PROFEȚII CU PRIVIRE LA ISUS ȘI

RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU

Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/jesus_und_vaterunser_gebet%20.htm

Lucrare teosofică creștină nr. 77

Primită de la Domnul și publicată de Franz Schumi în anul 1905

Demonstrarea veridicității profețiilor Vechiului Testament despre întruparea

lui Dumnezeu în Isus și unicitatea Sa, confirmată în Noul Testament. – Explicarea
sensului spiritual al cuvintelor rugăciunii Tatălui nostru conținute în profeții prin
profeți, evangheliști și apostoli. – Păcatul lui Adam moștenit de omenire.

Titlul original: „Jesus Christus und das Vaterunsergebet”

† Cuvântul lui Dumnezeu

 Cuprins

Profeții despre Isus

Capitolul 1 - Întruparea lui Iahve în Isus în Sfintele Scripturi

Rugăciunea Tatălui nostru

Capitolul 1 - Tatăl nostru
Capitolul 2 - Care ești în Cer
Capitolul 3 - Sfințit fie Numele Tău
Capitolul 4 - Vie împărăția ta
Capitolul 5 - Facă-se Voia Ta pe pământ, așa cum este în ceruri
Capitolul 6 - Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele
Capitolul 7 - Iartă-ne nouă datoriile, precum și noi iertăm datornicilor noștri
Capitolul 8 - Căderea lui Adam în păcatul moștenit al umanității
Capitolul 9 - Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de rău
Capitolul 10 - Căci a Ta este Împărăția și Puterea și Slava în veci, Amin

2 † Cuvântul lui Dumnezeu

 ۞
Profeții cu privire la Isus
Capitolul 1 - Întruparea lui Iahve în Isus în Sfintele Scripturi

1. De când bisericile și sectele au început să-și fabrice domele lor false, sau ordini lumești,
Adevărul nu a mai putut ajunged la lumina zilei, pentru că, după cum arată istoria lumii,
răspânditorii ei au fost persecutați iar acolo unde a fost posibil, făcuți inofensivi. Abia acum, în
vremea libertății religioase, Duhul Meu divin a putut, fără a pune în pericol viața acestor
„instrumente” ale Mele, să se anunțe din nou și să facă clar punctul de vedere divin. Printre
oamenii care s-a întâmplat acest lucru, Schumi este unul căruia i s-a încredințat sarcina de către
Mine, Isus, ca să vestească lumii Cuvântul profetic și Adevărul dictat de Mine, dat fiindcă îi sunt
dictate acele cărți potrivite pentru convertirea și pregătirea oamenilor pentru întoarcerea lui
Hristos care a început și pentru zidirea Împărăției Mele Milenare. Ca o dovadă a ceea ce Eu,
Dumnezeu, aștept de la voi să credeți, i-am încredințat sarcina de a pune laolaltă argumentele
despre Adevăr, despre cine sunt Eu, Isus Hristos, cu adevărat.
2. Analiza de față este întocmită conform interpretării spirituale a Sfintei Scripturi, pe care
Eu, Isus, am făcut să ajungă la Schumi. – Este un foarte mic fragment din argumentele cărții:
„Hristos și Biblia” și din Biblia însăși, ea vă arată că cea mai mare parte din ceea ce a fost gândit,
crezut, scris și învățat despre Hristos până acum, în relația Sa cu Dumnezeu, este o eroare
religioasă. – Și la fel stau lucrurile cu celelalte învățături ale credinței protestante, catolice și
ortodoxe: ele nu sunt altceva decât ceremonii și erezii peste erezii, care sunt considerate și apărate
cu încăpățânare ca adevărate! Prin urmare, concluzia Mea dumnezeiască este să distrug toată
literatura voastră religioasă, pentru că altfel n-ar putea niciodată să se formeze o turmă sub un
singur Păstor. Revista creștin-teozofică „Iubirea” relatează mai multe despre aceasta. După
această introducere, ajungem la dovezi:
*
3. Isaia scrie despre Mine în capitolul 9, versetul 5, numele dumnezeiești ale copilului nou-
născut Isus, care sunt:
I) „Dumnezeu Tatăl din veșnicie”;
II ) «Minunat», ca Creator al lumii;
III ) „Sfetnic al lui Dumnezeu”, ca Înțelepciune divină (adică „Teosofie”);
IV) „Dumnezeu puternic” ca Duh Sfânt;
V) «Eroul virtuților și al meritelor divine»;
VI) Regele Iahve, ca „Prinț spiritual al păcii în Isus Hristos”, Isus, ca Dumnezeu Tatăl
conform Iubirii Sale divine.
4. După aceste clarificări prezentate aici spre lămurire, ajungem la discuția spirituală a
informaților venite de la profeți și apostoli, conform cărora se afirmă că Eu, Hristos, sunt
Dumnezeu Tatăl, Iahve din Veșnicie conform Iubirii Mele ca Duh a lui Dumnezeu, așa cum este
prezentat de următoarele surse citate:
5. 1 Ioan 4:8 și 16 : «Cine nu are dragoste, nu-L cunoaște pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu
este Iubire”. – «Da, am crezut și am recunoscut Iubirea pe care Dumnezeu o are pentru
noi. Dumnezeu este Iubire, și oricine rămâne în Iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în
el”. – Dumnezeu este numit Iubire pentru că Iubirea este Puterea mărturisitoare, adică Tatăl a tot
ceea ce este produs și creat, atât în Dumnezeu, cât și în toți oamenii liberi, întrucât totul este
generat și creat din Iubire. Rețineți și faptul că sub numele „Dumnezeu”, voi înțelegeți întotdeauna
Dumnezeu-Tatăl, prin urmare, Iubirea în Dumnezeu; și că numele „Iahve” din Vechiului Testament
pentru Dumnezeu, în limba ebraică veche, înseamnă și „Tată” (și nu „Domn”, așa cum credea
Luther).
6. Isaia 7:14 Iahve îi profețește regelui Ahaz din casa lui David: „Dumnezeu însuși vă va da
(care sunteți din casa lui David) un semn: iată, o fecioară (din sămânța lui Davi ) va fi însărcinată

3 † Cuvântul lui Dumnezeu

și va naște un fiu și Îl va numi (Iahve, ca Mesia) Emanuel (adică: Dumnezeu cu noi )» .
7. Isaia 9:5: „Numele Pruncului născut” (Isus) înseamnă „Tatăl Veșniciei”, prin urmare, El
este Dumnezeu, Creatorul Cerului și al Pământului, al îngerilor, al duhurilor și al oamenilor.
8. Ioan 10:30 scrie: Isus a spus în vestibulul templului lui Solomon din Ierusalim; „Eu și
Tatăl suntem Una”, ceea ce înseamnă: conform Iubirii, Înțelepciunii și Puterii, pentru că Eu, Isus, am
fost și sunt Iahve însuși.
9. Ioan 12:45 scrie că în ziua intrării în Ierusalim, Isus le-a spus iudeilor din templu: „Cine
Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel (Tatăl) care M-a trimis.”
10. În Ioan 14:8-9, Filip a spus la Cina cea de Taină: „Doamne, arată-ne pe Dumnezeu
Tatăl”. Atunci i-am răspuns: «De atâta vreme sunt cu voi și încă nu Mă cunoști, Filipe? Cine Mă vede
pe Mine, vede pe Dumnezeu Tatăl; cum poți să mai spui: „Arată-ne pe Tatăl!?”»
11. În Maleahi [3:1 și 3:23] Eu Însumi, Iahve, am spus că Mă voi întrupa, dar mai întâi îl voi
trimite pe Ilie care, ca predicator în deșert, va anunța venirea Mea, după cum citim în Isaia 40:3 și
Matei 11:14, ceea ce el a făcut ca Ioan Botezătorul la Iordan.
12. Isaia 44:6 scrie: „Așa vorbește Iahve, Regele lui Israel și Răscumpărătorul său (pe
nume) Iahve Zebaot: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și în afară de Mine nu este Dumnezeu” .
13. În Apocalipsa lui Ioan 2:8 este scris și mai clar: „Aceasta a spus (Iahve ca) Isus Hristos:
Cel dintâi și Cel de pe urmă, care a murit (pe cruce) și a înviat (a treia zi)” . – Mai mult, Isaia
49:26 scrie: „ Orice făptură va trebui să știe că Eu sunt Mântuitorul și Răscumpărătorul tău Iahve.”
14. Psalmul 130:7-8: „Nădăjduiește în Iahve, Israele, pentru că la Iahve este milă și
răscumpărare puternică, El va răscumpăra pe Israel (în Hristos) de toate nelegiuirile lui (pe
Cruce)”.
15. Ieremia 50:34: „Puternic este Răscumpărătorul lor (Isus Hristos) , Iahve este Numele
Lui (ca în Vechiul Testament)”.
16. Isaia 43:11: „Eu sunt Iahve și în afară de Mine nu este Mântuitor.”
17. Osea 13:4: „Eu sunt Iahve, Dumnezeul tău, și nu este alt Mântuitor în afară de Mine.”
18. Isaia 45:14 / 15 / 18: «Iahve, care este Dumnezeul lui Israel…» «... și Mântuitorul lui»,
«... și în afară de Iahve nu este alt Dumnezeu».
19. Isaia 45:21: „Eu, Iahve, sunt un Dumnezeu și un Mântuitor drept, iar în afară de Mine nu
este nici Dumnezeu și nici Mântuitor.”
20. Psalmul 78:35: „Ei și-au amintit că numai Iahve era stânca lor (în practică, spiritual,
după limbajul Bibliei, „Adevărul”), Răscumpărătorul și Dumnezeul sublim.”
21. În Zaharia 12:1-10 citim că evreii, la întoarcerea lui Hristos, vor privi în sus la (Mine)
Iahve, pe care (într-o zi) l-au străpuns.
22. După aceste dovezi din Sfintele Scripturi, se demonstrează că Eu sunt Salvatorul și
Răscumpărătorul în Hristos, Dumnezeul Iahve Zebaoth Însuși devenit Om. În consecință, Eu, Isus
Hristos, sunt Dumnezeul și Tatăl vostru Iahve Zebaoth, Creatorul lumii.
23. Eu, Isus, sunt Sfătuitorul lui Dumnezeu Tatăl din Veșnicie, după Înțelepciunea Mea
Dumnezeiască, Înțelepciune care este numită spiritual „Fiul lui Dumnezeu”. Această Înțelepciune
este Sufletul lui Dumnezeu, care, pe lângă aceasta, este numit și „Cuvântul lui Dumnezeu”.
24. Omul, ca copil al lui Dumnezeu, primește de la Duhul lui Dumnezeu în inima sufletului
său, inteligența, ca facultate pentru formarea sinelui său. Dacă această inteligență se formează din
Cuvântul sau Învățătura Înțelepciunii lui Dumnezeu, dacă el trăiește și acționează exact conform
acestei Învățături, atunci intelectul omului se va naște din înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu
din inima lui și din cea din Dumnezeu, iar acest lucru fiind născut din Dumnezeu, Tatăl Isus o
numește „renașterea duhului” , prin care omul, înzestrat cu Darurile și Harurile dumnezeiești,
devine copil sau fiu al lui Dumnezeu după suflet; și, prin urmare, cei renăscuți, cei botezați cu Focul
Duhului Sfânt, sunt numiți atunci „zei”, pentru că Tatăl lor spiritual Isus, este Dumnezeu.
*
25. Sursele pentru dovada despre Mine, Isus, ca Înțelepciune a lui Dumnezeu după Suflet,
sunt următoarele:

4 † Cuvântul lui Dumnezeu

 I ) În Romani 11:34 Pavel întreabă: «Cine a fost Sfătuitorul Domnului Iahve?»
II ) Tot în Isaia 40:13 se pune întrebarea: «Cine a învăţat Duhul lui Dumnezeu? Care Sfetnic
i-ar putea spune ceva?» Vedeți, răspunsul la această întrebare a fost scris de Isaia cu mult timp în
urmă, dar desigur că pe vremea lui nu era înțeles atât de clar, pentru că mai întâi trebuia să se
împlinească profeția, pentru a o înțelege în toată măreția ei, ea spune: Isaia 9:5: „Copilul nou-
născut (Isus Hristos)”, care după Sufletul Său este numit „Înțelepciunea Tatălui din veșnicie”, este
„... Sfatuitorul lui Dumnezeu.”
III ) Mai mult, Isaia 11:1-2 : «Un vlăstar se va naște din seminția lui Isai și această mlădiță
din rădăcina lui David va aduce rod. Și peste El se va odini Duhul (de Iubire) al lui Iahve, Duhul
înțelepciunii și al discernământului, Duhul Sfatului și al Puterii [Isaia 9:], Duhul cunoașterii binelui
și răului și al roadelor Domnul (ca Fiu al Omului)".
IV) 1 Corinteni 1:24 : Pavel vă transmite marea Taină dintre Tatăl și Fiul, spunând:
„ Hristos este Înțelepciunea și Puterea Dumnezeiască”. Întrucât Eu, Hristos, sunt Înțelepciunea
divină după suflet, de aceea, sunt în mod evident Sfetnicul veșnicului Dumnezeu Tatăl și întrucât
sunt și Forța sau Atotputernicia lui Dumnezeu – după sufletul Meu – ceea ce spiritual înseamnă
Duhul Sfânt în Dumnezeu, prin urmare, Eu sunt tocmai Unsul divin sau Hristosul, sau Mesia, ceea
ce înseamnă „Regele Cerului și al Pământului” , așa cum M-am anunțat pe Mine Însumi în Ziua
Înălțării. [ Matei 28, 18 ].
V) Proverbe cap. 8: În acest capitol găsim această semnificație: „Eu, Înțelepciunea lui
Dumnezeu, sunt Sfetnicul lui Dumnezeu din Veșnicie, ... și Eu sunt cel care am conceput formele,
speciile, asimilările și culorile în crearea lumii”.
VI) Ioan 16:13-15 scrie: la Cina cea de Taină, ceea ce a spus Isus: «Când va veni Duhul
Adevărului, El Mă va proslăvi; El, de fapt, va lua din ceea ce este al Meu și vă va vesti ( adică
învățătura Înțelepciunii lui Dumnezeu ), pentru că tot ceea ce are Tatăl, (sau Iubirea în
Dumnezeu), este al Meu (pentru că această Iubire este în Mine, iar Eu cu Înțelepciunea și
Atotputernicia Mea sunt în această Iubire a Mea). De aceea, am zis: „El va lua din ce este al Meu și
vi-l va vesti”.
26. Din aceste cuvinte și din alte surse Biblice menționate aici rezultă clar că Tatăl din Mine,
Isus, a fost Iubirea Mea Divină; – Fiul lui Dumnezeu în Tatăl a fost Înțelepciunea Mea Divină; – iar
templul viu al lui Dumnezeu, în care locuiesc Tatăl și Fiul, a fost Trupul omenesc spiritualizat al
lui Isus și tocmai aceasta este Taină cea mare în Hristos! – Conform acestei Revelații, mergem
în mâna surselor Sfintei Scripturi, urmând Adevărul, Ioan 17:4 relatează că Înțelepciunea lui
Dumnezeu în Hristos, la Cina cea de Taină, a vorbit astfel Iubirii Sale dumnezeiești: «Tată, Te-am
proslăvit pe pământ. Acum, Tată, proslăvește-Mă și pe Tu pe Mine, la Tine Însuți, cu Măreția pe care
o aveam deja la Tine, înainte ca lumea să fie creată”.
27. Eu, Isus, Fiul lui Dumnezeu, sunt Reprezentantul spiritual al casei lui David. Eu, Isus,
prin urmare, am fost numit „Fiul lui Dumnezeu” sau „Singurul Fiu al lui Dumnezeu” , pentru că Eu,
ca Înțelepciune divină, sau „Lumina lumii” [In. 8:12] sunt născut în Iubirea divină, așa cum lumina
se naște în flacăra ei în care s-a născut, și este Unul Născut.
28. 2 Samuel 7:12-14 și 16: Eu, ca Iahve, i-am profețit regelui David prin profetul Natanael
(în anul 1038 înainte de Hristos): «Când se vor împlini zilele tale și vei locui cu părinții tăi (decedați
deja de 1000 de ani după trupul de carne), voi trezi după tine sămânța ta care va ieși din trupul
tău (ca Mesia spiritual sau un Rege-David spiritual), Lui Îi voi întări Împărăția Lui. El este cel care
va construi o locuință (spirituală) pentru Numele Meu (Dumnezeu în inimile oamenilor care Mă
iubesc prin împlinirea poruncilor și a Învățăturilor lui Dumnezeu) și voi confirma pentru totdeauna
tronul Împărăției Sale regale (spirituale) (ca Împărăție a Prințului Păcii sufletelor). Eu Însumi voi
fi Tatăl Său (ca Iubire în Dumnezeu) și El Însuși va fi Fiul Meu (ca Înțelepciune în Dumnezeu)." –
«Dar (Tu, Isus, ca Regele divin David), locuința Ta (care se află în inima omului plină de dragoste
pentru Dumnezeu și pentru oameni) trebuie să dăinuie și să existe veșnic înaintea Ta (ca Tronul
Tău al Iubiri ) și (acest) al Tău ( dumnezeiesc Tron regal – „Cartea de Rugăciuni 3:58”) va trebui să
existe (ca atare) pentru totdeauna», în timp ce tronul lumesc al lui David va trebui să se sfârșească,
iar din acest motiv va trebui să se ridice și să guverneze Tronul spiritual.

