Sunteți pe pagina 1din 34

LITURGHIA CREȘTINĂ IN BISERICA VECHE Deosebirea dintre ritualul de la Cina si cel prescris de

(pana la formarea Liturghiilor ortodoxe) Vechea Lege si de traditie consta, mai intai, in aceea ca
I. FIINTA SI INSTITUIREA SF. LITURGHII Mântuitorul nu a folosit azima, ci paine obisnuita (dospita),
deoarece Cina a avut loc cu o zi mai inainte de inceperea
1. Liturghia, jertfa Legii celei Noi. Instituirea ei serbarii Paștilor, adica in seara de joi, 13 Nisan, cand azimele
Patimile si moartea Mântuitorului pe Cruce sunt centrul nu se pusesera in folosinta. Apoi, la formulele rituale pentru
activitatii Sale rascumparatoare. Jertfa sângeroasă pentru binecuvantarea pâinii si a vinului, El a adaugat propriile Sale
mântuirea lumii s-a adus de El o data pentru totdeauna. Însă, cuvinte (“Acesta este trupul Meu …” si “Acesta este sangele
pentru ca si generatiile viitoare de credinciosi sa se poata Meu…”), prin care se prevesteste sacramental jertfa
impartasi de roadele ei binefacatoare, Mântuitorul ne-a lasat sângeroasă si mântuitoare care se va consuma peste 1 zi.
ca mijloc de a o face veșnic prezenta in lume intemeierea In momentul in care Mântuitorul adauga, la
Jertfei celei Noi in locul jertfelor Legii Vechi. rugăciunea solemna si finala de multumire si de lauda,
Mântuitorul a prevestit intemeierea acestei jerfe cu mult cuvintele “Beti dintru acesta toti …”, ia nastere Liturghia
inainte de patima Sa, si anume in cuvantarea tinuta creștină, prin anuntarea Pastelui celui nou, al Noului
multimilor, dupa ce savarsise minunea inmultirii pâinilor in Legământ veșnic.
pustie. Dintre cei 3 sinoptici care descriu Cina, doar Sf. Luca
Instituirea însăsi a avut loc la Cina cea de Taina, adica joi aminteste despre primul (ori al 2-lea) pahar ritual, din timpul
seara, asa cum reiese din relatarile evanghelistilor sinoptici si mesei.
ale Sf. Ap. Pavel din Ep. catre Corinteni. Stand la masa Laudele cantate de Domnul impreuna cu ucenicii Sai la
impreuna cu ucenicii Sai, Iisus a luat painea si multumind, a sfârșitul Cinei ar fi ultima parte al psalmilor hallel.
frant si a dat ucenicilor sai zicand: “Luati, mancati, acesta Legatura dintre Liturghia creștină (Euharistie) si formele
este trupul Meu”. Apoi, a luat paharul si multumind le-a dat vechi ale cultului iudaic este fireasca si de netagaduit.
lor, zicand: “Beti dintr-acesta toti; acesta este sangele Meu, Liturghia creștină nu a luat nastere dintr-o data, ca o creatie
al Legii celei Noi, care pentru multi se varsa spre iertarea spontana, noua in intregime si fara un precedent in trecut.
pacatelor”. Istoria ei nu incepe odata cu creștinismul, chiar daca, in
In locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sange de esenta ei, ea este intemeiata de Mântuitorul la Cina cea de
animale, Mântuitorul întemeiază o Lege, un Testament, un Taina. Ideile principale ce alcatuiesc nucleul originar, precum
Legământ nou intre Dumnezeu si oameni, pecetluit cu insusi si formele externe de exprimare, provin din vechime,
trupul si sangele Sau care, in seara Cinei, erau oferite Sf. continuand o traditie si un ritual inspirat din VT, legandu-se
Apostoli, prin anticipatie, sub forma sacramentala, astfel de revelatia primordiala si de inceputurile istoriei sfinte
nesângeroasă, a pâinii si a vinului intrebuintate la mese. a mântuirii noastre.
Aceasta jertfa trebuia sa o aduca ucenicii, de aici inainte, Însă, Liturghia creștină nu este o continuare sau o copie a
caci Mântuitorul a poruncit acestora: “Aceasta sa faceti spre unor uzuri rituale iudaice in creștinism, asa cum pretind unii
pomenirea Mea!”. Prin aceste cuvinte, El ii sfinteste pe teologi protestanti. La Euharistie s-a utilizat totdeauna paine
ucenicii sai ca arhierei sau preoti slujitori ai Jertfei celei Noi, dospita, iar nu azima, s-a folosit un singur pahar comun etc.
infiintata atunci de El. La rândul lor, acestia au lasat aceasta Aceste deosebiri arata ca Euharistia nu era o masa comuna,
porunca urmasilor lor, arhierei si preoti. obisnuita si nu avea caracter particular, ca mesele cvasi-
Slujba (sau randuiala sfanta) in cursul careia se savarseste rituale din sanul familiilor iudaice, ci era publica, participand
sau se aduce aceasta jertfa a Legii celei Noi este Sf. la ea toti membrii Bisericii. Ea aminteste de moartea si de
Liturghie. jertfa lui Iisus, si, de aceea, participarea la ea si impartasirea
Asadar, originea si fundamental Sf. Liturghii este Jertfa cu trupul si sangele Domnului nu era admisa decat celor
Sfanta, adusa in chip sangeros de Mântuitorul pe Cruce, botezati si vrednici (curați) d.p.d.v. moral.
pentru mântuirea lumii si prevestita de El, in chip nesangeros,
in seara Cinei celei de Taina. 3. Diferitele numiri ale jertfei liturgice
Sf. slujba a Legii celei Noi nu a fost cunoscuta de la
2. Raportul dintre ritualul pascal iudaic, Cina cea de inceput sub denumirea de Liturghie, asa cum este astazi
Taina si Liturghia creștină folosita indeobste.
Asa cum reiese din datele Sf. Evanghelii, Cina cea de Au fost folositi termeni care indicau fie fiinta sau esenta si
Taina, in cadrul careia Mântuitorul a instituit Sf. Liturghie, a scopul sfintei slujbe, fie un rit sau altul:
fost, de fapt, ori o serbare anticipata a Pastelui iudaic din acel a) Cele mai vechi numiri, care se intrebuintau in epoca
an, ori o masa speciala, anume pregatita de Mântuitorul la apostolica, pe care le gasim chiar si in cartile VT, sunt:
sfârșitul activitatii Sale mesianice, masa careia El i-a dat un frangerea pâinii (F.Ap.), Cina Domnului (1 Cor.),
caracter religios (însă si in acest ultim caz nu este exclusa o binecuvantare sau paharul binecuvantarii (1 Cor), paine si
legatura a Cinei cu masa rituala de Paști). paharul Domnului (1 Cor.).
Si alte mese evreiesti (precum cele de sabat, care aveau Prima se refera la esentialul ritualului savarsit de Insusi
loc vineri seara) se desfasurau dupa un ritual asemanator Mântuitorul, atat in momentul instituirii Jertfei, cat si la
mesei rituale de Paști, ecoul lor resimtindu-se in ritualul Emaus, dupa Inviere.
Euharistiei creștine. A 2-a, utilizata astazi mai ales la protestanti si neo-
Unui astfel de ritual s-a conformat si Mântuitorul la Cina protestanti, sugera stransa legatura cu Cina cea de Taina, in
cea de Taina. Dupa unii cercetatori, painea era una dintre cele cadrul careia Domnul a intemeiat Jertfa Legii celei Noi, a
2 pâini obisnuite la cina pascala a iudeilor, iar paharul a fost carei imitare/repetare era ritualul euharistic creștin din acea
ori cel de-al 3-lea pahar ritual, din care beau comesenii, vreme.
incepand de la seful familiei, ori al 4-lea si ultimul pahar A 3-a, indica un amanunt al acestui ritual, care reprezenta
ritual. si el tot o imitatie a ceea ce facuse Domnul la Cina.

1
Celelalte indicau elementele materiale ale Jertfei, adica II. ISTORIA LITURGHIEI CREȘTINE
paine si vinul. A. LITURGHIA CREȘTINĂ IN PRIMELE 3
b) Alte numiri, intrebuintate in epoca imediat urmatoare VEACURI
celei apostolice si mai târziu, indica:
- valoarea de jertfa a Liturghiei sau caracterul ei 1. Liturghia in epoca Sf. Apostoli
supranatural si scopul aducerii ei: inaltare, aducere sau Cea dintai Liturghie a fost savarsita de Mântuitorul insusi,
ofranda, Euharistie sau multumire, mister sau taina (aceste la Cina cea de Taina, cand, in cadrul ritualului mesei pascale
ultime numiri insotite de atribute, precum: sfant, minunat, iudaice, El a infiintat Sf. Euharistie. Ceea ce a facut El atunci
dumnezeiesc, infricosator etc), jertfa sau sacrificiu, Masa a constituit temelia pe baza careia s-a dezvoltat treptat toata
Domnului sau Masa tainica. randuiala de mai târziu a Sf. Liturghii.
- caracterul de lucrare sfanta si publica, savarsita de sfintii Mântuitorul a lasat Apostolilor porunca sa faca si ei ceea
slujitori spre folosul obstii credinciosilor: savarsire sau ce facuse El la Cina. Acestia s-au conformat poruncii, iar mai
plinire a unui act sfant; lucrare sau slujba sfanta; slujba traziu ucenicii lor innoiau in fiecare duminica jertfa
tainica, mister, adunare sfanta. Mântuitorului, intru continua aducere aminte de El. Practic, ei
c) Liturghie este cuvantul utilizat astazi in Biserica si il imitau pe Manuitorul insusi. Cand se adunau pentru
teologia ortodoxa, aproape exclusiv pentru denumirea acestei rugăciune, Sf. Apostoli multumeau si apoi se rugau indelung
sfinte slujbe. Termenul este destul de vechi, de origine ca Domnul sa prefaca painea si vinul de pe masa lor in insusi
greaca, fiind intrebuintat încă dinainte de era creștină. In Sf. Sau Trup si Sange, cu care apoi se impartaseau. Acest
intelesul sau actual s-a intrebuintat mult mai târziu. ritual sumar (imitat dupa modelul Cinei) constituie nucleul
La inceput, liturghie insemna orice serviciu sau slujba esential al Sf. Liturghii, in toate riturile liturgice creștine.
publica, adica orice activitate depusa de un slujbas al statului Pe baza mentiunilor si aluziilor incidentale din scrierile
spre folosul poporului. NT referitoare la savarsirea Sf. Euharistii si, mai ales, din
In antichitatea greaca precreștină, cuvantul avea instructiunile date de Sf. Ap. Pavel corintenilor cu privire la
insemnatate si intrebuintare nereligioasa, însă, in scrierile aceasta (1 Cor. 11, 23-26), se poate presupune ca ritualul
profane se intrebuinta si pentru a desemna activitatea euharistic consta in urmatoarele: se aduceau paine si vin,
slujitorilor cultului din religiile pagane. liturghisitorul facea rugăciuni de lauda si multumire, apoi,
Termenul liturghie a capatat intrebuintare religioasa in amintind de patimile si moartea lui Hristos, pronunta
creștinism datorita traducerii Septuagintei (traducerea cuvintele rostite de Mântuitorul la Cina si binecuvanta painea
greceasca a VT), care il foloseste pentru traducerea si vinul, dupa care urmau frangerea pâinii si impartasirea. Se
cuvantului evreiesc abodah, indicand functiile preotilor si faceau si rugăciuni pentru diferite categorii de credinciosi. La
levitilor Legii Vechi in legatura cu cultul indeplinit la Cortul rugăciunile de lauda si multumire, poporul se asocia,
Marturiei si la Templu. raspunzand la sfârșit cu Amin.
Apoi, cu acelasi inteles il folosesc autorii cartilor NT. Ulterior, la aceste elemente principale ale Liturghiei din
In acest mod, cuvantul liturghie a intrat in terminologia prima perioada a Bisericii, se vor adauga si altele, secundare,
creștină, fiind utilizat in cartile sfinte ale NT pentru a indica amintite sporadic prin unele din cartile sfinte ale NT (care
atat oficiul sacramental sau calitatea de slujitori ai celor sunt singurele izvoare despre cultul creștin din acea epoca).
sfinte, cat si lucrarea, exercitarea actelor de cult de catre Astfel, nu e prea sigur ca “sarutarea pacii”, de care se
slujitorii cultului creștin, incepand cu Sf. Apostoli. vorbeste in unele locuri din NT, s-a practicat încă de pe atunci
Astfel, Ep. catre Evrei (8, 2 si 6) intrebuinteaza acest in adunarile liturgice, si nici nu e sigur ca a fost intrebuintata
termen pentru a exprima chemarea, misiunea sacerdotala a in cult o marturisire publica de credinta, la care face aluzie
Mântuitorului. In F.Ap. (8, 2) sensul este serviciu divin public Sf. Ap. Pavel.
oficiat de colaboratorii Sf. Apostoli in primele comunitati Tot in legatura cu Euharistia aveau loc si harismele, adica
creștine. Acest cuvant are si o insemnatate mai larga, acea revarsare abundenta de diverse si multiple daruri
indicand toata lucrarea apostolica si misionara in slujba spirituale, caracteristica Bisericii primare (revelatii, prorociri,
Evangheliei creștine, precum in Ep. catre Romani (15, 16). glosolalii, exorcisme, talmaciri, darul facerii de minuni etc).
Asadar, in antichitatea creștină, cuvantul liturghie avea un Ele au disparut in chip firesc, atunci cand ardoarea initiala a
inteles mai larg decat astazi. El indica totalitatea actelor de creștinismului s-a diminuat, iar entuziasmul spontan a fost
cult sau a serviciilor divine, precum si administrarea lor, inlocuit de reguli si oranduiri institutionale.
adica ceea ce intelegem azi prin cult si prin slujire preoteasca, In cadrul adunarilor de cult din aceasta epoca intrau si
in general. In acest inteles il folosesc Sf. Clement Romanul, urmatoarele elemente componente (care se pot deduce din
Sf. Irineu, Eusebiu al Cezareei, sinoadele locale din Ancira, aluziile cartilor NT):
Antiohia, Sardica, Laodiceea etc. a) Lecturile din epistolele Sf. Apostoli, alaturi de cele din
Cu timpul, prin sec. V-VI, intelesul lui s-a restrans, cartile sfinte ale VT, care faceau parte din ritualul sinagogii;
ajungand la ceea ce intelegem azi prin Liturghie, adica slujba b) Predica, sub forma ei cea mai simpla, de omilie, adica
sfanta a Jertfei Legii celei Noi si a impartasirii credinciosilor explicatii asupra textelor citite;
cu Sf. Daruri. c) Cantarile religioase (psalmi, imne si cantari
d) In Biserica si teologia apuseana, cuvantul liturghie si-a duhovnicesti);
pastrat pana azi sensul vechi, de cult in general sau orice d) Rugăciunea, care era preocuparea de capetenie a
slujba bisericeasca. Pentru slujba pe care noi o numim primilor creștini, cu invocarea frecventa a numelui lui Iisus
Liturghie, apusenii intrebuinteaza termenul de missa (la sau cu refrenul: “Prin Domnul nostru Iisus Hristos”;
Messe die Messe), provenit din formula finala cu care se e) Colectele pentru saraci, care erau obisnuite si la
incheia altadata Liturghia apuseana: Ite! Missa est! = sinagoga.
Mergeti! Slujba sfanta s-a incheiat!
2. Liturghie si agapa

2
In veacul apostolic, cu Euharistia erau conexe si mesele c) Se aduc proestosului paine si vin amestecat cu apa (este
fratesti (de dragoste) sau agapele, pe care unii le considera o prima marturie documentara despre intrebuintarea apei la Sf.
prelungire a meselor rituale iudaice de sambata, pastrate in Euharistie);
obisnuinta primilor creștini recrutati dintre evrei. d) Proestosul aduce rugăciuni si multumiri, iar poporul se
Nu este clar daca agapa preceda sau urma cina asociaza, raspunzand Amin. Se face amintirea Patimilor
euharistica. Cei mai multi istorici si liturghisti cred ca agapa Domnului, rostindu-se si cuvintele Mântuitorului de la Cina
preceda Euharistia, deoarece primii creștini cautau sa-L imite cea de Taina;
intru totul pe Mântuitorul, Care a infiintat Euharistia la e) Urma impartasirea: diaconii dadeau celor de fata Sf.
sfârșitul unei mese rituale iudaice. Astfel, agapa reprezenta Euharistie, pe care tot ei o duceau si celor absenti.
Cina cea de Taina si, de aceea, ceremonialul ei imita
indeaproape randuiala meselor rituale iudaice. In unele scrieri 4. Liturghia in veacul al 3-lea (Liturghia descrisa in
vechi (Didahia celor 12 Apostoli) ni s-au pastrat chiar “Randuielile bisericesti”)
formule rituale de binecuvantare a pâinii si a vinului, In sec. III nu gasim o descriere completa a Liturghiei, ca
intrebuintate la agape. cea din Apologia I a Sf. Iustin Martirul si Filosoful, posibil
Indiferent de ordinea dintre ele, Euharistia si agapa au din cauza rigorii disciplinei arcane, care interzicea expunerea
fiintat, de la inceput, ca 2 lucruri distincte, care au coexistat misterelor creștine sub ochii celor neinitiati, sau din lipsa
pana la inceputul sec. II. Intre ele nu exista un raport genetic, prilejurilor de a pune in discutie cultul creștin, ori pentru ca
asa cum pretend unii teologi protestanti. Dupa ei, agapa ar fi Liturghia era foarte cunoscuta si familiara pentru creștini
servit ca punte de trecere de la ritualul iudaic la cel euharistic pentru a mai face obiectul unor expuneri/tratate.
creștin. De aceea, nu gasim decat mentiuni izolate si incidentale
Ca si harismele, agapele se pretau foarte usor la abuzuri si cu privire la Liturghia din acea perioada in scrierile Parintilor
excese (dezordine). Chiar in veacul apostolic, Sf. Ap. Pavel bisericesti din sec. III.
mustra abuzurile care se faceau la aceste mese. Cel putin la Izvoare pretioase pentru starea Liturghiei din primele 3
Corint si porunceste sa nu mai aiba loc in adunarile de cult, ci secole gasim in scrierile pseudo-epigrafe din grupa
doar in familii. Aceasta dovedeste ca agapa nu a fost “Randuielilor bisericesti”, dintre care cele mai importante
niciodata parte esentiala in ritualul euharistic creștin si ca ea sunt:
s-a despartit de timpuriu de Euharistie. a) Randuiala bisericeasca egipteana – sec. III;
Acolo unde agapa s-a mentinut mai mult timp, ea s-a b) Constitutiile apostolice (Asezamintele Sf. Apostoli) –
despartit de Euharistie si a evoluat, luand aspectul unui ospat sec. IV-V;
pentru saraci. c) Testamentum Domini – sec. IV-V.
In cele din urma, agapa se confunda cu pomenile sau Acestea sunt primele documente care ne transmit
ospetele funerare, care încă au loc, in Ortodoxie, la adevarate formulare liturgice (descrieri ale randuielii liturgice
inmormantari si la parastasele pentru morti, sau cu mesele in desfasurarea ei normala, cu textul rugăciunilor si al
comune care au loc la noi, in jurul bisericilor, la unele din diferitelor formule), ca in Liturghierul de astazi.
marile praznice, precum hramurile de biserici si la Paști. Aceste reguli si formule sunt puse, printr-o fictiune
literara, chiar in gura Mântuitorului sau a unor Sf. Apostoli,
3. Liturghia creștină in veacul al 2-lea care le dicteaza lui Clement Romanul sau lui Ipolit.
Cel mai important izvor pentru reconstituirea randuielii Se considera ca mai toate randuielile bisericesti de mai
generale a Liturghiei din sec. II este Apologia I a Sf. Iustin sus deriva din lucrarea lui Ipolit, Traditia apostolica, care a
Martirul si Filosoful, scrisa pe la 150, si, in special, cap. 65- fost considerata pierduta, dar s-ar regasi in traducerea
67, unde este descrisa pe scurt randuiala Liturghiei din acea egipteana cunoscuta sub numele de Randuiala bisericeasca
vreme, cu scopul de a-i apara pe creștini de calomniile care egipteana.
circulau pe seama lor cu privire la adunarile de cult. Cea mai importanta dintre randuielile bisericesti este
Cap. 65-67 reprezinta cea mai amanuntita descriere a colectia Constitutiile Apostolice (Asezamintele Sf. Apostoli),
Liturghiei creștine din primele 3 secole, desi e doar o simpla impartita in 8 carti, opera unui compilator necunoscut,
schema a randuielii generale a Liturghiei, indicand pe scurt probabil de origine siriana, din a doua jumatate a sec. IV.
momentele si partile ei principale, in ordinea lor de Material de interes liturgic se gaseste in cartile a 2-a, a 7-a si
desfasurare. a 8-a (cea mai importanta, intrucat cuprinde primul formular
Cap. 65 descrie o liturghie baptismala, cap. 66 da o de Liturghie cunoscut pana acum; este o Liturghie de tip
explicare dogmatica a ritului euharistic, iar cap. 67 descrie o sirian, savarsita cu prilejul hirotoniei unui episcop; de regula,
liturghie duminicala obisnuita. aceasta liturghie este denumita Liturghia Clementina).
Liturghia catehumenilor (cap. 67) consta din urmatoarele: In cartile a 2-a si a 8-a se disting clar cele 2 parti:
a) Citiri din “memoriile Apostolilor sau din scrierile Liturghia catehumenilor si Liturghia credinciosilor.
profetilor”, adica din Sf. Scriptura a NT si VT; Liturghia catehumenilor incepe cu 4-5 lecturi biblice (2
b) Predica sau omilia liturghisitorului; din VT si celelalte din NT), primele 3 fiind facute de citet, iar
Liturghia euharistica se savarsea stand toti in picioare a 4-a (Evanghelia), de diacon sau preot. Intre lecturile din VT
(deci, la Liturghia catehumenilor se putea sta jos) si consta in si NT se cantau psalmi de cantareti si popor. Dupa citirea
urmatoarele: Evangheliei, urma omilia sau predica.
a) O rugăciune generala, facuta de toti credinciosii, Apoi, urma o serie de 4 ectenii, rostite de diacon, din care
probabil ectenia mare de mai târziu; prima pentru catehumeni, a 2-a pentru energumeni, a 3-a
b) Sarutarea frateasca (a pacii), pentru prima oara pentru candidatii la botez si a 4-a pentru penitenti. Fiecare
mentionata clar ca act liturgic; ectenie era urmata de o rugăciune rostita de episcop pentru
fiecare din cele 4 categorii de participanti la slujba, care
stateau in timpul acesta cu capul plecat, apoi ieseau din

3
biserica succesiv, pe masura ce erau binecuvantati de episcop, Un element principal a fost modul diferit in care au fost
trecand pe sub mana lui. asezate dipticele sau rugăciunile generale pentru vii si morti.
Dupa iesierea penitentilor, cei ramasi se ridicau in In unele anaforale, acestea au fost plasate inainte de sfintirea
picioare si incepea Liturghia credinciosilor cu o noua ectenie Darurilor (anaforalele de tip alexandrin), in altele au fost puse
(ectenia mare) si o rugăciune a episcopului pentru dupa sfintirea Darurilor (de tip antiohian), iar in altele,
credinciosi, apoi urma sarutarea pacii si spalarea mainilor dipticele se aflau risipite in tot cursul anaforalei (anaforalele
liturghisitorilor. Diaconii aduceau episcopului, la Sf. Masa, riturilor apusene).
painea si vinul pentru Sf. Jertfa. Episcopul rostea o rugăciune Însă, elementele care reprezentau contributia persoanala a
euharistica asupra lor, apoi urma o noua ectenie, o rugăciune marilor liturghisitori si ierarhi, adaptarile locale etc, s-au
citita de episcop ca pregatire pentru impartasire si avea loc exercitat nu doar in textul anaforalelor, ci si asupra altor
impartasirea, in timpul careia se citea Psalmul 33. Se rostea o rugăciuni si rituri care s-au adaugat, cu timpul, atat inainte,
noua ectenie si o rugăciune de multumire dupa impartasire, cat si dupa anafora. Astfel, au aparut inevitabile variante sau
apoi credinciosii erau concediati cu formula “Iesiti in pace”, diferente liturgice, încă din sec. III.
rostita de diacon. La inceput, aceste diferente au fost mici si neinsemnate,
dar, cu timpul, ele se accentueaza, se dezvolta si se inmultesc
5. Uniformizarea liturgica in primele 3 secole treptat. Astfel, ritul liturgic primitiv uniform s-a dezvoltat, s-a
Desi scrierile din grupa “Randuielilor bisericesti” provin cristalizat, cu timpul, in diferite forme, mai ales atunci cand
din regiuni diferite ale creștinătatii (Siria, Egipt, Roma), rugăciunile au incetat sa mai fie improvizate si au inceput sa
totusi textele (formulele) si regulile liturgice se aseamana fie asternute in scris. Incet-incet, simplele obiceiuri in materie
intre ele, uneori pana la identitate, ceea ce indica o sursa de cult au devenit rituri, care s-au dezvoltat in ceremonii din
comuna pentru toate, care poate fi lucrarea Traditia ce in ce mai importante si mai complicate. Totodata, s-a fixat
apostolica a lui Ipolit. Consonanta generala a randuielii din tema rugăciunilor si a formularelor. Mai târziu, s-au adoptat
aceste documente este o dovada a uniformitatii liturgice care formele fixe, ceea ce nu a mai lasat loc arbitrarului individual
a dominat Biserica primelor 3 veacuri. sau hazardului improvizatiei.
In timp, s-au impus in uz indeosebi variantele liturgice din
B. LITURGHIA CREȘTINĂ DIN SEC. IV INAINTE. metropolele sau centrele cele mai importante d.p.d.v. religios
RITURILE LITURGICE SI LITURGHIILE CREȘTINE sau misionar si politic sau administrativ. Bisericile locale,
DE AZI mai mici si mai noi, ori din localitati mai putin importante, au
luat ca model sau au adoptat randuiala si formularul liturgic
1. Originea si formarea riturilor liturgice aflate in uz in orasele de capetenie ale Imperiului Roman, in
Unitatea fondului sau randuiala generala a Liturghiei a special pe cele din orasele de resedinta ale patriarhatelor
fost respectata pretutindeni in Biserica primelor 3 veacuri, (Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Roma si, mai târziu, C-pol).
cand am constatat o uniformitate liturgica. Aceasta unitate a Astfel, in sec. IV si V, odata cu infiintarea patriarhatelor,
fondului are la baza randuiala Liturghiei Bisericii primare din apar si diferite forme localizate de Liturghii, corespunzatoare
Ierusalim, oficiata de Sf. Apostoli, inainte de dispersarea lor acestor patriarhate (care se numesc rituri liturgice-surse,
pentru misiune, Liturghie pusa, mai târziu, pe seama Sf. adica rituri originare sau principale, din care, cu timpul, vor
Iacob, fratele Domnului. deriva alte grupe/tipuri de Liturghii).
Atat Sf. Apostoli, cat si ucenicii si urmasii lor au adaugat Fiecare dintre riturile originare, legate de patriarhate, se
contributia lor persoanala la ritul primitiv uniform, adaptand va ramifica in mai multe Liturghii derivate.
randuiala la nevoile si credintele locale, la caracterul etnic al In Rasarit, faramitarea unitatii celor 2 mari patriarhate
credinciosilor sau la diferitele practici si datini. (Antiohia si Alexandria), prin despartirea Bisericilor
Diversificarea tipurilor regionale (locale) de Liturghii a necalcedoniene (monofizite si nestoriene) de la periferia
inceput prin multiplicarea si diversitatea textelor anaforalei, Imperiului Roman de Rasarit si transformarea lor in Biserici
adica ale rugăciunii Sf. Jertfe, care constituia partea locale autonome si independente de C-pol, in urma sinodului
principala din formularul/textul verbal al Liturghiei de la Calcedon (451), a fost evenimentul care a fixat si
Euharistice. La inceput, fiecare ierarh avea dreptul sa consacrat definitiv Liturghiile aflate astazi in uz. Asadar, sec.
improvizeze aceasta rugăciune. In Bisericile rasaritene V este o perioada cruciala pentru formarea riturilor liturgice
necalcedoniene (mai ales la sirienii iacobiti) se pastreaza o rasaritene. Bisericile necalcedoniene isi vor crea propriul rit
multime de astfel de anaforale, care sunt atribuite unuia sau liturgic.
altuia dintre Sf. Apostoli, marii ierarhi si teologi (pentru o Concomitent, Apusul creștin se dezvolta si el d.p.d.v.
mai mare autoritate), desi nu toate provin de la acestia. Unele liturgic, pe drumuri proprii, deosebite de cele ale Rasaritului
dintre acestea au fost intrebuintate mai mult decat altele, creștin.
devenind uzuale in anumite Biserici locale si dand numele
autorilor lor intregii Liturghii in care erau folosite, desi 2. Clasificarea riturilor liturgice
Liturghiile nu sunt, in intregimea lor, opera unei singure Clasificarea riturilor liturgice-surse si a diferitelor
persoane. Ele sunt o opera colectiva, a Bisericii intregi, tipuri/grupe de Liturghii derivate din ele nu este uniforma la
formata din clerici si credinciosi, rolul cel mai important toti liturghistii.
avandu-l, in aceasta opera, elementul monahal. Noi adoptam impartirea tuturor Liturghiilor creștine
Alte anaforale au ramas numai ca piese de schimb, care se in 4 grupuri/familii: ritul antiohian (sirian); ritul alexandrin
utilizeaza in unele Biserici necalcedoniene, in cadrul (egiptean); ritul galican; ritul roman.
Liturghiei comune (uzuale), numai la anumite zile liturgice Toate Liturghiile existente astazi in Bisericile rasaritene
din cursul anului, inlocuind anaforaua principala a Liturghiei deriva din cele 2 Liturghii de origine apostolica: cea a Sf.
respective. Iacob (care a dat nastere Liturghiilor din grupa ritului

