Misteriologia vieții Bisericii primare

- o perspectivă noutestamentară –

Pr. Prof. Stelian Tofană

Cuprins
1. Întemeierea Bisericii creștine (FAp. 2,37-41)
2. Duhul și propovăduirea
3. Duhul și actul renașterii creștine
4. Rolul Duhul în viața creștinului
a. realizatorul sfințirii
b. Duhul – realizează înfierea
c. Duhul facilitează înțelegerea lui Dumnezeu (iluminează)

1. Întemeierea Bisericii creștine

(FAp. 2,37-41) Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele
lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.(v9)
- efectul cuvântului - pătrunși la inimă (2,37)
- se botează - ca la 3000 de oameni (2,41)
Ia fiinţă în istorie o realitate nouă, Biserica creştină, dintr-o putere nouă, din cer, infinită,
pe care o va purta în ea şi o va comunica lumii întregi - Puterea Sfântului Duh.
- primul Botez în istoria Bisericii
- In. 4,1-2 – botezul creștin?

Viața liturgic-sacramentală a primilor creștini

Comuniunea
• stăruinţă
- în învăţătura Apostolilor
- în comuniune
- în euharistie
- în rugăciune (2,42)
• egalitatea tuturor creştinilor şi dezinteresul faţă de cele materiale (2,44-45)
• unitate în: - cuget şi viaţă morală (2,46)
- în credinţă şi bunătate (2,47).
 2. Duhul și propovăduirea
1 Cor 2:4
”Şi cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvântări de-nduplecare ale
înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea Duhului şi a puterii”.
- Duhul apare ca sursă a puterii
- separat de înțelepciunea umană??
1 Tes 1:5
”că Evanghelia noastră n-a fost la voi doar în cuvânt, ci şi-n putere şi-n Duhul Sfânt şi-n
multă deplinătate, aşa cum voi ştiţi bine felul în care de dragul vostru am fost între voi”
- Puterea minunilor săvârşite de Dumnezeu prin apostoli.
- Duhul = Manifestările vizibile ale Duhului Sfânt, atât de frecvente în Biserica primară.
- deplinătate = Bogăţia darurilor Sfântului Duh.
Sintagma poate să semnifice şi plenitudinea predicii celor trei Apostoli (Pavel, Silvan și
Timotei), a căror putere de convingere nu a cunoscut în Tesalonic piedicile şi împotrivirile din
alte oraşe (precum, de pildă, în Efes).

3. Duhul și actul renașterii creștine

- Botezul cu Duh Sfânt – aluzii la Taina Mirungerii
1 Cor 12:13 (Efes 4:4)
”Pentru că noi toţi într-un Duh ne-am botezat, pentru ca să fim un singur trup – fie
Iudei, fie Elini, fie robi, fie liberi – şi toţi la un Duh ne-am adăpat”
principiul unității creștine
- Duhul
susținătorul vieții creștine
- sălășluirea Duhului în creștini

1 Cor 3:16
”Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte-
ntru voi?”
1 Cor 6:19 – creștinii = ”templu al Duhului Sfânt”
 - Duhul – pecetea autenticității
2 Cor 1:22
”Care Şi-a şi pus pecetea pe noi şi a dat arvuna (ἀρραβῶνα) Duhului în inimile noastre”
Arvuna Duhului (la Rom 8, 23: pârga Duhului) - Duhul Sfânt - doar un avans, o
promisiune şi o garanţie pentru plenitudinea darurilor dumnezeieşti viitoare, din procesul
maturității spirituale
- Aluzie la Mirungere
Efes 1:13-14:

