CATEHEZA DESPRE SFINTELE TAINE

1. Pregătirea aperceptiva
Biserica este locașul sfânt, în care îl preamărim pe Dumnezeu si în care se adună
credincioșii spre a ne împărtășii din darurile si adevărurile mântuirii, rânduite de Domnul nostru
Iisus Hristos. Tot astfel în Biserică se săvârșesc si Sfintele Taine.
2. Anunțarea temei
Iubiți credincioși astăzi vom vorbi cu ajutorul lui Dumnezeu despre Sfintele Taine.
3. Tratarea
Sfintele Taine se întemeiază pe contactul strâns dintre spirit și materie, dintre
supranatural si sensibil, contact ce străbate prin tot Creștinismul. Această putere supranaturală,
ce se transmite prin Sfintele Taine, este puterea mântuitoare, care izvorăște din moartea lui
Iisus Hristos, de aceea ele nu sunt decât manifestării multiple ale puterii răscumpărătoare a
Domnului, mijloace prin care e prezent si lucrează in Biserică Hristos. Sf.Atanasie cel mare învăța
ca Sf. Taine si tot cultul creștin își primesc puterea din Dumnezeu Omul.
In sens restrâns Sf. Taine sunt lucrări sfinte instituite de Dumnezeu, care reprezintă si in
același timp împărtășesc Harul nevăzut. În sens mai larg misterele sau tainele sunt toate
lucrările si actele sfinte, care stau în legătură cu religia si reprezintă, indica sau simbolizează
vreo idee sau înțeles tainic in esență lui.
In Noul Testament se spune ca Harul a venit prin Iisus Hristos iar Apostolii conștienți ca
sunt conlucrători si economi ai Tainelor lui Dumnezeu, împlinesc toate in numele lui Iisus
Hristos. Despre Botez si Euharistie Noul Testament ne spune ca au fost instituite de Domnul.
Despre celelalte Taine nu avem marturii categorice si directe că sunt instituite tot de
Mântuitorul, dar întrucât nu se poate dovedi contrariul, ca ar fi instituite de Apostoli sau de
biserică, informațiile despre Botez si Euharistie au valoare prin analogie si cu privire la acelea.
Împărțirea Tainelor in cele instituite nemijlocit de Domnul, Botezul si Euharistia si cele
instituite mijlocit prin Apostoli, celelalte cinci, nu micșorează valoarea Tainelor, deoarece fie
nemijlocita, fie mijlocită instituirea lor de la Domnul, lucru este in esență același.
Desigur însă, ca atribuind Domnului nemijlocit instituirea Tainelor nu trebuie sa
înțelegem, ca aceasta instituire merge pana la detalii. Biserica ortodoxa numără șapte Taine:
Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocăința, Preoția, Nunta si Maslul .Mulți teologi afirma ca acest
număr se potrivește cu trebuințele vieții spirituale si sociale. Adică, precum omul natural se
naște, creste si se nutrește, tot astfel si in viața creștină Botezul renaște spiritual. Mirungerea
dezvolta viața aceasta spirituala si Euharistia o nutrește si o înviorează. Slăbirea sufletului,
păcatul si bolile trupului sunt vindecate, prima prin pocăința, ultimele in special prin Maslu.
In sfârșit, precum societatea oamenilor in general are trebuința de conducere si in
același timp de conservare tot astfel si societatea credincioșilor are nevoie de o stare preoțească
spre conducere si de Nunta spre conservarea si transplantarea neamului. Botezul este ușa prin
care omul intra in Biserica si la împărtășirea de celelalte Taine, este lucrarea sfântă instituita de
Dumnezeu, prin care, cufundat fiind cineva in apa, se renaște spiritual. Instituirea dumnezeiasca
a Tainei e atestata detailat in Sfânta Scriptura. Înainte-mergătorul, acordând botezul pocăinței si
al pregătirii pentru Mesia care venea, anunța Botezul renașterii pe care-l va institui Acela. Însuși
Domnul instituie apoi, după Înviere, Taina, poruncind apostolilor Săi sa învețe toate popoarele,
botezându-le in numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, deoarece fără Botez nu este cu
putința sa intre cineva in împărăția cerurilor.
Sf.Vasile cel Mare spune ca Taina cea mare a Botezului se săvârșește prin trei cufundari
si tot atâtea invocări, ca sa fie închipuită si moartea, iar cei botezați sa-si lumineze sufletele prin
cunoașterea celor predate despre Dumnezeu.
Mirungerea este lucrarea sfântă instituită de Dumnezeu, prin care, ungându-se cu mir
sfințit membrele celui botezat, viața duhovnicească, începătoare in el se împuternicește si se
perfecționează. Instituirea acestei Taine de Domnul nu e testată categoric si direct de Sfântă
Scriptura cu toate ca indirect este indicată in de-ajuns, iar cele ne întărește pe noi împreună cu
voi in Hristos si ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna
Duhului in inimile noastre.
Sfântă Euharistie este Taina instituita de Dumnezeu in care chipul pâinii si al vinului, este
real si substanțial prezent Iisus Hristos, pe de o parte spre a se împărtăși credincioșilor, pe de
alta spre reprezentarea reala si nesângeroasă a jertfei Sale de pe cruce. Astfel Sfântă Euharistie
este atât Taină cat si jertfă. Sfânta Euharistie a fost instituita de Domnul cu Taina eterna a
Noului Testament. In Euharistie este prezent Însuși Domnul sub chipul pâinii si al vinului. Cat
privește roadele dumnezeiești Euharistii sunt de ajuns câteva cuvinte. Sfântă Euharistie, unind
pe credincioși cu Hristos, umple in general sufletul de Har si de toate bunurile si binecuvântările
spirituale, câte le aduce cu sine o astfel de uniune mistica cu Domnul. Sfinții Părinți numesc
Euharistia leacul nemuririi, antidot spre a nu muri.
Taina Pocăinței este actul instituit de Dumnezeu, prin care Dumnezeu iartă prin preot
păcatele de după Botez ale celor ce se căiesc sincer si le mărturisesc preotului. Având in vedere
că cel botezat poate cădea din Harul dumnezeiesc comițând păcate grele, a întemeiat
Mântuitorul o Taina specială, care să spele păcatul ca si Botezul si să-i aducă pe păcătoși din nou
in legătura cu Dumnezeu. Providența acestei Taine de la Domnul este evidentă, deoarece se
dovedește că Hristos a dat Bisericii Sale puterea de a ierta păcatele, deoarece puterea acea
"constituie baza si premiza Tainei Pocăinței. Puterea aceasta a dăruit-o Domnul, Apostolilor
după înviere: „cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi si cărora le veți tine, ținute vor fi”.
Hirotonia este lucrarea sfântă întemeiată de Dumnezeu, in care prin rugăciune si
punerea mâinilor episcopului, se coboară harul dumnezeiesc, instituind pe candidat într-unul
din cele trei trepte ierarhice. Sfântă Scriptură vă indica suficient adevărul, că Hirotonia este o
taină instituită de Dumnezeu ce constă din punerea mâinilor si invocarea harului dumnezeiesc,
la toate gradele de Hirotonie. Toți cei care primeau un grad ierarhic îl primeau de la apostoli,
care-si puneau mâinile peste ei si se rugau.
Harul dumnezeiesc acordat prin Hirotonie este puterea duhovnicească de a îndeplini
datoriile preoțești însoțită, la cel ce preoțește cu vrednicie de un ajutor special din partea lui
Dumnezeu spre a se împlini in chip bine plăcut lui Dumnezeu serviciile liturgice si spre aduce o
viața virtuoasă si compatibila cu chemarea lui. Hirotonia nu se repetă, nici nu se permite celui
hirotonit întoarcerea în rândul laicilor după bunul plac.
Nunta este actul sfânt de origine dumnezeiasca, în care celor ce se unesc liber in
căsătorie li se da prin preot Harul Duhului Sfânt care sfințește și în același timp în altă legătură
de altfel naturală a nuntii. Originea dumnezeiasca nu înseamnă ca Mântuitorul a întemeiat
nunta pentru prima data, ci a înălțat-o la gradul de taina in Noul Testament. Conformându-se
voinței Mântuitorului, Apostolii si Biserica, au înțeles poligamia si despărțirea decretând nunta
unica lege constanta si inviolabila. Se înțelege însă, că moartea dizolvă în chip natural legătura
căsătoriei si după ea soțul supraviețuitor a doua sau a treia oară.
Maslul este taina de origine dumnezeiasca, prin care ungându-se bolnavul ce unt-de-
lemn, se coboară Harul dumnezeiesc, se vindeca bolile lui trupești si sufletești. Mărturii despre
instituirea lui de către Domnul nu există in Sfânta Scriptură, dar din epistola lui Iacob se deduce
cu siguranță existența unei ungerii cu unt-de-lemn, căreia îi revine caracter de Taină. „Daca
cineva este bolnav intre voi sa cheme preoții Bisericii si sa se roagă pentru el ungând-l cu unt-
de-lemn într-un numele Domnului: și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav si-l va ridica
pe el Domnul, iar de va fi făcut păcate se vor ierta lui”
4. Recapitularea

1. Despre ce am învățat astăzi?

2. De ce ne sunt necesare sfintele taine?
5. Asocierea
Sfintele Taine pot fi asociate cu pilda samarineanului milostiv, care a luat pe cel cărunt, la
îngrijit si apoi l-a dus la un han pentru a se vindeca. Tot astfel si Sfintele Taine sunt date spre a
vindeca sufletul si spre a-l curăța de păcate. Aceste Sfinte Taine au fost date Bisericii spre a fi
păstrate si date credincioșilor spre mântuire.
6. Generalizarea
După cum am văzut Sfitele Taine sunt lucrări cum am văzut Sfintele Taine sunt
acele lucrări sau acte sfinte văzute, întemeiate de Hristos si săvârșite de Biserică prin
Episcopul sau preoții ei, prin care se împărtășește primitorul harului dumnezeiesc
nevăzut, mântuitor.
7. Aplicarea
Necesitatea sfintelor taine pentru toți spre maturitate, rezulta din instituția lor
dumnezeiască. Odată ce Dumnezeu a legat Harul Sau de anumite acte, iar Harul acesta
este indisponibil spre mântuire, este evident ca lipsa Tainelor echivalează cu lipsa
mânuirii. Se înțelege însă ca niciun credincios nu este obligat sa se împărtășească de
toate Tainele, ci după trebuințele personale, e dat or sa primească Taina cunoscuta ca
leac al stării în care se găsește.