Profetul Ieremia

Ciobotaru Gicu
Profetul Ieremia

Profetul Ieremia
Autorul şi data scrierii

Cartea Ieremia începe după cum urmează: „Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia”, iar în capitolul 51:64
citim: „Până aici sunt cuvintele lui Ieremia”. În contradicţie cu această simplă introducere şi cuvintele de
încheiere ale profetului şi în ciuda faptului că nu există vreun alt profet în Vechiul Testament despre care
să ni se spună atât de multe detalii personale despre viaţa şi slujirea sa, criticii moderni ai cărţii Ieremia
pretind că, în cea mai mare parte, profeţiile lui Ieremia nu provin de la acesta. Şi, cu toate acestea, nu
există nici măcar un singur motiv considerabil pentru o astfel de argumentare îndoielnică.

Din relatările lui Ieremia observăm că el s-a născut în timpul domniei neevlaviosului rege Manase (696 –
642 î.Hr.). El se trăgea din familia preoţească a lui Aaron. Cetatea lui natală era Anatotul din ţinutul lui
Beniamin, care nu era departe de Ierusalim (Ieremia 1:1). Chiar din primii săi ani de viaţă el a fost
chemat de Domnul să fie profet (Ieremia 1:4-10). Aceasta s-a întâmplat în anul al treisprezecelea al
împăratului Iosia, anume în 627 î.Hr. (acesta a domnit între 640 – 609 î.Hr.). Slujba lui Ieremia a durat
peste 40 de ani, până după distrugerea Ierusalimului de către Nebucadneţar în anul 586 î.Hr. (Ieremia
39). Potrivit poruncii Domnului, Ieremia a rămas necăsătorit (Ieremia 16:2).

Pentru început, Ieremia a locuit în Anatot. Dar destul de curând ura locuitorilor acestei cetăţi s-a ridicat
împotriva lui (Ieremia 11:18-23). Profeţiile din Ieremia 1:2 şi Ieremia 3:6 au fost rostite în timpul
împăratului Iosia (640-609 î.Hr.). La moartea lui Iosia, Ieremia l-a jelit (2. Cronici 35:25; compară cu
Ieremia 22:10). El a profeţit împotriva lui Şalum (sau Ioahaz), fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda (Ieremia

2
Profetul Ieremia

22:11).

În timpul domniei următoare, a lui Ioiachim (609-598), Ieremia a profeţit căderea Ierusalimului. Din
acest motiv preoţii au vrut să-l ucidă (Ieremia 26). În anul al patrulea al lui Ioiachim, Ieremia a profeţit
printre alte lucruri, robia lui Iuda în Babilon timp de 70 de ani (Ieremia 25:11-12; 36:1; 45:1). În timpul
acesta babilonienii conduşi de Nebucadneţar au învins regatul Egiptean în bătălia de la Carchemish (606
î.Hr.). După aceasta Ierusalimul a fost asediat şi o parte din locuitorii săi au fost aduşi în Babilon (fapt
care a însemnat prima deportare în Babilon în 605 î.Hr.). Ieremia primeşte acum de la Dumnezeu sarcina
de a scrie toate profeţiile sale existente de până atunci într-o carte. El a făcut aceasta cu ajutorul lui Baruc
(Ieremia 36:1-4). Când Baruc a citit cu glas tare aceste cuvinte în templu, împăratul Ioiachim mânios a
tăiat sulul şi l-a aruncat în foc (Ieremia 36:20-26). Atunci Dumnezeu l-a pus pe Ieremia să-l rescrie în
întregime şi Ieremia a „adăugat la ele multe cuvinte asemenea lor” (Ieremia 36:27-32).

