Predică în Joia Mare la Sfânta Liturghie

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Iubiți credincioși:

Ne aflăm în Joia Mare sau Joia Patimilor, zi de o importanță duhovnicească deosebită,

deoarece ne amintește de evenimentele premergătoare Patimilor, morții și Învierii lui Hristos. În
această zi are loc evenimentul spălării picioarelor Apostolilor de către Mântuitorul Hristos și
Cina cea de Taină în care a fost instituită în mod vizibil Sfânta Euharistie.
Singurul care menționează momentul spălării picioarelor este Sfântul Evanghelist Ioan (cap.
13). La vechii evrei, contemporani cu Mântuitorul Iisus Hristos, exista un obicei în care gazda
oferea musafirilor veniţi de la drum lung şi obositor prin pustiul Ţării Sfinte apă caldă pentru
spălarea picioarelor de praf şi alinarea durerilor sau a rănilor provocate de o aşa călătorie
anevoioasă. Această spălare a devenit o cinstire şi o apreciere pentru cel primit ca oaspete şi
amintea de primirea pe care a făcut-o Avraam la Stejarul din Mamvri celor Trei Îngeri - adică
Sfintei Treimi.
Deși cunoaștea cele pe care avea să le pătimească începând cu acea seară, Iisus a vrut să le
dea ucenicilor Săi o lecție de smerenie, iubire și iertare. De fapt, spălarea picioarelor
preînchipuia apa Botezului, a cărei putere se trage din seva cea de viață dătătoare a Crucii. Astfel
asumându-Și rolul de gazdă, pentru a-i primi pe ucenici la Sine, Iisus S-a încins cu un ștergar și
a început să le spele picioarele, ștergându-le apoi cu acel ștergar.
Uimit de acest gest ospitalier, Petru a încercat să se opună acestui act, ce i se părea umilitor.
Însă, când Iisus i-a răspuns că nu va avea parte de El decât dacă va accepta această manifestare a
ospitalității, Petru a cedat, spunând că vrea să i se spele nu doar picioarele, ci și mâinile.
Simbolismul spălării picioarelor constă în anticiparea Patimilor Mântuitorului, care vor fi
mântuitoare doar pentru cei ce sunt curați sufletește, dar și trupește. În acest sens Sf. Ev. Ioan,
cap 13, spune: „Cel ce a făcut baie, (adică a primit Botezul) n-are voie să-i fie spălate picioarele
(adică să se mărturisească), căci este curat tot.” (Ioan 13, 10). Putem să vedem aici un paralelism

1
între spălarea picioarelor și porunca pe care a primit-o Moise pe Muntele Horeb: „Nu te apropia
aici! Ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul acesta pe care calci este pământ sfânt”
(Ieșirea 3,5). Amândouă aceste evenimente anticipează Paștile; cel al lui Moise, Paștile care sunt
legate de ieșirea lui Israel din robia egipteană, și cel al lui Iisus ce anticipează Paștile Noului
Legământ, simbolizat de Cina cea de Taină.
Împlinind acest ritual al spălării picioarelor, Iisus S-a așezat apoi la masă cu ucenicii. A urmat
apoi Cina Noului Legământ- Paștile cele noi și înnoitoare. În timp ce cinau, Iisus i-a descoperit
lui ucenicului Său Ioan pe cel ce avea să-L vândă. Cu toate acestea, ceilalți ucenici nu aun înțeles
cuvintele lui Iisus decât mai târziu. Spunându-le cât de mult a dorit să mănânce Paștile cu ei,
Iisus a dat o nouă semnificație pâinii și vinului, ca ofrande pascale care înlocuiesc azima și
ierburile amare.
Astfel, luând în mâini pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a zis: „Luați, mâncați, acesta este
Trupul Meu” (Matei 26, 26); La fel și paharul, a mulțumit, l-a binecuvântat și a zis: „Beți dintru
acesta toți, accesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre ietarea
păcatelor”. Instituind Taina Euharistiei, Iisus a lăsat ucenicilor puterea de a o săvârși, la rândul
lor, întru pomenirea morții Sale mântuitoare. ( Luca 22, 19). Pomenirea Lui implică şi prezența
Lui reală şi personală şi intră în comuniune cu noi prin însuși Trupul și Sângele Lui, prin care
devenim astfel, mădularele Lui și Hristos se face mădularele noastre.
Sf. Euharistie ne aduce aminte, atunci când săvârșim Sfânta Liturghie în fiecare Duminică și
Sărbătoare, de iubirea iubirea lui Dumnezeu pentru întregul Univers, exprimată prin crearea
lumii şi a omului, accentuată prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Jetfa Sa pe Cruce (Ioan 15,
13), Înviere, Înălţare, Şedere de-a dreapta Tatălui şi trimiterea Sfântului Duh. La Cina cea de
Taină, Iisus Hristos Îşi retrăieşte, anticipat, cu ucenicii Săi, întregul drum al suferinţelor,
pătimirilor, jertfei, morţii şi Învierii Sale, pentru ca aceştia să înveţe din ceea ce Domnul le-a dat
ca pildă, pe de o parte, dar, în acelaşi timp, ei să ştie că, după moartea şi Învierea Sa, El va fi
prezent cu ei în alt mod, tainic, sacramental, prin puterea Duhului Sfânt, extinzând, întărind şi
constituind Biserica, ca Trup al Său. În felul acesta, accesul la Hristos şi la lucrarea Lui
mântuitoare nu poate avea loc în mod direct altundeva decât în Biserică - Trupul Său.

