Captivitatea Babiloniană în lumina istoriei și teologiei

STUDENT: Chelu Vlad-Mihai

Anul I, Teologie Ortodoxă Pastorală
Universitatea Ovidius din Constanța

Prin termenul de captivitate sau exil babilonian înțelegem acea perioadă din istoria
evreilor în care o parte însemnată a acestora au fost transmutați în mod forțat din Regatul lui Iuda
(Palestina de astăzi), în Babilon, capitala Imperiului Neo-babilonian care i-a cucerit în urma unor
expediții militare complexe. Acest evinement are o semnificație aparte în istoria poporului iudeu,
literatura religioasă fiind extinsă profund în special prin activitatea proorocului Ezekiel a cărui
personalitate va căpăta un rol de frunte în Tora.

1. Campania militară a lui Nabucodonosor împotriva evreilor

Regele Nabucodonosor al II-lea a preluat puterea în Imperiul Neo-Babylonian în anul 605

a.Chr. după moartea tatălui său Nabopolassar, fiind al doilea lider al acestui stat antic 1. El
împărtășește numele cu un alt lider politic și militar prolific babilonian Nabucodonosor sau
Nebuchadnezzar I care a condus primul Imperiu Babilonian timp de 22 de ani cu 5 secole înainte
între 1121 și 1100 a.Chr..
Spre deosebire de tatăl său Nabopolassar a cărui pretenție de suzeranitate a fost pur
nominală, Nabocodonosor al II-lea s-a bucurat de mai multe avantaje geopolitice de la acel
moment ce aveau să faciliteze ascensiunea sa și a statului babilonian. În primul rând, Ninive,
capitala tradițională a rivalei Asiria decăzuse, iar principalii dușmanii de la vest, mezii, cât și cei
de la est, egiptenii nu mai puteau fi considerați un pericol ca până atunci 2. Nabucodonosor al II-
lea extinde imperiul în mai multe direcții, fiind considerați de foarte mulți istorici cel mai
important conducător al Noului Imperiu Babilonian. Cea mai importantă direcție de extindere
este reprezentată de către cea spre răsărit care a fost deschisă în anul 605 a.Chr. printr-o victorie
decisivă împotriva faraonului Nacho al dinastiei Saite (a XXVI) la Carchemiș 3. Această victorie
a cimentat hegemonia babiloniană, aceasta înlocuind-o în mod decisiv pe cea a asirienilor și a
deschis calea către Marea Mediterană, ambiție ce a necesitat cucerirea Palestinei și deci a
regatelor iudaice.