”Întru El de asemenea şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia

mântuirii voastre, şi după ce aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei
– arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi, spre lauda slavei
Sale”.
- pecetluirea în Duh – aluzie la Taina Mirungerii
- Duhul – începutul moștenirii eshatologice
- Gândirea trinitară a Apostolului foloseşte în acest pasaj de trei ori sintagma „spre lauda
slavei Sale”: în v. 6, la adresa Tatălui; în v. 12, la adresa Fiului; în v. 14, la adresa Sf. Duh
2 Cor 3:3:
”voi arătaţi că sunteţi scrisoare a lui Hristos încredinţată slujirii noastre, scrisă nu cu cerneală,
ci cu Duhul Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii”.
Duhul – marchează pecetluirea identității creștine
Tit 3:4-6
”Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi iubirea Sa de
oameni, El nu din pricina faptelor pe care le-am făcut noi întru dreptate, ci după mila Sa ne-a
mântuit prin baia naşterii din nou şi prin înnoirea Duhului Sfânt pe Care din belşug L-a vărsat
peste noi prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru”
- Duhul asociat Botezului creştin
- Sintagmă cu dublă semnificaţie: spălarea omului de păcate şi regenerarea lui într-o viaţă
nouă, sub imperiul Duhului Sfânt.
- O persoană renaște doar cu ajutorul Duhului
 4. Rolul Duhul în viața creștinului
a. realizatorul sfințirii

2 Tes 2:13:
”... Dintru-nceput v-a ales Dumnezeu spre mântuire întru sfinţirea duhului (εἰς σωτηρίαν
ἐν ἁγιασμῷ πνεύματος) şi credinţa adevărului”
- Duhul – agent al sfințirii

Rom 15:16:
”să fiu eu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, preoţeşte slujind Evanghelia lui
Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bine primit”.
- prinosul = Ofranda = sufletele cele convertite
- apostolatul e o Liturghie în care sufletele celor convertiţi sunt ofranda pe care Iisus
Hristos I-o aduce lui Dumnezeu prin mijlocirea oficiantului
- jertfa sfințită prin Duhul

b. Duhul – realizează înfierea

Rom 8:14-15:
”Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.
Pentru că n-aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit,
prin Care strigăm: Avva! Părinte”
- Duhul – mobilul care mișcă spre Dumnezeu
- conștiința filială a creștinilor e determinată de Duhul Sfânt
Gal 4:6-7:
”Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său
care strigă: Avva, Părinte! În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi
moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”.
- înfierea – act premergător lucrării Duhului –
- accentuată semnificația Întrupării
- ”Duhul Fiului Său” = Duhul va continua și actualiza efectul Întrupării
 - strigă: Avva – același Duh din Ghețimani
Rom 8:23:
”Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm lăuntric,
nerăbdători, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru”
- ”așteptând înfierea” (viitor) = maturizarea în conștientizarea calității de fiu
- înfierea = răscumpărare
- răscumpărarea trupului nostru” = în cazul de față – plinătatea ființei

Efes 1:5:
”mai dinainte rânduindu-ne ca, după buna socotinţă a voii Sale, întru El prin Iisus
Hristos să ne înfieze”
- în acest text - înfierea aparține lui Iisus, spre deosebire de textele anterioare
- Apostolul – accentuează din nou faptul că acțiunea Duhului în actul înfierii e un efect al
Întrupării

c. Duhul facilitează înțelegerea lui Dumnezeu (iluminează)

1Cor 2:10-12:
”Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe toate le
cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni le ştie pe cele ale omului,
în afară de duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut,
în afară de Duhul lui Dumnezeu. Dar noi nu duhul lumii l-am primit, ci Duhul Cel de la
Dumnezeu, ca să cunoaştem cele prin har dăruite nouă de Dumnezeu”
- Duhul = calea prin care si Tatăl și Fiul comunică cu oamenii, făcându-i să înțeleagă
profunzimile lui Dumnezeu (actele mântuirii)
- Duhul – sarcina de interpret
Rom 8:5-6.8-9.11
”Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh,
pe cele ale duhului. Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi
pace...Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în
voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui...
Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe
Iisus Hristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care
locuieşte în voi”
 - Duhul oferă o nouă modalitate de gândire
- învierea din moartea păcatului – prin Duh – referirea la efectul Botezului
- nemurirea se obține prin Duhul Sfânt

d. Eliberarea de păcat prin Duhul

Rom 8:13:
”că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi
trăi”
Gal 5:16. 22-25:
”Dar dacă sunteţi duşi de Duhul, nu sunteţi sub lege... Iar roada Duhului este iubire,
bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare,
curăţie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au
răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim cu duhul, cu duhul să şi
umblăm”.
- umblarea în Duh (metafora paulină) = viața sub influența Duhului
- Duhul = libertatea spirituală – 2 Cor 3:17: ”Acolo unde este Duhul Domnului, acolo
este libertatea”
 Practicarea Tainelor în Biserica primară
- o perspectivă lucanică și paulină

I. Perspectiva sacramentală lucanică

1. Hirotonia celor 7 diaconi
– prima hirotonie consemnată (cap. 6)

În Noul Testament nu există ştiri despre hirotonirea celor dintâi diaconi, preoţi sau episcopi
- hirotonirea celor 7 diaconi - prima hirotonire consemnată, nu cei dintâi diaconi
- Elementele hirotoniei: rugăciunea şi punerea mâinilor (6,6).

• Din text nu reiese intenţia autorului Faptelor Apostolilor de a istorisi cele petrecute la
hirotonirea celor dintâi diaconi:
1. După cum rezultă din cuvintele Apostolului Petru: ”Nu este potrivit ca noi,
lăsând cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese” ( diakone‹n ta‹j trapšzaij – 6,2 ), slujirea
aceasta de toate zilele ( ™n tÁ diakon…a tÁ kaqhmer…nh ) era strâns legată de oaspeţele
comune ale creştinilor numite agape, adică mese ale dragostei (¢g£ph)

- această slujire avea caracter religios, neputând fi împlinită de simpli creştini

- Altfel, ar rămâne de neînţeles nu numai hirotonia celor 7, cu acel prilej, dar şi spusele
Apostolilor că, în lipsa altor slujitori la mese, lucrarea aceasta ar trebui săvârşită de ei.
- dacă această slujire la agape nu putea fi împlinită decât de membri ai ierarhiei bisericeşti
– rezultă că aceştia au existat încă din primele zile ale Bisericii, când agapa constituia
unul din principalele acte religioase zilnice ale creştinilor.

2. Evreii nu priveau cu ochi buni, nu numai pe păgânii convertiţi, dar nici pe fraţii lor, aşa
numiţii elenişti, care trăiau în diasporă şi vorbeau limba greacă.
 - este greu de admis ca evreii să nu se fi ridicat împotriva rânduirii celor dintâi
diaconi numai dintre elenişti - şase, din cei şapte, erau elenişti; Nicolae, prozelit din Antiohia,
fusese păgân cândva.

3. Însăşi necesitatea împlinirii cerinţelor religioase ale creştinilor, în comunitatea lor, atât
de numeroasă, la Ierusalim, îndată după pogorârea Sf. Duh, implică existenţa slujitorilor
bisericeşti într-o vreme anterioară momentului la care se referă F.Ap. 6,1-6.
- Apostolii nu slujeau la mese, pentru că dacă ar fi slujit, nu era cu putinţă ca ei să
fi trecut cu vederea văduvele eleniştilor.
- Luca arată că, nu împotriva Apostolilor, ci împotriva Evreilor, au făcut cârtire
eleniştii.

• Cine erau aceşti Evrei ?

• Nu puteau fi alţii, decât cei care ajutau pe preoţi ™n tÁ diakon…a tÁ kaqhmer…nh
• Aşadar, erau diaconii hirotoniţi din rândul evreilor trecuţi la creştinism.

• 4. Existenţa diaconilor evrei, înainte de cea a hirotonirii eleniştilor, se sprijină şi pe alte

mărturii mai vechi.
- în Codicele D ( Bezae Cantabrigiensis ) din sec. V –VI,
- la sfârşitul versetului 1 din cap. 6, după expresia pareqewroànto (trecute cu
vederea) ™n tÁ diakon…a tÁ kaqhmer…nh aƒ cÁrai ¡utîn (văduvele lor), există următoarea
întregire:
- ˜n tÁ diakon…a tîn Ebra…wn, - văduvele eleniste erau trecute cu vederea de
către evrei.