Următorul împărat, Ioiachin sau Ieconia, a domnit doar trei luni şi a fost dus în Babilon în 597 î.Hr. (a
doua deportare). Succesorul său a fost Zedechia, al treilea fiu al lui Iosia (597-586 î.Hr.). Ieremia l-a
sfătuit pe Zedechia să nu se sprijine pe Egipt pentru a se împotrivi Babilonului (Ieremia 37:6) ci să
rămână supus împăratului Babilonului (Ieremia 37:12-22). Când Ieremia a dorit să meargă în ţinutului
lui Beniamin a fost capturat şi aruncat în temniţă (Ieremia 37:11- 38:6). Când în cele din urmă
Babilonienii au luat Ierusalimul, Ieremia a fost eliberat din temniţă. I-a fost dat să aleagă fie să meargă în
Babilon fie să rămână în ţară (căci împăratul Nebucadneţar poruncise cu privire la el). Când Ghedalia
(care fusese numit guvernator prin porunca împăratului) a fost ucis, iudeii au fugit în Egipt de teama
răzbunării Babilonului, luându-i cu ei prin forţă şi pe Ieremia şi Baruc (Ieremia 41 – 43). Aici Ieremia şi-a
continuat slujba sa profetică în oraşul Tahpanes (Ieremia 43:8 – 44:30) şi aici trebuie să fi fost ucis cu
pietre, potrivit tradiţiei, la cinci ani după distrugerea Ierusalimului. Biblia păstrează tăcerea cu privire la
moartea acestui mare profet care a trăit şi a slujit în ultimii patruzeci de ani ai regatului lui Iuda.

Scopul scrierii

Ieremia, al doilea dintre aşa-numiţii profeţi mari, este pe drept aşa-zisul profet plângător (vezi Ieremia
9:1,10; 13:17; 14:17; 15:10; 20:14). Niciun alt profet nu a întâmpinat atât de multă împotrivire şi ură. Deşi a
trebuit să sufere mult necaz din partea compatrioţilor săi în timpul vieţii sale, Ieremia fost foarte preţuit
după moartea lui (Matei 16:14). Şi deşi Ieremia a criticat aspru în mod constant nedreptatea iudeilor şi
apostazia lor faţă de Dumnezeul cel viu, el şi-a iubit poporul până la sfârşit (Ieremia 17:16; 18:20).

Conţinutul şi scopul principal al mesajului lui Ieremia este reprezentat de apelul constant la conştiinţa
locuitorilor Iudeei. Mesajele îi îndemnau să-şi recunoască starea morală scăzută şi să se întoarcă la
Dumnezeu din apostazia lor faţă de Domnul precum şi din idolatria lor. Totodată Ieremia a vestit şi
judecata ameninţătoare cu privire la distrugerea Ierusalimului.

Dar Ieremia vorbeşte de asemenea în mod repetat despre îndurarea lui Dumnezeu faţă de poporul Său.
Robia din Babilon va dura doar timp de 70 de ani (Ieremia 25:11-12; 29:10). După acest timp poporul se
va întoarce în ţara lui.

În cele din urmă Ieremia are un mesaj de mângâiere, care încă rămâne neîmplinit, deoarece nu s-a
împlinit după cei 70 de ani de captivitate. După un „timp de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30:4-7),
Domnul va face un nou legământ cu poporul Său (Ieremia 31:31-34) şi va răsări glorioasa perioadă a
domniei păcii milenare sub conducerea lui Mesia (Ieremia 23:5-8; 33:14-18). Această speranţă a
binecuvântării viitoare şi a puterii Duhului lui Dumnezeu l-a întărit şi l-a încurajat pe Ieremia în trista lui
slujire care a fost respinsă de contemporanii săi iudei.

3
Profetul Ieremia

Particularităţi

a. Robia de 70 de ani a lui Iuda în Babilon

Ieremia menţionează în două rânduri iminenta distrugere a Ierusalimului şi deportarea poporului în

robia din Babilon şi faptul că robia urma să se sfârşească după 70 de ani prin întoarcerea unei rămăşiţe
(Ieremia 25:11-12; 29:10). Pedeapsa ameninţătoare a lui Dumnezeu şi-a găsit împlinirea în timpul
domniei lui Nebucadneţar. În timpul domniei regelui iudeu Ioiachim, Nebucadneţar, pentru prima oară
în anul 605 î.Hr., a mărşăluit la Ierusalim şi a adus un număr de iudei în Babilon, printre care era şi
Daniel (Daniel 1:1).

În timpul scurtei domnii a lui Ioiachin a avut loc un al doilea atac, în anul 597 î.Hr., în timpul căruia
10.000 de oameni au fost luaţi robi şi aduşi în Babilon. În cele din urmă, în timpul domniei lui Zedechia,
Ierusalimul şi templul au fost distruse în 586 î.Hr. şi ce mai rămăsese din popor a fost dus în Babilon.
Profeţia lui Ieremia s-a împlinit astfel (2. Cronici 36:21).