5 † Cuvântul lui Dumnezeu

 29. Ioan Evanghelistul, care a înțeles sensul spiritual al expresiei „Fiul lui Dumnezeu”, care
înseamnă Cuvântul sau Înțelepciunea lui Dumnezeu, spune în cap. 1, versetul 1 și 14: «La început
era Cuvântul și, Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul; și Cuvântul S-a făcut trup și a
locuit printre noi, iar noi am văzut Măreția Sa dumnezeiască pe Muntele Tabor ”. – Și în Matei 28,
19: Eu, Isus, le-am spus ucenicilor Mei: „ Botezați-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt ”.
Iar aceste cuvinte spirituale ale Mele înseamnă: Inițiază-i în iubirea Tatălui, în învățătura Fiului și
în Puterea Adevărului credinței. – Ioan spune în prima sa scrisoare 5:7: „Trei sunt martorii în
Cer: («Duhul, Apa, Sângele»)» Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt . – Din aceasta vedem că Cuvântul lui
Dumnezeu este Înțelepciunea lui Dumnezeu, care în limbajul ceresc înseamnă Fiul lui Dumnezeu,
iar acesta, ca Suflet al lui Isus, era Înțelepciunea în persoană a lui Dumnezeu, care reprezintă
Învățătura lui Isus în Sfânta Scriptură. Eu, Isus, am înțeles această Învățătură când am vorbit
despre mâncarea Trupului Meu (duhovnicesc) [ Ioan 6:53 ], ca și atunci când am spus despre a
bea Sângele Meu ( spiritual ), în sensul obținerii Iubirii Mele. Din aceasta rezultă că, în adevăr, voi
mâncați trupul lui Isus ( adică păstrați comuniunea cu El), numai atunci când acceptați
Învățătura Mea și trăiți și acționați în consecință; – și abia după aceia (înseamnă că) beți și
Sângele Meu, adică, atunci când Îl iubiți pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele
vostru ca pe voi înșivă.
30. Eu, Isus, după Sufletul Meu sunt Puterea lui Dumnezeu Tatăl din Veșnicie, numită
spiritual „Duh Sfânt”. Pavel spune [ 1 Corinteni 1:24 ] „... Hristos este Puterea Dumnezeiască ”, care
este Duhul Sfânt în Dumnezeu, după cum demonstrează următoarele exemple: – În ziua Înălțării
Domnului, Eu, Isus, le-am spus ucenicilor Mei: [ Luca 24:49 ]: «Și iată, voi trimite asupra voastră
ceea ce a fost făgăduit de Tatăl Meu. Dar voi rămâneți în cetatea Ierusalimului, până când veți fi
îmbrăcați cu puterea de Sus.” – Faptele Apostolilor capitolul 2: Ucenicilor Mei la Cincizecime li s-a
oferit Puterea venită de Sus, după cum se citește în Luca 24:49, care este Duhul Sfânt al Iubirii,
Înțelepciunii și Atotputerniciei lui Dumnezeu.
31. Le-am promis ucenicilor Mei că le trimit Duhul Sfânt al Adevărului [Ioan 14: 26 / 15:26
/ 16:13-15 ]. Cu toate acestea, Dumnezeu este Duh [ Ioan 4:24 ] iar Eu, Isus, ca Dumnezeu, mă
numesc și „Adevăr” [ Ioan 14:16 ] și „Viață” [ Ioan 11:25, Ieremia 10:10 ], pentru că Dumnezeu
este Viață [ Iov 33:4 ], deci eram Duhul Sfânt al Adevărului, cu care ucenicii au fost înzestrați în
Ziua Rusaliilor de nimeni altul decât Iahve în Isus Însuși. – Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la
Fiul, deci din Iubire [ 1 Ioan 4:8-16 ] și Înțelepciune [ 1 Corinteni 1:24] în Dumnezeu. Din această
demonstrație vedeți că Isus este Tatăl conform esenței Sale veșnice, adică Iubirea: Fiul veșnic al
Înțelepciunii Sale și singurul Duh Sfânt după Puterea, Acțiunea și Forța Sa infinită.
32. După această lămurire cu demonstrațiile anterioare din Sfânta Scriptură, se evidențiază
că Eu, Isus, am fost și sunt Însăși Sfânta Treime. Acest lucru rezultă în mod clar din faptul că
Dumnezeu l-a creat pe Adam după imaginea Sa, prin urmare voi, ca descendenți ai lui Adam,
sunteți, de asemenea, doar peroane unipersonale, așa cum Dumnezeul trinitar, Isus Hristos Iahve
Zebaoth, a venit și El în lume personal într-o unitate și nu cu trei trupuri! Dacă Dumnezeu ar fi tri-
personal, atunci oamenii – ca și copii ai lui Dumnezeu – ar avea fiecare trei trupuri, șase picioare,
șase mâini, trei capete etc.! – Nici profeții, nici apostolii nu știau nimic despre un Dumnezeu
tripersonal și nici nu au relatat nimic despre acest lucru.
33. Întrucât, Eu, Dumnezeu, înainte de întruparea în Hristos eram impersonal, deci nu
aveam propriul Meu Trup personal, din moment ce am vorbit întotdeauna prin trupul unui înger,
iar ca Iahve în Hristos, ca Dumnezeu devenit Om, nu am venit pe lume cu trei trupuri, ci cu un
singur trup, atunci cum se poate ca cineva să susțină că există un Dumnezeu tripersonal? –
Dumnezeul tripersonal a fost fabricat doar în anii de după 325 și 381 d.Hr. de către biserica
romană, la sinodul de la Niceea și Constantinopol și toate bisericile și sectele au acceptat acest nou
Dumnezeu tripersonal de atunci și până astăzi. Deci, nu în Cer, nici în Nazaret, nici în Betleem, ci
în Roma a fost înființat Dumnezeul tripersonal de clasa preoțească romană, ca o erezie grosolană
a credinței. – De fapt, Isus Hristos este Dumnezeul triunic și în afară de Mine, Hristos, nu există
nici un Dumnezeu, și trebuie să știți că potrivit lui Pavel către Corinteni și Romani, Duhul lui
Dumnezeu locuiește în fiecare și că acest Duh este Isus Cristos Iahve Zebaoth însuși.

6 † Cuvântul lui Dumnezeu

 34. Eu, Isus, sunt Dumnezeul în treime ca Creator al lumii: în Geneza 1:1 Moise scrie:
« Prima dată (căci pentru Dumnezeu nu există început) Aelohim [1]* (*Aelohim și nu Dumnezeu
este scris conform lui Moise în originalul ebraic) , (sau mai bine, după limba ebraică veche, Puterea
lui Dumnezeu ca „Duhul Sfânt” sau „Isus Hristos”), a creat Cerul (ca stare divină a Iubirii) și
Pământul (ca stare umană de înțelepciune în creația Sa originală a copiilor lui Dumnezeu)".
35. Eu, Iahve, am spus prin Isaia 9:5 că Numele Pruncului nou-născut Isus, înseamnă:
„Minunat Sfetnic”, ca Creator al lumii, deoarece nimeni nu Îl poate imita.
36. În Evrei 1:2 Petru relatează: „ Dumnezeu ne-a vorbit în aceste ultime zile ( în anii 30-33)
El ne-a vorbit prin Fiul Său (care este numit Înțelepciunea Sa divină), făcându-L moștenitor al
tuturor lucrurilor (adică L-a făcut Dumnezeul Universului) și prin Care, El a creat lumile”.
37. Iar Pavel mai spune în Coloseni 1:15-16: „Hristos este imaginea Dumnezeului nevăzut,
Întâiul născut înaintea tuturor făpturilor, pentru că prin El s-a creat tot ce este în Cer și pe pământ.”,
lucruri vizibile și invizibile, fie ele tronuri sau stăpâniri, principate sau puteri; totul a fost creat prin
El și pentru El”.
38. Proverbele 8:14 și 8:30-31: «Mie Îmi aparțin amândouă (Înțelepciunea și Puterea lui
Dumnezeu), Sfatul și Acțiunea; Eu am Înțelegere și Putere». „În Creație am fost Stăpânul Lucrării. M-
am încântat (cu fulgerele Înțelepciunii Mele profunde) pe pământul Lui (al Tatălui) (unde am
conceput totul și am pus totul în Operă)».
39. Întrucât Eu, Isus, conform sufletului Meu sunt Înțelepciunea și Atotputernicia lui
Dumnezeu, prin urmare, este lesne de înțeles că Eu, ca Sfătuitor al Tatălui Meu și al propriei Mele
Iubiri Dumnezeiești, am conceput totul și, unit în Atotputernicia Mea cu Tatăl, am creat lumea.
40. Iahve-Hristos este Eroul Caracteristicilor și Valorilor dumnezeiești. Numele „erou”,
pentru Mine însumi, Iahve, numit acum Isus Hristos, se găsește în următoarele comunicări ale
Sfintei Scripturi:
I) Geneza 49:10. Patriarhul Iacov a proorocit în Egipt: «Toiagul împărătesc nu se va
îndepărta de la Iuda, nici stăpânirea de la picioarele lui (însemnând puterea poporului Israel), până
nu va veni Eroul; și Lui Îi va aparține ascultarea popoarelor (ca Rege spiritual al Păcii)».
II) 1 Samuel 15:29 spune: «Iahve, Eroul în Israel, nu minte și nu se pocăiește; pentru că El
nu este un om care trebuie să se pocăiască de ceva.”
III) Isaia 9:5 : „ Numele Fiului nou-născut ” (Isus) înseamnă „Erou”.
IV) Psalmul 45:4: În cântările de laudă către Mesia și sfintei Sale Mirese, este numit:
„Iubire”; și înseamnă: „Îmbrăcă-te, Erou ceresc, cu sabia strălucitoare a Cuvântului înalt al lui Iahve
venit din Înțelepciunea Sa profundă; pentru că este podoaba Ta și slava Ta în lupta împotriva
înțelepciunii omului.”
V) Despre natura Mea eroică dumnezeiască, ca a marelui Biruitor al Golgotei împotriva
Satanei și a iadului, vă spune povestea drumului Meu de suferință și a morții Mele pe cruce: mai
întâi palma brutală în sala de audiență a lui Caiafa, apoi maltratarea în curțile lui Caiafa,
batjocorirea la Irod, biciuirea sângeroasă și cruda încoronare cu coroana de spini în curtea lui
Pilat, străpungerea crudă a picioarelor și a mâinilor cu cuie tocite și batjocura brutală de pe
Cruce. Această poveste trebuie citită în textul „Cartea creștin-teosofică de rugăciune” din
capitolul „Calea suferinței”, pentru a înțelege natura eroică a marelui Om al durerii și toleranței de
pe Golgota, pentru păcatul vostru ereditar săvârșit împreună în spiritul lui Adam și al
Evei. (Citiți și Hristos și Biblia, Capitolul XV, precum și Patimile lui Isus în Capitolul 21).
41. Împăratul Cerului și al Pământului, Iahve (Isus), ca Prinț spiritual al Păcii, Eu, Iahve, am
profețit prin profetul Isaia 9:5, și am declarat că Numele Fiului nou născut (Isus) este „Dumnezeu
Tatăl din Eternitate”, un „Prinț al Păcii”. – Dovezile că Iahve, numit după întrupare „Isus Hristos”,
este Regele sau Prințul Păcii, pot fi găsite în următoarele versete din Sfânta Scriptură:
I) Isaia 6:5 spune: „… Am văzut cu ochii mei pe Regele Iahve Zebaoth” .
II) Isaia 33:22 : „ Iahve este Judecătorul nostru, Iahve este Dătătorul nostru de Legi, Iahve
este Regele nostru ”.
III) Isaia 43:15 : „ Eu, Iahve, sunt Sfântul vostru, Care este Creatorul lui Israel, Regele
vostru ”.

7 † Cuvântul lui Dumnezeu

 IV) Ieremia 10:10 spune: „ Iahve este Adevărul; El este un Dumnezeu viu și un Împărat
veșnic .”
V) Daniel 4:34 spune despre cunoașterea împăratului Babilonului, declarând-o deschis:
«Acum eu, Nabucodonosor, cinstesc și slăvesc pe Iahve, Împăratul Cerurilor; toate lucrările Lui sunt
Adevărul, iar căile Lui sunt Dreptatea.
VI) Daniel 9:25 profețește: «Până la Hristos, Prințul (Păcii) sunt 69 de săptămâni» [2]*
(*Citiți în Cartea de rugăciuni ce înseamnă săptămânile).
VII) Psalmul 89: Eu, Iahve, am profețit înălțarea și perpetuarea casei lui David prin
întruparea Mea în Hristos, pe care am promis să o fac pentru primul Fiu (ca Cuvânt al lui
Dumnezeu) și pentru cel mai înalt Rege de pe pământ.
VIII) Psalmul 24:7-10: Eu, Iahve, am profețit despre întruparea Mea în Hristos: «Deschideți
larg porțile (care aici sunt inimile primitoare) și frontoanele lumii (care aici sunt virtuțile nobile
ale oamenilor), ca să poată intra Împăratul Slavei, Iahve Zebaot, Cel Tare și Puternic, (adică Duhul
Sfânt al Iubirii lui Dumnezeu în Hristos) cu cinste (în lumea copiilor Săi).
IX) Profetul Mica (5:1) relatează că Prințul lui Israel se va naște în Betleem, a cărui origine
este din vremuri trecute, din zilele Veșniciei.
X) Matei (2:2) relatează: „Cei trei Magi întreabă: unde este nou-născutul Regele al evreilor,
pentru că am văzut steaua Lui [Numeri 24:17] la Răsărit și am venit să-L adorăm”.
XI) Ioan 1:41 scrie: „Andrei s-a întâlnit cu fratele său Simon (Petru) și i-a spus: „L-am găsit
pe Mesia (adică pe Unsul sau Regele)””.
XII) Ioan 1:45 scrie: „Filip l-a întâlnit pe Natanael și i-a spus: „L-am găsit pe Acela despre
Care a proorocit Moise a în Lege [Deuteronomul 18:15-18] ca despre un mare Prooroc și despre
Care au scris proorocii. Este Isus, Fiul (adoptat) lui Iosif din Nazaret”.
XIII) Ioan 1:49: „Și când Natanael a fost convins de adevărul cuvintelor Mele, Mi-a spus:
„Rabi! Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Regele lui Israel!”.
XIV ) Psalmul 45:8: Eu, Iahve, am profețit prin Regele David despre Înțelepciunea divină
a lui Iahve în Isus: «Tu iubești Dreptatea și urăști să fii fără Dumnezeu, pentru că Dumnezeu, (Tu,
fiul Omului, sau Vestitor al Cuvântului divin), Dumnezeul Tău (ca Tatăl tău după Duhul Tău, Tu
Înțelepciunea, sau Fiul lui Dumnezeu) Te-a uns cu Untdelemnul Bucuriei (al Iubirii Cerești către
Mesia, sau către Împăratul Ceresc și Prințul ceresc al Păcii) în fața tovarășilor Tăi (ai vremii).)."
XV) Zaharia 9:9-10 scrie la intrarea lui Isus în Ierusalim: « Saltă de bucurie, Tu, fiica
Sionului ( însemnând Iubirea lui Dumnezeu), iar tu, fiica Ierusalimului (care înseamnă „iubire
umană”), jubilează! Iată, Regele tău (Iahve) vine (cu Numele de Isus, anunțat ca profetul din
Nazaret, pe care Moise l-a vestit conform Genezei 3) la tine, un Drept și un Salvator sau
Ajutor [Matei 21:5], El vine sărac și călărește pe un măgar, un mânz de măgar. – Iar El (Prințul
Păcii) va învăța pacea între păgâni ».
XVI) Isaia 45:25: Prin Iahve toţi sunt îndreptăţiţi pe Golgota.
XVII) Ioan 18:36 relatează când Isus Însuși a recunoscut în fața lui Pilat că El este un Rege,
dar Împărăția Lui nu este din această lume (a păcatului și a egoismului).
42. Cuvântul ebraic „Mesia” înseamnă în greacă „Hristos”, iar acesta înseamnă în limbajului
Bibliei, „Rege”; iar Eu, Isus, sunt foarte des numit astfel în Noul Testament.
I) În Romani 14:17: „Împărăția lui Dumnezeu (ca Împărăția lui Hristos) este dreptate și
pace și bucurie în Duhul Sfânt (Isus)”.
II) În Scrisoarea către Efeseni 2:14 citim: „Hristos este Pacea noastră”.
III) Evrei 7:2 : „… Melhisedec (Eu eram însuși Iahve) numit Regele Dreptății (conform
Înțelepciunii Mele) și, de asemenea, Regele Salemului, adică „al Păcii” (conform Iubirii Mele)”.
IV) Faptele Apostolilor 3:13-15 Petru le-a spus iudeilor: „Isus, Prințul Vieții... Voi, iudeii, l-
ați omorât”
V) Faptele Apostolilor 5:30-31: Tot Petru le-a spus fariseilor: «Iahve, Dumnezeul părinților
noștri, L-a înviat din morți pe Isus după trup omenesc, pe Cel pe care L-ați pus pe cruce și L-ați
omorât, și L-a ridicat cu mâna Sa dreaptă (adică „Atotputernicia”) pentru a fi Prinț sau Domn și
Mântuitor”.

8 † Cuvântul lui Dumnezeu

 VI) În prima scrisoare către Timotei 1:17 Pavel, în iubirea lui pentru Mine, Isus, are curajul
să exclame: „A Lui, (Isus), Împăratului veșnic, Celui Nepieritor, Invizibilului, Singurului Dumnezeu,
fie cinstea și slava în toată Eternitatea. Amin”.
VII) Apocalipsa 1:5 : Eu, Isus Hristos, sunt „… Întâiul născut din morți (ca biruitor peste iad,
Satan și păcat), Prințul regilor pe pământ”.
VIII) Apocalipsa 17:14 (înseamnă la vremea Judecății lumii): „Mielul (Isus) este Domnul
domnilor și Împăratul împăraților care, uniți cu El, sunt numiți aleșii și credincioșii”. Același
lucru este spus in cap. 19, versetul 16.
IX) Isaia 33:17 scrie despre împărăția milenară: Tu, copil al lui Dumnezeu, «Ochii tăi vor
vedea pe dumnezeiescul Împărat al Păcii (Iahve, ca Isus în Măreția Sa, ca Tată printre copiii Săi, iar
poporul lui Dumnezeu va fi mare și puternic)." – Deoarece Numele „Isus” nu era încă dat spre
cunoaștere în Vechiul Testament, atunci citim întotdeauna „Iahve” în loc de Isus, pentru că Iahve
s-a numit doar Isus, în Hristos, și de aceea se spune în Psalmul 99:1 despre întoarcerea lui Hristos:
«Iahve este Împăratul (lumii), prin urmare, popoarele tremură; El șade ca Heruvim (ca drept
Judecător al lumii), prin urmare, Pământul tremură (unde locuiesc oamenii anti-creștini).”
X) În Psalmul 95:3 se citește despre Împărăția milenară: « Iahve este un Dumnezeu mare
și un mare Împărat peste toți zeii (care aici sunt copiii aleși ai Cerului, pentru că Tatăl lor este
Dumnezeu, Isus, Iahve Zebaot)».
XI) Tot în Psalmul 47:8 se citește: „ Dumnezeu, Iahve, este Împărat pe toată suprafața
Pământului (în Regatul Milenar)”.
XII) Psalmul 72 vorbește despre viitorul Isus, ca marele Prinț al Păcii și despre domnia Sa
milenară, unde toți regii I se vor închina și toți păgânii Îl vor sluji.
XIII) Tot în Zaharia 14:9 se spune că în Împărăția milenară, Iahve va fi (precum Părintele
Isus) Împărat peste tot Pământul; în același timp, Iahve (ca Tată-Isus), va fi unul și același, iar
Numele Său, unul și același (care înseamnă: Tatăl și Fiul sunt numiți sub numele „Isus”, ca „Tatăl-
Isus".).
XIV) Osea 3:4-5 relatează despre Împărăţia milenară: «Copiii lui Israel vor rămâne multă
vreme fără regi, fără prinți, fără jertfă, fără altar, fără haină pentru Slujba Divină și fără Sanctuar. –
După ( timpul reîntoarcerii lui Hristos), totuși, copiii lui Israel se vor converti și vor căuta pe Iahve,
Dumnezeul lor, Regele lor spiritual David – (Mesia Isus); și se vor apropia cu inimile bătând de
Iahve (pe care îl pironiseră cândva în cuie ca Isus Hristos) și de Harul Său în timpul din urmă (când
Judecata lumii va fi în curs de desfășurare [ Zaharia 12:1-10])».
XV) După întoarcerea lui Hristos citim în Ezechiel 37:25: „Evreii vor locui veșnic în Palestina
și Regele spiritual David (Isus Hristos, Prințul Păcii) va fi veșnic Prințul lor spiritual ”. (Acesta este
exact înțelesul acestui verset din Ezechiel).
43. Aceste argumente date până acum vă luminează măreția versetului 5 din Isaia capitolul
9, confirmând că toate sursele din profeți se referă numai la Iahve, cu Numele adăugat în Noul
Testament „Isus Hristos”.
44. Dragii Mei copii, din sursele discutate ați văzut Cine sunt Eu, Isus, Mântuitorul și
Răscumpărătorul vostru. Acesta este cel mai măreț lucru pe care un om și-l poate imagina și,
vedeți, Eu, Isus Hristos, locuiesc în inima voastră. Eu sunt Mirele sufletului vostru, Eu sunt
Preasfântul vostru sine interior, Eu sunt puternicul Iahve. Toate balamalele lumii tremură în fața
celui mai mic semn! Eu sunt Domnul tuturor domnilor și Regele tuturor regilor și sunt Tatăl vostru
și vă călăuzesc către renașterea duhului, pentru a face di voi, copii ai lui Dumnezeu, dumnezei ai
Iubirii, înțelepciunii și puterii și pentru a face din voi regi ai marelui corp ceresc prin drept
ereditar. Copii Mei, veniți la Mine, la Tatăl vostru, și lăsați-vă învățați numai de Mine, atunci veți
deveni dumnezei, pentru că Eu, Dumnezeu, sunt Tatăl vostru. Amin!

*** * ***

9 † Cuvântul lui Dumnezeu

 Rugăciunea Tatălui nostru

Eu – Iahve în Isus – am dat rugăciunea Tatălui nostru pe muntele Garizim, lângă Sihar, ca
cea mai înaltă rugăciune, pentru toți oamenii și pentru toate timpurile. – Prima invocație pe care un
creștin credincios o adresează în această rugăciune Tatălui său din Ceruri este: „Tatăl nostru!”

۞
1) Tatăl nostru!

1. Această invocare include următoarele adevăruri: Măreția Cerului și a Pământului este

Numele „Tată” în Dumnezeu! Acest Nume este Iubirea primordială fundamentală a lui Dumnezeu
în Univers, este Soarele Cerului, focul Sfințeniei divine. Tatăl este Flacăra Luminii Eterne în
Fiul. Cu toate acestea, Tatăl și Fiul sunt Puterea Sfântă iradiantă și Harul Duhului Sfânt în
Dumnezeu, prin urmare, am spus la Cina cea de Taină: „Eu sunt Tatăl și Fiul ”, deoarece Sinele Meu
este în Tatăl, iar Sinele Său – al Tatălui – este în Mine, pentru că Eu sunt Iahve, eternul Adevăr ca
Duh Sfânt al Iubirii, Înțelepciunii și Puterii în Dumnezeu, sau în limbajul ceresc al simbolurilor,
numit: Tată, Fiu și Duh Sfânt.
2. Aici, în această lămurire înaltă, stă în fața voastră Figura strălucitoare a Tatălui vostru
Ceresc în Suprema Sa Sfântă Treime care, pentru voi, oameni micuți, se numește Tatăl
nostru. Sublimă și sfântă este legătura Iubirii între fiu și Tatăl, Care se coboară din neapropiata Sa
sfințenie, pe pământul întunecat și se lasă chemat de oameni: „Tată!”.
3. Copilașilor! Gândiți-vă bine la Cine sunt Eu, marele Dumnezeu, care hrănește vulcanii cu
Foc și înaintea celui mai mic semn se cutremură toate temeliile lumii, iar acest atotputernic
Dumnezeu a conceput în om un fiu al Său care, într-o zi – dacă urmează învățăturile și se lasă
călăuzit de Mine – va deveni un fiu ereditar, un rege și dumnezeu al unei lumi vaste, ca prinț și
moștenitor; pentru că Eu, Dumnezeu, sunt Tatăl lui. Vă puteți voi imagina ceva mai măreț decât
ceea ce vă așteaptă, dacă Mă urmați, astfel încât Eu să vă educ ca copii ai Mei, puși pe picior de
egalitate cu Mine, ca zei ai Iubirii, Înțelepciunii și Puterii în Mine, Atotpărintele lumii infinite?
4. Copiii mei! Iubiți-Mă cu toata puterea flăcării iubirii din inima voastră! Căutați-Mă doar
în Mine și, ca unica voastră iubire, atunci invocarea voastră „Tatăl nostru” va răsuna ca sunetul
clopotului de argint și vă va uni așa cum razele Soarelui unesc Cerul cu Pământul. – Acum trecem
la a doua expresie, care sună astfel:

۞
2) Care ești în Cer

5. Întreb: unde este Cerul care Mă înconjoară și în care Eu domnesc? – Vă veți

gândi: „Dumnezeu este pretutindeni, Dumnezeu domnește deasupra stelelor” . Părerea și răspunsul
vostru sunt desigur adevărate, dar cel mai drag Cer al Meu este o inimă filială umană care Mă
iubește mai presus de toate lucrurile. Aici locuiesc Eu! Aici domnesc Eu! Eu, veșnica Iubire, printr-
o particulă a Sinelui Meu pusă în voi și unită cu Mine, Tatăl veșnic din Univers!
6. Dragi copii! Căutați, prin urmare, să sfințiți trupul vostru omenesc, astfel încât să devină
un Templu curat, demn și viu al acelui Duh Sfânt al lui Dumnezeu, Care a pus bazele Universului
și a înviat Trupul de carne al lui Hristos.
7. Trebuie să vă educați sufletul pentru înalta funcție sfântă a unui mare preot jertfitor al
lui Dumnezeu, astfel încât să-și poată oferi toate gândurile, cuvintele și lucrările, în iubire sfântă,
ca mireasă a lui Hristos, Sfântului ei Mire, Isus Hristos Iahve Zebaoth și Îi va jertfi Lui în cea mai
profundă dăruire. - A treia expresie este:

10 † Cuvântul lui Dumnezeu

 ۞
3) Sfințit fie Numele Tău

8. Iubirea sfântă a Tatălui veșnic găsește sfințirea Numelui Său numai în iubirea copiilor
Săi.
9. Dragi copii! Iubirea este Flacăra de bază a Luminii în Infinitatea Duhului Sfânt
dumnezeiesc. Prin urmare, Eu, ca Dumnezeu și Tată al vostru, nu pot fi sfințit decât atunci când
voi, ca și copii ai Mei, prin împlinirea înaltelor Porunci ale Iubirii, radiați lumina iubirii voastre
pentru a Mă întâlni pe Mine și ajutați la construirea Împărăției Iubirii Mele, Împărăția Milenară,
care va deveni o Împărăție veșnică a desăvârșirii copiilor în Tatăl. – Acum ajungem la a patra
expresie, prin care Hristos spune:

۞
4) Fie ca Împărăția Ta să vină la noi

10. Și acest cuvânt înseamnă: Împărăția Iubirii veșnice sunt copiii lui Dumnezeu, dacă
trăiesc și acționează după Învățăturile și Poruncile Mele. În ei trăiesc, în ei domnesc, iar dacă ei
împlinesc tot ceea ce le prescriu Poruncile Iubirii Mele, atunci Împărăția Mea vine - prin coborârea
Duhului Sfânt, prin Daruri și Haruri - ca într-o zi la apostoli, și la ei, iar acest botez al focului Eu îl
numesc, „renașterea spiritului” , pentru că atunci omul primește un cu totul alt temperament,
daruri și haruri spirituale care îl fac capabil să facă ceea ce nu este cu posibil pentru alți oameni.
11. Astfel de născuți din nou sau botezați cu botezul Duhului Sfânt, prin iubirea lor și
împlinirea Voinței Mele, au smuls Împărăția Cerurilor pentru ei înșiși. – A cincea expresie include
cererea importantă:

۞
5) Facă-se voia Ta precum în Cer, așa și pe Pământ

12. Dragii Mei copii! Sfinte sunt cuvintele acestei rugăciuni în semnificația Iubirii și
Înțelepciunii Mele dumnezeiești. Cu toate acestea, Voința Mea este de a forma zei din copiii Mei și
de a-i folosi ca îngeri și arhangheli în serviciul Meu, ca conducători ai lumilor gigantice.
13. Dar copiii exprimă prin cuvintele: Să se facă voia Ta precum în Cer, la fel și pe Pământ ,
semnificația Voinței Mele în Cerul inimii lor, astfel încât copiii, în esența lor pământească care se
numește „Pământ” – deoarece reprezintă intelectul înțelepciunii omului – să se umple și ei de
iubire față de aproapele lor; iar prin faptele iubirii să merite Cerul – așa cum Eu Însumi le-am
exercitat și i-am invitat pe oameni să facă la fel, prin închinare în Adevăr.
14. Doar credința în Mine este fără valoare înaintea Mea. Credința în Mine trebuie să fie
justificată prin împlinirea tuturor Poruncilor și Învățăturilor Mele; pentru aceasta i-am învățat
timp de trei ani, ca să fie crezuți și duse la împlinire. Pavel și Luther au propovăduit mult contrariul
Meu, dar nici Pavel, nici Luther nu au fost Hristos sau Dumnezeu, sau Creatori ai lumii, sau
Răscumpărători ai Golgotei, dar în această privință au comis o mare eroare, eroare care îi pune pe
toți protestanții într-o condiție tristă atunci când ajung în viața de apoi, pentru că întâlnesc tocmai
opusul a ceea ce credeau și sperau să realizeze [3]* (* În această privință, vezi călătoria lui Luther
în viața de apoi și Justificarea înaintea lui Dumnezeu, unde Domnul explică erorile lui Pavel).
15. Dragii mei copii, întoarcerea Mea pe pământ este în curs, prin urmare, urmați cuvintele
pe care vi le spun și împliniți învățăturile Mele din teosofia creștină, atunci Voia Mea se va face în
Cer și pe Pământ; dar atâta timp cât acționați după voința voastră și nu după a Mea, veți fi într-o
mare eroare, în sensul de „justificare” înaintea Mea. – Acum ajungem la a șasea expresie, care se
ocupă de nevoile voastre zilnice, ea spune:

11 † Cuvântul lui Dumnezeu

 ۞
6) Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi

16. Omul are nevoie de pâinea zilnică pentru trupul său, dar are nevoie și de pâinea
spirituală pentru sufletul său. Prin urmare, ne ocupăm, în principal, de cea din urmă, pentru că am
învățat să ne rugăm așa! Omul, de fapt, trebuie să-și hrănească sufletul în fiecare zi cu Pâinea
Mea din Cer , sau cu Trupul Meu spiritual , care este Învățătura Creștină a Iubirii și Înțelepciunii lui
Dumnezeu.
17. Cine mănâncă această Pâine, adică împlinește cuvintele și învățăturile Mele
dumnezeiești, își hrănește sufletul, iar acesta este cel care nu va vedea și nu va gusta moartea, iar
nu cel care mănâncă pâinea coaptă în cuptorul brutarului și crede că aș fi indicat acest lucru în
Capernaum și la Cina cea de Taină ca trup al Meu.
18. Și deoarece am clarificat deja despre trupul Meu, atunci va fi potrivit să spun și adevărul
și despre sângele Meu: Sângele lui Isus Hristos înseamnă în ziua de astăzi = Iubirea Mea
dumnezeiască și nu are nimic de-a face cu sângele vărsat pe cruce, lucru care va rezulta cu claritate
odată cu discuția următoarei expresii. Cine mănâncă trupul Meu, cu alte cuvinte, împlinește
Poruncile Mele și Învățăturile Mele, Iubirea Mea dumnezeiască (numită Sânge spiritual) îl
eliberează de toate păcatele. – Pe lângă prima invocare, urmează aici cea mai importantă și mai
înaltă expresie, care spune:

۞
7) Și ne iartă nouă greșelile noastre, așa cum
și noi iertăm greșiților noștri

19. Cu această frază, ca copil al lui Dumnezeu, omul mărturisește Tatălui său Ceresc că este
un păcătos și îl pune pe Dumnezeu, Tatăl său duhovnicesc, ca Judecător între el și aproapele său
care l-a jignit, calomniat, înșelat, jefuit, sau l-a rănit și a suferit în alt mod și, spune: Dumnezeu, ca
Judecător duhovnicesc, trebuie să-l ierte pe el, la fel de mult cum îl iartă el pe aproapele lui, care i-a
făcut cutare sau cutare, care l-a rănit sau i-a făcut rău!
20. În relatarea la calea vieții Mele înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, am spus în predica
de pe munte din Matei 5:15-16: „ Nu se aprinde o lampă ca s-o pui sub un coș, ca să nu o vadă nimeni,
ci pe un sfeșnic, astfel încât să strălucească peste toți cei din casă.” – Așadar, lăsați lumina voastră
să strălucească, care este viața conform celor zece Porunci ale Mele și conform celor două porunci
ale Iubirii, conform eticii Mele morale și conform Caracteristicilor Mele, despre cum trebuie să
trăiți și să lucrați pentru a deveni asemenea unui copil ales al Meu, astfel ca ei să vadă faptele
voastre bune față de aproapele – în sensul Învățături Mele sfinte – și să Mă laude pe Mine, Tatăl
vostru din Ceruri.
21. Poruncile Mele pe care le-am dat pe Muntele Sinai israeliților pentru a trăi și a acționa
în consecință, sunt extrem de sfinte și sunt o Lege eternă pentru toți oamenii, dacă vor să devină
copiii Mei cerești. Prin urmare, am spus în predica de pe munte: [Matei 5:17-18] «Să nu credeți că
am venit să desființez Legea (Sinaiului) sau profeții; – nu am venit să le desființez, ci să le
împlinesc . Căci, adevărat vă spun: așa cum Cerul (pentru că Cerul sunt Eu, Isus, ca și Înviere și Viață
veșnică) și Pământul, (al cărui Cuvânt înseamnă copiii Mei pământești), nu pot trece, tot așa nici
cea mai mică literă nu va trece, nici măcar un punct din Legea Sinaiului, ci tot ce v-am învățat și v-
am spus, va trebui să se întâmple dacă vreți să deveniți copii aleși ai Cerului” (Așa suna pe bună
dreptate Cuvântul Meu din trecut).
22. Fariseii erau slujitorii lui Dumnezeu în Templul din Ierusalim, însă, în vremea aceea,
când Eu am umblat pe pământ, erau complet îngropați în materia murdară. De fapt, pentru bani
se străduiau să facă cât mai ușor posibil oamenilor împlinirea Poruncilor Mele; dimpotrivă, ei
cereau cea mai riguroasă împlinire a poruncilor pe care ei înșiși le-au produs pentru ei și, care în
sensul lor fundamental, îi făceau să aștepte câștiguri bănești, sete de putere, asuprire a poporului,
12 † Cuvântul lui Dumnezeu
prostire și exploatare. Prin urmare, Eu le-am spus iudeilor:
23. [Matei 5:20] „Căci vă asigur că, dacă dreptatea voastră (sau lipsa păcatului) nu
abundă (înaintea lui Dumnezeu), mai mult decât în cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra
deloc în Împărăția Cerurilor”.
24. Vă repet acest avertisment din nou astăzi, întrucât majoritatea oamenilor de astăzi au
devenit materialiști nerușinați și trăiesc numai pentru interesele lor, dar pentru interesul Meu au
puțin sau deloc sentiment. Nimeni să nu se flateze că este eliberat de păcat și doar prin credință,
căci doar prin Har, vor intra în Cer. Dragii Mei copii, amintiți-vă: Eu sunt Dumnezeul vostru, Iahve,
un Dumnezeu și Judecător drept, care în Hristos a devenit Om, despre care dau mărturie toate
versetele din profeți și din acest motiv Noul Testament reprezintă cartea profețiilor împlinite a
Vechiul Testament!
25. Deși Pavel a susținut că omul devine binecuvântat fără faptele Legii (Galateni etc. ), ci
(doar) prin credința în Mine - prin Har, prin Jertfa Mea Supremă înlocuitoare – ba mai mult, că
chiar și cei răi vor deveni binecuvântați prin Har [Romani 4:5], cu toate acestea, să știți și că în
profeți se spune adesea că Iahve este veșnicul adevăr, iar Iahve la Cina cea de Taină a confirmat
afirmațiile profeților Săi spunând: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața”. Și, din moment ce Eu,
Dumnezeu, sunt Adevărul, atunci trebuie să am un privilegiu în fața oamenilor, oameni pe care
profetul David îi numește „mincinoși ”.»! Și vedeți, între Mine, Iahve în Hristos, și Pavel, există o
contradicție de netrecut în învățătura îndreptățirii înaintea Mea, Dumnezeu. – Vă întreb: „Cine are
dreptate: Eu, Dumnezeu, Adevărul veșnic, sau Pavel care , ca om, greșește?”
26. Aici vine răspunsul Meu, care a fost valid pentru tânărul din Evanghelie. „De ce Mă
numești bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu! », ceea ce înseamnă: nimeni nu este
incontestabil, decât numai Dumnezeu! I-am spus acest lucru pentru că Mă considerase ca un om, și
nu ca Dumnezeu. Și astfel, în Apocalipsa lui Ioan este scris că numai Eu sunt Sfânt, și nimeni
altcineva, pentru că Sfânt înseamnă și curat , ca cristalul, sau incontestabil.
27. Aici aveți două afirmații: una de la Mine, de la Iahve în Hristos; și una de la
binecuvântații Noului Ierusalim. Puteți să spuneți din nou: „Învățătura lui Pavel despre
îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu este corectă; în schimb, afirmațiile lui Dumnezeu și
binecuvântații Săi, – o minciună!”? Nu puteți și nu trebuie să susțineți acest lucru, pentru că altfel
iadul se va deschide inevitabil pentru voi!
28. Dar nu vreau să vă las în confuzie cu privire la cum arată Adevărul, prin urmare,
ascultați-Mă pe Mine, Iahve în Isus Hristos, Mântuitorul și Răscumpărătorul vostru de pe Golgota,
despre cum stau lucrurile, și astfel aveți claritate cu privire la păcatul ereditar; orice altceva
depinde de acest lucru, așa că ascultați:

۞
8) Căderea lui Adam în păcatul ereditar al omenirii

29. Păcatul ereditar este acel păcat pe care primii voștri părinți Adam și Eva l-au săvârșit
într-o zi în paradis, împotriva poruncii divine a castității și despre care vorbește Moise în capitolul
3 al primei cărți numită „Facerea”. Înțelesul spiritual al acestui capitol, tradus astăzi în limba
voastră, înseamnă:
I) Iar egoismul Evei era foarte răutăcios, deoarece toate viciile erau în ea, vicii pe care Iahve
le-a făcut să apară în Eva, iar în pofta ei a vorbit astfel despre iubire: „Cu adevărat, Dumnezeu ar fi
trebuit, de fapt, să spună: „Nu trebuie să mâncați din diferitele desfătări ale lui Adam?».
II) Atunci iubirea în egoismul ei a spus: „Noi doi ne vom îmbrățișa și ne vom mângâia după
bunul plac”.
III) Însă, nu trebuie să vă bucurați de dragostea sexuală, deoarece Dumnezeu a spus: «Nu
trebuie să vă dedicați plăcerii sexuale; într-adevăr, acolo, nici măcar nu vă atingeți unul de altul, ca
să nu cădeți în moarte spirituală sau în păcat”.
IV) Atunci a vorbit egoismul libidinos al iubirii: „Noi doi cu siguranță nu vom comite niciun

