Prea, iubiti credinciosi si credincioase, Randuiala Bisericii Ortodoxe prevede si ne indeamna ca in aceasta sambata, numita si 'mosii de iarna', sa facem

pomenirea mortilor. Aceasta randuiala a Bisericii face parte din cultul mare al mortilor, al pomenirii si cinstirii celor care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. Aceasta pomenire, asa cum s-a auzit din rugaciunile rostite, este facuta pentru toti cei adormiti in dreapta credinta, mosi si stramosi, parinti, frati si surori, maici, fii si fiice, toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. Este o pomenire generala, atotcuprinzatoare. Ceea ce am savarsit astazi este bazat pe credinta exprimata in ultimul articol al Crezului sau al Simbolului de credinta, atunci cand rostim cu totii: 'Astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.'. Cinstirea si pomenirea celor dragi ai nostri care au trecut la Domnul si care asteapta impreuna cu noi a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este deosebit de importanta atat ca inteles, cat si ca folos. Prin pomenirea mortilor savarsim trei acte deosebit de semnificative si de folositoare. In primul rand, pomenirea mortilor este un act de credinta ortodoxa. Pomenirea mortilor se bazeaza pe credinta ca sufletul omului este nemuritor, chiar daca trupul sau, odata mort, se descompune si este trecator. Mantuitorul Iisus Hristos arata ca 'cel ce va crede in El, viu va fi, chiar daca va muri', adica va fi viu cu sufletul, chiar daca va muri cu trupul. Sufletele dreptilor stau inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui, acestia fiind sfintii canonizati de Biserica, cunoscuti si necunoscuti, iar acei care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci, a caror stare noi nu o cunoastem, decat Dumnezeu singur, au nevoie de rugaciunile Bisericii, mai ales daca au plecat din lumea aceasta fara o pregatire cu totul corespunzatoare. Prin rugaciunile pentru morti se iarta acele pacate pentru care cei adormiti in Domnul nu au mai avut timp ca sa arate pocainta prin fapte. Ei au aratat pocainta prin rugaciune si spovedanie, dar nu au mai avut timpul necesar ca prin fapte sa faca pocainta. Sfantul Ioan Gura-de-Aur spune ca 'cei care primesc pentru ei rugaciunile Bisericii simt o usurare a sufletului si o bucurie atunci cand Biserica se roaga pentru ei, mai ales atunci cand ei sunt pomeniti la Sfanta Liturghie, cand se savarseste Parastasul si se impart milostenii in numele lor'. Milostenia, ca expresie a iubirii fratesti,

1

ci au numit-o 'sicriu' sau 'chivot'. Crestinismul a schimbat numele locului din 'necropola' in 'dormitor' unde se odihnesc cei adormiti in Domnul. 'sarcofag' inseamna 'mancator de trup' sau 'mancator de carne' pentru ca carnea trupului celui mort se topea. lucru ce se vede tocmai prin rugaciune. pentru ca ei simt de dincolo. In limba greaca. acest loc se numea 'necropola'. iubirea noastra atunci cand ne rugam pentru ei. Deja din terminologia noastra crestina legata de cei adormiti in Domnul se vede cat de 2 . De aceea.este acoperitoare de multe pacate. Cimitirul inseamna in limbaj crestin 'dormitorul sau locul de odihna' unde se afla mortii in asteptarea Invierii. iar acesta. In al doilea rand. Deci. in timpul pagan. cutia in care era depus mortul se numea 'sarcofag'. noi nu numim 'morti' pe mortii nostri. De aceea. este trupul crestinului care nu se arde. asteptand Invierea mortilor si Imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu pregatita oamenilor care au crezut in Iisus Hristos. Iubirea este mai tare decat moartea. se descompunea si disparea: o mancau viermii. L-au iubit si au implinit poruncile iubirii fata de Dumnezeu si fata de semeni. astfel. pomenirea mortilor este un act de iubire. care inseamna o cutie in care se pastreaza ceva de mare pret. adica 'orasul mortilor'. Mortii stiu atunci cand ii pomenim si simt cand ne rugam pentru ei si cand impartim pentru ei milostenii. 'sicriu' inseamna 'purtator al unui lucru de mare pret'. iar atunci cand era facut din piatra se scria numele si cateva date despre cel mort. lucrul de mare pret. se arata prin rugaciune si prin modul in care cinstim crucea de pe mormat si mormantul insusi. ci ii numim 'adormiti in Domnul': au adormit in Domnul in asteptarea Invierii. Inainte. Iubirea aceasta fata de cei dragi ai nostri care au trecut la Domnul. un odor. crestinii se deosebeau de pagani si prin modul in care cinsteau trupurile celor adormiti in Domnul. si milosteniile pentru cei adormiti in Domnul ajuta mult celor care sunt pomeniti la slujba. Rugaciunea pentru cei morti arata ca noi ii iubim si dupa moarte pentru ca sufletul lor este nemuritor. Inainte. prin sufletul lor. intru asteptarea celei de a doua veniri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos cand va judeca viii si mortii si a Carui Imparatie nu va avea sfarsit. care au trecut intru asteptarea Invierii. Inca din primele veacuri crestine. intr-un chivot se pastreaza ceva de scump. Crestinii nu au mai numit cutia 'sarcofag'. Mort cu adevarat este omul necredincios si despartit de Dumnezeu. precum si in modul in care ingrijim mormintele. Aceasta iubire mai tare decat moartea este aratata in rugaciunea pentru mantuirea sufletului. se inhumeaza si se pune cu fata spre Rasarit.

In simbolismul lor. dar nu conteaza atat de mult la o lumanare ceara si firul de bumbac. de nadejde. sunt semn al comuniunii in Biserica. o fapta a dragostei crestine. asa cum se topeste o lumanare. ele semnifica viata omului care. Aceasta este nadejdea sau speranta crestina. Lumanarile pe care le punem pe morminte sunt lumanarile credintei ca sufletul este nemuritor si ca trupul va invia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. ci si pentru trupul celui care a adormit in Domnul. pentru ca impreuna sa asteptam Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. De aceea. dar este si ca o lumanare a sperantei ca noi toti vom invia si ca ne vom reintalni in iubirea nemarginita si coplesitoare de lumina a lui Dumnezeu. ca la cea de a doua Sa venire El va invia pe toti mortii si ca El ne pregateste Imparatia cerurilor. prin rugaciune si prin fapte bune. aprindem lumanari. noi pomenim pe cei care au trecut la Domnul in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. trece viata fiecarui om.mare este pretuirea nu numai pentru sufletul. De aceea. ci sa se mangaie cu credinta ca Hristos Domnul a biruit moartea. Sfantul Apostol Pavel indeamna pe crestini ca atunci cand petrec la mormant pe cineva care a trecut la Domnul sa nu se intristeze. actul de pomenire al mortilor. cat si colacul. Incetul cu incetul. luminile de pe morminte sunt lumini ale sperantei. trecand prin lumea aceasta. Acest lucru este cultivator de civilizatie: modul in care un popor isi respecta copiii. a 3 . prin credinta. ceea ce conteaza foarte mult este cata lumina am adunat in suflet in viata aceasta si cata lumina am raspandit in jurul nostru prin credinta in Hristos. luminile de pe colacei sau de pe coliva sunt luminile credintei. punem flori si ingrijim mormintele. In al treilea rand. Ingrijirea mormintelor este asadar un semn al iubirii noastre pentru cei care au trecut la Domnul si ne asteapta si pe noi sa trecem. Aceasta pretuire si a trupului se vede prin faptul ca mergem des la morminte. Dupa ce s-a terminat slujba Parastasului sau a slujbei de Pomenire a mortilor. al celor adormiti in Domnul. cat lumina pe care aceasta lumanare a lasa in jur. al comuniunii fratesti si al faptei bune. batranii si mortii arata gradul lui de credinta si civilizatie. a rugaciunilor noastre. lumanarile se pun pe coliva si pe colac. ale iubirii si sperantei crestine. sa nu fie ca paganii cei fara de nadejde sau fara de speranta. colacii si coliva se impart: prin aceasta se savarseste o fapta buna. dragoste si nadejde a lasat lumina in jur. pentru ca atat coliva. cei care au marturisit ca asteapt Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Lumanarea de pe mormant este ca o floare a iubirii noastre. este un act de speranta.

Imparatul cel fara de moarte. la fel cei40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. El Care a zis: 'Eu sunt Invierea si Viata. 40 de crestini au biruit moartea. El Care este Invierea si Viata. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut. ca sa ne bucuram de bucuria sfintilor si de bucuria mantuirii. prin iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni devenim lumini in fata lui Dumnezeu. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320. sufletelor celor pomeniti astazi: stramosi. frati si surori.'. maici. pace si odihna. Pentru marturisirea credintei in Hristos. mosi. Cel ce crede in Mine nu va muri nicioadata. Sfantul Candid i-a raspuns tortionarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor 4 . Cei 40 de mucenici erau soldati care au marturisit ca sunt crestini si din acest motiv au refuzat sa jertfeasca idolilor. fii si fiice. toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. primind in chip vazut cununile muceniciei. cei 40 de mucenici au fost supusi la multe chinuri. Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu. Sa rugam pe Hristos. dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui. de la Care vine toata darea cea buna si tot darul. pentru ca toate aceste rugaciuni se fac intru nadejdea mantuirii si a vietii celei de veci Sfintii 40 de Mucenici au patimit in localitatea Sevastia din Armenia. in vremea domniei imparatului Liciniu (307-323). Deci. pentru imbarbatarea martirilor.Lumina lumii. sa daruiasca lumina si bucurie. Parintele luminilor. Care S-a salasluit in inimile lor. parinti. la porunca guvernatorului Agricola. ca in cele din urma sa fie scufundati intr-o apa aproape inghetata de langa cetate. 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte "un mic compromis" care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos. prin faptele bune adunam lumina in suflet.iubirii fratesti care este simbolizata de lumanarea arzand deasupra colivei.

Dumnezeul nostru". Cei 40 au savarsit astfel. Alexandru. Renuntand la credinta in Hristos. Prisc. Ilie. Căruia I se cuvine slava. Ecdit. cinstea şi închinăciunea. Candid. Smaragd. Eutihie. 5 . Unul dintre mucenici nu a mai rezistat si a iesit din lac. Xantie. Gorgonie. slugile diavolului si-au desavarsit "opera". Claudie. Atanasie. vazand cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti. a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el. Ioan. Meliton si Aglaie. Locul sau a fost luat de un alt soldat crestin. ei au vazut viata. Acachie. intr-o cetate mica din Armenia. dintre paznici. Nicolae. si-a lepadat hainele si a intrat in apa inghetata. Ilian. ca si atunci. in locul mortii. Amin. Domnos. fiecare dupa numele lui: Chirion. împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. pomeniti fiind fara incetare in Imparatia lui Hristos. caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte. Aghie. Aetie. dar acolo a murit. Severian. Flavie. în vecii vecilor. Evnichie. Sisinie. Dometian. In cele din urma. Chiril. lupta cea buna. ajungand sa creada ca mucenicii beneficiau de o lucrare vrajitoreasca. Valerie. Leontie. Ieraclie. Gaie. Sacherdon. Lisimah. Hudion.militare: "Nu doar onorurile militare. Cand tortionarii au venit dimineata sa vada "rezultatele" rautatii lor. intr-o dimineata de martie. Sfinţii 40 de Mucenici ai lui Hristos au fost prinşi spre pătimire la 26 februarie şi şi-au dat sufletele în mîinile Domnului la 9 martie. desi nu era amenintat in niciun fel. Teodul. Teofil. Isihie. ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei. tortionarii nu au putut intelege nimic. Dar fiindca rautatea orbeste. caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus. împărăţind peste noi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Iata ca acesta din urma. tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant. ca simbol al biruintei mucenicesti. Filoctimon. Vivian. a fost dus intr-o baie calda. omorandu-i pe cei 40 de mucenici. si sunt pomeniti astazi. Valent.

6 .

7 .