Ce se înţelege prin taina sfintei Impartasanii?
Termenul de memorial provine din cuvintele lui Isus: faceți aceasta
Sf. Împărtășanie sau Euharistia este taina în care Isus Cristos ne dăruiește
trupul și sângele său și ne face părtași la Jertfa sa din iubire de pe cruce.
Dăruindu-ne trupul și sângele său, Isus devine hrana care ne alimentează cu
iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu.
- De ce Euharestia este ce mai importantă taină, punctul central, „izvorul
şi culmea vieţii bisericeşti” (LG 11)?
Toate aceste titluri Euharistia le-a primit pentru că ea actualizează într-un
mod tainic momentul central al vieții lui Isus: evenimentul dăruirii totale de
sine ce a avut loc pe cruce. Prin Sf. Liturghie se înfăptuiește comuniunea
cea mai profundă dintre noi și Dumnezeu, dar și comuniunea dintre toți acea
care cred în Cristos. De fapt sf. Liturghie ni-l dăruiește ni-l dăruiește pe
Cristos însuși în actul său de maximă iubire, adică atunci când și-a dat viața
pentru noi.
- Explicaţi diferitele nume ale acestei taine: Euharistie, Cina Domnului,
Frângerea pâinii, Memorial, jertfă, Liturghie, Impartasanie?
Euharistie înseamnă aducere de mulțumire. Acest nume vine de la
rugăciunea de mulțumire pe care Isus a înălțat-o Tatălui la Cina cea de
Taină înainte de a schimba pâinea în trupul său și vinul în sângele său. Era o
binecuvântare ebraică care proclama binefacerile lui Dumnezeu. Acest
termen a ajuns apoi să fie aplicat la toată celebrarea Liturghiei, precum și la
realitatea prezenței tainice a Trupului și Sângelui lui Isus.
Numele de Cina Domnului provine din legătura dintre sf. Liturghie și
Ultima cină a lui Isus cu ucenicii săi înainte de moartea sa pe cruce, sau
Cina cea de taină. De fapt la Sf. Liturghie noi reluăm gesturile fundamentale
ale lui Isus din ajunul pătimirii sale, când a luat pâinea, a frânt-o și a dat-o
ucenicilor, făcând la fel cu potirul, și poruncindu-le: Faceți aceasta în
amintirea mea.
Numele de Frângerea pâinii vine de la gestul folosit de Isus când le-a
împărțit apostolilor pâinea care a devenit semnul eficace al trupului său
jertfit pentru noi. Primii creștini țineau foarte mult la acest nume pentru că
înțelegeau foarte bine că toți aceia care se hrănesc din unica pâine frântă,
Cristos, se împărtășesc din El și formează cu El un singur trup: „Pentru că
este o singură pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne
împărtășim din aceeași unică pâine” (1Cor 10,17).
în amintirea mea. Ori această amintire pe care noi o celebrăm se deosebeșe
de orice altă comemorare pur umană de tip psihologic, în care readucem în
minte câteva amintiri trecute, așa cum am răsfoi paginile unui album de
fotografii. Euharistia este însă comemorarea obiectivă a pătimirii și învierii
Domnului, care actualizează prin puterea Duhului Sfânt actualizează acel
eveniment. Este vorba înainte de toate nu de memoria noastră, ci de
memoria lui Dumnezeu, în care toate sunt într-un veșnic prezent, și care
acum face prezentă pentru noi puterea mântuitoare a evenimentului morții și
învierii lui Isus.
Se numește Liturghie pentru că reprezintă centrul întregii liturgii a
Bisericii, adică a tuturor acțiunilor rituale ale Bisericii prin care suntem
sfințiți de Dumnezeu și îi aducem preamărire și laudă.
Împărtășanie pentru că prin acest sacrament ne unim cu Cristos, care
ne face părtași de de Trupul și Sângele său ca să formăm un singur trup.
Astfel împărtășirea cu Cristos, comuniunea cu El, produce și împărtășirea
frățească, comuniunea cu ceilalți creștini.
- Euharistia sau Liturghia este legată de ultima Cină. Descrieţi, vă rog,
cum a avut loc această ultimă Cină a lui Isus? (Instituirea Euharistiei)
Isus a orânduit Sf. Euharistie în ajunul morții sale, când i-a adunat în
jurul său pe apostoli în cenacol la Ierusalim și a celebrat cu ei ultima cină.
În primele trei evanghelii, Matei, Marcu și Luca precum și în 1Cor ni se
arată gesturile esențiale ale lui Isus din timpul acestei cine: Isus a luat
pâinea, a pronunțat rugăciunea de binecuvântare și de mulțumire și apoi a
frânt pâinea spunând: ”Acesta este trupul meu dăruit pentru voi”. Ucenicii
înțelegeau prin aceasta: Acesta sunt eu, Mesia. Apoi a luat potirul spunând:
„Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți”.
- Explicaţi de ce Euharistia nu e amintire, ci prezenţă, actualizare a
jertfei, memorial.
Pentru că Cristos însuși ne garantează aceasta spunând ucenicilor săi:
Faceți aceasta în amintirea mea. Isus dorește ca ceea ce s-a întâmplat atunci
pentru prima dată să fie continuat în comunitatea ucenicilor săi pentru ca
fiecare generație de creștini să aibă acces în mod real, obiectiv la dăruirea
de sine pe care El a înfăptuit-o pe cruce și a anticipat-o la cina cea de taină.
Ori accesul nostru real nu se poate înfăptui printr-o simplă comemorare
subiectivă, psihologică, ci printr-o actualizare. E nevoie ca Biserica să facă
ceea ce El a făcut la Cina cea de taină: prin frângerea pâinii, prin rugăciunea
de binecuvântarea și de mulțumire și prin cuvintele Mântuitorului asupra
pâinii și a vinului momentul nostru actual este atras în momentul lui Isus, în
veșnicul prezent al lui Dumnezeu. Astfel ce împlinește ceea ce Isus
anunțase în Ev. După Ioan: iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi
atrage pe toți la mine (In 12,32). De la înălțimea crucii el ne atrage pe toți la
sine, înăuntrul său. Atunci când Biserica împlinește porunca Mântuitorului
are loc ceea ce a avut loc atunci: Cristos se oferă cu adevărat pentru noi.
Unica Jertfă a lui Cristos devine prezentă, se actualizează prin puterea
Duhului Sfânt și astfel noi putem participa cu adevărat la revărsarea de
iubire împlinită atunci de către Isus, adică la mântuire. Când celebrăm sf.
Liturghie astăzi-ul nostru, momentul nostru prezent este atras în amintirea
sau memoria mereu vie a lui Isus și astfel se actualizează puterea
mântuitoare a jertfei sale.
- Cum este prefigurată, prevestită Euharistia in Vechiul şi în Noul
Testament?
- Ce texte importante avem in Sfânta Scriptură care ne vorbesc despre
Euharestie?
- Cum se desfăşoară o Liturghie? Care sunt elementele principale?
Orice Sfântă Liturghie are două părți principale: Liturgia cuvântului și
Liturgia euharistică. Liturgia Cuvântului ne dăruiește hrana Cuvântului lui
Dumnezeu: este vorba despre lecturi din Vechiul Testament și din Noul
Testament și, culmea acestei părți, o lectură din Evanghelie. Prin aceste
lecturi Dumnezeu însuși ne vorbește și trezește în noi credința și rugăciunea.
Lecturile sunt explicate prin omilie sau predică și ne conduc să ne
încredințăm viața și rugăciunile noastre prin momentul rugăciunii
credincioșilor. Partea a doua, Liturgia euharistică are trei momente ce
corespund gesturilor și cuvintelor lui Isus de la cina de taină: Isus a luat
pâinea,a mulțumit, a frânt-o și a dat-o, la fel făcând și cu potirul. Primul
moment este cel al prezentării darurilor, al pâinii și al vinului; al doilea
moment este rugăciunea euharistică, momentul culminant, în care prin
puterea Duhului Sfânt și prin cuvintele Mântuitorului pâinea și vinul devin
trupul și sângele său; și al treilea, împărtășirea: în care preotul împreună cu
credincioșii îl primesc pe Cristos prezent în pâinea euharistică, și astfel se
unesc cu El, sunt făcuți părtași la darurile sfinte și sfințiți prin acestea.
- Care-i rolul tabernacolului? De ce se păstrează ostiile consacrate?
Tabernacolul este locul prețios din orice biserică Catolică în care se
păstrează Sf. Euharistie, ostiile consacrate. Mântuitorul Isus atunci când
începe să fie prezent în timpul sf. Liturghii sub chipul pâinii și al vinului
continuă să fie prezent în această taină care este păstrată într-un loc de
cinste al Bisericii. Tabernacol provine din cuvântul latin tabernaculum
însemând cort. El trimite cu gândul la Cortul Alianței din Vechiul
Testament în care evreii păstrau cele două table ale Legii, decalogul, dăruit
de Dumnezeu lui Moise. Acum tabernacolul devine locul de păstrare a
tainei sf. Euharistii. Aceasta se păstrează încă de la începuturile Bisericii
pentru împărtășania bolnavilor și mai ales a muribunzilor, dar și pentru
adorarea Domnului Isus Cristos prezent în mod real. De fapt păstrarea Sf.
Împărtășanii pentru bolnavi a făcut să apară și tradiția de a adora hrana
cerească prin care Cristos rămâne mereu cu noi. Această adorație adusă lui
Cristos prezent în Euharistie a devenit pe parcursul timpului una dintre
comorile cele mai prețioase ale rugăciunii și cultului credincioșilor catolici.
- Care-i modul corect de a-l cinsti pe Domnul prezent în pâine şi în vin?
Cred că modul cel mai frumos de a-l cinsti pe Cristos este acela de a ne
lăsa hrăniți de El, adică de a ne împărtăși. De aceea a instituit El Sf.
Euharistie, pentru ca să devină hrana noastră pe drumul credinței. În felul
acesta i-am respecta cuvintele: Luați și mâncați; Luați și beți. Binenețeles
asta înseamnă a face să crească în noi foamea și setea de Dumnezeu,
înseamnă a trăi cât mai strâns uniți cu El.
- Jertfă, dar şi ospăţ. Cum trebuie să se pregătească credincioşii pentru a
participa la masa sfântă?
Cred că există o pregătire mai îndepăratată și una apropiată. Pregătirea
îndepărtată însumează toate mijloacele care ne permit să creștem în
credință: rugăciune, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, o viață care se lasă
plăsmuită de iubirea milostivă a lui Dumnezeu; apoi o pregătire apropiată:
care înseamnă a ne pregăti sufletul pentru participarea la Sf. Liturghie, a
posti înainte de a ne împărtăși, dacă avem conștiința încărcată de păcate
grave, convertirea și spovada; apoi însăși participarea noastră activă la sf.
Liturghie, la cântări, rugăciuni, ne va permite să îl primim cu o inimă
pregătită pe Domnul.
 - Ce înseamnă cuvintele apostolului Paul: „Să se cerceteze pe sine omul
şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din potir… 1 Cor 11,27-29?
- Când trebuie să se împărtăşească credincioşii? Cât de frecvent? Cine se
poate impartaşi? Ce condiţii trebuie să împlinească?
Biserica a decis care este minimul necesar pentru o viață creștinească: și
aceasta înseamnă cel puțin o dată pe an în timpul Paștelui; dar este vorba
despre un nivel minim; pentru un creștin care vrea să își trăiască cu adevărat
credința regula trebuie să fie împărtășirea duminicală, chiar zilnică; aceasta
trebuie să devină ușor regula, excepția constituind-o abținerea de la sf.
Împărtășanie.
- De ce în ritul latin credincioşii se împărtăşesc numai cu specia pâinii?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să privim în trecutul
Bisericii romano catolice: mai precis în sec. al XII-lea are loc o dezvoltare
și o aprofundare deosebită a adevărului că în sf. Împărtășanie Cristos este cu
adevărat prezent, cu Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea sa; aceasta a
condus la acordarea unui și mai mare respect și venerație pâinii și vinului
care la Sf. Liturghie deveneau Trupul și Sângele Domnului. De aici a
derivat o atenție foarte mare la pericolul de profanare a sfintelor daruri, mai
ales față pericolul vărsării Sângelui Domnului atunci când lumea se
împărtășea din potir. Această preocupare, împreună cu motivele de ordin
practic, adică spectele legate de igienă, de dificultatea unui mare număr de
credincioși care se împărtășesc a condus la uzanța împărtășirii numai cu
pâinea euharistică. Sf. Toma de Aquino a arătat că această practică era
justificată prin principiul concomitenței: astfel că trupul și sângele
Domnului sunt conținute în întregimea lor atât sub chipul pâinii cât și sub
cel al vinului. Dar aceasta nu înseamnă că în Biserica romano catolică
credincioșii nu se pot împărtăși atât din pâinea euharistică cât și din vinul
consacrat: atunci când nu se prezintă pericolul profanării Euharistiei,
episcopul poate să dea această posibilitate. Astfel la anumite adunări
spirituale atunci când adunarea nu cuprinde un număr foarte mare de
participanți se poate da sf. Împărtășanie sub ambele specii.
- Ce amintiri păstraţi din ziua când dv. aţi primit taina sfintei
Impartasanii?
- De ce în Biserica Romano-Catolică taina aceasta se administrează la
varsta priceperii?
Această practică s-a generalizat în sec. al XII-lea, și al XIII-lea în
Occidentul latin. Cu mare probabilitate respectul și venerația deosebită
datorate acestui sacrament au condus la administrarea lui persoanelor care
sunt conștiente de marele dar pe care îl primesc. O dată cu trecerea secolelor
s-a încetățenit și o pregătire catehetică prealabilă a copiilor care urmărea
asimilarea adevărurilor principale de credință.
- Când, ca preoţi, i-aţi pregătit pe copii pentru sfânta Împărtăşanie pe ce
aţi pus accentul? În ce constă pregătirea dinainte primirii pentru prima dată
a sfintei Imăpartasanii ?
- Care sunt binefacerile (efectele) sfintei Impartasanii?
Sf. Împărtășanie sporește unirea noastră cu Cristos, o unire intimă
personală și profundă.Astfel se sporește și reînnoiește viața de har primită la
Botez; pâinea noastră cea de toate zilele în drumul nostru spre Dumnezeu.
Ne purifică de păcat, ne unește cu Biserica; ne angajează față de cei
săraci.
- De ce euharistia este garanţie a slavei viitoare?
- Care-i legătura dintre Euharistia pe care o celebrăm şi viaţa noastră?
- Cum am putea să ne trăim mai bine Liturghia? Cum să trăim
Euharistia? Încercând să împlinim în interiorul nostru o trecere, un pasaj:
aceea de la simpli spectatori ai unui ritual care credem noi ca tine mai mult
de preoti, la a mă simți un participant la un eveniment care ne interesează în
primă persoană. Mai mult, mă interesează pentru că acolo primesc hrana
creșterii vieții mele interioare, acolo întâlnesc cel mai profund act de iubire
din parte lui Dumnezeu pentru oameni.
- Cum să participăm la Liturghie? Cât de frecvent?
- Ce vă făcea atunci când eraţi acasă (înainte de a merge la Seminar) să
mergeţi la biserică? Ce-i poate motiva pe oameni să meargă la Liturghie?
- De ce nu merg mulţi la Liturghie? Care credeţi că sunt obstacolele
pentru oamenii de astăzi care îi îndepărtează de Euharistie? De multe ori
sunt obstacolele unei culturi care dă puțin timp și spațiu meditației, relației
cu Dumnezeu. Apoi sunt obstacole pe care noi înșine, creștinii le punem:
atunci când nu dăm mărturie despre lucrul minunat pe care îl trăim
duminică de duminică.
- Ce aţi răspunde cuiva care ar spune: „Nu am timp să merg la
Liturghie”? Că de obicei timpul depinde de prioritățile inimii noastre: dacă
suntem îndrăgostiți găsim timp imediat pentru persoana iubită; pentru
părinți găsim timp; oare pentru Cel de la care venim și către care ne
îndreptăm, și care e izvorul iubirii să nu am timp?
- Ce i-aţi spune unuia care afirmă: „De ce să mă împărtăşesc? Îi văd pe
alţii care se împărtăşesc şi nu sunt mai buni”?; „Eu nu merg să mă
împărtăşesc pentru că nu sunt demn”?; „Eu ascult Liturghia la radio”?; „Nu
merg. Mă plictisesc”?