Predică la botezul unui prunc

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh...

„Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă” învaţă Apostolul Pavel
(II Corinteni 5, 17)

Preacucernice părinte profesor, preacucernici părinți, iubiți credincioși...

Astăzi se face bucurie în cer şi pe pământ. Căci dacă pentru un singur

păcătos care se pocăieşte se face desfătare, cu cât mai multă bucurie nu se face
îngerilor şi arhanghelilor şi tuturor puterilor de sus şi tuturor celor de pe pământ,
pentru atâta mulţime care, într-un suflet, a participat la încreștinarea lui David.
Purtător al numelui unuia dintre cei mai mari regi și prooroci ai vechiului
testament, trebuie să aibă viața sa ca pildă de urmat, acest lucru fiind posibil doar
cu îndrumarea aleasă a părinților, atât cei trupești care i-ați dat viață, cât și
îndrumarea nașilor care acum au devenit părinți spirituali ai celui nou botezat.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață despre răsplata de care se învrednicesc

nașii dacă arată multă preocupare faţă de cel pentru care au garantat, dar şi ce
osândă îşi agonisesc dacă vor fi delăsători în ceea ce privește creșterea spirituală a
celui botezat. Ia gândeşte-mi-te, iubite, oare garanţii unora în treburi băneşti nu au
mai mult chin decât datornicul care împrumută bani şi pentru care ei se pun drept
garanţi? Căci dacă cel ce este împrumutat se arată binevoitor, uşurează povara
garantului său; dar dacă este răuvoitor, îi provoacă aceluia un necaz şi mai mare.
De aceea îndeamnă şi zice acel înţelept: „dacă garantezi pentru cineva, socoteşte-te
ca achitator al sumei”. Dacă garanţii unora pentru sume de bani se pun pe ei înşişi
în situaţia de a achita tot bănetul, cu mult mai mult garanţii în cele duhovniceşti,
deoarece garantează că-i învaţă pe alţii virtutea, datori sunt să arate multă trezvie,
îndemnând şi sfătuind, îndreptând şi având dragoste părintească.1

În ceea ce îi privește pe părinții trupești ai lui David este foarte bine ca să îl

aducă cât mai des la sfânta Biserică pentru a se putea împărtăși de darurile lui
Hristos, pentru a putea să se unească cu El prin Sfânta Euharistie pe care a primit-o
încă de astăzi, la sfârșitul Tainei. Totodată este necesar ca încă din fragedă pruncie
să fie obișnuit cu rugăciunea, acest lucru fiind făcut cu ajutorul exemplului
personal, având ca părinți un scurt program de rugăciune care să fie firesc și să se
împletească cu activitățile de familie.

Întreaga atenţie a celor care au datoria de a păzi întreg pe pruncul creştin pe

care l-ați primit din cristelniţă, ar trebui să se îndrepte spre a nu îngădui în nici un
fel păcatului să pună iarăşi stăpânire pe el, să zdrobească păcatul şi să îi taie
puterea cu orice chip, pentru a trezi şi întări în prunc chemarea către Dumnezeu.
Trebuie făcut în aşa fel încât această chemare în creştinul care creşte să crească de
la sine, chiar dacă sub călăuzirea altuia, iar el să fie tot mai obişnuit să izbândească
asupra păcatului şi să îl învingă pentru a plăcea Lui Dumnezeu, şi tot mai deprins
cu punerea în lucrare a puterilor sufletului şi trupului său, astfel încât să slujească
nu păcatului, ci Lui Dumnezeu.2

Așadar, acum cunoscând ceea ce este necesar pentru a-l deprinde pe micul
David cu o viață curată și bineplacută lui Dumnezeu, rămâne doar să pune-ți în
practică, și să vă pune-ți încrederea în Hristos fiincă El este purtătorul de grijă al
vieții noastre, și totodată să o rugăm pe Maica Sa să fie ocrotitoare și mijlocitoare
pentru noi totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor amin! Slavă Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh amin!

1
HANCHES MARCEL, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR CATEHEZE BAPTISIMALE, Oastea Domnului, Sibiu, p. 17.
2
HANCHES MARCEL, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR CATEHEZE BAPTISIMALE, p. 28.