CAPITOLUL 1

INTRODUCERE
VICTORIA BABILONULUI
Cartea lui Daniel debuteazá cu o confruntare militară - Babilonul
asediind lerusalimul: „In al treilea an al domniei lui loiachim, imparatul lui
luda, Nebucadnetar, impăratul Babilonului, a venit impotriva lerusalimului
și l-a impresurat" ( 1: 1)
Dincolo de bătália locală in care erau implicate douá puteri istorice,
autorul ne indreaptă atentia spre un alt conflict- unul universal. Asocierea
clasică Babilon-lerusalim" sugerează deja un astfel de mod de a citi versetul.
In plus, interpretarea este confirmată şi prin evocarea Şinearului (vers. 2),
denumirea legendară a Babilonului, care este strâns legată de episodul biblic
al Turnului Babel (Geneza 11:2). Incă din cele mai vechi timpuri, Babilonul
a simbolizat in Biblie fortyele raului, care se opun lui Dumnezeu şi care caută
să preia prerogativele şi privilegile divine.
Naratiunea din Geneza 11:1-9 descrie modul in care, in zilele de
după potop, oamenii au decis să construiască un turn care să-i duca la portile
cerului. Textul ne spune apoi, nu fară umor, despre o coborâre devastatoare
a lui Dumnezeu, hotárât să pună capăt proiectului lor incurcându-le limba.
Printr-un joc de cuvinte, Scriptura pune numele Babel in legătură cu rădã
cina bll, care inseamnă,,a încurca" (vers. 9). Ca atare, Babel, cuvântul ebraic
pentru Babilon, este simbolul biblic pentru lumea de jos, care incearcă să
uzurpe puterea ce apartine exclusiv lumii de sus.
Mai tárziu, profetii vor folosi din nou aceeaşi temă atunci când
amenintarea babiloniană va deveni din ce in ce mai concretă:,Vei cânta cân
tarea aceasta asupra impăratului Babilonului: ...) Tu ziceai in inima ta:
Må voi sui în voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe
muntele adunării dumnezeilor, la capätul miazä.
nopti; må voi sui pe vårful norilor, voi fi ca Cel Preainalt>" (Isaia 14:4-14
vezi şi leremia 50:17-40; Ezechiel 31).
In spatele confruntării dintre Babilon şi lerusalim, profetul vede un
conflict de o dimensiune mult mai mare. Aşadar, trebuie să citim cartea lui
Daniel avand in minte această perspectivă.
I. DEPORTAREA (1:2)
Cartea denuntă exilul israelitilor ca fiind o actiune uzurpatoare din
partea Babilonului. Poporul lui Dumnezeu şi lucrurile sfinte ale templului
devin acum proprietatea lui Nebucadnetar: .Domnul a dat in mainile lui
pe loiachim, impăratul lui Iuda, si o parte din vasele Cas
(vers. 2), Pentru a ingelege mai bine aceste cuvinte, este nevoie de o scurtä
trecere in revistă a contextului istoric in care s-au desfäşurat evenimentele
descrise.
Suntem in anul 605 i.Hr.. Caldeenii au asediat Ierusalimul, capitala
regatului luda, şi i-au deportat pe locuitori. Cu un secol mai inainte (722
i.Hr.), asirienii invadaseră regatul din nord, Israelul (2 Impärati 17:3-23).
Regatul Iuda, ca atare, reprezintă ultima regiune liberă a vechiului regat al
lui David.
După moartea lui Solomon, regatul lui David se rupsese in două. Cele
10 semintii din nord formaseră regatul Israel, iar cele două semingii din sud
- regatul luda. După această schismă, in ciuda unor conflicte fratricide, isto-
ria externă a celor două regate prezentase aproximativ aceleaşi caracteristici
Fiind situate intre cele două superputeri ale vremii, Egiptul, la sud, şi Asiria,
la nord, atât Israelul, cât şi Iuda fuseseră ispitite să se alieze cu puterea din
sud pentru a face fată celei din nord. Ambele regate avuseseră aceeaşi soartă,
nefericita aliantă accelerându-le căderea
In Israel, regele Osea căutase să stabilească relatii diplomatice, mili-
tare sau de altă natură cu Egiptul, in speranța ca va scutura jugul asirian.
Räspunsul Asiriei fusese însă rapid. Ocupase teritoriul Israelului, ares-
tåndu-I şi intemnitándu-l pe Osea (2 Impărati 17:4,5). Samaria, capitala
regatului, rezistase timp de trei ani, după care fusese cucerită, in anul 722
i.Hr. Impăratul Asiriei, Sargon al II-lea, folosea practica deportării instau-
rată deja de Tiglat-Pileser al III-lea (745-727 1.Hr.), aşa că îi luase cu forta
pe israeliti şi îi dusese în regiunile răsăritene ale Asiriei, aducând în locul lor
colonişti asirieni de origine babiloniană, dar şi cuteeni, viitorii samariteni.
In urma acestui proces, majoritatea evreilor dispäruserä. Zece semintii din
totalul de douäsprezece fuseseră asimilate de popularia asiriană. Regatul
luda, cu cele două semintii ale sale, supravietuieşte o perioadă, dar, in cele
din urmă, are parte de acceaşi soartă, iar semintiile din luda iau, de aseme-
nea, calea exilului. Acum insă, spre deosebire de ce se intâmplase cu un secol
in urmă, locul asirienilor este luat de babilonieni. Asiria dispăruse cu mult
timp în urmă, iar Ninive, capitala ei, fusese distrusă in anul 612 i.Hr. Mai
mult, alianta iudeo-egipteană nu era atât de spontană cum fusese cea isra-
eliano-egipteană. De fapt, egiptenii o impuseseră in cursul unei campanii
militare in cadrul căreia il inlocuiseră pe impăratul iudeu loahaz, pe atunci
aliat cu Babilonul, cu fratele său, loiachim, care era mai supus (2 Impărati
23:31 - 24:7; 2 Cronici 36:1-4). Babilonul, departe de a fi incântat de ast-
fel de manevre, considerase că teritoriul regatului luda ii apartine. Trei ani
mai tårziu, bătrânul impärat Nabopolassar işi trimite fiul, pe Nebucadnerar
impotriva armatelor egiptene. Batălia are loc la Carchemiş, in anul 605 i.Hr.
după care, invingand armatele egiptene, Nebucadnerar măturä teritoriul
Israelului şi il inrobeşte pe loiachim. Doar vestea mortii tatălui său il face
pe impăratul babilonian să-şi grabească intoarcerea acasă. Cu această ocazie
insă, ia ca robi un număr de tineri din elita regatului Iuda, printre care se
numără şi Daniel împreună cu prietenii lui. Ştiind că trebuie să se întoarcă
rapid in fară pentru a-şi apăra tronul de uzurpatori, Nebucadnetar, insofit
de o armată de încredere, alege traseul cel mai scurt - prin deşert. Robii
impreună cu restul armatei, merg pe ruta comercială normală, mai lipsită
de obstacole, prin nord. Inlăntuiti şi rupti de casa lor, iudeii simt că au pier-
dut totul. Trecutul, sperantele, identitatea, valorile - totul este compromis
In exil, este foarte uşor să ii uiti fara natalä. De fapt, strategia din spatele
deportării este aceea de a exila locuitorii unei zone pentru a-i putea subjuga
mai uşor. Minoritatile, pierdute in mijlocul populatiei indigene, devin atât
de ocupate să se adapteze, încât nu mai au timp să se răzvrătească. Şi, cine
ştie, e posibil chiar să fie asimilate şi să devină identice cu populatia care le
inconjoara......

ALIENAREA CULTURALĂ (13-7)

Cånd au sosit in Babilon, oficialii împăratului i-au luat imediat
in primire pe iudei. După o atentă inspectie din partea şefului eunucilor,
administratorii babilonieni au ales cáfiva tineri de vită regală (vers. 3), fåră
defecte fizice şi cu capacitäti intelectuale superioare, care să fie instruii
pentru a intra in slujba impäratului. Printre cei aleşi, era şi printul Daniel,
probabil un descendent direct al lui Zedechia, ultimul rege din luda
Faptul că intreaga operatiune de inspectie este coordonată de şeful eunu-
cilor, Aşpenaz, este un indiciu al tragediei dureroase prin care au trecut
noii captivi. Este foarte posibil ca Daniel şi prietenii lui să fi fost castrapi
pentru a deveni eunuci la curtea regală, practica fiind foarte des intâlnită
in Orientul Apropiat, după cum reiese din basoreliefurile asiriene care
ilustrează viata de la curte. Astfel, sclavii eunuci de origine nobila e
cel mai adesea exilayi aduşi din pari sträine. Probabil cå, atunci când au
trecut prin aceasta procedurä umilitoare, printi lui luda şi-au adus aminte
de profetia lui Isaia (39:7), care prevestea că urmaşii lui Ezechia aveau så
devină eunuci la curtea babiloniană
rau
Tinerii iudei au fost inscrişi imediat la cele mai bune şcoli caldeene.
