Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtătorul de cuvînt al Tatălui, care-şi

disciplinează copiii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit în text: „slava Domnului”.

Pentru că se sperie de întâlnirea cu slava Domnului din debutul cărți, mulți se opresc acolo cu
citirea ei. Nici nu știu ce mult pierd! Cartea este o bogăție de mesaj dumnezeiesc și de întâlniri
cu supranaturalul în forma lui cea mai pură. Mesajul cărții, la fel de necesar acum ca și atunci,
este: Dumnezeu este stăpân pe situație!

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei care se poate traduce prin „Dumnezeu întăreşte” sau
„Domnul este tăria mea”.

Ezechiel activează în paralel cu profetul Daniel. Ezechei este în mijlocul poporului. Daniel este
la palatul suveranului imperial. Pentru cei ce știu să savureze subtilitățile Cuvântului lui
Dumnezeu, numele celor doi profeți definesc mesajul divin pentru epocă.

Așezat la ,,talpa țării“, în mijlocul celor simpli, înconjurat de exilații fără țară, Ezechiel se
numește providențial ,,Dumnezeu este tăria mea“.

Așezat la palat, în mijlocul vrăjitorilor, al magilor și al împăraților peste ținuturi, Daniel poartă
numele ,,Dumnezeu este Judecătorul“.

Poporul căzut avea nevoie de încurajarea lui Ezechiel. Mai marii lumii aveau nevoie să li se
aducă aminte că există Cineva deaspra lor în autoritate, Unul care vede, apreciează, judecă și
pedepsește.

Ezechiel aduce ,,supranaturalul“ superior oricărei civilizații în mijlocul oamenilor din popor.
Primul capitol al cărții lui, extraordinara și foarte amănunțita vedenie a slavei Domnului, anunță
solemn că Dumnezeu s-a mutat temporar la răul Chebar, alături de poporul Său exilat. Cel care
fusese pe vremuri cu ei în Egipt, a venit să stea alături de ei și în Babilon.

Autorul: Ca şi Isaia, Ezechiel a fost şi preot şi profet. El se pregătea să slujească Domnului la

Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoţii erau instalaţi în slujire numai de
la vîrsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Cr., pe cînd avea
numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuţi în Babilon, Ezechiel şi-a început slujirea printre
poporul captiv de la rîul Chebar. Timp de cel puţin 22 de ani activează ca preot şi profet (Ezec.
29:17). Se căsătoreşte, dar nu ştim dacă a avut sau nu copii din această căsătorie. Ezechiel
ajunge la Babilon cu 9 ani după Daniel, făcînd parte din cei 10.000 de captivi luaţi de
Nebucadneţar în timpul domniei lui Zedechia (2 Împ. 24:11-18). El îşi începe activitatea după 5
ani de robie, spulberînd chiar de la început nădejdiile false ale celor care credeau că robia va fi
scurtă şi că evreii se vor întoarce foarte repede acasă. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj
adresat naţiunii. Evreii trebuiau convinşi că nu poate fi vorba despre o întoarcere în ţara
promisă, mai înainte de a se produce o totală întoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj îşi atinge
punctul maxim în pasajul din Ezec. 18:30-32:
„Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea
la pieire. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă
nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui
ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi”.

Data: Amănuntele date de Ezechiel ne ajută să stabilim foarte uşor data scrierii. Fiecare
secţiune profetică a cărţii debutează cu data la care a fost primită de la Domnul şi transmisă
oamenilor. Activitatea profetică a lui Ezechiel a început în luna Iulie din anul 593 î.Cr. şi a
continuat cel puţin pînă la vremea menţionată în ultima profeţie înregistrată de textul cărţii,
adică: luna Aprilie din anul 571 î.Cr. Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia şi Daniel. Cam de
aceiaşi vîrstă cu Daniel, dar mult mai tînăr decît Ieremia, profetul a fost mult influenţat de
„profetul lacrimilor” căruia i-a continuat aparent trei dintre profeţiile sale: (1) vedenia cazanului
pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparate cu Ier. 1:13-15), (2) zicala strugurilor acrii (Ezec.
18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) şi (3) pilda celor două surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu
Ier. 3:6-11).

Contextul politic: (preluare dintr-un studiu ținut de Alexandru Vasile Taloș)

Ezechiel s-a născut într-o vreme de mari frământări politice în lumea Orientului Mijlociu. Trei
mari imperii se confruntau în acea regiune, Asiria, Babilonul și Egiptul. Sub presiunea militară a
acestora, regatele mai mici au dispărut pentru totdeauna din istorie. Imperiul Asirian dominase
regiunea Orientului Mijlociu timp de câteva secole. O dată cu moartea lui Ashurbanipal, Asiria a
intrat în declin.

Nabopolassar (625-605 î.H.) întemeiază Imperiul Neo-Babilonian, iar fiul său Nebucadrezzar

(605-562 î.H.) ridică imperiul la cele mai înalte culmi ale gloriei sale. Egiptul încearcă să joace
un rol de mare putere a vremii, dar nu va reuși să împiedice expansiunea celor
două imperii spre vest și va fi înfrânt în repetate rânduri.

Pentru a înțelege mai bine contextul în care a profețit Ezechiel este necesară o privire de
ansamblu a ultimei perioade din istoria regatului Iuda și a stării de spirit a evreilor deportați în
Babilon. Regatul de Nord, Israel, cu capitala la Samaria, a dispărut din istorie în anul 722 î.H.,
când a fost cucerit de Asirieni, iar populația a fost deportată în

Mesopotamia, între Tigru și Eufrat. În anul 586 î.H., regatul de Sud, Iuda, cu capitala la
Ierusalim, a fost cucerit de Babilonieni, iar populația a fost deportată în partea de sud a
Mesopotamiei. Ultimii împărați ai lui Iuda au fost Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia.

Iosia a domnit la Ierusalim între anii 640–609 î.H. El a început o reformă religioasă prin care a
încercat să întoarcă poporul de la idolatrie. În timpul domniei lui și-a început activitatea
proorocul Ieremia, care a sprijinit acțiunile de reformă ale lui Iosia.

În anul 622 î.H. a fost descoperită Cartea Legii, în Templu (2 Împărați 22:3-11). În acel an s-a
născut proorocul Ezechiel.
 În anul 612 î.H., Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a cucerit cetatea Ninive, capitala Asiriei.
Faraonul Egiptului, Neco, a încercat să oprească înaintarea lui Nebucadnețar spre Apus și a
venit în ajutorul Asiriei la Carchemiș, pe Eufrat. Iosia a ieșit înaintea lui Neco pentru a-l
împiedica să ajute Asiria, dar a fost rănit mortal în bătălia de la Meghido, în anul 609 î.H. (2
Cronici 35:20-25). Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia, care a murit la vârsta de 39
de ani.

Ioahaz sau Jehoahaz (Șalum), fiul lui Iosia, a domnit doar trei luni la Ierusalim, deoarece Neco
l-a detronat și l-a dus în captivitate în Egipt (Ieremia 22:10-12), numind în locul lui pe Ioiachim
sau Jehoiachim (Eliachim), un alt fiu al lui Iosia, care i-a plătit tribut (2 Împărați 23:31-35). El a
refuzat mesajul de avertizare din partea Domnului și a ars sulul cărții lui Ieremia (vezi: Ieremia
cap. 36).

Ioiachim a domnit între anii 609–597 î.H. În anul 605 î.H., Nebucadnețar a cucerit Carchemișul
și a înaintat destul de mult spre Sud, încât a pretins comori și ostatici de la Ierusalim. Cu
această ocazie au fost duși în Babilon, Daniel și cei trei tovarăși ai săi. Ioiachim a domnit în
vremuri tulburi și a pendulat politic între Egipteni și Babilonieni (2 Regi 24:1-2). Se pare că a
murit în timpul unor raiduri întreprinse de bande trimise de Nebucadnețar și nu a avut
parte nici de înmormântare ca rege (Ieremia 23:15-19).
Ioiachin sau Jehoiachin (Ieconia), fiul lui Ioiachim, a domnit doar trei luni și zece zile, deoarece
Nebucadnețar a asediat Ierusalimul, iar Ioiachin s-a predat și a fost dus în robie împreună cu
familia regală. Babilonienii au jefuit Templul și visteriile regale. Nebucadnețar a dus în robie elita
socială, militarii și meseriașii, și a lăsat în Ierusalim doar pătura săracă a orașului. Cu această
ocazie, în anul 597 î.H., a fost dus în robie și preotul Ezechiel.