2. Hirotonia preoților – obiectiv al primei călătorii misionare

F.Ap. 14,23
„hirotonindu-le (χειροτονήσαντες) preoţi în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-au
încredinţat Domnului în Care crezuseră”
Din text reiese că:
- Pavel şi Barnaba au întemeiat Biserici locale;
 - preoţii acestora nu au fost aleşi de popor, ci desemnaţi direct de cei doi apostoli şi
hirotoniţi prin punerea mâinilor (vezi şi Tit 1, 5).
Grecescul χειροτονέω înseamnă a alege pe cineva prin ridicare de mâini (când e vorba de
mulţime) sau prin punerea mâinilor (când e vorba de un singur oficiant sau de mai mulți)

3. Botezul primilor creștini pe pământ European. Pedobaptismul.

- Filipi – casa Lidiei

F.Ap. 16,15
”Iar după ce s-a botezat, şi ea şi casa ei (καὶ ὁ οἶκος αὐτῆς), ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m-
aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi”. Şi ne-a silit”.

- Casa temnicerului
F.Ap. 16,33-34
” Şi luându-i într-acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s-a botezat îndată, el şi toţi ai lui (καὶ
ἐβαπτίσθη αὐτὸς καὶ οἱ αὐτοῦ πάντες παραχρῆμα).
Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în
Dumnezeu”
- aici - originea pedobaptismului (botezul copiilor)

4. Taina Mirungerii – origini

Efes – F.Ap. 19,1-6
”Şi-n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes. Şi
găsind câţiva ucenici,
2 a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Iar ei i-au zis: „Dar noi nici
măcar n-am auzit că este Duh Sfânt…”
3 Şi el a zis: „Atunci, în ce v-aţi botezat?” Ei au zis: „În botezul lui Ioan”.
4 Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce
avea să vină după el, adică în Iisus Hristos”.
5 Şi dacă ei au auzit, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
6 Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi
profetizau.
7 Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi”

- Ignoranţa acestor ucenici nu se referă la existenţa în sine a Sfântului Duh, pe care vor fi
cunoscut-o din Vechiul Testament, ci la prezența și la lucrarea Lui în Biserică.
- Glosolalia – harismă necesară în misiunea Bisericii primare

5. Preoția sacramentală – Discursul din Milet

F.Ap. 20, 17.28
17: ”Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii”
28: ”Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v-a pus pe voi
episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său”.
”Text clar despre existenţa episcopatului ca treaptă harică, prin venirea şi lucrarea Sfântului Duh.
Literal, grecescul epískopos înseamnă supraveghetor. Imaginea de totdeauna a episcopului a fost
aceea a unui păstor care veghează asupra turmei sale” (Bartolomeu Anania, Biblia sau Sfânta
Scriptură, p. 1611, nota b) ????
- doar preoți, și nu episcopi

II. Perspectiva sacramentală paulină

a. Taina Botezului – Rom. 6,3-10
”Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4 Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din
morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii;
5 că dacă una cu El ne-am făcut prin asemănarea morţii Lui, atunci una vom fi şi prin aceea a
învierii Lui,
6 cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună
(συνεσταυρώθη) cu El, aşa încât trupul păcatului să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim
înrobiţi păcatului;
- συσταυρόω - only passive in the NT; literally be crucified (together) with (MT 27.44);
figuratively, of spiritual identification with Christ in his death, as a believer counts Christ's death
as his own (Rom. 6.6)
7 căci cel ce a murit este eliberat de păcat.
8 Iar dacă am murit împreună (ἀπεθάνομεν σὺν Χριστω - ἀποθνῄσκω) cu Hristos, credem că
vom şi via împreună (συζήσομεν αὐτῷ) cu El,
9 ştiind că Hristos, odată înviat din morţi, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are
stăpânire.
10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui
Dumnezeu Îi trăieşte.”
Textul = întreaga teologie baptismală a NT
- Aşa cum moartea trupului fizic distruge instrumentul prin care operează păcatul, moartea
mistică prin botez distruge consistenţa păcatului şi-l face inoperant
- Sinergia efectului sacramental al Botezului este dată de prepoziția συν – care exprimă
împreună lucrarea cu Hristos în procesul înnoirii omului
-
- b. Euharistia
- 1 Cor 11, 20-27
- Aşadar, când vă adunaţi laolaltă, nu e Cina Domnului aceea pe care o mâncaţi,
- 21 că fiecare o ia-nainte să mănânce de-ndată ce s-a aşezat la masă, şi unul e flămând în
timp ce altul se îmbată.
- 22 Oare n-aveţi voi case (μὴ γὰρ οἰκίας οὐκ ἔχετε εἰς τὸ ἐσθίειν καὶ πίνειν) ca să mâncaţi
şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu (ῆς ἐκκλησίας τοῦ θεοῦ καταφρονεῖτε)
şi-i ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? Întru aceasta nu vă laud.
- - Ap. Pavel face diferența dintre ”case” și ”biserică”

23 Fiindcă eu de la Domnul am primit ceea ce v-am predat şi vouă: Că Domnul Iisus, în

noaptea în care a fost vândut, a luat pâine
24 şi, mulţumind, a frânt şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu Cel ce se frânge
pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”.
25 Asemenea şi paharul după cină, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă întru Sângele
Meu. Aceasta să faceţi oridecâteori veţi bea, spre pomenirea Mea”.
26 Fiindcă de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului
o vestiţi până când El va veni
- Euharistia = actualizarea lucrării mântuitoare

Mărturisirea precedând Euharistia?

27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi
faţă de Trupul şi de Sângele Domnului.
28 Să se cerceteze dar omul pe sine, şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar.
29 Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul
Domnului.
30 De aceea sunt mulţi dintre voi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”

c. Taina Hirotoniei
a. Timotei – hirotonit diacon sau preot?
2 Tim 1,6
”.... te îndemn să ții aprins (ἀναζωπυρεῖν) să reînsufleţeşti) harul lui Dumnezeu (τὸ χάρισμα τοῦ
θεοῦ) care este în tine prin punerea mâinilor mele (διὰ τῆς ἐπιθέσεως τῶν χειρῶν μου”

- Harismele = daruri speciale – direct de la Duhul Sfânt (Rom 12:6; 1 Cor:

12:4.9.28.30.31)
- Preoția - τὸ χάρισμα τοῦ θεοῦ - prin punerea mâinilor Apostolului – argumentul
succesiunii apostolice în transmiterea harismei preoției
- teza Diacon (I. Moisescu, C Sârbu, S. Verzan?, S. Kistemaker) ?
- teza Preot - argumente (S. Tofană)
- diaconii – slujirea la agape (Fap 6)
- preoții – lucrare sacramentală (Iac. 5:14)
b. Episcop ?- 1 Tim 4:14
”Nu nesocoti harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin profeţie cu punerea mâinilor
preoţimii (μετὰ ἐπιθέσεως τῶν χειρῶν τοῦ πρεσβυτερίου)”
Ce este acest το πρεσβυτέριον ? Viziunea lui I Moisescu
- Lc 22:66; Fap. 22:5 - adunarea mai marilor poporului evreiesc = Sinedriu
 - în înțeles creștin - numai în 1 Tim 4:14 = ceata cîrmuitorilor (a mai marilor preoților)
- Petru, Iacob și Ioan
– ”stâlpii Bisericii” (Gal 2:9)
- decid cu privire la Evanghelia lui Pavel (Gal 2,6)
- 1 Pt 5,1- Apostol și συμπρεσβύτερος
I. Moisescu: ”Oare, Iacob, Petru și Ioan, ”Stâlpii Bisericii”, alcătuiau ceata mai
marilor preoților το πρεσβυτέριον, care a hirotonit episcop pe Timotei? Pavel nu spune nimic,
lămurit. Totuși, noi înclinăm să dăm un răspuns afirmativ la această întrebare” (Ierarhia
bisericească..., p. 63) (S. Verzan)

• το πρεσβυτέριον (τοῦ πρεσβυτερίου)

- termen generic pentru „colegiul preoţilor”, în care se includ şi episcopii menţionaţi la
3,2 şi urm (Bartolomeu Anania)
- un colegiu format din: Sf. Pavel (+ episcopi din Asia???) + preoți din Asia – Timotei
lăsat la Efes la sfârșitul celei de-a III-a călătorii misionare – anul 58?(S. Tofana)
Fap 20:1-5: ”Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi;
şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia. 2 Şi străbătând acele părţi şi
dându-le sfaturi cu-ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia. 3 Şi a stat acolo trei luni. Dar când
era să plece în Siria, Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s-a hotărât să se întoarcă prin
Macedonia. 4 Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea,
Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. 5
Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa”
- din acest punct, Timotei nu mai apare in relatarea lui Luca
Concluzia: Timotei trebuie să fi fost hirotonit în Troa sau în Milet, și lăsat în Efes episcop!!!???

d. Taina Căsătoriei (Nunta)

Efes. 5,22-33
22 Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului;
23 pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul
trupului.
24 Dar aşa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel şi femeile să le fie-ntru toate bărbaţilor
lor.
25 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum (καθὼς) şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine
S-a dat pentru ea
26 ca s-o sfinţească, curăţind-o prin baie de apă întru cuvânt

27 ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, fără să aibă pată sau întinăciune sau altceva de acest
fel, ci să fie sfântă şi fără prihană.
28 Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte
femeia, pe sine se iubeşte.
31 Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi cei doi vor fi
un trup (καὶ ἔσονται οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν (ein Fleisch sein - the two shall become one flesh).
32 Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică (τὸ μυστήριον τοῦτο μέγα ἐστίν·
ἐγὼ δὲ λέγω εἰς Χριστὸν καὶ εἰς τὴν ἐκκλησίαν).

Taina Nunții (μυστήριον) – se realizează într-o lucrare sacramentală doar în Biserică

33 Așadar, fiecare din voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia să se teamă de
bărbat ”

ἡ δὲ γυνὴ ἵνα φοβῆται τὸν ἄνδρα.

- teamă respectuoasă, ca Unuia care o inspiră şi o merită

• Φοβέω only pass. Φοβέομαι

d. Taina Sf. Maslu și Mărturisirea – în viața Bisericii primare

Iac. 5,14
”Este cineva-ntre voi bolnav?: să-i cheme pe preoţii Bisericii (προσκαλεσάσθω τοὺς
πρεσβυτέρους τῆς ἐκκλησίας), şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele
Domnului;
15 şi rugăciunea credinţei îl va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica; şi de va fi făcut
păcate, i se vor ierta.
 16 Mărturisiţi-vă, aşadar, unul altuia păcatele (ἐξομολογεῖσθε οὖν ἀλλήλοις τὰς ἁμαρτίας) şi
rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi. Mult poate rugăciunea dreptului cea lucrătoare”
• Versetele 14-15: text care, alături de cele de la Mc 6, 13 şi Lc 10, 34, fundamentează
Taina Sfântului Maslu, anticipată și instituită în timpul lucrării mesianice a lui Iisus

Mc. 6,12-13
”Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască. 13 Şi scoteau mulţi demoni şi pe
mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau”

• Mărturisirea ca Taină

Particola ”așadar” din versetul 16 este concluzia celor trei versete anterioare, care-l
preced şi nu poate fi despărţit de versetul 14, cu care devine paralel: aşa cum cei împovăraţi de
boală trebuie să meargă la preoţii Bisericii spre a se vindeca (prin Taina Maslului), tot astfel cei
împovăraţi de păcat trebuie să meargă la preoţii Bisericii spre a se vindeca (prin Taina
Mărturisirii).
Dacă-n vremea Vechiului Testament, când nu exista preoţie harică, omul I se mărturisea
numai lui Dumnezeu (cf. Ps 135, 1: „Mărturisiţi-vă Domnului”), în împărăţia Noului Testament
intervine preoţia ca Taină mijlocitoare, prin care se obţine iertarea păcatelor (vezi şi In 20, 23).
- În textul de faţă, „unii” sunt penitenţii, „altora” sunt preoţii (ἐξομολογεῖσθε οὖν ἀλλήλοις).
• Atât aici, cât şi în Ps 135, 1 (Septuaginta), se foloseşte unul şi acelaşi verb: ἐξομολογέω
= a (se) mărturisi.
• Concluzie
• Potrivit NT - în viața Bisericii primare avem clar practicate toate Tainele
(Sacramentele) Bisericii:
• - Mărturii directe: Botezul, Mirungerea, Mărturisirea, Euharistia, Preoția,
Maslu, Cununia
• Fundamentul Tainelor este, așadar, eminamente revelat (biblic).
 Prefigurări ale Misteriologiei Bisericii
- o perspectivă a Evangheliei a IV-a

1. Prefigurarea Botezului creștin

• Dialogul cu Nicodim (In. 3,1-21)
Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus (γεννηθῇ
ἄνωθεν), nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu” (In 3,3)
– γεννηθῇ ἄνωθεν = naştere spirituală, din nou, din apă şi Duh
- 1. from above, esp. heaven Mk 15:38; Joh. 19:23.
- 2. from the beginning Lk 1:3; for a long time Ac 26:5.—3. again, anew Gal 4:9. In J
3:3, 7 - a double meaning again and from above.
• Iar Nicodim a zis către El: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să
intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?…”. 5 Iisus i-a răspuns:
„Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să
intre în împărăţia lui Dumnezeu” (In. 3, 4-5)

Necesitatea Botezului
”Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis:
Trebuie să vă naşteţi de sus - Δεῖ ὑμᾶς γεννηθῆναι ἄνωθεν ” (In. 3,6-7)
 • δεῖ - an impersonal verb from δέω - expressing :
1. necessity or inevitability - an event it is necessary, one must, one has to
2. the will of God or a law - it is necessary - one ought to have (Mt 18,33), one should
have, one has to, one must (Act 5.29)
Episodul „Nicodim” - anticipează semnificaţia Botezului creştin = naştere spirituală.

2. Prefigurarea Mirungerii și a Maslului

Marcu 6,12-13
”Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască.
Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau”.
- untdelemnul – efect vindecător
• Spălarea picioarelor ucenicilor (In 13,4-17)
- dublă semnificație teologică
- sacramentală
”Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine” (In. 13,8)
spălare = Botez
- morală (In 13,12-17)
”Deci, după ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis:
„Înţelegeţi ce am făcut Eu cu voi?: 13 Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul, şi bine
ziceţi, fiindcă sunt. 14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi
sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; 15 că pildă v-am dat, ca şi voi să faceţi aşa
cum am făcut Eu cu voi.16 Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei,
nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi fi de le veţi
face.”

2. Preînchipuirea Sf. Euharistii

a. Nunta din Cana ( 2,1-11 ) – simbolism sacramental

- 6 vase - curăţirea iudeilor
- vinul dobândit din apa curăţirii, devine vinul euharistic, curăţitor de păcate al
Noului Israel.
 Simbolismul euharistic – dintr-o comparaţie cu alte episoade ioaneice în care se exprimă
acelaşi sens suprapus al cuvintelor:
- cap. 4,7 – apa = harul Duhului
- cap. 6 – pâinea are pe lângă sensul material şi pe acela simbolic, de pâine
euharistică.
• Minunea ospăţului din cap. 6 prezintă paralela exactă a minunii din Cana:
acolo – o minune a pâinii, aici - o minune a vinului.

b. Discursul despre Pâinea vieții – In. 6,48-51

Preambulul Discursului – înmulțirea pâinilor (In. 6, 1-15)
”Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie (Exod 16), dar au
murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu
moară.
Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer.
De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da
pentru viaţa lumii este Trupul Meu”.
- Cel care dă - și care se dă - prezent- viitor
Pâinea cea vie = persoană

c. Discursul despre lumină (In. 8,12)

”După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează
Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii”
- Sărbătoarea Corturilor – sărbătoarea luminii
- Isaia 9,2: ”Poporul cel ce umblă în întuneric, va vedea lumină mare”
- Isaia 42,6; 49,6 – ”lumina neamurilor”
Lumina lumii = evanghelia și adevărul

d. Iisus – ușa și pășunea (In. 10,9-10)

9. ”Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi
păşune va afla.
 10 Furul nu vine decât să fure şi să-njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă,
şi din belşug s-o aibă
Aluzie la:
- Ușa = Botez – intrare în Biserică – în Trupul lui Hristos (Efes. 1,22-23; 5,30)
- Pășune = Euharistia
- Staulul = Biserica – spațiu cu hrana pt viața veșnică – In 21
- ”din beșug” = sensul deplin al vieții
e. Iisus – Păstorul (In. 10,11)

”Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune pentru oi”
- Iez. 34,13 urm.
- Miheia 2,12: ”iar Eu voi aştepta să-Mi vină în braţe rămăşiţa lui Israel.
Voi face ca ei să se întoarcă-mpreună, la un loc, ca oile la strungă, ca turma ce se-
adună, la mijloc, în staul”
- anticipată jertfa
- comparația cu păstorii evrei ai poporului
f. Iisus – Vița cea adevărată (In. 15,1.4-5)

1. ”Eu sunt viţa cea adevărată.

4 Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine,
dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine.
5 Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă,
căci fără Mine nu puteţi face nimic”
- legătura ontologică cu Iisus in Euharistie

g. Sânge și apă din coasta lui Iisus (In 19,33-35)

”Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din
ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit,
şi adevărată este mărturia lui; şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi”
 - Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului.
- Dincolo de aspectul fiziologic, Sfinţii Părinţi atestă dimensiunea spirituală a
momentului: apa e simbolul Botezului prin Sfântul Duh, sângele e simbolul Euharistiei.

În ritualul liturgic al Bisericii, ambele elemente fac parte din materia euharistică.

4. Arătarea la Marea Tiberiadei (21,1-14)

- Euharistia – foc - jăratec

- Corabia = simbolizează Biserica, cea care are hrana – Iisus cel Înviat

3. Instituirea Preoției și a Pocăinței

- în seara Învierii (20,19-23)

Arătarea marchează două aspecte esenţiale ale misterului pascal:

1- realitatea pătrunderii lui Iisus, cu trupul, prin uşile încuiate,

2- schimbarea condiţiei Apostolilor, din cea de chemaţi, în cea pascală de trimişi
καθὼς ἀπέσταλκέν με ὁ πατήρ, κἀγὼ πέμπω ὑμᾶς

Trimitere specială = Apostolatul sacramental (preoția sacramentală)

• Pentru a indica transmiterea Duhului Sfânt Apostolilor, Evanghelistul Ioan foloseşte
verbul “ἐμφυσάω” – a sufla, şi care, în Noul Testament, apare numai în acest loc (și de 2
ori în V.T.)
“ Şi zicând acestea a suflat (ἐνεφύσησεν) asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” -
cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (In 20:22-23 ).
• Facere 2:7 - “suflarea” de către Dumnezeu a Duhului de viaţă dătător în primul om creat
(καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν
ζῶσαν)
 - ἐγένετο - γίgνομαι = a se face, a deveni, a trece în alt mod de existență
- εἰς ψυχὴν ζῶσαν = întru suflet viu, nemuritor
• Iezechiel 37:9-10

”Iar El mi-a zis: Profetește-i duhului, profețește, fiul omului, și spune-i duhului: Așa
grăiește Domnul: Vino duhule, din cele patru vânturi, și suflă (ἐμφύσησον) asupra acestor morți
(εἰς τοὺς νεκροὺς τούτους), iar ei să învie.
Și am profețit așa cum îmi poruncise Domnul; și duhul a intrat într-înșii, iar ei au înviat și
au stat pe picioarele lor, mulțime multă foarte”
– textul descrie noua viaţă a oaselor înviate
• Prin întrebuințarea verbului “ἐμφυσάω” (ἐμφύσησον) Sf. Ev. Ioan voia să sugereze:
- un nou act creator, specific zilei Învierii.
În acest sens, gestul lui Hristos înviat devenea semnul unei noi creaţii, născută în ziua
învierii din noua condiţie (trup spiritual) şi putere a Celui Înviat
umanitatea spiritualizată
noua creație
omul reînnoit prin actul iertării păcatelor lui (taina Preoției și a
Spovedaniei): ”Luați Duh Sfânt ! -cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi
ţine, ţinute vor fi” (In 20:22-23)