pr.

Doru Costache

Păşind spre Post

Sidney
2021
 Duminica a 32-a după Rusalii

Un nou ciclu de prelegeri sub auspiciile Institutului australian

pentru studii creştin-ortodoxe pe care l-am fondat în anul 2017.
Anul trecut, 2020, fatidicul an 2020, în Perioada
Penticostarului între Paşti şi Cincizecime am prezentat o serie scurtă de
prelegeri, normal, despre Perioada Pascală pe care am numit-o Revoluţia
Pascală. Cei dintre dumneavoastră care nu au vizitat încă website-ul
Institutului australian pentru studii creştin-ortodoxe << aiocs1 >> - după
acronimul în limba engleză, puteţi oricând să mergeţi acolo, este şi un
canal youtube pentru „aiocs” şi veţi găsi acolo şi acele prelegeri şi altele.
După cum vedeţi am din nou o frizură de tip pandemic, mai acum câeva
săptămâni când trebuia să mă tund, a izbucnit , din nou, în zona noastră
şi am preferat să nu merg la frizer aşa că preoteasa a avut grijă.
Ceea ce vreau să vă prezint în această scurtă serie pre-
post, ca o anticipare a postului, ca o pregătire pentru post este exact ceea
ce această perioadă este menită, liturgic vorbind, să îndeplinească pentru
noi creştinii ortodocşi şi anume: trebuie să ne pună, dar şi să ne punem
într-o condiţie a postului. Probabil unii dintre dumneavoastră ştiu despre
cartea aceea minunată a părintelui Alexander Schmemann, Euharistia -
Taina împărăţiei, acolo el vorbea despre necesitatea de a ne pune într-o
condiţie euharistică pentru a putea participa la Sfânta Euharistie. Trebuie
să ajungem la un anumit nivel de compatibilitate cu ceea ce vrem să
trăim, cu ceea ce vrem să experiem, să experimentăm, şi fără o anumită
condiţie interioară, euharistică, spune părintele Schmemann, nu putem
participa la Liturghie şi nu ne putem împărtăşi împreună cu poporul lui
Dumnezeu.
1
https://aiocs.net

2
 La fel şi aici, cum să intrăm în post, să fim pregătiţi pentru post
fără să ştim ce-i acela postul? Din nefericire trebuie să încep cu o veste
proastă. Uitându-ne în calendarul bisericesc, atât pentru Biserica
Ortodoxă Română cât şi pentru alte Biserici, de exemplu Patriarhia
Constantinopolului are acelaşi ritm liturgic în anumite privinţe şi aici
ritmurile coincid. Duminica dinainte şi la mine data este 19 februarie, ne
îndreptăm către Duminica vameşului şi fariseului când potrivit cărţilor
liturgice şi calendarului începe Perioada Triodului, perioada din care
face parte Sfântul şi Marele Post care are câteva duminici pregătitoare.
Sigur că Triodul (trei ode, tricântarea – trei rânduri de cântări
care se adaugă la Canonul Utreniei) este, probabil, cel mai potrivit
context liturgic pentru a discuta perioada postului, însă cred că există o
înţelepciune străveche a calendarului care ne învaţă puţin diferit despre
cum să ne apropiem de post. În primul rând, duminica trecută de
exemplu, nu face parte din Triod, însă din punctul meu de vedere
duminica trecută, deci, trebuie să fi fost anul acesta, 2021, un an mai
puţin fatidic deşi soarele încă n-a răsărit complet; era 14 februarie.
Duminica trecută nu face parte din Triod. Mai mult decât atât, uitându-
ne la calendarul nostru, al Patriarhiei Române, dar şi de exemplu, m-am
uitat de dimineaţă (la mine încă-i dimineaţă, şase jumate, trecut niţel)
uitându-mă la calendarul Patriarhiei Constantinopolului am văzut că-i
acelaşi lucru. Duminica trecută am avut şi noi şi Patriarhia
Constantinopolului, aşa zisa duminică a canaanencei; s-a citit
Evanghelia cu femeia canaaneancă. Nu-i o citire nepotrivită, bineînţeles.
Cu o săptămână înainte am citit pilda talanţilor, ş.a.m.d. Şi acestea pot fi
privite ca duminici pregătitoare pentru experienţa postului, însă, cum
spuneam mai devreme, în înţelepciunea calendarului, chestia asta că
începe Triodul, n-a-nceput Triodul, ş.a.m.d, e foarte relativă. Şi dacă vă
uitaţi, cei care sunt clerici, sigur, oricine poate face asta, nu doar clericii,
dacă vă uitaţi în cărţile de slujbă Evangheliarul şi Apostolul veţi vedea

3
că, de exemplu, duminica ce urmează, anul acesta va fi 21 februarie, este
duminica a 33-a după Rusalii numită a vameşului şi fariseului (şi în
calendar , bineînţeles este acelaşi lucru).
Însă dacă vă uitaţi la cele două cărţi de slujbă Evangheliarul şi
Apostolul veţi vedea că înaintea acestei duminici, a 33-a, nu-i duminica
femeii canaanence. Duminica femeii canaanence, aşa cum citim şi în
calendar, este duminica a 17-a (după Rusalii). E ciudat cum ajungem
prin ianuarie, la sfârşitul lui ianuarie, chiar în ultima duminică din
ianuarie am avut duminica a 32-a, iar acum după aproape o lună, hai trei
săptămâni, avem duminica a 33-a, între ele fiind intercalate a 16-a şi a
17-a. Taine şi mistere … N-am reuşit încă să dau prin rubricile liturgice
să văd de unde balamucul ăsta, însă, e balamuc, însă faptul că în cărţile
de cult, în cărţile de slujbă , în Evangheliar şi în Apostol duminica a 32-a
vine înainte de duminica a 33-a, aritmetică simplă, între ele nefiind
intercalate a16-a şi a 17-a, mi-a dat de gândit.
Şi-atunci, eu cred că trebuie să discutăm chestiunea pregătirii
pentru post nu din punctul de vedere al începerii Triodului, când începe
Triodul ci al înţelepciunii calendarului, al înţelepciunii, mai degrabă,
cărţilor de cult Evangheliarul şi Apostolul. Şi-atunci, eu voi începe
această scurtă serie de prelegeri de dinaintea postului sau introductive
pentru post cu duminica a 32-a. Luaţi-o cum vreţi dumneavoastră, însă
cred că este foarte important să înţelegem legătura dintre a 32-a şi a 33-
a. Deci noi ne îndreptăm acum, cu paşi grăbiţi, în două zile, trei zile,
avem duminica a 33-a, citirea evanghelică fiind pilda vameşului şi
fariseului. Însă, pentru un motiv care va deveni limpede curând, cred că
trebuie să începem cu duminica a 32-a. Repet, calendarul a plasat
această duminică la sfârşitul lui ianuarie, cred că era 31 ianuarie sau
ceva de felul acesta. Mi se pare o anomalie şi asta arată cum în ritmurile
moderne ale Bisericii Ortodoxe, în ritmurile liturgice ale Bisericii
Ortodoxe s-au întâmplat o mulţime de anomalii. Am văzut şi înainte de

4
Crăciun tot felul de inversări de duminici, ş.a.m.d, inversări de citiri
apostolice, ş.a.m.d. Cred că trebuie făcut ceva: la un moment dat să ne
întoarcem la înţelepciunea cărţilor de cult. Ele vin dintr-o eră mai
limpede din acest punct de vedere. Şi faptul că în Evangheliar şi în
Apostol ai duminica a 32-a înainte de duminica a 33-a trebuie să
însemne ceva şi pentru noi.
Cu alte cuvinte, atunci când este vorba de mesajele
duminicale pe care le stabilim la întretăierea dintre Apostol şi
Evanghelie trebie să ne uităm la această înţelepciune şi să înţelegem că
dacă a 32-a este înainte de a 33-a înseamnă că aşa trebuie să citim;
înseamnă că aşa trebuie să ne pregătim pentru post şi că ceva se
schimbă, ceva fundamental, ceva dramatic se schimbă în mentalitatea
noastră atunci când nu mai respectăm ordinea duminicilor aşa cum sunt
ele incluse în Evangheliar şi în Apostol.
Şi atunci, ca o pregătire
pentru duminica vameşului şi fariseului am zis că să încep cu duminica a
32-a care în Evangheliar şi în Apostol precede duminica a 33-a, a
vameşului şi fariseului.Ghidul pe care vi-l propun, ca şi anul trecut, este
cărţulia mea de reflecţii asupra anului liturgic, mai precis maniera în
care citim în cadrul Sfintei Liturghii Apstolul şi Evanghelia. Cărţulia ,
iniţial, a fost scrisă în limba engleză şi cei dintre dumneavoastră care mă
ştiu mai demult , probabil că deja au făcut cunoştinţă cu această carte,
Reading Scripture in the Orthodox Church, The Sunday cycle, pe care
am tradus-o recent şi publicat numai ca e-book (carte electronic,
digitală) la editura pe care am creat-o în cadrul Institutului australian
pentru studii creştin-ortodoxe; coperta cea verde. Voi pune legăturile
respective după ce termin prelegerea de faţă. Vă voi citi, în cadrul
acestei serii de prelegeri, din această versiune românească a cărţii
iniţiale, Citirea Scripturiiîn Biserica Ortodoxă, Ciclul dominical,
publicată anul acesta la Sidney la AIOCS Press. Metoda pe

5
care v-o propun, cei care aţi urmărit cursul scurt de anul trecut pentru
Perioada Pascală, ştiţi deja în ce constă: pentru fiecare duminică a anului
liturgic am pregătit un rezumat al celor două texte scripturale, apoi o
încercare de tălmăcire, de interpretare pe care o numesc Înţelepciune şi
în care încerc să găsesc mesajul comun al celor două texte sau ce vor ele
împreună să ne spună, nu doar vameşul şi fariseul sau canaaneanca.
Având două texte de citit, trebuie să descifrăm mesajul la întretăierea
lor. Şi, după această
interpretare numită Înţelepciune în cărţulie, un rezumat unde cred eu,
trebuie să ajungem la adevăratul mesaj al duminicii şi câteva cuvinte
cheie care să ne ajute să reţinem acest mesaj sau aspecte ale sale. Sigur,
cei dintre dumneavoastră care deja aţi cumpărat cartea şi vă mulţumesc,
ea este accesibilă bineînţeles pe website-ul aiocs.
Ştiţi că nu pretind să fi descoperit
formula ultimă sau răspunsul ultim la aceste duminici. De altfel noi le
citim cred că de vreo cel puţin 15 secole în felul acesta. Au mai fost tot
felul de reforme liturgice în perioada bizantină, ultima dintre ele în
secolul XIII a avut loc, unde s-au mai schimbat tot felul de lucruri, însă
în principiu, citim aceste texte în această ordine de cel puţin, repet, 15
secole, poate chiar mai mult. Şi e foarte important ca noi să urmăm
această logică a anului liturgic şi a cărţilor de cult, mai ales, aşa cum
Evangheliarul şi Apostolul ne îndeamnă să o facem.
Ştiţi că metoda mea chiar şi în
reflecţia personală, chiar şi în predică urmează aceeaşi schemă şi în
urma a ani de zile de experienţă de acest fel pot să spun că am o anumită
convingere că am ajuns la o intuiţie corectă în privinţa a ceea ce trebuie
să fie spus într-o duminică sau alta. Sigur că mesajul poate fi nuanţat
mai departe, însă important este că avem contextul în care să o facem şi
cred am dat peste ceea ce trebuia.
Acum, fără alte întârzieri, deci repet, duminica a

6
32-a: în calendarul de anul acesta am avut-o la sfârşitul lui ianuarie, dar
este prima duminică introductivă pentru experienţa postului şi cred că
atâta vreme cât vrem să înţelegem cum să ne apropiem de post este
inevitabil să începem pe această notă.
Duminica a 32-a după Cincizecime ne-a propus
următoarele pasaje: primul din scrisoarea Sfântului Pavel către Timotei
(1 Timotei 4, 9-15) şi din Evanghelia după Luca 19,1-10. Dar să vedeţi
ce interesant este: Duminica vameşului şi fariseului, practic, prezintă
urmarea acestei citiri evanghelice şi n-avem cum să ignorăm legătura
dintre aceste texte; să mai punem încă vreo duminici între ele, între a 32-
a şi a 33-a. Acum: în duminica a 32-a, pasajul apostolic:
„Apostolul l-a sfătuit pe Timotei să urmeze cu speranță
calea creștină, fără a-și neglija datoriile ca slujitor al poporului lui
Dumnezeu. El trebuia să le fie tuturor exemplu de iubire, de credință și
de curăție a vieții, învățând din Scriptură înțelepciunea împărtășită
adunării. Trebuia să se țină de acestea în pofida suspiciunii
credincioșilor în vârstă că tinerețea îl făcea nepotrivit să le fie păstor.
Dat fiind mandatul bătrânilor care l-au hirotonit, Timotei trebuia să
strălucească în ochii tuturor prin virtute”.
Acesta este rezumatul citirii respective.
Avem, cred, o situaţie care ne este multora cunoscută, cel puţin mie mi-e
foarte cunoscută. Multă vreme am fost un tânăr diacon şi apoi un tânăr
preot deşi dintr-un motiv sau altul n-am alergat la hirotonie după ce am
avut dreptul, prin '88 - '89; am aşteptat până aproape de anul 2000. Am
fost hirotonit diacon când aveam 30 de ani. În sfârşit, şi eu şi mulţi alţii
trec, probabil, prin aceleaşi probleme: „eşti prea tânăr pentru a fi
hirotonit şi chiar dacă ai fost hirotonit, asta nu înseamnă nimic, noi
ăştialalţi ştim deja tot ce ne trebuie şi nu mai avem nevoie de tine.
Eventual, tu doar dai binecuvântarea şi după aia faci apolisul Liturghiei;
altceva nu mai trebuie. N-ai ce să ne înveţi, n-ai ce să ne spui”.

7
Înţelepciunea este legată de ceva păr alb şi acuma am ceva barbă, pe-
aicea, albă; nu e legată de zburdălniciile tinereţii. Acuma mă gândesc şi
eu de ce om fi hirotoniţi la anumite vârste, chiar şi mai tineri de 30 de
ani, dar asta este o altă chestiune. Cert este că atunci când ajungi la o
parohie, tânăr hirotonit, în indiferent în ce treaptă, inclusiv episcop,
Timotei, eroul acestei citiri era episcop. Întotdeauna sunt acolo inşi care
deja ştiu şi ştiu destul şi nu mai au nevoie şi de tine, de îndrumarea ta, de
rugăciunea ta, de binecuvântarea ta, ş.a.m.d.
În sfârşit, bietul Timotei, Sfântul Timotei
trecea prin cazne serioase aşa că sfântul Pavel i-a scris această epistolă,
sfântul Pavel fiind duhovnicul său, omul care l-a convertit, care l-a
botezat şi care l-a uns episcop, împreună cu, aşa cum citim aici, bătrânii
sau preoţii Bisericii. Şi sfântul Pavel din grijă duhovnicească îi trimite
această scrisoare, de fapt ştim că i-a trimis două, înurajându-l: „nu
contează ce spun ăştia despre tine, tu vezi de treabă, vezi de treabă, fă-ţi
lucrarea!”. Şi sfaturile pe care Timotei le primeşte aici sunt limpezi:
trebuie să-şi urmeze calea creştină, deci personal, da? Devenirea
personală. Faptul că ai fost hirotonit nu înseamnă că ai ajuns la sfârşitul
călătoriei. Aviz necunoscătorilor care ajungând hirotoniţi acu' trei zile
dintr-o dată se găsesc sau se cred în ceruri; vorba Patericului: nu ţi-ai
făcut bagajul, nu ţi-ai cumpărat biletul pentru croazieră, dar deja crezi că
ai ajuns la destinaţie.Uitaţi-vă la avva Teodor de la ferme!
Ce spune sfântul
Pavel? – zice: „vezi de treabă, lasă-i în pace; lasă-i să vorbească, lasă-i
să te critice, vezi de treaba ta, atâta vreme cât îţi urmezi călătoria
proprie, aşa cum eu îmi urmez călătoria” şi ştim că i-a spus lui Timotei
la un moment dat, „ne-am săvârşit călătoria”. „Tu, Timotei, eşti încă
tânăr, continuă-ţi călătoria! Ai mult de câştigat, ai mult de lucrat asupra
ta, continuă să lucrezi asupra ta! Asta este prima ta datorie. A doua ta
datorie este: nu-ţi neglija datoriile ca slujitor al poporului lui

8
Dumnezeu”. Când
am citit textul acesta aşa cum a fost rânduit în anul acesta de graţie,
2021, la sfârşitul lui ianuarie, chiar am căzut pe gânduri asupra unui
verset din pasajul respectiv: „stai treaz, fii treaz, rabdă suferinţa şi
îndeplineşte-ţi slujirea (slujirea către poporul lui Dumnezeu cu zel
evanghelic)!”- II Timotei 4,5. Deci pe de o parte „stai treaz, discerne
lucrurile, realizează circumstanţele prin care treci:personal, social,
eclezial, pregăteşte-te pentru suferinţă, înarmează-te!”. Cine ia
duhovnicia sau cine ia viaţa creştină în sensul unei călătorii de plăcere
sau de afaceri, se înşeală. Şi dacă cineva are de a face cu afaceri şi
plăceri în călătoria vieţii clericale înseamnă că n-a ajuns nicăieri încă.
Nicăieri.
„Pregăteşte-te pentru suferinţă!” zice Apostolul către Timotei. Cu
alte cuvinte, Timotei, săracul, oricum suferea, dar cel puţin sfântul Pavel
i-a spus să fie pregătit pentru suferinţă şi să-şi facă datoria. Deci este
dimensiunea interioară, personală, „stai treaz!” şi trezia, trezvia nu este
ceva care apare peste noapte. Trebuie să lucrezi asupra ta: purificare
personală, curăţire, rugăciune, meditaţie, contemplaţie, adâncire în
înţelepciunea Scripturii şi a Tradiţiei.
„Lucrează asupra ta, pregăteşte-te pentru suferinţă, nu
afaceri şi plăceri şi lucrează mai departe; te apreciază, nu te apreciază, te
iubesc, nu te iubesc, fă-ţi datoria de evanghelist! Trezeşte conştiinţele!
Trage clopotele; fă ceva, fă-i să se dezmorţească, să se trezească din
somnul morţii!” - aşa cum citim undeva înainte de perioada Crăciunului
sau în perioada dinaintea Crăciunului. „Trezeşte din morţi!”, în Efeseni
(5,14) spune acelaşi sfânt Pavel. (min. 25.57)