Plinătatea Duhului – o condiție pentru săvârșirea lucrării Domnului

Atât din învățătura Sfintelor Scripturi cât și din exemplele practice de slujire pe care Aceasta ni le
prezintă, putem extrage următorul principiu spiritual privitor la slujirea în Numele Domnului: fiecare slujire
săvârșită în Numele Domnului Isus, trebuie făcută prin Duhul Domnului și ea trebuie să fie de fapt, o
revărsare a Duhului din vasul celui credincios. Iată de ce, credinciosul care slujește, trebuie să fie plin de
Duhul Sfânt.
Măcar că a fost zămislit prin Duhul Sfânt, Domnul nostru Isus Hristos a avut nevoie să fie umplut
cu Duhul Sfânt înainte de a fi ispitit de diavol și de a-Și începe lucrarea publică. „Isus, plin de Duhul Sfânt,
S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie” Luca 4:1. Matei este evanghelistul care
articulează în mod clar scopul pentru care Domnul nostrum a fost dus sau mânat de Duhul în pustiu și
anume, ca să fie ispitit de diavol. „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.” Mat.4:1-2. El trebuia să fie
ispitit în toate felurile la fel ca și noi, ca să știe mai târziu cum să vină în ajutorul celor care sunt ispitiți și
trebuia să ne fie o pildă și în acest aspect al ispitirii. Dacă planul Tatălui în dreptul Fiului lui Dumnezeu era
ca El să nu fie ispitit de diavol înainte de a fi umplut cu Duhul Sfânt, oare planul Lui în dreptul nostru
poate fi altul? Cu siguranță că planul Domnului este același și pentru noi, însă trist este că unii dintre copiii
lui Dumnezeu neglijează acest plan sau dau o conotație nebiblică experienței botezului cu Duhul Sfânt,
dezbrăcând-o de elementul supranatural. Care este rezultatul unei astfel de abordări? Rezultatul este
trăierea unei vieți de credință de înfrângere în fața Ispititorului și de nerodire înaintea Domnului, ceea ce
poate avea efecte devastatoare în ceea ce privește destinul veșnic al unor astfel de suflete.

Slujitori și ascultători, plini de Duhul Sfânt

Una dintre condițiile principale ce trebuia îndeplinită pentru așezarea slujitorilor în Biserica primară,
era ca aceștia să fie plini de Duhul Sfânt, chiar și atunci când era vorba de slujiri administrative și cu atât
mai mult când era vorba de slujiri spirituale. „Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis:
„Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor,
alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune pe care îi vom pune la
slujba aceasta.” Fapte 6:2-3.
Petru, Ștefan, Barnaba, Pavel, toți aceștia și mulți alții, erau plini de Duhul Sfânt, pentru că ei
învățaseră de la Domnul lor, să stăruiască în sfințirea vieții și în rugăciuni fierbinți pentru a fi permanent
reumpluți de Duhul. „Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui
Israel!” Fapte 4:8. „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui
Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” Fapte 7:55. „Căci Barnaba era un om de
bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaos la Domnul.” Fate 11:24. „Atunci
Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el” Fapte 13:9.
Ucenicii care nu aveau slujbe deosebite în Biserica de la început, învățaseră că și ei au nevoie să fie
plini de Duhul Sfânt, chiar și atunci când se găseau în împrejurări potrivnice sau poate mai cu seamă în
astfel de împrejurări. „Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor. Pavel şi Barnaba au scuturat
praful de pe picioare împotriva lor, şi s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de
Duhul Sfânt.” Fapte 13:50-52.
Graba sfântă a apostolilor din Ierusalim, de a trimite în Samaria pe Petru și pe Ioan cu misiunea
specifică și unică de a se ruga pentru samaritenii botezați în apă pe baza credinței lor în Hristos, pentru ca
aceștia să primească Duhul Sfânt, ne îndreptățește să afirmăm urgența botezului sau a umplerii cu Duhul
Sfânt ca experiență inițială a vieții de credință a tuturor credincioșilor. „Apostolii, care erau în Ierusalim,
când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au
venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste
nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile
peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.” Fapte 8:14-17.
Manifestarea stării de plinătate a Duhului

Este starea spirituală de plinătate a Duhului din viața unui credincios, una perceptibilă pentru cei
din jurul lui? Scriptura ne constrânge să dăm un răspuns afirmativ la această întrebare, căci bunăoară
pentru alegerea celor care trebuiau să slujească la mese în Biserica din Ierusalim, plinătatea Duhului era
una dintre condiții, iar credincioșii trebuiau să recunoască această stare în viața celor aleși de ei. „De
aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune pe care
îi vom pune la slujba aceasta.” Fapte 6:10. Alegătorii din Biserica din Ierusalim trebuiau să cerceteze
mulțimea credincioșilor și dintre cei mulți ei trebuiau să aleagă doar pe câțiva care printre alte calități să o
aibă și pe aceea că sunt plini de Duhul Sfânt.
Cum se manifestă starea de plinătate a Duhului, în viața unui credincios? În viața unui credincios
care e plin de Duhul Sfânt, roada Duhului este evidentă, și aceasta este principala dovadă a plinătății
Duhului în viața sa. Credinciosul care e plin de Duhul Sfânt, poate fi asemănat cu un pom fructifer ale
cărui ramuri sunt încărcate de fructe care îl fac o binecuvântare pentru cei din jurul lui. „Roada Duhului,
dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au
răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin
Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
Gal.5:22-26. Trăim prin Duhul din punct de vedere spiritual, adică Duhul este Cel care ne-a dat viață
spirituală, însă odată ce am primit viața, trebuie să ne-o trăim călăuziți de același Duh care ne-a dat-o,
adică trebuie să umblăm prin Duhul, aducând astfel roada Duhului în viața noastră. Cel care a primit viața
prin Duhul, și-o poate trăi în două feluri și anume prin Duhul, răstingnindu-și firea pământească, sau prin
firea lui pământească, nesocotind îndemnurile Duhului.
În umblarea lui cu Domnul și în închinarea pe care I-o aduce Domnului împreună cu alți credincioși,
credinciosul plin de Duhul Sfânt cântă din toată inima lui, laudele Domnului. El se roagă fierbinte și
stăruitor Domnului, și are o mare plăcere pentru Cuvântul Scripturilor. În timpul părtășiei frățești și al
închinării în mijlocul poporului lui Dumnezeu, el soarbe Cuvintele vii predicate sub ungerea Duhului,
adeverindu-le prin exclamații cum ar fi: Amin! Aleluia! Slăvit să fie Domnul! Vorbește Doamne! Așa este!
Lăudat să fie Domnul!. Credinciosul plin de Duhul Sfânt, prețuiește și pune la inimă cuvintele profetice și
toate celelalte mesaje pe care Domnul le îndreaptă spre el prin darurile Duhului. În viața lui personală și în
viața lui de familie, roada Duhului este evidentă și cei din jurul lui sunt binecuvântați prin ea. În mijlocul
încercărilor prin care Domnul îl conduce și îl îngăduie, credinciosul plin de Duhul Sfânt nu cârtește și nu se
răzvrătește împotriva Domnului, ci el este mulțumitor și încrezător că Domnul îi va da biruință. În relațiile
cu semenii lui, el este binevoitor și darnic.
Unii care nu au primit Duhul Sfânt, se amăgesc singuri că pot aduce prin străduința lor proprie,
roada Duhului. Alții care chiar dacă au primit cândva Duhul Sfânt, au pierdut plinătatea Duhului, se
amăgesc la fel și trăiesc din amintirea unui trecut glorios din punct de vedere spiritual, în timp ce
prezentul ar trebui să-i facă să roșească. Iar alții care au pierdut plinătatea Duhului și ca urmare au
pierdut și roada Duhului, se erijează în oameni plini de Duhul Sfânt, prin manifestarea unor daruri ale
Duhului contrafăcute adică false. Însă, plinătatea Duhului nu iese în evidență prin manifestarea darurilor
Duhului ci ea iese în evidență prin manifestarea roadei Duhului. Hainele de oi cu care sunt îmbrăcați
prorocii mincinoși, sunt tocmai darurile lor spirituale false, cu care se fălesc înaintea oamenilor. „Păziţi-vă
de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi
cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom
bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău
nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după
roadele lor îi veţi cunoaşte.” Mat.7:15-20.
Prorocii mincinoși precum și ceilalți lucrători mincinoși care săvârșesc alte lucrări în Numele
Domnului dar care nu sunt oameni evlavioși și nu trăiesc o viață de sfințenie, dacă nu se vor grăbi să se
pocăiască de păcatele în care trăiesc, vor avea marea surpriză să audă din gura Domnului cuvintele,
Niciodată nu v-am cunoscut. „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în
Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci
le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
Mat.7:22-23. Care este natura prorociilor, a exorcizărilor și a minunilor săvârșite de acești oameni? Sunt
toate acestea autentice? Nicidecum, ci toate sunt mincinoase. Căci Cel care este Sfântul lui Israel, nu Se
compromite să lucreze prin cei care lucrează fărădelege. Faptul că Dumnezeu a vorbit la un moment dat
prin gura ghicitorului Balaam, nu a făcut din Balaam un proroc al Domnului, după cum nici faptul că
măgărița acestuia a vorbit cu glas omenesc, nu a făcut din ea un om. Prorocii mincinoși și lucrătorii
mincinoși și-au făcut lucrările în Numele Domnului și de aceea Domnul nu neagă afirmația lor, însă El nu a
lucrat împreună cu ei, căci lucrările Lui sunt adevărate pe când ale lor sunt mincinoase. Același duh de
minciună care va lucra cu puterea Satanei în Antihrist prin minuni, semne și puteri mincinoase, lucrează și
prin acești soli ai Satanei deghizați în slujitori ai lui Hristos. Prin trăirea lor în fărădelege și prin lucrările lor
mincinoase, ei netezesc arătarea Antihristului, care se va face prin minuni, semne și puteri mincinoase.
„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu
toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului
ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.” 2 Tes.2:9-12.