Prea, iubiti credinciosi si credincioase, Randuiala Bisericii Ortodoxe prevede si ne indeamna ca in aceasta sambata, numita si 'mosii de iarna', sa facem

pomenirea mortilor. Aceasta randuiala a Bisericii face parte din cultul mare al mortilor, al pomenirii si cinstirii celor care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. Aceasta pomenire, asa cum s-a auzit din rugaciunile rostite, este facuta pentru toti cei adormiti in dreapta credinta, mosi si stramosi, parinti, frati si surori, maici, fii si fiice, toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. Este o pomenire generala, atotcuprinzatoare. Ceea ce am savarsit astazi este bazat pe credinta exprimata in ultimul articol al Crezului sau al Simbolului de credinta, atunci cand rostim cu totii: 'Astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.'. Cinstirea si pomenirea celor dragi ai nostri care au trecut la Domnul si care asteapta impreuna cu noi a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este deosebit de importanta atat ca inteles, cat si ca folos. Prin pomenirea mortilor savarsim trei acte deosebit de semnificative si de folositoare. In primul rand, pomenirea mortilor este un act de credinta ortodoxa. Pomenirea mortilor se bazeaza pe credinta ca sufletul omului este nemuritor, chiar daca trupul sau, odata mort, se descompune si este trecator. Mantuitorul Iisus Hristos arata ca 'cel ce va crede in El, viu va fi, chiar daca va muri', adica va fi viu cu sufletul, chiar daca va muri cu trupul. Sufletele dreptilor stau inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui, acestia fiind sfintii canonizati de Biserica, cunoscuti si necunoscuti, iar acei care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci, a caror stare noi nu o cunoastem, decat Dumnezeu singur, au nevoie de rugaciunile Bisericii, mai ales daca au plecat din lumea aceasta fara o pregatire cu totul corespunzatoare. Prin rugaciunile pentru morti se iarta acele pacate pentru care cei adormiti in Domnul nu au mai avut timp ca sa arate pocainta prin fapte. Ei au aratat pocainta prin rugaciune si spovedanie, dar nu au mai avut timpul necesar ca prin fapte sa faca pocainta. Sfantul Ioan Gura-de-Aur spune ca 'cei care primesc pentru ei rugaciunile Bisericii simt o usurare a sufletului si o bucurie atunci cand Biserica se roaga pentru ei, mai ales atunci cand ei sunt pomeniti la Sfanta Liturghie, cand se savarseste Parastasul si se impart milostenii in numele lor'. Milostenia, ca expresie a iubirii fratesti,

1

intru asteptarea celei de a doua veniri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos cand va judeca viii si mortii si a Carui Imparatie nu va avea sfarsit. iubirea noastra atunci cand ne rugam pentru ei. Deja din terminologia noastra crestina legata de cei adormiti in Domnul se vede cat de 2 . se descompunea si disparea: o mancau viermii. precum si in modul in care ingrijim mormintele. prin sufletul lor. iar acesta. adica 'orasul mortilor'. In limba greaca. Mort cu adevarat este omul necredincios si despartit de Dumnezeu. cutia in care era depus mortul se numea 'sarcofag'. ci ii numim 'adormiti in Domnul': au adormit in Domnul in asteptarea Invierii. astfel. De aceea. asteptand Invierea mortilor si Imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu pregatita oamenilor care au crezut in Iisus Hristos. Inca din primele veacuri crestine. noi nu numim 'morti' pe mortii nostri. Iubirea aceasta fata de cei dragi ai nostri care au trecut la Domnul. L-au iubit si au implinit poruncile iubirii fata de Dumnezeu si fata de semeni. In al doilea rand. Rugaciunea pentru cei morti arata ca noi ii iubim si dupa moarte pentru ca sufletul lor este nemuritor. se arata prin rugaciune si prin modul in care cinstim crucea de pe mormat si mormantul insusi. un odor. in timpul pagan. 'sarcofag' inseamna 'mancator de trup' sau 'mancator de carne' pentru ca carnea trupului celui mort se topea. Inainte. Cimitirul inseamna in limbaj crestin 'dormitorul sau locul de odihna' unde se afla mortii in asteptarea Invierii.este acoperitoare de multe pacate. lucrul de mare pret. care au trecut intru asteptarea Invierii. Iubirea este mai tare decat moartea. intr-un chivot se pastreaza ceva de scump. crestinii se deosebeau de pagani si prin modul in care cinsteau trupurile celor adormiti in Domnul. acest loc se numea 'necropola'. si milosteniile pentru cei adormiti in Domnul ajuta mult celor care sunt pomeniti la slujba. De aceea. care inseamna o cutie in care se pastreaza ceva de mare pret. Deci. 'sicriu' inseamna 'purtator al unui lucru de mare pret'. pomenirea mortilor este un act de iubire. Aceasta iubire mai tare decat moartea este aratata in rugaciunea pentru mantuirea sufletului. Mortii stiu atunci cand ii pomenim si simt cand ne rugam pentru ei si cand impartim pentru ei milostenii. Inainte. se inhumeaza si se pune cu fata spre Rasarit. Crestinismul a schimbat numele locului din 'necropola' in 'dormitor' unde se odihnesc cei adormiti in Domnul. pentru ca ei simt de dincolo. ci au numit-o 'sicriu' sau 'chivot'. este trupul crestinului care nu se arde. Crestinii nu au mai numit cutia 'sarcofag'. iar atunci cand era facut din piatra se scria numele si cateva date despre cel mort. lucru ce se vede tocmai prin rugaciune.