În 539 î.Hr. Cirus, împăratul Persiei, a cucerit Babilonul şi l-a numit pe Darius Medul co-regent (Daniel
5:31). În anul al doilea al lui Darius (care potrivit numărătorii persane era anul întâi), Daniel a înţeles din
cărţi că cei 70 de ani de pustiire a Ierusalimului, despre care cuvântul Domnului venise la Ieremia
profetul, se sfârşiseră (Daniel 9:1-2). Aceasta este, apropo, o dovadă limpede a unei recunoaşteri lucrată
de Dumnezeu a inspiraţiei Vechiului Testament mai înainte ca întregul canon să fie încheiat! Atunci
când Daniel mărturisea păcatul lor în rugăciune el a primit profeţii suplimentare prin îngerul Gabriel cu
privire la cele 70 de săptămâni de câte un an fiecare. Aceste săptămâni urmau să dureze de la
reconstrucţia Ierusalimului până la venirea lui Mesia şi timpul sfârşitului (Daniel 9:20-27).

Autorul cărţii 2 Cronici precum şi al cărţii Ezra face referire la profeţia lui Ieremia cu privire la cei 70 de
ani de pustiire a Ierusalimului (2. Cronici 36:22, Ezra 1:1). Datorită edictului împăratului Cirus,
aproxiamtiv 42.000 de iudei au fost gata să se întoarcă la Ierusalim pentru a rezidi templul (în jurul
anului 536 î.Hr.). Profetul Zaharia (care a profeţit la scurtă vreme după întoarcerea iudeilor) se referă de
asemenea la cei 70 de ani de mânie a Domnului împotriva Ierusalimului şi a cetăţilor lui Iuda (Zaharia
1:12).

Acum întrebarea se pune: începând cu care dintre cele trei campanii ale lui Nebucadneţar împotriva
Ierusalimului se numără cei 70 de ani? Unii cercetători propun să se înceapă de la distrugerea templului
din 586 î.Hr. şi apoi trag concluzia că numărul 70 nu trebuie luat literal de vreme ce au trecut doar 50 de
ani până la întoarcerea rămăşiţei în 536 î.Hr. Alţii, pe baza textului din Ezra 5:1, 6:14 şi Zaharia 1:12, văd
împlinirea celor 70 de ani în jurul anului 516 î.Hr. când a fost finalizată reconstrucţia templului.

Totuşi, cea mai uşoară şi mai probabilă variantă este să se ia drept dată de început prima cucerire a
Ierusalimului din 605 î.Hr. şi întoarcerea iudeilor din 536 î.Hr. ca dată finală pentru calcularea celor 70
de ani (pe baza textului din 2. Împăraţi 24:1-4 şi 2. Cronici 36:20-23).

a. Ordinea capitolelor din cartea lui Ieremia

Conţinutul cărţii Ieremia nu este întotdeauna consemnat în ordine cronologică. Se presupune în general
că partea cuprinsă între capitolele 1 şi 20 aparţin domniei lui Iosia (deşi numele său este menţionat doar
în Ieremia 1:1 şi 3:6). Din timpul domniei împăratului Ioahaz nu se menţionează nicio dată.

Capitolele 25-26, 35-36 şi 45-49 sunt plasate în general în timpul domniei lui Ioiachim, în ciuda faptului
că doar capitolele25, 26, 35, 36 şi 45 sunt datate.

4
Profetul Ieremia

Capitolele 21-24, 27-34 şi 37-42 au loc în timpul domniei împăratului Zedechia; datarea este menţionată
în capitolele 21, 27, 28, 29, 32, 33, 34 şi 37.

Ieremia a rostit cuvintele din capitolul 43:7-8 şi capitolul 44 în Egipt.

Capitolul 52 reprezintă o anexă care corespunde aproape cuvânt cu cuvânt textului din 2. Împăraţi
24:18-25, 30. Această anexă a fost adăugată sub călăuzirea Duhului Sfânt, poate chiar de către profetul
Ieremia însuşi.

Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament) omite câteva versete: capitolele 10:6-10; 17:1-4;
27:1,7,13 şi în unele cazuri 17-22; 29:16-20; 33:14-26; 39:4-13; 51:44-49; 52:28-30 şi alte referinţe. Capitolele
46-51 au o ordine schimbată fiind aşezate după capitolul 25:13. Mulţi cercetători au căzut totuşi de acord
că traducătorii din Alexandria care erau versaţi în filosofia grecească au încercat să finiseze construcţia
dificilă a cărţii Ieremia din ebraică. Textul masoretic evreiesc al cărţii care s-a păstrat are, prin urmare, în
mod clar prioritate.

a. Simboluri profetice

Găsim multe acţiuni sau semne profetice la mulţi dintre profeţi, de exemplu Ezra 2:8 – 3:3; Osea 1:2-9;
Zaharia 11:7-17. Dar în nicio altă carte nu găsim atât de multe simboluri profetice ca în cartea lui Ieremia.

Brâul de in (Ieremia 13:1-11): respingerea lui Israel

Olarul şi lutul (Ieremia 18:1-10): răbdarea lui Dumnezeu
Vasul sau carafa de lut (Ieremia 19:1-13): distrugere
Jugurile (Ieremia 27:2-11; 28:2, 10-13): supunere
Cumpărarea unui ogor (Ieremia 32:6-15): credinţă şi speranţă
Pietrele ascunse în cuptorul de cărămizi (Ieremia 43:8-13): umilire
Cartea aruncată în Eufrat (Ieremia 51:59-64): distrugerea Babilonului

Privire de ansamblu asupra conţinutului

I. Ieremia 1: Chemarea profetului

II. Ieremia 2-25: Dumnezeu face apel la conştiinţa poporului

Capitolul 2: Apostazia lui Israel

Capitolul 3: Anunţarea judecăţii

Capitolul 4: Chemarea la pocăinţă

Capitolul 5: Împietrirea lui Iuda

Capitolul 6: Anunţarea asediului Ierusalimului

Capitolul 7: Motive pentru judecată

Capitolul 8: Lipsa de înţelegere a poporului

Capitolul 9: Plângerea profetului

Capitolul 10: Domnul şi idolii

ț 5
Profetul Ieremia

Capitolul 11: Israel a rupt legământul

Capitolul 12: Domnul se întoarce de la popor

Capitolul 13: Judecată şi captivitate

Capitolul 14: Marea secetă

Capitolul 15: Rămăşiţa şi Domnul

Capitolul 16: Izgonire şi întoarcere

Capitolul 17: Poziţia rămăşiţei

Capitolul 18-19: Suveranitatea lui Dumnezeu

Capitolul 20: Persecutarea lui Ieremia

Capitolul 21-22: Judecată asupra casei lui David

Capitolul 23: Păstorii răi ai lui Israel

Capitolul 24: Calea vieţii şi a morţii

Capitolul 25: Vestirea celor 70 de ani de exil

Capitolul 26: Ieremia în pericol să i se ia viaţa

Capitolul 27-28: Jugurile, supunere prin Babilon

Capitolul 29: Ieremia îi mângâie pe captivii din Babilon

III. Ieremia 30-33: Noul Legământ şi domnia păcii

Capitolul 30: Salvarea poporului

Capitolul 31: Noul legământ

Capitolul 32: Credincioşia Domnului

Capitolul 33: Salvare şi laudă

IV. Ieremia 34-39: Evenimente şi profeţii înainte de căderea Ierusalimului

Capitolul 34: Ieremia îl avertizează pe Zedechia

Capitolul 35: Credincioşia recabiţilor

Capitolul 36: Dispreţul lui Ioiachim faţă de Cuvântul lui Dumnezeu

Capitolul 37: Ieremia trebuie să meargă la închisoare

Capitolul 38: Ieremia şi Zedechia

6
Profetul Ieremia

Capitolul 39: Luarea Ierusalimului

V. Ieremia 40-45: Evenimente şi profeţii după căderea Ierusalimului

Capitolul 40: Ieremia rămâne cu Ghedalia

Capitolul 41: Ghedalia e ucis

Capitolele 42-43: Rămăşiţa coboară în Egipt în ciuda avertizării lui Ieremia

Capitolul 44: Profeţiile lui Ieremia împotriva Egiptului

Capitolul 45: Avertismentul lui Ieremia pentru Baruc

VI. Ieremia 46-51: Profeţii împotriva naţiunilor

Capitolul 46: Profeţie împotriva Egiptului

Capitolul 47: Profeţie împotriva Filistiei

Capitolul 48: Profeţie împotriva Moabului

Capitolul 49: Profeţie împotriva Amonului, Edomului, Damascului şi altor vrăjmaşi

Capitolele 50-51: Profeţie împotriva Babilonului

VII. Ieremia 52, Anexă istorică: căderea Ierusalimului