Prea, iubiti credinciosi si credincioase, Randuiala Bisericii Ortodoxe prevede si ne indeamna ca in aceasta sambata, numita si 'mosii de iarna', sa facem

pomenirea mortilor. Aceasta randuiala a Bisericii face parte din cultul mare al mortilor, al pomenirii si cinstirii celor care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. Aceasta pomenire, asa cum s-a auzit din rugaciunile rostite, este facuta pentru toti cei adormiti in dreapta credinta, mosi si stramosi, parinti, frati si surori, maici, fii si fiice, toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. Este o pomenire generala, atotcuprinzatoare. Ceea ce am savarsit astazi este bazat pe credinta exprimata in ultimul articol al Crezului sau al Simbolului de credinta, atunci cand rostim cu totii: 'Astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.'. Cinstirea si pomenirea celor dragi ai nostri care au trecut la Domnul si care asteapta impreuna cu noi a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este deosebit de importanta atat ca inteles, cat si ca folos. Prin pomenirea mortilor savarsim trei acte deosebit de semnificative si de folositoare. In primul rand, pomenirea mortilor este un act de credinta ortodoxa. Pomenirea mortilor se bazeaza pe credinta ca sufletul omului este nemuritor, chiar daca trupul sau, odata mort, se descompune si este trecator. Mantuitorul Iisus Hristos arata ca 'cel ce va crede in El, viu va fi, chiar daca va muri', adica va fi viu cu sufletul, chiar daca va muri cu trupul. Sufletele dreptilor stau inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui, acestia fiind sfintii canonizati de Biserica, cunoscuti si necunoscuti, iar acei care au adormit in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci, a caror stare noi nu o cunoastem, decat Dumnezeu singur, au nevoie de rugaciunile Bisericii, mai ales daca au plecat din lumea aceasta fara o pregatire cu totul corespunzatoare. Prin rugaciunile pentru morti se iarta acele pacate pentru care cei adormiti in Domnul nu au mai avut timp ca sa arate pocainta prin fapte. Ei au aratat pocainta prin rugaciune si spovedanie, dar nu au mai avut timpul necesar ca prin fapte sa faca pocainta. Sfantul Ioan Gura-de-Aur spune ca 'cei care primesc pentru ei rugaciunile Bisericii simt o usurare a sufletului si o bucurie atunci cand Biserica se roaga pentru ei, mai ales atunci cand ei sunt pomeniti la Sfanta Liturghie, cand se savarseste Parastasul si se impart milostenii in numele lor'. Milostenia, ca expresie a iubirii fratesti,

1

pomenirea mortilor este un act de iubire. se descompunea si disparea: o mancau viermii. lucrul de mare pret. si milosteniile pentru cei adormiti in Domnul ajuta mult celor care sunt pomeniti la slujba. crestinii se deosebeau de pagani si prin modul in care cinsteau trupurile celor adormiti in Domnul. intr-un chivot se pastreaza ceva de scump. Cimitirul inseamna in limbaj crestin 'dormitorul sau locul de odihna' unde se afla mortii in asteptarea Invierii. care au trecut intru asteptarea Invierii. este trupul crestinului care nu se arde. Aceasta iubire mai tare decat moartea este aratata in rugaciunea pentru mantuirea sufletului. noi nu numim 'morti' pe mortii nostri. Inainte. ci au numit-o 'sicriu' sau 'chivot'. iubirea noastra atunci cand ne rugam pentru ei. Iubirea este mai tare decat moartea. Mortii stiu atunci cand ii pomenim si simt cand ne rugam pentru ei si cand impartim pentru ei milostenii. ci ii numim 'adormiti in Domnul': au adormit in Domnul in asteptarea Invierii. iar atunci cand era facut din piatra se scria numele si cateva date despre cel mort. L-au iubit si au implinit poruncile iubirii fata de Dumnezeu si fata de semeni. asteptand Invierea mortilor si Imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu pregatita oamenilor care au crezut in Iisus Hristos. De aceea. In limba greaca. intru asteptarea celei de a doua veniri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos cand va judeca viii si mortii si a Carui Imparatie nu va avea sfarsit. adica 'orasul mortilor'. iar acesta. Iubirea aceasta fata de cei dragi ai nostri care au trecut la Domnul. 'sicriu' inseamna 'purtator al unui lucru de mare pret'. Crestinismul a schimbat numele locului din 'necropola' in 'dormitor' unde se odihnesc cei adormiti in Domnul. Inainte. Inca din primele veacuri crestine. lucru ce se vede tocmai prin rugaciune. cutia in care era depus mortul se numea 'sarcofag'. 'sarcofag' inseamna 'mancator de trup' sau 'mancator de carne' pentru ca carnea trupului celui mort se topea. Rugaciunea pentru cei morti arata ca noi ii iubim si dupa moarte pentru ca sufletul lor este nemuritor.este acoperitoare de multe pacate. precum si in modul in care ingrijim mormintele. se arata prin rugaciune si prin modul in care cinstim crucea de pe mormat si mormantul insusi. se inhumeaza si se pune cu fata spre Rasarit. Crestinii nu au mai numit cutia 'sarcofag'. De aceea. astfel. un odor. prin sufletul lor. Deja din terminologia noastra crestina legata de cei adormiti in Domnul se vede cat de 2 . care inseamna o cutie in care se pastreaza ceva de mare pret. in timpul pagan. Deci. acest loc se numea 'necropola'. In al doilea rand. Mort cu adevarat este omul necredincios si despartit de Dumnezeu. pentru ca ei simt de dincolo.

