INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI ILFOV

SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL ORTODOX ”SFANTA FILOFTEIA”

COMUNA BRANESTI ,JUDETUL ILFOV

LUCRARE DE ATESTARE
A CUNOSTINTELOR

PROFESOR COORDONATOR:
MONAHIA DOSITEIA DANIELA BORDEIANU
ABSOLVENT:
CRISTEA MARIA

-BRANESTI-
CUPRINS

1. LUCRARE DE
ATESTAT:
SFANTA EUHARISTIE

2.ICOANA PICTATA:
SFANTUL ROMAN
MELODUL
 1.LUCRARE DE ATESTAT
SFANTA EUHARISTIE
INTRODUCERE:
SFANTA EUHARISTIE:
este cea mai însemnată dintre toate Tainele Bisericii căci prin intermediul ei
omul ajunge la punctul cel mai înalt spre care se poate îndrepta strădania sa,
unirea cu Dumnezeu în chip tainic „ Hristos rămâne întru noi și noi întru El.“
( Ioan 6, 56 ) Unirea cu Hristos în Euharistie este și actul de înfăptuire și creștere
continuă a relațiilor din lăuntrul unității Bisericii ca trup al lui Hristos,
desăvârșindu-se astfel lucrarea începută prin Botez și Mirungere .
Capitolul I
SFÂNTA EUHARISTIE, TAINĂ A ÎNCORPORĂRII ȘI
CREȘTERII ÎN HRISTOS:
Deplina comuniune cu Hristos, ca mădular al Trupului Său și unitatea tuturor
creștinilor în Hristos, și întreolaltă se realizează în Sfânta Euharistie. Prin
Euharistie, Hristos este deplin în comunitatea eclezială și în fiecare membru al
acestei comunități, iar comunitatea și fiecare membru al acesteia cresc în Hristos
care s-a situat în centrul ei și în adâncul de taină al fiecăruia în parte. Euharistia
prin pâine și vin simbolizează unitatea mădularelor lui Hristos.
 Euharistia realizează unificarea
noastră sobornicească cu Hristos, și face
din noi Biserica sau Trupul lui Hristos
extins în umanitatea răscumpărată.
Această unificare personală cu
Hristos și întreolaltă săvârșită de
Euharistie, care constituie Biserica, ca
unitate și comunitate sobornicească, este
subliniată de Sfântul Nicolae Cabasila:
„Prin Împărtășire, Hristos rămâne întru
noi și noi întru El. (Ioan 6, 56)
Hristos rămâne veșnic între noi,
unit cu noi, și ne face tot mai vii și mai
tari.“ Pe Hristos îl amestecăm cu toată
ființa noastră, îl împrăștiem în tot trupul
nostru, El rămâne mereu Capul nostru
iar noi mădularele Sale.
CAPITOLUL II
SFÂNTA EUHARISTIE, IZVOR
DE VIAȚĂ SPIRITUALĂ:
Viața spirituală ce izvorăște în Ortodoxie din credință și din toate actele de cult
iradiază din Sfânta Taină a Euharistiei
.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice că „Hristos ne-a dat putința să ne săturăm de
Trupul Lui, ridicându-ne la o prietenie și mai mare și arătându-ne dorul Lui și
mai mare, căci nu Se dă pe Sine celor care doresc numai ca să-L vadă, ci ca să-
L atingă, să-L mănânce și să se sădească în Trupul lui și să se unească cu El.“
 Pentru Biserica Ortodoxă
Sfânta Euharistie și-a păstrat
întreaga importanță de izvor al
unei vieți spirituale mereu sporite,
de putere în vederea
spiritualizării credincioșilor.
Această putere
este înțeleasă ca drum spre
desăvârșire după asemănarea lui
Hristos, întrucât în Euharistie
omul se unește cu Hristos, care își
trăiește și își prelungește în
credincioși actele sale
mântuitoare – Întruparea, Jertfa,
Învierea.
 Prin împărtășirea cu Sfintele
Taine trupul nostru e ridicat la treapta
de Trup al lui Hristos și de aceea este
destinat Învierii; trupul nostru se
sfințește prin aceasta și prin eforturile
noastre de curățire care ne pregătesc
pentru primirea Sfintei Impărtășanii,
și care se întăresc prin primirea ei.
 Fiecare membru al
Bisericii, unit prin Sfânta
Împărtășanie cu Hristos,
devine mădular al lui
Hristos.
 Spiritualitatea Euharistiei nu
constă numai în trăirea simplă a unirii
cu Hristos, ci într-o unire în curăție,
pentru care trebuie să ne străduim
înainte și după Împărtășanie, pentru că
această unire nu e produsă de Hristos
în noi fără efortul nostru. Hristos ne
dă nu numai o stare de curăție, ci și o
putere de împlinire a acestei curății.
 Acest înțeles îl au
cuvintele rostite de preot
înainte de Împărtășire:
„Sfintele sfinților“. Această
exclamație îi invită să se
împărtășească pe cei care s-
au străduit prin pocăință
pentru primirea lui Hristos,
dar le și făgăduiește o viață
și mai curată.
De aceea, în Ortodoxie credincioșii postesc, se spovedesc, se împacă cu toți cei
cărora le-au greșit, și se feresc de orice păcat înainte și mai ales după Sfânta
Împărtășanie. „ Acestea sunt tot atâtea acte de înduhovnicire, care dacă se
repetă des, îi conduc pe credincioși spre o spiritualitate întipărită adânc în ființa
lor, devenită o caracteristică a vieții lor.“
CAPITOLUL III
EUHARISTIA – ARVUNA VIEȚII VEȘNICE:

Sfânta Euharistie reprezintă încununarea urcușului nostru duhovnicesc,

deoarece prin aceasta oamenii se unesc cu Hristos Însuși, izvorul Vieții și al
harului, ființa noastră întreagă ajunge pătrunsă de prezența Mântuitorului,
devenind astfel una cu El.
 Toată creația se
bucură de o
transfigurare liturgică
– pâinea și vinul aduse
ca prinoase de
credincioși primesc o
destinație sfântă, căci
acestea nu mai sunt
simple alimente, ci
devin Pâinea Vieții,
adica Trupul și Sângele
Mântuitorului. Astfel,
în Sfânta Liturghie
„toată suflarea“ este
chemată să laude pe
Dumnezeu în stare de
recunoștință.
 Creștinii nu pot da nimic
Creatorului pentru toate darurile
cu care Acesta i-a înzestrat;
recunoștința este singurul mod
prin care putem răspunde Jertfei
Mântuitorului. Psalmistul însuși
afirmă: „ Ce voi răsplăti Domnului
pentru toate câte mi-a dat mie?
Paharul mântuirii voi lua și
numele Domnului voi chema“ (Ps
115, 3-4)
 Euharistia îi integrează
pe credincioși în Biserică,
iar prin împărtășirea
continuă menține
apartenența lor la Biserică,
căci Euharistia este centrul
dinamic, sufletul și nervul
Bisericii.
 Sfânta Liturghie
cuprinde înlăuntrul ei o
prezență continuă a lui
Hristos, coboară cerul pe
pământ, transfigurează și
sfințește făptura,
anticipează liturghia
cerească și ne face să
gustăm pe pământ
fericirea cerească ce va să
fie. Ea desfășoară
înaintea noastră
priveliștea frumuseților
negrăite ale împărăției
vieții veșnice.
 Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește
despre Euharistie în modul următor:
„ Împărtășirea cu Trupul si Sângele
Domnului, deschizând credinciosului
porțile Împărăției Cerurilor devine deja aici
pe pământ izvor de sfințire și mântuire:
Această trapeză este putere pentru sufletul
nostru, întărirea inimii, temei pentru
încredere, nădejde, mântuire, lumină, viață.
Trecând dincolo (în Împărăția lui
Dumnezeu,) cu această Jertfă, noi cu o
mare îndrăzneală vom intra în locașurile
sfinte, ca și cum am fi păziți din toate
părțile cu o armă de aur. Dar de ce vorbesc
eu de viitor ? Această taină și aici îți face
pentru tine pământul cer.“
CONCLUZII:
Din cele expuse in
capitolele anterioare reiese
că viața creștinului trebuie
să fie ancorată în viața
Bisericii și în ritmul liturgic
imprimat de slujbele care se
săvârșesc pentru mântuirea
tuturor credincioșilor.
Nucleul Sfintei Liturghii
este Jertfa Mântuitorului
care se dăruiește spre hrană
în chip material și
duhovnicesc prin Sfânta
Euharistie și prin
rugăciunea stăruitoare.
 Întrucât „nu știm nici
ziua, nici ceasul“
(Matei 25, 13) în care
ni se va cere socoteală
pentru viața trăită pe
pământ, ar trebui să
purtăm grijă
permanent de căderile
noastre, căci astfel prin
împărtășirea cu
Hristos, nu ne vom
teme de moartea
năpraznică, ci vom
avea nădejdea că vom
trăi „mai adevărat“
Paștile cele veșnice în
Împărăția lui
Dumnezeu.
 2.ICOANA PICTATA
Etapele realizarii unei icoane
-Realizarea desenului (chipul Sfântului sau scena religioasă);
- Incizarea(constă în zgârierea desenului);
-Aplicarea slah metalului (foița de aur) cu ajutorul shelacului (soluție obținută
din rășină); -Se aplică mixtionul, apoi shelac;
â-Se realizează pictura propriu-zisă;
-Se aplică umbrele, prenumbrele, luminile (elemente care definesc fiecare
icoană);
-Se vernisează icoana (cu un lac de protecție numit vernice).
 SFANTUL ROMAN
MELODUL
Sfîntul Roman era de neam din
Siria şi era crescut în cetatea
Emesiei.
Biserica Ortodoxă sărbătorește la
1 octombrie, pe Sfântul Roman
Melodul, cel mai cunoscut
imnograf creștin, care, potrivit
tradiției, a alcătuit primele
condace, cântări de laudă în
cinstea sfinților. Cel mai cunoscut
imn al său este „Fecioara astăzi”,
Condacul Crăciunului.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!