Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Apostolul (Tit 2,11-14;3,4-7):„Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, Învăţându-ne
pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu
cucernicie; Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos
Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor
ales, râvnitor de fapte bune... Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au
arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia
naşterii celei de a doua@ şi prin înnoirea Duhului Sfânt, Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus
Hristos, Mântuitorul nostru, Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii
celei veşnice.”
Evanghelia (Matei 3,13-17 ): „În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de
către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus
a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.@ Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se
Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un
porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am
binevoit".

Iubiţi Credincioşi

Iată cerurile deschise şi Duhul Sfânt în chip de porumbel, chip al

purităţii, al luminii şi al blândeţii, pogorându-se şi întărind mărturisirea
Tatălui, îl arată lumii întregi pe Fiul Său cel iubit întru care a binevoit să-şi
arate, mila, iertarea, dragostea faţă de neamul omenesc.
De aceea cântăm astăzi cu bucurie în troparul praznicului că la Iordan
„închinarea Treimii s-a arătat” adică Sfânta Treime , Tatăl , Fiul şi Duhul
Sfânt şi-au făcut cunoscută împreună lucrarea mântuitoare a lumii Tatăl
lucrând prin Fiul cu Puterea şi cu conlucrarea Sfântului Duh.
Cerurile s-au deschis , s-au despicat de lumina de foc a Sfântului Duh,
dăruindu-ne nouă prilej de meditaţie, căci Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat
aducând cerurile mai aproape de pământ, pogorând cerurile spre pământ,
ca să ne tragă pe noi în cer, să ne facă vieţuitori împreună cu îngerii.
Dumnezeu ne-a deschis cerurile pentru ca să ne invite în patria cea
de sus „să ne înduplece să nu mai avem nimic comun cu pământul”, să
vieţuim după chipul omului celui nou , după chipul lui Hristos întru Care ne-
am botezat, întru care ne-am îndreptat, întru care ne-am luminat, întru
care ne-am sfinţit.

Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan ca să fie

botezat de el.
 Cu robii vine Stăpânul, cu vinovaţii Mielul cel nevinovat, cu acuzaţii
Judecătorul, ca să se Boteze.”Pentru ce te minunezi că a primit să fie
botezat, că a venit împreună cu alţi robi la un alt rob, când a primit să fie
purtat în pântece fecioresc atâta vreme, când a primit să se nască cu

1
 firea noastră, când a primit să fie pălmuit, să fie răstignit, să pătimească
toate câte le-a pătimit? Lucru de mirare este că a vrut să se facă om
( Dumnezeu fiind) toate celelalte urmează în chip logic.”
 Hristos nu avea trebuinţă de botezul pocăinţei, fiind fără de păcat. El îşi
asumă acest botez în numele întregii umanităţi, pentru că a venit „să
ridice păcatele lumii”. De aceea Ioan Botezătorul, vorbeşte mai dinainte
despre Hristos, numindu-l Mielul şi Răscumpărătorul tuturor păcatelor din
lume pentru că numai Cel fără de păcat poate ridica păcatele întregului
neam omenesc. Mărturia lui Ioan îl arăta lumii ca fiind fără prihană, ca
fiind nu doar fără păcat ci Cel ce ridică , are această putere de a ridica,
de a ierta păcatele lumii întregi.Că a venit la botez nu pentru că avea
nevoie de pocăinţă ci pentru a rândui altele.
 Care sunt cele rânduite de Hristos prin Botez?
 A sfărâmat capetele balaurilor din apă
 Ne-a arătat chipul viitorului nostru botez, pe care primindu-l fiecare
dintre noi am văzut cerurile deschise şi pogorârea Sfântului Duh în Taina
Mirungerii peste trupul nostru arătând prin cele materiale, văzute,
darurile duhovniceşti nevăzute care s-au sădit în sufletul nostru.
 A sfinţit pe Botezătorul
 A împlinit Legea şi a desăvârşit-o
 A sfinţit firea apelor, a înnoit tot pământul.- printr-o lucrare văzută,
folosindu-se de proprietăţile lucrurilor şi a stihiilor pe care El le-a zidit
astfel încât să poată primii această lucrare sfinţitoare.
 Ne-a descoperit taina Sfintei Treimi, cele trei persoane în lucrarea lor de
înnoire a lumii, arătându-ne că Dumnezeu veghează, lucrează, este viu
este aproape de noi, în mijlocul nostru, în noi.
Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi
Tu vii la mine?
La fel cum Petru altădată se împotrivea la spălarea picioarelor crezând
că nu se cade ca Învăţătorul să spele picioarele ucenicilor, tot aşa şi Ioan îl
oprea zicând că el este cel ce are trebuinţă să fie botezat ca unul ce s-a
născut din sămânţă şi poftă bărbătească, moştenind şi păcatul lui Adam.
Însă la fel cum i-a răspuns lui Petru „Ceea ce fac Eu acum tu nu ştii, dar vei
cunoaşte mai târziu” la fel şi lui Ioan îi răspunde :
”Lasă acum că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.”
Pentru că se sfia a pune el , robul , mâna pe creştetul Stăpânului ,
considerându– se nevrednic a face acesta, Hristos, îl convinge arătându-i că
aşa se cuvine: adică „Nu fugi nici nu împiedica botezul acesta, pentru că
socoteşti tu că nu se cuvine să fiu botezat de tine, ci :Lasă acum să fie
aşa” pentru că aşa se cuvine acum. Nu va fi întotdeuna aşa. Mă vei vedea
şi ca Stăpân, lucrând cu puteri dumnezeieşti, făcând minuni, dar acum
trebuie să:”Împlinim toată dreptatea”, să împlinim adică toată Legea.
2
Precum am împlinit şi celelalte porunci, am fost tăiat împrejur a opta zi, am
fost dus la templu la patruzeci de zile aducând jertfa de răscumpărare, tot
aşa şi acum se cade să fiu botezat după Lege cu botezul pocăinţei pentru că
am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire prin călcarea legii.
Trebuie , dar, ca Eu să împlinesc toate şi scoţându-vă de sub osândă să pun
capăt Legii.

Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată
cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se
ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând:
"Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".

Mulţi socoteau că Ioan este mai mare decât Iisus, pe de o parte pentru că
trăise tot timpul în pustie, pentru că era fiu de arhiereu, pentru că ducea o
viaţă aspră, pentru că îi chema pe toţi la botez pe când Iisus se născuse
într-o familie sărmană, era cunosut ca fiul teslarului Iosif, nu făcuse şcoală,
crescuse ca un om obişnuit nu ca un pustnic, şi a primit ca toţi ceilalţi
botezul de la Ioan. De aceea pentru a-I fi cunoscută vrednicia de Fiu,
Cerurile se deschid şi Tatăl dă mărturie:”Acesta este Fiul Meu cel iubit
întru care am binevoit” , şi pentru ca cei ce-l socoteau pe Ioan mai mare
să nu creadă că pentru el s-au spus aceste cuvinte, Duhul Sfânt în chip de
porumbel se pogoară din cer stând deasupre Celui care a fost mărturisit
drept Fiu.
De ce atunci dacă mărturia a fost atât de clară nu au crezut în el?
Pentru că aveau ochi dar nu vedeau aveau urechi dar nu auzeu. Aveau
inimile împietrite, şi nu încăpea în ei cuvântul lui Dumnezeu din cauza
invidiei, a mândriei şi îngâmfării lor.
Nu te minuna că nu au crezut ci caută altceva. Dacă s-a făcut tot ce trebuia
pentru ca ei să creadă. Căci acelaşi lucru îl spune şi Dumnezeu prin
proorocul Isaia: „Ce trebuia să fac viei acesteia şi nu am făcut?”
Hristos a înviat morţii, a vindecat orbii, a izgonit duhurile necurate din
oameni, a vindecat surzii şi muţii, ologii şi gârbovii, a vindecat pe cei
leproşi, a potolit valurile mării, a umblat pe apă ca pe uscat, a înmulţit
pâinile şi peştii în pustie, a descoperit gândurile ascunse în inimile
oamenilor, a vindecat numai cu cuvântul, a vindecat pe cei care numai se
atingeau de el cu credinţă, a învăţat ca unul ce avea cuvânt cu putere, le-a
tâlcuit profeţiile care mărturiseau despre venirea Lui. Ce dovezi mai trebuia
să aducă pentru ca ei să creadă în El?

Iubiţi Credincioşii
3
Dar pentru noi, creştinii de astăzi, ce ar mai fi trebuit să facă
Hristos ca să credem cu adevărat, sau mai bine zis să trăim aşa
după cum mărturisim.
Pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri
şi s-a întrupat, a pătimit şi s-a îngropat, a înviat a treia zi şi s-a
înălţat la ceruri deschizându-ne astfel şi nouă cale spre cer.
Noi care am primit la Sfântul Botez harul Sfântului Duh care a
întipărit în inimile noastre chipul lui Hristos dăruindu-ne puterea să
călcăm peste şerpi şi peste balauri, să biruim adică puterile
întunericului. Noi care am făgăduit să ne lepădăm de satana şi de
toate lucrurile lui şi să ne unim cu Hristos, noi care am primit
înfierea, am fost făcuţi prin har fii ai lui Dumnezeu , noi care avem
în jurul nostru atâta nor de mărturii, vieţile sfinţilor şi minunile
săvârşite de ei atât în viaţă cât şi după moarte,...
Credem noi cu adevărat în Hristos.
Pentru fiecare dintre noi s-au deschis cerurile la botez.
Am fost invitaţi să trăim pe pământ dar cu gândul la cer. „Hristos
a venit pe pământ şi i-a adus pe îngeri, a înviat şi s-a înălţat la
cer, ca să ne arate că putem vieţui pe pământ ca îngerii din cer,
că avem cale deschisă şi că patria noastră adevărată este cerul
acolo unde Hristos a intrat ca Om , cu trupul ca să ne fie nouă
pildă şi începător, ca să ne pregătească casă veşnică nefăcută de
mână.”
Când un om doreşte să plece într-o ţară străină se pregăteşte
cu mult timp înainte de a pleca. Învaţă limba acelei ţări,
obiceiurile, se îngrijeşte să-şi procure acte, paşaport ca să poată fi
primit.
Noi creştinii , ştiind că trebuie să plecăm nu într-o ţară străină
ci într-o lume cu mult diferită de cea în care trăim acum, cu mult
mai mult ar trebui să deprindem limba cetăţenilor cereşti, a
îngerilor, rugăciunea şi slavoslovia, să deprindem obiceiurile
îngereşti felul lor de a vieţui nu după trup ci duhovniceşte, să ne
procurăm acte de liberă trecere, o inimă curată în care să se vadă
chipul lui Hristos, o haină de nuntă, şi undelemn, faptele cele
bune, ca să avem candelele aprinse la venirea Mirelui ca cele cinci
fecioare înţelepte.
4
 Noi însă, deşi mărturisim că aşteptăm învierea morţilor şi
viaţa veacului ce va să fie, ne adunăm aici comori, ne zidim case
trainice, maşini scumpe, adunăm bogăţii, ne preocupăm cu toate
grijile acestei vieţi iar pentru ca să ne zidim casă veşnică în ceruri
nu dăm nici măcar cele care ne prisosesc.
De aceea cei necredincioşi ,auzind mărturisirea noastră de
credinţă , cum că ne pregătim pentru împărăţia cerurilor, dar
văzând că noi mai mult ne ostenim pentru agonisirea bunătăţilor
din lumea aceasta ca şi cum am trăi aici veşnic, văzând că vorbim
de nădejdea învierii dar atunci când moare cineva ne jeluim ca şi
cum nu am avea nici o nădejde, văzînd că ne lăudăm cu sfinţii dar
nu vieţuim după pilda vieţii lor ci dimpotrivă, sunt îndreptăţiţi să
ne spună:”Dacă ceea ce mărturisiţi cu gura ar fi adevărat, ar
trebui să se cunoască acestea şi din faptele voastre, din felul în
care vieţuiţi pe pământ.
Să ascultăm deci îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur care
zice:” Gândindu-ne la toate acestea ( la darurile primite în taina
Botezului, la făgăduinţele care ne-au fost făcute, la fericirea care
ne aşteaptă) să ducem o viaţă vrednică de dragostea Celui ce ne
cheamă la o vieţuire cerească, de cinstea dată nouă. Să stăruim în
a ne păstra nobleţea şi strălucirea chipului primit la Sfântul Botez,
să ne înnoim sufleteşte printr-o sinceră pocăinţă, să căutăm în
fiecare zi spre palatele cele împărăteşti din cer şi să le socotim pe
toate cele de aici umbră şi vis. Să vieţuim aici ca în niste locuinţe
trecătoare, ca nişte pelerini care suntem într-o necontenită
mişcare spre Împărăţia cerurilor a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
Amin!