trecand prin lumea aceasta. actul de pomenire al mortilor. sunt semn al comuniunii in Biserica. ci si pentru trupul celui care a adormit in Domnul. lumanarile se pun pe coliva si pe colac. al celor adormiti in Domnul. prin credinta. Aceasta este nadejdea sau speranta crestina. pentru ca impreuna sa asteptam Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. batranii si mortii arata gradul lui de credinta si civilizatie. este un act de speranta. a 3 . In simbolismul lor. colacii si coliva se impart: prin aceasta se savarseste o fapta buna. noi pomenim pe cei care au trecut la Domnul in nadejdea Invierii si a vietii celei de veci. aprindem lumanari. Incetul cu incetul. De aceea. ci sa se mangaie cu credinta ca Hristos Domnul a biruit moartea. cat lumina pe care aceasta lumanare a lasa in jur. de nadejde.mare este pretuirea nu numai pentru sufletul. Lumanarea de pe mormant este ca o floare a iubirii noastre. asa cum se topeste o lumanare. Dupa ce s-a terminat slujba Parastasului sau a slujbei de Pomenire a mortilor. ele semnifica viata omului care. dar este si ca o lumanare a sperantei ca noi toti vom invia si ca ne vom reintalni in iubirea nemarginita si coplesitoare de lumina a lui Dumnezeu. a rugaciunilor noastre. Acest lucru este cultivator de civilizatie: modul in care un popor isi respecta copiii. Aceasta pretuire si a trupului se vede prin faptul ca mergem des la morminte. luminile de pe morminte sunt lumini ale sperantei. ceea ce conteaza foarte mult este cata lumina am adunat in suflet in viata aceasta si cata lumina am raspandit in jurul nostru prin credinta in Hristos. dragoste si nadejde a lasat lumina in jur. Sfantul Apostol Pavel indeamna pe crestini ca atunci cand petrec la mormant pe cineva care a trecut la Domnul sa nu se intristeze. Lumanarile pe care le punem pe morminte sunt lumanarile credintei ca sufletul este nemuritor si ca trupul va invia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. pentru ca atat coliva. Ingrijirea mormintelor este asadar un semn al iubirii noastre pentru cei care au trecut la Domnul si ne asteapta si pe noi sa trecem. trece viata fiecarui om. ca la cea de a doua Sa venire El va invia pe toti mortii si ca El ne pregateste Imparatia cerurilor. ale iubirii si sperantei crestine. al comuniunii fratesti si al faptei bune. dar nu conteaza atat de mult la o lumanare ceara si firul de bumbac. luminile de pe colacei sau de pe coliva sunt luminile credintei. cat si colacul. o fapta a dragostei crestine. In al treilea rand. prin rugaciune si prin fapte bune. De aceea. sa nu fie ca paganii cei fara de nadejde sau fara de speranta. punem flori si ingrijim mormintele. cei care au marturisit ca asteapt Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie.

El Care a zis: 'Eu sunt Invierea si Viata. Imparatul cel fara de moarte. prin iubirea fata de Dumnezeu si fata de semeni devenim lumini in fata lui Dumnezeu. Parintele luminilor. ca in cele din urma sa fie scufundati intr-o apa aproape inghetata de langa cetate. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320. primind in chip vazut cununile muceniciei.iubirii fratesti care este simbolizata de lumanarea arzand deasupra colivei. frati si surori. fii si fiice.'. Cei 40 de mucenici erau soldati care au marturisit ca sunt crestini si din acest motiv au refuzat sa jertfeasca idolilor. mosi. ca sa ne bucuram de bucuria sfintilor si de bucuria mantuirii. Deci. Sa rugam pe Hristos. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut. de la Care vine toata darea cea buna si tot darul. Cel ce crede in Mine nu va muri nicioadata. la porunca guvernatorului Agricola.Lumina lumii. Care S-a salasluit in inimile lor. Pentru marturisirea credintei in Hristos. El Care este Invierea si Viata. Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui. maici. prin faptele bune adunam lumina in suflet. Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu. dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. toti cei dintr-o rudenie si intr-o semintie cu noi. pentru imbarbatarea martirilor. cei 40 de mucenici au fost supusi la multe chinuri. parinti. Sfantul Candid i-a raspuns tortionarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor 4 . pentru ca toate aceste rugaciuni se fac intru nadejdea mantuirii si a vietii celei de veci Sfintii 40 de Mucenici au patimit in localitatea Sevastia din Armenia. 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte "un mic compromis" care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos. sa daruiasca lumina si bucurie. sufletelor celor pomeniti astazi: stramosi. 40 de crestini au biruit moartea. pace si odihna. la fel cei40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. in vremea domniei imparatului Liciniu (307-323).

tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant. si sunt pomeniti astazi. împărăţind peste noi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos. pomeniti fiind fara incetare in Imparatia lui Hristos. Ilian. ei au vazut viata. Ioan. Leontie. împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. Meliton si Aglaie.militare: "Nu doar onorurile militare. a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el. Dumnezeul nostru". a fost dus intr-o baie calda. Sacherdon. tortionarii nu au putut intelege nimic. Chiril. Aghie. Eutihie. fiecare dupa numele lui: Chirion. Candid. Teofil. 5 . Prisc. în vecii vecilor. Cand tortionarii au venit dimineata sa vada "rezultatele" rautatii lor. Atanasie. Teodul. Iata ca acesta din urma. Căruia I se cuvine slava. dar acolo a murit. Valerie. caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus. Lisimah. ca simbol al biruintei mucenicesti. ca si atunci. vazand cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti. Dar fiindca rautatea orbeste. intr-o dimineata de martie. lupta cea buna. si-a lepadat hainele si a intrat in apa inghetata. Smaragd. caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte. Ilie. desi nu era amenintat in niciun fel. Valent. In cele din urma. Sfinţii 40 de Mucenici ai lui Hristos au fost prinşi spre pătimire la 26 februarie şi şi-au dat sufletele în mîinile Domnului la 9 martie. cinstea şi închinăciunea. Renuntand la credinta in Hristos. Filoctimon. ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei. Gaie. Xantie. Nicolae. ajungand sa creada ca mucenicii beneficiau de o lucrare vrajitoreasca. Cei 40 au savarsit astfel. omorandu-i pe cei 40 de mucenici. Isihie. Sisinie. Flavie. Amin. Alexandru. Locul sau a fost luat de un alt soldat crestin. slugile diavolului si-au desavarsit "opera". Gorgonie. dintre paznici. Severian. Domnos. Acachie. Evnichie. Ecdit. Hudion. Aetie. Claudie. intr-o cetate mica din Armenia. Unul dintre mucenici nu a mai rezistat si a iesit din lac. in locul mortii. Vivian. Dometian. Ieraclie.

6 .

7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful