Revelații primite de

Franz Schumi
1905

===================================================================

HRISTOS ȘI BIBLIA
===================================================================
 Cuvinte de la Tatăl

Scrieri creștin-teosofice

Nr. 71

*** * ***

Dovada că nu a existat niciodată un alt Dumnezeu în afară de Iisus

*** * ***

Conținut spiritual teozofic

 *** * ***

Această carte conține Revelații Divine, primite prin Cuvântul

Interior si prin acestea se implineste promisiunea făcută de
Domnul Iisus: “…..deoarece în timpul vieții Mele pe pământ Eu
Însumi v-am promis lucrarea Spiritului Meu ..... Eu v-am asigurat
că "Eu vă voi trimite Mângâietorul, Spiritul Adevărului, care vă
va îndruma în tot adevărul .....Ioan 16:13“ "……Oricine are
poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește
va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi revela lui ….. Ioan
14:21" "…..Voi toți veți fi învățați de Dumnezeu …..Ioan 6:45"
"…..Cel ce crede în Mine, după cum spune Scriptura, din
pântecele lui vor curge râuri de apă vie …...Ioan 7:38”

*** * ***
 *** * ***

Aceste revelații sunt non-denominaționale, nu intenționează să atragă

membri ai vreunei afiliații religioase creștine, nici nu recrutează membri
în vreo afiliație creștină. Unicul scop al acestor revelații este acela de a
face Cuvântul lui Dumnezeu accesibil tuturor oamenilor, așa cum e Voia
Lui.

Doar mesajele complete și neschimbate, pot fi copiate .

*** * ***

Pentru traducere am folosit editia in limba italiană:

https://www.legamedelcielo.it/schumi/cristo_bibbia.htm
traducător: Liviu
luna: august 2021
 *** * ***

*** Partea a doua ***

Helohim-Jehova
este
Iisus Hristos

۞
 ۞
Capitolul 38

Dovezile că Iisus a fost Mesia sau Hristosul promis

Prima promisiune a Răscumpărătorului în Mesia

(Vorbește Iisus):

1. "După căderea lui Adam în păcat, Iehova a promis un Mântuitor,

Răscumpărător sau Eliberator, care, în urma unor profeții postume, a rezultat ca
întrupare a lui Dumnezeu în Mesia, adică în Hristos. Semnificația fundamentală a
acestei promisiuni este următoarea:
 2. - Geneza 3:15: "Voi pune vrăjmășie între tine, șarpe (adică egoism) și
femeie (adică iubire de aproapele), și între sămânța ta și sămânța ei. Și ea
(sămânța iubirii aproapelui) îți va zdrobi capul (al egoismului tău) și tu (egoismul) o
vei înțepa (sămânța iubirii aproapelui ca Răscumpărător în Hristos) în călcâi (al
umanității)".

3. - Deja în anul 919 după crearea lui Adam, Eu, Iisus ca Iehova, întrucât am
locuit în acea vreme timp de o lună și jumătate cu adamiții sub Muntele Liban din
Fenicia, i-am profețit mamei* lui Noe că Eu însumi, ca Mântuitor în Mesia, voi intra
în trup printr-un descendent din sângele ei. Tot atunci, Maria a trăit pentru prima
dată în lume sub numele de "Pura", iar acesteia i-am spus în mod direct că ea va fi
cea care, într-o zi, Mă va purta sub inima ei pe Mine Însumi, fundamentul întregii
vieți.

*A se vedea revelația către J. Lorber din 1840-1842 "Casa Domnului" vol. 2 - cap. 3
și următoarele.

4. - În anul 1657 Noe a obținut promisiunea că din sămânța sa, din poporul
lui Israel, va veni Mesia; în anul 2055, după Adam a venit Avraam [Gen. 11:19],
apoi urmașul său Isaac [Gen. 24:4] și Iacov [Gen. 28:1-14]. În anul 1866 î.Hr.
patriarhul Iacov a profețit în Egipt că Mesia va veni din seminția lui Iuda [Gen.
49:10] și, în sfârșit, Eu, Iehova, în anul 1028 î.Hr. prin profetul Natan [2 Sam. 7:12-
16], am profețit că voi veni din casa și sămânța regelui David.

5. - Despre originea Mea carnală în Iisus am profețit prin profetul Isaia 11:1-
2: "Un lăstar va răsări din butucul lui Isai (adică David) și o ramură din rădăcina lui
va înflori. Și Spiritul Domnului se va odihni peste ea, Spiritul Înțelepciunii și al
Discernământului, Spiritul Sfatului și al Puterii, Spiritul Cunoașterii și Fructul
Domnului." Și după ce au trecut 4120 de ani de la prima promisiune făcută într-o zi
lui Adam, Eu, Iisus, marele Prinț al Păcii Cerului și al Pământului [Isaia 9:5], am
venit în lume într-o peșteră, printr-o fecioară castă de 15 ani, pe nume Maria, în
cetatea lui David, Betleem.
 6. - Num. 24:17 poartă profeția profetului Bileam despre Steaua înțelepților
la nașterea Mea: "Îl văd (pe Mesia), dar nu acum; Îl contemplu, dar nu de aproape.
O stea va ieși din Iacov și un sceptru (spiritual) se va ridica din Israel și va nimici pe
moabiți (adică pe cei care strică cele adevărate) și va dezrădăcina pe copiii
tulburării (adică pe cei lumești)".

7. În urma acestei profeții, cei trei magi de la Răsărit au venit la Ierusalim și

au întrebat: "Unde este Regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua Lui în
Răsărit și am venit să ne închinăm Lui" [Matei 2:2]".

۞
Capitolul 39

Diverse profeții despre Mesia

(Vorbește Iisus):

1. "În anul 1866 î.Hr. în Egipt, patriarhul Iacob a profețit că Mesia va veni
atunci, când evreii nu vor mai avea regii lor.
 2. - Proorocul Daniel cu 543 de ani înainte de Hristos a profețit că Mesia va
veni la 490 de ani după anul 458 î.Hr. socotiți de la Paști, ceea ce corespunde
anului 33 după Hristos la Paști, în care va fi uns sau își va asuma stăpânirea noului
legământ [Evrei 9:15] și că astfel, prin Jertfa supremă a jertfelor pentru păcatul
ereditar al lumii, vor înceta jertfele materiale și ofertele de sacrificii ale evreilor.

***

Despre trimiterea unui precursor

3. - În anul 724 î.Hr., Isaia a profețit despre "glasul unui predicator în pustiu"
care va pregăti calea lui Iehova [Is. 40:3], iar cu 440 de ani înainte de Hristos,
Maleahi a profețit în 3:1-23 că îngerul Ilie va apărea ca un precursor și va pregăti
calea lui Mesia. Acest propovăduitor în pustiu, ca un precursor al lui Iehova, a fost
Ioan Botezătorul în deșertul Betabara, lângă râul Iordan.

***

Cu privire la circumstanțele nașterii lui Mesia

4. - "În anul 726 î.Hr. Isaia profețește în 7:14 că Mesia se va naște dintr-o
fecioară.

5. - În anul 719 î.Hr., prin profetul Mica (Mihea) 5:1, Betleemul este
menționat ca locul de naștere al lui Mesia.
 6. - Proorocul Ieremia, în 31,15, relatează cu 602 ani înainte de Hristos
despre masacrul celor nevinovați comis de Irod în Betleem din cauza nașterii lui
Mesia.

***
Despre Mesia care va fi un mare profet

7. - Eu, Iehova, cu 1458 de ani înainte de Hristos, am profețit prin Moise că

voi trezi un mare profet, iar acest profet am fost Eu însumi, Iehova în Iisus [Deut.
18:15-18].

***

Profețiile lui Mesia

8. - I-am profețit: femeii samaritene despre trecutul și modul ei de viață.

[Ioan 4:18-19].

9. - Lui Natanael natura caracterului său. [Ioan 1:47-49]

10. Lui Petru despre moneda din gura peștelui. [Mat. 17:27]

11. Despre soarta viitoare a Corazinului, Betsaidei și Capernaumului. [Mat.

11:21-24]

12. De asemenea, am profețit că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la

iudei și dată neamurilor. [Mat. 21:43].
 13. Despre viitoarea distrugere a Ierusalimului, despre persecuția creștinilor,
despre soarta evreilor, despre revenirea lui Hristos și despre generația evreilor
care nu va trece până când nu se va împlini totul.

14. Despre iminenta mea suferință și învierea din morți.

15. Despre măgăriță și mânzul ei.

16. Despre ucenicii Mei și despre Ierusalim etc.

***

Confirmările lui IIsus că El era Profetul prezis de Moise

17. Că Eu, Iisus, M-am anunțat ca fiind marele Profet profețit de Moise,
despre care vorbesc următoarele versete din Noul Testament:

18. - Am spus în sinagoga din Nazaret: "Nicăieri un profet nu este mai puțin
respectat decât în patria sa și în casa sa".

19. - Altă dată am spus fariseilor: "Nu se cuvine ca un profet să piară în afara
Ierusalimului". [Luca 13:33]

20. - Când a intrat în Ierusalim, poporul a declarat cu bucurie: "Acesta este

Iisus, profetul din Nazaret, din Galileea". [Mat. 21:11]

21. - După Predica de pe Munte am mers la Capernaum, apoi am venit la

Ierusalim și am instruit poporul și am vorbit despre misiunea Mea de la Tatăl, din
care unii au spus: "Acesta este cu adevărat Profetul [Ioan 7:40] despre care a
vorbit Moise". [Deut. 18:15-19].
 22. - Când l-am înviat din morți pe tânărul din Nain, toți au fost cuprinși de
frică, L-au lăudat pe Dumnezeu și au afirmat că un mare profet s-a ridicat printre
ei." [Luca 7:16]

***

Despre activitatea lui Mesia

23. - Potrivit lui Moise, Eu, Iisus, sunt Răscumpărătorul din păcatul originar al
lumii;

24. - Potrivit lui David, eu sunt vorbitorul în alegorii [Psalmul 78];

25. - Potrivit lui Isaia, voi veni la cei din Sion și voi încheia un nou legământ cu
poporul lui Israel [Is. 59:20-21].

26. - Ieremia relatează că Eu voi fi Promotorul unui nou Legământ [Ier. 31:31-
33];

27. - Isaia relatează că Eu voi fi Maestrul Evangheliei divine [Is. 61,1-11] și că

copiii Mei vor fi învățați de Mine însumi, așa cum se întâmplă acum în teosofia
creștină. Am fost un Vindecător minunat, despre care toate cele patru Evanghelii
vorbesc.

28. - În Isaia 52,6, Eu, Iehova, am profețit: "În același timp, poporul Meu va
cunoaște Numele Meu, căci Eu (Iehova) sunt Cel care vorbește (în Iisus): "Iată-
Mă!". (așa cum a anunțat în prealabil acel Mesia).

29. - În Isaia 25:9: "În vremea aceea se va zice: "Iată Dumnezeul nostru, pe
care Îl așteptam, și El ne va ajuta. Acesta este Iehova, pe care îl așteptam. Să ne
bucurăm și să ne veselim în mântuirea Lui".
***

Transfigurarea de pe Muntele Tabor

30. "Prin Isaia 42:1, Eu, Iehova, am profețit acest lucru după cum urmează:
"Iată, Acesta este Robul Meu, pe care L-am trimis, Acesta este Fiul Meu preaiubit,
în care am găsit plăcerea Mea. Am revărsat Spiritul Meu peste El; El va face
dreptate printre neamuri. Ascultați-L!

31. - Isaia nu a primit bine cuvintele Mele și, de aceea, versetul nu a fost scris
corect. Adevărul rezultă din următoarele pasaje: Mat. 12:18: - 2 Petru 1:17; -
Marcu 9:7; - Luca 9:35.

32. - 1 Tim. 3:16: "Fără îndoială că taina fericirii lui Dumnezeu este mare;
descoperită în trup, îndreptățită în spirit, s-a arătat îngerilor, a fost propovăduită
neamurilor, a fost crezută de lume, a fost luată în slavă"".

۞
Capitolul 40

Demonstrația că Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu

(Vorbește Iisus):

1. "Prin regele David, în anul 1043 î.Hr. în Psalmul al doilea, versetul 7, am

spus: "Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut". - Deoarece regele David se afla deja
pe tron încă din anul 1055 î.Hr. și nu a fost născut la 24 ianuarie 1043 î.Hr. și nici
Eu, Iehova, nu am fost Tatăl său pământesc, prin urmare, prin această afirmație nu
putea fi înțeles David, ci Eu, Iehova Însuși, conform Înțelepciunii Mele, ca Fiu al lui
Dumnezeu - Iisus.

2. - Despre același Fiu am vorbit Eu, Iehova, în anul 1028 î.Hr. prin profetul
Natan către David: "Când se va sfârși timpul vieții tale și vei zăcea cu părinții tăi
(practic mort, descompus și putrezit în trupul trupesc), voi trezi pe urmașii tăi după
tine (adică peste o mie de ani) și acestui urmaș al trupului tău îi voi confirma
Împărăția (spirituală) pentru totdeauna. Eu voi fi Tatăl Lui și el va fi Fiul Meu" [2
Sam. 7:12-14]. - "...Căruia se vor închina toți zeii (adică îngerii), spiritele și oamenii"
[Psalmul 97:7].

3. - Anunțul revenirii aceluiași Fiu (Iisus din Ostrazine din Egipt) a fost adus
de profetul Osea cu 763 de ani înainte de Hristos, cu următoarele cuvinte: "Am
chemat pe Fiul Meu din Egipt" [Osea 11,1]. - Odată cu vestirea către Maria, îngerul
Gabriel i s-a arătat și i-a spus: "Peste tine va veni Spiritul Sfânt și puterea Celui
Preaînalt te va umbri, căci Sfântul care se va naște din tine se va chema Fiul lui
Dumnezeu" [Luca 1, 35].

4. - Când fariseii l-au alungat din Templu pe orbul născut vindecat, m-am
apropiat de el și l-am întrebat: "Crezi în Fiul lui Dumnezeu?". - Omul vindecat M-a
întrebat: "Doamne, cine este Acesta, ca să cred în El? - Eu i-am răspuns: "L-ai văzut,
El este chiar Cel care îți vorbește acum". [Ioan 9:35-37].
 5. - Conform relatării din Ioan, am declarat public iudeilor: "Căci Eu sunt Fiul
lui Dumnezeu!". [Ioan 10:36].

6. - La transfigurarea de pe muntele Tabor, un nor strălucitor i-a înconjurat

pe ucenici și din el a ieșit un glas: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care am găsit
plăcerea, ascultați-L!" [Ioan 10:36].

7. - Comunicarea din Matei, Marcu și Luca, că și la botezul din Iordan s-a

auzit acest glas, se bazează pe o eroare istorică, și anume: mai întâi a fost Luca
care a auzit în popor și a scris, apoi a venit pseudo Matei din Sidon, Rabbas, căruia i
s-a raportat același lucru; în Marcu, însă, a fost relatat cu încăpățânare de un
copist din relatarea populară. De fapt, Marcu nu a relatat acest lucru, iar Biserica
Romană nu a avut niciodată în mâinile sale Evanghelia originală a evanghelistului
Marcu. La Ioan, botezul în Iordan este descris cu acuratețe. [Ioan 1:32].

8. - În Psalmul 89:27-28, Eu, ca Iehova, am profețit despre Înțelepciunea

Mea în Hristos: "El Mă va chema astfel: "Tu ești Tatăl Meu, Dumnezeul Meu și
Stânca mântuirii Mele. Și îl voi declara întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii
pământului."

9. - La Cina cea de Taină am spus: "Ceea ce cereți Tatălui în numele Meu, Eu

vreau să vă dau (Eu însumi), pentru ca Tatăl să fie proslăvit prin Fiul" [Ioan 14,13].

10. - După întrebarea lui Caiafa, dacă sunt cu adevărat "Fiul lui Dumnezeu",
am afirmat același lucru, că într-adevăr sunt.

11. Și de aceea fariseii și-au bătut joc de Mine pe cruce, zicând: "Coboară-te,
Fiul lui Dumnezeu!", de vreme ce Eu declarasem deschis în alte ocazii că Eu sunt
Fiul lui Dumnezeu.
 ۞

Capitolul 41

Demonstrații că "Fiul lui Dumnezeu" înseamnă în egală

măsură atât Înțelepciunea lui Dumnezeu, cât și Cuvântul lui
Dumnezeu

(Vorbește Iisus):

"Confirmările în acest sens sunt următoarele:

1. - Apostolul Petru, în anul 48, era cu Iosif din Arimateea când a redactat
"scrisoarea către Evrei", în care imediat la început a spus că Dumnezeu a creat
lumile prin Fiul Său Iisus, ceea ce contravine categoric lui Moise, dacă cineva
înțelege material povestea creației lui Moise. Dar indicația Fiul lui Dumnezeu este
doar răspunsul spiritual pentru cuvântul material "Înțelepciunea lui Dumnezeu".
Dacă cineva știe și înțelege acest lucru, atunci nimeni nu va mai avea nimic de spus
dacă Dumnezeu a creat lumea prin înțelepciunea iubirii Sale. Apostolul Pavel [Gal.
1:11-12] în prima sa scrisoare către Corinteni 1:24 vă dă dovada că interpretarea
Cuvântului este corectă, descriindu-L pe Hristos ca fiind Înțelepciunea și Puterea lui
Dumnezeu. Prin urmare, Înțelepciunea a fost cea care a conceput formele, culorile,
asimilările, genurile și speciile, iar Puterea, ca Omnipotență a lui Dumnezeu, care
este altfel numit Spiritul(Duhul) Sfânt, a pus aceste Creații în existența vizibilă.

2. - Din nou, Pavel, în scrisoarea sa către Coloseni 1:16-17, afirmă că prin

Hristos toate lucrurile au fost create. Prin urmare, în persoana lui Hristos trebuie
să fi fost cuprinsă în tenorul veșniciei, cea cu care Dumnezeu Tatăl a creat lumea,
așa cum o dovedește Iubirea în Dumnezeu, deci Înțelepciunea și Omnipotența
divină. Dacă știți că Eu, Iisus, sunt Înțelepciunea divină, atunci veți înțelege și
cuvintele Mele pe care le-am rostit la Cina cea de Taină:

3. - În Ioan 16:14-15 este scris: "Tatăl Mă va proslăvi, căci va primi din partea
Mea și vă va vesti (ceea ce s-a întâmplat la Cincizecime). Căci tot ceea ce are Tatăl
este al Meu, de aceea v-am spus că El va primi de la Mine și vă va anunța (cu alte
cuvinte din Înțelepciunea sau teosofia Tatălui)".

4. - Pavel a scris la Romani 1:19-20: "Ceea ce este cunoscut de Dumnezeu,

este descoperit (sau vizibil) oamenilor; pentru că,într-adevăr, Dumnezeu le-a pus
înaintea simțurilor (și a ochilor),El i-a asigurat; - pentru că invizibilul (pentru că
spiritualul), adică Puterea și Divinitatea Sa veșnică, de la crearea lumii (materiale) a
apărut clar prin contemplarea Lucrărilor Sale (pe care Iubirea divină le-a conceput
prin Înțelepciunea Sa și le-a pus în aparență prin Omnipotența Sa), atât de (vizibile)
încât oamenii nu se pot scuza (dacă nu vor să-L recunoască)".

5. - De asemenea, în Isaia 9,5 se spune că Pruncul născut Iisus este Sfetnicul

lui Dumnezeu-Tatăl cel veșnic și, prin urmare, Înțelepciunea lui Dumnezeu,
deoarece numai Înțelepciunea lui Dumnezeu trebuie să fi fost Sfetnicul eternului
Dumnezeu-Tatăl în timpul Creației, deoarece în afara lui Dumnezeu nu exista încă
nimic.
 6. - Evanghelistul Ioan Îl numește pe Fiul lui Dumnezeu "Cuvântul", căci
spune: "La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era
Cuvântul și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi", - "...și am văzut (pe
muntele Tabor) dumnezeiasca Lui măreție" [Ioan 1:1-3 / 1:14]. Cuvântul lui
Dumnezeu este deci același lucru cu a spune învățătura lui Dumnezeu, adică
Înțelepciunea divină numită teosofia greacă, de aceea expresia spirituală "Fiul lui
Dumnezeu" înseamnă în egală măsură "Înțelepciunea divină" sau "Cuvântul lui
Dumnezeu".

7. - De asemenea, Ioan spune în prima sa scrisoare: "În ceruri sunt trei

martori: Tatăl, Cuvântul și Spiritul (Duhul) Sfânt [1 Ioan 5,7]". - Iar Eu, Iisus, le-am
spus apostolilor: "...botezați-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!".
[Mat. 28:19]. Așadar, "Cuvântul lui Dumnezeu" înseamnă același lucru cu
"Înțelepciunea lui Dumnezeu" care, din punct de vedere spiritual, se numește "Fiul
lui Dumnezeu".

8. Acest Cuvânt, însă, a fost respins de majoritatea evreilor, așa cum

Dumnezeu a spus în avans prin profetul Isaia în anul 743: "Aceștia,într-adevăr, au
disprețuit Legea lui Iehova Sabaoth și au hulit Glasul (sau Cuvântul) Sfântului lui
Israel" [Isaia 5:24].

***

Despre sfințenia Înțelepciunii vorbesc următoarele versete

biblice:

9. - "Înțelepciunea lui Dumnezeu este suflarea puterii divine și o rază pură a

magnificenței Celui Atotputernic, de aceea nimic necurat (păcătos) nu poate
ajunge la ea." - "De vreme ce este o splendoare a Luminii Eterne și o oglindă
imaculată a Puterii Divine și o imagine a bunătății Sale, Ea se desfășoară mai
magnific decât Soarele și toate stelele."

10. - Isaia 9:7 profețește în avans următoarele: "Domnul a trimis un Cuvânt

(promisiune) (conform profeției făcute în Gen. 49:10), asupra lui Iacov, și a căzut
asupra lui Israel (adică a fost anunțat acelui popor)."

11. - Isaia 10:17: "Și Lumina lui Israel (adică Lumina lumii [Ioan 8:12], adică
Înțelepciunea lui Dumnezeu numită Iisus [1 Corinteni 1:24], va deveni un Foc
(adică Iubirea lui Dumnezeu), iar Sfântul său va fi o Flacără (adică Dumnezeu
[Apocalipsa 1:14]). 15:4]) și îi va arde spinii (abuzurile celor religioși) și tufișurile
(preoția, din care cresc spinii, adică dezvăluiți public) și îi va mistui (adică va
dezvălui lumii abuzurile lor religioase) într-o singură zi (la timpul stabilit)".

***

12. Despre Cuvântul (adică Logosul) devenit trup ca Iisus Hristos, Care este
Înțelepciunea lui Dumnezeu, câteva versete din cap. 8 din Proverbele lui Solomon
vă relatează:

13. - 7.°Limba (sau gura) Mea spune adevărul și buzele Mele urăsc
nedreptatea fără Dumnezeu. - 12° Eu, Înțelepciunea (lui Dumnezeu), posed
Inteligența și pot da sfaturi bune. - 14° Ale mele sunt amândouă: sfat și acțiune; Eu
am intelect și putere - 22° Iehova (sau Dumnezeu Tatăl) Ma avut la începutul căilor
și lucrărilor Sale, înainte de a crea ceva,Eu eram acolo. 23° Eu sunt stabilit din
eternitate, din principiul primordial, înainte de originea Pământului. - 24 Nu
existau încă adâncuri, nici izvoare bogate în apă, pentru că Eu eram deja născut (în
Iubirea lui Dumnezeu). - 25 Înainte de a se pune bazele munților și dealurilor, Eu
m-am născut (din Iubirea lui Dumnezeu - căci în ea este conținutul veșniciei). - 27.
Când El a pregătit Cerurile și a cuprins adâncurile cu scopul Său, Eu eram deja
acolo. - 28 Când El a condensat cerul de nori și a făcut să curgă izvoarele din
adâncuri. - 29 Când El a hotărât mării țărmurile sale, pentru ca valurile să nu-i
sondeze ieșirile; și când a pus temelia Pământului; - 30 Am fost cu El cel mai de
încredere, Maestrul lucrării, am avut bucuria Mea zi de zi și am jucat (adică am
născocit formele, felurile, asimilările și culorile) mereu înaintea Lui; - 31 Și am jucat
(cu fulgerul adâncimii Înțelepciunii Mele) pe pământul Lui; și bucuria Mea este cu
fiii oamenilor. - 32° Acum ascultați-Mă, copiii mei. Binecuvântări pentru cei care
calcă pe Căile Mele! - 33° Ascultați disciplina, deveniți înțelepți și nu o lăsați să
dispară. - 34° Bine pentru omul care Mă ascultă și veghează zilnic la Ușa Mea
(practicând Poruncile Iubirii) și îi păzește stâlpii (adică veghează asupra puterilor
sale de virtute în Poruncile divine ale Iubirii).- 35° Căci cine Mă găsește pe Mine
găsește Viața (eterna) și ajunge la satisfacția lui Iehova. - 36° Dar cel ce
păcătuiește împotriva Mea, cade în moartea vieții eterne. În schimb, toți cei care
Mă urăsc pe Mine, iubesc moartea (a sufletelor lor)."

(Cu privire la "Fiul întâi născut Iisus", urmează clarificarea din cap. 54)

۞
Capitolul 42

Demonstrații că Iisus Hristos, după sufletul Său, a fost

Înțelepciunea lui Dumnezeu
(Vorbește Iisus):

1. "Aceste demonstrații se bazează pe următoarea Doctrină revelată vouă de

către Mine Însuși, Iisus. În Mine, Iisus, Înțelepciunea lui Dumnezeu este înțeleasă
ca fiind Sufletul care reprezintă Înțelepciunea în fiecare om, deoarece prin acest
Suflet vorbește Spiritul Tatălui vostru Ceresc "Divin", deci Sufletul lui Iisus era
Înțelepciunea lui Dumnezeu personificată, care a fost revelată prin Doctrina Iubirii,
Iubire pe care Eu, Iisus, am predat-o în cei trei ani. Din acest motiv, Ioan M-a numit
pe Mine, Iisus, "Cuvântul lui Dumnezeu", pentru că Eu, Iisus, am fost reprezentat
prin Sufletul Meu și Doctrina Mea ca fiind Înțelepciunea venită de la Dumnezeu.

2. - Întrucât Eu, Iisus, sunt numit "Sfatul lui Dumnezeu-Tatăl cel etern" deja
în calitate de Fiu întâi născut [Isaia 9,5], deci Sfatul lui Dumnezeu nu poate fi decât
Înțelepciunea divină, întrucât Dumnezeu nu a avut niciodată nevoie de un Consiliu
[Rom. 11,33-36], deci Sufletul Meu va fi fost din veșnicie Sfatul sau Înțelepciunea
lui Dumnezeu-Tatăl, pentru că trupul Meu de carne a fost doar materie însuflețita
prin Sufletul Meu - Iisus.

3. - Am vorbit despre Ființa Mea spirituală-divină și M-am anunțat în felul

următor: "Tatăl este în Mine și Eu, Fiul Său, sunt în El. - De fapt, Tată înseamnă
Spiritul Iubirii în Dumnezeu [Ioan 14:8-16], în timp ce trupul lui Iisus reprezintă
Templul lui Dumnezeu [Ioan 2:19-22], așa că Sufletul Meu va fi însemnat foarte
bine "Înțelepciunea lui Dumnezeu". -

4. - Din moment ce Dumnezeu Tatăl a creat lumea prin Fiul, iar Fiul este
numit Înțelepciunea lui Dumnezeu [1 Corinteni 1:24], atunci și Sufletul Fiului va fi
Înțelepciunea lui Dumnezeu. - Căci Înțelepciunea lui Dumnezeu este Cuvântul lui
Dumnezeu și prin aceasta s-a făcut Cerul și toate lucrurile [Psalmul 33:6 Cerurile au
fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui.]. Și
cum Eu, Iisus, sunt numit "Cuvântul lui Dumnezeu" și, prin urmare, acest Cuvânt al
lui Dumnezeu reprezintă Înțelepciunea divină, atunci Sufletul din Mine, Iisus, va fi
fost bine Înțelepciunea lui Dumnezeu, întrucât nu era nici Dumnezeu Tatăl, nici
trupul Meu material-vizibil.

5. Prin urmare, din moment ce Doctrina Mea era Înțelepciunea divină (care
în limba greacă se numește teosofie), aceasta a fost totuși reprezentată prin figura
Mea spirituală în Corpul material. Astfel, Sufletul Meu a fost Înțelepciunea lui
Dumnezeu, dar nu Dumnezeu Tatăl, Care este Iubire în Dumnezeu [Ioan 14:9-11]*,
și nici trupul Meu, pe care l-am numit doar "Templul lui Dumnezeu" [Ioan 2:19-22],
căci Eu, Iisus, Iubirea și Înțelepciunea lui Dumnezeu, adică Dumnezeu Tatăl și
Dumnezeu Fiul, am locuit în el. Căci Eu, Înțelepciunea și Puterea, adică
Omnipotența lui Dumnezeu [1 Cor. 1, 24], am spus deschis că Tatăl locuia în Mine
și nu în afara Mea [Ioan 14, 10-11].

* 9 Iisus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a
văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’?

10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu,
nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

11 Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru
lucrările acestea.

***

6. La Cina cea de Taină am spus: "Tată, tot ce este al Meu este al Tău și tot
ce este al Tău este al Meu" [(Ioan 17:10)]. - Pentru a înțelege acest verset, trebuie
să știm că în Mine indicația "Dumnezeu Tatăl" reprezenta Iubirea din Inima Mea, în
timp ce "Fiul Iubirii", care este Înțelepciunea în Dumnezeu, reprezenta capul
Sufletului Meu; - totuși, Sufletul Meu, ca Înțelepciune a lui Dumnezeu, la Cina cea
de Taină, trecuse deja complet în iubirea pentru copiii Mei pe care Eu voiam să-i
răscumpăr, astfel că Iubirea Tatălui a devenit una cu Înțelepciunea Fiului și
reprezenta adevărul divin și sfințenia. Înțelepciunea, pe de altă parte, reprezenta
Sufletul lui Iisus, deoarece Înțelepciunea intelectului este conducătorul tuturor
simțurilor și inteligențelor din corpul Sufletului, în timp ce Iubirea, care în
corespondența spirituală se numește Tată, reprezintă Spiritul Iubirii lui Dumnezeu
în Inima Sufletului Meu.

7. Că Eu, Iisus, eram Înțelepciunea lui Dumnezeu personificată, care altfel se

numește "Cuvântul" sau "Doctrina lui Dumnezeu", vedeți din propriile Mele
cuvinte pe care le-am exprimat evreilor, conform capitolului 6 al Evanghelistului
Ioan, în aceste versete:

8. - Versetul 32: "Nu Moise v-a dat Pâinea (adevărată) din cer când a ieșit din
Egipt în Canaan, ci Tatăl Meu (adică Dragostea Mea pentru voi) vă dă adevărata
Pâine (spirituală) din cer". - Versetul 33: "Căci aceasta este Pâinea lui Dumnezeu
care se coboară din cer și dă viață (spirituală) lumii".

9. - Versetul 35°: "Eu (Iisus), sunt (tocmai) Pâinea (spirituală) a vieții (care vă
oferă Doctrina pură despre Mine); oricine vine la Mine (ca la Dumnezeul său), nu
va mai fi niciodată flămând (spiritual și nu material); și oricine crede în Mine (Iisus
ca Dumnezeu), nu va mai fi niciodată însetat (spiritual)".

10. - Versetul 47°: "Adevărat, adevărat, adevărat vă spun că oricine crede în

Mine (care sunt Fiul lui Dumnezeu, adică Înțelepciunea lui Dumnezeu, pe care vi-L
prezint și vi-L învăț), va avea viața veșnică."

11. - Versetul 48°: "Eu (ca Fiu al lui Dumnezeu sau Înțelepciune a lui
Dumnezeu) sunt Pâinea vieții (spirituale)".

12. - Versetul 49: "Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și (în ciuda ei) au
murit (trupește).

13 . - Versetul 50°: "Numai aceasta este Pâinea (ca învățătură spirituală a lui
Dumnezeu) coborâtă din Ceruri, pentru ca nimeni care mănâncă din ea (adică care
urmează Doctrina lui Iisus primită de la Apostoli) să nu moară (spiritual, adică în
păcate)".
 14. - Versetul 51: "Eu (ca cuvânt personificat al lui Dumnezeu) sunt Pâinea vie
care s-a coborât din cer; oricine mănâncă din această Pâine (adică oricine urmează
această Doctrină și trăiește în consecință) va trăi (spiritual) în veci. Iar Pâinea
(spirituală) pe care o voi da (adică exprimată prin alte cuvinte spirituale
corespunzătoare) este Trupul Meu pentru Viața lumii (nutrientul spiritual)".

15. - Versetul 53°: "Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu veți mânca carnea
(spirituală) (sau învățătura lui Dumnezeu) Fiului Omului (adică Dumnezeirea intrată
în carne) și nu veți bea sângele Lui (spiritual, care în limbaj spiritual înseamnă, în
primul rând, Iubirea lui Dumnezeu pentru toate; în al doilea rând, iubirea omului
pentru Dumnezeu și pentru toți oamenii fără excepție ca și pentru frați și surori; în
al treilea rând, iubirea pentru întreaga Creație), nu veți avea Viață (spirituală-
eternă) în voi".

16. - Versetul 54: "Oricine mănâncă trupul Meu (adică acceptă Doctrina Mea
din Ceruri și acționează în consecință) și bea sângele Meu (adică trezește și
însuflețește în sine Iubirea Mea spirituală), va avea viață veșnică și Eu îl voi învia în
ziua de apoi (a vieții sale pământești pentru Viața spirituală-eternă cerească)".

17. - Versetul 55°: "Căci trupul Meu (adică Doctrina spirituala) este cu
adevărat hrană (divină, adică Ambrozie* duhovnicească) și sângele Meu (adică
Iubirea Mea) este cu adevărat băutură (divină, adică Nectar spiritual)".

*Ambrozia: conform credinței anticilor, hrana zeilor care le dădea nemurirea

18. - Versetul 56°: "Cine mănâncă din (acest) trup al Meu și bea din (acest)
sânge al Meu, rămâne în Mine și Eu în el."

19. - Versetul 57°: "După cum Tatăl, care este Cel Viu (adică Iubirea Mea vie),
M-a trimis pe Mine, iar Eu trăiesc pentru Tatăl (adică prin această Iubire), tot așa și
cel care Mă mănâncă (adică Mă acceptă cu credință deplină și cu iubire deplină) va
trăi și pentru Mine (Dumnezeul și Tatăl său etern)".

20. - Versetul 58: "(Vedeți) Aceasta este Pâinea care s-a pogorât din cer;
Pâinea aceasta nu este ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit
(oricum). Oricine mănâncă din această Pâine (adică oricine Mă acceptă prin
Doctrina revelată vouă de Mine și urcă în iubire deplină în Mine), va trăi veșnic".

21. Aceste versete din Evanghelia după Ioan vă arată, în iluminare spirituală,
că Doctrina pe care Eu, Iisus, am expus-o era menită să fie carnea Mea spirituală
care să fie mâncată. Cu toate acestea, această carne nu este altceva decât cuvântul
lui Dumnezeu, despre care Ioan spune în primul capitol al Evangheliei sale că a
devenit carne(Om) în persoana lui Hristos. De aici reiese clar că prin "carnea Mea"
nu m-am referit la carnea trupului Meu material, ci la Doctrina care vine din
Lumina Înțelepciunii Divine, care este tocmai Pâinea din Ceruri pe care am adus-o
ca hrană spirituală pentru copiii Mei, deoarece Sufletul Meu este format de
Lumina Iubirii Divine, lucru care este arătat și de cuvintele Mele "Eu sunt Lumina
lumii", [1 Ioan 8:12]. Prin urmare, "Lumina lumii" în Hristos nu poate fi niciodată
altceva decât Doctrina Iubirii lui Dumnezeu, care s-a născut prin Înțelepciunea lui
Dumnezeu, ca o Călăuză care duce la Tatăl".

۞
Capitolul 43

Melchisedec, rege al Salemului

(Vorbește Iisus):
 1. "În istoria lui Avraam se notează că în Salem locuia un rege spiritual pe
nume Melchisedec, care era Mare Preot al lui Dumnezeu. Cu toate acestea,
numele Melchisedec înseamnă "Rege al Dreptății". Acest nume Mă indică pe Mine,
Iisus Hristos, pentru că Dumnezeu, în Vechiul Testament, a condus lumea prin
Dreptate, care este Înțelepciunea lui Dumnezeu, care în limbaj spiritual este numit
"Fiul lui Dumnezeu"; iar acest Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, este descris în
Sfintele Scripturi ca fiind un Prinț și Rege al Păcii din veșnicie.

2. - Petru Mă numește pe Mine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mare Preot
înaintea lui Dumnezeu, Care a străbătut Cerurile [Evr. 4, 14], - și spune din nou:
"Dar Hristos nu Și-a arogat demnitatea de a deveni Mare Preot, ci aceasta I-a venit
de la Cel care I-a spus: "Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut" (adică născut din
veșnicie - [Psalmul 2, 7])". Acum, Petru aduce următorul verset din Psalmul 110:

3. - Când Dumnezeu a arătat jertfa supremă a lui Iisus pe crucea de pe

Golgota, El a spus prin intermediul regelui David: "Iehova a jurat (adică a spus ferm
în jurământ) că nu se pocăiește(nu regretă): Tu (Iisus Hristos) ești Preot veșnic,
după felul lui Melchisedec" [Psalmul 110:4].

4. Acest Melchisedec, însă, este fără tată, fără mamă, fără linie genealogică
și nu are nici început de zile, nici sfârșit de viață, dar este asemănător (adică
identic) cu Fiul lui Dumnezeu și rămâne (deci) Preot în veșnicie [Evrei 7:1-3]. Faptul
că Petru știa că Hristos și Melchisedec erau una și aceeași persoană vă este arătat
de următorul raport: "Conform relatării Evangheliei originale, Eu, Iisus, am relatat
ascultătorilor Mei că primii oameni au avut o relație constantă cu Mine și că
nimeni în afara Mea nu a fost Melchisedec, Marele Preot al lui Dumnezeu, iar ca
un adevărat Rege al regilor am locuit în Salem, unde am locuit de la Noe până la
moartea lui Moise, adică timp de 1043 de ani, (Moise a murit la 2700 de ani după
Adam sau cu 1451 de ani înainte de Hristos). După această explicație a figurii lui
Melchisedec, a Regelui Salemului, ajungem la relatarea lui Moise despre victoria lui
Avraam".
 5. - În anul 2053 după Adam, în luna octombrie, Avraam l-a învins pe regele
Elamului, Kedom Laomor, care, împreună cu regii săi aliați, a jefuit țara Canaan și l-
a eliberat pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toți captivii din orașele Sodoma și
Gomora. Când Avraam s-a întors apoi ca învingător în valea regelui, a venit
Melchisedec, Regele Salemului, și a adus pâine și vin ca să se răcorească oamenii.

6. Atunci Melchisedec, ca preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, l-a

binecuvântat pe Avraam și a zis: "Binecuvântat să fie Avraam, din partea
Dumnezeului Celui Preaînalt, Domnul cerului și al pământului. - Și lăudat să fie
Dumnezeu, Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale." - Avraam știa
că Melchisedec, regele Salemului, eram Eu, Iisus, Iehova Însuși, dar nimeni nu
trebuia să bănuiască acest lucru în afară de Avraam. De aceea Avraam, gloriosul
învingător asupra regilor aliați din Sinear, Elasar, Elam și a păgânilor, s-a plecat
până la pământ în fața Mea, Melchisedec, și Mi-a dat de bunăvoie a zecea parte
din tot. Eu, Iisus, sunt acest Melchisedec despre care vorbește Ioan în Apocalipsa
1:18, care i-a spus: "Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu. Am fost mort
(dar după trei zile am înviat); și iată că sunt viu în vecii vecilor și am cheia morții și
a iadului". Salem, sediul lui Melchisedec, a fost numit mai târziu orașul Ierusalim.
Despre aceasta vă vorbește următoarea profeție*:

* Profeția se găsește în "Evanghelia lui Iacov", cunoscută și sub numele de

"Copilăria lui Iisus", în capitolul 152:16-18. Lucrarea a fost scrisă de Iacov, fratele
vitreg și ulterior apostolul lui Iisus, lucrare care s-a pierdut și care a fost dictată
ulterior lui Jakob Lorber în 1843.

7. - Băiețelul Iisus îi profețește guvernatorului roman al Siriei, Quirinus

Cyrinus, despre distrugerea Ierusalimului sub Titus în anul 70, spunând:
"Smochinul (adică neamul poporului) dintre copiii (lui Israel), pe care l-am sădit în
Salem încă de pe vremea lui Avraam, cetate pe care Eu, ca Melchisedec, am zidit-o
cu Puterea Mea, îl voi nimici, căci nu poartă decât frunze. Într-adevăr, am fost
mereu flămând; de multe ori am îngrijit pomul din Salem, dar nu Mi-a dat niciun
rod. De aceea, înainte de a trece un secol, cetatea pe care Forța Mea a zidit-o
pentru copiii Mei trebuie să cadă prin voi, străinilor. Fiul unuia dintre succesorii de
după Augustus în imperiu va trebui să scoată sabia împotriva Salemului."

8. Din această profeție a copilului Iisus reiese fără echivoc că Salemul a

devenit mai târziu Ierusalim. Acest lucru este evident și din Psalmul 76:2-3. Noua
știință, însă, a început să se îndoiască de acest lucru, că Ierusalimul este mai vechi
decât epoca lui David. Această îndoială a fost înlăturată de descoperirile din Asiria,
după cum arată următoarea înregistrare:

9. - Profesorul Sayce spune: "Originea numelui Ierusalim este acum

clarificată. Acesta nu este o invenție din vremea lui David, așa cum se credea, ci,
dimpotrivă, datează din perioada relațiilor babiloniene cu Canaan. În documentele
cuneiforme era scris Uru-Salem, ceea ce înseamnă "orașul Salem" al Păcii lui
Dumnezeu. Dintr-unul dintre tabelele lexicale din biblioteca din Ninive am văzut
deja că în limba canaanită uru înseamnă "oraș", care în anul 1451 î.Hr. se numea în
ebraica veche ieru (ca și conform Revelației lui Dumnezeu), deci Jeru-Salem, orașul
Salem sau al păcii.

10. - Urquhart, în cartea sa "Cele mai recente descoperiri despre Biblie", în

cap. 1.327, afirmă: "Descoperirea schimbului de scrisori între faraonul egiptean
Amenophis III. (1492-1476 î.Hr. - conform indicațiilor confirmate de părintele Iisus)
și Amenophis IV (1476-1452 î.Hr.) a dezgropat Palestina lui Avraam. Printre
scrisorile scrise în timpul faraonului egiptean Amenophis al IV-lea (în anii 1476-
1463), care se află acum în muzeele din Berlin și în alte părți, există un număr mare
de scrisori și de la regele de atunci al Ierusalimului. Melchisedec, într-adevăr, (așa
cum îl presupune Urquhart) este un rege-preot, iar comunicările acestui rege
aruncă o lumină neașteptată asupra celor spuse de predecesorul său (Amenophis
IV).

11. - În scrisoarea către Evrei citim că El va fi "fără tată, fără mamă, fără
neam" [Evrei 7:1-3]. Aceleași expresii apar și în scrisorile succesorului său."

12. În astfel de scrisori, "Ebed-Tob", care înseamnă "Slujitorul Binelui", așa

cum este exprimat numele său, spune: "Iată, nici tatăl Meu, nici mama Mea nu M-
au ridicat în acest loc; Cuvântul puternicului Rege M-a făcut s intru în Casa Tatălui
Meu". - Și iarăși: "Iată, Eu (nu sunt) nici guvernator, nici purtător de autoritate din
partea Regelui, Domnul meu. Iată, Eu (sunt) Aliatul Regelui și i-am adus tribut
(reverență) Regelui. Nici tatăl Meu, nici mama Mea, (ci) Cuvântul puternicului Rege
(Înțelepciunea lui Dumnezeu) M-a așezat în casa Tatălui Meu" (descriindu-Se din
nou ca Fiu al lui Dumnezeu).

13. Atât Hommel, cât și Sayce au asupra acestui aspect claritatea că

"puternicul Rege" despre care se vorbește, Ebed-Tob, nu este un monarh
pământean, ci Divinitatea căreia îi datorează poziția Sa (divină) și pe care o slujește
(aceasta este opinia cercetătorilor). În acea vreme, Ierusalimul era o cetate
puternică. Stăpânirea acestei posesiuni s-a extins pe un teritoriu vast. Ebed-Tob
spune despre El însuși că a pus să fie reparate drumurile chiar în "câmpia" în care
se aflau Sodoma și Gomora.

14. Eu, Iisus, ca Melchisedec, adică Ebed-Tob, nu eram un suveran canaanit,

așa cum presupune Urquhart, ci Dumnezeu Însuși: Tatăl ca Iubire, Cuvântul ca
Înțelepciune, Regele ca Spirit Sfânt.

15. Cum să înțelegem acum că Eu, Iisus, eram Dumnezeu Tatăl Însuși, și că în
același timp eram și Marele Preot al lui Dumnezeu?

16. Asupra acestui lucru găsiți lămuriri în prima scrisoare a lui Petru 2:5, unde
aflăm că sufletul fiecărui om trebuie să fie marele preot veșnic al Spiritului lui
Dumnezeu care locuiește în inima lui, iar dacă vreți să deveniți preoția regală a lui
Dumnezeu, aceasta trebuie să însemne următoarele: că sufletul, ca înțelepciune în
om, trebuie să jertfească totul pentru slava lui Dumnezeu [1 Cor. 10:31]. -
Melchisedec, Sufletul lui Iisus, era Înțelepciunea lui Dumnezeu; prin urmare, Eu am
fost și sunt, conform Sufletului, Marele Preot etern al Iubirii Mele din Inimă, pe
care Eu îl numesc "Iehova" sau "Tatăl""".
 ۞
Capitolul 44

Demonstrații că Iisus Hristos a fost Spiritul(Duhul) Sfânt al

lui Dumnezeu

(Vorbește Iisus):

1. "Acum ne întrebăm: "Ce este Spiritul(Duhul) Sfânt al lui

Dumnezeu?". Răspunsul sună cam așa: "Spiritul(Duhul) Sfânt este
Forța interioară în Dumnezeu. Este voința lui Dumnezeu să pună în
aplicare tot ceea ce Iubirea și Înțelepciunea au conceput."

2. Forța Voinței lui Dumnezeu se află însă în magnetism și electricitate, care

sunt una cu aerul eteric, așa cum apa colorată în portocaliu este umplută cu galben
și roșu și este un tot unitar cu aceasta. Iubirea este magnetismul, electricitatea
este Înțelepciunea. Dacă ne gândim acum că, prin intermediul celor doi, întreaga
lume este pusă în mișcare și păstrată, atunci rezultă că Spiritul(Duhul) Sfânt este
reprezentantul Divinității însăși. Pentru că la ce ar folosi Iubirea și Înțelepciunea
dacă gândurile și deciziile lor nu ar putea fi transformate în muncă și energie?
Acestea ar fi egale cu dorințele unui bolnav incurabil - de a deveni sănătos.
 3. Spiritul(Duhul) Sfânt, ca autor vizibil al lucrărilor deciziilor divine, este,
prin urmare, forța supremă în Dumnezeu, și nu există nimic din ceea ce Iubirea și
Înțelepciunea lui Dumnezeu ar concepe care să nu poată fi pus în aplicare prin
Spiritul(Duhul) Sfânt, deoarece în acesta este inclusă întreaga Divinitate, după cum
se poate vedea din toate interconexiunile. Spiritul(Duhul) Sfânt este, așadar,
conform Numelui, Divinitatea însăși, și Acesta sunt Eu, Hristos, după cum relatează
Pavel în 1 Corinteni, capitolul 1, versetul 24 (“ Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și
grecii caută înțelepciune,dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru
iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei
chemați, fie iudei, fie greci, este Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu.”).

4. Spiritul(Duhul) Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, deci din Iubirea și

Înțelepciunea lui Dumnezeu.

5. Eu, Iisus, am numit Mângâietorul sau Paracliserul* pe care l-am promis

ucenicilor Mei la Cincizecime, Spiritul(Duhul) Sfânt al adevărului. Căci Eu Însumi,
Hristos, sunt Adevărul divin, așa cum M-am numit la Cina cea de Taină; deci Eu
Însumi, Iisus, sunt Spiritul(Duhul) Sfânt al adevărului.

* Paracliser: mângâietor; este un epitet al Duhului Sfânt.

6. În ziua Înălțării, adică pe 7 mai, am numit acest Spirit(Duh) Sfânt "Forța de

sus". La fel și Luca îl numește pe Spiritul(Duhul) Sfânt ca fiind Forța de Sus.
Conform precizărilor publicate în cartea "Sfânta Treime" (revelata prin Franz
Schumi n.t.) și susținute de știrile din Noul Testament, harurile și darurile
Spiritului(Duhului) Sfânt pe care apostolii le-au primit la Rusalii, pe 7 mai, apar a fi
daruri ale Spiritului(Duhului) Sfânt, ale Iubirii, ale Înțelepciunii și ale Puterii lui
Dumnezeu.

7. Faptul că Eu, Iisus, (conform Sufletului Meu) sunt Forța divină, adică
Spiritul(Duhul) Sfânt, este evidențiat în mod deosebit de clar de faptul că, atunci
când, după Învierea Mea, m-am arătat seara apostolilor, Eu Însuși am suflat asupra
lor din plenipotența Mea și am spus: "Primiți Spiritul(Duhul) Sfânt"*. Această
suflare a fost pentru întărirea ucenicilor care se temeau de farisei și astfel au putut
interpreta Sfânta Scriptură în mod corect.

*Ioan 20:21,22 (21 Iisus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine
Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis:
„Luaţi Duh Sfânt!”)

8. Faptul că Spiritul(Duhul) Sfânt nu este o Ființă independentă, așa cum s-a

menționat, ci doar efectul Iubirii și Înțelepciunii în Dumnezeu, vă este arătat și de
versetul din Ioan în care se spune că Spiritul Adevărului nu va vorbi de la Sine, ci va
spune ceea ce a auzit. Și denumirea de "Spiritul Adevărului" dovedește același
lucru, pentru că adevărul este în Dumnezeu, gândirea unită cu Iubirea și
Înțelepciunea în Dumnezeu care, prin Puterea lor de Voință, care este tocmai
Spiritul(Duhul) Sfânt, au pus în existență Gândurile lor.

9. Importante sunt cuvintele promisiunii Mele adresate apostolilor, care

sună astfel: "Eu Însumi voi trimite pe Spiritul(Duhul) Sfânt, căci nu vă voi lăsa orfani
în soarta voastră, ci Eu Însumi voi veni la voi". [Ioan 14:18]. Această clarificare vă
oferă demonstrația că am fost Dumnezeu Însuși al Universului în Hristos. De aceea,
la Cina cea de Taină am spus: "Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, L-ați fi cunoscut și
pe Tatăl Meu; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați văzut" [Ioan 14:7]."

۞
Capitolul 45
Emanuel în Mesia și suferințele de pe cruce

Demonstrații ale întrupării lui Dumnezeu în persoana lui Iisus

Hristos și că, prin urmare, Dumnezeu Tatăl, Fiul lui Dumnezeu
și Duhul Sfânt sunt una și aceeași Persoană

(Vorbește Iisus):

1. "La 14 octombrie, cu 726 de ani înainte de Hristos, profetul Isaia a scris:

"Dumnezeu Însuși vă va da un semn: iată, o fecioară va fi însărcinată și va naște un
Fiu, pe care îl va numi Emanuel" [Isaia 7:14].

2. Isaia este unul dintre marii profeți ai lui Dumnezeu și ne întrebăm: "Oare
acest om sensibil ar fi putut să scrie ceva atât de absurd, dacă ar fi scris de la sine?"
Căci, a fi însărcinată, a naște un copil și totuși să te numești fecioară, este o
imposibilitate pentru conceptele umane; dar este altfel pentru Dumnezeu, căci
același Dumnezeu care i-a creat pe Adam și Eva fără părinți, prin Sufletul lui Iisus
care a fost format de Înțelepciunea lui Dumnezeu sub forma trupului uman, putea
să formeze după înfățișarea Sa trupul uman al lui Mesia din sângele Mariei.

3. În ceea ce privește numele Emanuel, se știe din istoria copilăriei Mele că

nici Maria, nici Iosif, nici altcineva nu l-au numit pe copilul Iisus, Emanuel, adică
Mesia, pe care totuși sub acest nume evreii au înțeles prin profețiile lui David,
Isaia, Mica și Maleahi, că Iehova al lor însuși va veni în trup. Prin urmare, dacă
Maria și Iosif le-au spus oamenilor că micul taumaturg Iisus era Mesia, atunci au
spus atât: "Emanuel sau Dumnezeu este cu noi", sau: "Iehova este cu noi în Iisus".

4. Profeția regelui David, care îl arată pe Fiul lui Dumnezeu, îl descrie ca

Dumnezeu și îl numește "Unsul" sau "Mesia", este următoarea:
 5. - "Tronul Tău, Dumnezeule, dăinuiește în vecii vecilor; sceptrul împărăției
Tale este un sceptru al dreptății. Tu iubești neprihănirea și detești ființa nelegiuită,
de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei înaintea
tovarășilor tăi (de timp)". Iar în Psalmul 24:7-10, Eu, Iehova, am anunțat cu 1043
de ani înainte de întruparea Mea în Hristos: "Deschideți larg porțile (care aici sunt
inimile receptive) și piedicile lumii (care aici sunt virtuțile nobile ale omului),
pentru ca Împăratul Gloriei, Iehova Sabaoth, Cel Puternic și Tare (în esență,
Spiritul(Duhul) Sfânt al Iubirii lui Dumnezeu), să intre cu toate onorurile (în lumea
copiilor Săi)".

6. În anul 725 î.Hr. Eu, Iehova, prin profetul Isaia 9:5, am dat următoarea
profeție care se referă la nașterea întrupării lui Dumnezeu în Iisus: "Un Copil ni s-a
născut, un Fiu ni s-a dat, și stăpânirea va fi pe umerii Lui și numele Lui este
Minunat, Sfetnic, Tărie, Forță, Erou, Tată veșnic, Prinț al Păcii". Aceste nume sunt
denumirile lui Dumnezeu în plinătatea lor de putere, după cum urmează:

7. - Numele Pruncului întâi născut Iisus este "Tatăl din veșnicie", prin care se
oferă confirmarea că, în Mesia, Dumnezeu Tatăl Însuși va intra în trup. Dar
împreună cu acesta este intitulat și al doilea nume "Magnific", pentru că
Dumnezeu este magnific ca și Creator al lumii, pentru că aceasta este proprietatea
Sa particulară, că nimeni nu-L poate imita în mod independent și nimeni nu-L
poate imita vreodată, pentru că nimeni nu este ca Spiritul(Duhul) lui Dumnezeu, ca
fiind Spiritul eteric al Universului, care este reprezentat pretutindeni în întreaga
lume sub simplul nume de aer eteric și care acționează ca atare în Omnipotența Sa
divină prin magnetism și electricitate, căci în aceste două se găsesc Iubirea și
Înțelepciunea divină, ascunse de ochii voștri.

8. Că, de fapt, magnificul Creator al lumii am fost Eu, Iisus Cristos Însuși, vă
spune Petru în scrisoarea către Evrei 1,2 și Pavel către Coloseni 1,13-17. Crearea
lumii s-a realizat prin Omnipotența lui Dumnezeu, care este Spiritul(Duhul) Sfânt și
în care Tatăl și Fiul, adică Iubirea și Înțelepciunea, sunt incluse în Dumnezeu. Acest
lucru vă este predat prin argumentele care tratează și explică Divinitatea Mea în
Hristos. Totuși, nu trebuie să se creadă că Petru și Pavel, în marea lor predilecție
pentru Hristos, M-au reprezentat pentru aceasta ca fiind Creatorul lumii. Nu! Nu
era nesiguranța, ci sugestia Spiritului(Duhului) Sfânt a fost cea care le-a poruncit
acestor doi apostoli majori să scrie ceea ce au scris, căci într-adevăr, în cartea
Genezei găsiți numele "Elohim", care este Spiritul(Duhul) Sfânt în Dumnezeu, și
care este tocmai Eu, Hristos, numit de Moise, Creatorul lumii.

9. - Cel de-al treilea nume al Copilului este "Consilier" al eternului Dumnezeu

Tatăl, deci nimeni altul decât Înțelepciunea divină care a conceput culorile,
asimilările, formele și speciile din marea Creație.

10. - Cel de-al patrulea nume al Pruncului este "Puterea lui Dumnezeu",
același lucru pe care îl spune și Pavel în 1 Corinteni 1:24, dar Puterea lui Dumnezeu
este Spiritul(Duhul) Sfânt sau Elohim, conform lui Ioan 14:26, care scrie: "Dar
Mângâietorul, Spiritul(Duhul) Sfânt, pe care Tatăl Meu (practic, Iubirea Mea) îl va
trimite la voi în Numele Meu (adică Înțelepciunea lui Dumnezeu), El vă va învăța
toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce Eu v-am spus." - În ziua Înălțării la
Cer, Eu, Iisus, am spus: "Și iată că trimit peste voi Promisiunea Tatălui Meu (adică a
Iubirii Mele). Dar voi trebuie să rămâneți în cetatea Ierusalimului până ce veți fi
îmbrăcați cu Puterea de Sus" [Luca 24:49], care a fost botezul Spiritului(Duhului)
Sfânt de la Cincizecime. Prin aceasta se exprimă acum în mod clar faptul că
Spiritul(Duhul) Sfânt, prin care apostolii au obținut darurile și harurile divine, este
tocmai Omniforța sau Omnipotența lui Dumnezeu, care provine din Tatăl și din
Fiul, așa cum căldura provine din flacără și din lumina ei.

11. - Al cincilea nume este că Iisus este "un erou divin". Sub acest nume
trebuie înțeleasă natura mea eroică, ca a marelui Om biciuit și resemnat de pe
Golgota. Aici nu trebuie să puneți în fața ochilor voștri pe Fiul Omului Iisus, ci pe
Dumnezeul cel Atotputernic, în fața căruia la cel mai mic semn din cap se clatină
temeliile Pământului. Și vedeți, acest Dumnezeu Atotputernic, această Sfințenie
supremă - în fața Căreia, înainte de întruparea Sa, se apropiau doar cei mai înalți
arhangheli ai Înțelepciunii și Iubirii, numiți heruvimi și serafimi, care în cea mai
profundă umilință a lor nu puteau contempla și observa Sfințenia supremă divină -
în Grădina Ghetsimani și-a lăsat mâinile legate de huliganii Templului, s-a lăsat
tratat ca un mare criminal și dus în fața tribunalului lui Caiafa".

***

Martiriul

(Vorbește Iisus):

12. "Însoțiți-Mă pe Mine, Iisus, după scena judecății, în curtile lui Caiafa. Aici
am fost legat la ochii, iar bătăușii au început să mă scuipe, să Mă plesnească
violent și să mă lovească peste față, cerându-Mi cu un zâmbet disprețuitor, ca și
cum aș fi fost un magician, să ghicesc cine mi-a făcut asta și aia. Dar Eu am tăcut ca
un miel și am lăsat totul să treacă peste Mine.

13. A treia mare scenă a avut loc în curtea lui Pilat. Legat gol de un stâlp,
barbarii m-au lovit cu cruzime. Fiecare lovitură Mă pătrundea adânc în sentimentul
interior al Sufletului! Corpul meu a început să se umfle, sângele colorat în roșu a
început să se înnegrească, pielea aici și de acolo era sfâșiată și sângele curgea deja
în râuri, astfel încât Eu eram o singură rană, umflată și plină de sânge. Nemulțumiți
de cruzimea diabolică, - pentru că soldații romani auziseră că fusesem desemnat
Rege al iudeilor, lumea spiritelor infernale, care zăbovea în apropiere, le-a inspirat
ura împotriva evreilor și i-a condus la ideile macabre, de a-și întări șoaptele rele, de
a Mă încorona cu o coroană de spini spre batjocura poporului evreu. Și au împletit
o cunună de spini din ramuri de salcâm și au pus-o pe capul Meu. Mi-au bătut în
cap treizeci dintre cei șaptezeci și doi de spini cu o trestie și apoi mi-au pus-o în
mână ca pe un sceptru.
 14. De la cei treizeci de spini ascuțiți am suferit dureri inexprimabile; trei
dintre ei, mari, mi-au pătruns în urechi și mi-au fost fatali. Dar de la Mine însumi
am împiedicat moartea pentru aceasta, pentru că a trebuit să gust și să beau până
la ultima picătură din paharul suferinței, așa cum au prezis profeții David, Isaia și
Daniel. Totuși, această îngrozitoare încoronare cu spini valora mult mai mult
pentru iad decât pentru oameni, căci spiritele infernale însele au fost cele care i-au
incitat pe soldații barbari la această crimă oribilă și, de aceea, au fost în cea mai
mare consternare când au văzut că Eu, Iisus, i-am acceptat, pentru ca victoria
împotriva lui Satana și a urmașilor săi să fie dusă până la capăt și pentru ca Eu să
mă dovedesc glorios ca învingător, căci prin spiritele cerești li s-a arătat clar că
acest lucru inaugura viitorul sfârșit al iadului pământesc și spiritual.

15. Eu, Iisus, m-aș fi prăbușit de durere, cu această îngrozitoare încoronare

cu spini, dacă natura Mea divină nu m-ar fi ținut în picioare! - Sângele din capul
Meu s-a revărsat din toate părțile, astfel că Eu, atunci când a curs până la gura
Mea, l-am absorbit cu poftă pentru a calma febra cumplită datorată rănilor și
durerilor, care voiau să-Mi mistuie trupul ca un foc.

16. După ce tâlharii Mi-au înfipt coroana de spini în cap cu o trestie și Mi-au
pus-o în mână ca sceptru regal, M-au obligat să stau acolo ca un rege cu coroana
de spini și sceptrul rușinii, apoi Mi-au pus hainele la picioare, au îngenuncheat
acolo și M-au salutat cu un râs sarcastic infernal: "Slavă Ție, Rege al evreilor! Acum
nu vei mai dori să joci rolul de rege, deoarece sperăm că aceasta va fi o lecție
suficientă pentru ca Tu să înțelegi cum ne vom comporta noi, romanii, cu un
vagabond cum ești tu!

17. Vedeți, aceasta a fost pentru Mine - Dumnezeu Atotputernic, Domn și

Rege al lumii - cea mai profundă umilință și dispreț, dar Eroul divin a rămas liniștit
și tăcut în Iubirea Sa infinită pentru răscumpărarea copiilor Săi; într-adevăr,
măreția luptei din om, plutind cu Satana, împotriva căruia a trebuit să lupt și să ies
victorios prin Iubire, Smerenie și Răbdare cu un efort supraomenesc, a fost marea
răsplată a Eroului divin. - Acum să mergem pe dealul Golgotei, unde Eu, Eroul
divin, a trebuit să mor pentru păcatul primordial al întregii umanități. - Dintr-o
dată, auziți ciocănitul puternic al cuielor înfipte în mâinile și prin picioarele puse pe
cruce. În dureri de nedescris, auziți un oftat și în inima voastră o exclamație a
cuvintelor de compasiune pentru torționarii și răstignitorii persoanei Mele, din
Iubire pentru copii: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!". Acest act a fost cel mai nobil
din viața lui Iisus; de fapt, să sufere atât de cumplit și totuși să-și ceară iertare
pentru păcatele și crimele lor, pentru acei oameni sângeroși și hienele din figura
umană, acest lucru este supraomenesc, acesta este actul unui Dumnezeu care a
fost cel mai mare act eroic al Divinității resemnate.

18. Era deja aproape ora trei după-amiaza, și iată că Divinitatea, sub învelișul
muritor al trupului Meu, a respins și a predat trupul morții materiale, așa că am
exclamat cu voce tare: "Dumnezeul meu! Dumnezeul meu, pentru ce m-ai
părăsit?". - Înțelepții intelectuali se strâmbă la aceste cuvinte și spun: "Da, dacă
Hristos a fost Dumnezeu, de ce a exclamat: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de
ce M-ai părăsit! Ce Dumnezeu a invocat atunci? - La aceasta, Eu însumi, Iisus, vă
răspund. Eu nu am invocat un alt Dumnezeu în afara Mea, ci Divinitatea în Mine,
Spiritul-Dumnezeu sau Forța originară în plinătatea ei; doar învelișul trupului era
de substanță pământească, la fel ca și cel al copiilor oamenilor, și acesta trebuia să
Mi se supună. De aceea, materia a căutat ajutor în abandonarea ei, atunci când s-a
apropiat ceasul morții, iar Spiritul a trebuit să se despartă de trup, pentru a muri,
ca un exemplu că orice om pământesc trebuie să caute ajutor numai la Dumnezeu.

19. Pe Cruce Eu m-am rugat Iubirii Mele din Inimă să ierte păcatele
dușmanilor mei de moarte. Și ce i-au făcut dușmanii acestei Iubiri? Când am fost
înălțat deja pe jumătate mort, atunci a început din nou, ca răspuns la Iubirea și
Compasiunea Mea, spectacolul infernal al fariseilor și al oamenilor lor din Templu:
"Coboară-te, Fiul lui Dumnezeu! Coboară, dacă ești Regele evreilor! Atunci vom
crede în Tine." - "I-a ajutat pe alții și nu se poate ajuta pe sine. Ajută-l acum Iehova,
dacă ai îngăduință în El!". Vedeți, acestea au fost cuvinte decisive, de cea mai
profundă batjocură, care au indignat inima Mea la maxim. A trebuit să recurg la
forța Mea supremă de Umilință, Iubire și Compasiune, pentru a îndura această
batjocură, pentru că dacă nu aș fi îndurat-o, atunci aș fi coborât de pe cruce ca și
cum nu Mi s-ar fi întâmplat nimic și, ca un Dumnezeu și Judecător puternic, aș fi
apucat lumea din temelii - și odată cu ea întreaga Creație - și aș fi transformat-o în
atomi și aș fi distrus-o. Dar am perseverat și am pecetluit răscumpărarea omenirii
din păcatul originar prin moartea Mea pe Cruce, suferind moartea ca un Erou, ca
Învingător al Golgotei! -

20. În cele din urmă, a sosit ceasul al treilea al după-amiezii și am exclamat al

șaptelea și ultimul cuvânt pe Cruce: "S-a împlinit!", mi-am plecat capul și am murit.
Cu aceasta a fost pecetluită lupta eroică a Învingătorului de pe Golgota, iar acum
urma să înceapă o nouă viață a spiritului, ca o continuare a luptei eroice pentru
existența și aplicarea vieții spirituale începute. În a treia zi, devreme, la ora trei, Eu,
Eroul pe care îl credeau mort, am înviat glorios din morți, și astfel am pecetluit
Divinitatea Ființei Mele, ca și a Doctrinei Mele, pentru care am lăsat martori în
Viață, Doctrină pe care porțile iadului nu o vor cuceri și, de fapt, nu au cucerit-o,
deși de-a lungul tuturor secolelor de existență s-au dezlănțuit împotriva ei și se
dezlănțuie și astăzi! -

21. - Al șaselea nume al Pruncului nou-născut înseamnă "Prinț al Păcii", adică

al vieții spirituale, așa cum Eu i-am dezvăluit lui Pilat: "Eu sunt Împărat, dar
Împărăția Mea nu este din lumea aceasta [Ioan 18, 36-37].

***

Despre venirea Lui

(Vorbește Iisus):

22. - În anul 724 î.Hr. Isaia a profețit că glasul unui predicator în pustie (care a
fost glasul lui Ioan Botezătorul) va apărea ca un precursor și va propovădui lumii să
se convertească și să facă penitență pentru primirea Dumnezeului atotputernic
Iehova, care va intra în lume ca Mesia; și că cei de jos, conducătorii și cei de rang
înalt, vor fi puși într-o singură familie umană, ca frați între ei, ca oameni egali în
drepturi în fața lui Dumnezeu [Isaia. 40:3-4].

23. - Profetul Mica a profețit cu 719 ani înainte că în Betleem, orașul natal și
patria lui David, se va naște Mesia, Conducătorul divin din veșnicie care, potrivit
profetului Ieremia, nu este altul decât Dumnezeu însuși [Mica 5,1]. De aceea, Eu,
Iisus, le-am spus evreilor că "mai înainte de a fi fost Avraam, am fost și Eu" [Ioan
8:58]. Apoi, la Cina cea de Taină, Înțelepciunea lui Dumnezeu în Hristos a vorbit cu
Iubirea Sa divină: "Tată, Eu pe pământ Te-am slăvit pe Tine; acum, Tată, slăvește-
Ma la Tine, pe Mine, cu Mărirea pe care am avut-o cu Tine mai înainte de a fi
lumea" [Ioan 17, 4-5]. Căci Înțelepciunea lui Dumnezeu, numit spiritual "Fiul lui
Dumnezeu", este tocmai Suveranul din eternitate, Regele împăraților și Domnul
domnilor lumii, care s-a născut la Betleem prin fecioara Maria.

24. - Ultima profeție că Dumnezeu, Iehova Însuși, adică Tatăl și Creatorul

lumii, va intra în trup ca Mesia sau Hristos, este cea a profetului Maleahi cu 440 de
ani înainte de Iisus, prin cuvintele decisive și clare: Maleahi 3,1-24. Iar acest Ilie,
care în ceruri se numește arhanghelul Mihail, a fost Ioan Botezătorul. Eu, Iisus, le-
am spus evreilor: "Voi cercetați cu atenție Scripturile, pentru că voi credeți că
datorită lor aveți viața veșnică; și tocmai acestea sunt cele care dau mărturie
despre Mine" [Ioan 5,39]. - Altă dată am spus: "Dacă rămâneți în învățătura Mea,
atunci veți deveni adevărații Mei ucenici, pentru că veți recunoaște adevărul și
adevărul vă va face liberi" [Ioan 8:31-32]. - Daniel 4:34 spune că Iehova este
Adevărul veșnic, ca atare M-am numit la Cina cea de Taină, deci Eu sunt Iehova și
Viața veșnică, și deci ca atare și Eu Însumi sunt Spiritul Adevărului veșnic.

***

Maleahi capitolul 3
1 „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va
intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi;
iată că vine”, zice Domnul oştirilor.

2 „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se
va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului.

3 El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum
se lămureşte aurul şi argintul şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

4 Atunci, darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele

vechi, ca în anii de odinioară.

5 Mă voi apropia de voi pentru judecată şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva

descântătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strâmb, împotriva celor ce
opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe
străin şi nu se tem de Mine”, zice Domnul oştirilor.

6 „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost
nimiciţi.

7 Din vremea părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi
păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi”, zice Domnul oştirilor.
„Dar voi întrebaţi: ‘În ce trebuie să ne întoarcem?’

8 Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: ‘Cu
ce Te-am înşelat?’ Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.

9 Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!

10 Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea;
puneţi-Mă astfel la încercare”, zice Domnul oştirilor, „şi veţi vedea dacă nu vă voi
deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de
binecuvântare.

11 Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele

pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre”, zice Domnul oştirilor.
12 „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută”, zice Domnul
oştirilor.

13 „Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea”, zice Domnul. „Şi mai întrebaţi:
‘Ce-am spus noi împotriva Ta?’

14 Aţi zis: ‘Degeaba slujim lui Dumnezeu şi ce am câştigat dacă am păzit poruncile
Lui şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor?

15 Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe
Dumnezeu şi scapă!’”

16 Atunci, şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat
aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă
înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.

17 „Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua
pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i
slujeşte.”

18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre
cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.

Maleahi capitolul 4

1(19). Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai
vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici
radacina, nici ramura.

2(20). Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele
neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajd.

3(21). Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa
picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.
 4(22). Aduceti-va aminte de Legea lui Moise, robul Meu, caruia i-am dat in
Horeb randuieli si porunci pentru tot Israelul!

5(23). Iata, va voi trimite pe prorocul Ilie inainte de a veni ziua Domnului, ziua
aceea mare si infricosata.

6(24). El va intoarce inima parintilor spre copii si inima copiilor spre parintii lor,
ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem!"

***

25. Aceste profeții menționate sună clar că Eu, Hristos, sunt Dumnezeu Însuși
și nimeni altcineva, și că nu a existat niciodată alt Dumnezeu în afară de Iisus
Hristos, deși Numele Meu nu a fost numit niciodată înainte. Deoarece toate
atributele Dumnezeirii sunt unite în Pruncul Iisus, se demonstrează clar că
Dumnezeu Însuși s-a întrupat și s-a revelat în Pruncul Iisus. Și pe baza altor
demonstrații prin David, Isaia, Mica și Maleahi, puteți contempla întunericul
spiritual al oamenilor. Cum au putut ei să nu țină seama de toate acestea până
astăzi, pentru a Mă înțelege pe Mine, Hristos, drept Dumnezeu Tatăl din veșnicie? -
Atât de limpede vorbește și Apostolul Ioan, că Dumnezeu s-a făcut Om în Hristos
Însuși, zicând: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și
Dumnezeu era Cuvântul, și Cuvântul s-a făcut trup în Iisus și a locuit între noi".
Sensul spiritual al acestui verset este următorul: Înțelepciunea era Cuvântul lui
Dumnezeu, această Înțelepciune era Dumnezeu Însuși, această Înțelepciune însă a
devenit Om în Hristos. De aceea, oamenii au spus: "În Vechiul Testament,
Dumnezeu a condus lumea prin Înțelepciunea Sa sau prin Dreptatea Sa. După ce
Înțelepciunea în Hristos a trecut complet în Iubire, așa cum arată scena de pe
Golgota, Înțelepciunea lui Dumnezeu, după moartea pe Cruce, după ce toate
condițiile puse de Iubire au fost îndeplinite în Înțelepciune, această Înțelepciune s-
a reunit cu Iubirea lui Dumnezeu într-o Esență a Iubirii care se numește în mod
spiritual Tată și, prin urmare, în Noul Testament, Iubirea lui Dumnezeu, pe care o
numiți "dragul nostru Tată Iisus", conduce lumea.

26. În plus față de demonstrațiile prezentate, mai sunt încă următoarele:

27. - În Ioan 10:30, Eu, Iisus, am spus: "Eu și Tatăl una suntem", la fel ca și în
versetul 12:45: "Cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Tatăl care M-a trimis", iar la Cina
cea de Taină, tot așa, în versetul 14:9, am răspuns la întrebarea simplă a lui Filip:
"De atâta timp umblu cu tine și încă nu M-ai recunoscut? Philip! Cel care Mă vede
pe Mine, Îl vede pe Dumnezeu Tatăl, cum mai poți să întrebi și să spui: arată-ne pe
Tatăl?".

28. - În scrisoarea către Romani, Pavel 9:5 spune: "Hristos este Dumnezeu mai
presus de toate și în Hristos locuiește întreaga plinătate a Dumnezeirii în trup"
[Col. 2:9]. - Și mai mult decât întreaga plinătate a Dumnezeirii nu există. De aceea,
Eu, Iisus, am spus: "Eu sunt ușa (spre viața veșnică); cine intră prin Mine
(recunoscându-L pe Dumnezeu Tatăl) va fi binecuvântat; dar cine intră din altă
parte este un hoț și un tâlhar" [Ioan 10, 1-9].

29. - Eu am anunțat unitatea Eului Meu cu Dumnezeu Tatăl prin următoarele

cuvinte: "Eu fac Lucrările Tatălui; dacă nu credeți că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu
(conform Sufletului), atunci credeți cel puțin în Lucrări (pe care numai Dumnezeu
le poate face), ca să fiți luminați de Sus și să recunoașteți și să credeți că Tatăl - ca
Iubire în Dumnezeu - este în Mine și Eu - Înțelepciunea Lui - sunt în Tatăl. De aceea
am spus la Cina cea de Taină: "Tată, tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al
Tău este al Meu", pentru că Înțelepciunea lui Iisus era Înțelepciunea lui Dumnezeu
Tatăl și Iubirea lui Dumnezeu Tatăl era Iubirea lui Iisus.

30. - De asemenea apostolul Iuda, în versetul 25, declară deschis: "Unului

Dumnezeu, Mântuitorului nostru, prin Iisus Hristos, fie slava, maiestatea, puterea
și tăria, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin."
***

Despre Sfânta Treime

31. (Iisus continuă): "În zilele noastre există o serie de învățători religioși care
nu Mă recunosc pe Mine, Iisus, ca Dumnezeu, și au îndrăzneala să pretindă că Iisus
nu a vorbit niciodată despre un Dumnezeu personal. Cu toate acestea, Eu, Iisus,
eram Dumnezeu Însuși și am fost personal Dumnezeu, după cum vă învață
povestea vieții Mele. Cine nu înțelege aceste dovezi adunate aici, cum poate fi
învățător al altora? El va fi un fals profet, chiar dacă aspirația sa poate fi înțeleasă
cu sinceritate. De aceea, fiecare trebuie mai întâi de toate să-și însușească
adevărata Mea Învățătură și să Mă recunoască din ea; numai atunci va fi în măsură
să-i instruiască pe alții.

32. - În prima scrisoare a lui Pavel către Timotei, Pavel se înalță în iubirea sa
pentru Mine prin exclamația: "Lui (Iisus), Regele etern, Cel nepieritor, Cel invizibil,
Singurul Dumnezeu, fie-i cinste și glorie în veșnicie! Amin." [1 Tim. 1:17]. De aici
putem vedea că, în cele din urmă, Pavel cunoștea cu exactitate Esența
fundamentală a lui Dumnezeu în Hristos, chiar dacă la început este uneori clar că
Pavel M-a separat pe Mine, Hristos, de Dumnezeu Tatăl, și M-a considerat doar ca
Fiu al lui Dumnezeu. Abia în această ultimă perioadă a recunoscut cu precizie
misterul lui Dumnezeu în Hristos, după cum arată modul de exprimare de mai sus
și după cum demonstrează fără echivoc și celelalte rapoarte ale sale.

33. - În prima sa scrisoare către Corinteni 1:24, Pavel spune: "Hristos este
Înțelepciunea și Puterea divină". Dar dacă Hristos este Înțelepciunea și Puterea sau
Omnipotența divină, atunci și Iubirea divină, care se numește Tată în Dumnezeu,
nu poate fi departe de ea, de aceea Eu am spus la Cina cea de Taină că Dumnezeu
Tatăl locuiește în Mine și Eu Însumi sunt Dumnezeu Tatăl [Ioan 14, 6-9]. Prin
urmare, dacă în Iisus a locuit Iubirea divină ca Tată, Înțelepciunea divină ca Fiu și
Puterea divină ca Spirit Sfânt, iar acestea au format o Esență a lui Dumnezeu,
atunci este totuși clar că în afara lui Hristos nu a existat și nu va exista niciun alt
Dumnezeu.

34. - Evanghelistul Ioan, care, prin iubirea sa, a pătruns cel mai adânc în Taina
lui Dumnezeu în Hristos, afirmă clar: "Hristos este adevăratul Dumnezeu și Viața
veșnică" [I Ioan 5:20]. Prin aceste cuvinte, Ioan a exclus orice interpretare falsă că
în afara lui Hristos ar putea exista un alt Dumnezeu, un alt Creator, un alt Cer decât
în Iisus Hristos, pentru că prin cuvintele de mai sus se spune tot ce trebuie să știți.
Într-adevăr, voi trebuie să căutați numai pe adevăratul Dumnezeu, Tatăl vostru,
care este Viața veșnică și care cuprinde în Sine toate Cerurile.

35. De aceea, în Hristos aveți în fața voastră Sfânta Treime a lui Dumnezeu,
căci Eu, Hristos cel Răstignit, sunt singurul Dumnezeu peste toate cerurile și peste
tot ceea ce umple spațiul infinit. Eu singur sunt Creatorul primordial al tuturor
lucrurilor, al tuturor îngerilor, oamenilor, animalelor, plantelor și al întregii materii
(care conține tot ceea ce este spiritual căzut). - Eu sunt Tatăl, conform Esenței
Mele veșnice de Iubire, Fiul etern al Înțelepciunii Mele, și Spiritul Sfânt, conform
Puterii, Tăriei și Vigorii Mele infinite. Pentru că nu a existat niciodată un Dumnezeu
tripersonal! De fapt, nici patriarhii, nici profeții, nici apostolii nu știau nimic despre
asta. - Numai în Mine, Hristos, Dumnezeu a creat un trup omenesc contemplativ,
în care El locuiește, conduce lumea și se lasă contemplat de copiii Săi în
Magnificența și Sfințenia Sa cerească, care oferă celor binecuvântați cele mai mari
bucurii și plăceri ale iubirii."

***

(Vorbește Iisus):
 36. - "Petru, în scrisoarea către Evrei 13:8, a scris: "Iisus Hristos este Același
ieri și azi și de-asemenea în eternitate."

37. Aceste câteva cuvinte cuprind eternitatea lui Hristos; căci ieri este timpul
trecut; astăzi înseamnă prezența veșnică a lui Dumnezeu; iar în eternitate, acest
Cuvânt semnifică infinitatea lui Iisus Hristos, semnifică întotdeauna același
Dumnezeu din eternitate în eternitate, același Tată al oamenilor, același Creator și
același Conducător din zilele eternității, așa cum am profețit prin profetul Mica.

38. Din aceste fapte se dovedește și se stabilește, așa cum a spus Petru [Fapte
4:12] în fața consiliului adunat la Templu: " În nimeni altul nu este mântuire. Căci,
într-adevăr, nu este niciun alt Nume sub Cer dat oamenilor prin care trebuie să fim
mântuiți, și acest Nume este Iisus Hristos."

۞
Capitolul 46

Sfânta Treime

(Vorbește Iisus):
 1. "Doctrina Sfintei Treimi este conținută în argumentele avute până acum și,
de asemenea, în cartea "Sfânta Treime", în care, în legătură cu imposibilitatea unui
Dumnezeu tripersonal propriu, orice persoană stăpână pe sine care o va reciti va
constata că ea constituie o iluminare clară a acestui nonsens al unei fantezii
monstruoase a oamenilor.

2. Tatăl este Iubirea fundamentală și Puterea fundamentală care întreține

lumea; de fapt, Fiul este doar Înțelepciunea Tatălui, iar Spiritul(Duhul) Sfânt este
Puterea Tatălui, care provine din Iubire și Înțelepciune, cu alte cuvinte din Tatăl și
Fiul, și face ceea ce Iubirea și Înțelepciunea au hotărât să facă. Numele lui
Dumnezeu sunt: pentru Iubire, Iehova sau Tatăl; - pentru Înțelepciune, Fiul lui
Dumnezeu; iar pentru Forța divină de voință, Forța lui Dumnezeu, Forța de sus,
Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul sfințeniei lui Dumnezeu, Spiritul Adevărului, Elohim,
iar în Noul Testament "Spiritul(Duhul) Sfânt", adică Omnipotența și Harul lui
Dumnezeu.

3. - La Conciliul de la Niceea, în anul 325, Biserica Romană a început cu

vestea că există o dualitate - Tatăl și Fiul, conform cuvintelor neînțelese ale lui
Iisus: "Eu și Tatăl una suntem" [Ioan 10, 30] și: "Cine Mă vede pe Mine, îl vede pe
Cel ce M-a trimis pe Mine (Tatăl)" [Ioan 12, 45], deci un Dumnezeu în două
persoane. Cu toate acestea, se vorbea deja despre trinitate la acea vreme, numai
că nu exista încă un concept clar despre ce este cu adevărat Spiritul lui Dumnezeu.

4. - Cincizeci și șase de ani mai târziu, în anul 381, a avut loc la

Constantinopol Conciliul Ecumenic al Bisericii și, de atunci, Biserica Romană a venit
cu noua sa descoperire, că Dumnezeu nu este o persoană dublă, ci, de fapt,
tripersonală. Această trinitate se numește Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar ei trebuie
separați cu strictețe unul de celălalt; pentru că Tatăl este Creatorul, Fiul este
Răscumpărătorul sau Mijlocitorul, iar Sfântul Duh este Iluminatorul, Cel Sfânt care
lucrează în oameni. Conform mărturisirii de credință de la Niceea și
Constantinopol, s-a scris atunci mărturisirea de credință Atanasiană, din care au
derivat monstruoasele devastări ale Numelui Divin.
 5. - Biserica luterană învață același lucru, deoarece a acceptat de la Biserica
romană această direcție, și astfel luteranii au recunoscut că fără credința în cele
trei Persoane nu se poate deveni binecuvântat, ci se va pierde pentru totdeauna.
Cu toate acestea, nici Biserica Romană, nici cea Protestantă nu au reflectat faptul
că încă nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu în trei Persoane, ci doar într-
una singură, în care am umblat Eu, Iisus!

6. Nu se spunea în Vechiul Testament că cei care au văzut îngerul lui Iehova,

sau prin Iehova care s-a revelat israeliților, trebuiau să moară, și că nu se poate să
îl vezi pe Iehova și să continui să trăiești? S-a văzut Duhul lui Iehova ca o flacără din
tufișul aprins, ca o limbă de foc la Cincizecime, ca un nor alb ziua deasupra
Cortului, ca un nor de foc noaptea și ca un nor ca un porumbel la Botezul lui
Hristos în Iordan.

7. Nici Moise de pe Sinai și nici altcineva nu a văzut vreodată Duhul lui Iehova
în forma Sa absolută, ci doar vorbind prin înfățișarea unui înger. Atunci cum se
poate susține prostia că în afara de Mine, Hristos, mai există încă două Persoane,
cea a Tatălui și cea a Duhului Sfânt! Cine le-a văzut? Unde este scris în Sfânta
Scriptură că Dumnezeu există în trei Persoane? Este oare un om rezonabil obligat
să se abandoneze acestor prostii, dacă a ajuns să cunoască adevărul pur?

8. Prin urmare, nu vă lăsați ținuți mai mult timp în întuneric, deoarece

credința însăși va fi judecătorul vostru în Viața de Apoi, deoarece fiecare va fi
fericit (sau nefericit) în funcție de credința sa, și deoarece nu există o persoană
trinitară în Dumnezeu-Cristos, de aceea nu-l poate vedea niciodată pe Dumnezeu,
deoarece nu există un Dumnezeu tripersonal.

9. Eu, Hristos, sunt Înțelepciunea divină [1 Corinteni 1:24], numit, în limbaj

spiritual, Fiul lui Dumnezeu. Eu sunt Puterea divină, adică Duhul Sfânt, și
Dumnezeu Tatăl este în Mine; așa este scris în Sfintele Scripturi. Potrivit revelațiilor
profeților și apostolilor, Eu sunt Dumnezeu Însuși și nimeni altcineva, de aceea
credeți cuvintele Sfintei Scripturi pe care Dumnezeu le-a exprimat prin profeți și
apostoli, dar nu pe oamenii rătăcitori din ultimele secole, care au introdus în
întunericul lor spiritual prostia unui Dumnezeu cu trei persoane!
 10. Dovezile privind modul în care trebuie înțeleasă Sfânta Treime sunt
prezentate în cartea "Sfânta Treime", în conformitate cu adnotările din Biblie. Cât
de greșit este înțeleasă această Doctrină, cea mai importantă dintre doctrine, vă
este demonstrat de observațiile existente, bazate pe dovezile a milioane de cititori
ai Sfintei Scripturi și a tot atâtea milioane de spirite obscurantiste! - Eu, Iisus, vă
întreb: "Este vreun singur concept al presupunerilor voastre corect până acum?".
Nu! Nici măcar un singur concept! Tot ceea ce ați gândit, crezut, scris și învățat
până acum despre Dumnezeu este un nonsens! - Așadar, dacă Biblia însăși vă oferă
astfel de dovezi , de ce vreți să continuați să vă agățați de vechea interpretare a
Bibliei, automultumindu-vă? Citiți cartea și vă veți convinge singuri de cât de
copleșitor vă judecă Biblia însăși!

11. Eu sunt Dumnezeul vostru, Creatorul, Regele și Judecătorul vostru

spiritual, de Care depinde mântuirea sufletului vostru și în același timp Tatăl și
Mântuitorul vostru spiritual, de aceea v-am spus să vă străduiți să Mă cunoașteți,
întrucât Eu sunt și Spiritul vostru și să citiți cărțile pe care v-am pus să le scrieți
pentru învățătura și iluminarea voastră, pentru că o credință falsă este un obstacol
pentru voi în Împărăția Spiritelor, pentru a ajunge la bucuria răsplătirii voastre.
Pentru lămurirea chestiunii Trinității, examinați din nou următoarele, care nu sunt
menționate în cartea indicată:* "Sfânta Treime"

12. În cartea Geneza, cap. 1, versetul 27, citim: "Dumnezeu l-a creat pe om
după chipul și asemănarea Sa". Cu toate acestea, Dumnezeu subzistă din Sfânta
Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pe care Biserica îl caracterizează ca fiind trei
Persoane. Prin urmare, dacă ar fi existat un Dumnezeu în trei persoane, atunci Eu,
ca și Hristos - deoarece Eu însumi sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt - aș fi
venit în lume în trei persoane, deoarece Petru și Pavel ne învață că Eu, Iisus, sunt
chipul lui Dumnezeu. Acum se pune întrebarea: "Ce chip ar trebui să aibă omul, din
moment ce Dumnezeu, Tatăl primordial, l-a creat de fapt la început pe Adam după
chipul Său spiritual, în timp ce aspectul material carnal s-a manifestat după
păcat?".
 13. Voi, oamenii, sunteți fiii și urmașii lui Adam și ai Evei după trup și, întrucât
fiecare tată își naște copiii după chipul său carnal, de aceea și voi toți sunteți doar
unipersonali, așa cum odinioară patriarhul vostru Adam a fost unipersonal. Prin
urmare, dacă Sfânta Treime a existat, de fapt, în trei persoane, atunci fiecare om
ar trebui să existe ca imagine a lui Dumnezeu, conform lui Adam, în trei persoane,
deci în trei trupuri, trei capete, trei fețe, trei nasuri, trei guri, șase ochi, șase urechi,
șase mâini și șase picioare. Se pune întrebarea: ce cap ar trebui să gândească și ce
gură ar avea privilegiul de a vorbi? - Pe care o să mănânci? Și dacă gura unui trup
ar mânca, nu ar muri de foame celelalte două persoane sau trupuri? - Cum ar
putea trei mâini să ducă o lingură la gură? Cum vor înainta cei șase picioare? Cum,
trei oameni unul lângă altul; sau, cum ar merge trei oameni unul în spatele
celuilalt? - Mai presus de toate: cum ar arăta acest monstru al unui Dumnezeu sau
om tri-personal?

14. Prin întruparea lui Dumnezeu în Hristos, voi, oamenii, sunteți o imagine
spirituală și carnală a lui Dumnezeu, căci sunteți fiii lui Dumnezeu și aveți un singur
trup și, prin urmare, o singură persoană, așa cum Eu, Iisus, Tatăl vostru ceresc am
umblat în mod vizibil pe pământ ca o singură persoană, și nu ca o triplă Persoană.
Ucenicii Mei Petru, Ioan și Iacov M-au văzut în timpul transfigurării de pe Muntele
Tabor în formă divină, dar numai într-o singură Persoană și nu în trei. Din aceasta,
toată lumea poate înțelege clar adevărul despre Sfânta Treime a lui Dumnezeu.

15. Luați în considerare faptul că Eu, Iisus, Dumnezeul și Tatăl vostru spiritual,
prin întrupare am devenit fratele vostru ca Om, dar în una, și nu în trei persoane.

16. Pentru a vă lămuri și mai mult această prostie religioasă pe care ați avut-o
până acum, vă fac cunoscut faptul că Figura umană a fost predestinată din veșnicie
pentru Mine, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru că Fiul, în același timp, este
eternul Dumnezeu Tatăl și Spiritul(Duhul) Sfânt devenit Om. Dacă se va reflecta în
mod rezonabil asupra acestui aspect, se va descoperi că adevăratul nume pentru
trei zeități egale este imposibil să fie altfel decât trei zei, așa cum numele pentru
trei persoane umane este trei oameni. Faptul că nu se observă, este motivul
pentru care oamenii sunt deja atât de maturizați încât verdictul Meu în Iehova se
dovedește a fi adevărat: "Iată, întunericul acoperă pământul (adică oamenii) și
întunericul popoarele" [Isaia 60:2]. Despre trinitatea spirituală a omului ca și copil
al lui Dumnezeu citiți din nou ceea ce se spune în cartea "Sfânta Treime".

17. În Noul Testament întâlnești un verset discutabil pe care evanghelistul

Ioan l-a notat, și care sună astfel: "Spiritul(Duhul) Sfânt nu era încă acolo, căci
Hristos nu se transfigurase încă, pentru ca cei care credeau în El să-L primească"
[Ioan 7:39].

18. Sensul acestei adnotări a evanghelistului este următorul: "Că Eu,

Dumnezeu, nu împărtășisem încă Harurile Spiritului(Duhului) Meu Sfânt celor care
credeau în Mine, pentru că Eu, Dumnezeu în Iisus, umblam încă printre oameni, iar
Darurile și Harurile Spiritului Meu Sfânt preluau controlul și se manifestau prin
diferitele minuni în sine. Transfigurarea lui Hristos, așa cum v-o prezintă izvoarele
Noului Testament, a fost marea Iubire a lui Dumnezeu pentru copiii Săi, astfel încât
Eu însumi am îngăduit să treacă peste Mine cea mai mare umilință și suferință,
pentru a șterge vina păcatului originar prin care, de la Adam, calea spre Tatăl a fost
închisă tuturor oamenilor ca urmași spirituali ai Lui. Prin Învierea glorioasă care a
urmat, Înălțarea și infuzia Spiritului(Duhului) Sfânt de la Cincizecime, tot ceea ce
exprimă versetele evanghelistului a fost pus în aplicare. - Că Spiritul Sfințeniei lui
Dumnezeu din Vechiul Testament este același cu Spiritul(Duhul) Sfânt din Noul
Testament și că, prin aceasta, Acesta a fost desemnat și descris ca atare chiar
înainte de întruparea lui Dumnezeu în Hristos, vedeți din următoarele cinci versete
ale Scripturii:

19. Evanghelistul Matei, în cap. 1, 18, spune că Maria a fost fecundată de

Spiritul(Duhul) Sfânt; - în visul lui Iosif, îngerul îi spune: "Ceea ce s-a născut în
Maria este de la Spiritul(Duhul) Sfânt" [Matei. 1, 20]. - Același înger Gabriel i-a spus
Mariei: "Spiritul(Duhul) Sfânt va veni peste tine și te va acoperi cu umbra Sa" [Luca
1:35].

20. - Luca 1:41 relatează că Elisabeta a fost umplută de Spiritul(Duhul) Sfânt

atunci când Maria a mers să o viziteze; și că Zaharia a fost umplut de
Spiritul(Duhul) Sfânt la nașterea fiului său (înainte de nașterea lui Iisus) [Luca 1:67].
 21. - Conform Noilor Mele Revelații, "Sfințenia lui Dumnezeu" înseamnă
Înțelepciunea lui Dumnezeu, iar acesta sunt Eu, Iisus, conform Sufletului Meu. Eu,
Iisus, l-am numit pe Spiritul Meu Sfânt și "Spiritul Adevărului" și asta pentru că Eu,
Iisus, ca Iehova întrupat, eram Adevărul etern însuși și, prin urmare, Eu eram
Spiritul Adevărului și, prin urmare, Spiritul Sfânt ca Forță divină și Omnipotență a
Tatălui etern din Univers.

۞
Capitolul 47

Un verset biblic discutabil

din traducerea Bibliei lui Martin Luther

(Vorbește Schumi):

1. Într-o clarificare privind Sfânta Treime, eu, Schumi, am primit obiecția

privind următorul verset biblic împotriva clarificării mele bazate pe același lucru că
nu există un Dumnezeu tri-personal, și anume acesta: "Atunci Domnul a plouat cu
foc și pucioasă peste Sodoma și Gomora, coborâtă din cer de către Domnul"
[Geneza 19:24].
 2. Conform acestui verset biblic, contestatarul a crezut că există încă doi
Stăpâni în Ceruri: pentru că un Domn este doar Domn, dar al doilea este Stăpânul
Cerului pentru că a făcut să plouă cu foc și pucioasă din cer. Această contradicție
există însă doar din cauza traducerii false a Bibliei, care îl traduce pe Iehova prin
Domnul, ceea ce este nedrept, deoarece Iehova în ebraica veche înseamnă
"Dumnezeu-Tatăl", dar nu "Domnul". Acum citiți același verset după o altă
traducere mai corectă, care sună astfel:

3. [Gen. 19:24]: "Atunci a plouat cu foc și pucioasă de la Iehova (adică de la

El însuși), din ceruri, peste Sodoma și Gomora". Din moment ce nu au existat
niciodată doi Iehovah sau doi Dumnezei Tatăl, atunci doar traducerea inexactă și
conexiunea confuză a cuvintelor este vinovată, pentru ca apoi cineva să înțeleagă
greșit Biblia și să afirme cu certitudine că există mai mulți Domni, deși întreaga
Biblie oferă dovezi care demonstrează contrariul. Chiar și îndoielile cu privire la cei
trei îngeri care îl însoțeau pe Avraam, dintre care unul era Iehova, (ce erau ceilalți
doi?) sunt de prisos, dacă ținem cont de faptul că în Vechiul Testament Iehova
vorbea prin trupul unui înger care purta numele de Iehova și că numai prin
întruparea lui Iehova în Iisus Dumnezeu și-a creat un trup uman vizibil.

***

(părintele Iisus dă lămuriri despre enigmaticul Domn care stă între Iehova și David

și este descris ca Domn peste David).

Zurich, 21 iulie 1904

(Vorbește Iisus):
4. "David spune: "Iehova a zis Domnului meu: "Șezi la dreapta Mea, până ce voi
pune pe vrăjmașii tăi ca scăunel la picioarele tale"" [Psalmul 110:1]. Nu toată
lumea înțelege acest verset, pentru că el este înțeles spiritual și înseamnă că Eu,
Iisus Hristos, ca Înțelepciune în Dumnezeu, căruia I s-a dat stăpânirea lumii de
către Iubirea în Dumnezeu, Mă apucă în iubire pe Mine ca Suveran și Judecător al
omenirii, până când toți oamenii vor ajunge la înțelegerea că Eu sunt Tatăl și Fiul,
iar după aceea va înceta orice disensiune între diferitele opinii religioase."

۞
Capitolul 48

Iehova ca Iisus Hristos

Prin intermediul lui Franz Schumi, Părintele Iisus pune laolaltă acele versete biblice
care anunță în avans că El, ca Iehova Sabaoth, este într-adevăr Mântuitorul,
Răscumpărătorul, Vindecătorul, Regele (adică Hristos), Emanuel și Dumnezeu și
Creatorul Universului, și că în afara Lui, Iisus Hristos, nu există alt Dumnezeu și nici
Mântuitor.
Zurich, 16-20 mai 1904

(Vorbește Iisus):

1. "Semnificația cuvintelor lui Moise, pe care le-a scris despre căderea în păcat,
este următoarea:

2. Gen. 3:15: "Eu, Elohim, voi trimite un Mântuitor care vă va izbăvi de

păcatul pe care l-ați făcut."

3. Isaia 59:20: El spune: "Mântuitorul (sau Răscumpărătorul) va veni în Sion

pentru cei din Iacov sau (din Israel), care se vor întoarce de la păcat, zice Domnul."

4. Isaia Îl cheamă pe Dumnezeu și spune [64:7]: "Iehova! Tu ești Tatăl nostru,

noi suntem lut, Tu ești olarul nostru (adică Creatorul) și noi toți suntem lucrarea
mâinilor Tale (deci copii ai lui Dumnezeu)".

5. Isaia 43:14 și 15: "Așa vorbește Iehova, Răscumpărătorul vostru, Cel Sfânt
în Israel:" - "Eu sunt Iehova, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Regele vostru".

6. Isaia 44:24: "Așa vorbește Iehova, Răscumpărătorul tău și Făcătorul tău

din pântecele mamei tale: "Eu sunt Iehova, care am creat totul, care singur am
întins cerurile și am întemeiat pământul"".

7. Psalmul 19:15: David a spus: "...Iehova, Stânca mea și Răscumpărătorul

meu."

8. Isaia 54,5: "Tu, (sufletul meu!) Cel care te-a creat, este Mirele tău, Iehova
Zabaoth este numele Lui și El este Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt în Israel, El se
numește Dumnezeu peste tot pământul".

9. Ieremia 50:34: "Puternic este Răscumpărătorul lor, Sabaoth este numele

Lui".
 10. Isaia 44,6: "Așa vorbește Iehova, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul
său, Iehova Sabaoth: "Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, și în afara Mea nu este
Dumnezeu"".

11. Psalmul 130:7-8: "Nădăjduiește în Domnul, Israele, căci la Domnul este

compasiune și răscumpărare puternică. El va izbăvi Israelul de toate fărădelegile
sale".

12. Psalmul 78:35: "Și-au adus aminte că Iehova era Stânca lor și Dumnezeu
Cel Preaînalt, Răscumpărătorul lor."

13. Isaia 54:8: "Doar pentru puțin timp te-am părăsit (Israel), dar voi avea
milă de tine cu har veșnic; așa vorbește Iehova, Răscumpărătorul tău."

14. Isaia 49:7: "Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul Său:
împărații vor vedea și se vor ridica și căpeteniile se vor pleca înaintea Domnului,
căci El este credincios ca Sfântul lui Israel care te-a ales."

15. Isaia 48:17: "Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt în
Israel: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învață ce este de folos și te
călăuzește pe calea pe care mergi."

16. Isaia 47:4: "Răscumpărătorul nostru este Iehova Sabaoth, Sfântul lui
Israel, care zice: ...".

17. Isaia 41:14: "Eu te ajut, zice Domnul, și Răscumpărătorul tău este Sfântul
lui Israel."

18. Isaia 45:11 și 15: "Așa vorbește Iehova, Cel Sfânt în Israel și Făcătorul lui."
- Cu adevărat, Tu ești un Dumnezeu ascuns, Tu, Dumnezeul lui Israel,
Mântuitorule".

19. 2 Samuel 22:2-3: David a spus: "Domnul este Stânca mea, Refugiul meu și
Mântuitorul meu. Dumnezeu este Stânca pe care mă bazez; El este Scutul și Cornul
mântuirii mele. Tu ești apărarea mea, Refugiul meu și Mântuitorul meu, care mă
scapi de răutate".
 20. Isaia 60:16: "Să știi că Eu sunt Iehova, Mântuitorul tău și Răscumpărătorul
tău, Cel Puternic în Iacov."

21. Isaia 49:26: "Toată făptura trebuie să știe că Eu sunt Iehova, Mântuitorul
vostru și Răscumpărătorul vostru, Cel Puternic în Iacov."

22. Isaia 43:1 și 3: "Așa vorbește Domnul, care te-a creat pe tine, Iacov, și te-a
format pe tine, Israel: "Nu te teme, căci te-am mântuit; te numesc pe tine după
numele tău, tu ești al Meu. - ' Căci Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru, Cel Sfânt în
Israel, Mântuitorul vostru."

23. Isaia 43:11: "Eu sunt Iehova, și în afara Mea nu este nici un Mântuitor (sau
Răscumpărător)."

24. Isaia 45:21: "Eu, Iehova, am făcut toate lucrurile, și nu este alt Dumnezeu
afară de Mine; Eu sunt un Dumnezeu drept și Mântuitor, și nu este altul afară de
Mine."

25. Osea 13:4: "Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru, și nu trebuie să

recunoașteți alt Dumnezeu în afară de Mine, și nu există alt Mântuitor în afară de
Mine."

26. Isaia 45:21-22: "Eu, Iehova, sunt un Dumnezeu drept și Mântuitor, și în

afara Mea nu este alt Dumnezeu și alt Mântuitor. Întoarceți-vă la Mine și veți fi
mântuiți cu toții de la marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu și nu este
altul."

27. Isaia 45:14-15: "Domnul zice lui Israel: "Îți vor zice: "La Tine este
Dumnezeu, și în afară de El nu este alt Dumnezeu. Cu adevărat, Tu ești un
Dumnezeu ascuns al lui Israel, Mântuitorul ei".

28. Maleahi 3,1: "Iată, Eu (Iehova) voi trimite pe îngerul Meu Ilie, care va
pregăti calea înaintea Mea. Și va veni la Templul Său (spiritual) Domnul Sabaoth,
pe care îl așteptați, și El este mesagerul lui Dumnezeu (ca Mesia) al Legământului,
mesagerul pe care îl așteptați cu nerăbdare, iată, El vine, El vine! Spune Iehova
Sabaoth."
 29. Mica 5:1: "Și tu, Betleem din Efrata! Cu adevărat, tu ești mică (ca loc) între
seminția lui Iuda, dar din tine va ieși pentru Mine Cel ce va domni peste Israel.
Originea lui este de la începutul Zilelor eternității.

30. Isaia 7,14: "Domnul Însuși va da casei lui David și lui Israel un semn: "Iată,
fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel,
care înseamnă "Dumnezeu cu noi"".

31. Țefania 3:16-17: "În ziua aceea se va spune Ierusalimului și Sionului:

"Iehova, Dumnezeul vostru, este cu voi; El este un Mântuitor puternic."

32. Zaharia 12:1 și 10: "Profețiile lui Iehova cu privire la Israel: așa vorbește
Iehova care a întins cerurile, a întemeiat pământul și a format Odemul (adică
spiritul lui Dumnezeu) în adâncul omului." - "Peste casa lui David și peste Ierusalim
voi turna Spiritul (Sfânt) al Harului și al închinării; și ei vor privi la Mine (Iehova),
Cel pe care L-au străpuns, și se vor întrista pentru Mine cum se întristează pentru
un fiu unic și se vor întrista pentru El cum se întristează pentru primul născut."

33. Luca 1:46-47: "Și Maria a zis: "Sufletul meu slăvește pe Domnul și spiritul
meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu!"".

34. Luca 2:10-11: "Îngerul a zis păstorilor: "Iată, vă aduc o veste fericită, care
va fi de mare bucurie pentru tot poporul, pentru că vi s-a născut astăzi, în cetatea
lui David, Mântuitorul, care este Hristos Domnul"".

35. Ioan 4:42: "Samaritenii au zis femeii: "Noi înșine am auzit și am

recunoscut că acesta este cu adevărat Hristosul (adică Mesia), Mântuitorul lumii"".

36. Evanghelistul Ioan consemnează în ea mai multe declarații ale Mele,

printre care și următoarele, prin care Eu, Iisus, M-am desemnat pe Mine însumi ca
Dumnezeu-Tatăl:

37. - Ioan 10:30: "Eu și Tatăl una suntem.

38. - Ioan 12-45: "Cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine
(Tatăl).
 39. - Ioan 14, 8-10: "Ucenicul Filip Mi-a zis: "Doamne, arată-ne pe Tatăl
despre care vorbești!" Și Eu i-am zis: "Sunt de mult timp cu voi și nu M-ați
recunoscut? Filip, cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Tatăl, cum poți să spui: arată-
ne pe Tatăl? - Nu credeți că Eu (prin Iubirea Mea) sunt în Tatăl și Tatăl (prin Iubirea
Sa) este în Mine? Învățăturile pe care vi le expun nu vin de la Mine (de la
Înțelepciunea lui Dumnezeu, ci de la Tatăl, ca Iubire în Dumnezeu), ci Tatăl care
locuiește în Mine este Cel care face faptele prin Iubirea Sa (prin Iubirea Mea
pentru oameni).

40. Ioan 1, 1-14: "La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și
Dumnezeu era Cuvântul și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi și am văzut
dumnezeiasca Lui mărire (la transfigurarea de pe muntele Tabor)".

41. 1 Cor. 1,24: "Hristos este Înțelepciunea și Puterea divină".

42. 1 Ioan 5,20: "Hristos este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică".

43. Coloseni 2:9: "În Hristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii".

44. Faptele Apostolilor 4:12: "Petru a spus consiliului adunat de cărturari și

farisei: "În nimeni altul nu este Mântuire și nici nu este dat oamenilor alt Nume sub
cer, în care să fim binecuvântați, decât în Iisus Hristos.""

45 Din citatele amintite reiese că Iehova, ca Tată, adică Iubirea în Dumnezeu,

poartă toate titlurile și demnitățile pe care, prin profețiile care s-au împlinit, le-am
purtat Eu, Iisus, ca Înțelepciune personificată a Iubirii lui Dumnezeu, numit în mod
spiritual Tată, căci Eu, Iisus, sunt numit "Răscumpărător", "Mântuitor", "Rege",
"Dumnezeu Tatăl", care în ebraica veche înseamnă "Iehova". De aici și "Stânca" în
multe versete din Biblie, căci Stânca este numită adevăr, iar Adevărul, Dumnezeu
(Dan. 4:34); într-adevăr, Spiritul Adevărului, așa cum arată versetele menționate
din Evanghelia după Ioan, a fost chiar Eu, Hristos, pentru Dumnezeu Însuși. De
aceea, Iehova, în citatele menționate, este numit Creatorul lui Israel, iar Ioan,
Petru și Pavel afirmă acolo că Dumnezeu, prin Înțelepciunea Sa (pe care o numește
în mod spiritual Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu), a creat lumea și tot ceea ce există
în ea.
 46. Că Eu, Iisus Hristos, am creat lumea, o spune și Moise, căci spune: "La
început Elohim a creat Cerul și Pământul". - În ebraica veche, sub Elohim se
înțelegea că Puterea lui Dumnezeu era cea care a creat, iar Puterea lui Dumnezeu,
potrivit lui Pavel [1 Cor. 1:24], se numește "Hristos". Această Putere apare acum,
conform faptelor din Sfintele Scripturi, ca fiind Spiritul(Duhul) Sfânt, iar
Spiritul(Duhul) Sfânt este Executorul Iubirii, Înțelepciunii și Omnipotenței lui
Dumnezeu.

47. Swendenborg, cel mai important clarvăzător al secolului al XVIII-lea, în

istoria Creației notează că în adevăratul Cer, unde vin copiii lui Dumnezeu, nu se
cunoaște alt Dumnezeu decât Eu, Iisus Hristos".

۞
Capitolul 49

Spiritul lui Iisus Hristos ca Spirit al lui Dumnezeu în om

(Vorbește Iisus):

1. "Faptul că Spiritul lui Hristos locuiește în voi este atestat de un verset al lui
Pavel [Gal. 4,6], care sună astfel: "Pentru că sunteți copii ai lui Dumnezeu,
Dumnezeu a trimis în inimile voastre Spiritul Fiului său, care exclamă: Abba, Tată
drag!"". Pavel spune același lucru în scrisoarea sa către Romani 8:15-17: "Nu ați
primit un spirit de robie (de la Dumnezeu), ca să cădeți înapoi în frică (de moartea
cărnii în împlinirea voinței lui Dumnezeu), ci ați primit un spirit de filiație (de iubire
a lui Dumnezeu), de aceea exclamăm: Abba, dragă Tată. Acest Spirit (divin, Iisus)
ne dă convingerea că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dar dacă suntem copii, atunci
suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu (ai lumilor Sale) și co-
moștenitori cu Hristos (când mergem pe urmele Lui) prin suferința pentru Măreția
Cerului." - O dovadă suplimentară a locuirii lui Dumnezeu în tine poate fi găsită în
următoarele versete din Scriptură:

2. - Tesaloniceni 4:8: "Oricine respinge cuvântul (curat) al lui Dumnezeu (așa

cum l-a expus Hristos Însuși în cei trei ani de învățătură), nu respinge pe Omul care
îl expune, ci pe Dumnezeu, al cărui Spirit îl avem."

3. - Pavel le-a spus efesenilor în 4:6: "El este un singur Dumnezeu și Tatăl
nostru al tuturor, care este mai presus de voi toți, prin voi toți și în voi toți."

4. - Tot aici se potrivesc și versetele lui Pavel, care a scris către Corinteni și
Romani: "Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Spiritul lui Dumnezeu
locuiește în voi? Dacă cineva strică Templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica,
căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și voi sunteți acest Templu." [1 Cor. 3:16-17].

5. - De asemenea, "Nu știți că trupul vostru este un Templu al Spiritului Sfânt

care locuiește în voi, Spirit pe care l-ați primit de la Dumnezeu, și că nu vă
aparțineți vouă înșivă?". [1 Cor. 6:19].

6. - În Romani 8:11, Pavel a scris: "...că Spiritul Celui care l-a înviat (spiritual)
pe Iisus Hristos din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Spiritul
Său care locuiește în voi."

7. - În 2 Corinteni 6:16, Pavel, referitor la locuirea lui Dumnezeu în om,

spune: "Voi sunteți un Templu al Dumnezeului celui viu, după cum a spus
Dumnezeu: "Vreau să locuiesc în ei și să umblu în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul
lor și ei vor fi poporul Meu" (dacă vor păzi poruncile Mele)".
 8. - Pavel îi întreabă pe adepții săi: "Nu știți că Iisus Hristos este în voi?". [2
Cor. 13:5]. - Iar despre el însuși spune: "Hristos trăiește în mine" [Gal. 2:20].

9. De vreme ce Eu, Dumnezeu, Iisus Hristos Însuși, locuiesc în voi, deci în voi
locuiește Viața veșnică, care este Cerul, este corect ceea ce spune Luca despre
locul unde este Cerul. De fapt, el nu spune că Cerul este deasupra stelelor, ci mai
degrabă: "Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru". [Luca 17:21]. De aceea,
Eu, Iisus, spun în cărțile dictate de Mine însumi: "Eu nu pot fi găsit decât în inimă,
căci acolo locuiesc". De fapt, Dumnezeu este un Spirit și locuiește în inimile
oamenilor, de aceea Eu, Iisus, am învățat: "Rugați-vă lui Dumnezeu în Spirit (al
iubirii voastre din inimă)" [Ioan 4:24]. "căci acolo este cămăruța liniștită unde
vreau să mă închin cu iubire și smerenie" [Matei 6,6].

10. Cu adevărat, te închini lui Dumnezeu prin faptele de iubire și milă față de
aproapele tău, pe care le explic în cartea "Calea lui Martin Luther în Viața de Apoi"
(alături de Samariteanul milostiv), în care dau cele mai frumoase și excelente
exemple. De aici reiese că Spiritul Meu divin locuiește în fiecare om, căci fără Mine,
omul nu ar fi om, ci un animal limitat în gândire, în crearea și perfecționarea sa,
așa cum sunt animalele. Și cum Spiritul lui Dumnezeu nu este alt Spirit decât cel al
Dumnezeului unic și trinitar Iisus Iehova Sabaoth, care reprezintă Iubirea,
Înțelepciunea și Omnipotența ca Tată, Fiu și Spirit Sfânt în răspunsul spiritual în
Dumnezeu, este sarcina ta să faci ca acest Spirit să fie viu activ în tine prin iubire,
umilință, răbdare și împlinirea Cuvântului divin.

11. Profeții și apostolii aveau Cuvântul lăuntric. Cu toate acestea, să nu crezi

că profeții și apostolii erau mai diferiți decât tine, o, nu! Ei erau oameni din carne
ca și tine și, prin urmare, erau supuși tuturor ispitelor ca și tine, de care Pavel
însuși se plânge cu amărăciune, făcând contrariul a ceea ce voia să facă. Petru a
spus la minunea pescuitului: "Doamne, depărtează-te de la mine, căci sunt un om
păcătos"; și de aceea vei găsi chiar și printre profeți mari păcătoși, dar ei au făcut
penitență, iar Eu le-am iertat greșelile și am avut din nou de-a face cu ei".
***

12. (o observație de la Schumi): Așa că a trebuit să lucrez și eu prin pocăință

și prin împlinirea strictă a Voinței Divine, pentru a obține Cuvântul profetic interior,
prin care primesc de la Tatăl Iisus profețiile și cuvintele de Iubire pentru copiii Săi.
Și vedeți, acest Tată Iisus locuiește cu totul în mine, așa cum spunea Pavel despre
el însuși: "...și acesta este Cel care îmi dictează ca Iisus Hristos și nu altul". - Totuși,
trebuie să distingem cu strictețe semnul caracteristic al mediumului lui Dumnezeu
sau al Tatălui, de mediumii spiritiști care scriu, așa cum se distinge aurul de argint,
ba chiar mult mai mult, uneori la fel de puternic cum se distinge aurul de plumb.

13. Deoarece ne aflăm în timpul revenirii lui Hristos, toate grupurile de

credință sunt înconjurate de un impuls de a căuta și cerceta adevărul, fiind împinse
de Spiritul lui Hristos care locuiește în fiecare! - Oamenii, însă, sunt atât de mult
întunecați de cuvintele Sfintei Scripturi interpretate greșit, încât nu cunosc Soarele
sfânt al Vieții veșnice, "Iisus Hristos", iar când li se vorbește despre Lumina centrală
creștin-teosofică, spunând că noi toți avem Învățăturile noastre direct de la
Hristos, ei nu cred și ne acuză pe noi și pe Hristos în Cuvântul din Iubirea Sa de
erezie. De aceea, dragul nostru Părinte Iisus, la 21 mai 1904, la ora 6 dimineața,
mi-a spus: "Până când nu-L vei face cunoscut pe Hristos ca Dumnezeu Tatăl printre
oameni, până atunci nu se va întâmpla să Mă poți vesti pe Mine printre oameni",
adică cărțile noastre creștin-teosofice, care sunt norii din care Hristos Însuși îi
instruiește pe copiii Săi, așa cum scrie în profeții Isaia și Ieremia: "Toți vor fi
învățați de Dumnezeu Însuși" [Ioan 6:45]. La întrebarea mea ce trebuia să fac,
Părintele mi-a răspuns: "Distribuie prima jumătate a broșurii "Hristos și Biblia"!". Și
astfel a luat naștere această lucrare mică, dar, după conținutul ei, importantă.
 ۞
Capitolul 50

De ce L-au răstignit evreii pe Hristos?

Tatăl Iisus ne luminează de ce a fost răstignit de evrei, deși

era Dumnezeul și Regele lor spiritual.

Zurich, 21 iulie 1904

(Vorbește Iisus):

1. "Întrebarea cu privire la motivul pentru care evreii M-au răstignit pe Mine,

Hristos, nu este clară pentru toată lumea, așa că vreau să răspund pe scurt:

2. Ei erau poporul ales. Eu, Iehova, Dumnezeul lor, am avut relații cu ei și i-

am călăuzit prin profeții și judecătorii Mei. Le-am dat acele profeții că voi veni ca
Mesia sau Rege ceresc cu mare măreție pe Pământ și că îi voi elibera din lanțurile
lor. Ei erau lumești, deci oameni cu sentimente materiale, și de aceea au înțeles în
mod material cuvintele spirituale simple ale profețiilor și au sperat de la Mine,
Iehova al lor ca Mesia, că îi voi elibera de romani și îi voi face conducători ai lumii.
Și cum acest lucru nu s-a adeverit în Mine, ei nu M-au recunoscut și au crezut că
sunt un fals profet și instigator al poporului împotriva Templului și împotriva
romanilor, fără ca Eu însumi să vreau să întind mâna împotriva romanilor. De
aceea M-au apucat și M-au răstignit în orbirea și întunericul lor spiritual. Și le-am
îngăduit să-și exercite crima lor asupra Mea, prin care, apoi, păcatul originar al lui
Adam și al tuturor oamenilor de la el au fost șterse pe Cruce, prin Iubirea Mea,
astfel încât copiii să se întoarcă la Tatăl lor spiritual, de care au fost despărțiți prin
păcatul originar până la moartea Mea pe Cruce, întrucât, prin aceasta, am șters
păcatul lor trecut și am făcut liberă calea care duce la Mine".

۞
Capitolul 51

De ce a trebuit să sufere Iisus Hristos pentru noi

(Vorbește Iisus):

1. "Se va întreba cu curiozitate: "Da, dar care a fost cu adevărat cauza pentru
care Dumnezeu Însuși a trebuit să sufere pentru păcatele oamenilor?" Vedeți,
cauza suferinței Mele pentru păcatul originar a fost următoarea:

2. Când Eu, Dumnezeu, i-am creat pe Adam și Eva (pentru a da omenirii

posibilitatea de a reintra pe Tărâmul Luminii), le-am dat o interdicție strictă
împotriva obrăzniciei, dar puterea de rezistență a progenitorilor voștri a fost slabă
și au căzut. De îndată ce păcatul a fost comis, Înțelepciunea s-a aprins de fervoare,
ceea ce este Sfințenia în Dumnezeu, care știa că, la fel ca în cazul lui Adam, toți
oamenii care descind din el și după el vor comite păcate din punct de vedere
spiritual, și din moment ce întreaga umanitate descinde din spiritele sufletesti ale
progenitorilor, și ei, fiecare pentru sine, vor trebui să se smerească și să meargă pe
calea crucii, a suferinței și a morții, pentru a recâștiga calitatea de fii ai lui
Dumnezeu pierdută prin păcatul originar, așa cum Eu, Iisus, am făcut mai târziu
pentru voi toți.

3. Starea Înțelepciunii nu a plăcut Iubirii în Dumnezeu, căci Iubirii îi era milă

de bietele făpturi, așa că Iubirea s-a despărțit de Înțelepciune și i-a spus: "Fă-o
singură, căci eu nu sunt de acord! - Și întrucât pentru Înțelepciune, fără Iubirea ei,
totul era pustiu și gol, ea a luat asupra ei condițiile puse de ea însăși și le-a dus încă
la îndeplinire, pentru că ceea ce Iubirea sau Înțelepciunea în Dumnezeu exprimă
odată ferm, nu mai poate fi desființat, așa cum obișnuiesc să facă oamenii cu
voință slabă. Astfel, Sfințenia lui Dumnezeu în Iisus i-a împăcat pe copiii Săi cu Sine
și le-a deschis lor înălțimile, adică Cerul copiilor. De aceea, Eu, Iisus, am spus
despre trimiterea Mea pe Pământ următoarele cuvinte: "Atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, încât a trimis pe Pământ pe singurul Său Fiu născut, pentru ca
toți cei ce cred în El să nu cadă în ruină (spirituală), ci să dobândească viața
veșnică" [Ioan 3:16]. De aceea, Ioan Botezătorul Mă numește pe Mine, Iisus:
"Mielul lui Dumnezeu care poartă păcatele lumii" (și le ia - [Ioan 1:29]).

4. Despre iertarea păcatelor (a primei legături prin Hristos pe cruce), David

în Psalmul 3:3-4 spune: "Iehova iartă toate păcatele tale și vindecă toate
neputințele tale. El îți eliberează viața de la ruină și te încununează cu Har și Milă."
Înainte ca Eu, Iehova în Hristos, să permit să fiu capturat și ucis conform cărnii, din
cauza păcatului originar, au existat uneori încercări de a Mă ucide cu pietre (în
Templul din Ierusalim și în sinagoga din Nazaret) sau, în alt mod, de a Mă captura
[Luca 13:32]; dar timpul nu era încă copt pentru aceasta, așa cum relatează
Psalmul 21:12: "Se gândeau să-Ți facă rău și făceau uneltiri pe care nu le puteau
pune în aplicare". - Fariseilor, care spuneau: "Dacă am fi trăit în zilele părinților
noștri, nu am fi fost complici la vărsarea sângelui proorocilor, le-am reproșat: "Dar
voi așa mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor care au ucis pe prooroci""
[Matei 23:30-32]. Și, de vreme ce poporul recunoștea deschis: "Acesta este
profetul despre care a vorbit Moise", Eu, Iisus, am făcut o ușoară aluzie la Mine
însumi, pe care și fariseii o vor face la Mine, exclamându-le: "Și voi umpleți măsura
părinților voștri! - Șerpi și vipere! Cum vei scăpa de condamnarea de la geenna?".
[Mat. 23:33]. Am spus din nou: "Am venit să aduc un foc pe Pământ (între oameni)
și cât de mult îmi doresc ca el să fie deja aprins (iubirea de Dumnezeu și de
aproapele)! Dar mai întâi trebuie să fiu botezat prin botez (despre care am profețit
mai înainte că va avea loc în Sângele Meu și i-am lăsat); și cât de chinuit mă simt,
până când se va împlini!". [Luca 12:49-50]. - Care făcea aluzie la durerile Mele,
despre care unii cred că Eu, Iisus, nu am simțit nicio durere! Ca Dumnezeu, cu
siguranță nu, dar ca Om, cu siguranță în întregime; altfel ar fi fost o înșelăciune în
fața ochilor spectatorilor și o minciună pentru toți oamenii. Cu altă ocazie, Eu,
Iisus, le-am spus ucenicilor Mei: "Nu știți ce cereți. Puteți oare să beți și voi paharul
pe care îl voi bea Eu și să vă botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?". [Mat.
20:22].

5. Petru a afirmat că Iisus i-a numit pe oameni frați și nu i-a fost rușine de
acest lucru declarând: "Vreau să vestesc numele tău, Iehova, fraților mei și, în
mijlocul comunității credincioșilor, să-ți cânt laude" [Psalmul 22,23]. Și altă dată:
"Vreau să mă încred în El" [Isaia 8,17]. - Și iarăși: "Iată-mă pe mine și pe copiii pe
care mi i-a dat Dumnezeu" [Isaia 8, 18]. Acum, după ce fiii au părăsit carnea și
sângele, îi va primi în mod egal, pentru ca prin moarte să ia puterea celui care avea
puterea morții, și acesta este demonul, și i-a eliberat, pentru că prin frica de
moarte trebuiau să fie robi toată viața lor (a morții păcatelor). De aceea, El trebuia
să fie egal cu frații Săi, ca să devină milostiv și Mare Preot credincios înaintea lui
Dumnezeu, ca să împace păcatele poporului (din lipsa primului legământ). Pentru
că, din faptul că El însuși a suferit și a fost ispitit, El poate ajuta pe cei ispitiți.

6. Profetul Zaharia relatează cu peste 500 de ani înainte de intrarea Mea în

Ierusalim, intrare pe care am făcut-o pe 21 martie în anul 33 ca Rege spiritual al
iudeilor [Zah. 9:9], care a fost cauza principală a răstignirii Mele pe 25 martie.
Același Zaharia relatează că Mesia a devenit victima păcatului originar pe care
Iehova l-a anulat astfel [Zah. 11,10]. În cele din urmă, a venit momentul în care Eu,
Iisus, trebuia să-Mi încununez misiunea. Doctrina a fost revelată, dar mai era încă
de îndurat cel mai mare act de iubire a lui Dumnezeu pentru copiii Săi, și anume
judecata pronunțată de Dumnezeu prin suferință și moartea cumplită a răstignirii
pe care trebuia să o înfăptuiască El însuși, redeschizând astfel calea spre Tatăl, pe
care păcatul originar o barase. Împlinirea acestui mare act de iubire a lui
Dumnezeu este comunicată dinainte prin profeți în următoarele profeții: că Iuda
Iscarioteanul va fi cel care Mă va trăda și Mă va vinde pe Mine, Iisus, tâlharilor,
apoi unul care va umbla cu Mine, va mânca pâinea cu Mine și cu ucenicii Mei.
Aceste versete din profeți, prin care Eu Însumi am comunicat toate acestea mai
înainte, sună astfel:

7. - În Psalmul 41:9-10 citim: "Ei au făcut răutate împotriva Mea; când se

culcă, nu se va mai ridica. Chiar și prietenul Meu, în care mă încredeam, care a
mâncat pâinea Mea, și-a ridicat călcâiul împotriva Mea."

8. - Într-un alt verset citim: Psalmul 55:13-15: "Dacă ar fi fost un dușman

care ar fi vrut să Mă ultragieze, aș fi putut suporta și dacă ar fi bătut de la Mine
unul care Mă ura, m-aș fi ascuns înaintea lui, dar tu ești tu, tovarășul Meu,
prietenul Meu intim și egalul Meu. Am avut o dulce familiaritate împreună și la
casa lui Dumnezeu am mers împreună!".

9. - Obadia, versetul 7, exprimă profeția la această trădare: "Poporul pe care

Ți-ai pus mângâierea Ta, Te va înșela și Te va supune; va mânca pâinea Ta și Te va
trăda". - Versetul 15: "Așa cum ai făcut (o, Iuda, de vreme ce ai dat pe Unul la
moarte), așa trebuie să ți se întâmple și ție; și așa cum ai meritat (egal cu egal), așa
trebuie să se întoarcă și pe capul tău."

10. Eu, Iehova, M-am exprimat și mai clar cu privire la trădarea lui Iuda și am
pronunțat asupra lui verdictul că s-a spânzurat singur, în Psalmul 109:16-19: "Mai
degrabă, nu și-a adus aminte să folosească bunăvoința, ci a prigonit un nenorocit și
lipsit (care Om), care era chinuit la inimă, ca să-l facă să moară. Așa a iubit
blestemul, de vreme ce nu a vrut binecuvântarea, atunci să fie îndepărtată de la
el!". - Versetul 20: "Aceasta este răsplata vrăjmașilor Mei și a celor ce vorbesc de
rău împotriva Mea, de la Iehova."
 11. - Psalmul 71:10-11 menționează evenimentul în care a avut loc trădarea și
Caiafa s-a consultat cu sfetnicii săi, pentru a pune mâna pe Mine, Iisus: "Vrăjmașii
Mei vorbesc împotriva Mea și cei ce atacă Sufletul Meu, uneltesc unii împotriva
altora, zicând: Dumnezeu L-a părăsit; urmăriți-L, prindeți-L, ca să nu mai fie nimeni
care să-L salveze".

12. - Zaharia, în 465 î.Hr. profețește că Mesia va fi vândut pentru 30 de arginți

și că acești bani vor fi apoi aruncați de trădător în Templu, pentru a fi dați olarului
pentru câmpul cumpărat ca mormânt pentru străini [Zah. 11:12-13].

13. - În Psalmul 31 este imortalizată scena din anul 1043 î.Hr. când Caiafa,
confruntat cu problema conspirației dacă Eu, Iisus, eram cu adevărat Fiul lui
Dumnezeu, s-a consultat cu sfetnicii săi cum pot fi prins Eu, Iisus, cu acuzații și
condamnat la moarte [Psalmul 31, 14].

14. - Isaia raportează cu 723 de ani înainte de Hristos că Mesia va suferi

pentru păcatele primului legământ, adică pentru păcatul originar.

15. - Isaia 50:6 relatează cu 725 de ani înainte de Hristos, înainte de bătăile,
insultele și scuipările din curtea lui Caiafa.

16. - Isaia 53:7 profețește cu 723 de ani înainte de Hristos despre biciuirea lui
Hristos în curtea lui Pilat.

17. - Isaia 5:7 a profețit cum vor răsplăti iudeii eforturile Mele de iubire: "...El
a nădăjduit în dreptate și iată: vărsare de sânge (prin biciuire) în dreptate; și
strigăte de acuzare (răstigniți-L!)".

18. - David, în Psalmul 42, versetul 10, vorbește despre acea scenă când, sub
presiunea dușmanilor, am mers pe drumul de la Pilat la Golgota.

19. - Eu, Iehova, cu 717 ani înainte de Hristos, am spus prin Isaia: "Vreau să o
ridic (crucea), să o duc (pentru tine) și să te salvez (din marea prăpastie care există
între tine și Tatăl din cauza păcatului originar) / "Cu adevărat, voi aduce ajutor
Sionului și voi arăta lui Israel Măreția Mea" [Isaia 46,4 și 13].
 20. - David cu 1043 de ani înainte de Hristos, , și Isaia cu 718 ani înainte de
Hristos, raportează că Mesia va avea mâinile și picioarele străpunse și că prin
aceste răni procurate va veni Mântuirea. Faptul că Isaia nu a copiat din raportul lui
David este demonstrat de conținutul textului. –

21. - Isaia spune într-un alt pasaj: "Iată că te-am însemnat în cele două mâini
(ceea ce înseamnă tocmai rănile din cele două mâini)". [Isaia 49:16]. - El mai
spune: "Și dacă cineva Îl întreabă: "Ce sunt aceste răni pe mâinile Tale? Atunci El va
spune: "Așa am fost pus (pe cruce) în casa celor care (acum) Mă iubesc"", ceea ce
indică revenirea lui Hristos. Profetul Isaia, în anul 718 î.Hr. în capitolul 52,13, se
referă la ridicarea pe cruce sau la răstignirea lui Hristos cu următoarele cuvinte:
"Iată, robul Meu (ca Fiu al Omului) va prospera și se va ridica și se va înălța la
înălțime".

22. Pentru ca nimeni, a cărui Lumină spirituală nu strălucește încă pentru a

înțelege corespondențele divine ale Bibliei, să nu aibă ideea eronată că am luat în
mod arbitrar versetele și le-am explicat ca fiind una și alta, trebuie să vă spun în
același timp că nu vă explic nimic fără o inspirație superioară. - Eu, Iisus, am
profețit în mai multe locuri din toate cele patru Evanghelii despre iminenta Mea
înălțare pe Cruce".

***

(Vorbește Iisus):

23. "Despre acuzațiile false în fața lui Pontius Pilat, așa cum mai sus se poate
citi în rechizitoriul verdictului de condamnare la moarte (vezi cap. 9), și care în fața
lui Pilat s-au prezentat ca o plângere, Eu, Iehova, am spus prin profetul David în
Psalmul 109:2-5: "Căci o gură necinstită și o gură mincinoasă s-au deschis
împotriva Mea (Iehova) și vorbesc împotriva Mea cu o limbă de răutate. Ei M-au
înconjurat cu cuvinte otrăvitoare și Îmi fac război fără motiv. În schimbul Iubirii
Mele, ei fac acuzații împotriva Mea și sunt împotriva Mea și Imi fac rău pentru bine
și ura pentru Iubire". - De asemenea, versetul 24:25: "Genunchii Mei tremură de
post, iar trupul Meu este slab și slăbănog; am devenit batjocura lor, și când se uită
la Mine își scutură capetele.".

***

Cu privire la cele șapte cuvinte de pe cruce

(Vorbește Iisus):

24. "La ora 12.00, primul Meu cuvânt de pe cruce a răsunat în momentul
durerilor de neconceput, când cuiele contondente au pătruns în carnea Mea
chinuită și Eu, din Iubirea Mea, din Inima copleșită de durere, am implorat
compasiune pentru torționarii Mei: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!"". Despre
această scenă pur divină David și Isaia relatează. Despre batjocura de la cruce,
David spune în 1043 î.Hr.: "Eu sunt, totuși, un vierme și nu un om, batjocura
poporului și batjocura popoarelor; toți cei care Mă văd Își bat joc de Mine, deschid
larg gura și dau din cap: "Să se plângă lui Iehova, El îl va salva, îl va ajuta, dacă are
plăcere în El!"". [Psalmul 22:7-9]

25. Și acum, Eu, Iehova, prin profetul Isaia 37:23-24, am ridicat acuzația și le-
am spus clar: "Pe cine ați batjocorit și ați calomniat voi (poporul lui Israel) și
împotriva cui ați ridicat glasul? Împotriva Sfântului (adică a Dumnezeului) lui Israel
v-ați ridicat ochii! Prin slujitorii tăi ai batjocorit pe Domnul!".
 26. - Regele David, în 1043 î.Hr. a profețit pe al doilea cuvânt de pe cruce:
"Mi-e sete", adică de izbăvirea de dureri și de păcatul originar, la care mi s-a oferit
să beau fiere și oțet [Psalmul 69,22].

27. - David, la al treilea cuvânt de pe cruce, cu 1036 de ani înainte de Hristos,

a profețit: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?". [Psalmul
22:2].

28. - Al patrulea cuvânt: "Femeie, iată fiul tău, și tu, Ioan, iată mama ta".

29. - Al cincilea cuvânt: "Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." Și
acestea două se aflau printre profețiile profetului, dar s-au pierdut.

30. - David, în anul 1043 î.Hr. a notat al șaselea cuvânt de pe cruce: "Tată, în
mâinile Tale îmi încredințez Duhul Meu, Tu m-ai dat, Iehova, Dumnezeul Tău cel
credincios" [Psalmul 31:6].

31. - Isaia a profețit cu 718 ani înainte de Hristos al șaptelea cuvânt de pe

cruce, care sună astfel: "S-a împlinit", prin care am eliberat pe Israel, adică
"neamul omenesc", cu o răscumpărare veșnică din păcatul originar.

*** n.t._recomand si revelația ”Cele șapte Cuvinte ale lui Iisus Hristos pe cruce”
transmisă prin Antonie Groβheim.

***

Despre biciuire

(Vorbește Iisus):

32. "Scena dureroasă a biciuirii până la moarte se află în Isaia 63:1-9:

 33. [Versetul 1]: "Cine este Cel ce vine din Edom, din Bozra, cu haine roșcate?
Cine este el, splendid în veșmintele sale, pășind mândru în măreția marii sale forțe
(sufletești)? Eu sunt Cel ce învață cu Dreptate (Iehova în Iisus) și Eu sunt un
Învățător care mântuiește" [Isaia 63:1] .

34. [Versetul 2]: "De ce sunt hainele tale roșii și de ce sunt hainele tale ca ale
celui care zdrobește strugurii în presă?"

35. [Versetul 3]: "Am fost singur la zdrobirea strugurilor în presă și nimeni din
popor nu a fost cu Mine. I-am călcat în picioare în furia Mea (în fervoarea iubirii) și
i-am călcat în picioare în urgia Mea (păcate înlăturate) și în mânia Mea (fervoarea
adevărului). De aceea sângele lor (iubirea de tortură) s-a stropit pe hainele Mele și
Mi-am pătat toate hainele". -

36. [Versetul 4]: "Căci a venit ziua răzbunării (a Milostivirii) și anul

răscumpărării pentru ai Mei." -

37. Versetul 5: "M-am uitat în jur și nu era nimeni care să mă ajute, și m-am
uitat cu uimire, dar nimeni nu mi s-a alăturat, dar brațul meu (puterea sufletului)
m-a ajutat și ardoarea Iubirii Mele m-a susținut.

38. I-am zdrobit în mânia Mea (i-am eliberat de păcatele lor în fervoarea
iubirii Mele), și i-am îmbuibat în furia Mea (plini de iubire pentru Mine), și am făcut
să curgă sângele lor pe pământ (stingând păcatele în tortură).

39. [Versetul 7]: (acum vorbește David) "Vreau să-mi amintesc de Harul
Domnului și de lauda Domnului pentru tot ce a făcut, și de marea bunătate pe care
a arătat-o casei lui Israel, după îndurarea și harul Său cel mare."

40. [Versetul 8]: "Căci El spune: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii ai Mei,
nu mincinoși (străini). De aceea El (Iehova) este Mântuitorul lor în orice necaz"".

41. [Versetul 9]: "Nu un mesager sau un înger, ci El Însuși îi mântuiește în

Iubirea și îndelunga Sa răbdare. El i-a primit (ca pe copiii Săi) în Iubirea în care i-a
purtat din veșnicie.
***

42. Despre împărțirea hainelor Mele între soldații romani și tragerea la sorți a
cămășii Mele este relatată de David în 1043 î.Hr. în Psalmul 22:19.

43. Isaia raportează în anul 717 î.Hr. că Eu, Iisus, voi muri între doi tâlhari și
voi fi îngropat în mormântul nou al "bogatului" (Iosif din Arimateea) [Isaia 53:9].

44. Zaharia, cu 513 ani înainte de Hristos, relatează despre lovitura de suliță,
ocazie cu care soldatul în cauză a simțit o durere de nedescris. (Despre întoarcerea
Mea este scris în ea): "Se vor uita la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns, și se vor
plânge ca după singurul lor fiu și vor avea o durere amară pentru El, așa cum se
plânge pentru primul născut.

45. Că Mie, Iisus, nu I s-au rupt picioarele, așa cum se obișnuia în cazul celor
răstigniți, despre aceasta vorbea mai ales David în 1043 î.Hr. în Psalmul 34:21: "El
(Iehova) Îi ține picioarele, ca să nu se rupă nici unul dintre ele".

46. David, în 1025 î.Hr. a profețit că piatra credinței divine, pe care preoții
Templului, în calitate de constructori ai credinței, au respins-o, a devenit în fața lui
Iehova piatra unghiulară [Psalmul 118:22].

47. Aproximativ 300 de ani mai târziu, în anul 723 î.Hr., Eu, Iehova, am spus
prin Isaia: "Am pus în Sion o piatră de temelie, o piatră unghiulară, prețioasă,
fundamentală; cine se va încrede în ea va fi zidit bine" [Isaia 28,16].

48. Psalmul 22 din anul 1043 î.Hr. și Isaia în capitolul 53 din anul 717 î.Hr.
relatează suferințele lui Hristos și Îl slăvesc pe Învingătorul de la Golgota, care este
urmat de Psalmul de biruință 110, unde va fi sărbătorit și slăvit Învingătorul asupra
Satanei lumii, din ziua morții trupului Său până în ziua glorioasă a revenirii Sale și a
preluării stăpânirii spirituale a lumii.
 49. Proorocul Isaia vorbește în numele omului: "Iehova, Tu însuți ai salvat cu
dragoste sufletul meu din groapa ruinei, căci ai respins în urma Ta toate păcatele
mele" [Isaia 38:17].

50. În Gal. 3:13 Pavel spune: "Hristos ne-a izbăvit de blestemul Legii, căci El
Însuși S-a făcut blestem pentru noi; căci este scris (în Deut. v. 21-23): "Blestemat
este oricine atârnă de lemn"".

51. Nici Moise și nici Pavel nu au înțeles acest verset, căci dacă acesta ar fi
trebuit să fie înțeles în mod material, atunci Eu, Dumnezeu în Iisus, aș fi fost
blestemat, condamnat, pentru că pentru păcatele voastre am fost atârnat, din
Iubire pentru voi! Ce neglijență - din Iubirea și Compasiunea de neconceput - să
Mă descrii acum ca fiind blestemat în fața lui Dumnezeu și să-i înveți pe alții
această absurditate fără margini!". - Cu adevărat trebuie să vă fie rușine cu a
voastră călcare în picioare a literei Bibliei! - Cuvântul trebuie înțeles într-un mod
pur spiritual și înseamnă: despărțit de Dumnezeu este oricine care, în loc de
spiritualitate, se agață(atârnă) de materia moartă. Cu alte cuvinte, pentru cei
lumești.

52. Într-un alt pasaj, Pavel spune la Romani 10:4: "Căci sfârșitul Legii,într-
adevăr, este Hristos". Acest verset, "Legea" pe care am dat-o oamenilor, înseamnă:
a recâștiga dreptul de filiație divină prin suferințele și moartea de pe cruce, pe
care, prin Iubirea Mea pentru copii, am abolit-o Eu însumi.

53 În vremea călătoriei vieții Mele, scrierile profeților existau încă în original;

ele s-au pierdut doar odată cu ocuparea și distrugerea Ierusalimului. Acest fapt
scoate din joc toate acuzațiile oponenților Mei de manipulare postumă a frazelor
din aceste scrieri vechi din viața lui Iisus.

54. Mai presus de toate, cum aș fi putut să le povestesc celor doi ucenici
Cleofa și Barsaba Iustus, pe drumul spre Emaus, toate versetele profeților,
începând cu Moise și terminând cu Ioan, despre suferința, moartea și învierea
Mea, și acestea să poată face trimitere la Mine, dacă acestea nu ar fi fost deja
consemnate de multe secole, ba chiar de peste o mie de ani? De aceea, oamenii
care gândesc logic nu ar trebui să se întrebe astfel de remarci ilogice, pentru că
demonstrațiile existenței acestor oameni sunt dincolo de orice îndoială, există încă
demonstrații ascunse care vor pune adevărul acestui fapt în lumină pentru voi,
pentru că Eu, Iisus, Dumnezeul vostru, v-am spus aici în avans! - Dar pentru a da
încă un cuvânt de justificare pentru ucenicii Mei, care au apelat tocmai la aceste
vechi profeții ale profeților despre Mine, vreau să vă fac cunoscut faptul că
Talmudul, ca carte de istorie a evreilor, ar fi consemnat cu siguranță marea ceartă
a fariseilor împotriva apostolilor și evangheliștilor, dacă versetele citate de profeți
nu ar fi susținut ucenicii Mei și pe Pavel, ci inventate. În plus, trebuie avut în
vedere faptul că evreii trebuiau să învețe Biblia pe de rost, la fel ca și protestanții
de astăzi. Cum ar fi putut atunci să aibă loc cea mai mică înșelăciune și minciună,
fără să fie observată imediat de farisei și de tot poporul și să fie atacată? - Acest
singur fapt, că Talmudul nu îi acuză pe apostoli și evangheliști de falsificarea
Scripturilor vechi, este suficient pentru a-i recunoaște pe discipolii Mei ca fiind
oameni ai adevărului. Într-adevăr, chiar mai mult, întreb: "Cum se face că evreii
foarte ortodocși care nici astăzi nu vor să știe nimic despre Mine, în Vechiul lor
Testament pe care îl aveau încă pe vremea creștinismului în scrierile în original,
nici în anul 70 după distrugerea Ierusalimului, nici mai târziu, nu știu nimic despre
o înșelăciune în Biblia lor?". Acest fapt, însă, este la fel de clar ca Soarele, că nu
trebuie să vorbim de o înșelăciune sau de o minciună prin interpolarea sau
inserarea unor profeții care nu existau înainte, și într-o cantitate atât de mare, ca
nu cumva să fim luați în râs chiar de evreii ortodocși.

55. O obiecție ar putea fi făcută, totuși, și prin faptul că cineva ar putea

argumenta: "Povestea lui Iisus Hristos din Noul Testament este o poveste
romanțată pornind de la profețiile despre venirea lui Mesia din Vechiul Testament,
deci o fabulație fin țesută care se bazează pe sursele Vechiului Testament, deci
indiscutabilă sau cel puțin trebuie privită ca o poveste romanțată".

56. Această obiecție poate fi respinsă prin aceasta: că dovezile incontestabile

ale profețiilor, împlinite cuvânt cu cuvânt, au fost date mai întâi despre țările
Egiptului, Babilonului, Feniciei și Palestinei; pe de altă parte, trebuie luat în
considerare faptul că un om cinstit nu Îl consideră pe Dumnezeu, pe profeți și pe
apostoli ca fiind mincinoși și înșelători de oameni, ci ca ființe ale adevărului,
întrucât este vorba de mântuirea sufletelor oamenilor.

57. Nu sunt oare învățături date în Vechiul și Noul Testament care Îl indică pe
Dumnezeu ca Autor al lor și care au izvorât pentru mântuirea sufletească a
omenirii? Numai oamenii ignoranți, nepăsători și cu spirite întunecate refuză
recunoașterea cuvintelor din Biblia Vechiului și Noului Testament! - Unul luminat
de Spiritul lui Dumnezeu, niciodată, pentru că pătrunde până în adâncurile
misterelor lui Dumnezeu care se găsesc în cuvintele Bibliei și se încânta și se
bucură de lumina lor divină.

58. Doriți să respingeți Sfintele Scripturi? Sunteți liberi să faceți asta, - dar,
făcând asta, M-ai respins pe Mine, Iehova în Hristos, și pentru iadul vostru nu mai
aveți nevoie de nimic altceva! - Amin!

59. Totuși, mai există încă un punct deschis, și anume: există unii care neagă
pur și simplu existența lui Hristos și a apostolilor! - Acum vă întreb: "Cum ar fi
putut sa răsară Noul Testament fără Hristos și fără apostoli? Cum a putut să se
dezvolte o religie complet nouă sub numele de Hristos și creștinism? Cine au fost
protagoniștii acestei religii care a zguduit lumea, care a reușit să realizeze ceva atât
de impresionant împotriva zeilor păgâni? De unde a venit această convingere
iluminatoare pentru adevărul noului Cuvânt, astfel încât adepții au venit în masă și
au îndurat cele mai înfricoșătoare chinuri, printre torturi și chiar moartea, mai
degrabă decât să se lase convinși și distrași de orice altceva?".

60. Orice idee măreață are nevoie de sacrificii, de aceea chiar și creștinismul
a costat aproximativ două milioane de oameni și, de aceea, a fost tocmai
Spiritul(Duhul) de putere care venea de la Spiritul Meu care i-a înflăcărat pe
luptătorii viteji pentru adevăr și i-a făcut să meargă fără teamă la moarte pentru
credință! - Criticii slabi de minte și nepăsători ar trebui să ia în considerare faptul
că în fruntea fiecărei mari mișcări care zguduie lumea trebuie să se afle cineva,
datorită căruia oamenii se mișcă, se agită și se înflăcărează pentru o cauză bună.
Deci, acolo stăteam Eu, în adevăr, invizibil pentru ochiul carnal, - dar în spirit,
lucrând cu putere în copiii Mei, și acesta a fost focul spiritual care i-a înflăcărat pe
bravii luptători pentru adevărul credinței și i-a făcut protagoniști ai problemei.

61. Da, se poate nega în fața oamenilor nebuni. - Dar nu pentru a dovedi; căci
ipotezele nu sunt realități, iar a nega adevărul fără a putea dovedi că nu este
adevărul este o onoare doar pentru imbecili, dar niciodată pentru oamenii serioși,
cinstiți și iubitori de adevăr! -

62. Pentr că,într-adevăr, au existat mii și mii de martori oculari în toată

Palestina care M-au văzut personal, M-au auzit expunând Doctrina Mea și chiar au
văzut vindecările Mele minunate, iar unii dintre ei le-au experimentat ei înșiși. Eu
eram cel mai cunoscut Om, marele Profet, descendentul marelui și faimosului lor
rege David, un Fiu al lui Dumnezeu, Mesia, sub al cărui Nume era ascunsă puterea
Dumnezeului lor Atotputernic, Iehova!

63. Vedeți, Cuvântul unui astfel de Om însemna ceva, pentru că acționa în

exterior, iar Spiritul Meu de Dumnezeu acționa în interior, de aici acest entuziasm
pentru credință, pentru că curgea din puterea lui Dumnezeu a Spiritului Meu; de
aici acest curaj care disprețuia moartea, compensat de Adevăr, pentru că răsplata
era întoarcerea acasă a fiului ca un erou pentru cauza Casei Mele. Acest fapt, din
oameni slabi, tineri și femei delicate, dar și din adulți și eroi bătrâni, au format de
fapt lei curajoși și puternici, atât de mult încât nu se temeau de cel mai înfricoșător
lucru al torturilor crude și al morții, ci erau în stare să-și jertfească viața plini de
bucurie pentru credință. Dacă Adevărul răsare ca o Lumină de Sus, atunci el va
ilumina întreaga voastră esență, astfel încât veți gândi așa cum gândește un om în
care Spiritul Sinelui Meu Divin strălucește ca Lumină centrală a întregii vieți, și va
emana raze de Adevăr și Iubire pentru Cel care este Dumnezeul și Tatăl vostru, și
vă va transmite aceste Cuvinte de Iubire și Adevăr. - Amin!

64. Prin urmare, vedeți că aproape fiecare punct al istoriei suferinței a fost
profețit dinainte de profeți, iar aceasta este pentru voi o dovadă suficientă că Eu,
Hristos, eram Dumnezeu Însuși, căci nu se poate raporta așa ceva despre niciun
om din lume, că istoria vieții sale a fost revelată cu sute și mii de ani înainte, și în
plus în toate amănuntele. Profeția făcută aici despre Mine, Iisus, ar trebui să-i facă
pe oameni să se gândească logic, înainte de a spune ceva, ca nu cumva să fie
ulterior sesizați cu privire la inexactitatea acuzațiilor lor; căci,într-adevăr, cu cât
este mai mare lupta împotriva lui Hristos, cu atât mai mari vor fi demonstrațiile
împotriva adversarilor, care vor fi aduse la momentul potrivit la lumina zilei!".

۞
Capitolul 52

Profeția despre Înviere

(Vorbește Iisus):

1. "Regele David, cu 1043 de ani înainte de Hristos, a profețit că Eu, Iehova, nu

voi lăsa pe Iubitul Meu să putrezească în mormânt, Iubit pe care pe Muntele Tabor
l-am numit "Fiul Meu preaiubit". În Matei, Eu, Iisus, am profețit că voi zăcea trei
zile în mormânt, iar în Marcu, Luca și Ioan că voi învia din morți a treia zi.

2. Din ziua Învierii Mele din morți, trupul Meu nu a mai fost vizibil pentru ochii
trupești ai oamenilor, cu excepția momentului în care am deschis ochii spirituali
pentru ucenicii și credincioșii Mei. De fapt, odată cu Învierea, Omnipotența mea
divină a transformat trupul de carne al lui Hristos în învelișul spiritual al Iubirii și
Înțelepciunii divine, adică al Tatălui și al Fiului în Dumnezeu, de acum înainte
invizibil. Al cărui Înveliș, în consecință, a fost ocupat de Spiritul Iubirii în Dumnezeu
cu Sufletul Meu, care este "Fiul", adică Înțelepciunea în Dumnezeu, pentru că prin
Învierea Mea, Dumnezeul și Creatorul lumii care devenise Om, a reintrat în Esența
Sa divină primordială, dar cu diferența că, înainte de aceasta, nimeni nu-L putea
vedea pe Dumnezeu în starea absolută.

3. Din acest moment, însă, îmi permit să fiu contemplat în Trupul lui Hristos de
către copiii mei iubiți, față în față, ceea ce le oferă celor aleși cea mai mare bucurie
de fericire.

۞
Capitolul 53

Profeții despre efectele și consecințele apariției lui Mesia

(Vorbește Iisus):
 1. "Profetul Daniel, cu 543 de ani înainte de Hristos, a profețit că, din cauza
uciderii lui Mesia, Ierusalimul va fi distrus și că, din acest motiv, jertfa iudaică de
sacrificiu și stropire va înceta o dată pentru totdeauna.

2. - Isaia a anunțat că, prin Mesia, Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la

evrei și dată neamurilor, deoarece evreii îl vor respinge.

3. - Același profet a afirmat că Mesia va fi primit de neamuri [Isaia 65:1].

4. - Maleahi a profețit că jertfa va subzista în noul legământ doar în iubirea

față de Dumnezeu și față de aproapele."

۞
Capitolul 54

Demonstrații că Iisus Hristos este Creatorul lumii

(Vorbește Iisus):
 1. "Prorocul Isaia spune: "Iehova este cel care dă tuturor viața și duhul Vieții
din plinătatea lui Dumnezeu". - Pavel, în Fapte 17:25, spune același lucru: "Hristos
Însuși este Cel care dă tuturor viață și suflare pentru tot locul".

2. - În Matei 11:27, Eu, Iisus, am spus: "Toate lucrurile Mi-au fost date de
Tatăl Meu. Prin aceasta, Eu, Iisus, am vrut să spun: "Toate lumile, toate creaturile
și toată Magnificența cerească Mi-au fost predate Mie, Înțelepciunii, de către
Iubirea Mea; căci nimeni nu Mă cunoaște (ca Înțelepciune divină) în afară de Tatăl,
căci Eu sunt Fiul Său și Cel căruia vreau să i-o dezvălui.

3. - Petru, în Scrisoarea către Evrei, 2:7-10 spune: "Iehova, Tu L-ai lăsat pe

Fiul Tău să fie mai prejos decât îngerii pentru puțină vreme; apoi L-ai încununat cu
slavă și cu cinste, L-ai pus pe Lucrările mâinilor Tale și toate lucrurile le-ai pus sub
picioarele Lui". Îl vedem pe Iisus prin suferința morții, încununat cu Glorie și
Onoare, după ce, conform intenției milostive a lui Dumnezeu, a mers la moarte
pentru toți. Și este bine, într-adevăr, ca Acela pentru Care și prin Care toate
lucrurile au fost create, după ce a condus mulți copii la slavă, Autorul mântuirii lor,
să fie ridicat la Măreție, prin suferințe."

4. - Evrei 1:2-3: Petru spune: "Dumnezeu ne-a vorbit în aceste zile de pe

urmă prin Fiul pe care L-a constituit moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a
creat și lumea; El, care, fiind splendoarea Măreției Sale și chipul Esenței Sale,
susținând totul prin cuvântul Său puternic, după ce a săvârșit curățirea păcatelor
noastre, a șezut la dreapta (ca judecător) a Maiestății divine în cel mai înalt dintre
ceruri."

5. - Mărturia lui Pavel în scrisoarea către Coloseni 1,15-17: "Iisus Hristos este
chipul lui Dumnezeu cel invizibil, Întâiul născut al tuturor făpturilor. - Căci prin El
au fost create toate lucrurile, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și
cele nevăzute, fie că sunt tronuri, fie că sunt stăpâniri, fie că sunt principate, fie că
sunt puteri, toate au fost create prin El și pentru El. El este înaintea tuturor
lucrurilor și toate subzistă în El.".
 ۞
Capitolul 55

Iisus ca Dumnezeu și ca Om, glorificarea și divinizarea Sa

(Vorbește Iisus):

1. "Spiritul lui Dumnezeu este Marea înflăcărată a Iubirii divine, care reprezintă
sau cuprinde întregul aer eteric al Cosmosului. Această Mare de iubire spirituală în
flăcări este Spiritul Vieții în Univers și, conform caracteristicii sale de iubire, este
Forța fundamentală a Creației și, deoarece această forță fundamentală este
caracteristica creatoare în Dumnezeu, de aceea este numită Tată, deoarece tot
ceea ce o ființă liberă realizează, face din iubirea sa pentru cauza (bună), care este
voința de iubire pentru procreare, pentru producție și pentru generare. Prin
urmare, Iubirea în Dumnezeu este numită în mod spiritual "Tată", pentru că El este
Forța Generatoare, căci Tată înseamnă etimologic "Generator". Eu, Iisus, l-am
numit pe acest Spirit "Tatăl Meu" sau "Iubirea Mea", pentru că El era Viața în
Mine.

2. Înțelepciunea lui Dumnezeu este Sufletul lui Dumnezeu și, în limbaj

spiritual, este numit "Fiul lui Dumnezeu", care, de altfel, este numit "Cuvântul lui
Dumnezeu". Acest Cuvânt al lui Dumnezeu, ca Înțelepciune a lui Dumnezeu, este
înnăscut în Iubirea divină, de aceea Eu, Iisus, Mă numesc, conform Sufletului Meu,
"Fiul înnăscut al lui Dumnezeu", deoarece Înțelepciunea lui Dumnezeu este
înnăscută, adică este conținută în Iubirea lui Dumnezeu. Sufletul Meu, care este
Iisus, este așadar o scurgere de Raze divine de lumină care vin din Flacăra divină a
iubirii, numită spiritual "Tatăl". Razele sunt Înțelepciunea divină, iar aceasta este
inclusă în Forma corporală pe care Spiritul a ales-o conform Voinței Sale și a plasat-
o în propria imaginație. Această Imaginație, ca produs spiritual, este așadar
Sufletul lui Iisus, pe care însuși Spiritul lui Dumnezeu l-a creat pentru Sine. Și acest
Spirit a dat Sufletului Inteligența, astfel încât acesta să poată construi în pântecele
matern corpul material exact după Figura sa spirituală".

***

Magnetismul și electricitatea, ca iubire și înțelepciune

(Vorbește Iisus):

3. "Ajung acum la explicația fundamentală în ce constă Iubirea și

Înțelepciunea divină.

4. Iubirea lui Dumnezeu se află în Magnetismul care îmbrățișează (cuprinde)

toate lumile, al căror magnetism le reprezintă; de aceea oamenii sunt vindecați de
boli prin influxul magnetismului, deoarece Iubirea lui Dumnezeu este viață, deci și
sănătate.

5. Magnetismul, ca Tată sau Iubire în Dumnezeu, după cum s-a arătat deja,
este Forța fundamentală a Voinței în Dumnezeul atot-creator și este, în același
timp, Puterea dominantă în Univers, pe care electricitatea, ca Suflet al lui
Dumnezeu, a plasat-o în afara sa și care semnifică Înțelepciunea și Forța în
Dumnezeu. Cu toate acestea, magnetismul este mult mai mare și mai puternic
decât electricitatea, de aceea Eu, Iisus, ca Suflet al Tatălui, am spus: "Tatăl este mai
mare decât Mine", numai că până acum nu am fost înțeles ce am vrut să spun prin
aceasta, deoarece acest lucru a fost publicat doar prin cartea "Sfânta Treime".
Cărțile creștin-teosofice au fost până acum prea puțin recunoscute, iar faptul că
ele relatează adevărul, prea puțin crezut.

6. Deoarece magnetismul și electricitatea nu sunt separate în Dumnezeu, ci

sunt una în cealaltă, de aceea am spus la Cina cea de Taină că Eu sunt în Tatăl și
Tatăl este în Mine, deci și prin Înțelepciunea Mea, care în acel moment trecuse
deja complet în Iubire, altfel nu aș fi putut suferi și muri pe Cruce pentru păcatele
lumii, deoarece eram Una cu Iubirea; iar Iubirea, adică Tatăl, era Una cu
Înțelepciunea trecută complet în Iubire. Astfel, trebuie să înțelegeți cuvintele Mele
divine, atunci nu vor mai exista contradicții în citirea acestor versete.

7. Dar cum de magnetismul este mai mare decât electricitatea, vă dați

seama din faptul că magnetismul este Focul fundamental și Forța fundamentală în
Dumnezeu. Vedeți acest Foc fundamental prin fiecare foc din aparițiile materiale,
între timp, până la cel mai puternic foc subteran care se dezvăluie prin vulcani sau
munți în erupție, care uneori îi anunță pe oameni că nu trăiesc conform Voinței
Mele și, prin urmare, nu sunt în siguranță nici un minut din viață și, prin urmare,
trebuie să se întoarcă și să se îmbunătățească; Numai că majoritatea oamenilor nu
cred în ceea ce Eu vă spun aici, de aceea deja Îmi mânuiesc toiagul cu putere și din
ce în ce mai tare asupra omenirii, care ascultă doar de păcat și nu vrea să
recunoască faptul că evenimentele lumești, naturale și elementare sunt toiagul
Meu sau pedeapsa lui Dumnezeu! -

8. Vedeți, există doi sori: unul spiritual, numit Dumnezeu, care locuiește în
Lumina inaccesibilă, și un soare material pentru locuitorii Pământului. Soarele
material, însă, primește Focul, Lumina și Căldura de la Soarele spiritual și, prin
urmare, este reprezentantul material al Soarelui spiritual, care sunt tocmai Eu,
Dumnezeul și Tatăl vostru. Focul și Căldura reprezintă Iubirea, Lumina radiantă
reprezintă Înțelepciunea în Dumnezeu, de aceea Eu, Iisus, ca Suflet al lui
Dumnezeu, am spus: "Eu sunt Lumina lumii", ca Înțelepciune și Doctrină a
adevărului, pentru că vine din Iubirea și Înțelepciunea lui Dumnezeu. Fără Soare,
ca radiant al Iubirii și Înțelepciunii, sau al Magnetismului și Electricității, Pământul
ar deveni un întuneric dens și ar fi lipsit de orice viață și de orice mișcare; de aceea,
tot Binele vine de Sus, de la Tatăl vostru providențial Iisus, și de nicăieri altundeva!

9. După cum s-a spus: Înțelepciunea lui Dumnezeu este Lumina spirituală
electrică și este Sufletul lui Dumnezeu, care în sine este infinitatea spațiului eteric.
Dacă deja un puternic Soare electric, așa cum se numește această lumină a unui
glob luminos electric, răspândește o lumină alb-albastră atât de intensă încât ne
apare ca o lumină inaccesibilă, cu cât mai puternică trebuie să fie atunci toată
Lumina Sufletului lui Dumnezeu, căci ea este infinitatea Spațiului eteric! - De aceea
se spune: "Dumnezeu locuiește în Lumina inaccesibilă", ceea ce este ușor de
înțeles, deoarece lumina materială electrică este esența Luminii spirituale
manifestate în material.

10. Această lumină electrică manifestată în materie este, în același timp, o

demonstrație minuțioasă a sumei infinite a Înțelepciunii lui Dumnezeu, împotriva
căreia unii oameni luptă cu spiritul lor întunecat. În electricitate, într-adevăr, se
găsește Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu, de unde și trăsnetele și căderile de
trăsnete, atunci când spiritele infernale malefice din primul iad, în zilele de
furtună, își poartă războaiele spirituale în regiunea norilor, deoarece sufletele lor
sunt alcătuite, ca și Sufletul divin al lui Iisus, din electricitate, de aceea, în același
timp, ele sunt înzestrate cu o forță imensă, ceea ce este explicat cu precizie în
cartea lui Martin Luther și în Ghidul pentru Viața de Apoi a lui Swedenborg. De aici
provin și cutremurele cumplite, atunci când se agită spiritele pământești, care
subzistă în aer și în apă. De aici, însă, vedem guvernarea Înțelepciunii lui
Dumnezeu în natură și în spirit, căci Magnetismul, ca Tată sau Iubire în Dumnezeu,
și Electricitatea, ca Înțelepciune și Putere în Dumnezeu, guvernează lumea. De
aceea se spune că Spiritul(Duhul) Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, adică din
Iubire și din Înțelepciune, pentru că Spiritul(Duhul) Sfânt nu este altceva decât
Puterea care exercită ceea ce Iubirea și Înțelepciunea în Dumnezeu au hotărât să
realizeze.

11. Oricine este capabil să gândească limpede, va înțelege acum cu ușurință

și, de asemenea, îl va vedea, îl va cuprinde și înțelege pe Tatăl său spiritual de
pretutindeni, deoarece totul vine de la Dumnezeu și este în Dumnezeu, iar totul
este Gând Divin reprezentat în diferitele aparențe a ceea ce omul vede, aude sau
percepe în alt mod prin organele sale senzoriale. Cu toate acestea, în aceste
Gânduri vizibile este reprezentat în același timp și Spiritul(Duhul) Sfânt în
Dumnezeu, pentru că, lucrând în ele, El se arată pe Sine însuși în mișcare, în
creștere sau altfel.