13 † Cuvântul lui Dumnezeu

păcat cu aceasta, dar Dumnezeu știe că în ziua în care noi doi ne vom dedica bucuriei iubirii, atunci
vom procrea ca și Dumnezeu și vom fii creatori ca Dumnezeu însuși și experimentând ceea ce este
bine din iubirea (divină) și vom cunoaște ce este rău (bestial)».
V) Iar dragostea Evei tânjea în pofta ei să se mulțumească cu Adam, deoarece ea tindea
puternic să facă și să se bucure de ceea ce dă plăcere și viață și, prin urmare, se bucura împreună
cu bărbatul ei – în ea însăși – de fructul interzis.
VI) Iar atunci și-au dat seama că s-au retras din Sfințenia divină la singularitatea bestială,
lucru care i-a profanat; dar s-au măgulit cu falsa înțelepciune că au creat oricum ceva divin, prin
care se puteau justifica înaintea lui Dumnezeu.
VII) Atunci au auzit glasul lui Dumnezeu, glasul lui Iahve Însuși, ca o mustrare, deoarece
iubirea lor pentru Mine se diminuase din cauza iubirii carnale. Și Adam, împreună cu femeia sa, s-
au ascuns în discuții înțelepte înaintea Feței Mele, ca Tată al lor, despre scopul și sensul creării lor
în scop sexual.
VIII) Iar Eu, Dumnezeul Iahve (sau Tatăl) i-am vorbit lui Adam și i-am spus: « Unde te-ai
rătăcit în fața Poruncilor Mele?».
IX) Iar Adam a răspuns: «Am auzit în mine glasul Tău de ocară și de aceea m-am
temut; deoarece m-am întors de la Sfinția Ta, spre cea de animal, de aceea am făcut discuții înțelepte
justificate”.
X) Iar, Eu, Iahve, i-am spus lui Adam: «Cine ți-a spus că trebuie să treci de la Sfințenia Iubirii
dumnezeiești, la înțelepciunea senzuală? Nu te-a bucurat dragostea sexuală, de care Eu ți-am
interzis să te bucuri?».
XI) Atunci Adam a spus: „Femeia, pe care ai pus-o lângă mine, mi-a dat să mănânc din pomul
ei, și astfel m-a sedus să mă bucur cu ea”.
XII) Atunci Eu, Iahve, i-am spus Evei: «De ce ai făcut acest lucru?». – Și Eva a spus: „Egoismul
voluptuos m-a sedus și, așa am mâncat din pomul Vieții”.
XIII) Atunci, Eu, Iahve, i-am vorbit lăcomiei Evei: «Eva, de vreme ce ai făcut aceasta, (îți dau
Poruncă): „Trebuie să te desparți de toate cele bestiale și de toate poftele omului (sau: nu trebuie
nu mai comiți nicio impudicitate de acum înainte) trebuie să trăiești cu hrană pământească și să
mănânci fructele Pământului în toate zilele vieții tale”.
XIV) «Vreau să pun vrăjmășie între tine, șarpe (adică „egoism”) și femeie (a cărui nume este
„iubire față de aproapele”), și între sămânța ta și sămânța ei. Iar sămânța ei ( a iubirii față de
aproapele) îți va călca capul ( egoismului tău) iar tu (egoismul, care reprezintă pe cei fără de
inimă) o vei înțepa în călcâie ( la Sămânța iubirii față de aproapele, ca Răscumpărător în Hristos)”.
XV) Și acum, Eu, Iahve, i-am spus Evei. „ Îți voi provoca multe dureri în sarcina ta; va trebui
să naști copiii cu durere; iar dorința ta va fi după omul tău și el va fi stăpânul tău .
XVI) Iar lui Adam i-am spus: „ Pentru că ai ascultat îndemnul femeii tale și ai mâncat din
pomul rodului său, care ți l-am interzis, zicând: „din acesta nu trebuie să mănânci” – prin urmare,
din cauza ta, Pământul cultivabil nu va fi binecuvântat; cu îngrijorare și efort va trebui să vă hrăniți
pe tot parcursul vieții.
XVII) Iar aceasta va trebui să vă aducă hrană materială greu de digerat și va trebui să
mâncați fructele câmpului .
XVIII) În sudoarea frunții tale va trebui să-ți mănânci pâinea, până când te vei întoarce în
pământul din care ai fost luat, întrucât ești din pământ și va trebui să devii din nou pământ.
XIX) Iar Adam o va numi pe soția lui Heva (Havah) „dătătoarea de viață” , pentru că ea a
devenit mama tuturor viețuitorilor”.
XX) Iar, Eu, Dumnezeu, Iahve, le-am luat lui Adam și Eva marile Haruri ale Dumnezeirii. La
opus, i-am primit din nou în Har și i-am făcut oameni obișnuiți din carne. (Pe de altă parte, prin
„ faceți hainele de piele” nu se înțelege o haină fizică, deoarece au rămas goi ca și înainte).
XXI) Atunci Înțelepciunea în Dumnezeu, numită mai târziu „Fiul lui Dumnezeu”, a spus:
„Iată, omul s-a făcut înțelept ca Mine, așa că el știe ce este dumnezeiesc și ce este animalic, dar de
acum înainte va fi exclus din filiația lui Dumnezeu."
30. Adam a pierdut apoi Harurile și Darurile spirituale, a fost alungat din Paradisul care se

14 † Cuvântul lui Dumnezeu

afla în regiunea plăcută de lângă râul lui Iacov, lângă Betleem, iar acolo, afară, a trebuit să trăiască
din fructele copacilor și câmpurilor, care este desemnată drept „cultivarea pământului”.
31. Astfel, Eu, Iahve, făcătorul lui Adam – l-am retrogradat de la condiția divină de fiu al lui
Iahve, cu pierderea tuturor privilegiilor și darurilor divine – la un om trupesc și i-am făcut
imposibilă calea pentru filiația lui Dumnezeu, deoarece aceasta era, tocmai, starea sufletească
cerească a lui Adam înainte de păcat.
32. Acesta este, deci, înțelesul material al acestui al treilea capitol al primei cărți a lui
Moise; întrucât cu abstinența ascultătoare am vrut să-i sfințesc pe Adam și Eva (sau să-i purific),
atât timp, până când ar fi venit timpul să trezesc un fruct spiritual binecuvântat fără păcat, așa
cum am trezit Trupul de carne al lui Isus în Maria.
33. După ce Adam și Eva au păcătuit, Înțelepciunea a pronunțat verdictul că, la fel ca în
Adam, toți oamenii vor păcătui împreună în duh, de aceea, fiecare pentru sine ar trebui să câștige
din nou filiația pierdută a lui Dumnezeu, prin suferință și moarte pe cruce, din cauza neascultării
de Porunca lui Dumnezeu. Dar din moment ce Iubirea în Dumnezeu, care se numește „Tatăl”, nu a
acceptat această sentință, atunci Înțelepciunea în Hristos a trebuit să împlinească verdictul și să
vă elibereze de această moarte dureroasă, moarte care a fost stabilită ca ispășire pentru păcatul
ereditar. Din acest motiv, lui Adam i s-a promis imediat Mântuitorul [ Geneza 3:15 ] în Mesia.
34. Nu trebuie ignorat sau uitat faptul că primilor părinți le-a fost dată castitatea ca lege a
obligației; în schimb, a șasea Poruncă de pe Sinai este doar o lege a datoriei, prin urmare nu este
dată cu severitatea neschimbătoare a pedepsei, ci este iertată oamenilor dacă cererile
corespunzătoare ale lui Dumnezeu sunt îndeplinite.
35. Numai atunci când se cunoaște această Revelație a lui Dumnezeu, se pot înțelege tainele
Noului Testament [ 2 Corinteni 5:19 ]: „ Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine Însuși în Hristos,
nemaipunând în cont oamenilor păcatele lor din Vechiul Testament și ne-a transmis învățătura
împăcării ”.
36. Trebuie să vă informez că aici că Pavel a primit bine această învățătură de la Mine,
precum și cea din Epistola către Romani, dar totuși a înțeles-o greșit și, prin urmare, de la el provin
multe învățături contradictorii despre învățătura Justificării, care toate duc în jos, nu în sus.
37. Petru [4]* (*Citarea lui Petru ca autor al „Scrisorii către evrei”, mai degrabă decât a lui
Pavel, nu este o eroare, ci un adevăr, așa cum este relatat și explicat în „Zece contradicții religioase”
din cap. 1:6 / 5:6 / 9:1), în scrisoarea către Evrei, spune: [ Evrei 9:11 / 9:26 / 10:10 ] „ Hristos S-a
arătat în lume ” …“ cu propriul Său Sânge în plina vârstă și a intrat în Sfânta Sfintelor ”, – „… și prin
Jertfa Trupului Său ne-a curățit odată pentru totdeauna, de păcatul lumii » …« și ne-a adus
răscumpărarea veșnică pentru totdeauna ».
38. Motivul și pentru care am făcut acest lucru și am adus răscumpărarea, Petru relatează
în același capitol 9, versetul 15, spunând: „ Hristos, din acest motiv, a devenit Mijlocitorul unui nou
Legământ, și anume al 2-lea, astfel că prin răscumpărarea din fărădelegile Legământului 1, care a
avut loc odată cu răstignirea lui Hristos, cei chemați (și aleși atât din Vechiul Testament, adică
patriarhii, profeții și oamenii evlavioși, cât și cei din al 2-lea legământ), obțin moștenirea veșnică
promisă (filiația lui Dumnezeu, de care au fost lipsiți prin co-păcat în spiritul strămoșilor lor)».
39. Cert este că nu mai există nici un păcat ereditar în lume și, prin urmare, nu mai există
nici un limb, unde Răscumpărătorul era așteptat de patriarhii, profeții și devotații Vechiului
Testament, deoarece Eu, Răscumpărătorul de pe Golgota, dorit și mult așteptat, am venit și i-am
condus Acasă în Sfânta Mea Casă părintească, iar cu aceasta am întemeiat Noul Ierusalim. Cu
această afirmație clară că este vorba de încălcările Primului Legământ, este negată în mod deschis
și sigur că eliberarea sau răscumpărarea de păcat ar avea loc și pentru al 2-lea legământ, în fapt
pentru păcatele pe care oamenii le comit în cel de-al doilea legământ, Legământ care începe după
răstignire. De la răstignire, fiecare ființă umană este responsabilă pentru păcatele sale.
40. Totuși, și Pavel spune în scrisoarea către Romani 3, 25 că prin răstignire, fărădelegile
anterioare, adică cele comise înainte de răstignire, au fost ispășite și, de aceea și Pavel neagă aici,
ca și Petru mai sus, că odată cu răstignirea păcatele care au fost săvârșite după moartea Celui
Răstignit, vor fi ispășite! – Cine are urechi, să audă – și să reflecteze la ce anume este explicat aici!

15 † Cuvântul lui Dumnezeu

 41. Conform Matei 11:12, am spus: „ Împărăția Cerurilor are nevoie de violență, iar cel care
face violență o atrage la sine (violența împotriva propriilor tendințe, dorințe, pofte și patimi
păcătoase, suprimându-le și eradicându-le)” . Credința însăși, nu este o violență, ci o virtute
ingenuă.
42. În scrisoarea către Evrei 10:26, Petru spune: „ Dacă păcătuim în mod deliberat (adică
fără să ținem cont de Dumnezeu și de aproapele), după ce am ajuns la cunoașterea Adevărului, (ca
să nu mai păcătuim), atunci din acest motiv nu vom mai avea nicio altă Jertfă a lui Hristos pentru
păcate (săvârșite de noi după moartea lui Hristos, ci trebuie să le înlăturăm prin pocăință, iertare
și ispășire înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor înșiși, a spus Petru)».
43. Atunci Petru a spus adevărul; în schimb, Pavel, în scrisoarea către Romani 4:5, spunea:
„Cine nu face fapte (din iubire pentru aproapele său), dar crede în Cel care face neprihănit pe cel
rău, aceluia i se atribuie credința lui pentru neprihănire, potrivit Harului lui Dumnezeu»
44. Dacă această învățătură a lui Pavel - pe care el a repetat-o adesea, că fără propriile fapte,
ci prin Har, numai prin credința în Mine, în Hristos, omul devine binecuvântat - se bazează pe
adevăr, atunci toată învățătura Mea de trei ani, împreună cu Cele Zece Porunci, ar fi de prisos, iar
Eu, Hristos Însuși, aș fi un mincinos dintr-o parte în alta.
45. Și Cerul ar fi al mincinoșilor, înșelătorilor, imoralilor, adulterilor, invidioșilor,
dușmănoșilor, lacomilor, nemiloșilor, jignitorilor, pruncuciderilor, demonilor aroganți, hoților,
ucigașilor și tâlharilor, pentru că omul intră în viața de apoi cu aceleași caractere pe care le-a
practicat pe Pământ și în acestea continuă să trăiască.
46. Matei 10:38 relatează: „Isus a spus: „Cine nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este demn
de Mine” . Eu, Isus, am purtat crucea [conform Evrei 9:15 și Romani 3:25] pentru păcatul ereditar
și pentru păcatele anterioare, adică cele comise până la moartea Mea prin răstignire; – prin
urmare, este evident după aceste comunicări, că voi înșivă trebuie să duceți crucea pentru
păcatele săvârșite de voi după moartea Mea prin răstignire, adică trebuie să faceți penitență
pentru acestea.
47. Din aceasta, fiecare creștin trebuie să vadă foarte de clar că Cuvintele Mele, ca Cuvinte
ale Dumnezeului și Judecătorului vostru, trebuie luate și crezute întru totul serios; în schimb,
învățătura lui Pavel despre îndreptățire este aceea de a fi respinsă complet ca o mare
erezie , altfel nu veți locui în Împărăția milenară, împărăție pe care voi începe să o construiesc în
curând, pentru că oricine nu crede în Mine, Iahve în Hristos, nu este demn de Mine și, prin urmare,
nu poate deveni nici măcar un locuitor al Cerului pe Pământ!
48. Este o mare eroare în învățătura credinței protestante, faptul că atât timpul învățăturii
Mele, cât și cele Zece Porunci, Învățăturile și Poruncile din Noul Testament, pe care le-am dat
pentru a trăi și a acționa în consecință, sunt declarate inutile, iar aceasta datorită învățăturilor fals
interpretate care vorbesc despre răscumpărarea prin sângele lui Hristos pentru toate păcatele
săvârșite în viața de zi cu zi, în timp ce omul ar rămâne curat de păcat pentru veșnicie, prin sângele
lui Hristos, complet greșit înțeles de voi, iar cutare sau cutare specie a lumii au vrut să fie făcători
de rău! În schimb, moartea Mea jertfită pentru voi pe cruce, vă face fericiți numai pentru păcatele
din Vechiului Testament, dat fiind faptul că am suferit Eu pentru voi, ceea ce altfel ați fi fost nevoiți
să suferiți voi înșivă!
49. Eu, Dumnezeul și Mântuitorul vostru, Isus, vă întreb: „Dacă omul înaintea lui Dumnezeu
nu este nici delicvent, nici păcătos, de ce vă permiteți să-i arestați pe delicvenții care se înfurie
împotriva voastră și a proprietății voastre , să-i aruncați în închisoare, să-i condamnați și să-i
pedepsiți, iar despre acest lucru, nepăsători și fără să cugetați, Îmi relatați: «Iartă-ne nouă datoriile
noastre, precum și noi iertăm pe datornicii noștri!», de parcă ați spune: că ați iertat astfel acele
păcate și acele crime săvârșite împotriva voastră?»
50. Nu înțelegeți că prin viața și prin munca voastră, atrageți asupra voastră, din Cer,
Sfințenia Mea dumnezeiască și Dreptatea judecătoare, ca o nenorocire dezastruoasă? Nu vă mai
amăgiți în visele voastre false, în care spuneți: „Eu sunt curat de păcat! Dumnezeu nu mă
pedepsește! Mă așez în spatele lui Hristos, singurul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, și spun:
„Sângele lui Hristos mă face curat de toate păcatele, pentru că El, cu o singură Jertfă, m-a eliberat

16 † Cuvântul lui Dumnezeu

de orice păcat!”
51. Dacă reflectați cu atenție asupra ordinelor voastre religioase omenești făcute în mod
autonom, dacă vă gândiți la felul în care le predați și cum acționați în viață și cât de înalt ca un
munte stă împotriva voastră învățătura Mea din Biblie, cu contradicții, atunci va trebui să
recunoașteți deschis că interpretarea voastră a Bibliei, conform Epistolelor care duc la moarte
( spirituală ), este în acord cu adevărul, așa cum iadul este în acord cu Cerul!
52. Nu spune Ioan destul de clar: [1 Ioan. 1: 8-9] «Dacă zicem că nu avem păcat, atunci ne
înșelăm pe noi înșine și Adevărul nu este în noi; dar dacă ne pocăim de păcatele noastre (ne rugăm
lui Dumnezeu cu inima smerită pentru iertare), atunci Dumnezeu este credincios și drept, pentru
că El ne iartă (și atunci trebuie să facem imediat o promisiune fermă de a evita păcatele săvârșite
până atunci), atunci El ne curăță de orice viciu.”
53. Atât Cele Zece Porunci, cât și Iahve prin profeți, și Iahve în Hristos și apostoli,
avertizează împotriva păcatelor și că păcătoșii nu vor moșteni Împărăția Cerurilor dacă nu-l
alungă și nu vor să trăiască după prescripțiile divine; aceasta vă spune întregul Adevăr! Prin
urmare, credeți-Mă pe Mine, Hristos, și abandonați falsa voastră credință care a persistat până
astăzi, credința că credința șterge păcatele. Această credință, de fapt, este înțepătura morții pentru
sufletul vostru și, inevitabil, vă deschide ușa iadului.
54. Ceea ce semănați aici, aceea veți culege acolo, pentru că lucrările voastre de aici vă vor
urma în viața de apoi și vor constitui Raiul sau iadul ca răsplată! Pentru a interpreta și a preda
Biblia, este nevoie de darul Cuvântului profetic interior, prin care cineva are o relație directă cu
Dumnezeu, vorbește și primește de la Mine interpretarea Sfintei Scripturi. Acesta este un dar
apostolic, este ungerea ca profet. Oricine nu are acest dar, tâlcuiește pentru sine moartea
sufletului prin litera moartă, pentru că îi lipsește duhul ungerii care însuflețește totul.
55. În demonstrațiile anterioare ați văzut și ați învățat de ce prin Moise i-a fost promis
Mântuitorul lui Adam, pentru răscumpărarea pentru păcatul său și pentru nici un alt păcat, pentru
o încălcare gravă împotriva interzicerii divine a necurăției, că a dat primilor părinți Sfinția în
Dumnezeu, sau Înțelepciunea lui Dumnezeu numită Isus Hristos. – Prin urmare, orice altă
interpretare a Sfintei Scripturi este falsă, fie că provine de la Pavel sau de la Luther!
56. Dragii Mei copii, pentru aceasta v-am dat rațiunea și intelectul, ca să le folosiți în mod
just, dar nu spre răul și ruina voastră! – Vedeți că Eu, Isus, Dumnezeul vostru, Tatăl și Salvatorul
însuși, vă explic Adevărul, prin urmare: fiți judicioși și acceptați Învățătura așa cum Eu Însumi
v-o lămuresc, pentru că altfel nu vă pot ajuta, dacă nu vreți să Mă ascultați și să Mă urmați
pe Mine, Tatăl!
57. Citiți cu atenție sursele în întregime și judecați în mod just indicațiile lor! Nu vă bazați
pe versetele Bibliei pe care nu știți să le interpretați în mod corect, deoarece acest lucru se poate
întâmpla numai prin Mine, Hristos.
58. Este cert că nici măcar ucenicii Mei nu cunoșteau Învățătura Mea atât de profund, așa
cum vi se explică în prezent în cărțile creștin-teosofice; da, multe taine nu le erau încă dezvăluite,
de unde concluziile și afirmațiile lor false din Noul Testament. Și astfel, ca Tată iubitor al vostru,
vă sfătuiesc: urmați-Mă din recunoștință, pentru Actul extraordinar de Iubire pe care l-am
pecetluit pentru voi pe Golgota! – Acum a opta expresie care este:

۞
9) Și nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de rău

59. Dacă se observă superficial aceste cuvinte, pare că i-aș duce pe oameni în ispită, în timp
ce înseamnă ceva cu totul diferit și anume, copilul se roagă Mie cu aceste cuvinte având următorul
înțeles: „Părinte, noi suntem plini de vicii , de trăsături rele, de dorințe și pofte, de aceea, nu ne condu
după tendințele rele ale înțelepciunii noastre intelectuale în ispitele cărnii, ci mustră-ne prin
conștiință, care este Voința inspiratoare a Iubirii Tale supreme, sfinte; și izbăvește-ne de tot răul!”
60. Acum ajungem la cele două expresii finale ale importantei Rugăciuni pe care am predat-

17 † Cuvântul lui Dumnezeu

o la Muntele Garizim, lângă Sihar, ele concluzionează, iar acestea sunt:

۞
10) Căci a Ta este Împărăția și Puterea și Slava în veci, Amin!

61. Acest ultim verset, înainte de Amin, Eu, Hristos, nu l-am predat, ci a fost introdus în anul
325 la Niceea, în alcătuirea Noului Testament. Cu toate acestea, omul o spune pentru ca Împărăția
sfințeniei lui Dumnezeu să răsară în inima lui, pentru ca Puterea Iubirii veșnice să aprindă această
Sfințenie și interiorul ei în Lumina primordială a Măreției divine, pentru ca raza Luminii Iubirii lui
Dumnezeu să strălucească veșnic asupra copiilor Săi; și în cele din urmă, marea cauză primordială,
Fundamentul, rostit cândva cu Voce Tunătoare în Spațiile infinite, cu cuvintele înflăcărate: „Să se
facă”, prin iubirea și recunoștința copiilor. Iar cu „Amin! Amin! Amin!", răsună prin Spațiile
Eternității către Tatăl, iar Iubirea și Milostivirea dumnezeiască o vestește copiilor lui Dumnezeu
de pe pământ, ca și în Cer.

*****

18 † Cuvântul lui Dumnezeu