Educatia includea mult mai mult decât o simplă initiere tehnică in litera-
tura şi scrierea babiloniană. Pentru a sluji ca scrib, era nevoie să cunoşti
cel putin trei limbi: sumeriana, limba sacră traditională, scrisă in simbo
luri cuneiforme; babiloniana (sau akkadiana), dialectul national de origine
semitică, de asemenea cu alfabet cuneiform; şi, in cele din urmă, aramaica,
limba internapionalä a afacerilor şi a diplomației, cu litere asemănătoare cu
cele pe care le regăsim in Biblile ebraice moderne. Tehnicile de magie ale haldeilor aveau de
asemenea o pondere însemnată în curriculum. Cuvântul
haldeu are [in limba engleză - n.r.] deja această conotatie. Derivat din rădă-
cina babiloniană kaldu (sau kaşdu), el face aluzie la ,,arta de a întocmi hărti
astronomice', o specialitate a haldeilor. Babilonienii erau maeştri în astro-
nomie. Documentele antice contin observatii şi chiar predictii ale eclipselor
cu o precizie remarcabilă (cum a fost eclipsa din 747 1.Hr.). Dar ştiinga
aceasta mai avea o pintă, dincolo de simpla determinare a mişcărilor astro-
nomice. Scopul ultim al unei astfel de analize a bolii cereşti era acela de a
putea prezice vitorul. Astronomul haldeu era, mai presus de orice, astrolog.
Horoscopul de astăzi işi are originea in vremurile babiloniene. Babilonienii
credeau, ca şi multi dintre contemporanii noştri, că mişcările astrale influ-
devinä scribi era, in esentă, unul religios, conceput sa-i transforme pe evrei
enteazä destinul oamenilor. Astfel, curriculumul învätäceilor care aveau så
în adevărati preoti haldei, experti in ştiinta divinatiei.
Tinta transformării culturale nu se limita doar la domeniul intelectului, ci atingea şi alte
aspecte mai intime, ale vietii de zi cu zi, inclusiv alimentatia. Astfel, împăratul este cel care le
stabileşte meniul (1:5). Verbul folosit aici în forma wayeman,a hotărât" nu are, in Biblie, niciun
alt subiect decåt pe Dumnezeu Insuşi şi nu apare decât in contexte care fac aluzie la creație
(lona 1:17: 4:6-8). Folosirea neaşteptata a acestui verb in legätura cu Nebucadnetar sugereazà
cà, atunci când „hotaräşte” meniul, impáratul ia de fapt locul Creatorului. O analiză mai atentà
a respectivului meniu confirmă adeväratele intenții ale impäratului. Intr-adevår, asocierea
„carne-vin” caracterizeazä, şi in Biblie, şi in culturile din Orientul Mijlociu, mesele
ritualeconsumate in contextul unui serviciu de inchinare. Participarea la o astfel de masă
implica supunere fatä de cultul babilonian şi recunoaşterea lui pe impärat Nebucadnetar ca
dumnezeu. Religia babilonianà il considera dumnezeu pe pämånt. Prin urmare, consumul
zilnic al cärnii şi al vinului intr-un cadru ritualic nu avea ca scop doar hränirea, ci viza
dobândirea loialității participanților față de impărat. Expresia din Daniel 1:5, care, literal.
inseamnă,ei aveau să stea inaintea impäratului, face aluzie la aceastä funcție a mesei rituale.
Este o expresie tehnică, folosită pentru a-i descrie pe cei consacrati slujbei religioase. In 2
Cronici 29:11, este folosită pentru a descrie functia levitilor. Educatia caldeeană nu urmärea
doar indoctrinarea evreilor, ci le punea în pericol până şi cele mai intime obiceiuri, toate
acestea pentru a-i converti la cultul lui Nebucadnețar. Pentru a simboliza şi mai concret
acest transfer de autoritate, prizonierii au primit nume noi: Daniel, nume care, in ebraică,
insemna Dumnezeu este jude-
catorul meu" a fost schimbat in Beltşatar fie ca Bel5 să-l pină in
viară"
fost schimbat in Şadrac -in slujba lui Aku
a fost schimbat in Meşac -,cine este ca Aku".
schimbat in Abed-Nego -slujior al lui Nego
Hanania, nume care, in ebraică, insemna,,harl lui Yahwe, a
Mişael, nume care, in ebraică, insemna, ,cine este ca Dumnezeu,
Azaria, nume care, in ebraică, insemna ,.Y'ahwé a ajutat, a fost
III. REZISTENTA (1:8-16)
Cei trei captivi, in special Daniel, au reacgionat imediat la noul
program. Chiar şi forma in care sunt redate numele babiloniene in cartea
lui Daniel ne arată acest lucru. Atunci când sunt comparate cu numele din
documentele nereligioase, se observă că, in textul biblic, elementul divin din componența lor
a fost deformat în mod sistematic.
In loc de,,Belşatar", numele lui Daniel este scris, ,Beltşatar"cu un t"
suplimentar, astfel că numele zeului nu mai este Bel, ci Belt. In loc de Şada
Aku', numele babilonian al lui Hanania este scris Şadrac, numele zeului
fiind redus la o singurä literă ebraică- k". In loc de ,,Muşallim-Marduk"
Mişael este numit Meşac, numele zeului fnd din nou redus la o singură
literă ebraică - k". Şi, in loc de ,.Ardi-Nabu", Azaria primeşte numele
Abed-Nego. Abed este traducerea ebraică a termenului babilonian ardi
slujitor. Cât despre numele zeului Nabu, acesta a fost deformat in Nego
(litera beth a fost inlocuită cu ghimel, următoarea literă din alfabetul ebraic)
Astfel, numele zeilor babilonieni işi pierd identitatea. Printr-un ast
fel de truc lingvistic, autorul cărtii Daniel, alături de ceilalti printi iudei care
poartă numele respective, işi exprimă rezistenta fată de ceea ce li se intampla
însă hotărârea lor nu se opreste doar la nivelul cuvintelor, ci se
extinde, curios, şi la nivelul alimentatiei. Textul foloseşte acelaşi verb ebraic,
sam, pentru a face referire atât la hotărârea lui Daniel de a nu mânca la masa
impăratului (s-a hotărât', vers. 8), cât şi la actul şefului eunucilor de a le da
nume noi (,a pus" vers. 7). Prin aceste actiuni în ecou, autorul doreşte să ne
arate că Daniel şi ceilalyi tineri au răspuns in mod direct intentiei imparatu-
lui de a-i forta să adopte cultura babiloniană. Pentru a-şi păstra identitatea
exilatii aleg să consume alimente şi băuturi diferite. Ca atare, Daniel cere
legume şi apä.
Dincolo de problema,alegerii sănătoase', chestiunea în cauză este
una esential religioasă, la care se fac aluzi in text prin mentionarea faptului
că Daniel hotărăşte,să nu se spurce" (vers. 8). Acesta este un limbaj religios
care se regăseşte in Leviticul, in contextul alimentelor interzise (Leviticul
11). Daniel are aceeaşi grija ca oricare alt evreu aflat in exil să consume
o mâncare cuşer. Şi totuşi e mai mult de-atât. Expresia pe care o foloseşte
Daniel pentru a descrie meniul dorit este o citare literală a textului de la
creatie. Aceleasi cuvinte ebraice apar cu aceleasi asocieri: ,zarzavaturi S ,
se dea',,de mâncat (vezi Geneza 1:29). Reformulând expresia din Geneza
Daniel afirmă practic că Dumnezeu este Creatorul, nu impäratul. Prin
urmare, motivatia sa este aceeaşi cu cea implicată in legile alimentatiei cuşer
din Leviticul - credinta in Creator. Intr-adevär, şi legile alimentelor curate
sau necurate din Leviticul sunt formulate într-o manieră care să îi reamin-
tească cititorului de evenimentul creatiei din Geneza 19. Intrucât Daniel nu
poate avea controlul asupra surselor de hrană, alege, în mod intelept, să fie
vegetarian, cel mai sigur mod de a mânca cuşer şi, totodată, cea mai explicită
mărturie a credintei sale in Dumnezeul creator. Prin acest gest, D
vorbeşte de fapt intr-un limbaj universal, al cărui mesaj trebuia inteles
páganii care-l urmåreau la masä: Dumnezeul sau este Dumnezeul creat
le
ca atare, şi Dumnezeul lor
Insă, dincolo de grija de a da mărturie şi de dorinta de a-I rämáte
credincios lui Dumnezeu, comportamentul lui Daniel contine o lectie
importantã cu privire la legatura prea des ignorată dintre credingi si
viata de zi cu zi. Religia lui nu se limitează la convingeri spirituale sau la
lucruri abstracte, ci se manifestă şi la nivelul concret al existentei. Daniel
ne invapä cä credinga implică deopotrivă sufletul şi viata trupului. Poate ci
mentalitătile moderne influentate de dualismul platonist vor fi tulburate de
idea unei religii care se ocupå de aspecte cum ar fi måncarea. Totuşi Biblia
este interesată şi de această dimensiune. Primul test pe care au trebuit sa-l
treacà oameni a avut o componentă alimentarà. Adam şi Eva şi-au hotärât
destinul, şi implicit pe acela al intregii omeniri, pe baza unei simple alegeri
cu privire la mâncare (Geneza 3). Mai tarziu, legile levitice ale alimentelor
curate şi necurate au dezvoltat acelaşi principiu, stabilind o legäturä intre
hrana şi sfintenie (Leviticul 11:44,45) Preorii se abyineau de la consumul
de băuturi alcoolice, ca să fie capabili să distingă intre ce este sfânt şi ce este
nesfânt (Leviticul 10:8-11). In timpul peregrinării prin pustiu, israeliti au
invärat aceeaşi lectie. De la prepelite la mana care a căzut în jurul taberei
fiecare astfel de eveniment continea şi un aspect religios. Daniel nu inova
in această privintă. Preocuparea lui pentru alimentatie işi avea radăcinile in

traditia biblică.
In acelaşi timp, merită observat că Daniel rămâne om in adevăratul
sens al cuvantului. Nu este un ascet -departe de aşa ceva. De fapt, tinerii
evrei sunt chiar chipeşi, iar ferele lor nu arată nicio urmă de tristete, aşa cum
s-ar fi aşteptat funcpionarii impăratului (1:10). Nu e nevoie decât de 10
zilel0 pentru a dovedi că abstinenta de la carne şi vin nu impiedica pe nimeni
să se bucure de viată. Trebuie să remarcăm şi comportamentul lui Daniel
fată de reprezentantul impăratului. Convingerile sale religioase si idealul
lui de sfinire nu fac din el un arogant. Dimpotrivă, Daniel il abordeazá pe
superiorul sau cu smerenie şi il roagă sa-i implinească dorinta (vers. 8). Ba
chiar dezvoltă cu el o relatie de prietenie şi respect (vers. 9). Atitudinea lui
contine o lectie importantă pentru toți cei obsedati de do
rinta de sfingenie.
Sfingenia nu exclude omenia, dimpotrivă. A te inveşmânta in haina scor-
roasi a dreptaipi sau a te detaşa de realitate ori de bucuria vieti nu este nici pe departe
sfintenie. Această atitudine nu este altceva decât o idee distorsio-
natä despre sfintenie, mult prea indelung promovată de.sfingi" incruntapişi
âncarea bună şi râsul, ei au facut din religie ceva ce
cu fere palide. Ignorånd m
semeni lor nu au mai putut tolera. Ca reacție, au apärut tot felul de mişcari
carı
umaniste, cu sloganurile lor care fac apel la dragoste şi fraternitate. Sfintii
incruntati au facut ca legea lui Dumnezeu să pară ceva suspect. Abraham
eschel declară că secretul unei vieti evlavioase stă in a fi deopotrivă,,sfânt
şi om"", Daniel este un tip plăcut, care se bucurä de realitatea vieții, dar care,
in acelaşi timp, refuză să facă vreun compromis.
IV. ELIBERAREA (1:17-21)
in cele din urmă, Dumnezeu intervine. Pånă acum, päruse absent.
Textul il mentionase ultima oară la începutul capitolului, in contextul
plecării in robie. Finalul capitolului il mentionează din nou, de data aceasta
într-un context pozitiv. Dacă, in introducere, Dumnezeu ,a dat" vasele
templului pe mâna imparatului babilonian, acum El ,a dat" celor patru
tineri ştiintă, pricepere şi întelepciune (vers. 17). Utilizarea aceluiaşi verb
(ntn) subliniază simetria celor două situatii şi i reaminteşte cititorului de
existenta providentei. Notiunea de Dumnezeu constituie cadrul acestui
capitol, facându-se aluzie la prezenta Lui implicită şi la faptul că El conduce
cursul evenimentelor. El este cel care ,a dat. Dacă cei patru robi evrei s-au
dezvoltat aşa cum ni se spune că s-au dezvoltat, faptul acesta nu este un efect
direct al unei pregătiri intense, ci rezultatul harului ceresc. Să nu fie nimeni
tentat să tragă concluzia că ar exista vreo relapie de tip cauză-efect între cele
10 zile şi capacităpile lor superioare de mai târziu. Pasajul repetă, într-ade-
văr, numărul 10, ca şi cum dimensiunea întelepciunii lor ar fi proportionaliă
cu efortul depus in respectivele zile. Insă nu e cazul să vedem astfel lucru-
rile. Daniel nu a consumat mâncare vegetariană ca şi cum aceasta ar fi fost
.suplimentul-minune" şi nici nu a folosit dieta ideală ca mijloc de a atinge
perfectiunea spirituală, ci alimentatia lui a fost, pur şi simplu, un semn al
credinfei lui in Dumnezeu. De fapt, Daniel şi prietenii lui şi-au asumat un
risc, riscul credintei - şi acesta a fost elementul-cheie care i-a salvat. La sănă
tatea şi supletea lor, Dumnezeu a adäugat îngelepciune, pricepere şi ştiingă,
iar ei au recunoscut în acest intreg un dar divin.
Pentru a completa lectia de har, textul aruncă o lumină şi asupra
naturii omeneşti. Dimensiunile spirituale merg mână in mână cu calitătile
intelectuale şi fizice. Fiinta umană, conform lui Daniel, nu este o combinatie de suflet și trup,
ci trebuie văută ca un întreg – un alt concept revoluționar.
Societatea îi vede adesea pe oamenii religiosi ca pe nişte persoane intelect nedezvoltat şi
ştiinta se acomodează greu cu explicatiile simpliste
ale religiei. Pe de altă parte, de multe ori ne aşteptăm să găsim frumusete
si sănatate la oamenii care nu-şi strică ochii pe cărpi şi nu-şi tocesc prin biblioteci. Spre
exemplu, ne e greu să ne imaginăm un individ musculos
gåndind profund sau implicåndu-se în meditatii spirituale. Ceea ce insä Daniel este că
inteligenta şi dezvoltarea fizică nu se exclud Unirea armonioasà a tuturor facultäpilor este un
ideal spre care så Aceasta nu înseamnă că, de azi înainte, trebuie să devenim obsedati fectiune
şi să ne alăturăm unei elite, ci că ar trebui să acordăm importanta
tuturor dimensiunilor fiintei umane. Harul atinge toate aspectele vietii. ENIGMELE BIBLIEI -
DANIEL
de suflet şi trup, ci trebuie văzută ca un întreg - un alt concept revol
suntem rezultatul exclusiv al actiunilor noastre, ci mai degrabă cire şi succes chiar in situatia
tragică în care se aflau.
harului lui Dumnezeu. El Se coboară la nivelul robilor evrei şi le oferă Insä acziunea lui
Dumnezeu nu se opreşte aici. Dumnezeu teste o salvare de dimensiuni istorice şi cu
repercusiuni cosmice. primului capitol face aluzie la lucrul acesta, prin mentionarea lui
impäratul asociat in Biblie cu intoarcerea din exil şi cu eliberarea (2 Cronici 36:21-23), ca
răspuns divin la rugăciunile şi profetile din (Isaia 45:1-13).