12. Cine a înțeles o dată pentru totdeauna că Dumnezeu este Spiritul aerului
eteric, sau că Forțele fundamentale ale magnetismului și electricității care circulă
prin lumi, care stabilesc, mențin și guvernează totul, se mai poate îndoi că
Dumnezeu este peste tot, da, chiar și în cel mai mic atom? Într-adevăr, nu numai
atât, dar El este inima, viața din fiecare atom, și astfel, urcând până la cel mai mare
Soare Central primordial care orbitează în Univers! - Fără Dumnezeu, nimic nu
există nicăieri și nimic nu poate exista nicăieri, pentru că totul este în Dumnezeu și
nimic nu este în afara lui Dumnezeu.

13. Poate cel care nu poate înțelege acest adevăr să se considere copil al lui
Dumnezeu, dacă în el nu există nici iubire, nici înțelepciune, nici forță magnetică
electrică prin mișcarea gândurilor? Desigur, aici, măsurat la forma umană; - în timp
ce în Dumnezeu este nemărginit, căci totul este la o scară infinit de mare.

14. Odată cu încarnarea a trebuit să-Mi creez un corp material de carne, în

care am trăit treizeci și trei de ani. Trebuia să spiritualizez acest Corp din ce în ce
mai mult prin reprimarea tuturor lucrurilor lumești, apoi să-l spiritualizez astfel
încât toate viciile infernale ale corpului material să fie distruse. Prin această
spiritualizare, m-am eliberat din ce în ce mai mult de umanul pe care îl primisem
prin intermediul mamei, astfel încât, în momentul în care am împlinit trei ani de
învățătură, tot umanul fusese deja eliminat din mine. Eram acum doar un Spirit
consolidat în trupul trupesc, așa că în acel moment mama Mea trupească nu mai
era mamă, pentru că deja alungasem din Mine tot ce era omenesc. Eram un Spirit
suprem, de asemenea cu trup trupesc, și de aceea nu mai eram Fiul ei, căci în Mine
nu mai era nimic care să vină de la ea. Dacă cineva știe acest lucru, atunci poate
înțelege și cuvintele Mele și modul Meu de a acționa față de mama Mea din trecut,
deoarece nu m-am mai referit la ea ca la mama Mea conform conceptelor umane,
după cum arată următoarele versete biblice:

15. - Ioan 2,3-4: "La nunta din Cana Galileii, Maria Mi-a zis: "Nu mai au vin!" Și
Eu i-am zis: "Femeie, ce am Eu de-a face cu tine? Nu a venit încă ceasul Meu (de a
Mă descoperi)".

16. - Luca 8,20-21: - Când am venit odată în apropiere de Nazaret, în timpul

orelor Mele de învățătură, iar Maria și fiii lui Iosif au venit să Mă viziteze, în timpul
lecției Mi s-a anunțat că mama Mea venise cu frații Mei să Mă vadă. Atunci am
răspuns ascultătorilor, întinzând Mâna peste ucenicii Mei: "Mama Mea și frații Mei
sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc" (acest lucru este relatat și
în Matei 12,46-49 și Marcu 3,31-35).

17. - Ioan 19:26-27: - În vremea răstignirii Mele, Maria și ucenicul Ioan stăteau
sub cruce, iar Eu am zis Mariei: "Femeie, iată fiul tău"; apoi am zis lui Ioan: "Iată
mama ta". Așa că n-am mai numit-o pe Maria mama Mea, pentru că despărțisem
de Mine tot ce era omenesc din ea. Ioan remarcă la aceasta: "Și din ceasul acela
(Ioan) a luat-o cu el". Această relatare este într-adevăr corectă, numai că Maria nu
a rămas mult timp cu Ioan, ci s-a întors în casa lui Iosif.

18. - Ioan cap. 20: - De asemenea, vedeți din scena Învierii că M-am arătat
mai întâi Mariei Magdalena, și nu mamei Mele Maria.

19. Aceste demonstrații ar trebui să fie suficiente pentru ca voi să nu o

plasați pe mama mea trupească printre spiritele superioare ale Cerului Meu, căci
Eu însumi, încă din timpul vieții, am dat vestea că Maria nu era mai presus de
mine, ca orice alt om. Mai degrabă, o recunosc ca pe mama Mea trupească, dar
nicidecum ca pe o sfântă, sau ca pe Maica Domnului, sau ca pe Regina Cerului,
ceea ce a făcut Biserica Romană din ea, căci aceste cuvinte în sens spiritual
înseamnă ca și cum Eu, Dumnezeu, aș avea încă un Tată ca Dumnezeu cel Bătrân
care, ca Dumnezeu, M-ar naște cu Maria; - "Sfântă" înseamnă la fel de mult ca și
"cu Dumnezeu", pentru că în Împărăția spiritelor nimeni nu este sfânt decât numai
Eu, Iisus, în timp ce "Regina Cerului" ar însemna că Maria este soția sau femeia
Dumnezeului cel Bătrân, care ar fi Tatăl Meu. - O astfel de doctrină păgână și
anticreștină despre Dumnezeu și Maria poate fi doar un subiect(motiv) de atracție
pentru cei ignoranți, dar pentru Mine, Iisus, este o urâciune!"

***
Despre esența Mariei

(Vorbește Iisus):

20. "Pentru ca să știți care Regina a Cerului și Maica lui Dumnezeu este Maria,
vreau să vă declar adevărul din Revelația lui Iisus: Maria este acum partenera unui
arhanghel. Ea trăiește cu acest tânăr în cercul unor spirite foarte înalte care se află
alături de ea pe o treaptă de aceeași puritate a inimii și de aceeași iubire pentru
Iisus. Pentru că,într-adevăr, în Cer nu există fecioare singure și fără însoțitor, ci
fiecare fecioară, sau chiar și cea care nu este fecioară, primește un însoțitor cu
care trăiește în castitate spirituală conjugală, pentru că bărbatul și femeia
formează o singură ființă, chiar dacă este alcătuită din două persoane, de aceea
Pavel a spus: "Bărbatul este capul femeii" [Efes. 5:23], iar Dumnezeu, ca parte
constitutivă a lui Adam, a luat femeia de la el și i-a prezentat-o ca al doilea eu al
său, și nu a creat un om nou din ceva cu totul nou.

21. Doctrina fecioarelor cerești care ar fi miresele lui Iisus, trebuie însă să o
accepți în așa fel încât spiritul lui Dumnezeu este masculin, sufletele oamenilor, în
schimb, sunt toate feminine, și că în fiecare suflet există un spirit asemănător lui
de la Dumnezeu, care este fratele lui și același cu Iisus, a cărui mireasă este fiecare
suflet, pentru că în fiecare suflet există o scânteie din spiritul lui Dumnezeu; pentru
că acest spirit este viață, este iubire, și în om este totul, pentru că este călăuza lui
în veșnicie, până când omul va deveni ceea ce este Iisus: Dumnezeu, (rămânând)
alături de Iisus ca Dumnezeu Tatăl. Cu toate acestea, Iisus rămâne întotdeauna
Tatăl și are toată Puterea în mâinile Sale, iar tot ceea ce un Dumnezeu, urmărind
un Iisus, va dori să creeze în milioane de ani, nu va putea face decât în comuniune
cu Puterea lui Iisus și cu Voința Sa de Iubire, dar niciodată din propria sa plinătate
de putere.

22. Odată cu eliminarea a tot ce este uman, Iisus nu este nici măcar "Fiul lui
David", după cum ne învață următoarea scenă din anii de învățătură:

23. Matt. 22:41-46: "Iisus i-a întrebat pe farisei și le-a zis: "Ce credeți voi
despre Hristos? Al cui Fiu este El?" Ei I-au răspuns: "Hristos este Fiul lui David". Și
Iisus le-a răspuns: "În ce fel deci David, în duh, Îl numește Domn, zicând: "Domnul
a vorbit Domnului meu: șezi la dreapta Mea, până ce voi face pe vrăjmașii tăi
scăunelul picioarelor Tale. De aceea, dacă David Îl numește Domnul său, în ce fel
este El Fiul său? Și nimeni nu putea să-I răspundă cu un cuvânt" (acest lucru este
scris și în Marcu 12:35-37; Luca 20:41-44; Psalmul 110:1).

24. De aici reiese că, odată cu eliminarea și expulzarea a tot ceea ce era
uman provenind de la Maria, Eu, Iisus, am expulzat și tot ceea ce provenea din
David; de fapt, Eu primisem de la Maria doar trupul de carne, dar fără ingredientul
spiritual al spiritului matern, în care ar fi fost reprezentat în același timp și spiritul
lui David, altfel ar fi trebuit să încorporez din nou spiritul lui David al Mariei sau să-l
păstrez și să-l divinizez, ceea ce însă nu era fezabil din motivul că oamenii trebuie
să-și divinizeze singuri particulele sufletești spirituale primite de la strămoșii lor.

25. Dar s-a întâmplat un lucru. Eu, Iisus, sunt spiritual Regele David însuși,
pentru că Eu, Iisus, ca Dumnezeu și Creator și Rege etern, M-am făcut să Mă
generez(procreez) și să Mă nasc pentru și în neamul său, de aceea se afirmă că
tronul Regelui David, confirmat în eternitate - va subzista - dar în Mine, și nu în
persoana fostului Rege David, despre care voi veni să vorbesc din nou".
***

Despre transfigurare

(Vorbește Iisus):

26. "Faptul că trupul Meu uman în timpul anilor de învățătură era deja foarte
spiritualizat, ba chiar aproape complet divinizat, vă este mărturisit de scena de pe
Muntele Tabor, în prezența ucenicilor Ioan, Iacov și Petru. Acolo a avut loc
transfigurarea Eului Meu, ca aspect spiritual pe care îl aveam, deschizându-le
ucenicilor vederea spirituală, astfel încât ei să Mă vadă și să Mă contemple în
Magnificența Mea divină, despre care evangheliștii relatează următoarele: "Fața
Lui strălucea ca Soarele și hainele Lui erau ca lumina și au auzit un glas din nor (al
cărui glas era de la Mine) care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Eu Îmi
găsesc plăcerea."

27. A doua oară M-am arătat transfigurat lui Ioan, când a scris Apocalipsa,
fața Mea strălucind ca Soarele. [Apoc. 1:16].

28. Între timp, mai sunt și alte momente în care am vorbit despre
transfigurare, fără ca nimeni să fi observat acest lucru; de exemplu, la intrarea în
Ierusalim, când oamenii au început să se certe cu Mine în Templu, pentru că nu Mă
lăsam uns și proclamat ca Rege. În tristețea Mea pentru părerile greșite ale
uneltitorilor de regi cu privire la misiunea Mea pământească, am exclamat cu voce
tare: "Tată, transfigurează Numele Tău! La care am trimis glas ca din ceruri, care a
zis: L-am transfigurat și vreau să-L transfigurez iarăși" [Ioan 12, 28]. - Se pune
întrebarea: ce și cum a fost această transfigurare? A fost ceva spiritual? Cu alte
cuvinte: am respins demnitatea de rege și astfel am glorificat divinitatea. Aceasta a
fost transfigurarea. - Următoarea transfigurare a fost la Cina cea de Taină, când
Iuda s-a ridicat și s-a dus să Mă trădeze la marele preot Caiafa. Apoi, când a ieșit
Iuda, am spus: "Acum, când Fiul Omului este slăvit și Dumnezeu este slăvit în El,
Dumnezeu Îl va slăvi și pe El însuși și o va face imediat." [Ioan 13:31-32].
Semnificația acestei transfigurări este următoarea: aș fi putut scăpa de suferință și
de infamie, dar tocmai aceasta a fost transfigurarea, pentru că nu am dat înapoi, ci
M-am oferit pe Mine însumi pentru păcatele lumii și am mers pe Muntele
Măslinilor, unde M-am lăsat prins pentru a aduce răscumpărarea din păcatul
originar. Povestea suferinței și a morții a fost principala Mea transfigurare, de
unde și îndumnezeirea completă, căci am suferit și am murit pentru întreaga
umanitate.

29. De aceea Eu le-am spus celor doi ucenici pe drumul spre Emaus: "Nu
trebuia oare Hristos să sufere toate acestea și să intre în Măreția Sa? [ca
Dumnezeu - Luca 24:26]. - Vedeți, neglijând întregul uman, prin suferințe și ultraje
am divinizat trupul uman carnal în 21 de ani (adică de la 12 la 33 de ani), astfel
încât fiecare om ar avea nevoie de ani aproape nenumărați pentru a Mă urma pe
Mine, Tatăl său, ca să devină pur în toate ca cristalul.

30. Faptul că trupul Meu pământesc trupesc s-a spiritualizat complet prin
suferința Mea, stă în demonstrația că acesta s-a transformat imediat în Spirit,
când, odată cu Învierea, la ora trei dimineața zilei de 27 martie a anului 33, Spiritul
Meu divin a venit să ia trupul trupesc și M-am reunit cu El, iar de la acea oră
nimeni nu M-a mai văzut decât, doar, atunci când i-am deschis ochii spirituali. De
aceea am dispărut instantaneu în fața ucenicilor din Emaus, de îndată ce M-au
recunoscut, închizându-le ochii lor spirituali [Luca 24:-31]. Apoi, când cei doi
ucenici s-au întors de la Lazăr pe Muntele Măslinilor, unde se ascunseseră ceilalți
ucenici și cărora le povestiseră cele întâmplate pe drumul spre Emaus, și acolo, la
frângerea pâinii, am intrat deodată cu ușile închise, așa că toți s-au speriat,
crezând la început că sunt un spirit, apoi le-am îndepărtat imediat teama,
arătându-le mâinile și picioarele Mele străpunse, făcându-i sa înțeleagă că eram
într-adevăr Eu, și le-am spus: "Atingeți-Mă și priviți-Mă, căci un spirit nu are carne
și oase, cum vedeți că am Eu" [Luca. 37,39]. Este de la sine înțeles că a trebuit să-
mi materializez trupul spiritual cu Forța divină de Voință pentru perioada cât am
stat cu ei, dar cum de bucurie nu puteau să creadă cu adevărat și considerau
aceasta o înșelăciune a simțurilor, Eu am spus: "Aveți ceva de mâncare? Apoi mi-
au pus în față o bucată de carne friptă și puțină miere. Am luat-o și am mâncat-o
sub ochii lor.

31. Apoi am venit opt zile mai târziu, în spatele ușilor închise, și l-am convins
pe necredinciosul Toma că, de fapt, am înviat din morți. După aceea, ucenicul a
exclamat: "Domnul meu și Dumnezeul meu!". Prin aceasta a declarat deschis că,
prin propria sa plenipotență, numai Dumnezeu poate învia din morți" [Ioan 20:26-
28].

***

Despre înălțare

(Vorbește Iisus):

32. "Despre Divinitatea Mea mărturisește și Înălțarea Mea, atunci când Eu, în
prezența a 670 de oameni cărora le-am ținut un discurs în prealabil, pentru că erau
prietenii și credincioșii Mei, am fost învăluit de un nor alb care cobora de pe
firmament, care M-a învăluit și M-am înălțat din nou, dispărând de pe acest
pământ sub ochii lor [Luca 24, 51].

33. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată pe pământ și - în fața unei
mulțimi atât de mari de oameni [1 Cor. 15:6]. Se pune întrebarea: "Putea să se
întâmple acest lucru în public, dacă, într-adevăr, nu s-ar fi întâmplat, în fața unei
mulțimi atât de mari de martori?". Cu siguranță că nu! Și vedeți, în ciuda acestui
fapt preponderent, care nu ar fi fost crezut dacă nu ar fi existat peste tot martori ai
acestui eveniment, diferiții falși profeți au într-adevăr curajul să susțină că nu a
fost adevărat, sau îl interpretează astfel încât Dumnezeu în Hristos este
reprezentat în mod absolut ca o minciună. - Vedeți, la fel face și polul opus lui
Dumnezeu, un pol numit "Satana", - iar cei care se rătăcesc în compania lui, aceștia
sunt servitorii și complicii lui, care vor să Mă suprime ca Dumnezeu. - În curând,
însă, va veni vremea când ultimul opresor al lui Hristos își va învăța în iad păcatele,
în timp ce numele Meu sfânt va fi din ce în ce mai mult recunoscut, iubit și adorat
pretutindeni ca Dumnezeu și Tată al oamenilor.

34. Deja la Cina cea de Taină Eu am profețit despre întoarcerea(acasă) Mea

prin moarte și Înălțare, spunându-le ucenicilor Mei: "Eu am venit de la Tatăl în
lume; acum las din nou lumea și Mă duc la Tatăl. - Dar nu numai la Cina cea de
Taină, ci și înainte am vorbit adesea despre despărțirea Mea de această lume și
despre întoarcerea la Esența Mea originară de Iubire, adică despre întoarcerea la
Tatăl, după cum arată următoarele relatări ale evanghelistului Ioan:

35. - "Mai rămân puțin cu voi și apoi Mă duc la Cel care M-a trimis" [Ioan 7,
33]. M-a trimis, însă, pe Mine, Iubirea Mea pentru răscumpărarea omenirii, din
cauza despărțirii Tatălui de copiii Săi.

36. - După discursul din Capernaum despre mâncatul trupului Meu și băutul
sângelui Meu, le-am spus ucenicilor mormăitori, pentru a-i face să reflecteze
asupra persoanei Mele: "Ce se va întâmpla atunci când Îl veți vedea pe Fiul Omului
înălțându-se la locul unde a fost mai înainte?". [Ioan 6:62].

37. - Altă dată am spus: "Nimeni nu s-a înălțat la Cer decât Cel care S-a
coborât din Cer, adică (Eu) Fiul Omului (adică Propovăduitorul Cuvântului Divin)
care (în Esența Sa Divină) este întotdeauna în Cer" [Ioan 3:13].

38. Aceste declarații făcute în timpul vieții Mele, confruntate cu Înțelepciunea

și Iubirea conținute în cuvintele Mele de Doctrină Divină și care anunță Adevărul
etern, vă arată că Eu, Cel Inimitabil, deoarece am stat pe culmea intelectului uman
exprimând axiome*, Cu siguranță că am profețit chiar în aceste cuvinte cel mai
înalt Adevăr, deși astăzi, în epoca profețiilor obscure și false, mulți oameni nu
înțeleg cuvintele Mele spirituale, pentru că sunt aduse din Cer, și le târăsc în
mocirla înțelepciunii lor intelectuale împreună cu Hristos, în întunericul spiritului
lor".

* dex_AXIÓMĂ, axiome, s. f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind

evident prin el însuși. 2. (Mat.; Log.) Propoziție luată drept punct de plecare sau
considerată fundamentală într-un domeniu și pentru care nu se cere demonstrație.
[Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome.

***

Despre imaginea lui Dumnezeu

(Vorbește Iisus):

39. "Acum dorim să vorbim din nou despre semnificația lui Hristos ca imagine
a lui Dumnezeu. Vedeți, chipul lui Dumnezeu este aceeași Esență în sens spiritual,
așa cum Dumnezeu este Tatăl, deci înzestrat cu aceleași Virtuți și Caracteristici ca
Dumnezeu Însuși, și că Eu, Hristos, am fost aceasta, despre aceasta vorbesc
următoarele versete biblice:

40. "Pentru cei necredincioși, cărora dumnezeul acestei lumi (care este
egoismul) le-a orbit mințile, ca să nu le strălucească strălucirea Evangheliei slavei
lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu" [2 Cor. 4:4].

41. Un al doilea pasaj spune: "Pe cei pe care Iehova i-a ales mai întâi, i-a
chemat și i-a ales, i-a și proslăvit pentru a fi asemuiți cu chipul Fiului Său, pentru ca
El să fie cel dintâi născut între mulți frați". [Rom. 8:29-30]. -
 42. - Cel de-al treilea pasaj descrie măreția lui Hristos printre copiii Săi care
alcătuiesc Împărăția Sa spirituală: "Mulțumiți cu bucurie Tatălui, care ne-a întărit
ca să fim moștenitori ai celor binecuvântați în lumină; care ne-a izbăvit de sub
puterea întunericului și ne-a purtat în Împărăția Fiului iubirii Sale, prin care avem
răscumpărarea prin sângele Său, iertarea păcatelor (provenind din păcatul
originar), El este chipul Dumnezeului invizibil, Cel Întâi-Născut înaintea tuturor
creaturilor" [Col. 1:12-15]. - În cel de-al patrulea pasaj se arată că prin Hristos,
deoarece El este Înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu, au fost create toate
lucrurile, cele din ceruri și cele de pe pământ,

43. "În aceste vremuri din urmă, Iehova ne-a vorbit și nouă prin Fiul, pe care
L-a constituit moștenitor peste toate lucrurile și prin care a creat lumile; căci El
este splendoarea măreției Sale (a Luminii sau a Sfințeniei lui Dumnezeu) și chipul
Esenței Sale divine" [Evrei 1:2-3]. Pavel se exprimă și mai sublim în scrisoarea sa
către Coloseni, spunând că prin Hristos a fost creat tot ceea ce este, ceea ce este
cu siguranță cea mai convingătoare demonstrație că Eu, Iisus Hristos, sunt
Dumnezeu Tatăl și Creatorul lumii într-o singură și aceeași Persoană."

Capitolul 56
Iisus, cel veșnic.

Demonstrarea faptului că Iisus Hristos este prezența eternă

a lui Dumnezeu în Univers,

El a fost și va fi veșnic Domn al domnilor și Rege al regilor

lumii.

(Vorbește Iisus):

1. "Faptul că Eu, Iisus, nu sunt temporal, ci din eternitate, este arătat de mai
multe pasaje din Sfintele Scripturi, care Mă slăvesc ca fiind Cel Etern, deci fără
început și fără sfârșit. Acest fapt a fost deja demonstrat în mod clar prin
argumentele precedente, așa că aici vreau să citez doar pasajele care confirmă
ceea ce a fost deja demonstrat:

2. - Ioan 1:27 - Ioan Botezătorul a declarat despre Mine: "Acesta (adică

Mesia) este Cel ce va veni după Mine, Cel ce a fost mai înainte de Mine, căruia nu
sunt vrednic să-mi dezleg nici măcar șireturile de la încălțămintea mea. Ioan 1,30:
"El este Acela despre care am spus: "După Mine va veni un Om care a fost mai
înainte de Mine, căci El a fost mai înainte de Mine".

3. - Proorocul Miheia 5:1 despre Mine spune: "Tu, Betleem, Efrata, fiind mic
între mii (de localități din Iudeea), dar din tine va ieși Cel ce va împărăți în Israel, a
cărui origine este din timpuri trecute, din zilele eternității". Această profeție clară
vă învață că Eu, Dumnezeu Însuși, Conducătorul și Regele etern, Mă voi naște în
forma umană a lui Mesia în Betleem, ceea ce s-a întâmplat de fapt 700 de ani mai
târziu.
 4. - Ioan 1,1 și 14 - Acest evanghelist spune: "Eu, Cuvântul, adică
Înțelepciunea lui Dumnezeu, eram deja la început în Dumnezeu ca Înțelepciune a
Lui". / "...și această Înțelepciune a lui Dumnezeu a luat și s-a întrupat în Iisus, apoi
a locuit printre oameni și S-a arătat pe Muntele Tabor în Magnificență divină".

5. - Ioan 8,58 - Într-o dispută pe care am avut-o cu iudeii în Templu, le-am

spus: "Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte ca Avraam să fi fost, Eu sunt
(eram)".

6. - Ioan 16:28 - La Cina cea de Taină am spus: "Eu am venit de la Dumnezeu

Tatăl și Mă întorc la El.

7. - În același loc am mai spus: Ioan 17:5. "Și acum, Tată, slăvește-mă
înaintea Ta, cu acea Mărire pe care am avut-o cu Tine mai înainte de a fi lumea".

8. - Apocalipsa 11,5 - În Apocalipsa sunt descrise evenimentele din lume din

vremea întunecatelor profeții false, care se vor abate în zilele noastre și a cărei
Biruință va cădea în cele din urmă în mâinile lui Dumnezeu. Cuvintele sună astfel:
"Guvernarea lumii aparține Domnului nostru și Hristosului Său (care este
purtătorul Tatălui); El va domni (în Hristos) din eternitate în eternitate".

9. Astfel de expresii clare despre Mine vă învață foarte clar că Eu, Iisus
Hristos, sunt Dumnezeu Însuși. Vedeți, atunci când primiți cea mai mică știre
despre existența istorică a unei persoane celebre din trecutul necunoscut până
acum, atunci o strigați în cele patru vânturi și credeți în existența acestei persoane
care a trăit în acel timp; totuși, o mare Carte vorbește despre Mine, - marea Sfântă
Scriptură scrisă în mii și mii de versete, pentru că Mă are pe Mine, Iisus Hristos
Iehova Sabaoth, ca subiect al istoriografiei sale, și voi oricum nu le credeți! - Dacă
ați fi în stare să citiți această Carte a tainelor lui Dumnezeu în mod spiritual și
ceresc, nu Mi-ați nega existența ei și adevărul faptelor! - Oare nu arată acest lucru
clar și deschis în care spirit sunt copiii Mei denigratori, negaționiști, târâtori în
noroi, mincinoși, blasfemiatori și supresori?

10. Adversarii Mei să facă ce vor: "Eu sunt Alfa și Omega", / "Începutul și
Sfârșitul, căci Eu sunt Cel ce a fost și Cel ce va veni, Cel Atotputernic" [Apoc. 1:8 și
11]. - Un Domn al domnilor și Rege al regilor lumii. Motivele despre Sfânta Treime,
că Eu sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh într-o singură Esențialitate și Eu sunt Eu, Iisus
Însuși, pot fi citite în cartea "Sfânta Treime". Explicații suplimentare despre
persoana Mea pot fi găsite în cartea "Hristos, venirea și revenirea Sa". Pe lângă
aceste cărți, în toate cărțile teosofice creștine se găsesc explicații despre Mine și
despre condiția copiilor Mei alături de Mine. În aceste demonstrații prezente din
profeți și din propriile Mele profeții în relațiile cu evangheliștii, se arată că Eu, Iisus
Hristos, am fost anunțat dinainte de toți marii profeți ai Vechiului Testament: cum,
când, unde și de ce voi veni, iar aceste profeții s-au împlinit toate în mod literal în
persoana Mea "Iisus din Nazaret".

11. Nu există nici măcar o singură profeție care să fi fost enunțată ca o

presupunere, de care oricine se va putea convinge prin sursele demonstrative
citate; dimpotrivă, fiecare profeție este exprimată apodictic* sau demonstrabil în
mod irefutabil și, de asemenea, a fost împlinită în mod incontestabil, despre care
vorbesc faptele prin înregistrările istorice citate mai sus în rândul evreilor,
creștinilor și păgânilor din Imperiul Roman.

* dex_APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Log.; despre judecăți, demonstrații etc.)
Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene; care
exclude posibilitatea unei opoziții. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.

12. Cea de-a doua (demonstrație), ca pagină de încheiere a acestui test, va

clarifica, din profețiile Vechiului și Noului Testament, care au curs toate de la
Dumnezeu sau au fost adnotate de Dumnezeu prin profeți și apostoli, cine am fost
cu adevărat Eu, Iisus Hristos, conform persoanei Mele umane și cum trebuie
interpretat corect limbajul spiritual al corespondențelor din Biblie. Ceea ce nu se
poate face decât prin Revelația directă a lui Dumnezeu, care este singurul care le
poate interpreta, întrucât El le-a scris pentru a aduce mântuire, și nu pentru
nenorocirea sufletului."
 ۞
Capitolul 57

Iisus, Regele și Judecătorul lumii

(Vorbește Iisus):

1. "Multe pasaje din Biblie vorbesc despre Mine, afirmând că Eu sunt Rege și
Judecător al oamenilor ca și copii ai Mei. Vechiul Testament trebuie doar să fie citit
cu calm și să se reflecteze, și atunci veți descoperi întotdeauna că în el vorbesc Eu
ca Dumnezeu și Domn al lumii. Pentru a dovedi ceea ce este deja citat și
demonstrat aici, adaug următoarele pasaje care atestă acest lucru:

2. Isaia 22:22: "Eu, Iehova, voi pune pe umerii Lui cheile casei lui David",
adică vreau să fac din El Conducătorul, Împăratul lumii în sens spiritual, - pentru ca
toată Măreția Casei Sale părintești să se odihnească în El (adică să fie considerat
Dumnezeul care domnește)".

***
Hristos este Domnul Cerului și al Pământului

(Vorbește Iisus):

3. "În Ioan 3:35 am spus despre Mine însumi: "Tatăl iubește pe Fiul și I-a dat
tot ce este în puterea Sa". Prin aceasta se spune că Eu sunt Domnul și
Conducătorul lumii, căci lumea este guvernată prin Iubirea și Înțelepciunea lui
Dumnezeu care sunt în Mine.

4. În Matei 28,18-20, în ziua Înălțării, am spus: "Mie Mi s-a dat toată puterea
în ceruri și pe pământ. De aceea, mergeți și învățați toate neamurile (Evanghelia
Mea) și botezați-le în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Cu toate
acestea, aceste cuvinte nu se referă la un botez în apă, ci sunt exprimate spiritual
și înseamnă: "Inițiați-i în Iubirea Tatălui, în Doctrina Fiului și în puterea credinței
Spiritului Sfânt; căci trebuie să fiți asemenea Tatălui vostru din ceruri, iar aceasta
este iubirea" [Ioan 4:8-16]. Trebuie să cunoașteți Doctrina Mea, pentru că v-a fost
predată în acest scop și, prin urmare, trebuie să credeți cu tărie în ea, pentru că
este adevărată și, prin urmare, trebuie să trăiți și să lucrați în consecință, făcând
tot ceea ce v-am învățat. De aceea am mai spus apostolilor: "Și învățați-i să
păzească tot ce v-am recomandat".

5. Ioan 5,22-24: Când M-au prigonit iudeii ca să Mă omoare, le-am spus:

"Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a dat toată judecata Fiului, pentru ca toți să
cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe
Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și
crede în Cel care M-a trimis pe Mine, acela va avea viața veșnică și nu va intra în
Judecată, ci va trece de la moarte la Viață."

6. Aceasta înseamnă: Iubirea în Dumnezeu nu judecă pe nimeni, ci aceasta a

pus în Dumnezeu (care este Hristos) judecata Înțelepciunii, pentru ca toți să-L
recunoască pe Dumnezeu în Hristos. Prin urmare, cine nu recunoaște
Înțelepciunea lui Dumnezeu, nu recunoaște nici Iubirea lui Dumnezeu, care și-a
trimis Înțelepciunea în lume în Trupul lui Hristos. Dimpotrivă, oricine crede în
această Înțelepciune și trăiește și lucrează conform Doctrinei Mele, devine fiul
Meu și vine la Mine în Cer, în Viața Iubirii și a Bucuriilor".

۞
Capitolul 58

Justificarea în fața lui Dumnezeu

Pentru această parte, cititorul este trimis la cartea tipărită : "Păcatul și justificarea,
și calea spirituală a lui Luther și Swedenborg în lumea de dincolo".

۞
 Capitolul 59

Lucrările de iubire față de aproapele

(Vorbește Iisus):

1. "Faptul că faptele nu sunt baza, ci doar rodul credinței și astfel răsplătite,

este o neînțelegere perfectă a Doctrinei Mele divine. Nu am spus Eu: "Iubește-L pe
Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot sentimentul tău" și, de
asemenea, "Aceasta este cea mai nobilă și cea mai mare poruncă"?". Și încă o
poruncă: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți", care este egală cu prima? [Mat.
22:37-40].

2. Când îți este foame, sete, frig, zdrențăros sau ai o nevoie în care
aproapele tău te-ar putea ajuta, dar tu nu te poți ajuta singur, ce altă dorință ai,
dacă nu pe cea a aproapelui tău care poate? Ei bine, din moment ce acesta este un
adevăr de necontestat, atunci nu ar trebui ca învățătura Mea despre faptele de
iubire față de aproapele: "Fă-i aproapelui tău cum ai vrea să-ți facă ție" să se
bazeze pe adevăr? Dar, întrucât, opoziția față de învățătura iubirii față de
aproapele și a îndreptării în fața lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva cărții dictate
de Mine, Iisus: "Calea spirituală a lui Martin Luther și Swedenborg spre lumea de
dincolo", din partea protestanților si cartea a fost declarată eretică și provenind
de la Satana, de aceea, de dragul întrebării complete, trebuie să vă prezint și
verdictul Meu suprem și să vă întreb: "Ceea ce faceți celui mai mic dintre frații
Mei, care sunt oameni, Mie însumi Mi-ați făcut. Nu este oare versetul tot de la
Mine? Da, conform declarației voastre, este sigur că toate doctrinele menționate și
supreme ale Noului Testament, ale iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele,
sunt eretice, chiar extrem de eretice, deoarece le răstălmăciți, le distorsionați și le
desfigurați și le declarați mincinoase, punând în prim plan nu Doctrina Mea, a lui
Iisus, ci prescripțiile voastre umane făcute de voi înșivă, și le propovăduiți
oamenilor ca adevăr. Prin această învățătură falsă a voastra care vine din Biblia
interpretată în mod fals, faci din Biblia însăși o carte de profeție falsă. Și de vreme
ce, pe baza falsului tău profetism, tu declari cărțile creștin-teosofice dictate de
Mine, Iisus, ca fiind eretice și dictate de însuși Satana, - deci, prin aceasta, mă
declari și pe Mine, Dumnezeul și Tatăl tău în Iisus, ca fiind eretic, fals profet și
Satana, prințul minciunii! - Aceasta pentru că Eu, Dumnezeu și cuvântul Meu,
suntem una. –

3. Nimeni care este din adevăr - și examinează aceste cărți conform

adevărului, care este Iubire și Înțelepciune în Dumnezeu, și citește și examinează
aceste Învățături incomparabil de frumoase, predicând totul numai conform celor
șapte Virtuți ale Mele, ale lui Iisus ca Fiu al Omului, în iubire și umilință pentru
Mine, Mântuitorul său de pe Golgota - va citi înaltul Caracter Divin al Doctrinei
dezvoltate în ea, nu altfel decât cu iubire și recunoștință pentru Mine și adesea cu
lacrimi în ochi, pentru că prin el se revarsă Spiritul Meu Sfânt, precum și Spiritul
Iubirii Mele îngerești se revarsă prin el. Pe de altă parte, cei care nu sunt de partea
adevărului, neagă, acuză de erezie, demonizează și prigonesc cuvintele Mele
conținute în ea ca pe o ruină pentru mântuirea sufletului! - Nu știți ce a spus Ioan
Evanghelistul despre cuvântul lui Dumnezeu? Dacă ați fi din adevăr, atunci ați ști că
cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu, adică Hristos Însuși! Și dacă tot Îl tratați pe
El ca pe oricine, atunci ascultați ce am hotărât Eu, Iisus Hristos, despre voi, ca fiind
primul și cel mai blând lucru!

4. Cunoașteți voi profeția despre Ierusalim? Chiar și acolo, fariseii și evreii

din Templu s-au dezlănțuit împotriva Mea în acest fel, la fel ca și pastorii, profesorii
de religie și protestanții care astăzi dau tonul împotriva cărților Mele creștin-
teosofice! - De aceea, ascultați chiar și voi, creștini biblici, profeția Mea împotriva
voastră!".
***

Profeția despre viitorul Bibliei

Zurich, 22 iulie 1904

(Vorbește Iisus):

5. "Sfânta Scriptură este o carte de profeții, învățături și porunci divine, numai

că din multe părți este înțeleasă greșit pentru că este interpretată greșit. De aceea,
în timpul viitor care va veni, în trei ani, va dispărea complet din lume, astfel încât
reticența creștinilor biblici față de Sfântul Meu Cuvânt în Teosofia creștină, prin
care Mă critică, Mă acuză de erezie și Mă calomniază, să obțină răscumpărarea
cuvenită, astfel încât nimeni nu va mai putea spune: "Nu am știut că în teosofia
creștină a fost scris adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, așa că am interpretat
greșit Cuvântul biblic". - Oricine, în ciuda acestui miracol al lumii împlinit la timpul
potrivit, insistă în continuare asupra vechii interpretări a Bibliei și nu respectă noua
interpretare pe care eu, Iisus, o voi da în noua Biblie, va ajunge, după trecerea pe
Pământ, în întunericul celui de-al doilea iad, până când se va vindeca de
încăpățânarea sa, pentru a accepta ceea ce explic Eu ca fiind corect și util pentru
toți. Odată cu aceasta, această defăimare oribilă a cuvintelor Mele în teosofia
creștină va înceta, pentru că încăpățânarea oamenilor nu Mă va obliga să le urmez
voința conform dogmelor pe care și le-au făcut singuri, provenind din
interpretarea falsă a Bibliei.
 6. Nu este deloc plăcut să aud cum sunt răstignit peste tot. Creștinul biblic
Mă răstignește cu profeția falsă pe care și-a făcut-o singur, venită din Biblie,
interpretată în mod fals conform literei sale biblice moarte, care este papa său, și
nu vrea să audă nimic altceva decât ceea ce a luat el din Biblie.

7. Romano-catolicul Mă răstignește din acest motiv: pentru că pune pe

papă, pe episcop și pe fiecare preot, ca judecători ai cuvintelor Mele, care îi
interzic cu desăvârșire să le citească, pentru că sunt eretice. Criticii, ateii,
suprimații lui Hristos și ceilalți credincioși și necredincioși nu tind decât să
interpreteze Cuvântul dumnezeiesc așa cum le convine, să trăiască ușor într-un
mod slugarnic, adică fără Dumnezeu. Ei Mă răstignesc, deoarece distrug în mod
arbitrar toate planurile Mele pe care le am în minte cu ei, făcându-se singuri
nefericiți, ceea ce este împotriva voinței Mele, căci Eu îi iubesc pe toți copiii Mei în
mod egal și aș vrea să-i fac pe toți fericiți și să-i conduc la Mine. - Amin!"

۞
Capitolul 60

Sângele și sufletul

(Vorbește Iisus):
 1. "Leviticul 17:11: "Viața trupului este în sânge, și Eu (Iehova în Iisus) l-am
dat pentru voi pe altar, ca să se împace sufletele voastre. Căci sângele este
împăcare, căci în el este viața." / ([Vulgata*]: "...căci sângele împacă viața").

2. Deuteronomul 12:23: "Numai nu uitați să nu mâncați sângele, căci sângele

este sufletul, de aceea nu trebuie să mâncați sufletul împreună cu carnea." /
([Vulgata*]: "Aveți grijă să nu mâncați sângele, căci sângele însuși este viața și nu
trebuie să mâncați această viață împreună cu carnea").

* dex__ VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică,

iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și
autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice,
dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. – Din lat.
[versio] Vulgata, fr. Vulgate.

vulgata sfa [At: STAMATI, D. / Pl: (nob) ~te / E: lat [versio] vulgata, fr vulgate] 1
Versiunea latină a Bibliei, adoptată de Conciliul de la Trento, folosită și astăzi de
Biserica Catolică. 2 Carte care conține (versiunea) vulgatei (1).

3. Explicație: faptul că viața trupului se află în sânge se bazează pe adevăr,

pentru că sufletul lucrează în primul rând cu sângele, trăiește cu gândurile sale în
sânge, pentru că el gelifică și formează până la o masă solidă carnea din sânge prin
inteligența și voința sa și o produce continuu, pentru că cea veche trăiește până la
sfârșit și dispare. Sângele este astfel instrumentul și materialul sufletului, pentru că
îl dirijează în toate direcțiile: pentru a încălzi stomacul, ca să poată digera; pentru a
ajuta acolo unde forța slăbește și se diminuează. Astfel, ajută capul, picioarele,
mâinile și, prin urmare, totul pentru formarea trupului.

4. Sângele, însă, nu este sufletul, căci dacă ar fi așa, atunci nu ar trebui să

putrezească niciodată, ci ar trebui să se spiritualizeze, cu alte cuvinte ar trebui să
devină invizibil și să coboare în iad sau să urce la Cer după moartea trupului. Viața
din sânge, care în Biblia greco-luterană se numește în mod fals "suflet", este
subtilul spiritual sau complementul spiritual al sângelui, iar acesta este excitat sau
reprodus în totalitate prin caracteristicile caracterului spiritual a sufletului, în
funcție de înclinațiile și particularitățile sale, deoarece acest complement spiritual
sau supliment spiritual al materiei are în sine aceleași caracteristici bune sau rele
ca și caracterul sentimentului propriu al sufletului; de aceea Eu am interzis prin
Moise să se mănânce sânge, pentru ca nu cumva natura bestială a animalelor
destinate sacrificării să pună stăpânire pe omenire. Într-adevăr, chiar și în carne
există spiritual-bestial, dar nu apare atât de puternic. De aceea, am permis fără
voia mea ca israeliții să mănânce carne. La fel se întâmplă și cu falsa opinie că
sângele este sufletul însuși. Sângele este cu siguranță viața din om, dar numai așa
cum este explicat aici, adică viața materială, viața animată prin suflet de Spiritul
Meu divin, și nu altfel; acest lucru este înțeles de orice om rezonabil și capabil de
judecată.

5. De vreme ce învățătura lui Moise este înțeleasă greșit, după cum ați văzut
mai sus, atât de mult încât a produs învățătura falsă că sufletul este în sânge și că
sângele este sufletul însuși, și de care Dowie din Chicago** este atât de luat, încât,
potrivit cuvintelor Bibliei, înțeleasă în mod material, a introdus o nouă învățătură
falsă, potrivit căreia trupul moare împreună cu sufletul și că tendințele exterioare
și caracteristicile sau virtuțile și viciile sufletului care se manifestă - care formează
spiritul în om sau caracterul caracterului omului în contrast cu spiritul care vine de
la Dumnezeu - continuă să trăiască după moartea trupului și a sufletului, deoarece
învățătorii protestanți au înțeles în mod greșit aceeași doctrină, după cum vedeți
mai sus, vreau să vă clarific această chestiune:

** Se referă la pastorul britanic de origine scoțiană Dowie John Alexander (* 1847 -

† 1907). După ce a fondat o sectă de vindecători în Australia, a călătorit în America
în 1888, unde a fondat "Biserica Catolică Zion" în 1896, care în 1901 a dat naștere
unui oraș, Zion City, pe malul râului Michigan. A fost destituit de către adepții săi
deoarece i se reproșa despotismul, ipocrizia și poligamia.

6. Așa cum sângele prin iubire sau prin mânie intră în agitație și generează
astfel o manifestare a vieții, așa și după concepția lui Moise - care a învățat "dinte
pentru dinte, ochi pentru ochi, sânge pentru sânge, sau, viață pentru viață" -
sângele împacă sufletul răzbunător, numai că în Noul Testament, Eu, Iisus însumi,
v-am anunțat adevărata cale a împăcării așa cum vreau să o văd realizată,
învățând: "Dacă fratele tău te lovește peste un obraz, întoarce-i și celălalt obraz, ca
să se împace cu tine, căci vede că vrei să-i dai satisfacție." Acest lucru, conform
cuvintelor Mele divine, înseamnă: "Dacă fratele tău îți face o cerere nerezonabilă,
îndeplinește-i-o dacă poți, și mai degrabă dă-i chiar mai mult și vorbe bune pentru
împăcare. Prin aceasta, prin sângele tău, care, potrivit învățăturilor Mele din Sfânta
Scriptură, trebuie interpretat spiritual, înseamnă (prin) "iubire", tu împaci
înțelepciunea sufletului care cere răsplată și ai câștigat fratele ca prieten.

7. Aceasta este Doctrina Mea divină a reconcilierii prin sânge. Căci "sângele"
în conformitatea celestă înseamnă "iubire" pentru Mine și pentru fiecare om ca și
copil al Meu. De aceea, Sângele lui Iisus Hristos, care îi curăță pe oameni de toate
păcatele, este tocmai tratamentul iubitor care tinde spre reconciliere și care este
considerat de Mine drept justificare conform învățăturilor Mele. - Reflectați puțin
dacă nu vi se cere același lucru? Nu doriți să fiți îndreptățiți prin reconciliere și
activitate de iubire din partea infractorilor sau răufăcătorilor voștri? Așa să vă
gândiți și voi la Mine, căci Eu sunt într-adevăr Tatăl vostru spiritual, spiritul Meu
(ca o scânteie) locuiește în voi și voi sunteți copiii Mei. Nu trebuie să existe atunci
în voi o înrudire spirituală cu Mine?

8. Iertarea păcatelor și îndreptățirea înaintea Mea se înțeleg numai prin

iubire, în modul indicat, și nu altfel. Dacă nu faceți așa cum v-am învățat, atunci
apare Judecătorul din Rugăciunea Domnească care spune: "Așa cum vă purtați cu
Mine și cu copiii Mei ca și cu vecinii voștri, așa și Eu, Iisus, Mă port cu voi", - de
fapt, acolo înseamnă clar: "Iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm
aproapelui nostru!".
 ۞
Capitolul 61

Evanghelia iubirii

Părintele Iisus luminează caracterul ostil al oamenilor care se lovesc de El, căci El
ne vorbește mereu de iubire și ne sfătuiește iubirea

Zurich, 21 iulie 1904

(Vorbește Iisus):

1. "Mulți oameni se ciocnesc când aud că în Teosofia creștină se vorbește atât

de mult despre iubire, ceea ce nu le place, și pe această temă își permit să facă
remarci cu două capete. Aceste remarci provin din slăbiciunea carnală a omului;
din acest motiv, o maximă sună astfel: "Cum este escrocul, așa el gândește despre
alții".

2. Dacă oamenii ar duce o viață spirituală, atunci ar gândi și ar judeca

spiritual și, prin urmare, nu ar cădea în eroare cuvintele Mele spirituale din
dictările adresate copiilor Mei ca învățătură spirituală morală pe care le-am rostit
din Esența Mea spirituală primordială, o Esență care constă numai din Iubire. Și
cum Eu, Dumnezeu, sunt un Spirit [Ioan 4:24], să nu se creadă că vă învăț să vă
iubiți trupește! - Mai mult, în 1 Ioan 4:8 și 4:16 citim: "Dumnezeu este iubire", fără
a face alte precizări, indiferent dacă este vorba de iubire spirituală sau carnală. -
Dacă gândești rezonabil, atunci vei ști cu siguranță, căci în porunca a șasea[(a
șaptea)*in functie de religie n.t.] am interzis orice obrăznicie, căci trebuie să fie
numai iubire spirituală!

3. Așa că cer, în cea mai mare poruncă a Legii, să Mă iubești cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău și cu toate sentimentele tale, și pe aproapele tău ca pe tine
însuți [Matei 22:37-40]. Cum ați putea atunci sa vă ciocniți de cuvintele Mele, dacă
ați gândi și ați trăi în mod pur și spiritual? De aceea, loviți-vă mai degrabă pe voi
înșivă, care sunteți atât de carnali și pofticioși, decât să vă loviți de Mine, de vreme
ce vă loviți de cuvintele Mele! - Uitați-vă la capitolul al treisprezecelea din prima
scrisoare către Corinteni, unde Pavel, în focul discursului său înflăcărat, vorbește
despre iubire*, care este cel mai înalt lucru, și vedeți, Pavel nici măcar nu era
căsătorit, ba chiar a sfătuit să nu se căsătorească, ca nu cumva să se slujească
iubirii carnale.

* https://biblia.resursecrestine.ro/1-corinteni/13

** Se știe că în edițiile catolice traducerea termenului "iubire" este "caritate"; este

evident că alegerea timpurie a părinților Bisericii a fost din interes. [nota editurii
italiene]

4. De aceea, fiți spirituali, fiți puri și sfințiți-vă, ca să deveniți ca Mine, Tatăl

vostru, care sunt Pur și Sfânt, și atunci nu vă veți mai poticni de Mine, Dumnezeul
vostru - căci Eu predic mereu despre iubire - ci veți înțelege că este vorba doar de
iubirea spirituală față de Dumnezeu și față de om ca aproapele vostru, ca să
deveniți copiii Mei. Și atunci pentru aceștia totul va fi pur, căci pentru cei puri
totul este pur.

5. Acesta este un răspuns la înțelepciunea falsă a celor care sunt încă prea
mici pentru a ști că Dumnezeu este Iubire, ca Tată și Fiu. - Amin!"
 ۞
Capitolul 62

Profeția despre fraternitatea dintre oameni

Părintele Iisus descrie obiectivele mărețe ale frăției spirituale a oamenilor,

popoarelor și claselor sociale sub conducerea Soarelui Central divin, Iisus Hristos, și
profețește evenimentele mondiale viitoare.

Zurich, 19 iulie 1904

(Vorbește Iisus):

1. "Gândurile înalte ale manifestărilor de iubire ale inimii umane gravitează în

aerele cerești eterice, unde spiritele de Iubire din Cerul superior sau filial locuiesc
în cercul Tatălui lor Iisus și se încălzesc în bucuriile inefabile ale Iubirii Soarelui divin
"Iisus". Da, sunt gânduri înalte atunci când copiii lui Dumnezeu de pe Pământ
vorbesc despre legătura dintre oameni în sensul spiritual al iubirii care își găsește
rezonanța în Cerul de Sus; căci Cerul de Sus este format din spirite de iubire pură,
din copii puri în spiritul virtuților, pe care Eu le-am trăit pentru voi acum 2000 de
ani ca un exemplu de imitat. Cuvântul "fraternitate" este un cuvânt spiritual, căci
toți oamenii, care altfel sunt de neconceput diferiți și separați unii de alții, trebuie
să aibă ca obiect Iubirea Divină, a cărei călăuză supremă ar trebui să fiu și trebuie
să fiu Eu, Iisus Însuși, căci altfel nu poate avea loc niciodată pe Pământ o
fraternitate a oamenilor, căci bogăția și sărăcia, puterea și neputința, cultura și
grosolănia, noblețea inimii și răutatea, naționalitatea, limba și ura umană, au
separat lumea prin adâncimi insurmontabile în clase și națiuni. Idealurile înalte își
găsesc prietenii, iubiții și reprezentanții spirituali în eterul superior, căci numai
acolo unde locuiesc Eu strălucește Soarele iubirii eterne, căci Eu sunt acest Soare.

2. Dacă vreți să deveniți copiii Mei, atunci trebuie să vă lansați în sus, prin
Virtuțile Mele, ca Fiu al Omului, în acele regiuni de Lumină ale jubilației veșnice, ale
bucuriei veșnice și ale bucuriei inexprimabile a Iubirii Mele Paterne, pe care Cerul
sau Viața veșnică în Dumnezeu le formează din inimile oamenilor. Cerul și
Pământul trebuiau să se unească în adevărata iubire a omului prin adevărata iubire
umană, care este unirea tuturor oamenilor, fie că sunt înalți sau joși, fie că sunt
bogați sau săraci, până când se vor uni într-o familie iubitoare din punct de vedere
spiritual a copiilor lui Dumnezeu. Unul pentru toți și, din nou, toți pentru unul
trebuie să fie cuvântul și inima tuturor.

3. Libertatea, egalitatea și fraternitatea trebuie să formeze stindardul

adevăratei fraternități a oamenilor, a claselor și națiunilor, căci fără acestea
realizarea Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ este de neconceput; - căci atâta
timp cât oamenii sunt separați în clase, societăți și națiuni, realizarea planului Meu
divin de instaurare a Împărăției Iubirii pe Pământ, un Pământ care a fost menit să
fie un paradis pământesc, este de neconceput.

4. Dragi copii! Gândiți-vă adesea la aceste cuvinte ale Mele, la cuvintele

Tatălui vostru Ceresc care vrea să vă facă ultrafericiți, căruia, totuși, îi puneți toate
obstacolele posibile, astfel încât Mijloacele Mele divine cu voi, chiar dacă nu sunt
zădărnicite, sunt totuși întârziate, dacă nu vreau să intervin cu măsuri forțate și,
prin condițiile voastre pământești, să vă vizitez brusc cu evenimente mondiale
distructive, pentru a vă supune voinței Mele. Dar și acest lucru se va întâmpla,
pentru că cei mai mulți oameni nu fac decât să râdă de cuvintele Mele și să acuze
instrumentele Mele de scriere, în loc să le evalueze în avantajul lor cu iubire și
înțelepciune pe Balanța de Aur a Adevărului Iubirii Divine!

5. Îmi este foarte greu să țin mâna de Judecător peste voi și să vă trimit
zilnic atâtea dezastre pe Pământ. Numai că în zilele noastre lucrurile în lume se
petrec ca pe vremea lui Noe, când potopul a început să scufunde străzile
giganticului oraș Hanoch. Oamenii au glumit și au râs și au vâslit veseli în bărci,
până când situația a devenit din ce în ce mai rea și, în cele din urmă, s-au înecat cu
toții, iar Marea Caspică și Marea Aral au rămas ca martori vii ai pedepsei Mele
împotriva celor incorigibili. Zi de zi se întâmplă o mulțime de nenorociri, și care
este consecința acestora? Nu face decât să-ți stimuleze curiozitatea de a citi ceva
"nou"! - Dar faptul că ți se pare că acestea sunt pedepse ale iubirii mele, pentru a-i
face pe oameni să conștientizeze marea lor înclinație spre păcat, nu mai este de
conceput! - Tot ce îmi rămâne este să măresc și să măresc evenimentele!

6. Priviți colosul nordic! I-am trezit multe spirite de libertate, dar ele devin
martiri ai barbariei celei mai grosolane, ai absolutismului ireconciliabil! Dar Eu nu
mă odihnesc, iar barbaria este pedepsită cu infamie și rușine, până când corabia
imperiului se rupe în două și valurile Spiritului Meu de Libertate scufundă
giganticul imperiu și introduce cultura Iubirii divine. Așa va trebui să procedez cu
toate imperiile care se comportă împotriva planurilor Mele civilizatoare în sensul
Iubirii divine, așa cum este scris în cuvintele sau profețiile Vechiului Testament
despre întoarcerea Mea actuală pe Pământ, o întoarcere care a început deja.

7. Cine nu vrea să înțeleagă cu bunăvoință limbajul Meu spiritual, îl va

înțelege cu ajutorul toiagului și, sub forța lui, va cădea. Priviți țările Europei, unde
copiii Mei au fost forjați timp de secole în lanțurile opresiunii spirituale și ale
înrăutățirii obiceiurilor, cât de repede au pătruns schimbările! - Pentru a nu
provoca răni vizibile, prin care libertatea vieții religioase să fie pusă în lanțuri de
către Mine însumi, realizez, prin diferite elemente, ceea ce eliberarea oamenilor
din lanțurile spirituale ale lupilor în haine de oaie nu se poate realiza altfel. Pentru
că, de obicei, este mai ușor să convertești un social-democrat ateu decât un creștin
care stă în literă sau în prostie spirituală. La fel se întâmplă și cu epoca de aur a
civilizației în secolul XX! Cu adevărat, se scrie și se predică mult despre progres,
religie și comuniune, dar - din păcate - majoritatea celor care vor să facă oamenii
fericiți nu au ei înșiși o lumină adevărată în scopul lor și, prin urmare, nu
funcționează.

8. Dragi copii! Adunați-vă în jurul Meu, Mântuitorul vostru! Lăsați-vă

instruiți de Mine prin cărțile Mele, care vă oferă instrumentele Mele de teosofie
creștină, apoi va fi bine dacă veți deveni buni la suflet și umili și Mă veți iubi pe
Mine și pe copiii Mei, căci atunci frăția superioară în Lumina Iubirii Divine, al cărei
Soare central sunt Eu, Iisus Însuși, vă va trimite Razele Cerești ale Căldurii Iubirii
pentru Adevărul Cuvântului și Sentimentul Divin în inimile voastre, și vă vor
însufleți pentru Viața Veșnică în Dumnezeu. - Amin!"

*** * ***

*** SFÂRȘITUL PĂRȚIi a doua ***