4
antiohian) si cea a Sf. Marcu (care a dat nastere Liturghiilor derivata din Liturghia Sf. Iacob, si care este folosita azi atat
din grupa ritului alexandrin). de armenii gregorieni, cat si de cei uniti.
Specific ritului armean este intrebuintarea azimei (care nu
3. Liturghia Sf. Iacob si Liturghiile derivate din ea este o influenta catolica) si excluderea apei de la pregatirea
(Liturghiile ritului antiohian sau Liturghiile de tip sirian) Sf. Euharistii.
Liturghia Sf. Iacob (cel Tanar), fratele Domnului si primul Biserica armeana este singura Biserica orientala care nu
episcop al Ierusalimului, a fost Liturghia uzuala si foloseste anaforale de schimb.
reprezentativa a patriarhatului Antiohiei. Sirienii rasariteni intrebuinteaza azi o varianta a vechii
Ea a fost alcatuita la Ierusalim, de unde a trecut in Liturghii siriene a Sf. Iacob, cu unele particularitati specifice
Antiohia, unde a inlocuit Liturghia mai veche a acestui oras Bisericilor nestoriene, numita Liturghia Sf. Ap. Addai si
(adica ritul antiohian pur, oglindita in Liturghia Clementina, Marij (Maris), intemeietorii Bisericii din Edesa si Seleucia
descrisa in cartea a 8-a a Constitutiilor Apostolice). Aceasta (Addai este Tadeu, unul din cei 70 de ucenici, iar Marij e
Liturghie a devenit Liturghia intregului patriarhat al discipolul lui), Liturghie care se foloseste in siriaca veche. Pe
Antiohiei, adica a intregii Sirii rasaritene. langa anaforaua proprie aceste Liturghii, nestorienii mai
Cea mai dezvotata descriere a Liturghiei complete este folosesc încă 2 din vechile anaforale liturgice rasaritene, ca
cea din cartea a 8-a a Constitutiilor Apostolice, pe care am piese de schimb: anaforaua lui Teodor Interpretul (de
numit-o Liturghia Clementina si care este, de fapt, o varianta Mopsuestia) si anaforaua lui Nestorie.
antiohiana a Liturghiei Sf. Iacob din sec. IV. O alta varianta, Liturghia nestoriana pastreaza in randuiala ei 4 lecturi
tot siriana, o gasim descrisa in Testamentum Domini. biblice, din care 1 sau 2 din VT (Lege si Profeti), care se
In Cateheza V Mistagogica, Sf. Chiril al Ierusalimului mentin si in ritul sirienilor de vest (iacobiti).
descrie si explica Liturghia credinciosilor, asa cum se Caracteriticile ritului nestorian: framantarea si coacerea
savarsea la Ierusalim pe la mijlocul sec. IV. Teodor al de catre clerici a pâinii dospite intrebuintate la Liturghie, care
Mupsuestiei explica Liturghia sirienilor rasariteni in alcatuieste o parte a Proscomidiei; lipsa din textul anaforalei
Catehezele baptismale. a cuvintelor Mântuitorului de la Cina (“Luati, mancati …”
Liturghia Sf. Iacob a fost cea mai raspandita dintre etc); asezarea dipticelor inainte de epicleza.
Liturghiile vechi, in sec. IV-V fiind folosita aproape in tot
Rasaritul (Siria, Palestina, Asia Mica) si, apoi, in Grecia. La 4. Liturghia Sf. Marcu si Liturghiile derivate din ea
sfârșitul sec. VII, parintii sinodului quinisext (can. 32) o (Ritul liturgic alexandrine sau Liturghiile de tip egiptean)
pomenesc ca pe o liturghie normala a Rasarirului creștin, Formularul liturgic originar si clasic, intrebuintat de
alaturi de cea a Sf. Vasile. Din ea au derivat toate Liturghiile Biserica Egiptului, a fost Liturghia Sf. Marcu, deoarece
ulterioare folosite la sirienii de est sau de vest, iar in Asia traditia atribuie acestui sfant evanghelist activitatea de
Mica si in Grecia, ea a dat nastere Liturghiilor mai noi, a Sf. evanghelizare a Egiptului.
Vasile si a Sf. Ioan (Liturghiile bizantine), care i-au luat in Documentele care ne-au transmis formele mai vechi ale
curand locul. In sec. IX, ea se intrebuinta încă in Ierusalim, Liturghiei Sf. Marcu sunt:
iar in restul Orientului ortodox, s-a mentinut pana in sec. XII, a) Anaforaua din Evhologhiul lui Serapion, episcop de
cand a inceput sa fie inlocuita treptat de Liturghiile bizantine. Thmuis (sec. IV), care se caracterizeza prin aceea ca, la
Încă din sec. IV, Liturghia Sf. Iacob se oficia in 2 limbi: epicleza, se cere coborarea Cuvantului pentru prefacerea
greaca, la orase si siriaca, la sate. Dupa desprinderea Darurilor;
Bisericilor monofizite si nestoriene (sec. V), redactarea b) Fragmentul de anafora egipteana din sec. VI-VII, scris
greaca a fost utilizata doar de ortodocsii (numiti si melchiti) pe un papirus descoperit la ruinele unei manastiri copte din
din vechile patriarhate, al Antiohiei si al Ierusalimului, care Der-Balyzeh;
au tradus-o si in limba siriaca veche, intrebuintand-o pana in c) Liturghia descrisa in asa-numita Randuiala
sec. XII-XII, cand au adoptat ritul bizantin. bisericeasca egipteana, care nu e altceva decat o traducere
Astazi, redactarea greaca se mai oficiaza numai in unele (prelucrare) a lucrarii Traditia apostolica a lui Ipolit din
biserici ortodoxe de limba greaca, o singura data pe an, la 23 Roma (sec. III);
oct. (ziua Sf. Iacob) sau in duminica cea mai apropiata de Pana in sec. V, Liturghia Sf. Marcu a circulat in tot
aceasta data. In Ierusalim, se oficiaza in prima duminica dupa Egiptul in greaca. Redactarea greaca a ramas in intrebuintare
Craciun. pana in sec. XII-XIII, cand a fost inlocuita cu Liturghiile
Asadar, din Liturghia Sf. Iacob deriva toate Liturghiile bizantine.
folosite azi in diferite Biserici rasaritene, calcedoniene si Însă, dupa ce coptii (populatia indigena a Egiptului) s-au
necalcedoniene, si anume: despartit de Biserica din C-pol, adoptand monofizitismul
a) Liturghiile din uzul sirienilor iacobiti (sirienii de vest); (451), ei si-au tradus si Liturghia in limba lor nationala
b) Liturghiile bizantine (a Sf. Vasile si a Sf. Ioan); (copta), punand-o sub numele Sf. Chiril al Alexandriei.
c) Liturghia Bisericii armene; Aceasta versiune copta (Liturghia Sf. Chiril) a pastrat mai
d) Liturghiile sirienilor orientali (persanii nestorieni), bine cadrul primitiv al Liturghiei egiptene, desi a primit multe
numite Liturghii de rit chaldeian. influente bizantine. Versiunea copta a Liturghiei Sf. Marcu
Biserica sirienilor de vest (iacobiti) a pastrat pana astazi pastreaza si unele expresii in limba greaca. Coptii mai au azi
cele mai multe anaforale euharistice, si anume 67 de 2 anaforale de origine mai noua (de tip sirian), care se
anaforale, dar doar o parte dintre ele se mai intrebuinteaza utilizeaza in copta, una numita a Sf. Vasile, care e anaforaua
astazi, in diferite ocazii, ca piese de schimb care se adapteaza normala a coptilor, fiind intrebuintata in cea mai mare parte a
la randuiala fixa a vechii Liturghii a Sf. Iacob. anului, si alta numita a Sf. Grigore (de Nazianz), intrebuintata
Biserica armeana utilizeaza o singura Liturghie, numita la sarbatorile Mântuitorului si in ocazii solemne.
uneori a Sf. Grigorie Luminatorul (apostolul armenilor), Din ritul alexandrin deriva si Liturghia Bisericii etiopiene
sau abisiniene, oficiata in vechea limba etiopiana (dialectal

5
gheez), numita Liturghia celor 12 Apostoli, care nu este decat Grigore cel Mare si continuata de papii si sinoadele de mai
o traducere etiopiana si o prelucrare mai dezvoltata a târziu, terminand cu sinodul Tridentin (sec. XVI).
Liturghiei copte a Sf. Chiril. Exista 14 anaforale de schimb, Episcopii Romei au incercat, încă de la inceputul sec. V,
traduse dupa cele ale coptilor si ale iacobitilor si atribuite sa impuna Liturghia lor celorlalte Biserici din restul Italiei si
unor diversi autori. din Apusul creștin, dar incercarile lor au ramas multa vreme
Principalele particularitati ale Liturghiilor de rit fara succes. Însă, treptat, Roma si-a impus Liturghia in tot
alexandrin (copte si etiopiene): Apusul (fara Milano si Toledo), dar nu fara opozitie si
a) La Liturghia catehumenilor, se fac 4 lecturi din NT, si concesiuni. Totusi, Liturghia romana a primit si ea unele
anume: din prima epistola a Sf. Ap. Pavel, din epistolele influente din partea celei galicane.
sobornicesti, din Fapte si din Sf. Evanghelii. In Evul Mediu s-au format tipuri locale ale aceste
b) Epicleza (formula de invocare a Sf. Duh pentru Liturghii, avand caractere specifice, fara prea mare
sfintirea Darurilor), care la antiohieni este asezata dupa insemnatate (precum in unele dioceze mai departate de
anamneza, in liturghiile ritului alexandrin este impartita in 2 Roma: Lyon, Paris, York, Salisbury, sau in unele din marile
formule, una inainte de cuvintele Mântuitorului de la Cina, ordine calogaresti: dominicanii, franciscanii, cartusienii).
iar alta dupa anamneza. Asadar, am putea spune ca intreaga creștinătate catolica
c) Rugăciunea de mijlocire generala pentru Biserica utilizeaza astazi o singura Liturghie, cea de rit roman,
(diptice) e asezata nu dupa epicleza, ci, ca in ritul bizantin si cunoscuta sub numele de Missa (die Messe, la Messe).
antiohian, mult inaintea ei, si anume chiar in cursul rugăciunii
euharistice de la inceputul anaforalei (Prefata). 6. Rit liturgic si confesiune
Datorita stransei legaturi dintre sistemul doctrinar
5. Riturile liturgice apusene (invatatura de credinta) si cultul unei confesiuni, ritul liturgic
a) Atat la Roma, cat si in celelalte parti ale Apusului poarta un caracter profund confesional.
creștin, la inceput a fost intrebuintat ritul primitiv uniform al Fiecare confesiune si fiecare dintre Bisericile separate ale
Liturghiei oficiata in intreaga Biserica creștină. Însă, foarte Orientului isi are un rit liturgic propriu.
curand, Roma s-a singularizat d.p.d.v. liturgic, avand in uz o Apartenenta religioasa a unor grupuri de credinciosi este
Liturghie cu un caracter aparte, de origine foarte obscura. indicata, adesea, prin ritul liturgic respectiv. Asa, de exemplu,
Incepand cu sec. V, avem in Apus 2 Liturghii deosebite: cea credinciosilor Bisericii armene li se spune “creștini de rit
de la Roma (din care s-a dezvoltat ritul roman) si cea din armean”, pentru ca aceasta Biserica se deosebeste de celelalte
sudul Italiei (care a dat nastere ritului galican). Biserici si confesiuni in special prin cultul si disciplina ei.
De fapt, denumirea de rit galican propriu-zis se da ritului Cazurile cand grupuri de credinciosi apartin altui rit
liturgic dezvoltat la inceput numai in Galia (sudul Frantei de liturgic decat cel al confesiunii din care fac parte
azi) si raspandit apoi (sec. V-VI) in Bretania (nordul Frantei), administrativ sunt exceptii de la regula sau chiar anomalii
Irlanda si Anglia, in diferite variante. (catolici de rit grecesc sau greco-catolici, catolici de rit
Asadar, sub aceasta denumire se indica Liturghiile armean etc).
localizate in toate celelalte parti ale Bisericii apusene vechi,
afara de Roma, adica: Italia de S si N, Galia, Spania si chiar 7. Liturghiile oficiate astazi in creștinătatea
Africa. rasariteana si la romano-catolici
Parerile sunt impartite cu privire la originile ritului Asadar, in lumea creștină de astazi se savarsesc
galican, însă e sigur ca el deriva direct din Liturghia orientala urmatoarele Liturghii:
(ritul oriental primitiv si universal a fost adus in Galia de a) In Rasarit:
misionari veniti din Asia Mica, de unde era si Sf. Irineu, - In Bisericile ortodoxe (calcedoniene), de rit bizantin:
episcopul de Lugdunum – Lyon, cel mai important centru al Liturghia Sf. Vasile cel Mare si Liturghia Sf. Ioan GA,
Galiei de sud). ambele derivate din redactarea greaca a vechii Liturghii
Treptat, ritul galican a fost inlocuit de cel roman, apostolice a Sf. Iacob, iesita din intrebuintare prin sec. XII-
mentinandu-se cel mai mult in Spania. El mai supravietuieste XIII. Limbile principale de oficiere: greaca, paleo-slava,
astazi in 2 orase: Milano si Toledo. In Milano se utilizeaza romana, georgiana si araba.
Liturghia ambroziana (a Sf. Ambrozie), iar la Toledo - In Bisericile necalcedoniene (la monofiziti si nestorieni):
Liturghia mozaraba (adica intrebuintata de creștinii de limba Liturghia Sf. Iacob, Liturghia Sf. Ap. Addai (Tadeu) si
araba), numita si goto-hispanica sau isidoriana, pentru ca e Marij (Maris), Liturghia Sf. Grigorie Luminatorul, Liturghia
pusa, de obicei, sub numele Sf. Isidor de Sevilla, cel mai Sf. Chiril (al Alexandriei) si Liturghia celor 12 Apostoli.
ilustru Parinte bisericesc al Spaniei. b) In Apus (BRC):
b) Liturghia ritului roman (missa) este o Liturghie Missa ritului roman, Liturghia Sf. Ambrozie (Milano) si
anonima, care se deosebeste de toate Liturghiile celorlalte Liturghia Sf. Isidor de Sevilla (Toledo).
rituri liturgice creștine, fiind mai indepartata de tipul primitiv Deci, in total se oficiaza azi in toata lumea ortodoxa si
uniform al Liturghiei creștine din primele 3 sec. catolica 10 Liturghii, cu aprox. 87 anaforale de schimb,
Nu e cunoscuta data cand incepe izolarea Romei din acestea din urma fiind foloste exclusiv in Bisericile orientale
ecumenicitatea liturgica. necalcedoniene. Daca mai adaugam la acestea si liturghia de
Este posibil ca traducerea din greaca in Latina a ritului rit galican numita a Sf. Gherman al Parisului, experimentata
primitiv sa pricinuiasca unele dintre deosebiri. Unii cred ca acum de ortodocsii de limba franceza din Franta, avem 11
modificarea fizionomiei Liturghiei romane ar fi opera papei Liturghii.
Damasus (366-384), pe cand altii o atribuie papei Ghelasie I Daca avem in vedere ca cele 2 Liturghii ortodoxe (a Sf.
(492-496). Ioan GA si a Sf. Vasile cel Mare) nu se deosebesc intre ele
Însă, e sigur ca modificarea s-a facut in etape, fiind decat prin textul anaforalelor si al catorva rugăciuni, putem
accentuata de revizuirea facuta la sfârșitul sec. VI de Sf. spune ca la ortodocsi se oficiaza, de fapt, 1 singura Liturghie,

6
cu 2 anaforale de schimb. In acest caz, numarul total al adică să compuna un formular propriu al anaforalei liturgice.
Liturghiilor din ortodoxie si catolicism s-ar reduce la 10, iar În a 7-a zi, i s-a aratat Mântuitorul în vis, împlinindu-i
al anaforalelor ar creste la 88. dorința. La începutul sec. VI (520), Petru Diaconu și alti
călugari din Scitia, într-o scrisoare adresata episcopului
Fulgentiu și altor episcopi africani exilati în Sardinia, citează
LITURGHIILE RITULUI BIZANTIN (Liturghiile un text din dipticele Liturghiei Sf. Vasile, despre care autorii
ortodoxe) acestei scrisori spun ca este intrebuintată in tot Rasaritul. Mai
I. NOTIUNI INTRODUCTIVE – Originea si târziu (531), Leonțiu de Bizant spune ca Teodor de
vechimea, autorii (autenticitatea) si raspandirea Mopsuestia (parinte doctrinar al nestorianismului) a indraznit
Liturghiilor ortodoxe să compuna o anafora „plina de blasfemii”, care se
deosebeste de „cea a Apostolilor” (adica de cea de origine
1. Originea, formarea si raspandirea Liturghiilor apostolica, atribuita Sf. Iacob), cât și de cea a Marelui Vasile.
ortodoxe Liturghia Sf. Vasile este pomenita și in can. 32 al
Originea Liturghiilor ortodoxe este siriana (antiohiana). Sinodului Trulan (629), apoi de Sf. Ioan Damaschinul, de
Ele deriva din Liturghia de tip sirian a Sf. Iacob, din varianta parintii Sin. VII Ec. - Nicea (787), de regele Carol Plesuvul al
grecească a acesteia, așa cum se localizase în sec. IV în Asia francilor (877). Numele Sf. Vasile se gaseste în titlul
Mică –in special in Cezareea Capadociei și, mai târziu, în C- Liturghiei lui, in cele mai vechi manuscrise care cuprind
pol. Lucrul acesta se explică prin legaturile istorice între cele textele Liturghiilor bizantine, începând cu Codicele
3 mari centre ale creștinatății: Antiohia, Cezareea Capadociei Barberini, din sec. VIII. Sf. Vasile figureaza și ca autor al
și Bizanțul. Înainte de alegerea Bizantului drept capitala, cu unei anaforale liturgice din uzul Bisericii Copte.
numele de C-pol, de C-tin cel Mare, centrul cel mai important b) Mai putin sigura și clara este originea și autenticitatea
al lumii creștine răsăritene era Antiohia. De aici pornește, în Liturghiei Sf. Ioan GA. Nici contemporanii, nici istoricii, nici
veacul apostolic, actiunea de evanghelizare a regiunii Asiei biografii săi de de mai târziu nu spun ca el ar fi alcatuit vreo
Mici, începând cu Sf. Ap. Pavel. În veacul al 3-lea, aici au loc Liturghie. S-a socotit ca cea dintai mentiune despre asa ceva
primele sinoade locale, provocate de novaționism și erezia lui s-ar gasi în scrierea intitulata Despre predania dumnezeiestii
Pavel de Samosata (251, 264-268), sinoade la care au luat Liturghii, atribuita lui Proclu al C-polului, in care se pune pe
parte reprezentați ai Bisericilor din Siria, Palestina, Asia sema Sf. Ioan o prescurtare a Liturghiei timpului său,
Mică, Pont, Bitinia, Capadocia. Cezareea Capadociei, cel mai posterioara celei facute de Sf. Vasile. Marturia nu are valore
importatn centru din Asia Mică, gravita în jurul Antiohiei. documentara deoarece documentul constituie un fals.
Așadar, este ușor de înțeles cum s-a răspândit felul antiohian Codicele Barberini - sec.VIII-IX (Biblioteca Vaticanului)
de oficiere a Liturghiei, în Cezareea Capadociei și Asia Mica. este cel mai vechi manuscris cu textul rugăciunilor Liturghiei
Pe de altă parte, Biserica din C-pol este condusă, tocmai Sf. Ioan GA si pune numele Sf. Ioan în fruntea a 2 dintre
în vremea organizarii ei definitive (sec. IV-V), de episcopi fie rugăciunile de azi ale Liturghiei, și anume rugăciunea pentru
din Capadocia - Sf. Grigorie de Nazianz (379) sau Nectarie catehumeni și rugăciunea proscomidiei de dupa Vohodul
din Tars (381-387), fie din Antiohia - ca Euxodiu (360), Sf. mare. Tot asa gasim si in Codicele 15 (474) din Muzeul
Ioan GA (398) sau Nestorie (428-431), care era antiohian prin Ruminanțev din Moscova (Fondul Sabastianov) din sec. X-
formație. Acești episcopi, urcându-se pe scaunul partiarhal de XI. Titlul de Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur în fruntea unei
C-pol, au adus și au impus Bisericii de sub autoritatea lor, Liturghii apare pentru prima oara într-un manuscris din sec.
Liturghia din orașele lor de origine, adică Liturghia Sf. Iacob, VIII-IX și în altul din sec. XI-XII.
care se oficia în tot Răsăritul creștin, adica în patriarhatul Daca nu avem izvoare care sa confirme întrebuintarea
Antiohiei și în toată Siria ortodoxa, până in momentul Liturghiei Sf. Ioan inainte de sec. VII, vechimea Liturghiei
separării Bisericilor necalcedoniene (sec. V-VI). este confirmata indirect de liturghiile Bisericilor
necalcedoniene, carora le-a servit ca sursa sau model.
2. Autorii Liturghiilor Ortodoxe. Autenticitatea Anaforaua numita a celor 12 Apostoli, care a fost în uzul
acestor Liturghii. siro-iacobitilor, este aproape identica cu cea corepunzatoare
a) Liturghia Sf. Vasile cel Mare este cea mai veche din din Liturghiei Sf. Ioan. Pasaje intregi din Liturghia Sf. Ioan
cele 3 Liturghii bizantine. La origine, este o varianta a se gasesc în anaforalele din Liturghia persilor nestorieni,
Liturghiei Sf. Iacob, localizata în Cezareea Capadociei, cunoscute sub numele lui Teodor de Mopsuestia și a lui
variantă care, cel putin pentru rugăciunea principala Nestorie. Liturghia Sf. Ioan, care a servit ca model acelor
(anaforaua), a primit forma definitiva prin Sf. Vasile cel Mare Liturghii, exista probabil sub alte nume, inainte de sec. V-VI,
(379), cel mai ilustru episcop al acestei cetați, si, de aceea, când sirienii, iacobitii și nestorienii persani se despart de B.O.
este de timpuriu cunoscuta cu numele acestuia. În forma ei Dupa aceasta data, Bisericile necalcedoniene nu mai
mai veche, Liturgia Sf. Vasile urmeaza întru totul randuiala imprumuta aproape nimic de la cele calcedoniene.
Liturghiei Sf. Iacob, fața de care are insă unele rugăciuni mai
scurte. 3. Raportul dintre Liturghia Sf. Vasile și cea a Sf. Ioan
Vechimea și autenticitatea Liturghiei Sf. Vasile sunt și raportul lor cu Liturghiile de rit antiohian
confirmate atat de contemporanii lui, cat și de documente Ambele Liturghii bizantine (a Sf. Vasile și a Sf. Ioan) sunt
posterioare. Sf. Grigorie de Nazianz, în Cuvantarea sa prelucrari ale Liturghiei Sf. Iacob. Ele sunt Liturghii surori,
funebra tinuta dupa moarte Sf. Vasile, spune ca acesta a formate aproape in acelasi timp. Cea dintai, reprezinta
compus „formulare de rugăciuni și randuiala altarului”. probabil varianta capadociana, iar cea de-a doua, varianta
În biografia Sf. Vasile, atribuită lui Anfilohie, episcop de constantinopolitana a Liturghiei Sf. Iacob, folosita in sec. IV-
Iconiu (403), se relateaza ca la hirotonia sa de episcop, Sf. V in Orientul creștin. Amandoua urmeaza randuiala generala
Vasile s-a rugat la Dumnezeu 6 zile în șir să il învrednicească (adica succesiunea momentelor din Liturghia Sf. Iacob), dar
să-i aducă jertfa cea nesâgeroasă cu propriile sale cuvinte, intrebuinteaza alte rugăciuni mai scurte. Ele se diferntiaza

7
prin textul anaforalei (Rugăciunea Sf. Jertfe), mai scurta la patronajul Bizantului (bulgari, sarbi, rusi etc) sau cele din
Sf. Ioan decat la Sf. Vasile, precum si prin alte rugăciuni sfera de influenta politica, bisericească, culturala - directa sau
citite astazi de preot in taina, care au texte deosebite in cele indirecta - au primit si ele ritul liturgic bizantin.
doua Liturghii. Procesul de inlocuire a vechilor Liturghii se intensifica
În Biserica veche era obiceiul ca, in cadrul randuielii fixe incepand cu sec. VIII și se incheie in sec. XIII. De atunci,
a Liturghiei, să se adopte rugăciuni si, mai ales, anaforale Liturghiile bizantine au devenit Liturghiile intregii
compuse de diferiti liturghisitori sau ierarhi ilustri. Opera Sf. creștinătati ortodoxe. Întrucat domeniul de raspandire
Vasile și a Sf. Ioan consta, in primul rand, în compunera celor coincide cu teritoriul intregii Ortodoxii de azi, ele se mai
2 anaforale personale mai scurte decat cea a Sf. Iacob, fiind numesc și Liturghii Ortodoxe.
introduse în randuiala de pana aici a Liturghiei, care pana la D.p.d.v. al extensiunii geografice, ritul bizantin este cel
un timp a ramas neschimbata. Cele 2 anaforale sunt singurele mai raspanadit rit liturgic dupa cel roman (latin). Liturghiile
care au supravietuit în ritul liturgic bizantin dintre diferitele bizantine sunt folosite in toate BO de azi si chiar la unitii
ordines missae (anaforale liturgice) intrebuintate atat în rupti din ele, fiind traduse in limbile nationale folosite in
Bizant, cât și in rasaritul creștin, pana odinioara. În Bisericile Bisericile respective. Exista traduceri vechi ale Liturghiilor
Ortodoxe de rit bizantin se oficiaza o singura randuiala de bizantine, în siriaca si armeana, care nu se mai
Liturghie, cu 2 anaforale de schimb, asa cum este uzul în intrebuinteaza.
Bisericile rasaritene necalcedoniene, in care numarul Astazi, in afara de limba graca, folosita in Elada sau alte
anaforalelor variaza. parti ale lumii (America), Liturghiile Ortodoxe se oficiaza in
Asadar, de la Sf. Vasile si Sf. Ioan nu provine decat partea limba araba, care a inlocuit siriaca din sec. XVII la melchiti
din Liturghia de azi cuprînsă intre lecturile biblice (Apostol si (ortodocsii din Egipt, Siria si Palestina) și in limba georgiana
Evanghelie) si rugăciunea amvonului, parte care reprezinta (Ivria sau Gruzia de azi), din sec. X-XI inainte. Odata cu
elementul originar, de sorginte siriana si capadociana. Partea creștinărea slavilor (sec. IX), Liturghiile bizantine au fost
de la inceputul si de la sfârșitul Liturghiei, precum si unele traduse in vechea slava (paleoslava sau slava bisericească),
piese din cuprinsul Liturghiei (Heruvicul, Crezul, Axionul folosita încă in toate BO slave de azi: rusa, ucrainiana,
etc) sunt adaugate posterior epocii celor 2 Sf. Parinti sau bulgara, sarba, polona etc. Se manifesta tendinta traducerii
dezvoltari proprii ale ritului bizantin. Liturghiilor si in limbile vii neoslave ale popoarelor ortodoxe:
rusii, cehii, boemii, polonezii etc.
4. Raspândirea Liturghiilor Ortodoxe. Traduceri și În romaneste, Liturghiile Ortodoxe au fost traduse si
limbile în care se săvârșesc tiparite înca din sec. XVI (in Ardeal), desi slava nu a fost
Adoptate de Biserica din C-pol, cele 2 Liturghii au primit inlocuita definitiv in slujbe decat spre sfârșitul sec. XVII și
o dezvoltare și o stralucire noua, prin elementele specific inceputul sec. XVIII. Paralel cu misiunile BO Ruse,
bizantine, care s-au adaugat în randuiala și ceremonialul lor. Liturghiile bizantine au fost traduse in limbile si idiomurile
Bizantul și-a faurit propriul rit liturgic, ritul bizantin, pe care mai multor popoare de sub domniatia imperiului rusesc
l-a pus sub autoritatea paternitații celor 2 Sf. Parinti. (finlandeza, chineza, japoneza).
Frumusetea ritului si prestigiul Bisericii constantinopolitane Exista numeroase traduceri ale Liturghiilor bizantine in
(ridicata la rangul de patriarhat, in 381) au contribuit la latina si in mai toate limbile moderne (germ., fr. en. it. ru. sp.
raspândirea ritului in toate Bisericile Ortodoxe din regiunile etc), facute initial pentru interese propagandiste sau
care depindeau, politic și bisericesc de C-pol, sau care s-au stiintifice, apoi pentru uzul liturgic al comunitatii de apuseni
creat și organizat prin misionari plecati din Bizant (Biserica de diverse limbi și nationalitati, care au devenit Ortodocsi.
bulgara și rusa). Aceasta raspandire s-a manifestat initial sub
forma numeroaselor influente pe care Liturghiile mai vechi 5. Manuscrise și editii
(cea siriana a Sf. Iacob și cea egipteana a Sf. Marcu) le-au Cel mai vechi liturghier care se pastreaza este Codicele
primit din partea Liturghiilor bizantine, apoi prin traducerile Barbarini din Biblioteca Vaticanului. Este un Evhologhiu
partiale ale Liturghiilor bizantine în siriaca. Cu timpul, scris la sfârșitul sec. VII, in Rasarit, care contine diferite
vechile Liturghii au fost inlocuite cu totul. Procesul a fost rugăciui din randuiala Sf. Taine si ierurgii. Cu nume de autor
inlesnit de faptul ca Liturghiile noi nu reprezentau modificări gasim aici doar Liturghia Sf. Vasile, cea a Sf. Ioan și a Sf.
fundamentale ale randuielilor Liturghiilor vechi aflate in uz, Grigore fiind fara titlu, anonime. Manuscrisul nu cuprinde
și, de aceea, au putut coexista multa vreme cu acestea. din Liturghie decat textul rugăciunilor citite in taina de preot.
Raspandirea a mai fost inlesnita și de imprejurarile istorice Lipsesc atat instructiuni de tipic, precum si ecteniile (rolul
favorabile. Antiohia și Siria, cucerite de arabi, ajunsesera iar diaconului), care se scriu in manuscrise aparte, numite
in stapanirea bizantina, sub imparatului Nichifor Foca - sec. diaconicale.
X (989). Începand cu dominatia Cruciaților (1084), timp de 2 Manuscrisele ulterioare, cele mai numeroase din sec. XI-
veacuri patriarhii Antiohiei (alesi uneori dintre greci) au avut XVII, sunt imbogatite cu indrumari de tipic. Cele mai multe
resedinta la C-pol (unul din ei a fost Teodor Balsamon IV, sunt pastrate in bibliotecile atonite, in marile biblioteci de stat
marele canonist la BO). Spre sfârșitul sec. XIII, patriarhii iși din Apus si Rasarit (B. Vaticanului - Roma, B. Nationala
reiau sediul de la Antiohia, impunand aici definitiv ritul Paris B.N și B. Muzeului Bizantin - Atena, B. Sf. Sinod -
liturgic bizantin. Moscova) și au fost editate de dominicanul Iacob Goar, de
Manastirile din restul Ortodoxiei, cele ale Savaiților de savantul liturgist rus A. Dimitrievski și de liturgistul grec
langa Ierusalim sau Sf. Ecaterina din Muntele Sinai, erau mai Pan. Trembela.
toate grecesti ori locuite in mare parte de calugari greci, care Prima editie tiparita a Liturghiilor bizantine apare in 1526,
oficiau Liturghia în limba lor, dupa ritul bizantin. Prestigiul la Roma, si este facuta pentru studiu si propaganda. Tot in
manastirilor a facut ca ritul sa se raspandească și la bisericile 1526 apare, la Venetia, prima editie liturgica pentru slujba
din imprejurimi sau din raza lor de influenta. De asemenea, bisericească in cadrul Evhologhiului mare grecesc. Prima
toate popoarele ortodoxe creștine, din initiativa sau sub editie venetiana a liturghierului, separat de Evhologhiu, apare

