1.

Pregătirea trupească a slujitorilor pentru Sfânta Liturghie

Pregătire trupească a slujitorilor pentru Săvârșirea Sfintei Liturghii urmează celei

sufletești și are importanța ei în cadrul acestui eveniment. Numim și descriem succint
mai jos etapele sau momentele cele mai importante:
Pregătirea trupeasc începe, pentru preoții căsătoriți, cel puţin cu o zi înainte, prin
păstrarea curăţiei trupeşti și este privitoare în aceeașși măsură la desăvârşirea de ordin
sufletesc-moral a liturghisitorului. Liturghierul, dar și Sfântul Simeon Noul Teolog,
recomandă preoţilor căsătoriţi abstinenţă chiar cu câteva zile înainte.
A doua condiţie de ordin fizic este ferirea de gastrimarghie. Ştiut este că Sfânta
Împărtășanie se ia pe nemâncate, Trebuie deci nu numai ca preotul să nu mănânce şi
să nu bea nimic în dimineaţa zilei când slujeşte, ci încă din ajun să nu-și îngreuneze
pântecele cu prea multă mâncare şi băutură, întrucât aceasta pleacă trupul spre
moleşeală şi desfrâu şi tulbură somnul de noapte cu visuri păcătoase. Liturghierul
recomandă chiar ajunarea, adică, de se poate, să nu mănânce nimic în seara dinainte
de slujire, așa precum, de altfel, impuneau vechile canoane; Prescripţia de a ajuna de
cu seara este de fapt întemeiată dacă avem în vedere că ziua bisericească liturgică
începe cu seara.
În sfârșit, pregătirea completă pentru Liturghie necesită şi o desăvârșită curățenie
corporală a preotului liturghisitor, precum și luarea tuturor măsurilor necesare menite
să asigure sau să contribuie la buna desfășurare a slujbei. Printre măsurile sanitare,
baia sau spălarea în întregime a trupului din ajun.
Ținuta este foarte importantă. Grija pentru o ținută vestimentară decentă şi pentru
tot ceea ce contribuie la o înfățișare cuviincioasă și vrednică de respect din partea
credincioșilor trebuie, de asemenea, să nu fie ignorată. De aceea, Povăţuirile din
Liturghier subliniază faptul că slujitorii sunt datori a fi curaţi cu sufletul, dar și cu
trupul. Veșmintele trebuie să fie curate. Deși în aparenţă neînsemnate, toate aceste
prescripţii privitoare la înfăţişarea externă și ținuta vestimentară a preotului
liturghisitor își au importanţa lor, întrucât de respectarea sau împlinirea lor atârnă o
bună parte din buna desfășurare a sfintelor slujbe săvârşite de preot. Pe cât de mult
impune și este respectat de credincioși, preotul care se prezintă în fața lor într-o ţinută
îngrijită și curată, pe atât displace și este desconsiderat preotul cu o înfățișare
exterioară neglijentă, dezordonată sau neplăcută; înfățișarea acestuia este în dezacord
cu atmosfera și ambianța estetică (de frumos) în care trebuie să se desfășoare serviciul
divin.