1
Sack, Ronald, Images of Nebuchadnezzar: The Emergence of a Legend (2nd Revised and Expanded ed.), 2004,
Susquehanna University Press, Ontario, p. 41
2
Ibidem, p. 7
3
ibidem, p. 8
 Evreii conduși de către regele Ioiachim s-au ualiniat cu Egiptul în timpul bătăliilor de la
Megiddo (609 a.Chr.) Carchemiș (605 a.Chr) 4. Conducătorul iudeu este descris în Sfânta
Scriptură ca un lider care s-a îndepărtat de Dumnezeu, asemenea înaintașilor săi punctând astfel
întreaga degradare morală a dinastiei conducătoare: „Ioiachim însă era de douăzeci şi cinci de
ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani (...) Acesta a făcut rele înaintea
Domnului, cum făcuseră şi părinţii lui.” (Regi 4 23:36). El cumpără alianța și protecția
egiptenilor cu prețul exploatării propriului său popor: „Ioiachim a dat lui Faraon aurul şi
argintul; şi a preţuit el şi pământul, ca să se dea argint după porunca lui Faraon; şi a cerut la
fiecare din poporul ţării să aducă după preţuirea sa aur şi argint ca să dea Faraonului Neco”
(Regi 4 23:35).
Ioiachim schimbă ulterior loialitatea de partea Babilonului atunci când observă
imposibilitatea unei victorii egiptene și realizează că acum inamicul babilonian are drumul spre
Ierusalim. Sub protecția regelui neo-babilonian domnia acestuia rămâne asigurată în schimbul
unui tribut (bir) în aur, artefacte religioase și oameni 5. Din Cartea proorocului Daniel înțelegem
că și acesta a fost unul dintre oamenii trimiși ostatici în schimbul protecției suveranului.
Această relație de vasalitate față de Imperiul Neo-Babilionan s-a păstrat timp de 3 ani
până în anul 601 a.Chr. când o încercare a lui Nabucodonosor al II-lea de a cuceri Egiptul îl face
pe liderul evreu să schimbe din nou taberele de data aceasta înapoi de partea faraonului 6. Însă
soarta conflictului cu egiptenii se schimbă, iar regele neo-babilonian pornește într-un contra-atac
puternic împotriva faraonului și a aliaților acestuia asediind în 597 a.Chr. Ierusalimul. Ieremia îi
profețește moartea regelui iudeu în Sfintele Scripturi lamentând asupra destinului acestuia: “De
aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plânge, zicând:
„„Vai, fratele meu!” sau: „Vai, sora mea!” Nu-l vor plânge, zicând: „Vai, doamne!” sau: „Vai,
cinstea ta!”/ Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile
Ierusalimului.” (Ieremia 22:18-19); „De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui
Iuda: Nu va mai fi din el urmaş care să şadă pe scaunul lui David; trupul lui va fi aruncat în
arşiţa zilei şi în frigul nopţii” (Ieremia 36:30).
Regele moare într-adevăr în timpul asediului fiind succedat pentru o scurtă perioadă de
către Iehonia, acesta conducând Ierusalimul asediat timp de trei luni: „Iehonia era de
optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni.” (Regi 4 24:8). El s-a
predat regelui Babilonului Nabucodonosor alături de familia și curtea sa 7, iar ulterior armata
atacatoare a supus Ierusalimul unei desacrări cumplite amintită chiar în Sfânta Scriptură: „Şi a
scos toate comorile templului Domnului şi comorile casei domneşti, şi a sfărâmat, după cum
spusese Domnul, toate vasele cele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru
templul Domnului, şi ţa dus în robie tot Ierusalimul” (Regi 4 24:13), iar o mare parte din elita

4
Sack, Ronald, Images of Nebuchadnezzar: The Emergence of a Legend (2nd Revised and Expanded ed.), 2004,
Susquehanna University Press, Ontario, p. 7
5
Hassell, Bullock, An Introduction to the Old Testament Prophetic Books (Updated Edition), 2007, Moody
Publishers, Chicago, p. 340
6
Sack, Ronald, Images of Nebuchadnezzar: The Emergence of a Legend (2nd Revised and Expanded ed.), 2004,
Susquehanna University Press, Ontario, p. 49
7
Regi 4 24:8; 24:15
intelectuală și militară a fost preluată de către invadator: „Pe toţi fruntaşii şi pe toţi oamenii
viteji, aproape zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii, şi n-a rămas nimeni decât numai
poporul ţării cel sărac.” (Regi 4 24:14).
Regele Babilonului stabilește o nouă ordine în Regatul Iuda înlocuind pe regele care este
luat în captivitate cu un unchi de-al acestuia pe nume Matania căruia îi schimbă numele în
Sedechia. Conform Sfintelor Scripturi și acest rege iudeu alege să nu asculte de moralitatea lui
Dumnezeu care alege să se lepede atât de el, cât și de suveranul său, Nabucodonosor: “Şi mânia
Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda atât de mare, încât i-a lepădat de la faţa Sa. Şi s-a
lepădat şi Sedechia de regele Babilonului.” (Regi 4 24:20)
Nabucodonosor al II-lea începe un nou asediu al Ierusalimului la aproape 10 ani de la cel
precedent, în ianuarie 589 a.Chr. conform celor mai recente studii8. Acesta va dura doi ani și a
fost extrem de profund, proorocul Ieremia descriind în termeni foarte profunzi lipsurile resimțite
de populație în anii de asediu: „Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui;
copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.” (Plângerile lui Ieremia 4:4). Armatele babiloniene
străpung defensiva cetății în 587 î.Chr. comit jafuri și supun populația cetății celor mai cumplite
atrocități, nicio categorie de vârstă sau socială nefiind cruțată: „Ei au batjocorit femeile în Sion,
fecioarele din cetăţile lui Iuda./ Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu
au mai fost luate în seamă./ Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne./
Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.” (Plângerile lui Ieremia 5:11-
14). Templul lui Solomon, centrul vechii ordini sociale este distrus 9 și odată cu această pierdere
și cu răsfirarea poporului evreu în granițele Imperiului Babilonian și în special în Mesopotamia
se naște diaspora evreiască, vechile cutume sociale fiind supuse unui nou context istoric. Mai
mult decât atât, ramificațiile acestui eveniment transcend antichitatea. Astfel, până la instituirea
statului Israel multe comunități evreiești din Iraq, Iran și Siria își trăgeau originea către această
străveche diasporă care se pare că s-a extins pe întreg teritoriul cuprins între Munții Zagros și
Marea Mediterană10.

2. Contactul dintre monoteismul iudaic și politeismul babilonian – Cartea lui Daniel.

Dehotomia dintre Daniel și Nabucodonosor

Domnia lui Nabucodonosor al II-lea a reprezentat o rejuvenare a religiei politeiste chaldeene.

După înfrângerea asirienilor supremația lui Marduk, regele zeilor epopeei babiloniene a creației
a fost restaurat la loc de cinste alături de templul său, ziguratul Etemenanki (infamosul Turn
Babel din Facerea)11. Astfel contactul dintre această confesiune politeistă aflată într-o perioadă
de înflorire și cultura preponderent monoteistă a iudeilor a reprezentat un moment istoric pentru

8
Young, Rodger, When Did Jerusalem Fall, Journal of the Evangelical Theological Society, nr. 29, martie 2004
9
https://www.britannica.com/topic/Temple-of-Jerusalem, accesat 9.11.2021
10
Orit Bashkin, New Babylonians (preview) https://www.sup.org/books/title/?id=20419, accesat 9.11.2021
11
Sack, Ronald, Images of Nebuchadnezzar: The Emergence of a Legend (2nd Revised and Expanded ed.), 2004,
Susquehanna University Press, Ontario, p. 8
cele două civilizații – babilonienii s-au văzut confruntați cu problema de a interacțiuna cu o
mentalitate total diferită de a lor, în timp ce evreii s-au văzut în ipostaza celor cuceriți și subiecți
ai unui proces de asimilare într-un univers străin.
Captivitatea babiloniană a reprezentat o perioadă de deportare în masă a unui număr
însemnat de evrei din Palestina în Mesopotamia ce a durat de la căderea Ierusalimului în fața lui
Nabucodonosor în anul 589 a.Chr. și până în anul 538 a.Chr. când Babilonul însuși va cădea în
mâinile unui inamic exterior, Imperiul Persan, aflat în acel moment în deplină ascensiune sub
conducerea unui promițător strateg, Cirus cel Mare.
În continuare am să fac o scurtă analiză a lucrării Sfântului Prooroc Danieil, unul dintre cei
mari patru prooroci ai Vechiului Testament alături de Isaia, Ieremia și Iezechiel care a trăit în
timpul conflictului militar dintre neo-babilonieni și evrei și care a fost martor direct la
evenimentele ce s-au desfășurat de-a lungul acestei perioadă istorică fiind activ la curtea regelui
Nabucodonosor, iar apoi și la cea a împăratului persan Cirus. Daniel este recunoscut pentru
tâlcuirea viziunilor pe care le-a primit din partea lui Dumnezeu realizând o serie de profeții
adresate către regele Nabucodonosor și regentul Belșatar, dar și pentru curajul cu care a înfruntat
nedreptățile față de care erau supuși adepții lui Iahve în exil.
Numele Daniel, care înseamnă în limba ebraică ( ‫„ )דניאל‬judecătorul lui Dumnezeu” sau
„apărătorul meu este Dumnezeu” anticipează supunerea totală a proorocului față de divinitate
cât și motivația din spatele sfidării pe care acesta nu o ascunde față de atitudinile opresive ale
Babilonului, puterea lumească față de el și de ceilalți evrei. Așa cum am amintit deja la începutul
prezentei lucrări regele Nabucodonosor a perceput pentru menținerea păcii față de Regatul lui
Iuda un bir care cuprindea inclusiv tineri „fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi
în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de
râvnă, ca să slujească in palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba Caldeilor” (Daniel
1:4). Printre acești prizonieri se numărau și Daniel, Anania, Misael și Azaria căroria li s-au dat
