Studiul 14 / Trim 3 / 23 – 29 Septembrie 2023

Studiul 14
Efeseni cu inima
1. Sabat după-amiază, 23 Septembrie

De memorat : ,, Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus
pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ." (Efeseni 2 :8-10)

Cei care vizitează Londra urcă în London Eye, care este o roată gigantică. De la 130 de metri deasupra
fluviului Tamisa poţi vedea totul: Big Ben, clădirea Parlamentului, palate şi catedrale istorice. Pentru teologul
englez Tom Wright, „Epistola către efeseni este un fel de London Eye pentru celelalte epistole ale lui Pavel. Nu este
cea mai lungă sau cea mai amplă dintre scrierile sale, dar oferă o perspectivă asupra întregului pei saj care îţi taie
răsuflarea. De aici, când roata se întoarce, ai pe rând o vedere panoramică asupra fiecărei teme" (Paul for
Everyone, 2004, p. 3).
În Efeseni, Pavel nu se concentrează pe probleme locale, ci pare să se adreseze credincioşilor de pretutindeni şi
bisericilor creştine de oriunde. Nota atemporală a epistolei face ca „priveliştea care îţi taie răsuflarea" prezentată
de Pavel să ne invadeze lumea şi gândirea. Recapitulând fiecare capitol, să avem în minte următoarea întrebare:
Ce adevăruri importante încorporate în Efeseni ar trebui să ne influenţeze continuu viaţa de credincioşi?

2. Duminică, 24 Septembrie Suntem binecuvântaţi în Hristos

Cineva a spus despre Epistola către efeseni că reprezintă Alpii Noului Testament. Pavel, ghidul nostru montan,
ne poartă într-o ascensiune rapidă în Efeseni 1. Rămânem rapid fără răsuflare şi uimiţi de priveliştea din vârf.

1. Meditează asupra capitolului 1 din Efeseni. Ce te inspiră în mod special? Ce culmi

vezi?

Efeseni 1 : 1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în
Hristos Isus:
2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de
binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în
dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele
din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul
voii Sale,
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu
Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei
Lui.
15. De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru
toţi sfinţii,
16. nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.

1
17. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de
descoperire, în cunoaşterea Lui,
18. şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii
Lui în sfinţi
19. şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20. pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile
cereşti,
21. mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate
numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

Efeseni 1:3-14 funcţionează ca o hartă într-un vârf de munte, care identifică acele culmi care se zăresc la
orizont, în timp ce Pavel ne orientează spre locul nostru binecuvântat în largul peisaj al planului de mântuire.
Priveliştea acoperă întregul parcurs al istoriei mântuirii, de la trecutul veşnic, prin acţiunile pline de har ale lui
Dumnezeu prin Isus, la viitorul veşnic. Răscumpărarea credincioşilor de către Dumnezeu reflectă iniţiativele
divine adoptate „înainte de întemeierea lumii" (Efeseni 1:4), care sunt acum aduse la îndeplinire în viaţa noastră
(vezi 1:7,8,13,14). Aceste măsuri de dinainte de creaţie vor fi aduse la îndeplinire la sfârşitul timpului (1:9,10).
Apoi, „toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ" vor fi aduse laolaltă sau împlinite în Hristos şi planul
lui Dumnezeu se va împlini (1:10). Apoi vom avea parte pe deplin de taina voii lui Dumnezeu (1:9). În prezent,
putem fi siguri că mântuirea care Îl are în centru pe Hristos şi în care ne aflăm este o parte importantă din planul
mai larg al lui Dumnezeu de răscumpărare a tuturor lucrurilor.
Atunci când te afli pe vârful unui munte eşti inspirat să aduci mulţumire. În Efeseni 1:15-19, Pavel Îi
mulţumeşte lui Dumnezeu în timp ce se roagă ca toţi credincioşii să aibă parte de mântuirea pe care Dumnezeu a
plănuit-o pentru ei. Ne aflăm acum într-o altă urcare abruptă care ni-L indică pe Hristos cel înviat şi înălţat care
stăpâneşte asupra oricărei alte puteri imaginabile din toate vremurile (1:20-23).
Prin harul lui Dumnezeu exprimat în Hristos Isus, putem trăi această zi pe vârf de munte!

Efeseni 1 :4 ne spune că Hristos „ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim

sfinţi şi fără prihană înaintea Lui". Gândeşte-te la ce înseamnă lucrul acesta. Aleşi în El
înainte ca lumea să fi existat! Ce speranţă minunată ar trebui să îţi insufle lucrul acesta
cu privire la dorinţa lui Dumnezeu ca tu să fii mântuit?

3. Luni, 25 Septembrie Răscumpăraţi pentru comunitate

2. În timp ce citeşti Efeseni 2, caută să răspunzi la următoarea întrebare: Ce a făcut

Dumnezeu pentru noi prin Fiul Său, Isus Hristos?

Efeseni 2 : 1. Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre

2. în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează
acum în fiii neascultării.
3. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti
şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7. ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu
mai dinainte, ca să umblăm în ele.
11. De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă
tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
12. aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele
făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
13. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
14. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,
15. şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în
El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;
16. şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
2
17. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa
lui Dumnezeu,
20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

„Dar Dumnezeu [...]". Aceste două cuvinte trebuie să fie cele mai încărcate de speranţă cuvinte cunoscute de
omenire. În Efeseni 2:1-10, Pavel descrie trecutul sumbru al ascultătorilor săi. Părtaşi la suferinţa întregii omeniri,
ei erau înclinaţi spre răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Şi ce a făcut Dumnezeu pentru ei şi pentru noi? (1) Ne-a
adus la viaţă prin Hristos - învierea Lui este a noastră. (2) Ne-a ridicat la cer cu Hristos - înălţarea Lui la cer este
a noastră. (3) Ne-a aşezat în cer, alături de Hristos - încoronarea lui Hristos este a noastră (2:4-7). Dumnezeu face
toate aceste lucruri remarcabile nu pentru că noi am avea vreun merit, ci datorită harului Său (2:8,9) şi
intenţionează ca toţi credincioşii să locuiască în unitate cu Isus şi să practice „faptele bune".
Dacă Efeseni 2:1-10 ne învaţă să trăim uniţi cu Isus, Efeseni 2:1122 ne învaţă să trăim uniţi cu semenii ca parte
a bisericii Sale. Moartea lui Isus are beneficii atât pe verticală, în cadrul relaţiei credinciosului cu Dumnezeu (2:1-
10), cât şi pe orizontală, în cadrul relaţiei noastre cu alţii (2:11-22). Prin crucea Sa, Isus distruge tot ceea ce îi
separa pe credincioşii neevrei de cei evrei, inclusiv folosirea greşită a legii pentru a se mări prăpastia dintre ei
(2:11-18). De asemenea, Isus construieşte ceva - un templu nou, uimitor, alcătuit din credincioşi. Neamurile,
cândva excluse de la închinarea în locurile sfinte din templu, se unesc acum cu credincioşii iudei pentru a deveni
una. Şi noi devenim parte din biserica lui Dumnezeu, „un Templu sfânt în Domnul" (2:19-22). Prin harul lui
Dumnezeu, ai privilegiul de a trăi această zi în unire cu Isus şi cu fraţii tăi credincioşi.
Efeseni 2:8-10 a jucat un rol în convertirea multora. Martin Luther a găsit în aceste versete un har care i-a
cucerit inima şi i-a inspirat şi câteva afirmaţii centrale pentru Reformă: mântuirea vine numai prin credinţă, prin
har, prin Hristos şi numai spre slava lui Dumnezeu. În 1738, John Wesley predica la Universitatea Oxford, rostind
un „apel din inimă" şi „manifestul unei noi mişcări". Textul lui? Efeseni 2:8. (Vezi A. Skevington Wood, în
Christian History vol. 5, nr. 1, 1984.)

4. Marţi, 26 Septembrie Suntem biserica Viului Dumnezeu

3. De ce este şi important, şi îmbucurător să fim parte din biserica lui Dumnezeu?

Efeseni 3

Efeseni 3 : 1. Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor…
2. (Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată faţă de voi.
3. Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care v-am scris în puţine cuvinte.
4. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,
5. care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor
apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul.
6. Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la
aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,
7. al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui.
8. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile
nepătrunse ale lui Hristos
9. şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a
făcut toate lucrurile;
10. pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită
a lui Dumnezeu,
11. după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
12. În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.
13. Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră.)
14. …Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
15. din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ,
16. şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,
17. aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în
dragoste,
18. să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;
19. şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui
Dumnezeu.
3
20. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,
21. a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Când îi auzim pe membrii bisericii spunând lucruri pozitive despre biserică, suntem cuprinşi de încurajare.
Dar nici cei mai entuziaşti dintre noi nu se ridică la nivelul mărturiei exuberante a lui Pavel despre biserică din
Efeseni 3. Pavel începe prin a vorbi despre rugăciunile sale pentru credincioşii din Efes (3:1; compară cu 1:15-23),
dar se întrerupe pentru a discuta înfiinţarea bisericii de către Dumnezeu (3:2-13), apoi revine la relatarea despre
rugăciune (3:14-21). Pe parcurs ajungem să înţelegem lucruri importante despre „planul" sau „taina" lui
Dumnezeu:
• Din veşnicie, Dumnezeu pune la cale „taina" sau „planul" pentru biserică (3:3-5,9,11).
• Prin viaţa şi moartea lui Isus, acest plan îndelung ascuns este adus la îndeplinire (3:11; compară cu 2:11,22).
• Prin revelaţie, Pavel află „taina" bisericii şi faptul uimitor că neevreii sunt participanţi cu drepturi depline (3:3-
6).
• Pavel participă la răspândirea acestei veşti bune ca predicator pentru neamuri al bogăţiilor „nepătrunse ale lui
Hristos" (3:8,9).
• Cu mulţi câştigaţi pentru Hristos, biserica, alcătuită atât din iudei, cât şi din neamuri, manifestă „înţelepciunea
nespus de felurită a lui Dumnezeu" în faţa „domniil[or] şi stăpâniril[or] din locurile cereşti" (3:10), anunţând
pieirea lor în curând (compară cu 6:10-20). Planul de a uni toate lucrurile în Hristos (1:10) este în curs de
desfăşurare, iar timpul forţelor răului este scurt.
Această înţelegere în privinţa bisericii îl motivează pe Pavel să se roage pentru credincioşi. Poţi să ţi-l imaginezi
înălţând din toată inima, pentru tine, rugăciunea din Efeseni 3:14-21? Poţi să ţi-l închipui rugându-se ca tu să fii
umplut „de toată plinătatea lui Dumnezeu" (3:19) şi să te implici total în uimitoarea taină, în plină desfăşurare, a
unei biserici unite?

Care sunt barierele dintre credincioşii bisericii noastre care, în lumina celor scrise de
Pavel, nu ar trebui să existe? Ce poţi face pentru a le îndepărta?

5. Miercuri, 27 Septembrie Unitatea credinţei

4. În Efeseni 4, Pavel le cere credincioşilor să nu mai facă anumite lucruri şi să se

asigure că fac altele. Care sunt acele lucruri?

Efeseni 4 : 1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe
care aţi primit-o,
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8. De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor."
9. Şi acest: "S-a suit" ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile.
11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea
staturii plinătăţii lui Hristos;
14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin
şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit
cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
17. Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor
lor,
18. având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma
împietririi inimii lor.
19. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;
21. dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi

4
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele
înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă
adevărul.
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", pentru că suntem
mădulare unii altora.
26. "Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi." Să n-apună soarele peste mânia voastră
27. şi să nu daţi prilej diavolului.
28. Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l
aud.
30. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din
mijlocul vostru.
32. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Efeseni 4 începe şi se încheie cu apelul de a avea grijă unii de alţii ca membri ai bisericii (4:1-3,32). Între aceste
invitaţii, Pavel susţine puternic ideea că ar trebui să cultivăm unitatea în biserică. El începe prin enumerarea a
şapte singularităţi: un singur trup, un singur Duh, o singură nădejde, un sigur Domn (Isus Hristos), o singură
credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată (4:4-6). Suntem legaţi unul de altul prin aceste realităţi
spirituale. Suntem, de fapt, uniţi.
Deşi este o certitudine teologică, unitatea necesită eforturi mari. O cale de a o cultiva este să fim o parte activă
din trupul lui Hristos (4:7-16). Fiecare membru este o parte înzestrată a trupului şi ar trebui să contribuie la
sănătatea acestuia (4:7,16). Toţi ar trebui să beneficieze de pe urma lucrării apostolilor, profeţilor, evangheliştilor,
pastorilor şi învăţătorilor (4:11,12). Aceştia, asemenea ligamentelor şi tendoanelor, au funcţia de unificare,
ajutându-ne să creştem împreună în Hristos, care este Capul trupului (4:13,15).
La acel moment Pavel a mai afirmat şi că nu ar trebui să „mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de
orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire" (4:14) - cuvinte
care sugerează că biserica timpurie se confrunta cu ceva dificultăţi interne cauzate de persoane viclene.
Apropiindu-se de apelul final de a fi „buni unii cu alţii, miloşi şi [iertători]" (4:32), Pavel le cere credincioşilor să
evite împietrirea inimii în care se aflau înainte (4:1724), precum şi mânia şi vorbirea aspră, înlocuindu-le cu un
limbaj care înalţă şi răspândeşte harul (4:25-31).
Acest capitol despre unitate este destul de uşor de citit când lucrurile sunt liniştite. Este mai greu - şi mai
important - de citit atunci când suntem implicaţi în vreun conflict. Îţi vei aminti astăzi să cultivi unitatea trupului
lui Hristos, unitate pentru care El a murit?

Cum putem contribui la unitatea bisericii noastre, la nivel atât local, cât şi mondial?
De ce este important să facem ceea ce putem?

6. Joi, 28 Septembrie Suntem primitori şi dătători de har

5. În timp ce citeşti Efeseni 5, meditează la cum ne cere Pavel să punem în practică

Evanghelia în relaţiile noastre. Care dintre aceste îndemnuri are o semnificaţie specială
pentru tine?

Efeseni 5 : 1. Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.

2. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos şi ca o jertfă de bun
miros - lui Dumnezeu.
3. Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor
sfinţi.
4. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai
degrabă cuvinte de mulţumire.
5. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de
moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii
neascultători.
7. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
5
10. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11. şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală
este lumina.
14. De aceea zice: "Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina."
15. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima
laudă Domnului.
20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
21. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci
sfântă şi fără prihană.
28. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine
însuşi.
29. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30. pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31. "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup."
32. Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). -
33. Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.

Dacă citeşti doar capitolul 5 din Efeseni, s-ar putea să pierzi din impactul unei teme importante. Aşa că începe
mai bine cu Efeseni 4:32. În calitate de credincioşi, suntem chemaţi să ne modelăm comportamentul faţă de ceilalţi
după iertarea şi harul lui Dumnezeu faţă de noi. Suntem chemaţi să Îl imităm pe Dumnezeu (compară cu Matei
5:43-48). Pavel face o paralelă între acest stil de viaţă al imitării iubirii divine şi stilul obişnuit, păgân. În loc să îi
preţuiască pe semenii lor ca fraţi şi surori în familia lui Dumnezeu, oamenii mult prea des îi folosesc pe alţii pentru
propria lor plăcere sexuală şi apoi se laudă cu acest lucru (5:3,4). Pavel avertizează că o astfel de abordare nu are
niciun viitor în lumea nouă plănuită de Dumnezeu (5:5-7).
În schimb, credincioşii trebuie să renunţe la întunericul trecutului lor şi să umble „ca nişte copii ai luminii"
(5:8-10), imitând dragostea Tatălui. Din nou, Pavel ne avertizează să ne ferim de „lucrările neroditoare ale
întunericului" făcute „în ascuns" (5:11,12), fiind chemaţi să trăim în lumina lui Hristos (5:13,14). În loc să ne
irosim viaţa în beţie, „să răscumpărăm vremea" aducându-I mulţumire lui Dumnezeu pentru dragostea Lui (vezi
5:15-21).
Pavel extinde această temă a imitării iubirii lui Dumnezeu şi le oferă sfaturi soţiilor şi soţilor creştini. Dragostea
lui Hristos, în virtutea căreia El S-a jertfit pentru biserică, devine modelul pentru soţii creştini (5:25-33), în vreme
ce loialitatea bisericii faţă de Hristos devine modelul pentru soţiile creştine (5:22-24). În loc să folosească darul
sexualităţii umane în mod depravat şi egoist, soţul creştin şi soţia creştină se concentrează pe preţuirea celuilalt,
devenind „un singur trup" (5:28-33). „Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi" (5:1)! Prin harul
lui Dumnezeu, eşti chemat astăzi să pui în practică acest îndemn în relaţiile pe care le ai cu cei din jur.

Cum ne ajută Efeseni 5:2 să înţelegem ce vrea Pavel să spună în Efeseni 5:1 despre
urmarea pildei lui Dumnezeu?

7. Vineri, 29 Septembrie

Încheiem, meditând la Efeseni 6, unde descoperim că noi, biserica, suntem armata lui Dumnezeu care aduce
pacea. În această epistolă, Pavel descrie biserica drept: trupul lui Hristos (1:22,23; 4:11-16), templul lui Dumnezeu
(2:19-22) şi mireasa/soţia lui Hristos (5:21-33). În Efeseni 6:10-20, Pavel descrie biserica drept armata lui
Dumnezeu şi emite o viguroasă chemare sub arme. Este un pasaj cu multe aspecte pozitive, dar şi cu riscuri de
interpretări greşite.
Am putea înţelege greşit cuvintele lui Pavel ca pe o chemare la folosirea armelor sau la agresivitate. Pavel însă
accentuează unitatea, vorbirea care zideşte şi bunătatea. El descrie vestea bună a lui Dumnezeu ca „Evanghelia

6
păcii" (6:15). Prin această metaforă militară, biserica nu este îndemnată să facă război în sensul obişnuit, ci să
aducă pacea în lupta spirituală cu răul. Pavel intră pe câmpul marii lupte şi ne cheamă să ne înrolăm în armata lui
Dumnezeu. Cu Dumnezeu mergând înaintea noastră şi echipaţi din cap până în picioare cu armura pe care ne-a
oferit-o, nu putem da greş. Biruinţa este asigurată.

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

În timp ce Epistola către efeseni este cheia principală, codul care deschide înţelegerea tuturor celorlalte epistole
pauline, studiul din această săptămână este cheia care deschide întreg studiul asupra Epistolei către efeseni, după
cum urmează:
Secţiunea de duminică rezumă perspectiva uimitoare a lui Pavel asupra planului etern şi istoric al lui
Dumnezeu de a crea şi a răscumpăra.
Secţiunea de luni rezumă capitolul 2 din Efeseni, care descrie explicit sumbra stare umană de păcat şi de
moarte, care este o stare fără perspective, fără speranţă, fără Hristos şi fără Dumnezeu în lume. Dar Pavel - şi
Biblia în general - nu încheie cu această descriere sumbră. În schimb, el detaliază elementele fundamentale ale
Evangheliei, taina lui Dumnezeu, care aduce speranţă omenirii: prin Hristos şi împreună cu Hristos, Dumnezeu ne
învie şi ne înalţă în sanctuarul Său din locurile cereşti. Mai mult, prin Hristos şi împreună cu Hristos, devenim
noul templu al lui Dumnezeu pe pământ. Această transformare se face prin har, iar harul este temelia credinţei,
vieţii şi misiunii creştine.
Capitolul 3, recapitulat în secţiunea de marţi, evidenţiază taina lui Dumnezeu, adică faptul că a creat biserica.
Secţiunea de miercuri (care reia capitolul 4 din Efeseni) explică modul în care scopul dublu al lui Dumnezeu
este atins atunci când copiii Săi din întreaga lume sunt uniţi în adevărata evlavie, în folosirea darurilor lor
spirituale şi în misiune. De aceea unitatea nu este opţională pentru existenţa bisericii.
După cum accentuează secţiunea de joi (care recapitulează capitolul 5 din Efeseni), nu putem ajunge la unitate
dacă nu renunţăm la înălţarea de sine de care am dat dovadă în trecut. Ajungem la unitate numai atunci când ne
îmbrăţişăm noua identitate şi umblăm în Hristos. Această transformare profundă în Hristos va afecta, de
asemenea, toate aspectele vieţii noastre, inclusiv familia (soţi, soţii şi copii), societatea (grupurile şi clasele sociale)
şi viaţa personală.
Secţiunea de vineri (Efeseni 6) ne cheamă să vedem biserica drept o armată dinamică şi unită, bine echipată
pentru misiunea ei - aceea de a proclama Evanghelia păcii lui Dumnezeu. Numai această pace a lui Hristos - şi prin
Hristos - ne va asigura succesul şi viaţa. Biruinţa este asigurată în Hristos. Succesul nostru depinde de noi, dacă
rămânem pe poziţia de a crede cu adevărat în biruinţa Domnului Hristos şi de a acţiona în consecinţă.