8
in 1578. În cursul sec. XVI și XVII, din initiativa catolica, În perioada Postului Mare, Lit.Sf.Ioan se face doar de 8 ori și
mai apar editii neliturgice si in centrele apusene (Paris, anume: în primele 6 sâmbete, în duminica Floriilor și în ziua
Bruxelles și Anvers). Pentru nevoile liturgice ale BO grecesti, Bunei-Vestiri (în orice zi ar cădea). 2
aproape toate editiile se tiparesc la Venetia, pana la sfârșitul 2.Timpul săvârșirii Sfintei Liturghii. Zile liturgice și
sec. XIX. La inceputul sec. XIX incep sa apara si editii aliturgice.
tiparite in centrele ortodoxe (Atena, C-pol, Ierusalim, În prima comunitate creștină din Ierusalim,
Alexandria). Liturghia se oficia zilnic, cu timpul mai ales în comunitățile
Din sec. XVII au aparut editii tiparite la manastirea din diaspora, oficierea Liturghiei s-a limitat la ziua de
vasiliana Grota-ferrata din Muntii Albeni (langa Roma), Duminică, aceasta devenind zi liturgică. Cu timpul zilele
pentru folosinta grecilor uniti din Italia și pentru unitii de rit liturgice au sporit la două (Sâmbătă + Duminică) uneori la
bizantin si limba greaca din lume. patru (miercuri, vineri, sâmbătă și duminică) iar în unele părți
Exista editii critice ale Liturghiilor bizantine, incepand cu din Apus se făcea zilnic.
cea a Evhologhionului lui Iacob Goar - sec. XVII, pana la Astăzi în mănărstirile mari + unele catedrale
editiile moderne, ca cele tiparite de liturgistul englez F.E. chiriarhale se face Liturghie zilnic după recomandarea
Brightman, de italianul Place de Maester și de prof. grec Pan Sf.Simeon al Tesalonicului care spune că preotul liturghisește
Trembela. zilnic; în mănăstirile mai mici + biserici de enorie, Liturghia
Calugarul Macarie a tiparit primul Liturghier ortodox in se face numai duminica și de sărbători + sâmbăta uneori când
limba slava la Targoviste sau la Dealu, in 1508. În romaneste, sunt parastase.
Liturghiile ortodoxe au fost tiparite prima oara la Brasov, in Timpul săvârșirii după predania veche a Bisericii este
1570, sub ingrijirea lui Coresi, apoi la Iasi, in 1679 și 1683, ceasul al treilea (aprox. ora 9 dimineața) atunci când
sub Dosoftei. Traducerile au fost inlocuite de cea definitiva a Domnul a fost răstignit pe cruce și când S-a pogorât Sf.Duh
lui Antim Ivireanu, tiparita la Ramnic, in 1706 si 1713, si peste Sf.Apostoli. Ora variaza însă nu se poate începe
raspandita in provinciile romanesti. Pentru unitii ardeleni s-au Liturghie nici înainte de răsăritul soarelui dar nici după-
tiparit editii la Blaj, incepand cu 1756. amiază. Excepție de la această regulă fac doar câteva
praznice împărătești: Sf.Paști, Crăciunul, Bobotează (când
Cap.II. Întrebuințarea liturghiilor ortodoxe în cursul Liturghia se face după miezul noptii sau dis-de-dimineață –
anului bisericesc. fiind o reminiscență a epocii Bisericii primare când
TIMPUL ȘI LOCUL SĂVÂRȘIRII. OBIECTELE serviciul divin al sărbătorilor aveau caracter nocturn, de
NECESARE PT. SĂVÂRȘIREA SF.LITURGHII. priveghere).
Avem în cursul anului bisericesc și câteva zile
1.Întrebuințarea celor trei Liturghii în cursul anului aliturgice, zile în care nu se face Liturghie nici măcar la
bisericesc. mănăstire. În aceste zile tipicul prevede ajunare deplină până
a.Liturghia Sf.Vasile – a fost Liturghia normală în B.O; seara, acestea fiind:
în codicele Barberini aceasta era așezată înaintea celorlalte a.Vinerea Patimilor – zi de intristare și post, atunci fiind
două Litughii cu numele de Liturghia zilnică; din cauza răstignit și îngropat Domnul, zi care în popor se mai numește
lungimii anaforalei ei, cu timpul (sec. IX-X) a fost înlocuită și Vinerea seacă. b.Luni și Marți din prima săptămână a
cu Sf.Lit.a Sf.Ioan Gură de Aur + săvârșirea ei a fost limitată Postului Paștilor – primele zile cu ajunare deplină.
la un anumit nr. de zile din cursul anului bisericesc, așadar ea c.Miercurea și Vinerea din săptămâna Brânzei, pt că în
se săvârșește doar de 10 ori pe an, după cum urmează: - în mănăstiri, în aceste zile, premergătoare pentru Păstul
primele 5 duminici ale Postului Mare; - în ziua Sf.Vasile (1 Păresimilor se cântă Aliluia în loc de Dumnezeu este
ian.); - în Joia și Sâmbăta din Săptămâna Patimilor; - În Domnul, se fac metanii și se ajunează. d.Vinerea dinaintea
ajunul Crăciunului (24 dec.) și în ajunul Bobotezei (5 ian.).1 Crăciunului și a Bobotezei, când acestea cad duminica sau
b.Lirurghia Darurilor mai înainte sfințite – se oficiază lunea, pt că atunci se ajunează; se fac doar Ceasurile și
de obicei miercurea și vinerea din Păresimi (afară de Vinerea Vecernia.
Patimilor, când nu se face nici o Liturghie), luni și marți în La catolici se pot oficia mai multe Liturghii pe zi și
săptămâna Patimilor și în câteva sărbători bisericești mai în aceeași Biserică (au mai multe altare), la noi se face doar 1
importante din perioada Păresimilor, ca: Sf.Haralambie (10 dată pe zi în fiecare Biserică. “Această unicitate a Sf.Jertfe
febr.), a doua și a treia aflare a Cinstitului Cap al Sf.Ioan înseamnă numai o moarte a lui Hristos, pe care 1 dată a luat-o
Botezătorul (24 febr.), Sf.40 de Mucenici (9 martie), și ajunul pentru noi, și numai 1 patimă a Lui, răbdată pentru noi”.
Bunei-Vestiri (24 martie), dacă acestea cad într-una din zilele Marii teologi ortodocși explică că Mântuitorul s-a răstignit pt
de rând de peste săptămână. noi o dată pentru totdeauna iar fiecare zi este ca o icoană a
c.Liturghia Sf.Ioan Gură de Aur – se oficiază în toate veșniciei și fiecare biserică, o icoană a lumii întregi.
celelalte zile de duminici și sărbători în care nu se fac cele 3.Locul săvârșirii Sf.Liturghii.
doua Liturghii menționate mai sus. Este liturghia obișnuită în Se face doar în Biserică, inclusiv paraclise sau
B.O oficiindu-se de cele mai multe ori în cursul anului capele sfințite și cu antimis, în partea ei cea mai sfântă,
bisericesc. În afară de vremea Postului Mare, Liturghia altarul. Dacă Biserica s-a întinat cumva prin vărsare de sânge
Sf.Ioan se face în toate sărbătorile din cursul anului cu omenesc, năvălire de păgâni/eretici etc, Liturghia se mai
excepția celor trei zile din perioada Octoihului, când se face oficiază decât după ce e curățită prin binecuvântarea
Lit.Sf.Vasile: 1 ianuarie, ajunul Nașterii și ajunul Bobotezei. episcopului.
1 2
Atât în Joia și în Sâmbăta Patimilor cât și în cele două În Bis.Grecească se mai oficiază și Liturghia Sf.Iacob, 1
ajunuri, Liturghia Sf.Vasile se face unită cu Vecernia. DACĂ, dată / an, adică în ziua Sf.Iacob (23 octombrie) sau în
cele două ajunuri cad sâmbăta sau duminica, atunci în ziua Duminica cea mai apropiată de această zi. În unele Biserici se
ajunului se oficiază Liturghia Sf.Ioan, iar Liturghia Sf.Vasile mai face și în prima duminică după Crăciun – Sf. Iacob fiind
se face în înseși zilele Praznicelor. pomenit printre rudele după trup ale Domnului.
9
Canoanele interzic oficierea Liturghiei în case Liturghierul zice așa: “având să săvârșească
particulare, se îngăduie doar în cazuri excepționale. Câmpul dumnezeiasca Liturghie, preotul dator este mai întâi să se fi
de luptă, hramurile de mănăstiri sau sfințirile de biserici sunt mărturisit și împăcat cu toți, să nu aibă supărare pe nimeni,
locuri unde se poate face Liturghie cu învoirea episcopului să-și păstreze inima de gânduri rele cât va putea și să se
locului. Fără antimis nu se poate face Litughie fie în înfrâneze de cu seara...”. Pregătirea sufletească se
Biserică fie afară din aceasta! concretizează deci, în: pacea sufletului, mărturisirea
4.Obiectele necesare pentru săvârșirea Sf.Liturghii. păcatelor și rugăciunea personală.
În afară de antimis mai avem nevoie de: a) Sf.Veșminte, a.Pacea sufletului. Conform poruncii Mântuitorului:
b) Sf.Vase (disc, potir, copia, lingurița, steluța) și “De-ți aduci darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că
acoperămintele (pocrovețele), c) Prescuri – din făină de fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul și mergi mai
grâu și dospite (de regulă 5 sau cel puțin 2 – una pentru Agneț întâi și te împacă cu fratele tău și atunci venind, adu darul
și alta pentru Miride, iar dacă nu avem prescură, folosim tău” (Mt. 5, 23) – cea dintâi condiție este pacea inimii,
bucată de pâine pe care facem semnul crucii cu Copia în locul așadar vechile Pravile prevedeau chiar canonisirea preotului
peceții), d) Vin curat preferabil roșu (din struguri) și apă, e) care călca această condiție: “preotul de va sluji cu vrajbă
Cărțile de slujbă necesare: pt preot – Sf.Evanghelie și asupra cuiva, să fie oprit de la Sf.Liturghie 60 de zile”.
Liturghier, pt cântăreț – Apostol, Octoih Mic (Catavasierul Liturghisierul enumeră câteva păcate ce ar putea să
practic) sau Liturghierul de strană cu cântări, f) Mai multe primejduiască această pace a inimii și de care preotul trebuie
lumini: cel puțin 2 pe Sfânta Masă, una la proscomidiar și să se păzească în ziua slujirii: supărarea gândurilor de multe
câte una în sfeșnicele împărătești, iar în caz de mare lipsă, cel feluri, tulburarea lăuntrică/întristarea, mâhnirea/trândăvia,
puțin una (fără de care nu se oficiază Liturghie) ispita sau zburdăciunea trupească etc. “Nimeni din cei legați
Cap.III. Săvârșitorul Sfintei Liturghii și pregătirea lui cu pofte ori cu desfătări trupești nu este vrednic să vie sau să
pentru slujbă. se apropie sau să slujească Ție, împărate al slavei”
1.Cine poate săvârși Sf.Liturghie. (Liturghisier, Rugăciunea în taină din timpul Heruvicului).
Pot săvârșii, arhiereii și preoții care nu sunt opriți de la a b.Spovedania. Pacea inimii presupune totodată și liniștea
sluji prin impedimente morale sau canonice. Dacă preotul e și curăția conștiinței. Mărturisirea preoților înainte de
sub blestem, dacă e afurisit de arhiereu sau oprit de Liturghie este deci obligatorie chiar și atunci când acesta nu-
autoritatea bisericească sau dacă a săvârșit păcat de moarte, și simte conștiința împovărată de păcate grave.
nu poate oficia Liturghia. “Cel ce va fi vinovat de greșeli pe c.Rugăciunea. Impune preotului citirea Pravilei de
care Părinții le-au arătat că opresc de la Sf.Liturghie să se rugăciuni prin care acesta se pune în legătură cu Dumnezeu.
păzească de a sluji. Că cel ce nu face Sf.Litughie după Aceasta constă mai întâi din cele 7 Laude care preced
așezământul Părinților, împotriva sa lucrează și vinovat va fi Liturghia și care la mănăstire se săvârșesc dar datoria
Tainelor lui Hristos;...” – Sf.Simeon al Tesalonicului. preotului este ca să le citească. Pe lângă acestea se mai
Preotul poate sluji singur sau cu diacon iar arhiereul adaugă alte slujbe de pietate personală cum ar fi Canonul
slujește de obicei înconjurat de sobor de preoți și diaconi. îngerului păzitor, Acatistul Preasfintei Născătoare de
Diaconul nu poate oficia singur Liturghia sau vreo altă Dumnezeu, Acatistul Mântuitorului, etc, însă, mai presus de
slujbă, el face lucruri mărunte în cadrul Liturghiei, zice toate acestea, este Rânduiala Sfintei Împărtășanii (în
ectenii etc. Ceaslov).
2.Necesitatea pregătirii speciale a slujitorilor pentru Aceasta este împărțită în două părți – a) Canonul
Sfânta Liturghie. împărtășirii + 12 rugăciuni pregătitoare și b) rugăciunile de
În timpul Liturghiei preotul vine în contact nemijlocit cu mulțumire pt împărtășanie. Citirea acestor rugăciuni nu se va
însuși Sf.Trup și Sânge al Domnului pe care el îl atinge și îl face mecanic ci cu meditație la patimile Mântuitorului.
poartă în mâini, îl consumă sau împarte credincioșilor. Necitirea acestora din diferite motive este considerat
Această împreună-petrecere a credinciosului cu Dumnezeu păcat de moarte. Rugăciunile împărtășirii se citesc negreșit
necesită o pregătire atât din partea credincioșilor cât și din iar celelalte amintit în caz de urgentă se mai pot citi și după
partea slujitorilor ce sunt obligați să se împărtășească ori de Liturghie.
câte ori oficiază Sf.Liturghie. 4.Pregătirea trupească.
Viața preotului trebuie să fie astfel o continuă a) Abținerea de la împreunarea trupească cu soția –
pregătire și muțumire pentru Sf.Liturghie, a cărei săvârșire măsură ce țintește tot la desăvârșirea de ordin sufletesc-moral
constituie cea mai înaltă vrednicie cu care Dumnezeu i-a a liturghisitorului. Liturghierul propune preotilor căsătoriți
cinstit pe oameni. Totuși pe lângă sfințenia sau curăția morală abstinență chiar cu câteva zile înainte iar Sf.Simeon zice
numită pregătire îndepărtată sau permanentă, preotul are “dacă nu mai mult, cel puțin în ziua și în noaptea cea
nevoie în plus, de o pregătire apropiată sau nemijlocită, dinaintea Liturghiei și cea de după”.
adică de o purificare deosebită, ori de câte ori trebuie să b) Ferirea de îmbuibarea pântecelui – Sf.Împărtășanie
slujească Sf.Liturghie. se ia pe nemâncate. Pe lângă nemâncarea în dimineața zilei
Strădania de purificare personală a preotului când slujește, preotul trebuie să ajuneze și seara de dinainte,
premergătoare slujbei va fi fost reglementată în acele norme sau să nu-și îngreuneze pântecu cu prea multă mâncare căci
formulate la începutul Povățuirilor din Liturghier, aceasta duce la moleșeală și desfrâu. Liturghierul zice ca
constituind sfaturi, îndrumări, canoane și hotărâri patristice, preotul să nu mănânce nimic în seara de dinainte.
sinodale și chiriarhale mai vechi, date pe baza unei c) Cei ce nu se pot lăsa de urâtul obicei de a fuma, să nu
îndelungate experiențe în această materie. Povățuirile pună în gura lor țigara cel puțin în noaptea și în ziua
vorbesc despre această pregătiră că este trupească și slujirii. Căci cum vor îndrăzni să ia Sf.Trup și Sânge cu gura
sufletească: “Pentru slujirea dumnezeieștii Liturghii preotul împuțită mai înainte de buruiana diavolului?
dator este a fi curat, precum cu sufletul, așa și cu trupul...”. d) Curățenia corporală – baia/spălarea trupului din ajun,
3.Pregătirea sufletească (morală). constituia odinioară pentru preoți o poruncă. Este o obligație

10
prescrisă în Sf.Scriptură: “având deci fraților încredere ca să cât să ajungă tuturor pentru că după sfințirea Darurilor nu
întrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Iisus…, să ne se mai îngăduie a turna vin și apă în sfântul potir.
apropiem cu inimă curate…., curățindu-ne prin stropire b) Scoaterea Miridelor.
inimile de cuget rău și spălându-ne trupul cu apă După scoaterea Agnețului din prima prescură,
curată…” (Evr. 10, 19-22). preotul ia a doua prescură și scoate miridă pentru Preasfânta
e) Grija pentru o ținută vestimentară decentă – Născătoare de Dumnezeu iar după acest lucru va lua a treia
înfățișarea cuviincioasă și vrednică de respect din partea prescură scoțând miridele celor 9 cete, care sunt mai mici
credincioșilor nu trebuie uitată. Este socotit păcat de moarte a decât cea a Născătoarei. Cetele sunt: 1.Sf.Ioan Proorocul,
sluji cu hainele pătate sau rupte. Capul trebuie pieptănat, fața 2.Ceilalți Sf.Prooroci, 3.Sf.Apostoli, 4.Sf.Ierarhi,
și gura spălate, unghiile tăiate și curate – acestea pentru 5.Sf.Mucenici și Mucenițe, 6.Sf.mari pustnici (Cuvioșii
cinstea dumnezeieștilor Taine și pentru credincioși. Părinți și Preacuvioasele Maici), 7.Sf.fără de arginți,
5.Efectele și folosul pregătirii pentru slujbă. 8.Sf.Ioachim și Ana, sfântul zilei și toți sfinții, 9.Sf.autor al
Creează în ființa sacerdotului acea ambianță, atmosferă Liturghiei pe care o săvârșim.
sufletească de evlavie și de smulgere din preocupările terestre Din a patra prescură scoate cele 3 miride speciale
și cotidiene. Cu ajutorul lor liturghisitorul se izolează de (pt episcopul locului, pt conducătorii Statului și pentru ctitori)
restul lumii, se dezlipește treptat de cele pământești pentru a + miride pentru vii. Din a cincea prescură scoate fărâmituri
se apropia de Dumnezeu. Pregătit sufletește și trupește, mici pentru morți făcând o grămăjoară. Tot din prescura a
preotul poate păși împăcat spre sfântul altar spre a oficia cu patra preotul scoate pentru el o miridă pe care o poate
vrednicie Sfânta Jertfă. adăuga la grămăjoara miridelor pentru vii.
Cap.IV. Rânduiala Liturghiei Sf.Ioan și a Sf.Vasile. c) Acoperirea Darurilor. (rânduiala la p.187).
Slujba Sf.Liturghii se împarte de obicei în trei mari părți: d) Cădirea Darurilor, rugăciunea pentru
A.Proscomidie, B.Liturghia catehumenilor și C.Liturghia binecuvântarea lor, apolisul și cădirea finală. (rânduiala
credincioșilor. la p.187-188).
6.Momentele distincte ale Proscomidiei.
A. RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI. Le trec în caz că: a)Binecuvântarea, b)Ritualul pregătirii
1.Ce este Proscomidia. Potirului, c)Ritualul scoaterii Agnețului, d)Ritualul scoaterii
Proscomidia – prima parte a Sf.Liturghii. Termenul și așezării Miridelor (A Născătoarei – Panaghia, Ale celor 9
vine de la verbul grecesc “proscomizin” însemnând “a aduce, cete, pentru vii, pentru morți, pentru sine), e)Tămâierea și
a pune înainte”. Astăzi proscomidia este ritualul pregătirii și Rugăciunea pentru binecuvântarea Darurilor (Rug.
binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică material jertfei Proscomidiei), f)Apolisul și cădirea finală.
liturgice. În Liturghier ea are rânduială și întindere de slujbă 7.Continuarea proscomidirii după începerea
adevărată dar cu toate acestea ea nu trebuie socotită slujbă Liturghiei. (rânduiala la p.188).
deosebită de Liturghie sau independentă ci ca parte
integrantă a acesteia. B.RÂNDUIALA LITURGHIEI CATEHUMENILOR.
2.Timpul săvârșirii Proscomidiei. 1.Ritualul pregătitor pentru începerea Liturghiei.
La mănăstiri și catedrale episcopale, unde se oficiază și Această parte ține de la binecuvântarea de început până la
cele 7 Laude, Proscomidia se face în timpul Ceasurilor (I, III cuvintele: “Câți sunteți chemați ieșiți…”. Pe lângă rânduielile
și VI) care se citesc între Utrenie și Liturghie. La bisericile de specifice, notăm, că între Paști și Înălțare, în loc de “Împărate
enorie, unde nu avem Ceasuri, Proscomidia se face în timpul ceresc” se zice “Hristos a înviat” de trei ori iar de la Înălțare
Utreniei. Atunci când Liturghia Sf.Vasile se face unită cu până la Rusalii nu se zice nimic, ci se începe cu “Slavă întru
Vecernia, Proscomidia se face în timpul Ceasului IX și al cei de sus…”.
Vecerniei. 2.Prima parte a Liturghiei catehumenilor (până la
3.Locul săvârșirii Proscomidiei. vohodul cu Sfânta Evanghelie). (rânduiala la p.189).
Se săvârșește toată în Sf.Altar – în partea de Nord- 3.Vohodul mic (ieșirea cu Sfânta Evanghelie),
Vest, la masa numită Proscomidiar (altarul proaducerii), ce (rânduiala la p.190).
are forma unei firide (scobituri) în peretele de nord al De menționat: la praznice, hram sau sfinți cu Polieleu,
altarului, fie forma unei cămăruțe sau încăperi aparte, care dacă preotul vrea, se cântă: “Doamne, mântuiește, pe cei
comunică cu altarul printr-o deschidere terminată sus în binecredincioși”, la strană se cântă apoi aceeași cântare de
formă de arc. două ori. Preotul continua cântând în altar: “Și ne auzi pe
Proscomidia e săvârșită în întregime numai de noi!” și îndată sfârșește cu cuvintele de încheiere a
preot, fără participarea credincioșilor (a cântăreților) și fără ecfonisului: “Și în vecii vecilor”.
să vadă/audă ceva din ea credincioșii. 4.Partea a treia (după vohodul cu Sfânta Evanghelie)
4.Pregătirea slujitorilor înainte de începerea (rânduiala la p.190).
Proscomidiei - (rânduiala la p.184). C.RÂNDUIALA LITURGHIEI CREDINCIOȘILOR.
5.Rânduiala Proscomidiei (rânduiala la p.185). 1.Partea întâi (până la ieșirea cu Cinstitele Daruri).
a) Pregătirea Sfântului Agneț și a Potirului. (rânduiala la p.192).
Pe lângă rânduielile din carte, ce mi s-a părut important – 2.Vohodul mare (ieșirea cu Cinstitele Daruri)
când se toarnă vin în potir, preotul să aibă grijă să pună mai (rânduiala la p.193).
patina apă ca să nu schimbe firea vinului, acesta e păcat de 3.Pregătirea pentru săvârșirea Sfintei Jertfe
moarte. (rânduiala la p.193).
La liturghia în sobor, sau când sunt credincioși mai 4.Partea centrală a Liturghiei: Anaforaua.
mulți de împărtășit, preotul proscomiditor, are grijă să scoată (Rugăciunea Sfintei Jertfe) cu sfințirea Darurilor.
agneț mai mare și să toarne din vreme în potir atâta vin și apă (rânduiala la p.194).

11
5.Împărtășirea cu Sfintele Daruri. (rânduiala la rugăciunea intrării, binecuvântează intrarea și sărută
p.195). Sf.Evanghelie și zice “Înțelepciune, drepți!”, apoi intră în
6.Riturile finale. (rânduiala la pp.196-197). altar urmat de ceilalți.
D.RÂNDUIALA LITURGHIEI ÎN SOBOR. 3.Rolul diaconului/diaconilor la slujba în sobor.
La catedralele chiriarhale, în mănăstiri, la bisericile din (rânduiala la pp.206-207).
orașe cu mai mulți slujitori permanenți, în zilele de Diaconii în sobor sunt ajutoarele protosului, ei stau
sărbătoare, precum și în unele ocazii deosebite din viața la îndemâna acestuia (de-a dreapta și de-a stânga, puțin mai
bisericească (cursuri de îndrumare a clerului, sfințiri de înapoi) + ei execută în locul și cu binecuvântarea sa anumite
biserici, etc), Sf.Liturghie se oficiaza în sobor, adică de mai părți ale slujbei care se cuvin protosului, de drept. Tot ei,
mulți sfințiți slujitori în jurul aceluiași sfânt altar. sărută întotdeauna numai Sf.Masă și cer binecuvântare de la
Slujirea în sobor, mult practicată în Biserica veche, a protos înainte de îmbrăcarea veșmintelor.
rămas azi o practică uzitată în Bisericile Ortodoxe de rit Ei zic pe rând (daca sunt mai multi), ectenia mare,
bizantin, ca și în celelalte tipuri liturgice răsăritene, pe când cele două ectenii mici, ectenia întreită, etc. Tot ei rostesc
în Apus a dispărut cu totul. formulele mai mărunte din cursul Liturghiei, adică, de
1.Protia în sobor. dinaintea Apostolului/Evangheliei.
Când slujește arhiereul (ca la catedralele La împărtășire ei se așează în urma ultimului preot și
episcopale), el este de drept primul dintre slujitori, adică primesc de la protos părticele din Sf.Trup iar Sf. Sânge de la
protosul/prezidentul soborului de liturghisitori. El va ultimul preot, după rânduiala Liturghierului. Ultimul diacon
dispune atât asupra ordinei preoților coliturghisitori cât și toarnă miridele de pe sf.disc în sf.potir.
asupra acelor amănunte ale slujbei asupra cărora Tradiția lasă Tot diaconii închid/deschid ușile împărătești și dvera la
voia celui mai mare. momentele cuvenite, indicate în Tipic/Liturghier.
Când slujesc doar preoți (cu sau fără diaconi), ceea ce Istoria Liturghiei ortodoxe. Rânduiala ei initial și
trebuie stabilit este protia sau întâietatea în slujbă, adică, evoluția acesteia până azi.
cel care va fi primul dintre preoți/conducătorul soborului și în În esența/miezul ei, Liturghia e instituită de
ce ordine se vor așeza ceilalți. Primul criteriu de stabilire a Mântuitorul însuși dar formele externe în care a fost îmbrăcat
protosului este vechimea în hirotonia de preot, iar ceilalți acest miez a fost dezvoltat de Sf.Apostoli și urmașii lor,
preoți se vor așeza și ei pe lângă protos tot după vechime. Biserica. Privind deci retrospectiv, constatăm că până să
În cazuri speciale se ține seama de funcțiunile ajungă laforma actuală (formă ce reprezintă doar stadiul
administrative sau distincțiile onorifice ce le dețin clericii. actual al unui proces de lentă evoluție), Liturghia a suferit
Exemplu: între doi preoți cu vechime egală, protia o va avea schimbări și adăugiri/dezvoltări.
cel ce are ori o funcție administrativă (protoiereu, inspector,
consilier, etc.) ori e distins cu un rang onorific (sachelar, A.PROSCOMIDIA
iconom, stavrofor). Între mai mulți preoți cu ranguri 1.Locul și ritualul Proscomidiei în Liturghie până în
onorifice, se alege acela cu cel mai înalt rang/funcție. secolul al VI-lea.
În clerul monahal se va ține seama doar de A existat în germene ca punerea înainte a Darurilor
rangurile onorifice: primii sunt astfel arhimandriții, apoi încă de la începutul Liturghiei creștine dar neavând forma de
protosincelii, sincelii și apoi simplii ieromonahi. Între azi. La început a fost foarte simplă și de mai puțină întindere
clerici, monahi și mireni de trepte sau ranguri egale, ca timp.
întâietatea o au monahii. În primele 4-5 veacuri, ritualul primirii/pregătirii darurilor
Protosul are mare răspundere pentru buna reușită, de pâine/vin pt Sf.Jertfă avea loc la începutul Liturghiei
corectitudinea, frumusețea și succesul slujbei, de aceea la credincioșilor cam pe unde astăzi vine Heruvicul la noi sau
alegerea lui se va avea în vedere și alte criterii pe lângă cele ieșirea cu Cinstitele Daruri. Era de înțeles dacă ne aducem
anunțate, spre exemplu, voce/talent muzical, prestanță fizică, aminte că puteau aduce daruri la Liturghie doar credincioșii
respectarea Tipicului, etc. Ceilalți preoți trebuie să asculte pe admiși să participe la Liturghia euharistică (a credincioșilor)
protos și să păstreze armonia, fiind continuu cu ochii pe – adică ăia intrați în creștinism prin Botez.
acesta. Aceștia le prezentau diaconilor + pomelnicele respective,
2.Rânduiala Liturghiei oficiate în sobor de preoți fără diaconii le duceau în proscomidiar sau pastoforion. Diaconii
diaconi. (rânduiala la pp.201-206, sunt prezente și alegeau din pâinile aduse pe cele mai adecvate pentru
scheme). Sf.Jertfă, aducându-le la altar, le puneau o dată cu cantitatea
La slujba în sobor fără diaconi, Proscomidia o face doar de vin necesară, pe Sf.Masă unde episcopul/preotul le
un singur preot, preotul de rând, la mănăstiri/catedrale, sau consacra printr-o scurtă formulă de binecuvântare/rugăciune.
preotul cel mai nou în hirotonie, deci ultimul din stânga 2.Deplasarea ritualului Proscomidiei și cauzele ei.
protosului. Transferarea a început încă din secolele VI-VII
Ceilalți preoți se închină toți odată la însemnând un proces lent ce s-a generalizat într-un lung
mănăstiri/catedrale de obicei în timpul Laudelor, iar la interval de timp ce se termină în sec VIII. Cele două cauza
soboarele pt slujbe ocazionale se închină și îmbracă cu care explică aceasă mutare sunt: slăbirea și dispariția
veșmintele pe măsură ce vin la biserică. disciplinei penitențiale și a instituției catehumenatului și,
O atenție deosebită se cere, la slujba în sobor, în dezvoltarea crescândă a ritualului Proscomidiei.
momentele vohodurilor, așadar, vohodul mic sau ieșirea cu Cu timpul, și anume sec VI-VII, se atenuează deosebirea
Sf.Evanghelie la slujba de preoți fără diaconi, Sf.Evanghelie tranșantă dintre cele două părți ale Liturghiei și astfel la
o poartă protosul, urmat de ceilalți preoți în ordine Liturghia credincioșilor pot lua parte și catehumenii. Așadar,
descrescăndă. credincioșii nu mai erau obligați să aștepte începerea
În mijlocul bisericii, sub policandru, preoții se așează ca Liturghiei euharistice/a credincioșilor pentru a-și prezenta
în jurul Sfintei Mese, adică cu protosul în mijloc, ce va zice

12
darurile la altar ci puteau face acest lucru încă de la intrarea b) Mult mai veche decât ritualul Agnețului trebuie să fie
lor în Biserică. Rugăciunea numită azi în Liturghier a Proscomidiei sau a
Cea de a doua cauză, dezvoltarea crescândă a ritualului punerii-înainte, adică rugăciunea pentru consacrarea și
Proscomidiei, are și ea o contribuție. Simplu și sumar la binecuvântarea Darurilor, care este rugăciunea principală a
început, ritualul se dezvoltă în ceremonii/forme tot mai Proscomidiei, pt că prin rostirea ei, pâinea și vinul capătă
numeroase/complicate, luând deci o extensiune mai mare. caracterul și valoarea de ofrande/daruri de jertfă. Textul ei
Săvârșirea acesteia ținea din ce în ce mai mult, astfel, dacă ar întrebuințat la ambele Liturghii (Sf.Ioan +Sf.Vasile) îl găsim
fi rămas în locul de la început atunci ar fi fost ținut în loc pentru prima dată în Codicele Barberini, din sec VIII, la
cursul normal al Liturghiei. De aceea, locul ei a fost mutat începutul Liturghiei Sf.Vasile care pe atunci era cea normală.
înainte de începerea Liturghiei, adică în timpul Utreniei sau c) Miridele (părticelele de la gr.meris/meridos = parte)
al Ceasurilor. derivă din pomenirile nominale, primordiale în rânduiala
O dată cu această deplasare, Proscomidia își schimbă și Liturghiei care la început se făceau la Sf.Masă în cursul
locul oficierii. Pt motive de ordin simbolic și practic, așadar, dipticelor, adică al rugăciunii de mijlocire generală pentru vii
ea nu se va mai săvârși la Sf.Masă ci pe o masă mai mică din și morți îndată după sfințirea Darurilor. Mai târziu (sec IV-V)
stânga Sf.Mese, în încăperea sau scobitura din peretele de se citeau înainte de anaforă, după depunerea Darurilor pe
miazănoapte al altarului, adică în proscomidiarul de azi. Sf.Masă și după sărutarea păcii.
În rânduiala Liturghiei persistă până azi unele Ele au urmat același drum ca și întreg ritualul
reminiscențe ale locului pe care Proscomidia îl avea Proscomidiei de care erau legate, fiind transferate prin sec
odinioară în această rânduială. Prima este rugăciunea pe care VI-VIII înainte de începutul Liturghiei catehumenilor, în
preotul o citește în taină după vohodul mare la depunerea locul pe care îl au azi. La început se aducea câte 1 prescură
Cinstitelor Daruri pe Sf.Masă și care își păstrează încă în pentru fiecare nume de pomenit iar mai târziu s-a făcut
Liturghier titlul vechi de Rugăciunea Proscomidiei sau pogorământul să se aducă o prescură pentru mai multe nume
Rugăciunea punerii-înainte (ediții mai noi); aceasta a rămas (pt un pomelnic); mai târziu, pentru a putea fi pomeniți și cei
azi ca o dublură a Rugăciunii punerii-înainte din rânduiala care din lipsă nu puteau aduce prescură, s-a socotit să se
Proscomidiei (cu text diferit), reprezentând probabil formula scoată și să se pună pe disc – mai mult în chip simbolic –
de binecuvântare/consacrare pe care odinioară o rostea câte o simplă părticică din prescura adusă o dată cu
episcopul asupra darurilor de pâine/vin alese de diacon. pomelnicul respectiv sau din cea adusă de alții.
3.Dezvoltarea ritualului Proscomidiei după secolul al Așa s-a născut practica scoaterii miridelor,
IV-lea. începând se pare cu cele pentru credincioșii vii și morți.
a) Procesul de modificare a atins întâi cantitatea și forma Acestea au avut la început un sens real: exprimau în chip
materiei Sfintei Jertfe, adică a pâinilor aduse și folosite la concret o participare mai intimă a credincioșilor la Sf.Jertfă și
Proscomidie. La început se aduceau pâini ce nu se deosebeau abia mai târziu au dobândit sensul mistico-simbolic atribuit
de cele din uzul comun și erau necesare pentru numărul mare cu timpul.
al celor care se împărtășeau precum și modul împărtășirii lor. Miridele pentru sfinți (cele 9 cete) sunt atestate în scris
Din cauza împuținării numărului celor ce se împărtășeau din sec XI înainte; originea ritului trebuie să fi fost
+ schimbarea modului de împărtășanie, a fost deajuns o Athosul, după cum indică pomenirea Sf.Atanasie Atonitul în
singură pâine care mai târziu s-a micșorat treptat luând urma celorlalți mari pustnici (la mirida a șasea).
denumirea, forma și mărimea tipizată a prescurii de azi, fie Amănuntele secundare ale ritualului scoaterii miridelor
rotundă, fie cu 3-4-5 cornuri. (forma, numărul lor, formulele respective, etc) se vor
Cu timpul nu a mai fost nevoie nici de o prescură întreagă dezvolta până în sec XIV când sunt sistematizate și fixate
pt pregătirea Sf.Trup ci a început să se taie o parte aleasă din definitiv aproape ca în forma de azi de către patriarhul
ea, delimitată prin pecetea întipărită pe ea. Această parte s-a Filotei al C-polului în Diataxa sa liturgică, amintită mai sus.
numit Agneț (adică miel de jertfă). Așa s-a ajuns treptat la d) În ceea ce privește cele două rugăciuni care însoțesc
ritualul scoaterii și pregătirii Agnețului, care, împreună cu scoaterea miridelor pentru vii și morți (Primește, Doamne
ritualul pregătirii potirului alcătuiesc partea esențială și jertfa aceasta... și Pentru pomenirea și iertarea păcatelor
totodată cea mai veche din rânduiala Proscomidiei, afară tuturor celor din veac adormiți...), ele nu se află nici în
de rugăciunea punerii-înainte. Liturghierul grecesc nici în cel rusesc, ci sunt o
Acest ritual, în forma lui embrionară era în uz deja înainte particularitate a Liturghierului românesc, începând cu
de secolul VIII iar primul document ce cuprinde o ediția de la Iași, 1845. Prima este împrumutată din ectenia
descriere îndirectă a ritualului pentru pregătirea Sf.Agneț de la Litie (Mântuiește, Dumnezeule, Poporul Tău...) dar are
este comentarul liturgic al patriarhului Gherman I al și analogii cu formularul de “Pomelnic” pentru vii, tipărit pt
Constantinopolului (sec. VIII). Din felul în care călugări și mireni la sfârșitul Psaltirii precum și cu unele părți
Sf.Gherman explică Liturghia timpului său, ritualul din dipt(?) anaforalei din Liturghia Sf.Vasile (memento
Proscomidiei se reducea la actele: liturghisitorii scoteau cu vivorum).
copia Agnețul, îl puneau pe disc, turnau vin și apă în Rugăciunea pentru pomenirea morților e inspirată din
potir; preotul rostea o rugăciune peste ele, învelea și Canonul morților din Sâmbăta lăsatului sec de carne (Moșii
tămâia. de iarnă) și cel din Sâmbăta Rusaliilor (Moșii de vară) când
Unele amănunte secundare ale ritualului pregătirii se face pomenirea generală a tuturor morților. Forme mai
Agnețului și a potirului se adaugă succesiv până în sec XIV, vechi ale acestei rugăciuni întâlnim și în Biserica greacă unde
stabilite definitiv de Filotei, patriarhul C-polului în a sa au circulat sporadic.
Rânduială sau Călăuză a Sf. Liturghii, care ne dă cea După părerea unora, această rugăciune a venit la români
dintâi descriere amănunțită și sistematică a rânduielii prin intermediul Rusiei, adusă fiind în țară de mitropolitul
Proscomidiei aproape exact în forma ei de azi, așa cum o Varlaam al Ungrovlahiei după călătoria sa în Rusia și înscrisă
aflăm în Liturghier.

13
de el în pomelnicul Mitropoliei din București în 1674 – de catehumenatului a fost transferată la începutul lit.
unde va fi copiată și de alte pomelnice. catehumenilor.
Versiuni ale acestor două rugăciuni circulau în manuscrise
înainte de tipărirea lor în Liturghier, prin pomelnicele de la c) În ordinea vechimii, apoi, sunt Psalmii numiți
proscomidiarul diferitelor biserici, spre exemplu, pomelnicul antifonici (Ps. 91, 92, 94) și cele trei Rugăciuni ale
ctitoricesc al bisericii din Grușetu-Vâlcea, scris în 1804 antifoanelor, pe care liturghisitorii le citesc azi în taină la
conține textul unei interesante variante a rugăciunii de începutul Lit. Rugăciunile anntifoanelor sunt atestate prima
pomenire generală pentru morți. oară în sec. 8 în manuscrisul Barberini. Ei reprezintă unii din
4.Ritualul pregătiriislujitorilor pentru Liturghie. psalmii cântați odinioară de către credincioși, în așteptarea
Aceasta este o subdiviziune mai nouă încorporată azi în intrării episcopului și a începerii Lit. La început se cântau în
fruntea rânduielii Proscomidiei din Liturghier și constă în întregime, apoi, cu timpul, au rămas doar câteva versete (la
pregătirea liturghisitorilor pentru Liturghie pornind de la fel ca psalmii din Vecernie sau Utrenie).
închinarea la icoane, îmbrăcarea veșmintelor și spălarea Până în sec. XIV, psalmii antifonici se întrebuințau la
mâinilor. În manuscrisele liturgice, acestea încep a fi toate sărbătorile; ei au rămas în uz numai la Liturghia din
consemnate din veacul XI înainte, bineînțeles, un ritual al zilele de rând (în mănăstiri) și la sărbătorile Mântuitorului +
înveșmântării a existat încă de dinainte să fie consemnat în Fecioarei. La Lit. din celelalte sărbători ei au fost înlocuiți cu
scris. pslamii tipici (Ps. 102, 145 și Fericirile) din slujba Obedniței
Ritualul spălării mâinilor liturghisitorilor, este cel mai – reprezintă deci o contopire a începutului Lit. cu începutul
vechi element ritual din această parte a Liturghiei. Originar el Obedniței.
avea loc la începutul Liturghiei credincioșilor și făcea parte
din ritualul pregătitor pentru săvârșirea Sf.Jertfe unde o Ca și psalmii antifonici, pslamii tipici se cântau odinioară
menționează, de exemplu, Constituțiile Apostolice (cartea în întregime, așa cum se citesc azi în rânduiala Obedniței,
VIII, cap.11); de aici ea a fost transferată înainte de începutul dar, cu vremea, numărul versetelor cântate s-a redus treptat.
liturghiei catehumenilor o dată cu întreg ritualul Proscomidiei
de care era legată. 4. Vohodul mic (ieșirea cu Evanghelia) și Trisaghionul:
Fragmentul din Ps. XXV (v. 5-12), care constituia
a) Vohodul mic (ieșirea / intrarea cu Sf. Evanghelie),
formula sacramentală însoțitoare a ritului spălării mâinilor
adică purtarea solemnă a Sf. Evanghelii, din altar până în
(Spăla-voi întru cei nevinovați mâinile mele...) trebuie să fie
mijlocul naosului și apoi pe Sf. Masă, e un ritual destul de
și el de întrebuințare foarte veche căci începutul lui îl găsim
vechi, menționat în sec. 8 în comentariu liturgic al patr.
citat chiar la Sf.Chiril al Ierusalimului în explicarea sa
Gherman I al C-polului.
liturgică pentru neofiți.
Ritualul pregătirii pentru începerea Proscomidiei poate fi Acest rit are ca origine scoaterea Evangheliei de către
socotit încheiat definitiv până în sec XIV deși unele diacon, din schevofilachion pe amvonul din naos, pentru a se
amănunte secundare din rânduiala lui de azi capătă citi din ea pericopa. Mai târziu, când Sf. Evanghelie a început
consacrare grafică mult mai târziu, adică le găsim să stea continuu pe Sf. Masă, actul ducerii ei la amvon și
consemnate pentru prima dată în manuscrise abia în sec înapoi a luat o dezvoltare mai mare și o semnificație
XVI înainte. simbolică (ieșirea Mântuitorului la propovăduire).
Cea mai recentă parte constitutivă a rânduielii de azi a
Proscomidiei pare a fi formula de încheiere a acestei slujbe, Ritualul vohodului mic reprezintă substituirea unei intrări
adică, apolisul, precum și cădirea finală. simbolice a lui Hristos (=Sf. Evanghlie) în locul intrării de
3. Partea de la începutul Liturghiei catehumenilor odinioară a episcopului.
(enarxa) și formarea ei:
b) Imnul „Sfinte Dumnezeule...” (trisaghionul liturghic) a
Începutul Lit. cat. de odinioară (intrarea episcopului) fost introdus în 450-453 (patr. Proclu și împ. Teodosie II) în
corespunde azi cu vohodul mic (ieșirea cu Sf. Evanghelie). urma unui flagel. Imnul e mențuionat în actele Sin IV Ec. Se
Toată enarxa (partea introductivă), formată din ritul află și în lit. Bisericilor necalcedoniene și la monofiziți.
închinării, binecuvântarea cu ectenia mare și Antifoanele,
5. Lecturile din Sf. Scriptură
reprezintă un adaos posterior, cauzată de deplasarea
Liturghiei (din cauza dispariției catehumenatului). a) Citirile biblice (Apostolul și Evanghelia) reprezintă nu
numai elementul cel mai vechi, promordial, din această parte
a) Adaosul acesta a luat naștere ca serviciu neliturgic,
a Liturghiei, dar totodată și cel mai important. Odinioară,
menit să umple timpul cât credincioșii așteptau sosirea
lecturile biblice erau numeroase.
episcopului și să încadreze într-o ceremonie solemnă intrarea
acestuia în altar. Formarea începe din sec. 6, când a fost În rânduiala Lit. descrisă de Constituțiile apostolice sunt
introdus în uz imnul „Unule-Născut” (atribuită împ. Justinian prevăzute 6 pericope: 2-3 din VT, 2-3 din NT. Lecturile din
care l-ar fi alcătuit în scopul combaterii monofizitismului). S- VT au dispărut prin sec. 7-8; în Lit. răsăritenilor
a păstrat azi și în lit. sirienilor iacobiți. necalcedonieni s-au păstrat.
b) Partea cea mai veche din enarxa Liturghiei e ectenia Odinioară, lecturile din Cărțile Sfinte erau încadrate sau
mare, cu care se deschide liturghia noastra. Figura odinioară alternau cu cântări de psalmi. Din acești psalmi au rămas azi
la începutul lit. credincioșilor, înainte de prezentarea câte un stih. Dintre aceștia e cel care precede Apostolul
Darurilor. Așa o găsim în rânduiala Lit. clementine, descrisă (prochimen – adică așezat înainte de Apostol), iar altele
în Constituțiile Apostolice, care ne dă și textul ei complet, urmează după această pericopă. Aceștia din urmă erau
foarte puțin diferit de cel de azi. După dispariția psalmii alleluiatici (erau însoțiți de refrenul Alleluia după
fiecare verset). De aceea, stihurile rămase după pericopele

14
din apostol se numesc alleluiarion, rămânând în uz numai b) Heruvicul, care se încadrează azi ritului ieșirii cu
vechiul refren Aleluia de 3 x, care se cântă după. Darurile, este generalizat în sec. 6 (574) printr-un decret al
împ. Justin II. El înlocuia un pslam care se cânta în acest loc,
b) Un alement important din vechea Lit. a cat., care urma menit să umple golul creat prin întreruperea cursului Lit. în
după lecturi, era omilia / predica, destinată instruirii timpul cât credincioșii se perindau pe dinaintea altarului,
catehumenilor care urmau să iasă din biserică. După ce a pentru a preda diaconilor darurile de pâine și vin.
dispărut cat., predica se deplasează puțin câte puțin spre
sfârșitul Liturghiei, fixându-se mai ales în timpul împărtășirii La început, Heruvicul se cânta fără a fi întrerupt, ca azi,
liturghisitorilor și umplând locul rămas gol prin dispariția de ritul vohodului; introducerea acestui rit a împărțit textul
împărtășirii generale a tuturor credincioșilor la Liturghie. uniat al imnului în 2 părți („Noi, care pe Heruvimi...” și „Ca
cei ce pe împăratul...”). Rugăciunea citită de preot în taină în
Prin noile dispoziții ale Sf. Sinod, predica a fost restabilită timpul acesta se găsește în Codicele Barberini.
peste tot în locul ei originar, adică îndată după citirea
Evangheliei! 2. Vohodul mare sau ieșirea (intrarea) cu Darurile
6. Partea ultimă a Lit. catehumenilor Reprezintă o dezvoltare a ducerii darurilor de pâine și vin
de la postoforiu în altar (la Sf. Masă), unde urmau să fie
a) Rugăciunile de după Evanghelie au origine veche. În binecuvântate și sfințite de arhiereu. Cu timpul, odată cu
vechea Lit. creștină (descrisă în Const. apostolice), după dezvoltarea rit. Prosomidiei mutat la începutul Liturhigei,
predică urma o serie de ectenii și rugăciuni sociale pentru acest act a luat o importanță mai mare, atribuindu-i-se și o
fiecare din cele patru categorii care urmau să fie concediați semnificație simbolică. Dezvoltarea începe în sec. 6, cânt
din biserică: catehumenii, energumenii, candidații la botez și patr. Eutihie al C-pol îl menționează ca pe o inovație.
penitenții.
Pomenirile din timpul ieșirii cu Daruriule, sunt de origine
Din aceste 4 ectenii și rugăciuni, cele pentru energumeni veche. reprezintă o prescurtare / rămășiță a citirii dipticelor
și penitenți au ieșit din uz devreme (sec. 7). Ectenia și de către diacon, legate de actul depunerii Darurilor pe Sf.
rugăciunea pentru candidații la botez au dispărut din Lit. Masă.
normală, dar s-au păstrat în Lit. celor mai înainte...
(Rugăciunea pentru cei ce se gătesc spre sfânta iluminare), Rugăciunea proscomiei / punerii-înainte, citită de preot în
rostindu-se în a 2a jumătate a Postului Mare (perioada în care taină, după depunerea Darurilor pe Sf. Masă este o rămășiță
candidații la botez se pregăteau pentru intrarea în creștinism). care amintește locul de odinioară al Prosomidiei în rânduiala
actuală. Textele le găsim în Codicele Barberini.
Ectenia și rugăciunea corespunzătoare pentru
catehumeni, zisă azi în taină de preot, sunt singurele care se 3. Sărutarea păcii
păstrează. Deși instituția cat. a încetat, ectenia și rugăciunea
continuă a fi înscrise în Liturghier. În toate celelalte Lit. Un rit caracteristic acestei părți din vechea Lit. creștină,
răsăritene ectenia și rugăciunea pentru catehumeni a dispărut, dispărut azi, este sărutarea sfântă: bărbații se sărutau între ei
păstrându-se doar formula de concediere a catehumenilor. (ugh!) și femeile între ele (yey!), în semn de împăcare și
iubire reciproc. Din cauza tulburării și dezordinii, acest rit a
b) De origine mai nouă e ectenia întreită / ectenia cererii fost înlăturat de mult, păstrându-se numai pentru preoți.
stăruitoare, care urmează azi îndată după citirea Evangheliei,
precum și rugăciunea cererii stăruitoare, pe care preotul o Introducerea pentru 1 oară a Crezului în Lit. e pusă de
zice în taină. Textul acesteia îl găsim în Condicele Barberini. tradiție pe seama patr. Petru Hnafevs (Fullo) în anul 471 la
Antiohia, iar la C-pol, pe vremea patr. Timotei. Crezul era
C. Liturghia Credincioșilor întrebuințat în slujba botezului.
Lit. credincioșilor / euharistică, la care în vechime 4. Anaforaua / Rugăciunea Sf. Jertfe
participau doar credincioșii, este partea cea mai puțin
modificată din Liturghie. Există adaose și dezvoltări în partea Este rugăciunea în timpul căreia se săvârșește jertfa
ei introductivă (înaintea Sf. Jertfe), însă schema și rânduiala liturgică (sfințirea și prefacerea Darurilor). E centrul și
ei a rămas aceeași ca în vechea Lit. Nu doar momentele miezul lit. creștine. Aducerea jertfei se exprimă în chip
principale care alcătuiau rânduiala vechii Lit., ci și înlănțuirea concret prin actul ridicării în sus / legănarea darului de jertfă,
sunt aceleași ca în Lit. de azi. arătând că e oferit Divinității. În forma de azi, numim
anaforă tot complexul de rituri și rugăciuni citite de preot,
Lit. credincioșilor din sec. 4-5 ne-o descriu: Catehezele care, în Lit. Sf. Ioan se cuprind între: „Cu vrednicie...” și
mistagogice (Sf. Chiril), Constituțiile apostolice, Omiliile ecfonisul „Și ne dă nouă...”. Cuprinsul anaforalelor se poate
catehetice (Teodor de Mopsuestia), Scrierile Sf. Ion GA, diviza în 4 părți:
canoane.
a) Rugăcuiunea de laudă și de muțumire de la început
1. Partea introductivă (până la ieșirea cu Darurile) (mare rugăciune euharistică), în care se exprimă recunoștința
față de Dumnezeu; în ea se înșiră sau se recapitulează toate
a) Rugăciunile pentru credincioși (2 ectenii și 2 rugăciuni momentele principale ale istoriei mântuirii, de la creație până
în taină), cu care începe Lit. euharistică, fac parte din la Înălțare.
rânduiala primitivă a Lit. Ectenia mare de aici o găsim și în
Const. apost.; cele două rugăciuni pentru credincioși, citite b) Anamneză este a 2a parte; în ea, luându-se ca punct de
azi în taină, corespund rugăciunii similare din Liturghia plecare porunca dată de Hristos Apostolilor, de a săvârși
clementină, rostită de arhiereu cu voce tare, după ectenie. pomenirea lucrării Sale, se face o scurtă enumerare a
Vechimea lor e confirmată de 19 Laod. Textul lor = Barberini.

15
faptelor / momentelor principale din istoria Răscumpărării, la denia din Joia Patimilor. A fost întrebuințat mai întâi în
considerate ca temei a aducerii Darurilor din jertfa liturgică. Utrenie și apoi, după sec. 10, el s-a amplificat cu partea de la
început („Cuvine-se cu adevărat”), a cărei origine e în
c) Epicleza este a 3a și cea mai importantă parte a pietatea monahală a Athosului.
anaforalei, pentru că în timpul ei se săvârșește sfințirea și
prefacerea Darurilor. Are forma unei rugăciuni adresate lui 5. Împărtășirea și riturile finale
Dumnezeu-Tatăl, ca El să-L trimită pe Sf. Duh, prin puterea
Căruia Darurile să se prefacă în Sf. Trup și Sânge. Partea a 3a din Lit. credincioșilor, alcătuită din
rugăciunile și riturile în legătură cu împărtășirea, a suferit f
d) Ultima parte o alcătuiesc rugăciunile de mijlocire puține modificări în structura și rânduiala ei.
generală pentru întreaga Biserică (diptice). Această parte are
forma unei rugăciuni fierbinți de mijlocire pentru toată Rugăciunea amvonului, singura rugăciune din rânduiala
Biserica. Lit. pe care preotul o rostește pe toate cu voce tare și în afara
altarului, este de origine veche. Ea corespunde ca funcție și
Din sec. 5-6, anaforaua începe să fie citită în taină, cu curpins rugăciunii pentru plecarea capetelor, cu care se
excepția unor mici fragmente, așa-numitele ecfonise: încheia odinioară Lit. creștină, și prin care arhiereul îi
binecuvânta pe credincioși, în timp ce ei își plecau capele și
a) Formula pentru introducerea imnului trisaghion: treceau pe sub mâna lui.
„Cântarea de biruință, cântând, strigând...”;
Pentru că pe atunci arhiereul rostea rugăciunea stând
b) și c) Cuvintele rostite de Hristos la Cina cea de Taină: înapoia amvonului, ea se numește și Rugăciunea de după
„Luați, mâncați...” și „Beți dintru acesta...”; amvon. Toate rugăciunile care urmează în rânduiala Lit. de
d) Ecfonisul pentru ultima oferire a Darurilor, înainte de azi după Rugăciunea amvonului (încheierea Lit.) reprezintă
sfințire: „Ale Tale dintru ale Tale...”; adaose posterioare, din sec. 7-8 înainte.

e) Formula pentru pomenirea Sf. ecioare: „Mai ales Miruitul credincioșilor, adică ungerea frunților lor cu
pentru Preasfânta...”; untdelemnul binecuvântat din candela de la iconostas, este o
practică mai nouă. Reprezintă o imitație a ungerii similare
f) Formula pentru pomenirea nominală a epiescopului care se face, din vechime, la sfârșitul Litiei și este specifice
locului: „Întâi pomentește, Doamne...”. unei regiuni din BOR (nu se practica în Trans. și Moldova). A
fost menționată prima dată în Liturghierul de București 1937.
Aceste ecfonise, rostite în auzul credincioșilor sunt pentru
auzul acestora. Partea aceasta din rânduială a luat forma unui Împărțirea anafurei este o practică destul de veche și
serviciu dublu: unul cu caracter mistic, săvârșit în taină, în generală în toată lumea ortodoxă. Despre originea anafurei,
altar, reprezetând substratul vechi al formularului liturgic, și sunt 2 păreri: după unii, anafura a apărut atunci când
cel alcătuit din răspunsurile credincioșilor în biserica, credincioșii au înecput să nu se mai împărtășească la fiecare
reprezentând contribuția pietății credincioșilor în acest Liturghie. Fiind făcută din prescurile întrebuințate la
moment central. Proscomidie pentru materia Sf. Jertfe, ea este un fel de
locțiitor al SF. Împărășanii, care se dădea la început ca semn
Așa s-au născut toate acele răspunsuri, care sunt al comuniunii celor care nu se putea împărtăși, și care se
intercalate în Liturghierul ortodox în textul anaforalei și care mângâiau cu fimitiruile căzute de la masa euharistică. De
întrerup cursivitatea acestei mari rugăciuni. Aceste răspunsuri aceea, anafura se ia pe nemâncate.
sunt:
Anafura poate fi și o reminiscență din vechile agape /
a) „Cu vrednicie și cu dreptate...”; b) „Sfânt, Sfânt, mese frățești, care aveau loc după Sf. Liturghie.
Sfânt...”; c) Cei doi „Amin”; d) „Pe tine te lăudăm”; e)
Axionul; f) „Pe toți și pe toate”. Explicarea Sf. Liturghii – Scopul. Sf. Lit. ca Jertfă a
cultului divin public
Ele reprezintă adaose posterioare textului inițial al
anaforalei. De origine ceva mai târzie sunt cele 2 adaose: 1. Scopul Sf. Liturghii
troparul Ceasului al treilea și Axionul.
Săvârșirea Lit. urmărește un dublu scop: unul, direct, și
Troparul ceasului 3 și stihurile respective din Psalmul 50, anume sfințirea Darurilor de jertfă, adica prefacerea pâinii si
rostite înainte de episcleză, apar pentru prima dată sporadic, a vinului in Sf. Trup si Sange al Domunlui si altul, indirect,
dar se generalizează în sec. 15-16. Ele au fost intercalate în sfintirea credinciosilor prin impartasirea lor cu Sf. Taine.
textul liturgic ca un mijloc de pregătire sufletească a
preoților, în apropierea clipei supreme a invocării și pogorârii In slujba SF. Liturghii trebuie sa distingem 2 momente
Sf. Duh. Se păstrează doar în Liturghierul rusesc și românesc! principale: jertfa, prin care se sfintesc Darurile, iar alta taina
(impartasirea) prin care se sfintes credinciosii.
Axionul / imnul în cinstea Sf. Fecioare, își are originea în
diferite imne care însoțeau pomenirea nominală a Sf. Impartasirea lor cu SF. Taine constituie scopul principal si
Fecioare în cursul rugăciunii de mijlocire (mai ales după ultim al Sf. Lit., sfintirea Darurilor fiind mai mult un mijloc
Nestorie), ca o manifestare a sentimentelor de supravenerație pentru atingerea acestui scop. Asa a fost cel putin la origine,
față de ea. cand se impartaseau toti credinciosii la fiecare Lit. Asa se
face ca Lit Darurilor mai inainte sfintite e numita Liturghie,
Axionul obișnuit astăzi s-a întrebuințat în această calitate desi nu exista o sfintire a Darurilor.
mai întâi ca partea doua a sa („Ceea ce ești mai cinstită...”),
care nu e altceva decât irmosul cântării a 9a din Canonul de

16
Spre implinirea scopului Lit. tinde intreaga ei structura. b) Darul de jertfa adus lui Dumnezeu in Liturghie este
toate rugăciunile, cantarile si citirile din Sf. Scriptura, precum acelasi cu cel adus de Hristos pe cruce, adica Sf. Sau Trup si
si toate actele care se savarsesc, nu sunt altceva decat Sange.
mijloace de pregatire si de realizare a acestui scop. Randuiala
Sf. Lit. urmareste deci o intreita pregatire: c) Primitorul jertfei din Liturghie este acelasi cu al celei
de pe Golgota. Conform doctrinei stabilite de sinoadele din
a) Pregatirea Darurilor de paine si de vin aduse de C-pol, jertfa de pe cruce a fost adusa nu numai Tatalui si Sf.
credinciosi, in vederea sfintirii si prefacerii lor (prima parte a Duh, ci Sf. Treimi, deci si Fiului. In Liturghie, ca si pe cruce,
Liturghiei, la Proscomidie); Mântuitorul apare deci atat ca dar de jertfa cat si ca savarsitor
si totodata primitor al jertfei.
b) Pregatirea preotului liturghisitor pentru ca sa poata
savarsi slujba jertfei celei fara de sange (incepe dinainte de Acest intreit rol al Mântuitorului este formulat in
slujba si continua in tot timpul Sf. Lit.); rugăciunea cititaa de preot in taina in timpul Heruvicului –
Hritos aduce si primeste jertfa liturgica ca Dumnezeu si Se
c) Pregatirea credinciosilor care iau parte la Lit., pentru a aduce jertfa ca om.
se face vrednici de impartasire (incepe dinainte și se
desavarseste in cursul Sf. Lit.).
Liturghia ca forma de prelungire a sacerdotiului
Acest scop de tripla pregatire (a Darurilor, a slujitorilor si
Mântuitorului in Biserica
a credinciosilor) este des formulat in insusi textul liturgic,
Deosebiri de forma sau de aparenta externa:
mai aless in rugăciunile pe care preotul le citeste in taina.
a) Jertfa de pe Golgota s-a adus in chip sangeros, moarte
2. Caracterul de jertfă al Liturghiei fizica ; cea din Liturghie in mod nesangeros, Liturghia fiind o
slujba cuvantatoare fara de sange.
Cultul BO are caracter sacrificial, intemeintu-se pe ideea
b) Jertfa de pe Cruce a fost adusa de Hristos singur pt
sacrificiului; este una din deosebirile esentiale dintre cultul
mântuirea oamenilor, ea a fost jertfa Sa proprie, pe cand cea
BO, BRC si protestante. Sf. Lit. este slujba dumnezeiasca in
din Liturghie este adusa nu numai din partea Lui ci si din a
care se aduce jertfa cultului Legii celei Noi. Esenta si punctul
Bisericii si obstii credinciosilor. Biserica jertfeste si ea cu
culmionant al Lit. este Jertfa euharistica pe care Bis. creștină
Hristos si se aduce ca jertfa o data cu El, prin mijlocirea
o aduce lui Dumnezeu.
preotului sfintitor.
Credîncă ca prin Sf. Lit. se aduce in Biserica o jertfa c) Jertfa sângeroasă de pe Cruce s-a adus intr-un singur
adevarata o afirma in unanimitate toti Sf. Parinti si teologii de loc si o singura data pt totdeauna ; cea din Liturghie se adece
dinainte de reforma (dupa sec. 16, reformatorii au pus in de-a pururi si pretutindeni unde sunt Biserici si altare
discutie caracterul de jertfa). Valoarea si caracterul de jertfa creștine.
sunt accentuate chiar in Liturghierul ortodox, mai ales in Liturghia nu este o repetare sau reinnoire a
acele numeroase rugăciuni in care preotul se roaga lui Patimilor de pe Cruce. Jertfa noastra este intocmai cu cea de
Dumnezeu sa-l invredniceasca a-I aduce jertfa. pe Cruce. Actul in care cele doua jertfe se intalnesc, se
identifica sau se contopesc intr-una singura, este prefacerea in
3. Raportul dintre jertfa Mântuitorului si jertfa Sfantul Trup si Sange a elementelor euharistice care
liturgica constituie temelia materiala a Jertfei din Liturghie. Darurile
Se poate vorbi numai in chip impropriu de un raport intre care se prefac pot fi multe, dar Sfantul Trup si Sange, in care
jertfa Crucii si jertfa din Liturghie, caci notiunea de raport ele se prefac, este si ramane totdeauna unul si acelasi : Trupul
presupune 2 termeni deosebiti (2 jertfe deosebite). De fapt, si Sangele cu care S-a nascut din Sfanta Fecioara, cu care a
intre cele 2 jertfe exista nu numai o stransa legatura, ci si o trait pe pamant, cu care a patitmit, S-a ingropat, cu care a
adevarata identitate: jertfa din Liturghie este, in esenta ei, una inviat si S-a inaltat la ceruri, unde sade si acum in slava, de-a
si aceeasi cu cea de pe cruce. dreapta Tatalui.
d) Jertfa din Liturghie este o reproducere, o forma de
Nicolae Cabasila: unitatea celor 2 jertfe rezulta din prelungire in timp, de actualizare/perpetuare in mijlocul
identitatea Mântuitorului atat ca savarsitor, cat si ca dar de nostru a prezentei lui Hristos, Cel junghiat o data pt
jertfa in ambele cazuri. Lucrul acesta reiese limpede, daca totdeauna. Este mijlocul si prilejul de aplicare individuala a
disecam notiunea de jertfa liturgica in elementele ei roadelor jertfei universale si generale de pe cruce, adusa de
componente: Mântuitorul. Prin jertfa nesângeroasă, noi dobandim roadele
celei sangeroase. In raport cu Jertfa de pe Golgota, Sfanta
a) Cine este savarsitorul acestei jertfe; b) Care este Euharistie este o jertfa relativa. Este centrul activitatii Lui in
materia sau darul de jertfa; c) Cui se aduce aceast jertfa / cine Biserica. Este mijlocul prin care El se afla veșnic impreuna
e primitorul ei. cu noi ; si totodata o forma de anticipare a Parusiei Sale, de
a) In liturghie, adevaratul preot sacrificator este preinchipuire si pregustare a bunatatilor de la masa cereasca
Mântuitorul. Preotul slujitor nu este decat un instrument al lui pe care El o rezera celor ce-L iubesc. Mântuitorul este in
Hristos. Hristos este Cel care sfinteste, prin gura si mainile acelasi timp impreuna cu Dumnezeu-Tatal in ceruri si
preotului, darurile de paine si de vin. El le preface cu puterea impreuna cu noi in mod spiritualm, sub chipul Sfintelor
Sf. Duh in adevaratul Sau Trup si Sange; si tot El este Acela Daruri.
care le ofera Tatalui, ca dar de jertfa din partea Bisericii.
B. LITURGHIA CA FORMA DE CULT SI
CENTRU AL CULTULUI DIVIN ORTODOX

17
1.Liturghia ca centru al cultuli divin public De aceea ea se numeste Euharistie, adica slujba de
ortodox multumire, obiectul rugăciunilor ei fiind exprimarea
In ortodoxie Sfanta Liturghie este cea mai recunostintei noastre fata de Dumnezeu.
importanta dintre toate unitatile componente ale cultului c) in al treilea rand, Liturghia este cea mai eficace jertfa
divin ; este temelia, centrul, miezul intregului cult ortodox de impacare cu Dumnezeu sau pt ispasirea si iertarea
(asa cum jertfa de pe Cruce a fost faptul cel mai de seama din pacatelor noastre ; pt ca prin ea se ofera lui Dumnezeu acelasi
istoria mântuirii lumii). pret de rascumparare care s-a oferit pe cruce, adica Sangele
Sfera notiunii de cult este mai larga si mai nepretuit al Fiului Sau.
cuprinzatoare decat cea de Liturghie ; in aceasta intra atat 3. Liturghia ca forma a rugăciunii de cerere
slujba Sfintei Liturghii cat si toate celelalte slujbe si randuieli (mijlocire)
sfinte ale Bisericii + orice act/atitudine menite sa exprime Liturghia este cea mai puternica rugăciune de
sentimentele noastre de respect, adoratie, multumire sau cerere/mijlocire. Este supremul mijloc de a-L implira si
cerere fata de Dumnezeu. indupleca pe Dumnezeu in favoarea noastra, sau a mortilor
Cele sapte Laude constituie o introducere la slujba nostri, pt care aducem daruri la Liturghie. Rugăciunile
Sfintei Liturghii ; mai toate tainele si ierurgiile stau in noastre, unite cu cu ale preotului liturghisitor, capata in
legatura directa/indirecta cu Sfanta Liturghie (unele se Liturghie o putere deosebita. Ele se unesc cu acelea – infinit
savarsesc in timpul acesteia, randuiala altora este indisolubil superioare si mai cu trecere ale lui Iisus, Care prin Jertfa Sa,
impletita cu cea a Liturghiei etc.). Imprejurul Sfintei Liturghii mijloceste El Insusi langa Dumnezeu-Tatal pt implinirea
graviteaza toate formele si manifestarile mai de seama ale cererilor noastre.
cultului ortodox, care isi întemeiază puterea + efectele sale Liturghia ne ofera mijlocul cel mai bun pe care-l
sfintitoare pe jertfa Mântuitorului (actualizata in Liturghie). avem la indemana pentru a mijloci usurarea de pacate,
2.Liturghia ca forma a cultului de adoratie mangaiere si odihna raposatilor nostri dragi « Celor adormiti
Liturghia este nu numai izvorul si temelia Sfintelor le sunt mai de folos Liturghiile, iar celelalte (pomeniri,
Taine+ierurgii, ci si ce mai importanta dintre toate slujbele. milostenii) ii ajuta mai putin »( Sf Simeon al Tesalonicului).
Fiind instituita de Mântuitorul ea este sg slujba de origine Prin Liturghie se intretine si sentimentul de comuniune a
divina ; se poate spune ca Mântuitorul Insusi a savarsit prima sfintilor, adica legatura de iubire care ii uneste pe cei vii cu
Sfanta Liturghie. Liturghia este mai mare ca cele sapte laude cei morti si cu Sfintii din ceruri, facand din toti un singur
prin faptul ca prin cele sapte Laude, noi aducem lui trup : Trupul tainic al Bisericii lui Hristos.
Dumnezeu numai rugăciune (cerere, lauda, multumire), pe
cand prin Liturghie aducem ceva mai mult : jertfa.(expresia C. SIMBOLISMUL SF LITURGHII
deplina a cultului suprem de latrie). 1. Liturghia Bisericii primare ca « mister » al patimii
Aceasta constituie actul central si scopul de capetenie al si mortii Domnului
Liturghiei. Liturghia reprezinta forma cea mai inalta si Randuiala Sfintei Liturghii constituie nu numai un
desavarsita a cultului nostru de adoratie : -mai intai pt ca sublim mijloc de sfintire, nu numai rugăciunea prin excelenta
savarsitorul adevarat al acestei jertfe este Hristos Insusi ; El a Bisercii si cultul suprem adus de ea lui Dumnezeu, ci si o
jertfeste si Se jertfeste in Liturghie pt noi si in unire cu noi. minunata forma de reprezentare simbolica, de comemorare/
- al doilea, darul nostru de jertfa este ce s-ar putea aduce reinnoire mistica si sacramentala a istoriei mântuirii.
mai de pret lui Dumnezeu : insusi Trupul si Sangele Liturghia creștină a fost considerata dintru inceput
neprihanit si nepretuit al Fiului Sau. Omenitatea din persoana ca o « anaminis » adica o pomenire, amintire/comemorare a
divino-umana a lui Iisus este tot ce a creat Dumnezeu mai crucii, a patimilor si a mortii Domnului. Aceasta comemorare
sfant si mai curat si mai desavarsit ; opera cea mai de pret a nu era conceputa ca ceva simbolic, ci ca un adevarat mister,
lui Dumnezeu. Darurile aduse de credinciosi ne inchipuie pe adica o actualizare efectiva a patimilor Mântuitorului,
noi. reimprospatate in fata ochilor nostri, sub forma de drama
Dupa sfintirea, prefacerea lor, natura omeneasca este deci liturgica. Creștinii participa la aceasta drama, o retraiesc si
oferita lui Dumnezeu ca jertfa pt noi. Pt ca cele doua firi sunt beneficiaza de efectele ei salutare.
indisolubil unite si nedespartite in aceeasi persoana, noi le Forma ei originara si cea mai simpla (de masa
oferim pe amandoua deodata ca jertfa lui Dumnezeu-Tatal, o liturgica), Liturghia creștină era o anamneza a patimii si
data cu Iisus, sau mai bine zis prin El, prin mijlocirea Lui. mortii Mântuitorului. Dar Patimile, nu pot fi separate de
a) Liturghia este sublimul imn de slava si de lauda pe ca il momentul Invierii si Inaltarii, astfel ca anamneza vechilor
putem aduce lui Dumnezeu pt perfectiunile, puterea si anaforale liturgice rasaritene infatiseaza Liturghia ca pe o
majestatea Sa. forma de comemorare a tuturor evenimentelor dintre Patima
Dar prin Liturghie nu cinstim numai pe Dumnezeu, si Parusie.
ci si pe Sfinti. Liturghia este forma suprema de exprimare nu 2. Extinderea simbolismului mântuirii in
numai a cultului de adoratie, ci si a celui de veneratie. Ea randuiala Liturghiei
prilejuieste cea mai mare bucurie pe care o putem face Cu timpul, ritualul Liturghiei, a inceput sa
ingerilor si Sfintilor si cea mai aleasa cinstire pe care le-o comemoreze si celelalte episoade din istoria mântuirii,
putem da. Jertfa se aduce desigur doar lui Dumnezeu nu si anterioare Patimilor. Au fost adaugate catorva acte liturgice
fapturilor. pe langa sensurile lor directe/literale si cateva sensuri
b) Liturghia este supremul prinos de multumire, adica derivate, superioare. Dintre acestea, unele sunt sensuri
expresia desavarsita a sentimentelor noastre de recunostinta istorico-simbolice, care amintesc amanunte din viata
fata de Dumnezeu, pt binefacerile primite de la El. Jertfa = Mântuitorului dinainte de Inaltare, iar altele sunt sensuri
manifestarea + dovada sublima a milostivirii bunatatii si spirituale, care ne duc cu gandul la realitatile din viata
iubirii divine fata de oameni. viitoare. Liturghia devine astfel : recapitulare a intregii
18
iconomii a mântuirii. La acestea se adauga sensuri dogmatice potrivit (paine= trupul omenesc, vinul = sangele). Prin
si morale, adica cele legate de doctrina sau de invatatura de urmare darurile de paine si vin simbolizeaza pe de o parte
credinta si morala a Bisericii. însăsi fiinta trupeasca si sufleteasca, pe care ei o aduc ca
3. Scopul si efectul simbolismului liturgic drept jertfa lui Dumnezeu, sub aceasta forma.
Scopul pe care il urmareste acest simbolism liturgic Painea si vinul (facute din mai multe boabe stranse
este efectul psihologic binefacator, pe care il exercita asupra laolalta + ciorchini si boabe de struguri zdrobite in aceleasi
sufletelor noastre. Infatisand istoria sfanta a mântuirii in teasc) simbolizeaza unitatea/comuniunea spirituala, care ii
chipul cel mai viu/sugestiv cu putinta, simbolismul liturgic leaga pe toti membrii Bisericii, facand din toti un sg trup.
urmareste sa-i impresioneze mai adanc pe credinciosii Apa turnata in vinul de Proscomidie, este elementul
prezenti, sa retraiasca aievea drama mântuirii, sa destepte in care astampara setea omului si se foloseste pt curatenia
ei gandurile si simtamintele adecvate. corporala. Dupa o veche interpretare, ea ii simbolizeaza pe
Sensurile simbolico-mistice ale randuielii Sf credinciosii laici, iar amestecarea cu vin = incorporarea
Liturghii pot exercita o influenta purificatoare si iluminatoare acestora la Hristos.
asupra sufletelor celor care participa la ea. Ii pregateste in b) De ce aluat dospit si nu zima ?
vederea realizarii scopului ultim al Liturghiei : impartasirea -- intai pt ca o astfel de paine a intrebuintat Mântuitorul
cu Sfintele Daruri, unirea tainica cu Hristos euharistic. Insusi la Cina cea de taina.
« Acestea ne sfintesc intr-un indoit chip. In primul rand prin -- al doilea pt ca paine adevarata, dospita cu aluat,
însăsi puterea pe care o au rugăciunile, citirile, cantarile… simbolizeaza mai bine sufletul desavarsit si intruparea
Astfel rugăciunile ne intorc cu gandul catre Dumnezeu, desavarsita a Domnului fiind facuta din trei elemente care
mijlocindu-ne iertarea pacatelor ; cantarile il fac sa Se reprezinta si cele trei parti ale sufletului si cinstea Sfintei
milostiveasca si sa Se indure spre noi ; in sfârșit citirile din Treimi, adica :
Sfanta Scriptura, care ne invata atat bunatatea si iubirea de -- faina cu aluat (suflet), apa (botezul), sarea (« voi
oameni ai lui Dumnezeu..sadesc si aprind in sufletele noastre sunteti sarea pamantului… »)
nu numai iubirea ci si teama fata de El, facandu-ne mai
Aducem aici paine dospita pt ca ea simbolizeaza
zelosi intru pazirea poruncilor Sale »(Sf Nicolae Cabasila ? ).
desavarsit trupul Domnului care se preface prin sfintire.
In al doilea rand, rug, citirile, cantarile ne sfintesc
-- al treilea aducem paine dospita, pt ca trebuie sa ne
prin aceea ca intr-insele noi vedem cu inchipuirea pe Hristos,
deosebim de evreii care isi fac Paștile cu azima
lucrarea si patimile Lui pt noi.
-- al patrulea Jertfa lui Melchisedec, cea mai desavarsita
Astfel intreaga slujba este o icoana care ar infatisa
din preinchipuirile VT, s-a adus tot cu paine dospita, nu
un singur trup al lucrarii Mântuitorului in lume. Antifoanele +
azima.
cele care se rostesc la Proscomidie, inchipuie cea dintai
treapta din lucrarea mântuiritoare a lui Hristos ; iar cele de c) Paine folosita la Proscomidie, poarta însă forma si
dupa antifoane, urmatoarea treapta. denumirea de prescura (prescura=ofranda, jertfa,aducere).
Sunt facute in forma rotunda (mai rar), simboliz. rotunjimea
Toate cele ce se savarsesc la Sf. Liturghie ne duc cu
pamantului, dar de cele mai multe ori in forma de cruce cu
gandul la lucrarea mântuitoare a lui Hristos, pt ca privelistea
patru cornuri (cele patru laturi ale intregii lumi, pt care S-a
ei fiind in fata ochilor nostri, sa ne sfinteasca sufletele si
intrupat Domnul, cat si cele 4 brate ale Crucii, pe care El a
astfel sa devenim vrednici de primirea Sfintelor Daruri. Ea nu
fost rastignit). Prescurile cu 4 cornuri, ne amintesc de cele 5
sadeste alte simtaminte, ca acelea care le avem prin credinta
pâini cu care Mântuitorul a saturat in chip minunat multimea
in Hristos, ci le pastreaza pe cele existente, le improspateaza
in pustie. De aceea s-a si fixat numarul reglementar de cinci
si le sporeste, facandu-ne mai tare in credinta, fierbinta in
pt prescurile de la Proscomidie. Sunt si prescuri cu 3 cornuri,
evlavie si iubire.
care simboliz Sfanta Treime.
Ce aceste simtaminte trebuie sa ne apropiem de cele
2. Simbolismul ritualului pregatirii Sf. Agneț -
Sfinte. Nu este de ajuns sa inveti o data si apoi sa cunosti ce a
ritualul / lucrarea sfanta a Prosomidiei.
facut Hristos, ci trebuie ca in timpul Sf Liturghii sa ne atintim
spre ele ochii cugetului si sa le contemplam. Spalarea mainilor preotului simbolizeaza curația
trupeasca si sufleteasca ceruta preotului; il arata si formula
D.
sacramentala pe care preotul o rosteste in timpul spalarii
SIMBOLISMUL PROSCOMIDIEI
(fragment din Ps. 25).
Proscomidia = randuiala alegerii, pregatirii,
Talcuitorii bizantini atribuie pregatirii Sf. Agneț, care
afierosirii Darurilor de paine si vin pt Sf. Jertfa. Ea este
constituie partea principala a Proscomidiei, un dublu
actiunea sacramentala in timpul careia si prin care materia
simbolism: unul in legatura cu Nasterea si altul cu Patimile si
bruta destinta Sf Jertfe este prelucrata, ridicata la starea si
moartea:
calitatea de Cinstite Daruri, gata sa fie sfintite si prefacute in
Sf. Trup si Sange. a) Simbolismul Nasterii – prima prescura, din care se
scoate Sf. Agneț, incpuie pe Sf. Fecioara, din care S-a nascut
1.Semnificatia simbolica a
Hristos, iar scoaterea Sf. Agneț din prescura inseamna
materiei Sfintei Jertfe
intruparea / nasterea Domnului din Sf. Fecioara.
Rostul si semnificatia simbolica a materiei Sfintei
Sf. Agneț, pecetea scoasa din prescura, inchipuie trupul
Jertfe :
omenesc al Mântuitorului. Gr. agnos = miel, pentru ca
a) De ce paine si vin amestecat cu apa ? Mântuitorul, prin analogie cu mielul pascal, a fost vazut
-intai, pt ca aceasta materie este de institutie divina (la dinainte de Isaia, ca un miel de jertfa, iar Sf. Ioan Botezatorul
Cina cea de Taina, El a folosit vin si paine) L-a numit chiar „Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatele
-al doilea, pt ca painea si vinul sunt alimente care lumii”.
constituie numai hrana omului, si încă hrana de capetenie. Ele
simbolizeaza existenta lui fizica in chipul cel mai expresiv,
19
Proscomidiarul – inchipuie locul Nasterii, iar discul pe miridele reprezinta acum Biserica universala din toate
care se aseaza Sf. Agent, este pestera in care S-a nascut. timpurile si locurile (pamant + cer) = familia spirituala a
Steluța, care se aseaza peste disc, aduce aminte de steaua tuturor fiilor lui Dumnezeu, stransa in jurul lui Hristos.
aratata la Nastere. Acoperamintele, care se pun peste Daruri, Sensul acesta eclesiologic il formuleaza mai ales Simeon
simbolizeaza scutecele, iar tamaierea Darurilor însămna al Tesaonicului, care spune ca la Sf. Proscomidie, vedem pe
ofranda omagiului de smirna si tamaie. Acoperirea Darurilor Insusi Iisus si intreaga Biserica a Lui.
si ramanerea lor tainica la proscomidiar pana la vohodul mare In sens mistic, proscomidiarul si sf. disc = tronul
= vremea necunoscuta a vietii lui Iisus. Mântuitorului ca imparat in mijlocul Bisericii Sale si Scaunul
b) Rastigirea, patimile si moartea. Simbolismul acesta e Sau la judecata. Sf. Disc, cu sf. Agneț si miridele = imaginea
mai evident in formulele sacramentale folosite la eshatologica a judecatii din urma.
Proscomidie, incepand chiar cu „Intru pomenirea E. Explicarea Liturighiei Catehumenilor
Domnului...”, formula care arata ca tot cea ce se face la Sf. 1. Inceputul Liturghiei pana la vohodul cu Evanghelia
Lit se face pentru implinirea poruncii date de Hristos
a) „Vremea inceperii Liturghiei”, ritualul inchinarii
Apostolilor pentru pomenire.
preotilor pentru inceperea slujbei, inchipuie timpul prezis de
Proscomidiarul = Golgota; Copia (cutitul) = lancea; Isaia al nasterii lui Ioan si a lui Hristos. Proetul rosteste si
Scoaterea Sf. Agneț = strpungerea crucișă si impungerea cu cantarea de slava a ingerilor la Nasterea Domnului. Inainte de
copia = rastignirea Lui; acoperamantul discului = giulgiul, aceasta, preotul rosteste rugăciunea de invocare a Sf. Duh,
iar Aerul = piatra pusă deasupra mormantului. deoarece cu puterea harului Sf. Duh se savarsesc toate actele
Vinul si apa = sangele si apa care au curs din coasta sfinte.
Domnului, care au devenit cele 2 izvoare ale vietii Harului: b) Liturghia incepe cu formula de binecuvantare
apa Botezului si sangele Sf. Euharistii. Sf. Potir = paharul (Binecuvantarea mare) pentru ca, din diferitele forme ale
folosit la Cina cea de taina, cat si vasul cu fiere si otet. rugăciunii, cea dintai cu care se cuvine sa ne apropiem de El
Sf. disc = patul pe care Iosif si Nicodim au asezat trupul este rugăciunea de slavire, din care fac parte si formulele de
Domnului. Buretele = buretele imbibat cu otet si fiere. Iar binecuvantare.
cadirea = imbalsamarea trupului Domnului. Maica Domnului
este prezenta prin mirida triunghiulara asezata de-a dreapta Prin aceasta formulam preamarim imparatia lui
Sf. Agneț. Dumnezeu, pentru a carei intemeiere a venit pe pamant
3. Scopul si semnificatia miridelor Mântuitorul Hristos si ne bucuram de Dumnezeirea in
La sfârșitul Proscomidiei, Sf. Agnet si vinul din potir Treimea Persoanelor.
devin „Cinstitele Daruri”, inchinate lui Dumnezeu. Totusi, Comparand formulele de binecuvantarea dintre Vecernie,
atata vreme cat raman la proscomidiar, ele nu se prefac încă Utrenie si Sf. Liturghie putem observa o gradatie in revelarea
in Trupul si Sangele, ci sunt numai un simbol. Toate cele misterului Sf. Treimi. La vecernie aminteste treapta cea mai
savarsite la Proscomidie au deci un caracter figurativ sau de jos, in care omenirea stia doar ca Dumnezeu exista si ca e
simbolic. Ritualul Prosomidiei constituie o forma unul singur. La Utrenie, avansam pe o treapta sueprioara, in
sacramentala de anticipare a adevaratei pomeniri a mortii care, datorita prorocilor, omenirea facuse un progres in
Mântuitorului care va urma. cunoasterea lui Dumnezeu (ca El are 3 fete). La Liturghie, ne
In jurul Sf. Agneț se aseaza pe sf. disc miridele / particlele aflam in epoca in care s-au revelat cele 3 Persoane si cum se
de paine scoase din celelalte prescuri: numesc.
Cea dintai, pentru Sf. Fecioara, e mai mare si se aseaza
de-a dreapta Sf. Agneț, asa cum si ea sade in cer de-a dreapta c) In timpul binecuvantarii, preotul face semnul Sf. Cruci
Fiului. peste antimis cu Sf. Evanghelie, care îl inchipuie pe Hritos
Urmatoarele 9 miride, mai mici, se scot in cinstea sezand pe tronul slavei Sale. Acest get arata ca sf. slujba se
sfintitlor, impartiti in0 cete, dupa chipul celor 9 cete ale savarseste spre pomenirea jertfei de pe cruce si ca prin Sf.
iararhiei ceresti a sfintilor ingeri. Ele reprezinta deci Evanghelie si Sf. Cruce a intemeiat Hristos Imparatia lui
multimea sfintilor care alcatuies Biserica triumfatoare din Dumnezeu pe pamant (sunt cele 2 simboluri ale
ceruri. In sfârșit, cele mai mici se scot pentru credinciosii vii creștinismului).
si morti, reprezentandu-i pe membrii Bisericii luptatoare. d) Usile imparatesti si dvera sunt deschise = semn ca
In scopul aducerii acestor miride este o diferenta: Cele slujba reprezinta epoca revelatiei depline a misterului
dintai se scot si se aduc „intru cinstirea si pomenirea mântuirii prin venirea Mântuitorului, Care ne-a deschis
sfintilor” = ele reprezinta forma cultului de veneratie pe care portile raiului. Dupa ce se da binecuvantarea, usile se inchid,
o dam sfintilor / rugăciunea de multumire pe care o aducem însă dvera nu, semn ca taina intruparii si a Nasterii ramane
lui Dumnezeu pentru slava cu care El i-a incununat pe sfinti. deocamdata necunosca oamenilor, fiind descoperita numai
Celelalte se scot spre „pomenirea si iertarea pacatelor” ingerilor, pastorilor, magilor si celor din preajma Pruncului,
credinciosilor vii si morti. Sunt o forma a rugăciunii noastre care se afla acum la proscomidiar.
de cerere, prin care mijlocim mila lui Dumnezeu in favoarea
celor pe care-i pomenim. e) Antifoanele ne duc cu gandul tot la vremea cand
Mântuitorul venise pe pamant, dar ramasese in afmosfera
vietii umile din Nazaret, dupa cum si Cinstitele Daruri raman
acoperite in taina. Antifoanele reprezinta vremea de dinainte
4. Simbolismul eclesiologic si eshatologic al de Ioan Botezatorul, cand era încă nevoie de proroci care sa
Proscomidiei vesteasca venirea Domnului.
Felul gemetric in care Sf. Agneț si miridele se aseaza pe
sf. disc are un sens mistic si eclesiologic. Sf. Agneș si

20
De aceea, versetele din psalmi sunt alese de regula din 4. Lecturile biblice
psalmii profetici, in care se proroceste venirea Domnului, iar
cantaretii = prorocii si psaltii Legii Vechi. antifoanele sunt 3, a) Apostolul = trimiterea la propovaduire a Sf. Apostoli,
in cinstea Sf. Treimi. fie cea dintai, indata dupa alegerea lor sau cea definitiva,
dupa Inviere (Mt. 28, 19).
f) Fericirile, care alcatuiesc ultimul antifon fac parte din
prima cuvantare tinnuta de Mântuitorul (Predica de pe munte) b) Cadirea / tamaierea din timpul Apostolului se face in
si reprezinta zorile lucrarii publice a Mântuitorului. cinstea Sf. Evanghelii care urmeaza sa fie citita si
simbolizeaza pe Sf. Apostoli si mireasma invataturii
g) Deschiderea usilor imparatesti arata ca Mântuitorul dumnezeiesti raspandite de ei. Dupa unii, cadirea
iese din viata nescunoscuta si Se descopera. simbolizeaza darul Sf. Duh, dat prin Evanghelie tuturor.
2. Vohodul mic c) Citirea Sf. Evanghelii inchipuie aratarea deplina a lui
Hristos in lume, propovaduind. De aceea, inainte si dupa, se
Iesirea sf. slujitori cu Sf. Evanghelie = epifania Domului canta „Slava Tie, Doamne...”.
sau aratarea Sa in lume, mai intai prin botezarea Sa in Iordan,
cand a fost marturisit de Tatal, apoi prin inceperea activitatii Din momentul iesirii cu Sf. Evanghelie, Lit. devine o
publice. treptata epifanie a prezentei mistice a lui Hristos intre noi,
mai intai in simboluri iar apoi, prin Sf. Daruri, in realitatea
a) Sf. Evanghelie = Hristos Insusi (cuprinde cuvintele si Sf. Sau Trup si Sange. De aceea elementele tipice,
istoria Sa). De aceea se canta „Veniti sa ne inchinam si sa preinchipuitoare din VT, existente pana acum in randuiala
cadem...” si preotul o saruta in semn de respect, ca si cand ar Lit. incep sa dispara treptat pentru a face loc celor simbolice
saruta mana / picioarele Sale. si mistice din NT.
b) Luminile care sunt purtatea inaintea Evangheliei = Prezenta simbolico-mistica a lui Hristos in mijlocul nostru
însăsi lumina spirituala adusa de Hristos prin Evanghelie, iar devine mai perceptibila in faza urmatoare a Lit., cand se
purtatorii = prorocii Legii Vechi, in special pe Ioan citesc pericopele din Apostol si Evanghelie. De aceea mai
Botezatorul. intai ni se arata Sf. Evanghelie inchisa, inchipuind epifania
c) Intelepciune, Drepti = isi are originea in partile Domnului de la Botez.
Rasaritului, unde creștinii ascultau sf. slujba stand pe jos. Dupa aceea, citirile din Scriptura = aratarea vadita a
Prin aceste cuvinte, preotul spunea credinciosilor ca se Mântuitorului, cand El vorba tuturor in public si S-a facut
cuvinte sa-L intampinam pe Hristos si sa acultam cuvantul cunoscut nu numai prin cele graite de El, ci si prin cele
Lui stand drepti, in semn de respect. invatate de Apostoli (de aceea se citeste mai intai Apostolul).
Cuvantul „drepti” se refera deci la atitudinea sau tinuta Apostolul se citeste mai intai pentru a arata ca manifestarea
fizica a credinciosilor, nu la cea sufleteasca sau morala. Prin Domnului in lume s-a facut treptat.
aceast formula se atrage luare-aminte asupra tuturor 5. Partea finala a Liturghiei catehumenilor
momentelor din slujba care este prezent mistic Hristos in
mijlocul nostru. Se repeta si la citirea Sf. Evanghelii. a) Desfacerea sf. antimis in timpul ecteniei pentru
catehumeni = saparea sau pregatirea mormantului, pe care
3. Trisaghionul liturgic Iosif l-a daruit pentru ingroparea Domnului.
Imnul „Sfinte Dumnezeule” care se canta dupa vohodul b) Strnagerea miridelor de pe sf. antimis cu buretele =
mic e imprumutata parte din cantarea ingerilor, parte din unirea catehumenilor cu Biserica, unire pentru care ne rugam
cantarea sfintilor psalmi ai prorocului si e alcatuita de in timpul ecteniei; semnul Sf. Cruci, facut de preot cu
Biserica lui Hristos, fiind inchinata Sf. Treimi. Cuv. Sfinte, buretele = pecetluirea mormantului.
cantat de 3 x, este din imnul Serafimilor, iar cuvintele:
Dumnezeule, fara de moarte – psalmul lui David. Alegerea si c) Concedirerea catehumenilor = sens mistico-
adosul acestor cuvinte (+ adaosul cererii miluieste-ne pe noi) eshatologic: ea simbolizeaza vremea sfaristului lumii si
sunt opera Bisericii. despartirea celor drepti de cei pacatosi, pentru ca Lit.
credinciosilor in care se va face unirea de taina cu Hristos e
Aceasta arata legatura dintre VT si NT si faptul ca ingerii simbolul gustarii fericirii pline, de care se vorb bucura
si omaneii s-au unit intr-o singura Biserica prin venirea lui dreptii.
Hristos. De aceea, dupa ce Sf. Evanghelie a fost aratata si
dusa in altar, cantam imnul acesta cu glas tare, pentru ca d) Inchiderea usilor imparatesti si a dverei dupa citirea
Hristos ne-a asezat impreuna cu ingerii. Evangheliei inlocuieste inchiderea usilor bisericii de
odinioara, dupa concedierea catehumenilor. In sens
In sens mistic, Trisagionul = unirea Bisericii triumfatoare eshatologic = sfârșitul celor pamantesti si intrarea dreptilor la
cu cea luptatoare, a cerului cu pamantul, a ingerii cu oamenii, ospatul de nunta a lui Hristos, dupa judecata viitoare.
unire realizata prin intruparea Fiului. El ne sugereaza si
prezenta mistica a sf. ingeri la slujba pe care o inaltam. F. Explicarea Liturghiei Credinciosilor
La Liturghia obisnuita, imnul Sf. Dumnezeule se canta de 1. Partea introductiva
3 x in cinstea Sf. Treimi, la slujba in sobor de 6 x, iar la cea
arhiereasca de 9 x, dupa numarul celor 9 cete ingeresti Imnul heruvimic are un sens mistic, pe care il exprima si
(alternand cu credinciosii = lauda neintrerupta a lui textul: noi ii inchipuim acum, in mod tainic, pe heruvimii din
Dumnezeu din partea bisericii ceresti si pamantesti). ceruri, deoarece ne pregatim ca si ei sa-L primim pe
Imparatul tuturor, Care va aparea, la Vohod si Caruia Ii
21
cantam aliluia! Atmosfera de mister e sporita prin cadirea din din conditiile fara de care nu putem lua parte cu vrednicie la
timpul Heruvicului. aducerea Sf. Jrtfe.
2. Vohodul mare / iesirea cu Cinstitele Daruri Rostirea crezului inseamna ca, in afra de iubire, ni se cere
si credinta dreapta, spre a putea praticipa cu vrednicie.
Dupa unii, inchipuie ultimul drum facut de Domnul
inainte de Patima si moartea Sa, din Betania in Ierusalim, Cuvintele „Usile, usile...”, cu care se introduce rostirea
intrarea Sa triumfala in Cetatea Sfanta. Dupa altii, inseamna Crezului erau adresate ostiarilor care pazea usile de intrare a
chiar alaiul funebru de la rastignirea si ingroparea Domnului. bisericii; astazi, ele au intelesul unui indemn spre ascultare a
Crezului.
Proscopmidiarul = locul rastignirii, Sf. disc = patul pe
care a fost pus si purtat trupul Sau. Purtatorii Cinstitelor Deschiderea dverei inaintea Crezului arata ca ni se lasa
Daruri ii reprezinta pe Iosif si Nicodim, care au coborat vederea spre altar, sa putem marturisi credinta chiar inainte
trupul Sau de pe cruce. De aceea, preotii care insotesc pe tronului lui Dumnezeu, aflat pe Masa, sub forma Sf. Daruri.
protos poarta in maini uneltele de tortura ale Patimilor: cruci, In sens mistic, aceasta deschidere inseamna ca trebuie sa
copia, lingurita, burretele, insotinud-l pe Domunl pe drumul ridicam de pe ochii nostri orice perdea care ar putea impedica
Calvarului. intelegerea celor spuse in Crez. In sens simbolic, ea inchipuie
fuga strajerilor din preajma mormantului, la cutremului de la
Pomenirile sunt rugamintile talharului celui drept rasignit Inviere.
odata cu Iisus, care-L ruga pe Domnul si care a primit
fagaduinta Raiului. Ridicarea Sf. Aer si clatinarea lui deasupra Cinstitelor
Daruri in timpul Crezului = cutremurul care a avut loc de
Altarul si Sf. Masa = gradina in care era sapat mormantul Inviere si deschiderea mormantului; la cuvintele „Si a inviat a
Domunlui. Sf. antimis = mormantul insusi, iar asezarea treia zi...”, preotul inceteaza clatinarea Aerului, il intocmeste
Cinstitelor Daruri pe el = punerea in mormant. si Il pune deoparte, asemenea ingerului care a dat piatra
Acoperamantul discului = marama pusa pe fata Lui; mormantului.
acoperamantul potirului = giulgiul; Aerul = piatra de la 4. Momentul central al Liturghiei: savarsirea jertfei
intrarea mormantului. Cadirea Darurilor = aromele cu care a (sfintirea Darurilor)
fost uns trupul si miresmele aduse. Steluta = pecetea pusa pe
piatra mormantului. Inchiderea usilor imparatesti Acum incepe aducerea Sf. Jertfe. Preotul strigă „Sa stam
simbolizeaza pogorarea Domnului la iad cu sufletul, iar bine” pentru a atrage atentia credinciosilor.
inchiderea dverei = intarirea mormantului cu straja.
Cuvintele „Mila pacii, jertfa laudei” = corect ar fi „Mila,
Momentele celor 2 vohoduri (cu Evanghelia si cu pace, jertfa de lauda” care sunt elementele ofrandei spirituale,
Darurile) corespund cu momentul rostirii imnului „Lumina pe care credinciosii o aduc din partea lor, odata cu Jertfa
lina” din Vecernie si cu momentul doxologiei din Utrenie. La adusa de preot in numele lor. Sunt cele 3 virtuti: mila, pacea
vecernie, salutam aparitia luminii de seara, menita sa si jertfa de lauda, pe care Sf. Scriptura le contrapune jertfelor
risipeasca intunericul noptii; la Utrenie, salutam aparitia materiale din Legea veche. Aducem mila pentru ca „mila
luminii de zi, iar la sf. Ceasului I Il invocam pe Hristos. In voiesc, iar nu jetrtfa de animale” (Osea 6, 6) apoi pace (Mt. 5,
ambele azuri, lumina naturala Il simbolizeaza tot pe Hristos. 23-24); jertfa de lauda pentru ca asemenea jertfa cere Domnul
La cele 2 vohoduri, El apare lumii mult mai aproape. La (Ps. 49).
vohodul mic este intruchipat de Sf. Evanghelie, iar la
Vohodul mare apare sub forma Cinstitelor Daruri, care se vor Atingerea stelutei de cele 4 parti ale sf. disc, in forma de
preface in Trupul si Sangele Sau. cruce = cantarea celor 4 vietati din Apocalipsa, iar ridicarea
stelutei = ruperea pecetii de pe mormantul Domnului.
Vohodurile din slujbele seriviculu idivin zilnic
simbolizeaza o treptata revelare / epifanie mistico-simbolică a ridicarea Cinstitelor Daruri de catre preot, in chipul Sf.
Mântuitorului in lume. Cruci = imitarea gestului de ofranda facut de Mântuitorul la
Cina (gestul ritual prescris de Legea Veche la aducerea
3. Partea pregatotiroare pentru savarsirea jertfei jertfelor).
Are ca scop pregatirea preotilor si a credinciosilor pentru In timp ce se canta imnul „Pe tine Te laudam”, iar in altar
participarea lor cu vrednicie la aducerea Sf. Jertfe. Cuprinde preotul rosteste epicleza, are loc savarsirea Sfintei Jertfe,
3 subdiviziuni, care reprezinta treptele / conditiile pentru prefacerea Sf. Daruri in Sf. Trup si Sange, prin puterea si
participarea cu vrednicie: harul Sf. Duh, la rugăciunea preotului. De aici inainte, Sf.
Daruri nu mai sunt simboluri ci Trupul si Sangele.
a) Rugăciunea, exprimata prin ectenia care urmeaza („Sa
plinim rugăciunea noastra...”); Ele sunt adevaratul Trup si Sange cu care El S-a nascut
din Sf. Fecioara, cu care a patimit si S-a ingropat, a inviat si
b) implinirea poruncii creștine a dragostei, concretizata in S-a inaltat in slava. Acum e clipa cand prezenta lui Hristos in
ritualul sarutarii pacii; mijlocul Bisericii Sale nu mai e doar simbolica, ci devine
c) Marturisirea credintei, care se face prin rostirea reala.
Crezului. Sfintirea si prefacerea Darurilor e momentul in care
Dupa prima etapa, aceea a rugăciunii, urmeaza indepmnul anamneza, adica comemorarea Mântuitorului, se transforma,
„Sa nu iubim unii pe altii... = porunca data de Hristos tuturor din simbol, in realitate efectiva; slujba noastra devine acum o
Sf. Apostolilor. Aceasta ne spune ca iubirea dintre noi e una actualizare a faptului istoric de pe Golgota. Nu toata painea

22
de pe sf. disc se preface in Sf. Trup, ci numai Sf. Agneț; restul Turnarea caldurii in Sf. Sange are si scopul de a
pâinii se sfinteste, dar nu se preface. De aceea, la rostirea reprezenta inveierea Domnului, simbolizata prin punerea
„Sfintele, sfintilor”, preotul ia in maini si inalta numai Sf. particelei IS din Sf. Agneț in potir. Dupa unii, turnarea
Agneț. caldurii in sf. potir = pogorarea Sf. Duh peste Biserica, la
ziua cincizecimii, ori caldura credintei cu care trebuie sa ne
Acum, dupa ce Sf. Jertfa s-a savarist, preotul citeste, in impartasim.
taina, partea de la urma din anafora (Rugăciunea Sf. Jertfe)
pe care o numim diptice, adica rugăciunea de mijlocire Preotii se impartasesc intai, la altar, ca Sf. Apostoli in
generala pentru intreaga Biserica, adresata Mântuitorului. camera Cinei celei de taina. De aceea, la Lit. arhiereasca,
Preotul pomeneste pe toti credinciosii vii si morti, rugandu-se arhiereul ii impartaseste pe toti ceilalti slujitori, precum
ca aducerea Sf. Jertfe sa fie spre iertarea pacatelor si viata Hristos Insusi a dat Sf. Sai Ucenici.
veșnica.
Turnarea in sfaltul potir a celor 2 parti din Sf. trup
Impreuna cu acestia, preotul pomente pe toti sfintii ca ei destinate impartasirii credinciosilor (NI si KA) – deci unirea
sa mijloceasca pentru noi sa dobandim si noi, ca ei, imparatia deplina a Sf. Trup cu Sf. Sange = Invierea Domnului,
cerurilor. Aceasta pomenire este o multumire pentru slava cu refacerea integritatii Sfintei Sale umanitati despartita in 2 prin
care i-a incununat Dumnezeu si un apel la mijlocirea lor pe moarte.
langa Dumnezeu in favoarea noastra.
Turnarea restului pâinii de pe sf. disc (miridelor pt sinti si
Deschiderea dverei la ecfonisul pentru pomenirea Sf. credinciosi) exprima unirea desavarsite a tuturor membrilor
Fecioare se face prin analogie cu cea de la Cantarea a 9a a Bisericii triumfatoare si luptatoare cu Hristos. Pentru ca
Catavasiilor din cursul Utreniei = deschiderea cerurilor si a unirea aceasta se va realiza prin invierea noastr adin morti, a
milostivirii divine fata de noi, prin jertfa Fiului; iar cadirea carei incepatura e Invierea Domnului, de aceea turnand in sf.
care are loc in altar se face in cinstea Darurilor si a Maicii potir partile din Sf. Trup si miridele, preotul zice tropare din
Domnului. randuiala Invierii, astfel:
5. Savarsirea tainei (impartasirea) -- cand toarna partile din Sf. Trup, fiind vorba de Invierea
Domnului, zice „Lumineaza-te, lumineaza-te...”;
Prin citirea ultimei parti din anafora (Rugăciunea Sf.
Jertfe / dipticele) se incheie partea slujbei in legatura cu -- la miridele pentru sfinti zice: „O, Paștile cele mari...” in
Jertfa, care constituiei primul scop al Sf. Liturghii. Partea care ne rugam ca in ziua cea neinserata a imparatie lui
care urmeaza de aici inainte sta in legatura cu taina, adica Hristos, sa ne bucuram si noi de unirea cu El;
impartasirea credinciosilor, care constituie scopul indirect,
dar ultim, al Sf. Lit. -- turnand miridele pentru credinciosii vii si morti, spune
„Spală, Doaamne, pacatele...”.
Rostirea Rugăciunii Domnesti (Tatal nostru), inainte de
impartasire, inseamna ca acum credinciosii se simt destul de Indeosebi pentru credinciosii care nu s-au putut impartasi,
pregatiti sa se socoteasca fii ai lui Dumnezeu si sa-L roage sa aceasta impreunare a miridelor scoase pentru ei cu Sf. Sange
ne dea nu numai „painea noastra...” ci si „painea ce inlocuieste unirea reala. Precum spune chiar formula
cereasca”, adica Trupul lui Hristos. respectiva, Sangele Sfant in care sunt turnate miridele spala
pacatele celor pentru care s-au adus aceste miride.
Inaltarea Sf. Trup deasupra discului, inainte de frangerea
lui = ridicarea Domnului pe cruce sau invierea. Cuvintele Inaltarea sf. potir si aratarea lui in vazul credinciosilor, la
„Sfintele, sfintilor” = Sfintele Daruri se dau numai celor cuvintele „Cu frica lui Dumnezeu” si „Mantuieste,
sfinti, adica celor care s-au pregatit si sunt vrednici sa le Dumnezeule, poporul Tau” = aratarile Mântuitorului dupa
primeasca (are sensul creștinismului primar). Inviere, lucru care se vede si din raspunsul credinciosilor:
„Bine este cuvantat...” si „Vazut-am lumina cea adevarata...”.
Cuvintele „Unul (e) Sfant, unul (e) Domn...” cu care Cantarea din urma este una dintre stihirile de la sithoavna
credinciosii raspuns = ei nu se simt vrednici sa se numeasca Vecerniei din ajunul Rusaliilor – imnul de slava pe care-l
sfinti, ci recunosc ca unul singur a fost cu adevarat sfant. cantau neofitii care primeau botezul.
Frangerea Sf. Agnet in 4 parti = imaingea rastignirii si a 6. Partea finala a Liturghiei
mortii pe Cruce. Ea imita si ne aminteste si frangerea pâinii la
Cina de catre Mântuitorul. Tamaierea Sf. Daruri, inainte de ducerea lor la
proscomidiar, simbolizeaza harul Sf. Duh, dat Sf. Apostoli
Dupa frangerea Sf. Trup si asezarea partilor lui pe sf. disc dupa Inviere.
in forma de cruce, se pune in potir partea cu IS, in care s-a
facut impungerea cu copia si din care a curs Sangele; aceasta Ultima inaltare a sf. potir in vazul credinciosilor = ultima
reunire a Sf. Trup cu Sf. Sange reprezinta Invierea. aratare a Domnului catre Ucenicii Sai si binecuvantaea
acestora, pe Mt. Maslinilor, inainte de Inaltare; Ducerea si
Caldura, adica apa calda binevuantata, pe care preotul o depunerea Sf. Daruri la proscomidiar = Inaltarea la ceruri.
toarna in sf. potir = apa care a curs, odata cu sangele din
coasta Domnului. Spre deosebire de cea turnata la Sf. Masa = scaun al slavei lui Dumnezeu Tatal; masa
Proscomidie, ea e calda, fiind menita se dea senzatia proscomidiarului = locul sederii Fiului de-a dreapta Tatalui.
adevarata a sangelui viu si cald – caldura fiind semnul vietii. Ultima cadire a Sf. Daruri = raspandirea invataturii
Caldura = caldura Duhului Sf., aratand ca, chiar in moarte, Domnului la toata faptura / norul in care S-a inaltat Domnul
Dumnezeirea nu a fost despartita de Sf. Trup. cu slava la ceruri.

23
Anafura care se imparte credinciosilor, este facuta din 2. Autorul Liturghiei
prescura din care s-a scos Sf. Agnet, prescura care o Traditia veche este foarte putin precisa in privinta
simbolizeaza pe Maica Domnului. Ea se binecuvanteaza in autorului. Unii o atribuiau Sfantul Iacob, fratele Domului,
timpul Axionului, atunci cand facem pomenirea Sf. Fecioare, altii Sfantului Petru, Sfantului Marcu, Sfantului Vasile cel
dupa sfintirea Darurilor. De aceea, impartirea anafurei la Mare.
sfârșitul Liturhiei = ramanerea Maicii Domnului multa vreme Traditia majoritatii manuscriselor din sec XII
pe pamant, in mijlocul primei comunitati creștine. inainte, pune aceasta Liturghie pe seama Sfantului Grigorie
cel Mare, numit si Dialogul, papa al Romei (d.604). Aceasta
Fiind un inlocuitor al Sf. Impartasanii, anafura se da traditie nu are niciun temei istoric.
credinciosilor ca semn de comuniune spirituala, consumandu- In multe din manuscrisele vechi nu se mentionea numele
se numai pe nemancate. Daca luam si agheasma, o bem intai. traditional al autorului acestei Liturgii, asa încăt ea apare ca o
Vechile Pravile si Carti de invatatura pentru preoti impuneau Liturghie anonima, asa cum este consemnata si in can, 54 al
pentru luarea anafurei aceeasi pregatire trupeasca si Sinodului Trulan. Suntem mult mai aproape de adevarul
sufleteasca ceruta si pentru Sf. Taine. istoric daca socotim Liturghia Darurilor mai inainte sfintite ca
Anafura este si asa-numitul „Paste”, adica painea si Lit. Sf. Ioan Gura de Aur si Lit. Sf. Vasile cel Mare, drept
binecuvantata si stropita cu vin, care se da credinciosilor in opera colectiva si anonima a Bisericii Ortodoxe intregi si nu
Duminica Invierii ,dupa Impartasire. In sec. 18, Mitr. opera uni singur autor.
Teodosie al T.R. scris impotriva acestui obicei, interzicandu-l,
pentru ca asa-numitul „Paste” sa nu fie confudat cu Sf. 3. Timpul savarsirii
Impartasanie; el recomanda sa se dea tot anafura obisnuita, Astazi, Liturgia Darurilor este Liturghia specifica Postului
adica nestropita cu vin. Mare, in zilele de luni pana vinery conform canonului 54 Al
Sinodului Trulan. Exceptie: luni si marti din prima
„Potrivirea” Sfintelor, adica consumarea de catre saptamana a Postului si Vinerea Mare care sunt zile
preot/diacon a Sf. Daruri ramase in potir = gustarea fericirii aliturgice, precum si zile in care se savarseste alta Liturghie
depline la masa cereasca. – Joia Mare si Buna Vestire.
La inceput Liturghia se oficia la vremea reglementata a
Prin impartasire, Liturghia are un sens esahtologic, Vecerniei, adica spre seara dupa ceasul al IX-lea. Astfel,
devenind o prefigurare / pregustare a bunatatilor spirituale Liturgia savarsita in continuare Vecerniei avea si un character
pregatite celor alesi in imparatia viitoare, o anticipare a de priveghere. Astazi, Liturghia se savarseste dimineata.
imparatiei lui Dumnezeu (Parusiei).
6. Istoria si explicaea riturilor principale
Capitolul VII
din randuiala acestei Liturghii
Liturghia darurilor mai inainte sfintite
Liturghia darurilor mai inainte sfintite este folosita astazi
a) Prima parte a Liturghiei Darurilor o alcatuieste
doar in perioada Postului Mare (de luni pana vineri)
Vecernia, adica pana la paremiile de la vohod (iesirea cu
1. Originea si vechimea acestei Liturghii
cadelnita). Urmeaza apoi o parte de tranzitie spre Liturghie
Sinodul de la Laodiceea (364-383) prin canoanele 49 si
format din ritul luminii si ritul cadirii cu inconjurarea Sf.
51 a hotarat ca in timpul Postului Mare sa nu se mai
Mese si cu cantarea “Sa se indrepteze”. Apoi incepe parte
savarseasca Liturghiasi sa nu se mai serbeze pomenirea
de Liturghie, cu citirea apostolului si Evanghelie, daca sunt.
sfintilor mucenici decat sambata si dumîncă. Dupa aceasta
Binecuvantarea de la inceputul slujbei nu este cea de la
dispozitie, celelalte zile au devenit zile aliturgice.
Vecernie, ci cea de la Liturghie, adica Binecuvantarea Mare.
Însă erau creștini care mergeau si in zilele din
Randuiala de azi este fidela Tipicului Sf. Sava (Tipicul
saptamana si doreau sa se impartaseasca, mai ales miercurea
Ierusalimului): intai ps. 103 si apoi ectenia mare, pe cand la
si vinerea. Pentru a respecta hotararile Sinodului de la
Constantinopol era ectenia mare si in loc de ps. 103 era
Laodiceea, dar si pentru impartasirea credinciosilor care
citit ps. 85.
doreau sa se impartaseasca in aceste zile ale saptamanii, s-a
Catisma 18 impartita in 3 stari prin cele 2 ectenii mici;
format obiceiul de a pastra o parte din Darurile Sfintite la
tine locul antifoanelor din prima parte a Liturghiei normale,
Liturghia de sambata si duminica pentru impartasirea
la fel cum si cele 3 rugăciuni din cele 7 ale Vecerniei tin locul
credinciosilor din cursul saptamanii.
rugăciunilor antifoanelor citit de preot in taina in timpul
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite (slavona:
Catismei.
Prejdeosfestania, prescurtatat Presvestania) este o
Prochimenul Vecerniei este inlocuit cu prochimenele
combinatie a Vecerniei cu Liturghia. Este greu sa stabilim cu
proprii celor 2 paremii din Triod.
precizie originea sau vechimea ei, dar e sigur ca ea este de
b) Ritul luminii - Lumina lui Hristos lumineaza
origine oriental, dezvoltata in sec. V-VI. Prima mentiune
tuturor- era asezat in vechime dupa cea de a doua paremie.
documentara o intalnim intr-o anonima de origine
Astazi este asezat intre cele 2 paremii. In sec XV, Simeon al
alexandrina (Cronica Pascala) scrisa in 645 in care ni se
Tesalonicului descrie randuiala de ca astazi.
spune ca Heruvicul de la aceasta Liturghie (Acum Puterile
Avem de-a face cu un dublu oficiu al luminii:
ceresti) a fost introdus de Patriarhul Serghie al
- Primul alcatuit din Catisma 18, apoi cantarea
Constantinopolului, in 617.
integral a Psalmului 140 si apoi vohodul cu imnul Lumina
In sec VII, Liturghia era definitive formata si raspandita
lina.
peste tot in rasarit, deoarece la Sinodul Trulan, prin canonul
- Al doilea alcatuit din paremii, un nou vohod
52, Liturghia era consfintita si se reglementa faptul ca ea sa
(disparut in timp), o noua formula a luminii Luminna lui
se faca intoate zilele Postului, afara de sambata si duminica si
Hristos si apoi Sa se indrepteze versetele 2-4 din ps 140.
de praznicul Bunei-Vestiri.

24
Acest rit este o parte a oficiului liturgic in care Biserica a - In slujba sfintelor taine sta pe primul plan si se
încădrat aprinderea luminilor in biseric la caderea noptii. Un implineste mai ales functuinea harismatica sau sfintitoare a
asemenea oficiu exista in Ierusalim sec IV, cand pelerina cultului orthodox; ele sunt mijloace de transmitere sau de
Egeria il numeste lucernare. Egeria ne spune ca lumina cu comunicare inidividuala a harului divin si de sfintire a vietii
care aprindeau sfesnicele in Biserica Invierii din Ierusalim nu credinciosilor in Biserica – mijloace de mântuire.
se aducea de afara, ci din candela care ardea mereu in c) In ceea ce priveste timpul savarsirii, Laudele zilnice
interiorul mormantului Domnului. Astfel, la Liturghia au termene fixe si character periodic – ele se repeat in fiecare
darurilor, preotul adduce din altar sfesnicul cu faclia aprînsă, zi (la manastiri) sau macar in fiecare sarbatoare (in bisericile
pe care o arata credinciosilor, prin cuvintele: “Lumina lui de enorie), in aceeasi oridne si la ore determinate. Savarsirea
Hristos lumineaza tuturor”. tainelor nu este legata de termene sau date fixe din cursul
Cele doua paremii din randuiala Liturghiei sunt astazi anului bisericesc, ci ele se savarsesc atunci cand e nevoie;
doar periscope biblice din VT, care se citeau in sec IV-V, ceea ce decide in aceasta priuvinta sunt deci nevoile vietii
inainte de catehezele prebaptismale tinute catehumenilor. religioase a credinciosilor. Sunt însă anumite perioade din
Formula liturgica: “Lumina lui Hristos..” este o cursul anului cand potrivit randuielilor bisericesti, unele taine
frumoasa exclamatie menita sa arate credinciosilor lumina nu se pot savarsi.
aprînsă si adusa din sfantul altar pentru a lumina interiorul d) In ceea ce priveste locul savarsirii, sfintele taine se
bisericii, la apropierea noptii. Lumina aceasta naturala = savarsesc de regula in biserica, la fel ca Laudele zilnice.
lumina spiritual adusa de Hristos. Reminiscente ale acestui rit Slujba sfintelor taine trebuie facuta in locas sfintit si are
apar in toate riturile rasaritene. In ritul roman, el apare doar in caracter public , in sesnul ca se savarseste in mijlocul
ajunul Paștilor. comunitatii religioase, in vazul, cu stiinta si cu
c) Cantarea “Sa se indrepteze..” constituie un dublet al consimtamantul ei. Astfel, comunitatea devine partasa la
versetelor 2-4 din Ps. 140, numit in Constitutiile Apostolice - rugăciunile, bucuriile si suferintele fiecaruia dintre membrii
lucernare. O cronica bizantina din sec VII ne spune ca acesta ei. Singura taina Sfantului Maslu face exceptie in aceasta
cantare ar fi fost inaugurate in cadrul Liturghiei in anul 617. privinta – prin însăsi natura ei, ea poate fi si trebuie facuta in
Dupa altui liturgisti, aceasta cantare ar corespunde cu care ori in spitale, la capataiul bolnavilor care au nevoie de
prochimenul dinaintea Apostolului de la Liturghie. Cantarea ea.
era la inceput executata de cantareti si abia dupa sec XVI a
inceput sa fie cantata si de slujitori in altar. Capitolul II
Ritul luminii si cantarea “Sa se indrepteze” erau prezente Botezul si ungerea cu Sfantul Mir
in tot timpul anului la Vecernia obisnuita, dar cu timpul s-a A.Notiuni introductive si randuluia slujbei
restrains numai la Postul Mare. 1.Ce sunt botezul si mirungerea. Botezul este taina
initierii creștine, poarte de intrare in creștinism sau taina
fundamental si indispensabila pentur manturie, prin care
Sfintele Taine omul se renaste pentru viata spiritual – devine membru al
Introducere generala Bisericii lui Hristos, dobandind iertarea de pacatul stramosesc
Ce sunt Sfintele Taine, scopul lor, timpul si locul (la prunci), precum si de toate celelalte pacate persionale,
savarsirii facute pana la botez (la adulti); iar ungerea cu Sfantul mir
a) Sfintele taine sunt slujbe bisericesti, prin mijlocirea (numita la catolici confirmare) este taina prin care se
carora ni se impartaseste, in chip special si prin anumite semn impartasesc noilor botezati puterea si darurile Sfantului Duh,
vazute, harul lui Dumnezeu; sunt 7, dupa nr darurilor Sf. necesare pentru cresterea, sporirea si intarirea credinciosilor
Duh: botezul, ungerea cu sf.mir, pocainta, impartasirea, in viata cea noua, intru Hristos.
nunta, preotia si maslul. Spre deosebire de romano-catolici, la care ungerea cu Sf.
b) In ceea ce priveste scopul, serviciul Laudelor zilnice Mir se administreaza separate de botez abia dupa ce pruncii
are character prin excelenta public; aceste slujbe alcauiesc au ajuns la varsta de 7-12 ani, in Biserica Ortodoxa, ca in
cultul divin public si official al Bisericii, se savarsesc in toate Bisericile rasritene, aceasta sfanta taina se
numele sis pre folosul tuturor credinciosilor si la acestea administreaza indata dupa botez; încă de la inceput si pana
slujbe pot participa toti creștinii pentru a beneficia de roadele astazi, randuiala ortodoxa a mirungerii nu constituie o slujba
lor binefacatoare; prin slujba celor 7 Laude se exprima aparte, de sine statoare, ci e impreunata cu aceea a botezului,
functiunea latreutico-euharistica a cultului divin (slavirea si facand una cu ea.
adorarea lui Dumnezeu, venerarea sfintilor – obligatie
permanenta a Bisericii. 2.Ministrul (savarsitorul) sfantului botez
- Sfintele Taine au însă aplicatie individuala ; efectele In conditii normale, dreptul de a savarsi botezul il au
lor se aplica numai unor anumite persoane; de aceea unii numai episcopii si preotii. Numai in lipsa de preot, pentru ca
liturgisti le considera forme ale cultului particular. Nu trebuie sa nu ramana cineva nebotezat, poate boteza si monahul
uitat caracterul ecclesiologic sau comunitar al tainelor – ele simplu sau diaconul, iar in caz de mare nevoie (cand prunctul
se savarsesc in Biserica, deci sunt forme ale cultului public al de in primejdie sa moara nebotezat), poate sa boteze orice
Bisericii, iar efectele lor se rasfrang nu numai asupra creștin orthodox, barbat sau femeie, prin implinirea ritualului
beneficiarilor, ci si asupra Bisericii intregi. Biserica este sumar care constituie partea esentiala a slujbei botezului –
“trupul tainic al lui Hristos”, iar viata spiritual a acestui afundarea pruncului de 3 ori in apa curate (in lipsa de apa,
organism bisericesc se intretine prin sfintele taine. In numai stropindu-l) si rostind de fiacre data formula
vechime, mai toate tainele se savarseau de regula in cadrul sacramental: “Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), in
Liturghiei sau in conexiune intima cu ea, deoarece Sfanta numele Tatalui, Amin..”. in acest caz, daca cel botezat
Euharistie, centrul vietii Bisericii, ii aduna pe credinciosi in supravietuieste, preotul va completa ulterior restul slujbei
Biserica, o face vizibila si viabila. botezului, dupa randuiala obisnuita (de la afundare inainte).

25
Dupa o veche credinta, in conditii normale, preotul 5.Timpul si locul savarsirii botezului. In vechime, mai
ar fi de preferat sa nu savarseaza botezul propriului sau copil, ales in perioada de inflorire a catehumenatului (sec. IV-VI),
deoarece in acez caz l-ar naste de doua ori:o data pentru viata botezul se savarsea, de regula, in ajunul urmatoarelor
trupeasca si alta data pentru cea spiritual. Dar in lipsa de alt sarbatori din cursul anului bisericesc la:
preot, el poate sa-si boteze propriul copil. a) Nasterea Domnului (25 decembrie) deoarece botezul
este nastere din nou pentru viata in Hristos;
3.Subiectul (primitorul) botezului b) Epifanie sau Teofanie – Aratarea Domnului sau
Poate primi botezul orice om, indifferent de varsta, Boboteaza (6 ian) cand S-a boteazat Mântuitorul insusi;
care nu a mai fost botezat o data cu botezul creștin, valid; c) Paști, pentru ca botezul este icoana mortii si invierii lui
cand e vorba de adulti, orice necreștin (evreu, pagan, mebru Hristos iar ce ce se inmormanteaza in chip simbolic, cu
al confesiunilor si al sectelor creștine ce nu recunosc botezul Hristos prin botez, sa invieze, ca si El, la Inviere, pentru o
– Quakerii, sau care nu cred in Sf.Treime). toti acestia, viata noua.
inainte de a fo botezati, trebuie sa fie catehizati sau instruiti d) Rusalii – serbam pogorarea Sf. Duh, care este botezul
in credinta ortodoxa. desavarsit – botezul cu Duhul Sfant.
Biserica Ortodoxa recunoaste si botezul La toate aceste date, botezul se savarsea inainte de
confesiunilor neortodoxe, daca el indeplineste conditia Liturghie, in timpul careia toti cei botezati se si impartaseau
fundamental – e facut in numele Sfintei Treimi (can. 19, sin I pentru prima data. De aceea, la Litrghia din aceste sarbatori,
ecumenic). se canta in loc de “Sfinte Dumnezeu”, cantarea din slujba
De aceea, fostii apostate de la Ortodoxie, precum si botezului “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-
membrii sectelor care recunosc botezul ca taina si il savarsesc mbracat, Aliluia!”.
in numele Sfintei Treimi, daca revin la dreapta credinta, sunt Aceste date pentru botez trebuie boserrvate si astazi, pe
reprimiti numai prin ungerea cu Sf.Mir. Tot asa sunt primiti cat este cu putina, cand e vorba de botezul celor varstnici. In
protestantii (calvinii, luteranii) precum si romano-catolicii si privinta pruncului, botezul se face la 7 zile dupa nasterea sa
armenii, in cazul in care nu au primit Mirungerea in Biserica (sau intre 7 si 40 de zile), in orice sarbatoare, mai ales
lor. duminica. In cazuri normale, nu se facea botezul in timpul
Adultii lipsiti de minte (din nastere) sunt considerati ca Postului Mare; dar in caz de primejdie de moarte, se admintea
niste prunci in varsta si pot fi botezati, iar daca au devenit asa botezul chiar in Saptamana Patimilor.
la o varsta inaintata, pot fi de asemenea botezati, daca in In ceea ce priveste locul savarsirii, in vechime, se
momentele de lucididate si-au explimat dorinta de a primi savarsea la inceput in orice apa curgatoare, uneori in
botezul. catacomb ori in case particulare care in primele 3 secole erau
Pruncii nascuti morti nu se boteaza, dar se da mamelor lor folosite ca biserici; in epoca de masiva convertire a paganilor
canon de pocainta, daca lucrul s-a intamplat din vina lor. la creștinism si de inflorire a disciplinei catehumenatului,
Cat ii priveste pe copii parasiti, despre care nu se stie daca botezul se savarsea in locasuri anume destinate pentru
au fost botezati sau nu, acestia se boteaza negresit, pentru ca aceasta, construite pe langa biserici, numite baptisterii. Dupa
nu cumva sa ramana necurațiti prin botez. generalizarea pedobaptismului, nu s-au mai intrebuintat si
In ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le botezul se savarseste in biserica astfel: prima parte a slujbei –
indeplineasca primitorii botezului, se cere de la ce varstnici: randuiala facerii catehumenului – in pridvor, iar partea a doua
dorinta de a primi botezul, credinta, pocainta su cnunoasterea – botezul propriu-zis – in pronaso sau tinda, lcoul destinat
elementara a adevarurilor de crdinta. La prunci, pentru catehumenilor si penitentilor.
indeplinirea acestor conditii marturisesc si garanteaza nasii. Canoanele opresc savarsirea botezului nu numai in
case, chiar si in paraclisele din casele particulare. Numai in
4.Nasii sunt credinciosi in varsta care il asista pec el ce cazuri de mare nevoie sau in primejdii exceptionale se
vine la botez, rostind raspunsurile si facand marturisirea de inganduie savarsirea botezului in case.
credinta in locul si in numele celui ce se boteaza. Ei sunt
garanti ai acestuia, luandu-I angajamentul solemn, inaintea 7.Cazuri speciale
lui Dumnezeu si a Bisericii, ca pruncul/finul va fi crescut ca a) Molitfelnicul cuprinde si o randuiala pe scurt a
un adevarat creștin si ca va fi un bun credincios al Bisericii botezului, pentru cazurile cand slujba trebuie facuta repede
lui Hristos. Nasii devin parintii spirituali ai pruncului, pentru ca pruncul sa nu moara nebotezat – botezul de
nasacndu-l pentru viata cea noua, in Hristos; ei au aceleasi necesitate / de urgenta. Consta din: binecuvantarea mare, rug.
obligatii si rasnpunderi in cee ace priveste viata religioasa- Incepatoare, o rugăciune prescurtata pentru sfintirea apei de
spirituala a finului lor, ca si parintii pentur viata botez, afundarea cu formula sacramental a botezului,
fizica/materiala a copiilor lor. mirungerea, inconjurarea cu cantarea “Cati in Hristos”,
Nasul trebuie sa fie creștin orthodox si bun apolisul si impartasirea.
credincios, in varsta si de acelasi sex cu cel ce se boteaza. b) Cand sunt mai mult prunci de botezat deodata, dupa
Calugarii nu pot fi nasi. De asemenea, nu pot fi nasi parintii practica generala a preotimii noastre, ei se boteaza toti
copilului. De regula, pentru fiecare candidat la botez se cere deodata, in aceeasi apa sfintita, asa cum se facea in vechime,
un singur nas; el poate lipsi atunci cand botezul se savarseste cand botezul se savarsea in masa, ina celeasi baptisterii, la
in conditii anormale sau exceptionale. anumite date fixe din cursul anului. La fel se procedeaza cand
Nasul este dator sa ingrijeasca de viata religioasa-morala e vorba de gemeni; ei trebuie sa aiba însă cate un nas fiecare.
a finului sau si la vremea cuvenita sa-l invete adevarurile de c) Cand slujesc mai multi preoti la botezul aceluiasi
credinta creștine. La rândul sau, finul este dator sa-l asculte prunc, lepadarile le face preotul cel mai tanar; actele
pe nas si sa-l respectye, la fel ca pe parintii sai dupa trup. fundamentale ale botezului le savarseste protosul, iar celelalte
se impart intre ceilalti preoti. Inconjurarea la “Cati in

26
Hristos” o fac toti, mergand protosul in frunte cu cadelnita, sombolul procesului regenerarii sufletesti prin care va trece
iar ceilalti dupa el. cel ce vine la botez.
d) Botezul adultilor se face dupa o randuiala speciala, Suflarea de 3 ori a preotului peste fata pruncului
care pana la lepadari, e deosebita de cea a pruncilor, constand insemneaza ca, asa cum omul a fost facut de Dumnezeu,
in intrebari care urmaresc examinarea amantuntita a primind prin suflarea Lui duh de viata si precum Mântuitorul
candidatului asupra sinceritatii lui, asupra temeiniciei a dat Sfintilor Sai apostoli puterea Sfantului Duh sufland
lepadarii de vechea credinta si asupra cunoasterii exacte a asupra lor, tot asa si catehumenul prin suflarea preotului, este
noii credinte. zidit sau nascut a doua oara, spre viata cea noua, spirituala.
Rugăciunea „In numele Tau, Doamne Dumnezeul
adevarului...” (Sf. Grigorie Taumaturgul) este rugăciunea de
B.Istoria si explicarea randuielii sfantului botez si a primire a pruncului in rândul catehumenilor, amintind de
mirungerii ritualul inscrierea pe listele catehumenilor a celor ce doreau
1.Descrieri vechi ale botezului sa primeasca botezul creștin.
Randuiala ortodoxa de azi a slujbei botezului este prea Preotul il insemneaza pe prunc cu semnul Sfintei Cruci,
putindeosebita fata de cea din Biserica veche. Ea a pastra, semnul sfant al creștinilor prin care se alunga diavolul: intai
mai mult decat alte slujbe, cu fidlitatea, pecetea spiritului la frunte – sediul mintii, aceasta sa fie luminata prin credinta
creștinismului primar. in Hristos su cunoasterea invataturilor, la grua – organul
Cele mai vechi informatii asupra modului cum se savarsea vorbirii, ca ea sa graiasdca numai cuvantul adevarului, si la
botezul in Biserica primara le gasim in Invatatura celor 12 piept – sediul inimii si al simtirii, ca ea sa se umple de curație
Apostoli (sfârșitul sec. I) si la Tertulian (in scrierea sa De si de iubirea de Hristos.
baptismo), iar cele mai vechi descieri ale randuielii botezului b) Exorcisemele sunt rugăciuni in care preotul il roaga
din sec III si IV sunt cuprinse in “Randuielile bisericest”: pe Dumnezeu sa izgoneasca de la catehumen toata puterea si
Traditia apostolica a lui Ipolit al Romei (sec III), influenta cea rea a diavolului.
Testamentum Domini si Constitutiile Apostolice. Practica exorcizarii este foarte veche in Biserica creștină;
Foarte importante pentru descrierea si explicarea se bazeaza pe exemplul dat de Mântuitorul insusi, care-I
randuielii botezului sunt catehezele/omiliile baptismale tinute vindeca pe indraciti. In vechime, ritualul exorcizarii il
catehumenilor si neofitilor din epoca de stralucire a savarseazau exorcistii, acei clerici inferiori, investiti cu darul
disciplinei catehumenatului, de catre mari cateheti din aceasta alungarii duhurilor rele. Reguaciunile de exorcizare erau
perioada (Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Ioan GA, Sf. citite 7 zile de-a randul, inainte de botez, iar in ziua a opta sau
Ambrozie al Milanului, Teodor de Mopsuestie, Fer. Augustin, chiar in ziua botezului, le citea din nou arhiereul sau preotuul
Dionisie Pseudo-Areopagitul). ce avea sa savarseasca botezul.
c) Lepadarile sunt tot atat de vechi in practica
2.Randuiala catehumenatului botezului ca si exorcismele. Formulele lor sunt variate in
Randuiala botezului propriu-zis este precedata de termeni si expresii, dar esentialul continutului e acelasi ca in
randuiala catehumenatului sau a facerii catehumenului. ritul ortodox de azi al botezului. Ele constituie expresia sau
Inainte de a fi botezat, candidatul la botez este facut semnul vazu al ruperii de bunavoie a oricaror legaturi ale
catehumen. Aceasta treapta de tranzitie dintre starea de candidatului cu satana, urmata de asigurarea lui solemna ca s-
necreștin in cea de creștin dura odinioara un timp mai mult a unit cu Hristos. Formula de lepadare se repeta de 2 ori
sau mai putin indelungat, in care cel ce voia sa treaca la pentru ca de 3 ori l-a indepartat Iisus pe Satana, la ispitirea de
creștinism trebuia sa invete adevarurile de credinta si sa se pe muntele Carantaniei.
pregateasca sufleteste pentru intrarea in Biserica. Acest ritual In timpul citirii rugăciunilor de exorcizare, cat si in timpul
se savarsea odinioara separate de botez, asa cum se face lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre apus, deoarece
astazi cand e vorba de botezul oamenilor maturi. apusul soarelui este in conceptia anticilor, reflectat la
Randuiala de astazi a catehumenatului din slujba mistagogii creștini, locul de unde vien intunericul si sediul
botezului pruncilor reprezinta numai un rest sau o prescurtare celui rau. Pentru a dovedi ca s-a lepadat cu totul de diavol,
din ritualul solemn, mai complicat, prin care paganii erau catehumenul scuipa, asa cum scuipam orice lucru fata de care
admisi in rândul catehumenilor si in urma caruia episcopul simtim teama, scarba, rusine, dispret.
insusi face apoi examinarea si trierea lor, spre a-i alege pe cei d) Atunci cand candidatul proclama unirea cu Hristos,
vrednici de botez si a-i pregati pentru primirea lui. Acest el sta cu fata catre rasarit, caci acolo era asezat raiul, din care
examen se numea scrtinia si trierea catehumenilor avea loc au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-l
mai ales in miercurea saptamanii a patra din Postul Paștilor deschide iarasi botezul.
deoarece botezul multimilor de catehumeni se face de obicei Unirea cu Hristos se pecetluieste prin marturisirea
la Paști. Atunci se face inscrierea candidatilor la botez; urma solemna a credintei, facuta sub forma recitarii Sombolului
apoi exorcizarea lor, lepadarea solemna de satana si niceo-constantinopolitan, intrat in generala intrebuintare in
marturisirea credintei in Hristos, care avea loc de regula in practica botezului indata dupa sinodul II ecumenic (381).
Vinerea Sfintelor Patimi, in ajunul primirii botezului. Pana atunci, marturisirea aceasta, se face cu formule mai
a) Primirea pruncului in fata usilor bisericii, in pridvor scurte si mai simple, care variau; o astfel de formula ni s-a
vrea sa arate ca el, nefiind încă eliberat de pacatul pastrat in randuiala botezului din Constitutiile Aspostolice.
stramosesc, nu e membru al Bisericii lui Hristos si nici Crezul se rosteste de 3 ori, pentru a arat taria legaturii cu
cetatean la Imparatiei lui Dumnezeu. Hristos si a simboliza cele 3 persoane ale Sfintei Treimi si
Dezbracarea canditatului pana la camasa si descaltarea lui anularea intreitei lepadari de Domnul a lui Petru.
sau desfacerea fesii pruncului arata ca cel ce va primi botezul
se ezbraca de omul cel vechi pentru a devenit un om nou; este 3. Randuiala botezului

27
Botezul prorpiu-zis se savarsea odinioara separat de calitatea lor de vase alese ale voii Domnului si cu care a fost
randuielile catehumenatului, in baptiserii, acum facandu-in in uns si Mântuitorul(numit Unsul Domnului). La aceasta
pronaosul bisericii. ungere, El ne a facut pe noi partasi, caci insusi numele
Preotul imbraca vesnmintele luminate; se aprind lumanari nostrum de creștini vine de la grecescul Hristos(uns).
in sfesnice –botezul fiind slujba luminarii, adica a trecerii Dupa altii ungerea o imita pe cea a atletilor din arene de
catehumenului din imparatia intunericului in cea a luminii odinioara, chemand in chip symbolic pe cel ce se boteaza la
a) Materia botezului este apa. – folosim apa ca materie luptele cele sfinte, in care el intra sub Hristos, ca sub un
a botezului pt ca este elemental natural cel mai des folosit pt commandant.
curațirea trupeasca, deci prin urmare si simbolul cel mai Dupa altii ungerea cu untdelemnul catehumenilor
potrivi al curațirii sufletesti(prin botez); Ea potoleste setea, simbolizeaza chiar aromatele cu care a fost uns trupul
reinoind fortele trupului si Sistine viata, precum botezul Domnului inainte de ingropare, deoarece catehumenul se va
regenereaza sufletul si aduce mântuirea ingropa prin botez, impreuna cu Hristos, si va invia cu El(de
Sf Ap. Petru si alti Sf. Parinti(sf Ambrozie) spun ca apa aceea odinioara ungerea se facea peste tot corpul, la femei
botezului simbolizeaza apele potopului care au spalat facand-o diaconitele, dup ace episcopul ungea doar crestetul
pacatele lumii. lor)
Vasul cu apa pt botez(cristelnita, colimvitra sau d) Intreita afundare a pruncului – este cel mai
creștinătoare) – inchipuie pe de o partea apa Iordanului(unde important act al slujbei botezului; afundarea e savarsita de
a fost botezat Mântuitorul), iar pe de alta, mormantul in care catre preot, in apa sfintita din cristelnita, cu formula
a fost ingropat. sacramental: “Boteaza-se robul(sau roaba) lui Dumnezeu
Prima parte a slujbei botezului propriu zis este sfintirea (X)”…etc. Aceasta intreita afundare pe de o parte arata ca
apei. Practica sfintirii apei este stravechea( de ea amintesc temeiul credintei noastre este Sf. Treime, iar pe de alta parte
Tertulian, Sf. Ciprian, Chiril al Ier., SF VAsile cel Mare, Sf inchipuie cele 3 zile cat a stat Domnul in mormant; prin
Grigorie de Nissa si Constitutiile apostolice). Ea se facea, ca afundarea in apa inchipuim moartea noastra pt viata in pacat
si azi prin exorcizare(suflare) si prin invocarea Sf. Duh, de pana aici si ingroparea noastra impreuna cu Hristos. Prin
insotita de binecuvantarea cu semnul Sf. Cruci. In unele iesirea(scoaterea) din apa inchipuim invierea noastra
documente vechi gasim si texte ale rug. Folosite odinioara in dimpreuna cu El, pt viata cea noua, in Hristos.
acest scop.(rugăciunea intrebuintata azi in ortodoxie este Prin botez, spalandu ni se pacatele, ne facem partasi
atribuita sf. Sofronie al Ierusalimului. Utilizarea apei mortii si invierii lui Hristos, intram intr o viata noua, suntem
nesfintite este admisa in cazuri exceptionare(botez de morti pt pacat si viem pentru Dumnezeu(sf ap PAvel) .
necessitate) Fiecare creștin botezat devine de fapt un hristofor si poate
Find sfintita si plina de Duhul Sf. , apa folosita la botez nu spune, cu Sf ap Pavel:”M am rastignit impreuna cu Hristos si
se arunca oriunde, ea se toarna in umivalnita din biserica, ori nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste intru mine(Gal, II,
in alt loc curat(unde nu e calcata in picioare) 20)Neofitii cantau odinioara de Paști, dpa ce primisera
b) Tamaierea de la inceputul slujbei simbolizeaza buna botezul in ajun: “Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine,
mireasma si sfintenia Sf. Duh, care topeste si alunga tot Hristoase, azi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu..”
mirosuk cel urat al pacatului. Colinvitra si apa botezului repr pt noi mormant izbavitor
c) Untdelemnul binecuvantat , cu care preotul unge de viata si maica duhovniceasca, nascandu-ne pentru viata in
partile principale ale trupului catehumenului , inainte de Hristos si tinand locul pantecelui curat al Sf Fecioare, din
botez(ungere prebaptismala), se numeste untdelemnul care s-a nascut Mântuitorul.
bucuriei, untdelemul catehumenilor sau al mântuirii. El este Forma de savarsire a botezului prin intreita afundare
binecuvantat fie atunci, prin rugăciunea speciala inscrisa la completain apa era generala in bis. Veche, fiind reglementata
locul respective in Molitfelnic, fie inainte. Din el se toarna in prin oranduiri bisericesti.Botezul prin turnare sau stropire n-a
apa botezului, inainte de ungere, cateva picaturi in forma de fost admis decat la cei bolnavi, care nu puteau suporta
cruce, pt ca untdelemnul binecuvantat este simbolul vazut al afundarea in apa(botezul clinicilor-cei care stateau culcati). El
darului Sf. Duh, care s-a pogorat in apa botezului la sfintirea a fost admis sporadic si in cazuri normale in Apus(incepand
ei. Odinioara, se turna in apa chiar din Sfantul Mir, care nu cu sec IX), iar mai târziu s-a generalizat in Bis Rom-Catolica,
numai ca simbolizeaza, dar si contine cu adevarat darul si de unde l-au mostenit si protestantii de toate natiile. Numai
puterea Sf. Duh. baptistii, pocaitii si nazireii savarsesc , ca si noi, botezul prin
Sfintirea untdelemnului intrebuintat la botez este veche – afundare, dar nu de 3 ori, ci o singura data.
in sec IV SF Vasileo socotea practica apostolica; este e) Haina(panza) alba – cu care e imbracat noul creștin
mentionata si in alte documente vechi,iar in Constitutiile Ap. dupa botez, inchipuie vesmantul luminat si nestricacios al
Gasim chiar ideile principale ale rugăciunii de sfintire de azi. celor spalati si curațiti de pacate..”stropi ma vei cu
Ungerea catehumenui este intereptata in mod diferit de isop..spala-ma vei si mai vartos decat…(PS 50). Ea are si o
talcuitorii cultului: dupa unii, untdelemnul, fiind roada semnificatie eshatologica –simbolizeaza lumina slavei si a
maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunatatii nestricaciunii de care se vor bucura drepti in viata viitoare.
dumnezeiesti, prin care catehumenul este izbavit de multimea Odinioara, insusi episcopul sfintea aceasta haina iar noul
pacatelor, precum ramura de maslin adusa de porumbel lui botezat o purta timp de 8 zile in sir dupa botez, se numeste in
Noe repr semnul impacarii si izvbavirii din potop. Apa unele zone crijma(Moldova, Bucovina, Banat), care inseamna
potopului a fost preinchipuirea botezului, iar porumbelul din greceste ungere sau sfintire, una din numirile vechi ale
preinchipuirea Sf Duh. tainei Sf. Mir. In greceste se gaseste ca anavol, savanon sau
Dupa altii, aceasta ungere repr semnul preotiei amfotiu, adica vesmant luminat. Ea era dezbracata de catre
universale(spirituale) de care vb sf ap Petru si care se da neofiti si pusa in biserica, in fata preotilor
tuturor creștinilor prin botez. Ea aduce aminte de ungerea cu Cei care se botezau de Paști faceau lucrul acesta in
care erau consacrati in VT arhiereii, imparatii si proorocii, in Duminica Tomii(de aceea se mai numea Duminica Alba-

28
numire ramasa in uz la catolici). In vechime, neofitii purtau gura si urechi - pentru sfintirea simturilor; pe piept sip e spate
pe cap si cununi de flori sau ramuri de finic, care simbolizau – pt sfintirea inimii si a vointei; la maini si la picioare – pt
biruinta impotriva pacatului. sfintirea faptelor si a cailor creștinului. Formula sacramental
f) Lumanarea - care se da nasului sa o poarte in maini a ungerii : Pecetea darului Sf. Duh – e luata din cuvintele ep
dupa afundarea pruncului in apa si pe care neofitii o purtau in a 2-a catre Corinteni, cap I 21-22. Despre vechimea
vechime 8 zile la serviciul divin, simbolizeaza lumina intrebuintarii si despre rit – ne vb canonul al 7-lea al sin 2
interioara a harului impartasit prin botez si preinchipuie ecumenic, care o citeaza exact(381).
candela faptelor bune cu care noul botezat il va intampina pe
Mirele ceresc(ca si fecioarele intelepte) Botezul este socotit 5 Riturile finale ale slujbei
ca o trecere a noastra di lumea intunericului, unde stapaneste a) Inconjurarea mesei si a colimvitrei de catre slujitori,
diavolul, in imparatia luminii, unde domneste Hristos, cel ce nou botezat si nasi, in forma de hora, este expresia jubilarii si
este Lumina Vietii.Din acest moment, cei botezati sunt “fii ai bucuriei Bisericii” pt ca s-a nascut om in lume” si pt intrarea
luminii si fii ai zilei, nu mai sun tai noptii si nici ai in sanul ei a unui nou credincios a lui Hristos. Ea este o
intunericului(I Tes 5,5). In vechime botezul se mai numea si reminiscenta din dansul ritual care odinioara facea parte
luminare, candidatii la botez se mai numeau si iluminandi sau integranta din cultul religios(la evrei). Cfm unor aluzii ale Sf
cei catre luminare, cum sunt numiti la ectenia speciala care se Ioan G de A si Grigorie de Nazianz, ritul acesta era deja in
rostea pt ei in timpul Paresemiilor si care se pastreaza pana practica Bisericii din sec IV. Inconjurarea se face de 3 ori
azi la randuiala Liturghiei ortodoxe a darurilor inainte (spre slava Treimii.Se canta Cati in Hristos v-ati
sfintite. Cei de curand botezati se numeau cei luminati din botezat(cantare luata din ep catre Galateni 3, 27).
nou sau de curand. Cantarea facea parte mai degraba din slujba Liturghiei
Intrebuintarea Psalmului 31(fericiti cei carora li s-au iertat baptismale decat din slujba botezlui.Asa se explica ca ea s-a
faradelegile) in acest moment al slujbei este f veche, psalmul pastrat pana azi in randuiala Liturghiei din zilele praznicelor
fiind amintit atat in Rasarit(de sf Chiril) cat si in in care se savarsea odinioara botezul catehumenilor sic a in
apus(Ieronim) nici una din descrierile vechi ale ritualului botezului nu
intalnim mentiunea expresa a ritului inconjurarii. In sec XIV-
4.Mirungerea XV, cati in Hristos … era cantat de catre cei care ii insoteau
acasa pe neofiti.
Urmeaza ungerea cu Sfantul si Marele Mir, care constituie b) Pericopa apostolului – e luata tot de la
miezul celei de a 2-a sfinte taine. Sfantul Mir este undelemn PAvel( Romani VI, 3-11. In aceasta autoru descrie
curat, de maslin, amestecat cu multe si felurite mirodenii, simbolismul si efectele botezului. Evanghelia botezului e
pregatit(fiert) cu o randuiala solemna in primele 3 zile din luata din locul de la Sf Ev. Matei(28, 16-20) , unde se vb de
Sapt Patimilor si sfintit de catre sinodul arhiereilor in frunte trimiterea sf Ap spre a boteza neamurile.
cu Patriarhul Tarii, in joia acelei sapt, La liturghia Sf Vasile, c) Ritualul spalarii pruncului – prin stergerea cu fasa
fiind apoi imparatit de episcopi tuturor bisericilor. Prin uda a locurilor unde s a facut ungerea cu Sf Mir, se face spre
sfintire, el devine nu un simplu simbol sau o imagine, ci un a sterge Sf Mir ramas pe trupul noului botezat, si a l feri de o
vehicul purtator al energiilor Sf Duh, pe care le contine in eventuala profanare sau pangarire prin atingerea de ceva
chip real. necurat. Formula sacramentala folosita atunci: Indreptatu-te-
Prin multimea mirodeniilor din care e facut, arata tocmai ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai (I cor VI ,11).
multimea si felurimea darurilor si a puterilor Sf. Duh, care d) Ritualul tunderii neofitului- nu este amintit in
pune in lucrare diferite virtuti creștine. El il inchipuie sip e descrierile ritului vechi al botezului, find introdus in
Hristos insusi, caci despre Acesta a zis Solomon:”Mir varsat randuiala, dupa parerea unora, dupa generalizearea
este numele tau(Cant. Cant 1,2). De aceea el este folosit si la pedobaptismului(din sec VI inainte). Acesta constituie o
sfintirea bisericilor si antimiselor, ca izvor de sfintenie. reminiscenta veche a ritualului primei tunderi, ritual cu
Ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, este semn vazut caracter religios, practicat la multe popoare orientale, la greci,
al impartasirii lui reale din darurile Sf. Duh, care s-a pogorat la romani.La pop antice, parul capului era privit ca simbol al
peste Mântuitorul la Botez(in chip de porumbele), peste puterii si tariei barbatesti(evrei- Samson).
sfintii Ap, la cinzecine(chip de limbi de foc) si acum ni se da Tunderea simbolizeaza predarea desavarsita sub
si noua, dupa botez, sub chipul vazut al Sf Mir. Sf Chiril al stapanirea si ascultarea lui Dumnezeu, intru care s-a botezat
Ierusalimului zice ca este armature Sf.Duh. si pe Care de aici inainte il recunoaste ca singur Stapan. Fiind
Dupa cum SF Duh s-a pogorat peste Mântuitorul imediat facuta cruces, tunderea e si peceea lui Hristos, iar intrucat
dupa btezul Acestuia, tot asa si ungerea cu SF. Mir trebuie parul este un produs al trupului, tunderea si aruncarea lui in
facuta indata dupa botez, iar nu amanita peste ani(cum fac colimvitra reprezinta, dupa unii, si o parga sau jertfa a
romano catolicii), caci se poate intampla ca cei nemiruiti sa trupului omenesc, adusa lui Hristos.
moara, si sa fie lipsiti de taina aceasta. Atat ritul tunderii cat si al spalarii sunt doar reminiscente
Sf Mir, fiind si semnul si pecetea lui Hristos, prin ungerea ale ritualului tunderii si spalarii complete a neofitului, care
cu el noul botezat devine creștin adevarat si deplin, un nou odinioara avea loc a 8 zi dupa botez.Pana a 8-a zi neofitii
Hristos(uns al Domnului).Ungerea, facuta in semnuk Sf aveam datoria sa participle la slujbe si sa se impartaseasca. A
Cruci, este o pecetluire a membrilor Bsericii , semnul vazut al 8 zi preotul il dezbraca de haina lumnata a botezului, il spala
apartenentei lor la trupul mistic al Domnului. Unii dogmatici si il tundea complet. Tunderea amintea si inlocuia ritul taierii
socotesc ungerea cu Sf Mir ca taina preotiei universal, care imprejur din Legea Veche, care se facea la evrei la 8 zile de la
face din toti creștinii acea semintie aleasa sau preotie nastere si pe care a desfiintat o botezul creștin. Ea amintea,
imparateasca,popor sfant al lui Dumnezeu(sf Petru). de asemenea, si nazireatul iudaic, acele voturi sau fagaduinte
Ungerea cu Sf Mir, ca si cu untdelemnul bucuriei – se solemne, prin care unii se legau sa se consacre lui Dumnezeu,
face la organelle principale ale trupului: la frunte, ochi, nari, sau sa se supuna anumitor abstinente si infranari, pe perioade

29
de timp diferite, la sfârșitul carora parul lung, purtat pana Biserica,care n-au asupra lor idepartare ori blestem si isi aduc
atunci, era taiat si ars pe altarul de jertfa, ca o ofranda adusa prin marturisire pocainta curata, care trainesc in dreapta
lui Dumnezeu. credinta si de duhovnicul lor nu sunt opriti pe o vreme, aceia
Acest obicei de spalare si tundere rituala a neofitului a 8 a sa se impartaseasca, cu cuvenita cinste. Si copilasii mai in
zi s a pastrat mult timp dupa desfiintarea catehumenatului si varsta, care pot fi primiti la marturisire, si pruncii mai mici,
generalizarea pedobaptismului. (1430 – Simeon ARhiep dupa obiceiul Bisericii, se cade pt credinta celor ce i aduc pe
Tesalonicului amintea mamelor, la 7 zile dupa botez sa aduca dansii, sa se invredniceasca de SF Taine, intru sfintirea
copiii pt ritualul spalarii si tunderii. In unele locuri a persistat, sufletelor lor si primirea Harului.
alaturi de cea noua, pana la sf sec trecut cfm Molitfelnicului Cei care nu se pot impartasi – sunt aceia care au asupra
romanesc din acea vreme. In timp, practica noua s-a lor blestem de la episcop, sau care sunt opriti fie de parinti,
generalizat pretutindeni.;spalarea si tunderea facandu se fie de duhovnic, pt o pricina oarecare, pacatosi inveterati,
imediat dupa botez. Ritul rugăciunii respective ale spalarii si desfranati, concubinii, pervertitii sexual, camatarii,
tunderi au fost intercalate in însăsi randuiala botezului, intre fermecatorii si vrajitorii, ghicitorii si descantatorii, cei care
Evanghelie de o parte si ectenia dinainte de otpust, de alta fura cele sfinte, jucatorii de carti, hulitorii si cei care graiesc
e) Impartasirea cu Sf. Taine- Dup ace pruncul s a cuvinte de ocara, provocatorii de scandal.(in general toti cei
curațit de pacatul stramosesc prin botez si dup ace a dobandit cu pacate grave). Ei vor fi primiti la impartasire doar dupa un
intarirea Sf Duh prin mirungere, primeste in cele din urma Sf. rastimp mai lung de pocainta sau si curațire. Durata opririi de
Impartasanie, caci aceasta este sfârșitul si coroana tainelor. la impartasire e altfel pt fiecare pacat(gasim in Molitfelnic, la
Prin ea neofitul se uneste pe deplin cu Hristos, devenind invatatura pentru canoane-asezata dupa randuiala
membru adevarat al trupului Sau mistic. marturisirii)dar ea poate fi scurtata de duhovnic , de la caz la
Botezul, Mirungerea si Impartasirea sunt cele 3 taine de caz.
capetenie ale increștinării. In vechie ele erau nedespartite una  Pacatosii aflati pe moarte, dupa ce se spovedesc, se
de alta: catehumeii erau botezati, apoi unsi cu Sf. Mir si dupa pot impartasi, daca cer asta, fara implinirea canonului, sau
luau parte pt prima oara la Liturghia Credinciosilor, cand se fara spovedanie si fara ajunare.
impartaseau. Asa a ramas pana asazi situatia cu mentiunea ca  Nu se da Sf. Impartasanie alienatilor(celor iesiti din
botezul se face dupa Sf liturghie, desi cele 3 taine se admin in minte) sau celor lesinati, atata vreme cat sunt in stare de
aceasi ordine. La catolici, de prin sec IX ininte, prima nebunie sau lesin, precum nici celor care nu au capacitatea
impartasanie nu se da pruncilor indata dupa botez, ci se fizica de a primi si retine Sf. Taine(care vomeaza, tusesc,
amana, ca si mirungerea, -abia atuci cand implinesc varsta scuipa).
intre 7-12 ani, facandu se cu mare solemnitate.  Cei indraciti se pot impartasi in momente de
In vechime, ziua botezului, fiind privita ca foarte imp. In luciditate, daca nu hulesc Sf Taine.
viata religioasa, era sarbatorita in fiecare an, ca zi de nastere  Nu pot fi impartasite femeile in timpul scurgerii
pt viata spiritual. lunare(menstruatie) si in perioada lauziei(primele 40 de zile
dupa ce au nascut) si nici barbatii care in noaptea precedenta
Impartasirea sau cuminecarea au avut scurgere in vis.
 Neofitii, indiferent de varsta lor, vor fi admisi la
Participarea credinciosilor la viata harica transmisa prin impartasire indata dupa botez, fara nici o exceptie, asa cum a
Sf. Taine incepe cu botezul si culmineaza cu Sf. Impartasanie, fost practica unanima a Bisericii unversale pana in sec XII-
prin care se realizeaza unirea noastra deplina cu Hristos. In XIII. De atunci incoace, Biserica Apuseana(catolici,
ortodoxie, impartasirea repr culmea cea mai inalta sau protestanti), iar dupa si cea armeana, au incep sa amana
termenul final al urcusului nostru duhovnicesc, incununarea impartasania pruncilor(7-12), sub pretextul ca impartasirea n-
Golgotei stradaniilor noastre ascetice de a ne apropia de ar fi indispensabila pt mântuire si pt faptul ca primirea
Hristos, modemul suprem si dumnezeiesc, idealul desavarsirii impartasaniei cere primitorului sa si dea seama de importanta
crestime. Prin Euharistine ni se ofera Hristos Insusi, izvorul tainei.
nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor
bunatatilor. 3. Timpul( cand trebuie/putem sa ne impartasim) –
1) Ministrul (savarsitorul) – cine poate impartasi? primiii creștini se impartaseau zilnic.Dupa, pana in sec VII-
Încă din vechime se marturiseste ca Sf Impartasanie se dadea VIII, maj creștinilor se impartaseau in toate zilele cand se
numai prin mana sfintitilor slujitori. Dreptul de a da sf savarsea Liturghie(in toate dumiicile si sarb. De peste an) si
Impartasanie il au pana azi numai arhiereii sau preotii( 58 mai ales la aniversarea sf. Martiri; erau exclusi de la acest
trulan). In cazuri normale, este interzis acestora sa dea spre drept numai penintentii si excomunicatii. Canonul 9 Apos. Si
administrare laicilor Sf Euhar. Clericii caterisiti si mirenii nu Can 2 al sin din Antiohia ii pedepseau cu excomunicarea pe
se pot impartasii singuri cu sfintele Taine, trebuie sa vina la cei care asistau la Liturghie fara sa se impartaseasca.
preot Mai târziu,racindu se zelul si crescand respectul fata de
Diaconul il poate impartasi doar in caz de mare nevoie, pe SF. Imaprtasanie, numarul celor care se impartaseau a scazut,
mireanul muribund(daca lipseste preotul. ei impartasindu-se din ce in ce mai rar. Astazi, la Sf liturghie
Monahii si pusnicii, aflandu-se in locuri departate,unde nu se impartasesc uneori numai sfintitii slujitori, pe cand cei mai
sunt biserici sau preot, se pot impartasi singuri, cu o anumita multi credinciosi se impartasesc de obicei o data pe an, de
randuiala Paști.
2) Subiectul ( primitorul) – Cine se poate impartasi? Povatuirile din liturghier socotesc obligatorie impartasirea
Se pot impartasi numai credinciosii pregatiti si vrednici de a de cel putin 4 pri pe an(in cele 4 posturi). Dupa Simeon al
primi Trupul si Sangele Domnului, verificati ca atare de catre Tesalonicului, fiecare creștin temator de Dumnezeu ar trebui
duhovnic, prin spovedanie. Povatuirile din Liturghieri sa se impartaseasca la cel putin 40 de zile, iar cel ce se simte
mentioneaza ca „toti creștinii cei ce sunt de o credinta, de o vrednic, chiar in fiecare duminica(mai ales batranii si

30
bolnavii)In aceasi categorie pot fi socototi cei care se afla in Clericii batrani sau greu bolnavi , care nu pot veni la
preajma unui ev important(candidatii la hirotonie, femeile biserica, pot fi impartasiti la patul de suferinta, dupa
nainte de nastere, ostasii inainte de lupta, tinerii inainte de randuiala mirenilor(cu lingurita). In unele parti (Bucovina N
cununie. moldovei), din Agnetul pregatit in Joia Mare pt tot anul, se
rezerva partile IS si HS pt impartasirea clericilor bolnavi, desi
4. Pregatirea pentru impartasire.- Fiinta noastra trebuie atat povatuirile din liturghier cat si invatatura din Penticostar
sa fie curațita si ridicata la rangul de salas vrednic si cinstit al nu fac distictie in aceasta privinta
Sf. Taine. Este necesara o pregatire trupeasca si sufleteasca: b) Impartasirea laicilor – credinciosii laici se
i. Spovedania si indeplinirea canonoului de pocainta impartasesc dupa clerici, in fata usilor imparatesti, la
dat de duhovnic(copii pana la 7 ani sunt scutiti de chemarea: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu
spovedanie) dragoste...In fruntea lor, indata dupa clerici, se impartasesc
ii. Impacarea cu toti; cel care vrea sa se impartaseasca mai intai slujitorii bisericesti inferiori, care au hirotesie de
nu trebuie sa fie certat cu nimeni ipodiaconi, citeti si cantareti, apoi monahii neclerici(fara
iii. Post si rugăciune; cel care vrea sa se impartaseasca hirotonie) si pe urma mirenii.
in afara celor 4 posturi de peste an trebuie sa posteasca o sapt Inainte de inceperea impartasirii, preotul (sau un
inainte, sau macar 3 zile, sau cel putin o zi, iar in ziua credincios) citeste rugăciunea pe care o zic si clericii in altar
respectiva sa se abtina complet de la mancare si bautura, pana inainte de impartasanie: Cred Doamne si marturisesc...si
la vremea impartasirii, incepand de cu seara, sau cel putin de Cinei tale celei de Taina..Nu spre judecata sau spre osanda.
la miezul noptii. Numai celor bolnavi pe moare li se poate da Unii preoti citesc acum si Molifta de dezlegare din
Sf impartasanie pe mancate. Poate fi impartasit si cel ce, fara Molitfelnic, Rugăciunea in luminata zi a Invierii lui Hristos.
voie, a inghitit apa, spalandu si gura, dupa ajunare. Pentru cei In acest timp, credinciosii stau in genunchi. Dupa se apropie
casatoriti, in notiunea de post se intelege si infranarea de la fiecare cu umilinta si evlavie(intai barbatii, mai batrani, apoi
impreunarea cu sotile. femeile si la urma copiii) inchidandu se si tinand in dreapta
iv. Citirea pravilei pt impartasire – adica a rugăciunilor lumanarea aprînsă. In semn de bucurie pt Sf Taine cu care se
pregatitoare pt impartasire,tiparite in Liturghier(clerici), vor impartasi.
Ceaslov si in Cartile de rugăciuni(pt laici).Pe cele mai imp le Spre deosebire de cleri, laicii primesc deodata atat Trupul
citeste de obicei preotul insusi, in numele credinciosilor,ori cat si Sangele Domnului, de la preot, cu lingurita. Preotul sta
unul dintre acestia, in bise, inainte de impartasire. intre usile imparatesti, tinand in stanga sfantul poti cu un
acoperamant, iar in dreapta lingurita, si da sf Impartasanie
5. Randuiala impartasirii. - Ca si mirungerea, taina zicand: Se impartaseste robul(roaba) lui Dumnezeu (X), cu
impartasirii nu constituie o slujba liturgica de sine statatoare, Cinstitul si Sfantul Trup si Sange al Domnului si
ci e legata de Sf Liturghie, in care se încădreaza pregatirea Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre
ei(Sfanta Jertfa), cat si administrarea ei. Pregatirea Sfintei iertare pacatelor si spre viata de veni.Acolo unde sunt mai
impartasanii pt cei ce se impartasesc in imprejurimi multi slujitori, doi dintre ei, sau in lpsa doi batrani(epitropi),
normale(sfintirea Darurilor sau jertfa euharistica) se face la stand inainte usilor imparatesti, de o parte si de alta a
fiecare Liturghie, dupa raunduiala. Legat de savarsirea tainei, preotulu, tin intins Aerul sub sfantul potir, pt ca nu cunva sa
de regula are loc in cursul Sf Liturghii si anume dupa ce pice pe jos.
preotul zice : Sa luam aminte.Sfintele Sfintilor. In trecut, pana in sec VIII-IX, laicii se impartaseau la fel
a) Impartasirea clericilor. Clericii liturghisitori sunt ca si clericii, separat(primind de la preot particica in palma
obligati sa se impartaseasca.Cfm povatuirilor din liturghier, dreata pusa peste cea stanga) si apoi cu sfantul Sange, sorbind
este un pacat de moarte sa slujesti si sa nu te impartajesti, poti din potir. Dar a aparut riscul profanarii Sf Trup, pe care unii
fi caterisit. In Regulamentul de disciplina a clerului – prevede nu il consumau, si il duceau acasa, pastrandu l pt alte scopuri.
pedepsa opririi de la lucrarea celor sfinte, pe timp de 1-3 luni Mai exista de altfel riscul sa cada Sf sange pe jos. De aceea s-
si cu canonisire la manansire, pt clericii impreuna a introdus uzul impartasirii credinciosilor cu lingurita, desi
liturghisitori care nu se impartasesc la Liturghie. sin Trulan(can 101) recomanda pastrarea practicii vechi(fara
Preotii slujitori se impartasesc inaintea laicilor, in altar, lingurita) Lingurita folosita la impartasirea simbolizeaza
din particica HS, dupa randuiala:D..;ei iau intai Sfantul Trup clestele cu care ingerul din vedenia proroocului Isaia a luat
cu mana si apoi sorb Sf. Sange din potir.La slujirea in sobor, carbunele de foc si l a pus pe buzele acestuia. Carbunele este
se impartasesc in ordinea descrescanda a treptelor Insusi Sfantul Trup si Sange, care este numit carbune si foc
ierarhice:arhierei, preoti, diaconi.Diaconii nu se pot arzator.
impartasii singuri(o primesc de la arhiereu, sau de la preot. In timpul impartasirii credinciosilor, strana canta diferite
La liturghia arhiereasca, arhiereul slujitor ii impartaseste el chinonice (Trupul lu Hristos primiti, Cinei tale celei de taina,
insusi atat pe preotim cat si pe diaconi.(precum Mântuitorul Paharul mântuirii.
la cina cea de taina). Dupa impartasire, fiecare isi sterge buzele cu
Clericii care vor sa se impartaseasca fara sa fi slujit la acoperamantul p care il tine preotul, apoi primeste anafura(la
Liturghia din ziua respectiva, se impartasesc tot in altar, o Paști artos sau Paste mic) si putin vin, pt a si spala gura si pt
data cu liturghisitorii, si dupa aceasi randuiala. Ei trebuie sa ca sa nu manance altceva indata dupa imaprtasanie. Cel ce s-a
fie pregatiti ca si cand ar trebui sa slujeasca, citindu-si imaprtasit nu mai saruta nici sfintele icoane nici mana
rugăciunile dinainte de imp. La vremea cuvenita, ei intra in preotului,, nu trebuie sa scuipe sau sa vb urat, sa
altar, isi pun epitrahilul(diaconii orarul) isi spala mainile si blesteme.Cand se impartasesc grupuri mai mari de
apoi se impartasesc dupa randuiala.Se impartasesc dupa credinciosi se vor citi in acest timp rugăciunile de multumire
preotii liturghisitori si dupa iau anafura, isi clatesc gura cu pt impartasanie.
vin si apa, isi spala din nou mainile, isi scot epitrahilul si c) Impartasirea bolnavilor si a pruncilor – numai
citesc rugăciunile de multumire de dupa impartasanie bolnavii, pruncii si cei care din bincuvantate pricini, nu pot

31
veni la biserica sau care trebuie sa fie impartasiti grabnic si in binecuvantarea ei asemenea insotiri. Si sa si creasca copiii in
imprejurari exceptionale , sunt exceptati de la regula credinta ortodoxa. In ultimul timp însă, s au oprit dn nou
generala. Ei pot fi impartasiti de preoti acasa, sau unde se oficierea casatoriilor mixte, prin actualul Regulament de
afla, cu particele din SF Impartasanie sfintita in fiecare an la procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale BOR,
Liturgia din Joia Patimilor, uscata de obicei in martea asemenea casatorii fiind ingaduite numai cu dezlegarea
Saptamanii Luminate.Ea este pastrata anume in acest scop, in chiriarhului locului. Cei de alt cult, sunt obligati, inaintea
chivotul de pe Sfanta Masa.Nu este permisa pastrarea ei in casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la
afara de biserica. Ortodoxie.
Mai exista o randuiala deosebita, pe care o gasim in 3) Nasii – Atat la logodna cat si la cununie, mirii sunt
Molitfelnic: Randuiala ce se face cand se va intampla a se da asistati de nasi sau nuni. Rostul si datoria lor este ca si a
foarte grabnic celui bolnav impartasirea. Preotul ia atunci cu nasilor de la botez. Sunt martori si garanti ai seriozitatii
sine epitrahilul si Molitfelnicul precum si cele necesare aranjamentelor reciprice luate de viitorii soti si trainiciei
impartasirii(sfintee taine, lingurita , procovatul. casniciei lor.De aceea la logonda pun mana pe inele iar la
Inainte de a lua Sf Taine din Chivot, preotul isi pune cununie pe cununile mirilor(Atat la asezarea cat si la
epitrahilul, isi spala mainile si inchinandu se cu evlavie in depunerea lor.Acestia trebuie sa fie ortodocsi, mai in varsta
fata Sfintei Mese, ia cu buretele sau cu o lingurita mica decat mirii, fiind ca nisite parinti s invatatori ai lor. Vechile
particelele necesare din chivot, le inveleste intr-o pravile ii opreau pe calugari sa indeplineasca oficiul de nasi,
panzacurata, sau macar intr o hartie curata si le pune intr o atat la botez cat si la nunta. In Bucovin este curiosul obicei ca
cutie mica, lemn sau metal.(care sa se inchida ermetic si sa mirii sa fie asistati de cat mai multe perechi de nasi.
fie aurita pe dinauntru eventual) PE drum preotul va pastra o 4) Locul savarsirii – slujba cununiei se face de regula
atitudine de cea mai desavarsita cuviinta si evlavie. in biserica, iar nu in case(cum se face uneori., pt ca biserica
Ajuns la bolnav, isi pune epitrahilul, desface cutiile si este locasul in care Dumnezeu e intotdeauna prezent, prin
luad un procovat mai mare, il intinde pe o masuta acoperita Sfintele Daruri si in care se savarsesc SF. Taine. Facandu se
pe care se pune un sfesnic mic cu lumanarea aprînsă si aseaza in biserica, nunta are caracter de act sfant si o garantie mai
lingurita si cutiuta cu Sfintele pe procovatul intins, facand o mare de trainicie. Al doilea aspect- pt ca nunta, fiind unul
rugăciune inaintea lor. Citeste rugăciunile dupa randuiala din dintre cele mai de seama acte din viata omului, trebuie
Molitfelnic, iar in mom imartarisii, pune Sf in lingurita si savarsita in mijlocul colectivitatii, adica in vazul si cu
toarta putin vin, daca nu are – pune agheaza sau apa curata, participarea obstii creștine din care facem parte.(biserica).
apoi citeste restul randuielii. Preotii sunt datori sa ii svatuiasca pe cei ce se casatoresc sa
Tot din aceste Sfinte se impartasesc tot anul pruncii. In vina pentru aceasta la biserica, ei nu vor oficia cununia in
cazul impartasirii lor, se toarta in lingurita mai putin lichid si case decat in cazuri cu totul exceptionale si pt motive
se pune o mica firimitura din SF taine. intemeiate.
Dupa un obicei rusesc, pruncii nu se impartasesc decat cu 5) Timpul savarsirii – fiind slujba de bucurie, ea se
Sange(prob o masura de precautie pt pruncii fragezi care nu savarseste in zilele de sarbatoare, de regula duminica.
pot inghiti particica din SF trup)Intrucat pruncii pana la 7 ani Molitfelnicul zice sa se facea de dimineata, dupa Liturghie(de
nu se spoveesc s-a introdus urmatoarea formula de obicei in moldova), desi obiceiul mai nou este sa se faca dupa
impartasire a pruncilor: se impartaseste robul(roaba) lui masa
Dumnezeu X spre sfintirea sufletului si a trupului. Cfm poruncii a IX bisericesti, nu se fac nunti in
urmatoarele perioade din cursul anului Bisericesc:
Cununia(slujba nuntii) a) In cele 4 posturi de peste an(inclusiv in sapt alba sau
a branzei) ca si in toate zilele de post din cursul
Este serviciul divin prin care Biserica binecuvanteaza si anului(miercurea si vinerea, 14 sept sau Inaltarea Sf Cruci, 29
consfinteste casatoria, adica legatura dintre barbat si femeie, august sau Taierea capului SF Ioan Botezatorul, pt ca
ridicand-o la rangul de taina. petrecerile si ospetele care insotesc taina nuntii ar contrasta
cu atmosfera de rugăciune, infranare si pocainta). Exista si
1. Savarsitorul cununiei – este arhiereul sau preotul. cazuri exceptionale cand se face pogoramant, admitandu se
Vechile Pravile ii opresc pe preotii-calugari (ieromonahi) sa oficierea nuntii in prima parte a Postului Craciunului(pana la
oficieze nunta, ca unii care au facut votul castitatii si care nu SF Nicolae), dar fara petrecere.In postul Pastelui este
pot deci lua parte nici la dansul ritual de la Isaie, dantuieste... ingaduite, la nevoie, numai logodna si aceasta numai in ziua
nici la ospatul si petrecerea cu care e impreunata de obicei Bunei vestiri(daca nu cade in saptamana Patimilor) si in
nunta.(Astazi, ieromonahii savarsesc adesea slujba cununiei) Duminica Floriilor.
Preotul poate oficia cununia propriului fiu sau a fiicei sale, b) Nu se fac nunti in Sapt Luminata, in rastimpul dintre
daca nu exista alt preot. Craciun si Boboteaza, in Duminica Rusaliilor, in toate
2. Primitorul tainei – legat de casatoriile mixte- intre praznicele imparatesti, precum si in ajunul tuturor praznicelor
creștini si necreștini sau intre ortodocsi si neortodocsi, imparatesti, pt ca veselia lumeasca a nuntii sa nu intunece sau
catolici si protestanti, acestea erau oprite in vechime , prin sa eclipsese bucuria duhovniceasca a celor mai mari sarbatori
canoane. Daca însă intr o casnicie de neortodocsi, casatoriti creștine.
legitim, unul din soti se convertea la Ortodoxie, iar celalalt 8. Explicarea randuielii nuntii. – Randuiala logodnei,
ramanea mai departe in credinta(confesiune sau secta) lui, cat si rugăciunile principale din slujba Cununiei(cele 4
sotul convertit putea pastra mai departe legatura casatoriei, binecuvantari ale mirilor) si din randuiala Nuntii a doua sunt
potrivit sfatului Sf Ap Pavel, care zice ca barbatul atribuite, in cel mai vechi manuscris al Evhologhiului grecesc
necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si invers. Barberini(sec VIII- IX), lui Metodic Marturisitorul, patriarhul
In timpurile mai noi, in fata faptului implinit, biserica nu Constantinopolului.
refuza savarsirea casatoriilor mixte, pt a nu lasa fara

32
a) Logodna – actul principal din slujba logodnei este (cantare care se canta in timpul impartasirii credinciosilor.In
punerea si schimbarea inelelor. Intrebuintarea inelelor la randuiala Cununiei ea nu se gaseste decat in Molitfelnicele
logodna e un obicei stravechi, pe care Bis Creștină numai l-a romanesti mai noi(in cele grecesti nu exista)
preluat si l a consfiintit, prin încădrarea lui in slujba Inconjurarea mesei de catre alaiul de nunta(slujitori, miri,
bisericeasca. Inelele, care sunt cercuri inchise, fara inceput si nasi) in chip de hora, simbolizeaza si exprima bucuria
fara sfârșit, erau in VT simbol al puterii si increderii care se fireasca si sentimentul de jubilare prilejuite de nunta.
acorda cuiva. In ritualul creștin al logodnei ele sunt simbolul Ceremonia aceasta este un rest din dansul ritual(religios),
iubirii nesfârșite si al fidelitatii reciproce pe care si-au jurat – care face parte integranta din cultul ebraic, ca si din cultele
o logodnicii unul fata de altul, precum si semnul trainiciei altor religii si popoare vechi precreștine. Deoarece nunta se
legaturii dintre viitori soti. Facliile aprinse – pe care le tin face in vederea nasterii de prunci in frica Domnului, Biserica
nasii, iar odinioara le purtau si sfintitii slujitori, sunt simbol al ne duce a cu gandul mai intai la nasterea Mântuitorului din
curației mirilor, al luminii darului de sus si al bucuriei Fecioara Maria prin (Isaie dantuieste). Cele 2 tropare care se
nuntasilor. In unele parti, la logodna facliile le tin canta dupa(sfintilor mucenici si Slava Tie , Hristoase)sunt
logodnicii(mirii) insisi, cum prevedeau unele din vechile stihiri mucenicesti luate din cantarile Octoihului(vecernia de
Molitfelnice romanesti si cum prevad si azi Evhologhiile vineri seara gl 7), vor sa spuna ca mirii trebuie sa fie partasi
grecesti. lui Hristos si sfintilor Lui, prin viata lor curata, pe care o vor
b) Cununia, Psalmul 127(Fericiti toti cei ce se tem de duce in casnicie. Cununile care li s-au pus pe capete sunt
Domnul..) cu care incepe slujba Cununiei, zugraveste asemenea celor cu care Mântuitorul ii incununeaza in ceruri
fericirea vietii familiale a celor ce se tem de Domnul. pe sfintii si pe alesii Sai dupa moarte.
Momentul principal din slujba, acela in care se savarseste Formulele Marit sa fii, mire, ca Avraam si Iar tu,
consfintirea legaturii dintre barbat si femeie, este atunci cand mireasa, marita sa fi ca Sarra, pe care preotu le rosteste la
preotul rosteste cuvintele din a treia rug de binecuvantare a depunerea cununiilor sunt formulele de felcitare rituala a
mirilor: Insuti si Tu acum Stapane, trimite mana Ta din mirilor de catre biserica, prin glasul preotului
Sfantul Tau locas si uneste pe robul Tau x, cu roaba ta Obiceiul ca tinerii casatoriti sa vina a opta zi dupa
X(cuvite socotite ca o epicleza a slujbei Cununiei) Semnul cununie la biserica pt a li se citi randuiala pe care
vazut al sfintirii nevazute a acestei legaturi este unirea mainii credinciosii o numesc dezlegarea cununiilor este stravechi.
drepte a barbatului cu dreapta femeii, de catre preot, iar actul El are analogie cu ritualul spalarii si tunderii noului botezat,
ritual care simbolizeaza si pecetluieste savarsirea tainei este din randuiala botezului.
punerea cununiilor pe capetele mirilor. In vechime, se puneau pe capetele mirilor cununi de
Cununiile sunt facute in chipul coroanelor cu care se ramuri de merisor, pe care ei le purtau timp de o sapt si cu
incununau odinioara regii si imparatii, biruitori in razboaie. care veneau dupa 8 zile de la nunta la iserica, unde preotul le
Ele erau semnele puterii, ale stapanirii, ale biruintei(la lua de pe capetele lor. Deci depunearea cununiilor se facea a
barbati); ale frumusetii si curației virginale(la femei). Ele 8 a zi dua cununie.Ulterior a fost încădrata in însăsi slujba
intruchipau cinstea si slava ce se dadea imparatilor de catre Cununiei, dar obiceiul ca tinerii sa vina a 8 a zi s a pastrat si
supusii lor, precum si sentimente de admiratie , recunostiinta azi numindu-se dezlegarea cununiilor. Tinerii stau atunci la
sau omagiu datorate biruitei in lupta. SE pun pe capul mirilor usile bisericii(sau in pronaos) ca unii ce se socotesc
ca un elogiu sau ca o rasplata adusa curației si fecioriei nevrednici de a intra in biserica, pt ca si-au pierdut curația
acestora, pe care au pastrat o pana la nunta si pt care sunt feciorelnica. De aceea, preotul se roaga, in molitfa pe care o
incununati.De aceea se canta pt miri: Doamne Dumnezeul citeste, ca Dumnezeu sa i invredniceasca de a intra din nou in
nostru, cu marire si cu cinste incununeaza i pe dansii. biserica si a se impartasi cu SF Taine, la vremea
Punerea cununiilor a dat si denumirea tainei, obisnuita la cuvenita.Odinioara, molitfa se citea dimineata, inainte de
greci(incununare,incoronare) slujba, pt ca ei sa poata intra in biserica si sa participe la
Apostolol este luat din ep catre Efeseni(cap 5 20-33), in slujba.
care acesta compara nunta cu legatura sfanta si indisolubila
dintre Hristos si Biserica, indemnandu-i pe viitorii soti sa se Hirotonia si hirotesiile
iubeasca intre ei cu aceeasi dragoste netarmurita si sfanta. Taina preotiei se da prin hirotonie. Dpdv etimologicm
Evanghelia e formata din pericopa in care se instoriseste cuvantul grecesc hirotonie inseamna intinderea mainlor, apoi
minunea savarsita de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii, votare sau alegere, pt ca votarea sau alegerea cuiva se facea
la care El a luat parte cu mama Sa(In. 2, 1-11) de obicei prin ridicarea mainii. In sens creștin, cuvantul
Paharul cu vin pe care preotul il binecuvinteaza si din insemna, la inceput, alegerea sau desemnarea cuiva pt
care gusta mirii, e numit in Molitfelnic paharul comun sau de preotie, lucru pe care Biserica sau obstea credinciosilor il
obste. El simbolizeaza bucuria si veselia nuntii, cat si soarta face prin votare; iar pt ca aceasta alegere este confirmata apoi
comuna a viitorilor soti, pe care o vor impartasi impreuna, prin punerea mainilor episcopului asupra celui ales, cu
avand acealasi necazuri si bucurii.Acelasi lucru il arata si timpul, termenul de hirotonie s a aplicat randuielii de slujba
bucata de paine, cozonac(piscot) din care se da acum mirilor sau ceremonei religoase a consacrari candidatilor la preotie,
sa guste, o data cu paharul de obste.Aceasta este o slujba al carei miez este, astazi, punerea mainilor episcopului
reminiscenta veche, precreștină, mostenita din ritualul nuntii asupra celui ales, unica cu invocarea harului SF. Duh.
la romani si amintind de painea comuna(un fel de placinta) Punerea mainilor e un rit care se practica si in VT. Asa
care se frangea la ei cu ocazia nuntii si pe care mirii o erau consacrati de ex. levitii Legii Vechi, asa il consacra
mancau atunci impreuna. Atat paharul, cat si painea, ne aduc Moise pe Iosua ca succesor al sau la conducerea poporului. In
aminte si de impartasirea mirilor, care avea loc odinioara in creștinism a fost practicat, in continuare, ca rit de consacrare,
acest moment al slujbei, deoarece cununia se savarsea de sau ca semn de transmitere a unei functii religioase si a
regula indata dupa SF. Liturghie, cand mirii se harulu special necesar pt implinirea ei
impartaseau.De aceea se canta acum Paharul mântuirii...

33
Prin hirotonie intelegem deci azi taina prin care cineva igumen sau staret se poate face inainte de vecernie.Hirotesiile
este investit cu darul sau vrednicia uneia din cele 3 trepte pt acordarea distinctiilor onorifice se fac si in cursul Sf
ale preotiei, adica: diaconia, preotia, arhieria; ea este deci, Liturghii(dupa intrarea cu Sf Evanghelie) sau chiar dupa
transmiterea mai departe a „limbilor de foc”, adica a Liturghie, cand este popor mai mult in biserica, spre
puterii harismatice venite, prin Apostoli, de la Mântuitorul deosebita cinste a celor ce le primesc; de aceea ele se fac mai
insusi. aproape de altar, pe solee.
Hirotesia este cuvant de origine greaca si inseamna La aceasi Liturghie nu se pot hirotonii mai multi
punerea mainilor. La inceput el se folosea pt a exprima diaconi(preoti sau arhierei) ci numai cate unul. Dar se pot
acordarea, prin punerea mainilor episcopului- a oricarui dar face mai multe hirotesii deodata.
in legatura cu slujba preotiei, de orice natura ar fi fost(adica
ceea ce intelegem azi prin hirotonie).
Astazi însă, prin hirotesie intelegem randuiala de slujba,
prin care se acorda fie una dintre gradele(rangurile) onorifice
care se dau fetelor bisericesti pentru merite deosebite pe
taramul activitatii pastorale(sachelar, iconom, iconom
stavrofor, la preotii de mir si singhel, protosinghel si
arhimandrit la calugari), fie confirmarea intr o functie
bisericeasca administrativa(staret sau egumen, protoiereu)
Intre hirotonie si hirotesie exista o deosebire; si anume
prima este taina, a doua este ierurgie. De aceea hirotoniile se
savarsesc numai in altar, iar hirotesiile in naos. Hirotonia are
caracter indelebil, pe cand hirotesiile se pot anula formal.
Cele mai vechi randuieli de hirotesie le aflam in Rasarit,
in diferiele randuieli bisericesti(Constitutiile apostolice,
Testamentum Domini, Canoanele lui Ipolit) iar in Apus in
Sacramentarul Gregorian
1. Ministrul (savarsitorul) hirotoniei este numai
episcopul(arhiereul). Hirotonia de diacon si cea de preot o
savarseste un singur arhiereu, iar pt hirotoni de arhiereu
trebuice cel putin 2 arhierei.
Hirotosiile se savarsesc de catre arhiereu. Numai in
manastiri, staretul sau egumenul poate hirotesii citeti si
ipodiaconi pt manastirea respectiva si numai cu voia sau cu
consimtamantul episcopului. Orice episcop hiroteseste preoti
si diaconi numai pt si in eparhia sa; in alta eparhie poate
savarsi hirotonii sau hirotesii numai cu voia sau cu delegatia
episcopului acelei eparhii.
2. Locul savarsirii. Hirotoniile se savarsesc numai in
biserica si anume in sf Altar, in jurul Sf Mese, deoarece Sf
Masa este in biserica izvorul sfintirii, iar exercitarea darului
preotiei este strans legat de ea. Hirotesiile, de asemenea, se
savarsesc, in biserica, in naos. In chip exceptional, ele se pot
savarsi in paraclisul episcopal sau chiar in resedinta
episcopala, inaintea unui iconostas.
3. Timpul savarsirii. Ca si mirungerea, taina
hirotoniei nu constituie o slujba independenta, si se
încădreaza in Sf Liturghie deplina (Sf Ioan Gura de Aur, Sf
vasile cel mare). Nu se savarsesc hirotonii la Liturghia
darurilor mai inainte sfintite. Hirotoniile se savarsesc in orice
zi de sarbatoare, in cursul Sf Liturghii, si anume:
a) Hirotonia in arhiereu se face inainte de citirea
Apostolului si a Evangheliei(indata dupa „Sfinte
Dumnezeule”), deoarece in acest moment incepea odinioara
Liturghia, in prezenta arhiereului.
b) Hirotonia in preot se savarseste inainte de sfintirea
Darurilor(indata dupa intrarea cu Cinstitele Daruri), deoarece
preotului i se da putere de a sfinti darurile, adica de a sluji Sf
Liturghie)
c) Hirotonia in diacon are loc dupa sfintirea
Darurilor(ndata ce arhiereul rosteste ecfonisul:” Si sa fie
milele marelui Dumnezeu...”) deoarece diaconul nu poate
sluji singur si nu poate sfinti Darurile.
Hirotesiile treptelor inferioare ale clerului se savarsesc de
regula inainte de Liturghie, in mij bisericii; hirotesia de

34