nume noi (Beltșatar, Șadrac, Meșar, Abed-Nego) și care urmau să fie integrați și asimilați în
rândul societății babiloniene și chiar a inteligenței din Babilon. Aceștia s-au opus însă intenției
babilonilor decizând să nu „pângărească” tradiția iudaică, „să nu se spurce cu bucatele şi vinul
regelui” (Daniel 1:8).
Încă din capitolul 1 înțelegem că în captivitate Dumnezeu îl înzestrează pe proorocul Daniel
cu darul de a tâlcui visurile oamenilor. În captitolul al doilea înțelegem că Nabucodonosor are un
vis tulburător pe care nu și-l poate aminti. El cere de la vrăjitorii săi de palat să-i poată citi și
tâlcuiască acest vis cu amenințarea că dacă nu vor putea realiza această doleanță vor fi omorâți,
casele lor fiind de asemenea distruse. Această pedeapsă se va concretiza după ce vrăjitorii îi aduc
la cunoștiință regelui că niciun muritor nu poate tâlcui ceva ce îi este necunoscut și că această
cerere din partea oricărui rege ori împărat este pur și simplu absurdă.
Întrucât toți ceilalți înțelepți ai Babilonului fuseseră uciși, urmau atât Daniel cât și cei trei
tineri prieteni cu el. Plin de curaj Daniel îi cere împăratului să-i dea vreme pentru tâlcuirea
visului cerându-i lui Dumnezeul cerurilor pentru a-i nu pierii pe el și prietenii lui. În timpul
nopții i se descoperă vedenie prin care i se tăinuiește visul regelui, iar Daniel bucuros
binecuvântează pe Domnul.
Un al doilea vis descris în capitolul 4 care îi este tâlcuit regelui Nabucodonosor are
legătură cu însăși sfârșitul acestuia. Astfel, regele se umple de frică în momentul unui vis pe care
i-l destăinuie lui Daniel pentru a fi tâlcuit. Era vorba despre un copac care a umplut pământul, un
motiv foarte întâlnit în literatura babiloniană care-l reprezenta pe rege ca și pe un copac 12.
Copacul a fost doborât la comanda unui înger, crengile i-au fost asemenea tăiate, iar roadele lui
împrăștiate, din el rămânând decât butucul și rădăcinile, „în iarba câmpului” (Daniel 4:13)
Daniel avertizează că acesta este un mesaj divin ce-l îndeamnă pe regele să accepte moralitatea
lui Dumnezeu întrucât deși acesta a realizat puterea divină așa cum înțelegem că s-ar fi întâmplat
după ce Nabucodonosor a fost martor la episodul din capitolul 3 în care Daniel a fost aruncat în
cuptor, dar nu a ars, regele rămâne încă sceptic și nu a renunțat la egoismul și mândria internă.
Din păcate pentru Nabucodonosor acesta nu acceptă spre deosebire spre exemplu de
regele Ninivei care a fost atenționat de Iona nicio schimbare, iar pedepsa divină a urmat. Profeția
s-a împlinit și înțelegem că regele babilonian este coborât la demnitatea unui animal pentru a-și
vedea propria-i mizerie. Se poate sugera că acesta sufera de boantropie, o afecțiune manifestată
prin faptul că o persoană se crede a fi o bovină și se poartă ca atare 13, regele ajungând să se
hrănească cu iarba care crește pe sol și să meargă patruped. Această coborâre este de asemenea
simbolică întrucât regele, care era stăpân peste oameni este degradat la calitatea cea mai de jos,
primitivă sau animalieră întrucât cunoaștem că Dumnezeu a făcut pe om, ca și creație deplină a
Sa, stăpân peste toate animalele. Dumnezeu îi acordă înapoi capacitățile mintale împăratului,
acesta pocăindu-se și admițându-și propriile slăbiciuni în fața puterilor cerești.