Tema studiului

Studiul din această săptămână este o sinteză a întregii Epistole către efeseni, o
încercare de a evidenţia şi îmbina temele ei principale.

Comentariu
Taina Evangheliei

În inima Epistolei lui Pavel către efeseni pulsează fascinaţia lui pentru Evanghelie ca o taină acum descoperită.
Îşi începe epistola apreciind faptul că Dumnezeu „a binevoit să ne descopere taina voii Sale" (Efeseni 1:9), iar
această taină este despre cum „am fost făcuţi şi moştenitori" (1:11). Această taină nu este despre starea noastră
disperată şi întunecată (2:1-4) sau despre distanţa, divizările şi duşmănia pe care păcatul le-a adus în viaţa
noastră, în familia noastră şi în societate (2:11,12). Motivul acestor divizări şi duşmănii nu este deloc o taină
pentru noi în starea noastră păcătoasă. Nici incapacitatea noastră de a rezolva problema păcatului şi a morţii nu
este un mister (2:9; Ioan 1:13). După cum o demonstrează istoria în repetate rânduri, cu toţii suntem dureros de
conştienţi de faptul că niciun plan omenesc nu ne poate scoate din câmpul gravitaţional al găurii negre a păcatului.
În schimb, taina despre care vorbeşte Pavel este miracolul de nepătruns al iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Am
crezut că Dumnezeu nu ne iubeşte. Am crezut că ne-a uitat. Am crezut că îi preferă pe evrei şi că aceia care nu
erau evrei erau proscrişi. Am crezut că, de asemenea, cauza evreilor a fost pentru totdeauna pierdută atunci când
L-au respins pe Isus ca Mesia.
Se pare că ne-am înşelat cu privire la Dumnezeu în toate aceste aspecte. Când Dumnezeu i-a dezvăluit lui Pavel
tainele Sale, Pavel a fost şocat. De aceea, deşi întreaga epistolă descrie această taină din diverse perspective,
apostolul revine şi, în centrul epistolei, o numeşte „taina aceasta" (3:3,9) şi „taina lui Hristos" (3:4), iar la finalul
epistolei, „taina Evangheliei" (6:19). Acest mister este cu atât mai valoros, explică Pavel, cu cât realizăm că le-a
7
fost ascuns oamenilor în secolele şi mileniile trecute, iar Dumnezeu a ales oamenii din generaţia lui Pavel să
trăiască în acel timp istoric unic, în care taina tainelor le-a fost descoperită pe deplin pentru a fi văzută de toţi
(Efeseni 3:9; Romani 16:25; 1 Corinteni 2:7; Coloseni 1:26,27; 2:2). Ce privilegiu, ce slavă!
Putem vedea cum Pavel efectiv jubilează datorită acestei mari descoperiri. Întreaga lui viaţă este afectată, de
fapt nu, mai mult, a fost transformată de Evanghelia adevărului. La fel ca în parabola comorii ascunse, spusă de
Isus (Matei 13:44), Pavel „a vândut" tot ce avea pentru a obţine şi a intra în posesia acestei comori secrete
(Filipeni 3:4-8). Faţa sa le transmitea altora că ştia ceva ce alţii nu ştiau. Cu toate acestea, spre deosebire de
vânătorul de comori (Matei 13:44) sau spre deosebire de slujitorul necredincios (Matei 25:18), Pavel nu şi-a ascuns
comoara tainică în pământ. Dimpotrivă, când Dumnezeu i-a descoperit taina Sa, Pavel s-a lansat într-un turneu
mondial pentru a le spune tuturor despre această taină. Acest mister este despre faptul că Dumnezeu este iubire.
El ne-a creat din iubire şi a murit în locul nostru, pentru că El este iubire. Ne-a înviat pentru a locui cu El în Duhul
în locaşul Său cel sfânt, pentru că El este iubire. El a luptat pentru noi, pentru că El este iubire. Şi Se va întoarce
să ne ia, pentru că El este iubire. Acest mister, în cuvintele lui Pavel, este: „ Hristos în voi, nădejdea slavei"
(Coloseni 1:27).

Sfârşitul marii lupte

Într-o zi, istoria păcatului se va încheia, dar taina lui Dumnezeu nu se va sfârşi. În descrierea sfârşitului marii
lupte, limbajul şi etosul lui Ellen G. White se armonizează perfect şi reverberează cu înălţarea sufletească a lui
Pavel în Epistola sa către efeseni:
Toate comorile universului vor fi deschise pentru a fi studiate de cei răscumpăraţi de Dumnezeu. Eliberaţi de
natura muritoare, ei se îndreaptă în zbor neobosit către lumi îndepărtate - lumi care au tremurat întristate la
vederea scenelor nenorocirii umane şi care au intonat cântări de bucurie ori de câte ori un suflet s-a pocăit. Cu o
încântare de nedescris, copiii lui Dumnezeu de pe pământ devin părtaşi la bucuria şi la înţelepciunea fiinţelor
necăzute în păcat. Ei au acces la cunoştinţele acumulate secole de-a rândul în urma contemplării lucrării mâinilor
lui Dumnezeu. Cu o vedere nediminuată, ei admiră grandoarea creaţiei - sori, stele şi sisteme gravitând în ordinea
stabilită în jurul tronului Divinităţii. Pe toate lucrurile, de la cel mai mic până la cel mai mare, este scris Numele
Creatorului şi în toate se manifestă bogăţiile puterii Sale.
Apoi anii veşniciei, pe măsură ce se scurg, vor aduce revelaţii tot mai bogate şi mai glorioase ale lui Dumnezeu
şi ale lui Hristos. Cu cât va creşte cunoaşterea, cu atât vor creşte iubirea, adorarea şi fericirea.
Cu cât oamenii Îl vor cunoaşte mai mult pe Dumnezeu, cu atât admiraţia lor pentru caracterul Său va fi mai
mare. Când Isus le va destăinui comorile răscumpărării şi victoriile uimitoare din marea luptă cu Satana, inima
celor răscumpăraţi va fi mişcată de o devoţiune şi mai arzătoare şi vor atinge harpele de aur cu şi mai mare
entuziasm. De zece mii de ori zece mii şi mii de mii de voci se unesc pentru a înălţa coruri măreţe de laudă.
„Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am
auzit zicând: «Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în
vecii vecilor!»" (Apocalipsa 5:13). Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este
curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la Acela care a creat toate lucrurile
se revarsă viaţa, lumina şi fericirea, prin toate sferele spaţiului infinit. De la ato mul cel mai mic până la lumile cele
mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară
că Dumnezeu este iubire." (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 677, 678)

Aplicaţie

1. Acesta este un studiu recapitulativ . Încurajează-i pe membrii grupei să facă propriul

rezumat al Epistolei către efeseni şi să îl împărtăşească în cadrul grupei Şcolii de Sabat.
2. Care sunt cele trei teme principale care se găsesc în Epistola lui Pavel către efeseni? Cum se leagă aceste teme
una de alta? Cere-le membrilor grupei să spună care li se pare tema principală şi care, temele secundare?
3. Invită-i pe membrii grupei să îşi imagineze că sunt invitaţi să planteze o biserică într-o zonă neevanghelizată.
Cum ar putea să îi ajute Epistola lui Pavel către efeseni să se pregătească pentru un astfel de proiect curajos?
Cere-le să identifice în Efeseni teme care ar constitui un mesaj de evanghelizare pentru această zonă albă. În ce
ordine ar prezenta membrii grupei tale aceste teme? De asemenea, cere-le să identifice principiile pe baza cărora
ar putea înfiinţa o biserică plină de viaţă, cât mai apropiată de modelul pe care apostolul Pavel şi l-a imaginat şi
prezentat în epistola sa.
Principiile sugerate de membrii grupei ar trebui să fie de folos pentru dezvoltarea unei biserici pline de bucuria
mântuirii. Ce alte principii pot identifica membrii grupei care ar contribui la unirea noilor membri cu Hristos şi a
unora cu alţii în viaţa şi misiunea bisericii? Ce principii ar inspira biserica să fie condusă de puterea Duhului Sfânt
prin daruri spirituale?
4. Îndrumă-i pe membrii grupei să identifice principii (din Efeseni) studiate în acest trimestru care i-ar putea
ajuta să dobândească un stil de viaţă în concordanţă cu Evanghelia, principii care ar duce la familii fericite şi ar
8
construi relaţii sănătoase între diferite grupuri de oameni.
5. Dacă membrii grupei tale au memorat pasaje din Efeseni, încurajea-ză-i să le recite în cadrul programului de
închinare.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 134 - 140;

1. Ce face Domnul în cer, pe pământ, în mări şi adâncuri?
Psalmii 135 : 6. Domnul face tot ce vrea in ceruri si pe pamant, in mari si in toate adancurile.
2. În câte versete se repetă expresia „în veac ţine îndurarea Lui" în Psalmul 136?
Psalmii 136 : 1. Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!
2. Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor, caci in veac tine indurarea Lui!
3. Laudati pe Domnul domnilor, caci in veac tine indurarea Lui!
4. Pe Cel ce singur face minuni mari, caci in veac tine indurarea Lui!
5. Pe Cel ce a facut cerurile cu pricepere, caci in veac tine indurarea Lui!
6. Pe Cel ce a intins pamantul pe ape, caci in veac tine indurarea Lui!
7. Pe Cel ce a facut luminatori mari, caci in veac tine indurarea Lui!
8. Soarele, ca sa stapaneasca ziua, caci in veac tine indurarea Lui!
9. Luna si stelele, ca sa stapaneasca noaptea, caci in veac tine indurarea Lui!
10. Pe Cel ce a lovit pe egipteni in intaii lor nascuti, caci in veac tine indurarea Lui!
11. Si a scos pe Israel din mijlocul lor, caci in veac tine indurarea Lui!
12. Cu mana tare si cu brat intins, caci in veac tine indurarea Lui!
13. Pe Cel ce a taiat in doua Marea Rosie, caci in veac tine indurarea Lui!
14. Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, caci in veac tine indurarea Lui!
15. Si a aruncat pe faraon si ostirea lui in Marea Rosie, caci in veac tine indurarea Lui!
16. Pe Cel ce a calauzit pe poporul Sau in pustiu, caci in veac tine indurarea Lui!
17. Pe Cel ce a lovit imparati mari, caci in veac tine indurarea Lui!
18. Pe Cel ce a ucis imparati puternici, caci in veac tine indurarea Lui!
19. Pe Sihon, imparatul amoritilor, caci in veac tine indurarea Lui!
20. Si pe Og, imparatul Basanului, caci in veac tine indurarea Lui!
21. Si le-a dat tara de mostenire, caci in veac tine indurarea Lui!
22. De mostenire robului Sau Israel, caci in veac tine indurarea Lui!
23. Pe Cel ce Si-a adus aminte de noi cand eram smeriti, caci in veac tine indurarea Lui!
24. Si ne-a izbavit de asupritorii nostri, caci in veac tine indurarea Lui!
25. Pe Cel ce da hrana oricarei fapturi, caci in veac tine indurarea Lui!
26. Laudati pe Dumnezeul cerurilor, caci in veac tine indurarea Lui!
3. Unde îşi atârnaseră harpele israeliţii?
Psalmii 137 : 1. Pe malurile raurilor Babilonului sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion.
2. In salciile din tinutul acela ne atarnaseram harpele.
4. Unde se închina David?
Psalmii 138 : 1. (Un psalm al lui David.) Te laud din toata inima, cant laudele Tale inaintea dumnezeilor.
2. Ma inchin in Templul Tau cel sfant si laud Numele Tau, pentru bunatatea si credinciosia Ta , caci Ti s-a marit
faima prin implinirea fagaduintelor Tale.

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 32 (ultimele 15 paragrafe - de la textul din Coloseni

2:10). Pag. 302 – 305

5. De ce învăţătura Scripturii nu are un efect mai mare asupra tinerilor?

,, Acestea sunt lecţii pe care nu le poate preda decât cel care le-a învăţat el însuşi .
Învăţătura Scripturii nu are un efect mai mare asupra tinerilor tocmai pentru că atât de
mulţi părinţi şi învăţători mărturisesc credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, în vreme ce
vieţile lor îi tăgăduiesc puterea. Din când în când, tinerii sunt aduşi în situaţii în care simt
puterea Cuvântului. Ei văd cât de preţioasă este dragostea lui Hristos. Văd frumuseţea caracterului Său,
posibilităţile unei vieţi în slujba Sa. Ei văd în schimb viaţa celor care mărturisesc că au respect pentru preceptele
lui Dumnezeu. În dreptul multora, sunt adevărate cuvintele rostite către prorocul Ezechiel: „Fiul omului! Copiii
9
poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: ’Veniţi dar
şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!’ Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu,
ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele
lor. Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă
cuvintele, dar nu le împlinesc deloc” (Ezechiel 33,30-32). .’’ Pag. 304

