Semnificatia untdelemnului

Untedelemnul in Vechiul Testament se aducea la altar Domnului, ca ofranda de jertfa, pe langa paine, vin si untdelemn (Lev. II, 2). Cu untdelemn erau unsi arhiereii, profetii si regii, inchipuind prin aceasta milostivirea si indurarea lui Dumnezeu (I Regi X, 1; XVI, 13; III Regi XIX, 16; IV Regi IX, 3). In multe pasaje ale Sfintei Scripturi a Vechiului Testament, untdelemnul apare ca simbol al binecuvantarii lui Dumnezeu, al pacii, al puterii, al tariei si al biruintei (Fac. VIII, 11; I Regi X, 1; III Regi I, 45 si XDC, 16). In scrierile profetice si in parabola samarineanului milostiv, untdelemnul este infatisat ca mijloc vindecativ (Isaia I, 9; Luca X, 34) iar in pilda celor 10 fecioare este simbolul intelepciunii si al faptelor milei trupesti si sufletesti. In cultul divin, untdelemnul se foloseste la Taina Sfantului Botez, la sfintirea bisericilor si a caselor, la miruirea credinciosilor si la Taina Sfantului Maslu si intra ca element de baza in compozitia Sfantului Mir. Untdelemnul cu care se unge si se binecuvanteaza casa este "semnul milei si al indurarii lui Dumnezeu manifestata in acordarea sanatatii celor ce vor sa petreaca in casa", iar cand se toarna pe trupul raposatului, in chipul Sfintei Cruci, in clipa cand se coboara in groapa, reprezinta "semnul savarsirii nevointelor vietii si semn ca raposatul s-a nutrit cu untdelemnul harului si al indurarilor dumnezeiesti". La Taina Sfantului Botez si a Sfantului Maslu, untdelemnul are o destinatie si semnificatie aparte. Cel de la Botez, binecuvantat si sfintit prin invocarea numelui lui Dumnezeu intr-o rugaciune speciala "capata atat de mare putere, incat nu numai ca si printr-o ardere curateste toate urmele pacatelor dar alunga si toate puterile cele nevazute ale vicleanului". Cat priveste ungerea pruncului nou botezat cu "untdelemnul bucuriei", talcuitorii cultului i-au atribuit diferite sensuri si interpretari. Unii, pornind de la explicarea textului rugaciunii de sfintire, sustin ca acest untdelemn, care este roada maslinului "inseamna mantuirea noastra, izbavirea din moarte si pecetea Facatorului de viata Duh" si totodata "chipul milostivirii, al milei si al harului dumnezeiesc", prin care catehumenul (pruncul) este izbavit din robia pacatului, asa cum ramura de maslin, adusa in corabia lui Noe de catre porumbel, era semnul impacarii si al izbavirii din potop. Altii afirma ca, ungerea baptismala este semnul vazut al preotiei universale (spirituale) conferita tuturor crestinilor prin botez, semnul ca odata cu "spalarea Botezului", "ne lepadam de noi insine si chiar de viata noastra (de mai inainte), ca sa devenim numai ai lui Dumnezeu", iar altii considera ca aceasta ungere inseamna re-crearea omului, a trupului sau, a madularelor, a simturilor. In sfarsit, dupa altii, ungerea cu untdelemn a catehumenilor simbolizeaza aromatele cu care a fost uns trupul Domnului inainte de ingropare, deoarece catehumenul se va ingropa, prin botez, impreuna cu Hristos si va invia cu El. Untdelemnul care alcatuieste materia Tainei Sfantului Maslu este simbol al indurarii divine si din clipa in care este "binecuvantat de preoti cu invocarea lui Dumnezeu, devine sfant, plin de dumnezeiescul dar al Sfantului Duh, ca si apa Botezului... vindeca ranile, inlatura bolile, curateste noroiul pacatului si are puterea de a ne impartasi mila si bunatatea lui Dumnezeu". De regula, untdelemnul este folosit la miruit sau pus in candela sa arda, fie in casa, fie in biserica, iar in cele mai obisnuite cazuri este introdus in faina de grau, pentru a se pregati turte sau painisoare din care i se da bolnavului sa consume pe nemancate.

Prescura
Prescura este simbol al jertfei pentru ca painea reprezinta viata si pe noi insine care ne jertfim. Daca marimea prescurii este determinata de motive de ordin practic, forma ii este data de simbolismul ei: "rotunda" pentru dumnezeirea fara inceput si sfarsit si pentru rotunjimea pamantului, "cu trei cornuri" pentru Sfanta Treime, "cu patru cornuri" in forma de cruce, "cu cinci cornuri" amintind cele cinci paini inmultite de Mantuitorul in pustie. De obicei, indiferent de forma, prescurile se fac din doua straturi suprapuse simbolizand cele doua firi ale Mantuitorului

Prescura "cu patru cornuri", in forma de cruce, obisnuita la noi in tara, este recomandata de catre Sfantul Simeon al Tesalonicului, zicand: "Pentru ca si Dumnezeu s-a facut om cu totul desavarsit alcatuit din suflet si din cele patru stihii, pentru ca si lumea este din patru parti, si Cuvantul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos." De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotunda, simbolizeaza dumnezeirea fara inceput si fara sfarsit. In ultimul timp, in special la orase, s-au raspandit prescurile rotunde mici, cu o singura pecete.

Cand a intrat prescura in cultul crestin ?

Prescura, in forma ei actuala, are radacini foarte vechi, cu toate ca la inceputul cultului crestin se folosea simpla paine. Intrebuintarea painii ca materie de jertfa este veche. Inca din Vechiul Testament, paine isi gaseste locul ei esential in slujirea cultica. Se aminteste de aceasta folosire a ei in momentul in care Melchisedec, regele Salemului, l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin, sub forma de ofranda. Din randuielile de la Cortul Marturiei lui Moise reiese ca din lacasul de cult, nu lipseau painile punerii inainte, tot ca un fel de jertfa.

Painea a ramas centrala in cult si in Noul Testament, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos folosind-o. Astfel, la Cina cea de Taina, cand Hristos savarseste Sfanta Euharistie, El foloseste painea si vinul, ca elemente de baza ale Sfintei impartasanii. Aceasta o fac episcopii si preotii pana in zilele noastre, si o vor face pana la Sfarsitul Lumii.

Coliva
A fost introdusa in practica Bisericii dupa minunea Sfantului Teodor Tiron, savarsita la 50 de ani dupa moartea sfantului, in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), care dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pietele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. Sfantul Teodor, aparandu-i in vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia sa-i anunte pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piata, ci mai degraba sa manance grau fiert cu miere (coliva). La inceput, coliva a servit ca hrana, iar mai tarziu la pomenirea mortilor, dupa modele si traditii care existau deja in lumea pagana a timpului. Coliva facuta din grau fiert, inchipuie insusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului omenesc este graul (din care se face painea). Ea este totodata o expresie materiala a credintei noastre in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul insusi le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor: dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune (vezi Ioan 12, 24 si I Corinteni 15, 36). Dulciurile si ingredientele care intra in compozitia colivei reprezinta virtutile sfintilor sau ale raposatilor pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice pe care nadajduim ca a dobandit-o mortul. Leganarea colivei cu mainile este pe de-o parte expresia legaturii reale cu cei adormiti, iar pe de alta parte, un semn al invierii, asemanator celui din Sfanta Liturghie, cand preotii leagana sfantul aer deasupra Darurilor la citirea Crezului pana la momentul cand se zic cuvintele "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi", inchipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia mortii si invierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51). ADRIAN COCOSILA Vinul

In Biblie exista peste 500 de citari ale vitei-de-vie si vinului, utilizate de traditia iudeocrestina. Una dintre temele abordate in lucrarea "Epopeea Vinului (de la Noe la anul 2000)", semnata de Daniel Combes, este vita-de-vie si vinul in Biblie. Vita-de-vie este planta cea mai des amintita in Cartea Cartilor. Din Biblie aflam ca primul viticultor a fost Noe.

Biblia recomanda sa se consume vin, insa nu orice fel de vin. "Sangele ciorchinelui" (Facerea I, 49 (?); Numerii, XVII, 14 (?) - vin scos dintr-o vita de soi bun, care sa nu fie amestecat cu apa si nici cu "vin capatat cu aspuire" (Pilde, IV, 17), care provine din pamanturi rele si il face rau pe cel care bea. CUMPATARE. Ca un remediu impotriva supararii, in Cartea Cartilor se spune: "Cei cu amaraciune in suflet sa bea ca sa-si uite mizeria, caci daca painea intareste, vinul insufleste si, mai mult ca uleiul, face sa straluceasca fata" (Psalmi, CIII, 15). In acelasi timp, nu este incurajat consumul peste masura: "Intocmai ca apa pentru viata este pentru om vinul, de-l vei bea cu masura", se spune in Intelepciunea lui Iisus Sirah, XXXI, 31. Din Noul Testament aflam ca prima minune pe care a facut-o Iisus Hristos a fost transformarea apei in vin la nunta din Cana. De asemenea, este binecunoscuta importanta simbolica a vinului pentru crestini. IN RITUAL. In "Epopeea Vinului" se spune ca vinul este simbol al comuniunii cu Dumnezeu. Iisus Hristos, la Cina cea de Taina, a spus: "Beti dintru acesta toti, este sangele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor", "Ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea veti vesti, invierea Mea veti marturisi" (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare).