Pregătirea pentru Sfânta Liturghie

Sfânta și dumnezeiasca Liturghie nu poate fi săvârșită decât de arhierei și preoți,

hirotoniți canonic și care nu au impedimente de ordin moral sau de orice altă
natură. Preotul poate săvârși și singur Sfânta Liturghie, arhiereul înconjurat de
sobor de preoți și diaconi în timp ce diaconul niciodată nu poate săvârși Sfânta
Liturghie singur ci doar ca însoțitor al arhiereului sau preotului.
Așa după cum putem să bănuim săvârșirea Sfintei Liturghii presupune o
pregătire aparte din punct de vedere spiritual și trupesc întrucât sfințirea și
apropierea de dumnezeieștile Taine ce sunt ,, foc care arde pe cei nevrednici”, nu
este dată celor ce sunt legați cu pofte și pătimiri trupești. În acest sens viața
preotului trebuie să fie o permanentă pregătire și mulțumire pentru Sfânta
Liturghie, întrucât Dumnezeu L-a învrednicit pe preot cu acest sfânt și mare dar de
a săvârși dumnezeiasca Jertfă, dar pe care nici măcar Îngerii nu l-au primit.
1.) Pregătirea spirituală sau sufletească a preotului.
a.) Preotul trebuie să se mărturisească regulat la duhovnic sau ori de câte ori
conștiința îl îndeamnă sau apasă.
b.) Să fie împăcat cu sine, cu cei din familie, cu enoriașii dar mai cu seamă cu
Dumnezeu.
c.) Să caute permanent să slujească cu pace și să promoveze o atitudine de slujitor
onest, jertfelnic nu arogant și egoist.
d.) Să își săvârșească de cu seară sau dimineața în liniște pravila de rugăciune,
obligatorie înainte de săvârșirea Sf. Liturghii. Ex: Canonul de pocăință către
Mântuitorul Hristos; Canonul către Sf. Înger Păzitor; Canonul către Toate
Puterile Cerești; Canonul de Împărtășanie și Rugăciunile cele 11, dinaintea
cumenicării cu Sf. Taine. După evlavia pe care o are mai poate adăuga citirea
unui Acatist sau Paraclis închinat Maicii Domnului sau unui Sfânt ocrotitor,
citirea unor Psalmi din Psaltire, metanii, închinăciuni și diferite alte rugăciuni
pentru toată trebuința.
e.) Preotul poate săvârși și faptele milei sufletești, asigurându-se că și enoriașii săi
se pregătesc dimpreună pentru bucuria săvârșirii Sf. Liturghii.

2.) Pregătirea trupească a preotului.

a.) Abstinența trupească adică abținerea de a avea o relație trupească cu soția
cel puțin o zi înainte și una după săvârșirea Sf. Liturghii.
b.) Igiena corporală ce presupune îmbăierea regulată înainte de săvârșirea Sf.
Liturghii.( îngrijirea părului și a bărbii, tăierea unghiilor).
c.) Ferirea de îmbuibare cu pre multă mâncare și băutură, întrucât acest lucru
poate naște ispite ce îl pot opri pe preot de la săvârșirea celor sfinte.
d.) Încercarea de a nu osteni peste măsură trupul cu diferite munci ce presupun
un efort fizic mai mare și care pot pune în pericol atât sănătatea fizică cât și
atenția slujitorului în timpul săvârșirii Sf. Liturghii.
Roadele împlinirii acestor povățuiri aduc pace și bucurie, liniște sufletească și
marea binecuvântare de la Dumnezeu atât pentru preot cât și pentru enoriașii
sau fiii săi duhovnicești.

3.) Pregătirea locașului de cult și a celor trebuincioase săvârșirii Sf.

Liturghii.
Alături de cele două forme de pregătire necesare preotului pentru săvârșirea
Sf. Liturghii, există și o a treia ce se referă strict la locașul de cult, materii și
obiecte liturgice.
În ajunul săvârșirii Sf. Liturghii, de obicei după Slujba Vecerniei Mici, a
Vecerniei Mari unită cu Litia sau a Privegherii, preotul va rămâne să pună în
rânduială cele trebuincioase pentru săvârșirea de a doua zi a Sf. Liturghii.
Se va îngriji ca veșmintele liturgice să fie curate iar materiile liturgice să fie
proaspete. Prescurile folosite pentru săvârșirea Sf. Liturghii să fie făcute din
făină de grâu curat și să fie proaspete. Ele de regulă sunt frământate de o
bătrână văduvă ce are o viață plăcută lui Dumnezeu. Apa întocmai să fie
proaspătă iar vinul să fie curat, neoțetit iar vasele liturgice să fie în bună
rânduială: Sf. Disc și Sf. Potir să fie curate, asemenea și acoperămintele iar Sf.
Copie să fie bine ascuțită.
Alături de cele ce țin strict de Sf. Altar, preotul se va îngriji permanent ca
locașul de cult să fie aerisit și curat.