Cateheza I

Chipuri de persoane în vârstă care s-au remarcat, în Sfânta Scriptură, ca exemple

de viețuire creștină: dreptul Simeon și prorocița Ana

1. Pregătirea aperceptivă (Preotul rostește, împreună cu copiii, rugăciunea: Tatăl nostru)

Anul 2023 este declarat în Partiarhia Română drept ,,Anul omagial al pastorației
persoanelor vârstnice”. Datorită virtuților dobândite de persoanele în vârstă, în special a
înțelepciunii, ei sunt demni de toată cinstea, respectul și aprecierea noastră. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune: „Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinţei. Podoabă a
Bisericii e cărunteţea gârbovă unită cu credinţa întraripată. De ea se bucură în mod
deosebit Biserica1”. Noi, tinerii, avem foarte multe de învățat de la cei în vârstă și, de
aceea, trebuie să cultivăm dialogul și apropierea față de ei, arătând atenție și grijă față de
nevoile lor. De aici s-a născut proverbul popular: Cine nu are un bătrân, să-și cumpere.
2. Anunțarea temei
Știți ce am sărbătorit pe 2 februarie? Și ce personaje apar în icoana acestui eveniment
dumnezeiesc din istoria mântuirii neamului omenesc? (Preotul le arată icoana sărbătorii și
copiii caută răspunsuri.) În cateheza de astăzi vom căuta să conturăm chipul ideal al unei
persoane în vârstă, folosindu-ne de perioada în care ne aflăm, și anume, a sărbătorii
Întămpinării Domnului. Acest praznic împărătesc ne oferă ca model imaginile a două
personaje biblice cu viață sfântă: dreptul Simeon și prorocița Ana.
3. Tratarea temei
,,În ziua a 40-a de la Naşterea Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu L-a adus pe
Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, după Lege (vezi Ieşirea 13, 2 și Leviticul 12, 2-7),
ca să-L închine lui Dumnezeu şi ca să se curăţească pe sine. Chiar dacă nici una, nici
cealaltă nu erau de trebuinţă, totuşi Dătătorul de Lege nu a voit câtuşi de puţin să calce
Legea de El Însuşi dată prin Moise, sluga şi prorocul Său” 2. El este întâmpinat și primit în
brațe de dreptul Simeon. Conform unei vechi tradiții, în timpul domniei lui Ptolemeu al
2-lea Philadelphul, care stăpânea pământul Egiptului, un număr de 70 sau 72 de înțelepți
evrei au fost adunați în Alexandria pentru a realiza traducerea Scripturii Vechiului

1
Sfântul Ioan Gură de Aur, ,, Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi”, traducere din
limba greacă şi note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2002, p. 559;
2
Sfântul Nicolae Velimirovici, ,,Proloagele de la Ohrida”, vol. I, traducere de Andreea Stănciulescu, Editura
Egumenița, Galați, 2010, p.158 ;
Testament din limba ebraică în limba greacă, limba oficială în imperiul lui Alexandru
Macedon și a urmașilor lui. Această traducere poartă numele de Septuaginta, după
numărul celor care au lucrat la traducerea ei.
Între aceștia s-a aflat și Dreptul Simeon, căruia i-a fost repartizată spre traducere cartea
proorocului Isaia. Când a ajuns cu tâlcuirea la Isaia 7,14, unde scrie „Pentru aceasta
Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema
numele lui Emanuil”, bătrânul Simeon s-a îndoit în inima sa, zicând că nu este cu putință
ca o fecioară să nască, neștiind de bărbat. Vrând să șteargă aceste cuvinte, Sfântul și
dreptul Simeon a primit de la Dumnezeu făgăduința că nu va vedea moartea până ce nu va
vedea pe Mesia născut din Fecioara (Luca 2, 25-26). Prin pronia lui Dumnezeu i-a fost
prelungită viața pământească câteva sute de ani până la „plinirea vremii”, pentru a vedea
cu ochii săi ceea ce nu putuse pricepe cu mintea în tinerețe. La 40 de zile de la nașterea lui
Hristos, se împlinește făgăduința făcută de Dumnezeu, căci Sfântul și Dreptul Simeon,
îndemnat de Duhul Sfânt, va primi în brațele sale bătrânești, ca într-un car de heruvimi, pe
Cel născut din Fecioara, și va spune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după
cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. Cerea dezlegare de povara
anilor și a bătrâneții. Pentru a înțelege mai bine istoria acestui praznic, vă propun să citim
suportul nou-testamentar din Evanghelia după Luca, capitolul 2, versetele 22-38 (unul
dintre copiii citește din Sfânta Scriptură):
„În vremea aceea au adus părinții pe Iisus Pruncul în Ierusalim ca să-L pună înaintea
Domnului, precum este scris în Legea Domnului, că «orice întâi-născut de parte
bărbătească să fie închinat Domnului», și ca să dea jertfă, precum s-a zis în Legea
Domnului, «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel». Și, iată, era un om în
Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acela era drept și temător de Dumnezeu, așteptând
mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra sa. Lui i se vestise de către Duhul Sfânt
că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Și, din îndemnul
Duhului a venit la templu; iar când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă
pentru El după obiceiul Legii, Simeon L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe
Dumnezeu și a zis: Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că
au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor,
lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif și Mama
Pruncului se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Și i-a binecuvântat Simeon și a zis
către Maria, Mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din
Israel și ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se
descopere gândurile din multe inimi. Și era și Ana prorocița, fiica lui Fanuel, din seminția
lui Așer, ajunsă la adânci bătrâneți și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa;
ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind
noaptea și ziua, în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și
vorbea despre Prunc tuturor celor care așteptau mântuirea în Ierusalim”. Pornind de la
referatul biblic, vă propun să descoperim împreună virtuțile acestor 2 bătrâni.
Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu:
a) era drept adică împlinea poruncile lui Dumnezeu, săvârșea voia Sa cea sfântă.
b) era temător de Dumnezeu. Avea frica aceea, care este începutul înțeleciunii (Pilde
1,7), frica de a nu-L supăra cu ceva pe Tatăl.
c) aștepta întru răbdare mângâierea lui Israel. El a așteptat cu nădejde timp de aproape
300 de ani împlinirea profeției făcute lui, iar venirea Cuvântului lui Dumnezeu în lume a
adus mare mângâiere întâi lui, apoi poporului Israel și, prin extensie, tuturor popoarelor.
d) Duhul Sfânt era asupra lui. Duhul Sfânt îl lumina și îl călăuzea, îl învăța ce să facă și
vorbea prin gura lui. Așa se explică profețiile pe care le face: că mulți din poporul Israel
se vor mântui și mulți se vor pierde, că numele lui Hristos va stârni împotriviri și că prin
sufletul Maicii Domului va pătrunde sabia suferinței atunci când va vedea Pătimirile și
Răstignirea pe Cruce a Fiului ei. Din rugăciunea de dezlegare rostită de dreptul Simeon
reiese că Hristos este Mântuirea, Lumina și Slava tuturor popoarelor de pe pământ.
Sfânta Prorociță Ana:
a) era curată trupește și sufletește. Era văduvă de foarte mulți ani și își dedicase viața în
întregime slujirii lui Dumnezeu. Era un fel de monahie.
b) nu se depărta de la templu, slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea. Deci, era permanent
prezentă în biserică, la slujbele dumnezeiești.
c) postea, după legea Vechiului Testament.
d) făcea rugăciuni neîncetat. De fapt întreaga ei viață devenise o rugăciune, căci lăuda pe
Dumnezeu și vorbea tuturor despre Prunc ca Mântuitor.
Se observă personalitatea harismatică și profetică a celor două personaje biblice,
considerate ocrotitorii vârstnicilor. Ei sunt modele de urmat pentru toți vârstnicii, bărbați
și femei, pentru toți preoții, pentru toate văduvele și pentru toți bunicii. Bunicii trebuie să
fie buni, dupa cum le spune și numele, iar un om cu adevărat bun nu este decât un om
pătruns de harul Duhului Sfânt, un om credincios și evlavios.
4. Recapitularea
 Așadar, pornind de la faptul că ne aflăm în perioada imediat următoare sărbătorii
Întâmpinării Domnului, am identificat în Sfânta Scriptură două exemple de persoane în
vârstă care s-au remarcat prin viețuirea lor creștină: dreptul Simeon și prorocița Ana. Am
văzut doar câteva dintre virtuțile esențiale care trebuie să se regăsească în viața unui
vârstnic. Am putea spune că pe noi, tinerii, nu ne privește, dar cândva vom ajunge și noi în
vârstă și trebuie să știm de pe acum ce avem de lucrat în viața duhovnicească, ce calități
sufletești trebuie să dobândim pentru a ajunge adevărate comori spirituale pentru
generațiile tinere. Acești doi bătrâni sunt un model desăvârșit al modului în care toți
creștinii ar trebui să-L aștepte și să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat,
Mântuitorul Iisus Hristos.
,,La jertfelnicul cel de sus, în loc de perechea de turturele, trebuie să aducem curăția
sufletului și a trupului”3. ,,Este de datoria noastră să ne asemănăm cu Dreptul Simeon şi cu
Prorociţa Ana. Trebuie şi noi să Îl întâmpinăm pe Hristos îmbrăcaţi în nevinovăţie, în
pocăinţă, în cuminţenie, în curăţie şi, în general, în dragoste de Dumnezeu şi de semeni.
Nimeni nu poate să Îl întâlnească într-un alt fel pe Hristos, Care este adevărata Viaţă”4.
5. Generalizarea
Dacă tot ne aflăm și în anul comemorativ al cântăreților și imnografilor bisercești, vă
propun spre reflecție troparul și condacul acestui praznic, care sintetizează foarte bine
importanța teologică a acestui eveniment din istoria mântuirii noastre.
Tropar: „Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din
tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru
întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul
sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea”.
Condac: ,,Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon
care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi,
Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe
care ai iubit-o, Unule, Iubitorule de oameni”.
Această sărbătoare o întâlnim și în catolicism, dar acolo accentul este pus pe Fecioara
Maria și curăția ei, fiind considerată sărbătoare a Maicii Domnului, nu a Fiului Ei, cum
este în Ortodoxie.
6. Asocierea
3
Sfântul Grigorie de Nyssa, ,,Omilii la Praznice Împărăteşti”, traducere din greaca veche şi note de Ierom.
Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2010, p. 92;
4
Sfântul Atanasie cel Mare apud. Arhim. Hierotheos Vlachos, ,,Predici la marile sărbători”, traducere de
Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, Galați, 2004, p. 78;
 Întâmpinarea Domnului nu se referă numai la Împăratul Hristos, prin înfăţişarea uneia
dintre etapele sfintei iconomii, ci este, în acelaşi timp, şi o sărbătoare a omului trăitor în
Hristos. ,,Din praznicul împărătesc al împlinirii de către Hristos a vârstei de patruzeci de
zile, Biserica a făcut o cereminie, adică o slujbă care se săvârşeşte pentru fiecare copil la
împlinirea a patruzeci de zile de la naştere. Pruncul este adus la biserică de către mama sa
în cea de-a patruzecea zi de la venirea pe lume. Această aducere are un dublu înţeles. În
primul rând, mama este binecuvântată la sfârşitul perioadei de curăţire. La fel cum
Biserica se roagă pentru orice boală, ea se roagă şi pentru femeia care a născut şi care,
fireşte, simte slăbiciune trupească după efortul naşterii. În plus, se face rugăciune pentru
curăţire, fiindcă modalitatea de naştere a omului este cea care a urmat căderii. În al doilea
rând, aceasta este o slujbă de mulţumire pentru naşterea unui copil. Deoarece zămislirea şi
naşterea unui copil nu sunt numai lucruri după fire, ci şi rezultat al intervenţiei lui
Dumnezeu, simţim că pruncul aparţine Ziditorului. Prin urmare, acesta este oferit lui
Dumnezeu, iar Dumnezeu ni-l dă înapoi prin intermediul preotului, pentru ca noi să îl
creştem. Dar, în realitate, el aparţine lui Dumnezeu”5.
7. Aplicarea
Încercați, până data viitoare, să gasiți răspuns la următoarea întrebare: În cadrul căror
slujbe și rânduieli ale Bisericii se rostește rugăciunea dreptului Simeon: ,,Acum slobozește
pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace...” și ce semnificație are ea?
(Preotul rostește, împreună cu copiii, rugăciunea: Cuvine-se cu adevărat)

5
Arhim. Hierotheos Vlachos, op.cit., p. 77.