminte?
12 Altora, care vă predică, le daŃi aceste lucruri, şi bine faceŃi. Dar oare nouă nu ni s-ar cuveni un
drept şi mai mare la ele? Cu toate acestea, noi nu am făcut niciodată uz de acest drept, ci
întotdeauna ne-am descurcat singuri, fără ajutorul vostru. Noi nu am cerut nicio dată nici un fel
de plată, temându-ne ca nu cumva, astfel, să vă pierdeŃi din interesul manifestat pentru mesajul ce
vi-l aducem din partea lui Cristos.
13 Nu vă daŃi seama că Dumnezeu le-a spus celor ce slujeau în templul său să-şi ia fiecare după
nevoile sale o parte din hrana închinată lui ca dar? Iar cei care lucrează la altarul lui Dumnezeu
primesc şi ei o parte din hrana adusă ca jertfă lui Dumnezeu.
14 În acelaşi mod, Domnul a hotărât ca cei ce predică Evanghelia să fie întreŃinuŃi de aceia care o
primesc.
15 Cu toate acestea, nu v-am cerut vreodată un ban. Şi nici de data asta nu vă scriu pentru a lăsa
să se înŃeleagă că aş don s-o fac de acum încolo. Adevărul e că mai bine aş muri de foame decât
să-mi pierd bucuria pe care o am de a vă predica gratuit.
16 Căci doar faptul că vă predic Evanghelia nu constituie un merit deosebit pentru mine - chiar
dacă aş vrea, tot n-aş putea să încetez să mai predic. Aş fi într-o stare jalnică de tot. Vai de mine
dacă nu predic!
17 Dacă mi-aş oferi singur serviciile, şi atunci Domnul mi-ar da o răsplată deosebită; dar lucrurile
stau altfel, căci Dumnezeu m-a ales şi mi-a încredinŃat această misiune sacră, aşa că n-am încotro.
18 Care este atunci plata mea în acest caz? Este deosebita bucurie de care am parte cind predic
Evanghelia fără plată, oricui, fără să revendic ce mi s-ar cuveni.
19 Şi acest lucru prezintă un real avantaj: eu nu am obligaŃia să ascult de cineva doar pentru că
îmi plăteşte ceva, totuşi, eu singur am devenit, de bunăvoie şi bucuros, slujitorul tuturor pentru a-i
câştiga la Cristos.
20 Când sunt cu evreii par a fi unul de-al lor, pentru ca ei să asculte Evanghelia iar eu să-i pot
câştiga pentru Cristos. Când sunt printre ne-evrei, care Ńin datinile şi îndeplinesc ceremonialurile
evreieşti, nu port discuŃii contradictorii cu ei, deşi în sinea mea nu-i aprob, dar procedez aşa
pentru a-i ajuta.
21 Când sunt cu paginii, mă învoiesc cu ei pe cât posibil, având doar grijă să fac întotdeauna ce
este bine pentru un creştin. Şi astfel, învoindu-mă, ajung să le câştig încrederea, reuşind în acelaşi
timp să-i ajut.
22 Când sunt cu cei a căror conştiinŃă îi mustră uşor, nu mă port cu ei ca şi când aş cunoaşte totul
şi nu spun că sunt nesăbuiŃi; drept urmare, ei nu se mai împotrivesc când vreau să-i ajut. Deci,
indiferent cum ar fi persoana respectivă, eu încerc să-i vorbesc despre Cristos ca să fie mântuit.
23 Fac aceasta din dorinŃa de a le aduce Evanghelia, dar şi pentru binecuvântarea de care am
parte eu însumi când îi văd venind la Cristos.
24 Într-o cursă de alergări toŃi aleargă, dar numai unul singur ajunge primul la Ńintă. Deci alergaŃi
şi voi la cursa voastră spre a câştiga.
25 Ca să câştigaŃi întrecerea, trebuie să renunŃaŃi la multe lucruri care v-ar putea împiedica să
realizaŃi performaŃa maximă. Un atlet se supune de bună voie la atâtea restricŃii, doar pentru a
câştiga o medalie sau o cupă de argint dar noi o facem de dragul nepieritoarei răsplăŃi cereşti.
26 Aşa că, alerg drept spre Ńintă, având un scop precis la fiecare pas ce-l fac. Lupt pentru a
învinge. Eu nu dau cu pumnul în vânt, sau în joacă.
27 Asemenea unui atlet, îmi disciplinez trupul, purtându-mă aspru cu el şi antrenându-l să
execute ceea ce trebuie, şi nu ce ar dori el. Fiindcă, altminteri, mă tem ca nu cumva după ce i-am
înscris pe alŃii la concurs, eu însumi să fiu în cele din urmă descalificat şi să mi se poruncească să
mă retrag.

1 Corinteni 10

1 Căci noi nu trebuie să uităm nici o clipă, iubiŃi fraŃi, ce li s-a întâmplat înaintaşilor noştri în
pustiu. Dumnezeu i-a călăuzit, trimiŃându-le un nor care să meargă înaintea lor; şi i-a trecut pe
toŃi cu bine prin Marea Roşie.
2 Acesta s-ar putea numi "botezul" lor - un botez în mare şi în nor! - ca urmaşi ai lui Moise: actul
prin care se angajau să-l recunoască de conducător al lor.
3 Şi printr-un miracol, Dumnezeu le-a trimis acolo, în deşert, hrană şi apă de băut;
4 ei au băut apa pe care le-a dat-o Cristos. El era cu ei acolo, ca o Stâncă măreaŃă de înviorare
spirituală.
5 Şi după toate acestea, marea lor majoritate nu l-au ascultat pe Dumnezeu, fiind nimiciŃi de el în
pustiu.
6 LecŃia aceasta constituie pentru noi un avertisment sever să nu dorim lucruri rele ca ei
7 şi să nu ne închinăm la idoli cum au făcut ei. (Scripturile, ne spun că: "Oamenii s-au aşezat să
mănânce şi să bea, după care s-au ridicat să danseze" în semn de închinare la viŃelul de aur.)
8 Să ne fie învăŃătură şi ce li s-a întâmplat lor când unii din ei au păcătuit cu soŃiile altora şi
23.000 au căzut răpuşi într-o singură zi.
9 Să nu puneŃi la încercare răbdarea Domnului - căci ei au făcut-o şi au murit de muşcăturile unor
şerpi veninoşi.
10 Să nu murmuraŃi împotriva lui Dumnezeu şi a modului cum se poartă cu voi, aşa cum au făcut
unii din ei, căci Dumnezeu de aceea şi-a trimis îngerul să-i nimicească.
11 Toate aceste lucruri li s-au întâmplat lor, pentru ca nouă să ne fie învăŃătură de minte, să nu
facem şi noi la fel; ele au fost consemnate pentru ca noi, în zilele acestea de pe urmă, să le
cunoaştem şi să învăŃăm din ele.
12 Deci fiŃi atenŃi! Dacă gândiŃi cumva astfel: "Eu unul n-aş face una ca asta", ce li s-a întâmplat
să fie şi pentru voi un avertisment, căci şi voi puteŃi cădea în păcat.
13 Nu uitaŃi însă un lucru: poftele dăunătoare care pătrund în viaŃa voastră nu sunt deloc o
noutate. Sunt mulŃi care au avut de înfruntat exact aceleaşi dificultăŃi, înaintea voastră. Şi nici o
ispită nu e irezistibilă. PuteŃi să vă bizuiŃi pe Dumnezeu că el va avea grijă ca ispita să nu devină
atât de mare încât voi să nu vă mai puteŃi împotrivi ei; căci el a făcut o promisiune în acest sens şi
va face precum a zis: El vă va arăta cum să scăpaŃi de sub puterea ispitei, astfel încât să vă puteŃi
totuşi împotrivi cu răbdare.
14 Aşadar, prieteni, evitaŃi cu tot dinadinsul orice formă de închinare la idoli.
15 Voi sunteŃi oameni cu minte. Aşadar, judecaŃi voi înşivă dacă nu e adevărat ceea ce am să vă
spun.
16 Când cerem binecuvântarea Domnului asupra cupei de vin din care bem la masa Domnului,
oare nu înseamnă aceasta că toŃi cei care beau din ea sunt părtaşi ai binecuvântării prin sângele lui
Cristos? Şi când frângem pâinea, mâncând din ea împreună, nu înseamnă oare că avem cu toŃii
parte de foloasele ce ni le-a adus trupul său?
17 Oricât de mulŃi am fi, toŃi mâncăm din aceeaşi pâine, arătând prin aceasta că suntem toŃi părŃi
ale unuia şi aceluiaşi trup unic al lui Cristos.
18 Evreii, de asemenea, toŃi care mănâncă jertfele sunt uniŃi prin acest act.
19 Dar unde vreau să ajung? SusŃin eu oare că idolii cărora păgânii le aduc jertfe sunt vii cu
adevărat ori dumnezei în toată puterea cuvântului, şi că, deci, aceste jertfe ar avea o valoare
oarecare? Da de unde!
20 Ceea ce vreau să spun este că cei care închină hrană acestor idoli aduc jertfă demonilor, şi
nicidecum lui Dumnezeu. Or, eu nu doresc ca vreunul din voi să se asocieze cu demonii când,
împreună cu păgânii, consumaŃi hrana care a fost închinată acestor idoli.
21 Nu puteŃi bea din cupă şi la Masa Domnului, şi la masa Satanei, după cum nu puteŃi mânca
pâine şi la Masa Domnului, şi la masa Satanei.
22 Ce? Va să zică, îl ispitiŃi pe Domnul să se mânie pe voi? SunteŃi cumva mai puternici decât el?
23 Negreşit, sunteŃi liberi să mâncaŃi hrană închinată idolilor dacă doriŃi; nu e împotriva legilor
lui Dumnezeu să mănânci asemenea carne, dar aceasta nu înseamnă că acum vă puteŃi da drumul
fără nici o limită. Poate fi absolut legal, şi totuşi s-ar putea să nu fie cel mai bun sau mai folositor
lucru de făcut.
24 Nu vă gândiŃi doar la voi! ÎncercaŃi să vă gândiŃi şi la cel de lângă voi, cam ce ar fi mai bine
pentru el.
25 Iată ce ar trebui să faceŃi: LuaŃi orice carne doriŃi de pe piaŃă. Nu întrebaŃi dacă a fost sau nu
închinată idolilor, pentru a nu vă încărca conştiinŃa.
26 Căci pâmântul şi tot ce e bun pe el aparŃine Domnului şi vă este dat vouă.
27 Dacă vă invită la masă un necredincios, puteŃi accepta invitaŃia dacă doriŃi. MâncaŃi orice vi se
pune înainte şi nu puneŃi nici un fel de întrebări în legătură cu bucatele servite. Căci în acest caz
nu veŃi avea de unde să ştiŃi dacă au fost sau nu sacrificate în prealabil idolilor, şi deci nu va mai
exista riscul de a avea mustrări de conştiinŃă pentru că aŃi consumat hrana respectivă.
28 Dar dacă vă previne cineva că această carne a fost închinată idolilor, atunci să nu o mâncaŃi de
dragul celui care v-a spus şi din menajamente pentru conştiinŃa sa.
29 În cazul acesta, contează cum vede el problema, nu cum o vedeŃi voi. Bine, bine, veŃi zice voi,
dar sunt eu oare obligat să mă călăuzesc şi să mă reŃin de la anumite lucruri doar pentru a respecta
părerea cuiva?
30 Dacă eu pot să-i mulŃumesc lui Dumnezeu pentru mâncare şi aceasta îmi prieşte, de ce trebuie
să-l las pe altul să-mi strice tot cheful fiindcă el consideră că eu greşesc?
31 Ei bine, am să vă spun de ce. Fiindcă tot ce faceŃi voi trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu,
chiar şi ce mâncaŃi şi ce beŃi.
32 Nu fiŃi, deci, o piatră de poticnire pentru cineva, fie că e evreu, fie că e ne-evreu ori creştin.
33 Şi eu urmez acelaşi plan. Încerc să fiu pe placul tuturor prin ceea ce fac, renunŃând la ceea ce-
mi place sau îmi cade mie cel mai bine, spre a le fi lor pe plac.

1 Corinteni 11

1 Şi voi ar trebui să-mi urmaŃi exemplul, după cum şi eu îl urmez pe al lui Cristos.
2 Mă bucur aşa de mult, iubiŃi fraŃi, că aŃi Ńinut minte şi aŃi făcut ce v-am învăŃat!
3 Acum vreau să ştiŃi că Cristos este capul bărbatului iar bărbatul este capul femeii şi capul lui
Cristos este Dumnezeu.
4 De aceea, un bărbat care îşi acoperă capul când se roagă sau predică îl dezonorează pe Cristos.
5 Tot din această cauză o femeie care se roagă în public sau profeŃeşte cu capul descoperit îşi
dezonorează soŃul acoperirea capului fiind un semn al supunerii sale faŃă de el.
6 Nu mai încape deci îndoială că dacă refuză să-şi acopere capul, atunci ar face bine să-şi taie
părul complet. Dacă însă e ruşinos ca o femeie să fie rasă în cap, atunci e mai bine să poarte ceva
pe cap.
7 Dar bărbatul nu trebuie să poarte nimic pe cap atunci când se închină, căci acoperirea capului
ar constitui, în cazul lui, un semn de supunere în faŃa bărbaŃilor.. Slava lui Dumnezeu este
bărbatul făcut după chipul lui, iar slava bărbatului este femeia.
8 Primul bărbat nu s-a tras din femeie, ci femeia este cea care s-a tras din bărbat.
9 Şi Adam, primul bărbat, nu a fost făcut spre folosul Evei, ci Eva a fost făcută pentru Adam.
10 Deci o femeie trebuie să poarte ceva pe cap, ca semn că se află sub autoritatea bărbatului, un
fapt pe care toŃi îngerii să-l poată observa şi saluta cu bucurie.
11 AmintiŃi-vă însă că în planul lui Dumnezeu bărbaŃii şi femeile au nevoie unul de altul.
12 Căci, deşi prima femeie s-a tras din bărbat, de atunci încoace toŃi bărbaŃii s-au născut din
femei şi atât bărbaŃii, cât şi femeile se trag din Dumnezeu, Creatorul lor.
13 Voi înşivă ce ziceŃi, cum vedeŃi problema aceasta? E în ordine ca o femeie să se roage în
public cu capul descoperit?
14 Oare nu ne învaŃă până şi instinctul că femeia trebuie să aibă capul acoperit?
15 Căci femeile se mândresc cu părul lor lung, pe când unui bărbat îi este de obicei ruşine să
poarte părul lung.
16 Dacă cineva vrea totuşi să provoace discordie pe această temă tot ce pot eu să vă spun este că
noi nu cunoaştem altă învăŃătură decât aceea potrivit căreia femeile trebuie să aibă capul acoperit
când profeŃesc sau se roagă în public - toate bisericile fiind de aceeaşi părere.
17 Problema următoare de pe lista de subiecte despre care mi-am propus să vă scriu este tot un
lucru cu care nu pot fi de acord. Căci se pare că mai mult rău decât bine iese atunci când vă
adunaŃi la Cina Domnului.
18 ToŃi îmi vorbesc despre certurile care se iscă la aceste întâlniri şi de dezbinările care se
creează între voi, şi sunt înclinat să cred ceea ce mi se spune.
19 Căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiŃi buni.
20 Când vă adunaŃi să luaŃi masa, nu luaŃi Cina Domnului, ci pe a voastră!
21 Căci mi s-a spus că fiecare se grăbeşte să înfulece cât mai repede tot ce-i stă înainte,
nemaiaşteptând să împartă cu ceilalŃi, aşa încât unuia îi revine prea puŃină mâncare şi e nevoit să
plece acasă fiămând, în timp ce altul bea prea mult şi, până la urmă, se îmbată.
22 Cum? Chiar aşa e, cum se spune? Nu sunteŃi în stare să mâncaŃi şi să beŃi acasă pentru a evita
astfel discreditarea bisericii şi ruşinea celor săraci, care n-au de unde să-şi aducă mâncare? Ce pot
eu să zic despre toate acestea? VreŃi cumva să vă laud? Ei bine, aflaŃi că n-am să vă laud!
23 Căci iată ce a spus însuşi Domnul despre Masa lui, şi v-am transmis şi eu, altă dată: că în
noaptea când l-a vândut Iuda, Domnul Isus a luat o pâine,
24 şi, după ce a mulŃumit lui Dumnezeu pentru ea, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, spunând:
"LuaŃi-o şi mâncaŃi-o. Căci acesta este trupul meu care este dat pentru voi. Să faceŃi aceasta în
amintirea mea."
25 În acelaşi fel, a luat cupa de vin după cină, zicând: "Această cupă este noul legământ între
Dumnezeu şi voi, încheiat şi pus în vigoare prin sângele meu. Să faceŃi aceasta spre pomenirea
mea ori de câte ori îl veŃi bea."
26 Căci de fiecare dată când mâncaŃi această pâine şi beŃi această cupă, repovestiŃi mesajul morŃii
Domnului. Să faceŃi aşa până va veni el iarăşi.
27 Aşa că, dacă mănâncă cineva această pâine şi bea din această cupă a Domnului în chip
nevrednic, se face vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului.
28 De aceea, un om trebuie să-şi facă un examen amănunŃit de conştiinŃă înainte de a mânca
pâinea şi de a bea din cupă.
29 Căci, dacă mănâncă pâinea şi bea din cupă în chip nevrednic, fără să se gândească la trupul lui
Cristos, îşi mănâncă şi bea judecata lui Dumnezeu. El se joacă cu moartea lui Cristos.
30 Din această cauză mulŃi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, ba încă unii au şi murit.
31 Dar dacă vă veŃi face un examen amănunŃit de conştiinŃă înainte de a mânca, nu va fi nevoie să
fiŃi judecaŃi şi pedepsiŃi.
32 Totuşi, atunci când sunteŃi judecaŃi şi pedepsiŃi de Domnul, aceasta e pentru a nu fi
condamnaŃi odată cu restul lumii.
33 De aceea, iubiŃi fraŃi, când vă adunaŃi la Cina Domnului - respectiv la slujba de împărtăşanie -
aşteptaŃi-vă unii pe alŃii.
34 Dacă-i este cuiva foame cu adevărat, să mănânce acasă, pentru a nu-şi atrage pedeapsa atunci
când vă adunaŃi la un loc. Celelalte probleme am să le discut cu voi când voi sosi.

1 Corinteni 12

1 Şi acum, fraŃilor, doresc să vă scriu despre darurile aptitudinile deosebite pe care vi le dă Duhul
Sfânt fiecăruia dintre voi, întrucât nu aş dori ca ele să fie greşit înŃelese.
2 Vă amintiŃi, desigur, cum, înainte de a deveni creştini, treceaŃi de la un idol la altul, idoli care
nu pot spune nici un cuvânt.
3 Dar acum întâlniŃi oameni care afirmă că transmit mesaje din partea Duhului lui Dumnezeu.
Cum puteŃi şti dacă ele sunt cu adevărat inspirate de Dumnezeu ori false? Iată cum le puteŃi
verifica: nici un om care vorbeşte prin puterea Duhului lui Dumnezeu nu-l poate blestema pe Isus
şi nimeni nu poate spune: "Isus este Domn", crezând în ceea ce spune, fără ca Duhul Sfânt să îl
ajute.
4 Acum, Dumnezeu ne dăruieşte multe daruri, dar Duhul Sfânt este izvorul unic al tuturor.
5 Există diferite feluri de slujire a lui Dumnezeu, dar unul şi acelaşi este Domnul pe care îl
slujim.
6 Multe sunt manifestările prin care influenŃează Dumnezeu vieŃile noastre, dar unul şi acelaşi
este Dumnezeul care face acest lucru în noi şi prin noi toŃi cei care suntem ai săi.
7 Duhul Sfânt pune în lumină puterea lui Dumnezeu prin fiecare din noi, ca mijloc de ajutorare a
întregii biserici.
8 Unuia Duhul Sfânt îi dăruieşte aptitudinea de a da sfaturi înŃelepte, pe când, altuia el îi dă
aptitudinea de a exprima în cuvinte cunoştinŃele lui cele mai adânci, şi toate acestea prin
intermediul aceluiaşi Duh.
9 Unuia el îi dă o credinŃă deosebită, iar altuia puterea de a vindeca bolnavi.
10 Unora le dă puterea să facă minuni, iar altora puterea să profeŃească şi să predice cu inspiraŃie.
Altuia îi dă puterea de a şti când vorbesc duhurile rele prin cei care pretind că vestesc mesajul lui
Dumnezeu - sau când vorbeşte cu adevărat Duhul lui Dumnezeu. Ba altul este capabil să
vorbească în limbi pe care nu le-a învăŃat niciodată; iar alŃii, care nu cunosc nici ei limba străină
respectivă, primesc puterea de a înŃelege ce se vorbeşte.
11 Acelaşi Duh Sfânt unic dăruieşte toate aceste daruri şi puteri, stabilind care din ele să ne
revină fiecăruia dintre noi.
12 Trupul nostru are multe părŃi, dar această multitudine de părŃi formează totuşi un singur trup,
toate părŃile fiind adunate la un loc. Tot aşa este şi cu "trupul lui Cristos."
13 Fiecare din noi este o parte din acest trup unic al lui Cristos. Unii din noi suntem evrei, alŃii
ne-evrei, unii suntem robi, alŃii suntem liberi. Dar Duhul Sfânt ne-a potrivit pe fiecare la locul
nostru, într-un singur trup. Noi am fost botezaŃi în trupul lui Cristos de singurul Duh şi am primit
acelaşi Duh Sfânt.
14 Da, aşa este deci, trupul are mai multe părŃi, şi nu doar una singură.
15 Dacă piciorul zice: "Eu nu sunt o parte din trup fiindcă nu sunt mână", asta nu înseamnă că nu
mai e o parte a trupului.
16 Şi ce-aŃi zice dacă aŃi auzi urechea spunând: "Eu nu sunt o parte din trup deoarece nu sunt
decât ureche, şi nu ochi"? Ar face-o oare asta să nu mai fie o parte a trupului?
17 Să presupunem că tot trupul ar fi doar ochi - atunci cu ce ai mai auzi? Sau dacă tot trupul ar fi
o ureche uriaşă, cum ai mai putea mirosi?
18 Dumnezeu însă nu aşa ne-a făcut. El i-a făcut trupului nostru multe părŃi şi pe fiecare a pus-o
acolo unde a găsit el cu cale.
19 Cât de straniu ar arăta un trup dacă ar avea doar o singură parte!
20 Prin urmare, el a făcut mai multe părŃi şi, cu toate acestea, există doar un singur trup.
21 Ochiul nu va putea zice niciodată mâinii: "N-am nevoie de tine. Capul nu va putea zice
picioarelor: "N-am nevoie de voi."
22 Iar unele părŃi care par cele mai slabe şi mai lipsite de importanŃă sunt, în fond, cele mai
necesare.
23 Da, da, ne pare deosebit de bine că unele părŃi par de-a dreptul ciudate! Şi ascundem cu atenŃie
de privirile altora părŃile care nu trebuie văzute,
24 în timp ce părŃile care se pot vedea nu necesită atâta grijă deosebită. Prin urmare, Dumnezeu a
alcătuit trupul în aşa fel, încât, acelor părŃi, care altfel ar putea părea mai puŃin importante, să li se
acorde o deosebită cinste şi grijă.
25 Aceasta aduce bucurie între părŃile trupului, astfel ca ele să aibă aceeaşi grijă una faŃă de alta
cum au pentru ele însele.
26 Dacă suferă o parte, toate părŃile suferă împreună cu ea, şi dacă e onorată o parte, toate se
bucură dimpreună.
27 Iată ce vreau să spun: voi toŃi formaŃi, laolaltă, acel trup unic al lui Cristos şi fiecare din voi
este o parte distinctă şi necesară din el.
28 Am să înşir câteva din părŃile aşezate de el în biserica sa: apostoli, profeŃi - respectiv acei care
vestesc Cuvântul lui Dumnezeu cu inspiraŃie - apoi învăŃători, cei care fac minuni, cei care au
darul vindecării, cei care-i pot ajuta pe alŃii, cei care-i pot determina pe alŃii să lucreze împreună,
cei care vorbesc în limbi pe care nu le-au învăŃat niciodată.
29 ToŃi sunt apostoli? Fireşte că nu. ToŃi sunt predicatori sau profeŃi? Nu. ToŃi sunt învăŃători?
Au toŃi puterea să facă minuni?
30 Sunt toŃi în stare să vindece bolnavi? Fireşte că nu. Ne dăruieşte oare Dumnezeu tuturor
capacitatea de a vorbi în limbi pe care nu le-am învăŃat niciodată? Oare toŃi înŃeleg şi pot tălmăci
ce spun cei care au acest dar?
31 Nu, dar străduiŃi-vă din tot sufletul să aveŃi pe cel mai important dintre aceste daruri.
PermiteŃi-mi totuşi, mai întâi, să vă vorbesc despre altceva, cu mult mai bun decât toate celelalte!

1 Corinteni 13

1 Dacă aş avea darul de a vorbi în alte limbi, pe care nu le-am învăŃat şi dacă aş putea vorbi în
orice limbă din cer şi de pe pământ, şi nu aş avea dragoste pentru alŃii, n-aş face altceva decât
zgomot.
2 Dacă aş avea darul profeŃiei şi aş şti tot ce se va întâmpla în viitor; dacă aş cunoaşte totul despre
tot, şi nu i-aş iubi pe alŃii, la ce mi-ar folosi? Chiar dacă aş avea darul credinŃei, încât să-i vorbesc
unui munte şi să-l fac să se urnească de la locul lui, tot n-aş valora nimic dacă nu aş avea
dragoste.
3 Dacă mi-aş da tot ce am la săraci şi dacă aş fi ars de viu pentru vestirea Evangheliei, şi n-aş
avea dragoste pentru alŃii, tot la nimic nu mi-ar servi.
4 Dragostea este foarte răbdătoare şi bună, niciodată geloasă sau invidioasă; ea nu se laudă
niciodată, nici nu se făleşte,
5 niciodată nu e trufaşă ori egoistă ori necuviincioasă. Dragostea nu Ńine morŃiş să i se facă pe
voie. Nu este iritabilă şi nici susceptibilă. Nu poartă pică şi aproape că nici nu bagă în seamă
greşelile altora.
6 Niciodată nu se bucură de nedreptate, ci este în culmea fericirii ori de câte ori învinge adevărul.
7 Dacă iubeşti pe cineva, întotdeauna îi vei rămâne credincios, oricât te-ar costa. Vei crede
întotdeauna în el, aşteptându-te să fie totdeauna la înălŃime şi îl vei apăra întotdeauna cu
fermitate.
8 Toate darurile şi puterile deosebite de la Dumnezeu vor înceta cândva, dar dragostea nu va
înceta niciodată, într-o zi şi darurile acestea cum sunt profeŃia, vorbirea în limbi necunoscute şi
cunoştinŃa deosebită vor dispare.
9 Acum cunoaştem atât de puŃin, cu toate darurile noastre speciale, şi până şi predicile celor mai
dotaŃi sunt totuşi destul de slabe.
10 Dar când vom fi făcuŃi desăvârşiŃi şi compleŃi, atunci va înceta şi nevoia de aceste daruri
speciale şi ele vor dispare.
11 SituaŃia e următoarea: când eram copil, vorbeam, gândeam şi judecam ca un copil. Dar când
am devenit om în toată firea, gândurile mele au depăşit cu mult pe cele din copilărie, astfel că
acum am renunŃat la aceste lucruri copilăreşti.
12 În acelaşi mod, noi nu-l putem vedea şi înŃelege pe Dumnezeu decât într-o mică măsură, ca şi
când i-am privi chipul reflectat într-o oglindă palidă; dar într-o bună zi îl vom vedea în toată
plenitudinea sa, faŃă în faŃă. Acum tot ce cunoaştem e şters şi învăluit în ceaŃă, dar atunci vom
vedea toate lucrurile limpede, cu aceeaşi claritate cu care priveşte Dumnezeu în inima mea chiar
acum.
13 Prin urmare, trei lucruri rămân: credinŃa, speranŃa şi dragostea - şi dintre toate acestea
dragostea e cea mai mare.

1 Corinteni 14

1 Dragostea să fie Ńinta voastră de căpetenie. Cu toate acestea, cereŃi ca Duhul Sfânt să vă dea şi
aptitudinile sale speciale şi, mai cu seamă, darul profeŃiei, să puteŃi vesti mesajele lui Dumnezeu.
2 Dar dacă darul tău este de a "vorbi în limbi", adică în limbi pe care nu le-ai învăŃat, tu vei vorbi
cu Dumnezeu, şi nu cu ceilalŃi, fiindcă ei nu te vor înŃelege. Vei vorbi prin puterea Duhului, dar
va fi un secret.
3 Pe când omul care profeŃeşte, vestind mesajele lui Dumnezeu, îi ajută pe alŃii să crească în
Domnul, îmbârbătându-i şi mângâindu-i.
4 Prin urmare, o persoană care "vorbeşte în limbi" se ajută pe sine să atingă noi dimensiuni
spirituale, dar unul care profeŃeşte, vestind mesaje din partea lui Dumnezeu, ajută întreaga
biserică să evolueze în ce priveşte sfinŃenia şi fericirea.
5 Eu aş vrea ca toŃi să aveŃi darul "vorbirii în limbi" dar, şi mai mult, aş dori ca toŃi să puteŃi
profeŃi, vestind mesajele lui Dumnezeu, întrucât aceasta e o putere mai mare şi mai utilă decât
aceea de a vorbi în limbi necunoscute - afară doar dacă, bineînŃeles, puteŃi reda apoi şi celorlalŃi
ceea ce spuneŃi, pentru ca astfel şi ei să aibă vreun folos din aceasta.
6 Scumpi prieteni, chiar dacă eu însumi aş veni la voi vorbind într-o limbă necunoscută vouă, la
ce v-ar folosi? Dar dacă vorbesc lămurit ceea ce mi-a dezvăluit Dumnezeu şi vă spun ceea ce ştiu
şi ce are să se întâmple, precum şi marile adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu - de asta aveŃi
nevoie; acestea vă vor ajuta pe voi.
7 Până şi instrumentele muzicale - de pildă, flautul sau harfa - sunt exemple grăitoare ale nevoii
de a vorbi o limbă simplă dar curată, şi nu limbi necunoscute. Căci nimeni nu va putea recunoaşte
ce melodie redă flautul dacă nu e clară fiecare notă.
8 Iar dacă gornistul nu respectă notele, de unde vor şti soldaŃii când sunt chemaŃi la luptă?
9 În acelaşi mod, dacă vorbeşti cu cineva într-o limbă pe care nu o înŃelege, de unde va şti acesta
ce vrei să-i spui? E ca şi cum ai vorbi cu pereŃii!
10 Presupun că există sute de limbi diferite în lume, şi toate sunt perfecte pentru cei ce le înŃeleg,
11 dar pentru mine ele nu înseamnă nimic. Cineva care vorbeşte într-una din aceste limbi va fi
pentru mine un necunoscut şi eu, la rândul meu, voi fi necunoscut pentru el.
12 Dacă tot sunteŃi atât de dornici să primiŃi daruri speciale de la Duhul Sfânt, cereŃi atunci ce
este mai bun, anume ceea ce va fi de un real folos pentru întreaga voastră biserică.
13 Dacă primeşte cineva darul vorbirii în limbi necunoscute, să se roage şi pentru darul de a şti ce
spune, încât să le poată vorbi apoi desluşit şi celorlalŃi.
14 Căci dacă mă rog într-o limbă pe care nu o înŃeleg, duhul meu se roagă, dar eu nu ştiu ce spun.
15 Ei bine, atunci ce voi face? Şi una şi alta! Mă voi ruga în limbi necunoscute, dar şi în limbajul
obişnuit, pe care-l înŃelege tot omul. Voi cânta pe limbi necunoscute dar şi într-un limbaj
obişnuit, pentru a putea înŃelege lauda ce o aduc.
16 Căci dacă îl lauzi şi-i mulŃumeşti lui Dumnezeu numai cu duhul, vorbind într-altă limbă, cum
vor mai putea cei care nu te înŃeleg să-l laude şi ei pe Dumnezeu împreună cu tine? Cum Ńi se vor
putea alătura ei în aducerea de mulŃumiri, când ei nici măcar nu ştiu ce spui?
17 Tu, unul, vei mulŃumi tare frumos - n-am ce zice - dar ceilalŃi care sunt acolo nu vor fi deloc
ajutaŃi.
18 Eu îi mulŃumesc lui Dumnezeu că, în particular "vorbesc în limbi" mai mult decât voi toŃi la
un loc.
19 Dar, când mă închin în public, prefer să spun cinci cuvinte pe care oamenii să le înŃeleagă şi
care să le fie de ajutor, decât zece mii de vorbe într-o limbă necunoscută, zicând că "vorbesc în
limbi".
20 IubiŃi fraŃi, să nu înŃelegeŃi aceste lucruri la modul copilăresc. Când e să vă gândiŃi la rău,
atunci să fiŃi nişte prunci nevinovaŃi, dar când e să pricepeŃi chestiuni de felul acestora, atunci fiŃi
oameni maturi.
21 În vechile Scripturi ni se spune că Dumnezeu avea să trimită oameni care să vorbească
poporului său în limbi străine, dar nici atunci el nu va asculta.
22 Deci vedeŃi că priceperea de a "vorbi în limbi" nu constituie un ajutor pentru copiii lui
Dumnezeu, ci este, mai degrabă, menită să stârnească interesul necredinciosului. Credincioşii
însă au nevoie de profeŃie (vestirea adevărurilor profunde ale lui Dumnezeu), în timp ce
necredincioşii nu sunt încă pregătiŃi pentru ea.
23 Dar chiar şi aşa, dacă un necredincios, sau unul care nu posedă aceste daruri, vine la biserică şi
vă aude pe toŃi vorbind în alte limbi, s-ar putea ca să vă ia drept nebuni.
24 Dar dacă toŃi profeŃii fac cunoscută voia ascunsă a lui Dumnezeu, chiar dacă acest fel de a
predica se adresează mai mult credincioşilor şi intră un necredincios, ori un credincios mai de
curând întors la Dumnezeu care nu pricepe aceste lucruri, toate predicile voastre îl vor convinge
de faptul că e păcătos şi va avea mustrări de conştiinŃă la tot ce aude.
25 În timp ce ascultă, gândurile sale ascunse vor fi date pe faŃă iar el se va prăbuşi în genunchi şi
se va închina lui Dumnezeu, declarând că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru.
26 Ei bine, fraŃii mei, să recapitulăm cele spuse de mine până acum. Când vă adunaŃi împreună
unii vor cânta, altul va preda ori va împărtăşi cine ştie ce cunoştinŃe deosebite pe care i le-a dat
Dumnezeu, ori va vorbi într-o limbă necunoscută, dar tot ce se face trebuie să fie de folos tuturor
şi să-i întărească în Domnul.
27 Niciodată să nu vorbească mai mult de doi sau trei într-o limbă necunoscută; în plus, trebuie
să vorbească numai câte unul o dată, având la îndemână pe cineva care să tălmăcească.
28 Dar dacă nu există acolo nici unul care să tălmăcească, nu au voie să vorbească cu glas tare.
Pot să vorbească în gând, cu ei înşişi şi cu Dumnezeu, în acea limbă necunoscută, dar nu în
public.
29 Doi sau trei pot profeŃi, câte unul, pe rând (dacă au darul), în timp ce toŃi ceilalŃi ascultă.
30 Dar dacă, în timp ce profeŃeşte cineva, un altul primeşte un mesaj ori un gând de la Domnul,
primul să tacă.
31 În felul acesta, toŃi cei care au darul profeŃiei pot vorbi, unul după altul, şi astfel fiecare va
învăŃa ceva, va fi îmbărbătat şi ajutat.
32 Duhurile profeŃilor le sunt supuse.
33 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinei. Lui îi place armonia şi o găseşte prezentă în
toate celelalte biserici.
34 Femeile trebuie să tacă în adunările bisericii. Nu se cade ca ele să ia parte la discuŃii, întrucât
ele sunt subordonate bărbaŃilor, cum declară şi Scripturile.
35 Dacă au întrebări de pus, saşi întrebe soŃii acasă, căci nu se face ca femeile să-şi exprime
opiniile în adunările bisericii.
36 Nu sunteŃi de acord cu asta? CredeŃi cumva că deplina cunoaştere a voii lui Dumnezeu începe
şi se sfârşeşte cu voi, corintenii? Ei bine, atunci v-aŃi înşelat!
37 Voi cei care pretindeŃi că aveŃi darul profeŃiei, sau orice altă aptitudine specială din partea
Duhului Sfânt, ar trebui să vă daŃi seama primii că ceea ce vă spun eu e o poruncă directă de la
Domnul nostru însuşi.
38 Dacă totuşi cineva continuă să nu fie de acord - mă rog, n-are decât! - noi îl vom lăsa în plata
ignoranŃei sale.
39 Deci, fraŃii mei de credinŃă, să doriŃi din tot sufletul să fiŃi profeŃi, pentru ca să puteŃi predica
limpede mesajul lui Dumnezeu şi nu împiedecaŃi vorbirea în limbi.
40 Numai, aveŃi grijă ca totul să se desfăşoare normal, în pace şi în ordine.

1 Corinteni 15

1 Iar acum, fraŃilor, permiteŃi-mi să vă reamintesc ce e de fapt Evanghelia, căci ea nu s-a

schimbat - este aceeaşi Veste Bună pe care v-am vestit-o şi altădată. Atunci aŃi primit-o cu
bucurie şi încă o primiŃi şi acum, căci credinŃa voastră este solid ancorată şi zidită pe temelia
acestui minunat mesaj;
2 şi tocmai această Evanghelie vă mântuie, dacă mai credeŃi în ea, afară doar dacă, bineînŃeles, nu
aŃi crezut în ea din capul locului.
3 Chiar de la început, v-am transmis ceea ce mi s-a spus, anume că Cristos a murit pentru
păcatele noastre, exact aşa cum spuseseră Scripturile că va muri,
4 şi că a fost îngropat, iar la trei zile după aceea s-a ridicat din mormânt aşa cum au prezis
profeŃii.
5 El a fost văzut de Petru şi, mai pe urmă, de restul "celor Doisprezece."
6 După aceea, el a fost văzut la o singură arătare, de mai bine de cinci sute de fraŃi creştini, dintre
care mulŃi mai sunt încă în viaŃă.
7 Apoi l-a văzut Iacob şi, mai târziu, toŃi ceilalŃi apostoli.
8 La urmă de tot l-am văzut şi eu, cu mult în urma celorlalŃi, ca şi când eu m-aş fi născut prea
târziu pentru aceasta.
9 Căci eu sunt cel mai nevrednic dintre toŃi apostolii şi nici n-ar trebui să mi se spună apostol,
după felul în care am tratat biserica lui Dumnezeu.
10 Dar tot ce sunt în prezent se datoreşte în întregime faptului că Dumnezeu a revărsat asupra
mea asemenea bunătate şi har - şi nu fără rezultate: căci eu am muncit mai mult decât toŃi ceilalŃi
apostoli, dar, dacă stau să mă gândesc, nu eu am făcut asta, ci Dumnezeu a lucrat în mine, ca să
mă binecuvânteze.
11 Nu are nici o importanŃă cine a lucrat mai mult, eu sau ei; important este că noi v-am predicat
aceeaşi Evanghelie şi voi aŃi crezut-o.
12 Dar, ia spuneŃi-mi acum. Din moment ce credeŃi ceea ce vă predicăm, anume că Cristos a
înviat din morŃi, de ce mai zic atunci unii din voi că morŃii nu vor mai învia niciodată?
13 Căci, dacă nu există înviere din morŃi, atunci înseamnă că Cristos e încă mort.
14 Or, dacă el e încă mort, atunci toate predicile noastre nu servesc la nimic iar încrederea voastră
în Dumnezeu este goală, fără valoare şi zadarnică;
15 iar noi apostolii suntem cu toŃii nişte mincinoşi, fiindcă v-am spus că Dumnezeu l-a înviat pe
Cristos din morŃi, şi asta bineînŃeles că nu mai e adevărat, dacă morŃii nu mai învie.
16 Dacă nu învie ei, atunci nici Cristos nu a înviat,
17 iar voi degeaba mai credeŃi că Dumnezeu vă va mântui; de fapt, vă aflaŃi sub osânda păcatelor
voastre.
18 În acest caz, toŃi creştinii care au murit sunt pierduŃi.
19 Şi dacă a fi creştin nu are valoare pentru noi decât aici, în viaŃa de acum, atunci suntem
creaturile cele mai jalnice.
20 Dar realitatea incontestabilă este că Cristos a înviat cu adevărat din morŃi şi a devenit primul
înviat din milioanele de oameni care vor învia şi ei într-o bună zi.
21 Moartea a pătruns în lume datorită celor făcute de un singur om (Adam), dar datorită celor
făcute de celălalt om (Cristos) există acum înviere din morŃi.
22 ToŃi mor, pentru că toŃi ne înrudim cu Adam, fiind membrii rasei sale păcătoase, şi
pretutindeni unde se găseşte păcat, va urma şi moartea. Dar toŃi cei care se înrudesc cu Cristos
vor învia.
23 Totuşi fiecare la rândul lui: Cristos a înviat primul; apoi, când va reveni Cristos, vor învia toŃi
ai lui.
24 După asta, va veni sfârşitul, când el va preda ÎmpărăŃia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi
supus toŃi duşmanii de orice fel.
25 Căci Cristos va fi Rege, până când îşi va învinge toŃi duşmanii,
26 inclusiv ultimul duşman, moartea. Şi aceasta trebuie învinsă, punându-i-se capăt.
27 Căci domnia şi autoritatea peste toate lucrurile i-a fost dată lui Cristos de către Tatăl său; cu
singura excepŃie că, desigur, Cristos nu domneşte peste Tatăl însuşi, care i-a dat această putere să
domnească.
28 Când Cristos va fi câştigat, în cele din urmă, bătălia împotriva tuturor duşmanilor săi, el, Fiul
lui Dumnezeu, se va supune şi el sub ordinele Tatălui său, pentru ca Dumnezeu, care i-a dat
victoria asupra tuturor celorlalte lucruri, să fie mai presus de toŃi.
29 Dacă morŃii nu vor învia, atunci ce rost mai are ca oamenii să se boteze pentru cei ce au murit?
De ce s-o mai faceŃi, dacă nu credeŃi că morŃii vor învia cândva?
30 Ba încă şi noi înşine, de ce să ne mai punem mereu viaŃa în primejdie, înfruntând moartea
clipă de clipă?
31 Fapt este că eu înfrunt moartea zilnic şi asta e tot atât de adevărat ca mândria mea faŃă de
evoluŃia voastră în Domnul.
32 Şi ce rost a avut să mă lupt cu fiarele sălbatice - mă refer la cei din Efes - dacă ar fi fost doar
pentru ceea ce câştig în viaŃa de aici? Dacă nu vom mai trăi niciodată după moarte, atunci am
putea foarte bine să ne facem de cap; la urma urmelor: hai să mâncăm, să bem şi să ne veselim!
Ce importanŃă mai are? Căci, oricum, mâine vom muri, şi cu asta totul s-a terminat!
33 Nu vă lăsaŃi amăgiŃi de cei care susŃin asemenea lucruri. Dacă staŃi să-i ascultaŃi, o să începeŃi
să vă purtaŃi şi voi ca ei.
34 BăgaŃi-vă odată minŃile în cap şi încetaŃi să mai păcătuiŃi. Căci, spre ruşinea voastră, trebuie să
spun că unii dintre voi nu-l cunosc pe Dumnezeu.
35 Cineva ar putea însă întreba: "Cum vor fi morŃii readuşi la viaŃă? Ce fel de trupuri vor avea?"
36 Ce întrebare nechibzuită! Răspunsul îl veŃi găsi în propria voastră grădină. Când puneŃi o
sămânŃă în pământ, aceasta nu se face plantă dacă nu "moare" mai întâi.
37 Când iese mlădiŃa din sămânŃă, e foarte diferită de sămânŃă pe care ai semănat-o iniŃial. Căci
tot ce puneŃi în pământ este un bob mic şi uscat de grâu sau, mă rog, de ce semănaŃi.
38 Apoi Dumnezeu îi dăruieşte un nou trup minunat - aşa cum găseşte el de cuviinŃă; din fiecare
soi de seminŃe răsare un alt fel de plantă.
39 Şi tot aşa după cum există diferite feluri de seminŃe şi plante, există diferite feluri de fiinŃe vii.
Oamenii, animalele, peştii şi păsările se deosebesc unele de altele.
40 Îngerii din cer au trupuri foarte diferite de ale noastre şi frumuseŃea şi slava trupurilor lor se
deosebeşte de frumuseŃea şi slava trupurilor noastre.
41 Soarele are un fel de slavă, pe când luna şi stelele diferă una de alta în frumuseŃe şi strălucire.
42 În acelaşi fel, trupurile noastre pâmânteşti, care mor şi putrezesc, se deosebesc de trupurile
care le vom avea când vom învia, fiindcă acestea din urmă nu vor mai muri niciodată.
43 Trupurile noastre de acum ne stânjenesc, căci ele se îmbolnăvesc şi mor; dar ele vor fi
încununte de slavă la învierea noastră. Da, aşa este, acum sunt nişte trupuri slabe, muritoare, dar
în noua viaŃă ele vor fi pline de forŃă.
44 La moarte ele nu sunt decât nişte trupuri omeneşti, dar când vor învia vor fi trupuri supra-
omeneşti. Căci după cum există trupuri omeneşti naturale, tot aşa există şi trupuri spirituale,
supranaturale.
45 Scripturile ne spun că primului om, Adam, i s-a dat un trup uman, natural, dar Cristos e mai
presus, căci el era Spirit dătător de viaŃă.
46 Mai întâi, deci, avem aceste trupuri umane şi apoi, mai târziu, Dumnezeu ne dă trupuri cereşti,
spirituale.
47 Adam a fost făcut din Ńarina pământului, dar Cristos a venit din cer, de sus.
48 Orice fiinŃă omnească are un trup exact ca al lui Adam, făcut din Ńărână, dar toŃi cei care sunt
ai lui Cristos vor avea acelaşi fel de trup ca al său - un trup ceresc.
49 Aşa cum în prezent fiecare din noi are un trup ca al lui Adam, tot aşa într-o bună zi vom avea
un trup ca al lui Cristos.
50 Eu asta vă spun, fraŃii mei: un trup pământesc făcut din carne şi sânge nu poate intra în
ÎmpărăŃia lui Dumnezeu. Trupurile noastre putrezicioase nu sunt cele potrivite pentru a trăi în
veci.
51 Dar eu vă spun acest secret ciudat şi minunat: nu toŃi vom muri, dar toŃi vom primi un trup
nou!
52 Se va întâmpla dintr-odată, cât ai clipi din ochi, atunci când va suna ultima trâmbiŃă. Căci din
cer se va auzi sunetul puternic al trâmbiŃei şi toŃi creştinii care au murit vor învia dintr-odată,
având trupuri noi care nu vor mai muri niciodată; şi apoi, noi cei încă în viaŃă, vom avea deodată
trupuri noi.
53 Căci trupurile noastre pământeşti, cele muritoare, de acum, trebuie transformate în trupuri
cereşti care nu mai pot pieri, ci vor trăi în veac.
54 Când se va întâmpla acest lucru, se va împlini, în fine, această Scriptură care zice: "Moartea e
înghiŃită de victorie."
55 O, moarte, unde îŃi este atunci biruinŃa? Unde îŃi este boldul?
56 Căci păcatul - respectiv veninul care aduce moartea - va fi dispărut; şi legea, care dă în vileag
păcatele noastre, nu va mai fi judecătorul nostru.
57 Cât de mult îi mulŃumim lui Dumnezeu pentru toate acestea! El este acela care ne face să fim
victorioşi prin Isus Cristos Domnul!
58 Astfel, iubiŃii mei fraŃi, întrucât suntem siguri de biruinŃa viitoare, fiŃi tari şi statornici, mereu
spornici în lucrarea Domnului; căci ştiŃi că nimic din ceea ce faceŃi pentru Domnul nu se risipeşte
- cum ar fi cazul dacă n-ar exista înviere.

1 Corinteni 16

1 Şi iată acum nişte indicaŃii privind banii pe care îi strângeŃi spre a-i trimite creştinilor de la
Ierusalim; (de fapt, sunt aceleaşi îndrumări pe care le-am dat şi bisericilor din Galatia.)
2 În prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare din voi să pună deoparte ceva din câştigul săptămânii
precedente, dând această sumă la colectă. Suma să fie în funcŃie de cât v-a ajutat Domnul să
câştigaŃi. Nu aşteptaŃi până vin eu la voi, ca atunci să strângeŃi toŃi banii dintr-odată.
3 La venirea mea, voi trimite la Ierusalim darul vostru, pornit din dragoste, împreună cu o
scrisoare, urmând să fie dus acolo de mesageri de încredere pe care-i veŃi alege voi singuri.
4 Şi dacă e înŃelept să merg şi eu, atunci vom putea călători împreună.
5 Căci eu vă voi vizita după ce voi fi trecut mai întâi prin Macedonia, dar acolo nu voi sta decât
foarte puŃin.
6 S-ar putea să stau mai mult cu voi, probabil toată iarna, după care mă veŃi putea trimite mai
departe la viitoarea destinaŃie.
7 De data acesta nu intenŃionez să mă opresc doar în treacăt, şi apoi să merg mai departe; vreau să
vin şi să stau puŃin, dacă va voi Domnul.
8 Voi rămâne aici la Efes până la Rusalii,
9 căci aici uşa mi-e larg deschisă să predic şi să răspândesc învăŃătură creştină. Sunt multe
posibilităŃi, dar există şi mulŃi duşmani.
10 Dacă soseşte Timotei, faceŃi-l să se simtă ca acasă, căci şi el face lucrarea Domnului ca mine.
11 Nu daŃi voie nimănui să-l dispreŃuiască sau să-l ignore doar pentru că e tânăr, ci trimiteŃi-l
înapoi la mine; sper să se fi bucurat de şederea lui printre voi; de abia aştept să-l văd, cât mai
curând, pe el şi pe cei care se vor întoarce împreună cu el.
12 L-am rugat insistent pe Apolo să vă viziteze împreună cu alŃii, dar a socotit că nu e deloc voia
Domnului să plece acum: el are să vă vadă mai târziu, când va avea ocazia.
13 RămâneŃi treji, cu ochii deschişi, în eventualitatea unui pericol spiritual; rămâneŃi credincioşi
Domnului; purtaŃi-vă ca nişte oameni adevăraŃi; fiŃi tari!
14 Şi tot ce faceŃi să faceŃi din bunătate şi dragoste.
15 Vă mai aduceŃi aminte de Stefanas şi familia lui? Ei au fost primii care au devenit creştini în
Grecia şi îşi petrec viaŃa acum ajutându-i şi slujindu-i pe creştinii de pretutindeni.
16 Vă rog să urmaŃi indicaŃiile lor şi să faceŃi totul pentru a-i ajuta, de asemenea şi pe alŃii ca ei ce
trudesc din greu alături de voi, cu atâta dăruire.
17 Mă bucur aşa de mult că Stefanas, Fortunat şi Ahaic au sosit aici într-o vizită. Ei au compensat
pierderea de a nu vă avea aici să mă ajutaŃi.
18 Mult m-au înviorat şi au constituit pentru mine o minunata încurajare, cum nu mă îndoiesc că
au fost şi pentru voi. Sper că apreciaŃi pe deplin munca unor oameni ca ei.
19 Bisericile de aici, din Asia, vă transmit salutările lor pline de dragoste. Aquila şi Priscilla vă
transmit dragostea lor, împreună cu toŃi ceilalŃi care se adună în casa lor la serviciile divine.
20 ToŃi fraŃii vă trimit sănătate. SpuneŃi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă.
21 Voi scrie aceste ultime cuvinte ale scrisorii cu mâna mea.
22 Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul, acea persoană e blestemată. Vino Doamne Isuse!
23 Fie ca dragostea şi bunăvoinŃa Domnului Isus Cristos să se odihnească asupra voastră.
24 Vă transmit tuturor dragostea mea, vouă tuturor celor care sunteŃi în Cristos Isus.

2 Corinteni 1

1 Scumpi prieteni. Această scrisoare e din partea mea, Pavel, numit de Dumnezeu să fiu solul lui
Isus Cristos şi din partea scumpului nostru frate Timotei. Vă scriem vouă, tuturor credincioşilor
din Corint şi din toată Grecia.
2 Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos să vă binecuvânteze din plin, pe fiecare
în parte, şi să vă dăruiască pace!
3 Ce Dumnezeu minunat avem - el e Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, izvorul oricărei
îndurări,
4 cel care, în chip atât de minunat, ne mângâie şi ne întăreşte în toate greutăŃile şi încercările
noastre!
5 Şi oare de ce face asta? Pentru ca atunci când şi alŃii trec prin necazuri, având nevoie de
compasiunea şi îmbărbătarea noastră, şi noi să le putem da ajutorul şi mângâierea pe care ni le-a
dăruit Dumnezeu. Să fiŃi siguri de acest lucru; cu cât suferim mai mult pentru Cristos, cu atât ne
va copleşi şi el mai mult cu mângâierile şi încurajările sale.
6 Datorită acestor necazuri v-am putut aduce mângâierea şi mântuirea lui Dumnezeu. Dar, în
necazul nostru, Dumnezeu ne-a mângâiat -
7 şi aceasta tot pentru ca să vă ajutăm pe voi: anume, să vă arătăm din experienŃa noastră
personală cu câtă duioşie vă mângâie Dumnezeu când treceŃi prin aceleaşi suferinŃe. El vă va da
tăria să rezistaŃi.
8 Socotesc că ar trebui să ştiŃi şi voi, scumpi fraŃi, ce vremuri grele am trăit în Asia. Am fost de-a
dreptul zdrobiŃi şi copleşiŃi. Ba. ne-am temut că nu vom mai ieşi vii din această încercare.
9 SimŃeam că suntem sortiŃi pieirii şi vedeam cât de neputincioşi ajunseserăm. Dar a fost bine că
s-a întâmplat aşa, deoarece în această situaŃie am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu, singurul care
ne mai putea salva - căci el e în stare să învie şi morŃii.
10 Şi el ne-a ajutat şi ne-a salvat de la o moarte groaznică, ba încă şi mai mult, avem încrederea
că va continua s-o facă mereu.
11 Dar şi voi trebuie să ne ajutaŃi, rugându-vă pentru noi. Căci multe mulŃumiri şi laude veŃi
înălŃa lui Dumnezeu, când veŃi vedea că rugăciunile voastre pentru siguranŃa noastră au fost
ascultate!
12 Ne bucurăm mult că putem zice, în deplină sinceritate, că în toate legăturile care le-am avut cu
alŃii am fost curaŃi şi sinceri, bizuindu-ne pe ajutorul Domnului, şi nu pe propria noastră
destoinicie. Dacă se poate, acest lucru e şi mai adevărat în ce priveşte conduita noastră faŃă de
voi.
13 Scrisorile mele au fost sincere şi deschise; nu am fost niciodată echivoc! Şi deşi voi încă nu
mă cunoaşteŃi prea bine (sper totuşi că într-o zi veŃi avea ocazia să mă cunoaşteŃi), aş dori să
faceŃi un efort şi să mă acceptaŃi, fiind mândri de mine -
14 cum deja sunteŃi, într-o anumită măsură - căci şi eu voi fi mândru de voi în ziua aceea când va
veni din nou Domnul Isus.
15 Tocmai fiindcă eram atât de sigur de înŃelegerea şi încrederea voastră,
16 am plănuit să mă opresc să vă văd în drumul meu spre Macedonia, şi apoi din nou la
întoarcere, pentru a vă fi dat astfel o dublă binecuvântare şi voi să mă puteŃi trimite mai departe în
călătoria mea spre Iudeea.
17 Bine, vă veŃi întreba voi, dar atunci de ce mi-am schimbat planul? Oare nu mă hotărâsem încă
definitiv? Sau poate sunt şi eu ca un om din lume care zice "da", când, de fapt, vrea să spună
"nu"?
18 Nicidecum! Pe cât e Dumnezeu de adevărat, pe atât de mult mă deosebesc eu de acest soi de
oameni. La mine "da" înseamnă "da".
19 Timotei, Silvan şi cu mine v-am vorbit despre Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. El nu e din
aceia care să spună "da" când vrea să spună "nu." El întotdeauna face precum zice.
20 El execută şi împlineşte toate promisiunile lui Dumnezeu, oricât de multe ar fi; iar noi le-am
spus tuturor ce plin de credincişie este el, dând slavă numelui său.
21 Tocmai acest Dumnezeu a făcut din mine şi din voi creştini loiali şi ne-a dat recunoaşterea şi
mandatul de apostoli să predicăm Vestea cea bună.
22 El şi-a pus pecetea asupra noastră - semnul distinctiv că-i aparŃinem - şi ne-a dat Duhul său
Sfânt în inimile noastre ca o garanŃie a faptului că suntem ai lui şi ca o primă rată din tot ce
urmează să ne mai dea.
23 Mă adresez acestui Dumnezeu, să depună el mărturie împotriva mea dacă n-aş spune cumva
adevărul; motivul pentru care nu am venit încă în vizită la voi este că nu doresc să vă întristez
printr-o mustrare severă.
24 Când voi veni totuşi, deşi nu voi putea fi de prea mare ajutor pentru credinŃa voastră - căci e
deja puternică - aş dori să contribui cu ceva la bucuria voastră: aş dori să vă fac fericiŃi, şi nu
trişti.

2 Corinteni 2

1 Mi-am zis: "Nu, hotărât lucru, n-am să-i mai întristez printr-o altă vizită penibilă."
2 Căci dacă eu vă întristez, atunci mie cine are să-mi aducă bucurie? Voi sunteŃi cei care-mi
aduceŃi bucurie; or, dacă eu vă provoc durere, ce bucurie o să mai am?
3 De aceea am scris aşa cum am scris în ultima mea scrisoare, pentru ca să limpeziŃi situaŃia
înainte de venirea mea. Astfel, când, în sfârşit, voi veni la voi, nu mă vor/ întrista tocmai aceia
care s-ar cuveni să-mi aducă cea mai mare bucurie. Eram convins că bucuria voastră depinde atât
de mult de a mea, încât nici voi nu veŃi fi mai fericiŃi dacă nu voi veni la voi cu bucurie.
4 Ah, cât de greu mi-a fost să scriu scrisoarea aceea! Aproape că mi-a frânt inima şi vă spun
sincer că am plâns scriind-o. Nu am vrut să vă rănesc, dar a trebuit să vă arăt cât de mult vă
iubesc şi cât mă interesează soarta voastră.
5 Nu uitaŃi că omul acela despre care v-am scris - pricina întregului necaz - nu mi-a adus mâhnire
mie personal, cât vouă celorlalŃi (deşi, e drept, m-a atins şi pe mine).
6 N-aş vrea să fiu mai aspru cu el decât s-ar cuveni. Destul a fost pedepsit prin faptul că l-aŃi
condamnat cu toŃii într-un singur glas.
7 Acum este timpul să-l iertaŃi şi să-l mângâiaŃi. Altminteri, s-ar putea să ajungă atât de
înverşunat şi descurajat, încât să nu-şi mai revină.
8 Vă rog să-i arătaŃi acum că îl iubiŃi încă foarte mult.
9 V-am scris aşa cum v-am scris pentru ca să văd până unde veŃi merge cu ascultarea faŃă de
mine.
10 Când iertaŃi voi pe cineva, şi eu îl iert. Şi orice am iertat (în măsura în care m-a afectat şi pe
mine), am iertat prin autoritatea lui Cristos şi spre binele vostru.
11 Trebuie să iertăm şi din alt motiv şi anume, pentru a nu fi înşelaŃi de Satana; căci noi ştim ce
încearcă el să facă.
12 Ei bine, când am ajuns în cetatea Troas, Domnul mi-a dat ocazii extraordinare de a predica
Evanghelia.
13 Dar Tit, scumpul meu frate, nu era acolo ca să mă întâmpine şi astfel, nu m-am putut odihni,
întrebându-mă unde o fi şi ce i s-o fi întâmplat. Aşa că, mi-am luat rămas bun şi am plecat direct
în Macedonia, încercând să dau de el acolo.
14 Dar, să-i mulŃumim lui Dumnezeu! Căci prin ceea ce a făcut Cristos, el a triumfat asupra
noastră, astfel că acum, oriunde mergem, el se foloseşte de noi pentru a le vorbi altora despre
Domnul şi a răspândi Evanghelia ca pe un parfum ales.
15 Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în viaŃa noastră există o aromă plăcut mirositoare,
sănătoasă. Este mireasma lui Cristos din noi, o aromă atât pentru cei mântuiŃi, cât şi pentru cei
nemântuiŃi din jurul nostru.
16 Pentru cei ce nu sunt mântuiŃi, noi suntem ca o duhoare înfricoşătoare, care le aminteşte de
moarte şi osândă, pe când celor care-l cunosc pe Cristos, noi le suntem un parfum dătător de
viaŃă. Dar cine se simte în stare de o asemenea sarcină?
17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulŃi, ci vorbim cu inima curată,
din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos.

2 Corinteni 3

1 Am început oare să ne asemănăm cu învăŃătorii aceia falşi ai voştri, care vă vorbesc tot timpul
doar despre ei înşişi şi vi se prezintă cu scrisori lungi de recomandare? Consider că în privinŃa
noastră nu aveŃi nevoie de nici o scrisoare de recomandare.
2 Singura scrisoare de care am nevoie sunteŃi voi înşivă! Cât priveşte schimbarea în bine ce a
survenit în inimile voastre, oricine poate vedea că am făcut o lucrarea bună printre voi.
3 ToŃi vor observa că sunteŃi o scrisoare de la Cristos, scrisă de noi. Nu e o scrisoare aşternută cu
toc şi cerneală, ci prin Duhul Dumnezeului celui viu; nu e săpată în piatră, ci în inimi omeneşti.
4 Îndrăznim să afirmăm aceste lucruri bune despre voi numai datorită marii încrederi pe care o
avem în Dumnezeu prin Cristos, că el ne va ajuta să rămânem credincioşi celor afirmate de noi,
5 şi nu fiindcă am crede că putem realiza noi înşine ceva trainic. Singura noastră putere şi
singurul nostru ajutor ne vin de la Dumnezeu.
6 El este acela care ne-a ajutat să spunem altora despre noul său legământ pe baza căruia pot fi
mântuiŃi. Noi nu le spunem că trebuie să se supună fiecărei legi a lui Dumnezeu fiindcă altfel vor
muri, ci le spunem că există viaŃă pentru ei de la Duhul Sfânt. Vechea cale de mântuire prin
încercarea de a păzi Legea sfârşeşte în moarte; prin calea cea nouă, Duhul Sfânt le dă viaŃă.
7 Cu toate acestea, acel sistem străvechi de legi care ducea la moarte a fost încununat la început
cu atâta slavă, încât oamenii nu au putut suporta să-l privească pe Moise în faŃă. Deoarece, în
momentul în care le-a dat legea lui Dumnezeu pe care urmau s-o respecte, faŃa îi strălucea cu
însăşi slava lui Dumnezeu - deşi, începuse deja să-şi piardă din luminozitate.
8 Atunci noi oare să nu ne aşteptăm la o slavă, cu mult mai mare, în zilele acestea când Duhul
Sfânt dăruieşte viaŃă?
9 Dacă planul care duce la pieire a fost slăvit, cu mult mai slăvit este planul care-i pune pe
oameni în ordine cu Dumnezeu.
10 De fapt, slava aceea de la în ceput, ce strălucea pe faŃa lui Moise, e palidă pe lângă
copleşitoarea slavă a noului legământ.
11 Deci, dacă vechiul sistem, care s-a stins cu timpul, era totuşi încununat de slavă cerească,
slava noului plan de mântuire al lui Dumnezeu este, cu siguranŃă, mai mare, fiindcă este eternă.
12 Întrucât ştim că noua slavă de acum nu se va risipi niciodată, putem predica cu mare
îndrăzneală,
13 nu ca Moise, care şi-a acoperit faŃa cu un văl, pentru ca israeliŃii să nu vadă cum i se pierde
slava.
14 Însă nu numai faŃa lui Moise era acoperită cu un văl, ci şi minŃile şi priceperea poporului său,
care era împiedicat să vadă. Ba, încă şi acum, când se citeşte Scriptura, ai impresia că inimile şi
minŃile evreilor sunt acoperite de un văl gros, întrucât ei nu văd şi nu pot înŃelege adevăratul sens
al Scripturilor. Căci vălul acesta al neînŃelegerii nu poate fi înlăturat decât prin credinŃa în
Cristos.
15 Chiar şi azi, când citesc ei scrierile lui Moise, un văl este peste inimile lor, (întrucât ei cred că
respectarea Legii este calea prin care pot fi mântuiŃi).
16 Dar, ori de câte ori se întoarce cineva la Domnul din păcatele sale, vălul este numaidecât
înlăturat.
17 Domnul este Spiritul care dă viaŃă şi unde e el, acolo e libertate faŃă de încercarea de a fi
salvat prin respectarea legilor lui Dumnezeu.
18 Noi credincioşii nu avem nici un văl pe faŃă; noi putem fi oglinzi ce reflectă luminos slava
Domnului. Şi în măsura în care lucrează Duhul Domnului înlăuntrul nostru, ne asemănăm tot mai
mult cu el.

2 Corinteni 4

1 Chiar Dumnezeu însuşi, în îndurarea sa, este cel care ne-a încredinŃat această misiune minunată
de a spune altora Vestea sa Bună, aşa încât noi nu ne vom da niciodată bătuŃi.
2 Noi nu încercăm să-i determinăm pe oameni să creadă prin şiretlicuri - nu avem nici un interes
să păcălim pe cineva. Niciodată nu încercăm să facem pe cineva să creadă că Biblia ne învaŃă un
anumit lucru, care în realitate să nu fie adevărat. Respingem categoric orice metode ruşinoase de
genul acesta. Ne aflăm în prezenŃa lui Dumnezeu când vorbim, şi astfel spunem adevărul, aşa
cum vor confirma cei care ne cunosc.
3 Dacă e ascunsă de cineva Evanghelia pe care o predicăm, atunci ea e ascunsă de aceia care se
îndreaptă spre o moarte veşnică.
4 Satana, care e dumnezeul acestei lumi rele, i-a orbit, împiedicându-i să vadă lumina glorioasă a
Evangheliei care străluceşte peste ei sau să priceapă mesajul nemaipomenit pe care îl vestim noi
despre slava lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
5 Noi nu cutreierăm din loc în loc, predicându-ne pe noi înşine. Noi suntem robii voştri, slujindu-
vă în numele lui Isus Cristos.
6 Căci Dumnezeu, care a zis: "Să fie lumină în întuneric", ne-a făcut să înŃelegem că pe chipul lui
Isus Cristos se vede tocmai strălucirea slavei sale.
7 Dar comoara aceasta preŃioasă, adică lumina şi puterea care strălucesc acum în noi, este
cuprinsă într-un veşmânt pieritor: trupul nostru firav. Oricine îşi va da seama că glorioasa putere
din noi nu ne aparŃine, ci trebuie neapărat să-şi aibă izvorul în Dumnezeu.
8 Noi suntem apăsaŃi din toate părŃile de necazuri, nu însă frânŃi sau sfărâmaŃi. Suntem total
nedumeriŃi pentru că nu ştim de ce iau lucrurile întorsătura pe care o iau, dar nu ne dăm bătuŃi
niciodată.
9 Suntem trântiŃi la pământ uneori, dar ne ridicăm din nou şi mergem întotdeauna mai departe.
10 Trupurile acestea ale noastre au de înfruntat moartea mereu, cum a înfruntat-o şi Isus; aşa că e
limpede pentru toŃi că numai Cristos cel viu ne Ńine teferi.
11 Aşa este, trăim într-un pericol permanent pentru vieŃile noastre, fiindcă îl slujim pe Domnul,
dar acest fapt ne oferă încontinuu prilejul de a demonstra puterea lui Isus Cristos, care
sălăşluieşte în trupurile noastre muritoare.
12 Datorită faptului că predicăm, suntem confruntaŃi cu moartea, dar aceasta a avut drept rezultat
pentru voi viaŃa veşnică.
13 Noi afirmăm cu îndrăzneală ceea ce credem având încrederea că Dumnezeu ne va purta de
grijă, aşa cum a făcut autorul Psalmilor când a zis: "Eu cred şi, de aceea, vorbesc."
14 Noi ştim că acelaşi Dumnezeu care l-a adus înapoi pe Domnul Isus dintre cei morŃi ne va
readuce şi pe noi la viaŃă împreună cu Isus şi ne va aduce în faŃa lui alături de voi.
15 SuferinŃele prin care trecem sunt spre folosul vostru. Şi cu cât vor fi câştigaŃi mai mulŃi dintre
voi pentru Cristos, cu atât vor exista mai mulŃi care să-i mulŃumească pentru marea sa bunătate şi
îndurare, iar Domnul va fi cu atât mai slăvit.
16 Iată de ce nu ne dăm bătuŃi niciodată. Deşi trupurile noastre se sting, tăria noastră lăuntrică în
Domnul creşte pe zi ce trece, tot mai mult.
17 La urma urmelor, necazurile şi suferinŃele noastre actuale sunt destul de mici şi nu vor Ńine
multă vreme. Dar perioada aceasta scurtă cât Ńine durerea va aduce cu sine, în final, cele mai
alese binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru noi, în vecii vecilor.
18 Astfel, noi nu ne uitam la ce se vede în momentul de faŃă, la necazurile care ne împresoară din
toate părŃile, ci aşteptăm cu nerăbdare bucuriile încă nevăzute ale cerului. Necazurile se vor sfârşi
curând, dar bucuriile care urmează vor Ńine în veci.

2 Corinteni 5

1 Acum însă ştim că dacă e nimicit cortul acesta pământesc în care locuim, avem o clădire de la
Dumnezeu, o casă eternă în cer, nezidită de mâini omeneşti.
2 Între timp însă gemem, tânjind de dor să fim îmbrăcaŃi cu locuinŃa noastră cerească,
3 pentru că atunci când vom fi îmbrăcaŃi, nu vom fi găsiŃi goi.
4 Căci atâta timp cât suntem în cortul acesta, gemem şi suntem împovăraŃi, deoarece nu dorim să
fim dezbrăcaŃi, ci să fim îmbrăcaŃi cu locuinŃa cerească, pentru ca ceea ce e muritor să poată fi
înghiŃit de viaŃă.
5 Însă Dumnezeu tocmai pentru scopul acesta ne-a creat şi ne-a dăruit Duhul Său ca o arvună,
garantându-ne ceea ce urmează încă să primim.
6 Aşteptăm acum cu bucurie şi încredere să primim trupurile noastre cereşti, conştienŃi fiind că
fiecare clipă petrecută în aceste trupuri muritoare înseamnă o clipă petrecută departe de locuinŃa
noastră cerească, unde vom fi împreună cu Isus.
7 Noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate, prin credinŃă, şi nu prin vedere.
8 Şi nu ne temem, ci ne-am împăcat cu gândul că vom muri, fiindcă atunci vom merge acasă la
Domnul.
9 Deci obiectivul nostru este să-i facem pe plac lui prin tot ce în treprindem, fie că ne aflăm aici,
în acest trup, fie că suntem detaşaŃi de acest trup, dar cu Domnul în cer.
10 Căci toŃi trebuie să ne înfăŃişăm îna intea lui Cristos, pentru a fi judecaŃi şi a ni se dezvălui
viaŃa în faŃa sa. Fie care din noi va primi ceea ce i se cu vine pentru lucrurile bune sau rele pe care
le va fi făcut în trupul său pământesc.
11 Tocmai fiindcă avem această teamă solemnă de Domnul, veşnic prezentă în mintea noastră,
muncim cu atâta sârguinŃă pentru câştigarea altora. Dumnezeu cunoaşte inimile noastre şi ştie cât
sunt de curate în această privinŃă, după cum sper că şi voi le cunoaşteŃi în adâncul vostru.
12 Am început cumva din nou să ne umflam în pene? Nici vorbă de aşa ceva! Vă înarmez doar cu
argumente serioase pe care le puteŃi folosi faŃă de aceia dintre voi care se laudă ce grozavi sunt şi
cât de bine predică, dar nu au inimă sinceră şi curată. Voi vă puteŃi lăuda cu noi că, cel puŃin,
avem intenŃii bune şi sincere.
13 Suntem oare nebuni de spunem asemenea lucruri despre noi înşine? Dacă suntem, atunci e
pentru a da slavă lui Dumnezeu. Iar dacă, dimpotrivă, suntem în toate facultăŃile mintale, asta e
spre folosul vostru.
14 Tot ce facem pentru voi se datorează faptului că suntem călăuziŃi de iubirea lui Cristos. Din
moment ce credem că Cristos a murit pentru noi toŃi, trebuie să credem şi că noi am murit faŃă de
vechiul fel de trai pe care îl duceam cândva.
15 El a murit pentru toŃi, aşa încât toŃi cei care trăiesc, ca unii care au primit de la el viaŃă
veşnică, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, după bunul lor plac, ci să-şi trăiască viaŃa după placul
lui Cristos, care a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşadar, încetaŃi de a-i mai cântări pe creştini după ce crede lumea despre ei sau după cum vi
se par vouă, la suprafaŃă. Odată gândeam şi eu aşa despre Cristos, în mod eronat, crezând că nu e
decât un om ca mine. Câtă deosebire în felul meu actual de a gândi!
17 Când se întoarce cineva la Dumnezeu, devine un om cu totul nou pe dinăuntru. El nu mai este
deloc acelaşi. S-a născut o nouă viaŃă!
18 Toate lucrurile acestea noi sunt de la Dumnezeu, care ne-a readus la sine prin faptele lui
Cristos. Şi Dumnezeu ne-a dăruit privilegiul de a-i îndemna pe toŃi să intre în graŃia sa şi să ne
împace cu el.
19 Căci Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine, nemaiŃinând cont de păcatele lor, ci
ştergându-le cu desăvârşire. Acesta e minunatul mesaj pe care ni l-a dat el să-l vestim altora.
20 Noi suntem ambasadorii lui Cristos. Dumnezeu se foloseşte de noi pentru a vă vorbi: noi vă
rugăm fierbinte, aşa cum v-ar ruga însuşi Cristos, să primiŃi dragostea ce v-o oferă el: împăcaŃi-vă
cu Dumnezeu.
21 Căci Dumnezeu l-a încărcat pe Cristos cu păcatele noastre, pe el, cel care era fără păcat, iar
apoi, în schimbul acestora, a turnat bunătatea lui Dumnezeu în noi!

2 Corinteni 6

1 Ca părtaşi ai lui Dumnezeu, vă rugăm fierbinte să nu lăsaŃi să vă scape mesajul acesta minunat
despre marea bunătate a lui Dumnezeu.
2 Căci aşa zice Dumnezeu: "Strigătul vostru a ajuns la mine la momentul potrivit, când uşile de
primire erau larg deschise. V-am ajutat în ziua aceea când a fost oferită salvarea". În clipa de faŃă,
Dumnezeu e gata să vă primească cu bucurie. Astăzi e gata să vă salveze.
3 Noi încercăm să trăim în aşa fel, încât nimeni să nu fie ofensat sau împiedicat să-l găsească pe
Domnul din pricina felului nostru de a acŃiona, în aşa fel încât nimeni să nu se poată lega de noi şi
să dea apoi vina pe Domnul.
4 De fapt, prin tot ceea ce facem, încercăm să dovedim că suntem nişte vestitori adevăraŃi ai lui
Dumnezeu, îndurăm suferinŃe, greutăŃi şi necazuri de tot felul.
5 Am fost bătuŃi, aruncaŃi în închisoare, am înfruntat mânia gloatelor, am muncit până la
epuizare, am petrecut nopŃi întregi nedormite, de veghe, şi am postit.
6 Ne-am dovedit a fi ceea ce afirmăm că suntem prin vieŃile noastre integre, prin înŃelegerea
Evangheliei şi prin răbdarea noastră. Am fost buni, plini de iubire adevărată şi umpluŃi cu Duhul
Sfânt.
7 Am fost demni de încredere iar puterea lui Dumnezeu ne-a ajutat în tot ce am întreprins. Ne-a
stat la dispoziŃie întreg arsenalul unui om evlavios - arme de apărare şi arme de atac.
8 Noi rămânem credincioşi Domnului, fie că suntem onoraŃi, fie că suntem dispreŃuiŃi, fie că
suntem criticaŃi, fie că suntem lăudaŃi. Noi suntem sinceri, deşi alŃii spun că am fi mincinoşi.
9 Lumea ne ignoră, dar Dumnezeu ne cunoaşte; trăim în vecinătatea morŃii şi totuşi uite ce vii
suntem! Am fost răniŃi, dar n-am fost lăsaŃi să murim.
10 Avem în inimă durere dar, în acelaşi timp, şi bucuria Domnului. Suntem săraci, dar dăm altora
bogate daruri spirituale. Nu posedăm nimic, şi totuşi ne bucurăm de toate.
11 O, scumpii mei prieteni corinteni! V-am făcut cunoscut tot ceea ce simt; vă iubesc din toată
inima.
12 Orice răceală care mai stăruie între noi se datorează nu lipsei mele de dragoste, ci faptului că
iubirea voastră e prea mică şi nu ajunge până la mine pentru a mă atrage.
13 Vă vorbesc acum ca şi când aŃi fi chiar proprii mei copii. DeschideŃi-vă inimile faŃă de noi!
RăspundeŃi la dragostea noastră!
14 Să nu intraŃi în tovărăşie cu cei care nu-l iubesc pe Domnul, căci ce au oamenii lui Dumnezeu
în comun cu oamenii păcatului? Cum poate convieŃui lumina cu întunericul?
15 Şi ce armonie poate exista între Cristos şi Diavolul? Cum se poate întovărăşi un credincios cu
un necredincios?
16 Şi ce unire poate exista între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci voi sunteŃi templul lui
Dumnezeu, căminul Dumnezeului viu şi aşa a declarat Dumnezeu despre voi: "Eu voi locui în ei
şi voi umbla printre ei, voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu."
17 De aceea, Domnul a zis: "PărăsiŃi-i; despărŃiŃi-vă de ei; nu vă atingeŃi de ce este murdar; şi eu
vă voi primi
18 şi vă voi fi Tată iar voi veŃi fi fiii şi fiicele mele."

2 Corinteni 7

1 Având promisiuni atât de măreŃe, scumpi prieteni, haideŃi atunci să ne îndepărtăm de tot ce e
greşit, atât cu trupul, cât şi cu duhul, şi să ne curăŃim, trăind în acea frică sănătoasă de Domnul,
dăruindu-ne în întregime numai lui.
2 Vă rog să vă deschideŃi iarăşi inima faŃă de noi, căci pe nici unul din voi nu l-am nedreptăŃit în
vreun fel. Nici unul din voi nu a fost dus în rătăcire. Noi nu am înşelat pe nimeni şi nu am profitat
de nici unul.
3 Nu spun asta ca să vă cert sau să vă învinuiesc, ci, dimpotrivă - cum spuneam mai înainte - vă
voi purta în veci în inima mea şi voi trăi şi voi muri împreună cu voi.
4 Am cea mai mare încredere în voi şi mă mândresc cu voi. Mult m-aŃi încurajat voi pe mine; mi-
aŃi adus atâta bucurie, în ciuda tuturor suferinŃelor mele.
5 Când am sosit în Macedonia, nu am avut deloc parte de odihnă, în afară, la tot pasul, ne loveam
de necazuri; iar înăuntru, inimile ne erau pline de teamă.
6 Atunci Dumnezeu, care încurajează pe toŃi cei descurajaŃi, ne-a înviorat prin sosirea lui Tit.
7 Nu numai prezenŃa lui a constituit o bucurie, ci şi veştile aduse de el despre zilele minunate
petrecute cu voi. Când mi-a spus ei cu câtă nerăbdare aşteptaŃi vizita mea şi ce rău v-a părut de
cele întâmplate, şi mi-a vorbit despre loialitatea şi căldura dragostei voastre pentru mine, n-am
mai putut de bucurie!
8 Acum nu-mi pare rău că v-am tri mis scrisoarea aceea, deşi îmi păruse rău o vreme, ştiind cât
de dureroasă va fi pentru voi. Însă nu va durut decât pentru scurt timp.
9 Acum mă bucur că v-am trimis-o, nu pentru că v-a rănit ci pentru că durerea v-a făcut să va
reîntoarceŃi la Dumnezeu, întristarea pe care aŃi simŃit-o a fost o întristare folositoare, de felul
aceleia pe care doreşte Dumnezeu s-o aibă copiii săi, aşa încât să nu mai fie nevoie să mă adresez
vouă cu asprime.
10 Căci Dumnezeu foloseşte câteodată întristarea în viaŃa noastră pentru a ne ajuta să părăsim
păcatul şi să căutăm viaŃa veşnică. Nu trebuie să ne pară rău niciodată că el ne trimite această
întristare. Dar întristarea unui necredincios nu este întristarea adevăratei pocăinŃe şi nu-l poate
scăpa pe cineva de la moarte veşnică.
11 UitaŃi-vă la voi înşivă şi vedeŃi cât bine v-a făcut această mâhnire de la Domnul. N-aŃi mai dat
din umeri, nepăsători, ci aŃi devenit serioşi şi sinceri, dorind să scăpaŃi cât mai repede de păcatul
de care vă scrisesem! V-aŃi îngrozit de cele întâmplate şi aŃi dorit fierbinte să vin să vă ajut. AŃi
trecut imediat la rezolvarea problemei, pedepsindu-l pe cel care păcătuise. AŃi făcut tot ce v-a
stat în putinŃă să îndreptaŃi situaŃia.
12 V-am scris aşa cum v-am scris pentru ca Domnul să vă poată arăta că, de fapt, mă îngrijesc
mult de voi. Acesta a fost scopul meu, chiar mai mult decât să-l ajut pe omul acela care a păcătuit
sau pe tatăl său, faŃă de care a păcătuit.
13 Pe lângă îmbărbătarea ce ne-aŃi transmis-o prin dragostea voastră, ne-a prilejuit şi mai multă
fericire bucuria lui Tit de a fi fost atât de bine primit de voi şi de a-i fi risipit temerile şi
îngrijorările.
14 Eu îi spusesem cum va fi, adică, îi explicasem înainte de a pleca cât de mândru sunt de voi, şi
nu m-aŃi dezamăgit, întotdeauna v-am spus adevărul şi nici de data aceasta nu m-am lăudat
degeaba cu voi faŃă de Tit.
15 Cel mai mult vă iubeşte atunci când îşi aminteşte cu cât interes l-aŃi ascultat şi cu câtă
preocupare şi adâncă îngrijorare l-aŃi primit.
16 Câtă fericire îmi dă acest lucru, acum după ce sunt convins că totul e iarăşi în ordine între voi.
Încă o dată pot avea încredere deplină în voi.

2 Corinteni 8

1 Şi acum, doresc să vă spun ce a făcut Dumnezeu în harul său pentru bisericile din Macedonia.
2 Deşi au trecut prin multe necazuri şi vremuri grele, ei au îmbinat bucuria lor minunată cu crunta
lor sărăcie, fapt care a dus la un belşug de dărnicie pentru alŃii.
3 Ei nu au dat doar atât cât au putut, ci mult mai mult; şi pot fi martor că au făcut aceasta din
propria lor iniŃiativă, şi nu pentru că i-am îndemnat eu.
4 S-au rugat stăruitor de noi să luăm banii, pentru ca şi ei să participe cu ceva la bucuria de a-i
ajuta pe creştinii din Ierusalim.
5 Ba, mai mult, au întrecut toate aşteptările noastre, căci, de la bun început, fapta lor a pornit
dintr-o dăruire personală faŃă de Domnul şi faŃă de noi, lăsând ca Dumnezeu să-i călăuzească cum
va voi el prin intermediul nostru.
6 Ei au fost atât de entuziasmaŃi de faptul că l-am îndemnat pe Tit - cel care, din capul locului, v-
a îndemnat la dărnicie - să vă facă o vizită şi să vă îndemne să duceŃi până la capăt partea ce vă
revine în această slujbă duhovnicească a dărniciei.
7 Voi sunteŃi primii în atâtea privinŃe: aveŃi o credinŃă atât de mare, atâŃia predicatori buni,
posedaŃi atâta învăŃătură şi manifestaŃi atâta entuziasm şi dragoste pentru noi. Acum aş dori să fiŃi
primii şi în duhul dărniciei, dăruind cu voie bună.
8 Nu vă dau o poruncă; şi nu zic că trebuie să faceŃi aşa, dar văd cât zel pun alŃii în această
misiune. Şi atunci, prin dărnicia voastră, pot să mă conving şi eu că iubirea vă este adevărată şi că
nu se mărgineşte doar la vorbe.
9 Doar ştiŃi câtă iubire şi bunătate a avut Domnul nostru Isus: deşi el a fost peste măsură de
bogat, s-a făcut sărac de tot numai ca să vă ajute pe voi, tocmai sărăcia lui fiind aceea care v-a
îmbogăŃit.
10 Vreau să vă fac o propunere, să duceŃi la îndeplinire ce aŃi început acum un an, întrucât nu
numai că voi aŃi venit cu ideea, ci aŃi şi pus-o primii în aplicare.
11 Cum aŃi pornit cu atâta elan, trebuie să duceŃi până la capăt acest plan, cu tot atâta bucurie,
dând atât cât puteŃi din cât aveŃi. Ideea voastră iniŃială plină de entuziasm să-şi aibă acum răspuns
în fapte concrete din partea voastră.
12 Dacă sunteŃi cu adevărat dornici să daŃi, atunci nu are importanŃă cât daŃi. Dumnezeu vrea să
daŃi din ceea ce aveŃi, nu din ce nu aveŃi.
13 Fireşte, nu vreau să spun cu asta că cei care primesc darurile voastre pot să se lăfăie pe
cheltuiala voastră,
14 ci doar că trebuie să împărŃiŃi cu ei. În momentul de faŃă, voi aveŃi din belşug şi îi puteŃi ajuta;
altă dată, când veŃi duce voi lipsă, şi ei la rândul lor vor putea împărŃi cu voi. În felul acesta,
fiecare va avea după nevoile sale.
15 Vă aduceŃi aminte ce spun Scripturile în această privinŃă? "Celui care a strâns mult nu i-a mai
rămas nimic de prisos, iar celui care a strâns puŃin i-a ajuns"? Deci şi voi trebuie să împărŃiŃi cu
cei care duc lipsă.
16 Îi mulŃumesc lui Dumnezeu că i-a dat şi lui Tit aceeaşi preocupare pentru voi pe care o am şi
eu.
17 El s-a bucurat de propunerea pe care i-am făcut-o să vă viziteze din nou - dar cred că ar fi
venit şi fără îndemnul meu, deoarece e foarte dornic să vă vadă!
18 Împreună cu el mai trimit pe încă un frate, bine cunoscut şi mult lăudat în toate bisericile ca un
bun predicator al Evangheliei.
19 De fapt, omul acesta a fost ales de biserici să călătorească împreună cu mine pentru a duce
darul vostru la Ierusalim. Acest lucru va da slavă Domnului şi va dovedi cât de mult dorim să ne
ajutăm reciproc.
20 Călătorind împreună, vom lua toate precauŃiile împotriva unor eventuale suspiciuni, deoarece
nu am dori ca cineva să poată obiecta de felul cum mânuim aceste daruri mari.
21 Dumnezeu ştie că suntem cinstiŃi, dar aş vrea ca şi oamenii să cunoască acest lucru. De aceea
am recurs la procedura aceasta.
22 Vă mai trimit încă un frate, pe care-l cunoaştem din experienŃă ca pe un creştin serios. El de-
abia aşteaptă să pornească la drum, fiind cu atât mai interesat, după ce i-am vorbit despre dărnicia
voastră.
23 Dacă întreabă cineva cine este Tit, spuneŃi-i că este colaboratorul meu, conlucrătorul meu
printre voi, iar despre ceilalŃi doi puteŃi să spuneŃi că reprezintă comunităŃile de aici şi sunt
exemple strălucite de copii ai Domnului.
24 Vă rog să vă manifestaŃi iubirea voastră faŃă de aceşti oameni, făcând pentru ei tot ce m-am
lăudat în public că veŃi face.

2 Corinteni 9

1 Îmi dau seama că nici nu ar trebui să vă amintesc despre aceasta, respectiv despre ajutorul pe
care se cuvine să-l daŃi copiilor lui Dumnezeu.
2 Căci ştiu cu câtă râvnă o faceŃi şi de aceea m-am şi lăudat prietenilor din Macedonia încă de
acum un an că sunteŃi gata să le trimiteŃi un ajutor în bani. De fapt, tocmai entuziasmul vostru i-a
determinat pe mulŃi dintre ei să înceapă şi ei strângerea de ajutoare.
3 Eu însă îi trimit pe aceşti oameni tocmai pentru a mă asigura că sunteŃi, într-adevăr, gata aşa
cum le-am spus, cu toŃi banii adunaŃi; n-aş vrea ca de data aceasta să reiasă că m-am înşelat când
m-am lăudat cu voi.
4 Tare mi-ar fi ruşine - după cum şi vouă v-ar fi - să-i iau pe aceşti macedonieni cu mine şi, când
colo, să constat că nu sunteŃi încă gata s-o faceŃi, cum le-am spus!
5 Aşadar, i-am rugat pe ceilalŃi fraŃi de aici să se ducă înaintea mea şi să vadă dacă darul pe care
l-aŃi promis e pregătit deja. Aş dori să fie un dar adevărat, şi să nu pară că a fost făcut la
insistenŃele altuia.
6 Nu uitaŃi însă un lucru, că dacă daŃi puŃin, puŃin veŃi şi primi. Gospodarul care seamănă doar
câteva seminŃe abia va strânge o recoltă mică, dar dacă însămânŃează o cantitate mare, şi secerişul
va fi bogat.
7 Fiecare trebuie să decidă singur cât să dea. Nu forŃaŃi pe nimeni să dea mai mult decât este
dispus, căci Dumnezeu doreşte ca cei care dau să dea din toată inima.
8 Dumnezeu e în stare să vă compenseze golurile, dându-vă tot ceea ce vă lipseşte, şi chiar mai
mult, aşa încât nu numai că veŃi avea destul pentru acoperirea propriilor voastre nevoi, ci vă va
mai rămâne din belşug să daŃi cu bucurie şi altora.
9 Este aşa cum spun Scripturile: "Omul evlavios dă cu mână largă la săraci. Faptele sale bune îi
vor face cinste în veci."
10 Căci Dumnezeu, care dă sămânŃă gospodarului să semene şi, mai pe urmă, o recoltă bună s-o
secere şi să se bucure de ea, vă va da şi vouă tot mai multă sămânŃă de semănat şi o va face să
crească, pentru ca voi să puteŃi dărui tot mai multe roade din secerişul vostru.
11 Da, într-adevăr, Dumnezeu vă va da din belşug, ca să puteŃi da şi voi altora, iar când vom duce
celor care au nevoie darurile voastre, vor izbucni în strigăte de laudă şi mulŃumire către
Dumnezeu pentru ajutorul vostru.
12 Astfel, două lucruri se realizează ca urmare a darurilor voastre: cei care duc lipsă vor fi ajutaŃi
iar aceştia, la rândul lor, nu vor mai conteni să-i mulŃumească lui Dumnezeu.
13 Cei pe care-i ajutaŃi se vor bucura nu numai din pricina darurilor voastre generoase, pentru ei
şi pentru alŃii, ci, în plus, îl vor lăuda pe Dumnezeu, văzând că faptele voastre sunt la fel de bune
ca doctrina voastră.
14 Iar ei se vor ruga pentru voi fierbinte şi stăruitor, cu multă simŃire, ca urmare a harului
minunat al lui Dumnezeu arătat prin voi.
15 MulŃumiŃi lui Dumnezeu pentru Fiul său - darul său prea minunat pentru a putea fi exprimat în
cuvinte.

2 Corinteni 10

1 Mă rog de voi - da, eu, Pavel, mă rog de voi, şi o fac cu blândeŃe, exact aşa cum ar face-o
Cristos însuşi. Totuşi unii din voi zic: "Scrisorile lui Pavel sunt îndrăzneŃe, n-avem ce zice, când
este departe de noi, dar când vine încoace, să vedeŃi ce teamă îi va fi să ridice glasul!"
2 Sper să nu fie nevoie să vă demonstrez, când vin, cât de aspru şi neînduplecat pot fi. Nu vreau
să-mi duc la îndeplinire planurile actuale cu privire la unii din voi care par să creadă că eu
acŃionez şi vorbesc doar ca un om călăuzit de ambiŃie.
3 E drept că sunt un om oarecare, dar eu nu utilizez planuri şi metode omeneşti pentru a-mi
câştiga bătăliile.
4 Pentru a doborî fortăreŃele diavolului fac uz de armele puternice ale lui Dumnezeu, nu de cele
făcute de mâna omului.
5 Aceste arme pot zdrobi orice argument semeŃ împotriva lui Dumnezeu şi orice piedică ce s-ar
ridica în calea cunoaşterii lui Dumnezeu, în felul acesta rebelii pot fi readuşi la Dumnezeu şi
transformaŃi în oameni care să asculte de Cristos.
6 Suntem gata să pedepsim orice neascultare, după ce supunerea voastră va fi un fapt realizat.
7 Necazul cu voi este că priviŃi la mine, iar eu par slab şi neputincios; voi însă ar trebui să priviŃi
dincolo de aparenŃe. Totuşi, dacă se poate lăuda cineva că posedă puterea şi autoritatea lui
Cristos, atunci negreşit acela sunt eu.
8 Oi fi părând eu că mă laud mai mult decât se cuvine cu autoritatea ce o am asupra voastră -
autoritate menită să vă ajute, nu să vă facă rău - dar, nu-i nimic, căci am să împlinesc fiecare
afirmaŃie pe care am făcut-o.
9 Spun aceasta pentru ca nu cumva să aveŃi impresia că e o simplă bravură din partea mea când
vă cert în scrisorile mele.
10 "Nu vă faceŃi probleme pentru scrisorile sale", zic unii. "Sună, într-adevăr, grozav, dar în
realitate e numai gura de el. O să-l vedeŃi când vine aici că nu e nimic de capul lui şi că n-aŃi auzit
predicator mai slab decât el!"
11 Ei bine, de data aceasta, prezenŃa mea în persoană va fi tot atât de aspră pentru voi cum sunt şi
scrisorile mele!
12 Vai, dar nu vă necăjiŃi, căci nu voi îndrăzni să afirm că sunt tot atât de grozav ca aceştia care
se laudă cât de buni sunt ei! Din păcate nu se compară decât între ei înşişi, propriile lor idei mici
fiind singurul etalon pentru ei. Câtă prostie din partea lor!
13 Noi însă nu ne vom făli cu autoritatea pe care nu o avem. łelul nostru este să fim pe măsura
planului lui Dumnezeu pentru noi, or, planul acesta cuprinde şi colaborarea cu voi.
14 Noi nu depăşim măsura când pretindem autoritatea asupra voastră, întrucât noi am venit la voi
primii cu Evanghelia despre Cristos.
15 Nu e ca şi când am încerca să ne însuşim meritele ce i se cuvin altuia pentru munca înfăptuită
printre voi. Dimpotrivă, noi sperăm să crească credinŃa voastră şi, în ciuda limitelor încă impuse
nouă, munca noastră printre voi să se extindă mult.
16 Odată realizat acest lucru, vom putea predica Evanghelia şi altor oraşe, cu mult dincolo de
hotarele voastre, unde nu lucrează nimeni; atunci nu se va mai pune problema amestecului cuiva
în domeniul de lucru al celuilalt.
17 După cum spun Scripturile: "Dacă are cineva de gând să se laude, atunci să se laude cu ceea ce
a făcut Domnul, şi nu cu persoana lui."
18 Când se laudă cineva singur cu lucrurile bune pe care le-a făcut, lauda lui nu prea contează.
Dar când Domnul îl laudă, se schimbă situaŃia!

2 Corinteni 11

1 Vă rog să aveŃi răbdare cu mine; suportaŃi un pic de nebunie din partea mea. Hai, mai răbdaŃi-
mă puŃin, să vă spun tot ce am pe inimă.
2 Sunt profund îngrijorat pentru voi, cu preocuparea profundă a lui Dumnezeu însuşi. Doresc cu
tot dinadinsul ca dragostea voastră să i-o dăruiŃi numai lui Cristos, exact aşa cum o tânără
fecioară castă îşi păstrează intactă iubirea pentru un singur bărbat: acela care-i va fi soŃ.
3 Dar eu tare mă tem că dragostea voastră ar putea fi abătută de la acea atitudine de dăruire
simplă şi curată faŃă de Domnul, aşa cum a fost înşelată şi Eva de Satana în Grădina Eden.
4 PăreŃi atât de creduli: voi credeŃi absolut tot ce vi se spune, chiar dacă persoana respectivă vă
predică despre un alt Isus decât cel pe care îl predicăm noi sau despre un duh deosebit de Duhul
Sfânt pe care l-aŃi primit voi, sau vă arată o altă cale de mântuire. ÎnghiŃiŃi totul.
5 Totuşi eu nu consider că aceşti minunaŃi "mesageri de la Dumnezeu", cum îşi zic ei, sunt mai
buni cu ceva decât mine.
6 Dacă sunt un orator slab, cel puŃin eu ştiu ce vorbesc, cum cred că v-aŃi dat seama până acum,
deoarece am dovedit acest lucru în repetate rânduri.
7 Am procedat oare greşit şi m-am înjosit cumva, făcându-mă vrednic de dispreŃul vostru, prin
faptul că v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu fără să vă iau nici un ban?
8 În schimb, pe alte biserici le-am "jefuit", acceptând ofertele trimise şi cheltuindu-le în timpul
şederii mele printre voi, pentru a vă sluji astfel fără plată.
9 Iar când aceste fonduri s-au epuizat şi începusem să rabd de foame, tot nu v-am cerut nimic,
deoarece creştinii din Macedonia mi-au adus încă un dar. Vouă însă niciodată nu v-am cerut nici
un ban, şi nici n-o voi face vreodată.
10 Promit solemn că voi spune tuturor din Grecia despre asta!
11 Şi de ce mă rog? Fiindcă nu vă iubesc? Dumnezeu ştie cât vă iubesc.
12 Dar voi proceda astfel pentru a le tăia craca de sub picioare celor care se laudă că lucrează
pentru Dumnezeu exact aşa cum o facem şi noi.
13 Pe aceştia nu i-a trimis Dumnezeu; ei sunt "falsuri" care v-au amăgit să credeŃi că sunt
apostolii lui Cristos
14 Dar nici nu mă mir! Căci până şi Satana se poate preface în înger de lumină,
15 aşa că nu e de mirare că c pot face şi slujitorii lui, când apar în postură de slujitori evlavioşi.
Până la urmă însă îşi vor primi cu vârf şi îndesat pedeapsa pe care o merită pentru faptele lor rele.
16 Iarăşi fac apel la voi, să nu consideraŃi că mi-am pierdut minŃile de vor besc astfel; chiar dacă
aŃi crede acest lucru despre mine, oricum, ascultaŃi-mă - nebun sau prost - chiar dacă mă laud şi
eu puŃin.
17 Lăudăroşenia aceasta nu e pentru mine o poruncă din partea Domnului, căci acum procedez ca
un om fără minte.
18 De vreme ce alŃii vă tot amintesc cât de grozavi sunt ei, de ce nu aş face-o şi eu?
19 (Voi vă credeŃi atât de înŃelepŃi, şi totuşi îi ascultaŃi de bunăvoie pe nechibzuiŃii aceia;
20 nu vă supăraŃi când fac din voi robii lor, vă iau tot ce aveŃi, profită de voi, îşi dau aere şi vă
lovesc peste obraz.
21 Mi-e ruşine s-o mărturisesc, dar eu aşa ceva nu aş avea curajul sau tăria să fac! Dar nu există
un lucru cu care să nu se laude ei - vorbesc iarăşi ca un nebun - şi să nu mă pot lăuda şi eu.)
22 Ei se laudă că sunt evrei, nu-i aşa? Ei bine, şi eu sunt. Şi mai spun că sunt israeliŃi, popor ales
al lui Dumnezeu, da? Şi eu sunt. Şi că sunt descendenŃi ai lui Avraam? Dar şi eu sunt.
23 Spun ei că-l slujesc pe Cristos? Dar eu l-am slujit mult mai mult! Întreb ca un om care şi-a
pierdut mintea. Eu am muncit mai mult, am fost aruncat în închisoare mai des, am fost biciuit de
nenumărate ori şi am înfruntat moartea în repetate rânduri.
24 În cinci ocazii diferite evreii mi-au aplicat acele groaznice "treizeci şi nouă de lovituri de bici"
ale lor.
25 De trei ori am fost bătut cu nuiele. O dată am fost lovit cu pietre. De trei ori am suferit
naufragiu. O dată am rămas pe mare sub cerul liber o noapte întreagă şi toată ziua următoare.
26 Am străbătut kilometri anevoioşi şi adesea am fost în mare primejdie din pricina inundaŃiilor
şi a tâlharilor, ba chiar şi a propriilor concetăŃeni, evreii, precum şi din cauza ne-evreilor. Am
înfruntat pericole mari din cauza gloatelor din cetăŃi şi însăşi primejdia morŃii în deşerturi şi în
furtuni pe mare, precum şi pericole din partea unora care se pretind că-s fraŃi în Cristos, dar nu
sunt.
27 Am trăit cu trudă şi dureri şi cu nopŃi nedormite. Adesea am răbdat de foame şi de sete şi am
postit de multe ori; de câte ori nu am tremurat de frig, neavând îmbrăcăminte suficient de
călduroasă!
28 Apoi, pe lângă toate acestea, mai am şi grija necontenită pentru soarta bisericilor.
29 Săvârşeşte cineva o greşeală şi eu să nu mă întristez? Or, cade cineva şi eu nu doresc din tot
sufletul să-l ajut? Este cineva rănit în duhul său şi eu să nu mă aprind de mânie împotriva celor
care l-au rănit?
30 Dar dacă e să mă laud, atunci mă voi lăuda mai degrabă cu lucrurile care demonstrează cât de
slab sunt eu.
31 Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căruia i se cuvine toată lauda în vecii vecilor,
ştie că spun adevărul.
32 Bunăoară, la Damasc, guvernatorul de sub comanda regelui Areta a postat soldaŃi la porŃile
cetăŃii să mă prindă;
33 dar eu am fost coborât într-un coş legat de funie, printr-o spărtură din zid, şi am scăpat! Halal
popularitate!

2 Corinteni 12

1 E atâta nebunie în lăudăroşenia asta, dar fie, hai să continui cu ea. DaŃi-mi voie să vă spun
despre viziunile pe care le-am avut şi revelaŃiile de care mi-a făcut parte Domnul.
2 Acum paisprezece ani am fost răpit la cer. Să nu mă întrebaŃi dacă am fost acolo cu trupul sau
numai cu duhul, căci nu ştiu; numai Dumnezeu poate da răspunsul aici.
3 Dar, oricum, am fost în paradis
4 şi am auzit lucruri atât de extraordinare încât nu se pot exprima în cuvinte omeneşti (şi în orice
caz nu am voie să le povestesc altora.)
5 Asta da, e o experienŃă cu care poŃi să te lauzi şi totuşi eu n-am s-o fac. Mă voi lăuda doar cu
faptul că sunt foarte slab şi că Dumnezeu e atât de măreŃ, încât poate să se folosească de o atare
slăbiciune spre slava sa.
6 Am prea multe lucruri cu care să mă laud şi n-am să fiu atât de nechibzuit s-o fac, pentru că nu
vreau ca cineva să aibă despre mine o părere mai înaltă decât se cuvine din ceea ce vede în viaŃa
mea şi în mesajul meu.
7 Voi mai spune şi aceasta: că întrucât experienŃele pe care le-am avut au fost atât de ieşite din
comun, Dumnezeu a trebuit să-mi dea un anume lucru foarte supărător, care să mă împiedice să
mă îngâmf; astfel mi-a dat o boală care este ca un Ńepuş în carne, un mesager al Satanei care să
mă rănească şi să mă supere - să-mi înfrângă mmdria.
8 În trei rânduri l-am rugat fierbinte pe Dumnezeu să mă vindece.
9 Dar el mi-a răspuns: "Nu, căci sunt cu tine şi aceasta îŃi ajunge; nu mai ai nevoie de nimic
altceva. Puterea mea este cel mai bine evidenŃiată în oamenii slabi." Aşa se face că îmi place să
mă laud cu faptul că sunt slab; mă bucur să fiu un exemplu viu al puterii lui Cristos, şi să nu-mi
etalez propria putere şi capacitate.
10 Întrucât ştiu că e numai spre folosul lui Cristos, sunt pe deplin mulŃumit cu "Ńepuşul" meu,
insulte, persecuŃii şi necazuri de tot felul. Căci atunci când sunt slab, sunt tare - cu cât am mai
puŃin, cu atât depind mai mult de Cristos.
11 M-aŃi făcut să mă port ca un nebun, cu laudele acestea, - voi trebuia să mă lăudaŃi. Nu este nici
un singur lucru pe care îl au aceşti "indivizi admirabili" pe care să nu-l am şi eu, chiar dacă eu nu
valorez absolut nimic.
12 Când am fost la voi, v-am oferit în mod categoric toate dovezile că sunt un apostol adevărat,
trimis la voi de însuşi Dumnezeu: deoarece, cu răbdare, am făcut printre voi multe minuni, semne
şi lucruri măreŃe.
13 Singurul lucru ce nu l-am făcut pentru voi, dar pe care îl fac în toate bisericile celelalte, a fost
să vă devin o povară - nu v-am cerut să-mi daŃi de mâncare ori să mă cazaŃi. Vă rog să mă iertaŃi
pentru greşeala aceasta!
14 Vin acum la voi pentru a treia oară; şi nici de data aceasta n-o să vă coste nimic. Căci, nu am
nevoie de banii voştri, ci de voi înşivă! Oricum, voi sunteŃi copiii mei; or, nu copiii sunt aceia
care cumpără de mâncare părinŃilor, ci tocmai invers: părinŃii aduc de mâncare copiilor.
15 Mă dăruiesc vouă cu bucurie, cu tot ce am, spre binele vostru spiritual, deşi cu cât vă iubesc
mai mult, se pare că voi mă iubiŃi mai puŃin.
16 Zic unii din voi: "E drept că nu prea ne-au costat vizitele sale, dar Pavel ăsta e foarte şiret căci
uite cum ne-a dejucat planurile. Nu se poate să nu fi stors el ceva bani de la noi, printr-un mijloc
oarecare."
17 Bine, dar cum? V-am stors eu prin vreunul din oamenii pe care i-am trimis la voi?
18 Când l-am îndemnat pe Tit să vă viziteze şi l-am trimis împreună cu el şi pe celălalt frate, au
obŃinut ei vreun profit de pe urma voastră? BineînŃeles că nu. Căci noi avem acelaşi Duh Sfânt şi
călcăm fiecare pe urmele celuilalt, având un mod comun de lucru.
19 Acum, precis credeŃi că vă spun toate acestea ca să reintru în graŃiile voastre. Dar nu e deloc
aşa. Vă spun, şi Dumnezeu mă aude când vorbesc, că v-am scris acestea pentru a vă ajuta pe voi,
iubiŃi prieteni - pentru a vă întări duhovniceşte, şi nu pentru a-mi face situaŃia mai uşoară.
20 Căci mi-e teamă că dacă voi veni la voi, n-o să-mi placă ce-o să găsesc şi apoi n-o să vă placă
felul în care voi fi nevoit să mă port cu voi. Tare mi-e teamă că vă voi găsi certându-vă şi
invidiindu-vă unii pe alŃii, supărându-vă şi făcând pe grozavii, umblând cu vorbe rele unii faŃă de
alŃii şi cu şoapte pe la spate, plini de îngâmfare şi dezbinare.
21 Da, mi-e teamă că atunci când am să vin, Dumnezeu mă va smeri înaintea voastră şi voi fi
întristat şi îndurerat, fiindcă mulŃi dintre voi, cei care aŃi păcătuit, nici măcar nu vă pasă de
lucrurile necurate şi rele pe care le-aŃi făcut: respectiv pofta şi imoralitatea voastră şi faptul că
luaŃi nevasta altuia.

2 Corinteni 13

1 Este a treia oară când vin la voi. Scripturile ne spun ca în orice dezbatere hotărârile vor fi luate
pe mărturia a doi sau trei martori oculari. Ei bine, este al treilea avertisment pe care vi-l dau, cu
ocazia acestei vizite.
2 I-am avertizat deja pe cei care păcătuiseră când am fost la voi rândul trecut; acum îi avertizez
din nou, pe alŃii, aşa cum am făcut atunci, că de data aceasta vin pregătit să-i pedepsesc aspru şi
nu-i voi cruŃa.
3 VeŃi avea toate dovezile că Cristos vorbeşte prin mine. Cristos nu e slab în relaŃiile sale cu voi,
ci este o putere mare în voi.
4 Trupul său uman, slab, a murit pe cruce, dar acum el trăieşte prin puterea măreaŃă a lui
Dumnezeu. Şi noi suntem slabi în trupurile noastre, cum a fost el, dar acum trăim şi suntem
puternici, cum este el, şi avem toată puterea lui Dumnezeu la îndemână atunci când tratăm cu voi.
5 CercetaŃi-vă pe voi înşivă dacă sunteŃi în credinŃă - puteŃi trece examenul? SimŃiŃi voi prezenŃa
şi puterea lui Cristos tot mai mult în lăuntrul vostru? Sau vă prefaceŃi numai că sunteŃi creştini,
când, de fapt, nu sunteŃi?
6 Sper că veŃi fi de acord că eu am trecut proba cu bine şi că sunt cu adevărat al Domnului.
7 Mă rog ca voi să trăiŃi o viaŃă frumoasă, nu pentru ca să culegem noi laurii, demonstrând că
învăŃătura noastră e cea mai bună; nu, nu de aceea, căci noi dorim ca voi să procedaŃi bine chiar
dacă noi am fi dispreŃuiŃi.
8 Noi avem răspunderea să încurajăm întotdeauna latura pozitivă, şi nu să dorim răul.
9 Ne bucurăm să fim slabi şi dispreŃuiŃi, numai să vă ştim pe voi tari, cu adevărat. DorinŃa şi
rugăciunea noastră supremă este ca voi să deveniŃi credincioşi maturi.
10 Vă scriu aceste rânduri în speranŃa că nu va mai fi nevoie să vă cert şi să vă pedepsesc când
voi veni; deoarece, nu doresc să fac uz de autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru a vă
pedepsi, ci pentru a vă întări.
11 Închei cu aceste cuvinte: FiŃi fericiŃi! CreşteŃi în Cristos! LuaŃi seama la ce v-am spus! TrăiŃi în
pace şi armonie. Şi dragostea şi pacea lui Dumnezeu să fie cu voi.
12 SpuneŃi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă.
13 ToŃi creştinii de aici vă transmit multe urări de bine.
14 Fie ca harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toŃi, şi dragostea lui Dumnezeu şi
părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi toŃi.

Galateni 1

1 De la Pavel misionarul şi de la toŃi ceilalŃi creştini de aici: Către: Bisericile din Galatia. Eu nu
am fost chemat să fiu misionar de vreun grup ori de vreo instituŃie.
2 Chemarea mea vine din partea lui Isus Cristos însuşi şi de la Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat
din morŃi.
3 FiŃi binecuvântaŃi de Dumnezeu Tatăl şi de Domnul Isus Cristos,
4 care a murit pentru păcatele noastre conform planului lui Dumnezeu şi ne-a scăpat de lumea
aceasta rea în care trăim.
5 Toată slava să-i fie lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.
6 Sunt uimit să constat că v-aŃi îndepărtat atât de repede de Dumnezeu, cel care, în dragostea şi
îndurarea sa, v-a invitat să fiŃi părtaşi la viaŃa eternă pe care o dăruieşte el prin Cristos; aŃi început
deja să urmaŃi o "altă cale spre cer" care, dealtminteri, nici nu duce în cer.
7 Fiindcă nu există nici o altă cale decât cea pe care v-am arătat-o noi; nu vă lăsaŃi amăgiŃi de
aceia care răstălmăcesc şi schimbă adevărul despre Cristos.
8 Blestemele lui Dumnezeu să cadă asupra oricui (inclusiv asupra mea), care predică orice cale
de mântuire decât cea despre care v-am vorbit eu; da, chiar dacă un înger ar veni din cer să vă
predice orice alt mesaj, să fie în veci blestemat.
9 Repet - dacă predică cineva orice altă Evanghelie decât cea pe care aŃi primit-o cu bucurie,
blestemul lui Dumnezeu să cadă asupra lui.
10 VedeŃi bine că nu mă străduiesc să vă fac plăcerea cu vorbe dulci şi linguşiri; din contră, eu pe
Dumnezeu vreau să-l mulŃumesc. Dacă aş mai încerca şi acum să fiu pe placul oamenilor, n-aş
putea fi slujitorul lui Cristos.
11 Scumpi prieteni, vă spun solemn că drumul spre cer predicat de mine nu se bazează pe
capriciile ori visul vreunui om.
12 Deoarece, mesajul meu provine, nici mai mult, nici mai puŃin, decât de la însuşi Isus Cristos,
care mi-a spus ce trebuie să spun. Nimeni altul nu m-a învăŃat.
13 ŞtiŃi în ce hal eram când urmam religia iudaică - cum îi urmăream pe creştini fără pic de milă,
hăituindu-i şi făcând tot ce-mi stătea în putinŃă pentru a-i stârpi odată pe toŃi.
14 Am fost mai religios decât oricare alt evreu de vârsta mea din toată Ńara şi m-am străduit din
răsputeri să urmez toate vechile reguli tradiŃionale ale religiei mele.
15 Dar cu mine s-a petrecut ceva! Chiar înainte de a mă naşte, Dumnezeu m-a ales ca să fiu al său
şi m-a chemat - o câtă bunătate şi har e aici! -
16 să mi-l descopere pe Fiul său în mine, astfel încât să pot merge la ne-evrei şi să le duc Vestea
Bună despre Isus. Când s-au petrecut toate acestea în viaŃa mea, eu nu m-am dus de îndată să le
discut cu vreun altul;
17 nu m-am dus la Ierusalim să mă consult cu cei care erau apostoli înaintea mea. Ci, m-am dus
în deşerturile Arabiei, după care m-am înapoiat în oraşul Damasc.
18 Abia după trei ani am plecat, în fine, la Ierusalim să-l vizitez pe Petru şi am stat la el
cincisprezece zile.
19 Şi singurul apostol pe care l-am mai întâlnit cu acea ocazie a fost Iacob, fratele Domnului
nostru.
20 (FiŃi atenŃi la ce vă spun, fiindcă v-o spun chiar în prezenŃa lui Dumnezeu. Lucrurile s-au
petrecut întocmai aşa - nu vă mint.)
21 Apoi, după vizita aceasta, am plecat în Siria şi Cilicia.
22 Creştinii din Iudeea nu aveau idee cum arăt la faŃă.
23 Tot ce ştiau provenea din vorbele oamenilor, cum că "duşmanul nostru de altădată predică
acum tocmai credinŃa pe care încerca s-o distrugă."
24 Şi dădeau slavă lui Dumnezeu din pricina mea.

Galateni 2
1 Apoi, paisprezece ani mai târziu, m-am reîntors la Ierusalim, de data aceasta însoŃit de Barnaba;
a venit şi Tit cu noi.
2 Eu mergeam cu porunci clare din partea lui Dumnezeu să discut cu fraŃii de acolo în legătură cu
mesajul pe care îl vesteam ne-evreilor. Am stat de vorbă, în particular, cu conducătorii bisericii,
pentru ca aceştia să înŃeleagă cu toŃii ce anume propovăduisem şi, speram eu, să convină că totul
e în ordine.
3 Şi, într-adevăr, au fost de acord cu mine; ba, încă şi mai mult: n-au avut nici măcar pretenŃia ca
Tit, tovarăşul meu, să fie tăiat împrejur, deşi el nu era evreu.
4 Însă nici problema aceasta nu s-ar fi ivit, dacă n-ar fi venit unii aşa-zişi "creştini" - în realitate
impostori - să ne spioneze şi să vadă de câtă libertate ne bucurăm noi în Cristos Isus, respectiv
dacă Ńinem sau nu legile iudaice. Ei au încercat să ne încătuşeze din nou cu regulile lor, ca pe
nişte sclavi.
5 Noi însă nu le-am dat atenŃie nici măcar o singură clipă, fiindcă n-am vrut să vă inducem în
eroare, făcându-vă să credeŃi că mântuirea se poate câştiga prin circumcizie ori prin respectarea
legilor mozaice.
6 Nici marii conducători ai bisericii care erau de faŃă n-au avut nimic de adăugat la ceea ce
predicam eu. (Apropo, faptul că ei erau conducători însemnaŃi n-a avut absolut nici o importanŃă
pentru mine, fiindcă în faŃa lui Dumnezeu toŃi sunt egali.)
7 Realitatea e că dacă au văzut Petru, Iacob şi Ioan, care erau cunoscuŃi drept stâlpii bisericii, cât
de mult m-a folosit Dumnezeu la câştigarea ne-evreilor -
8 aşa după cum Petru fusese mult binecu-vântat în vestirea Cuvântului pentru evrei -
9 ne-au strâns mâinile, mie şi lui Barnaba, şi ne-au încurajat să predicăm mai departe printre ne-
evrei, în vreme ce ei îşi vor continua misiunea printre evrei.
10 Singurul lucru pe care ni l-au sugerat totuşi a fost să nu uităm niciodată să ajutăm săracii, o
dorinŃă care, de altfel, o aveam şi eu.
11 Dar când a venit Petru la Antiohia am fost nevoit să mă opun lui, în public contestând energic
faptele sale, fiindcă era pe o cale foarte greşită.
12 Fiindcă, la început, când a venit acolo, mânca laolaltă cu creştinii ne-evrei care nu se complică
cu circumcizia şi cu multe alte legi evreieşti. După aceea însă, când sosiră nişte prieteni evrei de-
ai lui Iacob, el refuză să mai stea la masă cu ne-evreii fiindcă se temea de ce o să zică evreii
aceştia ortodocşi, care susŃineau morŃiş că trebuie să fii neapărat tăiat împrejur pentru a putea fi
mântuit;
13 apoi şi ceilalŃi creştini evrei, chiar şi Barnaba, au devenit ipocriŃi, urmând exemplul lui Petru,
deşi, fireşte, ei ştiau care e realitatea.
14 Când am văzut ce se întâmplă, că nu sunt sinceri şi nu urmează adevărul Evangheliei, i-am
spus lui Petru, de faŃă cu toŃi: "Deşi eşti evreu din naştere, tu ai renunŃat de mult la legile
mozaice; cum se face însă că, aşa, dintr-o dată, ai început să-i obligi tocmai pe ne-evreii aceştia
să le respecte?
15 Tu şi cu mine suntem evrei din naştere, şi nu păcătoşi ne-evrei,
16 şi noi, creştinii evrei, ştim prea bine că nu putem fi în ordine cu Dumnezeu prin simpla
respectare a legilor noastre evreieşti, ci numai prin credinŃa în Isus Cristos, prin care avem
iertarea păcatelor. Şi astfel, şi noi ne-am încrezut în Isus Cristos, pentru a putea fi acceptaŃi de
Dumnezeu pe baza credinŃei noastre - şi nu pentru că am respectat legile mozaice. Deoarece,
nimeni nu va fi salvat vreodată prin respectarea lor."
17 Dar ce se întâmplă dacă, crezând că Cristos ne va mântui, am constata apoi că suntem pe
drumul greşit şi că nu putem fi salvaŃi fără tăierea împrejur şi respectarea tuturor legilor mozaice?
Nu s-ar cuveni atunci să zicem că credinŃa în Cristos ne-a dus de râpă? Ferească Dumnezeu ca
cineva să îndrăznească a cugeta astfel de lucruri despre Domnul nostru.
18 Dimpotrivă, suntem nişte păcătoşi dacă începem să reclădim vechiul sistem pe care l-am
distrus sau încercăm să fim mântuiŃi prin respectarea legilor mozaice.
19 Căci tocmai prin citirea Scripturilor am ajuns să-mi dau seama că nu voi putea obŃine
niciodată bunăvoinŃa lui Dumnezeu încercând doar să respect legile. Am ajuns să-mi dau seama
că a fi acceptat de Dumnezeu e un lucru care se capătă prin credinŃa în Cristos.
20 Eu am fost răstignit împreună cu Cristos: şi acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.
Iar viaŃa reală pe care o duc în trupul acesta este urmarea încrederii mele în Fiul lui Dumnezeu,
care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.
21 Eu nu sunt unul din aceia care socotesc că moartea lui Cristos ar fi lipsită de sens. Căci dacă
am fi putut fi salvaŃi prin respectarea legilor iudaice, atunci n-ar mai fi fost nevoie să moară
Cristos.

Galateni 3

1 O, Galateni nechibzuiŃi! Ce vrăjitor v-a hipnotizat şi v-a legat cu o vrajă nemernică? Fiindcă,
altădată vedeaŃi sensul morŃii lui Cristos, şi atât de limpede, de parcă v-aş fi purtat pe dinaintea
ochilor o pancardă pe care era zugrăvit Cristos murind pe cruce.
2 Să vă întreb numai atât: AŃi primit oare Duhul Sfânt prin încercarea de a respecta legile
mozaice? De bună seamă că nu, fiindcă Duhul Sfânt a venit peste voi numai după ce aŃi auzit
despre Cristos şi v-aŃi pus încrederea în el pentru a fi salvaŃi.
3 Ei bine atunci, v-aŃi ieşit de tot din minŃi? Căci dacă încercarea de a respecta legile mozaice nu
v-a dat de la bun început viaŃă spirituală, ce vă face să credeŃi că încercarea voastră actuală de a le
asculta va scoate din voi creştini mai tari?
4 AŃi suferit atâta pentru Evanghelie! Şi acum să daŃi cu piciorul la toate? Dar se poate? Nu-mi
vine să cred!
5 Vă întreb din nou: Oare Dumnezeu vă dă puterea Duhului Sfânt şi face minuni printre voi ca
urmare a stăruinŃelor voastre de a respecta legile mozaice? BineînŃeles că nu. Toate acestea se
întâmplă când credeŃi în Cristos şi vă puneŃi toată încrederea în el.
6 Avraam a avut aceeaşi experienŃă - Dumnezeu l-a declarat potrivit pentru cer numai datorită
faptului că a crezut făgăduinŃele lui Dumnezeu.
7 PuteŃi observa de aici că adevăraŃii copii ai lui Avraam sunt toŃi oamenii credincioşi care,
realmente, îşi pun toată încrederea în Dumnezeu.
8 Mai mult încă, Scripturile anticipau cu bucurie vremurile acestea, când Dumnezeu avea să
mântuiască şi pe ne-evrei, prin credinŃa lor. Dumnezeu i-a spus lui Avraam despre aceasta cu
mult timp în urmă: "Voi binecuvinta pe cei ce, de orice neam ar fi, se încred în mine cum te
încrezi tu."
9 Şi aşa e: toŃi cei care se încred în Cristos împărtăşesc aceeaşi binecuvântare pe care a primit-o şi
Avraam.
10 Da, cei care se bizuie pe legile mozaice ca să fie salvaŃi se află sub blestemul lui Dumnezeu,
fiindcă Scripturile arată foarte clar că: "Blestemat este oricine calcă măcar o dată, fie şi numai
una din aceste legi scrise în Cartea Legii lui Dumnezeu."
11 Prin urmare, e limpede că nimeni nu va putea câştiga vreodată bunăvoinŃa lui Dumnezeu prin
încercarea de a respecta legile mozaice, fiindcă Dumnezeu a zis că singura cale prin care putem fi
puşi în ordine înaintea sa este credinŃa. Cum se exprimă profetul Habacuc: "Omul care află viaŃa
o află încrezându-se în Dumnezeu."
12 Cât de mult se deosebeşte calea aceasta a credinŃei de calea legii, care spune că un om e salvat
prin supunere în faŃa tuturor legilor lui Dumnezeu.
13 Dar Cristos ne-a răscumpărat de sub osânda acelui sistem imposibil, luând asupra sa blestemul
pentru faptele noastre rele. Căci aşa este scris în Scripturi "Blestemat e oricine atârnă pe lemn"
precum a fost Isus atârnat pe o cruce de lemn.
14 Acum, Dumnezeu îi poate binecuvânta şi pe ne-evrei cu aceeaşi binecuvântare pe care a
promis-o şi lui Avraam; şi noi toŃi, întrucât suntem creştini, putem avea Duhul Sfânt promis, prin
această credinŃă.
15 IubiŃi fraŃi, chiar şi în viaŃa de toate zilele, promisiunea făcută de un om faŃă de altul nu se
poate schimba, dacă e scrisă şi semnată. Din acest moment, el nu mai poate da înapoi.
16 Dumnezeu a făcut câteva promisiuni lui Avraam şi Copilului său. Şi notaŃi: nu se spune că
promisiunile au fost destinate copiilor săi, cum ar fi fost normal să se spună dacă expresia s-ar fi
referit la toŃi fiii săi - adică toŃi evreii - ci numai Copilului său - ceea ce, desigur, se referă la
Cristos.
17 Iată ce vreau să zic: Promisiunea lui Dumnezeu că va salva prin credinŃă - promisiune scrisă şi
semnată de Dumnezeu - nu a mai putut fi anulată sau modificată patru sute treizeci de ani mai
târziu, când Dumnezeu a dat Legea.
18 Dacă moştenirea ar depinde de lege, atunci n-ar mai depinde de promisiune. Dar Dumnezeu,
în harul lui, i-a dat-o printr-o promisiune.
19 Ei bine, care a fost rostul legii? Ea a fost adăugată, după ce a fost făcută promisiunea, pentru a
arăta oamenilor cât de vinovaŃi sunt de călcarea legilor lui Dumnezeu. Dar acest sistem de legi
era menit să dureze doar până la venirea lui Cristos, Copilul căruia i s-a făcut promisiunea lui
Dumnezeu. (Şi apoi, mai e o deosebire. Dumnezeu i-a însărcinat pe îngeri cu misiunea de a-i da
lui Moise legile sale, iar el le-a dat mai departe poporului.
20 Dar când Dumnezeu i-a făcut promisiunea sa lui Avraam, a făcut-o personal, fără îngeri şi fără
Moise, ca intermediari.)
21 Ei bine, se bat oare cap în cap legile lui Dumnezeu cu promisiunile sale? BineînŃeles că nu!
Dacă am putea fi mântuiŃi prin legile sale, atunci Dumnezeu nu ar mai fi fost nevoit să ne dea o
altă cale de scăpare din strânsoarea păcatului -
22 căci Scriptura spune că toŃi suntem robii păcatului. Singura scăpare este în credinŃa în Isus
Cristos; calea scăpării este deschisă tuturor acelora care cred în el.
23 Înainte de a veni Cristos, noi eram sub paza legii, în custodie de ocrotire - ca să spunem aşa -
până când aveam să credem în Salvatorul care urma să vină.
24 Să mă exprim şi altfel. Legea a fost pusă să ne conducă la Cristos, pentru ca să fim justificaŃi
prin credinŃă.
25 Dar acum, după ce a venit credinŃa, noi nu mai suntem sub supravegherea legii.
26 Fiindcă, acum suntem cu toŃii copiii lui Dumnezeu prin credinŃa în Isus Cristos,
27 şi noi cei care am fost botezaŃi într-o unire cu Cristos suntem învăluiŃi de el.
28 Nu mai suntem evrei sau greci, sclavi sau oameni liberi, nici măcar bărbaŃi sau femei, ci toŃi
suntem la fel - suntem cu toŃii creştini; suntem una în Cristos Isus.
29 Şi acum, fiind ai lui Cristos, suntem adevăraŃii descendenŃi ai lui Avraam şi toate promisiunile
făcute de Dumnezeu lui ne aparŃin şi nouă.

Galateni 4

1 Nu uitaŃi însă un lucru, că dacă moare un tată şi-i lasă fiului cel mic o avere, copilul, până când
se face mare, nu e într-o poziŃie cu mult mai bună decât un sclav, deşi, practic, posedă toate
bunurile tatălui său.
2 El e obligat să facă ceea ce-i spune tutorele şi administratorul său, până când atinge vârsta
fixată de tatăl lui.
3 Şi aşa a fost cu noi înainte de a veni Cristos. Noi eram robii legilor şi ritualurilor iudaice,
deoarece credeam că ne pot salva.
4 Dar când a sosit timpul potrivit, hotărât de Dumnezeu, el şi-a trimis Fiul născut dintr-o femeie,
ca evreu,
5 să ne cumpere libertatea, nouă celor care eram robii legii, pentru ca el să ne poată adopta ca pe
proprii săi fii.
6 Şi fiindcă suntem fiii săi, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului său în inimile noastre, pentru ca noi
acum, pe bună dreptate, să-i putem zice lui Dumnezeu: "scumpul nostru Tată."
7 De-acum nu mai suntem robi, ci înşişi fiii lui Dumnezeu. Şi, întrucât suntem fiii săi, tot ce
posedă el este şi al nostru, fiindcă aşa a rânduit Dumnezeu.
8 Înainte de a-l cunoaşte voi, ne-evreii, pe Dumnezeu, eraŃi robi ai aşa-numiŃilor zei, care nici
măcar nu există.
9 Şi acum când l-aŃi găsit pe Dumnezeu (sau poate c-ar trebui să zic "Dumnezeu v-a găsit pe
voi"), cum se explică faptul că mai doriŃi totuşi să vă întoarceŃi înapoi, redevenind sclavii unei
religii sărace, şubrede şi inutile, bazată pe încercarea de a ajunge în cer prin ascultarea legilor lui
Dumnezeu?
10 Voi încercaŃi să câştigaŃi bunăvoinŃă în ochii lui Dumnezeu prin ceea ce faceŃi sau nu faceŃi în
anumite zile, luni, anotimpuri sau ani.
11 Mă tem pentru voi. Mi-e teamă că toată osteneala pe care mi-am dat-o pentru voi a fost în
zadar.
12 Scumpi fraŃi, vă rog simŃiŃi ce simt eu despre aceste lucruri, fiindcă eu sunt tot atât de liber
faŃă de lanŃurile acestea, cum eraŃi şi voi odată. Atunci, când v-am predicat pentru prima dată, nu
m-aŃi dispreŃuit,
13 cu toate că eram bolnav când v-am adus întâia oară Vestea Bună a lui Cristos.
14 Însă deşi boala mea v-a repugnat, nu m-aŃi respins şi nu m-aŃi alungat. Dimpotrivă, m-aŃi
primit şi m-aŃi îngrijit de parcă aş fi fost un înger de la Dumnezeu sau chiar Isus Cristos în
persoană.
15 Unde e spiritul acela de fericire pe care-l simŃeaŃi cu toŃii atunci? Fiindcă, în zilele acelea, sunt
convins că v-aŃi fi scos şi ochii din cap ca să-i înlocuiŃi pe ai mei, numai să-mi puteŃi fi de vreun
ajutor cu asta.
16 Şi acum, se poate să fi devenit eu duşmanul vostru doar pentru că v-am spus adevărul?
17 ÎnvăŃătorii aceia falşi care se luptă din răsputeri să vă câştige bunăvoinŃa nu fac asta spre
binele vostru. Ceea ce încearcă ei să facă este să vă rupă complet de mine, ca să le acordaŃi lor
mai multă atenŃie.
18 E un lucru frumos când oamenii sunt sincer amabili cu voi din motive întemeiate, mai ales
dacă nu fac asta doar atunci când sunt şi eu printre voi!
19 O, copiii mei, ce durere îmi cauzaŃi! Încă o dată am ajuns să sufăr pentru voi durerile unei
mame care aşteaptă să i se nască copilul - tânjesc de dor să vină odată timpul să fiŃi umpluŃi de
Cristos.
20 Ce-aş mai dori să fiu acum la voi şi să nu mai trebuiască să stau de vorbă cu voi astfel, fiindcă,
sincer să vă spun, la aşa depărtare nu prea ştiu ce să fac.
21 Ia ascultaŃi aici, prietenii mei, care credeŃi că mai trebuie să respectaŃi legile mozaice pentru a
fi salvaŃi: De ce nu căutaŃi să aflaŃi ce vor să zică de fapt legile astea?
22 Fiindcă e scris că Avraam a avut doi fii, unul de la soŃia sclavă şi celălalt de la soŃia născută
liberă.
23 Nu a fost nimic deosebit în naşterea pruncului soŃiei sclave. Pe când pruncul soŃiei libere nu s-
a născut decât după ce a promis Dumnezeu în mod special că se va naşte.
24 Aşadar, această istorie adevărată ilustrează cele două căi prin care îi ajută Dumnezeu pe
oameni. O cale era să le dea legile sale pe care să le păzească. Lucrul acesta l-a făcut pe Muntele
Sinai, când i-a dat cele Zece Porunci lui Moise.
25 Apropo, arabii îi spun "Muntele Agar" - or, în ilustraŃia mea, Agar, soŃia-sclavă, reprezintă
Ierusalimul, cetatea-mamă a evreilor, centrul acelui sistem bazat pe încercarea de a-i face pe plac
lui Dumnezeu prin străduinŃa de a respecta Poruncile; şi evreii, care se silesc să urmeze sistemul
acesta, sunt sclavii lui.
26 Dar cetatea noastră "mamă" este Ierusalimul ceresc, şi ea nu mai este sclavă legilor mozaice.
27 La aceasta s-a referit Isaia când a profeŃit: "O, femeie fără copii! Acum te poŃi bucura şi tu!
PoŃi striga de bucurie chiar dacă n-ai avut până acum copii. Fiindcă am să-Ńi dăruiesc o mulŃime
de copii, mai mulŃi decât are soŃia sclavă."
28 Voi împreună cu mine, iubiŃi fraŃi, sunteŃi copiii făgăduinŃei lui Dumnezeu, precum a fost şi
Isaac.
29 Şi astfel, noi cei care suntem născuŃi din Duhul Sfânt suntem persecutaŃi azi de aceia care vor
ca noi să respectăm legile iudaice, precum a fost şi Isaac, copilul promisiunii, persecutat de
Işmael, fiul soŃiei sclave.
30 Dar conform Scripturilor, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să alunge soŃia sclavă şi pe fiul
acesteia, fiindcă fiul soŃiei sclave nu putea moşteni căminul şi pământurile lui Avraam alături de
fiul femeii libere.
31 IubiŃi fraŃi, noi nu suntem copiii femeii sclave, cu vreo obligaŃie faŃă de legile iudaice, ci copii
ai femeii libere, acceptabili în ochii lui Dumnezeu datorită credinŃei noastre.