Zedechia (Matania), fiul cel mai mic al lui Iosia și unchiul lui Ioiachin, a fost pus de
Nebucadnețar ca rege vasal (2 Regi 24:17). Evreii îl considerau un rege marionetă, deoarece
nu era moștenitorul de drept al tronului davidic. Ca o turturică speriată, Zedechia s-a temut
să asculte sfaturile lui Ieremia. El s-a răsculat împotriva Babilonului, dar a fost capturat, iar copiii
lui au fost uciși în fața lui, apoi i-au scos ochii și l-au dus în lanțuri în Babilon.

În anul 586 î.H., Templul a fost distrus, Ierusalimul lăsat în ruine, iar poporul dus în captivitate.
În locul lui a fost numit guvernator Ghedalia, pe care Evreii l-au asasinat; și mulți s-au refugiat în
Egipt, unde l-au târât și pe Ieremia.

Ezechiel își datează viziunile și cuvântările referindu-se la a nii de captivitate ai regelui Ioiachin.
Chiar și în robie, evreii îl considerau pe Ioiachin împăratul davidic și sperau să se întoarcă
împreună cu el la Ierusalim. După moartea lui Nebucadnețar, noul împărat al

Babilonului, Evil-Merodac i-a oferit un statut privilegiat lui Ioaiachin, când acesta avea vârsta de
55 ani. Anii robiei lui Ioaiachin corespund cu anii robiei lui Ezechiel. Datările lui Ezechiel, făcute
după lunile anului ebraic.

PASAJ
REFERINȚA – Anul Robiei CALENDAR IULIAN

1:1-2 Anul 5; luna 4; ziua 5 – 593 î.H.

3:16 Anul 5; luna 4; ziua 12 – 593 î.H.
8:1 Anul 6; luna 6; ziua 5 – 592 î.H.
20:1 Anul 7; luna 5; ziua 10 – 591 î.H.
24:1 Anul 9; luna 10; ziua 10 – 588 î.H.
29:1 Anul 10; luna 10; ziua 12 – 587 î.H.
26:1 Anul 11; luna ?; ziua 1 – 586 î.H.
30:20 Anul 11; luna 1; ziua 7 – 586 î.H.
31:1 Anul 11; luna 3; ziua 7 – 586 î.H.
33:21  Anul 12; luna 10; ziua 5 – 585 î.H.
32:1  Anul 12; luna 12; ziua 1 – 585 î.H.
32:17 Anul 12; luna 12; ziua 15 – 585 î.H.
40:1 Anul 25; luna 1; ziua 10 – 573 î.H.
29:17 Anul 27; luna 1; ziua 1 – 571 î.H.
2 Regi 25:27 Anul 37; luna 12; ziua 27 – 561 î.H.

Robia Babiloniană a durat 70 ani, conform proorociei lui Ieremia.

539 î.H. – Căderea Babilonului sub Medo-Persani
538 î.H. – Decretul Împăratului Cir de întoarcere a evreilor
536 î.H. – Sosirea la Ierusalim a primilor evrei cu Zorobabel
535 î.H. – Punerea temeliilor Templului la Ierusalim
516 î.H. – Dedicarea celui de al doilea Templu
Conţinutul cărţii:
 Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic şi este aranjată într-o ordine cronologică.
Conţinutul cărţii înregistrează activitatea lui Ezechiel ca profet.

Există suprapuse două paliere de acțiune. La suprafață, în cadrul istoric Ezechiel narează trei
miscări distincte: (a) profeţii adresate situaţiei prezente: judecata Ierusalimului şi a poporului
evreu (Ezec. 4-14), (b) profeţii despre viitor – destinul naţiunilor (Ezec. 25-39) şi (c) profeţii
despre vremea sfîrşitului: Templul, închinarea, cetatea (Ezec. 40-48).

În palierul din lumea nevăzută, întâmplările de pe pământ sunt cauzate direct de

mișcările ,,slavei lui Dumnezeu“.  Profețiile lui Ezechiel sunt structurate clar în jurul celor
trei ,,viziuni ale slavei Domnului“.

În prima viziune, slava Domnului sosește la Babilon (Ezec. 1:1-28).

În cea de a doua viziune, slava Domnului se pleacă din Ierusalim (Ezec. cap. 8 – 11), iar în cea
de a treia viziune, slava Domnului se întoarce în Ierusalim (Ezec. 43).

SAJ
REFERINȚA – Anul Robiei CALENDAR IULIAN

1:1-2 Anul 5; luna 4; ziua 5 – 593 î.H.

3:16 Anul 5; luna 4; ziua 12 – 593 î.H.
8:1 Anul 6; luna 6; ziua 5 – 592 î.H.
20:1 Anul 7; luna 5; ziua 10 – 591 î.H.
24:1 Anul 9; luna 10; ziua 10 – 588 î.H.
29:1 Anul 10; luna 10; ziua 12 – 587 î.H.
26:1 Anul 11; luna ?; ziua 1 – 586 î.H.
30:20 Anul 11; luna 1; ziua 7 – 586 î.H.
31:1 Anul 11; luna 3; ziua 7 – 586 î.H.
33:21  Anul 12; luna 10; ziua 5 – 585 î.H.
32:1  Anul 12; luna 12; ziua 1 – 585 î.H.
32:17 Anul 12; luna 12; ziua 15 – 585 î.H.
40:1 Anul 25; luna 1; ziua 10 – 573 î.H.
29:17 Anul 27; luna 1; ziua 1 – 571 î.H.
2 Regi 25:27 Anul 37; luna 12; ziua 27 – 561 î.H.
Robia Babiloniană a durat 70 ani, conform proorociei lui Ieremia.
539 î.H. – Căderea Babilonului sub Medo-Persani
538 î.H. – Decretul Împăratului Cir de întoarcere a evreilor
536 î.H. – Sosirea la Ierusalim a primilor evrei cu Zorobabel
535 î.H. – Punerea temeliilor Templului la Ierusalim
516 î.H. – Dedicarea celui de al doilea Templu
Conţinutul cărţii: Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic şi este aranjată într-o ordine
cronologică. Conţinutul cărţii înregistrează activitatea lui Ezechiel ca profet.

Există suprapuse două paliere de acțiune. La suprafață, în cadrul istoric Ezechiel narează trei
miscări distincte: (a) profeţii adresate situaţiei prezente: judecata Ierusalimului şi a poporului
evreu (Ezec. 4-14), (b) profeţii despre viitor – destinul naţiunilor (Ezec. 25-39) şi (c) profeţii
despre vremea sfîrşitului: Templul, închinarea, cetatea (Ezec. 40-48).

În palierul din lumea nevăzută, întâmplările de pe pământ sunt cauzate direct de

mișcările ,,slavei lui Dumnezeu“.  Profețiile lui Ezechiel sunt structurate clar în jurul celor
trei ,,viziuni ale slavei Domnului“.

În prima viziune, slava Domnului sosește la Babilon (Ezec. 1:1-28).

În cea de a doua viziune, slava Domnului se pleacă din Ierusalim (Ezec. cap. 8 – 11), iar în cea
de a treia viziune, slava Domnului se întoarce în Ierusalim (Ezec. 43).

Nimic din ceea ce se petrece pe pământ nu este la întâmplare. Ceea ce se vede este
determinat de ceea ce nu se vede. Ezechiel ne descopră dependența dintre evenimentele
vizibile și acțiunile lui Dumnezeu în lumea invizibilă. Vedeniile lui ne pun înainte activitatea
Duhului lui Dumnezeu, la fel de importantă atunci cum este și astăzi. El este puterea lui
Dumnezeu care împlinește pe pământ planurile Celui Atotputernic.
Ezechiel este un prooroc foarte puţin citat în Noul Testament. Nu-l găsim în textul Evangheliilor
sau al epistolelor, dar el apare în toată măreţia lui în cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaşte
Biblia, nu este nici un secret că Ezechiel şi Ioan sînt amîndoi profeţi apocaliptici. Şi unul şi
celălalt au avut harul să primească de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile
sfîrşitului, în care Dumnezeu va face ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui neprihănirea.
Multe din pasajele cărţilor lor pot fi citite şi studiate în paralel. Iată de exemplu viziunea
scaunului de domnie al lui Dumnezeu:

„Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui
scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe
el” (Ezec. 1:26).

„Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul
acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de
sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere”
(Apoc. 4:2-3).

Ca şi cartea lui Ioan, şi proorociile lui Ezechiel sînt pline de vedenii (Ezec. 8), pilde (Ezec. 17),
poeme (Ezec. l9), proverbe (Ezec. 12:22, 23; 18:2) şi tablouri cu încărcătură simbolică.
Specificul acesta mai are încă o explicaţie. Pînă la căderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a făcut
literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26, 27). Aşa că mesajul lui către popor nu a putut fi
transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor şi al simbolurilor. Din cauza acestei situaţii,
profetul a fost împins de cîteva ori de Dumnezeu în situaţii dificile. A trebuit să umble gol, să
stea legat cu frînghii, să mănînce baligă de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate
semnele profetice a fost însă moartea soţiei sale, produsă chiar în ziua în care a căzut
Ierusalimul (Ezec. 24:15-27). Pentru ca glasul lui Ezechiel către popor să sune la fel cu glasul
Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul să guste ceva din durerea pe care Dumnezeu însuşi
a simţit-o cînd a încuviinţat pedepsirea cetăţii favorite.

Unul dintre cele mai grafice capitole ale cărţii lui Ezechiel este capitolul 37 în care găsim
viziunea văii oaselor. Nicăieri în Biblie nu este descrisă mai plastic refacerea şi renaşterea
poporului evreu. Şi tot nicăieri în Biblie nu se găseşte mai clar declaraţia că Dumnezeu nu şi-a
terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate să-i ridice chiar şi din morminte pentru a-i aşeza în
matca destinului lor mesianic.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Una din expresiile caracteristice ale cărţii este „slava
Domnului”. Ea apare de 12 ori în primele 11 capitole, dispare apoi din text, pentru ca să reapară
în capitolul 43 al cărţii. Capitolul l debutează cu descrierea slavei cereşti, iar capitolele 40-48
încheie cartea cu descrirea instaurării slavei lui Dumnezeu pe pămînt („Tatăl nostru care eşti în
ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; facă-se voia Ta; vie împărăţia Ta; precum în cer aşa şi pe
pămînt” – Matei 6:9-10). Între aceste două extreme, cartea lui Ezechiel ne prezintă ce s-a
întîmplat cu slava Domnului în împărăţia lui Iuda. În Ezechiel 8 îl vedem pe profet dus de
Domnul la Ierusalim ca să fie martor la idolatria poporului şi pentru a asista la plecarea slavei
Domnului din cetate.
În Vechiul Testament, slava Domnului era semnul prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului.
Locul ei era între heruvimii harului de pe chivotul legămîntului din Cortul întîlnirii. Din pricina
păcatelor poporului, în timpul vieţii lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra evreilor pedeapsa
robiei. Înainte însă de căderea Ierusalimului, slava Domnului părăseşte treptat cetatea. Mai întîi,
ea „s-a ridicat dintre heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei” (Ezec. 9:3).
Această mişcare a ei a făcut ca Templul să se umple de nor şi curtea de strălucire (Ezec. 10:4).
Apoi „slava Domnului a plecat din pragul Templului, şi s-a aşezat pe heruvimi. Heruvimii şi-au
întins aripile… şi s-au oprit la intrarea porţii Casei Domnului spre răsărit” (Ezec. 10:18-19).
„După aceea… slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii, şi s-a aşezat pe muntele de la
răsăritul cetăţii” (Ezec. 11:22-23). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a făcut cu o
încetineală şi cu o maiestate care subliniază parcă regretul cu care Dumnezeu trebuie să se
despartă de cetate şi să îngăduie distrugerea ei. Cînd slava a plecat, a început prăpădul.

Ezechiel nu se opreşte însă aici. Profeţia lui ridică vălul de la orizontul viitorului. Capitolele finale
ale cărţii lui proclamă întronarea împărăţiei lui Israel şi revenirea slavei: „M-a dus la poartă, la
poarta dinspre răsărit. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit… Slava
Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit. Atunci, Duhul m-a răpit şi m-a dus în curtea
dinlăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!” (Ezec. 43: l -5).

>Mesajul cărţii: Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a descoperi care este ideea principală
şi mesajul central din cartea lui Ezechiel. Ele se găsesc pe aproape fiecare filă a cărţii. Cu
variaţii minime, fraza: „Şi vor şti că Eu sînt Domnul” se repetă de nu mai puţin de 70 de ori. Ea
este folosită de 29 de ori atunci cînd se vorbeşte despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova
asupra Ierusalimului; de 24 de ori atunci cînd se vorbeşte despre judecata divină care va cădea
asupra neamurilor; şi de 17 ori atunci cînd se vorbeşte despre viitoarea restaurare a Israelului şi
despre binecuvîntarea care va veni asupra lui la vremea sfîrşitului. Această observaţie dă pe
faţă însăşi chintesenţa cărţii. Ezechiel anunţă că poporul ales, şi toate celelalte popoare ale
lumii, vor ajunge să cunoască în scurgerea vremii că Iehova este singurul şi adevăratul
Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor şi asupra istoriei.

Aceasta se va face prin trei acţiuni distincte:

(a) Mai întîi este vorba despre pedepsirea Ierusalimului şi despre ducerea poporului ales în
robie, lucru despre care noi ştim astăzi că s-a întîmplat întocmai. Pentru judecarea poporului,
cel mai ilustrativ pasaj este acela din capitolul 6 al cărții, unde expresia apare de patru ori (v. 7,
10, 13, 14)

,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului*, întoarce-ţi faţa spre munţii** lui Israel,
proroceşte împotriva lor şi zi: ‘Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului, Dumnezeu! Aşa
vorbeşte Domnul, Dumnezeu, către munţi şi dealuri, către văgăuni şi văi: «Iată, voi aduce sabia
împotriva voastră şi vă voi nimici* înălţimile. Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi
soarelui vor fi sfărâmaţi şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. Voi pune
trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor şi vă voi risipi oasele în jurul altarelor
voastre. Pretutindeni pe unde locuiţi, cetăţile vă vor fi nimicite şi înălţimile, pustiite; altarele
voastre vor fi surpate şi părăsite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi vor pieri, stâlpii voştri închinaţi
Soarelui vor fi tăiaţi şi lucrările voastre, nimicite. Morţii vor cădea în mijlocul vostru şi veţi şti* că
Eu sunt Domnul. Dar* voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care vor scăpa de sabie printre
neamuri când veţi fi risipiţi în felurite ţări. Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de
Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi* inima preacurvară şi
necredincioasă şi ochii** care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înşişi din
pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor. Şi vor şti că Eu sunt
Domnul şi că nu degeaba i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele“ (Ezec. 6:1-10)

(b) În al doilea rînd, prin judecata şi pedepsirea popoarelor existente în zilele lui Ezechiel, lucru
despre care iarăşi noi ştim că s-a întîmplat întocmai.

(c) În al treilea rînd, prin prezervarea Israelului şi prin finala lui restaurare în poziţia şi privilegiile
de popor al Legămîntului. Cel mai cunoscut pasaj care ilustrează această lucrare este
celebra ,,viziune din valea oaselor“ (Ezec.6). Aceasta s-a întîmplat parţial o dată cu
reîntoarcerea din robia Babiloneană a „rămăşiţei” sub conducerea lui Ezra şi Neemia, se
întîmplă acum prin supravieţuirea miracuIoasă a Israelului şi îşi va avea curînd încununarea în
instaurarea împărăţiei Mielului.

Mesajul tuturor profețiilor este exprimarea dorinței suverane a lui Dumnezeu de a fi recunoscut
pentru ceea ce este și pentru cine este El. Ignorarea Lui pe planeta rebelă a oamenilor trebuie
să ia sfârșit. În spatele cuvintelor rostite de Ezechiel se află preocuparea lui Dumnezeu pentru
numele Lui cel sfânt (aici cu sens de ,,excelent“) pe care Israel l-a profanat în fața celorlalte
neamuri.

,,De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Nu din pricina voastră
fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu* celui sfânt, pe care l-aţi pângărit
printre neamurile la care aţi mers“  (Ezec. 36:22).

>Redus la o singură afirmaţie, cartea lui Ezechiel spune: „Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul!”

SCHIŢA CĂRŢII

Viziunea iniţială şi chemarea profetului Ezechiel în slujbă (1-3)

1. PREZENT – JUDECATA IERUSALIMULUI ŞI A POPORULUI (4-24)

Pilde şi profeţii despre apropierea pedepsei (4-7)
Viziunea Templului şi a cetăţii: Slava Domnului pleacă (8-11)
Alte simboluri şi mesaje despre judecată (12-24)

2. VIITOR – DESTINUL NAŢIUNILOR (25-39)

Judecăţi asupra popoarelor străine (25-32)
După judecată Israelul va fi restaurat (33-37)
Distrugerea lui GOG şi MAGOG; înălţarea Israelului (38-39)
3. VREMEA SFÎRŞITULUI: TEMPLUL, ÎNCHINAREA, CETATEA (40-48)

TEMPLUL reclădit şi slava cea nouă (40:1 – 43:12)

ÎNCHINAREA reînnoită, rîul cel sfînt (43:13- 47:12)
ŢARA re-împărţită şi
CETATEA lui Dumnezeu (47:13- 48:35