REZUMAT / STUDIUL 14 / TRIM 3 / 2023

Efeseni cu inima

COMENTARII BIBLICE
Studiul 14
Efeseni cu inima
23 – 29 Septembrie 2023

1. Sabat după-amiază, 02 Septembrie

Două puteri se luptă asiduu în fiecare suflet pentru a câştiga. Necredinţa îşi pune în mişcare forţele, conduse de
Satana, pentru a ne deconecta de Sursa puterii noastre. Credinţa îşi pune şi ea forţele în mişcare, conduse de
Hristos, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre. Ceas după ceas, în faţa universului ceresc, conflictul acesta
merge înainte. Este o luptă corp la corp şi marea întrebare este cine va obţine supremaţia. La această întrebare
trebuie să răspundă fiecare în dreptul lui. În acest război, fiecare om trebuie să ia parte, luptând într-o tabără sau
alta. De acest conflict nu poate fi nimeni scutit. Suntem somaţi să ne pregătim pentru acest conflict. „ Întăriţi-vă în
Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva
uneltirilor Diavolului." Avertizarea este repetată: „De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu ca să vă puteţi
împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul".
Acela căruia I-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ, le va veni în ajutor celor care se încred în El. - Fii şi
fiice ale lui Dumnezeu, p. 328 (17 nov.)
Cea mai mare eroare a minţii omeneşti în zilele lui Hristos era aceea că o simplă cunoaştere a adevărului
constituie neprihănirea. În toată experienţa omenească s-a dovedit că o cunoaştere teoretică a adevărului nu este
îndestulătoare pentru mântuire. Ea nu produce roadele neprihănirii. Zelul pentru ceea ce se numeşte adevărul
teologic este adeseori însoţit de o ură faţă de adevărul curat, aşa cum se manifestă în viaţă. Capitolele cele mai
întunecate ale istoriei sunt împovărate de crimele săvârşite de bigoţi religioşi. ...
Acelaşi pericol există şi astăzi. Mulţi se socotesc adevăraţi creştini pentru faptul că subscriu la anumite
declaraţii teologice. Dar ei n-au adus adevărul în viaţa de toate zilele. Ei nu l-au crezut şi nu l-au iubit, de aceea nu
au primit puterea şi harul aduse de sfinţirea prin adevăr. Oamenii îşi pot mărturisi credinţa în adevăr, dar, dacă
adevărul nu-i face sinceri, amabili, răbdători, îngăduitori şi cu un caracter ceresc, el este un blestem pentru ei şi,
prin influenţa lor, este un blestem pentru lume. - Hristos, Lumina lumii, p. 309
Să lăsăm să se înalţe spre Dumnezeu ruga: „Zideşte în mine o inimă curată", pentru că un suflet pur, curăţat, Îl
are pe Hristos locuind în el şi din inimă ies izvoarele vieţii. Voinţa omului trebuie să Îi fie su pusă lui Hristos. În loc
să mergem înainte cu inima închisă în egoism, este nevoie să ne deschidem inima faţă de glasul blând al Duhului
lui Dumnezeu. Religia adevărată îşi răspândeşte mireasma ca o adiere peste tot. Este o mireasmă de la viaţă spre
viaţă. - Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 3, p. 1157

2. Duminică, 24 Septembrie Suntem binecuvântaţi în Hristos

10
 Pericolele care aveau să asalteze biserica din Efes i-au fost descoperite apostolului. „Ştiu bine", a spus el, „că,
după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruţa turma şi se vor scula din mij locul vostru
oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor." Pavel tremura pentru biserică,
căci, privind în viitor, a văzut atacurile pe care biserica trebuia să le îndure atât din partea vrăjmaşilor din afară,
cât şi a celor dinăuntru. Cu o stăruinţă solemnă, el i-a îndemnat pe fraţii săi să păzească în mod vigilent învăţătura
sacră pe care o primiseră. ...
„Şi acum, fraţilor", a continuat el, „vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă
poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi."...
„După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi. Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au
căzut pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el că nu-i vor
mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie." - Faptele apostolilor, p. 395-396
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce,
în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale" (Efeseni
1:4,5).
În sfatul Cerului s-a asigurat posibilitatea ca oamenii, deşi păcătoşi, să nu trebuie să piară în neascultarea lor,
ci, prin credinţa în Hristos ca înlocuitor şi garant al lor să poată deveni aleşii lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca toţi
oamenii să fie salvaţi, pentru că El a asigurat tot ce era necesar pentru aceasta, dându-L pe singurul Său Fiu să
plătească răscumpărarea omului. Cei care vor pieri vor pieri din cauză că nu au vrut să fie adoptaţi, să devină
copii ai lui Dumnezeu prin Isus Hristos. ... Ceea ce face ca un om să fie plăcut lui Dumnezeu este harul lui Hristos
care îi este atribuit prin credinţa în Numele Lui. ... [Pentru că] cei aleşi sunt aleşi prin Hristos. - Our High Calling,
p. 78
Scopul lui Dumnezeu în toate lucrările Sale cu noi este sfinţirea noastră. El ne-a ales din veşnicie să fim sfinţi.
Hristos Însuşi S-a dat pe Sine pentru răscumpărarea noastră aşa încât, prin credinţa în puterea Sa de a elibera de
păcat, noi să putem fi făcuţi desăvârşiţi în El. Când ne-a dat Cuvântul Său, El ne-a dat pâinea din cer. .
... Trebuie să doriţi plinătatea harului lui Hristos; da, să flămânziţi şi să însetaţi după neprihănire. Făgăduinţa
este: „Veţi fi umpluţi". Îngăduiţi ca inima voastră să fie umplută cu o dorinţă puternică după această neprihănire,
după lucrarea despre care Cuvântul lui Dumnezeu declară că este pace şi că are ca rezultat o linişte şi o siguranţă
neîncetate. - Solii alese, cartea 3, p. 202

3. Luni, 25 Septembrie Răscumpăraţi pentru comunitate

Domnul nostru zice: Când eşti convins de păcat, adu-ţi aminte că Eu am murit pentru tine. . Când inima ta se
strânge de teama celor ce-i stau în faţă, aminteşte-ţi că Răscumpărătorul tău trăieşte ca să mijlocească pentru tine.
Acestea sunt lucrurile pe care niciodată nu trebuie să le uităm. Iubirea lui Hristos, cu puterea ei
constrângătoare, trebuie să fie păstrată vie în mintea noastră. ... Nu poate fi nicio unire între sufletele noastre şi
Dumnezeu decât prin Hristos. Iubirea şi unirea dintre fraţi trebuie să fie cimentate şi făcute veşnice prin iubirea
lui Isus. Şi n-a trebuit nimic altceva decât moartea lui Hristos pentru a face ca iubirea Lui să ai bă efect asupra
noastră. Numai prin faptul că El a murit putem noi să privim cu bucurie la a doua Lui venire. Jertfa Lui este
centrul nădejdii noastre. De ea trebuie să ne prindem credinţa. - Hristos, Lumina lumii, p.659-660
Unitatea cu Hristos stabileşte o legătură a unităţii unuia cu celălalt. Această unitate este cea mai convingătoare
dovadă pentru lume a maiestăţii şi a virtuţii lui Hristos, precum şi a puterii Sale de a îndepărta păcatele.
Puterile întunericului au slabe şanse de a li se împotrivi credincioşilor care se iubesc unii pe alţii aşa cum i-a
iubit Hristos pe ei, care refuză să producă înstrăinare şi ceartă, care stau laolaltă, care sunt buni, curtenitori şi
blânzi, cultivând credinţa care lucrează prin dragoste şi curăţeşte sufletul. Noi trebuie să avem spiritul lui Hristos,
altfel nu suntem ai Lui. .
Cu cât este mai strânsă unirea noastră cu Hristos, cu atât mai strânsă va fi şi unirea noastră unul cu altul. - Fii
şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 286 (6 oct.)
Harul lui Hristos îl îndreptăţeşte pe păcătos fără plată, fără vreun merit sau drept din partea lui. Îndreptăţirea
este iertarea deplină, completă de păcat. Păcătosul este iertat chiar în clipa în care Îl primeşte pe Hristos prin
credinţă. Neprihănirea lui Hristos îi este atribuită şi nu trebuie să se mai îndoiască de harul iertător al lui
Dumnezeu. .
Păcătosul nu poate să se bazeze pe faptele lui bune pentru a fi îndreptăţit. El trebuie să ajungă în punctul în
care să renunţe la toate păcatele lui şi să primească lumină după lumină, după cum străluceşte aceasta pe cărarea
lui. Prin credinţă, el acceptă asigurarea fără plată şi amplă, oferită prin sângele lui Hristos. El crede făgăduinţele
lui Dumnezeu care, prin Hristos, devin pentru el sfinţire, neprihănire şi răscumpărare.
Şi, dacă Îl urmează pe Isus, el va umbla cu smerenie în lumină, bu-curându-se de ea şi răspândind-o asupra
celor din jur. Fiind îndreptăţit prin credinţă, el ascultă cu bucurie şi supunere toată viaţa. Iar ca urmare a ceea ce
este Hristos pentru el, are pace cu Dumnezeu. - Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 6, p. 1071

4. Marţi, 26 Septembrie Suntem biserica Viului Dumnezeu

11
 Dumnezeu m-a învăţat să spun poporului Său, pastori şi membri ai bisericii: „Păşiţi o treaptă mai sus. Mergeţi
mereu înainte şi în sus, pe calea pe care a mers Isus. Nu vă încredeţi în părerile voastre. Sfinţirea prin adevăr este
unica voastră siguranţă". Domnul Dumnezeul lui Israel vrea ca poporul Său să stea în picioare prin puterea Sa, în
tăria Sa, primind ca să dea. El îi va încuraja şi îi va susţine pe aceia care Îi slujesc cu mintea, cu inima şi puterea. .
Vorbind despre „taina ţinută ascunsă din veşnicii" în Dumnezeu, Pavel spune: „Mie, care sunt cel mai
neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi
să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine . pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile
cereşti să cunoască azi, prin biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu".
Dumnezeu a ales dintre neamuri nişte oameni care să fie ai Săi şi le-a dat numele de creştini. Este un nume
regal, dat acelora care se unesc cu Hristos. - Lift Him Up, p. 291
Scopul pe care Dumnezeu doreşte să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este acelaşi cu cel pe care a dorit să-l
realizeze prin Israelul din vechime, când l-a scos din Egipt. Văzând bunătatea, mila, dreptatea şi dragostea lui
Dumnezeu descoperite în biserică, lumea va avea o reprezentare a caracterului Său. Iar atunci când Legea lui
Dumnezeu va fi astfel exemplificată în viaţă, chiar şi lumea va recunoaşte superioritatea celor care Îl iubesc pe
Dumnezeu, se tem de El şi Îi slujesc mai presus decât oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea
îndreptată asupra oricărui om care face parte din poporul Său; El are planurile Lui cu fiecare. Scopul Său este ca
aceia care pun în practică preceptele Sale sfinte să fie un popor deosebit, distinct. Cuvintele scrise de Moise prin
Duhul Inspiraţiei îi sunt adresate poporului lui Dumnezeu de astăzi în aceeaşi măsură în care i-au fost adresate
Israelului din vechime: „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a
ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului" (Deuteronomul 7:6). .
Nici măcar aceste cuvinte nu reuşesc să exprime măreţia şi slava scopului pe care vrea să-l realizeze Dumnezeu
prin poporul Său. Noi trebuie să demonstrăm principiile Împărăţiei Sale nu doar în faţa acestei lumi, ci în faţa
întregului univers. - Mărturii, vol. 6, p. 12-13

5. Miercuri, 27 Septembrie Unitatea credinţei

În capitolul 4 al Epistolei către efeseni, planul lui Dumnezeu este atât de clar şi de simplu descoperit, încât toţi
copiii Săi să poată sta înrădăcinaţi în adevăr. Aici sunt clar arătate mijloacele pe care El le-a stabilit pentru a fi
păstrată unitatea bisericii, pentru ca membrii să poată descoperi lumii o experienţă religioasă sănătoasă. .
Sfinţenia este darul lui Dumnezeu prin Hristos. Aceia care Îl primesc pe Mântuitorul devin fii ai lui Dumnezeu.
Ei sunt copiii Săi spirituali, născuţi din nou, înnoiţi în neprihănire şi adevărată sfinţenie. Mintea lor este
transformată. Ei privesc realităţile eterne având o vedere mai clară. .
Ar trebui să avem ca ţintă să aducem tot ce este mai frumos în viaţa noastră şi să facem tot binele posibil pentru
cei din jurul nostru. Cuvintele amabile nu se pierd niciodată. Domnul Isus le înregistrează ca fiindu-I adresate Lui.
Semănaţi seminţele bunătăţii, ale iubirii, ale delicateţei şi ele vor înflori şi vor aduce rod. - Comentariile Ellen G.
White în CBAZŞ, vol. 6, p. 1117-1118
Nu este un lucru neînsemnat ca o minte lumească, o minte care iubeşte păcatul să fie transformată şi făcută să
înţeleagă iubirea de nespus a lui Hristos, frumuseţea harului Său şi măreţia lui Dumnezeu, astfel încât sufletul să
ajungă plin de iubirea lui Dumnezeu şi captivat de misterele cerului. . Un astfel de om are o gândire nouă,
sentimente noi, interese noi, o voinţă nouă; necazurile, dorinţele şi iubirea sa sunt toate reînnoite. Cerul, care
altădată nu prezenta niciun interes pentru el, este văzut acum în toată bogăţia şi gloria lui, iar el îl contemplă ca
fiind viitorul său cămin, locul unde Îl va vedea, Îl va iubi şi Îl va lăuda pe Acela care l-a răscumpărat prin sângele
Său preţios. - The Faith ILive By, p. 139
Unitatea creştină este o forţă. Ea vorbeşte cu putere despre faptul că aceia care o au sunt copii ai lui Dumnezeu.
Ea are o influenţă irezistibilă asupra lumii arătând că omul, în natura sa omenească, poate fi făcut părtaş naturii
divine, după ce a fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. Noi trebuie să ajungem să fim una cu fraţii
noştri şi cu Hristos şi, prin Hristos, una cu Dumnezeu. Atunci se va putea spune despre noi: „Voi aveţi totul deplin
în El" (în engl.: sunteţi desăvârşiţi în El). ...
Fiecare trebuie să-şi ocupe poziţia care i-a fost desemnată şi să facă lucrarea care i-a fost repartizată.
Dumnezeu vrea ca membrii bisericii Sale să primească Duhul Sfânt, să meargă înainte împreună, în unitate şi
iubire frăţească şi să-şi unească interesele unii cu alţii în iubire.
Nimic nu slăbeşte mai mult o biserică decât dezbinarea şi certurile. Nimic nu duce un război mai aprig
împotriva lui Hristos şi împotriva adevărului decât un astfel de spirit. - My Life Today, p. 276

6. Joi, 28 Septembrie Suntem primitori şi dătători de har

Nici clasa socială, nici naşterea, nici naţionalitatea, nici vreun privilegiu religios nu pot fi o dovadă că suntem
membri ai familiei lui Dumnezeu, ci adevărata dovadă este iubirea, o iubire care îmbrăţişează întreaga omenire.
Chiar păcătoşii ale căror inimi nu sunt cu totul închise faţă de Duhul lui Dumnezeu vor răspunde la bunătate; aşa
12
cum sunt gata să arate ură pentru ură, vor fi gata să dea pe faţă şi iubire pentru iubire. Dar numai Duhul lui
Dumnezeu răspunde cu iubire la ură. Să fii amabil faţă de cel nemulţumitor şi faţă de cel rău, să faci binele fără să
nădăjduieşti că vei fi răsplătit este deviza casei regale cereşti, semnul sigur prin care copiii Celui Preaînalt îşi
descoperă poziţia lor înaltă. - Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 75
Purtarea creştinilor este ca aceea a Domnului lor. El a înălţat stindardul şi a lăsat la latitudinea noastră să
spunem dacă vrem sau nu să ne adunăm în jurul lui. Domnul şi Mântuitorul nostru Şi-a lăsat deoparte
suveranitatea, bogăţiile şi slava şi a venit să ne caute ca să ne salveze din starea nenorocită în care ne aflam şi să ne
facă asemenea Lui. S-a smerit şi S-a făcut asemenea nouă, pentru ca noi să putem să învăţăm de la El, să urmăm
exemplul vieţii Lui de generozitate şi de tăgăduire de sine, să Îl urmăm pas cu pas, pe calea către cer. Nu puteţi să
egalaţi Modelul, dar puteţi ajunge să vă asemănaţi cu El şi, atât cât vă stă în putere, să faceţi la fel. „ Să iubeşti pe
Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe
aproapele tău, ca pe tine însuţi." O astfel de dragoste trebuie să sălăşluiască în inimile voastre, astfel încât să fiţi
gata să renunţaţi la toate comorile şi onorurile acestei lumi dacă, prin aceasta, puteţi influenţa chiar şi un singur
suflet să se angajeze în slujirea lui Hristos. - Mărturii, vol. 2, p. 169-170
Cine dintre noi urmează cu credincioşie Modelul? Cine dintre noi a început şi a continuat războiul împotriva
mândriei? Care dintre noi a luptat cu toată seriozitatea împotriva egoismului până acolo, încât acesta să nu mai
locuiască în inimă şi nici să nu se mai manifeste în viaţă? Să ajute Dumnezeu ca lecţiile pe care ni le dă, atunci
când privim la crucea lui Hristos şi când vedem semnele care ne aduc mai aproape de judecată, să fie atât de bine
întipărite în inimile noastre, încât să ne facă mai smeriţi decât suntem astăzi, mai dispuşi la tăgăduire de sine, mai
amabili unul cu altul, mai puţin preocupaţi de propria persoană, mai puţin înclinaţi spre critică şi mai dispuşi să
ne purtăm poverile unii altora.
Mi s-a arătat că noi, ca popor, ne îndepărtăm de simplitatea credinţei şi de curăţia Evangheliei. Mulţi se află
într-un mare pericol. Dacă nu îşi schimbă purtarea, vor fi tăiaţi din Adevărata Viţă aşa cum sunt tăia te mlădiţele
nefolositoare. Fraţi şi surori, mi s-a arătat că noi stăm pe pragul lumii veşnice. Acum trebuie să câştigăm victorii la
fiecare pas. -Mărturii, vol. 5, p. 17-18

7. Vineri, 29 Septembrie
Studiu suplimentar : Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, „Să ne împotrivim ispitei", p. 79 (13
mart.).

VESTILE MISIONARE, 30 Septembrie - 2023

Sabatul 14 / trim 3. Lăudându-L pe Dumnezeu pentru
epilepsie

de Andrew McChesney
Anna, o tânără din Riga, Letonia, se lupta încă din copilărie cu epilepsia. Nu era vorba doar despre crizele
propriu-zise. Epilepsia îi afecta emoţiile şi funcţiile creierului. În unele zile, pur şi simplu nu reuşea să se
concentreze. Tânjea să fie vindecată.
În vara în care a absolvit liceul, tânăra în vârstă de nouăsprezece ani s-a dus la o vrăjitoare care pretindea că
putea să o vindece prin canalizarea energiei. Dar nu s-a vindecat. Când vrăjitoarea a văzut că nu o putea ajuta, i-a
spus fetei despre un alt client, aparent fără speranţă, care găsise vindecare prin rugăciunea unui pastor.
Vrăjitoarea i-a dat tinerei numărul pastorului.
— Îţi va spune multe despre această biserică şi despre Dumnezeu, i-a zis ea, dar nu îl asculta. Tu primeşte
vindecarea şi pleacă! Restul nu sunt decât minciuni.
Anna l-a sunat pe pastor. În conversaţia lor la telefon a auzit pentru prima dată despre Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea. Au stabilit să se întâlnească. La a doua lor întâlnire, pastorul s-a rugat pentru Anna, dar boala nu a
dispărut.
Anna a acceptat invitaţia pastorului de a participa la o serie de studii biblice. Mai târziu în vara aceea, a
participat la o întâlnire de la biserică, apoi a mers la un serviciu religios care se ţinea în Sabat.
— Ştii ceva? i-a spus ea mamei ei. Cred că biserica este un lucru bun.
Aşa că mama a însoţit-o la biserică. Câteva luni mai târziu, Anna frecventa biserica împreună cu mama şi tatăl
ei.
În vara următoare, Anna şi mama ei au fost botezate. Un an mai târziu, a fost botezat şi tatăl ei. Apoi au fost
botezaţi bunica şi fratele ei.

13
 De-a lungul anilor, mulţi oameni s-au rugat pentru Anna. A fost unsă şi cu untdelemn, dar boala tot nu a
dispărut. Anna se întreba de ce nu o vindeca Dumnezeu, dar apoi şi-a dat seama. La fel ca apostolului Pavel, care
se rugase pentru eliberare, Dumnezeu îi spunea şi ei: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea, în slăbiciune,
este făcută desăvârşită" (2 Corinteni 12:9).
Anna Rozenberga are acum treizeci de ani şi vede epilepsia ca pe o mare binecuvântare. De vreme ce este o
boală cu care trebuie să trăiască zilnic, a învăţat că trebuie să se încreadă în Dumnezeu în fiecare zi. În unele
dimineţi de Sabat simte că este mai bine să stea în pat, dar apoi îşi aminteşte că trebuie să con ducă o grupă de
Şcoala de Sabat, aşa că merge la biserică şi are încredere că Dumnezeu o va întări.
Epilepsia a ajutat-o, de asemenea, în mărturia ei. Provocările cu care se confruntă au ajutat-o să simtă empatie
faţă de alţi oameni. Nu spune tuturor că are epilepsie, dar a descoperit că dacă este deschisă cu privire la
slăbiciunile ei, ceilalţi sunt şi ei mai deschişi şi mai dispuşi să asculte.
„Epilepsia m-a ajutat să împărtăşesc Cuvântul", mărturiseşte Anna. „Sunt recunoscătoare pentru toate
provocările aduse de boala mea."
Darurile din Sabatul al treisprezecelea din acest trimestru vor fi folosite pentru două proiecte din Divizia
Transeuropeană, unul dintre acestea desfăşurându-se în Letonia. Vă mulţumim pentru că plănuiţi un dar generos pentru
Sabatul acesta!

14