Galateni 5

1 Prin urmare, Cristos ne-a făcut liberi. Acum aveŃi grijă să rămâneŃi liberi şi să nu vă lăsaŃi
încătuşaŃi iarăşi în lanŃurile sclaviei faŃă de legile şi ceremoniile evreieşti.
2 AscultaŃi ce vă spun, dacă vă bizuiŃi pe circumcizie şi respectarea legilor iudaice pentru a fi
puşi în ordine cu Dumnezeu, atunci Cristos nu vă poate salva.
3 Repet: oricine încearcă să găsească trecere la Dumnezeu prin tăierea împrejur, trebuie să
respecte cu stricteŃe toate celelalte legi iudaice, căci altminteri va pieri.
4 Cristos nu vă este de nici un folos dacă socotiŃi că vi se va şterge datoria faŃă de Dumnezeu prin
respectarea acelor legi; aŃi pierdut harul lui Dumnezeu.
5 Pe când noi, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne bizuim pe moartea lui Cristos care ne şterge păcatele
şi ne pune în ordine cu Dumnezeu.
6 Şi noi, cei cărora Cristos ne-a dat viaŃa eternă, nu avem de ce să ne temem dacă am fost sau nu
circumcişi sau dacă Ńinem sau nu ceremoniile iudaice; fiindcă, singurul lucru de care avem nevoie
este o credinŃă care să se manifeste prin dragoste.
7 Şi când mă gândesc ce bine mergeaŃi! O, oare cine s-a strecurat între voi de v-a oprit să mai
urmaŃi adevărul?
8 Categoric, nu Dumnezeu a făcut-o, fiindcă el este cel care v-a chemat la libertate în Cristos.
9 Nu e nevoie însă decât de unul greşit între voi, care să vă contamineze pe toŃi ceilalŃi!
10 În Domnul îmi pun toată încrederea să vă aducă înapoi la felul meu de a crede, în aceste
chestiuni. Se va ocupa Dumnezeu de persoana aceea care v-a tulburat şi v-a zăpăcit, indiferent
cine ar fi!
11 Unii merg până acolo, încât afirmă că tocmai eu predic necesitatea tăierii împrejur şi a legilor
iudaice ca parte a planului de mântuire. Dar, dacă aş predica eu aşa ceva, n-aş mai fi persecutat -
fiindcă mesajul acesta nu lezează pe nimeni. Dar faptul că sunt încă persecutat dovedeşte că eu
predic în continuare salvarea numai şi numai prin crucea lui Cristos.
12 Tare aş dori ca învăŃătorii aceştia care vor să vă tăiaŃi împrejur să-şi taie ei înşişi orice legături
pe care le mai au cu voi şi să vă lase în pace!
13 Căci voi, iubiŃi fraŃi, aŃi primit libertatea: nu de a face rău, ci libertatea de a vă iubi şi a vă sluji
unii pe alŃii.
14 Fiindcă întreaga Lege se poate cuprinde într-o singură poruncă: "Iubeşte-i pe alŃii ca pe tine
însuŃi."
15 Dar dacă voi, în loc să vă iubiŃi între voi, sunteŃi încontinuu puşi pe critici şi vă ciorovăiŃi
mereu, băgaŃi de seamă! Nu cumva să vă distrugeŃi reciproc.
16 Vă sfătuiesc să nu ascultaŃi decât de învăŃăturile Duhului Sfânt. El vă va spune unde să
mergeŃi şi ce să faceŃi, şi atunci nu veŃi mai săvârşi mereu faptele rele la care vă îndeamnă natura
voastră.
17 Căci noi, în mod normal suntem înclinaŃi spre fapte rele, care sunt tocmai opusul lucrurilor pe
care ne îndeamnă Duhul Sfânt să le facem; iar faptele bune pe care dorini să le facem, când
Duhul Sfânt obŃine câştig de cauză în noi, sunt exact contrarul dorinŃelor noastre naturale. Aceste
două forŃe contrare din noi se află într-o permanentă luptă una cu alta pentru a pune stăpânire pe
noi şi dorinŃele noastre nu sunt niciodată imune la presiunile exercitate de ele.
18 Când sunteŃi călăuziŃi de Duhul Sfânt nu mai e nevoie să vă impuneŃi vouă înşivă să respectaŃi
legile mozaice.
19 Dar când urmaŃi propriile voastre înclinaŃii greşite, viaŃa voastră va produce rezultate proaste,
cum ar fi: gânduri necurate, goana după plăceri senzuale,
20 idolatrie, spiritism (adică, încurajarea activităŃii demonilor), ură şi lupte, gelozie şi mânie,
efortul permanent de a obŃine pentru tine tot ce e mai bun, nemulŃumirile de tot felul şi critici,
impresia că toŃi ceilalŃi sunt greşiŃi şi numai cei din grupuşorul tău au dreptate - apoi ar mai fi:
doctrina greşită,
21 invidia, crimele, beŃia, petrecerile deşănŃate şi toate celalalte de felul acesta. DaŃi-mi voie să vă
spun încă o dată cum v-am mai spus-o, că oricine trăieşte o astfel de viaŃă nu va moşteni
ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.
22 Dar când Duhul Sfânt e stăpân pe viaŃa noastră, el va produce în noi fructe de felul acesta:
dragoste, bucurie, pace, răbdare, omenie, bunătate, fidelitate,
23 blândeŃe şi stăpânire de sine; şi aici nu poate fi vorba de o încălcare a legilor mozaice.
24 Cei care aparŃin lui Cristos şi-au Ńintuit pe cruce dorinŃele lor rele din fire, răstignindu-le
acolo.
25 Dacă trăim prin puterea Duhului Sfânt, să urmăm îndrumarea Duhului Sfânt în toate sferele
vieŃii noastre.
26 Atunci nu vom mai avea nevoie să umblăm după onoruri şi popularitate, care nu duc decât la
gelozie şi resentimente.

Galateni 6

1 FraŃi scumpi, dacă un creştin e biruit de vreun păcat, voi care sunteŃi evlavioşi ar trebui, cu toată
blândeŃea şi smerenia, să-l aduceŃi înapoi la drumul cel bun, amintindu-vă că s-ar putea ca rândul
următor să greşească chiar unul din voi.
2 ÎmpărtăşiŃi necazurile şi problemele voastre, împlinind astfel porunca Domnului.
3 Dacă se crede cineva prea mare pentru a se coborî la aşa ceva, acela se înşală singur.
4 Fiecare să se asigure că face lucrurile cum poate fi mai bine, fiindcă atunci va avea satisfacŃia
personală a muncii bine înfăptuite şi nu va trebui să se compare cu altul,
5 căci fiecare trebuie să-şi poarte povara.
6 Cei cărora li se predică Cuvântul lui Dumnezeu au datoria să-şi ajute învăŃătorii, contribuind la
întreŃinerea lor.
7 Nu vă lăsaŃi induşi în eroare; aduceŃi-vă aminte că nu-l puteŃi nesocoti pe Dumnezeu şi să
scăpaŃi nepedepsiŃi: ceea ce a semănat cineva, aceea va culege!
8 Dacă seamănă ca să-şi satisfacă dorinŃele rele, va sădi seminŃele răului şi neîndoielnic va culege
roadă unei decăderi spirituale şi a morŃii; dar dacă sădeşte lucrurile bune ale Duhului, va culege
viaŃa veşnică pe care i-o dă Duhul Sfânt.
9 Să nu obosim a face bine, căci după o vreme vom culege un belşug de binecuvântare dacă nu ne
descurajăm şi nu ne dăm bătuŃi.
10 De aceea, ar trebui, ori de câte ori putem, să facem bine la toŃi, şi, mai ales, fraŃilor noştri
creştini.
11 Am să vă scriu aceste cuvinte de încheiere cu mâna mea. Ia uitaŃi-vă ce litere mari trebuie să
fac!
12 ÎnvăŃătorii aceia ai voştri care încearcă să vă înduplece să vă tăiaŃi împrejur o fac cu un singur
motiv: pentru ca să câştige popularitate şi să evite persecuŃiile de care ar avea parte dacă ar
recunoaşte că numai în crucea lui Cristos există mântuire.
13 Şi chiar învăŃătorii care se supun tăierii împrejur nu se silesc să respecte şi celelalte legi
iudaice, ci vor ca voi să fiŃi circumcişi pentru ca să se poată lăuda că sunteŃi ucenicii lor.
14 În ce mă priveşte, ferească Dumnezeu să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru
Isus Cristos. Datorită acelei cruci, interesul meu pentru lucrurile atractive ale lumii a pierit de
mult, după cum tot de multă vreme a încetat şi interesul lumii pentru mine.
15 Nu mai are importanŃă dacă am fost sau nu tăiaŃi împrejur; ceea ce contează este să ştim dacă
am fost sau nu cu adevărat schimbaŃi în nişte oameni noi, deosebiŃi.
16 Îndurarea şi pacea lui Dumnezeu să fie peste voi toŃi cei care trăiŃi după acest principiu şi
peste toŃi ceilalŃi de pretutindeni care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu.
17 De aici înainte, vă rog să nu mai discutaŃi cu mine în contradictoriu despre aceste lucruri,
fiindcă port în trupul meu cicatricile biciurilor şi rănilor provenite de la duşmanii lui Isus.
18 IubiŃi fraŃi, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toŃi.

Efeseni 1

1 IubiŃi prieteni creştini din Efes, pururea credincioşi Domnului: Vă scrie Pavel, cel ales de
Dumnezeu să fie solul lui Isus Cristos.
2 Ale voastre să fie binecuvântările şi pacea sa, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos
Domnul nostru.
3 Cât de mult îl lăudăm pe Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a copleşit cu
toate binecuvântările cerului, datorită faptului că suntem ai lui Cristos!
4 Demult, chiar înainte de facerea lumii, Dumnezeu ne-a ales să fim ai lui, prin ceea ce avea să
înfăptuiască Cristos pentru noi; el a hotărât atunci să ne facă sfinŃi în ochii săi, absolviŃi de orice
greşeală - pe noi, cei care stăm înaintea sa acoperiŃi cu dragostea lui.
5 Planul său neschimbător a fost dintotdeauna acela de a ne adopta în sânul familiei sale prin
trimiterea lui Isus Cristos să moară pentru noi. Şi el a făcut aceasta de bună voie!
6 A lui Dumnezeu să fie acum toată slava pentru minunata sa bunătate şi bunăvoinŃă cu care ne-a
copleşit în virtutea faptului că suntem ai preaiubitului său.
7 Atât de mare e bunătatea sa faŃă de noi încât el ne-a luat toate păcatele prin sângele Fiului său,
prin care suntem mântuiŃi,
8 şi a turnat din plin peste noi toată bogăŃia harului său, fiindcă, ce bine ne înŃelege el şi cum ştie
ce ni se potriveşte în orice situaŃie!
9 Dumnezeu ne-a dezvăluit motivul secret pentru care l-a trimis pe Cristos, conform planului
hotărât de el, în îndurarea sa, cu atâta timp în urmă.
10 Iată care a fost Ńelul urmărit de el: ca, la împlinirea vremii, să ne adune pe toŃi laolaltă de
oriunde am fi - din cer sau de pe pământ - pentru a fi pe veci împreună cu Cristos.
11 Mai mult, datorită lui Cristos, noi am devenit pentru Dumnezeu nişte moştenitori în care el îşi
găseşte desfătarea, deoarece, ca parte integrantă a planului suveran al lui Dumnezeu, noi am fost
aleşi de la început să fim ai lui şi toate lucrurile se desfăşoară întocmai cum a hotărât el demult.
12 Scopul urmărit de Dumnezeu prin aceasta a fost ca noi să-l lăudăm pe el şi să-i dăm slavă
fiindcă a făcut lucruri atât de măreŃe pentru noi, cei care avem să ne încredem cei dintâi în
Cristos.
13 Şi, datorită lui Cristos, voi toŃi ceilalŃi care aŃi auzit Vestea Bună despre modul în care puteŃi fi
salvaŃi şi v-aŃi pus încrederea în Cristos, aŃi fost însemnaŃi ca aparŃinând lui Cristos, prin Duhul
Sfânt, ce fusese promis demult tuturor credincioşilor.
14 PrezenŃa sa în noi constituie garanŃia că Dumnezeu ne va da tot ce a promis; iar pecetea
Duhului asupra noastră înseamnă că Dumnezeu ne-a cumpărat deja şi garantează că ne va lua la
sine. Iată alt motiv de a-l lăuda pe slăvitul nostru Dumnezeu.
15 Aşa se explică de ce, din clipa în care am auzit despre puternica voastră credinŃă în Domnul
Isus şi despre dragostea pe care o manifestaŃi faŃă de creştinii de pretutindeni,
16 nu mai contenesc să-i mulŃumesc lui Dumnezeu pentru voi.
17 Mă rog întruna pentru voi, ca Dumnezeu să vă dea înŃelepciunea de a avea o viziune clară şi a
înŃelege cu adevărat cine este Cristos şi cât de mult a făcut pentru voi.
18 Mă rog ca inimile voastre să vă fie inundate de lumină pentru a putea pricepe, măcar în parte,
viitorul glorios la care v-a chemat să fiŃi părtaşi. Vreau să vă daŃi seama că Dumnezeu v-a
îmbogăŃit datorită faptului că noi cei care suntem ai lui Cristos i-am fost daŃi lui!
19 Mă rog ca voi să începeŃi să înŃelegeŃi ce incredibil de mare este puterea sa de a-i ajuta pe
aceia care cred în el. Este vorba de aceeaşi putere extraordinară
20 care l-a înviat pe Cristos din morŃi şi l-a aşezat la loc de cinste la dreapta lui Dumnezeu în cer,
21 mai presus de orice rege, dregător sau conducător. Da, nu mai încape nici o îndoială, că
onoarea sa e infinit mai slăvită dectt aceea a oricui, fie din lumea asta, fie din cea viitoare.
22 Iar Dumnezeu i-a pus sub picioare toate lucrurile şi l-a făcut capul suprem al bisericii sale -
23 care e trupul său, plinătatea sa, autorul şi dătătorul oricărui lucru, de oriunde.

Efeseni 2

1 Odinioară eraŃi sub blestemul lui Dumnezeu, osândiŃi pe veci din pricina păcatelor voastre.
2 MergeaŃi la un loc cu gloata, şi nu vă deosebeaŃi cu nimic de ceilalŃi, fiind plini de păcat şi
ascultând de Satana, prinŃul grozav al puterii văzduhului, care lucrează chiar în clipa de faŃă în
inimile celor care se împotrivesc Domnului.
3 Noi toŃi eram odată ca ei; vieŃile noastre erau expresia răului din noi; făceam toate ticăloşiile la
care ne puteau duce pasiunile şi gândurile noastre rele. De la început porniserăm rău, născându-
ne cu moştenirea firii noastre perverse şi aflându-ne sub aceeaşi mânie a lui Dumnezeu ca toŃi
ceilalŃi.
4 Dumnezeu însă e atât de bogat în îndurare! El ne-a iubit atât de mult
5 încât, deşi eram morŃi din punct de vedere spiritual şi osândiŃi din cauza păcatelor noastre, ne-a
redat viaŃa când l-a înviat pe Cristos din morŃi BunăvoinŃa lui, nemeritată de noi, a fost singura
care ne-a salvat -
6 şi, spiritual vorbind, ne-a înviat în slava alături de Cristos, unde stăm azi împreună cu el în
ÎmpărăŃia cerurilor - acestea toate datorându-se lui Isus.
7 Şi acum Dumnezeu ne poate da ca exemple grăitoare ale nespusei sale bunătăŃi de care a dat
dovadă în tot ce a făcut pentru noi prin Isus Cristos.
8 Datorită bunătăŃii sale aŃi fost voi salvaŃi, prin încrederea în Cristos. Dar până şi încrederea
aceasta nu provine de la voi înşivă, ci este un dar de la Dumnezeu.
9 Mântuirea nu este o răsplată pentru binele înfăptuit de noi, aşa că, nimeni nu-şi poate asuma
vreun merit pentru ea.
10 Dumnezeu singur este cel care ne-a făcut ceea ce suntem şi ne-a dat o viaŃă nouă prin Cristos
Isus; şi, cu veacuri multe în urmă, el a rânduit ca noi să ne petrecem aceste vieŃi ajutând pe alŃii.
11 Nici o clipă să nu uitaŃi că eraŃi cândva păgâni şi că evreii vă spuneau "cei fără de Dumnezeu"
şi "necuraŃi". (Dar lasă că şi inimile lor erau tot necurate, chiar dacă se supuneau ritualului
circumciziei ca semn al evlaviei lor.)
12 AmintiŃi-vă că pe atunci trăiaŃi complet despărŃiŃi de Cristos; voi nu eraŃi un popor al lui
Dumnezeu şi nu puteaŃi beneficia de promisiunile sale. EraŃi pierduŃi, fără de Dumnezeu, şi fără
de nădejde.
13 Dar acum sunteŃi ai lui Cristos Isus şi, deşi odinioară eraŃi departe de Dumnezeu, v-aŃi
apropiat foarte mult de el datorită actului înfăptuit de Isus Cristos pentru voi prin sângele său.
14 Căci Cristos însuşi este calea păcii noastre. El a făcut pace între noi evreii şi voi ne-evreii prin
aceea că ne-a făcut să fim o singură familie, surpând zidul de dispreŃ ce ne separa odată.
15 Prin moartea sa el a pus capăt antagonismului dintre noi, generat de legile mozaice care-i
favorizau pe evrei şi le excludeau pe celelalte popoare, fiindcă el a murit ca să înlăture întregul
sistem de legi mozaice. Apoi a luat cele două grupuri învrăjbite reciproc şi le-a făcut părŃi
integrante din el însuşi; astfel a făcut fuziunea celor două părŃi într-o singură persoană nouă ca, în
cele din urmă, să fie pace.
16 Ca mădulare ale aceluiaşi trup, mânia unora împotriva celorlalŃi a dispărut, fiindcă şi unii şi
alŃii am fost împăcaŃi cu Dumnezeu. Şi astfel, la urmă, duşmănia a încetat.
17 Iar el a adus Vestea Bună a păcii, vouă, ne-evreilor, care eraŃi foarte departe de el, şi nouă,
evreilor, care eram aproape.
18 Acum însă cu toŃii, evrei sau ne-evrei, ne putem apropia de Dumnezeu Tatăl, cu ajutorul
Duhului Sfânt, pe baza jertfei săvârşite de Cristos pentru noi.
19 Acum voi nu mai sunteŃi venetici faŃă de Dumnezeu şi străini faŃă de cer, ci sunteŃi membrii
familiei lui Dumnezeu, cetăŃeni ai cerului şi aveŃi un loc bine definit în casa lui Dumnezeu,
alături de toŃi ceilalŃi creştini.
20 Temelia pe care staŃi voi acum e formată din apostoli şi profeŃi! Iar piatra de temelie este
însuşi Cristos!
21 Noi cei care credem suntem cu toŃii armonios îmbinaŃi cu Cristos, ca nişte părŃi ale unui
templu minunat aflat în continuă dezvoltare.
22 Şi voi sunteŃi uniŃi, de asemenea, cu el şi unul cu altul prin Duhul, făcând parte din această
locuinŃă a lui Dumnezeu.

Efeseni 3

1 Eu, Pavel, robul lui Cristos, mă aflu aici în închisoare pentru voi, deoarece am predicat că şi voi
ne-evreii faceŃi parte din casa lui Dumnezeu.
2 De bună seamă, voi ştiŃi deja că Dumnezeu mi-a încredinŃat această misiune specială de a
descoperi bunăvoinŃa Lui faŃă de voi ne-evreii, după cum am amintit pe scurt într-una din
scrisorile mele. Dumnezeu însuşi mi-a dezvăluit acest plan secret al său, ca şi ne-evreii să
beneficieze de bunătatea sa.
3 Spun asta pentru a vă explica cum văd eu problema aceasta.
4 În vremurile de demult Dumnezeu nu a împărtăşit acest plan cu poporul său, dar acum el l-a
revelat prin Duhul Sfânt apostolilor şi profeŃilor săi.
5 Şi iată în ce constă secretul: că şi ne-evreii vor avea parte cu prisosinŃă alături de evrei de toate
bogăŃiile moştenite de fiii lui Dumnezeu; şi unii, şi alŃii sunt invitaŃi să-şi ocupe locul în biserica
sa; toate făgăduinŃele lui Dumnezeu de a da binecuvântări măreŃe prin Cristos se aplică şi unora,
şi altora când acceptă Vestea Bună despre Cristos şi tot ce a făcut el pentru ei.
6 Dumnezeu mi-a acordat minunatul privilegiu de a vorbi tuturor despre acest plan al său; mi-a
dat puterea sa şi capacitatea specială de a-l înfăptui cum se cuvine.
7 GândiŃi-vă numai! Deşi n-am făcut nimic ca să-l merit, şi deşi sunt mai neînsemnat decât cel
mai din urmă creştin, am fost totuşi ales pentru bucuria aceasta deosebită de a duce ne-evreilor
Fericita Veste a comorilor nesfârşite ce le stau la dispoziŃie în Cristos;
8 şi de a le explica tuturor că Dumnezeu este şi Salvatorul ne-evreilor, întocmai precum a rânduit
în taină creatorul tuturor lucrurilor de la începutul începuturilor.
9 Motivul său? Ca să arate tuturor puterilor cerului ce nespus de înŃelept este Dumnezeu, când
vor vedea întreaga sa familie - evrei şi ne-evrei - uniŃi laolaltă în biserica sa,
10 cum plănuise dintotdeauna să facă, prin Isus Cristos Domnul nostru.
11 Acum putem veni fără teamă chiar în prezenŃa lui Dumnezeu, asiguraŃi fiind că ne va primi
călduros când vom veni împreună cu Cristos şi vom crede în el.
12 Aşa că, vă rog să nu vă pierdeŃi cu firea pentru ce mi se întâmplă. Pentru voi sufăr şi voi ar
trebui să vă simŃiŃi onoraŃi şi îmbărbătaŃi.
13 Când cuget la înŃelepciunea şi mărimea planului său, mă prăbuşesc în genunchi şi mă rog
Tatălui acestei mari familii -
14 din care unii sunt deja în cer iar alŃii se mai află pe pământ -
15 ca din slăvitele sale bogăŃii fără sfârşit, el să vă dea acea statornică putere lăuntrică a Duhului
Sfânt.
16 Şi mă rog ca Cristos să se simtă tot mai ca la el acasă în inimile voastre, trăind în voi, în timp
ce voi vă puneŃi încrederea în el. Fie ca rădăcinile voastre să se înfigă adânc în solul iubirii
minunate a lui Dumnezeu;
17 şi fie ca voi să puteŃi simŃi şi înŃelege, aşa cum trebuie s-o facă toŃi copiii lui Dumnezeu, cât de
lungă, cât de lată, cât de adâncă şi cât de înaltă este de fapt iubirea sa;
18 şi să aveŃi o experienŃă proprie a acestei iubiri, deşi ea este atât de mare încât niciodată nu-i
veŃi putea da de capăt şi n-o veŃi putea cunoaşte sau înŃelege pe deplin. Şi astfel, în cele din urmă,
veŃi fi umpluŃi cu toată plinătatea lui Dumnezeu însuşi.
19 Acum, gloria să-i fie adusă lui Dumnezeu cel care prin măreaŃa sa putere care acŃionează în
noi este în stare să facă nespus mai mult decât am cuteza noi vreodată să cerem sau să visăm
măcar - infinit mai presus de cele mai înalte rugăciuni, dorinŃe, gânduri sau speranŃe ale noastre.
20 Lui să i se dea slavă în veci de veci, de-a lungul veacurilor nesfârşite, din pricina planului său
minunat de a salva biserica prin Isus Cristos.

Efeseni 4
1 Vă rog - eu cel întemniŃat pentru că îl slujesc pe Domnul - să trăiŃi şi să vă purtaŃi într-un chip
vrednic de cei care au fost aleşi pentru binecu-vântări atât de minunate ca acestea.
2 FiŃi smeriŃi şi blânzi. AveŃi răbdare unii cu alŃii, manifestând îngăduinŃă faŃă de greşelile
celuilalt, din pricina iubirii voastre.
3 StrăduiŃi-vă totdeauna să păstraŃi unitatea făurită de Duhul Sfânt şi astfel trăiŃi în pace unii cu
alŃii.
4 Noi suntem cu toŃii părŃi ale unui singur trup, avem acelaşi Duh şi am fost chemaŃi la acelaşi
viitor glorios.
5 Pentru noi nu există decât un singur Domn, o singură credinŃă, un singur botez
6 şi toŃi avem acelaşi Dumnezeu şi Tată care e deasupra noastră şi în noi toŃi, trăind prin fiecare
parte din noi.
7 Totuşi Cristos ne-a dat aptitudini speciale - tot ce găseşte el de cuviinŃă să primim din bogatul
său tezaur de daruri.
8 Psalmistul vorbeşte despre aceasta, fiindcă zice că după ce s-a întors Cristos triumfător la cer,
în urma învierii sale şi a victoriei asupra Satanei, a împărŃit cu mână largă daruri oamenilor.
9 NotaŃi ce spune: că s-a întors la cer. Aceasta înseamnă că mai întâi se coborâse din înălŃimile
cerurilor până jos, în adâncurile pă-mântului.
10 Cel care s-a coborât este unul şi acelaşi cu cel care s-a înălŃat din nou, spre a umple cu sine
toate lucrurile de pretutindeni, de la cele mai de jos până la cele mai de sus.
11 Unii dintre noi au fost înzestraŃi cu aptitudini speciale în calitate de apostoli; altora li s-a dat
darul predicării inspirate; unii posedă aptitudinea specială de a câştiga oameni pentru Cristos; pe
când alŃii au darul de a îngriji oamenii lui Dumnezeu cum îşi îngrijeşte păstorul oile, călăuzindu-i
şi învăŃându-i căile lui Dumnezeu.
12 Oare de ce ne dă el aceste înzestrări speciale de a înfăptui anumite lucruri în modul cel mai
bun? Pentru ca oamenii lui Dumnezeu să fie înzestraŃi în vederea efectuării unei munci mai bune
pentru el, întărind biserica, trupul lui Cristos, şi aducând-o la poziŃia de tărie şi maturitate;
13 până când vom crede toŃi acelaşi lucru cu privire la salvarea noastră şi cu privire la Salvatorul
nostru, Fiul lui Dumnezeu, şi vom atinge deplina maturizare în Domnul - până într-acolo încât să
fim plini de Cristos.
14 Atunci nu vom mai fi ca nişte copii, schimbându-ne mereu concepŃia asupra credinŃei noastre,
fiindcă ne-a spus cineva un lucru cu totul deosebit sau ne-a minŃit pur şi simplu, făcând ca
minciuna respectivă să aibe rezonanŃa adevărului.
15 În schimb, vom urma adevărul dintr-un spirit de dragoste în orice împrejurare - vorbind cu
sinceritate, tratând cu sinceritate, trăind cu sinceritate -
16 ajungând astfel să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos, care este capul trupului său, biserica.
Sub îndrumarea sa, întreg corpul se îmbină perfect şi fiecare parte ajută în felul ei deosebit
celelalte părŃi, astfel încât tot trupul rămâne sănătos, se dezvoltă şi e plin de dragoste.
17 PermiteŃi-mi atunci, vorbind în numele Domnului, să spun aceasta: nu mai trăiŃi ca cei
nemântuiŃi, care sunt orbiŃi şi derutaŃi.
18 Inimile lor închise sunt pline de întuneric; ei sunt total înstrăinaŃi de viaŃa lui Dumnezeu,
fiindcă şi-au ferecat minŃile faŃă de el şi nu pot înŃelege căile sale.
19 Lor a încetat să le mai pese de ce e bine şi ce e rău şi s-au dedat căilor necurate. Nu se mai
înfrânează de la nimic, mânaŃi fiind de minŃile lor perverse şi poftele lor nesăbuite.
20 Voi însă nu aşa.l-aŃi cunoscut pe Cristos!
21 Dacă i-aŃi auzit cu adevărat vocea şi aŃi învăŃat de la el adevărurile privitoare la el,
22 atunci lepădaŃi-vă odată de vechea voastră fire păcătoasă - de omul vechi din voi, care se
asocia la căile voastre rele - fiindcă natura aceasta e putredă până în măduva oaselor, plină de
pofte şi făŃărnicie.
23 Acum atitudinile şi gândurile voastre trebuie să fie într-o permanentă schimbare spre bine.
24 Da, trebuie să fiŃi o persoană nouă şi deosebită, sfântă şi bună. ÎmbrăcaŃi-vă cu această natură
nouă.
25 Nu vă mai minŃiŃi unii pe alŃii; spuneŃi adevărul, fiindcă avem părtăşie unii cu alŃii, şi atunci
când ne minŃim unii pe alŃii ne facem rău nouă înşine.
26 Dacă sunteŃi supăraŃi, nu comiteŃi păcatul de a da în continuare apă la moara supărării voastre.
Nu lăsaŃi să apună soarele peste mânia voastră - treceŃi cât mai curând peste ea;
27 fiindcă atunci când sunteŃi supăraŃi îi oferiŃi diavolului posibilitatea să se afirme în voi.
28 Dacă e vreunul care fură, trebuie să se lase de furat îndată şi să se apuce de o muncă cinstită,
începând să se servească de cele două mâini ale sale pentru a da la alŃii care duc lipsă.
29 Nu folosiŃi un limbaj murdar. Să nu vă iasă din gură decât vorbe bune, care să-i ajute pe cei cu
care vorbiŃi şi să constituie pentru ei o binecuvântare.
30 Nu întristaŃi pe Duhul Sfânt prin felul vostru de trai. AmintiŃi-vă că el este acela care vă
marchează cu un semn, în vederea păstrării voastre pentru acea zi când salvarea voastră din păcat
se va fi încheiat.
31 ÎncetaŃi de a mai fi răutăcioşi, iritabili şi supărăcioşi. Certurile, cuvintele grele şi antipatia faŃă
de alte persoane nu trebuie să aibe absolut nici un loc în viaŃa voastră.
32 Dimpotrivă, purtaŃi-vă omenos unii cu alŃii, cu blândeŃe, iertându-vă unul pe altul, precum v-a
iertat şi Dumnezeu pentru că aparŃineŃi lui Cristos.

Efeseni 5

1 UrmaŃi exemplul lui Dumnezeu în tot ceea ce faceŃi întocmai precum un copil preaiubit îşi
imită tatăl.
2 FiŃi plini de iubire faŃă de alŃii, urmând exemplul lui Cristos care v-a iubit şi s-a dat pe sine lui
Dumnezeu ca jertfă pentru a vă spăla de păcate. Şi lui Dumnezeu aceasta i-a făcut plăcere, căci
dragostea lui Cristos faŃă de voi a fost pentru el ca un parfum ales.
3 Să nu se petreacă printre voi nici un fel de păcate sexuale, necurăŃie ori lăcomie. Nimeni să nu
vă poată acuza de asemenea lucruri.
4 Anecdotele şi vorbele obscene, glumele deplasate - toate acestea nu sunt pentru voi. Voi însă
amintiŃi-vă unii altora despre bunătatea lui Dumnezeu şi fiŃi recunoscători.
5 De asta puteŃi fi siguri, că ÎmpărăŃia lui Cristos şi a lui Dumnezeu în veci nu va aparŃine aceluia
care e necurat ori hrăpăreŃ, căci în fond hrăpăreŃul nu este decât unul care se închina la idoli - el
iubeşte lucrurile acestei lumi mai mult decât pe Dumnezeu şi li se închină lor.
6 Nu vă lăsaŃi amăgiŃi de cei care încearcă să găsească scuze pentru aceste păcate, fiindcă mânia
aprinsă a lui Dumnezeu îi paşte pe toŃi cei care comit asemenea fapte.
7 Cu astfel de oameni nici măcar să nu aveŃi de-a face.
8 Fiindcă deşi inima voastră era năpădită de întuneric, acum e inundată de o lumină care vine de
la Domnul şi comportarea voastră trebuie s-o arate!
9 Datorită acestei lumini din voi, s-ar cuveni să săvârşiŃi numai ceea ce este bun, drept şi
adevărat.
10 Pe măsură ce înaintaŃi în viaŃă, căutaŃi să aflaŃi ce lucruri îi plac Domnului.
11 Nu luaŃi parte la plăcerile de nimic ale răului şi întunericului, ci, mai degrabă, osândiŃi-le şi
demascaŃi-le.
12 Ar fi o ruşine chiar şi numai să amintesc aici plăcerile întunericului în care se complac cei
necredincioşi.
13 Fapt e că atunci când voi le daŃi în vileag, lumina îi surprinde în păcatul lor, scoŃându-l în
evidenŃă, şi când văd cât de greşiŃi sunt, unii din ei s-ar putea chiar să devină copii ai luminii.
14 De aceea se zice: "Trezeşte-te tu care dormi, ridică-te din mormânt şi Cristos îŃi va da lumină."
15 Deci luaŃi seama cum vă purtaŃi, căci trăim zile grele. Nu fiŃi nechibzuiŃi, ci înŃelepŃi:
16 profitaŃi la maximum de orice prilej ce vi se iveşte de a face bine.
17 Nu acŃionaŃi necugetat, ci străduiŃi-vă să aflaŃi şi să faceŃi tot ceea ce doreşte Domnul de la
voi.
18 Nu vă îmbătaŃi cu vin, deoarece multe rele se ascund pe calea aceasta; fiŃi, în schimb, umpluŃi
de Duhul Sfânt şi călăuziŃi de el.
19 DiscutaŃi îndelung unii cu alŃii despre Domnul, recitând psalmi şi imnuri, intonând cântece
sacre şi cântând în inimile voastre pentru Domnul.
20 MulŃumiŃi întotdeauna pentru orice lucru Dumnezeului şi Tatălui nostru în numele Domnului
nostru Isus Cristos.
21 OnoraŃi-l pe Cristos prin supunerea voastră unul faŃă de celălalt.
22 Voi, nevestelor, trebuie să vă supuneŃi conducerii soŃului vostru în acelaşi fel în care vă
supuneŃi Domnului.
23 Căci soŃul c are în grija sa pe soŃie tot aşa cum şi Cristos are în grija sa trupul său, biserica, (în
grija lui pentru biserică, el şi-a dat până şi viaŃa, ca să-i fie Salvator!
24 Aşadar, voi soŃiilor trebuie să vă as cultaŃi de bună voie soŃul în toate lucrurile, întocmai
precum ascultă şi biserica de Cristos.
25 Iar voi, soŃilor, daŃi dovadă de aceeaşi dragoste faŃă de soŃiile voastre pe care a manifestat-o şi
Cristos faŃă de biserica sa când a murit pentru ea,
26 ca s-o sfinŃească şi s-o cureŃe, spălând-o prin botez şi prin cuvântul lui Dumnezeu;
27 pentru ca să şi-o poată înfăŃişa ca biserică slăvită, fără pată sau zbârcitură sau vreun defect
oarecare, ci Sfântă şi lipsită de orice cusur.
28 Iată deci cum au soŃii datoria să-şi trateze soŃiile, iubindu-le ca pe ei înşişi. Căci, întrucât soŃul
şi soŃia sunt acum una, soŃul nu-şi face decât lui însuşi un serviciu şi pe sine se iubeşte atunci
când îşi iubeşte soŃia.
29 Nimeni nu-şi urăşte trupul, ci şi-l îngrijeşte cu drag, după cum şi Cristos are grijă de trupul
său, biserica,
30 ale cărui mădulare suntem noi.
31 (Dovada faptului că soŃul şi soŃia alcătuiesc un singur trup o găsim în Scriptură, unde se
spune: "Bărbatul trebuie să se despartă de tatăl şi de mama sa atunci când se căsătoreşte, pentru a
se uni în chip desăvârşit cu soŃia sa, cei doi devenind unul singur.")
32 Lucrul acesta ilustrează modul în care noi alcătuim trupul lui Cristos; secretul acesta e foarte
însemnat.
33 Prin urmare, repet: soŃul trebuie să-şi iubească soŃia ca pe o parte din el însuşi, iar soŃia trebuie
să aibe grijă să-şi respecte profund soŃul - ascultându-l, lăudându-l şi onorându-l.

Efeseni 6

1 Copii, ascultaŃi de părinŃii voştri; se cuvine să faceŃi aşa fiindcă Dumnezeu le-a dat autoritate
asupra voastră.
2 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Aceasta e cea dintâi din cele Zece Porunci ale lui
Dumnezeu, care se sfârşeşte cu o făgăduinŃă.
3 Şi anume: dacă îŃi vei cinsti tatăl şi mama, vei avea parte de o viaŃă lungă, plină de
binecuvântări.
4 Şi acum un cuvânt pentru voi, părinŃii. Să n-o ŃineŃi întruna certându-vă şi cicalindu-vă copiii,
trezind în ei mânie şi resentimente. Mai degrabă, creşteŃi-i cu acea disciplină plină de iubire
aprobată de Domnul, cu sugestii şi sfaturi evlavioase.
5 Şi voi sclavilor, ascultaŃi de Stăpânii voştri şi străduiŃi-vă din tot sufletul să le oferiŃi slujirea
cea mai bună de care sunteŃi în stare. SlujiŃi-i cum l-aŃi sluji pe Cristos.
6 Nu lucraŃi cu sârguinŃă numai atunci când sunteŃi supravegheaŃi de stăpân, eschivându-vă atunci
când nu vă vede.
7 MunciŃi cu hărnicie şi cu bucurie tot timpul, ca şi când aŃi face-o pentru Cristos, împlinind voia
lui Dumnezeu din toată inima voastră.
8 Nu uitaŃi, Domnul vă va răsplăti pentru fiecare faptă bună, fie că sunteŃi sclavi, fie că sunteŃi
oameni liberi.
9 Şi voi, stăpânilor de sclavi, aveŃi obligaŃia de a vă purta drept cu sclavii voştri, aşa cum le-am
spus lor să se comporte faŃă de voi. Nu-i ameninŃaŃi întruna. AmintiŃi-vă că şi voi sunteŃi sclavii
lui Cristos; aveŃi acelaşi stăpân ca şi ei, or, în faŃa lui Isus toŃi sunt egali şi nu există favoritism.
10 La urmă de tot, aş dori să vă reamintesc că tăria voastră trebuie să provină din extraordinara
putere a Domnului care e în voi.
11 ÎmbrăcaŃi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteŃi râmâne teferi în faŃa
strategiilor şi uneltirilor Satanei.
12 Căci nu luptăm împotriva unor oameni din carne şi sânge, ci împotriva unor persoane fără trup
- împotriva stăpânitorilor nemernici ai lumii nevăzute, a acelor fiinŃe satanice grozave şi a marilor
prinŃi răi ai întunericului care conduc această lume; împotriva uriaşului număr de spirite rele din
lumea spirituală.
13 Aşadar, folosiŃi-vă de fiecare piesă din armura lui Dumnezeu pentru a vă împotrivi
vrăjmaşului ori de câte ori vă atacă, putând, astfel, rămâne în picioare teferi după ce au trecut
toate.
14 Dar pentru a realiza aceasta, veŃi avea nevoie de centura puternică a adevărului şi de platoşa
aprobării lui Dumnezeu.
15 În picioare purtaŃi încălŃăminte care să vă poată duce cu iuŃeală acolo unde trebuie să predicaŃi
Vestea cea Bună a păcii cu Dumnezeu.
16 În toate bătăliile veŃi avea nevoie de credinŃă, ca de un scut care să oprească săgeŃile de foc
trase de Satana asupra voastră.
17 Şi vă va mai trebui coiful mântuirii şi sabia Duhului - care este cuvântul lui Dumnezeu.
18 RugaŃi-vă întruna. CereŃi-i lui Dumnezeu orice lucru care se potriveşte cu dorinŃele Duhului
Sfânt. StăruiŃi pe lângă el, aducându-i aminte de nevoile voastre, şi rugându-vă neîncetat pentru
creştinii de pretutindeni.
19 RugaŃi-vă şi pentru mine, cerându-i lui Dumnezeu să-mi dea cuvintele potrivite când le
vorbesc altora, cu îndrăzneală, despre Domnul şi când le explic că mântuirea sa e destinată şi
pentru ne-evrei.
20 Mă aflu în lanŃuri acum fiindcă am predicat acest mesaj din partea Domnului. Dar rugaŃi-vă să
nu încetez de a vorbi cu îndrăzneală pentru el, chiar şi aici în închisoare, aşa cum trebuie.
21 Tihic, un frate mult iubit şi ajutor de nădejde în misiunea Domnului, vă va spune pe larg cum
o duc eu.
22 Tocmai de aceea îl şi trimit, cu scopul de a vă relata cum ne aflăm şi de a vă încuraja prin
veştile ce vi le va aduce.
23 FraŃii mei creştini, Dumnezeu să vă dea pace şi dragoste, împreună cu credinŃă de la
Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Cristos.
24 Fie ca harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu să se odihnească peste toŃi aceia care-l iubesc
sincer pe Domnul nostru Isus Cristos.

Filipeni 1

1 De la Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos. Către: toŃi sfinŃii în Cristos Isus din oraşul Filipi,
împreună cu presbiterii şi diaconii:
2 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toŃi! Da, rugăciunea mea este ca Dumnezeu Tatăl nostru să
vă dea la fiecare binecuvântările sale cele mai alese, şi pacea sa în inimile şi în vieŃile voastre.
3 Toate rugăciunile mele pentru voi sunt pline de laudă pentru Dumnezeu!
4 Când mă rog pentru voi, inima îmi este copleşită de bucurie,
5 din pricina ajutorului vostru minunat la răspândirea Evangheliei despre Cristos, din clipa când
aŃi au-zit-o voi înşivă şi până în prezent.
6 Şi sunt convins că Dumnezeu care a început acea lucrare bună în voi va continua şi de acum
încolo să vă ajute să creşteŃi în harul lui, până când misiunea pe care vrea s-o realizeze el în voi se
va încheia, în cele din urmă, în ziua întoarcerii lui Isus Cristos.
7 Cât de normal este să simt ceea ce simt pentru voi, căci aveŃi un loc deosebit în inima mea. Noi
ne-am împărtăşit cu toŃii din aceleaşi binecuvântări ale lui Dumnezeu, şi când eram la închisoare,
şi când eram liber, apărând împreună adevărul şi vorbind altora despre Cristos.
8 Numai Dumnezeu ştie cât de adâncă este dragostea şi dorul meu pentru voi - doar Isus Cristos
vă mai iubeşte cu atâta duioşie.
9 Mă rog ca dragostea voastră să crească şi să se reverse tot mai mult, iar voi să vă dezvoltaŃi tot
mai mult în cunoştinŃa şi percepŃia spirituală, izvorâtă din Dumnezeu.
10 Fiindcă doresc să puteŃi deosebi net binele de rău, întotdeauna, şi să fiŃi curaŃi în lăuntrul
vostru, pentru ca nimeni să nu vă poată critica şi aceasta până va veni Domnul nostru iarăşi.
11 Fie ca voi să fiŃi găsiŃi mereu săvârşind acele fapte bune şi milostive care vădesc că sunteŃi
copii ai lui Dumnezeu, deoarece asemenea acte vor aduce multă laudă şi glorie Domnului.
12 Scumpii mei fraŃi, mai doresc să ştiŃi că tot ce mi s-a întâmplat aici a constituit un puternic
imbold pentru răspândirea Evangheliei despre Cristos.
13 Căci toată lumea de pe aici, până şi soldaŃii de la cazarmă, ştiu că sunt în lanŃuri pentru
simplul motiv de a fi creştin,
14 Şi din pricina detenŃiunii mele, multora din creştinii de aici pare să le fi pierit frica de lanŃuri!
Nu ştiu cum se face că răbdarea mea i-a îmbărbătat şi au prins şi mai mult curaj în a vorbi altora
despre Cristos.
15 Evident, unii predică Evanghelia din gelozie pentru felul în care m-a folosit Dumnezeu pe
mine. Ei vor să-şi creeze reputaŃia de predicatori neînfricaŃi! Dar sunt şi din cei dominaŃi de
motive mai curate,
16 care predică fiindcă mă iubesc, ştiind că Domnul m-a adus pe aceste meleaguri ca să-i fiu de
folos în apărarea adevărului.
17 Iar alŃii predică ca să-mi stârnească gelozia, crezând că succesul lor va spori necazurile
suferite de mine în închisoare.
18 Indiferent însă care ar fi motivul care-i determină să propovăduiască, fapt este că Evanghelia
despre Cristos se predică azi, iar eu mă bucur.
19 Voi continua să mă bucur şi de acum încolo, fiindcă ştiu că în urma rugăciunilor voastre şi cu
ajutorul Duhului Sfânt, toate acestea se vor întoarce spre binele meu.
20 Căci eu trăiesc cu speranŃa şi dorinŃa vie ca niciodată să nu apuc să fac vreun lucru de care să-
mi fie apoi ruşine; ci să fiu întotdeauna gata să iau cuvântul cu îndrăzneală în favoarea lui
Cristos, câtă vreme am de trecut prin încercările acestea din închisoare, aşa cum am făcut şi în
trecut; şi ca în orice clipă să-i fac cinste lui Cristos, fie că trăiesc, fie că trebuie să mor.
21 Căci pentru mine a trăi înseamnă prilejuri favorabile pentru Cristos, iar a muri - ei bine asta e
şi mai bine!
22 Dar dacă rămânerea în viaŃă îmi va crea şi mai multe prilejuri de a câştiga oameni pentru
Cristos, atunci chiar că nu mai ştiu cum e mai bine, să trăiesc sau să mor.
23 Uneori aş vrea să trăiesc iar alteori nu, fiindcă tânjesc de dor să plec şi să fiu alături de Cristos.
Cu cât mai fericit aş fi eu acolo împreună cu Cristos, decât aici!
24 Realitatea însă e că dacă rămân, vă pot fi mai de folos vouă.
25 Într-adevăr, încă e nevoie de mine aici jos şi astfel am încredinŃarea că voi mai zăbovi pe acest
pământ câtăva vreme, spre a vă ajuta să creşteŃi şi să vă bucuraŃi în credinŃa voastră.
26 Rămânerea mea în viaŃă va constitui pentru voi, când am să vă vizitez din nou, o bucurie şi un
temei de slăvire a lui Isus Cristos pentru faptul că m-a ferit de orice rău.
27 Indiferent însă ce mi s-ar întâmpla mie, voi să nu uitaŃi o clipă să trăiŃi ca nişte creştini, aşa
încât, fie c-am să vă mai văd, fie că nu, să aud în continuare veşti bune despre voi, că rămâneŃi
uniŃi, cot la cot, mânaŃi de un singur Ńel măreŃ - acela de a proclama fără teamă Evanghelia,
28 indiferent ce v-ar face duşmanii voştri. Ei vor vedea în aceasta un semn al propriei lor căderi,
în vreme ce pentru voi va constitui un semn clar de la Dumnezeu că el este cu voi şi că v-a dăruit
viaŃă veşnică cu el.
29 Căci vouă vi s-a dat nu numai privilegiul de a vă încrede în el, ci şi acela de a suferi pentru el.
30 Suntem angajaŃi împreună în această luptă. M-aŃi văzut suferind pentru el în trecut; acum din
nou sunt prins în viitoarea unei cumplite suferinŃe, fapt care vă este bine cunoscut.

Filipeni 2

1 Se poate vorbi între creştini de o ridicare reciprocă a moralului? Mă iubiŃi voi suficient pentru a
dori să mă ajutaŃi? Are vreo semnificaŃie pentru voi faptul că suntem fraŃi în Domnul, împărtăşind
acelaşi Duh? Există în inimile voastre câtuşi de puŃină duioşie şi consideraŃie?
2 Dacă da, atunci faceŃi-mă fericit pe deplin, iubindu-vă unii pe alŃii şi trăind în acord desăvârşit
unii cu alŃii, lucrând împreună cu o singură inimă, cu un singur gând şi cu un singur Ńel.
3 Nu fiŃi egoişti; scopul vieŃii voastre să nu fie acela de a produce o impresie bună asupra altora.
FiŃi smeriŃi, având despre alŃii o părere mai bună decât despre voi înşivă.
4 Nu vă gândiŃi tot timpul doar la treburile voastre, ci interesaŃi-vă şi de alŃii şi de ce fac ei.
5 Atitudinea voastră ar trebui să fie ca a lui Isus Cristos,
6 care, deşi era Dumnezeu, nu şi-a cerut şi nu a Ńinut morŃiş la drepturile sale divine,
7 ci şi-a pus deoparte puterea şi slava sa, luându-şi înfăŃişarea de sclav şi devenind asemenea
oamenilor.
8 Şi s-a smerit atât de mult până într-acolo încât să moară ca un criminal pe o cruce.
9 Tocmai din cauza aceasta Dumnezeu l-a ridicat în slăvile cerului şi i-a dat un nume mai presus
de oricare altul,
10 pentru ca la numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer şi de pe pământ
11 şi orice limbă să mărturisească faptul că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu
Tatăl.
12 PreaiubiŃi prieteni, când eram acolo cu voi, întotdeauna vă străduiaŃi să împliniŃi întocmai
îndrumările mele. Acum că sunt departe de voi trebuie să aveŃi şi mai multă grijă să faceŃi binele
care decurge din faptul că sunteŃi mântuiŃi, ascultându-l pe Dumnezeu cu adâncă veneraŃie,
dându-vă înapoi de la orice ar putea să-i displacă.
13 Căci Dumnezeu este la lucru înlăuntrul vostru, ajutându-vă să doriŃi a-l asculta şi apoi,
ajutându-vă să faceŃi ceea ce doreşte el.
14 în tot ceea ce faceŃi, feriŃi-vă de văicăreli şi discuŃii contradictorii,
15 astfel ca nimeni să nu poată rosti un cuvânt de învinuire la adresa voastră, în calitatea voastră
de copii ai lui Dumnezeu, voi trebuie să trăiŃi vieŃi curate şi nevinovate, într-o lume întunecată,
care mişună de oameni necinstiŃi şi îndărătnici. StrăluciŃi în mijlocul lor ca nişte reflectoare
puternice,
16 desfăşurându-le Cuvântul VieŃii. Atunci, când se va întoarce Cristos, ce bucuros voi fi să
constat că munca mea printre voi nu a fost în zadar.
17 Iar dac-o fi ca sângele vieŃii mele să fie turnat, ca să spun aşa, peste credinŃa voastră, pe care o
aduc lui Dumnezeu ca jertfa, - cu alte cuvinte, dac-o fi să mor pentru voi - mă voi bucura şi în
acest caz şi voi împărtăşi bucuria mea cu fiecare din voi.
18 Căci şi voi trebuie să fiŃi fericiŃi pentru acest lucru şi să jubilaŃi împreună cu mine, pentru
privilegiul ce mi s-a acordat de a muri pentru voi.
19 Dacă va voi Domnul, îl voi trimite la voi în curând pe Timotei. Apoi, la întoarcerea sa, el mă
va putea îmbărbăta cu tot ce-mi va spune despre voi şi despre felul cum o duceŃi.
20 Cât priveşte interesul adevărat pentru soarta voastră, nu este nici unul ca Timotei;
21 toŃi ceilalŃi par munciŃi de propriile lor planuri, nu de cele ale lui Isus Cristos.
22 Dar pe Timotei îl cunoaşteŃi voi înşivă. Mi-a fost întotdeauna ca un fiu prin ajutorul ce mi l-a
dat la predicarea Evangheliei.
23 Sper să vi-l trimit de îndată ce am cunoştinŃă de ce o să se întâmple cu mine aici.
24 Şi am încredere în Domnul că în curând voi putea veni chiar eu personal să vă văd.
25 Între timp, m-am gândit c-ar trebui să vi-l trimit înapoi pe Epafrodit. Voi l-aŃi trimis să-mi fie
de ajutor în nevoia care mă apasă; aflaŃi dar că noi doi am fost fraŃi adevăraŃi, lucrând şi luptând
cot la cot.
26 Acum îl trimit acasă iarăşi, căci i s-a făcut dor de voi toŃi şi era necăjit că aŃi auzit de boala lui.
27 Adevărat că a fost bolnav; de fapt, puŃin a lipsit să moară. Dar Dumnezeu a avut milă de el, şi
de mine, căci n-a îngăduit să mai fiu lovit şi de necazul acesta, după toate câte am pătimit.
28 Aşadar, sunt cu atât mai nerăbdător să-l văd reîntors printre voi, fiindcă ştiu ce bucuroşi veŃi fi
să-l vedeŃi iarăşi, şi de aceasta mă voi bucura şi eu.
29 PrimiŃi-l călduros în Domnul cu toată bucuria şi arătaŃi-i cât de mult îl apreciaŃi,
30 căci el şi-a pus în joc viaŃa pentru lucrul lui Cristos şi era cât pe-aci să moară când a încercat
să facă pentru mine ceea ce voi nu puteaŃi face fiindcă eraŃi departe de mine.

Filipeni 3

1 Orice s-ar întâmpla, iubiŃi prieteni, bucuraŃi-vă în Domnul. Nu voi obosi niciodată spunându-vă
asta, iar vouă vă prinde bine s-o auziŃi mereu.
2 FiŃi cu ochii în patru la nemernicii aceia - câini primejdioşi, cum le zic eu, - care susŃin că
trebuie să fiŃi tăiaŃi împrejur pentru a putea fi mântuiŃi.
3 Căci nu tăierea în trupul nostru (circumcizia) este aceea care face din noi copii ai lui
Dumnezeu; ci închinăciunea pe care i-o aducem În duhul nostru. Aceasta e unica "circumcizie"
adevărată. Gloria noastră, a creştinilor, constă în ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi, conştienŃi
fiind că nu stă în putinŃa noastră de a ne mântui singuri.
4 Cu toate acestea, dacă ar avea cineva motiv să spere că se va putea mântui singur, atunci acela
aş fi eu. Dacă alŃii ar putea fi salvaŃi prin ceea ce sunt ei înşişi, atunci de bună seamă că şi eu aş
putea!
5 Fiindcă eu am îndeplinit ceremonia evreiască de iniŃiere când eram de numai opt zile, născut
dintr-o familie de evrei get-beget, o ramură a vechii seminŃii originare a lui Beniamin. Aşa că,
dacă a fost cineva evreu adevărat vreodată, atunci acela eu am fost! Ba mai mult, am fost un
membru al fariseilor, care cer respectarea cea mai strictă a tuturor legilor şi a datinilor evreieşti.
6 Cât priveşte sinceritatea? Nu se mai pune la îndoială, întrucât, mânat de ea, aduceam persecuŃii
mari bisericii; şi încercam să respect fiecare normă şi regulă până în cele mai mici amănunte.
7 Însă toate lucrurile acestea pe care altă dată le consideram de mare valoare le-am aruncat acum
la coş pentru a-mi putea pune încrederea şi speranŃa numai şi numai în Cristos.
8 Da, toate celelalte sunt lipsite de valoare când le compari cu câştigul nepreŃuit de a-l cunoaşte
pe Cristos Isus, Domnul meu. Am pus deoparte toate celelalte lucruri, socotindu-le egal cu zero,
cu scopul de a-l putea avea pe Cristos
9 şi de a deveni una cu el, nebizuindu-mă că voi fi mântuit prin atingerea unui grad suficient de
bunătate ori prin respectarea legilor lui Dumnezeu, ci punându-mi încrederea în Cristos, ca el să
mă salveze; căci calea lui Dumnezeu de a ne pune în ordine cu el depinde de credinŃă - bizuirea în
exclusivitate pe Cristos.
10 Am renunŃat atunci la toate celelalte - am constatat că e singura cale de a-l cunoaşte pe Cristos
cu adevărat şi de a experimenta extraordinara putere care l-a înviat pe el, precum şi de a
descoperi ce înseamnă să suferi şi să mori împreună cu el.
11 Aşa că, indiferent cât m-ar costa, eu sunt unul dintre aceia care doresc să ajungă cu orice chip
învierea cea aleasă dintre cei morŃi.
12 Nu vreau să zic că am atins perfecŃiunea, încă n-am învăŃat tot ce trebuie, dar lucrez fără
întrerupere ca să ajung acea zi când, în cele din urmă, voi fi tot ce a vrut Cristos să devin atunci
când m-a mântuit.
13 Nu, scumpi fraŃi, nu sunt încă tot ce ar trebui să fiu dar îmi concentrez toată energia asupra
unui singur Ńel: uitând trecutul şi privind înainte spre ceea ce mă aşteaptă,
14 eu mă lupt din răsputeri să termin cursa şi să pot primi premiul pentru care ne cheamă
Dumnezeu în cer, datorită celor săvârşite de Cristos Isus pentru noi.
15 Sper că toŃi care sunteŃi creştini maturi veŃi vedea la fel aceste adevăruri şi dacă nu sunteŃi de
acord în vreo privinŃă, am credinŃa că Dumnezeu vă va lămuri -
16 dacă şi voi ascultaŃi în totul de adevărul pe care-l cunoaşteŃi.
17 IubiŃi fraŃi, rânduiŃi-vă vieŃile după modelul vieŃii mele şi observaŃi cine mai trăieşte potrivit
pildei mele.
18 Fiindcă v-am mai spus şi altădată şi o spun din nou acum cu lacrimi în ochi, sunt mulŃi care,
aparent, merg pe calea creştină dar în fond sunt duşmani ai crucii lui Cristos.
19 Viitorul lor va fi o pierzare veşnică, întrucât zeul lor este pofta lor: ei sunt mândri de ceea ce
ar trebui să le fie ruşine; şi nu se gândesc la nimic altceva decât la viaŃa aceasta de pe pământ.
20 Dar patria noastră este în cer, cu Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos; şi aşteptăm cu
bucurie reîntoarcerea sa de acolo.
21 Când va veni iarăşi, va lua aceste trupuri muritoare ale noastre şi le va transforma în trupuri
slăvite, ca al său, făcând uz de aceeaşi putere extraordinară cu care va cuceri toate celelalte
lucruri de pretutindeni.

Filipeni 4

1 IubiŃi fraŃi creştini, vă iubesc şi mi-e dor de voi, fiindcă voi sunteŃi bucuria şi răsplata pentru
toată osteneala muncii mele. PreaiubiŃii mei prieteni, rămâneŃi fideli Domnului.
2 Vreau acum să fac un apel către acele două femei scumpe, Evodia şi Sintichia. Vă rog din
suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu, încetaŃi cu certurile şi împăcaŃi-vă.
3 Te rog şi pe tine, colaboratorul meu credincios, să le ajuŃi pe aceste femei, fiindcă au lucrat cot
la cot cu mine la răspândirea Evangheliei printre oameni; au lucrat şi cu Clement şi cu ceilalŃi
colegi de lucru ai mei ale căror nume sunt scrise în Cartea VieŃii.
4 Întotdeauna să fiŃi plini de bucurie în Domnul; şi iarăşi zic: bucuraŃi-vă!
5 DaŃi ocazie tuturor să vadă că sunteŃi dezinteresaŃi şi plini de consideraŃie faŃă de alŃii, în toate
acŃiunile voastre. Nu uitaŃi că Domnul vine în curând.
6 Nu vă îngrijoraŃi de nimic; ci rugaŃi-vă pentru orice lucru; aduceŃi nevoile voastre la cunoştinŃa
lui Dumnezeu şi nu uitaŃi să-i mulŃumiŃi pentru răspunsurile sale.
7 Dacă veŃi face aşa, veŃi experimenta pacea lui Dumnezeu, care e atât de minunată, încât întrece
cu mult posibilităŃile minŃii omeneşti de a o înŃelege. Pacea sa va păstra gândurile şi inimile
voastre într-o stare de linişte şi odihnă, prin Isus Cristos.
8 Şi acum, fraŃilor, în încheierea acestei scrisori, îngăduiŃi-mi să mai amintesc un singur lucru:
ConcentraŃi-vă gândurile asupra a tot ce e a devărat, bun şi drept. GândiŃi-vă la acele lucruri care
sunt curate şi încântătoare şi opriŃi-vă asupra părŃilor bune şi frumoase din alŃii. GândiŃi-vă la
toate lucrurile pentru care puteŃi să-i mulŃumiŃi lui Dumnezeu şi de care vă puteŃi bucura.
9 PuneŃi mereu în practică tot ce aŃi învăŃat de la mine şi tot ce m-aŃi văzut facând, şi Dumnezeui
păcii va fi cu voi.
10 Cât de recunoscător îi sunt Domnului şi cât de mult îl laud că iarăşi îmi acordaŃi ajutor. Ştiu că
întotdeauna aŃi făcut tot ce v-a stat în putinŃă să-mi trimiteŃi câte ceva, dar o vreme n-aŃi avut
ocazia s-o faceŃi.
11 Nu că aş fi dus vreodată lipsă, fiindcă am învăŃat să mă descurc de minune şi cu mult, şi cu
puŃin.
12 Ştiu să trăiesc aproape din nimic ori din belşug. Am învăŃat să fiu mulŃumit în orice situaŃie,
fie că am stomacul plin, fie că rabd de foame, şi-n belşug şi-n sărăcie.
13 Fiindcă pot face ceea ce-mi cere Dumnezeu cu ajutorul lui Cristos, care îmi dăruieşte tărie şi
putere.
14 Dar chiar aşa stând lucrurile, bine aŃi procedat, acordându-mi ajutor în strâmtorarea prin care
trec acum.
15 După cum ştiŃi foarte bine, când v-am adus prima dată Evanghelia, după care mi-am văzut mai
departe de drum, părăsind Macedonia, doar voi, filipenii, v-aŃi asociat cu mine la dat şi primit.
Nici o altă biserică nu a făcut aceasta.
16 Chiar şi când am fost în Tesalonic, mi-aŃi trimis ajutor de două ori.
17 Însă deşi apreciez darurile voastre, fericirea maximă mi-o prilejuieşte răsplata binemeritată pe
care o veŃi dobândi voi ca urmare a dărniciei voastre.
18 În prezent, am tot ce-mi trebuie - şi chiar mai mult! Am o provizie generoasă din darurile pe
care mi le-aŃi trimis cu ocazia venirii lui Epafrodit. Ele sunt o jertfă plăcut mirositoare, care-i face
multă plăcere lui Dumnezeu.
19 El este acela care vă va împlini toate nevoile voastre din bogăŃiile sale în slavă, din pricina a
ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi.
20 Acum, lui Dumnezeu Tatăl nostru să-i fie slava în veci de veci. Amin.
21 SalutaŃi-i din partea mea pe toŃi creştinii de acolo; fraŃii care sunt cu mine vă trimit şi ei
salutări.
22 De asemenea, toŃi sfinŃii - creştini de aici - doresc să vă salute şi, mai cu seamă, cei care
lucrează la palatul lui Cezar.
23 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru.

Coloseni 1
1 De la: Pavel, un apostol al lui Cristos Isus, ales de Dumnezeu să fie solul lui Isus Cristos, şi de
la fratele Timotei.
2 Către: credincioşii şi sfinŃii fraŃi creştini - poporul lui Dumnezeu - din oraşul Colose.
Dumnezeu Tatăl nostru să vă copleşească de binecuvântări şi să vă umple de pacea lui sublimă.
3 Ori de câte ori ne rugăm pentru voi începem cu mulŃumiri către Dumnezeu Tatăl Domnului
nostru Isus Cristos,
4 fiindcă am auzit cât de mult vă încredeŃi în Domnul şi-i iubiŃi pe oamenii săi.
5 Şi aşteptaŃi cu nerăbdare şi emoŃie bucuriile cerului, chiar din clipa când vi s-a predicat
Evanghelia întâia oară.
6 Aceeaşi Veste Bună pe care aŃi primit-o voi se răspândeşte în toată lumea, transformând peste
tot vieŃile oamenilor, cum le-a schimbat şi pe ale voastre chiar în prima zi când aŃi auzit-o şi aŃi
luat cunoştinŃă despre marea bunătate a lui Dumnezeu faŃă de păcătoşi.
7 Epafras, mult iubitul nostru tovarăş de lucru, este cel care v-a adus această Veste Bună. El e
robul lui Isus Cristos menit să ne ajute aici în numele vostru.
8 Tot el este acela care ne-a spus despre marea iubire faŃă de alŃii pe care v-a dăruit-o Duhul
Sfânt.
9 Aşa se face că de când am auzit prima oară despre voi ne rugăm întruna şi-i cerem lui
Dumnezeu să vă ajute să înŃelegeŃi ce doreşte de la voi să întreprindeŃi şi să vă facă înŃelepŃi în
cele spirituale,
10 pentru ca felul vostru de trai să-i fie întotdeauna plăcut Domnului şi să-i aducă cinste, iar voi
să săvârşiŃi mereu fapte bune, de omenie, pentru alŃii, învăŃând încontinuu cum să-l cunoaşteŃi pe
Dumnezeu mai bine.
11 Ne rugăm, de asemenea, să fiŃi umpluŃi cu măreaŃa şi glorioasa lui tărie, pentru a putea merge
tot înainte indiferent ce s-ar întâmpla - fiind mereu plini de bucuria Domnului,
12 veşnic recunoscători Tatălui, care ne-a învrednicit să împărtăşim toate minunăŃiile aflate în
posesia celor care trăiesc în împărăŃia luminii.
13 Căci el ne-a scăpat din stăpânirea întunericului şi ne-a strămutat în ÎmpăraŃia scumpului său
Fiu,
14 care ne-a cumpărat libertatea cu sângele său şi ne-a iertat toate păcatele.
15 Cristos este asemănerea desăvârşită a nevăzutului Dumnezeu. El exista înainte de a fi făcut
Dumnezeu orice lucru şi, de fapt,
16 prin Cristos există tot ce se află în cer şi pe pământ, lucrurile văzute de noi, precum şi cele
nevăzute; lumea spiritelor cu regii şi regatele sale, dregătorii şi autorităŃile sale: prin Cristos au
fost făcute toate spre folosul şi slava sa.
17 El este dinainte de orice început, înainte de orice alt lucru şi toate sunt susŃinute la un loc prin
puterea sa.
18 El este capul trupului, alcătuit din poporul său - respectiv, biserica - pe care el a iniŃiat-o; mai
este şi conducătorul tuturor acelora care se scoală din morŃi, fiind astfel primul în toate:
19 Căci Dumnezeu a dorit ca tot ce este el să locuiască în Fiul său.
20 Tocmai prin ceea ce a înfăptuit Fiul său, a croit Dumnezeu o cale prin care să poată veni la el
toŃi - atât cei din cer, cât şi cei de pe pământ - fiindcă moartea lui Cristos pe cruce a adus tuturor
pace cu Dumnezeu prin sângele său.
21 Aici sunteŃi cuprinşi şi voi, cei odinioară total despărŃiŃi de Dumnezeu. Cândva voi îi eraŃi
duşmani şi-l uraŃi, fiind separaŃi de el prin gândurile şi acŃiunile voastre rele; acum însă el v-a
adus înapoi, de data aceasta în calitate de prieteni ai săi.
22 Lucrul acesta l-a îndeplinit prin moartea trupului său uman pe cruce, iar acum, drept urmare,
Cristos v-a adus în însăşi prezenŃa lui Dumnezeu, unde staŃi azi, înaintea sa, fără nici o acuzaŃie la
activul vostru - nimic pentru care să vă poată dojeni.
23 Singura condiŃie pe care trebuie s-o îndepliniŃi este să credeŃi întru totul adevărul, rămânând
ferm şi statornic ataşaŃi lui, tari în Domnul, pe deplin convinşi de Evanghelia potrivit căreia Isus a
murit pentru voi, neclintiŃi în încrederea voastră că el v-a mântuit. Aceasta e Vestea minunată
care v-a fost dată fiecăruia din voi în parte şi se împrăştie acum pe tot pământul. Iar eu, Pavel, am
bucuria de a o transmite altora.
24 Parte din munca mea însă este să sufăr pentru voi; dar mă bucur, întru-cât contribui la
împlinirea suferinŃelor lui Cristos pentru trupul său, biserica.
25 Dumnezeu m-a trimis să ajut biserica sa şi să împărtăşesc planul lui secret vouă, ne-evreilor.
26 El a păstrat acest secret secole şi generaŃii de-a rândul, dar acum, în cele din urmă i-a făcut
plăcere să-l dezvăluie acelora care îl iubesc şi trăiesc pentru el,
27 iar bogăŃiile şi gloria acestui plan vă sunt destinate şi vouă, ne-evreilor. Şi iată care este
secretul: Cristos în inimile voastre este singura voastră speranŃă de glorie.
28 Aşa că oriunde mergem, le vorbim despre Cristos tuturor celor care sunt dispuşi să asculte,
prevenindu-i şi învăŃându-i cum ştim mai bine. Vrem să putem înfăŃişa pe fiecare lui Dumnezeu
ca desăvârşit, pe baza a ceea ce a făcut Cristos pentru fiecare din ei.
29 Aceasta e misiunea mea şi eu mi-o pot îndeplini doar fiindcă energia sublimă a lui Cristos
acŃionează în mine.

Coloseni 2

1 De-aŃi şti cât m-am luptat în rugăciune pentru voi şi pentru biserica din Laodicea, precum şi
pentru mulŃi alŃi prieteni care nu au avut niciodată ocazia să mă cunoască personal.
2 Iată ce am cerut de la Dumnezeu pentru voi: să fiŃi îmbărbătaŃi şi sudaŃi între voi prin puternice
legături de dragoste şi să dobândiŃi experienŃa bogată a cunoaşterii lui Cristos cu o certitudine
reală şi o înŃelegere desluşită. Deoarece planul secret al lui Dumnezeu, azi în sfârşit dezvăluit,
este însuşi Cristos.
3 în el se află ascunse toate comorile măreŃe şi neexplorate ale înŃelepciunii şi cunoştinŃei.
4 Spun aceasta întrucât mi-e teamă ca nu cumva să vă amăgească cineva eu vorbe dulci.
5 Fiindcă, deşi sunt departe de voi, cu inima sunt în mijlocul vostru, şi inima mea e fericită
deoarece lucrurile merg atât de bine la voi, e fericită din cauza puternicii voastre credinŃe în
Cristos.
6 Şi acum, exact aşa cum v-aŃi pus încrederea în Cristos să vă mântuiască, încredeŃi-vă în el şi
pentru problemele fiecărei zile; trăiŃi într-o unire vitală cu el.
7 LăsaŃi ca rădăcinile voastre să se înfigă tot mai adânc în el şi să-şi extragă de acolo hrana
necesară creşterii. AveŃi grijă să creşteŃi în Domnul şi să deveniŃi puternici şi viguroşi în adevăr.
Din vieŃile voastre să se reverse bucuria şi recunoştinŃa pentru tot ce a făcut el.
8 Nu permit altora să vă strice credinŃa şi bucuria cu folozofiile lor şi cu răspunsurile lor greşite,
superficiale, clădite pe gânduri şi idei omeneşti, în locul celor venite de la Isus.
9 Căci în Cristos găsim perfecŃiunea lui Dumnezeu într-un trup uman;
10 aşadar, voi aveŃi totul când îl aveŃi pe Cristos, şi sunteŃi plini de Dumnezeu prin unirea voastră
cu Cristos. El este domnitorul domnitorilor, având autoritate peste orice altă putere.
11 Când aŃi venit la Cristos, el v-a eliberat de dorinŃele voastre rele, nu printr-o operaŃie trupească
de circumcizie, ci printr-una spirituală, adică botezul sufletelor voastre.
12 Căci în botez vedeŃi cum a murit şi a fost îngropată cu el vechea voastră natură păcătoasă; şi
apoi aŃi ieşit din moarte împreună cu el la o viaŃă nouă, dat fiind că v-aŃi încrezut în Cuvântul
Atotputernicului Dumnezeu, care l-a înviat pe Cristos din morŃi.
13 Voi eraŃi morŃi în păcate şi dorinŃele voastre păcătoase nu fuseseră încă îndepărtate. Apoi el v-
a făcut parte din însăşi viaŃa lui Cristos, căci v-a iertat păcatele
14 şi a şters învinuirile dovedite împotriva voastră, lista tuturor poruncilor sale pe care nu le
respectaserăŃi. El a luat această listă de păcate şi a distrus-o, Ńintuind-o pe crucea lui Isus.
15 în acest fel Dumnezeu i-a răpit Satanei puterea de a vă mai târî în păcat, şi a desfăşurat larg în
văzul întregii lumi triumful lui Cristos de la cruce, unde vi s-au luat toate păcatele.
16 Aşadar, nu mai permiteŃi nimănui să vă critice pentru ceea ce mâncaŃi sau beŃi, ori pentru că
nu ŃineŃi sărbătorile şi praznicele evreieşti, sau ritualurile cu lună nouă ori Sabatele.
17 Căci acestea nu au fost de-cât nişte norme temporare, care au luat sfârşit odată cu venirea lui
Cristos. Erau doar nişte umbre palide ale realităŃii care este Cristos însuşi.
18 Nimeni să nu vă declare pierduŃi fiindcă refuzaŃi să vă închinaŃi la îngeri. Unii zic c-au văzut o
vedenie şi de aceea ştiu că trebuie să vă închinaŃi lor. Oamenii aceştia mândri au o imaginaŃie tare
bogată.
19 Dar ei nu sunt legaŃi de Cristos, Capul, cu care noi, trupul său, suntem uniŃi; căci pe noi ne
leagă laolaltă puternice legături şi nu ne dezvoltăm decât dacă ne alimentăm şi ne tragem seva din
el.
20 Întrucât voi aŃi murit, ca să spunem aşa, împreună cu Cristos, şi prin asta aŃi fost eliberaŃi de a
mai urma ideile lumii privitoare la posibilitatea mântuirii - respectiv facerea de bine şi
respectarea anumitor norme - cum de mai continuaŃi să le urmaŃi totuşi - fiind încă legaŃi de reguli
cum ar fi:
21 aceea de a nu mânca, de a nu gusta, de a nu atinge unele feluri de mâncare?
22 Regulile acestea nu sunt nimic altceva decât simple învăŃături omeneşti, întrucât hrana a fost
făcută pentru a fi consumată.
23 Or fi părând aceste reguli bune, căci ele şi altele de felul lor necesită un grad înalt de
devotament şi umilesc trupul prin asprimea lor, dar n-au absolut nici un efect când e vorba de a
învinge gândurile şi dorinŃele rele ale cuiva. Dimpotrivă, ele îl fac pe om trufaş.

Coloseni 3

1 Întrucât voi aŃi revenit la viaŃă, ca să mă exprim aşa, atunci când a înviat Cristos din morŃi,
aŃintiŃi-vă acum privirile asupra îmbelşugatelor comori şi bucurii ale cerului, unde el stă la
dreapta lui Dumnezeu la loc de cinste şi putere.
2 Cerul să domine gândurile voastre; să nu vă pierdeŃi timpul mgrijorându-vă cu privire la
lucrurile de aici de jos.
3 Ar trebui să aveŃi tot atâta dorinŃă pentru lumea asta cât are şi un om mort. ViaŃa voastră reală
este în cer cu Cristos şi cu Dumnezeu.
4 Şi când Cristos, care este adevărata noastră viaŃă, se va întoarce, veŃi străluci plini de el şi veŃi
împărtăşi cu el toate gloriile sale.
5 Atunci, adio lucrurilor păcătoase ale acestui pământ; omorâŃi-vă dorinŃele rele care se cuibăresc
în voi; nu mai aveŃi nimic de a face cu păcatele sexuale, cu necurăŃia, cu poftele şi dorinŃele
ruşinoase; nu vă închinaŃi lucrurilor bune ale acestei vieŃi, căci asta constituie idolatrie.
6 Mânia îngrozitoare a lui Dumnezeu planează asupra tuturor acelora care comit astfel de fapte.
7 Şi voi le săvârşeaŃi în mod curent când viaŃa voastră făcea parte din lumea aceasta;
8 dar acum a sosit timpul să lepădaŃi şi să aruncaŃi toate veşmintele acestea stricate ale mâniei,
urii, blestemelor şi limbajului murdar.
9 Să nu vă mai spuneŃi unii altora minciuni; vechea voastră viaŃă, cu toată răutatea ei, era plină de
astfel de lucruri; acum ea e moartă şi aparŃine trecutului.
10 Voi trăiŃi o viaŃă nouă care neîncetat se deprinde tot mai mult cu ceea ce e bine şi se
străduieşte încontinuu să-i semene cât mai fidel lui Cristos, cel care a creat această viaŃă nouă în
voi.
11 În traiul acesta nou nu mai contează naŃionalitatea, rasa, educaŃia ori poziŃia socială a cuiva;
asemenea lucruri nu au nici o importanŃă. Ceea ce contează însă este dacă cineva îl are sau nu pe
Cristos, iar el este în egală măsură accesibil tuturor.
12 Întrucât aŃi fost aleşi de Dumnezeu care v-a dat acest fel de viaŃă nouă şi datorită profundei
sale iubiri şi griji pentru voi, se cade ca voi să daŃi dovadă practică de milă, tandreŃe şi bunătate
faŃă de alŃii. Nu vă căzniŃi să produceŃi impresie bună asupra lor, ci fiŃi gata să suferiŃi în linişte şi
răbdare.
13 FiŃi blânzi şi gata de a ierta; nu ŃineŃi ură niciodată. AduceŃi-vă aminte că Domnul v-a iertat;
prin urmare, şi voi trebuie să-i iertaŃi pe alŃii.
14 Mai presus de toate, dragostea să vă călăuzească viaŃa, fiindcă atunci întreaga biserică va
rămâne unită, într-o armonie desăvârşită.
15 Pacea inimii, care vine de la Cristos, să fie pururea prezentă în inimile şi vieŃile voastre, pentru
că aceasta e responsa bilitatea şi privilegiul vostru ca mădu lare ale trupului său. Şi fiŃi mereu
recunoscători.
16 AduceŃi-vă aminte ce v-a învăŃat Cristos şi lăsaŃi cuvintele lui să vă îmbogăŃească vieŃile şi să
vă facă înŃelepŃi; transmiteŃi-le între voi ca învăŃătură şi cântaŃi-le în psalmi şi cântece bisericeşti,
intonând Domnului melodii din inimi pline de recunoştinŃă.
17 Şi tot ce faceŃi sau spuneŃi să-l reprezinte pt Domnul Isus, ca împreună cu el să vă înfăŃişaŃi în
prezenŃa lui Dumnezeu Tatăl pentru a-i aduce mulŃumirile voastre.
18 Voi, soŃiilor, supuneŃi-vă soŃilor voştri, căci aceasta a rânduit Dumnezeu pentru voi.
19 Iar voi, soŃilor, trebuie să fiŃi buni cu soŃiile voastre şi să le iubiŃi, nu să vă purtaŃi aspru sau cu
ciudă faŃă de ele.
20 Voi, copii, trebuie să ascultaŃi întotdeauna pe tatăl şi pe mama voastră, căci asta îi face plăcere
Domnului.
21 TaŃilor, nu vă certaŃi copiii aşa de tare încât aceştia să se descurajeze şi să-şi piardă nădejdea.
22 Voi sclavilor trebuie să vă supuneŃi tot timpul stăpânilor voştri pământeşti. Încercând să-i
mulŃumiŃi nu numai atunci când vă supraveghează, ci în orice clipă; ascultaŃi-i de bună voie, din
dragostea voastră pentru Domnul şi din dorinŃa de a-i face plăcere.
23 LucraŃi cu râvnă şi voioşie la orice treabă, întocmai ca şi cum aŃi munci pentru Domnul, nu
doar pentru stăpânii voştri,
24 aducându-vă aminte că Domnul Cristos este acela care vă va plăti, dându-vă întreaga parte ce
vi se cuvine din toată avuŃia sa. Pentru el lucraŃi voi în realitate.
25 Dar dacă nu vă daŃi toată silinŃa pentru el, atunci el vă va plăti într-un fel care n-are să vă
convină - căci el nu părtineşte pe nimeni şi nu ia în seamă aparenŃele.

Coloseni 4

1 Voi, stăpânilor de sclavi, trebuie să fiŃi drepŃi şi nepărtinitori cu toŃi sclavii voştri. AmintiŃi-vă
întotdeauna că şi voi aveŃi un Stăpân în cer, care vă supraveghează atent.
2 Să nu obosiŃi rugându-vă, ci să perseveraŃi în rugăciune; fiŃi atenŃi să recepŃionaŃi răspunsurile
lui Dumnezeu şi nu uitaŃi să-i mulŃumiŃi când acestea au sosit.
3 Nu uitaŃi să vă rugaŃi şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne dea ocazii numeroase de a predica
Evanghelia lui Cristos pentru care sunt eu aici la închisoare.
4 RugaŃi-vă să fiu destul de îndrăzneŃ spre a o comunica cu simŃul răspunderii, făcând-o cât mai
desluşită, cum, desigur, se şi cade să fac.
5 ProfitaŃi la maximum de ocaziile pe care le aveŃi de a vesti altora Evanghelia. FiŃi înŃelepŃi în
toate legăturile voastre cu ei.
6 Felul vostru de a vorbi să fie întotdeauna plăcut şi, în acelaşi timp, bine chibzuit, fiindcă atunci
veŃi avea un răspuns potrivit pentru fiecare.
7 Tihic, mult-iubitul nostru frate, vă va spune cum o mai duc. El munceşte cu hărnicie şi-l
slujeşte pe Domnul împreună cu mine.
8 L-am trimis în această călătorie specială să vadă ce mai faceŃi - şi să vă mângâie şi să vă
încurajeze.â
9 Îl trimit, de asemenea, pe Onisim, un frate credincios şi mult iubit, unul dintr-ai voştri. El şi cu
Tihic vă vor pune la curent cu ultimele ştiri.
10 Aristarh, care se află alături de mine ca deŃinut, vă transmite şi el dragostea sa, ca, de altfel, şi
Marcu - o rudă de-a lui Barnaba. Şi, cum spuneam şi altădată, acordaŃi-i lui Marcu o primire
călduroasă, din inimă, dacă trece pe la voi.
11 Isus Iust vă transmite şi el multă dragoste. Aceştia sunt singurii creştini evrei care lucrează cu
mine aici - o, şi câtă mângâiere mi-au adus ei!
12 Epafras, care e din oraşul vostru, rob al lui Cristos Isus, vă transmite dragostea sa. El se roagă
mereu pentru voi din toată inima, cerându-i lui Dumnezeu să vă întărească şi să vă desăvârşească,
şi să vă ajute să-i cunoaşteŃi voia în tot ceea ce faceŃi.
13 Vă pot asigura că şi-a dat toată osteneala pentru voi cu rugăciunile sale, precum şi pentru
creştinii din Laodicea şi Hierapolis.
14 Doctorul Luca vă transmite şi el dragostea sa, la fel şi Dima.
15 Vă rog să transmiteŃi salutările mele fraŃilor creştini din Laodicea, şi lui Nymfa, precum şi
celor care se adună în casa sa.
16 Apropo, v-aş ruga ca după ce citiŃi această scrisoare, s-o daŃi mai departe bisericii din
Laodicea. CitiŃi şi scrisoarea pe care le-am scris-o lor.
17 Apoi spuneŃi-i lui Arhip: "Ai grijă să împlineşti tot ce Ńi-a spus Domnul."
18 Iată propriul meu salut, scris chiar de mâna mea: AduceŃi-vă aminte de mine care zac în
închisoare. Binecuvântările lui Dumnezeu să vă înconjoare!

1 Tesaloniceni 1

1 De la Pavel, Sila şi Timotei. Către Biserica tesalonicenilor, care sunt în Dumnezeu Tatăl şi
Domnul Isus Cristos: Har şi pace!
2 Îi mulŃumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi şi ne rugăm pentru voi mereu.
3 Niciodată nu uităm eforturile voastre în dragoste, ori de câte ori stăm de vorbă cu Dumnezeul şi
Tatăl nostru despre voi, despre puternica voastră credinŃă şi fermitatea cu care anticipaŃi revenirea
Domnului nostru Isus Cristos.
4 Noi ştim că Dumnezeu v-a ales, fraŃi scumpi şi mult iubiŃi de Dumnezeu.
5 Căci Evanghelia pe care v-am adus-o nu a fost pentru voi o simplă înşiruire de vorbe goale, fără
noimă; nu, nicidecum, fiindcă aŃi ascultat-o cu viu interes. Cele spuse de noi au lăsat asupra
voastră o puternică înrâurire, fiindcă Duhul Sfânt v-a dat asigurarea deplină că tot ce am spus e
adevărat. Apoi mai ştiŃi că înseşi vieŃile noastre au fost o dovadă în plus despre adevărul
mesajului nostru.
6 Şi astfel, aŃi urmat pilda noastră şi a Domnului, căci aŃi primit mesajele noastre cu bucurie de la
Duhul Sfânt, în ciuda încercărilor şi necazurilor la care v-au supus.
7 La fel, voi înşivă aŃi devenit o pildă pentru toŃi ceilalŃi creştini din Macedonia şi Ahaia.
8 Şi acum, Cuvântul Domnului a pornit de la voi şi s-a răspândit pretutindeni pe la alŃii, mult
peste hotarele Macedoniei şi Ahaiei, căci oriunde mergem dăm peste oameni care ne vorbesc
despre puternica voastră credinŃă în Dumnezeu. Aşa că, nu mai e nevoie să le vorbim noi înşine
despre ea.
9 Întrucât ei nu mai contenesc să ne spună ce primire minunată ne-aŃi făcut şi cum aŃi întors
spatele idolilor voştri, întorcându-vă spre Dumnezeu, aşa încât acum Dumnezeu cel viu şi
adevărat este singurul vostru stăpân.
10 Ei mai povestesc cu cât dor aşteptaŃi voi întoarcerea Fiului lui Dumnezeu din cer - Isus, cel pe
care Dumnezeu l-a înviat. El este singurul nostru Salvator de mânia aprinsă a lui Dumnezeu
împotriva păcatului.

1 Tesaloniceni 2

1 ŞtiŃi şi voi singuri, iubiŃi fraŃi, cât de rodnică a fost vizita aceea.
2 ŞtiŃi cât de rău fuseserăm trataŃi în Filipi, tocmai înainte să venim la voi, şi câte am pătimit
acolo. Totuşi Dumnezeu ne-a dat curajul să vă repetăm cu îndrăzneală acelaşi mesaj, deşi eram
înconjuraŃi de duşmani.
3 Prin urmare, vedeŃi bine că nu vă predicăm din motive false ori având în vedere scopuri
mârşave: am fost absolut sinceri şi deschişi.
4 Fiindcă noi vorbim în calitate de trimişi ai lui Dumnezeu, oameni în care el are încredere că vor
spune adevărul; noi nu schimbăm nici o frân-tură din mesajul lui pentru a ne potrivi cu gusturile
celor care-l ascultă; căci noi îl slujim numai şi numai pe Dumnezeu, cel care cercetează gându-
rile cele mai adânci ale inimii noastre.
5 Nici măcar o singură dată n-am încercat să vă câştigâm prin linguşeli, cum bine ştiŃi şi ştie şi
Dumnezeu că nu ne-am prefăcut a fi prietenii voştri pentru a vă stoarce de bani.
6 Iar în ce priveşte elogiile, n-am cerut aşa ceva nici de la voi, nici de la alŃii, deşi, la drept
vorbind, în calitate de apostoli ai lui Cristos negreşit ni se cuvenea oarecare onoare din partea
voastră.
7 Noi însă ne-am purtat blând cu voi, ca o mamă ce-şi hrăneşte şi-şi îngrijeşte copiii.
8 V-am iubit foarte mult - atât de mult, încât nu numai mesajul lui Dumnezeu vi l-am dat, ci şi
vieŃile noastre.
9 Nu vă amintiŃi, iubiŃi fraŃi, cu câtă râvnă am lucrat printre voi? Zi şi noapte trudeam din greu şi
asudam pentru pâinea cea de toate zilele, ca să nu constituim pentru nimeni o povară pe timpul
cât am stat acolo să vă predicăm Evanghelia.
10 Voi înşivă sunteŃi martorii noştri - şi Dumnezeu de a-semenea - că am fost curaŃi, cinstiŃi, cu o
purtare ireproşabilă faŃă de fiecare dintre voi.
11 V-am vorbit cum vorbeşte un tată copiilor săi - nu vă mai aduceŃi aminte? - v-am rugat
stăruitor, v-am încurajat şi chiar v-am cerut
12 să trăiŃi astfel încât să nu-i faceŃi greutăŃi lui Dumnezeu, ci numai bucurie, fiindcă el v~a
invitat în ÎmpărăŃia sa ca să împărtăşiŃi gloria lui.
13 Nu vom pregeta să-i mulŃumim lui Dumnezeu pentru faptul că, atunci când v-am predicat, voi
n-aŃi luat cuvintele rostite de noi drept ale noastre, ci le-aŃi acceptat ca pe însuşi Cuvântul lui
Dumnezeu - ceea ce, de fapt, şi erau - şi acest Cuvânt v-a transformat vieŃile când l-aŃi crezut.
14 Iar apoi, iubiŃi fraŃi, aŃi suferit persecuŃii din partea concetăŃenilor voştri, ca bisericile din
Iudeea care au fost prigonite de însuşi poporul lor, evreii.
15 După ce şi-au ucis profeŃii, ei l-au omorât chiar şi pe Domnul Isus; iar acum ne persecută cu
brutalitate şi pe noi, izgonindu-ne. Ei se împotrivesc şi lui Dumnezeu şi oamenilor,
16 încercând să ne împiedice să predicăm ne-evreilor, ca nu cumva să fie vreunii din ei salvaŃi; şi
astfel îngroaşă mulŃimea păcatelor lor. Mânia lui Dumnezeu i-a ajuns în cele din urmă.
17 Scumpi fraŃi, la scurt timp după ce ne-am despărŃit de voi (deşi cu inimile niciodată n-am fost
departe de voi), am încercat din răsputeri să mai venim măcar o singură dată să vă vedem.
18 Tare mult doream să venim iar eu, Pavel, am încercat de nenumărate ori, dar Satan ne-a oprit.
19 Căci, pentru ce trăim noi oare şi ce ne dă bucurie şi nădejde? Cine constituie pentru noi
răsplata şi cununa noastră, dacă nu chiar voi? Da, multă bucurie ne veŃi prilejui când vom sta
împreună înaintea Domnului Isus Cristos la revenirea sa.
20 Fiindcă voi sunteŃi trofeul şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3

1 Când, în cele din urmă, n-am mai putut răbda, m-am decis să rămân singur la Atena,
2 şi să-l trimit pe Timotei, fratele şi colaboratorul nostru, slujitorul lui Dumnezeu, în vizită la voi
pentru a vă întări credinŃa şi a vă încuraja,
3 şi a nu vă lăsa să vă pierdeŃi cu firea în toate necazurile prin care treceaŃi. (Dar voi, desigur, ştiŃi
că aceste necazuri sunt prevăzute în planul lui Dumnezeu pentru noi, creştinii.
4 Chiar pe când ne aflam în mijlocul vostru, v-am prevenit dinainte că vor urma în curând
suferinŃe - şi aşa s-a şi întâmplat.)
5 Cum spuneam dar, nemaiputând îndura, l-am trimis pe Timotei să vadă dacă vă este tot aşa de
tare credinŃa. Mă temeam ca nu cumva să vă fi tras pe sfoară Satana şi toată munca noastră să fi
fost în zadar.
6 Timotei însă tocmai s-a întors şi aduce cu sine veşti minunate, potrivit cărora credinŃa şi
dragostea voastră sunt mai puternice ca oricând, iar voi vă amintiŃi de vizita noastră cu bucurie şi
doriŃi să ne vedeŃi, la fel de mult cât dorim şi noi să vă vedem.
7 Or, acest fapt, iubiŃi fraŃi, ne aduce multă mângâiere în toate necazurile copleşitoare şi
suferinŃele prin care trecem aici, întrucât ştim că aŃi rămas credincioşi Domnului.
8 Putem îndura orice, atâta vreme cât vă ştim pe voi tari în el.
9 Cum am putea vreodată să-i mulŃumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru voi şi pentru bucuria şi
desfătarea ce ne-aŃi prilejuit-o în rugăciunile voastre pentru noi?
10 Fiindcă zi şi noapte ne rugăm pentru voi, cerându-i lui Dumnezeu să ne îngăduie să vă mai
vedem o dată, pentru a umple eventualele mici lipsuri încă existente în credinŃa voastră.
11 Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru însuşi să ne trimită iarăşi la voi.
12 Şi facă Domnul ca iubirea voastră să crească şi să se reverse de la unul la altul şi apoi către toŃi
ceilalŃi, aşa cum se manifestă şi dragostea noastră faŃă de voi.
13 Drept urmare, inimile voastre vor fi întărite de Dumnezeu şi curăŃite de păcat şi sfinŃite pentru
ca voi să puteŃi sta înaintea lui absolviŃi de orice vină în ziua când se va întoarce Domnul nostru
Isus Cristos împreună cu toŃi ai săi.

1 Tesaloniceni 4

1 PermiteŃi-mi să mai adaug şi aceasta, iubiŃi fraŃi: voi deja aŃi învăŃat cum să-i fiŃi plăcuŃi lui
Dumnezeu în viaŃa de fiecare zi, deoarece cunoaşteŃi poruncile pe care vi le-am dat din partea
Domnului Isus însuşi.
2 Acum vă rog fierbinte - ba mai mult, vă cerem în numele Domnului Isus - să trăiŃi tot mai
aproape de idealul acesta.
3 Căci Dumnezeu doreşte să fiŃi sfinŃi şi curaŃi, şi să vă păziŃi neîntinaŃi de orice destrăbălare,
4 urmând ca fiecare din voi să vă căsătoriŃi în sfinŃenie şi cinste -
5 nu în pofte necontrolate ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi căile sale.
6 Voia lui Dumnezeu mai este şi aceasta: să nu recurgeŃi la înşelătorii în acest domeniu, luând
soŃia altuia, fiindcă Domnul vă va pedepsi groaznic pentru astfel de fapte, aşa cum v-am avertizat
cât se poate de solemn cu altă ocazie.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat să fim cu mintea întinată şi plini de pofte, ci sfinŃi şi curaŃi.
8 Dacă refuză cineva să trăiască după aceste norme, nu regulile omului le va nesocoti, ci pe cele
ale lui Dumnezeu, care vă dăruieşte Duhul Sfânt.
9 Cât priveşte dragostea curată, frăŃească, ce se cuvine să existe între oamenii lui Dumnezeu, nu-i
nevoie să spun prea multe - de asta sunt sigur! Căci Dumnezeu însuşi este acela care vă învaŃă să
vă iubiŃi unii pe alŃii.
10 Într-adevăr, iubirea voastră faŃă de toŃi fraŃii creştini, de pe întreg cuprinsul Ńării voastre, este
deja foarte puternică. Chiar aşa fiind, iubiŃi prieteni, noi vă îndemnăm stăruitor să-i iubiŃi şi mai
mult.
11 Aceasta ar trebui să fie ambiŃia voastră: să trăiŃi o viaŃă aşezată, văzându-vă de treburile
voastre şi câştigându-vă singuri existenŃa, cum v-am mai spus şi altădată.
12 Drept urmare, veŃi câştiga încrederea şi respectul celor necredincioşi şi nu va mai trebui să
depindeŃi de nimeni.
13 Şi acum, iubiŃi fraŃi, doresc să ştiŃi ce i se întâmplă unui creştin la moarte, pentru ca atunci
când o fi să se întâmple, să nu fiŃi copleşiŃi de durere ca cei care nu au nici o speranŃă.
14 Fiindcă, după cum credem că Isus a murit şi apoi a înviat, avem temei să credem şi că, la
întoarcerea lui Isus, Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu el pe toŃi creştinii care au adormit în
el.
15 Pot să vă spun următoarele direct din partea Domnului: anume, că noi cei aflaŃi încă în viaŃă la
venirea Domnului nu ne vom înălŃa ca să ne întâlnim cu el înaintea celor morŃi aflaŃi în
mormintele lor.
16 Căci Domnul însuşi se va coborî din cer cu un strigăt puternic, însoŃit de vocea cutremurătoare
a arhanghelului şi apelul răsunător al goarnei lui Dumnezeu. Şi creştinii decedaŃi vor fi primii
care vor învia.
17 Apoi noi, cei care vom fi rămas în viaŃă la prima venire a lui vom fi ridicaŃi împreună cu ei pe
nori spre a-l întâmpina pe Domnul în văzduh şi spre a rămâne cu el pe veci.
18 Aşadar, mângâiaŃi-vă şi încurajaŃi-vă unii pe alŃii cu această veste.

1 Tesaloniceni 5

1 Când se vor întâmplă oare toate acestea? N-ar trebui să mai spun nimic în legătură cu asta,
iubiŃi fraŃi,
2 fiindcă voi sunteŃi perfect conştienŃi de faptul că nimeni nu ştie acest lucru. Ziua aceea a
Domnului va veni pe neaşteptate, ca un hoŃ noaptea.
3 Când vor zice oamenii: "Totul e în ordine, peste toate domneşte linişte şi pace" - atunci, dintr-o
dată, va cădea asupra lor dezastrul, la fel de fulgerător cum încep durerile naşterii la o femeie. Şi
oamenii aceştia nu vor fi în stare să scape cu fuga nicăieri - căci nu va exista loc pe faŃa
pământului unde să se ascundă.
4 Dar voi, iubiŃi fraŃi, nu sunteŃi nelămuriŃi asupra acestor lucruri şi pe voi nu vă va lua prin
surprindere, ca un hoŃ, ziua revenirii Domnului.
5 Căci voi sunteŃi cu toŃii copii ai luminii şi ai zilei şi nu aparŃineŃi întunericului şi nopŃii.
6 Prin urmare, rămâneŃi de veghe, şi nu dormiŃi ca ceilalŃi. VegheaŃi în vederea întoarcerii sale şi
ŃineŃi-vă treji.
7 Noaptea e vremea dormitului şi a îmbătatului.
8 HaideŃi însă ca noi, cei care trăim în lumină, să fim mereu treji, ocrotiŃi de armura credinŃei şi a
iubirii, purtând drept coif nădejdea fericită a mântuirii.
9 Căci Dumnezeu nu ne-a ales să suferim mânia sa, ci să ne salveze prin Domnul nostru Isus
Cristos.
10 El a murit pentru noi ca noi să putem trăi în veci cu el, fie că suntem morŃi, fie că suntem vii în
momentul întoarcerii sale.
11 Aşadar, încurajaŃi-vă unii pe alŃii şi întăriŃi-vă, aşa cum şi faceŃi deja.
12 IubiŃi fraŃi, acordaŃi cinste fraŃilor aleşi în conducerea bisericii, care lucrează din greu printre
voi şi vă previn de tot ce e rău.
13 Să aveŃi o consideraŃie deosebită pentru ei şi să le dăruiŃi dragostea voastră din inimă, fiindcă
ei îşi dau toată silinŃa să vă fie de ajutor. Şi nu uitaŃi, să nu existe certuri între voi.
14 IubiŃi fraŃi, avertizaŃi pe cei leneşi ori nestăpâniŃi; mângâiaŃi-i pe cei speriaŃi; îngrijiŃi cu
blândeŃe pe cei slabi; şi aveŃi răbdare cu fiecare.
15 LuaŃi seama să nu întoarceŃi nimănui rău pentru rău, ci totdeauna străduiŃi-vă să vă faceŃi bine
unul altuia şi la toŃi ceilalŃi.
16 FiŃi mereu plini de bucurie.
17 RugaŃi-vă neîncetat.
18 FiŃi recunoscători şi gata de a mulŃumi, indiferent ce s-ar întâmplă, căci aceasta e voia lui
Dumnezeu pentru voi, cei care aparŃineŃi lui Cristos Isus.
19 Nu înăbuşiŃi Duhul Sfânt.
20 Nu-i luaŃi în derâdere pe cei care profeŃesc,
21 dar verificaŃi tot ce se spune pentru a vă asigura că e adevărat, şi numai după aceea acceptaŃi
aceste lucruri.
22 PăziŃi-vă de orice formă a răului.
23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă cureŃe pe deplin; şi fie ca spiritul, sufletul şi trupul vostru să fie
păzite intacte şi nepătate, până în ziua când se va întoarce Domnul nostru Isus Cristos.
24 Dumnezeu, care v-a chemat să deveniŃi copiii săi, va face toate acestea pentru voi, după cum a
făgăduit.
25 IubiŃi fraŃi, rugaŃi-vă pentru noi.
26 SpuneŃi sănătate tuturor fraŃilor cu o sărutare sfântă.
27 Vă poruncesc în numele Domnului să citiŃi această scrisoare la toŃi creştinii.
28 Şi fie ca binecuvântările bogate ale Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi, toŃi.

2 Tesaloniceni 1

1 De la: Pavel, Sila şi Timotei. Către: Biserica din Tesalonic, aflată la adăpost în Dumnezeu Tatăl
nostru şi în Domnul Isus Cristos.
2 Dumnezeu Tatăl şi Domnul nostru Isus Cristos să vă dăruiască binecuvântări bogate, inimi şi
minŃi pline de pace.
3 IubiŃi fraŃi, a-i mulŃumi lui Dumnezeu pentru voi nu este doar un lucru nimerit prin însăşi natura
sa, ci şi o datorie a noastră faŃă de Dumnezeu, dat fiind felul minunat în care a evoluat credinŃa
voastră şi dragostea crescândă pe care o manifestaŃi unii faŃă de alŃii.
4 Suntem fericiŃi să informăm alte biserici despre răbdarea şi credinŃa voastră deplină în
Dumnezeu, în ciuda tuturor necazurilor şi a greutăŃilor copleşitoare prin care treceŃi.
5 Acesta nu e decât un exemplu al modului drept şi nepărtinitor al lui Dumnezeu de a acŃiona,
fiindcă el foloseşte suferinŃele de care aveŃi voi parte în vederea pregătirii voastre pentru
ÎmpărăŃia sa,
6 în vreme ce pentru cei care vă fac rău el pregăteşte judecată şi pedeapsă.
7 Şi astfel, aş dori să vă spun vouă, celor care suferiŃi, că Dumnezeu vă va da odihnă împreună cu
noi atunci când, în mod cu totul neaşteptat, Domnul Isus se va ivi din cer într-o flacără de foc,
împreună cu falnicii săi îngeri,
8 aducând judecată peste cei care nu vor să cunoască pe Dumnezeu şi peste cei care resping
planul său de mântuire prin Domnul Isus Cristos.
9 Ei vor fi pedepsiŃi într-un iad veşnic, pe veci despărŃiŃi de faŃa lui Dumnezeu, ca niciodată să nu
vadă slava puterii sale,
10 atunci când va veni el să primească toată lauda şi admiraŃia ce i se cuvin din pricina a tot ce a
făcut pentru poporul său, pentru toŃi sfinŃii săi. Şi voi veŃi fi împreună cu el, fiindcă aŃi crezut
cuvântul lui Dumnezeu ce vi l-am dat.
11 Şi astfel, nu mai contenim să ne rugăm pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă copii din
aceia care-i plac lui - să vă facă atât de buni, cât aŃi vrea şi voi să fiŃi! - şi să vă răsplătească
credinŃa cu puterea sa.
12 Atunci toŃi vor lăuda fără încetare numele Domnului Isus Cristos, datorită rezultatelor pe care
le văd în voi; şi cea mai mare glorie pentru voi o va constitui faptul că sunteŃi ai lui. Îndurarea
plină de duioşie a Domnului Isus Cristos este aceea care a făcut posibile toate acestea pentru voi.

2 Tesaloniceni 2

1 Şi acum, care e situaŃia cu revenirea Domnului nostru Isus Cristos?

2 Vă rog să nu vă tulburaŃi şi să nu vă agitaŃi, scumpi fraŃi, la auzul zvonului care circulă, după
care ziua aceasta a Domnului a şi venit deja. Dacă auziŃi despre unii că ar fi avut vedenii şi
mesaje speciale din partea lui Dumnezeu în legătură cu aceasta ori scrisori venite, chipurile, din
partea mea, să nu-i credeŃi.
3 Nu vă lăsaŃi duşi de nas şi amăgiŃi de ei, indiferent ce v-ar spune. Căci ziua aceea nu va veni
înainte ca să se întâmple două lucruri: mai întâi, va exista o perioadă de mare răzvrătire împotriva
lui Dumnezeu şi, apoi, va veni omul fărădelegii - adică, fiul iadului.
4 El va sfida pe Dumnezeu însuşi şi va sfărâma orice obiect de adorare şi închinare. El va intra în
templul lui Dumnezeu şi se va înscăuna acolo ca Dumnezeu, pretinzându-se a fi însuşi
Dumnezeu.
5 Nu vă aduceŃi aminte că v-am spus asta când eram cu voi?
6 Şi ştiŃi ce îl mai împiedică să iasă la iveala, căci el nu poate veni decât atunci când s-a împlinit
vremea.
7 Cât priveşte lucrarea pe care o va face acest om al răzvrătirii şi al iadului când va veni, ea este
deja în desfăşurare, deşi el însuşi nu va veni decât atunci când Cel care-l mai reŃine în prezent se
va da la o parte din calea sa.
8 Atunci se va arăta răul acela, pe care Domnul Isus îl va arde cu suflarea gurii sale şi-l va nimici
prin prezenŃa sa atunci când va reveni.
9 Omul acesta al păcatului va veni ca o unealtă a Satanei, plin de putere satanică, şi-i va înşela pe
toŃi cei aflaŃi pe calea pierzării cu demonstraŃii stranii şi va simula minuni extraordinare.
10 El îi va amăgi de tot pe cei care se îndreaptă spre iad, fiindcă au spus "nu" adevărului; ei au
refuzat să-l creadă şi să-l iubească, nelăsându-l să-i mântuiască
11 şi, prin urmare, Dumnezeu le va îngădui să creadă în minciuni din toată inima lor,
12 şi astfel, toŃi vor avea parte de judecata cuvenită pentru faptul că au crezut minciuna şi au
respins adevărul, complăcându-se în păcatele lor.
13 Noi însă trebuie să aducem veşnic mulŃumiri lui Dumnezeu pentru voi, fraŃii noştri iubiŃi de
Domnul, fiindcă Dumnezeu a binevoit, de la bun început, să vă dăruiască mântuirea şi să vă
cureŃe prin activitatea Duhului Sfânt şi prin încrederea voastră în adevăr. Prin noi el v-a adus la
cunoştinŃă Evanghelia.
14 Prin noi el v-a chemat să împărtăşiŃi slava Domnului nostru Isus Cristos
15 Având în vedere toate aceste lucruri, iubiŃi fraŃi, rămâneŃi tari şi ŃineŃi-vă strâns de adevărul pe
care vi l-am comunicat în scrisorile noastre şi în timpul şederii noastre printre voi.
16 Domnul nostru Isus Cristos însuşi şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dăruit
mângâiere veşnică, şi speranŃă nemeritată de noi,
17 să vă mângâie inimile cu toată dărnicia şi să vă ajute în orice lucru bun pe care-l rostiŃi sau
înfăptuiŃi.

2 Tesaloniceni 3

1 În încheiere, iubiŃi fraŃi, apropi-indu-mă de sfârşitul acestei scrisori, vă rog să vă rugaŃi pentru
noi. Mai întâi, rugaŃi-vă ca mesajul Domnului să se răspândească într-un timp cât mai scurt şi să
triumfe oriunde ajunge, convertind oameni pretutindeni, aşa cum a făcut când a sosit şi la voi.
2 Apoi, mai rugaŃi-vă ca noi să fim salvaŃi din ghearele unor oameni răi, căci nu toŃi îl iubesc pe
Domnul.
3 Dar Domnul rămâne credincios; el vă va face puternici şi vă va feri de atacurile satanice de
orice fel.
4 Şi avem încredere în Domnul că veŃi pune în practică lucrurile învăŃate de la noi şi că veŃi face
aşa întotdeauna.
5 Fie ca Domnul să vă facă să înŃelegeŃi tot mai profund iubirea lui Dumnezeu şi răbdarea care
vine de la Cristos.
6 Şi acum, iată o poruncă, scumpi fraŃi, pe care v-o dau în numele Domnului nostru Isus Cristos,
prin autoritatea sa: feriŃi-vă de orice creştin care-şi duce zilele în trândăvie şi nu urmează idealul
de muncă statornică pe care vi l-am lăsat noi.
7 Fiindcă ştiŃi bine că aveŃi datoria să urmaŃi exemplul nostru: pe noi nu ne-aŃi văzut niciodată
pierzând vremea de pomană;
8 n-am vrut să primim de la nimeni mâncare pe gratis; am muncit din greu zi şi noapte pentru
banii de care aveam nevoie ca să ne întreŃinem, aşa încât să nu fim pentru nici unul din voi o
povară.
9 Nu se pune problema că n-am fi avut dreptul să vă cerem să ne întreŃineŃi, dar am dorit prin
aceasta să vă arătăm, în modul cel mai grăitor, cum trebuie să munciŃi pentru a vă câştiga plinea.
10 Chiar pe când eram încă acolo la voi v-am dat această regulă: "Cine nu munceşte, nici să nu
mănânce!"
11 Auzim totuşi că unii din voi trăiesc în trândăvie, refuzând să muncească şi irosindu-şi timpul
cu flecăreli.
12 În numele Domnului Isus Cristos, îi îndemnăm pe oamenii aceştia - le poruncim! - să se
liniştească, să se apuce de lucru şi să-şi câştige singuri existenŃa.
13 Iar vouă, celorlalŃi, iubiŃi fraŃi, vă spun să nu obosiŃi niciodată a face ceea ce este bine.
14 Dacă refuză cineva să se supună celor spuse de noi în această scrisoare, notaŃi-l şi apoi ocoliŃi-
l pentru ca să se ruşineze.
15 Nu-l consideraŃi un duşman, ci vorbiŃi-i aşa cum i-aŃi vorbi unui frate care trebuie prevenit.
16 Fie ca Dumnezeul păcii însuşi să vă dea pacea sa, indiferent de ce s-ar întâmpla. Domnul să
fie cu voi toŃi.
17 Iată acum salutul meu personal, scris chiar de mâna mea, aşa cum fac la sfârşitul tuturor
scrisorilor mele, pentru a dovedi că vin într-adevăr din partea mea. Acesta e chiar scrisul meu.
18 Binecuvântarea Domnului Isus Cristos să fie peste voi toŃi. Amin.

1 Timotei 1

1 De la: Pavel, apostol prin porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru şi a lui Cristos Isus -
singura noastră nădejde.
2 Către: Timotei. Timotei, tu îmi eşti ca un fiu în credinŃă. Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru şi Isus
Cristos Domnul nostru să-şi arate faŃă de tine bunătatea şi îndurarea sa şi să dea multă pace inimii
şi minŃii tale.
3 Cum spuneam şi cu ocazia plecării mele spre Macedonia, te rog să rămâi acolo la Efes şi să
încerci să-i opreşti pe cei care răspândesc o doctrină atât de greşită.
4 Pune capăt miturilor şi născocirilor lor, precum şi ideii lor după care mântuirea se capătă prin
câştigarea bunăvoinŃei unui şir nesfârşit de îngeri care duc până la Dumnezeu - nişte idei smintite,
care nu fac altceva decât să stârnească întrebări şi polemici aprinse, în loc să-i ajute pe oameni să
accepte planul de mântuire prin credinŃă al lui Dumnezeu.
5 DorinŃa mea fierbinte este ca toŃi creştinii de acolo să fie umpluŃi cu acea iubire care vine din
inimi curate, minŃile să le fie neîntinate iar credinŃa să le fie puternică.
6 Întreaga idee le scapă cu desăvârşire acestor învăŃători care îşi pierd vremea cu discuŃii lipsite
de sens şi polemici.
7 Ei doresc să-şi câştige faima de învăŃători ai legilor lui Moise, când, de fapt, habar nu au ce ne
arată aceste legi.
8 Legile acelea sunt bune atunci când sunt folosite după cum le-a rânduit Dumnezeu,
9 dar ele nu au fost făcute pentru noi, cei pe care Dumnezeu ne-a salvat; ele sunt destinate
păcătoşilor, care urăsc pe Dumnezeu, au inimi răzvrătite, blastămă şi înjură, dau în tatăl şi mama
lor şi săvârşesc crime.
10 Aşa că, menirea unor astfel de legi este să-i înfiereze ca păcătoşi pe toŃi cei care sunt imorali şi
necuraŃi: adică pe homosexuali, pe răpitori, pe mincinoşi şi pe toŃi ceilalŃi
11 care prin faptele lor se împotrivesc Evangheliei binecuvântatului nostru Dumnezeu, al cărui
mesager sunt.
12 îi mulŃumesc nespus lui Cristos Isus Domnul nostru fiindcă m-a ales să fac parte din solii săi şi
mi-a dat tăria să-i rămân credincios,
13 deşi odinioară batjocoream numele lui şi-i hăituiam oamenii, făcându-le cât mai mult rău
posibil. Dar Dumnezeu s-a îndurat de mine, fiindcă eu nu ştiam ce fac, deoarece la vremea aceea
nu-l cunoşteam pe Cristos.
14 O, ce bun a fost Domnul nostru, căci mi-a arătat cum să mă încred în el şi să ajung a fi umplut
de dragostea lui Cristos Isus.
15 Cât de adevărat este acest lucru şi cât de mult doresc ca toŃi să cunoască faptul că Isus Cristos
a venit în lume să-i mântuiască pe păcătoşi - dintre care eu sunt cel dintâi!
16 Dar Dumnezeu a avut milă de mine pentru ca Isus Cristos să mă poată folosi ca pildă pentru a
demonstra tuturor câtă răbdare are el chiar faŃă de cei mai mari păcătoşi, astfel ca şi alŃii să-şi dea
seama că şi ei pot avea viaŃă veşnică.
17 Glorie şi onoare să-i fie lui Dumnezeu, în veci de veci! El este Regele veacurilor, cel nevăzut,
care nu moare niciodată; el singur este Dumnezeu şi plin de toată înŃelepciunea. Amin.
18 Şi acum, Timotei, fiul meu, iată ce îŃi poruncesc: luptă lupta cea bună în bătăliile Domnului,
aşa cum ne-a spus Domnul prin profeŃii săi.
19 łine-te strâns de credinŃa ta în Cristos şi păstrează-Ńi întotdeauna conştiinŃa curată, făcând ceea
ce ştii că e bine. Căci unii nu au dat ascultare glasului conştiinŃei şi, cu bună ştiinŃă, au făcut
lucruri rele. Nu e de mirare că la scurtă vreme au naufragiat în ce priveşte credinŃa.
20 Imeneu şi Alexandru sunt două asemenea exemple. A trebuit să-i dau pe mâna Satanei pentru
a fi pedepsiŃi, până când vor învăŃa să nu mai facă de ruşine numele lui Cristos.

1 Timotei 2

1 Iată ce îndrumări îŃi dau: roagă-te mult pentru alŃii; cere fierbinte îndurarea lui Dumnezeu peste
ei; mulŃumeşte-i pentru tot ce va face el pentru ei.
2 Roagă-te astfel pentru regi şi pentru toŃi cei cu putere peste noi, precum şi pentru cei care au
fost puşi în funcŃii de mare răspundere, pentru ca noi să putem trăi în pace şi linişte, ducând o
viaŃă evlavioasă şi fiind mereu cu gândul la Domnul nostru.
3 Acesta e un lucru bun, care-i face plăcere lui Dumnezeu, Salvatorul nostru,
4 căci el doreşte nespus de mult ca toŃi să fie mântuiŃi şi să înŃeleagă acest adevăr:
5 că Dumnezeu e de o parte, şi toŃi oamenii sunt de cealaltă parte, iar Cristos Isus, el însuşi om, se
află între ei pentru a-i uni,
6 prin faptul că şi-a dat viaŃa pentru întreaga omenire. Acesta e mesajul pe care l-a oferit
Dumnezeu lumii, la timpul cuvenit.
7 Iar eu am fost ales - şi acesta e un adevăr absolut - ca vestitor şi misionar al lui Dumnezeu, să-i
învăŃ pe ne-evrei adevărul acesta şi să le descopăr planul lui Dumnezeu de mântuire prin credinŃă.
8 Astfel, doresc ca oamenii de pretutindeni să se roage cu mâini sfinte înălŃate către Dumnezeu,
neatinşi de păcat, de mânie şi resentimente.
9 Femeile să se poarte, şi ele, în acelaşi fel, cu o notă de bun simŃ şi cumpătare în purtarea şi felul
lor de a se îmbrăca.
10 Femeile creştine trebuie să reŃină atenŃia prin bunătatea şi cuviinŃa lor, şi nicidecum prin
coafura sau bijuteriile pe care le poartă ori prin cine ştie ce haine ieşite din comun.
11 Femeile se cuvine să asculte şi să înveŃe în linişte şi smerenie.
12 Eu nu permit unei femei să înveŃe pe bărbat sau să aibe autoritate asupra lui - ea trebuie să tacă
la întrunirile bisericii tale.
13 De ce? Pentru că Dumnezeu l-a făcut mai întâi pe Adam, şi numai după aceea a făcut-o pe
Eva.
14 Şi nu Adam a fost amăgit de Satana, ci Eva, iar urmarea a fost păcatul.
15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruieşte cu smerenie în credinŃă, în
dragoste şi în sfinŃenie.

1 Timotei 3

1 Adevărat se zice că dacă un om doreşte să fie presbiter este animat de o dorinŃă bună.
2 Căci presbiterul, sau supraveghetorul, trebuie să fie un om cumsecade, a cărui viaŃă să nu poată
fi vorbită de rău. Nu-i este permis să aibă decât o singură soŃie şi trebuie să fie harnic şi cumpătat,
plin de fapte bune. Trebuie să fie bucuros de oaspeŃi şi se cere să fie un bun învăŃător al Bibliei.
3 Nu trebuie să fie băutor sau certăreŃ, ci blând şi delicat, nefiind dintre aceia care iubesc banul.
4 Trebuie să aibă o familie bine-crescută, cu copii care ascultă imediat şi fără murmur.
5 Fiindcă dacă un om nu poate face mica lui familie să se poarte cum trebuie, cum poate fi de
folos bisericii întregi?
6 Presbiterul sau păstorul nu trebuie să fie un creştin de curând convertit, fiindcă s-ar putea
întâmpla să devină mândru pentru că a fost ales atât de repede, or, mândria vine înaintea căderii.
(O pildă, în acest sens, o constituie prăbuşirea Satanei).
7 De asemenea, trebuie ca oamenii din afara bisericii - aceia care nu sunt creştini - să-l vorbească
de bine, încât Satan să nu-l poată prinde în cursă cu multe învinuiri şi să-i răpească libertatea de
a-şi păstori turma.
8 Diaconii trebuie să fie, şi ei, acelaşi fel de oameni, de treabă şi statornici precum sunt şi
pastorii. Nu trebuie să bea vin peste măsură şi nu trebuie să fie lacomi de bani.
9 Ei trebuie să fie discipoli adevăraŃi, din toată inima, ai lui Cristos, care este izvorul tainic al
credinŃei lor.
10 Înainte de a fi rugaŃi să devină diaconi, ar trebui să li se încredinŃeze alte slujbe în biserică
pentru a li se pune la încercare caracterul şi destoinicia iar dacă le îndeplinesc cu succes, atunci
pot fi aleşi diaconi.
11 SoŃiile lor trebuie să fie cumpătate, nu beŃive ori bârfitoare, ci credincioase în tot ceea ce fac.
12 Diaconii să n-aibă decât o singură nevastă şi o familie fericită şi ascultătoare.
13 Cei care dau rezultate bune ca diaconi vor fi răsplătiŃi atât prin respectul arătat de ceilalŃi, cât
şi prin faptul că îşi vor dezvolta propria lor încredere şi îndrăzneală în Domnul.
14 ÎŃi scriu acum aceste lucruri, deşi sper să fiu curând alături de tine,
15 aşa încât, dacă nu voi putea veni imediat, tu să ştii ce fel de oameni să alegi în funcŃiile de
conducere pentru biserica Dumnezeului celui viu, temelia şi stâlpul puternic al adevărului.
16 Este foarte adevărat că a trăi o viaŃă evlavioasă nu e lucru uşor. Dar răspunsul se află în
Cristos, cel care a venit pe pământ ca om, s-a dovedit a fi curat şi nepătat în duhul său, a fost
slujit de către îngeri, a fost predicat printre naŃiuni, a fost acceptat de oamenii de pretutindeni şi
apoi a fost primit iarăşi acolo sus în slava sa cerească.

1 Timotei 4

1 Duhul Sfânt însă ne spune lămurit că, în vremurile de pe urmă, unii din biserică se vor
îndepărta de Cristos şi vor deveni adepŃi înverşunaŃi ai unor învăŃători cu idei de inspiraŃie
diavolească.
2 Aceşti învăŃători vor minŃi cu atâta seninătate şi o vor face atât de des, încât nici măcar nu-i va
mai mustra conştiinŃa.
3 Ei vor veni şi vor afirma că e greşit să te căsătoreşti şi să consumi carne, cu toate că Dumnezeu
a dăruit aceste lucruri unor creştini care nu duc lipsă de învăŃătură sănătoasă, pentru a se bucura
de ele şi a-i fi recunoscători.
4 Căci tot ce a făcut Dumnezeu este bun şi poate fi consumat de noi cu bucurie, dacă îi mulŃumim
5 şi îi cerem binecuvântarea, fiindcă acel lucru devine bun datorită Cuvântului lui Dumnezeu şi
rugăciunii.
6 Dacă vei explica aceste lucruri şi celorlalŃi, îŃi vei face datoria de păstor vrednic, care se
hrăneşte cu credinŃă şi cu învăŃătura adevărată de felul aceleia pe care ai urmat-o tu.
7 Nu-Ńi pierde timpul cu polemici aprinse pentru nişte idei stupide, mituri şi legende absurde.
Cheltuieşte-Ńi timpul şi energia cu fapte care să te menŃină sănătos duhovniceşte.
8 ExerciŃiile fizice sunt bune - nimic de zis- dar exerciŃiile spirituale sunt cu mult mai importante
şi constituie un tonic pentru toate acŃiunile tale. Aşadar, exersează-te din punct de vedere spiritual
şi antrenează-te în a deveni un creştin mai bun, fiindcă asta te va ajuta nu numai acum în viaŃa de
aici, ci şi în cea viitoare.
9 Acesta e adevărul şi toŃi ar trebui să-l accepte.
10 Noi muncim din greu şi suferim mult pentru ca oamenii să-l creadă, căci speranŃa noastră stă
în Dumnezeul cel viu care a murit pentru toŃi, şi îndeosebi pentru aceia- care au acceptat
mântuirea sa.
11 Predică aceste învăŃături şi fă tot posibilul ca toŃi să le înveŃe temeinic.
12 Nu-i da voie nimănui să te subaprecieze doar fiindcă eşti tânăr. Fii pentru toŃi un ideal şi lasă
ca ei să urmeze modul tău de a învăŃa şi de a trăi; fii pentru ei un model prin dragostea ta, prin
credinŃa ta şi prin gândurile tale curate.
13 Până ce voi ajunge eu, citeşte în public şi explică bisericii Scriptura; predică Cuvântul lui
Dumnezeu şi învaŃă-i pe oameni din el.
14 Ai grijă să foloseşti darurile şi înzestrarea pe care Ńi le-a dat Dumnezeu prin profeŃii săi când
şi-au pus presbiterii bisericii mâinile peste tine.
15 Pune în practică aceste aptitudini; avântă-te cu toată râvna în sarcinile ce-Ńi stau înainte, încât
toŃi să observe îmbunătăŃirea şi progresele pe care le-ai realizat.
16 Veghează atent la tot ce faci cu fapta sau cu gândul. Rămâi fidel faŃă de ceea ce e drept şi
Dumnezeu te va binecuvânta şi te va folosi ca să-i ajuŃi şi pe alŃii.

1 Timotei 5

1 Să nu vorbeşti niciodată tăios cu un om mai în vârstă, ci să discuŃi respectuos, ca şi cum Ńi-ar fi

tată. Celor mai tineri să le vorbeşti întocmai cum te-ai adresa unor fraŃi pe care-i iubeşti.
2 Pe femeile mai înaintate în vârstă să le tratezi ca pe nişte mame, iar cu fetele să te porŃi ca şi
când Ńi-ar fi surori, având numai gânduri curate faŃă de ele.
3 Biserica are datoria să poarte de grijă, cu toată dragostea, femeilor ai căror soŃi au murit, dacă
acestea nu mai au pe nimeni care să le ajute.
4 Dar dacă au copii sau nepoŃi, aceştia sunt cei care trebuie să-şi ia răspunderea de a le ajuta,
întrucât omenia trebuie să înceapă de acasă, prin întreŃinerea părinŃilor nevoiaşi. Tare mult îi
place lui Dumnezeu o astfel de faptă.
5 Biserica trebuie să aibe grijă şi de văduvele sărace care n-au pe nimeni pe lume, dacă acestea
apelează la ajutorul lui Dumnezeu şi petrec mult timp în rugăciune;
6 dar dacă tot timpul nu fac altceva decât să umble cu bârfe şi să alerge ahtiate după plăceri,
prăpădindu-şi astfel sufletele, biserica nu mai este obligată să vadă de ele.
7 Acestea trebuie să constituie norma bisericii tale, pentru ca toŃi creştinii să ştie şi să aplice ceea
ce e bine.
8 Dar oricine refuză să asigure cele necesare rudelor sale atunci când acestea au nevoie de ajutor,
îndeosebi celor care locuiesc împreună cu familia lui, şi-a pierdut dreptul de a se mai numi
creştin. Un astfel de om e mai rău decât păgânii.
9 Văduva care doreşte să fie trecută pe lista oficială a văduvelor din cadrul bisericii trebuie sa
aibă cel puŃin şaizeci de ani şi să nu fi fost căsătorită decât o singură dată.
10 Ea trebuie să se bucure de stima tuturor, ca urmare a faptelor bune pe care le-a săvârşit. Şi-a
crescut ea copiii cum trebuie? A fost bună cu străinii, precum şi cu creştinii? A spălat picioarele
sfinŃilor? I-a ajutat pe cei bolnavi şi năpăstuiŃi? Este gata oricând să dea dovadă de omenie?
11 Nu e bine însă ca văduvele mai tinere să devină membre ale acestui grup special, deoarece s-ar
putea ca după un anumit timp să-şi nesocotească jurământul faŃă de Domnul şi să se mărite iarăşi.
12 Or, atunci se vor face vinovate, fiindcă şi-au călcat promisiunea de la început.
13 În plus, s-ar putea să fie leneşe şi să umble tot timpul cu bârfe din casă în casă, băgându-şi
nasul în treburile altora.
14 De aceea, consider că e mai bine ca văduvele tinere să se recăsătorească şi să aibă copii, având
grijă de casa lor.
15 Căci tare mi-e teamă că unele din ele s-au şi îndepărtat deja de biserică şi au fost duse în
rătăcire de Satana.
16 Dă-mi voie să-Ńi mai amintesc o dată, că rudele văduvei sunt acelea care trebuie să-i poarte de
grijă şi că nu trebuie să lase acest lucru în sarcina bisericii, fiindcă numai astfel biserica îşi va
putea întrebuinŃa banii ajutând văduvele care n-au absolut pe nimeni şi nici la cine să apeleze.
17 Presbiterii care-şi fac treaba cum se cuvine trebuie plătiŃi bine şi apreciaŃi în mod deosebit,
mai ales cei care depun o muncă grea ca predicatori, cit şi ca învăŃători.
18 Căci aşa spun Scripturile: "Să nu legi niciodată gura boului când ieşi la seceratul griului - lasă-
l să mănânce în voie din mers." Şi în alt loc: "Cine munceşte este vrednic de plata lui."
19 Nu-Ńi pleca urechea la învinuirile aduse împotriva unuia din fruntaşii bisericii, decât dacă
există doi sau trei martori care să-l acuze.
20 Dacă într-adevăr a păcătuit, atunci să fie mustrat în faŃa întregii biserici pentru ca nimeni să n-
o ia pe urmele sale.
21 ÎŃi poruncesc solemn, în prezenŃa lui Dumnezeu, a Domnului Isus Cristos şi a sfinŃilor îngeri,
să faci acest lucru chiar dacă acest fruntaş îŃi este prieten apropiat. Cu toŃi trebuie să te porŃi la fel.
22 Niciodată să nu te pripeşti când îŃi pui mâinile peste cineva; altfel s-ar putea să-i treci cu
vederea păcatele şi va apărea că tu le aprobi. Şi ia seama ca tu însuŃi să te fereşti de orice păcat.
23 (Apropo, asta nu înseamnă că trebuie să renunŃi complet la vin. Ar trebui să serveşti uneori
câte puŃin vin ca medicament pentru stomacul tău, fiindcă eşti destul de bolnăvicios.)
24 Păcatele unora sar în ochi, ieşind în evidenŃă cu mult înainte ca să se plângă cineva de ei, pe
când păcatele altora sunt descoperite mult mai târziu.
25 Tot aşa şi faptele bune se văd uşor, şi chiar dacă nu s-ar vedea, multă vreme nu vor rămâne
ascunse.

1 Timotei 6

1 Sclavii creştini au obligaŃia să muncească sârguincios pentru stăpânii lor şi să-i respecte; să nu
se zică niciodată că oamenii lui Cristos nu sunt buni de nimic când e vorba de muncă. Nu îngădui
ca numele lui Dumnezeu ori învăŃătura lui să ajungă de râs din pricina aceasta.
2 Dacă proprietarul de sclavi este creştin, faptul nu poate constitui o scuză pentru ca sclavii să
trândăvească; dimpotrivă, ar trebui să lucreze cu şi mai multă tragere de inimă, ştiind că osteneala
lor îi este de ajutor unui frate de-al lor în credinŃă. ÎnvaŃă pe oameni aceste adevăruri, Timotei, şi
îndeamnă-i pe toŃi să asculte de ele.
3 N-au decât să le respingă unii, dar ele rămân învăŃaturile bune şi sănătoase ale Domnului Isus
Cristos şi constituie temelia unei vieŃi evlavioase.
4 Oricine vine cu altă învăŃătură decât aceasta e un încrezut şi un prost. Astfel de oameni se
tocmesc asupra înŃelesului cuvintelor lui Cristos şi stârnesc polemici aprinse, care sfârşesc în
gelozie şi supărări, ce nu duc decât la învinuiri reciproce şi tot felul de suspiciuni urâte şi de ocară
aruncate în obrazul celuilalt.
5 Polemiştii aceştia - ale căror minŃi sunt învăluite în păcat - nu ştiu să spună adevărul; pentru ei
Evanghelia nu e decât un mijloc de câştig. Fereşte-te cât poŃi de ei.
6 Vrei să fii bogat? Păi, ai şi devenit deja dacă eşti fericit şi bun.
7 La urma urmelor, noi nu am adus cu noi nimic când am venit pe lume şi nici nu putem lua de
aici vreun bănuŃ când murim.
8 Prin urmare, ar trebui să fim pe deplin mulŃumiŃi fără bani, dacă avem hrana şi îmbrăcămintea
necesară.
9 Dar, oamenii care n-au alt gând decât să se îmbogăŃească mai repede încep să se dedea la tot
felul de fapte reprobabile doar pentru a aduna mai mulŃi bani, fapte care le dăunează şi le
întunecă minŃile de răutate şi, în cele din urmă, îi duc de-a dreptul în iad.
10 Căci iubirea banului este primul pas către toate formele de păcat. Ba, unii l-au părăsit până şi
pe Dumnezeu din dragostea lor pentru bani şi, ca urmare, s-au străpuns cu o sumedenie de
necazuri.
11 Dar, tu, Timotei... o, tu eşti omul lui Dumnezeu. Fugi de toate relele acestea, punându-Ńi, în
schimb, toate eforturile în slujba binelui şi a dreptăŃii, învăŃând cum să te încrezi în el şi să-i
iubeşti pe alŃii, cum să fii plin de răbdare şi gingăşie.
12 Luptă înainte pentru Dumnezeu! łine-te strâns de viaŃa eternă pe care Ńi-a dăruit-o Dumnezeu
şi pe care ai mărturisit-o cu o mărturie atât de răsunătoare, în faŃa multor martori.
13 ÎŃi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, care dă viaŃă tuturor, şi înaintea lui Cristos Isus care a
depus o mărturie neînfricată în faŃa lui Pilat din Pont,
14 să împlineşti tot ce Ńi-a spus el să faci, pentru ca nimeni să nu-Ńi poată găsi vreo vină, de acum
şi până la revenirea Domnului nostru Isus Cristos.
15 Căci la vremea potrivită Cristos va fi descoperit din cer de către binecuvântatul şi singurul
Dumnezeu Atotputernic, Regele regilor şi Domnul domnilor,
16 singurul care nu poate muri niciodată, cel care locuieşte într-o lumină atât de înfricoşătoare
încât nici o fiinŃă umană nu se poate apropia de el. Nici un om simplu nu l-a văzut vreodată, şi
nici nu-l va vedea. Ale lui să fie onoarea, puterea veşnică şi stăpânirea în veci de veci. Amin.
17 Spune-le celor bogaŃi să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună încrederea în banii lor, care vor pieri în
curând, ci mândria şi încrederea lor să stea în Dumnezeul cel viu care întotdeauna ne dă la toŃi cu
mână largă toate lucrurile de care avem trebuinŃă, ca să ne bucurăm de ele.
18 Spune-le să folosească banii de care dispun pentru a face bine. Ei să fie bogaŃi în fapte bune şi
să dea cu bucurie tuturor celor care duc lipsă, fiind mereu gata să împartă cu alŃii tot ce le-a dăruit
Dumnezeu.
19 Procedând astfel, îşi vor strânge o comoară adevărată în ceruri - unica investiŃie sigură pentru
eternitate! Şi-apoi vor trăi şi aici jos pe pământ o viaŃă creştină rodnică.
20 O, Timotei, să nu uiŃi să împlineşti toate lucrurile acestea pe care Ńi le-a încredinŃat Dumnezeu.
Evită cu tot dinadinsul orice fel de discuŃii contradictorii cu aceia care se fălesc cu "cunoştinŃele"
lor şi, tocmai prin asta, dovedesc că nu le au.
21 Unii din ei au scăpat din vedere exact lucrul cel mai important din viaŃă - ei nu-l cunosc pe
Dumnezeu. Îndurarea lui Dumnezeu să fie peste tine!

2 Timotei 1

1 De la: Pavel, apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui, după promisiunea vieŃii care este în Isus
Cristos, Domnul nostru.
2 Către: Timotei, fiul meu drag. Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Cristos Isus,
Domnul nostru.
3 De-ai şti cât de mult îi mulŃumesc lui Dumnezeu pentru tine, Timotei. În fiecare zi mă rog
pentru tine şi, de multe ori, în timpul lungilor nopŃi, îl rog pe Dumnezeul meu din inimă să te
binecuvânteze din belşug. El este Dumnezeul părinŃilor mei şi Dumnezeul meu, şi singurul meu
Ńel în viaŃă este acela de a-i face lui pe plac.
4 O, ce dor îmi e să te văd iarăşi la faŃă. Ce fericit aş fi, căci îmi amintesc bine lacrimile pe care
le-ai vărsat când ne-am despărŃit.
5 Cunosc încrederea ta neprefăcută în Domnul, tot aşa au fost mama ta Eunice şi bunica ta Lois;
şi sunt ferm convins că şi credinŃa ta este ca a lor.
6 Aşa stând lucrurile, doresc să-Ńi aduc aminte să aprinzi din nou flacăra tăriei şi a îndrăznelii pe
care ai primit-o când mi-am pus mâinile peste tine şi te-am binecuvântat.
7 Căci Duhul Sfânt, care este darul lui Dumnezeu, nu doreşte ca tu să te temi de oameni, ci să fii
înŃelept şi puternic, să-i iubeşti şi să-Ńi placă să stai cu ei.
8 Să nu-Ńi fie frică sau ruşine să vorbeşti altora despre Domnul nostru şi să nu-Ńi fie ruşine de
mine pentru că mă aflu aici în închisoare, din pricina lui Cristos Fii gata să suferi împreună cu
mine pentru Domnul, fiindcă el îŃi va da tărie în suferinŃă.
9 El este acela care ne-a salvat şi ne-a ales pentru misiunea lui sfântă, nu pentru c-am fi meritat
noi aceasta, ci fiindcă aşa a fost planul său, cu mult înainte de întemeierea lumii - ca el să-şi arate
dragostea şi bunătatea faŃă de noi, prin Cristos.
10 Şi acum el ne-a elucidat toate aceste lucruri, prin venirea Salvatorului nostru Isus Cristos, care
a frânt puterea morŃii şi ne-a arătat calea spre viaŃa eternă, care înseamnă încredere în el.
11 Iar Dumnezeu m-a ales pe mine să-i fiu apostol, să predic ne-evreilor şi să-i învăŃ.
12 De aceea sufăr eu acum în închisoare şi nu mă ruşinez de asta, fiindcă eu ştiu în cine mă
încred şi sunt sigur că e în stare să păzească tot ce i-am încredinŃat până în ziua întoarcerii sale.
13 Äine-te cu tot dinadinsul de modelul de adevăr învăŃat de la mine, în special cu privire la
credinŃa şi dragostea pe care Ńi le oferă Cristos Isus.
14 Păzeşte cu străşnicie aptitudinea pe care ai primit-o în dar de la Duhul Sfânt, care trăieşte în
tine.
15 După cum ştii, toŃi creştinii care au sosit aici din Asia m-au părăsit; până şi Figel, şi Ermogen.
16 Domnul să-l binecuvânteze pe Onisifor şi toată casa lui, fiindcă adesea m-a vizitat şi m-a
încurajat. Vizitele sale m-au înviorat ca un suflu de aer proaspăt, şi lui niciodată nu i-a fost ruşine
de faptul că sunt întemniŃat.
17 De altfel, când a venit la Roma a umblat peste tot să mă caute şi, în cele din urmă, m-a găsit.
18 Domnul să-i dea o binecuvântare deosebită în ziua revenirii lui Cristos. Şi-apoi, tu însuŃi ştii,
mai bine decât Ńi-aş putea eu spune, cât de mult m-a ajutat el când eram în Efes.

2 Timotei 2

1 O, Timotei, fiul meu, fii tare, cu tăria pe care Ńi-o dăruieşte Cristos Isus.
2 Căci trebuie să-i înveŃi pe alŃii lucrurile despre care atât tu, cât şi mulŃi alŃii m-aŃi auzit vorbind.
Predă aceste adevăruri mari unor oameni vrednici de încredere, care la rândul lor le vor transmite
altora.
3 Ia-Ńi partea ta de suferinŃă ce Ńi se cuvine ca ostaş al lui Isus Cristos, cum fac şi eu.
4 Şi, ca oştean al lui Cristos, nu te lăsa prins în treburile lumeşti, fiindcă atunci nu vei mai
mulŃumi pe cel care te-a înrolat în oastea sa.
5 Urmează regulile Domnului de înfăptuire a lucrării sale, aşa după cum un atlet ori respectă
regulile, ori e descalificat şi nu mai ia nici un premiu.
6 Munceşte cu sârguinŃă, asemenea unui agricultor care va primi o plată mai bună dacă va strânge
o recoltă mai îmbelşugată.
7 Meditează la aceste trei exemple pe care Ńi le-am dat şi fie ca Domnul să te ajute să înŃelegi cum
trebuie să le aplici.
8 Să nu uiŃi niciodată minunatul fapt că Isus Cristos a fost om, născut din familia regelui David;
şi că a fost Dumnezeu - o realitate dovedită prin aceea că a înviat din morŃi.
9 Tocmai pentru că eu am predicat aceste adevăruri mari am aici parte de necaz şi am fost
azvârlit în temniŃă ca un criminal. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu e în lanŃuri, chiar dacă eu sunt.
10 În ce mă priveşte eu sunt mai mult decât dispus să sufăr, dacă aceasta va aduce salvare şi
glorie eternă în Cristos Isus celor pe care i-a ales Dumnezeu.
11 Sunt mângâiat de adevărul după care, atunci când suferim şi murim pentru Cristos, aceasta nu
înseamnă altceva decât că vom începe să trăim cu el în cer.
12 Iar dacă socotim că serviciul nostru actual în slujba lui este greu şi apăsător, să ne amintim că
într-o zi vom sta împreună cu el şi vom domni cu el. Dar dacă ne dăm bătuŃi atunci când suferim
şi ne întoarcem împotriva lui Cristos, atunci şi el e nevoit să se întoarcă împotriva noastră.
13 Chiar şi atunci când, de slabi ce suntem, nu ne mai rămâne nici un pic de credinŃă, el rămâne
credincios şi ne va ajuta, fiindcă nu ne poate dezmoşteni, întrucât suntem o parte din el, şi
întotdeauna îşi va împlini făgăduinŃele sale faŃă de noi.
14 Reaminteşte-le alor tăi aceste mari adevăruri şi porunceşte-le în numele Domnului să nu
poarte discuŃii contradictorii pentru lucruri lipsite de importanŃă. Asemenea discuŃii sunt
derutante şi inutile, ba chiar dăunătoare.
15 Munceşte din greu, pentru ca Dumnezeu să-Ńi poată spune: "Bravo!" Fii un lucrător de nădejde
căruia nu are de ce să-i fie ruşine când Dumnezeu îi examinează munca. Caută să cunoşti ce vrea
să spună şi să însemne Cuvântul lui Dumnezeu.
16 Evită cu tot dinadinsul discuŃiile fără sens care-i duc pe oameni în păcatul mâniei unora faŃă de
alŃii.
17 Căci în astfel de ocazii se spun lucruri care ustură şi dor pentru multă vreme după aceea.
Imeneu şi Filet, în setea lor de polemică, sunt astfel de oameni.
18 Ei au părăsit calea adevărului, predicând minciuna după care învierea morŃilor a şi avut loc
deja; şi au slăbit credinŃa unora care-i ascultă.
19 Dar adevărul lui Dumnezeu stă ferm în picioare, ca o stâncă măreaŃă şi nimic nu-l poate
clătina. Este o piatră de temelie cu următoarele inscripŃii: "Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt cu
adevărat ai săi" precum şi cuvintele: "Orice persoană care-şi zice creştin trebuie să se ferească de
păcat."
20 Într-o casă sănătoasă, sunt vase din aur şi argint, după cum există şi unele făcute din lemn şi
lut. Vasele scumpe se folosesc pentru musafiri iar cele ieftine se întrebuinŃează la bucătărie sau la
colectarea gunoiului.
21 Dacă te vei feri de păcat şi tu vei fi unul din aceste vase lucrate din aurul cel mai curat - chiar
cel mai de preŃ din câte se găsesc în casă - aşa încât Cristos să te poată utiliza în scopurile sale
cele mai înalte.
22 Fugi de tot ce-Ńi trezeşte acele pofte atât de comune la tineri şi stai, în schimb, aproape de
orice lucru care te face să doreşti a face bine. Ai credinŃă şi dragoste şi gustă plăcerea pe care Ńi-o
oferă tovărăşia celor ce iubesc pe Domnul şi au inimi curate.
23 Iarăşi îŃi zic, nu te lăsa antrenat în discuŃii contradictorii, care nu fac altceva decât să-i tulbure
pe oameni şi să-i întărite la mânie.
24 Oamenii lui Dumnezeu nu au voie să fie certăreŃi; ei trebuie să înveŃe cu toată gingăşia şi
răbdarea pe cei rătăciŃi.
25 Fii smerit atunci când încerci să-i înveŃi pe cei cu o concepŃie confuză despre adevăr. Căci
dacă le vorbeşti curtenitor şi cu blândeŃe, cu ajutorul lui Dumnezeu, e mai probabil ca ei să
renunŃe la ideile lor greşite şi să creadă în ceea ce este adevărat.
26 Atunci ei îşi vor veni în fire şi vor scăpa din cursa Satanei, de robi ai păcatului, pe care acesta
o foloseşte ori de câte ori îi convine, şi astfel vor putea începe să facă voia lui Dumnezeu.

2 Timotei 3
1 N-ar strica să mai ştii şi aceasta, Timotei, că în zilele din urmă are să fie tare greu să fii creştin.
2 Căci oamenii nu se vor iubi decât pe ei înşişi şi banii lor; vor fi mândri şi lăudăroşi,
dispreŃuitori la adresa lui Dumnezeu, neascultători faŃă de părinŃi, ingraŃi faŃă de ei, şi răi până în
măduva oaselor.
3 Vor avea inimi tari ca piatra şi niciodată nu vor ceda în faŃa altora; vor fi mincinoşi învederaŃi şi
scandalagii şi nu vor da doi bani pe moralitate. Ei vor fi oameni duri, plini de cruzime şi-i vor
batjocori pe cei care încearcă să fie buni.
4 Ei îşi vor trăda prietenii; vor fi ca nişte pachete de nervi, se vor umfla în pene de îngâmfare, şi
în locul închinării la Dumnezeu, vor prefera plăcerile,
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Să nu ai nimic de-a face cu ei.
6 Ei sunt din cei care se furişează cu viclenie în casele altora şi leagă prietenii la repezeală cu
femei uşuratice, împovărate de păcate şi le învaŃă apoi doctrinele lor noi.
7 Femeile de genul acesta aleargă mereu după alŃi şi alŃi învăŃători, dar nu pricep niciodată
adevărul.
8 Iar în ceea ce-i priveşte pe ei, învăŃătorii aceştia luptă împotriva adevărului, aşa cum au luptat şi
Iane şi Iambre împotriva lui Moise. Ei au minŃile întinate, pervertite şi smintite şi s-au întors
împotriva credinŃei creştine.
9 Dar nu vor scăpa nepedepsiŃi la nesfârşit. Într-o bună zi, înşelătoria lor va fi adusă la cunoştinŃa
tuturor, cum s-a întâmplat şi cu păcatul lui lane şi lambre.
10 Tu însă, care m-ai observat îndeaproape pe mine, ştii că eu nu sunt un astfel de om. Cunoşti ce
cred eu, cum trăiesc eu şi care îmi sunt dorinŃele, îmi ştii credinŃa în Cristos şi cât de mult am
suferit, îŃi este cunoscută dragostea mea pentru tine şi răbdarea mea.
11 Ştii prin câte necazuri am trecut ca urmare a faptului că am predicat Evanghelia. Nu-Ńi sunt
străine nici suferinŃele pe care le-am îndurat în Antiohia, în Iconia şi Listra, însă Domnul m-a
izbăvit.
12 Da, aşa e, toŃi cei care se hotărăsc să trăiască o viaŃă evlavioasă, plăcută lui Cristos Isus, vor
avea de suferit.
13 De fapt, oamenii răi şi învăŃătorii falşi se vor face tot mai răi, înşelându-i pe mulŃi, după ce ei
înşişi au fost mai întâi înşelaŃi de Satana.
14 Tu însă trebuie să crezi mai departe învăŃăturile ce Ńi s-au dat. Tu ştii că sunt adevărate,
deoarece ştii că poŃi avea încredere în aceia dintre noi care te-am învăŃat.
15 Ştiu cum, din fragedă copilărie, ai fost învăŃat sfintele Scripturi; tocmai ele sunt acelea care-Ńi
dau înŃelepciunea de a primi salvarea lui Dumnezeu crezând în Cristos Isus.
16 Orice text din Scriptură ni s-a dat prin inspiraŃie de la Dumnezeu şi este de o valoare
nepreŃuită pentru noi, ca să ne înveŃe ceea ce e adevărat şi să ne facă să ne dăm seama ce e greşit
în vieŃile noastre; ea este cea care ne îndreaptă şi ne ajută să facem ce este bine.
17 Este metoda lui Dumnezeu de a ne face să fim bine pregătiŃi la orice pas, gata mereu a face
bine tuturor.

2 Timotei 4

1 Astfel, eu te îndemn din toată inima, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Isus Cristos - care va
judeca într-o bună zi pe cei vii şi pe cei morŃi, când se va arăta spre a-şi întemeia ÎmpărăŃia -
2 să predici Cuvântul lui Dumnezeu cu stăruinŃă în toate ocaziile, ori de câte ori ai prilejul, şi la
timp, şi nelatimp, şi când e convenabil, şi când nu e. Îndreaptă-Ńi şi mustră-Ńi enoriaşii atunci când
au nevoie de aceasta şi încurajează-i să facă ceea ce este bine, hrănindu-i în răbdare tot timpul, cu
Cuvântul lui Dumnezeu.
3 Căci va veni o vreme când oamenii nu vor mai vrea să audă adevărul, ci vor umbla după
învăŃători care să le spună doar ceea ce este pe placul auzului lor.
4 Ei nu vor asculta ce spune Biblia, ci, cu nepăsare vor urma propriile lor idei rătăcite..
5 Tu însă trebuie să stai treaz şi să fii cu ochii în patru în faŃa acestor pericole. Să nu-Ńi fie frică de
suferinŃa pentru Domnul. Adu-i pe alŃii la Cristos. Nu lăsa nimic nefăcut din ceea ce trebuie să
faci.
6 Spun asta fiindcă nu voi rămâne multă vreme în viaŃă, ca să te mai pot ajuta. Timpul meu s-a
scurs aproape în întregime, încă puŃin şi-am să pornesc spre cer.
7 Am luptat mult şi din greu pentru Domnul meu şi în tot acest răstimp i-am rămas credincios. Iar
acum mi-a venit vremea şi mie să încetez lupta şi să mă odihnesc.
8 În cer mă aşteaptă o cunună pe care Domnul, Judecătorul cel drept, mi-o va da în măreaŃa zi a
reîntoarcerii sale. Dar nu numai mie, ci şi tuturor acelora în a căror viaŃă se citeşte faptul că
aşteaptă cu dor şi nerăbdare revenirea sa.
9 Te rog să vii cât mai curând posibil,
10 fiindcă Dima m-a părăsit. El iubea lucrurile bune ale acestei vieŃi şi s-a dus la Tesalonic.
Crescens a plecat în Galatia iar Tit în DalmaŃia.
11 Numai Luca a rămas cu mine. Când vii, ia-l şi pe Marcu cu tine, fiindcă am nevoie de el.
12 (Tihic e plecat şi el, fiindcă l-am trimis la Efes.)
13 Când vei veni, ai grijă să aduci şi haina pe care i-am lăsat-o în grijă fratelui Carpos la Troa
precum şi cărŃile şi, în special, sulurile.
14 Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îl va pedepsi,
15 dar fii cu băgare de seamă faŃă de el, fiindcă a atacat toate afirmaŃiile noastre.
16 La prima mea înfăŃişare înaintea judecătorului, n-a fost aici nimeni care să mă ajute. Au fugit
cu toŃii. Sper că nu vor trebui să dea socoteală pentru aceasta.
17 Domnul însă este cel care a stat alături de mine şi mi-a dat prilejul să Ńin cu îndrăzneală o
întreagă predică, s-o audă toată lumea. Şi el m-a scăpat din primejdia de a fi fost aruncat la lei.
18 Da, Domnul întotdeauna mă va scăpa de orice rău şi mă va duce în împărăŃia sa cerească. A
lui Dumnezeu să-i fie slava în veci de veci. Amin.
19 Te rog transmite salutări din partea mea lui Priscilla şi Aquila şi celor care trăiesc în casa lui
Onisifor.
20 Erast a rămas la Corint iar pe Trofim l-am lăsat bolnav la Milet.
21 Fă tot posibilul să fii aici înainte de sosirea iernii. Ebul îŃi transmite salutări; le fel şi Pudens,
Linus, Claudia şi toŃi fraŃii.
22 Domnul Isus Cristos să fie cu duhul tău. Harul să fie cu tine.

Tit 1

1 De la Pavel, robul lui Dumnezeu şi mesagerul lui Isus Cristos. Eu am fost trimis să vestesc
credinŃa celor aleşi de Dumnezeu şi să-i învăŃ cum să cunoască adevărul lui Dumnezeu -
2 adevăr din acela care schimbă vieŃile oamenilor, astfel încât să aibă viaŃa veşnică pe care le-a
făgăduit-o Dumnezeu înainte de întemeierea lumii - or, el nu poate să mintă.
3 Şi acum, la timpul rânduit de el, a revelat această Evanghelie şi mi-a îngăduit mie s-o aduc la
cunoştinŃa tuturor. Prin hotărârea lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, am fost împuternicit să
îndeplinesc această misiune pentru el.
4 Către Tit, adevăratul meu fiu în credinŃă. Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus
Mântuitorul nostru.
5 Te-am lăsat acolo, pe insula Creta, spre a face tot ce era necesar pentru întărirea bisericii sale, a
fiecăruia în parte, şi te-am rugat să numeşti în fiecare oraş presbiteri dispuşi să urmeze
instrucŃiunile ce Ńi le-am încredinŃat
6 Oamenii pe care-i alegi trebuie să câştige stima tuturor prin viaŃa lor frumoasă; nu trebuie să
aibă decât o singură soŃie iar copiii lor trebuie să-l iubească pe Domnul şi să nu le meargă numele
că sunt scandalagii ori neascultători faŃă de părinŃi.
7 Presbiterii aceştia trebuie să aibă o viaŃă ireproşabilă, întrucât ei sunt slujitorii lui Dumnezeu. Ei
n-au voie să fie mândri ori impulsivi şi nu le este îngăduit să fie beŃivi sau bătăuşi ori lacomi de
bani.
8 Trebuie să fie bucuroşi de oaspeŃi şi trebuie să iubească orice lucru bun. Se cere să fie oameni
oneşti, cu judecată. Şi mai trebuie să fie curaŃi la suflet şi cumpătaŃi în toate acŃiunile lor.
9 CredinŃa în adevărul care le-a fost încredinŃat trebuie să le fie puternică şi statornică, aşa încât şi
ei, la rândul lor, să-i poată învăŃa pe alŃii adevărul şi să le arate celor care au altă părere decât ei
unde au greşit.
10 Căci, mulŃi sunt aceia care nu se supun; asta e cu precădere adevărat între aceia care zic că toŃi
creştinii trebuie să respecte legile evreieşti. Dar acestea sunt vorbe fără cap; ele orbesc pe oameni,
să nu mai afle adevărul,
11 de aceea, trebuie să li se pună capăt neîntârziat. Familii întregi au şi fost deja abătute de la
harul lui Dumnezeu, învăŃătorilor acestora nu le este gândul decât la banii voştri.
12 Chiar unul de-al lor, profet din Creta, a zis despre ei aşa: "Oamenii aceştia din Creta sunt cu
toŃii nişte mincinoşi; sunt ca nişte animale leneşe, care nu trăiesc decât pentru a-şi sătura
pântecele."
13 Acesta e adevărul. Aşa că, ia-i pe creştinii de acolo pe un ton cât de aspru se cere, numai să le
întăreşti credinŃa
14 şi să-i faci să nu mai asculte la toate basmele acestea evreieşti şi pretenŃiile unor oameni care
au întors spatele adevărului.
15 Omul cu inima curată vede în toate numai bine şi pentru el totul e curat, dar cel cu inima haină
şi năpădită de bănuieli, nu ştiu cum se face, că numai rău găseşte în toate, deoarece priveşte şi
ascultă totul prin mintea lui întinată şi inima lui răzvrătită.
16 Oamenii aceştia au pretenŃia că-l cunosc pe Dumnezeu, însă dacă te uiŃi o clipă la felul cum se
poartă, îŃi dai seama că mint. Ei sunt răi şi neascultători, incapabili să facă vreun lucru bun.

Tit 2

1 În ce te priveşte pe tine, nu te sfii să afirmi cu tărie care este adevăratul fel de trai ce
caracterizează creştinismul autentic.
2 ÎnvaŃă-i pe cei mai în etate să fie cumpătaŃi şi să nu se supere din nimica toată, ci să fie oameni
cu judecată, care să cunoască şi să creadă adevărul, făcându-le pe toate cu dragoste şi răbdare.
3 Pe femeile mai vârstnice învaŃă-le să fie liniştite şi respectuoase în tot ce fac. Să nu se plimbe
încolo şi încoace cu vorbe rele la adresa altora, şi să nu fie beŃive, ci să îndemne la bine pe alŃii.
4 Femeile acestea mai bătrâne trebuie să caute a le deprinde pe cele mai tinere să trăiască o viaŃă
liniştită, să-şi iubească soŃii şi copiii
5 şi să fie cumpătate şi curate în gândire, stând pe la casele lor, ascultându-şi soŃii şi purtându-se
bine cu ei, aşa încât cei care le cunosc să nu poată nicicum vorbi de rău credinŃa creştină.
6 Tot aşa, şi pe tineri îndeamnă-i să se poarte cu băgare de seamă, luând viaŃa în serios.
7 Şi aici, tu însuŃi trebuie să le fii pildă, în fapte bune de tot felul. Fie ca în tot ceea ce faci să se
oglindească iubirea ta faŃă de adevăr, precum şi faptul că îi eşti ataşat cu toată suflarea.
8 Felul tău de a vorbi ar trebui să fie atât de chibzuit încât oricine doreşte să poarte discuŃii
contradictorii cu tine să fie nevoit să se ruşineze, negăsind nimic în spusele tale care ar putea fi
criticat!
9 Îndeamnă-i pe robi să fie supuşi stăpânilor şi să-şi dea toată silinŃa pentru a-i mulŃumi pe
deplin. Să nu le întoarcă vorba,
10 şi să nu fure, ci să se arate în toate vrednici de încrederea acordată. Procedând astfel, îi vor
determina pe oameni să creadă în Salvatorul şi Dumnezeul nostru.
11 Căci darul fără plată al mântuirii eterne este oferit acum tuturor;
12 şi, împreună cu acest dar, intervine şi realizarea faptului că Dumnezeu doreşte să întoarcem
spatele traiului nostru necredincios şi plăcerilor păcătoase, şi să trăim zi de zi o viaŃă frumoasă,
cu frica lui Dumnezeu,
13 aşteptând cu bucurie vremea când se va arăta slava sa - slava măreŃului nostru Dumnezeu şi
Salvator Isus Cristos,
14 cel care a murit îndurând judecata lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre, pentru ca să ne
poată scăpa odată din veşnicile căderi în păcat şi să facă din noi oamenii săi, oameni cu inima
curată, animaŃi de un entuziasm real de a face fapte de bunătate în folosul altora.
15 Să-i înveŃi pe oamenii tăi aceste lucruri şi să-i încurajezi să le aplice, îndreptându-i ori de câte
ori e nevoie, ca unul care ai tot dreptul s-o faci. Nu-i da nimănui voie să creadă că ceea ce spui tu
e lipsit de însemnătate.

Tit 3

1 Adu-le aminte fraŃilor să se supună guvernului şi funcŃionarilor săi, fiind întotdeauna ascultători
şi gata de orice muncă cinstită.
2 Să nu care cumva să vorbească de rău pe vreunul ori să se certe, ci să fie amabili, sinceri şi
curtenitori faŃă de toŃi.
3 Şi noi eram odată fără minte şi neascultători; ne-au dus alŃii în rătăcire şi am devenit şi noi robii
multor plăceri rele şi dorinŃe nemernice. ViaŃa noastră era plină de resentimente şi invidie, îi uram
pe alŃii şi ei ne urau la rândul lor.
4 Dar când a venit vremea să se arate dragostea şi îndurarea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
5 atunci el ne-a salvat - nu fiindcă am fi fost noi îndeajuns de buni pentru a fi mântuiŃi, ci numai
datorită bunătăŃii şi îndurării sale. El ne-a spălat de păcatele noastre şi ne-a dat bucuria inedită a
Duhului Sfânt care locuieşte acum în noi.
6 El l-a turnat din plin peste noi cu prisosinŃă - şi toate astea numai datorită celor săvârşite de Isus
Cristos, Mântuitorul nostru,
7 ca să ne poată declara buni în ochii lui Dumnezeu - toate sunt o urmare a îndurării lui nespuse;
şi acum, noi ne putem împărtăşi din belşugul de viaŃă veşnică pe care ni-l dă el şi aşteptăm cu
bucurie şi nerăbdare s-o primim.
8 Toate lucrurile care Ńi le-am spus până acum sunt adevărate. Stăruie asupra lor, astfel ca toŃi
creştinii să fie cu luare aminte să facă fapte bune mereu, nu numai fiindcă aşa se cuvine, ci pentru
că acest lucru va da rezultate.
9 Nu te încurca cu polemici asupra unor întrebări fără răspuns şi a unor idei teologice
controversate; nu te băga în discuŃiile şi certurile privitoare la respectarea legilor evreieşti, căci nu
merită să te ocupi de aşa ceva; nu-Ńi va aduce decât necaz.
10 Dacă e vreunul printre voi care produce dezbinări, să i se dea o primă mustrare, şi apoi a doua
mustrare. Dacă şi după asta persistă, atunci să nu mai aveŃi nimic de-a face cu el,
11 pentru că o asemenea persoană se face vinovată de dezbinare. Acel om păcătuieşte conştient.
12 Plănuiesc să Ńi-l trimit fie pe Artemas, fie pe Tihic. De îndată ce soseşte vreunul unul din ei,
încearcă să vii imediat la mine, la Nicopole, căci acolo m-am decis să ierne.
13 Încearcă să-i dai tot ajutorul lui Zenas avocatul şi lui Apolo în călătoria lor; ai grijă să li se dea
cele de trebuinŃă.
14 Căci oamenii noştri trebuie învăŃaŃi să sară în ajutorul oricui are nevoie, astfel ca viaŃa lor să
fie rodnică.
15 ToŃi cei de pe-aicea îŃi trimit salutări. Transmite multă sănătate tuturor prietenilor creştini de
acolo. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi toŃi. Amin.

Filimon 1

1 De la Pavel, întemniŃatul lui Cristos Isus şi de la fratele nostru Timotei. Către Filimon, prea-
iubitul nostru coleg, şi
2 către biserica ce se adună în casa lui; către Apfia, sora noastră, şi către Arhip, care, asemenea
mie, este un ostaş al crucii.
3 Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul Isus Cristos să-Ńi dea binecuvântările şi pacea sa.
4 Întotdeauna când îi mulŃumesc lui Dumnezeu mă rog pentru tine, dragă Filimon,
5 fiindcă mereu primesc veşti despre dragostea şi încrederea ta în Domnul Isus şi în oamenii săi.
6 Şi mă rog ca, pe măsură ce-Ńi împărtăşeşti credinŃa cu alŃii, să fie antrenaŃi şi ei de ea, când vor
vedea în tine belşugul de fapte bune pe care Isus Cristos ne-a învăŃat să le facem.
7 Eu însumi am avut parte de multă bucurie şi mângâiere, graŃie dragostei tale, fratele meu,
deoarece bunătatea ta a înviorat de atâtea ori inimile copiilor lui Dumnezeu.
8 Acum vreau să te rog să-mi faci un serviciu. łi l-aş putea pretinde în numele lui Cristos, fiindcă
pentru tine e o faptă bună,
9 dar prefer să te rog eu, Pavel, care de-acum sunt un om bătrân, întemniŃat aici din pricina lui
Isus Cristos.
10 Rugămintea mea fierbinte este ca tu să te porŃi omenos cu fiul meu Onisim, pe care l-am
câştigat pentru Cristos, în vreme ce mă aflam aici în lanŃuri.
11 Onisim (al cărui nume înseamnă "Folositor") nu Ńi-a fost de prea mare folos în trecut, dar
acum are să ne fie de un real folos la amândoi.
12 łi-l trimit înapoi şi, împreună cu el, vine şi inima mea.
13 Chiar aveam de gând să-l opresc aici cu mine pentru cât voi sta în lanŃurile acestea, cu care m-
am ales pentru predicarea Evangheliei, căci el mi-ar fi fost de mare ajutor,
14 dar n-am vrut s-o fac fără consimŃământul tău. Nu voiam să fii bun din obligaŃie, ci din
propria-Ńi dorinŃă.
15 Poate că ai putea să-Ńi imaginezi lucrurile astfel: el a fugit de la tine pentru o vreme, pentru ca
acum să fie al tău pe veci,
16 nu doar un sclav, ci altceva, mult mai bun - un frate scump, în special pentru mine. Acum el
va însemna mult mai mult şi pentru tine, fiindcă nu mai îŃi este doar o slugă, ci şi un frate în
Cristos.
17 Dacă-Ńi sunt prieten cu adevărat, atunci primeşte-l pe el aşa cum m-ai primi pe mine.
18 Dacă Ńi-a făcut vreun rău, cât de cât, ori dacă Ńi-a furat ceva, trece-le pe toate în contul meu.
19 ÎŃi voi plăti eu înapoi (Eu, Pavel, garantez personal acest lucru, scriind aici cu propria-mi
mână) - însă nu voi aminti aici cât îmi datorezi tu mie! Dacă-i pe-aşa, tu îmi datorezi până şi
sufletul.
20 Da, dragul meu frate, fă-mi o bucurie prin acest act de iubire şi inima-mi ostenită îl va slăvi pe
Domnul.
21 łi-am scris această scrisoare fiindcă sunt încredinŃat că vei face ce te-am rugat, ba încă şi mai
mult!
22 Te rog să-mi pregăteşti o încăpere, fiindcă trag nădejde că Dumnezeu îŃi va asculta rugăciunile
şi-mi va îngădui să vin la tine în curând.
23 Epafras, cel întemniŃat aici cu mine, datorită predicării Evangheliei lui Cristos, îŃi transmite
salutări.
24 La fel şi Marcu, Aristarh, Dima şi Luca, colegii mei de lucru.
25 Binecuvântările Domnului nostru Isus Cristos să fie peste duhul tău. Amin.

Evrei 1

1 Cu multă vreme în urmă, Dumnezeu a vorbit părinŃilor noştri în multe şi felurite chipuri, prin
profeŃi sub formă de viziuni, visuri şi chiar faŃă în faŃă, dezvăluindu-le treptat planurile sale.
2 Dar acum, în zilele noastre, el ne-a vorbit prin Fiul său, căruia i-a încredinŃat toate lucrurile şi
prin care a făcut lumea şi tot ce există.
3 Fiul lui Dumnezeu străluceşte învăluit de slava lui Dumnezeu şi tot ce este şi tot ce face Fiul lui
Dumnezeu denotă că el este chiar Dumnezeu. El pune ordine în Univers, prin măreaŃa putere a
poruncii sale. El este cel care a murit ca să ne cureŃe şi să ne şteargă păcatele după care s-a aşezat
la locul de onoare supremă lângă Dumnezeul cerului.
4 Astfel, el a devenit cu mult mai presus decât îngerii, fapt dovedit prin aceea că numele de "Fiul
lui Dumnezeu", care i-a fost dat de către Tatăl său, e cu mult mai măreŃ decât numele şi titlurile
îngerilor.
5 Căci Dumnezeu nu s-a adresat niciodată vreunui înger cu cuvintele: "Tu eşti Fiul meu şi astăzi
Ńi-am acordat onoarea ce i se cuvine acestui nume."
6 În schimb, despre Isus, Dumnezeu a afirmat acest lucru. Altă dată a spus: "Eu sunt Tatăl lui şi
el este Fiul meu" şi, cu altă ocazie - când a venit Fiul său pe pământ - Dumnezeu a zis: "ToŃi
îngerii lui Dumnezeu să i se închine."
7 Dumnezeu îşi numeşte îngerii mesageri iuŃi ca vântul şi slujitori alcătuiŃi din foc;
8 dar despre Fiul spune astfel: "ÎmpărăŃia ta, o, Dumnezeule, va dăinui în veci de veci; poruncile
tale sunt întotdeauna drepte şi adevărate.
9 Tu iubeşti ce e drept şi urăşti ce e rău; astfel, Dumnezeu, însuşi Dumnezeul tău, a turnat asupra
ta mai multă bucurie decât peste oricare altul."
10 Dumnezeu l-a numit, de asemenea, "Domn", când a zis: "Doamne, la început tu ai făcut
pământul, iar cerurile sunt opera mâinilor tale.
11 Ele vor dispare în neant, dar tu vei rămâne în veac. Ele se vor uza, aidoma unor haine vechi,
12 şi, într-o bună zi, tu le vei împături şi le vei înlocui cu altele. Dar tu însuŃi niciodată nu te vei
schimba iar anii tăi nu vor cunoaşte sfârşit."
13 Apoi, i-a zis oare Dumnezeu vreodată unui înger ce îi spune Fiului său: "Ia loc aici lângă mine
în onoare, până îŃi voi zdrobi toŃi duşmanii sub picioare"?
14 Nicidecum, fiindcă îngerii nu sunt altceva decât nişte soli spirituali, trimişi să dea ajutor şi să
aibă grijă de aceia care primesc mântuirea sa.

Evrei 2

1 Aşadar trebuie să ascultăm cu foarte mare băgare de seamă adevărurile pe care le-am auzit,
fiindcă altminteri s-ar putea să ne abatem de la ele.
2 Căci, întrucât mesajele aduse prin îngeri s-au dovedit întotdeauna adevărate şi oamenii au fost
întotdeauna pedepsiŃi pentru că nu le-au dat ascultare,
3 ce ne face să credem că noi am putea scăpa, dacă rămânem nepăsători faŃă de o mântuire atât de
mare, vestită de însuşi Domnul Isus şi transmisă nouă de cei care l-au auzit vorbind?
4 Dumnezeu ne-a dovedit întotdeauna că aceste mesaje sunt adevărate prin semne, minuni şi tot
felul de miracole, precum şi prin aceea că a dat anumite aptitudini speciale de la Duhul Sfânt
celor care cred; da, aşa este, Dumnezeu a împărŃit asemenea daruri fiecăruia din noi.
5 Mai mult, lumea viitoare de care vorbim noi, nu va fi condusă de îngeri.
6 Nicidecum, întrucât aşa îi spune David lui Dumnezeu în cartea Psalmilor: "Ce este omul ca să-
Ńi pese atâta de el? Şi cine este acest fiu al omului pe care-l copleşeşti cu atâta onoare?
7 Fiindcă, deşi l-ai făcut, pentru o vreme, mai prejos decât îngerii, acum l-ai încununat cu slavă şi
onoare.
8 L-ai pus stăpân absolut peste toate. N-a mai rămas nimic care să nu-i fi fost încredinŃat lui."
Încă n-am asistat la împlinirea tuturor acestor lucruri,
9 dar îl vedem pe Isus - care pentru o vreme a fost cu puŃin mai prejos decât îngerii - încununat
acum de Dumnezeu cu slavă şi onoare, din pricina faptului că a suferit moartea pentru noi. Da, în
marea îndurare a lui Dumnezeu, Isus a gustat moartea pentru oamenii din întreaga lume.
10 Şi se cuvenea întru totul ca Dumnezeu care le-a făcut pe toate spre gloria lui proprie, să-i
îngăduie lui Isus să sufere, fiindcă prin aceasta avea să aducă în cer un număr foarte mare de
copii ai lui Dumnezeu; căci suferinŃa sa a făcut din Isus un conducător desăvârşit, capabil să-i
ducă la mântuire.
11 Noi, cei care am fost sfinŃiŃi de către Isus, avem acum acelaşi Tată ca el. De aceea nu-i este
ruşine lui Isus să ne facă fraŃi.
12 Căci aşa spune el în cartea Psalmilor: "Le voi vorbi fraŃilor mei despre Dumnezeu, Tatăl meu,
şi îi vom cânta împreună laude."
13 Altă dată a zis: "Îmi voi pune încrederea în Dumnezeu, la un loc cu fraŃii mei." Şi într-altă
ocazie: "Iată-mă, împreună cu copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu."
14 Întrucât noi, copiii lui Dumnezeu, suntem fiinŃe umane - alcătuite din carne şi sânge - şi el a
devenit carne şi sânge, născându-se într-un chip uman; fiindcă numai ca fiinŃă umană putea muri
şi numai astfel putea înfrânge tăria diavolului, care avea puterea morŃii.
15 Numai în chipul acesta putea el să izbăvească pe aceia care, prin frica morŃii, au trăit toată
viaŃa lor robiŃi de o groază permanentă.
16 Noi ştim că el nu a venit ca înger, ci ca fiinŃă omenească - da, ca un evreu,
17 şi a trebuit ca Isus să ne semene nouă, fraŃilor săi, pentru ca să poată fi marele nostru preot,
plin de compasiune pentru noi şi demn de încredere înaintea lui Dumnezeu, un preot care să se
poarte faŃă de noi cu îndurare, iar faŃă de Dumnezeu să rămână credincios în modul de a trata
păcatele poporului.
18 Căci, întrucât el însuşi a trecut prin mari suferinŃe şi ispite, ştie ce înseamnă să suferim şi să
fim ispitiŃi, şi este pe deplin capabil să ne ajute.

Evrei 3

1 De aceea, iubiŃii mei fraŃi, pe care Dumnezeu v-a pus deoparte pentru sine, ca unii care aŃi fost
aleşi de el pentru cer, aş dori acum să vă gândiŃi la faptul că Isus este mesagerul lui Dumnezeu şi
Marele preot al credinŃei noastre.
2 Căci el a fost credincios lui Dumnezeu, care l-a numit Mare preot, tot aşa după cum Moise a
slujit cu credinŃă în casa lui Dumnezeu.
3 Dar gloria lui Isus întrece cu mult pe cea a lui Moise, tot aşa cum omului care zideşte o casă
frumoasă îi revine mai multă laudă decât casei sale.
4 Şi-apoi, mulŃi oameni sunt în stare să ridice case, dar numai Dumnezeu singurul a făcut toate
lucrurile.
5 Nimic de zis, Moise a făcut lucruri deosebite în casa lui Dumnezeu, dar el nu era decât un
slujitor; munca sa avea mai mult menirea să ilustreze şi să sugereze lucrurile ce aveau să se
întâmple mult mai târziu.
6 Pe când, Cristos, crediciosul Fiu al lui Dumnezeu, este stăpân absolut peste casa lui Dumnezeu.
Iar noi, creştinii, suntem casa lui Dumnezeu - el trăieşte în noi! - dacă ne păstrăm curajul şi
nădejdea cu care ne lăudăm.
7 Dată fiind superioritatea lui Cristos, Duhul Sfânt ne previne să-i dăm ascultare şi să fim cu
băgare de seamă, să-i auzim glasul azi
8 şi să nu dăm voie inimilor noastre să i se împotrivească, cum a făcut poporul Israel. Acesta s-a
împotrivit iubirii sale şi s-a plâns de el în pustiu pe când era pus la încercare de el.
9 Dar Dumnezeu l-a răbdat patruzeci de ani. Şi cu toate că răbdarea lui Dumnezeu fusese
încercată până la maximum, el a continuat, în tot acest timp, să-i desfăşoare înaintea privirilor
măreŃele sale minuni.
10 "Dar", spune Dumnezeu, "m-am mâniat foarte tare pe ei, fiindcă inimile le erau mereu
îndreptate într-altă parte decât spre mine, şi astfel n-au aflat niciodată cărările pe care doream să
meargă."
11 Şi-atunci, plin de mânie împotriva lor, Dumnezeu s-a legat printr-un jurământ să nu le
îngăduie niciodată să ajungă la locul său de odihnă.
12 Prin urmare, iubiŃi fraŃi, păziŃi-vă de propria voastră inimă, ca nu cumva să constataŃi că e
plină de răutate şi necredinŃă şi a început să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu.
13 DiscutaŃi între voi aceste lucruri în fiecare zi, cât mai este timp, pentru ca nici unul din voi să
nu se împietrească împotriva lui Dumnezeu sau să fie sedus de strălucirea deşartă a păcatului.
14 Fiindcă, dacă rămânem credincioşi până la capăt, având aceeaşi încredere în Dumnezeu pe
care am avut-o şi la început, când am devenit creştini, vom împărtăşi tot ce este al lui Cristos.
15 Momentul potrivit însă este acum să nu uitaŃi nici o clipă avertismentul dat: "Astăzi dacă
auziŃi glasul lui Dumnezeu care vă vorbeşte, nu vă împietriŃi inimile împotriva sa, cum a făcut
poporul Israel, când s-a răzvrătit contra lui în pustiu."
16 Dar oare cine erau oamenii aceia care au auzit glasul lui Dumnezeu vorbindu-le şi s-au
răsculat totuşi împotriva sa? Erau cei care ieşiseră din Egipt sub conducerea lui Moise.
17 Şi cine oare l-a întărâtat la mânie pe Dumnezeu de-a lungul celor patruzeci de ani? Tocmai
acei oameni care au păcătuit şi, în consecinŃă, au murit în pustiu.
18 Şi cui se adresa Dumnezeu când s-a legat printr-un jurământ că nu vor putea intra niciodată în
Ńara pe care o făgăduise poporului său? Vorbea tuturor celor care l-au nesocotit:
19 Şi de ce n-au putut intra? Fiindcă n-au avut încredere în el.

Evrei 4

1 Deşi promisiunea lui Dumnezeu - după care poŃi intra în locul său de odihnă - rămâne încă
valabilă, ar trebui să tremurăm de frică, fiindcă unii dintre voi s-ar putea să fie pe punctul de a nu
putea intra, până la urmă.
2 Deoarece vestea aceasta minunată - mesajul că Dumnezeu doreşte să ne mântuiască - ne-a fost
dată nouă, aşa cum a fost dată şi celor care au trăit pe vremea lui Moise. Dar lor nu le-a folosit la
nimic, fiindcă ei nu l-au crezut. Le lipsea credinŃa.
3 Căci numai noi, cei care credem în Dumnezeu, putem intra în locul său de odihnă. El a zis:
"Am jurat, în mânia mea, ca cei care nu mă cred să nu intre niciodată", cu toate că el e gata şi-i
aşteaptă încă de la întemeierea lumii.
4 Noi ştim că e gata şi aşteaptă, fiindcă e scris că Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi de creaŃie,
după ce a isprăvit tot ce-şi propusese să facă.
5 Cu toate acestea, ei n-au intrat, deoarece, până la urmă, Dumnezeu a zis: "Ei nu vor intra
niciodată în odihna mea."
6 Şi totuşi promisiunea rămâne şi unii intră - dar nu aceia care au avut prima şansă, căci ei l-au
nesocotit pe Dumnezeu şi n-au mai reuşit să beneficieze de promisiunea sa.
7 Dar el a rânduit un alt timp pentru a se intra, şi timpul acela a venit acum. Vestea a fost
anunŃată de către Dumnezeu prin regele David, la mulŃi ani după eşecul primului om de a intra,
care s-a exprimat cu cuvintele citate deja: "Astăzi, când îi auziŃi glasul care vă cheamă, nu vă
împietriŃi inimile".
8 Căci dacă losua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit atunci mai târziu despre o altă
zi.
9 Rămâne, dar, o odihnă a Sabatului pentru copiii lui Dumnezeu;
10 căci oricine intră în odihna lui Dumnezeu se odihneşte de lucrările lui, cum s-a odihnit şi
Dumnezeu de lucrările lui.
11 Să ne dăm toată silinŃa pentru a intra şi noi în locul acela de odihnă, luând seama ca nu cumva
să fim neascultători faŃă de Dumnezeu, cum au fost copiii lui Israel, care n-au mai putut intra.
12 Cuvântul lui Dumnezeu e plin de putere vie: este mai pătrunzător decât orice sabie cu două
tăişuri, tăind adânc şi fulgerător în orice aspect al gându-rilor şi dorinŃelor noastre celor mai
tainice, dezvăluindu-le aşa cum sunt ele în realitate.
13 El îi ştie pe toŃi, oriunde s-ar afla. Suntem complet goi şi descoperiŃi în faŃa atotvăzătorilor
ochi ai Dumnezeului nostru celui viu; nimic nu poate fi ascuns de acela căruia trebuie să-i dăm
socoteală de tot ce am făcut.
14 Dar Isus, Fiul lui Dumnezeu, este Marele nostru preot, care s-a suit până în cer ca să ne vină în
ajutor; de aceea, sa nu încetăm niciodată a ne încrede în el.
15 Marele nostru preot ne înŃelege slăbiciunile, întrucât şi el a avut aceleaşi ispite ca şi noi, deşi
el nu a cedat în faŃa nici uneia dinele şi n-a păcătuit nici măcar o dată.
16 Astfel, să ne a-propiem cu îndrăzneală de însuşi tronul lui Dumnezeu şi să rămânem acolo,
pentru a găsi harul care să ne ajute în vreme de nevoie.

Evrei 5

1 Marele preot evreu e un om, la fel ca ceilalŃi, cu deosebirea că e ales ca purtător de cuvânt al
tuturor celorlalŃi oameni în relaŃiile lor cu Dumnezeu. El se prezintă înaintea lui Dumnezeu cu
darurile lor şi-i oferă sângele animalelor sacrificate, spre a ispăşi atât păcatele poporului, cât şi pe
ale sale.
2 Şi, pentru că şi el este om, se poate purta delicat cu alŃi oameni, chiar dacă aceştia sunt
mărginiŃi şi neştiutori,
3 fiindcă şi el este împresurat de ispite şi le înŃelege foarte bine problemele.
4 Un alt lucru pe care nu trebuie să-l uităm este că nimeni nu poate fi mare preot doar fiindcă aşa
vrea el. Trebuie să fie chemat de Dumnezeu pentru această sarcină, în acelaşi mod în care l-a ales
Dumnezeu pe Aaron.
5 Iată de ce Cristos nu s-a ales el singur la onoarea de a fi Mare preot, ci Dumnezeu l-a ales.
Dumnezeu i-a spus: "Fiul meu, astăzi te-am onorat."
6 Şi, altă dată, Dumnezeu i-a mai zis: "Tu ai fost ales ca Preot, pe veci de veci, cu acelaşi rang ca
al lui Melchisedec."
7 Totuşi, cât a stat aici pe pământ, Cristos a apelat la Dumnezeu, rugân-du-se cu lacrimi izvorâte
din agonia sufletului său, la singurul care putea să-l salveze de la moarte. Şi Dumnezeu i-a
ascultat rugăciunile, din pricina supunerii lui smerite.
8 Cu toate că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, el a trebuit să înveŃe din experienŃă ce înseamnă să
asculŃi, atunci când ascultarea însemna suferinŃă.
9 Doar după ce s-a dovedit perfect, în cuprinsul acestei experienŃe, Isus a devenit dătătorul
mântuirii eterne tuturor acelora care ascultă de el.
10 Fiindcă, nu trebuie să uitaŃi că Dumnezeu l-a ales să fie Mare preot cu acelaşi rang ca al lui
Melchisedec.
11 Aş mai avea încă multe să vă spun în această privinŃă, dar nu păreŃi prea interesaŃi să ascultaŃi,
aşa că mi-e greu să vă fac să înŃelegeŃi.
12 SunteŃi creştini de mult timp şi ar trebui ca voi să-i învăŃaŃi pe alŃii; când colo, voi aŃi recăzut
la poziŃia în care e nevoie ca cineva să vă înveŃe iarăşi principiile elementare ale Cuvântului lui
Dumnezeu. SunteŃi ca nişte copii nou-născuŃi care nu pot bea decât lapte, întrucât vârsta nu le
permite să consume hrană solidă.
13 Or, când cineva trăieşte tot cu lapte, asta dovedeşte că nu a înaintat prea mult în viaŃa de
credinŃă şi nu prea poate deosebi binele de rău. El este încă prunc în ale credinŃei!
14 Voi niciodată nu veŃi putea mânca hrană spirituală solidă şi nu veŃi reuşi să înŃelegeŃi lucrurile
mai adânci din Cuvântul lui Dumnezeu până ce nu veŃi deveni creştini mai buni şi veŃi învăŃa să
deosebiŃi binele de rău prin practicarea binelui.

Evrei 6

1 Să nu mai repetăm la nesfârşit aceleaşi lucruri, expunând mereu aceleaşi noŃiuni de bază
privitoare la Cristos, ci haideŃi să trecem la altele, ajungând la maturitate în puterea noastră de
înŃelegere, aşa cum le stă bine unor creştini adevăraŃi. Ce rost ar mai avea să vorbim în continuare
despre nerozia încercării de a fi mântuit prin fapte bune ori despre necesitatea de a crede în
Dumnezeu?
2 Nu vă mai trebuie alte învăŃături suplimentare despre botez şi despre punerea mâinilor ori
despre învierea morŃilor şi judecata veşnică.
3 Cu voia Domnului, vom trece acum la alte lucruri.
4 Găsesc inutilă încercarea de a vă readuce la Domnul, după ce aŃi înŃeles Evanghelia şi aŃi gustat
personal minunăŃiile cerului, şi v-aŃi împărtăşit din Duhul Sfânt,
5 ştiind cât de bun este Cuvântul lui Dumnezeu şi înŃelegând puterile extraordinare ale lumii
viitoare,
6 pentru ca, totuşi, ulterior să vă întoarceŃi împotriva lui Dumnezeu. N-aveŃi cum să vă mai
pocăiŃi după ce, respingându-l, l-aŃi răstignit din nou pe cruce pe Fiul lui Dumnezeu, şi l-aŃi expus
batjocurii şi ruşinii tuturor.
7 Când pământul unui agricultor a avut parte de ploaie din belşug şi s-au făcut roade bogate, se
poate spune că Dumnezeu a binecuvântat acel pământ.
8 Dacă însă va continua să dea scaieŃi şi mărăcini, atunci nimeni nu va mai da doi bani pe el, ci-l
va socoti doar vrednic de ocară şi bun de ars.
9 Dragi prieteni, chiar dacă mă exprim în felul acesta, nu cred că ceea ce spun se aplică în cazul
vostru. Am încrederea că voi produceŃi roade bune care vă însoŃesc mântuirea.
10 Fiindcă Dumnezeu nu poate fi nedrept. Cum ar putea el să uite râvna voastră neobosită pentru
el ori să nu-şi aducă aminte câtă dragoste aveaŃi când va pentru el, cum îi arătaŃi, de altfel, şi
acum - ajutându-i copiii?
11 Şi dorinŃa noastră fierbinte este ca şi de aici înainte să vă iubiŃi semenii, câte zile veŃi mai trăi,
pentru ca să puteŃi primi, la urmă, o răsplată deplină.
12 Deci, ştiind ce vă aşteaptă, n-o să mai deveniŃi indiferenŃi şi serbezi din punct de vedere
spiritual, ci veŃi dori din toată inima să călcaŃi pe urmele celor care au parte de tot ce le-a promis
Dumnezeu, din pricina puternicei lor credinŃe şi răbdări.
13 Bunăoară, să luăm promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam: Dumnezeu a depus un
jurământ în numele său, întrucât nu se găsea nici un altul mai mare prin care să jure,
14 că îl va binecuvânta întru totul pe Avraam îi va dărui un fiu şi-l va face tatăl unei mari naŃiuni.
15 Atunci, Avraam a aşteptat cu răbdare până când Dumnezeu, în fine, i-a dăruit un fiu, pe Isaac,
întocmai cum făgăduise.
16 Când un om depune un jurământ, el face apel la un altul mai mare decât el, care să-l silească
să-şi îndeplinească promisiunea ori să-l pedepsească dacă nu se mai Ńine de ea ulterior; astfel,
jurământul curmă orice discuŃii în acest sens.
17 Şi Dumnezeu s-a legat printr-un jurământ, astfel ca cei pe care a făgăduit să-i ajute să aibă
deplină siguranŃă şi să nu mai trebuiască niciodată să creadă că el ar putea cumva să-şi schimbe
planurile.
18 El ne-a dat şi făgăduinŃa şi jurământul său - deci două lucruri pe care ne putem bizui întru
totul, căci e cu neputinŃă ca Dumnezeu să mintă. Iar acum, toŃi cei care aleargă la el ca să
găsească salvare au motive să fie încurajaŃi când le este dat să audă asemenea asigurări din partea
lui Dumnezeu; acum ei pot avea deplina certitudine că el le va da mântuirea promisă.
19 Nădejdea aceasta sigură, că vom fi mântuiŃi, este pentru sufletele noastre o ancoră puternică,
vrednică de încredere, care ne leagă de însuşi Dumnezeu, îndărătul uşilor sfinte ale cerului,
20 unde s-a dus Cristos, înaintea noastră, ca să pledeze în favoarea noastră în calitate de Mare
preot al nostru, având onoarea şi rangul lui Melchisedec.

Evrei 7

1 Melchisedec era rege al oraşului Salem, şi de asemenea, preot al Dumnezeului Preaînalt.

Întorcându-se Avraam acasă după ce câştigase o mare bătălie împotriva mai multor regi, a fost
întâmpinat de Melchisedec, care l-a binecuvântat.
2 Atunci Avraam a luat a zecea parte din tot ce câştigase în cursul bătăliei şi i-a dat-o lui
Melchisedec. Numele lui Melchisedec înseamnă "dreptate" - prin urmare el este Regele DreptăŃii;
tot el mai este şi Regele Păcii, datorită numelui Salem purtat de oraşul său care se traduce prin
"Pace".
3 Melchisedec nu avea nici tată, nici mamă şi nu există nici un fel de date privitoare la strămoşii
săi. El nu s-a născut niciodată şi n-a murit niciodată, dar viaŃa sa e ca a Fiului lui Dumnezeu -
preot în veci de veci.
4 ObservaŃi deci cât de mare este Melchisedec: (a) Până şi Avraam, întâiul şi cel mai onorat
dintre toŃi oamenii lui Dumnezeu, i-a dat lui Melchisedec o zecime din prăzile pe care le luase de
la regii cu care s-a luptat.
5 Ar fi lesne de înŃeles motivul unei asemenea acŃiuni din partea lui Avraam dacă Melchisedec ar
fi fost preot evreu, fiindcă mai târziu oamenilor lui Dumnezeu li s-a cerut prin lege să facă danii
preoŃilor, întrucât aceştia erau rude cu ei.
6 Dar Melchisedec nu-i era rudă lui Avraam, şi totuşi el i-a dat zeciuială. (b) Melchisedec l-a
binecuvântat pe falnicul Avraam -
7 or, după cum ştie oricine, persoana care are puterea de a binecuvânta este întotdeauna mai mare
decât cea pe care o binecuvântează.
8 (c) PreoŃii iudei, deşi erau tot muritori, primeau zeciuială; nouă însă ni se spune că Melchisedec
trăieşte în continuare.
9 (d) Am putea spune că însuşi Levi (strămoşul tuturor preoŃilor evrei, al tuturor acelora care
primesc zeciuială) a plătit zeciuială lui Melchisedec prin intermediul lui Avraam.
10 Fiindcă deşi Levi nu se născuse încă, sămânŃa din care a provenit era deja în Avraam la
vremea când acesta a plătit zeciuială lui Melchisedec.
11 (e) Dacă ar fi putut preoŃii evrei şi legile lor să ne salveze, de ce a mai fost nevoie ca
Dumnezeu să-l trimită pe Cristos ca preot de rangul lui Melchisedec, în loc să-l fi trimis pe
cineva de rangul lui Aaron - acelaşi rang pe care-l deŃineau toŃi ceilalŃi preoŃi?
12 Când trimite Dumnezeu un nou fel de preot, legea sa trebuie modificată, cu scopul de a
permite acest lucru.
13 După cum ştim cu toŃii, Cristos nu făcea parte din tribul preoŃesc al lui Levi,
14 ci s-a tras din tribul lui Iuda, care nu fusese ales pentru preoŃie; Moise nu îi încredinŃase
această sarcină.
15 Deci vedem limpede că metoda lui Dumnezeu s-a schimbat, deoarece Cristos, noul mare preot
care venea cu rangul lui Melchisedec,
16 nu a devenit preot prin îndeplinirea vechii cerinŃe de a te trage din tribul lui Levi pentru a fi
preot, ci pe baza puterii ce izvorăşte dintr-o viaŃă fără de sfârşit.
17 Şi psalmistul scoate acest lucru în evidenŃă când spune despre Cristos: "Tu eşti preot pe veci,
cu rangul lui Melchisedec."
18 Da, vechiul sistem de preoŃie bazat pe originea familiei a fost anulat fiindcă nu dădea deloc
rezultate. Era neputincios şi inutil pentru mântuirea oamenilor.
19 Nu a reuşit niciodată să pună pe cineva în ordine cu Dumnezeu. Dar acum avem speranŃe mult
mai mari, întrucât Cristos ne face acceptabili în ochii lui Dumnezeu, iar noi ne putem apropia de
el.
20 Dumnezeu a jurat că Cristos va fi totdeauna preot, or,
21 el n-a mai spus aceste cuvinte şi despre alŃi preoŃi. Numai lui Cristos i-a spus: "Domnul a jurat
şi nu se va răzgândi niciodată: tu eşti preot pe veci, cu rangul lui Melchisedec."
22 Datorită jurământului lui Dumnezeu, Cristos poate garanta pe veci succesul acestui nou
legământ, cu mult mai bun decât cel anterior.
23 Sub vechiul legământ, trebuiau să fie o mulŃime de preoŃi pentru ca, pe măsură ce mureau cei
bătrâni, să se poată asigura continuitatea sistemului prin cei care le preluau locul.
24 Dar Isus trăieşte în veci şi rămâne preot pentru totdeauna, deci nu mai e nevoie de nici un
altul.
25 El e în stare să-i mântuiască pe deplin pe toŃi aceia care vin la Dumnezeu prin el. Întrucât va
trăi în veac, va fi veşnic acolo, ca să-i reamintească lui Dumnezeu că a plătit pentru păcatele
oamenilor prin sângele său.
26 Prin urmare, el este tocmai marele preot de care avem noi nevoie; căci el e sfânt şi lipsit de
orice cusur, nepătat de păcat, neîntinat de păcătoşi şi lui i s-a dat locul de onoare în cer.
27 El nu mai are nici o trebuinŃă de sângele zilnic al jertfelor animale, cum era cazul la ceilalŃi
preoŃi, sânge care să le acopere mai întâi propriile lor păcate şi apoi păcatele poporului; fiindcă el
a isprăvit cu toate jertfele, odată pentru totdeauna, când s-a adus jertfa pe sine pe cruce.
28 În cadrul vechiului sistem, până şi preoŃii erau oameni slabi şi păcătoşi care nu se puteau
abŃine de la rău, dar mai târziu Dumnezeu a desemnat prin jurâmântul lui pe Fiul său, cel în veci
desăvârşit.
Evrei 8

1 Iată ce spunem noi de fapt: Cristos, a cărui preoŃie am descris-o adineaori, este Marele nostru
preot şi se află în cer la locul de onoare supremă alături de Dumnezeu.
2 El slujeşte în Templul din cer, adevăratul locaş de închinare zidit de Domnul, şi nu de mâini
omeneşti.
3 Întrucât fiecare mare preot este numit să aducă daruri şi sacrificii, şi Cristos trebuia să ofere o
jertfa.
4 Jertfa adusă de el e cu mult mai bună decât cele venite din partea preoŃilor pământeşti. (Dar
chiar aşa stând lucrurile, dacă s-ar afla Isus aici pe pământ, nici nu i s-ar mai cere să fie preot,
fiindcă aici jos preoŃii urmează tot vechiul sistem evreiesc de sacrificii).
5 Munca lor este legată de un simplu model pământesc al adevăratei slujbe din cer. Deoarece,
când Moise se pregătea să înalŃe cortul, Dumnezeu i-a atras atenŃia să urmeze întocmai tiparul
cortului ceresc, aşa cum i s-a arătat pe Muntele Sinai.
6 Dar Cristos, ca Preot în cer, a fost răsplătit cu o muncă mult mai importantă decât a celor care
slujesc sub vechile legi, fiindcă noul acord pe care ni-l transmite de la Dumnezeu conŃine
promisiuni cu mult mai minunate.
7 Vechiul legământ nu putea funcŃiona perfect. Dacă ar fi avut succes, n-ar mai fi fost nevoie de
un altul care să-l înlocuiască.
8 Dar chiar Dumnezeu i-a găsit cusur celui vechi, fiindcă a zis: "Va veni ziua când eu voi încheia
un nou acord cu poporul Israel şi cu poporul lui Iuda.
9 Acest acord nou nu va mai fi ca cei vechi pe care l-am dat părinŃilor lor în ziua în care i-am luat
de mână să-i scot afară din Ńara Egiptului; ei nu şi-au respectat partea care le revenea la această
învoială, aşa că am anulat-o.
10 Dar iată că acesta e noul acord pe care-l voi încheia cu poporul Israel, zice Domnul: îmi voi
scrie legile în minŃile lor pentru ca ei să ştie ce doresc de la ei, fără ca eu să mai trebuiască să le
spun ce să facă, şi legile acestea vor fi în inimile lor pentru ca ei să dorească a le respecta, şi eu
voi fi Dumnezeul lor iar ei vor fi poporul meu.
11 Şi nimeni nu va mai trebui să se adreseze prietenului, vecinului sau fratelui său cu cuvintele:
`Şi tu trebuie să-l cunoşti pe Domnul´, fiindcă toată lumea, de la mic la mare, mă va cunoaşte
deja.
12 Şi voi avea îndurare de ei când vor face fapte rele şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele
lor."
13 Dumnezeu spune că noile sale promisiuni şi noul său acord iau locul celor vechi; fiindcă cel
vechi este perimat de-acuma şi a fost dat deoparte pe veci.

Evrei 9

1 Acum se ştie că primul acord încheiat între Dumnezeu şi poporul său conŃinea reguli pentru
închinare şi exista un cort sacru aici pe pământ.
2 În interiorul locaşului de închinare se găseau două încăperi. În prima se afla sfeşnicul de aur şi
masa pe care se aşezau pâinile sfinte; partea aceasta se numea Locul Sfânt.
3 Apoi venea o perdea, după care urma acea încăpere numită Sfânta Sfintelor.
4 Aici se aflau un altar pentru tămâiere, din aur, şi o cutie aurită, numită chivotul legământului,
acoperită în întregime cu aur curat. Înăuntrul chivotului se găseau tăbliile de piatră, pe care erau
înscrise Cele Zece Porunci, apoi un vas aurit cu puŃină mană în el şi, în sfârşit, toiagul de lemn al
lui Aaron, care a înmugurit.
5 Deasupra chivotului erau nişte statui de îngeri numiŃi heruvimi - sau apărători ai slavei lui
Dumnezeu - care aveau aripile întinse peste capacul aurit al chivotului, numit locaşul îndurării.
Dar, de ajuns cu atâtea amănunte.
6 Când toate erau gata, preoŃii puteau intra şi ieşi din prima încăpere când doreau, îndeplinindu-şi
slujba.
7 Însă numai marele preot intra în odaia dinăuntru, şi chiar şi el doar o singură dată pe an, absolut
singur şi întotdeauna cu sânge cu care să stropească locaşul îndurării ca o ofrandă adusă lui
Dumnezeu, care să-i răscumpere propriile sale greşeli şi păcate, precum şi pe acelea ale întregului
popor.
8 Iar Duhul Sfânt se foloseşte de toate acestea ca să ne arate că, sub vechiul sistem, oamenii de
rând nu puteau intra în Sfânta Sfintelor câtă vreme Sfânta Sfintelor şi întregul sistem pe care îl
reprezintă erau încă în folosinŃă.
9 Aceasta constituie o lecŃie importantă pentru noi cei de azi. Fiindcă, sub vechiul sistem se
aduceau daruri şi jertfe, dar acestea nu reuşeau să cureŃe inimile oamenilor care le aduceau.
10 Căci vechiul sistem nu se ocupa decât cu anumite ritualuri - respectiv stabileau ce mâncăruri
ai voie să consumi, ce ai voie să bei, care sunt regulile de spălare, şi câte şi mai câte reguli.
Oamenii au trebuit să respecte aceste reguli, ca s-o scoată cumva la capăt până la venirea lui
Cristos, care a adus cu sine calea cea nouă, mult mai bună.
11 El a venit în calitate de Mare Preot al acestui sistem superior de care ne bucurăm în prezent. El
a intrat în acel cort desăvârşit, şi mult mai mare, din cer, care nu este făcut de mâini omeneşti, şi
nici nu e din lumea aceasta,
12 şi a adus cu sine sânge în acea odaie interioară, în Sfânta Sfintelor, odată pentru totdeauna, şi a
stropit cu el locaşul îndurării; dar sângele nu era de capre sau de viŃei. Nu, el şi-a luat propriul
sânge şi, de unul singur, a asigurat prin el, salvarea noastră eternă.
13 Iar dacă sub vechiul sistem sângele taurilor şi al caprelor şi cenuşa junincilor puteau curaŃi
trupurile oamenilor de păcat,
14 gândiŃi-vă numai, cu cât mai sigur ne va transforma sângele lui Cristos vieŃile şi inimile. Jertfa
sa ne eliberează de povara şi grija de a respecta vechile rânduieli şi trezeşte în noi dorinŃa de a-l
sluji pe Dumnezeul cel Viu. Căci, prin ajutorul eternului Duh Sfânt, Cristos s-a dat de bună voie
pe sine lui Dumnezeu, murind pentru păcatele noastre; el, Cel desăvârşit, fără nici un singur păcat
sau cusur.
15 Cristos a venit cu acest nou legământ pentru ca toŃi cei invitaŃi să se poată apropia, bucurându-
se pe veci de toate minunăŃiile promise de Dumnezeu lor. Fiindcă Cristos a murit ca să-i scape de
pedeapsa păcatelor săvârşite de ei câtă vreme se aflau sub vechiul sistem.
16 Acum, dacă moare cineva şi lasă un testament - adică lista lucrurilor ce urmează a fi dăruite
unor anumite persoane la moartea sa - nimeni nu capătă nimic, până când se va stabili cu
certitudine că cel care a întocmit testamentul e mort de-a binelea.
17 Testamentul intră în vigoare numai după moartea persoanei care l-a alcătuit. Câtă vreme mai
este în viaŃă, nimeni nu se poate sluji de el pentru a pune mâna pe vreunul din obiectele făgăduite
prin testament.
18 De aceea, nici primul legământ nu a intrat în vigoare fără stropire de sânge.
19 Fiindcă după ce a dat Moise poporului toate Legile lui Dumnezeu, a luat sângele viŃeilor
împreună cu apă, şi a stropit cu sângele respectiv cartea Legilor lui Dumnezeu şi poporul
folosindu-se în acest scop de ramuri de isop şi lână stacojie.
20 Apoi a zis: "Acesta e sângele legământului, pe care Dumnezeu v-a poruncit să-l păziŃi".
21 Şi, în acelaşi mod, a stropit cu sânge cortul sacru şi toate instrumentele care slujeau la
închinare.
22 De altfel, putem spune că aproape toate lucrurile se curăŃau prin stropirea cu sânge, căci fără
vărsare de sânge nu există iertare a păcatelor.
23 Aşa se explică de ce cortul sacru de aici, de pe pământ, cu tot ce se găsea în el - totul fiind
copiat după lucrurile din cer - trebuia purificat de Moise astfel prin stropirea cu sânge de animale.
Dar lucrurile adevărate din cer, după care s-au făcut copiile de pe pământ, au fost purificate prin
ofrande mult mai de preŃ.
24 Deoarece, Cristos a intrat chiar în cer, pentru ca acum să se înfăŃişeze înaintea lui Dumnezeu
ca prieten al nostru. El nu a înfăptuit acest lucru în locaşul pământesc de închinare, întrucât nu era
decât o copie a Templului adevărat din cer.
25 Şi nici nu s-a oferit mereu, mereu, cum oferă anual marele preot de-aici de pe pâmânt sânge de
animale ca jertfă, în Sfânta Sfintelor.
26 Dacă ar mai fi fost necesar aşa ceva, el ar fi fost nevoit să moară mereu, încă de la întemeierea
lumii. Pe când lucrurile stau cu totul altfel! Căci el a venit o dată pentru totdeauna, la sfârşitul
veacului, să îndepărteze pe veci puterea păcatului, murind pentru noi.
27 Şi după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, după care urmează judecata,
28 tot aşa şi Cristos a murit numai o dată ca jertfă pentru păcatele multor oameni; şi el va veni din
nou, dar nu ca să se mai ocupe de păcatele noastre, ci de data aceasta va aduce cu el mântuire
tuturor acelora care îl aşteaptă cu dor şi răbdare.

Evrei 10

1 Vechiul sistem de legi evreieşti nu oferea decât o palidă anticipare a frumoaselor lucruri pe care
Cristos avea să le realizeze pentru noi. Sub vechiul sistem jertfele se repetau la nesfârşit, an de
an, şi, cu toate acestea, nu puteau să-i mântuiască pe cei care trăiau sub rânduielile lor.
2 Căci dacă ar fi putut, o singură ofrandă ar fi fost de ajuns; închinătorii ar fi fost curăŃiŃi astfel,
odată pentru totdeauna, şi le-ar fi pierit semtimentul vinovăŃiei.
3 Când colo însă, s-a întâmplat tocmai invers: jertfele anuale nu le eliberau minŃile, ci, din contră,
le aduceau mereu aminte de neascultarea şi vinovăŃia lor.
4 Căci nu este cu putinŃă ca sângele taurilor şi al caprelor să ispăşească cu adevărat păcatele.
5 De aceea a rostit Cristos aceste cuvinte la venirea sa în lume: "O, Dumnezeule, sângele taurilor
şi al caprelor nu poate să te mulŃumească, aşa că tu ai pregătit acest trup al meu, pentru jertfa pe
altarul tău.
6 Tu nu erai mulŃumit cu jertfa animalelor ce-au fost înjunghiate şi arse, pentru păcate.
7 Atunci am luat eu cuvântul, zicând: `Iată, am venit să fac voia ta, dându-mi viaŃa, aşa cum mi-
au prezis Scripturile.´"
8 Şi spunând Isus aceasta, că Dumnezeu nu a fost mulŃumit cu diversele jertfe şi ofrande cerute
de vechiul sistem,
9 a mai adăugat: "Iată-mă. Am venit să-mi dau viaŃa." El desfiinŃează primul sistem în favoarea
altuia, cu mult mai bun.
10 În cadrul acestui nou plan, noi am fost iertaŃi şi curăŃiŃi odată pentru totdeauna, prin moartea
lui Cristos.
11 În cadrul vechiului acord, preoŃii stăteau în faŃa altarului, zi de zi, aducândjertfe ce nu puteau
îndepărta păcatele noastre.
12 Dar Cristos s-a dat pe sine lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, ca jertfă unică pentru
totdeauna, şi apoi s-a aşezat în locul de onoare supremă la dreapta lui Dumnezeu,
13 aşteptând ca duşmanii să-i fie aşternuŃi sub picioare.
14 Căci prin acea jertfă unică el i-a făcut pe veci desăvârşiŃi în ochii lui Dumnezeu pe toŃi aceia
care sunt sfinŃiŃi de el.
15 Şi Duhul Sfânt depune mărturie că aşa stau lucrurile, deoarece a spus următoarele:
16 "Acesta e acordul pe care îl voi încheia cu poporul Israel, în ciuda faptului că şi-au încălcat
prima învoială: îmi voi scrie legile mele în mintea lor, pentru ca să-mi cunoască voia în orice
clipă, şi-mi voi pune legile în inima lor pentru ca ei să dorească să le respecte."
17 Şi mai adaugă: "Niciodată nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor."
18 Acum, după ce păcatele au fost iertate şi date uitării, odată pentru totdeauna, nu mai este nici o
nevoie să se aducă jertfe care să ne scape de ele.
19 Şi astfel, iubiŃi fraŃi, datorită sângelui lui Isus noi putem intra acum direct în Sfânta Sfintelor
unde se află Dumnezeu.
20 Aceasta e calea cea nouă şi înfloritoare, dătătoare de viaŃă, pe care Cristos a croit-o pentru noi,
sfâşiind perdeaua - adică trupul său - ca să putem pătrunde în sfânta prezenŃă a lui Dumnezeu.
21 Şi, întrucât marele nostru preot domneşte peste casa lui Dumnezeu,
22 să intrăm cu curaj, chiar la Dumnezeu, cu inimi credincioase, pe deplin încredinŃaŃi că ne va
primi, fiindcă am fost curăŃiŃi prin stropirea cu sângele lui Cristos iar trupurile noastre au fost
spălate cu apă curată.
23 Acum avem motive să ne aşteptăm, bucuroşi şi încrezători, la mântuirea pe care ne-a promis-o
Dumnezeu, îndoiala nu mai are ce căuta la noi. De-acum le putem spune şi altora că mântuirea
este a noastră, fiindcă fără doar şi poate el se va Ńine de cuvânt.
24 Drept răspuns la tot ce a făcut el pentru noi, haideŃi, să ne luăm şi noi la întrecere în facerea de
bine, în a fi cât mai omenoşi şi săritori unii faŃă de alŃii.
25 Să nu neglijăm îndatoririle noastre către biserică şi întrunirile din cadrul ei, cum fac unii, ci să
ne încurajăm şi să ne prevenim reciproc, mai cu seamă în vremuri ca acestea, când ziua
întoarcerii sale e atât de apropiată.
26 Dacă păcătuieşte cineva dinadins, respingându-l pe Mântuitorul după ce a cunoscut o dată
adevărul iertării, păcatul nu mai este acoperit de moartea lui Cristos; de-acum nu mai putem
scăpa de el.
27 Nu mai avem la ce să ne aşteptăm decât la groaznica pedeapsă a cumplitei mânii a lui
Dumnezeu care-i va mistui pe toŃi duşmanii săi.
28 Omul care refuza să se supună legilor date de Moise era ucis fără cruŃare, dacă se găseau doi
sau trei martori la păcatul său.
29 GândiŃi-vă cu cât mai îngrozitoare va fi pedeapsa acelora care l-au călcat în picioare pe Fiul
lui Dumnezeu şi au luat sângele său curăŃitor drept sânge obişnuit, nesfinŃit, şi au insultat şi
întărâtat pe Duhul Sfânt, care aduce oamenilor îndurarea lui Dumnezeu.
30 Căci noi îl cunoaştem pe acela care a zis: "A mea este dreptatea; mă voi răzbuna pe ei!"; şi
care a mai spus următoarele: "Domnul însuşi se va ocupa de cazurile acestea."
31 Înfiorător lucru este să cazi, vinovat, în mâinile Dumnezeului celui Viu.
32 Să nu uitaŃi niciodată acele zile minunate când aŃi auzit prima dată despre Cristos. AduceŃi-vă
aminte ce ataşaŃi eraŃi de Domnul, deşi aceasta presupunea o cumplită suferinŃă.
33 Uneori eraŃi luaŃi în râs şi bătuŃi; alteori, văzându-i pe alŃii că suferă la fel ca voi, luaŃi şi voi
parte la suferinŃele lor.
34 EraŃi alături de cei aruncaŃi în închisoare şi, realmente, vă bucuraŃi când vi se lua avutul, ştiind
că-n cer vă aşteaptă lucruri mult mai bune, care vor fi ale voastre pe veci.
35 Nu lăsaŃi să se stingă această fericită încredere în Domnul, indiferent ce s-ar întâmpla.
AmintiŃi-vă ce răsplată vă aşteaptă!
36 Este nevoie să fiŃi mereu statornici, făcând voia lui Dumnezeu, dacă vreŃi să facă şi Dumnezeu
pentru voi tot ce v-a promis.
37 Mult nu va mai întârzia venirea sa.
38 Şi acei care, prin credinŃa lor, au fost învredniciŃi în ochii lui Dumnezeu trebuie să trăiască
prin credinŃă, în toate, punându-şi încrederea în el. Altminteri, dacă dau înapoi, Dumnezeu nu-şi
va găsi nici o plăcere în ei.
39 Noi însă nu i-am întors niciodată spatele lui Dumnezeu, ca să ne pecetluim cumva soarta.
Dimpotrivă, credinŃa noastră în el asigură mântuirea sufletelor noastre.

Evrei 11

1 Ce este credinŃa? CredinŃa înseamnă că avem încredere deplină în lucrurile sperate; înseamnă
că suntem siguri de lucrurile pe care nu le vedem.
2 Oamenii lui Dumnezeu din vechime erau renumiŃi pentru credinŃa lor.
3 Prin credinŃă - adică prin încredere în Cuvântul lui Dumnezeu - ştim că lumea şi stelele, ca,
dealtfel, toate lucrurile, au fost făcute, la porunca lui Dumnezeu; şi că au fost făcute din lucrurile
care nu se văd.
4 Prin credinŃă a ascultat Abel de Dumnezeu şi i-a adus o ofrandă care i-a plăcut lui Dumnezeu
mai mult decât de cea a lui Cain. Dumnezeu l-a acceptat pe Abel, şi a dovedit-o, prin aceea că i-a
primit darul; şi, cu toate că Abel a murit de mult, încă avem ce învăŃa de la el ca model de
credinŃă.
5 Apoi, Enoh s-a încrezut şi el în Dumnezeu şi de aceea Dumnezeu l-a dus în cer fără să mai
treacă prin moarte; a dispărut aşa, dintr-odată, fiindcă îl luase Dumnezeu. Dar până să se întâmple
asta, Dumnezeu zisese deja că e foarte mulŃumit de Enoh.
6 Lui Dumnezeu nu-i poŃi fi plăcut fără să ai credinŃă, fără să depinzi de el. Oricine vrea să vină
la Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că răsplăteşte pe cei care-l caută cu inima sinceră.
7 Un altul care s-a încrezut în Dumnezeu a fost Noe. Când a auzit el semnalul de avertizare al lui
Dumnezeu pentru viitor, Noe l-a crezut pe Dumnezeu deşi nu se zărea nici un semn al potopului
şi, fără să piardă timpul, s-a apucat să construiască arca şi astfel şi-a salvat familia. CredinŃa lui
Noe în Dumnezeu era diametral opusă păcatului şi necredinŃei ce caracterizau restul lumii - care
refuza să se supună - şi, din pricina credinŃei sale, el a intrat în rândurile celor acceptaŃi de
Dumnezeu.
8 Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi, când i-a spus Dumnezeu să-şi părăsească casa părintească
şi să plece departe, într-altă Ńară, pe care a făgăduit să i-o dea, Avraam a ascultat şi a pornit
îndată, deşi nu ştia nici măcar încotro se îndreaptă.
9 Ba, chiar după ce a ajuns în Ńara făgăduinŃei lui Dumnezeu, a locuit în corturi ca un călător
vremelnic, cum, de altfel, au făcut şi Isaac şi Iacob, cărora Dumnezeu le-a dăruit aceeaşi
promisiune.
10 Avraam a făcut lucrul acesta fiindcă se aştepta ca Dumnezeu să-l aducă în mod sigur în cetatea
aceea puternică din cer, al cărei proiectant şi constructor este Dumnezeu.
11 Şi Sara a avut credinŃă, şi, din pricina aceasta, a putut fi mamă în ciuda bătrâneŃelor sale, căci
şi-a dat seama că Dumnezeu, care-i făcuse promisiunea, avea să-şi Ńină în mod sigur făgăduinŃa.
12 Şi astfel, o întreagă naŃiune s-a tras din Avraam, care era prea bătrân ca să mai aibă fie şi un
copil - o naŃiune cu atâtea milioane de oameni, că nu se pot număra, după cum nu poŃi da de capăt
stelelor de pe cer ori firelor de nisip de pe Ńărmurile oceanelor.
13 Oamenii aceştia ai credinŃei pe care i-am pomenit aici au murit fără să fi primit în viaŃă tot ce
le făgăduise Dumnezeu; doar le-au văzut de departe cum îi aşteaptă şi s-au bucurat nespus,
fiindcă se învoiseră cu toŃii că acest pământ nu era căminul lor adevărat, ci aici jos nu erau decât
nişte străini, simpli vizitatori, în trecere prin lumea aceasta.
14 Şi e limpede că atunci când spuneau aşa, privirile le erau aŃintite cu dor şi înfrigurare spre
adevărata lor casă din cer.
15 Să fi vrut. numai, şi ar fi putut oricând să se întoarcă la plăcerile şi atracŃiile acestei lumi.
16 Dar n-au făcut-o fiindcă n-au voit. Ei trăiau pentru cer. Şi acum lui Dumnezeu nu-i este ruşine
să se numească Dumnezeul lor, căci le-a făurit un oraş ceresc.
17 Şi când l-a pus Dumnezeu la încercare, Avraam tot s-a încrezut în Dumnezeu şi în
promisiunile sale şi astfel şi-a adus fiul, pe Isaac, ca jertfă, fiind gata să-l înjunghie pe altarul de
sacrificii -
18 da... chiar aşa; să-l înjunghie pe Isaac, cel prin care făgăduise Dumnezeu să-i dea lui Avraam o
naŃiune întreagă de urmaşi!
19 El credea că şi dacă Isaac va muri, Dumnezeu avea să-l readucă la viaŃă; or, cam asta s-a şi
întâmplat, fiindcă, în ceea ce-l priveşte pe Avraam, Isaac era socotit ca şi mort, dar, până la urmă,
s-a întors acasă viu.
20 Prin credinŃă, şi nu prin altceva, a ştiut Isaac că Dumnezeu îi va binecuvânta în viitor pe cei
doi fii ai săi, Iacob şi Esau.
21 Prin credinŃă şi Iacob, la bătrâneŃe, când nu mai avea mult de trăit, i-a binecuvântat pe cei doi
fii ai lui Iosif, rugându-se, cum stătea în picioare, rezemat de toiagul său.
22 Şi tot aşa, prin credinŃă, şi Iosif, când i se apropia sfârşitul, a vorbit cu încredere despre felul în
care avea să scoată Dumnezeu poporul lui Israel din Egipt; şi atâta de sigur era el de acest fapt,
încât i-a pus să promită că vor lua cu ei oasele sale când vor pleca din Egipt.
23 De asemenea, şi părinŃii lui Moise au avut credinŃă. Căci dacă au văzut ei că Dumnezeu le-a
dăruit un copil deosebit, au avut încredere că Dumnezeu îl va salva de la moartea ordonată de
regele Egiptului şi astfel l-au ascuns timp de trei luni, fără să se teamă de acea poruncă.
24 Pron credinŃă, a refuzat Moise, când s-a făcut mare, să fie tratat ca nepot al regelui,
25 preferând să împărtăşească maltratarea de care aveau parte copiii lui Dumnezeu, când, putea,
foarte bine, să se fi bucurat de plăcerile trecătoare ale păcatului.
26 El a socotit că e mai bine să sufere pentru Cristos cel făgăduit, decât să aibă toate comorile
Egiptului, căci el anticipa frumoasa răsplată pe care Dumnezeu avea să i-o dea.
27 Şi tocmai fiindcă s-a încrezut în Dumnezeu, a părăsit Ńara Egiptului, fără să se teamă de mânia
regelui. Moise mergea tot înainte, de parcă l-ar fi văzut pe Dumnezeu, realmente, acolo cu el.
28 Şi numai fiindcă a crezut că Dumnezeu îi va salva poporul, le-a poruncit oamenilor săi să taie
un miel, aşa cum le spusese Dumnezeu, şi să stropească cu sângele său uşorii caselor lor, aşa
încât înspăimântătorul înger al morŃii, trimisul lui Dumnezeu, să nu se poată atinge de fiul cel mai
mare din familiile lor, cum avea să li se întâmple egiptenilor.
29 Poporul Israel s-a încrezut în Dumnezeu şi a trecut de-a dreptul prin Marea Roşie, de parcă s-
ar fi aflat pe uscat. Dar când au încercat egiptenii, care-l urmăreau, să facă la fel, s-au înecat cu
toŃii.
30 CredinŃa a fost aceea care a făcut să se prăbuşească zidurile Ierihonului, după ce poporul Israel
le dăduseră ocol şapte zile, aşa cum le poruncise Dumnezeu.
31 Prin credinŃă, prostituata Rahab, pentru faptul că le-a adăpostit pe iscoade, nu a pierit la un loc
cu cei necredincioşi.
32 Ei, dar unde ar trebui să mă opresc? Mi-ar lua prea mult timp să redau toate cazurile de
credinŃă ale lui Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi toŃi profeŃii.
33 Oamenii aceştia s-au încrezut cu toŃii în Dumnezeu şi, în consecinŃă, au câştigat bătălii, au
răsturnat împărăŃii, şi-au condus bine poporul şi au primit ce le făgăduise Dumnezeu; au fost
feriŃi de orice rău într-o groapă cu lei
34 şi într-un cuptor care ardea. Unii, prin credinŃa lor, au scăpat de la moartea prin sabie. AlŃii au
fost întăriŃi din nou, după ce fuseseră, mai întâi, slabi şi bolnavi. Unora li s-a dat o mare putere în
bătălie; aceştia au întors armate întregi şi le-au pus pe fugă.
35 Apoi, unele femei, prin credinŃă, şi-au primit pe cei dragi înapoi de la moarte. AlŃii însă s-au
încrezut în Dumnezeu şi au fost omorâŃi în bătăi, preferind să moară decât să se lepede şi să fie
liberi, având convingerea că după ce avea să treacă şi asta, vor învia la o viaŃă mai bună.
36 Unii au fost batjocoriŃi şi li s-au sfârtecat spinările cu biciul, pe când alŃii au fost azvârliŃi în
carcere, ferecaŃi în lanŃuri.
37 Unii au murit sub ploaia pietrelor ucigătoare iar alŃii au fost tăiaŃi în două cu fierăstrăul; altora
li s-a promis libertatea, numai să renunŃe la credinŃă, iar când au refuzat să facă aşa, au fost ucişi
cu sabia.
38 Unii au umblat în piei de oi şi capre, rătăcind prin munŃi şi locuri pustii, ascunzându-se prin
peşteri şi văgăuni. Au răbdat foame, au suferit de boli şi au fost maltrataŃi - ca unii care erau prea
buni pentru lumea aceasta.
39 Şi oamenii aceştia ai credinŃei, deşi s-au încrezut în Dumnezeu şi i-au câştigat bunăvoinŃa, n-
au primit, încă nici unul, tot ce le făgăduise Dumnezeu.
40 Căci Dumnezeu dorea ca ei să aştepte până vor împărtăşi, împreună cu noi, răsplăŃi şi mai
bune, ce ne-au fost pregătite nouă.

Evrei 12

1 Întrucât suntem priviŃi ca dintr-o tribună mare de o mulŃime atât de uriaşă de martori, să ne
eliberăm de orice lucru care ne încetineşte mersul sau ne trage înapoi, mai cu seamă de acele
păcate care se încolăcesc în jurul nostru atât de strâns şi ne fac să ne împiedicăm; şi să străbatem
răbdători cursa aceasta deosebită pe care Dumnezeu o aşterne fiecăruia înainte.
2 AŃintiŃi-vă privirile la Isus, conducătorul şi învăŃătorul nostru. El a fost dispus să moară, o
moarte ruşinoasă pe cruce, pentru bucuria de care ştia că va avea parte după aceea; şi acum stă la
locul de onoare lângă tronul lui Dumnezeu.
3 Dacă vreŃi să ştiŃi cum veŃi reuşi să nu cădeŃi de oboseală şi să nu vă pierdeŃi cu firea, gândiŃi-vă
la răbdarea lui în faŃa atâtor mârşăvii câte i-au făcut nişte oameni păcătoşi.
4 La urma urmelor, voi n-aŃi luptat şi nu v-aŃi zbătut niciodată atât de mult împotriva păcatului şi
a tentaŃiei, încât să vă iasă broboane mari de sudoare amestecate cu sânge.
5 Ori aŃi uitat cumva de încurajatoarele cuvinte ce vi le-a adresat Dumnezeu vouă, care sunteŃi
copiii săi? "Fiul meu nu te supăra când te pedepseşte Domnul. Nu te descuraja când e nevoit să-Ńi
arate unde ai greşit.
6 Fiindcă, în pedeapsa lui e dovada că te iubeşte. Când te bate cu nuiaua e o dovadă că eşti fiul
său cu adevărat."
7 LăsaŃi-l pe Dumnezeu să vă educe, fiindcă el se poartă cu voi ca un tată care îşi iubeşte copiii.
Cine a mai auzit de un fiu care să nu fie corectat niciodată?
8 Dar dacă Dumnezeu nu vă pedepseşte când ar trebui s-o facă, cum îşi pedepsesc şi alŃi părinŃi
copiii, atunci înseamnă că voi nu mai sunteŃi fiii săi - că, de fapt, nu faceŃi parte din familia lui.
9 Dat fiind că ne respectăm părinŃii aceştia pământeşti, deşi ne pedepsesc, oare nu ar trebui să ne
supunem, cu şi mai multă seninătate, educaŃiei pe care ne-o face Dumnezeu, pentru ca să putem
începe a trăi cu adevărat?
10 PărinŃii noştri pământeşti ne-au educat doar un anumit număr de ani, făcând tot ce ştiau ei că e
mai bine pentru noi, dar corecŃia lui Dumnezeu e totdeauna dreaptă şi spre folosul nostru, ca să ne
putem împărtăşi din sfinŃenia sa.
11 Adevărat, nu e prea plăcut să fii pedepsit, cât timp durează pedeapsa - de ce să n-o
recunoaştem: doare! Dar după aceea îi putem vedea roadele: o creştere tăcută dar sigură în har şi
în caracter.
12 Aşadar, întăriŃi-vă din nou mâinile voastre istovite, ŃineŃi-vă bine pe picioarele voastre slăbite
13 şi trasaŃi o cărare dreaptă şi netedă pentru paşii voştri, ca cei care vin după voi, chiar dacă sunt
slabi şi ologi, să nu cadă şi să nu se lovească, ci să devină puternici.
14 SiliŃi-vă să nu luaŃi parte la nici un fel de certuri, ci să trăiŃi o viaŃă curată şi sfântă, căci cine
nu e sfânt nu va vedea pe Domnul.
15 PurtaŃi-vă de grijă unii altora, ca nici unul să nu scape binecuvântările lui Dumnezeu cele mai
alese. VegheaŃi să nu prindă rădăcini printre voi nici un fel de amărăciune, căci odată ce dă lăstar,
provoacă mari necazuri, rănindu-i pe mulŃi în viaŃa lor spirituală.
16 LuaŃi seama să nu fie prins nici unul din voi în păcate sexuale ori să ajungă să nu-i mai pese de
Dumnezeu, cum s-a întâmplat cu Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de
linte.
17 Şi, mai pe urmă, când şi-a cerut înapoi drepturile, a fost prea târziu, chiar dacă i-a părut rău şi
a plâns cu lacrimi amare. Deci, reŃineŃi toate aceste lucruri şi fiŃi cu băgare de seamă.
18 Voi încă n-a trebuit să înfruntaŃi groaza, focul acela mistuitor, bezna nepătrunsă şi cumplita
furtună de care au avut parte israeliŃii pe Muntele Sinai, când le-a dat Dumnezeu legile sale.
19 Căci s-a auzit un zgomot asurzitor de trompetă şi un glas care aducea un mesaj atât de
înfricoşător, încât oamenii l-au implorat pe Dumnezeu să înceteze a le mai vorbi.
20 Ei s-au dat înapoi, clătinându-se la porunca lui Dumnezeu, după care şi un animal dacă se
atingea de munte trebuia să moară.
21 Însuşi Moise a fost atât de înspăimântat de această privelişte, încât a început să tremure ca
varga.
22 Voi însă v-aŃi suit până sus pe Muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul
ceresc; şi la adunarea fericiŃilor îngeri, fără număr;
23 şi la biserica, alcătuită din toŃi cei care au fost înscrişi în cer; şi la Dumnezeu care este
Judecătorul tuturor; şi la duhurile celor răscumpăraŃi, din ceruri, care au devenit deja perfecŃi;
24 şi la Isus însuşi, care ne-a adus minunatul său legământ nou; şi la sângele stropit care, în loc să
strige după răzbunare ca sângele lui Abel, ne iartă cu generozitate păcatele.
25 Aşadar, luaŃi seama să ascultaŃi de cel care vă vorbeşte. Căci dacă n-a scăpat poporul Israel
când a refuzat să ia aminte la Moise, mesagerul pământesc, ce groaznică e primejdia noastră dacă
refuzăm să-l ascultăm pe Dumnezeu care ne vorbeşte din cer.
26 Când a vorbit el de pe Muntele Sinai, vocea sa a făcut să se cutremure pământul dar spune el:
"Data viitoare voi zgudui nu numai pământul, ci şi cerurile."
27 Prin aceasta vrea să spună că va cerne tot ce n-are temelie sigură, ca să nu mai rămână decât
lucrurile care nu se clatină.
28 Având o ÎmpărăŃie care nu poate fi distrusă de nimic, să căutăm să-i facem pe plac lui
Dumnezeu, slujindu-l cu inimi pline de recunoştinŃă, cu frică sfântă şi veneraŃie.
29 Căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.

Evrei 13

1 IubiŃi-vă mai departe cu aceeaşi dragoste frăŃească.

2 Nu uitaŃi să-i omeniŃi pe străinii care vă bat la uşă, căci unii care au făcut aşa, fără să-şi fi dat
seama, au găzduit îngeri!
3 Apoi, nu uitaŃi nici de cei care sunt la închisoare. SuferiŃi şi voi ca şi când v-aŃi afla acolo,
alături de ei. LuaŃi şi voi parte la durerea celor obidiŃi, ştiind prin ce trec aceştia.
4 CinstiŃi căsnicia şi jurămintele sale şi fiŃi neîntinaŃi; căci Dumnezeu îi va pedepsi cu siguranŃă
pe toŃi cei care sunt imorali ori săvârşesc adulter.
5 Nu iubiŃi banul, ci mulŃumiŃi-vă cu ce aveŃi, căci aşa a zis Dumnezeu: "Niciodată nu te voi lăsa,
cu nici un chip nu te voi părăsi."
6 De aceea, putem declara fără nici o urmă de îndoială sau teamă: "Domnul este sprijinitorul meu
şi nu mă voi teme de ce mi-ar putea face un biet om."
7 AduceŃi-vă aminte şi de conducătorii voştri care v-au învăŃat Cuvântul lui Dumnezeu. GândiŃi-
vă ce mult bine au adus vieŃile acestora şi încercaŃi să vă încredeŃi şi voi în Domnul cu aceeaşi
tărie ca a lor.
8 Isus Cristos este acelaşi, ieri, azi şi în veci.
9 Deci nu vă lăsaŃi atraşi de tot felul de idei noi şi ciudate. Căci forŃa voastră spirituală vine ca dar
din partea lui Dumnezeu, şi nu ca urmare a unor reguli ceremoniale care prescriu doar consumul
unor anumite mâncăruri - o metodă care nu a fost de nici un folos celor care au încercat-o.
10 Noi avem un altar, adică crucea pe care a fost jertfit Isus, şi cei care continuă să caute
mântuirea prin respectarea legilor iudaice n-au să găsească nici un ajutor acolo.
11 În cadrul sistemului de legi evreieşti, marele preot aducea sângele animalelor înjunghiate în
sanctuar, drept jertfă pentru păcate, după care trupurile animalelor erau arse în afara cetăŃii.
12 De aceea a suferit şi Isus şi a sângerat şi a murit afară din cetate, unde sângele său ne-a spălat
păcatele.
13 Aşadar, să ieşim afară la el, dincolo de zidurile cetăŃii adică, în afara intereselor acestei lumi,
acceptând de bună voie să fim dispreŃuiŃi să suferim acolo, împreună cu el, suportând ocara lui.
14 Căci nu aici pe pământ ne este casa, ci în cer, unde aşteptăm să ajungem cât mai curând.
15 Cu ajutorul lui Isus, vom aduce necontenit jertfa noastră de laudă lui Dumnezeu, vorbind şi
altora despre gloria numelui său.
16 Nu uitaŃi să faceŃi bine şi să împărŃiŃi avutul cu cei care duc lipsă, căci astfel de sacrificii îi fac
multă plăcere.
17 AscultaŃi de conducătorii voştri spirituali, fiind gata să faceŃi ce vă spun aceştia. Căci ei au
misiunea să vegheze asupra sufletelor voastre şi Dumnezeu îi va judeca după vrednicia cu care îşi
îndeplinesc această slujbă. DaŃi-le prilejul să ducă lui Dumnezeu veşti îmbucurătoare despre voi,
nu întristare şi necaz, fiindcă, altminteri, veŃi suferi şi voi.
18 RugaŃi-vă pentru noi, căci conştiinŃa ne este curată, şi aşa vrem să o păstrăm mereu.
19 Acum am nevoie de rugăciunile voastre mai mult ca oricând pentru a mă putea întoarce la voi,
cât mai curând.
20 Şi acum, fie ca Dumnezeul păcii care l-a înviat din morŃi pe Domnul nostru Isus, Marele
Păstor al oilor,
21 să vă înzestreze cu tot ce vă lipseşte pentru a face voia sa, prin sângele veşnicului legământ
încheiat între Dumnezeu şi voi. El să producă în voi, prin puterea lui Cristos, tot ceea ce îi face
plăcere lui, şi a lui să fie toată slava în veci de veci. Amin.
22 FraŃilor, vă rog să luaŃi aminte, cu răbdare, la tot ce v-am spus în această scrisoare, căci nu e
prea lungă.
23 Vreau să ştiŃi că fratele Timotei a ieşit acum de la închisoare; dacă se abate pe-aici în curând,
voi veni împreună cu el să vă văd.
24 TransmiteŃi salutările mele tuturor conducătorilor şi celorlalŃi credincioşi de la voi. Creştinii
din Italia, care se află aici împreună cu mine, vă transmit dragostea lor.
25 Harul lui Dumnezeu să fie cu voi toŃi. Amin.

Iacov 1
1 De la Iacob, slujitor al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos. Către creştinii evrei
împrăştiaŃi peste tot: Salutări!
2 IubiŃi fraŃi, este cumva viaŃa voastră plină de greutăŃi şi ispite? Atunci bucuraŃi-vă din tot
sufletul,
3 deoarece, când calea-i aspră, răbdarea voastră are prilejul să crească.
4 Numai, lăsaŃi-o să crească şi nu daŃi bir cu fugiŃii în faŃa dificultăŃilor de care vă loviŃi. Fiindcă
atunci când răbdarea voastră va fi făcut pe deplin lucrarea, veŃi deveni oameni maturi, cu un
caracter bine format, împliniŃi în toate privinŃele.
5 Dacă doriŃi să ştiŃi ce vrea Dumnezeu de la voi, rugaŃi-l să vă spună ce trebuie să faceŃi şi el vă
va spune bucuros, căci oricând e gata să dea o măsură îndoită de înŃelepciune tuturor celor care i-
o cer; şi niciodată n-are să vă reproşeze că i-aŃi cerut-o.
6 Dar când îi cereŃi în rugăciune, aşteptaŃi-vă şi primiŃi. CredeŃi şi nu vă îndoiŃi, căci cel care se
îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi aruncat încolo în încoace.
7 Să nu se aştepte omul acela să primească ceva de la Domnul,
8 căci este un om cu mintea îndoielnică, nestatornic în toate căile lui.
9 Creştinul pe care lumea nu pune prea mult preŃ trebuie să fie bucuros, pentru că e mare în ochii
Domnului.
10 Dar bogatul ar trebui să fie smerit, căci bogăŃiile sale nu înseamnă nimic pentru Domnul iar el
va dispare în curând,
11 ca o floare ce şi-a pierdut frumuseŃea de îndată ce s-a veştejit sub arşiŃa soarelui de vară. Ca
iarba sunt bogaŃii! Curând vor muri şi ei, lăsând în urmă toate activităŃile lor febrile.
12 Fericit e omul care nu cedează, refuzând să păcătuiască atunci când e ispitit, fiindcă după ce
trece ispita, va primi ca răsplată cununa vieŃii, promisă de Dumnezeu tuturor celor care-l iubesc.
13 Nu uitaŃi că, atunci când cineva e atras la rău, nu Dumnezeu este ce-l care îl ispiteşte, fiindcă
Dumnezeu nu poate fi ispitit şi nici nu ispiteşte pe nimeni,
14 ci ispita e atracŃia propriilor gânduri şi dorinŃe rele ale omului.
15 Gândurile acestea rele duc la acŃiuni rele, care sunt apoi urmate de pedeapsa cu moartea.
16 Deci să nu vă înşelaŃi, iubiŃi fraŃi!
17 Dar orice dar bun şi desăvârşit se coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este
schimbare sau umbră de mutare.
18 El, de bunăvoie, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim o pârgă a întregii sale creaŃii.
19 IubiŃi fraŃi, să nu uitaŃi că cel mai bine e să asculŃi mult, să vorbeşti puŃin şi să nu te superi,
20 căci supărarea nu produce viaŃa neprihănită pe care o doreşte Dumnezeu.
21 Aşadar, debarasându-vă de orice murdărie şi revărsare de răutate, primiŃi cu blândeŃe cuvântul
sădit, care poate să vă mântuiască sufletele.
22 Dar să nu uitaŃi că nu e deajuns să auziŃi acest mesaj, ci trebuie să-l împliniŃi prin faptele
voastre. Prin urmare, luaŃi seama să nu vă înşelaŃi singuri.
23 Fiindcă, persoana care se rezumă doar la ascultarea mesajului, fără să-l şi împlinească, e ca
omul care-şi priveşte faŃa în oglindă.
24 De îndată ce se îndepărtează de ea, imaginea chipului său dispare, iar el nu-şi mai aminteşte
cum arată la faŃă.
25 Dar dacă cineva pătrunde cu privirea adâncimea legii lui Dumnezeu, care este legea libertăŃii,
nu numai că o va reŃine, ci se va şi conforma în faptă, iar Dumnezeu îl va binecuvânta nespus în
tot ce va face.
26 Oricine îşi zice creştin, şi totuşi nu-şi înfrânează limba sa cea ascuŃită, se amăgeşte singur iar
religia sa nu are prea multă valoare.
27 Creştinul curat şi fără prihană, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este acela care are grijă
de orfani şi de văduve, care rămâne credincios Domnului şi nu se lasă întinat sau contaminat de
legăturile sale cu lumea.

Iacov 2

1 IubiŃi fraŃi, cum mai puteŃi avea pretenŃia că sunteŃi ai Domnului Isus Cristos, ai Domnului
slavei, când îi onoraŃi pe bogaŃi iar la cei săraci vă uitaŃi de sus?
2 Dacă vă intră în biserică unul îmbrăcat în haine scumpe şi încărcat de inele preŃioase de aur pe
degete şi, în aceeaşi clipă, intră un sărac în haine ponosite şi rupte de-atâta purtat,
3 iar voi vă agitaŃi numaidecât în jurul bogatului, neştiind cum să-i mai intraŃi în voie, şi-i oferiŃi
locul cel mai bun din biserică, zicând în schimb, săracului: "Dacă-Ńi convine să stai acolo, bine!...
4 Dacă nu... n-ai decât să te aşezi pe jos!" - ei bine, asemenea gest pune sub semnul întrebării
întreaga voastră credinŃă - mai sunteŃi voi oare creştini în vreun fel? - Această atitudine dovedeşte
că motivele de care sunteŃi animaŃi nu sunt deloc în ordine.
5 AscultaŃi la mine, scumpi fraŃi: Dumnezeu i-a ales pe cei săraci să fie bogaŃi în credinŃă şi
ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este a lor, fiindcă acesta e darul făgăduit de el tuturor celor care îl
iubesc.
6 Cu toate acestea, dintre cei doi străini, voi pe cel sărac l-aŃi dispreŃuit. Or, nu vă daŃi seama că,
îndeobşte, bogaŃii sunt aceia care se leagă de voi ca să vă caute pricină şi să vă târască în faŃa
legii?
7 Şi, de cele mai multe ori, ei sunt aceia care râd de Isus Cristos, al cărui nume nobil voi îl
purtaŃi.
8 Da, într-adevăr, e bine când ascultaŃi întrutotul de porunca Domnului: "Să-Ńi iubeşti şi să-Ńi ajuŃi
semenii la fel cum te iubeşti şi te îngrijeşti pe tine însuŃi."
9 Dar tocmai această lege a Domnului o călcaŃi voi când îi favorizaŃi pe cei bogaŃi şi vă linguşiŃi
pe lângă ei: este un păcat.
10 Şi persoana care respectă toate legile lui Dumnezeu, până la una, dar face doar un singur pas
greşit, e la fel de vinovată ca şi persoana care le-a călcat pe toate.
11 Fiindcă Dumnezeu, care a zis că n-ai voie să te încurci cu o femeie care are deja un soŃ, a mai
spus şi că nu-Ńi este permis să ucizi. Deci, chiar dacă n-ai călcat legile căsătoriei prin adulter, dar
ai omorât pe cineva, ai călcat din plin legile lui Dumnezeu şi te găseşti total vinovat în faŃa lui.
12 Vei fi judecat după cum faci sau nu ceea ce-Ńi cere Cristos, Aşadar, fii treaz la tot ce faci cu
fapta sau cu gândul;
13 fiindcă cei necruŃători nu vor avea parte de nici un pic de milă. Dar dacă ai fost îndurător,
atunci îndurarea lui Dumnezeu va atârna mai greu în cântarul judecăŃii sale împotriva ta.
14 IubiŃi fraŃi, ce rost are să ziceŃi că aveŃi credinŃă şi că sunteŃi creştini, dacă n-o dovediŃi,
ajutându-i pe alŃii? Oare asemenea credinŃă va mântui pe cineva?
15 Dacă ai un prieten care duce lipsă de hrană şi îmbrăcăminte
16 şi vii tu şi-i spui: "Pace, şi Domnul să te binecuvânteze; ai grijă să nu stai în frig şi să mănânci
cum trebuie", şi-l laşi fără haine sau alimente, ce bine mai e şi acesta?
17 VedeŃi dar, că nu de de ajuns să ai credinŃă. Trebuie să şi faci dovada credinŃei prin fapte bune.
CredinŃa care nu se manifestă prin fapte bune nu e o credinŃă vie - e formală şi nefolositoare.
18 "Bine, bine", va zice cineva, "dar ai afirmat că nu se poate ajunge la Dumnezeu decât prin
credinŃă, şi prin nimic altceva." La care eu voi spune doar atât, că faptele bune sunt cel puŃin la
fel de importante, deoarece fără fapte bune nu poŃi dovedi că ai sau nu credinŃă. Pe când oricine
poate vedea că am credinŃă, după felul cum mă port.
19 Mai sunt încă şi acuma printre voi din aceia care susŃin că nu trebuie altceva decât "să crezi?"
Adică, asta ar fi marea greutate, să crezi în unicul Dumnezeu? Dar ce? Diavolii oare nu cred şi ei
în Dumnezeu? - ba da, şi încă ce mai cred, de se cutremură şi se înfioară!
20 Sărmanul de tine! Nepriceputule! Când ai de gând să înŃelegi odată, că nu-Ńi foloseşte la nimic
"să crezi", dacă nu faci faptele cerute de Dumnezeu? CredinŃa care nu e transpusă în fapte bune
nu e deloc credinŃă adevărată.
21 Nu vă amintiŃi că şi părintele nostru Avraam a fost declarat vrednic pentru ceea ce a făcut,
atunci când a acceptat să asculte de Dumnezeu, deşi această ascultare însemna să-şi aducă fiul,
Isaac, ca jertfă pe altar?
22 Fiindcă, vedeŃi, el se încredea în Dumnezeu atât de mult, încât era gata să facă, fără şovăire,
tot ce i-ar fi cerut Dumnezeu; credinŃa sa a fost împlinită de ceea ce a făcut, prin acŃiunile şi prin
faptele sale bune.
23 Şi astfel, s-a întâmplat întocmai cum spun Scripturile, că Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi
Dumnezeu l-a declarat bun în ochii săi, ba chiar a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."
24 VedeŃi deci, că un om e salvat atât prin ceea ce face, cât şi prin ceea ce crede.
25 Prostituata Rahab e un alt exemplu în acest sens. Ea a fost salvată din pricina faptei sale, când
i-a ascuns pe mesagerii aceia, trirniŃându-i înapoi, teferi, pe un alt drum.
26 După cum trupul e mort când nu mai este duh în el, tot aşa, e moartă şi credinŃa care nu se
transpune în fapte.

Iacov 3

1 Nu mulŃi dintre voi, fraŃilor, ar trebui să fiŃi învăŃători, fiindcă ştiŃi că noi cei care-i învăŃăm pe
alŃii vom fi judecaŃi mai aspru.
2 Noi toŃi greşim în multe feluri, însă dacă nu greşeşte cineva niciodată în ceea ce spune, este un
om perfect, în stare să-şi Ńină tot trupul în stăpânire.
3 Prin intermediul unei zăbale mici puse în gura calului, îl putem struni să se întoarcă şi să
meargă încotro vrem noi, oricât de mare ar fi acesta.
4 De asemenea, printr-o cârmă mică timonierul poate schimba cursul unei nave uriaşe în direcŃia
dorită de el, chiar dacă vântul potrivnic suflă cu putere.
5 Tot aşa, limba este un organ mic, dar ce pagube enorme poate provoca. Cât e pădurea de mare,
nu-i trebuie decât o singură scânteie ca să ia foc.
6 Iar limba e o flacără de foc. Este plină de răutate şi otrăveşte cu veninul ei orice colŃişor al
trupului. Ea este aprinsă chiar de iad şi poate să facă din întreaga noastră viaŃă o văpaie care
aduce prăpăd şi dezastru.
7 Omul a dresat, şi poate să îmblânzească orice animal sau pasăre care există şi orice fel de peşti
sau reptile,
8 dar nici o fiinŃă omenească nu poate îmblânzi limba. Ea este gata oricând să-şi reverse otrava-i
ucigătoare.
9 Acum îl laudă pe Tatăl nostru din cer, acum izbucneşte în blesteme la adresa unor oameni
făcuŃi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
10 Şi aşa se face că din aceeaşi gură ies şi binecuvântâri, şi blesteme. FraŃii mei iubiŃi, fireşte că
acest lucru nu poate fi în ordine.
11 Cum adică, va da oare un izvor mai întâi apă dulce, şi apoi apă amară?
12 Sau, poate cineva culege măsline dintr-un smochin şi smochine dintr-o viŃă de vie? Da de
unde - niciodată! După cum nu poŃi scoate apă dulce proaspătă dintr-o fântână sărată.
13 Dacă sunteŃi înŃelepŃi, trăiŃi o viaŃă de statornicie în bunătate, pentru ca să nu iasă la suprafaŃă
decât fapte bune. Iar dacă veŃi reuşi să nu vă făliŃi cu ele, atunci veŃi fi înŃelepŃi cu adevărat!
14 În orice caz, nu cumva să vă lăudaŃi că sunteŃi înŃelepŃi şi buni, dacă, dimpotrivă, sunteŃi plini
de invidie şi egoism; ar fi cea mai josnică dintre minciuni.
15 Fiindcă, invidia şi egoismul nu fac parte din înŃelepciunea lui Dumnezeu. Astfel de lucruri nu
vin de sus, ci sunt lumeşti, fiind inspirate de diavolul.
16 Căci oriunde există invidie şi ambiŃie personală, va domni dezordinea, însoŃită de toate relele
posibile.
17 Dar înŃelepciunea care vine din cer este, mai întâi de toate, curată şi plină de blândeŃe discretă,
care nu poate fi tulburată de nimic. Apoi este iubitoare de pace şi curtenitoare. Admite discuŃia şi
e gata să cedeze în faŃa altora; este plină de îndurare şi fapte bune. Este dintr-o bucată, sinceră şi
deschisă.
18 Cei care fac pace se vor bucura de pace, şi vor culege bunătate.

Iacov 4

1 Care să fie pricina certurilor şi luptelor dintre voi? Nu cumva, puhoiul de dorinŃe rele
dinlăuntrul vostru?
2 PoftiŃi ce nu-i al vostru şi atunci săvârşiŃi omor, numai ca să puneŃi mâna pe lucrul dorit. Vi se
scurg ochii după tot ce au alŃii şi, fiindcă ştiŃi bine că nu o să ajungeŃi niciodată să aveŃi aşa ceva,
vă luaŃi la luptă să le smulgeŃi cu forŃa, însă motivul pentru care nu aveŃi ceea ce doriŃi este că nu
cereŃi de la Dumnezeu.
3 Dar şi când cereŃi, tot nu primiŃi, fiindcă scopul vostru e total greşit - nu doriŃi decât ceea ce vă
va satisface pe voi.
4 SunteŃi ca o soŃie necredinciosă care iubeşte duşmanii soŃului ei. Oare nu vă daŃi seama că
împrietenirea cu vrăjmaşii lui Dumnezeu - adică plăcerile josnice ale acestei lumi - vă transformă
în duşmani ai lui Dumnezeu? Vin iarăşi şi zic, că dacă Ńelul vostru este acela de a gusta plăcerile
păcătoase ale acestei lumi fără de Dumnezeu, nu mai puteŃi rămâne prieteni cu Dumnezeu.
5 Sau ce credeŃi că vrea să spună Scriptura când declară că Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a
pus în voi, veghează asupra noastră cu o gelozie plină de duioşie?
6 Dar el ne dăruieşte din ce în ce mai multă tărie ca să ne împotrivim la toate poftele acestea rele.
După cum spune Scriptura: Dumnezeu dă tărie celui smerit, dar se opune celor mândri şi trufaşi.
7 Aşadar, dăruiŃi-vă pe voi înşivă, cu smerenie, lui Dumnezeu, împotriviŃi-vă diavolului şi el va
fugi de voi.
8 Şi când vă veŃi apropia de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi. SpălaŃi-vă mâinile, păcătoşilor!
Şi-n inimă nu-l lăsaŃi decât pe Dumnezeu, pentru ca el să v-o cureŃe şi s-o facă credincioasă lui.
9 Să curgă lacrimi pentru toate relele pe care le-aŃi săvârşit. Durerea şi întristarea sinceră să vă
cuprindă inima. TristeŃea să ia locul râsului şi bucuria să se prefacă în mâhnire.
10 Şi-atunci, când vă veŃi simŃi nevrednicia înaintea Domnului, el vă va înălŃa, vă va îmbărbăta şi
vă va da ajutor.
11 Nu vă criticaŃi şi nu vă vorbiŃi de rău, fraŃii mei scumpi. Căci făcând aşa, vă veŃi trezi luptând
împotriva legii lui Dumnezeu care spune să vă iubiŃi unii pe alŃii, şi o veŃi declara nedreaptă. Dar
treaba voastră nu e să stabiliŃi dacă e dreaptă ori ba, ci să vă supuneŃi ei.
12 Numai cine a făcut legea este îndreptăŃit să judece între noi. Doar el hotărăşte ce să facă cu
noi, să ne salveze, ori să ne piardă. Aşa că, ce drept ai tu să judeci sau să critici pe alŃii?
13 Ia, ascultaŃi aici, voi cei care spuneŃi: "Astăzi sau mâine o să ne ducem în cutare oraş, o să
stăm acolo un an şi o să pornim nişte afaceri rentabile.
14 De unde ştiŃi ce are să se întâmple mâine? Fiindcă lungimea vieŃii noastre e ca ceaŃa dimineŃii
- o vezi o clipă, iar apoi a dispărut.
15 Ar trebui să spunem, mai degrabă, aşa: "Dacă va voi Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau
cutare lucru."
16 Altminteri, vă veŃi trezi fălindu-vă cu planurile voastre şi o asemenea încredere de sine nu-i
face plăcere niciodată lui Dumnezeu.
17 Mai aduceŃi-vă aminte şi de faptul că cine poate să facă un bine şi nu-l face păcătuieşte.

Iacov 5

1 AscultaŃi şi voi bogaŃilor! Acum e timpul să plângeŃi şi să gemeŃi, chinuiŃi de durere, din pricina
cumplitelor necazuri ce vă aşteaptă.
2 De pe-acum au şi început să vă putrezească averile şi veşmintele voastre alese devin nişte
amărâte de cârpe, mâncate de molii.
3 Valoarea aurului şi a argintului vostru scade vertiginos; cu toate acestea, va rămâne ca mărturie
împotriva voastră şi vă va mistui, ca focul - carnea trupului. Asta aŃi pus deoparte să aveŃi, asta
veŃi avea în ziua judecăŃii!
4 Căci, ascultaŃi şi veŃi auzi Ńipetele lucrătorilor pe care i-aŃi jecmănit la plată. Strigătele lor au
ajuns la urechile Domnului Oştirilor.
5 Voi v-aŃi cheltuit anii aici pe pământ în distracŃii şi în satisfacerea oricărui capriciu iar acum
inimile voastre îmbuibate sunt gata de tăiere.
6 AŃi osândit şi aŃi ucis oameni cinstiŃi care n-aveau nici o putere să se apere.
7 Însă în ceea ce vă priveşte pe voi, iubiŃi fraŃi, care aşteptaŃi întoarcerea Domnului, fiŃi răbdători,
ca un gospodar care aşteaptă până-n toamnă să-i dea în pârg preŃioasa-i recoltă.
8 Da, aveŃi răbdare şi prindeŃi mai mult curaj, căci venirea Domnului este aproape.
9 Nu tot bombăniŃi împotriva celuilalt, fraŃilor! Ce, voi înşivă sunteŃi în afara oricărei critici?
PriviŃi-l numai pe Marele Judecător cum vine. Aproape că a ajuns, lăsaŃi în grija lui orice critică
ce-ar trebui făcută.
10 Ca pilde de răbdare în suferinŃă, luaŃi-i pe profeŃii Domnului.
11 Noi ştim ce fericiŃi sunt ei acum fiindcă i-au rămas credincioşi cândva, în ciuda grelelor
suferinŃe pe care le-au îndurat din această cauză. Iov este un exemplu al omului care a continuat
să se încreadă în Dumnezeu chiar şi la necaz; vedem, din experienŃa sa, că planul lui Dumnezeu
s-a terminat, până la urmă, cu bine, căci aşa e el, plin de milă şi duioşie.
12 Dar mai presus de toate, iubiŃi fraŃi, să nu juraŃi nici pe cer, nici pe pământ ori pe altceva, ci
spuneŃi doar atât: "da" sau "nu" ca nu cumva să păcătuiŃi şi să se abată blestemul lui Dumnezeu
asupra voastră.
13 Suferă vreunul din voi? Să se roage fără încetare pentru asta. Şi cei ce au motive să fie
recunoscători să aducă necontenit laude Domnului.
14 Este cineva bolnav? Să cheme fruntaşii bisericii şi aceştia să se roage cu mâinile deasupra lui
şi să-l ungă cu untdelemn, implorându-l pe Domnul să-l vindece.
15 Şi rugăciunea lor, dacă a fost făcută cu credinŃă, îl va vindeca, iar dacă boala i s-a tras de la un
păcat, Domnul îl va ierta.
16 RecunoaşteŃi-vă greşelile unii altora şi rugaŃi-vă unul pentru celălalt ca să puteŃi fi vindecaŃi.
Rugăciunea fierbinte a unui om neprihănit are mare influenŃă şi dă rezultate minunate.
17 Ilie era om ca noi, şi totuşi, când s-a rugat el cu intensitate să nu cadă ploaie deloc, nici n-a
căzut, timp de trei ani şi jumătate!
18 Iar când s-a rugat iarăşi, de data aceasta ca sa plouă, ploaia a curs şiroaie, iarba a înverzit şi
grădinile au început din nou să rodească.
19 Scumpi fraŃi, dacă a alunecat cineva, depărtându-se de Dumnezeu şi nu se mai încrede acum
în Domnul, şi se găseşte cineva care să-l ajute să înŃeleagă încă o dată Adevărul,
20 cel care îl readuce la Dumnezeu va fi salvat un suflet rătăcit de la moarte, prilejuind iertarea
numeroaselor sale păcate.

1 Petru 1

1 De la Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleşii lui Dumnezeu, străini în lumea aceasta,
împrăştiaŃi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 care au fost aleşi după preştiinŃa lui Dumnezeu Tatăl, prin lucrarea de sfinŃire a Duhului Sfânt,
pentru ascultarea de Isus Cristos şi stropirea cu sângele lui: Harul şi pacea să le aveŃi din belşug!
3 Toată cinstea şi lauda să-i fie Dumnezeului şi Tatălui Domnului nostru Isus Cristos; căci numai
îndurarea lui nemărginită a fost aceea care ne-a dăruit privilegiul de a ne naşte din nou, pentru ca
acum să facem parte, ca membri, din însăşi familia lui Dumnezeu. Acum trăim în speranŃa unei
vieŃi eterne, întrucât Cristos a înviat din morŃi.
4 Şi Dumnezeu a pus deoparte pentru copiii săi darul nepreŃuit al vieŃii veşnice care vă este
păstrat în ceruri, curat şi nepătat, fără posibilitate de schimbare ori degradare.
5 Şi, fiindcă aveŃi încredere în Dumnezeu, tot el este acela care, în măreaŃa sa putere, va avea
grijă să ajungeŃi acolo teferi, pentru a putea lua darul în primire. ViaŃa veşnică va fi a voastră în
ziua aceea de apoi, pentru ca toŃi s-o poată vedea.
6 Deci, nu încetaŃi să vă bucuraŃi! Căci minunată-i bucuria ce ne aşteaptă, chiar dacă, pentru o
vreme, drumul e greu aici jos.
7 GreutăŃile acestea nu au altă menire decât să vă încerce credinŃa, pentru a stabili dacă este sau
nu puternică şi curată. Ea este pusă la încercare, aşa cum şi aurul este încercat şi purificat prin foc
- dar Dumnezeu preŃuieşte credinŃa voastră incomparabil mai mult decât aurul acela. Deci, dacă
credinŃa voastră rămâne puternică, după ce a fost încercată în foc, ea vă va aduce multă laudă,
glorie şi onoare în ziua revenirii sale.
8 Voi îl iubiŃi, deşi nu l-aŃi văzut niciodată; deşi nu-l vedeŃi, vă încredeŃi în el; şi încă de-acum
sunteŃi fericiŃi, simŃind acea bucurie inexprimabilă care provine direct din cer.
9 Şi, pe deasupra, fiindcă vă încredeŃi în el, veŃi fi răsplătiŃi şi cu mântuirea sufletelor voastre.
10 ProfeŃii, totuşi, n-au prea înŃeles mântuirea aceasta. Deşi au scris despre ea, ei aveau multe
nelămuriri cu privire la sensul ei.
11 Ei se întrebau ce-a vrut să zică Duhul lui Cristos din ei, când le spunea să aştearnă în scris
evenimentele referitoare la Cristos respectiv suferinŃele sale şi marea sa glorie ulterioară. Şi se
mai întrebau când şi cui aveau să i se întâmple toate aceste lucruri.
12 Până la urmă, au fost înştiinŃaŃi că aceste fapte nu se vor petrece în timpul vieŃii lor, ci mulŃi
ani mai târziu, pe vremea voastră. Şi acum, în sfârşit, Vestea aceasta Bună ne-a fost explicată
desluşit, nouă tuturor. Şi ne-a fost predicată, în puterea aceluiaşi Duh Sfânt trimis din cer care le
vorbise şi lor. Este un fapt minunat şi, în acelaşi timp, ciudat că până şi îngerii din cer ar da orice,
numai să poată afla mai multe despre ea.
13 De aceea, voi aveŃi toate motivele să vă bucuraŃi, încă de pe acum, în mod cumpătat şi în
deplină cunoştinŃă de cauză, la gândul că veŃi avea parte de mai multă îndurare de la Dumnezeu
când se va întoarce Isus Cristos.
14 AscultaŃi de Dumnezeu, pentru că sunteŃi copiii lui; nu vă întoarceŃi iarăşi la vechile voastre
năravuri, când nu ştiaŃi să faceŃi decât rău.
15 Acum însă fiŃi sfinŃi în tot ceea ce faceŃi, după cum şi Domnul, care v-a invitat să-i fiŃi copii
este sfânt.
16 Aşa a spus chiar el însuşi: "FiŃi sfinŃi, aşa cum sunt şi eu."
17 Şi nu uitaŃi că Tatăl vostru ceresc, la care vă rugaŃi, nu are preferaŃi atunci când judecă. El vă
va judeca şi pe voi, cu dreptate absolută, pentru toate faptele voastre. PurtaŃi-vă deci cu acea frică
plină de respect faŃă de el, de acum şi până veŃi ajunge în cer.
18 Dumnezeu a plătit un preŃ de răscumpărare ca să vă salveze de pe drumul acela pe care au
mers părinŃii voştri, care nu putea să ducă niciodată la cer, şi plata nu s-a făcut în aur sau argint,
cum bine ştiŃi;
19 ci aŃi fost plătiŃi cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără prihană şi fără cusur al lui
Dumnezeu.
20 El l-a ales în vederea acestui scop, cu mult înainte de întemeierea lumii, dar a fost adus numai
de curând în ochii lumii, ca o binecuvântare pentru voi, abia în aceste zile.
21 Datorită acestui fapt, vă puteŃi pune încrederea în Dumnezeu care l-a înviat pe Cristos din
morŃi şi i-a dăruit mare slavă. Acum credinŃa şi nădejdea voastră se pot odihni numai în el singur.
22 Acum puteŃi avea o dragoste reală pentru toŃi, fiindcă inimile v-au fost curăŃite de egoism şi
ură atunci când v-aŃi încrezut în Cristos pentru a fi mântuiŃi; aşadar, aveŃi grijă să vă iubiŃi unii pe
alŃii cu căldură şi din toată inima.
23 Căci voi aveŃi o viaŃă nouă. Nu una care v-a fost transmisă de la părinŃii voştri, fiindcă aceasta
se stinge cu timpul, ci una nouă care va Ńine în veac, întrucât provine de la Cristos, mesajul veşnic
viu al lui Dumnezeu către oameni.
24 Într-adevăr, viaŃa noastră pământească va trece ca iarba când se îngălbeneşte şi moare
veştejită. Toată măreŃia noastră e ca o floare ce îndată se ofileşte şi cade la pământ, strivită;
25 dar Cuvântul Domnului va dăinui în veac şi mesajul său este tocmai Evanghelia ce vi s-a
predicat vouă.

1 Petru 2

1 Prin urmare, nu vă prefaceŃi doar că sunteŃi buni, ci lepădaŃi sentimentele voastre de ură!
ÎncetaŃi odată cu necinstea, cu invidia şi nu mai vorbiŃi de rău pe alŃii, pe la spate.
2 Dacă aŃi gustat bunătatea şi îndurarea Domnului, cereŃi să vă mai dea,
3 cum plânge copilul mic după lapte, şi astfel, creşteŃi puternici în Domnul.
4 ApropiaŃi-vă de Cristos, Temelia cea Vie de Stâncă pe care zideşte Dumnezeu; chiar dacă
oamenii l-au dispreŃuit, el rămâne scump în ochii lui Dumnezeu, care l-a ales să fie mai presus de
toŃi ceilalŃi.
5 Şi acum voi aŃi devenit pietre vii de construcŃie de care Dumnezeu se serveşte la zidirea casei
sale. Ba, încă şi mai mult, sunteŃi preoŃii lui sfinŃi. De aceea, veniŃi la el ca unii care i-aŃi câştigat
bunăvoinŃa lui Isus Cristos şi oferiŃi-i lucruri plăcute.
6 Cum se exprimă şi Scriptura: "Iată, îl trimit pe Cristos ca să fie preŃioasa piatră unghiulară a
bisericii mele, aleasă cu multă grijă, iar pe aceia care se încred în el niciodată nu-i voi dezamăgi."
7 Da, foarte scump vă este el vouă, celor care credeŃi; pe când, celor care-l resping... ce să le
spun? - "Aceeaşi Piatră care a fost respinsă de zidar a devenit piatră unghiulară, adică partea cea
mai importantă şi mai de preŃ din toată clădirea."
8 Şi Scripturile adaugă: "El este Piatra de care unii se vor poticni fiindcă nu vor să audă Cuvântul
lui Dumnezeu, nici să se lase călăuziŃi de el, şi atunci trebuie să urmeze, drept pedeapsă, căderea
lor.
9 Dar voi nu sunteŃi din aceia, fiindcă voi aŃi fost aleşi chiar de Dumnezeu - sunteŃi preoŃii
Regelui, sunteŃi sfinŃi şi curaŃi, sunteŃi chiar ai lui Dumnezeu - şi toate acestea cu un singur scop:
ca să puteŃi arăta şi altora cum v-a chemat Dumnezeu din întuneric la lumina sa minunată.
10 Cândva eraŃi cum nu se poate mai rău; dar acum sunteŃi chiar ai lui Dumnezeu. Cândva nu
cunoşteaŃi prea multe despre îndurarea lui Dumnezeu; acum însăşi viaŃa v-a fost schimbată de
această îndurare.
11 IubiŃi fraŃi, aici nu sunteŃi decât nişte călători în trecere pe acest pământ. Dat fiind că adevărata
voastră casă este în cer, vă rog fierbinte, feriŃi-vă cu desăvârşire de plăcerile rele ale acestei lumi;
ele nu sunt pentru voi, deoarece se luptă direct cu sufletul vostru.
12 FiŃi atenŃi cum vă purtaŃi în mijlocul semenilor voştri necredincioşi; fiindcă atunci, chiar dacă
sunt suspicioşi faŃă de voi şi vă vorbesc de rău, până la urmă vor sfârşi prin a-l lăuda pe
Dumnezeu pentru faptele voastre bune, la întoarcerea lui Cristos.
13 De dragul Domnului, supuneŃi-vă tuturor legilor cârmuirii de care aveŃi parte: atât legilor
regelui, ca şef de stat,
14 cât şi celor ale slujbaşilor acestuia, pe care el i-a trimis să pedepsească pe toŃi răufăcătorii şi să
onoreze pe cei drepŃi.
15 Voia lui Dumnezeu este ca vieŃile voastre frumoase să reducă la tăcere pe cei care vorbesc ca
nişte prosti împotriva Evangheliei, fără să ştie măcar ce poate face aceasta pentru ei, întrucât nu i-
au cunoscut niciodată puterea.
16 Voi sunteŃi liberi faŃă de lege, dar asta nu înseamnă că sunteŃi liberi să faceŃi rău. TrăiŃi ca
aceia care sunt liberi să facă numai voia lui Dumnezeu, în orice clipă a vieŃii.
17 PurtaŃi-vă respectuos cu toată lumea. IubiŃi-i pe creştinii de pretutindeni. TemeŃi-vă de
Dumnezeu şi daŃi cinste guvernului.
18 Şi voi, slugilor, trebuie să vă respectaŃi stăpânii şi faceŃi tot ce vă pretind - nu numai când sunt
oameni de treabă şi înŃelegători, ci şi atunci când sunt aspri şi necruŃători.
19 SlăviŃi pe Domnul dacă sunteŃi pedepsiŃi pe nedrept!
20 Se înŃelege că n-aveŃi nici un merit atunci când răbdaŃi dacă sunteŃi bătuŃi pentru nişte fapte
rele; dar dacă voi sunteŃi corecŃi şi trebuie să suferiŃi pentru asta, îndurând loviturile, Dumnezeu
va fi onorat.
21 SuferinŃa aceasta face parte integrantă din slujba pe care v-a încredinŃat-o Dumnezeu. Cristos,
care a suferit pentru voi, este exemplul vostru. CălcaŃi pe urmele sale:
22 el n-a păcătuit niciodată, n-a minŃit,
23 şi n-a ripostat niciodată la insulte; iar când a suferit, n-a ameninŃat că se va răzbuna, ci şi-a
încredinŃat soarta în mâinile lui Dumnezeu care totdeauna judecă drept.
24 El a purtat, personal, povara păcatelor noastre în propriul său trup, când a murit pe cruce,
pentru ca noi să isprăvim odată cu păcatul şi să trăim, de acum încolo, o viaŃă ca a lui. Căci rănile
sale le-au vindecat pe ale noastre.
25 Ca nişte oi, voi vă rătăciserăŃi de la Dumnezeu, dar acum v-aŃi întors la Păstorul şi Păzitorul
sufletelor voastre, care vă păzeşte de toate atacurile.

1 Petru 3

1 Nevestelor, integraŃi-vă în planurile soŃilor voştri; căci dacă ei refuză să asculte când le vorbiŃi
despre Domnul, vor fi în schimb câştigaŃi prin purtarea voastră curată şi respectuoasă.
2 ViaŃa voastră evlavioasă le va suna mai convingător decât toate vorbele la un loc.
3 Nu vă preocupaŃi de frumuseŃea exterioară ce stă în bijuterii sau haine frumoase, ori în
pieptănătură.
4 FrumuseŃea voastră să fie cea interioară, a inimii pătrunse de acel farmec nepieritor al unui duh
liniştit, care îi este atât de scump lui Dumnezeu.
5 Tocmai această frumuseŃe profundă era podoaba sfintelor femei din vechime, care s-au încrezut
în Dumnezeu şi s-au integrat în planurile soŃilor lor.
6 Bunăoară, Sara a ascultat de soŃul ei, Avraam, şi l-a cinstit ca pe un cap de familie. Dacă veŃi
face şi voi la fel, veŃi păşi pe urmele ei, ca nişte fiice bune şi veŃi proceda cum e bine; atunci nu
veŃi avea de ce să vă temeŃi că v-aŃi putea jigni bărbaŃii.
7 Şi voi, soŃilor, trebuie să aveŃi grijă de soŃiile voastre, fiind atenŃi la nevoile lor, acordându-le
înŃelegerea ce li se cuvine ca vas mai slab, amintindu-vă că şi ele vor moşteni împreună cu voi
harul vieŃii, pentru că să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
8 Şi acum am câteva cuvinte pentru voi toŃi: Voi ar trebui să fiŃi ca o familie mare de oameni
fericiŃi, plini de înŃelegere unii faŃă de alŃii, iubindu-vă între voi cu inimi duioase şi minŃi smerite.
9 Nu răspundeŃi la rău cu rău. Nu ripostaŃi celor care fac afirmaŃii urâte la adresa voastră, ci, mai
degrabă, rugaŃi-vă lui Dumnezeu să-i ajute, căci datoria noastră este să fim buni unii cu alŃii, iar
Dumnezeu ne va binecuvânta pentru asta.
10 Dacă vrei să trăieşti o viaŃă frumoasă şi fericită, Ńine-Ńi limba în frâu şi păzeşte-Ńi buzele de
minciuni.
11 Întoarce-Ńi faŃa de la rău şi fă bine. Sileşte-te să trăieşti în pace, chiar dacă va trebui uneori să
alergi după ea şi s-o Ńii în loc.
12 Căci Domnul veghează asupra copiilor săi, ascultându-le rugăciunile, dar se încruntă la faŃă
împotriva celor ce fac răul.
13 De obicei, nimeni nu vă va lovi fiindcă vreŃi să faceŃi bine.
14 Însă chiar dacă ar face-o, sunteŃi de invidiat, fiindcă Dumnezeu vă va răsplăti pentru acest
lucru.
15 SfinŃiŃi în inimile voastre pe Cristos ca Domn şi dacă o fi să vă întrebe cineva de ce credeŃi
ceea ce credeŃi, fiŃi gata să-i răspundeŃi, dar s-o faceŃi cu blândeŃe şi respect.
16 PurtaŃi-vă corect, fiindcă atunci, chiar dacă vă vor vorbi oamenii de rău, aruncându-vă în
obraz tot felul de cuvinte rele, când vor vedea că aŃi făcut numai bine, se vor ruşina de faptul că
v-au învinuit pe nedrept.
17 Nu uitaŃi acest lucru, că dacă Dumnezeu voieşte să suferiŃi, atunci e mai bine să suferiŃi pentru
fapte bune, decât pentru cele rele.
18 Şi Cristos a suferit. El a murit odată pentru păcatele noastre ale tuturor, el care n-a putut fi
găsit vinovat nicicând măcar de un singur păcat, pentru ca să ne poată duce în pace acasă, la
Dumnezeu. Trupeşte a fost ucis, dar duhul său a continuat să trăiască
19 şi în acest mod a ajuns el la duhurile închise într-o temniŃă şi acolo le-a predicat;
20 erau duhurile acelora care, demult, pe vremea lui Noe, au refuzat să ia aminte la Dumnezeu,
deşi el i-a aşteptat cu îndelungă răbdare tot timpul cât a construit Noe arca. Totuşi numai opt
persoane au fost salvate de la înec când a venit potopul acela îngrozitor.
21 (În paranteză fie spus, asta întruchipează pentru noi botezul: prin el arătăm că am fost salvaŃi
de la moarte şi osândă prin învierea lui Cristos; nu pentru că trupurile noastre sunt spălate cu apă,
ci fiindcă atunci, când suntem botezaŃi, ne întoarcem către Dumnezeu şi-l rugăm să ne cureŃe
inima de păcat).
22 Şi acum Cristos este în cer, unde stă la locul de onoare, chiar lângă Dumnezeu Tatăl, cu toŃi
îngerii şi puterile cerului plecate şi supuse lui.

1 Petru 4

1 Întrucât Cristos a suferit şi a îndurat durerea, şi voi trebuie să aveŃi aceeaşi atitudine ca el, fiind
gata să suferiŃi şi voi. Fiindcă nu trebuie să uitaŃi că atunci când suferă trupul vostru, păcatul îşi
pierde puterea
2 iar voi nu veŃi mai alerga niciodată în viaŃă pentru satisfacerea unor dorinŃe păcătoase, ci veŃi
dori din toată inima să faceŃi voia lui Dumnezeu.
3 Destul v-aŃi complăcut în trecut în ticăloşiile îndrăgite de cei fără nici un Dumnezeu - păcatul
sexual, poftele, beŃiile, petrecerile deşănŃate, chefurile şi închinarea la idoli - care conduc la alte
păcate şi mai grave.
4 Cum e şi firesc, prietenii voştri de odinioară se vor mira foarte tare când nu veŃi mai participa,
ca altădată, cu toată fiinŃa voastră, la faptele lor rele şi vor începe să râdă de voi, cu dispreŃ.
5 Voi însă amintiŃi-vă un lucru, că şi ei vor trebui să dea faŃă cu Judecătorul tuturor, şi-al
morŃilor, şi-al viilor, şi îşi vor primi pedeapsa pentru felul lor de trai.
6 Aşa se explică de ce a fost predicată Evanghelia chiar şi celor înecaŃi în apele potopului, pentru
ca ei să poată trăi în duhurile lor, aşa cum trăieşte Dumnezeu, deşi trupurile lor au fost pedepsite
cu moartea.
7 Sfârşitul lumii se apropie curând. FiŃi, prin urmare, oameni maturi şi cumpătaŃi ai rugăciunii.
8 Şi, mai important decât toate, continuaŃi să manifestaŃi unul faŃă de altul aceeaşi dragoste
profundă, căci dragostea compensează multe din greşelile voastre.
9 ÎmpărtăşiŃi-vă cu voioşie casa împreună cu aceia care au nevoie de o masă ori un loc de dormit
peste noapte.
10 Dumnezeu v-a dat la fiecare anumite aptitudini speciale; aveŃi grijă să le folosiŃi la ajutorarea
voastră reciprocă, transmiŃând mai departe numeroasele feluri de binecuvântări ale lui Dumnezeu.
11 Eşti chemat să predici? Predică dar ca şi când ar vorbi însuşi Dumnezeu prin tine. Eşti chemat
să dai ajutor altora? Fă-o cu toate forŃele şi energia ce Ńi le oferă Dumnezeu, pentru ca el să fie
glorificat prin Isus Cristos - a lui să fie toată slava şi puterea în veci de veci! Amin.
12 Să nu vă miraŃi şi să nu fiŃi contrariaŃi, iubiŃi prieteni, când treceŃi prin încercări grele de tot
felul, întrucât ceea ce vi se întâmplă nu este un lucru neobişnuit.
13 Dimpotrivă, bucuraŃi-vă din toată inima, fiindcă încercările acestea vă fac părtaşi la suferinŃele
lui Cristos şi, după aceea, veŃi avea bucuria neasemuită de a vă împărtăşi din slava sa, în ziua
aceea, nu prea îndepărtată, când frumuseŃea ei va fi dezvăluită.
14 BucuraŃi-vă când vă înjură şi vă insultă oamenii fiindcă sunteŃi creştini, deoarece, în acele
momente, Duhul lui Dumnezeu se va coborî peste voi cu mare slavă.
15 Dar să n-aud cumva că suferiŃi pentru un omor sau furt ori fiindcă aŃi provocat scandal sau v-
aŃi băgat nasul în treburile altora.
16 Nu e însă nici o ruşine să suferi fiindcă eşti creştin. LăudaŃi-l pe Dumnezeu pentru privilegiul
de a face parte din familia lui Cristos şi de a purta minunatul său nume!
17 Căci a sosit vremea judecăŃii, care trebuie să înceapă mai întâi de la copiii lui Dumnezeu. Or,
dacă până şi noi, care suntem creştini, trebuie să fim judecaŃi, ce cumplită soartă îi aşteaptă pe
aceia care n-au crezut niciodată în Domnul?
18 Dacă abia sunt mântuiŃi cei neprihăniŃi, ce şansă vor mai avea atunci cei fără Dumnezeu?
19 Prin urmare, dacă suferiŃi după voia lui Dumnezeu, continuaŃi să faceŃi, neobosiŃi, tot ce e bine
şi drept şi încredinŃaŃi-vă lui Dumnezeu, care v-a făcut, căci n-are să vă înşele aşteptările.

1 Petru 5

1 Către presbiterii bisericii din mijlocul vostru: fac apel la voi, fiind şi eu presbiter, ca unul care
am fost martor la suferinŃele lui Cristos şi ca unul care voi avea parte de slava ce se va arăta.
2 PăstoriŃi turma lui Dumnezeu ce vi s-a dat în grijă, să slujiŃi ca nişte supraveghetori - nu din
obligaŃie, ci de voie bună, cum vrea Dumnezeu să fiŃi; nu lacomi de bani, ci dornici să slujiŃi;
3 nu făcând pe şefii cu cei ce v-au fost daŃi în grijă, ci dându-vă pe voi înşivă ca exemple turmei.
4 Iar când are să vină Păstorul Păstorilor, veŃi avea ca răsplată o veşnică parte din gloria şi
onoarea sa.
5 Şi voi, cei mai tineri, urmaŃi călăuzirea celor mai vârstnici. SlujiŃi-vă între voi, cu toŃii, într-un
spirit de smerenie, căci Domnul acordă binecuvântări deosebite celor smeriŃi, dar se ridică
împotriva celor mândri.
6 Dacă vă veŃi umili sub mâna tare a lui Dumnezeu, la timpul cuvenit şi el vă va înălŃa.
7 LăsaŃi pe seama lui toate îngrijorările şi neliniştile voastre, căci el se gândeşte mereu la voi şi
este atent la toate lucrurile care vă afectează.
8 FiŃi cu băgare de seamă şi vegheaŃi, ca nu cumva să vă ia prin surprindere atacurile Satanei -
marele vostru duşman - care dă târcoale şi urlă ca un leu flămând, gata să-şi sfâşie prada.
9 StaŃi neclintiŃi când vă atacă. ÎncredeŃi-vă în Domnul şi nu uitaŃi că şi alŃi creştini din lumea asta
mare trec prin aceleaşi suferinŃe ca şi voi.
10 După ce veŃi fi suferit puŃină vreme, Dumnezeul nostru, care este plin de îndurare prin Cristos,
vă va da slava sa veşnică. El va veni personal să vă ia acolo sus şi să vă aşeze definitiv la locul ce
vi se cuvine, făcându-vă mai puternici ca oricând.
11 A lui să fie toată puterea, peste toate lucrurile, în veci de veci! Amin.
12 Vă trimit această scurtă scrisoare prin bunăvoinŃa lui Silvan care, după părerea mea, este un
frate foarte credincios. Sper să vă fi îmbărbătat cu această scrisoare, căci v-am făcut o expunere
fidelă a felului în care binecuvântează Dumnezeu. Cele scrise de mine mai sus au menirea şi
datoria să v-ajute să rămâneŃi fermi în iubirea sa.
13 Cea care este în Babilon, aleasă împreună cu voi, vă trimite salutările ei, de asemenea şi fiul
meu Marcu.
14 SalutaŃi-vă unii pe alŃii cu o sărutare de dragoste. Vă doresc pace, tuturor celor care sunteŃi în
Cristos.

2 Petru 1

1 Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Isus Cristos, Către toŃi cei care prin neprihănirea
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos au primit o credinŃă de aceeaşi preŃ cu a
noastră:
2 Harul şi pacea să le aveŃi din belşug prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos.
3 Puterea lui divină ne-a dat tot ce ne trebuie pentru viaŃă şi evlavie prin cunoaşterea celui care
ne-a chemat prin slava şi bunătatea lui.
4 Prin acestea el ne-a dat chiar promisiunile sale mari şi scumpe, pentru ca prin ele să puteŃi
participa la natura divină şi să scăpaŃi de corupŃia care este în lume, pricinuită de dorinŃele rele.
5 De aceea, daŃi-vă toate silinŃele să adăugaŃi la credinŃa voastră bunătatea; iar la bunătate
cunoştinŃă;
6 iar la cunoştinŃă stăpânire de sine; iar la stăpânire de sine perseverenŃă; iar la perseverenŃă
evlavie;
7 iar la evlavie iubirea fraŃilor; iar la iubirea fraŃilor dragostea.
8 Căci dacă veŃi poseda aceste calităŃi în măsură tot mai mare, ele nu vă vor lăsa să fiŃi leneşi, nici
neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
9 Dar dacă cineva nu le are pe acestea, este miop şi orb şi a uitat că a fost curăŃit de păcatele sale
de altă dată.
10 Aşadar, iubiŃii mei fraŃi, munciŃi din greu pentru a dovedi că faceŃi parte cu adevărat dintre
aceia pe care Dumnezeu i-a chemat şi i-a ales, şi atunci nu vă veŃi poticni şi nu veŃi aluneca
niciodată de la drumul cel bun.
11 Iar Dumnezeu vă va deschide larg porŃile cerului ca să intraŃi în împărăŃia veşnică a Domnului
şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
12 Am de gând să vă amintesc încontinuu despre aceste lucruri, chiar dacă le cunoaşteŃi deja şi
faceŃi progrese frumoase.
13 Însă mie Domnul Isus Cristos mi-a arătat că zilele mele pe pământ au fost numărate şi că în
curând am să mor.
14 Totuşi câtă vreme mai zăbovesc aici, Ńin să vă amintesc mereu aceste lucruri în scris,
15 în speranŃa că vi se vor întipări atât de bine în minte, încât vă veŃi aduce aminte de ele şi după
ce voi fi plecat eu dintre voi.
16 Fiindcă nu vă spuneam basme când vă explicam puterea Domnului nostru Isus Cristos şi
revenirea sa. Chiar ochilor mei le-a fost dat să vadă splendoarea şi gloria sa.
17 Eu eram acolo pe muntele sfânt când el a strălucit de slava ce i-o dăduse Dumnezeu, Tatăl său;
am auzit cu urechile mele glasul acela slăvit şi maiestuos răsunând din cer cu cuvintele:
18 "Acesta e Fiul meu prea iubit şi-n el îmi aflu toată bucuria."
19 Prin urmare, s-a văzut şi s-a dovedit că spusele profeŃilor s-au adeverit. Bine-aŃi face dacă aŃi
cerceta şi voi cu, luare aminte tot ce au scris aceştia căci, asemenea unor lumini aprinse în
unghere întunecate, cuvintele lor ne ajută să înŃelegem multe lucruri care, altminteri, ar fi neclare
şi greu de priceput pentru noi. Dar când vă veŃi opri asupra minunatului adevăr cuprins în
cuvintele profeŃilor, în sufletele voastre va răsări lumina, iar Cristos, luceafărul de dimineaŃă, va
străluci în inima voastră.
20 Fiindcă nici o profeŃie consemnată de Scriptură n-a fost concepută de profetul respectiv,
21 ci Duhul Sfânt din aceşti oameni evlavioşi a fost acela care le-a dat mesaje autentice de la
Dumnezeu.

2 Petru 2

1 Dar şi pe vremea aceea erau profeŃi falşi, aşa cum vor fi şi printre voi învăŃători mincinoşi.
Aceştia îşi vor răspândi, cu multă dibăcie, minciunile cu privire la Dumnezeu, întorcându-se până
şi împotriva învăŃătorului lor care i-a răscumpărat; vor avea însă parte de un sfârşit cumplit şi
neîntârziat.
2 MulŃi se vor lua după învăŃătura lor pervertită, conform căreia nu e nici un rău să comiŃi păcate
sexuale. Şi, din pricina lor, Cristos şi calea lui vor fi batjocorite.
3 În lăcomia lor nemăsurată, învăŃătorii aceştia vă vor spune orice, numai să pună mâna pe banii
voştri. Dar Dumnezeu i-a osândit deja demult şi nimicirea lor se apropie cu paşi repezi.
4 Căci Dumnezeu n-a cruŃat nici măcar pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad, unde stau
ferecaŃi în lanŃuri, în văgăuni lugubre, în beznă adâncă, până la ziua judecăŃii.
5 Şi nu i-a cruŃat nici pe unul din oamenii care au trăit în timpurile străvechi, dinaintea potopului,
în afară de Noe, singurul care şi-a ridicat glasul în favoarea lui Dumnezeu - şi familia sa de şapte
persoane. Cu acea ocazie, Dumnezeu a nimicit complet întreaga lume de oameni păgâni printr-un
potop uriaş.
6 Mai târziu, a prefăcut oraşele Sodoma şi Gomora în mormane de cenuşă şi le-a ras de pe faŃa
pământului, ca să servească de pildă mai târziu pentru toŃi pagânii, să-şi amintească de ele cu
groază.
7 Dar, în acelaşi timp, Domnul l-a izbăvit pe Lot din Sodoma pentru că era un om bun, scârbit de
groaznica depravare pe care o vedea în jurul său, zi de zi.
8 Tot astfel ne poate izbăvi Domnul, pe tine şi pe mine, de ispitele care ne înconjoară, continuând
să-i pedepsească pe cei nelegiuiŃi, până când va sosi ziua judecăŃii finale.
9 El este deosebit de aspru şi necruŃător cu aceia care dau curs gândurilor lor rele şi pline de
pofte, precum şi cu cei mândri şi îndărătnici care, în cutezanŃa lor, nu se sfiesc să ia în râs până şi
fiinŃele slăvite, fără să tresară măcar,
10 deşi îngerii din cer care se află chiar în prezenŃa Domnului, fiind cu mult mai mari în putere şi
forŃă decât învăŃătorii aceştia falşi, nu rostesc niciodată vreo vorbă lipsită de respect la adresa
acestor forŃe puternice ale răului.
11 Însă învăŃătorii falşi sunt nişte proşti, care pot fi puşi în rând cu animalele, născute doar pentru
a fi prinse şi tăiate. Ei fac absolut tot ce le trece prin cap şi râd de forŃele înspăimântătoare ale
lumii de jos, despre care au atât de puŃin habar. Dar şi ei vor fi nimiciŃi la un loc cu demonii şi
puterile iadului.
12 Asta va fi plata pe care o vor primi pentru păcatul lor, căci zi de zi trăiesc în plăceri păcătoase.
Ei sunt o ruşine şi o pată pentru voi. Fiindcă ei vă înşală, trăind pe ascuns în păcate murdare şi, în
acelaşi timp, participând la mesele voastre de dragoste, chipurile, ca nişte oameni cumsecade.
13 Nici o femeie nu poate scăpa de privirea lor plină de pofte păcătoase, iar ei nu se mai satură
niciodată. Ei se distrează ademenind femeile uşuratice. Se antrenează să fie hrăpăreŃi. Ei sunt
osândiŃi şi blestemaŃi.
14 S-au abătut de la calea cea dreaptă şi au devenit ca Balaam, fiul lui Beor, care s-a îndrăgostit
de banii pe care-i putea câştiga de pe urma relelor săvârşite;
15 dar Balaam a fost oprit din goana sa nebună atunci când măgarul său i s-a adresat cu grai
omenesc, certându-l şi mustrându-l.
16 Oamenii aceştia sunt nişte netrebnici. Asemenea unor izvoare secate, promit mult dar nu dau
nimic; sunt nestatornici, ca nişte nori goniŃi de furtună. Ei sunt sortiŃi să zacă în infernul veşnic al
întunericului.
17 Se fălesc, nevoie mare, cu păcatele şi cuceririle lor şi, folosindu-se de pofte ca momeală, îi
ademenesc să se întoarcă în păcat pe aceia care abia au scăpat de un trai atât de josnic.
18 "Doar nu pentru că sunteŃi buni veŃi fi mântuiŃi", zic ei, "aşa că, tot una e, şi dacă sunteŃi răi.
PuteŃi face ce poftiŃi; fiŃi liberi!" Însă tocmai învăŃătorii care promit această "libertate" faŃă de
lege sunt ei înşişi robi ai păcatului şi ai nimicirii. Fiindcă, omul e robul oricărui lucru care-l
stăpâneşte.
19 Or, când a scăpat cineva de căile rele ale lumii aflând despre Domnul şi Mântuitorul nostru
Isus Cristos, şi apoi se încurcă din nou în păcat şi revine la păcatul lui, e şi mai rău de el decât
înainte.
20 Mai bine ar fi fost să nu fi auzit niciodată despre Cristos, decât să afle despre el şi apoi să
întoarcă spatele poruncilor sale sfinte.
21 Există o zicală veche care spune aşa: "Câinele se întoarce la ce-a vărsat şi porcul, după ce-a
fost spălat, se duce din nou să se bălăcească în noroi." Aşa e şi cu cei care se întorc din nou la
păcat.

2 Petru 3

1 Aceasta e cea de-a doua scrisoare pe care v-am scris-o, fraŃii mei scumpi, şi în ambele am
încercat să vă aduc aminte - cu permisiunea voastră -
2 de fapte pe care deja le cunoaşteŃi: lucruri pe care le-aŃi învăŃat de la sfinŃii profeŃi şi de la noi,
apostolii, care v-am adus cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru.
3 Mai întâi, aş dori să vă reamintesc că în zilele din urmă vor veni oameni batjocoritori care vor
săvârşi toate relele, imaginabile şi vor lua adevărul în râs.
4 Cam aşa sună argumentele lor: "Adică, Isus a promis că se va întoarce, nu? Bun, dar atunci
unde este? N-o să mai vină niciodată, asta e! De când e lumea, toate au rămas întocmai cum erau
din prima zi a creŃiei."
5 Însă ei uită cu bună ştiinŃă următorul fapt: că Dumnezeu a nimicit deja lumea o dată printr-un
potop cumplit, la multă vreme după ce făcuse cerurile prin porunca sa
6 şi folosise apele la formarea pământului, înconjurându-l cu ele.
7 Şi Dumnezeu a poruncit ca pământul şi cerurile să fie păstrate deoparte în vederea unui foc
nimicitor, care va avea loc în ziua judecăŃii, când toŃi oamenii fără Dumnezeu vor pieri.
8 Nu uitaŃi însă acest lucru, iubiŃi fraŃi, că o zi este ca o mie de ani la Domnul şi o mie de ani ca o
zi.
9 Nu se poate spune că ar întârzia cu întoarcerea sa promisă, chiar dacă uneori ar părea astfel. El
aşteaptă însă dintr-un motiv bine întemeiat, şi anume, fiindcă nu voieşte să piară nici unul şi le
mai oferă păcătoşilor timp să se pocăiască.
10 Ziua Domnului va veni negreşit, ca hoŃul la care nu te aştepŃi, şi atunci cerurile se vor topi cu
zgomot înfiorător iar corpurile cereşti vor dispare în foc şi pământul cu tot ce se află pe el se vor
face scrum.
11 Aşadar, întrucât tot ce ne înconjoară va pieri într-o bună zi, ce viaŃă sfântă şi evlavioasă ar
trebui să trăim noi!
12 Voi trebuie să anticipaŃi cu bucurie şi să grăbiŃi venirea acestei zile, când Dumnezeu va da foc
cerurilor şi corpurile cereşti se vor topi mistuite de foc.
13 Noi însă aşteptăm cu bucurie şi nerăbdare împlinirea făgăduinŃei lui Dumnezeu, conform
căreia vor urma apoi ceruri noi şi un pământ nou, unde nu va mai fi decât neprihănirea.
14 Scumpii mei prieteni, în aşteptarea acestor lucruri care au să se întâmple şi a venirii sale, daŃi-
vă toată silinŃa să trăiŃi fără să păcătuiŃi; şi fiŃi în pace cu toŃii, pentru ca atunci când se va întoarce
el, să fie mulŃumit de voi.
15 Nu uitaŃi care este motivul aşteptării sale. El ne acordă timp ca să putem transmite altora
mesajul său. Tot despre aceste lucruri a vorbit şi Pavel, preaiubitul şi înŃeleptul nostru frate, în
multe din scrisorile sale.
16 Unele din afirmaŃiile sale nu sunt prea uşor de înŃeles şi mai există câte unii care dinadins sunt
proşti. Aceştia cer mereu să li se ofere nu ştiu ce interpretare neobişnuită - ei au răstălmăcit
scrisorile sale, dându-le un sens total diferit de cel avut în vedere de Pavel, cum fac, de altfel, şi
cu celelalte texte din Scriptură. Urmarea acestui fapt va fi pentru ei un dezastru.
17 Eu vă previn din timp, scumpii mei fraŃi, să vegheaŃi şi să nu vă lăsaŃi antrenaŃi de greşelile
acestor oameni răi, pentru ca nu cumva să vă treziŃi că v-aŃi amestecat cu ei.
18 Voi însă creşteŃi în forŃa spirituală şi căutaŃi să-l cunoaşteŃi cât mai bine pe Domnul şi
Mântuitorul nostru Isus Cristos! A lui să fie toată slava şi onoarea sublimă, acum şi-n veci de
veci!

1 Ioan 1

1 Ceea ce a fost de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am
privit şi am pipăit cu mâinile noastre - iată ce vestim privitor la Cuvântul vieŃii.
2 ViaŃa s-a arătat; noi am văzut-o şi o adeverim. Astfel noi vă predicăm viaŃa veşnică, cea care a
fost la Tatăl şi ni s-a arătat nouă.
3 Noi vă vestim ce am văzut şi am auzit, pentru ca şi voi să aveŃi părtăşie cu noi. Şi părtăşia
noastră este cu Tatăl şi cu Fiul lui, Isus Cristos.
4 Noi scriem aceasta pentru ca bucuria noastră să fie întreagă.
5 Iată mesajul pe care ni l-a încredinŃat Dumnezeu să vi-l transmitem: Dumnezeu este Lumină şi
în el nu se află nici un pic de întuneric.
6 Prin urmare, dacă afirmăm că-i suntem prieteni, dar continuăm să trăim în păcat şi în întuneric
spiritual, minŃim.
7 Dacă însă, asemenea lui Cristos, trăim în lumina prezentei lui Dumnezeu, stabilim o minunată
frăŃie şi bucurie unii cu alŃii iar sângele lui Isus, Fiul său ne curăŃă de orice păcat.
8 Dacă zicem că n-avem păcat deloc, nu facem altceva decât să ne înşelăm singuri şi să
respingem adevărul.
9 Dar dacă îi mărturisim păcatele noastre, ne putem bizui pe el că ne va ierta şi ne va curaŃi de
orice rău. Şi e întrutotul drept ca Dumnezeu să procedeze astfel, întrucât Cristos a murit ca să ne
spele cu desăvârşire păcatele.
10 Dacă susŃinem că n-am păcătuit, minŃim şi-l facem pe Dumnezeu mincinos în faŃă, şi cuvântul
lui n-are loc în viaŃa noastră.

1 Ioan 2

1 Dragii mei copilaşi, vă spun aceasta ca să vă feriŃi de păcat. Dacă aŃi păcătuit totuşi, există
Cineva care să pledeze în favoarea voastră înaintea Tatălui. Acesta este Isus Cristos,
întruchiparea a tot ce este bun, care îi este cu totul plăcut lui Dumnezeu.
2 El este acela care a luat asupra sa mânia lui Dumnezeu îndreptată împotriva păcatelor noastre şi
ne-a adus într-o stare de părtăşie cu Dumnezeu; el este iertarea păcatelor noastre, şi nu numai alor
noastre, ci ale lumii întregi.
3 Şi cum putem fi siguri că suntem ai lui? Aruncând o privire în lăuntrul nostru şi întrebându-ne
astfel: căutăm noi să facem cu adevărat ceea ce doreşte el de la noi?
4 Poate va zice cineva: "Eu îl cunosc". Dar dacă nu face ceea ce îi spune Cristos, atunci este un
mincinos.
5 Pe când, cei care împlinesc spusele lui Cristos, vor învăŃa să-l iubească pe Dumnezeu tot mai
mult. Iată cum poŃi şti dacă eşti creştin sau nu.
6 Oricine zice că e creştin are datoria să trăiască întocmai cum a trăit şi Cristos.
7 FraŃii mei dragi, porunca aceasta despre care vă scriu nu este nouă, ci este tot cea veche pe care
aŃi avut-o de la început. Această poruncă veche este mesajul pe care l-aŃi auzit.
8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă. Adevărul ei se vede în Cristos şi în voi, fiindcă întunericul trece
şi lumina a început să strălucească.
9 Oricine zice că umblă în lumina lui Cristos, dar îşi urăşte fratele de credinŃă, se află tot în
întuneric.
10 Pe când, oricine îşi iubeşte fratele de credinŃă "umblă în lumină" şi vede unde să calce fără să
se poticnească în beznă şi păcat.
11 Căci cel care-şi urăşte fratele de credinŃă orbecăie într-o beznă spirituală şi nu ştie unde se
duce, fiindcă întunericul l-a orbit de nu mai vede calea.
12 Vă scriu toate acestea, vouă copilaşilor, fiindcă păcatele v-au fost iertate în numele
Salvatorului nostru Isus.
13 Vă spun aceste lucruri vouă, celor mai vârstnici, fiindcă-l cunoaşteŃi cu adevărat pe Cristos,
cel viu de la începutul începuturilor. Şi vă vorbesc şi vouă, tinerilor, fiindcă aŃi ieşit învingători în
lupta cu Satana. De asemenea, vă scriu şi vouă, băieŃilor şi fetelor mai tinere, întrucât şi voi aŃi
învăŃat să-l cunoaşteŃi pe Dumnezeu Tatăl nostru.
14 Şi astfel, mă adresez vouă, taŃilor, care-l cunoaşteŃi pe Veşnicul Dumnezeu şi vouă, tinerilor,
care sunteŃi tari, având cuvântul lui Dumnezeu în inimă, vouă celor care aŃi câştigat bătălia
împotriva Satanei:
15 nu mai iubiŃi lumea aceasta rea şi tot ce vă oferă ea, deoarece, atunci când iubiŃi aceste lucruri
dovediŃi că, de fapt, pentru Dumnezeu nu mai aveŃi nici un pic de dragoste.
16 Căci toate lucrurile acestea lumeşti, dorinŃele rele, cum ar fi: goana nebună după sex, ambiŃia
de a cumpăra tot ce place privirilor, mândria izvorâtă din bogăŃie şi poziŃie importantă, toate
acestea nu vin de la Dumnezeu, ci sunt produsul acestei lumi ticăloase.
17 Or, lumea de azi este în destrămare, iar lucrurile acestea rele, neîngăduite, vor pieri şi ele
odată cu ea, dar oricine face mereu voia lui Dumnezeu va trăi în veac.
18 Copilaşilor, a sosit ceasul de pe urmă al acestei lumi. AŃi auzit de Anticrist care urmează să
vină - despre acela care se împotriveşte lui Cristos. Ei bine, deja şi-au făcut apariŃia multe
persoane de genul acesta. Faptul ne întăreşte şi mai mult convingerea că sfârşitul lumii este
aproape.
19 Aceşti "potrivnici ai lui Cristos" au fost cândva membri ai bisericilor noastre; în realitate însă
ei n-au fost niciodată dintre ai noştri, căci altfel n-ar fi plecat dintre noi. Când ne-au părăsit, au
dovedit că nu erau de-ai noştri.
20 Dar voi sunteŃi altfel, fiindcă peste voi a venit Duhul Sfânt şi voi cunoaşteŃi adevărul.
21 Prin urmare, vouă nu vă scriu ca unora care au nevoie să cunoască adevărul, decât vă previn
ca oameni care puteŃi discerne între adevăr şi minciună.
22 Şi cine este cel mai mare mincinos? Acela care zice că Isus nu este Cristos. Un asemenea om
este anticrist, fiindcă nu crede în Dumnezeu Tatăl şi în Fiul său.
23 Fiindcă cel care nu crede în Cristos, Fiul lui Dumnezeu, nu poate să-l aibă nici pe Dumnezeu
Tatăl. Dar cel care îl are pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, îl are şi pe Dumnezeu Tatăl.
24 Aşadar, credeŃi fără încetare ceea ce aŃi fost învăŃaŃi de la început. Făcând aşa, veŃi rămâne
mereu în strânsă părtăşie atât cu Dumnezeu Tatăl, cât şi cu Fiul său.
25 Şi el ne-a promis personal că ne va da viaŃă veşnică.
26 ObservaŃiile făcute de mine în legătură cu Anticrist îi vizează pe unii care tare ar mai dori să
vă lege la ochi şi să vă ducă la pierzare.
27 Dar voi aŃi primit Duhul Sfânt şi el locuieşte în voi, în inimile voastre, aşa că n-aveŃi nevoie de
nimeni ca să vă înveŃe ce e bine. Căci el vă învaŃă toate lucrurile, fiind el însuşi adevărul, şi nu un
mincinos; şi astfel, întocmai cum a spus el, voi trebuie să trăiŃi în Cristos şi să nu vă îndepărtaŃi
niciodată de el.
28 Iar acum, copilaşii mei, rămâneŃi în părtăşie fericită cu Domnul, pentru ca atunci când va veni
el să fiŃi siguri că toate-s bune şi să nu vă roşească obrazul de ruşine sau să vă codiŃi să-l
întâmpinaŃi.
29 Dat fiind că ştim că Dumnezeu e totdeauna bun şi nu face decât bine, avem temeiuri să credem
că toŃi cei care fac bine sunt copiii săi.

1 Ioan 3

1 VedeŃi dar ce mult ne iubeşte Tatăl nostru, că ne îngăduie să ne numim copiii săi - gândiŃi-vă
numai - şi suntem cu adevărat copiii lui! Dar, întrucât majoritatea oamenilor nu-l cunosc pe
Dumnezeu, natural, ei nu înŃeleg că noi suntem copiii săi.
2 Da, aşa e, iubiŃi prieteni, noi suntem deja copiii lui Dumnezeu, chiar în clipa de faŃă, şi nici nu
ne putem măcar imagina cum va fi mai târziu. Dar un lucru ştim, că atunci când va veni el, noi
vom fi ca el, drept urmare a faptului că îl vom vedea aşa cum este în realitate.
3 Şi oricine crede cu adevărat acest lucru îşi va da toată silinŃa să rămână curat fiindcă şi Cristos e
curat.
4 Dar cei care păcătuiesc întruna sunt împotriva lui Dumnezeu, deoarece orice păcat este comis
împotriva voii lui Dumnezeu.
5 Şi voi ştiŃi că el s-a făcut om ca să ne poată lua păcatele, şi că în el nu este nici un păcat, că n-a
dat greş niciodată în împlinirea voii lui Dumnezeu, în nici un fel.
6 Deci dacă rămânem apropiaŃi de el şi-i suntem ascultători, nu vom păcătui nici noi; cât priveşte
pe cei care o Ńin numai în păcat, ar trebui să-şi dea seama de următorul fapt: că ei păcătuiesc
fiindcă nu l-au cunoscut niciodată cu adevărat şi n-au devenit copiii săi.
7 O, scumpii mei copii, nu daŃi voie nimănui să vă înşele cu privire la aceasta: anume, că dacă
faceŃi bine necontenit, asta se datoreşte faptului că sunteŃi buni, aşa cum este el.
8 Dar dacă păcătuiŃi la nesfârşit, se vădeşte că sunteŃi de-ai Satanei, care de atunci de când a
început sa păcătuiască o Ńine necontenit aşa. Dar Fiul lui Dumnezeu a venit să distrugă activităŃile
Diavolului.
9 Cel care s-a născut în familia lui Dumnezeu nu-şi face obişnuinŃă din a păcătui, deoarece are
acum în el viaŃa lui Dumnezeu; aşa că nu mai poate păcătui la infinit, întrucât a luat naştere în el
această viaŃă nouă care îl Ńine în frâu - el a fost născut din nou.
10 În felul acesta, putem şti acum cine este copil de-al lui Dumnezeu şi cine este de-al Satanei.
Oricine trăieşte o viaŃă de păcat şi nu-şi iubeşte fratele dovedeşte că nu face parte din familia lui
Dumnezeu;
11 fiindcă mesajul adresat nouă de la început a fost să ne iubim unii pe alŃii.
12 Să nu fim asemenea lui Cain care era de-al Satanei şi şi-a ucis fratele. De ce l-a omorât?
Deoarece Cain săvârşise deja rău şi ştia foarte bine că viaŃa fratelui său e mai bună decât a lui.
13 Deci nu vă miraŃi, scumpii mei prieteni, dacă lumea vă urăşte.
14 Dacă-i iubim pe creştini e o dovadă că am fost izbăviŃi de iad şi am primit viaŃă eternă. Dar cel
care nu are dragoste pentru alŃii se îndreaptă spre moarte veşnică.
15 Oricine îşi urăşte fratele de credinŃă este, în fond, un ucigaş în inima sa; şi ştiŃi că nici unul
care doreşte să ia viaŃa altuia nu are în el viaŃă eternă.
16 Noi ştim ce este dragostea adevărată din pilda lăsată de Cristos prin moartea sa pentru noi. Şi
astfel, şi noi ar trebui să ne dăm viaŃa pentru fraŃii noştri creştini.
17 Dacă însă un om care se vrea creştin are bani destui ca să trăiască bine şi-şi vede fratele la
strâmtoare fără să-i vină în ajutor - oare cum mai poate locui dragostea lui Dumnezeu într-un
asemenea om?
18 Copilaşilor, să încetăm odată de a spune doar cu gura că-i iubim pe oameni! HaideŃi să-i iubim
cu adevărat, dovedind-o cu fapta.
19 Atunci vom fi încredinŃaŃi pe deplin, de acŃiunile noastre, că suntem de partea lui Dumnezeu,
iar cugetul nostru va fi curat, chiar şi atunci când vom sta înaintea Domnului.
20 Dar dacă ne mustră conştiinŃa şi simŃim că am greşit, Domnul va simŃi şi mai acut lucrul
acesta, fiindcă îi sunt cunoscute toate faptele noastre.
21 Pe de altă parte, preaiubiŃii mei prieteni, dacă cugetul ne este curat, putem veni la Domnul cu
deplină asigurare şi încredere,
22 primind tot ce-i cerem fiindcă îi suntem ascultători şi facem acele lucruri care-i sunt pe plac.
23 Şi iată ce spune Dumnezeu că trebuie să facem: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos,
şi să ne iubim unii pe alŃii.
24 Cei care fac ce zice Dumnezeu locuiesc împreună cu Dumnezeu şi Dumnezeu locuieşte cu ei.
Ştim că lucrul acesta e adevărat fiindcă ne-o spune Duhul Sfânt pe care el ni l-a dat.

1 Ioan 4

1 PreaiubiŃii mei prieteni, să nu credeŃi întotdeauna orice vă ajunge la urechi doar fiindcă spune
cineva că e un mesaj de la Dumnezeu: puneŃi spusele sale la încercare pentru a vedea cât de
adevărate sunt. Căci mulŃi învăŃători falşi dau târcoale în jurul nostru
2 şi felul prin care puteŃi afla dacă mesajul lor vine din partea Duhului Sfânt este să puneŃi
următoarea întrebare: "Recunoaşte el că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, luând
asupra sa un trup uman?" Dacă răspunsul e afirmativ, atunci mesajul vine de la Dumnezeu.
3 În schimb, dacă se dă un răspuns negativ la această întrebare, atunci mesajul nu e de la
Dumnezeu, ci de la un potrivnic al lui Cristos, asemenea lui "Anticrist", cel despre care aŃi auzit
că are să vină şi atitudinea sa duşmănoasă faŃă de Cristos s-a şi răspândit deja în lume.
4 Prieteni dragi, voi sunteŃi ai lui Dumnezeu şi aŃi câştigat bătălia cu aceia care se împotrivesc lui
Cristos, fiindcă este cineva în inima voastră care e mai tare decât orice învăŃător rău din lumea
asta ticăloasă.
5 Oamenii aceştia aparŃin acestei lumi şi, prin urmare, e cât se poate de firesc ca ei să fie
preocupaŃi de probleme lumeşti iar lumea să le acorde atenŃie.
6 În schimb, noi suntem copii ai lui Dumnezeu şi aşa se explică de ce numai acei care au umblat
şi au vorbit cu Dumnezeu sunt gata să ne asculte. CeilalŃi nu ne vor asculta. Iată deci încă un mod
de a afla dacă un mesaj vine cu adevărat din partea lui Dumnezeu: dacă este într-adevăr de la el,
atunci lumea nu-i va da ascultare.
7 Scumpi prieteni, să practicăm iubirea unuia pentru altul, căci dragostea vine de la Dumnezeu şi
cei pătrunşi de iubire şi bunătate dovedesc că sunt copiii lui Dumnezeu şi că au început să-l
cunoască mai îndeaproape.
8 Dar dacă n-are cineva dragoste şi bunătate în el, asta dovedeşte că nu-l cunoaşte pe Dumnezeu -
căci Dumnezeu este dragoste.
9 Dumnezeu a demonstrat cât de mult ne-a iubit trimiŃând pe singurul său Fiu în lumea aceasta ca
să ne aducă viaŃa eternă prin moartea sa.
10 Vedem în fapta aceasta ce este dragostea adevărată: nu este dragostea noastră faŃă de
Dumnezeu, ci dragostea sa faŃă de noi, când l-a trimis pe Fiul lui să ia asupra sa mânia lui
Dumnezeu împotriva păcatelor noastre.
11 IubiŃi prieteni, dat fiind că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, de bună seamă că şi noi trebuie
să ne iubim unii pe alŃii.
12 Fiindcă, deşi nu l-am văzut încă pe Dumnezeu, când ne iubim unii pe alŃii, Dumnezeu trăieşte
în noi şi dragostea sa din lăuntrul nostru creşte tot mai mult.
13 Şi el şi-a pus propriul Duh Sfânt în inimile noastre, ca dovadă că trăim în el şi el trăieşte în
noi.
14 Ba, mai mult chiar, noi am văzut cu ochii noştri şi acum spunem lumii întregi că Dumnezeu
şi-a trimis Fiul lui ca să salveze această lume.
15 Oricine crede şi afirmă că Isus este Fiul lui Dumnezeu îl are pe Dumnezeu trăind în el şi
trăieşte cu Dumnezeu.
16 Şi noi ştim cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, fiindcă i-am simŃit dragostea şi fiindcă îl credem
când ne spune că ne iubeşte cu mult dor. Dumnezeu este dragoste şi oricine trăieşte în dragoste
trăieşte cu Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte cu el.
17 Şi, în măsura în care trăim cu Cristos, dragostea noastră se desăvârşeşte şi se împlineşte tot
mai mult. În felul acesta, nu ne va mai fi ruşine şi nu ne vom mai simŃi stingheriŃi în ziua
judecăŃii, ci vom putea sta faŃă în faŃă cu el bucuroşi şi încrezători, fiindcă el ne iubeşte şi noi îl
iubim la rândul nostru.
18 N-avem de ce să ne temem de cineva care ne iubeşte cu o dragoste desăvârşită. Iubirea sa
perfectă faŃă de noi izgoneşte orice simŃământ de groază, de ce ne-ar putea face. Dacă ne este
totuşi frică, asta se datorează faptului că ne temem de ce-ar putea să ne facă şi dovedeşte că nu
suntem deplin convinşi de iubirea sa pentru noi.
19 ObservaŃi deci, că dragostea noastră faŃă de el este urmarea faptului că el ne-a iubit întâi.
20 Dacă zice cineva "Îl iubesc pe Dumnezeu", dar continuă să-şi urască fratele, acela este un
mincinos; căci dacă nu-şi iubeşte fratele care e chiar acolo lângă el, cum poate să-l iubească pe
Dumnezeu pe care nu l-a văzut niciodată?
21 Însuşi Dumnezeu a zis că nu trebuie să-l iubeşti doar pe Dumnezeu, ci şi pe fratele tău.

1 Ioan 5

1 Dacă credeŃi că Isus este Cristos - adică Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul vostru - atunci sunteŃi
copiii lui Dumnezeu. Şi oricine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi copiii săi.
2 Prin urmare, puteŃi afla cât de mult îi iubiŃi pe copiii lui Dumnezeu-pe fraŃii şi pe surorile
voastre în Domnul - după măsura în care îl iubiŃi şi îl ascultaŃi pe Dumnezeu.
3 A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a face ceea ce-Ńi spune el să faci şi asta nu constituie, în fond,
nici o greutate,
4 întrucât toŃi copiii lui Dumnezeu pot s-asculte de el, învingând păcatul şi plăcerile murdare, prin
încredere în Cristos că el îi va ajuta.
5 Cine este cel ce învinge lumea? Numai acela care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
6 El, Isus Cristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre
lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
7 Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.
8 Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în
mărturisirea lor.
9 Noi dăm crezare celor care depun mărturie la tribunalele noastre; dar atunci, cu atât mai mult,
putem crede absolut toate declaraŃiile lui Dumnezeu. Or, Dumnezeu declară că Isus este Fiul său.
10 ToŃi cei care cred aceasta cunosc, în inima lor, că este adevărat. Dacă nu crede pineva lucrul
acesta, îl face pe Dumnezeu mincinos în faŃă, fiindcă nu crede ce a spus Dumnezeu despre Fiul
său.
11 Şi ce a spus Dumnezeu? Că el ne-a dat viaŃă veşnică şi că viaŃa aceasta e în Fiul său.
12 Deci oricine îl are pe Fiul lui Dumnezeu are viaŃă; oricine nu-l are pe Fiul nu are viaŃă.
13 V-am scris aceste lucruri vouă, celor care credeŃi în Fiul lui Dumnezeu, pentru ca să ştiŃi că
aveŃi viaŃă veşnică.
14 Şi noi suntem siguri de aceasta, că ne va asculta ori de câte ori îi cerem orice lucru
corespunzător voii sale.
15 Şi dacă ştim precis că ne ascultă când îi vorbim şi-i prezentăm cererile noastre, atunci putem fi
siguri că ne va răspunde.
16 Dacă vedeŃi un creştin păcătuind într-un fel care nu duce la moarte, trebuie să-l rugaŃi pe
Dumnezeu să-l ierte şi Dumnezeu îi va da viaŃă, cu condiŃia să nu fi comis acel singur păcat fatal.
Există însă un păcat unic care duce la moarte şi dacă pe acesta l-a săvârşit, atunci nu mai are nici
un rost să te rogi pentru el.
17 Fireşte, orice rău este un păcat. Nu mă refer la păcatele acestea obişnuite, ci la cel care
sfârşeşte prin moarte.
18 Nici un om care a devenit membru al familiei lui Dumnezeu nu face din păcat o practică,
deoarece Cristos, Fiul lui Dumnezeu, îl Ńine în siguranŃă şi Diavolul nu poate pune mâna pe el.
19 Noi ştim că suntem copiii lui Dumnezeu şi că restul lumii, toŃi ceilalŃi din jurul nostru, se află
sub puterea şi controlul Satanei.
20 Şi mai ştim că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să ne ajute să-l înŃelegem şi să-l descoperim
pe adevăratul Dumnezeu. Şi acum noi suntem în Dumnezeu fiindcă suntem în Isus Cristos, Fiul
său, care este unicul Dumnezeu adevărat; şi el este viaŃa veşnică.
21 IubiŃi copii, păziŃi-vă cu străşnicie de orice lucru care ar putea lua locul lui Dumnezeu în inima
voastră. Amin.

2 Ioan 1

1 De la Ioan, presbiterul. Către acea doamnă aleasă şi copiii ei, pe care îi iubesc atât de mult şi eu
şi toŃi cei ce cunosc adevărul -
2 datorită adevărului care locuieşte acum în noi şi va fi pe veci în inima noastră:
3 Harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi
în adevăr şi în dragoste.
4 Cât de fericit sunt să dau peste copiii tăi aici şi să constat că trăiesc aşa cum se cuvine, urmând
adevărul şi ascultând de porunca lui Dumnezeu.
5 Şi acum, aş dori să vă reamintesc cu hotărâre porunca pe care ne-a dat-o Dumnezeu chiar de la
început, şi anume că creştinii trebuie să se iubească între ei.
6 Dacă-l iubim pe Dumnezeu, vom face tot ce ne spune el. Şi el ne-a spus de la bun început să ne
iubim unii pe alŃii.
7 FiŃi atenŃi la conducătorii falşi, că tare mulŃi mai sunt aceia care nu cred că Isus Cristos a venit
pe pământ ca fiinŃă umană, cu un trup ca al nostru. Asemenea oameni sunt împotriva adevărului
şi împotriva lui Cristos.
8 FeriŃi-vă să nu fiŃi ca ei şi să pierdeŃi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult.
FaceŃi totul ca să câştigaŃi de la Domnul întreaga voastră răsplată.
9 Fiindcă dacă o luaŃi de capul vostru dincolo de învăŃătura lui Cristos, pe Dumnezeu îl veŃi lăsa
în urma voastră; însă dacă rămâneŃi credincioşi învăŃăturilor lui Cristos, îl veŃi avea şi pe
Dumnezeu. Atunci amândoi vor fi ai voştri, şi Tatăl, şi Fiul.
10 Dacă vine să vă înveŃe unul care nu crede învăŃătura lui Cristos, nici măcar să nu-l poftiŃi în
casă la voi. Să nu-l încurajaŃi defel,
11 fiindcă dac-o faceŃi, veŃi fi şi voi părtaşi la răutatea lui.
12 Încolo, aş mai dori să vă spun multe lucruri, dar nu vreau să le amintesc în această scrisoare,
întrucât am speranŃa că voi putea să vă vizitez în curând şi atunci vom putea discuta acele lucruri
pe-ndelete şi vom petrece clipe fericite.
13 Salutări de la copiii sorei tale, care este şi ea o prea aleasă copilă a lui Dumnezeu.

3 Ioan 1

1 De la: Ioan, presbiterul. Către Gaius cel drag şi mult iubit de mine.
2 Prieten scump, mă rog ca scrisoarea aceasta să te găsească tot aşa de sănătos trupeşte, cât te ştiu
sufleteşte.
3 M-am bucurat mult să aud de la nişte fraŃi care au trecut pe aici că ai în continuare o viaŃă
curată şi devotată şi că te călăuzeşti în traiul tău după normele Evangheliei.
4 N-aş putea avea o bucurie mai mare decât să aud asemenea lucruri despre copiii mei.
5 Dragul meu prieten, tu faci o treabă bună pentru Dumnezeu, prin aceea că te îngrijeşti de
învăŃătorii şi misionarii aflaŃi în trecere pe acolo.
6 Ei au relatat bisericii de aici despre prietenia pe care le-ai arătat-o şi despre faptele tale de
dragoste. Mă bucur când îi trimiŃi la drum cu câte un dar frumos.
7 Căci ei călătoresc pentru Domnul şi nu iau cu ei nici hrană, nici îmbrăcăminte iar de la
necredincioşi nu primesc bani, şi nici adăpost, chiar dacă le predică.
8 Aşa că noi suntem aceia care trebuie să avem grijă de ei, pentru ca să devenim părtaşi cu ei la
lucrarea Domnului.
9 Referitor la aceasta, am trimis bisericii o scurtă scrisoare, dar trufaşul de Diotref, căruia îi place
să se amestece în toate, dându-se drept conducătorul creştinilor de acolo, nu acceptă autoritatea
mea şi refuză să mă asculte.
10 Când vin, am să vă spun câteva din lucrurile pe care le face el şi ce ticăloşii rosteşte la adresa
mea şi cu ce limbaj jignitor vorbeşte. Nu numai că refuză să-i primească pe misionarii călători,
dar le mai spune şi altora să facă la fel, iar dacă aceştia îi primesc totuşi, umblă să-i dea afară din
biserică.
11 Prieten drag, nu te lăsa influenŃat de acest exemplu rău. Tu ia-te numai după ceea ce este bine.
Adu-Ńi aminte că cei ce umblă drept, dovedesc că sunt copiii lui Dumnezeu; dar cei care persistă
în rău demonstrează că sunt foarte departe faŃă de Dumnezeu.
12 Dar oricine, inclusiv adevărul însuşi, are cuvinte de laudă la adresa lui Dimitrie. Chiar şi eu
însumi pot spune aceleaşi lucruri despre el, şi voi ştiŃi că eu spun numai adevărul.
13 Am multe să vă spun dar nu voiesc să le aştern în scris,
14 fiindcă sper să vă văd în curând şi atunci vom avea destule de discutat împreună.
15 Aşa că până atunci vă spun la revedere. Prietenii de aici vă transmit dragostea lor şi eu vă rog
să-i salutaŃi în mod deosebit, din partea mea, pe toŃi.

Iuda 1

1 De la: Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate cu Iacob. Către creştinii de pretutindeni, căci
Dumnezeu Tatăl v-a ales şi Isus Cristos v-a păzit.
2 Fie ca voi să aveŃi tot mai mult parte de bunătatea, pacea şi dragostea lui Dumnezeu.
3 PreaiubiŃi prieteni, plănuisem să vă scriu câteva gânduri privitoare la mântuirea pe care ne-a
dat-o Dumnezeu, dar acum descopăr că trebuie să vă scriu despre altceva şi anume să vă îndemn
să apăraŃi cu hotărâre credinŃa dată de Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, poporului său, ca s-o
păstreze neschimbată de-a lungul anilor.
4 Zic asta întrucât s-au strecurat printre voi nişte învăŃători fără de Dumnezeu, care susŃin că,
după ce am devenit creştini, putem face absolut tot ce dorim fără să ne temem de pedeapsa lui
Dumnezeu. Soarta unor astfel de oameni a fost de mult pecetluită, căci ei s-au întors împotriva
singurului nostru stăpân şi Domn, Isus Cristos.
5 Iată ce le răspund eu acestora: aduceŃi-vă aminte de un lucru - pe care de fapt îl şi ştiŃi - că
Domnul a scăpat un întreg popor din Ńara Egiptului, dar că după aceea i-a ucis pe toŃi aceia care
nu s-au încrezut în el şi nu l-au ascultat.
6 Şi vă mai amintesc de îngerii aceia care erau odată curaŃi şi sfinŃi, dar s-au abătut de bună voie
la o viaŃă de păcat, în prezent, Dumnezeu îi Ńine legaŃi în lanŃuri în temniŃe întunecate, unde
aşteaptă ziua judecăŃii.
7 Nu uitaŃi de locuitorii Sodomei şi Gomorei, oraşele învecinate în care se răsfăŃau în poftele de
tot felul, inclusiv homosexualitatea. CetăŃile acelea au fost distruse de foc şi rămân până în ziua
de azi un avertisment pentru noi că există un iad în care sunt pedepsiŃi păcătoşii.
8 Cu toate acestea, învăŃătorii falşi de care vorbeam îşi trăiesc mai departe viaŃa lor desfrânată şi
ticăloasă, înjosindu-şi trupurile şi râzând de cei slăviŃi acele puteri uriaşe ale răului înfiorător
care şi-au părăsit starea dintâi.
9 Până şi Mihael, unul din cei mai mari îngeri, când s-a certat cu Satana pentru trupul lui Moise,
nu a îndrăznit să-l acuze pe Satana sau să-l ia în zeflemea, ci a spus doar atât: "Domnul să te
mustre."
10 Oamenii aceştia însă batjocoresc şi blestemă absolut tot ce nu pricep şi, asemenea unor
dobitoace, fac tot ce le trece prin cap, ruinându-şi astfel sufletele.
11 Vai de ei! Căci o iau pe urmele lui Cain, care şi-a omorât fratele; şi, întocmai ca Balaam, ar
face orice când e vorba de bani; l-au nesocotit pe Dumnezeu precum Core, în speranŃa unui
câştig; ei vor pieri sub blestemul său.
12 Când oamenii aceştia iau parte la mesele voastre de dragoste în biserică, ei sunt ca nişte pietre
ascunse printre voi, care râd şi-i dau înainte, îndopându-se până ce nu mai pot, fără să se
gândească deloc la ceilalŃi din jurul lor. Ei sunt ca nişte nori fără ploaie, mânaŃi de vânt peste
Ńinuturi aride, promiŃând mult, dar nedând nimic. Sunt ca nişte pomi în care nu găseşti un fruct
măcar, la vremea culesului. Nu sunt doar morŃi, ci morŃi de două ori, căci au fost smulşi cu
rădăcină cu tot pentru a fi arşi.
13 Nu lasă în urma lor decât ruşine şi ocară, ca dâra murdară de spumă ce rămâne pe nisip în
urma valurilor sălbatice. Ei rătăcesc de colo-colo, de parcă ar fi nişte stele strălucitoare, dar, în
fond, înaintea lor zace bezna veşnică ce le-a pregătit-o Dumnezeu.
14 Enoh, care a trăit demult, la scurtă vreme după Adam, avea cunoştinŃă de aceşti oameni, căci
iată ce spunea el despre ei: "PriviŃi! Vine Domnul cu milioanele sale de sfinŃi.
15 El îi va aduce pe oamenii lumii înaintea sa la judecată, ca să primească pedeapsa dreaptă şi să
dovedească lucrurile groaznice săvârşite de ei în răzvrătirea lor faŃă de Dumnezeu, scoŃând la
iveală tot ce au rostit împotriva sa."
16 Oamenii aceştia se plâng în permanenŃă, veşnic nemulŃumiŃi, şi săvârşesc toate relele la care îi
poate duce mintea. Sunt nişte lăudăroşi cu gură mare, cărora le place să se dea în spectacol şi,
chiar atunci când manifestă respect faŃă de cineva, o fac numai pentru a obŃine ceva în schimb.
17 Dragi prieteni, aduceŃi-vă aminte ce v-au spus apostolii Domnului nostru Isus Cristos,
18 că în vremurile din urmă vor veni batjocoritorii aceştia, care nu vor avea alt scop în viaŃă decât
să se distreze pe toate căile rele imaginabile.
19 Ei stârnesc discuŃii în contradictoriu; iubesc lucrurile rele ale lumii şi Duhul Sfânt nu locuieşte
în ei.
20 Dar voi, iubiŃii mei prieteni, trebuie să vă zidiŃi vieŃile tot mai trainic pe temelia sfintei noastre
credinŃe, învăŃând să vă rugaŃi în puterea şi forŃa Duhului Sfânt.
21 RămâneŃi mereu înăuntrul hotarelor în care vă poate cuprinde şi binecuvânta iubirea lui
Dumnezeu. AşteptaŃi cu răbdare viaŃa veşnică pe care are să v-o dea Domnul Isus Cristos, în
îndurarea lui.
22 ÎncercaŃi să-i ajutaŃi pe cei care vă contrazic în discuŃii. AveŃi milă de cei care se îndoiesc.
23 SalvaŃi-i pe unii, smulgându-i ca din flăcările iadului însuşi. Cât priveşte pe alŃii, ajutaŃi-i să-l
afle pe Domnul printr-o purtare omenoasă faŃă de ei, dar aveŃi grijă ca nu cumva să fiŃi târâŃi şi
voi în păcatele lor. UrâŃi până şi haina mânjită de păcat, dar fiŃi îndurători faŃă de ei ca păcătoşi.
24 Şi acum toată slava să-i fie singurului Dumnezeu, care ne mântuieşte prin Isus Cristos,
Domnul nostru; da, într-adevăr, toată splendoarea şi maiestatea, toată puterea şi autoritatea sunt
ale sale de la început;
25 ale lui sunt şi ale lui vor rămâne în veci de veci. Şi el este în stare să vă ferească de orice
alunecare şi de orice cădere şi să vă aducă, fără păcat şi desăvârşiŃi, în slăvită sa prezenŃă, cu
chiote de bucurie veşnică. Amin.

Apocalipsa 1

1 RevelaŃia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o să arate slujitorilor săi ce urmează în
curând să se întâmple. El a făcut cunoscut aceasta trimiŃându-şi îngerul la robul său, Ioan,
2 care adevereşte tot ce a văzut - aşadar cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos.
3 Binecuvântat este cel ce citeşte cuvintele acestei profeŃii şi binecuvântaŃi sunt cei ce o aud şi
pun la inimă ceea ce e scris în ea, căci vremea este aproape.
4 Din partea lui Ioan, către cele şapte biserici din provincia Asia: Har vouă şi pace de la cel ce
este şi care era şi care vine, şi de la cele şapte Duhuri (sau: Duhul înşeptit) care sunt înaintea
tronului său,
5 şi de la Isus Cristos, care este martorul credincios, întâiul născut din morŃi, şi domnul regilor
pământului. Celui ce ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele lui
6 şi ne-a făcut o împărăŃie, preoŃi pentru Dumnezeu şi Tatăl său; - a lui să fie slava şi stăpânirea
în vecii vecilor!
7 Iată! El vine, înconjurat de nori; şi toŃi ochii îl vor vedea - da, îl vor vedea şi cei ce l-au
străpuns. Şi toate naŃiunile vor plânge cu mare jale din pricina lui. Aşa va fi! Amin.
8 "Eu sunt Alfa şi Omega," spune Domnul, "care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic."
9 Eu, Ioan, fratele vostru, şi părtaş la suferinŃă, la împărăŃie şi la răbdare în Isus, mă aflam pe
insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus.
10 În Ziua Domnului eram în Duhul când, deodată, am auzit în spatele meu un glas mare, ca de
trâmbiŃă,
11 zicând: "Scrie pe un sul tot ce vezi şi trimite scrisoarea celor şapte biserici: bisericii din Efes,
celei din Smirna şi celor din Peram, Tiati-ra, Sardis, Filadelfia şi Laodiceea."
12 Când m-am întors să văd cine vorbea şi iată că lângă mine se aflau şapte sfeşnice de aur.
13 Şi în mijlocul lor stătea cineva care semăna la chip cu "Fiul omului", îmbrăcat într-o mantie
lungă şi având petrecută de-a curmezişul pieptului o eşarfă de aur.
14 Capul şi părul îi erau albe ca lâna şi ca neaua iar ochii îi erau ca flacăra de foc.
15 Picioarele sale străluceau ca arama încinsă în cuptor iar glasul lui tuna ca vuietul valurilor
când se izbesc de Ńărm.
16 În mâna dreaptă Ńinea şapte stele şi din gură ieşea o sabie ascuŃită, cu două tăişuri, iar faŃa îi
strălucea cum e soarele mai strălucitor.
17 Când l-am văzut, i-am căzut îndată la picioare, ca mort; dar el şi-a pus mâna dreaptă peste
mine şi mi-a zis: "Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 cel viu, care a murit şi acum este viu în vecii vecilor, care are cheile morŃii şi ale Hadesului -
să nu-Ńi fie frică!
19 Aşterne în scris ce-ai văzut adineaori şi ceea ce are să Ńi se arate numaidecât.
20 Iată tâlcul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi al celor şapte sfeşnice de
aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici iar cele şapte sfeşnice sunt chiar bisericile
însele."

Apocalipsa 2

1 Îngerului bisericii din Efes scrie-i: "Iată cuvintele celui ce Ńine cele şapte stele în mâna dreaptă
şi umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 Cunosc numeroasele tale fapte bune. łi-am urmărit îndeaproape râvna şi răbdarea; ştiu că nu
suporŃi păcatul în rândul membrilor tăi şi că ai cercetat cu de-amănuntul pretenŃiile celor care-şi
zic apostoli, dar nu sunt, şi ai dovedit că mint cu sfruntare.
3 Ai suferit cu răbdare, de dragul meu, fără să dai înapoi o clipă - dar Ńi-ai părăsit dragostea
dintâi!
4 Totuşi mai este un lucru care nu este în ordine: tu nu mă mai iubeşti ca la început.
5 Adu-Ńi aminte de înălŃimea de la care ai căzut! Pocăieşte-te şi fă din nou lucrurile pe care le
făceai la început. Dacă nu te pocăieşti, voi veni la tine şi-Ńi voi lua sfeşnicul.
6 Însă un lucru e într-adevăr bun la tine şi anume acela că urăşti faptele desfrânaŃilor de nicolaiŃi,
pe care le urăsc şi eu.
7 Cine are urechi să audă ce spune bisericilor Duhul: tuturor învingătorilor le voi da să mănânce
din pomul vieŃii în Paradisul lui Dumnezeu."
8 Îngerului bisericii din Smirna scrie-i următoarea scrisoare: "Mesajul acesta vine din partea
aceluia care este Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, care a fost mort şi apoi a înviat:
9 Ştiu cât de mult suferi tu pentru Domnul şi ştiu totul despre sărăcia ta (dar ai bogăŃii cereşti) şi
cunosc defăimările aduse de cei care Ńi se împotrivesc, care zic că sunt evrei - deci copiii lui
Dumnezeu - când, de fapt, nu sunt, ci fac parte din sinagoga lui Satana.
10 Să nu-Ńi mai fie frică de ce ai să suferi curând - căci nu peste mult timp Diavolul are să arunce
pe unii din voi în închisoare ca să vă pună la încercare. VeŃi fi persecutaŃi timp de "zece zile".
łine sus şi tare credinŃa, chiar atunci când eşti confruntat cu moartea şi eu îŃi voi da cununa vieŃii
- un viitor glorios care nu se va sfârşi niciodată.
11 Oricine are urechi să asculte ce spune bisericilor Duhul; Cel care învinge nu va mai fi lovit de
Moartea a Doua."
12 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Pergam: "Mesajul de faŃă vine din partea aceluia
care mânuieşte sabia ascuŃită, cu două tăişuri.
13 Sunt pe deplin conştient de faptul că locuieşti în cetatea de scaun a Satanei, în centrul de
închinăciune satanică; şi totuşi mi-ai rămas credincioasă, refuzând să te lepezi de mine, chiar
când Antipa, martorul meu credincios, a fost martirizat printre voi de către adepŃii înfocaŃi ai
Satanei.
14 Şi totuşi am câteva lucruri împotriva ta. Tu îngădui în mijlocul tău pe unii care procedează la
fel ca Balaam când l-a învăŃat pe Balac să ducă poporul Israel de râpă, târându-l în păcate sexuale
şi îndemnându-l să ia parte la ospeŃe în cinstea idolilor.
15 Da, aşa este, ai în mijlocul tău, nici mai mult, nici mai puŃin, decât pe unii din aceşti discipoli
ai lui Balaam.
16 Pocăieşte-te, altminteri o să vin deodată la tine să lupt împotriva lor cu sabia gurii mele.
17 Să asculte oricine are urechi de auzit ce spune bisericilor Duhul: oricine biruieşte va mânca
din mana ascunsă, din hrana cea tainică din cer; şi-i voi da fiecăruia o piatră albă şi pe acea piatră
va fi săpat un nume pe care nu-l ştie decât cel care o primeşte."
18 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Tiatira: "Iată mesajul din partea Fiului lui
Dumnezeu, ai cărui ochi sunt pătrunzători ca para focului şi ale cărui picioare strălucesc ca arama
încinsă.
19 Am cunoştinŃă despre toate faptele tale bune - omenia ta faŃă de cei săraci, darurile făcute lor
şi felul cum îi îngrijeşti; de asemenea, cunosc dragostea, credinŃa şi răbdarea ta şi văd cum
progresezi mereu în toate aceste privinŃe.
20 Mai am însă ceva împotriva ta: tu îi permiŃi femeii aceleia numită Izabela, care-şi zice
proorocită, să-i înveŃe pe slujitorii mei că nu e cine ştie ce fapt grav să comiŃi păcate sexuale; ea îi
îndeamnă să fie imorali şi să consume carne sacrificată în prealabil idolilor.
21 Eu i-am dat timp să se pocăiască, dar ea a refuzat s-o facă.
22 Fii acum atent la ce-Ńi spun: O voi lovi cu o suferinŃă cumplită, care-o va doborî la pat, la un
loc cu ceilalŃi ucenici imorali ai ei, dacă nu se întorc iarăşi la mine, pocăindu-se de păcatul
săvârşit cu ea;
23 şi-i voi lovi copiii cu moartea. Şi toate bisericile vor cunoaşte că eu sunt acela care cercetează
adânc străfundurile inimii şi minŃii omeneşti; eu vă voi da fiecăruia din voi tot ce vi se cuvine,
după merit.
24 Cât vă priveşte pe voi ceilalŃi din Tiatira care nu aŃi urmat această învăŃătură falsă ("adevăruri
mai adânci", cum le numesc ei - de fapt, sunt adâncimile Satanei)
25 nu vă mai cer nimic în plus, decât să ŃineŃi strâns ce aveŃi până voi veni eu.
26 Voi da putere asupra naŃiunilor tuturor celor care înving, care fac lucrurile plăcute mie.
27 Voi le veŃi guverna cu un toiag de fier, aşa cum mi-a dat şi mie Tatăl autoritate să le conduc;
ele vor fi sfărâmate ca un vas de lut din care nu mai rămân decât cioburi.
28 Şi vă voi da luceafărul de dimineaŃă!
29 "Cine are urechi de auzit să asculte ce spune bisericilor Duhul."

Apocalipsa 3

1 Îngerului bisericii din Sardis scrie-i următoarea scrisoare: "Mesajul acesta Ńi-l transmit din
partea aceluia care are Duhul înşeptit al lui Dumnezeu şi cele şapte stele. ÎŃi cunosc reputaŃia de
biserică vie şi activă, însă acum eşti moartă.
2 Trezeşte-te! Şi întăreşte puŃinul rămas, fiindcă şi ce mai rămâne este pe moarte. Faptele tale nu
sunt deloc drepte în ochii lui Dumnezeu.
3 Întoarce-te la ceea ce ai auzit şi ai crezut de la început; Ńine-te strâns de aceasta şi vino iarăşi la
mine. Fiindcă, dacă nu, voi veni pe neaşteptate la tine, ca un hoŃ, şi te voi pedepsi.
4 Cu toate acestea, până şi acolo în Sardis sunt unii care nu şi-au mânjit hainele cu necurăŃia
lumii; ei vor păşi cu mine îmbrăcaŃi în alb, pentru că sunt vrednici.
5 Oricine biruieşte va fi înveşmântat în alb şi eu nu-i voi şterge numele din cartea vieŃii, ci i-l voi
rosti cu glas tare înaintea Tatălui meu şi a îngerilor săi, căci el este al meu.
6 Oricine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul."
7 Scrie această scrisoare îngerului bisericii din Filadelfia: "Mesajul care urmează Ńi l-a trimis cel
sfânt şi adevărat, care are cheia lui David, cu care deschide şi nimeni nu mai poate închide, şi
închide şi nimeni nu mai poate deschide.
8 Te cunosc foarte bine; nu eşti puternică, dar Ńi-ai dat silinŃa să asculŃi şi nu mi-ai tăgăduit
numele. De aceea, Ńi-am deschis o uşă pe care n-o poate închide nimeni.
9 ReŃine următoarele: îi voi forŃa pe cei care sprijină cauzele Satanei, dându-se drept copiii mei
(deşi mint, fiindcă nu sunt) să-Ńi cadă la picioare şi să recunoscă faptul că eu pe voi vă iubesc.
10 Fiindcă ai ascultat de mine cu răbdare, în ciuda persecuŃiilor, eu te voi ocroti de epoca de mare
năpastă şi ispitire, care se va abate asupra lumii, ca să-i pună la încercare pe toŃi cei rămaşi în
viaŃă.
11 Iată, eu vin curând! Păstrează puŃina forŃă de care dispui - pentru ca nimeni să nu-Ńi ia cununa.
12 Cât despre cel care biruie, voi face din el un stâlp în templul Dumnezeului meu; acolo va fi în
afara oricărei primejdii şi nu va mai ieşi din el; voi scrie pe el numele Dumnezeului meu şi el va
fi un cetăŃean în oraşul Dumnezeului meu - noul Ierusalim, care se va coborî din cer de la
Dumnezeul meu; şi va avea înscris pe el noul meu nume.
13 Să asculte toŃi cei care aud ce spune bisericilor Duhul."
14 Scrie următoarea scrisoare îngerului bisericii din Laodiceea: "Mesajul acesta vine din partea
aceluia care rămâne neclintit, martorul adevărat şi credincios a tot ce este, a fost ori va mai fi, în
veci de veci, sursa primară a creaŃiei lui Dumnezeu:
15 Te ştiu eu bine pe tine - nu eşti nici caldă, nici rece; măcar de-ai fi una din ele!
16 Dar, întrucât nu eşti decât călduŃă, am să te vărs din gura mea!
17 Tu zici: Sunt bogată şi am tot ce-mi doresc; nimic nu-mi mai lipseşte! Şi nu-Ńi dai seama că,
spiritualiceşte, eşti jalnică şi nenorocită, săracă, oarbă şi goală.
18 Sfatul meu este să cumperi aur curat de la mine, aur purificat prin foc - şi numai după aceea
vei fi cu adevărat bogată. Apoi, să cumperi de la mine veşminte albe, curate şi neîntinate, ca să-Ńi
acoperi goliciunea şi să nu-Ńi mai fie ruşine; şi să-Ńi procuri de la mine leacuri pentru ochi, ca să te
vindeci şi să vezi iar.
19 Eu îndrept şi pedepsesc mereu pe toŃi aceia pe care îi iubesc; aşa că, trebuie să te pedepsesc,
dacă nu te laşi de nepăsarea ta şi nu dobândeşti râvnă pentru lucrurile lui Dumnezeu.
20 Iată, de cât timp stau la uşă şi bat întruna! Dacă îmi aude cineva chemarea şi deschide uşa, voi
intra la el, mă voi bucura de părtăşia lui şi el de a mea.
21 Tuturor acelora care înving le voi îngădui să ia loc alături de mine pe tronul meu, aşa cum mi-
am ocupat şi eu locul cu tatăl meu pe tronul său, după ce am ieşit biruitor.
22 Cine are urechi de auzit să asculte ce spune bisericilor Duhul."

Apocalipsa 4

1 Apoi am privit şi am văzut o uşă deschisă în cer şi aceeaşi voce pe care o auzisem mai înainte,
ca un sunet puternic de trâmbiŃă, mi-a vorbit, zicând: "Vino aici sus şi am să-Ńi arăt ce trebuie să
se întâmple în viitor!"
2 Şi, în aceeaşi clipă m-am şi aflat cu duhul, acolo sus în cer şi am văzut - o, cât de slăvit era! - un
tron pe care stătea cineva!
3 Şi el emitea cascade de lumină, ca un diamant străfulgerător sau un rubin scânteietor, şi tronul
său era înconjurat de un curcubeu cu strălucire de smarald.
4 De jur-împrejurul acestui tron erau alte douăzeci şi patru de tronuri mai mici, pe care şedeau
douăzeci şi patru de bătrâni; toŃi erau îmbrăcaŃi în alb şi aveau pe cap cununi de aur.
5 Din tron Ńâşneau fulgere şi tunete, în care se puteau auzi glasuri. Drept în faŃa acestui tron erau
şapte lămpi aprinse care înfăŃişează cele şapte Duhuri (sau: Duhul înşeptit) ale lui Dumnezeu
trimise în toată lumea.
6 În faŃa lui se desfăşoară o mare strălucitoare, de cristal. Patru fiinŃe, înzestrate şi-n faŃă, şi-n
spate cu ochi, stăteau în dreptul celor patru laturi ale tronului.
7 Prima dintre aceste fiinŃe vii avea forma unui leu; a doua semăna cu un bou; a treia purta chip
de om; iar a patra avea formă de vultur, cu aripile desfăcute, ca pentru zbor.
8 Fiecare din aceste fiinŃe vii avea şase aripi şi partea centrală a aripilor lor era toată plină de
ochi. Zi de zi, şi noapte de noapte, ele rosteau întruna: "Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne, Dumnezeu
Atotputernic - cel care a fost, este şi va veni."
9 Şi când fiinŃele îl slăvesc, îl cinstesc şi îi mulŃumesc celui care stă pe tron, care trăieşte în vecii
vecilor,
10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cad cu faŃa la pământ înaintea lui şi i se închină, celui veşnic
viu, aruncându-şi cununile înaintea lui şi cântând:
11 "O, Doamne, tu eşti vrednic să primeşti glorie, o-noare şi putere, căci tu ai creat toate
lucrurile. Prin voinŃa ta au fost ele create şi îşi au fiinŃa."

Apocalipsa 5

1 Şi am văzut un sul în mâna dreaptă a unuia care şedea pe tron, şi sulul era scris şi pe dinăuntru,
şi pe dinafară, fiind pecetluit cu şapte sigilii.
2 Un înger măreŃ cu voce puternică striga această întrebare: "Cine este vrednic să rupă peceŃile
acestui sul şi să-l desfăşoare?"
3 Dar nimeni de pe întreg cuprinsul cerului sau al pământului ori dintre morŃi nu a putut să-l
deschidă şi să-l citească.
4 Atunci am plâns de necaz fiindcă nu s-a găsit nici unul vrednic să ne poată spune ce scrie în el.
5 Dar unul din cei douăzeci şi patru de bătrâni mi-a zis: "Nu mai plânge! Căci iată! Leul din
tribul lui Iuda, rădăcina lui David, a cucerit şi s-a dovedit vrednic să deschidă sulul şi să-i rupă
cele şapte peceŃi,"
6 Am privit şi iată că înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni stătea un Miel, în faŃa tronului şi
a fiinŃelor, şi Mielul avea răni care îi pricinuiseră cândva moartea. El avea şapte coarne şi şapte
ochi, care reprezintă Duhul înşeptit al lui Dumnezeu, trimis în toate colŃurile lumii.
7 El a păşit înainte şi a luat sulul din mâna dreaptă a celui ce şedea pe tron.
8 Şi când a luat sulul, cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faŃa la pământ înaintea
Mielului, fiecare din ei având o harpă şi flacoane de aur umplute cu tămâie - adică rugăciunile
poporului lui Dumnezeu.
9 Ei îi cântau o cântare nouă cu următoarele cuvinte: "Vrednic eşti tu să iei sulul, să-i rupi
peceŃile şi să-l desfaci; căci tu ai fost înjunghiat şi sângele tău a răscumpărat oameni din toate
naŃiunile ca daruri închinate lui Dumnezeu.
10 Şi i-ai adunat într-o ÎmpărăŃie şi i-ai făcut preoŃi ai Dumnezeului nostru; ei vor domni pe
pământ."
11 Apoi, în viziunea mea, am auzit cântarea milioanelor de îngeri ce înconjurau tronul, fiinŃele
acelea şi bătrânii:
12 "Vrednic este Mielul! - cântau ei cu voce tare - Mielul a fost înjunghiat. El este vrednic să
primească puterea şi bogăŃia, înŃelepciunea, tăria şi onoarea, slava şi lauda."
13 Şi atunci i-am auzit pe toŃi cei din cer şi de pe pământ, şi pe morŃii de sub pământ şi din mare
exclamând: "Binecuvântarea, onoarea, gloria şi puterea sunt ale celui care stă pe tron şi ale
Mielului, în veci de veci."
14 Şi cele patru fiinŃe ziceau întruna: "Amin!" Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut cu faŃa
la pământ şi i se închinau.

Apocalipsa 6

1 În timp ce priveam eu, Mielul a rupt prima pecete şi a început să desfăşoare sulul. Atunci una
din cele patru fiinŃe a rostit cu voce ca de tunet: "Vino!"
2 M-am uitat şi iată că în faŃa mea se afla un cal alb. CălăreŃul său purta un arc şi i s-a aşezat pe
cap o cunună; el a pornit vijelios pe cal, să învingă în multe bătălii şi să câştige războiul.
3 Apoi a desfăcut sulul până la cea de a doua pecete, pe care a rupt-o, de asemenea. Şi am auzit-o
pe a doua fiinŃă vie zicând: "Vino!"
4 De data aceasta a ieşit un cal roşu. CălăreŃului său i s-a dat o sabie lungă şi puterea să alunge
pacea şi să aducă anarhie pe pământ; pretutindeni au izbucnit război şi ucideri.
5 După ce a rupt a treia pecete, am auzit-o pe fiinŃa a treia zicând: "Vino!" Şi am văzut un cal
negru, al cărui călăreŃ Ńinea în mâna o cumpănă.
6 Şi o voce din rândul celor patru fiinŃe zicea: "O pâine pentru plata unei zile de muncă ori un
kilogram de faină de orz, dar nu există nici ulei de măsline, nici vin."
7 Şi când s-a rupt pecetea a patra, am auzit-o pe a patra fiinŃă, zicând: "Vino!"
8 Şi, de data aceasta, am văzut un cal galben, al cărui călăreŃ se numea Moartea. Şi după el venea
un alt cal care se numea Hades. Li s-a dat în stăpânire o pătrime din pământ, ca să ucidă cu
război, foamete, boli şi animale sălbatice.
9 Şi când a rupt pecetea a cincea, am văzut un altar alb şi sub el toate sufletele celor care muriseră
ca martiri fiindcă predicaseră Cuvântul lui Dumnezeu şi fiindcă aduseseră mărturii cinstite.
10 Ei strigau către Domnul şi ziceau: "O, Stăpâne Doamne, Sfânt şi Adevărat, cât mai este până
când ai să judeci oamenii pământului pentru ceea ce ne-au făcut? Când ai să te răzbuni pentru
sângele nostru pe locuitorii pământului?"
11 Li s-a dat fiecăruia câte o mantie albă şi li s-a spus să mai aştepte puŃin, până când şi fraŃii lor,
robi ca şi ei ai lui Isus, vor fi fost martirizaŃi pe pământ şi li se vor fi alăturat.
12 Am privit cum a rupt el pecetea a şasea şi îndată s-a produs un mare cutremur de pământ;
soarele s-a întunecat ca un veşmânt de doliu şi luna s-a făcut roşie ca sângele.
13 Apoi, nu ştiu cum s-a făcut, că parcă stelele cerului au început să cadă pe pământ, ca
smochinele verzi doborâte din pom de vântul puternic.
14 Şi cerurile înstelate au dispărut cum se strânge un sul; şi fiecare munte şi insulă s-au
cutremurat şi s-au mutat de la loc.
15 Regii pământului, conducătorii lumii şi oamenii bogaŃi, comandanŃii militari şi toŃi ceilalŃi
oameni, mari şi mici, robi sau liberi, s-au ascuns în peşterile şi stâncile munŃilor
16 şi le-au strigat munŃilor să îi strivească sub ei. "CădeŃi peste noi," se rugau ei, "şi ascundeŃi-ne
de faŃa aceluia care stă pe tron, şi de mânia Mielului,
17 fiindcă a sosit ziua cea mare a mâniei lui şi cine îi mai poate supravieŃui?"

Apocalipsa 7

1 Apoi am văzut patru îngeri stând la cele patru colŃuri ale pământului, Ńinând în loc cele patru
vânturi, să nu mai sufle, astfel că nici o frunză nu mai foşnea în copaci, iar oceanul s-a făcut
neted ca oglinda.
2 Şi am văzut un alt înger care venea de la răsărit şi aducea cu el marele sigiliu al Dumnezeului
celui Viu. Şi el le-a strigat celor patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi
marea:
3 "StaŃi pe loc! Să nu faceŃi încă nimic - să nu loviŃi nici pământul, nici marea, nici copacii - până
voi fi pus sigiliul lui Dumnezeu pe frunŃile slujitorilor săi."
4 Dar câŃi au primit semnul acesta? Am auzit numărul - erau 144.000, luaŃi din toate seminŃiile lui
Israel, după cum urmează:
5 Iuda: 12.000 Ruben: 12.000 Gad: 12.000
6 Aşer: 12.000 Neftali: 12.000 Manase: 12.000
7 Simeon: 12.000 Levi: 12.000 Isahar: 12.000
8 Zabulon: 12.000 Iosif: 12.000 Beniamin: 12.000.
9 După asta, am văzut o mulŃime uriaşă de oameni, atât de mare încât nu se putea număra, din
toate popoarele şi provinciile, de toate limbile, care stăteau înaintea tronului şi în faŃa Mielului,
îmbrăcaŃi în alb, cu ramuri de palmier în mâini.
10 Şi ei strigau cu glas tare: "Mântuirea vine de la Dumnezeul nostru, care sade pe Tron, şi de la
Miel."
11 Şi iată că toŃi îngerii au făcut cerc în jurul tronului şi împrejurul bătrânilor şi al celor patru
fiinŃe, căzând cu faŃa la pământ înaintea tronului şi închinându-se lui Dumnezeu.
12 "Amin!" ziceau ei. "Lauda şi gloria, înŃelepciunea şi mulŃumirea, onoarea, puterea şi tăria să
fie, toate, ale Dumnezeului nostru, în veci de veci. Amin!"
13 Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: "Cine sunt aceştia, îmbrăcaŃi în haine albe, şi de unde
vin ei?"
14 "Domnul meu, tu ştii", am răspuns eu. "Spune-mi te rog şi mie!" Aceştia sunt cei care vin din
marea strâmtoare, mi-a răspuns el. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea, se găsesc acum în faŃa tronului lui Dumnezeu, slujindu-l zi şi noapte în templul său.
Cel care stă pe tron îi va adăposti;
16 ei nu vor mai fi flămânzi niciodată şi nici nu le va mai fi sete şi vor fi ocrotiŃi de arşiŃa
soarelui.
17 Căci Mielul care stă în faŃa tronului îi va hrăni, va fi păstorul lor şi-i va duce la izvoarele apei
vieŃii. Şi Dumnezeu le va şterge lacrimile toate din ochi."

Apocalipsa 8

1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere pe tot cuprinsul cerului, timp de vreo
jumătate de oră.
2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stăteau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Lor li s-au dat
şapte trâmbiŃe.
3 Apoi, a venit un alt înger cu o cădelniŃă de aur şi s-a oprit la altar; şi i s-a dat o mare cantitate de
tămâie pe care s-o combine cu rugăciunile copiilor lui Dumnezeu şi s-o aducă apoi ca jertfă pe
altarul de aur din faŃa tronului.
4 Şi mireasma amestecului de tămâie şi rugăciuni s-a suit de pe altarul pe care le turnase îngerul
până sus la Dumnezeu.
5 Apoi îngerul a umplut cădelniŃa cu foc de pe altar şi a aruncat-o pe pământ; şi tunetul bubuia iar
fulgerul cădea şi s-a produs un cutremur de pământ îngrozitor.
6 Apoi cei şapte îngeri cu cele şapte trâmbiŃe s-au pregătit să sune falnic din ele.
7 A sunat primul înger din trtmbiŃă, şi asupra pământului s-a abătut grindină şi foc amestecate cu
sânge. O treime din pământ a luat foc, aşa încât, a treia parte din pomi au ars, împreună cu iarba
verde.
8 Apoi a sunat al doilea înger din trâmbiŃă şi ceva care părea a fi un munte uriaş aprins a fost
aruncat în mare şi a distrus o treime din toate corăbiile;
9 şi a treia parte din mare s-a făcut roşie ca sângele; iar o treime din peşti au fost omorâŃi.
10 A sunat îngerul al treilea şi o stea mare de foc a căzut din cer peste a treia parte din râuri şi
izvoare.
11 Steaua se numea "Amărăciune", întrucât a otrăvit o treime din toate apele de pe pământ şi au
murit mulŃi oameni.
12 A sunat şi îngerul al patrulea din trâmbiŃă şi numaidecât o treime din soare şi o treime din lună
şi stele s-au întunecat şi au fost nimicite, aşa încât lumina zilei a fost redusă cu o treime iar
noaptea a devenit şi mai întunecată.
13 Cum priveam aşa, am văzut un vultur singuratic zburând pe ceruri şi strigând cât putea de tare:
"Vai, vai, vai de oamenii pământului din pricina grozăviilor care se vor întâmpla de îndată ce vor
suna din trâmbiŃe ceilalŃi trei îngeri care au mai rămas."

Apocalipsa 9

1 Apoi a sunat al cincilea înger din trâmbiŃă sa şi am văzut pe unul care a căzut din cer pe pământ
şi i s-a dat cheia gropii fără fund.
2 Când a deschis-o, a răbufnit din ea un fum gros, ca dintr-o sobă uriaşă, şi soarele împreună cu
aerul s-au înnegrit de fum.
3 Apoi au ieşit din fum nişte lăcuste care s-au îndreptat asupra pământului şi au căpătat puterea să
înŃepe ca scorpionii.
4 Dar li s-a spus să nu vatăme iarba, nici plantele, nici arborii, ci să se năpustească doar asupra
acelor oameni care nu posedă semnul lui Dumnezeu pe frunte.
5 Aveau ordine să nu-i omoare, ci doar să-i tortureze cinci luni de zile, cu acea agonie pricinuită
de înŃepăturile scorpionului.
6 În zilele acelea, oamenii vor încerca să se sinucidă dar va fi în zadar, fiindcă moartea nu va
veni. Vor dori din suflet să moară, dar moartea, pur şi simplu, va fugi de ei!
7 Lăcustele păreau nişte cai îmbrăcaŃi în zale, gata de luptă. Pe cap aveau ca nişte cununi de aur şi
feŃele le erau ca de om.
8 Părul le era lung ca la femei iar dinŃii ca de lei.
9 Purtau platoşe făcute parcă din fier şi vuietul aripilor lor era al carelor şi al cailor în bătălie.
10 Aveau cozi şi Ńepi ca de scorpion, şi în ele aveau puterea de a tortura oamenii cinci luni.
11 Regele lor era îngerul abisului, care în ebraică se numeşte Abadon iar în greacă Apolion (adică
Nimicitorul).
12 Prima teroare ia sfârşit, dar mai sunt încă două de venit!
13 A sunat şi al şaselea înger din trâmbiŃă şi am auzit un glas dinăuntrul celor patru coarne ale
altarului de aur ce stă în faŃa tronului lui Dumnezeu,
14 care i-a spus îngerului al şaselea: "Eliberează-i pe cei patru demoni mari, ŃinuŃi legaŃi la
marele fluviu Eufrat."
15 Ei fuseseră pregătiŃi pentru anul acela, luna, ziua şi ceasul respectiv, şi acum au fost dezlegaŃi
să ucidă o treime din toată omenirea.
16 Ei mergeau în fruntea unei armate de 200 de milioane de războinici - am aflat cifra aceasta
dintr-un anunŃ pe care l-am auzit atunci.
17 În vedenia mea, am văzut cum li se răspândesc caii peste tot; călăreŃii purtau platoşe de fier
înroşit, deşi unele erau de albastrul cerului iar altele erau galbene.
18 Capetele cailor semănau foarte mult cu ale leilor şi din gurile lor Ńâşnea fum, foc şi pucioasă
aprinsă, şi au ucis o treime din toŃi oamenii.
19 Puterea lor de ucidere nu stătea doar în gură, ci şi în cozile lor, fiindcă ele se asemănau cu
nişte capete de şarpe, cu care izbeau şi muşcau, producând răni fatale.
20 Dar oamenii rămaşi în viaŃă după aceste calamităŃi tot n-au voit să se închine lui Dumnezeu!
N-au voit nicidecum să se lase de închinarea la idoli sau să renunŃe la idolii lor făcuŃi din aur şi
argint, aramă, piatră şi lemn, care nici nu văd, nici nu aud, şi nici nu umblă.
21 De asemenea, n-au vrut să se pocăiască de toate crimele şi vrăjitoria lor, de imoralitatea şi
hoŃia lor.

Apocalipsa 10

1 Atunci am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, învăluit de un nor şi având
deasupra capului un curcubeu; faŃa îi strălucea ca soarele iar picioarele îi scăpărau ca focul.
2 Şi în mână Ńinea desfăcut un sul mic. Şi-a pus piciorul drept în mare iar stângul şi l-a aşezat pe
pământ
3 şi a scos un strigăt puternic - ca răcnetul unui leu - la care au răspuns şapte bubuituri de tunet.
4 Tocmai mă pregăteam să notez ce-au spus tunetele, când am auzit din cer un glas care mi-a zis:
"Să nu faci asta. Cuvintele lor nu trebuie să fie destăinuite."
5 Apoi falnicul înger care stătea pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă până la cer
6 şi a jurat pe Cel care trăieşte în vecii vecilor, care a creat cerul şi tot ce se află în el şi pământul
cu tot ce conŃine acesta şi marea cu toate ale ei, că nu va mai fi nici o întârziere,
7 ci, când va suna îngerul al şaptelea din trâmbiŃă, se va împlini planul de nepătruns al lui
Dumnezeu, ce fusese Ńinut ascuns veacuri de-a rândul, încă de la anunŃarea sa de către robii săi,
profeŃii.
8 Apoi vocea din cer mi-a vorbit din nou, zicându-mi: "Du-te şi ia sulul desfăcut de la îngerul
falnic care stă în picioare pe mare şi pe uscat."
9 Astfel, m-am apropiat şi l-am rugat să-mi dea sulul. "Poftim! Ia-l şi mănâncă-l!" mi-a zis el.
"La început, va avea gust de miere, dar când îl vei înghiŃi, vei simŃi o senzaŃie de acru în stomac!"
10 Aşadar, i l-am luat din mână şi l-am mâncat. Într-adevăr, aşa cum mi s-a spus, l-am simŃit
dulce în gură dar, după ce l-am înghiŃit, m-a durut stomacul.
11 Apoi el mi-a zis: "Trebuie să prooroceşti mai departe multor popoare, naŃiuni, triburi şi regi."

Apocalipsa 11

1 După aceea, mi s-a dat o vergea de măsurat şi mi s-a spus să mă duc să măsor Templul lui
Dumnezeu, inclusiv curtea interioară unde se află altarul, şi să număr credincioşii.
2 "Curtea exterioară însă să n-o masori", mi s-a spus, "fiindcă ea a fost predată naŃiunilor. Ele vor
călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni.
3 Şi eu le voi da putere celor doi martori ai mei să proorocească 1.260 de zile îmbrăcaŃi în pânză
de sac."
4 Martorii aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului
întregului pământ.
5 Oricine va încerca să le facă vreun rău va fi ucis de rafalele de foc din gura lor.
6 Ei au putere să închidă zăgazurile cerului, ca să nu mai plouă deloc în timpul celor trei ani şi
jumătate cât vor prooroci ei, şi să prefacă apele curgătoare şi oceanele în sânge, precum şi puterea
de a abate asupra pământului tot soiul de plăgi, ori de câte ori doresc.
7 Când îşi vor încheia cei trei ani şi jumătate de mărturie solemnă, tiranul care va ieşi din groapa
fără fund va declara război împotriva lor şi-i va birui, omorându-i apoi;
8 timp de trei zile şi jumătate, trupurile lor neînsufleŃite vor fi expuse privirilor, pe străzile
marelui oraş "Sodoma" şi "Egipt") - adică, tocmai acolo unde fusese răstignit Domnul lor.
9 Timp de trei zile şi jumătate oameni din toate popoarele, triburile, limbile şi naŃiunile
pământului vor privi trupurile lor neînsufleŃite şi vor refuza să-i îngroape.
10 Şi va avea loc o sărbătoare mondială - oamenii de pretutindeni se vor bucura şi-şi vor face unii
altora cadouri, dând petreceri în cinstea morŃii celor doi profeŃi care-i chinuiseră atât de mult.
11 Dar, după trei zile şi jumătate, duhul de viaŃă de la Dumnezeu va intra în ei şi se vor scula. Va
intra în toŃi o mare spaimă.
12 După aceea, se va auzi strigătul puternic al unei voci din cer, glăsuind astfel: "VeniŃi aici sus!"
Şi ei se vor înălŃa la cer pe un nor, sub privirile duşmanilor lor.
13 În aceeaşi oră se va produce un cutremur îngrozitor de pământ, care va dărâma a zecea parte
din oraş, lăsând în urmă 7.000 de morŃi. Atunci toŃi cei rămaşi în viaŃă, de groază, îl vor slăvi pe
Dumnezeul cerului.
14 A doua nenoricire a trecut şi ea dar este urmată imediat de a treia:
15 Deoarece, chiar atunci îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiŃă şi s-au auzit îndată nişte voci
din cer care strigau: "ÎmpărăŃia acestei lumi este acum a Domnului nostru şi a Cristosului său; şi
el va domni în veci de veci."
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni care stau pe tronuri înaintea lui Dumnezeu s-au aruncat cu
faŃa la pământ, în semn de închinare, zicând:
17 "ÎŃi mulŃumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti, ai fost şi acum Ńi-ai preluat
măreaŃa ta putere şi ai început să domneşti.
18 Popoarele s-au mâniat pe tine, dar acum a venit rândul tău să te mânii pe ele. E timpul să
judeci pe morŃi şi să-Ńi răsplăteşti slujitorii - profeŃii şi oamenii de rând, pe toŃi cei care se tem de
numele tău, mari şi mici - şi să-i distrugi pe aceia care au făcut să vină nimicirea pe pământ."
19 Apoi, în cer s-a deschis Templul lui Dumnezeu şi înăuntru s-a văzut chivotul legământului
său. Cerul era brăzdat de fulgere şi tunete asurzitoare. A urmat, apoi, o mare furtună cu grindină
şi lumea a fost zguduită de un cutremur de pământ înfiorător.

Apocalipsa 12

1 Apoi în cer şi-a făcut apariŃia un măreŃ alai sărbătoresc, ca o întruchipare a lucrurilor viitoare.
Am văzut o femeie învăluită în lumină având sub picioare luna şi pe cap o cunună formată din
douăsprezece stele.
2 Era însărcinată şi Ńipa de durere în chinurile facerii, aşteptând să nască.
3 Deodată s-a arătat un balaur roşu cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte coroane.
4 Cu coada trăgea după el o treime din stele, pe care le-a azvârlit apoi pe pământ. S-a oprit în faŃa
femeii, care sta să nască, pentru a-i înghiŃi deîndată pruncul!
5 Ea a născut un băiat care urma să cârmuiască toate naŃiunile cu o mână de fier. Copilul a fost
răpit la Dumnezeu şi la tronul său.
6 Femeia a fugit în pustiu, unde îi pregătise Dumnezeu un loc, s-o aibă în grijă 1.260 de zile.
7 Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaŃi sub comanda lui s-au luptat cu
balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuŃi.
8 Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul.
9 Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel
care înşală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa.
10 Apoi am auzit un glas puternic, ce străbătea cerurile de la un capăt la altul şi zicea: în sfârşit s-
a întâmplat! Iată în fine mântuirea lui Dumnezeu, puterea şi cârmuirea sa şi autoritatea
Cristosului său; căci Pârâşul fraŃilor noştri, care îi acuza zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu, a fost
aruncat din cer jos pe pământ.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin mărturia lor, fiindcă nu şi-au iubit propria viaŃă, ci
şi-au dat-o pentru el.
12 StrigaŃi de bucurie, voi cerurilor! şi voi, cetăŃeni ai cerului, săltaŃi de bucurie şi fericire! Cât
despre voi, oamenii lumii, vai şi amar de voi, căci Diavolul s-a coborât la voi spumegând de
mânie, ştiind că nu mai are decât foarte puŃin timp."
13 Când s-a pomenit Balaurul aruncat pe pământ, a persecutat femeia care născuse copilul.
14 Dar ea a primit două aripi ca acelea ale unui vultur măreŃ, cu care să zboare la locul ce i se
pregătise în pustiu unde avea să fie îngrijită şi apărată de furia Şarpelui - de Balaur - timp de trei
ani şi jumătate.
15 Şi din gura Şarpelui a Ńâşnit un şuvoi mare de apă care înainta spre femeie, încercând s-o
înece;
16 dar pământul i-a venit în ajutor, deschizându-şi gura şi înghiŃind şuvoaiele de apă.
17 Atunci, Balaurul înfuriat a pornit la atac împotriva celorlalŃi copii ai ei - împotriva tuturor
acelora care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi mărturisesc că sunt ai lui Isus. El s-a oprit pe
Ńărmul oceanului şi a rămas acolo în aşteptare.

Apocalipsa 13

1 Apoi, în vedenia mea, am văzut o fiară ieşind din mare. Avea şapte capete şi zece coarne, pe
care erau zece coroane. Şi pe fiecare cap erau scrise nume de ocară ce constituiau, fiecare, o
sfidare şi o insultă la adresa lui Dumnezeu.
2 Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard însă avea labe de urs şi gură de leu. Şi Balaurul
i-a dat fiarei puterea sa, împreună cu tronul şi o mare autoritate.
3 Am văzut că unul din capetele sale avea o rană incurabilă - totuşi rana aceasta fatală s-a
vindecat. Lumea întreagă a rămas înmărmurită în faŃa acestei minuni şi a mers după fiară,
cuprinsă de veneraŃie.
4 Oamenii s-au închinat balaurului, fiindcă acesta i-a dat atâta putere, şi s-au închinat şi fiarei,
zicând: "Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se măsoare cu ea în luptă?"
5 Atunci i s-a dat fiarei o gură să rostească cuvinte pline de semeŃie şi hule şi să-şi exercite
autoritatea timp de patruzeci şi două de luni.
6 Şi şi-a deschis gura în hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească numele lui şi locuinŃa lui şi
pe cei ce locuiesc în cer.
7 Şi i s-a dat să facă război cu sfinŃii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminŃie şi
popor şi limbă şi neam.
8 Şi toŃi locuitorii pământului, al căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea
vieŃii Mielului cel înjunghiat, se vor închina fiarei.
9 Dacă are cineva urechi, să audă!
10 Oricine urmează să meargă în robie, în robie va merge. Oricine urmează să fie omorât cu
sabia, cu sabia va fi omorât. Asta necesită răbdare şi credin-cioşie din partea sfinŃilor.
11 Apoi am văzut un alt animal ciudat, ieşind, de data aceasta, din pământ, cu două corniŃe ca de
miel însă cu o voce înfricoşătoare, asemănătoare Balaurului.
12 El a exercitat întreaga autoritate a fiarei căreia i se vindecase rana, şi a obligat pe toată lumea
să se închine acesteia.
13 El a făcut minuni nemaipomenite, cum ar fi coborârea focului din cer pe pământ în faŃa
ochilor tuturor.
14 Prin aceste miracole reuşea să amăgească pe toŃi locuitorii pământului. Putea face aceste
lucruri extraordinare ori de câte ori era de faŃă fiara să-l urmărească. Şi a poruncit oamenilor din
întreaga lume să-i facă o mare statuie primei fiare ce fusese rănită de moarte şi totuşi trăise.
15 I s-a îngăduit să dea suflare acestei statui, şi chiar s-o facă să vorbească. Apoi statuia a ordonat
să fie omorât oricine refuză să i se închine.
16 El a poruncit ca toŃi oamenii, mic şi mare, bogat şi sărac, sclav sau liber - să fie tatuaŃi cu un
semn anumit pe mâna dreaptă ori pe frunte.
17 Şi nimeni nu putea obŃine nici o slujbă şi nu putea cumpăra în nici un magazin fără permisul
conferit de acel semn, care consta fie din numele fiarei, fie dintr-o cifră ce reprezenta forma
codificată a acestui nume.
18 Iată o enigmă care se cere rezolvată cu chibzuinŃă profundă. Fie ca cei ce sunt în stare, să
traducă acest cod: valorile numerice ale literelor numelui său adunate dau 666.

Apocalipsa 14

1 Apoi am văzut un Miel, stând în picioare pe Muntele Sion din Ierusalim, şi împreună cu el erau
144.000 de persoane ce purtau scrise pe frunŃi numele lui şi numele Tatălui său.
2 Şi am auzit din cer un sunet asemenea vuietului unei cascade uriaşe ori bubuiturilor unui tunet.
Era cântarea unui cor acompaniat de harpe.
3 Corul acesta extraordinar, de 144.000 de voci, cânta o melodie nouă, neasemuit de frumoasă, în
faŃa tronului lui Dumnezeu şi înaintea celor douăzeci şi patru de bătrâni; şi nimeni nu era în stare
să cânte această cântare, în afară de cei 144.000, care fuseseră răscumpăraŃi de pe pământ.
4 Căci ei sunt neîntinaŃi spiritualiceşte, având puritatea unei fecioare şi-l urmează pe Miel oriunde
merge. Ei au fost cumpăraŃi cu un preŃ mare din mijlocul oamenilor de pe pământ, ca o ofrandă
sfinŃită adusă lui Dumnezeu şi Mielului.
5 Ei nu pot fi învinuiŃi de nici un neadevăr; sunt curaŃi, fără nici o pată.
6 Şi am văzut un alt înger, străbătând cerurile în zbor şi ducând cu el eterna evanghelie ca s-o
vestească celor de pe pământ - la fiecare neam, trib, limbă şi popor.
7 "TemeŃi-vă de Dumnezeu", striga el, "şi proslăviŃi-i măreŃia, căci a sosit timpul ca el să fie
Judecătorul, închinaŃi-vă aceluia care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate izvoarele ei."
8 Apoi, el a fost urmat în cer de un alt înger, care zicea: "A căzut Babilonul, cetatea cea mare,
fiindcă ea era seducătoarea naŃiunilor lumii, şi le făcea să soarbă împreună cu ea din vinul
cumplitelor sale necurăŃenii şi păcate."
9 Apoi au fost urmaŃi de un al treilea înger, care striga: "Oricine se închină fiarei ieşite din mare
şi statuii ei, primind semnul ei pe mână sau pe frunte,
10 trebuie să bea vinul mâniei lui Dumnezeu. Şi ei vor fi chinuiŃi cu foc şi cu pucioasă aprinsă, în
prezenŃa sfinŃilor săi îngeri şi a Mielului.
11 Fumul caznelor lor se va ridica în veci de veci şi nu vor cunoaşte alinare nici ziua, nici
noaptea, fiindcă s-au închinat fiarei şi statuii sale şi au fost tatuaŃi cu codul numelui ei.
12 Fie ca aceasta să constituie o încurajare pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să îndure răbdători
toate încercările şi persecuŃiile care vin, fiindcă sunt sfinŃii lui care rămân neclintiŃi până la
sfârşit, în ascultarea poruncilor sale şi în încrederea lor în Isus."
13 Şi am auzit în ceruri, deasupra mea, o voce, care zicea: "BinecuvântaŃi sunt morŃii care mor
de-acum în Domnul. Da, aşa e, zice Duhul, binecuvântaŃi, cu adevărat, sunt aceştia, fiindcă acum
ei se vor odihni după toată truda şi încercările prin care au trecut; căci faptele lor bune îi vor urma
în cer!"
14 Apoi scena s-a schimbat şi am văzut un nor alb, pe care şedea cineva semănând cu cel ce
fusese numit "Fiul omului." Pe cap el purta o coroană de aur masiv şi în mână Ńinea o seceră
ascuŃită.
15 După asta, a ieşit un înger din templu şi i-a strigat astfel: "Pune secera la lucru, fiindcă a venit
timpul să seceri; s-a copt recolta pe pământ."
16 Aşa că cel ce şedea pe nor şi-a rotit secera deasupra pământului şi recolta, a şi fost strânsă.
17 Pe urmă, a mai venit un înger de la templul din cer şi iată că şi acesta avea o seceră ascuŃită.
18 Tocmai atunci îngerul care are putere să distrugă lumea cu foc i-a strigat îngerului cu secera:
"Treci la acŃiune cu secera ta şi retează cu ea ciorchinii de struguri de pe viŃa de vie a pământului,
fiindcă sunt copŃi, numai buni de judecată."
19 Astfel, îngerul şi-a rotit secera pe pământ şi a încărcat strugurii în teascul cel mare al mâniei
lui Dumnezeu.
20 Şi strugurii au fost zdrobiŃi sub picioare în teascul din afara oraşului şi au curs şuvoaie de
sânge, pe o distanŃă de 300 kilometri, cu o înălŃime ce ajungea până la zăbala unui cal.

Apocalipsa 15

1 Şi am văzut în cer un alt alai măreŃ ce înfăŃişa lucrurile ce aveau să urmeze: şapte îngeri au fost
desemnaŃi să aducă pe pământ cele şapte plăgi finale - şi abia atunci se va sflrşi, în cele din urmă,
mânia lui Dumnezeu.
2 Înaintea mea se întindea ceva care părea a fi un ocean de foc şi sticlă pe care stăteau toŃi aceia
care biruiseră fiara, chipul ei, semnul şi numărul ei. ToŃi Ńineau în mână harpe ale lui Dumnezeu,
3 şi cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului: "Mari şi minunate sunt
faptele tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, o, Rege al
veacurilor.
4 Cine este acela care nu se va teme de tine, o, Doamne, şi nu-Ńi va proslăvi numele? Căci singur
tu eşti Sfânt. Toate naŃiunile vor veni înaintea ta să se închine, pentru că faptele tale neprihănite
au fost acum arătate."
5 Apoi m-am uitat şi iată că s-a deschis templul cortului mărturiei din cer.
6 Cei şapte îngeri desemnaŃi să-şi verse cele şapte urgii au ieşit din templu, îmbrăcaŃi în în curat,
de un alb strălucitor, şi încinşi peste piept cu eşarfe de aur.
7 Şi una din cele patru fiinŃe vii i-a dat fiecăruia din ei câte o cupă de aur, plină cu mânia
cumplită a Dumnezeului care trăieşte, în veci de veci.
8 Templul s-a umplut de fum din cauza gloriei şi puterii sale; şi n-a putut intra nimeni, până când
au terminat îngerii de vărsat cele şapte urgii.

Apocalipsa 16

1 Şi am auzit o voce impunătoare, strigând din templu către cei şapte îngeri: "PorniŃi acum la
drum şi goliŃi cele şapte potire cu mânia lui Dumnezeu pe pământ."
2 Aşadar, ieşi din templu cel dintâi înger şi vărsă potirul deasupra pământului şi toŃi oamenii care
purtau semnul Făpturii şi se închinau statuii sale fură îndată năpădiŃi de răni respingătoare şi
dureroase.
3 Turnă şi cel de-al doilea înger potirul asupra oceanelor şi ele se făcură ca sângele apos al unui
om mort; şi tot ce avea viaŃă muri.
4 Apoi goli şi îngerul al treilea potirul deasupra tuturor apelor curgătoare şi acestea se prefăcură
în sânge.
5 Şi l-am auzit pe îngerul acesta al apelor, zicând cu glas tare: "Drept eşti să trimiŃi această
judecată, o, Sfântule, care eşti şi ai fost,
6 fiindcă sfinŃii şi profeŃii tăi au murit ca martiri şi sângele lor a fost vărsat pe pământ; şi acum şi
tu ai vărsat sângele acelora care i-au omorât. Aceasta e răsplata care li se cuvine."
7 Şi am auzit pe îngerul de la altar zicând: "Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, pedepsele
tale sunt drepte şi adevărate."
8 Apoi şi-a vărsat şi îngerul al patrulea potirul asupra Soarelui, făcându-l să-i pârjolească pe
oameni cu focul său.
9 Toată lumea s-a ales cu arsuri de pe urma acestui val de căldură şi au blestemat cu toŃii numele
lui Dumnezeu care a trimis aceste urgii - tot nu s-au pocăit şi nu i-au dat slavă.
10 Apoi şi-a turnat îngerul al cincilea potirul peste tronul fiarei ieşite din mare, şi regatul ei a fost
cufundat în întuneric. Iar supuşii ei şi-au muşcat limba de durere
11 şi au blestemat pe Dumnezeul cerului, din pricina chinurilor şi suferinŃelor îndurate, şi tot n-au
voit să se pocăiască pentru faptele lor rele.
12 Al şaselea înger şi-a turnat apoi potirul asupra marelui fluviu Eufrat şi acesta a secat
numaidecât, aşa încât regii de la răsărit au putut trece nestingheriŃi spre apus cu trupele lor.
13 Şi am văzut duhurile rele deghizate în broaşte, sărind afară din gura balaurului, a făpturii şi a
proorocului ei mincinos.
14 Demonii aceştia cu puteri miraculoase au discutat cu toŃi conducătorii lumii, adunându-i pe
toŃi laolaltă ca să lupte împotriva Domnului, în acea măreaŃă zi viitoare a JudecăŃii lui Dumnezeu,
Atotputernicul.
15 "LuaŃi seama: Eu voi veni ca un hoŃ, când nici nu vă aşteptaŃi! BinecuvântaŃi sunt toŃi aceia
care mă aşteaptă, care îşi Ńin mantiile la îndemână şi nu vor fi nevoiŃi să umble goi şi să le fie
ruşine."
16 Şi au adunat toate armatele lumii lângă o localitate numită în ebraică Armaghedon - adică
muntele lui Meghido.
17 Apoi şi-a turnat şi îngerul al şaptelea potirul, în văzduh; şi de la tronul templului din cer s-a
auzit un puternic strigăt, care zicea aşa: "S-a isprăvit!"
18 Atunci a bubuit tunetul şi cerul a fost brăzdat de fulgere; şi s-a produs un năpraznic cutremur
de pământ, a cărui tărie nu avea precedent în toată istoria omenirii.
19 Marea cetate a "Babilonului" s-a scindat în trei părŃi şi oraşele din lumea întreagă s-au prefăcut
în mormane de moloz; şi astfel în gândurile lui Dumnezeu s-au amintit toate păcatele
"Babilonului" şi el a fost pedepsit până ce s-a scurs ultima picătură de mânie din cupa cu vin a
înfricoşătoarei sale furii.
20 Insulele au pierit, munŃii s-au nivelat
21 şi a căzut din cer o furtună nemaipomenită de grindină; au căzut din cer pietre de grindină
cântărind fiecare câte 50 de kilograme peste oamenii de jos, care l-au blestemat pe Dumnezeu
pentru crâncenul potop de grindină.

Apocalipsa 17

1 Unul din cei şapte îngeri care au turnat urgiile pe pământ s-a apropiat şi a intrat în vorbă cu
mine. "Vino cu mine", mi-a zis el, "şi-Ńi voi arăta ce are să se întâmple cu prostituata aceea
notorie care şade pe mulŃimea de ape ale lumii.
2 Regii lumii au avut raporturi imorale cu ea şi oamenii lumii au fost îmbătaŃi cu vinul desfrânării
sale."
3 Aşadar, îngerul m-a dus cu duhul în pustiu. Acolo am văzut o femeie, aşezată pe un animal
stacojiu cu şapte capete şi zece coarne, toate acoperite de inscripŃii insultătoare la adresa lui
Dumnezeu.
4 Femeia purta îmbrăcăminte de culoare purpurie şi stacojie, bijuterii alese, din aur, pietre
preŃioase şi perle iar în mână Ńinea un pocal de aur, plin de obscenităŃi.
5 Purta pe frunte o denumire misterioasă: "Babilonul cel mare, mama prostituatelor şi a închinării
la idoli din lumea întreagă."
6 Mi-am dat seama că era beată - se îmbătase de sângele martirilor lui Isus pe care-i omorâse. Şi,
privind-o, m-am înfiorat de groază.
7 "De ce te miri aşa?" m-a întrebat îngerul. "Am să-Ńi spun cine este şi ce reprezintă animalul pe
care călăreşte.
8 El era în viaŃă dar acum nu mai trăieşte. Şi totuşi, nu peste mult timp, va ieşi din groapa fără
fund şi se va duce la pierzare veşnică; iar locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise în
Cartea VieŃii, înainte de întemeierea lumii, vor rămâne înlemniŃi când îl vor vedea din nou, după
ce murise o dată.
9 Şi acum, gândeşte-te bine: cele şapte capete ale sale reprezintă un anume oraş, clădit pe şapte
dealuri, în care îşi are reşedinŃa această femeie.
10 De asemenea, ele mai reprezintă şapte regi. Cinci au căzut deja, al şaselea domneşte în
prezent, iar al şaptelea urmează să vină, dar domnia lui va fi scurtă.
11 Animalul stacojiu care a murit este regele al optulea, care a domnit anterior ca unul dintre cei
şapte; după a doua domnie a sa, va merge şi el la osânda lui.
12 Cele zece coarne ale sale sunt zece regi care nu au ajuns încă la putere; ei vor fi rânduiŃi să
domnească cu el, în regatele lor, pentru o scurtă perioadă.
13 Şi toŃi vor semna un tratat prin care-i cedează lui puterea şi forŃa.
14 Împreună ei vor porni un război împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge; căci el e Domn,
mai presus de toŃi domnii, şi Rege al regilor iar poporul constă din aleşii şi credincioşii lui.
15 Oceanele, lacurile şi râurile pe care stă femeia reprezintă mulŃimile de oameni de toate rasele
şi de toate neamurile.
16 Animalul stacojiu cu cele zece coarne ale sale, reprezentând pe cei zece regi care vor domni
împreună cu el, urăsc cu toŃii femeia şi o vor ataca, lăsând-o în pielea goală şi răvăşită de foc.
17 Căci Dumnezeu va pune un plan în minŃile lor, plan care îi va aduce la îndeplinire scopurile
sale: ei vor cădea la învoială să-i dea animalului stacojiu autoritatea lor, pentru ca, astfel, să se
împlinească cuvintele lui Dumnezeu.
18 Şi femeia asta pe care ai văzut-o tu în vedenie reprezintă cetatea cea mare care domneşte peste
regii pământului."

Apocalipsa 18

1 După toate acestea, am văzut un alt înger coborându-se din cer cu mare putere, şi pământul s-a
luminat tot de splendoarea sa.
2 El a scos un strigăt puternic: "A căzut Marea Cetate Babilon, cea care devenise un cuib de
demoni, un refugiu al diavolilor şi duhurilor rele de tot soiul.
3 Căci toate popoarele au băut din vinul ucigător al neînchipuitei ei imoralităŃi. Chinuitorii
pământului s-au distrat cu ea şi oamenii de afaceri din lumea întreagă s-au îmbogăŃit de pe urma
traiului ei luxos."
4 Apoi am auzit o altă voce din cer, care glăsuia astfel: "DepărtaŃi-vă de ea, poporul meu! Nu
luaŃi parte la păcatele ei, ca să nu fiŃi pedepsiŃi odată cu ea!
5 Fiindcă păcatele ei s-au ridicat până la cer, de multe ce sunt, şi Dumnezeu e gata s-o judece
pentru nelegiuirile ei.
6 Fă-i aşa cum Ńi-a făcut şi ea Ńie, ba, încă şi mai mult - dă-i o pedeapsă îndoită pentru toate
faptele ei nemernice. Din multe calamităŃi a dat ea să soarbă altora - dă-i, acum, de două ori pe-
atâta.
7 A trăit în lux şi-n plăceri de tot felul - dă-i acum răsplata acestora sub formă de chinuri şi
dureri. Ea se laudă: `Eu sunt regină, pe tronul meu, nu o văduvă neputincioasă. Eu nu voi avea
parte de durere.´
8 Tocmai de aceea, durerile morŃii, de jale şi de foamete, o vor năpădi într-o singură zi şi focul o
va mistui cu desăvârşire; căci mare este Domnul, care o judecă."
9 Şi conducătorii lumii, care au luat parte la faptele ei imorale şi au beneficiat de favorurile ei, o
vor boci când vor vedea fumul ridicându-se de pe rămăşiŃele ei carbonizate.
10 Se vor da înapoi, înfricoşaŃi, tremurând de spaimă şi abia îngăimând: "Vai, Babilonule!
Cetatea cea mare! Cum a venit într-o clipă judecata ta!"
11 Negustorii pământului o vor jeli, şi ei, fiindcă nu va mai fi cine să le cumpere produsele.
12 Ea era clientul lor de bază pentru aur şi argint, pietre preŃioase, perle, inurile cele mai alese,
mătăsurile purpurii şi Ńesături de un roşu aprins; de asemenea, ea cumpăra toate sortimentele de
lemn aromat, produse din fildeş, cele mai scumpe sculpturi în lemn, aramă, fier, şi marmură,
13 precum şi mirodenii, parfumuri şi tămâie, alifii şi esenŃe parfumate, vin, ulei de măsline şi
făină foarte fină; grâu, vite, oi, care şi sclavi - ba, chiar şi suflete omeneşti.
14 "Toate lucrurile minunate care îŃi plăceau Ńie atât de mult s-au dus acum pe gârlă", vor striga
ei. "Articolele de lux şi splendoarea la care Ńineai atât de mult nu vor mai fi niciodată ale tale.
Duse vor fi pe veci!"
15 Şi astfel, comercianŃii care făcuseră avere vânzându-i ei aceste mărfuri vor sta la mare
depărtare, de frică să nu păŃească şi ei la fel, şi vor plânge şi jeli astfel:
16 "Vai, vai, oraşul acela mare, atât de frumos, ca o femeie, îmbrăcată în Ńesăturile cele mai fine
de purpură şi în roşu aprins, împodobită cu aur, pietre scumpe şi perle.
17 Într-o clipă, s-a dus de râpă toată bogăŃia acestui oraş!" Şi toŃi proprietarii de nave, împreună
cu căpitanii vaselor comerciale şi echipajele acestora vor sta la mare depărtare
18 şi vor plânge, văzând cum se ridică fumul, şi vor zice: "Unde s-a mai văzut un alt oraş ca
acesta în toată lumea?"
19 Şi-şi vor arunca Ńărână în cap, de mâhnire, zicând: "Vai! Vai de cetatea asta mare! I-a
îmbogăŃit pe atâŃia din marea sa bogăŃie, şi acum, uite, s-a dus, într-un singur ceas..."
20 Dar tu, o, cerule, bucură-te nespus de soarta ei; şi voi, copii ai lui Dumnezeu, profeŃi şi
apostoli: bucuraŃi-vă! Căci, în sfârşit, Dumnezeu a pronunŃat judecata asupra ei.
21 Apoi un înger măreŃ şi impunător a luat un bolovan, ce semăna cu o piatră de hotar, şi l-a
aruncat în ocean, strigând: "Babilonul, cetatea cea mare, va fi aruncată cum am aruncat eu piatra
aceasta, şi va pieri pentru totdeauna.
22 Niciodată nu se va mai auzi acolo sunetul muzicii de harpe, flaut şi trompete. Nu va mai exista
nici un fel de industrie acolo, şi nu se vor mai macină boabe.
23 Negre ca tăciunele vor fi nopŃile sale; nu se va mai vedea nici măcar o lampă la vreo fereastră.
Adio zurgălăi veseli de nuntă şi glasuri fericite de miri şi mirese. Oamenii de afaceri erau
cunoscuŃi pe tot globul şi ea a amăgit toate popoarele cu vrăjitoriile ei.
24 Şi a fost răspunzătoare pentru sângele tuturor profeŃilor martirizaŃi şi al SfinŃilor.

Apocalipsa 19

1 După asta, am auzit strigătele unei mulŃimi uriaşe din cer: "Aleluia! Slavă Domnului!
Mântuirea e de la Dumnezeul nostru. Onoarea şi autoritatea sunt numai ale lui.
2 Căci judecăŃile lui sunt drepte şi adevărate. El a pedepsit-o pe marea prostituată, care a corupt
pământul cu desfrânarea ei; şi el a răzbunat moartea robilor săi."
3 Şi iarăşi, vocile lor răsunau cu cuvintele: "LăudaŃi pe Domnul! Fumul trupului ei ars se ridică în
veci de veci!"
4 Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinŃe au căzut cu faŃa la pământ şi s-au
închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron, spunând: "Amin! Aleluia! Slavă Domnului!"
5 Şi din tron ieşea o voce care zicea: "LăudaŃi pe Dumnezeul nostru, voi, toŃi robii săi, mari şi
mici, care vă temeŃi de el."
6 Atunci am auzit din nou un glas care aducea cu strigătul unei vaste mulŃimi ori cu valurile a o
sută de oceane izbindu-se de Ńărm ori cu bubuiturile asurzitoare ale unui tunet puternic: "LăudaŃi
pe Domnul, căci Domnul Dumnezeul nostru Atotputernic domneşte.
7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-l cinstim! Căci a venit vremea ospăŃului de nuntă al Mielului
şi mireasa lui s-a gătit.
8 Ei i s-a îngăduit să poarte cel mai curat, mai alb şi mai fin dintre inuri." (Inul subŃire reprezintă
faptele bune săvârşite de poporul lui Dumnezeu.)
9 Şi îngerul mi-a dictat următoarea propoziŃie: "BinecuvântaŃi sunt invitaŃii la nunta Mielului." Şi
a adăugat: "Dumnezeu însuşi declară acest lucru."
10 Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui dar el mi-a zis: "Nu cumva să faci una ca
asta! Căci şi eu sunt doar un slujitor al lui Dumnezeu, ca tine şi ca fraŃii tăi creştini, care
mărturisesc credinŃa lor în Isus. Scopul oricărei profeŃii şi a tot ce Ńi-am arătat este de a vorbi
despre Isus."
11 Apoi am văzut cerul deschis şi în el un cal alb. Cel care stătea pe cal se numea "Credincios şi
Adevărat" - cel ce pedepseşte drept şi face război.
12 Ochii săi erau ca nişte flăcări şi pe cap avea multe coroane. Avea scris pe frunte un nume, al
cărui înŃeles nu-l ştia decât el.
13 Era îmbrăcat în veşminte muiate în sânge şi se intitula "Cuvântul lui Dumnezeu".
14 Oştile cerului, îmbrăcate în inul cel mai ales, mai alb şi mai curat, îl urmau pe cai albi.
15 În gură Ńinea o sabie ascuŃită cu care să lovească popoarele. El le-a condus cu o mână de fier;
şi a călcat cu picioarele în teascul înverşunatei mânii a lui Dumnezeu Atotputernicul.
16 Pe mantia sa şi pe coapsă era scris acest titlu: "REGE AL REGILOR Şl DOMN AL
DOMNILOR."
17 Apoi am văzut un alt înger stând în lumina soarelui şi strigând cu glas tare păsărilor: "VeniŃi şi
culegeŃi pentru cina MăreŃului Dumnezeu!
18 VeniŃi şi mâncaŃi carnea regilor, a căpitanilor şi a marilor generali; a cailor şi a călăreŃilor; şi a
omenirii întregi deopotrivă: mari şi mici, sclavi şi liberi."
19 Apoi am văzut-o pe fiară adunând guvernele pământului şi armatele acestora să lupte
împotriva celui aşezat pe cal şi a oştirii sale.
20 Şi fiara a fost prinsă şi împreună cu ea profetul mincinos, care era în stare să facă miracole
mari când era de faŃă fiara - minuni ce au înşelat pe toŃi aceia care acceptaseră semnul fiarei şi se
închinaseră statuii acesteia. Ambii - atât fiara, cât şi profetul mincinos - au fost aruncaŃi de vii în
iazul de foc ce arde cu pucioasă.
21 Şi întreaga lor armată a fost ucisă cu sabia ascuŃită din gura celui călare pe calul alb, şi toate
păsările cerului s-au ospătat din carnea lor.

Apocalipsa 20

1 Apoi am văzut un înger coborându-se din cer cu cheia şi cu un lanŃ greu în mână.
2 L-a apucat pe balaur - pe Şarpele cel vechi, pe Diavolul, pe Satana - şi l-a legat în lanŃuri pentru
o mie de ani,
3 şi l-a aruncat în groapa fără fund, pe care a închis-o şi a încuiat-o, pentru ca să nu mai poată
înşela popoarele, până când se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, va fi pus în libertate
pentru o scurtă perioadă.
4 Apoi am văzut nişte tronuri şi pe ele şedeau cei cărora li se dăduse dreptul să judece. Şi am
văzut sufletele acelora care fuseseră decapitaŃi din pricina mărturiei lor despre Isus, datorită
propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, care nu se închinaseră fiarei ori statuii acesteia, nici nu
voiseră să primească semnul ei pe mână ori pe frunte. Ei înviaseră cu toŃii şi acum domneau cu
Cristos o mie de ani.
5 Aceasta e Prima înviere. (Restul morŃilor n-au înviat decât după ce s-au terminat cei o mie de
ani.)
6 BinecuvântaŃi şi sfinŃi sunt cei care au parte de prima înviere, căci Moartea a doua nu-i mai
poate îngrozi, deoarece ei vor fi preoŃi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor domni cu el o mie
de ani.
7 Când se va încheia mia de ani, Satan va fi eliberat din închisoare.
8 Se va duce să înşele popoarele lumii şi să le adune la un loc, cu Gog şi Magog, în vederea unei
bătălii - o oştire puternică, numeroasă ca nisipul de pe Ńărm.
9 Vor înainta peste câmpia întinsă a pământului şi vor încercui din toate părŃile poporul lui
Dumnezeu şi cetatea iubită a Ierusalimului. Dar asupra acestor armate pornite la atac se va
năpusti, ca un trăsnet, foc din cer de la Dumnezeu şi-i va mistui pe toŃi.
10 Atunci Diavolul, care-i trădase, va fi aruncat din nou în iazul de foc care arde cu pucioasă,
unde se află fiara şi profetul fals şi vor fi chinuiŃi zi şi noapte, în veci de veci.
11 Şi am văzut un mare tron alb şi pe cel ce şedea pe el, de a cărui faŃă fugiseră pământul şi
văzduhul, dar n-au găsit un loc să se ascundă.
12 Am văzut morŃii, mari şi mici, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi s-au deschis cărŃile,
inclusiv Cartea VieŃii. Şi morŃii au fost judecaŃi după ce era scris acolo în cărŃi, fiecare pe măsura
faptelor săvârşite.
13 Oceanele şi-au predat trupurile îngropate în ele; pământul şi locuinŃa morŃilor au predat şi ei
morŃii ce-i aveau. Într-adevăr, fiecare a fost judecat după faptele sale.
14 Şi moartea împreună cu iadul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta e moartea a doua - iazul
cu foc.
15 Iar dacă numele cuiva nu a fost găsit trecut în Cartea VieŃii, acela a fost aruncat în iazul de
foc.

Apocalipsa 21

1 Apoi am văzut un pământ nou, (fără mări şi oceane), şi un cer nou, căci pământul cu cerul
actual dispăruseră.
2 Şi eu, Ioan, am văzut Cetatea Sfântă, noul Ierusalim, coborându-se de la Dumnezeu din cer. Era
o privelişte glorioasă, frumoasă ca o mireasă la nunta ei.
3 Am auzit un strigăt puternic de la tron care zicea: "Iată! LocuinŃa lui Dumnezeu e acum printre
oameni şi el va trăi în mijlocul lor, iar ei vor fi poporul lui; da, chiar Dumnezeu însuşi va fi
printre ei.
4 El le va şterge toate lacrimile din ochi şi nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plâns, nici
durere. Toate acestea vor fi duse pe veci!"
5 Şi cel care stătea pe tron a zis: "Iată, eu fac toate lucrurile noi!" Şi apoi mi-a zis: "Scrie asta,
fiindcă ceea ce-Ńi spun este vrednic de crezare şi adevărat;
6 S-a sfârşit! Eu sunt Alfa şi Omega - începutul şi Sfârşitul. Eu le voi da celor însetaŃi izvoarele
apei vieŃii, în dar.
7 Oricine învinge va moşteni toate aceste binecuvântări şi eu voi fi Dumnezeul său iar el va fi fiul
meu.
8 Cât despre laşii care dau înapoi şi nu mă mai urmează, cei care îmi sunt necredincioşi, corupŃii,
ucigaşii, imoralii, şi cei care vorbesc cu demonii, precum şi închinătorii la idoli şi toŃi mincinoşii
- locul lor de osândă este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă. Aceasta e moartea a doua."
9 Atunci, unul din cei şapte îngeri, care goliseră potirele conŃinând cele şapte urgii finale, a venit
şi mi-a spus: "Haide cu mine şi-Ńi voi arăta mireasa, soŃia Mielului."
10 Şi el m-a dus pe vârful unui munte foarte înalt, de unde am privit oraşul acela minunat,
Ierusalimul sfânt, coborând din ceruri de la Dumnezeu.
11 Era plin cu slava lui Dumnezeu şi strălucea şi scânteia tot ca un giuvaer ales, limpede cum e
cristalul şi curat ca jaspul.
12 Zidurile sale erau late şi înalte, cu douăsprezece porŃi, păzite de doisprezece îngeri. Şi pe ele
erau scrise numele celor douăsprezece seminŃii ale lui Israel.
13 Pe fiecare latură, nord, sud, est şi vest, se. aflau trei porŃi.
14 Zidurile aveau douăsprezece pietre de temelie şi pe ele erau scrise numele celor doisprezece
apostoli ai Mielului.
15 Îngerul Ńinea în mână o riglă aurită de măsurat ca să măsoare cu ea cetatea, porŃile şi zidurile
sale.
16 Măsurând-o, a constatat că e un pătrat, lăŃimea fiind egală cu lungimea; de fapt, avea forma
unui cub, întrucât înălŃimea era identică cu celelalte dimensiuni - fiecare latură având 2.400
kilometri.
17 Apoi a măsurat grosimea zidurilor şi le-a găsit de 66 metri (îngerul îmi striga aceste
măsurători, folosind unităŃi de măsură standard.)
18 Oraşul era curat, din aur pur, transparent ca sticla.
19 Zidul era făcut din jasp şi era clădit pe douăsprezece straturi de pietre de temelie, încrustate cu
nestemate: primul strat cu jasp; al doilea cu safir; al treilea cu calcedonie; al patrulea cu smarald;
al cincilea cu sardonix;
20 al şaselea cu sardiu; al şaptelea cu oii vină; al optulea cu berii; al nouălea cu topaz; al zecelea
cu crisopraz; al unsprezecelea cu hiacint; al doisprezecelea cu ametist.
21 Cele douăsprezece porŃi erau alcătuite din perle - fiecare poartă dintr-o singură perlă. Şi strada
principală era din aur pur, transparent, ca sticla.
22 Nu se vedea nici un templu în oraş, fiindcă lumea se închina Dumnezeului Atotputernic şi
Mielului la fiecare colŃişor al său.
23 Şi oraşul n-are trebuinŃă de soare ori de lună ca să-l lumineze, fiindcă slava lui Dumnezeu şi a
Mielului îl iluminează.
24 Lumina sa va lumina naŃiunile pământului şi conducătorii pământului vor veni şi-i vor aduce
gloria lor.
25 PorŃile sale nu se închid niciodată, ci rămân deschise toată ziua - iar noapte nu există.
26 Şi gloria şi onoarea tuturor naŃiunilor vor fi aduse în el.
27 Nimic rău nu va fi îngăduit să intre acolo - nimeni care e imoral ori necinstit - numai aceia ale
căror nume sunt scrise în Cartea VieŃii Mielului.

Apocalipsa 22

1 Şi el mi-a arătat un râu cu apa curată a vieŃii, limpede cum e cristalul, ce curgea de la tronul lui
Dumnezeu şi al Mielului,
2 prin mijlocul străzii principale. De fiecare parte a râului creşteau pomi ai vieŃii, ce rodeau de
douăsprezece ori pe an, dând câte o nouă recoltă în fiecare lună; frunzele erau folosite ca leac
pentru vindecarea naŃiunilor.
3 Nu va exista rău în oraşul acela; căci tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi acolo şi slujitorii
săi i se vor închina.
4 Şi ei îi vor vedea faŃa; şi numele său va sta scris pe frunŃile lor.
5 Şi nu va mai fi noapte acolo - nu va mai fi nevoie de lămpi ori de soare - fiindcă Domnul
Dumnezeu va fi lumina lor; şi ei vor domni în veci de veci.
6 Atunci îngerul mi-a spus: "Cuvintele acestea sunt vrednice de crezare şi adevărate: `Vin
curând!´
7 Dumnezeu, care le destăinuie profeŃilor săi ce rezervă viitorul şi-a trimis îngerul să-Ńi spună că
lucrurile acestea se vor întâmpla în curând. BinecuvântaŃi sunt cei care le cred pe acestea şi pe
toate celelalte câte mai sunt scrise în sul".
8 Eu, Ioan, am văzut toate aceste lucruri şi am căzut cu faŃa la pământ, să mă închin îngerului
care mi le-a arătat;
9 dar el mi-a spus din nou: "Nu! Să nu cumva să faci una ca asta, fiindcă şi eu sunt un slujitor ca
tine şi ca fraŃii tăi, profeŃii, şi ca toŃi aceia care iau aminte la adevărul cuprins în această carte.
Numai lui Dumnezeu să i te închini."
10 Apoi m-a învăŃat aşa: "Nu sigila ceea ce ai scris, fiindcă vremea împlinirii acestor lucruri este
aproape.
11 Şi când va veni timpul acela, toŃi cei care fac rău îl vor săvârşi şi mai vârtos; cei răi vor deveni
şi mai răi; cei buni vor fi şi mai buni; cei care sunt sfinŃi vor merge mai departe, din sfinŃenie în
sfinŃenie."
12 "Iată, vin în curând, şi aduc cu mine răsplata, să dau fiecăruia după faptele săvârşite.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă.
14 BinecuvântaŃi sunt, în veci, toŃi aceia care îşi spală mantiile, ca să aibă dreptul să intre pe
porŃile cetăŃii şi să mănânce fructe din pomul vieŃii.
15 Afară din oraş sunt toŃi aceia care s-au rătăcit de la Dumnezeu, vrăjitorii şi imoralii, ucigaşii şi
cei care se închină la idoli, precum şi toŃi aceia cărora le place să mintă şi mint.
16 Eu, Isus, mi-am trimis îngerul la tine să comunice bisericilor toate aceste lucruri. Eu sunt
rădăcina lui David, şi urmaşul său. Eu sunt Luceafărul strălucitor de dimineaŃă.
17 Duhul şi mireasa zic: `Vino.´ Oricine îi aude să zică la fel: `Vino!´ Să vină şi cel însetat - toŃi
cei care doresc, să vină! Să vină şi să bea apa vieŃii fără plată.
18 Şi eu declar solemn oricui citeşte această carte: dacă adaugă cineva ceva la ceea ce s-a scris
aici, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte.
19 Iar dacă va scoate cineva vreo parte din aceste profeŃii, Dumnezeu îi va lua partea lui de la
pomul vieŃii şi din Cetatea Sfântă care a fost descrisă mai sus."
20 Cel care a spus toate aceste lucruri declară: "Da, eu vin curând!" Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi toŃi. Amin.