3. Aspecte escatologice în literatura biblică realizată în timpul captivității babiloniene

Consider că aspectele escatologice evidente din literatura biblică realizată în timpul amintitei
captivități a poporului evreu sub Imperiul Babilonian este generată de către situația istorică în
care acesta se afla. Ne sunt foarte cunoscute paralele pe care le putem extrage din Ieremia
privind un Ierusalim aflat sub asediu care ne poate părea atât familiar cu lumea materială în care
trăim cât și actual întrucât materialul este aflat într-o contradicție inconciliabilă cu idealul fiind
spre deosebire de acesta predispus corupției și profanului. Dacă dintr-o prismă platoniciană am
putea spune că proorocul Ieremia tinde spre o lume a formelor, contemporanii săi se lasă
descumpăniți și sunt incapabili să treacă peste proiecțiile acestor forme cu care intră în mod
cotidian în contact. Ieremia se află într-un exil printre ceilalți, iar păcatul colectiv de care el nu
este vinovat duce la distrugerea întregii lumi și societăți în care trăiesc. Distrugerea Primului
Templu de către Babilon reprezintă degradarea totală a vechiului sistem întrucât nu trebuie să
uităm rolul pe care acesta l-a purtat într-o societate profund impactată de regulile cuprinse în
Levitic unde fiecare trib (clasă socială) era alcătuită în jurul acestui axis mundi reprezentat de
12
https://redeemedmind.com/2017/11/10/nebuchadnezzars-second-dream-daniel-4/ (accesat 9.11.2021)
13
https://www.wattpad.com/469046592-tulbur%C4%83ri-psihice-boantropia (accesat 9.11.2021)
către Templu care nu numai că adăpostea plăcile cu cele zece porunci primite de către Moise, dar
era și un loc în care puteau sluji numai descendenți ai tribului Levi, din care au făcut parte și
proorocul amintit și fratele său mai mare Aaron.
Trecând discuția la Cartea lui Daniel aceasta ar putea reprezenta un subiect în sine întrucât a
fost discutată de o sumedenie de culte creștine și școli teologice care au încercat să-i găsească un
subînțeles escatologic. Ceea ce este evident în Sfânta Scriptură este că Mântuitorul a făcut
trimitere către Cartea lui Daniel descriind urâciunea pustiirii descrise de acesta ca fiind unul
dintre semnele venirii Apocalipsei: „Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin
Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -/ Atunci cei din Iudeea să
fugă în munţi./ Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.” (Matei 24:15-
17). Desfrânata Babilonului sau curva Babilonului este de asemenea o imagine foarte prezentă în
escatologia creștină, aceasta alături de Fiară fiind puse câteodată în conexiune cu fiara cu coarne
descrisă de Daniel în capitolul 7 sau cu alte elemente prezente în cartea acestui Sfânt prooroc.
Multe secte creștine și-au justificat existența bazându-se pe calcule eronate sau deceptive
plecând de la al doilea asediu al Ierusalimului și de distrugerea de către babilonieni a Primului
Templu.
BIBLIOGRAFIE

IZVOARE
„Biblia sau Sfânta Scriptură”, traducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Ed.
Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015

LITERATURĂ GENERALĂ
Hassell, Bullock, An Introduction to the Old Testament Prophetic Books (Updated Edition),
2007, Moody Publishers, Chicago
Sack, Ronald, Images of Nebuchadnezzar: The Emergence of a Legend (2nd Revised and
Expanded ed.), 2004, Susquehanna University Press, Ontario
Orit Bashkin, New Babylonians (preview) https://www.sup.org/books/title/?id=20419,
accesat 9.11.2021

RESURSE ONLINE
https://www.britannica.com/topic/Temple-of-Jerusalem (accesat 9.11.2021)
https://redeemedmind.com/2017/11/10/nebuchadnezzars-second-dream-daniel-4/ (accesat
9.11.2021)
https://www.wattpad.com/469046592-tulbur%C4%83ri-psihice-boantropia (accesat
9.11.2021)