Iubiți credincioși:
Biserica Ortodoxă a rânduit ca în fiecare an în Joia Patimilor să se săvârșească această Sfântă

2
Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, pentru a ne oferi tuturor șansa să ne
împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, după o pregătire prealabilă prin pocăință,
post și rugăciune. Tot în această zi, preoții Bisericii pregătesc Sfintele Taine pentru cei bolnavi și
care nu pot patricipa în cursul anului la Sfânta Liturghie. Din prescurile care sunt aduse la altar,
preotul selectează câteva dintre acestea, din care scoate Sfântul Agnet, acea particică care
cuprinde următoarele simboluri: IS, HR, NI, KA, adică Iisus Hristos Biruitorul. Ca şi Agneţul
pentru Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, se îmbibă în Sfântul Sânge după ce este prefăcut
în trupul lui Hristos. Cele două elemente împreună – Trupul şi Sângele se păstrează pe masa
Sfântului Altar până în Marţea Paştilor când printr-o rânduială specială, preotul în timpul
Utreniei desface Antimisul pe Sfânta Masă, îşi pregăteşte o sursă de căldură lentă şi pe un disc
anume pregătit taie întreg Agneţul. După ce părticelele sunt pregătite şi uscate sunt aşezate în
chivot în cutiuţe speciale şi se păstrează pe tot timpul anului.
De asemenea Biserica Ortodoxă a rânduit ca în această zi să se săvârșească de către membrii
Sinodului Bisericii sfințirea Sfântului și Marelui Mir. Acesta este untdelemn curat de masline,
amestecat cu vin alb si multe mirodenii si aromate. Marele Mir este pregatit (fiert) cu o randuiala
solemna in primele trei zile din Saptamana Patimilor si sfintit de catre Sfantul Sinod, in frunte cu
Parintele Patriarh în Joia Patimilor. Slujba speciala de sfintire a Marelui Mir se oficiaza la
intervalul de 3-4 ani, sau ori de cate ori cantitatea de Mir Sfant a Bisericii se epuizeaza si e
nevoie de noi cantitati pentru necesitatile eparhiilor din intreaga tara. Sfantul si Marele Mir este
folosit in Taina Mirungerii (dupa Botez), la sfintirea Antimiselor, tarnosirea si resfintirea
bisericilor. Prin varietatea componentelor sale, simbolizează felurimea darurilor şi puterilor
Sfântului Duh, care se împărtăşesc credincioşilor prin ungere şi pun în lucrare virtuţile creştine.
Sfântul Mir este, în acelaşi timp, semnul şi pecetea lui Hristos (în limba greacă Hristos
înseamnă ,,uns"), care fac din el o pavăză duhovnicească a trupului şi mijloc de mântuire a
sufletului.
Fie ca ziua de azi, conştientizarea duhovnicească a retrăirii Tainei Sfintei Euharistii, Taina
participării noastre la viaţa, moartea şi Învierea Mântuitorului, Taina participării noastre la ultima
Lui Cină cu Apostolii să întărească pe fiecare în credinţă, unitate de gânduri, tărie şi hotărâre de
nezdruncinat, urmându-L pe Hristos, ca să păstrăm totul ce ne-a transmis, totul ce Sfântul Duh a
înrădăcinat în viaţa Bisericii şi în conştiinţa credincioşilor, păzind unitatea Duhului întru
legătura păcii (Ef. 4:3). Amin.

3
4