cat lumina pe care aceasta lumanare a lasa in jur. trecand prin lumea aceasta. pentru ca impreuna sa asteptam Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.mare este pretuirea nu numai pentru sufletul. batranii si mortii arata gradul lui de credinta si civilizatie. pentru ca atat coliva. ale iubirii si sperantei crestine. sunt semn al comuniunii in Biserica. colacii si coliva se impart: prin aceasta se savarseste o fapta buna. Lumanarile pe care le punem pe morminte sunt lumanarile credintei ca sufletul este nemuritor si ca trupul va invia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta pretuire si a trupului se vede prin faptul ca mergem des la morminte. prin credinta. ci sa se mangaie cu credinta ca Hristos Domnul a biruit moartea. Dupa ce s-a terminat slujba Parastasului sau a slujbei de Pomenire a mortilor. noi pomenim pe cei care au trecut la Domnul in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. dragoste si nadejde a lasat lumina in jur. Sfantul Apostol Pavel indeamna pe crestini ca atunci cand petrec la mormant pe cineva care a trecut la Domnul sa nu se intristeze. este un act de speranta. trece viata fiecarui om. ceea ce conteaza foarte mult este cata lumina am adunat in suflet in viata aceasta si cata lumina am raspandit in jurul nostru prin credinta in Hristos. dar nu conteaza atat de mult la o lumanare ceara si firul de bumbac. de nadejde. De aceea. ele semnifica viata omului care. al comuniunii fratesti si al faptei bune. dar este si ca o lumanare a sperantei ca noi toti vom invia si ca ne vom reintalni in iubirea nemarginita si coplesitoare de lumina a lui Dumnezeu. sa nu fie ca paganii cei fara de nadejde sau fara de speranta. Acest lucru este cultivator de civilizatie: modul in care un popor isi respecta copiii. prin rugaciune si prin fapte bune. Incetul cu incetul. cat si colacul. In al treilea rand. o fapta a dragostei crestine. Aceasta este nadejdea sau speranta crestina. luminile de pe morminte sunt lumini ale sperantei. ci si pentru trupul celui care a adormit in Domnul. Lumanarea de pe mormant este ca o floare a iubirii noastre. Ingrijirea mormintelor este asadar un semn al iubirii noastre pentru cei care au trecut la Domnul si ne asteapta si pe noi sa trecem. a 3 . luminile de pe colacei sau de pe coliva sunt luminile credintei. lumanarile se pun pe coliva si pe colac. a rugaciunilor noastre. asa cum se topeste o lumanare. punem flori si ingrijim mormintele. In simbolismul lor. De aceea. al celor adormiti in Domnul. actul de pomenire al mortilor. aprindem lumanari. ca la cea de a doua Sa venire El va invia pe toti mortii si ca El ne pregateste Imparatia cerurilor. cei care au marturisit ca asteapt Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.

Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut. de la Care vine toata darea cea buna si tot darul. pace si odihna. El Care este Invierea si Viata. El Care a zis: 'Eu sunt Invierea si Viata. sufletelor celor pomeniti astazi: stramosi. Parintele luminilor. prin iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni devenim lumini in fata lui Dumnezeu. prin faptele bune adunam lumina in suflet. cei 40 de mucenici au fost supusi la multe chinuri. Cei 40 de mucenici erau soldati care au marturisit ca sunt crestini si din acest motiv au refuzat sa jertfeasca idolilor. pentru ca toate aceste rugaciuni se fac intru nadejdea mantuirii si a vietii celei de veci Sfintii 40 de Mucenici au patimit in localitatea Sevastia din Armenia.iubirii fratesti care este simbolizata de lumanarea arzand deasupra colivei.'. fii si fiice. frati si surori. Pentru marturisirea credintei in Hristos. Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu. Sfantul Candid i-a raspuns tortionarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor 4 . pentru imbarbatarea martirilor. in vremea domniei imparatului Liciniu (307-323). maici. sa daruiasca lumina si bucurie. ca in cele din urma sa fie scufundati intr-o apa aproape inghetata de langa cetate. Deci. la fel cei40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. ca sa ne bucuram de bucuria sfintilor si de bucuria mantuirii. dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte "un mic compromis" care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos. Imparatul cel fara de moarte. parinti. primind in chip vazut cununile muceniciei. mosi.Lumina lumii. 40 de crestini au biruit moartea. Cel ce crede in Mine nu va muri nicioadata. Care S-a salasluit in inimile lor. la porunca guvernatorului Agricola. Sa rugam pe Hristos. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320. Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui.

ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei. ca si atunci. Vivian. Severian. Iata ca acesta din urma. Căruia I se cuvine slava. Candid. Isihie. Smaragd. omorandu-i pe cei 40 de mucenici. Cand tortionarii au venit dimineata sa vada "rezultatele" rautatii lor. Ioan. caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus. pomeniti fiind fara incetare in Imparatia lui Hristos. In cele din urma. Hudion. Unul dintre mucenici nu a mai rezistat si a iesit din lac. Leontie. Evnichie. ei au vazut viata. cinstea şi închinăciunea. Ieraclie. Dumnezeul nostru". Atanasie. Amin. intr-o dimineata de martie. Aghie. Acachie. caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte. Claudie. dintre paznici. Sacherdon. Eutihie. a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el. tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant. in locul mortii. Gaie. Ilie. intr-o cetate mica din Armenia. Nicolae. ajungand sa creada ca mucenicii beneficiau de o lucrare vrajitoreasca. ca simbol al biruintei mucenicesti. dar acolo a murit. Sisinie. fiecare dupa numele lui: Chirion. Meliton si Aglaie. Sfinţii 40 de Mucenici ai lui Hristos au fost prinşi spre pătimire la 26 februarie şi şi-au dat sufletele în mîinile Domnului la 9 martie. slugile diavolului si-au desavarsit "opera". în vecii vecilor. Renuntand la credinta in Hristos. desi nu era amenintat in niciun fel. Xantie. a fost dus intr-o baie calda. Aetie. împărăţind peste noi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Flavie. Teodul. Valent. si-a lepadat hainele si a intrat in apa inghetata. Alexandru. Dometian.militare: "Nu doar onorurile militare. vazand cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti. Prisc. Valerie. 5 . Ecdit. Gorgonie. lupta cea buna. Dar fiindca rautatea orbeste. Filoctimon. Lisimah. si sunt pomeniti astazi. Teofil. Cei 40 au savarsit astfel. Locul sau a fost luat de un alt soldat crestin. Domnos. Chiril. tortionarii nu au putut intelege nimic. Ilian. împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt.

6 .

7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful